UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Exemple: Villa lui Cicero. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. formă pătrată. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. ce cuprindea Europa Sud-estică.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. 2. Constantinopol. Erau prezente şi pu uri rotunde. horticultura a făcut progrese.2. chiparoşi. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. pini. zambile. fie o fântână cu un joc de apă. busuioc. . vasele şi statuile. de regulă.) 2. în Evul Mediu. tisă. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. duzi. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric.grădina cu pomi fructiferi. lauri. fiind înconjurate de un zid de marmură. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori.2. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental.2. peste care s-au grefat elementele orientale. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin.V. În capitala imperiului. platani. trandafiri..arbuştii şi plantele ornamentale. Villa Mecena. Schema modelului grădinii medievale. Erau prezente pergolele şi coloanele. specii floristice. la interior cu bazine străjuite de statui. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. urbane. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă.XIV d. Grădinile vilelor mai mici. Totuşi.2. a înregistrat un regres. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. . ca urmare a cruciadelor. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase.1. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. mimoze). Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). nordul Africii şi Asia Mică. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. smochini. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. lotus sau diverse flori. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. rozmarinul şi mirtul.H. . Acestea aveau. crini. plante medicinale şi aromatice.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Villa Sallustius. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. tei. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . De asemenea erau cultiva i trandafiri. buxus. Villa Lucullus. 2.

pini. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. fie sub formă de fântâni arteziene. al VII-lea d. de formă regulată iar cele mai mari. Apa era folosită fie în bazine şi canale.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. fie aveau straturi de formă pătrată. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. mărginite de rânduri de plante tunse. apoi au căpătat un specific propriu. înconjurate de ziduri. buxusul. situate în cur ile clădirilor. acolo unde spa iul permitea. adesea aranjate liber. leandri. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. caracterizată de prezen a careurilor egale. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. predominant persană. monotonă. mirtul. vi a-de-vie sau trandafiri urcători.. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Arta topiară era folosită în exces.2. Grădinile fie erau interioare. compartimentare realizată. Compozi ia era geometrică. Speciile folosite erau: chiparoşii. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. XIII-XIV. . Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. pere ii de fundal. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. magnolii.). laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. bazine.grădina de legume şi plante medicinale.H. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. . prin întretăierea a două canale cu apă. 2. Locuin ele mici aveau o singură grădină. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. cu func ie exclusiv ornamentală. galerii acoperite de plante că ărătoare. Speciile folosite: chiparoşi. o suită de grădini. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. fie erau situate în afara palatelor. 2. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. palmieri. citricele.d. acestea fiind interzise în religia mahomedană. magnoliile. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri.grădina de flori. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada.4. pavilioane pentru petreceri. Nu existau sculpturi. din timpul domina iei arabe. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.2. menajerie. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. eucalipt.H.

al XVII-lea d. indiferent de perioada istorică. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. modificat sau aparent natural. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. şi reflectă puternicul cult al naturii. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. neregulat. cascade. Relieful era foarte variat. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. galerii. o dată cu dezvoltarea noii religii. ziduri. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. cheiuri. . a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. cascade naturale) sau în bazine artificiale. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. chioşcuri. lacurile şi râurile. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. pinii – fermitatea şi for a caracterului.H. piersicii ornamentali – Paradisul. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. Picturile.2. iar apele. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. por i. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. fiind create mai ales în sec. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. plante şi animale. de groază. în armonie cu peisajele naturale. Terasele erau trasate liber.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. arterele pământului. pe vârful unei coline sau în pădure. situat pe malul unui lac.3. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. având caracter natural. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. suprafe ele foarte întinse. de veselie. cu aspect natural. ce erau descoperite brusc la un moment dat. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. bambuşii – prietenia necondi ionată.H. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. ape. II-I î. în care vegeta ia era dispusă natural. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. sec. cu caracteristici proprii. firesc. în strânsă legătură cu religia.H. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. grote. Filozofiile religioase din China. de basm.3. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari.H. fiind excluse liniile drepte. Elementele primordiale erau mun ii. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. poduri şi pode e. (dinastia Tang). bazine. servind ca loc pentru plimbare. terase.) şi cuprindeau mun i. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. fiind natural. pentru dobândirea perfec iunii morale. VIII-IX d. este mărimea acestora. budismul. stânci. au fost create parcuri naturale.. odihnă. IV-V d.

grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. din dorin a de a aduce natura în locuin e. por i. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). Grădinile imperiale. Islam). pasul japonez. arbori şi arbuşti. Spa iile verzi. mai mari sau mai mici. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai.H. muşchi. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. camelii. .Deşi. fiind o componentă a acesteia. bambus. pavilioane pentru ceai. .). erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . diverse plante cu sau fără flori. nisip.3.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. orientat pe direc ia N-S. lac cu insule. arborele de ceai. şi în Kyoto. azalee. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. ienuperi.vegeta ia este perfect integrată peisajului. fiind folosite toate elementele din natură. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. fântâni şi foarte multă vegeta ie.capitala ării. sau din Europa medievală şi renascentistă. 2. podurile. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. . cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. cu balustrade ornamentate. grădină aridă. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. Persia. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. miniaturală: cursul de apă. sec. în decursul timpului. În sec. ferigi.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. cu simboluri filozofice caracteristice. fiind ulterior personalizată. Astfel în Japonia. al VIII-lea d.H. pârâu cu cascadă. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. coline. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. un râu sau pârâu. erau prezente pretutindeni. pietre rotunjite. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. grădină de muşchi. lanterne din piatră. al VIII-lea d. destinate contemplării din interiorul clădirii. sau de pe verandă. devenind o artă na ională. stâncile. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. pietriş. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. stânci col uroase. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. plus diferite lampadare.

ornamentate şi legate prin scări şi rampe. .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. vase ornamentale. 2. glicina. stejari meridionali.utilizarea vegeta iei tunse. chiparoşi.prezen a sculpturilor. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. pe terase succesive. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . ci pietre late. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. din toate domeniile: artă.erau folosite zidurile masive de sprijin. azalee. XV-XVI d.4. cascade.apa era folosită sub formă naturală. arbuşti modela i în volume geometrice. . ziduri înverzite.1. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. al XVII-lea d. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. precum: . bazine neregulate.nu erau folosite alei.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. camelii.. . Specii folosite erau: pini. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. . ştiin ă. literatură. arborele de ceai.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. magnolia.4.H. Această orientare a apărut la început în Italia. . buxus. cascadelor. ca influen ă occidentală. ienuperi.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.simetria fa ă de o axă a compozi iei. tisă. . mirt. încep să apară primele grădini publice. lauri şi portocali. . . .Villa Medici în Roma (2 terase). 2. arhitectură. de unde a iradiat apoi în restul Europei.H. lespezi sub forma pasului japonez. bambus.apa aduce mişcare.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). cireşii. . .legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.Grădina palatului Farnese din Caprarola. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. parapete ornamentale. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. lămâi. a canalelor. . . . Din sec.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. în special pentru grădinile vilelor suburbane. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. . . garduri vii şi borduri tunse.

În prima jumătate a sec.4.grădinile de la castelele Tuilleries. fiind îmbinate cu linii ample. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. S-au mărit dimensiunile grădinilor. fântâni. . curbe.H. Saint-German. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. pictor şi arhitect) favorit al . în arhitectură. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Existau canale şi lacuri imense. . dar dispare schematismul rigid. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. . Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. vase.grădina Luxembourg din Paris. al XVII-lea.H. În unele situa ii canalele s-au păstrat. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. rezultând spa ii mult lărgite. cu numeroase statui. cu partere decorate cu flori. sub aspectul echilibrului şi simetriei.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .. 2. apare stilul baroc. Fontainbleau. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. Terenul era modelat în terase mari.arhitect peisagist Delorne.În secolul al XVII–lea d. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. bazine. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. Exemple din sec al XVI-lea: . Abia după jumătatea sec. Principiile esen iale s-au men inut.grădina Garzoni – Collodi. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. În perioada Barocului. roci şi apă în mişcare).grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Au apărut grotele artificiale. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. al XVI–lea. . Au fost realizate decoruri bogate. la castelele Amboise.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). . tinzându-se către transformarea în parcuri. al XVII-lea crea iile importante au fost: . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. Exemple:. la care grădinile erau în incintă.2.grădinile Gamberaia – Floren a. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. traseele rectilinii.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. Astfel. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. .arhitect peisagist Du Cerceau.

. în Anglia începând cu sec.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. bazine cu grupuri sculpturale. pe spa ii foarte largi. statui sau vase. Chantilly. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. . 2. alături de diferite fântâni. .terenul este modelat în terase largi.3.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. treiaje. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. . ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. cu principii compozi ionale proprii. Ulterior. mari partere şi întinse oglinzi de apă.sunt folosite. racordate cu ziduri de sprijin. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. dominantă. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. . toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice.palatul constituie capul compozi iei. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers.aleile sunt rectilinii. scări. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. al XVIII-lea. mai ales pe axa principală. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. cuburi). . borduri sau broderii de buxus tuns. SaintCloud. în Anglia dominau grădinile medievale. Versailles. fiind situat pe terenul dominant. . închise între ziduri. bazine. . Sceaux.sunt prezente. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . vase în stil baroc. sub influen a literaturii.„regelui Soare”.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.Ludovic al XIV-lea. ca şi în restul Europei.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. piramide. rocării. . acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). Fontainbleau. . constituind totodată şi perspectiva principală. conuri. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. se păstrează axa . Dar. Saint Germain-en Laye. Dispar parterele. rampe. . a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. bazine şi canale. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. . La început s-a renun at la tunderea arborilor.4. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.compozi ia era tratată arhitectural.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.

gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). Victoria Park şi Battersea Park. .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.centrală dominantă. . Ermenonville. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Charlottenburg (Berlin) .4.Austria: . Toate crea iile din această perioadă (sec. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). reziden ial şi a intrat în cel urban. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. . . realizate sub influen a romantismului.Germania: .Grădinile Greenwich – model francez. . Hyde Park. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).grădinile de la Whitehall – model italian.Nymphenburg (München) – model francez.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. fiind sus inătorul noului curent numit . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. . .Hampton Court – model italian. Realizări importante: . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. enun ate de Repton..Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. La periferie erau: Regent’s Park.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. 2. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.grădinile Kensington şi parcul Stowe. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. .Rusia: .Parcul Chatsworth – stil clasic. dar se introduc poteci şerpuitoare.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.model francez.Anglia: . . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea..Kent (pictor şi arhitect) . James Parc. . Malmaison. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.Saint-James Park . amenajate în stil peisager: St. . apoi francez.4.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. formând un lan verde de peste 4 Km. . În secolul al XIX-lea. Green Park. .Tête d’or’’ (Lyon).model francez. La sfârşitul secolului al XIX-lea.

forestiere: bujori. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). stejarul. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .5. mesteacănul. crini. 2.Philadelphia – Fairmount Park.grădinile La Cranja (lângă Segovia) .Grădina engleză (München). . Parcul Puşkin (parc englez.parcul Nympheuburg (München). Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .Villa Carraresi (Roma). În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. plopul alb.U.Boston – Park System. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.model francez. Petersburg – 600 ha. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .model italian.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. .Villa Carlotta (Caddenabio). nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).360 ha. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.Villa Melzi (Bellagio). . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. pomicole. . În S. cimbrul.Chicago – South Park. . . narcisele. . bradul.. liliacul. arskoe Selo = vechea denumire). respectiv după principiile grădinilor engleze.Italia: . .New York – Central Park . Ca exemple pot fi amintite: .Parcul Sokolniki – 463 ha.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. lăcrămioare. pe lângă locuin ele boierilor. În Germania. lângă St. . .A. roini a. Prospect Park (peisagist Olmsted). . . . molidul.Grădina Botanică . .Spania: . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.sec. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. garoafe şi iasomie. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.sec. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).Parcul Public Friederichsham (Berlin). . . . Ca exemple pot fi amintite: . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.

Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.. stilul brâncovenesc...la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. azi Parcul Romanescu. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). . În alte oraşe: . amenajat tot de Redont – Bd.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. al XVIII-lea . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. Redont. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). . .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.parcul de la Gorneşti –Mureş . . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. 70 ha.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .la Sibiu – 1857. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. .parcul de la Bon ida –Cluj.actual Parcul Tineretului.în Bucureşti în 1833-1840. dar care în mare parte erau neorganizate. promenada de pe Dealul Copou. Hörer).Buzău – Parcul Crângul. Parcurile de la Avrig.Grădina Ioanid. . al baronului Bruckental.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. al XIX –lea. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.sec. lângă castelul familiei Haller.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. Alpinetul. .Bucureştiul avea cca. . . .parcul de la Albeşti –Braşov.parcul Carol I. Parcul Rozelor. Pădurea Verde.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. .la sfârşitul sec. Hayer. (fost Libertă ii) realizat de E. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. al familiei Bauffy. odată cu dezvoltarea oraşelor. chioşcuri pentru orchestre. . . . . . .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . . În sec.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. . fiind numit oraş-grădină.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. .1838 – parc promenadă . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). (Carl Friederich. Borza.Iaşi – Parcul Expozi iei. poduri.Timişoara – Parcul Tiselor. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). . . lângă castelul familiei Teleky.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). . Dacia.

Sibiu. . Balta Albă.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Parcul Libertă ii. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. . . Pantelimon.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Oradea.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. . ClujNapoca. Crângaşi.Parcul Sportiv . Colentina. Piteşti.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Parcul Tei.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Craiova. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Ploieşti. Parcul Tineretului. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Drumul Taberei.reamenajarea Parcului Herăstrău. . Iaşi. Gala i. Constan a. parcuri în Titan.

În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. . recreativ sau sanitar. Func ia hidrologică este asigurată. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. antipoluantă (f. sanitară). această func ie are un caracter puternic diminuat. f) f. recreativă. de protec ie a solului. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. de impact peisager). intensitatea radia iei solare). umiditatea şi temperatura aerului. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.2. Profesorul I. respectiv: de produc ie. la diferite categorii de spa ii verzi.1.flori din culturile floricole. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. de pe terenuri degradate). sanitară şi estetică.f. hidrologică. decorativă (estetică.lemn din diferite tipuri de pădure. d) f.fructe din livezi. . .semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.f. hidrologică. antierozională. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. ştiin ifică. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. 3. .f.Cap. 3. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. fiind ob inute diferite categorii de produse: . c) f. . Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. grădini. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. de protec ie climatică (viteza vântului. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. e) f. în general de toate tipurile de spa ii verzi. respectiv cu: .

etc. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. . a perdelelor de protec ie. în care procesele de eroziune sunt vizibile. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. . Pe lângă aportul de substan e nutritive. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. ce constituie o armătură biologică a solului. spa iile verzi prin stratul arborescent. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. cărămidă. trotuare.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. fie la suprafa a solului (litieră). Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. prin descompunerea de către microorganisme. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. asfalt sau beton. substratul ce constituie suportul vegeta iei. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. fie în sol (rădăcini moarte). sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. prin albedoul specific. fizică şi chimică. moderează temperaturile excesive. mult sporită.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. prin microclimatul pe care-l realizează. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. şi a speciilor drajonate. Sub aspectul proceselor pedogenetice. . străzi. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. . De exemplu. prin procesele de evapo-transpira ie. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. sau în apropierea acestora. Func ia de protec ie a solului. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. pietriş. Prin sistemul de înrădăcinare. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Vegeta ia lemnoasă. prezintă o stabilitate mecanică. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Acestea. astfel. a capacită ii de filtrare şi sedimentare.ameliorarea umidită ii aerului. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. ).micşorarea vitezei vântului.

se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie.reducerea poluării chimice a atmosferei. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. gresia.reducerea poluării fonice. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. Perdelele de protec ie. astfel. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. ce nu deranjează ochi. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. 3. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. sub diferite aspecte: . atmosfera devine calmă. elagaj şi anotimp. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. De exemplu. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. iar la 120-200 m în interior. 5m3. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. sau cu frunziş sempervirescent. în special în timpul verii. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. betonul. în zonele plantate. o elul. În mediul urban. .reducerea poluării fizice a atmosferei. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. a pulberilor fine sau a fumului. viteza vântului scade cu 30-60%. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. marmura. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). structură pe verticală. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. etc. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.lipsite de vegeta ie. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. consisten ă. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. vârsta arboretului.3. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. . Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. . Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă.

pinului silvestru cca. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. În oraşe. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. căderea frunzelor. metalurgică. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. De exemplu. în cazul molidului cca. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. necroze. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). 42 t/ha. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. având un efect nesesizabil. întreprinderile industriale. aerian. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. planta iile stradale. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. ce are lă imea de 200-250m. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. . Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. inversiuni termice. în teren liber. planta iile rare dintre construc ii. radia ie solară. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. de prelucrare a petrolului. de prelucrare a produselor minerale. prin senza ia de linişte. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. arbori+arbuşti+specii de gazon). 35 t/ha. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. transportul auto. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. fără obstacole cu efect antifonic. durata de via ă a frunzelor etc. ionizarea aerului). creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. respectiv de mărimea frunzelor. efect maxim în sezonul de vegeta ie. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. perimetrale. echien/plurien. umiditate. etc. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. a arterelor principale). şantierele. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). acoperită cu gazon. 68 t de particule solide şi praf. intersec iilor aglomerate. sau diferite activită i curente ale popula iei. cea ă. părozitatea acestora. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. 30 t/ha. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. iar a teiului pucios cca. industria chimică.

sportului.activită i pe loc. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. intelectuale sau psihice. . presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. . . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. etc. telefonie. Fazele activită ii de recreare: . sau efectul automatismelor zilnice. camping. la care este supus omul în via a cotidiană. aeriană sau navală. . Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. de . presupune bucuria întocmirii programului. pensia. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. CFR. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. turismului. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian.4. spa iile verzi urbane sau extraurbane. .pregătirea. practicarea diferitelor sporturi. cele mai multe destina ii. în sferele culturii. radio. . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. internet). serviciului. . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.timpul liber (dedicat recreării). Factorii care influen ează recrearea sunt: . .Mobilitatea. . al solicitării fizice.deplasarea.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. prin care se înlătură plictiseala. după bunul lui plac: plimbări. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie.destinderea sau relaxarea. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. vacan ele.Nivelul de trai. odihnei prin somn.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. . divertismentului. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. respectiv concediile. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. obiective turistice.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. televiziune.Timpul.. . artei. care poate fi: .3. îmbrăcăminte. în general. călătorii. între inerii personale. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.divertismentul sau amuzamentul. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. respectiv timpul alocat servirii mesei. cules de flori. cumpărăturilor pentru hrană. picnic.timp de existen ă.

de a practica un sport sau de a depune efort fizic. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Aceste activită i pot fi active sau pasive. parcurile. gazon sau oglinzi de apă. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. 3. obiective culturale. încât nimic să nu poată fi adăugat. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. canotaj. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. sau diferite activită i precum grădinăritul. de conducerea autovehiculului. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. pescuit. etc. Turismul are caracter recreativ. prin care are loc refacerea fizică a organismului. În sens larg. Plimbările sunt realizate fie zilnic. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. apicultura.ciuperci sau de fructe de pădure. istorice. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural.5. în sta iuni climaterice cu specific. diferite de mediul său. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. decât în dauna operei”. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. Odihna propriu-zisă. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. după o perioadă de activitate intensă. etc. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. în spa iile verzi extraurbane. de regulă la sfârşitul săptămânii. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. de diferite excese. nevoia de a face mişcare.O. . indiferent de subiectul în care apare. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. . J.amintirea. economice. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. arbustivă. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. alpinism. presupune comportamente diferite. sau în zilele libere. Func ia decorativă (estetică. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. diseminat sau modificat. repausul şi somnul. realizată pentru plăcerea proprie a individului. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. etc. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. . floricolă sau erbacee. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului.întoarcerea. vânătoare. sau la sfârşitul săptămânii. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane.

a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. . murmurul apei. cu efect de parazăpezi). a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. flori. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. . textura coroanei. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. ciripitul păsărelelor. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. . fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. cascade.încadrarea cursurilor de apă. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. încântare. . Astfel. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. diferind în func ie de fenofază. bariere împotriva vântului. . imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. bazine. puternic erodate sau a grohotişurilor. . lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . admira ie necondi ionată. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. fructe.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. etc.6. şi care exercită o atrac ie spontană.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. 3. variază pe parcursul unui an.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale.

sociale şi economice ale unei perioade date. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. un monument). No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice.Cap. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. într-un întreg. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. armonie şi propor ionalitate. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. centrul compozi iei reprezentat . generatoare de zgomot sau chiar de poluare). luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. planta ii. pe o concep ie dominantă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. care conduc în final la realizarea frumosului. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. peluze. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. intrarea principală. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. viu sau inert. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. Frumuse ea este realizată prin ordine. Toate elementele unui spa iu verde (alei. ob inându-se în final unitatea în diversitate. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Fiecare component. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. treaptă. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. suprafe elor şi formelor planului. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. se ine seama de anumite principii şi legi. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Frumuse ea este un element func ional.

evitându-se astfel monotonia. ordinii. Ritmul poate fi: static. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. vase decorative. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. potecă. stradă. de culoare. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. a repetării şi a consecven ei. clădire). a aceloraşi elemente (specii. simplu. liniar. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . compus. bănci. lă ime) sau alte caractere vizibile. se găsesc mase similare şi egale. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. şi o dată percepută regula ritmului. în întregime. admi ând totodată diversitatea acestuia. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. de formă. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. dinamic. deoarece un plan perceput deodată. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. este static şi odată văzut. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). fiind mirat când această anticipare nu este realizată. magnificului. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. integritatea şi calitatea acestuia. respectiv realizarea echilibrului. combinat. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. creând senza ia de dezamăgire. grupuri. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Simetria poate fi absolută şi liberă. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. bulevard. interesul scade. al for ei sau al monumentalită ii. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale.

forme sau spa ii. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. într-un aliniament. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. În proiectarea spa iilor verzi. care au o anumită continuitate.compozi ii doar între culorile calde sau active. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. arhitecturale. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). florale. de un individ. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . etc. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. exprimând de fapt unitatea în varietate. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. dar care au volume şi formă asemănătoare).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. caz în care se aplică armonia legăturii. se pot deosebi: . Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. chiar dacă specia diferă (de exemplu. .combina ii între culori diferite (active. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. pasive. formelor dar mai ales a culorilor. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte).compozi ii între culorile complementare. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. .

distrugerea formei naturale (implică transformări totale). Astfel.). 180. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. 5.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. al XIII-lea. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. C. 55. 89 etc. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). . Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. sub un unghi de cca. sub un unghi de cca.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. ce are laturile în raport de 1:1. alee pietonală. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. matematician italian din sec. mese. publicul dintr-un parc.618 (aproximativ 3:5). astfel pentru o alee de 300 m. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. Fibonacci. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. 21.I. 270.). etc. lă imea optimă este de 5 m. . de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. 13. lă imea optimă este de 8 m. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. iar la o distan ă mai .armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. . plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. 34. apoi 3. ordine şi armonie. iar pentru o alee de 250 m. 8. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur.

. fără a se exagera prin risipă. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.mare de această valoare. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde.

diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. caracteristice Renaşterii şi Barocului. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. fiind ornate cu statui. precipita iile) sau for ele majore (vânt. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). erau prelungiri ale încăperilor. 5. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. de mai târziu. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. vegeta ia. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. pâraie. radia ia solară. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană.). În amenajarea spa iilor verzi. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. caracteristice diferitelor epoci istorice. V. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. bazine. apă. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. în general. văile râurilor. La romani grădinile.1. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. civiliza ii. vase sau fântâni arteziene. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om).Cap. dar şi elemente minore precum microrelieful. etc. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte.1. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. întotdeauna de formă dreptunghiulară. activită i. vegeta ie) cu cele artificiale (alei.1. iar în cadrul stilului peisager sau liber.1.2. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. râuri. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. francez sau regulat) a stat. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. arhitectural. epoci. Grădinile în stil maur. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. Stilurile spa iilor verzi 5. . aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. În ultima perioadă (sec. Acest stil prezintă mai multe variante. câmpii. aspect preluat şi de romani. eroziunea).

Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Apa aduce prospe ime. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. cascade sau bazine. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. ce constituie perspectiva principală. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. situat în pozi ie dominantă. 5. balustrade. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. Elementul principal. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Aceasta. canale sau oglinzi de apă. cu numeroase ziduri de sprijin. bogat ornamentate. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi.1. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase.2. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. pe linii drepte şi curbe. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. rampe. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. aplicat până în prezent. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. numit şi capul de compozi ie. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. cu denivelări mici. unele păstrându-se şi în prezent. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. respectiv axa principală. scări. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. sau de perdele de arbori.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. precum şi oglinzi de apă. fiind subordonate toate elementului principal. armoniza şi propor iona cu clădirea principală.1. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. regulate. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. taluzuri. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. statui sau vase sculptate. fie de a le limita pe altele. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. fiind nivelat şi modelat în terase largi.

dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. 5. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. având cel mai adesea relief variat. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Stilul peisager Stilul peisager (liber. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. fiind dispuse în re ea geometrică. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. conducând spre diverse amenajări. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.1.de apă. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. fie sub influen a pictorilor peisagişti. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.3. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. care dau varietate şi fantezie compozi iei.1.1. fie sub influen a literaturii noi. în ansamblu. mai ales a celor de gazon.2. 5. 5. în Anglia. compozi ia fiind liberă. natural. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. fiind obositoare ochiului. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. sub influen a stilului rococo din arhitectură. în formă de tablă de şah. cu precădere în Olanda. Toate acestea au fost duse la extrem. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.2.3. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. . În această situa ie. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. Aleile sunt rectilinii.1. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti.

Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. în pete neregulate sau eliptice. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. . unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. peluze. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. ce urmăreşte formele de relief. curb sau sinuos. de grote sau chiar cascade. vor fi folosite pâlcurile. în diferite zone ale grădinii. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Aleile au un traseu liber. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. atunci când aceasta există. fie create. În jurul clădirii principale. roci sau stânci. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. specii lemnoase decorative. se vor folosi specii de talie mică. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. sinuos chiar. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. neregulat. masele vor avea conturul neregulat. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. prin aducerea de pietre. lumini şi umbre. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. pajişti şi diferite grupaje floricole. volume. frumoasă şi îndelungată. sub formă de mase. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. intervenindu-se totuşi în detaliu. Simetria şi echivalen a sunt excluse. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Apele. cu aspect natural. cu contur regulat. cu înflorire bogată. toate elementele. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. fie naturale. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. urmând caracteristicile terenului. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Rocile. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. care în mod natural sunt dispersate. covoare sau dispersate solitar. chiar exotice. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

atât sub aspect psihic cât şi fizic.3. forme. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. umbră şi lumină. De asemenea. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. volume. . având ca fundal imagine unor mun i înal i. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri.2. cu flori având culori calde. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie.5. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. dispuse într-un masiv păduros.2. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. de stâncile. de luminişurile retrase. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. cascadele. 5.5. de veselie sau de entuziasm. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. 5. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. culori. largi. Genul de bucurie Genul de bucurie. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.2. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i.4. unei mări sau ocean). pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv.

Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. atât urbane cât şi periurbane. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. 6. dispuse într-o re ea continuă. re ele stradale. etc. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. sta ii de distribu ie a apei.1. sunt judicios repartizate. ce asigură protec ia multiplă a mediului. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. dimensionate. grădinile sau scuarurile. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia.Cap. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. . zona politico-administrativă. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. Ca regulă generală. 6. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. gazului metan. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. zona industrială. energie termică.2. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). energiei electrice. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. cât şi legătura dintre acestea. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile.). Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. limitarea perimetrului construibil. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. recrearea şi odihna popula iei.

dotări şi func ii. concentrică. 2. . grădini botanice.cu acces limitat. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. păduri parc. şi în care intră: parcuri.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. numite şi spa ii verzi publice. ştranduri). planta ii de protec ie (a localită ilor. constituită din spa ii verzi periurbane. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. . între care legătura se realizează prin planta ii stradale. grădini zoologice. a apei. După pozi ie se deosebesc: . în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. . 1. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. a spitalelor. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. grădini şi scuaruri publice. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. longitudinală. grădinile locuin elor individuale. planta iile din cimitire. radial-concentrică. grădini botanice. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. grădinile botanice şi cele zoologice. lungi de sute de metri. amplasare. pepiniere. planta ii de pe lângă unele dotări publice. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. planta ii antiincendiare. parcurile şi bazele sportive.cu acces strict. ce sunt administrate de primării. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. în func ie de sistemul stradal al localită ii.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. 6. grădini sau scuaruri).3.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. planta ii antierozionale. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. a sta iunilor balneo-climaterice). . spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. care traversează localitatea şi care. de folosin ă generală. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. întreprinderilor. pepiniere. păduri de recreare. de regulă. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). a solului. grădini publice.cu acces nelimitat. fiind diferite ca mărime. scuaruri. acoperişurile verzi. zonele de agrement (păduri de recreare. transversală sau longitudinal-transversală. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. După accesibilitatea popula iei largi: . Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil.

. După durată. edificii culturale. . rozarii. alpinarii.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. După modul de amplasare. . spa iile verzi din cimitire. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. destina ie.temporare sau provizorii.permanente. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. scuarurile por fi: . După destina ie. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.3. planta ii cu efect de parazăpezi. în cca. gazon. destinate construirii unor cartiere de locuit. parcurile sportive. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. .spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. păduri parc. . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. cu rol decorativ: scuarurile decorative. 6.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. având în componen a lor doar arbuşti. ce se înfiin ează pe terenuri virane. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. scuarurile pot fi: .înconjurate de străzi sau artere de circula ie.3-3 ha.3 ha. fiind destinată odihnei de scurtă durată. grădini şi parcuri publice. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. configura ia terenului şi construc iile din jur. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. parcuri şi grădini zoologice. frecventează simultan acel scuar. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. situată în intravilan. Raza de deservire a unui scuar este de cca. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. planta iile de consolidare antierozională.în interiorul cartierelor de locuit. parcuri expozi ionale. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. culturale sau de învă ământ. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. caz în care acestea sunt uşor accesibile. 400 m. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. păduri de agrement. După func ii: . pepinierele. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. 6-8 minute. perdelele de protec ie.spa ii verzi de înfrumuse are. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. situate de regulă în cartierele de locuin e. .4. .spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. scuarurile pot fi situate: . parcuri dendrologice. spa iile verzi pentru copii şi tineret. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer.

adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. în lungul aleilor.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. 3-4 ha. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase.5. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. peluze de iarbă. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. aranjamente şi decora iuni florale. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Intrările vor fi reduse ca număr. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. scări (în cazul terenului accidentat). În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. respectiv: sectorul pentru copii. respectiv arbori şi arbuşti. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. bănci. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. .. zone umbrite dar şi zone însorite. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. frecventează grădina în acelaşi timp.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. în cadrul oraşelor mari. 6. alei. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. de învă ământ. Dispozi ia aleilor. boschete. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. de pe o rază de 1-1. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. situate în jurul unor institu ii publice. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). Dată fiind această distan ă de deservire. datorită inexisten ei căilor de acces. Spre deosebire de scuar. spre periferia scuarului. respectiv o intrare la cca. 15-25 minute. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. statui. a obiectivelor culturale. de mers lejer. . dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde.5 km. De exemplu.

restaurant). cofetărie. locuri pentru jocuri statice. bazine sau chiar un mic lac. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). şi de capacitatea proiectată a parcului. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. datorită suprafe ei pe care o reclamă. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%).6. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate.000 de locuitori trebuie să existe un parc. cafenea. WC public). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. În foarte multe cazuri. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. diferite dotări (cişmele. bănci. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. de re eaua stradală limitrofă. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. de lungimi şi dificultă i diferite. adăpost de ploaie. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). sporturi. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. respectiv sta ionare). Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. într-un cadru peisagistic deosebit. . expozi ii. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. şi de densitatea popula iei. manifestări artistice). ce depăşesc 20 ha. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. 6. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. suprafe e îngazonate. recreativ şi decorativ. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. Speciile vor fi alese şi amplasate. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte.liber este de 3.2. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. a noxelor sau a altor factori de inconfort. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. partere cu flori. orientarea şi înăl imea clădirilor. punct de distribu ie a energiei electrice.8.1. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. în func ie de pozi ia. ale unui cvartal sau ale unui cartier. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. arii de joacă pentru copii. 6. în func ie de pozi ionarea ferestrelor.8. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. şi alte multe specii pentru varietate. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. 6. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Au scop sanitar. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. ocupând suprafe e importante. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate.8. 6. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. alei pietonale. . Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. parcări. structură şi folosin ă diferite. şi străzi şi bulevarde deschise. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Astfel. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. tomberoane). să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. pentru diminuarea zgomotului. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale.

Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. cititul. dar şi a unor hoteluri. chioşc de grădină. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. precum gazonul. stânci şi pietre. uşor de între inut. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. sedii de firme. grădina este structurată şi amenajată. de gusturile proprietarului. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. piscină. fie după propriile idei. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. precum şi diferite specii cu port pendent. Astfel. aranjamente florale. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. arbori. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. sau specii de răşinoase. chioşcurilor şi treiajelor. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. arbuşti tunşi. barbeque. sediu de firmă etc. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. arbustive sau lemnoase. a unor grupuri de specii sempervirescente. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. bazin cu peşti decorativi. lămpi pitic. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. suprafe e îngazonate. În cazul vegeta iei. diferite jocuri. gazonul. În cazul unor locuin e. miniseră. o cascadă miniaturală. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. arbuşti şi liane. spitale. trandafirii. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). libertatea de alegere fiind totală în acest caz. activită i de grădinărit. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. servitul mesei.) acestea pot fi: grădina de fa adă. pergolelor. cu o compozi ie relativ simplă. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. Grădinile interioare. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. Grădina de fa adă. institu ii. padoc şi cuşcă pentru câine. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. un mic bazin cu aspect natural. În func ie de mărimea acesteia. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. În func ie de mărimea spa iului disponibil. joasă sau fără împrejmuire. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. magazie de unelte. mobilier de grădină. fie prin realizarea unui gard viu înalt. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. minilivadă. minigrădină de zarzavaturi.

cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. poate contribui la estetica compozi iei alese. Brassicaceae sau Campanulaceae). Crassulaceae. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. 6. Poaceae). O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. cu strat fertil mai gros. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. de la bun început. durabilă şi de bună calitate. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. printre spa iile rămase libere între plante.9. în vederea efectuării eventualelor repara ii.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. . alături de plante cu flori şi alei. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. forme sau provenien e. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Saxifragaceae. pentru speciile de plante vivace. instala ii electrice. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. cu pietriş (de tip sort). de regulă. Urmează un strat de separa ie. astfel. fiind de maxim 10-15%. Peste acesta se aşterne stratul fertil. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. În func ie de caracteristicile lor. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. se recomandă acoperirea acestuia. cu arbori şi arbuşti de talie mare. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. canalizări). odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. specii de gazon (fam. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. format din fibre minerale. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. sau numeroase alte specii floricole. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. fam. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. unele specii din fam.

prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare.10. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. ateliere). sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. comportându-se ca un bun strat termoizolant. al bolnavului sau pacientului (spitale. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. . diferite pulberi sau noxe. 6. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. hale. al proprietarului (locuin ă privată). respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. institu ii administrative). contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. spa iile verzi propriu-zise. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. Din suprafa a acestor complexe sportive. în zilele însorite.şi nu în ultimul rând. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ.. cabinete). . În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. al muncitorului (fabrici.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. . Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. . Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. şi constituie unită i de sine stătătoare. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. . . . acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. Ca şi în cazul grădinilor interioare.acestea re in diferite cantită i de praf. până la 4-7. creându-se spa ii pentru odihnă. policlinici.

în func ie de ambientul în care sunt amplasate. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. bazin acoperit sau în aer liber (înot. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. polo). volei. 20-25% pentru terenurile de joacă. 30-40 copii. leagăne. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. diferite săli de sport (gimnastică. atletism). bârnă de echilibru. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. labirint. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. handbal.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Suprafa a variază de la cca. şi să nu producă fructe ce pot murdări. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. când sunt în afara localită ii. 3-6 ani. precum şi specii floricole şi de gazon. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. baschet. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Stilul adoptat este cel mixt. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. 7-10 ani. tobogane. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. grupuri sanitare. grădinilor publice sau a parcurilor. 6. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. respectiv: până la 3 ani. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. volei. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii.11. clădiri administrative. cu precădere împotriva vânturilor dominante. duşuri etc. balansoare. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. arte mar iale). caz în care au caracter de tabără. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. gazon sau arbuşti. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. 100 m2 până la câteva hectare. bănci. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. cu ghimpi (Berberis . sau în cadrul scuarurilor. oină). tenis). Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). clădiri pentru vestiare. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. separate prin vegeta ie. 11-15 ani. cu solul permeabil.

teren pentru focul de tabără. Dar în func ie de microrelief. grădina de zarzavat. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. rabate sau diverse aranjamente floristice. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. destinate odihnei. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. bibliotecă volantă. cele cu frunze. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. plante tehnice. eventual un mic stadion. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. labirinturi. tobogane. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. ronduri. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. 6. bârnă pentru echilibru. spaliere. pârtie pentru schiuri. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. terenuri pentru jocuri de masă.sp. un mic monument sau un bust. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. fructe sau semin e. În cazul taberelor. a zgomotului şi a gazelor. balansoare. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. arbuşti fructiferi. medicinale şi melifere. coşuri de gunoi etc. corpuri de iluminat. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. care murdăresc.12. pistă pentru alergare. arbori de mărimea a III-a. ce poate cuprinde: o mică livadă. Robinia sp. cât şi zone însorite. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. dotările vor fi mult mai complexe. sau care să fie toxice (Taxus baccata. leagăne.). Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. Rhus typhina). flori. . alei pentru biciclete sau trotinete. cu rol de protec ie împotriva prafului. În cartierele de locuit sau în scuaruri. bob sau săniu ă. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. flori..). pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. cu frunze. Laburnum anagyroides. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. bănci. pistă pentru patine cu rotile. bazin pentru înot.

vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. 6. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. pasive cu rol calmant. de a diminua poluarea fonică. este vegeta ia lemnoasă. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. cu excep ia intersec iilor. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. respectiv cea a intrărilor. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. diferite. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. pentru fiecare elev. func ional şi estetic. având ca dotări mese. sau a celor rezervate pauzelor. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Astfel.13. birourilor. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. Spa iile verzi din incinta spitalelor.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. cu specii floricole având culori liniştitoare. De asemenea. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. . Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor.14. cu rol stimulator. bănci. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. 6. cu cel mai mare impact peisagistic. familiare. Componenta cea mai importantă. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. precum şi obiecte din materiale calde. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. rabate de flori. pentru mărirea gradului de vizibilitate. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. calmante. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte.5 m2 de teren sportiv. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi.

capelă sau un monument memorial. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. de la intrarea principală sau de la biserică. separarea diferitelor amenajări precum parcări. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. sau în sens radial. dar şi specii de foioase precum: tei. datorită lipsei de spa iu. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. dispuse în lungul aleilor principale. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. drumuri interioare de acces auto etc. acoperite cu plante agă ătoare. precum şi pergole cu vi ă de vie. De asemenea. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. numită „cimitirul eroilor”. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. cimişir. ce au efect liniştitor. molid. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. pornesc mai multe alei rectilinii. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. centrale. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. din specii sempervirescente. purificarea aerului. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. necesare bolnavilor. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. chiparoşi. 6. În func ie de destina ia institu iilor respective. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. influen ând benefic recuperarea acestora. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. Parterele cu flori cu nuan e reci. Astfel. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. tisă. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. flancate de planta ii sobre. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. chioşcuri). reduse doar la aliniamente de arbori. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. cu bănci şi şezlonguri.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. cu alei şi căi de acces paralele. sau chiar garduri vii. prezintă şi o zonă. sau în jurul edificiului central. castani porceşti. Cimitirele mari. constituit din biserică. Astfel. bine delimitată. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. paltini. brad. glicină sau trandafiri.15. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Dacă spa iul permite. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. ar ar american. .

Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. dar şi culturaleducativ. cu multe denivelări. pentru realizarea acestor denivelări. Sistemul de drumuri. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Sedum sp.. de maximă circula ie. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Sempervivum sp. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. 6. se execută lucrări de excavare. Lupinus sp. sanitară. Aster sp. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. saschiul (Vinca minor). de recreare. alimentară. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. să existe mijloace de transport în comun. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. surse de zgomot puternic). Microrelieful.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Chrysanthemum sp. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. caprifoiul (Lonicera japonica). sunt: trandafirii. iedera (Hedera helix).). Convallaria majalis etc. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Narcissus sp. sanitar şi decorativ. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate.16. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. după considerente ştiin ifice (taxonomice).1. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. situate în intravilan sau în extravilan.. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. de taluzare sau de înăl are a unor zone.. după concep iile . de recreare şi decorativă. utilită ile şi căile de acces.16. dar şi în punctele cheie. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific.. arborii fiind evita i. din specii sempervirescente. în afară de cele amintite. după importan a decorativă. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. să poată fi realizat pe jos. Ca specii lemnoase frecvent folosite. halde. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. industrială sau medicinală a plantelor. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. În cazul în care terenul nu este prea frământat. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Paeonia sp. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg.

sau arbori cu efect decorativ deosebit. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. licee sau a alte unită i de învă ământ. hibrizi floribunda etc. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. dar şi publicului larg. hibrizi Polianta. de parc. Polianta. sectorul sistematic. vara îngropate în sol. tehnice. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. serele. sectorul plantelor de cultură. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. ce au diverse întrebuin ări. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. estivală sau autumnală. până la cele superioare (ultimele fiind . forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. diverse suporturi sau chiar ziduri. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. Rozariu-ul. de la cele inferioare. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. treiaje. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. pergole. dar în containere. la exterior. sectorul plantelor spontane folositoare. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. fie se desfăşoară între cele două elemente. vernală. plante aromatice. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. Realizarea planta iilor floricole. sectorul florei diferitelor zone geografice. În sectorul florei Globului. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. grădina japoneză. rozariu-ul. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. muzeu. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. ierbar). Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. flora Asiei etc. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. Sectorul plantelor spontane folositoare. melifere. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. fie în fa a clădirilor importante (birouri. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. Ca sectoare. rădăcinoase). Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. medicinale etc. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Sectorul plantelor de cultură. şi implicit expozi ii foarte diferite. sectorul administrativ. arhitecturală. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. englezeşti.). Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală.). cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. leguminoase. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. numit şi colec ia botanică. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. sectorul plantelor acvatice. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. în acest sector. urcători.

sera colec iilor. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Astfel. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică.2. Grădina japoneză. decorativ şi recreativ. industrial sau alimentar. sera înmul itor. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. poartă torrii. pasul chinezesc din dale de piatră. uneori chiar un miniparc zoologic. este dispus de regulă. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Vegeta ia forestieră spontană. se deosebesc: sera palmarium. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. subtropicale. Complexul de sere. Prin structura. pajişti. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. după zona geografică de provenien ă.monocotiledonatele). pădure de foioase. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. verii sau toamnei. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. pod arcuit din piatră. mediteraneene. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. didactic. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. sera orhideelor şi a plantelor epifite. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. sera azaleelor şi cameliilor.16. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. în apropierea intrării principale. sera rezervată expozi iilor florale. pădure mixtă. 6. sera plantelor din regiune mediteraneană. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. sau mai rar. lanterne de piatră. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. pepinieră. . clădiri administrative. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. colec ie de trandafiri. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. pădure de răşinoase. sau din alte regiuni calde ale Globului. prin solu iile de amenajare adoptate. ornamental. sera plantelor acvatice tropicale.

pot fi amintite: . având o suprafa ă de 48. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. în ceea ce priveşte frumuse ea. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. . Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil.grădina dendrologică Macea (jud. Hunedoara). interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. cu o suprafa ă de 34 ha. Bacău). înfiin at în 1880. de tipul cuştilor cu gratii. pentru a completa ambientul. de recomandat cât mai largi.arboretumul Simeria (jud. 6. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. stâncării. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. înfiin at în 1908. de tip „microbiotop sau minihabitat”. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. . înfiin at la începutul sec. curs de apă.5 ha. înfiin ată la începutul sec. Timiş). şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. este necesară construirea de voliere largi. În cazul păsărilor zburătoare. . . fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. gropi de gunoi. având o suprafa ă de 70 ha. bazine. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Arad). cu o suprafa ă de 20. al XVIII-lea. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. cu o suprafa ă de 60 ha. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră.5 ha. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice.16. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. să nu existe zone industriale.3. care va fi folosită atât ca sursă de apă. al XX-lea.arboretumul Hemeiuş (jud.De regulă. vechimea şi mărimea colec iilor.arboretumul Dofteana (jud. Pe ansamblu.arboretumul Bazoş (jud. a masca zidurile inestetice. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. perdele sau garduri mascate cu liane. având în acest sens îngrădiri. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. . pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. trebuie să ocupe suprafe e importante. înfiin at în 1909. Bacău). arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. strâmte.

sectorul felinelor şi carnivorelor mici. gheparzi etc. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere.). porumbei sălbatici sau de ornament. şerpi sau crocodili. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. lama şi alpaca. . găini de ornament.sectorul cervidelor şi cabalinelor. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pantere. cormorani. alpin şi subalpin etc. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. râşi. bivoli. cucuvele. mici palmipede. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. cerb lopătar. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. şopârle.sectorul felinelor mari. iguane. în aer liber. cinteze. . pentru inerea acestora în sezonul hibernal. fie cu voliere foarte mari. şi padocuri acoperite.sectorul păsărilor de baltă. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. lupi. pot fi amintite: .. . gâştele. trunchiuri de arbori. vulpi. grauri etc. cameleoni. pentru sezonul cald. jderi etc. cu voliere şi vegeta ie.. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. pume. ce cuprinde voliere cu fazani. prin plimbare.) sau spa ii deschise. în care sunt găzdui i: elefan i. câini dingo. lei.. .: . . precum lebedele.sectorul păsărilor răpitoare. cu zone largi amenajate pentru tigri. şoimi. umiditate. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. ciufi. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. stânci. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. galinacee etc. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. turturele.sectorul galinaceelor şi columbidelor. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. distan a nu trebuie să fie prea mare. zimbrii etc.sectorul urşilor. . stârci. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. prevăzut cu arcuri largi descoperite. pentru speciile care nu pot părăsi locul. păuni. pentru diferite specii de urşi. cât şi spa ii largi. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. căprior. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. zebre. dromaderi.sectorul stru ilor.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă.sectorul păsărilor tropicale sensibile. canari. bibilici. . ce adăpostesc pisici sălbatice.sectorul primatelor. şi pentru răpitoarele de noapte. în special forestieră. girafele. de amenajările respective. caprine. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. De asemenea. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. . pelicanii.. uli. carnivore mici. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. pentru sezonul estival. bazin. . Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. constituit dintr-o clădire. ierbivore mici.sectorul reptilelor. cai sălbatici. libere. unele specii de ra e. pentru sezonul rece. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. .sectorul marilor ierbivore. . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. asini etc. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. de numărul de specii. pescăruşi etc. cum sunt bufni e.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. . ovine. mierle.sectorul rezervat pentru antilope. ren. elan.

pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. de entomologie etc. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. pădurea-parc sau parcul-pădure. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. Alte amenajări. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. un punct de belvedere asupra oraşului. Pădurea-parc (parcul forestier. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. fântâni. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. pot exista în incintă şi muzee. 6. având produse care să nu dăuneze animalelor. poteci şi alei de plimbare. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. acoperite cu pietre. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. se deosebesc: parcul forestier. a eventualelor surse de poluare. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. În zona intrării principale. şi nu numai. . deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. sau a aranjamentelor florale. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. a unor peluze întinse de gazon. toalete ecologice. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. precum: un lac. cişmele cu apă potabilă. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. un sit istoric (ruinele unei cetă i). nisip sau alte materiale locale.17. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. un curs de apă. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. de zoologie. care să nu depăşească 4%. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. formată din planta ii forestiere. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. în mişcare. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. dar în raza de deservire a localită ii. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. În unele por iuni ale pădurii-parc. se vor prevede spa ii largi. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. de purificare a aerului etc. Astfel.

aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. terenuri de tenis sau de fotbal. expozi ia. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. telecabine. căi de acces cu trasee mai lungi. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. în unele zone de interes curativ. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori.). şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. sau de interes turistic. . 6. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. lipsite de vegeta ia forestieră. topoclimatul. telescaune. izvoare termale etc. De asemenea. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. stâncile. terenuri sportive etc. Pădurea de recreare. situate pe malul unui lac. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg.17. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. tabere şcolare. cu cât terenul este mai înclinat. numită impropriu pădure de agrement. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. puncte de belvedere etc. zone de picnic. solul. Unele elemente naturale precum mlaştinile. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. zonele nisipoase. falezele sau malurile abrupte. hidrografia şi environnement-ul.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. pot fi ştrandurile şi campingurile. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Astfel. Amenajările de tipul campingurilor. a unui râu. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. pozi ia pe versant.5-2 ore. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari.1. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. balnear (izvoare minerale. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. piste pentru biciclete sau pentru role etc.

avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. băl i. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. gradul de expunere a teritoriului. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. sau spa ii adăpostite. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. frunze prăfuite sau galbene. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. alunecări de teren.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. fără extreme mari. refugii) pentru a oferii adăpost. Tot în acest sens. vânt. iar solul este mai pu in umed. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. plantele prezintă creşteri foarte mici.. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. destinate practicării unor activită i. temperaturile sunt moderate. De asemenea. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. dotărilor sau diferitelor echipamente. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Cu privire la mişcările aerului. cu privire la temperatură. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. pavilioane. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. care prin fenomenul de . sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. noroi. plajelor etc. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. prezen a prafului. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. această zonă este cea mai expusă vânturilor. În acest sens. vegeta ia are aspect veşted. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. este mai rece şi mai umedă. temperatura aerului mai ridicată. suprafe e umede improprii. Orientarea nordică a unor terenuri. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. frunziş sărăcăcios. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. altitudine etc. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă.

6. apa este importantă sub aspectul calită ii. Când o pădure de recreare este echilibrată. De regulă. În acest sens. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. În zilele călduroase de vară. prepararea hranei. O zonă lipsită de un curs de apă. ce diminuează calitatea acestora. care este dată de natura sursei (izvor. pârâu. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. Environnement-ul. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. capătă por iuni dezgolite. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. chimic sau fonic zonele din jur. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. prezintă o atractivitate foarte redusă. Hidrografia teritoriului. aerisite. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. a fermelor de animale.17. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. de modul de captare. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. râu. de o acumulare mai mare sau mai mică. va avea o atractivitate sporită. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. de temperatura acesteia. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. compozi ia şi vârsta arboretelor. pescuit. natura solului. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. Cei care doresc să se odihnească. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. sau ca sursă de apă potabilă. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni.spulberare. de cea ierboasă. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. lac). aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. liziere). libere (luminişuri. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. schi nautic etc. regimul şi tratamentul etc. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. vor prefera zonele cu soluri bine drenate.2. . poieni. precum realizarea igienei corporale zilnice. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. de poten ialul teritoriului. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. şi din contră. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. situl sau vecinătă ile. dar nu neglijabilă. filtrare şi transport al apei. atunci aceasta este şi primitoare. iaz.

Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an./ha). o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Aceste dotări vor fi discrete. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Codrul regulat vârstnic. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. capacitatea de primire începe să crească. ce induce plictiseala şi pasivitatea. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. dar în zilele geroase cu chiciură. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. care determină o scădere a densită ii. dispuse pe anumite trasee. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. la agresiunile vizitatorilor. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. . Iarna se remarcă răşinoasele. păduri pentru plimbare şi păduri parc. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. luminişuri pentru odihnă. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton.. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. dau peisajelor un pitoresc aparte. ce calmează şi relaxează vizitatorul. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. publicul larg le preferă pe cele amestecate. de motiva iile şi aprecierile lor. în func ie de fenofazele speciilor respective.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. are aspectul unei păduri falnice. bine pusă la punct. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. Sub raportul vârstei. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. a culorii frunzelor etc. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. indiferent de specie. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. şi este favorabilă pentru plimbări. ce au un efect peisagistic major. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. ce are o densitate mică (200-500 buc. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. cu locurile de parcare aferente. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. datorită vizibilită ii foarte bune. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului.

în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. să fie drenat. şi prezintă diferite construc ii. În raport cu întreaga pădure. Zonele cu soluri reci şi umede. Zona de primire şi odihnă. reprezintă cca. camping. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. cişmele. insistându-se în mod special asupra cură eniei. să aibă o textură uşoară. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. acest lucru favorizând. repaus etc. zona de plimbare şi zona de regenerare. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. soluri scheletice. izvoare). Aici nu sunt necesare amenajări speciale. pentru linişte. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Zona de plimbare. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. prezintă ponderea cea mai mare. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. de cca. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. fiind astfel organizată. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. cu investi ii mai reduse. prin împăr irea pe anumite zone. De preferat ca aici. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Aceasta este zona preferată de marele public. destindere şi pentru activită i de picnic. cu forme interesante. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. echipamente sanitare şi de igienă. . de cei care evadează din cotidian. Arboretele vor avea consisten ă moderată. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. terenuri de joacă pentru copii. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. vor fi evitate de vizitatori. ce trebuie să fie ireproşabilă. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. aer curat. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. obiectivele etc. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. odihnă. mult căutate şi apreciate de publicul larg. instala ii sau echipamente. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. amenajările.Pădurile de recreare se sistematizează. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic.

vestigii ale unui castel sau cetă i. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. fiind total protejate. puncte cu vederi panoramice. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. cu pante domoale. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. zone cu fructe de pădure etc. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. având un specific aparte. întâlnite doar în anumite păduri. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. dificultatea. de la o clădire de interes general (cabană. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. nu prea lungi şi nu prea înclinate. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Traseele potecilor vor fi diferite. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. terenurile de joc. locurile de parcare. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. este constituită din diverse suprafe e. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. fiind eliminate tasarea solului. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. care sunt interzise accesului publicului. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. şi echipamente specializate. prin optimizarea spa iului în general.5-4 m. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. spre diferite puncte de interes din pădure. han. ruine. smulgerea sau tăierea puie ilor.3. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. cabană. arbori deosebi i. forma iuni geologice interesante etc. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. un număr sau o emblemă. pot avea por iuni comune. monumente. restaurant.17. restaurant. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. au o lă ime optimă de 3. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. camping). peşteri. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. dispersate în cadrul celorlalte două zone.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . rezultate prin ruperea. respectiv 4-10 km/100 ha. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. 6. reunind până la 5% din suprafa a arboretului.

pietrişul. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite.aceste puncte bănci. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. dispuse în apropiere. masă cu scaune sau bănci. WC-uri ecologice. sau pot fi mici. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. loc pentru focul de tabără. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. vatră din piatră pentru foc. de 2-3 maşini. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. . Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. pe ansamblu. Parcările pot fi mari. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. şi să se folosească materiale cu aspect natural. parcările pot fi: în ciorchine. fântâni sau alte surse de apă. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. vor evita pe cât posibil artificialul. coş de gunoi. peluze pentru golf. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. diverse amenajări pentru jocul copiilor. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. respectiv grupuri de arbuşti. şi variază în func ie de microrelieful specific. dalele de piatră. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. groapă sau container pentru gunoi etc. şi pot fi: terenuri de tenis. Locurile de parcare. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. un număr cât mai mare de autovehicule. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. cabanelor. de amploarea investi iilor. capătul drumului principal). ce au ocazia să urmărească cursele hipo. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). restaurantelor. în pinten. spa ioase şi capabile să absoarbă. respectiv nisipul. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. formele regulate şi simetriile. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. fiind mult apreciate de vizitatori. miniterenuri de fotbal. camping. în special pe latura vântului dominant.

Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice.18. protec ia ecosistemelor. cu aspect cât mai natural. 6. De asemenea.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. educative. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. floristic. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. . incompatibilă scopului atribuit. având o înăl ime corespunzătoare. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. hidrologic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.1.The International Union for the Conservation of Nature . conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. Astfel spus. paleontologic. faunistic. recreative şi turistice.18. geologic. speologic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. sau parcurile cu specii de vânat autohton. pedologic sau de altă natură.

floră şi faună intacte. construc iile (case. zona rezerva iilor integrale.2. cu flora şi fauna sa. Rodna. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. conforme cu peisajul. elemente de etnografie si folclor. 6. educativ şi recreativ. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. . hanuri sau locuin e izolate. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Cheile Nerei . . Domogled .zona exterioară. Cozia. muzee cu specific local. sate. educativ.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. Piatra Craiului. vile. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. drumuri.Valea Cernei. Ceahlău. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. Mun ii Măcinului. . Retezat. În prezent.să aibă forma ii geologice interesante. vegeta ie. .vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. . în scop ştiin ific. beneficiind de o protec ie suplimentară.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. .să fie interzisă vânătoarea. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. şi Semenic – Cheile Caraşului.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. hoteluri. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.18.Beuşni a. care grupează o serie de atrac ii turistice. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. expozi ii.Hăşmaş. Cheile Bicazului . respectiv fenomene naturale originale. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. . neatinse de activită ile umane. . destinate cercetării ştiin ifice. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. recreării şi turismului”. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: .speciile vegetale şi animale.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. specifice. activită ile de turism vor fi bine organizate.să fie deschis turismului organizat. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . cultural şi recreativ. care servesc recreării popula iei.

Vânători – Neam . .18. rezerva ii naturale. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. 6. În ara noastră sunt constituite în prezent. Bucegi. Balta Mică a Brăilei. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. forestiere (tip f). reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. 9/1973. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Nomenclatura din ara noastră. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Por ile de Fier. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). limnologice (tip l). potecile vor fi bine marcate pentru turişti. lacuri şi cursuri de apă. geologice şi geomorfologice (tip g).zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. următoarele: Apuseni. conform Legii nr. ca parcuri naturale.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. rezerva ii ştiin ifice. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. nu se împuşcă. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . solului. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Acestea pot fi: botanice (tip b). cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. vegeta iei sau faunei. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale.3. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. paleontologice (tip p). parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare).. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Grădişte Muncelului – Cioclovina. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. se promovează regenerarea naturală. mixte (tip m). Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice.

. parcurilor naturale. cursuri de apă. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. ştiin ifice sau peisagistice. arbori seculari. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. locuri fosilifere. educa ie si instruire în domeniul mediului. cascade. rezerva iilor naturale. chei). fenomene geologice unice (peşteri.

1. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. . frunzelor.2. . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.regimul de umiditate din sol. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.textura şi profunzimea solului. volume.fertilitatea solului. .umiditatea atmosferică. .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. VI. .vânt. Criterii de alegere a speciilor 6. proiectantul de spa iu verde creează forme. . compozi ii.2. . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . culoarea. ruginiu. . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. ce vor alcătui în final o unitate. Prin acest material. 6. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.factorii ecologici edafici: . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.cerin ele speciilor fa ă de: . Astfel trebuie avut în vedere: .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).factorii ecologici climatici: .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. .Cap.temperatura aerului. material care îşi schimbă volumul. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.1. .lumină.diversitatea foarte mare a ramurilor.

animali. numindu-se şi cea ă oxidantă.vegetali. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . etc.expozi ie. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. a produc iei de masă lemnoasă).altitudine. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. . . . dar şi asupra celui animal sau vegetal.troficitatea solului..factori poluan i. numite arsuri).2. 6.con inutul de schelet. considerate cele mai rezistente). . cloroza esutului asimilator.oxidul de sulf. . Astfel.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). . . . .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. Dintre aceştia : . fa ă de cele periurbane.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. . .factori biotici: .configura ia terenului. fertilizare. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.pantă. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.factori antropici: .factori geomorfologici: . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. dioxidul şi trioxidul de sulf. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. . (produc căderea acelor la răşinoase.2.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. .

pigmentări.2. ecotip. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.2.rezistente la bioxid de sulf – alunul. . propor ia poluantului în atmosferă etc. . .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. fabrici. ce talie vor avea exemplarele respective.praful rezultă din întreprinderile industriale. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. . subspecie. corcoduşul. etc. bradul de Caucaz. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.sensibile . leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.rezistente la fluor – mesteacănul.1. fenotip.).pădurile de recreare. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.3. Particularită ile biologice ale speciilor 6.foarte sensibile . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. industria metalurgică şi chimică.condi ii de mediu – specie. . zămoşi a de Siria.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. platanul. . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.aliniamente. piracanta. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). coacăzii. cum se integrează în respectiva compozi ie.3. . .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. frasinul. 6.rezistente Exemple de specii: .umbrirea clădirilor. arboretele tinere fa ă de cele mature. tuia.rezistente la plumb – pinul silvestru. . reducerea creşterilor. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. stadiu de dezvoltare.mijlociu rezistente . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .

În tabelul nr. tabulară. a prafului. . De exemplu.liane. Morus alba. italica. etc. obovoidă. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Prunus mahaleb.peste 25 m. Picea abies.3. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.2. a II-a . Juniperus hibernica.. sferică. fastigiata. Berberis thumbergi. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Populus nigra cv.2.realizarea gardurilor vii. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. a boschetelor. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. . 6. agă ătoare sau chiar târâtoare. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Acer pseudoplatanus. . arbuşti mijlocii 1 – 2m.în lungul arterelor. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Astfel. Populus simonii. Larix decidua. arbuşti pitici.15 – 25 m. Abies alba. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Pinus strobus. speciile lemnoase volubile.arbori de mărimea I . ovală. a III-a . Thuja occidentalis var. că ărătoare. conică. şi cea având contur sinuos.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: .7 – 15 m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.zonele verzi de mici dimensiuni. mai mici de 1m. . precum şi re inerea gazelor de eşapament. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.arbuşti. speciile cu înăl imi sub 7 m. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .

Pinus nigra. Populus tremula. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .3. Pinus sylvestris.mascarea obiectelor inestetice. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. salcie căprească. mesteacăn. frasin. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Tilia cordata. varietatea „Globosa” la diferite specii. larice. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Juniperus horizontalis. nana. . umbraculifera Carpinus betulus.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. . Juniperus communis ssp. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). cireş păsăresc.aliniamentele stradale.zona de primire a pădurilor de recreare. . Ulmus minor. Betula pendula. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. . pentru protec ie împotriva radia iei solare. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Juniperus sabina.3. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . caragană. Cerasus avium.2. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. ulm de munte. dud negru.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Cotoneaster horizontalis. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . . mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Fagus sylvatica. a prafului şi a vântului. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Salix babilonica. 6. Robinia pseudoacacia var.

sau chiar târâtoare. Salix babilonica. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. castan) sugerează puterea. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Speciile cu tulpini că ărătoare. fie orizontală. Unele specii au frunze simple sau compuse. romboidală. obovată. fie verticală. . platan. Ramuri pot fi drepte. pot fi sinuoase. paltin. tortuosa) sau pot fi geniculate.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. pendula. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. 6.5. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. imprimând anumite sentimente.4. Trunchiurile. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Chamaecyparis lawsoniana var. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. eliptică etc. mărimea şi culoarea acestora. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma.3. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. 6. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. fie pendentă. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Forma. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. peluze. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.3. lanceolată. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. imprimă un sentiment de linişte. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari).2. la marea majoritate a speciilor. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. ovoidă.2. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). mici sau mari. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. etc.

aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). pu in incizată dau adânc incizată. Robinia sp. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Speciile cu frunze mari. Tilia tomentosa Juniperus sabina. la care verdele se combină cu alb. la verde închis.. Gleditsia sp. Pyrus elaeagrifolia. până la verde intens (vara). compuse. Juglans sp.. argintea. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Astfel. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. alb argintiu. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Thuja occidentalis f.Marginea limbului poate fi întreagă. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Carpinus betulus. Speciile cu frunze mici.) sau mari (Ailanthus sp. În tabelul nr. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Eleagnus angustifolia. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. luminos (primăvara). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Hedera helix. Aesculus sp. „Aurea” Thuja orientalis f. precum şi diferite exemple de taxoni. Sorbus aria. precum cele ale speciilor: Acer negundo. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. biota. Hippophae rhamnoides. Ligustrum ovalifolius. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Acer negundo. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Euonymus europaeus. ca în cazul mesteacănului.). cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Populus alba Picea pungens var. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara).. la galben–roşu ruginiu (toamna). mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna).. galben sau chiar roz şi roşu. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor.

Acer platanoides var. glauca.verde închis roşu. Forma şi culoarea florilor. vanhouttei. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Pinus cembra. Pyrus sp.. Pinus strobus Abies alba. forma.3. rubrum 6. purpurea. Magnolia kobus. Acer paltanoides var. Deutzia scabra. hybrida. crem sau galbene. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente.. Pinus excelsior. Catalpa bignonioides. purpuriu Picea pungens var. niedzwetzyana. Hibiscus syriacus. Aesculus hyppocastanum. Corylus maxima var. Pseudotsuga glauca.2. Phyladelphus coronarius. Taxus baccata. purpurea. Spiraea x. pissardii. Picea abies. Robinia pseudoacacia. Crataegus sp.6. Sophora japonica. Alnus glutinosa. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. În tabelul nr. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Ligustrum vulgare albă . Syringa x. purpurea. Buxus sempervirens. Berberis vulgaris var. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Hedera helix. Malus pumilla var. Prunus avium. Prunus cerasifera var. Juglans regia Fagus sylvatica var. Gama de culori ale florilor este destul de variată. atropurpurea.

Tamarix ramosissima. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Syringa vulgaris. exceptând albastrul pur. Amorpha fruticosa. Diervilla florida. Diervilla florida. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Forsythia sp. Laburnum anagyroides. Prunus armeniaca. cu toate varietă ile şi soiurile sale. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Laburnum anagyroides. primăvara timpuriu primăvara . Cornus mas. Chaenomeles japonica. Forsythia suspensa. Dintre toate speciile lemnoase. Cotinus coggygria. Spiraea salicifolia. cu siguran ă că speciile genului Rosa. pissardi.. Malus floribunda Hedera helix. Prunus cerasifera var. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. soulangeana Prunus sp. Colutea arborescens. Buddleia davidi. carnea. Chaenomeles japonica. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Magnolia x. Hibiscus syriacus. Phellodendron amurense Spiraea japonica.. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Kerria japonica. Cornus mas. Hybiscus syriacus. Magnolia kobus. Magnolia stellata. Prunus persica.

Sophora japonica. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Rosa canina. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. amorfă) constituie un factor stimulator. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. dar mai ales în perioada hibernală. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. mari (Viburnum opulus var. Crataegus monogyna. Ptelea trifoliata.2.7. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben.vara toamna Mahonia aquifolium. contribuind prin forma. Colutea arborescens roşie albă . Culoarea fructelor. Rhus typhina. neliniştit. în sezonul estival sau autumnal. Cotoneaster horizontalis. Liriodendron tulipifera. iritant. ca lumânările (castan porcesc. mălin) calmează şi relaxează. glicină. Berberis vulgaris. Kerria japonica Aesculus sp. budleia. Viburnum opulus.. 6. pseudobace) este variată de la specie la specie. Sambucus racemosa.3. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Hibiscus syriacus. Spiraea salicifolia. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Spiraea japonica. Inflorescen ele sferice. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. lemn câinesc. atribuind ambientului un aspect dispersat. Syringa vulgaris.

În ceea ce priveşte longevitatea speciilor.8. iar plopii. Viburnum lantana. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. salcâmul. Robinia pseudoacacia. Ligustrum vulgare. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Ambientul (noxe. Catalpa bignonioides. Picea abies. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Platanus sp. Gleditsia triacanthos. ci separat. Thuja occidentalis. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Există şi specii cu creştere foarte înceată. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. 6. Fraxinus excelsior. precum cimişirul şi tisa. . 10. unii poluan i din aer sau din sol.3.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Cotoneaster nigra. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. De obicei. mesteacănul. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. 40 ani de la plantare. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Prunus spinosa. calitatea terenului. De exemplu.2. Mahonia aquifolium. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Lonicera nigra. diferi i arbuşti. 20. probabile pentru perioade de 5. Abies alba. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele.

lângă clădiri. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. sau duc la costuri suplimentare. labirinturi. coloritul fructelor). Arborii solitari se amplasează pe peluze. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. frunze. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Exemplarele lemnoase. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. în puncte liniştite. masive. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. fie ele arborescente sau arbustive. boschete. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. VII. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. curtine.Cap. care nu se regăsesc în efectul ob inut. grupuri.1. sub diferite moduri. iar cele decorative prin trunchi. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. garduri vii. pot fi folosite solitar sau grupat. . pâlcuri. fără agita ie. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). ASOCIEREA.

gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. mici cu h = 0. cu exemplare foarte apropiate.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). foarte înalte cu h > 3 m. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. ob inându-se în final un perete verde. două sau trei rânduri. ce are amenajate numeroase poteci. Ca regulă generală. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. pe un contur drept sau sinuos. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere.5 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. mai rar două sau chiar trei. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. formate dintr-o specie. de regulă bine între inute şi amenajate. în aceste ultime cazuri. (gard belgian. . constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. sistemul Cossonet). înalte cu h = 1 – 3 m. După înăl ime..5 – 1 m. trunchi de piramidă.

Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. În orice caz.garduri vii decorative. În cazul plasării inverse a speciilor. cu un aparat foliar bogat. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut.garduri vii de camuflare sau de mascare. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. . care să constituie fondul principal. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. în care sunt prezente multe bănci.garduri vii pentru protejare. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. protec ie şi linişte. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. de mascare. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare.După scop gardurile vii pot fi: . acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. Astfel. folosite ca garduri de limită. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. solu ie destul de controversată. . pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. de apărare împotriva vântului dominant. . Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. de preferat o specie locală. şi coroană bogată. solemnitate şi hotărâre. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. mai deschis la culoare. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. sanitar. de izolare vizuală şi fonică. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. ce le eviden iază pe primele. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine.

În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. patrulater sau pentagon. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. destinat odihnei pasive. dispuşi inelar. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. . pentru mascarea acestora. În cazul clădirilor monumentale. apoi de cele de talie mică. existând în apropiere şi un luciu de apă. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. lângă care să existe grupuri de flori perene.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie.

pinul strob. specii rezistente la vânt. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. parcuri) masivele se situează spre periferie. mesteacăn. protec ie împotriva soarelui şi vântului. adaptate condi iilor locale. creându-se o stare de calma atmosferic. În spa iile verzi urbane (grădini. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. fântână arteziană). format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. Un boschet prezintă 2-3. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. dârmox). Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pentru mascarea limitelor. constituit dintr-una sau mai multe specii. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. la tasarea şi în elenirea . iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. statuie. de regulă dispuse circular. în mod excep ional 4 intrări. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. lemnul câinesc. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. pinul silvestru). Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. iar în interior numeroase bănci. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. cimişir.care să confere vizitatorilor ce sta ionează.

Totuşi. unde se doreşte realizarea unui masiv. În general. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil.2. . imediat după dezghe ul solului. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. de la scoaterea din teren şi până la plantare. a II-a şi a III-a. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie.2. Astfel pentru aliniamentele stradale. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. a I-a. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. în acest caz balul fiind înghe at. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna.2. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). se folosesc puie i de talie mică. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. înso i i de 1 tutore. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. urmată de toamnă. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. care limitează priveliştea şi perspectiva.solului. creându-se impresia de monumentalitate. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. 7. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). În func ie de speciile întâlnite în masive. 7. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. se evită ambalarea. înfiin area scuarurilor. Astfel. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. puie ii cu rădăcini protejate. largi. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. cu fructe şi port interesante. Vârsta. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Instalarea vegeta iei lemnoase 7.1. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. acestea pot fi transparente sau opace. cu înflorire abundentă.2.

plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.30 (0. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. remorcii. iar înăl imea 8-10 m. .60 (0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.40) x 0. 7. .2.70) x 0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.0.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. datorită dimensiunilor.3. se tasează uşor şi se udă abundent. . cu sistemul radicular mai compact. creată în acest scop. De asemenea. cu ramuri până aproape de sol. fie din natură. . camionului.0. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.30 (0. sunt necesare mai multe opera iuni: .0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. . Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.alegerea exemplarelor. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.80 x 0.40) m pentru puie ii de talie mică. pe tulpină deasupra coletului. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). etc.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).1.Ca regulă generală orice puiet.5 t.5 (0. situate în locurile accesibile macaralei. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.60 (0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. cu o coroană uniform dezvoltată. înăl imea şi grosimea la colet. . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. fie dintr-o pepinieră.0 x 1. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.

Fertilizarea. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. numărul rândurilor (1. ce au un efect estetic deosebit. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. timp de 2-4 ore. până la 0.7. 7. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Astfel.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. P. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. în Fran a. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.4. uniform.1. 2 sau 3 rânduri.4 rânduri. K. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.3. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani.3. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger.2. la o adâncime de 20-25 cm. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. urmând ca mai târziu. . Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. rânduri sau la încrucişarea aleilor.2. 7. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. partere. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze.3. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.5 – 1. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. în timp. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. cu norme bine stabilite. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. ciuperci).

rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. se aleg ultimii doi. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.40 cm deasupra solului. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .5 m între ele. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. cu fructifica ie cât mai abundentă. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. piramidale.forma literei „U” . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). La exemplarele cu so . la distan a de 60 cm între ele. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.piramida . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.forma Cossonet . columnare.forma Verrier . Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. ob inându-se forma literei V.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Pe măsură ce cresc. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. cu ramuri cât mai multe.

Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. 80 sau 120 cm de la sol.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. se orientează vertical pe doi tutori. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. are forma unui „U” dublu sau triplu. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. ce a fost retezat la 40. pe o sârmă . Astfel. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Fiecare pereche porneşte din axul principal. 6 sau 8 bra e verticale. dispuse în acelaşi plan. Coroana formată. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. ceilal i îndepărtându-se.

cu o deschidere a bra elor de 50 . aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. În al doilea an. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod.80 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. După 30 cm. iar cei doi lăstari terminali. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. .60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). se înlătură lăstarii. La lungimea de 70 . aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. dar la o înăl ime de 80-90 cm. sub un unghi de 60o între ei.(spalier). aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. la o înăl ime de 30 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.

Tunderea se execută în anii următori. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. la exemplarele plantate în aliniament. tuie. 0.3. În primul an de la instalare. la înăl imea de 20-25 cm. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. Populus sp. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. . 7. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.) Se execută primăvara devreme. tisă). tăierea se face cu cca. prin scurtarea lujerilor prea lungi. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.3.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. După atingerea înăl imii dorite. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. mai rar toamna târziu. ienupăr.

pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. grupuri. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. După câ iva ani. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare.4. sunt de regulă mult mai viguroşi. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. Se recomandă rărirea periodică. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . cu coroane înghesuite. iulie. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie.3. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. 7. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. Lăstarii ob inu i prin recepare.

îmbunătă irea stării fitosanitare. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. fiind inestetice.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . a unor poteci. cu o periodicitate de 3-5 ani. . . Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. ob inându-se un număr optim de exemplare. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). 7. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. reducerea consisten ei. 20-30 ani.5. . în pădurile echiene de codru şi crâng. . din 3-6 (10) ani. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. cu o periodicitate de 3-5 ani. . mărirea efectului decorativ al unor exemplare. în apropierea locurilor de sta ionare. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). Se aplică rărituri mixte sau combinate.materialul rezultat nu se recoltează.3. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. în cca. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi.

se pot adopta diferite tratamente. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. buruieni). de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i.6. făgete. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. de speciile forestiere folosite sau prezente. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. deoarece circula ia este complicată (semin iş. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. bolnavi. amestecuri de fag cu răşinoase. în vederea atingerii unui anumit scop.3. rup i sau doborâ i. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. 7. dar pentru oameni antrena i. cu foarte multe nişe ecologice. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. păduri de plopi euroamericani). Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. . Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.

Tropaeolum majus.. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.Tagetes sp. Saponaria ocymoides. .specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Gladiolus sp..înăl imea. platbande sau grupuri pe peluze.. 8... VIII. Tagetes sp. . . Acestea se folosesc pentru rabate.. precum şi în mozaicuri. partere. Sedum sp.ciclul de via ă. în sensibilizarea oamenilor la frumos. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Tradescantia sp. cu aspect de tufă . Acestea se folosesc grupat. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Alyssum sp.sp.. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. . a rabatelor pe peluze. Ageratum sp.1.1.. în componen a bordurilor. Delphinium sp.1.. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Narcissus sp. al sezonului de vegeta ie. Malva sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Lobelia sp.. Salvia splendens.Cap. Ageratum mexicanum sp. culoarea şi mărimea frunzelor. În acest sens se deosebesc: . Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. covoarelor. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .. forma. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .forma tulpinii (portul). 8. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Hyacinthus sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Aubrieta sp. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.sp. în planul apropiat de privitor.forma şi culoarea fructelor. Muscari sp. Tulipa sp..specii de talie mare. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.. .forma. precum specii ale genurilor: Petunia sp.1.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.. Tulipa sp. peste 50 (60) cm. . cu port târâtor (sau pendent) .sp. . Salvia sp. precum specii din genurile: Lilium sp.. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.. în marginea rondurilor sau rabatelor. .culoarea.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici..2. .. a modului de creştere şi ramificare. cu tulpini ramificare. precum Crocus sp.. Calistephus chinensis. . Galanthus sp.. . .

3. galben. Agave sp. Polygonium sp. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui.)..Ipomea purpurea.. roşu grena. cu tulpini că ărătoare . la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.. culoarea şi abunden a frunzelor.sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Nuan a culorii poate fi diferită. în jurul teraselor. a sta ionării. Papaver sp. erecte Impatiens sp. mărimea şi culoarea frunzelor. Forma. Sempervivum sp. . Iresine sp. mărimea şi culoarea frunzelor În general. florile fiind nesemnificative. 8. recomandându-se a se folosi în planul apropiat.. Pyrethrum sp.. 8. creasta cocoşului. roşu sau grena. Tulipa sp.. clopo ei. precum regina nop ii şi micsandrele. culoarea.. .. mo ul curcanului.. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. iar altele puternic fidate. locurilor pentru sporturile uşoare. Forma. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Astfel. roz.1. Ricinus sp. la florile simple poate fi pală. Delphinium sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).sp. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. în cazul petalelor tomentoase. cu segmentele filiforme. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara.. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Begonia sp.. argintiu sau cenuşiu.. . specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp..sp. Lilium sp. Portulaca sp. chioşcuri pentru odihnă). Humulus lupulus.. precum verbena şi crinii. la început. lalelele papagal. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Unele frunze sunt mari.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.1. cu tulpini volubile . altele sunt mici şi mărunte.. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.Lathyrus sp.4. cu tulpini simple. până la albastru. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.

cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. men inând efectul decorativ. de culoare roşie sau roză. . fiind aripate.. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . florile se îndepărtează. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Calceolaria sp.. . Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.plante anuale sensibile (Celosia sp.1. 8.) are fructe persistente şi decorative. În unele situa ii. iar primăvara vor înflori.6. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.5.) se seamănă în sere calde. fiind o sursă de amuzament pentru copii. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Zinnia sp.plante anuale rustice. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. vara. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. .8. Cineraria sp. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. ca o continuare a florilor.plante anuale semirustice (Begonia sp.1. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.

7. în lungul apelor sau pe luciul lor. Iris sp. pentru: . Narcissus sp. geophite – ce au bulbi. Polyanthes sp. bordurilor. Speciile floricole pot fi folosite. 8. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.. Dahlia sp.. Aquillegia sp.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. rondurilor. ferestrelor. tuberobulbi. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. rizomi. Gypsophyla sp.. Hyacinthus orientalis. . pe stânci sau pajişti.decorarea balcoanelor. rabatelor. în general. Chysanthemum sp. . mozaicurilor.. sau semirustice (Canna indica. teraselor. cămări... Convallaria majalis.. tuberobulbi. atunci când sunt plantate în diverse suporturi.1.. Hosta plantaginea. rădăcini tuberizate. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). jardinierelor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Lolium sp.decorarea spa iilor verzi. Papaver orientalis).. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. covoarelor. rizomi. Gladiolus sp.

Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. înăl imea plantelor. rabate. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. de talie înaltă (Phlox paniculata.).ca flori tăiate. pergolelor. fie numai specii perene. witrockiana). Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Rudbekia sp. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. treiajelor. zidurilor. specifice plantelor anuale. . Portulaca grandiflora). destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. narcise. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. chioşcurilor. costisitoare. bănu i (Bellis perennis).. forma şi nuan a frunzelor. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. bujori. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate.). forma şi culoarea florilor. muscari (Muscari sp. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. numă-uita (Myosotis sp. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. în special lunile de vară. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. mijlocie (Petunia sp.decorarea stâlpilor. perioada şi durata de înflorire. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. mărimea. stânjenei. În func ie de perioada şi . Tagetes sp. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Ageratum mexicanum „nana”. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă.2. printre care se introduc plante anuale. crizanteme. 8. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. fie mixt. instalând specii de talie mică în prim plan.. partere). Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. narcise (Narcissus sp. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene.). Culturile cu plante anuale. în trepte. ghiocei. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. cu port de tufă sau covoraş.).

. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. . Acestea se deosebesc prin pH. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. pH. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. con inutul de substan e nutritive.. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. .soluri neutre – majoritatea solurilor. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. pământul de turbă. desfundat. După valoarea pH-ului. pământul de ace de răşinoase. capacitate de re inere a apei). Bellis) cu speciile anuale. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. Calluna vulgaris). Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. . Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. textură. Erica sp. Tradescantia sp. de turbă) . Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. . Amaryllis sp. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. 8. textură. mărun irea bulgărilor.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. superficiale (Primula sp. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.. Viola. permeabilitate. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. bine organizate. elina. Galanthus) sau bienale (Primula. pământul de ericacee. Dianthus sp).durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Iris sp. nivelat. Asparagus sp. În general. pământul de lemn. pământul de frunze. etc. .. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. În func ie de sol. de răsadni ă. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Narcissus.3... În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Crocus..soluri alcaline – (Anemone sp. compostul de grădină. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Hyacinthus..pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. ferigi). Dianthus sp.. structură. modelarea terenului. Asparagus sp. se deosebesc: .soluri acide – (Coleus sp. Gladiolus sp.1. pământul de pădure.3. perlit şi turbă în diferite propor ii. Myosotis. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. elemente nutritive. Cheiranthus cheiri).. brumărele). rădăcinile de ferigă şi nisipul. mobilizarea superficială a solului. Instalarea speciilor floricole 8.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie...

La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. 2 – 2. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. de cca. Galanthus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. comparativ cu înăl imea plantei. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. unde se vor dezvolta şi înflori. bulbii acestora să se înrădăcineze. Lilium sp. Viola. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. 8. La plantare.3. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Impatiens.). După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Begonia). Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. La speciile perene. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. dar nici să se stânjenească reciproc.8. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Narcissus. Dianthus.2. Hemerocallis sp. Alyssum. Hyacinthus. Myosotis). Crocus.).(Iris sp. Hosta plantaginea. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis.5 cm grosime. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren.3. Fuchsia. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele.. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Amaranthus). Sedum) distan ele pot fi mai mari.3. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Mathiola. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Paeonia). Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Muscari. transplantarea apare necesară atunci când .

acestea stânjenindu-se în dezvoltare. intrând mai devreme în vegeta ie. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.4. de perioada înfloririi. Ciupitul se execută cu unghia. În această categorie intră următoarele lucrări: . .aplicarea îngrăşămintelor. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. . Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. .combaterea dăunătorilor biotici. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. suprimarea tijelor florale vestejite.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .mobilizarea solului şi combaterea buruienilor.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. copilitul.ob inerea unor forme caracteristice. Pentru ob inerea de tufe bogate.suprimarea păr ilor aeriene. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. . 8.tunsul plantelor. obligatorii sau facultative. . . În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. când plantele nu suferă deloc. . cu rolul de a ob ine plante viguroase. . . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.tutorarea şi palisarea. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. unele nu mai înfloresc în acel an. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.reglementarea înfloritului. bobocitul. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. spa iul devine insuficient. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.datorită înmul irii naturale ale plantelor. . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .irigarea.

de dimensiuni mai mari (crizanteme. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Pelargonium sp. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare.. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. Petunia sp. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. în acest caz întârziindu-se înfloritul. hortensie. bujori. urzicu ă (Coleus sp.). Se aplică la crizanteme. ochiul boului). gura leului). garoafe. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. .. trandafiri. garoafe).formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.

dalii). Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. în func ie de specia respectivă. Tutorii pot fi din lemn.. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Lathyrus. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. mai ales în perioada de înflorire abundentă. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. mase plastice. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. . Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Ipomea). cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. trestie.

maxim ora 10. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. :30. umiditatea şi mişcarea aerului. uneori superfosfat. azotatul de amoniu. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. cu valen e simbiotice. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. intensitatea luminii. bioxidului de carbon şi a altor gaze. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. sulfatul de potasiu. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. În această categorie intră: excrementele de mamifere. bogate în potasiu: sarea potasică. . la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. ca regulă generală. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. după trecerea perioadei de înflorire. solul. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. la care se adaugă apă. ob inânduse solu ii prin fermentarea. sere. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. după o prealabilă uscare şi mărun ire. spălarea şi răcorirea plantelor. făina de oase. ghiocei. mustul de bălegar. microbiologice. etc. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. făina şi rosătura de coarne. cenuşă. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Îngrăşămintele se aplică. lalele. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. ciuperci). mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. timp de două săptămâni. riguros selec ionate. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. clorura de potasiu. chimice. temperatura mediului înconjurător. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. de păsări. a îngrăşămintelor organice solide. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. narcise. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. fiind indicată udarea diminea a devreme. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. 1:20. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. solarii.

tuberculi. pentru a nu se produce vătămări plantelor. . La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. în martie–aprilie. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. sensibile la temperaturile scăzute. organele subterane (bulbi. şi peste vară. sau talaj. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. măcar odată pe an. periodică a diferitelor exemplare floricole. frunze. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. manual sau cu ajutorul săpăligilor. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. la geofitele semirustice. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor.sau noaptea. bulbii sau rizomii. Acest strat men ine solul umed. rizomi. uneori chiar săptămânal.

1. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. iar în cazul asfaltului de cca. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. datorită nuan elor de verde. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. imprimând o atmosferă de calm şi linişte.Cap. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. cărămidă. masive de arbori) sau nevii (stânci. formată în special din graminee. grupuri statuare. IX. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. arbuşti. 45 oC. ce înfră esc abundent. luciu de apă). întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. . cu .pentru peluze. După destina ie. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . gazon care se tunde la 2-3 zile odată. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. lalele). atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. având aspectul unor pajişti naturale. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). Sunt preferate speciile rezistente la tasare. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. narcise. De exemplu. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. pentru a forma un covor des. recreative sau sanitare. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. brânduşe. elemente arhitecturale. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. aranjamente florale. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). în zilele cu temperatură ridicată. . pietriş. asfalt sau beton. gazonul se încălzeşte mai pu in.rustic. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. 30 oC. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. clădiri. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative.pentru terenuri sportive. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip.

Bromus inermis).5 cm. aceasta dispare. aspre. înfră ire slabă.. rădăcinile sunt relativ superficiale. Reseda lutea. Lollium perenne. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. rugbi – 6. lăstărire. rezisten a la bătătorire. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. 9. la tundere. 9. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. crichet – 2. tufele sunt înghesuite foarte mult. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. frunze mari. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Alyssum maritimum. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.2. grosiere. Bellis perennis. Viola arvensis. Calendula officinalis.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. .3. După înăl ime: . Festuca rubra. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. dar speciile se comportă diferit. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3.5 cm. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. rezisten a la temperaturi scăzute. Agrostis stolonifera. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. la 12–20 cm. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. ci în amestec de minim 3 specii. rămânând suprafe e nude de pământ. Poa annua). înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei.. Iberis semperflorens. Papaver rhoeas. umiditatea din sol. Matricaria chamomilla. rapiditatea de creştere. de diferite desimi. tenis – 0. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Campanulla sp. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. având aspectul unei fâne e înflorite. Gypsophylla muralis. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. capacitatea de refacere după tundere.5 cm. Cynonurus cristatus). . .cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Alopecurus pratensis.5 cm.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Agrostis tenis. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Deschampsia caespitosa. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar.

terenul se grăpează. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă.5 – 2. în cazul în care solul existent este corespunzător. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate.9.3. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Metode şi tehnici de semănare: . Dacă norma este prea scăzută.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. În diferite ări se aplică norme diferite. instalând toate speciile crescute natural. ci cresc lateral.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. cu un aspect nefavorabil. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. precum şi costul mai mic.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. dar şi vara. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). Decaparea . modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. dacă există sisteme de irigat. amestec şi condi iile de sol. a canalizărilor. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). îngroparea cablurilor electrice. . după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. se ob ine un gazon prea rar. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .2. 9. După semănarea manuală.mecanic .1. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. de specie. cărămizi. gros de cca. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). De asemenea. dar şi executarea drenurilor. date de condi iile specifice ale ării respective. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. .3. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. moloz.5 cm. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . adâncimea de semănare va fi mai mică. a instala iilor de irigare. zgură. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.

folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Dacă solul are o cantitate mare . datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). care nu sunt preten ioase. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. fosfor şi potasiu. După aceste opera iuni. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. după care se sparge şi se mărun eşte elina. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Se recomandă tunderea pe timp ploios. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. apar muşchii şi numeroase buruieni. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. 9. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. 30 x 30. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. care pot fi rulate. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. groase de 2-4cm. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm.4. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. sau mecanic cu maşini speciale. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. iar gramineele se răresc.

înainte de înflorirea buruienilor.de calciu. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. pentru compensare. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. trebuie mărită cantitatea de fosfor. . Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului.

creează impresia de avansare. apare un sentiment plăcut de protec ie.Cap. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . . având 0. curiozitate . importan ă şi lă ime. În func ie de natura circula iei. de intimitate şi uneori de regres. . 10. sunt de obicei largi.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.de indispozi ie (de închistare) . ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.5 -0. pentru stilul geometric. implică o diminuare a efortului. mai sigură. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: .de stimulare. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. organismul nu depune efort. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). măreşte aten ia. pentru obiective bine determinate. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. divertisment. şi în echilibru cu for a gravita ională. mai stabilă. pentru terenurile orizontale. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. flori.20 m). Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. în meandre pentru traseele sinuoase.pentru ceea ce este rigid. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.de amuzament. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. . . . călare sau cu bicicleta. inestetic şi nefunc ional. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.mişcarea orizontală.7 m lă ime. ordine şi propor ie. .mişcare ascendentă. influen ând sentimentul de veselie. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). X. au o lă ime mai redusă (minim 1.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. de cucerire a spa iului înconjurător. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. sau conduc spre un obiectiv principal important. grădinile alpine.1. justificate de prezen a diferitelor obstacole. de refugiu. elemente arhitecturale. pentru terenurile cu denivelări. perspectivele. .pentru ceea ce este viu sau în schimbare.mişcarea descendentă. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.

Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. mozaic. . roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). dalaj antic. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. macadam. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. dale. tip zidărie. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . ceramică sau marmură. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. de forme diferite. asfalt turnat sau cilindrat. Pământul. pătrate. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale.cele neregulate în „opus incertum”. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. cel pu in cu fa a superioară netedă. pietriş. dalaj englezesc. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. lian i sau materiale hidrofobizate. este folosit în pădurile de recreare. pavele. Căile împietruite cu pietriş de carieră. iar cele deschise obosesc ochii). cărămidă. beton. . corelată cu ambientul.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu .

de mişcare. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. prin deschideri de perspective. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). lacuri. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră.60-0. 10.pe gazon. Când cursul apei este însorit. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). pâraie. fântâni. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. făl uită. la o distan ă între centrele de greutate. dreptunghiulare. uşurin a între inerii. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. din beton. senza ia de răcorire şi de prospe ime. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. pătrate. în locurile cu erodare puternică. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. dar fără a fi simetrice. elipsoidale. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. realizate de obicei pe stâncării. iazuri. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Malurile se vor amenaja prin terasare. căderi de apă. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. bitumului. Apele stătătoare (numite impropriu. ale fiecărei dale. fără frânturi.65 cm). asemănător cu malurile opuse. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Caltha palustris). iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. dar poate fi ameliorată. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape.2. cărămidă. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. geometrică. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. având rolul unui factor calmant în peisaj. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. trestie. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. .

combinată cu lumina artificială. acestea dau impresia de putere. fie vor fi aduse. muntos. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . folosite pe timp de noapte. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. şi pot fi amenajate într-un mod special. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). mărime şi culori. . Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase.bazin cu cupă florentină în mijloc. în mod progresiv. . recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. la o oarecare distan ă de clădiri. un microrelief accidentat. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. . . Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. 10. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. de solidaritate monumentală. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. iar când sunt mici şi grupate. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia.4.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Când sunt de dimensiuni mari. 10. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar.fântână cu taluz cu cascadă. privit dintr-un loc potrivit. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit.3. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Grădinile alpine creează. cu o vegeta ie specifică. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. O perspectivă bine concepută are echilibru.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. în mod artificial. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. de la câ iva metri pătra i la câteva sute.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. colorată diferit chiar. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific.

Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. . a domina. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . chioşcurile. 10. situate în spa iile verzi. . cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. în pantă sau se va crea artificial. va fi pe cât posibil frământat.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: .aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. subalpin. vase decorative. într-o formă simplă dar estetică. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. teatrul verde.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. suporturi pentru plante.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. înghe . a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. la marginea apelor. . la capătul aleilor. coloanele. destinate adăpostirii vizitatorilor. pergolele. balustradele (parapetele). . pode e şi poduri. hexagonală sau octogonală. sau cărămidă. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi.dispunerea blocurilor de piatră.5. beton. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. lăsând spa ii mari între ele. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. grupuri sculpturale. deşertic. a orchestrelor sau a fanfarelor. zăpadă. construc ii uşoare. scările. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. accidentat. pătrată. arcadele şi porticurile. treiajele. . Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. belvederile. a men ine.aşezarea unui strat de pământ de elină. numite chioşcuri descoperite (naturale). Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). cele mari în planul din spate. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. cu turbă şi nisip. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. fiind amplasate pe esplanade. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. în pie e sau în punctele de perspectivă. pentru ca pământul să se taseze suficient. Acestea se pot construi din lemn. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast.

întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. folosite pentru decorarea unor pere i. la marginea teraselor. de obicei cu înflorire abundentă. mozaic. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Acestea se confec ionează din piatră. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. lemn. a unui rond de flori. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. cărămidă. formate din panouri cu zăbrele. cărămidă. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. lemn sculptat sau marmură. Pot fi cu sau fără spătar. Se recomandă ca optimă. piatră). Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. marmură şi au un mare efect prin formă.5-0. ce prezintă ca elemente de sus inere. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. mărime. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. . Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.5 m.4-3. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor.5 m. stâlpi verticali (piatră. bronz. beton armat. lemn. Materiale de construc ie folosite: piatră. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. mărginirea unor perspective. fier. dezvoltare pe verticală. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare.7m şi înăl ime 2-2. grup sculptural.0 m. oferind refugiu împotriva insola iei. în lungul aleilor largi. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. atât la soare cât şi la umbră. Treiajele sunt construc ii uşoare. culoarea lor. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. teraselor. lă ime 0. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. înăl imea 0. fontă. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. fiind amplasate la capătul aleilor. din diferite materiale de construc ie. pe orizontală. compartimentarea unui spa iu verde. cărămidă. pe lângă ape sau terenuri accidentate.45 m. metal. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. beton. Forma.4-0. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. aluminiu.

Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. decorat cu plante de mozaic. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. . sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. aleilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. ciment. în lungul scărilor. piatră. beton. zidurilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful