P. 1
Fonetica si vocabular

Fonetica si vocabular

3.0

|Views: 20,821|Likes:
Published by Eugenia Baciu

More info:

Published by: Eugenia Baciu on Aug 05, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/05/2014

pdf

text

original

Sections

  • 1.1. Obiective educaţionale
  • 1.5. Sunet şi fonem
  • 1.7. Proprietăţile sunetului
  • 1.8. Funcţiile sunetului sunt:
  • 1.9. Sunet, literă, alfabet
  • 1.10. Autoevaluare
  • 1.12. Sunetele
  • 1.12.1. Vocale, semivocale, consoane
  • 1.12.2. Clasificarea consoanelor
  • 1.13. Consoane sonore şi consoane surde
  • 1.15. Coarticularea
  • 1.16. Grupuri de sunete
  • 1.17. Schimbări fonetice
  • 1.19. Fonetica şi alte domenii ale limbii
  • 1.20. Surse bibliografice
  • 1.21. Răspunsuri la exerciţii
  • 1.22. Lucrare finală de evaluare
  • 2.1. Obiective educaţionale
  • 2.2. Conceptul de ortografie
  • 2.3. Principiile ortografiei limbii române
  • 2.4. Semne şi reguli de ortografie
  • 2.5. Scrierea şi pronunţarea unor vocale
  • 2.6. Segmente consonantice
  • 2.7. Silaba
  • 2.8. Despărţirea cuvintelor în silabe
  • 2.9. Reguli fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe
  • 2.10. Reguli lexicale
  • 2.11. Surse bibliografice
  • 2.12. Lucrare finală de evaluare
  • 3.1. Obiective educaţionale
  • 3.2. Definiţia vocabularului. Lexicologie
  • 3.3. Cuvântul - unitatea de bază a vocabularului
  • 3.4. Disciplinele conexe în studiul vocabularului
  • 3.5. Criterii de organizare a vocabularului
  • 3.6. Importanţa studierii vocabularului
  • 3.7. Surse bibliografice
  • 3.8. Lucrare finală de evaluare
  • 3.9. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste
  • 4.1. Obiective educaţionale
  • 4.3. Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare
  • 4.4. Vocabular activ şi vocabular pasiv
  • 4.6. Vocabular literar şi vocabular neliterar
  • 4.9. Lucrarea finală de evaluare
  • 4.10. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste
  • 4.11. Surse bibliografice
  • 5.1. Obiective educaţionale
  • 5.2. Noţiune – semnificaţie – sens
  • 5.3. Schimbările semantice
  • 5.4. Polisemia
  • 5.5. Omonimia
  • 5.6. Sinonimia
  • 5.7. Paronimia
  • 5.8. Antonimia
  • 5.9. Hiponimia / Hiperonimia
  • 5.10. Câmpul semantic
  • 5.11. Dezambiguizarea; analiza semantică
  • 5.12. Surse bibliografice
  • 5.13. Test de evaluare (Test grilă)
  • 5.14. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste
  • 6.1. Obiective educaţionale
  • 6.2. Cuvinte primare şi cuvinte formate prin mijloace interne
  • 6.3. Straturile etimologice ale limbii române.Substratul traco-dac
  • 6.4. Fondul latin
  • 6.5.Superstratul slav
  • 6.6. Împrumuturi din maghiară
  • 6.7. Influenţa greacă
  • 6.8. Elemente lexicale de origine turcă
  • 6.9. Surse bibliografice
  • 6.10. Lucrare finală de evaluare
  • 6.11. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste
  • 7.1. Obiective educaţionale
  • 7.2. Influenţe moderne
  • 7.3. Latina savantă
  • 7.4. Influenţa franceză
  • 7.5. Influenţa italiană
  • 7.6. Influenţa germană
  • 7.7. Influenţa engleză
  • 7.8. Concluzii
  • 7.9. Surse bibliografice
  • 7.10. Lucrare finală de evaluare
  • 7.11. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste
  • 8.1. Obiective educaţionale
  • 8.2. Formarea cuvintelor în limba română. Mijloace interne
  • 8.3. Derivarea
  • 8.4. Compunerea
  • 8.5. Conversiunea
  • 8.6. Surse bibliografice
  • 8.7. Lucrare finală de autoevaluare
  • 8.8. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste
  • 9.1. Obiective educaţionale
  • 9.2. Împrumutul, creaţia internă, calcul lingvistic
  • 9.3. Calcuri semantice vechi şi neologice. Calcuri multiple
  • 9.4. Tipologia calcului lingvistic
  • 9.5. Importanţa calcului lingvistic în evoluţia limbii
  • 9.6. Surse bibliografice
  • 9.7. Lucrare finală de evaluare
  • 9.8. Răspunsuri şi comentarii la testul de evaluare
  • Bibliografie generală

Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ Forma de învăţământ ID - semestrul I

LIMBA ROMÂNĂ FONETICĂ ŞI VOCABULAR

Petre Gheorghe BÂRLEA

Matei CERKEZ

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
Limba Română contemporană Fonetică şi vocabular

Petre Gheorghe BÂRLEA

Matei CERKEZ

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

..............10................................................. 28 2............................. Fonemele suprasegmentate ...... Semne şi reguli de ortografie................... Silaba......................................11.......................10....................14.................... Despărţirea cuvintelor în silabe .....................................7..................................11......... 20 Unitatea de învăţare nr....................................6.................................... Conceptul de ortografie ................................................................................................................................. Surse bibliografice .....22..................................................................................................12................................................18................................... 2 ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE 2........................ Lucrare finală de evaluare ............ 24 2........... Scrierea şi pronunţarea unor vocale ................. Surse bibliografice .............. 29 2........................................................... 7 1............................2.......................................................... Consoane sonore şi consoane surde .......... Funcţia.................................... Sunetele .......2.............. 5 1...........................6............ 9 1.......................................................................................................... 23 2................................................................................................. Fonetica... 7 1..............9.......................................................................................................................................7............................. Sunet.............8................................................................Cuprins Cuprins Introducere ................... 15 1............................................20...... 30 2.... 23 2............. Sunet şi fonem............................................................3...................................................15.................................... 10 1...... Grupuri de sunete................................. Coarticularea ........................................ Reguli lexicale ... 17 1....................................................................................................... 10 1........... 4 1................... 3 1........................................ Funcţiile sunetului ........................ 20 1..................................... 16 1................................... 20 1..................... 3 1...... 1 FONETICĂ ŞI FONOLOGIE 1... Schimbări fonetice ......................17............................. 29 2.................... Răspunsuri la exerciţii............................... 5 1...................19......21................4.13..............12................................................................................................. 24 2..........................8......................5... 28 2.................................................................................... 19 1... alfabet............................ Fonologia........... Autoevaluare ...................5......... Proprietăţile sunetului ........................................................ literă....3..........9...........iv Partea I FONETICĂ ŞI FONOLOGIE Unitatea de învăţare nr....... Obiective educaţionale ........ Reguli fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe ................................................................16........... 30 2. 18 1...... Articularea ........... Lucrare finală de evaluare .................................................................................................................................................................................................... 6 1....................................... Segmente consonantice .... 29 2................. 31 Proiectul pentru Învăţământul Rural i ................. Fonemul.....................4........................................................ Sonantele ........................................................... 14 1......... Principiile ortografiei limbii române ............................................................................1........... 14 1............................................................................................................................ 3 1... Fonetica şi alte domenii ale limbii .............1............... Obiective educaţionale ....................................................................................................

...... Noţiune – semnificaţie – sens ........................ Test de evaluare (Test grilă) ..60 4........5......................................................9............................96 6.....................4................2........................................ Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare ....................................................................................98 ii Proiectul pentru Învăţământul Rural .......................................68 4.......................2................................................89 5....... Surse bibliografice.............7..... Obiective educaţionale............. I................... Vocabular activ şi vocabular pasiv ..... Paronimia........................10.........................................................10.........82 5......... Definiţia vocabularului...... analiza semantică...................................................94 Unitatea de învăţare nr...................................9.......46 3......7............................................................unitatea de bază a vocabularului ..... Lexicologie ......... Antonimia ........................................3..................... Importanţa studierii vocabularului ....................................2....8............................................ Cuvântul ..................35 3.........3..................11.................51 Unitatea de învăţare nr........... Obiective educaţionale....................................................................... ELEMENTE VECHI 6........... Structura vocabularului ............... Polisemia .......................................................76 5............................................. Surse bibliografice.................................................................................43 3...93 5.72 Unitatea de învăţare nr........................62 4........... Surse bibliografice... Omonimia............................1...............................8.... Obiective educaţionale....... Sinonimia ............... Lucrarea finală de evaluare...........1.............................................................4..........................78 5...80 5.......................... Criterii de organizare a vocabularului...........................................85 5................71 4......... 6 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE.............................. 3 NOŢIUNI GENERALE DE LEXICOLOGIE 3................ Straturile etimologice ale limbii române.............74 5.......... 5 ORGANIZAREA SEMANTICĂ A VOCABULARULUI 5. Schimbările semantice .....2...............................................................93 5.............................11..37 3............................ Hiponimia / Hiperonimia ...1..... Disciplinele conexe în studiul vocabularului .................................35 3... Lucrare finală de evaluare............70 4....................................... Vocabularul fundamental şi masa vocabularului ...............................................................................13...................................... Dinamica vocabularului ..................56 4.............................. Dezambiguizarea...........Substratul traco-dac................................ Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste..96 6...................6..........................74 5........14.........9...................................5................... Cuvinte primare şi cuvinte formate prin mijloace interne............................................................................................ Vocabularul special şi specializat.................................................................................7..............................................53 4....49 3.....3................................ Vocabular literar şi vocabular neliterar ........................................... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste.....4............88 5...................................1.............Cuprins Partea a II-a VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE Unitatea de învăţare nr............ Obiective educaţionale..56 4.....3......................................50 3...............................40 3.............................................................5.....................................6..................................65 4..................12...............................62 4.......................................................6............. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste..................................................... Câmpul semantic ...............................................................................84 5............................................ 4 ORGANIZAREA FUNCŢIONAL-IERARHICĂ A VOCABULARULUI 4.............................8................90 5.......................................................................................................

..........................11............................................................... Surse bibliografice ................................................... Obiective educaţionale ..................................................................................... Tipologia calcului lingvistic.............. 103 6............................ 145 8.................................. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ................ 118 7.................................. 154 9........................................................................................... 114 Unitatea de învăţare nr................................................... Obiective educaţionale .................................5............ 121 7.................... Influenţa germană......Superstratul slav................ Influenţa greacă............................................ II............................... Influenţe moderne.................................................................................4...................1...........7................................................ 123 7............ 125 8................................... 110 6.......................................... 121 7....................................... Lucrare finală de autoevaluare ........ 107 6... Lucrare finală de evaluare ...........................11....................................................................................................................2.................. 113 6..............7................. 155 9......................... 116 7................ Surse bibliografice ....... 142 8............................................................................ Obiective educaţionale ................................ Latina savantă ......................................................... ELEMENTE MODERNE 7................. Lucrare finală de evaluare ...3.....7...... 117 7.............4.......8.............10............................ Influenţa italiană ......... 149 9............................................ 105 6.................2....... 145 Unitatea de învăţare nr........ calcul lingvistic ............................. 8 ORGANIZAREA VOCABULARULUI DUPĂ CRITERIUL FORMATIV 8........................ Lucrare finală de evaluare ............................... Mijloace interne ................................................... 155 9.............................8.................6............... 157 Proiectul pentru Învăţământul Rural iii .........................5... Elemente lexicale de origine turcă................. Formarea cuvintelor în limba română........... 150 9...............4........................................... 139 8..........................................................9........................................................ Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste . 9 MIJLOACE MIXTE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI............................6........................................8.....................................3.. Concluzii ....................2.............................................................................................4....................... 112 6....................................... 122 7.................... 148 9...........5...... 7 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE.......8......................... Compunerea.....................5.. Surse bibliografice ..................... Fondul latin ............................................ 99 6.............................. Influenţa franceză ... Împrumutul...................10... Calcuri semantice vechi şi neologice...........................................Cuprins 6.......9.................................................... Influenţa engleză ...... CALCUL LINGVISTIC 9..................... 156 Bibliografie generală...... 120 7.. Împrumuturi din maghiară......................................................... Răspunsuri şi comentarii la testul de evaluare .......................... Importanţa calcului lingvistic în evoluţia limbii.................. 145 8.......3................................................... Derivarea .......................... 128 8.................................... creaţia internă................... Calcuri multiple .6..........................7..................6................1.......................... Surse bibliografice ................................................ Conversiunea .................................................................... 123 7............................................................... 148 9.............................................. 124 Unitatea de învăţare nr. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ......................................................... 116 7............................1.. 125 8................

înţelegerea şi explicarea corectă a mecanismelor de formare a cuvintelor. Cu cât înaintezi în studiu. . argumente. ci şi la nivelul cursurilor care circumscriu domeniul funcţional al limbii. . descrieri realizate din mai multe perspective. De aceea. Unitatea de învăţare nr. clasificări. cuprinde câteva aspecte teoretice pe care am dorit să ţi le prezentăm într-un mod mai accesibil. . îţi sugerăm totuşi. abordări pragmatice. . Principiile învăţării pentru dezvoltarea competenţelor care definesc demersul nostru vizează în mod direct: . cu atât unităţile de învăţare au de rezolvat problema alocaţiei de timp pentru a dezvolta subiecte ample. Pe parcursul unităţilor de învăţare vei întâlni: precizări terminologice. Acest lucru se datorează faptului că materia este destul de aridă şi dorim să pătrunzi în domeniul de studiu treptat.Introducere Introducere Cursul pe care ţi-l propunem are în vedere aspectele generale ale limbii române contemporane. întinderea capitolelor creşte nu numai ca număr de pagini.1 mai ales. .distribuţia corectă a grupelor grafice şi a semnelor ortografice. astfel încât să-ţi permită interiorizarea conceptelor şi o mobilitate a achiziţiilor.observarea faptelor de limbă şi a operaţiilor enunţiative în contexte specifice. sinteze. Deşi am structurat cursul pe două părţi distincte: Fonetică şi Vocabular. aplicaţii. să ai în vedere unitatea aspectelor de limbă studiate nu numai la nivelul acestui curs. Fonetica reprezintă unul dintre compartimentele limbii cu mari implicaţii asupra culturii generale şi asupra culturii lingvistice. Intenţionăm să realizăm o abordare mai "prietenoasă".dezvoltarea competenţelor de receptare şi de producere a sunetelor şi a grupurilor de sunete . ci şi ca tipuri de activităţi de învăţare care ţi se propun. .înţelegerea rolului cuvintelor în context iv Proiectul pentru Învăţământul Rural . structurate pe două compartimente definitorii: Fonetică (ortografie şi ortoepie) şi vocabular (semantică şi pragmatică).realizarea diferenţierilor semantice potrivite contextelor. întrebări. .explicarea criteriilor de clasificare a unităţilor lexicale în categorii. ci construcţii complexe. la sfârşitul activităţii de studiu nu se aşteaptă de la tine neapărat un set de definiţii sau de descrieri de fenomene lexicale sau fonetice.aplicarea corectă a corelaţiei fonem-grafem. Vei observa că partea I este compusă din unităţi de învăţare mai scurte ac întindere. Altfel spus. de colaborare şi să-ţi provocăm reflecţii .

interpretarea regulilor de utilizare a semnelor de ortografie şi punctuaţie.Introducere Temă de reflecţie Ca viitor filolog. stabilite după criterii diferite( frecvenţă. .formarea capacităţilor de analiză a componentelor semice ale cuvintelor. etc.Identificarea regularităţilor limbii manifestate la nivelul fonetic şi lexical.utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul foneticii şi lexicologiei. metaforice ale cuvintelor polisemantice. pe de o parte. .determinarea ariilor de utilizare a diferitelor grupe lexicale. Obiectivele pe care le urmăresc. . geneză. mai ales. unităţile de învăţare din curs sunt : . poţi propune repere de discuţie asupra relaţiei dintre fonetică. . activităţi de tutoriat. vei observa competenţe similare sau identice urmărite în cursul de Morfologie sau de Sintaxă. . Demersurile de învăţare vor fi preponderent procedurale şi comune. În bună parte aceste obiective sunt comune pentru cursul de Fonetică şi vocabular şi pentru alte cursuri din aria curriculară Limbă şi comunicare. . Derularea cursului Cursul se derulează pe o perioadă de un semestru şi cuprinde activităţi de studiu individual.identificarea sensurilor secundare. Din aceste competenţe generale am încercat să deducem competenţe specifice pentru profesorul de limba română. organizat în jurul suportului de curs pe care ţi-l oferim şi al bibliografiei sugerate la sfârsitul fiecărei unităţi de învăţare.recunoaşterea seriilor semantice şi dezambiguizarea lor în procesul comunicării.prezentarea de criterii valabile de clasificare a unităţilor lexicale şi fonetice. planificate şi realizate în urma unei consultări cu tutorele. valori semantice. . mai mult sau mai puţin explicit. ori chiar în cursuri de limbi moderne. Astfel. şi celelalte compartimente ale limbii pe de lată parte. etc.). aceste activităţi au ca scop rezolvarea eventualelor neclarităţi pe care le întâlneşti pe parcursul activităţilor şi. atunci când rezolvi exerciţiile şi lucrările finale de autoevaluare propuse de fiecare unitate de învăţare. fonetice. Proiectul pentru Învăţământul Rural v . şi ele tuturor disciplinelor din aria curriculară Limbă şi comunicare.interpretarea relaţiilor dintre fonetică şi lexic. . vocabular şi alte aspecte ale limbii(morfo-sintaxă?) Obiectivele cursului Autorii cursului au avut în vedere o serie de competenţe generale pentru meseria de filolog pe care ţi-ai ales-o.

participarea la activităţile de tutoriat vor avea o pondere importantă în aprecierea finală (nota la examen). pe parcursul activităţilor de studiu individual(lectura personalizată a cursului şi a bibliografiei aferente) competenţele vizate. vi Proiectul pentru Învăţământul Rural . în mod concret. restul de 60% va fi obţinut în urma examenului final . vei avea în vedere.Astfel.Introducere Exerciţiile şi lucrările de autoevaluare vizează . Aşadar. Sperăm că oferta noastră îţi va fi de folos şi-ţi urăm succes. Vei avea grijă să trimiţi tutorelui lucrările rezolvate cu suficient timp înainte de evaluarea finală pentru că fiecare lucrare echivalează cu o evaluare parţială şi se constituie în temă de discuţie între tine şi tutore sau între tine şi alţi colegi. obiectivele enunţate mai sus. Pentru lucrările finale de evaluare îţi sugerăm să parcurgi bibliografia indicată la fiecare unitate de învăţare. astfel încât să ai o imagine corectă a performanţelor realizate. Eventualele neclarităţi sau păreri personale distonante faţă de propunerile cursului trebuie să reprezinte subiecte de dezbatere cu tutorele. De altfel. 40% din totalul notei finale va fi obţinut în funcţie de participarea la activităţile de tutoriat şi de rezolvarea lucrărilor finale de evaluare. În activităţile de autoevaluare( exerciţii ) vei putea confrunta răspunsurile pe care le gândeşti cu cele propuse în secvenţa intitulată Răspunsuri şi comentarii .

Fonetică şi fonologie Partea I FONETICĂ ŞI FONOLOGIE Matei Cerkez Proiectul pentru Învăţământul Rural 1 .

.............................................5........................5 1...... 18 1... Răspunsuri la exerciţii ................................................... Fonetica şi alte domenii ale limbii................ 10 1....................................9.........................15..........16.7 1............. Fonemele suprasegmentate ......................................... Autoevaluare .......Fonetică şi fonologie Unitatea de învăţare nr..............................................................................1..................................................22........ 19 1............................................ Coarticularea.........8................................................ 16 1......... 1 FONETICĂ ŞI FONOLOGIE Cuprins 1.............. Clasificarea consoanelor..............12............... Sunetele................................................................................................ 14 1.................................................. Lucrare finală de evaluare............................................. consoane........... Vocale............... literă.............................................................................................9 1................................. Schimbări fonetice....... Funcţiile sunetului .....................2...... alfabet ...14.. 14 1....... 15 1....11...................18............... 20 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural ...........................................................7............................................. Funcţia ........ Proprietăţile sunetului............... 12 1...............................................................3 1........................ 20 1.....................4 1............................... Articularea................................. 20 1...................17......... Grupuri de sunete .......6.......................7 1............ Fonologia ................. Consoane sonore şi consoane surde...... Obiective educaţionale...................................... Fonemul ..........................3 1........... 10 1.. Surse bibliografice............................... Fonetica ............... Sunet şi fonem .12....... Sunet......10............4........ 17 1..... 10 1.....................12........19..2...........20...............................21................................................................................... semivocale..............................3 1....1.......................................................................................13.....................5 1......3......6 1............................................... Sonantele................................................................................................................................

Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 .să înţelegi şi să explici sistemul de ortografie şi de punctuaţie şi regulile lor de funcţionare.să utilizezi corect termenii de specialitate. .să identifici unităţile limbii şi să explici importanţa lor în comunicare. se vorbeşte despre fonetică articulatorie( a emiterii) şi acustică( a receptării).Fonetică şi fonologie 1. independent de funcţia pe care o au în comunicare şi de nivelul structural la care apar. Stabilirea identităţii sau nonidentităţii funcţionale a elementelor cuprinse în vorbire se face în funcţie de anumite criterii. fonologia este domeniul unităţilor fonice discontinue(discrete) şi invariante. Se porneşte de la ideea că limba este o structură şi se urmăreşte evoluţia sistemelor de foneme în limba respectivă.2. În funcţie de perspectiva de abordare a studiului sunetelor.3. . adică orice unitate sonoră produsă de organele vorbirii 1. Fonetica studiază întreaga diversitate a realizărilor concrete ale elementelor fonetice dintr-o limbă. În raport cu fonetica. la un moment dat determinând un tip de abordare descriptivă. . Fiziologia şi acustica vorbirii sunt subordonate studiului funcţional al unităţilor fonetice(fonetică funcţională sau fonologie. Obiective educaţionale La sfârşitul secvenţei de instruire vei fi capabil: . Fonetica este o ştiinţă auxiliară a lingvisticii care studiază latura materială a elementelor limbii adică expresia lor exterioară.să interpretezi relaţia dintre fonetică şi celelalte compartimente ale limbii. Fonologia stabileşte funcţiile sunetelor într-o limbă. Cele două componente se manifestă concomitent. Fonologia este o fonetică funcţională . Fonologia reprezintă un nivel de studiu al structurii limbii care vizează elementele fonice segmentale şi suprasegmentale cu funcţie distinctivă. Cercetările de fonologie sunt în general sincronice.1. .să identifici regularităţile limbii manifestate la nivelul fonetic. • Un sunet al vorbirii este orice unitate sonoră distinctă din punct de vedere fonetic. . materială a elementelor limbii comportă un aspect fiziologic(mişcările pe care le exercită organele vorbirii) şi unul acustic(vibraţiile aerului determinate de aceste mişcări şi care produc impresia acustică). Fonologia implică delimitarea şi descrierea inventarului unităţilor fonice invariante şi a trăsăturilor distribuţionale care le caracterizează. 1. influenţe reciproce între sunete produse atât în interiorul cuvântului cât şi la graniţa dintre cuvinte( fonetică sintactică). Latura exterioară. Evoluţiile studiate de fonetică se referă la diferenţe de rostire condiţionate de individ sau de poziţia sunetului în cuvânt( variante).să identifici relaţia dintre sunet şi fonem.

Fonetică şi fonologie

Pentru a descrie faptele de limbă, lingviştii pornesc de la raportul esenţial care caracterizează structura limbajului, raportul dintre cele două laturi: expresia şi conţinutul. Planul expresiei reprezintă latura sonoră a limbii . El poate fi analizat din punctul de vedere al substanţei, ceea ce constituie obiectul de studiu al foneticii. Analiza substanţei fonetice din punct de vedere funcţional determină identificarea fonemelor care sunt studiate de fonologie. Planul conţinutului este reprezentat de structura semantică, iar unităţile care constituie această structură sunt sensurile cuvintelor. Cele două planuri ale limbii au aceleaşi principii de organizare. În ambele, unităţile sunt alcătuite din fascicule de trăsături distinctive care sunt puse în evidenţă prin metoda comutării conform căreia o modificare dintr-un plan determină o modificare în planul celălalt.

1.4. Fonemul - este cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcţiunea de a
diferenţia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt, între ele. Ultimul nivel de analiză al fonemului îl reprezintă trăsătura distinctivă. Foneme cu valoare lexicală : p(pat) – b(bat) Foneme cu valoare gramaticală: casă(ă) - case(e) Reţine! Ultimul nivel de analiză al fonemului îl reprezintă trăsătura distinctivă În lingvistică se face distincţia dintre invariante (foneme propriuzise) şi variante fonetice sau alofone (pronunţări diferite ale aceluiaşi fonem. Recunoaşterea invariantelor se recunoaşte prin faptul că înlocuind un fonem (invariantă) cu altul deci făcând o schimbare la nivelul formei se modifică şi conţinutul. Ex. dacă în cuvântul pat se înlocuieşte p cu b, sau t cu r atunci se modifică însăşi structura cuvântului obţinând fie bat, fie par. Dacă însă un vorbitor rosteşte pe e din Ene în două feluri diferite, nu se va obţine un alt cuvânt, este cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcţiunea de a diferenţia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt, între ele. Sunetele care nu apar niciodată în acelaşi context fonetic (care sunt în distribuţie complementară) şi sunetele care pot apărea în acelaşi context fonetic, dar nu contractează raporturi de comutare (sunt în variaţie liberă) sunt variante ale aceluiaşi fonem (alofone). În mod obişnuit, alofonele sunt privite ca unităţi concrete, individuale, ale vorbirii, în contrast cu fonemele, care sunt abstracte, generale şi aparţin limbii. Există în fonologie două niveluri de abstractizare: sunetele care sunt în variaţie liberă într-un anumit context fonetic se raportează la ceea ce lingvistica numeşte un „fonem concret” (de exemplu, rom. n velar, înainte de consoană velară). determinate de celelalte poziţii, se raportează la fonem, unitate mai abstractă decât fonemul concret. 4
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Fonemul concret, determinat de o anumită poziţie, împreună cu fonemele concrete

Fonetică şi fonologie

Eliminând acele caracteristici ale sunetului care ţin de poziţia sa în cuvânt şi în frază, precum şi caracteristicile care pot fi modificate fără a afecta identitatea cuvântului, se obţin trăsături pertinente (distinctive): conţinutul fonemului e un fascicul de trăsături distinctive. Dacă fonemul se defineşte ca o sumă de trăsături pertinente, arhifonemul e ansamblul trăsăturilor pertinente comune pentru două sau mai multe foneme. De exemplu, un arhifonem t e format din trăsături distinctive comune pentru /t/ şi /d/, minus surditate/sonoritate. Una dintre dificultăţile reducţiei sunetelor la foneme e o problemă de segmentare a lanţului vorbit: „Un fonem sau două foneme”? „În stadiul actual al dezbaterii, se pare că trebuie să admitem că, cel puţin în anumite limbi, o tranşă sonoră anumită poate fi interpretată atât monofonematic, cât şi difonematic (cf. „diftongii” limbii române).

Fonetica priveşte sunetul ca fenomen fizic; fonologia îl studiază ca unitate sonoră funcţională. Sunetul este material concret; fonemul este general şi abstract. Acelaşi sunet este pronunţat diferit de diferiţi vorbitori sau de acelaşi vorbitor, în momente diferite. Aceasta înseamnă că există variante şi varietăţi ale sunetelor (n din nimeni diferă de n din numai sau de n din luncă. Diferenţele sunt determinate de poziţia sunetului în cuvânt şi de influenţa sunetelor vecine (contextului fonetic) şi fenomenului prin care se rostesc concomitent mai multe sunete(coarticulaţie).

1.5. Sunet şi fonem
Fonemele unei limbi sunt, de regulă, corespunzătoare sunetelor învăţate în şcoală şi descrise gramatical. Scrierea notează, în general, numai ce este relevant în fonemele limbii respective. Partea studiului limbii care se ocupă cu studiul producerii, transmiterii şi receptării sunetelor limbajului articulat este, cum spuneam , fonetica. Ea inventariază sunetele limbii, le analizează şi le clasifică în funcţie de anumite caracteristici: înălţime, timbru, durată, cu implicaţii foarte serioase în semantica enunţului. După natura lor acustică sunetele sunt: vocale, semivocale şi consoane.

1.6. Funcţia

este un ansamblu de proprietăţi ale elementelor lingvistice în raport cu procesul de comunicare. Limba este văzută ca activitate şi ca proces în care se intersectează o serie de cauze şi o serie de efecte(determinări şi finalităţi). Determinarea presupune o continuă adaptare lingvistică a comunicării la nevoile interlocutorilor. Activitatea lingvistică reprezintă o 5

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Fonetică şi fonologie

alegere a instrumentelor de comunicare, pe care o face locutorul în funcţie de condiţiile particulare (context) de desfăşurare a comunicării. Funcţionaliştii consideră că limba este un sistem dinamic: „o limbă se schimbă pentru că ea funcţionează” A. Martinet Aşadar limba se adaptează continuu la nevoile utilizatorilor. Martinet introduce conceptul de sincronie dinamică(dinamism), înţelegând prin aceasta, variaţia şi mişcarea permanentă a limbii. Comunicarea umană presupune mesajul articulat (o înlănţuire de sunete articulate)

Reţine! Sunetul este material sau concret; acelaşi sunet este diferit pronunţat de doi sau mai mulţi vorbitori sau chiar de acelaşi vorbitor, în momente diferite. Este un fenomen strict fizic având forma unei vibraţii de aer cu caracter regulat. Fonemul este general şi abstract

Exerciţiu
Defineşte conceptual de fonologie şi identifică diferenţa dintre acest domeniu şi fonetică. Reciteşte paragrafele de mai sus şi realizează o sinteză a lor. Nu vei găsi răspuns pentru acest exerciţiu la sfârşitul capitolului. Foloseşte , pentru răspuns, spaţiul punctat din chenar. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………

1.7. Proprietăţile sunetului
Orice sunet are drept caracteristici fizice: înălţimea; intensitatea, durata şi timbrul. Înălţimea este determinată de frecvenţa vibraţiilor. Frecvenţa este imprimată de sursă în funcţie de viteza de vibraţie. Cu cât frecvenţa de oscilaţie este mai mare, cu atât un sunet este mai înalt. Înălţimea sunetelor articulate este determinată de gradul de contracţie a coardelor vocale; cu cât contracţia este mai mare, cu atât vibraţiile sunt mai frecvente şi tonul mai înalt.

6

Proiectul pentru Învăţământul Rural

care. cunoaşte situaţii în care aceeaşi literă poate să noteze mai multe sunete: x notează sunetul cs. expunere sunetul gz – examen. cireş. În general.formează sunetul č ğ] +h + e. Din punct de vedere al intonaţiei sunetele sunt puternice –cu amplitudine mare – sau slabe – cu amplitudine mică.în cuvântul bar. . Durata este determinată în funcţie de timpul de vibraţie al sursei. prin substituirea unuia dintre ele prin altul. i când e i au valoare de sine stătătoare cer. alcătuind sistemul fonologic al limbii 1. girafă (girafă – 6 sunete – 6litere) + e. g+e. ca şi altele.i. c comută. exemplu.8. fonemul notat cu a este în contrast cu cele notate b şi r.ciorbă. literă. pleci magiun. Există deci o corespondenţă sunet – literă. alfabet Alfabetul folosit pentru scrierea limbii române are 31 de litere.I. Asta înseamnă că d. ger. c – g + e. cheamă gheaţă (gheaţă = 6 litere – trei sunete) Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . fiecare dintre literele alfabetului limbii române notează câte un sunet.. I când e. b.9. Timbrul depinde de forma vibraţiilor.Fonetică şi fonologie Intensitatea reprezintă proprietatea sunetului determinată de amplitudinea vibraţiilor. (ciorbă = 6 litere – cinci sunete) [c+e. Fonemele intră în relaţie unele cu altele( de opoziţie şi de contrast). adică. Orice undă sonoră este formată dintr-o undă principală . 2. Armonicele sunt sunete suplimentare cu frecvenţe diferite. În cazul fonaţiunii rolul de rezonator îl îndeplinesc cavitatea bucală şi cea nazală 1. ceea ce face mai uşoară analiza cuvântului în unităţi succesive. contrastivă . o schimbare în planul expresiei implică o schimbare în planul conţinutului. în contextele date se obţine un nou cuvânt sau o altă formă gramaticală a aceluiaşi cuvânt. Funcţiile sunetului sunt: 1. însoţită de undele armonice ale sunetului respectiv. adică facilitează stabilirea structurii fonematice a cuvântului şi înţelegerea lui. i când h. e. distinctivă – în seriile dar. Prin urmare. Timbrul este calitatea care permite sunetului să se distingă de altul rostit în aceleaşi condiţii. car . Sunet. exerciţiu. Un sunet durează atâta timp cât coardele vocale(sursa) vibrează. la rândul ei depinde de forma rezonatorului.bar ceea ce distinge cuvintele şi formele lor sunt fonemele subliniate. i au valoare de litere ajutătoare . i au valoare de litere ajutătoare – unghi. Limba română.excursie.

Ţi se cere să faci un exerciţiu de observare şi de interpretare. e. Pentru acest exerciţiu nu vei avea răspuns la sfârşitul capitolului. Foloseşte.Fonetică şi fonologie +h +e. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Foloseşte pentru răspuns. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………. ediţia 2005. Exerciţiu Explică raportul dintre sunet şi literă cu exemple din sistemul consonantic românesc. ortoepic şi de punctuaţie şi DOOM. Te vei putea consulta cu alţi colegi sau cu tutorele. i de sine stătătoare – chem. pe lângă bibliografia indicată şi Îndreptarul ortografic. i – car. i când h are valoare de literă ajutătoare – e. gură cneaz. grabă. ghem. spaţiul punctat din chenar.( chem = 4 litere – 3 sunete c – g + alte litere decât h.

……………………………………………….. fix Subliniaţi varianta corectă în următoarele perechi de cuvinte: cocs / cox. 2. 7. ………………………………………………. ………………………………………………. Explicaţi diferenţa dintre fonetică şi fonologie ………………………………………………. cat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 .Fonetică şi fonologie 1. Autoevaluare 1.. ……………………………………………….. ……………………………………………….. funcţiile fonemelor ………………………………………………. ………………………………………………. rucsac / ruxac Descrieţi structura fonematică a cuvintelor: pat. Scrieţi forma corectă de plural a cuvintelor: sfinx. Punctaj total – 100 puncte. Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 10 puncte.. ………………………………………………. Prezentaţi în spaţiul liber. rau.10. ………………………………………………. Pentru realizarea acestui exerciţiu. îmbâxit / îmbâcsit. sar. pot... ………………………………………………. aplicaţi ceea ce aţi învăţat la capitolul Funcţiile fonemelor 4. 5. Enumeraţi şi explicaţi proprietăţile sunetelor ……………………………………………….. duci... Definiţi conceptul de alofon şi daţi exemple ……………………………………………….... ortodox. ……………………………………………….... ticsit / tixit. duc. ………………………………………………. bat. rai. Explicaţi conceptul de trăsătură distinctivă ………………………………………………. sap. ………………………………………………. 3.. 6.

1. Sunetele 1. canalul de scurgere a aerului determinând caracterul neregulat al undei sonore. toată 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . clasificarea şi funcţionarea lor. deoarece în cazul lor unda sonoră are un caracter regulat. care imprimă sunetului anumite caracteristici. cai. e. Vocale. nu pot forma singure o silabă (e. articularea priveşte sunetele limbii. Aşadar. Pot să lipsească din compunerea unei silabe. orb. semivocale. Vocalele se rostesc singure. Alte vocale sunt întotdeauna întregi (plenisone). I are valoare vocalică în: bine. Diferenţa dintre silabe este determinată de modificarea formei rezonatorilor bucali şi labiali. meargă Consoanele se rostesc cu ajutorul unei vocale. Semivocalele intră în componenţa unor grupuri vocalice numite diftongi sau triftongi. Semivocalele se aseamănă cu vocalele. u). o. obosit şi valoare semivocalică în: coală. fără ajutorul altor sunete şi pot forma singure o silabă. u). consoane a Vocalele sunt sunete propriu-zise. timp. o. de aici se formează un curent de aer fonator care este pompat spre laringe unde se află generatorul de sunet care modulează sunetul iniţial şi-l distribuie în cavităţile de sunet supralaringiene. Ele sunt produse de coloana de aer vibrat care trece nestânjenit şi continuu prin traiectul vocal. Dintre sunetele limbii studiate de noi. i. bere. i. â. boală. î. Ea are în vedere mecanismul de emitere a unui sunet articulat care se produce aşa cum se arată mai jos: Începutul fonaţiunii se află în plămâni. dar nu pot fi rostite fără ajutorul altor sunete. codri şi valoare de semivocală în: iarnă. aerul fonator întâlneşte. De aceea consoanele sunt considerate zgomote. treacă. trece şi valoare de semivocală în: seară.11.Fonetică şi fonologie 1. în diferite puncte ale cavităţii bucale. Articularea reprezintă obiectul de studiu al foneticii articulatorii. un obstacol care barează total sau parţial. doi O are valoare de vocală (plenisonă) în: os. sunete propriu-zise sunt considerate doar vocalele pentru că numai ele se realizează doar prin vibraţia curentului de aer la nivelul glotei. Ele formează întotdeauna centrul unei silabe. 1. patru pot fi şi semivocale. situaţie în care sursa lor de producere sunt coardele vocale. Dintre acestea. Consoanele au un mod de articulare diferit în sensul că. Limba română cunoaşte un număr de 7-8 vocale (a. biată. modul lor de producere.12. ă.12. Reţine ! E are o valoare de vocală în: seră.

... â...... sunetul propriu..... Prin urmare. Identifică vocalele şi semivocalele din cuvintele: baie.. cheamă. Gradul de deschidere sau de închidere: . Exerciţiul nr. Din această perspectivă.. Vocalele româneşti Sistemul vocalic românesc are..... metrou..... neam.... deci. şapte-opt unităţi: a. o........ e...... a este vocală neutră.... după cum spuneam. chioşc..... coardele vocale produc vibraţii complexe care dau o notă fundamentală şi numeroase elemente armonice Sunetul vocalei este format..... în laringe şi în cavităţile superioare... Sunetul vocalic este produs prin întărirea.. erou.......... zeamă 2. tun şi valoare de semivocală în: cadou....parţiale. cine........posterioare(o. ă î) ... ieftin. 1 1.i)..... a două armonii care au o înălţime apropiată... Spune câte sunete şi câte litere există în cuvintele subliniate de mai sus . stilou. Locul de articulare( poziţia muşchiului lingual). mediale(â.. u.. drum...... ă. dintr-o serie de grupuri de unde sonore........deschise: a 11 2.... vinerea........ din această perspectivă identificăm vocale: anterioare sau prepalatale(e.. c. repetate periodic..... Experienţe realizate prin cercetări de fonetică experimentală arată că aerul care trece prin glotă capătă anumite vibraţii. Laringele...... ceapă... cavităţile supralaringiene şi cavitatea bucală alcătuiesc rezonatoare care emit sunete fundamentale şi sunete cu frecvenţă superioară .. i. Proiectul pentru Învăţământul Rural ... b. Structura vocalei se analizează o dată din perspectiva emisiunii ei şi o dată din perspectiva audiţiei Clasificarea vocalelor se face în funcţie de anumite criterii: 1.. u).. S-a observat astfel că fiecare vocală are mai multe tonuri caracteristice care formează rezonanţa primară a .... î... la care se adaugă vibraţiile proprii coardelor vocale. Spunem 7-8 întrucât două: â şi î notează acelaşi sunet. girafă...Fonetică şi fonologie U are valoare de vocală în: bun.. Clasificarea vocalelor limbii române Pentru a studia structura vocalei trebuie avute în vedere vibraţiile glotale ale aerului expirat şi modul în care se modifică acestea în cavităţile rezonatoare..

. î şi â). î. labială Pronunţarea vocalelor o.consoanele propriu-zise: b. Consoane produse prin închiderea totală a canalului şi deschiderea sa bruscă : . diverse obstacole.consoane oclusive sau închise (oclusive-explosive) . t. Timbrul lor nazal provine din scurgerea aerului expirat prin fosele nazale. â. c. o. vocală semiînchisă. K’. 1. într-un anumit punct al pronunţării sau prin strâmtorarea acestuia. 12 Proiectul pentru Învăţământul Rural .u.2. nelabială. p. De aceea se numesc labiale sau rotunjite. presupune rotunjirea buzelor. a. vocală închisă.semideschise: e.12. u. vocală semideschisă( mai deschisă decât ă). Clasificarea consoanelor Consoanele sunt sunete ale vorbirii care diferă de vocale prin faptul că articularea lor este însoţită de zgomote. î. nelabială. nelabială. O categorie aparte o reprezintă vocalele nazale. În funcţie de mişcările articulatorii necesare pentru pronunţarea consoanelor se stabilesc criterii de clasificare şi de identificare. i. ă.Fonetică şi fonologie . nelabială. Modul de articulare: Felul în care organele fonatorii creează obstacol determină identificarea de. vocală deschisă. Acestea constau în închiderea totală şi deschiderea bruscă a canalului vorbitor. i. ă. g. cum am văzut. Posterioare o. Reţine ! Vocalele româneşti sunt. vocală închisă(mai puţin decât i. Anterioare: e. La producerea lor curentul de aer fonator întâmpină.nelabială.închise: u. g’. labială. vocală semiînchisă (mai închisă decât e). vocală semideschisă) (mai deschisă decât i. vocală închisă nelabială Mediale a. â Vocalele sunt închise sau deschise după gradul de închidere sau de deschidere a maxilarelor şi după gradul de apropiere sau de depărtare a muşchiului limbii de palat. d.

Curentul de aer trece cu presiune şi produce un zgomot determinat de frecarea aerului de pereţii canalului. t. 4. Constrictivele sau consoanele continue. ğ.ş. caracterizate prin strângerea mai accentuată a canalului vocal: f.ş.s. Constrictive 1. e poate fi semivocală. Semioclusivele (africatele) ţ. dar în momentul secund. g’. č.z.o(notate y-sau i. K’. Astfel se pronunţă consoanele africate sau semioclusive. Oclusive 1. canalul fonator se deschide parţial ca în cazul constrictivelor.v. n 3. w). aerul se scurge toată perioada cât durează emisiunea: semivocalele (y. ş. Acestea nu reprezintă sunete simple ci o reuniune de două sunete articulate. în timpul emisiunii lor.consoane pronunţate prin realizarea unui obstacol combinat: momentul de început coincide cu cel specific oclusivelor. Astfel se pronunţă consoanele fricative sau constrictive f.Fonetică şi fonologie - consoane rostite printr-o îngustare a canalului fonator. se disting: Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 .n. j. b. ğ.ţ z . aerul se scurge de-a lungul celor două margini ale limbii: l. ţ. v. 3. Vibrantele şi lateralele fac parte din categoria consoanelor lichide. În această categorie intră şi semivocalele i.j. Există. s. şi o categorie de consoane ”deschise” (care în alcătuirea unei vocale pot juca un rol vocalic):m. d. Oclusivele(întrerupte). în diftongul ea –deal.r. z. p. În limba română. Fricativele sau spirantele. . č. 2. fiecare mai slab decât fiecare sunet luat separat Oclusive nazale: m. c. h.u. Pentru a pronunţa aceste sunete canalul vocal e strâns astfel încât. Reţine ! În tabelul de mai jos prezentăm clasificarea consoanelor în raport de criteriile enunţate: I. II. w sau u) şi o. 2. după unele păreri. Lateralele caracterizate prin faptul că. Vibrantele pentru pronunţia cărora sunt folosite limba şi uvula (omuşorul): r .s. canalul vocal e închis şi se deschide brusc în momentul emisiei: b.l. Locul de articulare După locul din cavitatea bucală unde se produce blocajul în pronunţare. ğ. č. g.

Astfel se pronunţă velarele (k.13. vibraţiile încep odată cu tensiunea (implozia) – b. j. ş. s. 1.canalul fonator nu pate fi închis de tot. • consoane laringale – blocajul se realizează prin îngustarea spaţiului fonator.obstacolul se realizează la nivelul celor două buze(labii). y. d. c. Astfel se pronunţă h. h 1. • consoane labio-dentale . vibraţiile laringiene încep în momentul destinderii – p.r. la nivelul dinţilor laterali spre zona incisivilor: s. K’. j şi fricativele č. Majoritatea consoanelor se grupează în perechi (surd-sonor). dar şi trăsături distinctive. care se manifestă mai slab. Pronunţia se realizează între buza inferioară şi dinţii superiori.Fonetică şi fonologie • consoane labiale . Astfel se pronunţă p. Ele au caracteristici comune şi cu unele şi cu celelalte. specifice consoanelor. v. Aceste tonuri sunt însoţite de zgomote. Sonante sunt: l. ţ. g’. caracteristice vocalelor. Astfel se pronunţă palatalele K’. • consoane dentale (alveolare) – obstacolul se realizează la nivelul incisivilor superiori t. • consoane velare – blocajul se produce în zona posterioară a gurii prin atingerea muşchiului lingual de vălul palatului. f. sonore: în timpul articulaţiei acestor consoane. Sonantele se caracterizează prin faptul că în articularea lor domină tonuri muzicale. prin închiderea şi deschiderea bruscă a acestora. surde. z. Din punct de vedere al rolului lor în silabă. Astfel se pronunţă f. b (bilabiale). g).n. se pot distinge: 14 Proiectul pentru Învăţământul Rural . g. Astfel se pronunţă fricativele ş. ğ. d. Consoane sonore şi consoane surde Clasificarea se realizează în funcţie de faptul că emisiunea lor este sau nu însoţită de vibraţii ale laringelui. 1. • consoane prepalatale (anteropalatale) – se articulează în zona anterioară a bolţii palatului(cerul gurii).m. ğ. iar în funcţie de timbru. Sonantele reprezintă o categorie de sunete care diferă atât de consoane cât şi de vocale. ğ 2. • consoanele palatale (medio-palatale) se rostesc prin lipirea spatelui muşchiului lingual de mijlocul palatului. t.14. sonantele au trăsături consonantice întrucât nu comportă accent şi nu pot forma centru silabic. v.

.............. sunetele se rostesc în succesiune produse de mişcările articulatorii care determină o întrepătrundere şi o influenţă reciprocă. 1..Fonetică şi fonologie 1.............................. Aceasta face ca într-un context fonetic..............n a căror articulare se produce la nivelul cavităţii bucale prin coborârea vălului palatin care determină dirijarea curentului de aer spre cavitatea nazală... ţambal...................... .................... ....... r a căror pronunţie se realizează în prin dirijarea aerului prin cavitatea bucală............................. Sonantele l şi r se numesc lichide întrucât la articularea lor curentul de aer are o scurgere continuă................... Articularea unui sunet se începe înainte ca articularea sunetului precedent să fi fost realizată în întregime... Identifică sonantele din cuvintele de mai jos şi aşează-le în categoria potrivită: lungan.. drum................................. ..... alungire. Sonante orale: l..15. încadrarea lor într-o anumită categorie: baron.. lateral. dinte........................... Sonante nazale: m........................ Consoanele nazale şi cele lichide nu cunosc opoziţia surd-sonor.. Astfel l este un sunet lateral...... Sonantele orale se diferenţiază în funcţie de locul de articulare.......... vifor...................................... folosind spaţiul lăsat liber..... 2... conturi.. Exerciţiul nr... Coarticularea În vorbire.... ............. reglare. Identifică tipurile de consoane din cuvintele următoare şi argumentează... coţofană........... 2 1........ sunetele aflate la limita dintre cuvinte............................... lent... să se influenţeze reciproc.............................................. caracteristicile sunetelor căci variantele se înscriu în modelul sunetului tip...... în general.. 2....... Proiectul pentru Învăţământul Rural 15 .. cont...... cărunt...... Acest fenomen se numeşte coarticulaţie......... Influenţele nu afectează...... în timp ce r este un sunet apical pentru că pronunţia lui se realizează prin atingerea alveolelor superioare de către apex.............................. ciorap...

. cu valoare silabică. vreau. sârb Segmentul vocalic complex cuprinde o vocală urmată de una sau de două semivocale. respectiv. Hiatul se realizează şi la întâlnirea unui cuvânt terminat în vocală cu un cuvânt care începe tot cu o vocală: de atunci. Un segment vocalic simplu poate să cuprindă orice vocală: cap. Hiat – vocală + vocală pronunţate în silabe diferite: real. generatoare de forme incorecte: .lo. Diftongii .că). În această situaţie avem de-a face cu un hiat în fonetică sintactică.grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi o semivocală pronunţate în aceeaşi silabă (meargă. a urat.dispariţia(înlăturarea)unei vocale: aspectos.transformarea uneia dintre vocale în semivocală. coafor. . aeroport. le – oai . În mod obişnuit structura triftongului este S+V+S (iau. creându-se un fals diftong: ge.lo.gie. din dur.o.Fonetică şi fonologie 1. măr. Astfel se realizează ceea ce în mod obişnuit numim diftongi. Reţine ! În limba română contemporană se simte o tendinţă de evitare a hiatului. Există însă şi triftongi cu structura S+S+V (creioane.contragerea celor două vocale identice la una singură: alcol. Grupuri de sunete Segmente vocalice Segmentul vocalic simplu este un nucleu constituit dintr-o singură vocală.16. triftongi. soa – re). în loc de aspectuos. Acest lucru se realizează prin diferite modalităţi. 16 Proiectul pentru Învăţământul Rural . leoarcă). dor. în loc de cuviincios. După felul în care apar cele două sunete identificăm diftongi ascendenţi (S+V) şi diftongi descendenţi (V+S) Triftongii grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi două semivocale pronunţate în aceeaşi silabă (mergeau. beau).gie devine geo. în loc de alcool. cuvincios.

................................ licee.... ..................sosetă..... pentru răspuns.. proprietate – propietate.......... care sunt procedeele de evitare a hiatului...................... şosetă ......................... Asimilare mixtă modificarea unei consoane sub influenţa unei vocale sau invers fămeie .................... fiinţă....... .... ceaşcă.. face parte din sunetul c sau k) ... Asimilarea se manifestă la nivel vocalic şi la nivel consonatic.. Asimilarea vocalică ... explicaţi în spaţiul liber........................................... 2......... metateza......... Ex............. spaţiul punctat din chenar............femeie ...... avion................ abateri de la normă celofan čolofan.............. Asimilarea ..... sincopa şi analogia ......şoşon – soson asimilează pe s chausson............... cereale............. Se produce o modificare a uneia dintre cele două apariţii ale sunetului...............se petrec în condiţii determinate....... tăcea.......... ... ciorchine..........................fimeie Disimilarea... Analogia nu se realizează numai la nivel fonetic.. geană....... ............ geologie. disimilarea........... (atenţie este vorba de situaţia în care semivocala.......... Proiectul pentru Învăţământul Rural 17 ........ Schimbări fonetice Asimilarea...............................tăiet Asimilarea produce de multe ori.tăiat vocala i asimilează parţial pe a şi determină forma băiat .............. în cazurile respective.... neam. Asimilare consonatică ...... 3 1............. Foloseşte...... teatru.................... seară... cooperaţie.....: coridor ................colidor....modificarea unei vocale prin influenţare cu alta – băiat ... gheaţă..Fonetică şi fonologie Exerciţiul nr.......modificarea unui sunet dintr-un cuvânt sub influenţa altui sunet din acelaşi cuvânt... ceaţă... ci şi sintactic şi morfologic................ 1....................... cearceaf... geam... Identifică diftongii...................17... Sunetul afectat preia pronunţia sunetului vecin......... Identifică vocalele în hiat din cuvintele de mai jos: aeroport................. Acelaşi sunet apare de două ori în acelaşi context fonetic putând fi perceput de către unii vorbitori ca o piedică în procesul de articulaţie.............. arată în ce cuvinte nu există diftongi şi explică de ce! deal............................................. casierie....

. Sincopa căderea unei vocale în poziţie interconsonantică: directus . variaţiile curbei sale nu sunt susceptibile de a schimba identitatea unui monem sau a unui cuvânt.1. în lanţurile de cuvinte. cu valoare distinctivă. Fonemele suprasegmentate au fost clasificate în i n t e n s i v e (care caracterizează o singură silabă.drept Analogia presupune existenţa unui model. acesta pronunţând exact aşa cum aude: m din octombrie apare prin analogie cu septembrie În secolul XVI-lea existau două forme de participiu pentru a face : au fapt şi au făcut. Bineînţeles.Fonetică şi fonologie Disimilarea a produs modificări în trecerea cuvintelor din latină în română: fratre frate. monumentum . Chiar dacă diferenţa dintre cele două curbe se manifestă numai asupra unui cuvânt.pădure. Activitatea vorbitorului este de obicei reflexă. Atenţie! Mulţi lingvişti refuză să considere foneme faptele de intonaţie.monmânt. Accentul Pronunţarea mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei silabe – la nivelul cuvântului – soá – re. poctoavă.. a accentului de intensitate. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . definită ca „variaţia de înălţime în modul de emitere a unei tranşe sonore”.Tú ai să faci asta. e afectată nu valoarea acestui singur cuvânt. în româneşte numai accentul) şi e x t e n s i v e (care pot caracteriza un segment fonic cu o extindere mai mare decât o singură silabă). mormânt. 1. Vorbitorul foloseşte limba în conformitate cu modelul. ci a unui segment de expresie mai mare. observaţiile acestea nu infirmă valoarea fonologică. Metateza constă în inversarea ordinii de apariţie a două sunete: scluptura. iar melodia frazei are valoare distinctivă în sintaxă. care poate fi fraza întreagă”. cu valoare distinctivă în lexic şi morfologie (în idiomurile cu accent liber). bolnav Metateza a funcţionat şi în trecerea de la latină la română: paluden . au făcut . adică intonaţia.a apărut ca rezultat al analogiei cu au crescut 1. Pronunţarea mai intensă a unui cuvânt – la nivelul propoziţiei sau frazei (accent logic sau sintactic) .18. eventual calitatea de fonem. al morfemului sau cuvântului.].18. „Melodia frazei [. deoarece respectă ideea că fonemul e element constitutiv.

dar trafíc de influenţă 1. există câteva situaţii specifice: 1. pe o silabă mai îndepărtată de sfârşitul cuvântului: doc-to-rí-ţă Deşi poziţia accentului este liberă în limba română.18. Alternanţele pot fi. símbol . Există numeroase figuri de stil realizate prin fenomene fonetice: aliteraţiile. suntéţi. suntém. Este vorba de aşa numitele alternanţe fonetice acele schimbări regulate ale unor sunete din rădăcina sau din tema unui cuvânt. accentul determină sensul cuvântului.3. bolnáv. În cuvintele omografe. În principiu. o silabă. Accentul scoate în evidenţă.Fonetică şi fonologie Identificaţi diferenţele provocate de accent în situaţiile de mai jos: ve’selă – ves’elă tórutri – tortúri mári – mărí. Atenţie ! Există tendinţa de specializare semantică a unor forme accentuale. Alternanţele se realizează în timpul flexiunii nominale sau verbale sau în timpul derivării. Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . pe ultima silabă:po-pór. în alt sunet. dar în contexte diferite.ca-rác-ter 2.19. mai mult sau mai puţin diferit. tráfic aerian. consonantice: cad-cazi. în acelaşi timp. tăiat-tăiaţi sau vocalice: masă-mese O vocală poate alterna şi cu un diftong: om-oameni. Poziţia accentului În limba română.frân-ghí-e 3. totuşi el are un caracter stabil în cuvânt în cadrul flexiunii nominale sau pronominale.18. alternanţele.simból etc. ambele fiind utilizate. 1.2. Intonaţia este un fonem suprasegmental fonic cu o extindere mai mare decât o singură silabă şi cu implicaţii semantice şi stilistice 1. pe antepenultima silabă:pre-ve-dé-ri-le 4. Există alternanţe consonantice între grupuri de consoane: sc-şt (citesc-citeşti). bólnav. Fonetica şi alte domenii ale limbii Anumite fenomene fonetice au implicaţii în morfologie. accentul are poziţie oarecum liberă. contribuind la realizarea flexiunii. cuvintele sau propoziţiile învecinate. faţă de silabele. pot alterna între ele două semivocale: dau-dai.stşt(acest-aceşti). pe penultima silabă: a-ca-dé-mie. cu ajutorul intensităţii vocii. În limba vorbită întâlnim dublete accentuale libere: suntem. un cuvânt sau o propoziţie. súnteţi. etc.

sonantă. ciorchine.. semivocalele e şi i fac parte di sunetele K`.C. seară / seacă / seamă …………………………………………………………………………. Rosetti. 1995 4. corn / torn. Al. Ion Coteanu).G 1. ş. n-oclusivă. 2 1. ceaţă.) Sinteze de limba română. baie-4 litere-4 sunete. sur / sar / ser. Limba română contemporană(coord. Bucureşti. b-oclusivă. nazală 2. Surse bibliografice 1. Răspunsuri la exerciţii Exerciţiul nr. Ortografie. 1981 1. ros-roz 20 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lucrare finală de evaluare 1. Gh. Beldescu. punctuaţie. EDP. bilabială sonoră.Fonetică şi fonologie Fonetica poate contribui şi la realizarea unor forme expresive de superlativ.a. coclusivă prepalatală surdă. vast-fast-cast. În cuvintele ceaşcă. 2. Introducere în fonetică. Ştiinţifică. prin repetarea insistentă a unui sunet : buuun 1. EDP. cheamă-6 litere-4 sunete(k`a m ă) Pentru restul cuvintelor recitiţi textul Exerciţiul nr.e-SV-a-V.G`.fricativă surdă. r. Precizează ce fel de opoziţii se stabilesc între fonemele di seriile de cuvinte : pat-bat.i-SV. geam. Ed. vibrantă. l-sonantă orală lichidă. Constantin Dominte. Bucureşti. SSF. Ed. ortoepie. 1957 2. ardă-artă. geană.22. nazală Exerciţiul nr. Explică funcţia distinctivă a fonemelor în seriile domn / somn.f. baie – a-V. gheaţă. 3 Diftongii sunt ea şi io.lichidă. 1985 5. orală lichidă. Georgeta Ciompec. All. r-sonantă. 1 Pentru primele cuvinte: 1. Emil Ionesu.20. Manual de lingvistică generală.cheamă.sonantă.ţ-dentală africată. Bucureşti. sonantă orală. Theodor Hristea (coord.ă-V 2.noclusivă. Bucureşti. e-V. Bucureşti. torn / turn / tern. 1982 3.21.

………………………………………………………………………….... vocal. ………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………. Stabileşte relaţia sunet ... 5. aisberg Veţi avea în vedere cele studiate în cadrul capitolului Coarticulaţia. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. triunghi. Arată când avem de-a face cu fonem (invariantă) şi când cu alofon în cuvintele de mai jos: cap-cad-caz. …………………………………………………………………………. văd-văz. cheag. …………………………………………………………………………. Foloseşte pentru răspuns spaţiile goale. subteran . …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………….. cu accent pe. vocală anterioară. ţin-ţiu. abscons. 3. eczemă. cuprinzând fonemele. execuţie.. Proiectul pentru Învăţământul Rural 21 . Efectuează analiza fonetică a cuvintelor de mai jos: insurgent. literă în structura fonetică a cuvintelor: doarme. consoană. tetraedru. catgut. Explică consecinţele vecinătăţii asupra producerii fonemelor în cuvintele: . 4.absent. ………………………………………………………………………….Fonetică şi fonologie …………………………………………………………………………. oblic. ghiară. geam. închisă. …………………………………………………………………………..silabă. obstacol. chestiune. ghioc Folosiţi spaţiul liniat şi consultaţi modelul propus! Model: cuvânt alcătuit din. obtuz. …………………………………………………………………………. pot-poci. …………………………………………………………………………. oarbă. …………………………………………………………………………. cetate. anecdotă. frecvenţa. violoncel. 6.acvilă.. ghiaţă …………………………………………………………………………. picior-pârâu …………………………………………………………………………. cerc. silabe. execrabil.

…………………………………………………………………………. triftongi. iepure. hiat) şi ordonaţii după caracteristici. Identifică grupurile vocalice (diftongi. puică. scumpi. călători. chiar. …………………………………………………………………………. copii. ciurdă. Explică conceptele articulare şi coarticulare! …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. acele. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 10 puncte. Rezolvă echivocul grafic din cuvintele următoare şi explicaţi rolul accentului pentru: clasa morfologică. categoria gramaticală şi sensul cuvântului: foi. …………………………………………………………………………. smiorcăit. biosferă. leoarcă.Fonetică şi fonologie 7. …………………………………………………………………………. aiureală. ciopor. fugi. cântă. …………………………………………………………………………. 8. ochi. aisberg. aibă. mereu. puiuţ. biologie. chior. Arată cum se evită hiatul în limba română şi prezentaţi 5 exemple concludente …………………………………………………………………………. teafăr. torturi. Ciucaş. 10. fleancă. căi. …………………………………………………………………………. poate. mări. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. ciot. …………………………………………………………………………. 9. aortă. …………………………………………………………………………. aeroport. …………………………………………………………………………. deal deasupra. măsura …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. Punctaj total 100 22 Proiectul pentru Învăţământul Rural . citi. fioros . stoarcă. teatru. ………………………………………………………………………….

........Ortografie şi punctuaţie Unitatea de învăţare nr..........................................................................................30 2...................................................... Ortografia este şi instrumentul de consolidare şi de generalizare a regulilor de folosire a limbii literare...............23 2....................24 2.................................2... Despărţirea cuvintelor în silabe .....................7... Conceptul de ortografie ........... 2.. Reguli fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe .. Conceptul de ortografie Sistemul de reguli precise...........................................să interpretezi reguli de utilizare a semnelor de ortografie şi punctuaţie.................1...........5. Segmente consonantice ....................................... Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: ......10.. scriere alfabetică (prin intermediul semnelor convenţionale numite litere........28 2.......................28 2............ ...... Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 ............................să identifici şi să explici reguli de ortografie şi de ortoepie....31 2......30 2......... fixe şi unitare care constau în explicarea valorii semnelor dintr-un anumit sistem grafic de reproducere a unei limbi şi din formularea condiţiilor de folosire a acelor semne..) scriere pictografică: scriere ideografică....2............................................9.................................. Obiective educaţionale ...................11............................... ............29 2.......................8..................... ..................................3.............1.să realizezi segmentări silabice corecte........................... Sisteme ortografice..să interpretezi structura fonetică a unui cuvânt.......29 2............................... Semne şi reguli de ortografie...... Silaba ...........6...................................... Reguli lexicale ............ 2 ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE Cuprins 2....................4.. Lucrare finală de evaluare ................. Scrierea şi pronunţarea unor vocale........12............................. Surse bibliografice ...........29 2........23 2.. Principiile ortografiei limbii române ....................24 2...........................

în funcţie de situaţii: facultate – aptitudine/. Astfel se scrie -ea. El se manifestă numai în scris. îngheaţă. Cuvintele birjă . Enigma Otiliei). se scrie cu minusculă. Semne şi reguli de ortografie Semnele de ortografie şi de punctuaţie sunt mijloace grafice de realizare a corectitudinii în scriere şi au diferite funcţii în scris. semnele citării (ghilimelele). Ele sunt: punctul. mai. parantezele (rotunde sau drepte). Astfel în limba vorbită nu se pronunţă –l (articol enclitic). salariu. virgula. evenimentele istorice importante. Călinescu. făcui.Ortografie şi punctuaţie Orice scriere alfabetică a fost la început fonetică.după fraze formate din propoziţii enunţiative care se află în raport de subordonare: Ii spunea în gând tot ce nu putea să-i spună în faţă. Principiile ortografiei limbii române Principiul fonetic presupune apropierea scrierii de vorbire. gh cheamă. Astfel se explică suprimarea lui -u final din cuvinte ca unchi. o dată. Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent). două puncte. Punctul este semnul grafic care marchează pauza ce se face în vorbire între propoziţii sau fraze independente ca sens. 2.3. (G. căuta neliniştit prin sală. Principiul tradiţiei istorice presupune cunoaşterea evoluţiei limbii. semnul exclamării. voi. . 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . mătuşă se scriu cu ă.(G. punctul şi virgula.după propoziţii enunţiative: Maria cântă la chitară. altfel. Principiul simbolic recomandă scrierea cu majusculă sau cu minusculă. semnul întrebării. .4. altădată. când simbolizează ceva important se scriu cu majusculă: punctele cardinale. nu –ia după grupurile ch. onorariu. 2. nu cu e Principiul sintactic recomandă două feluri de notare a unor cuvinte care nu pot fi diferenţiate decât prin segmentare. Facultatea de filozofie. fiind neologisme: servici. Când cuvântul se foloseşte în accepţia lui obişnuită. se aprindea. linia de dialog şi de pauză. grijă. Se observă însă şi fenomene de hipercorectitudine constând în aplicarea procedeului şi la alte cuvinte în care regula nu funcţionează. reproducând realitatea fonetică a limbii. onorar – corect: serviciu. salar. altă dată.după fraze alcătuite din propoziţii enunţiative care se află în raport de coordonare: Marele istoric îşi potolea respiraţia accelerată cu câteva spirite. decapita cu degetul spatele prin aer un duşman nevăzut. îmbinări de cuvinte: odată. fulgera uşa cutremurată de forfota staţionarilor pe culoar. alt fel. Principiul morfologic ţine seama de formele flexionare care impun un tip special de ortografie. vocifera. punctele de suspensie şi cratima (linia de unire sau de despărţire). etc. Se foloseşte în următoarele situaţii: .

N.: Dar tu ştii pentru ce loc e concurs Ghiţă? Virgula delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei. Spânule! (I. Aceasta este funcţia gramaticală a virgulei.Până aici. (M. când nu sunt legate prin conjuncţia şi. Povestea lui Harap Alb). muzicale. Virgula marchează grafic anumite pauze scurte făcute în cursul rostirii unei propoziţii sau fraze. că mi-e atât de neplăcută vederea lui încât aş fi în stare să rămân repetent de atâtea ori până când s-ar căra el din şcoala noastră. .A . copulativă ori prin sau: Otilia era familiară. o zgâtie de copilă ageră la minte şi aşa de Proiectul pentru Învăţământul Rural 25 . ho ! . - În cazul abrevierilor se pune punct: prima literă a cuvântului O. virgula se foloseşte în următoarele situaţii: între părţi de propoziţie de acelaşi fel. (T. pentru că nu mai marchează o pauză. domnule director! v-aţi înşelat! uitaţi-vă la probe! (I. izolându-se de restul propoziţiei sau al frazei: . Preda . Nu se pune punct după titlurile de cărţi. de opere literare.: Şi cea dintâi şcolăriţă a fost însăşi Smărăndiţa popii. Ea redă grafic ritmul vorbirii şi al intonaţiei.U. Se pune semnul întrebării după cuvintele. se desparte prin virgulă un substantiv de o apoziţie explicativă. Creangă.la sfârşitul unei propoziţii imperative sau al unei fraze dependente de o propoziţie imperativă. Călinescu. când tonul nu este imperativ: ar fi trebuit să-i spun ca să exprim exact ceea ce simţeam.U. / stăpâna mea frumoasă ca aurul. fă-te jugul meu de carne. S. Enigma Otiliei). În propoziţie. liberă în mişcări…(G. pe baza raporturilor sintactice dintre ele. când aceasta are un ton neutru: Culcămi-te trândavă pe coarne. d-voastră etc. Se foloseşte după : .abrevierile formate din prima silabă a cuvântului şi din consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua: op.interjecţii şi vocative care exprimă stări afective şi sunt considerate cuvinte independente: Nu se poate.Arghezi . grupurile de cuvinte şi frazele care au caracter interogativ şi care sunt întrebări directe.L.Viaţa ca o pradă). dacă după apoziţie urmează altă parte de propoziţie apoziţia se intercalează între virgule. Triumful talentului) . Semnul exclamării marchează grafic intonaţia frazelor şi a propoziţiilor exclamative sau imperative. Semnul întrebării este folosit în scriere pentru a marca intonaţia propoziţiilor sau frazelor interogative. după formulele de adresare etc. Virgula arată felul în care fraza şi propoziţia se despart în elementele lor constitutive. / de care tremură taurul.Ortografie şi punctuaţie la sfârşitul unei propoziţii optative sau la sfârşitul unei fraze alcătuite din propoziţii dependente de o optativă.exclamaţii redate prin substantive la vocativ. Caragiale. punctul devine semn ortografic. cit În această situaţie.interjecţii: ho. Nu se pune punct după abrevierile formate din prima şi ultimele litere ale unui cuvânt: d-ta. Mirele).

) complementele circumstanţiale aşezate între subiect şi predicat se pun între virgule. În frază virgula se foloseşte în următoarele situaţii: raporturi de coordonare: juxtapunere: Otilia îl lua de braţ. Eminescu. în ultimele patru decenii. Nu se pune virgulă: Între subiect şi predicat între complementele directe şi indirecte care sunt aşezate după predicat. prin virgulă de regentă. Subordonata cauzală se desparte prin virgulă de regentă. • conclusive: ai jucat. deci ai câştigat. Caragiale. Felix? (G. (I. construcţiile gerunziale şi participiale.: Schimbând ceea ce e de schimbat. fie. Amintiri din copilărie). se despart prin virgulă de restul frazei substantivele în vocativ: Ce ai. Călinescu. indiferent de poziţia pe care o are. Atributiva explicativă se desparte prin virgulă de regenta ei. şi: Nu caut vorbe pe ales. Se despart prin virgulă de restul propoziţiei cuvintele şi construcţiile cu topica schimbată sau incidente. Luceafărul). aşezate la începutul frazei. Completiva directă şi cea indirectă se despart de regentele lor numai dacă sunt antepuse. • disjunctive când încep amândouă cu ba. dar numai când subiectul este aşezat înaintea predicatului. cât. N. • copulative legate prin nici. răspunse el. se pune virgulă după adverbele de afirmaţie şi de negaţie când acestea sunt echivalente unei propoziţii: Da. Enigma Otiliei. sau: Sau eu nu am vorbit clar .Ortografie şi punctuaţie silitoare . Subordonata circumstanţială de loc şi cea de timp se despart prin virgulă de regentele lor. Otilia îl mângâia matern…G. se despart prin virgulă. de întrecea mai pe toţi băieţii şi din carte . dar şi din nebunii. dar nu a spus nimic. atributiva determinativă nu se desparte . rolul lui Volaire. Călinescu. Iorga a jucat în cultura română. puse alături. Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Coordonatele legate prin şi copulativ ori prin sau nu se despart prin virgulă. ori . • raporturi de subordonare: Propoziţiile subordonate subiective şi predicative nu se despart prin virgulă de regenta lor: Nu se cădea să-i scrie în chipul acela…. scris de mână. /Nici ştiu cum aş începe (M. nu numai.L. se pune virgulă în locul unui verb (predicativ sau auxiliar) omis prin elipsă: adesea . (I. G. • adversative: a venit. Creangă. când sunt antepuse şi când nu se insistă asupra lor. 26 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Triumful talentului). caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie . cu sau fără determinări. indiferent de funcţia sintactică pe care o au. Enigma Otiliei). sau tu nu eşti atent.).

Cratima (liniuţa de unire sau de despărţire)se foloseşte în următoarele situaţii: . Punctul este folosit în abrevieri. Acelaşi semn de punctuaţie are două funcţii cu totul diferite: linia de dialog indică începutul vorbirii directe (intervenţia fiecărei persoane care ia parte la conversaţie). la fel ca şi alte semne de punctuaţie.între două numerale pentru a exprima aproximaţia: două – trei zile: şapte – opt metri. Cratima marchează rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte. prin virgulă de regenta ei. Linia de dialog şi de pauză. atunci când este antepusă şi când nu se insistă în mod deosebit asupra ei. Semnele citării (ghilimelele) se întrebuinţează când se reproduce întocmai un text spus sau scris de cineva. Datorită faptului că este mai mult un mijloc stilistic decât gramatical. se foloseşte în scrierea unor cuvinte compuse ca şi la despărţirea cuvintelor în silabe. Subordonata concesivă se desparte prin virgulă de regenta ei.încet – încet: . fie că este antepusă. Două puncte este semnul grafic care anunţă vorbirea directă sau o enumerare. o întrerupere în şirul vorbirii. Parantezele rotunde sau drepte indică un adaos în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze.în expresii – tura – vura. atunci când nu se insistă asupra ei Punctul şi virgula este semnul grafic care marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea redată prin punct. în genere mai mică decât cea indicată prin punct. totodată. fie că nu lipsesc. Spre exemplu. în general. fie că este postpusă. Uneori semnele de punctuaţie se folosesc ca semne ortografice (punctul şi cratima ).Ortografie şi punctuaţie Subordonata circumstanţială de scop se desparte prin virgulă de regenta ei când este antepusă. Spre deosebire de punct. Se pun la începutul şi la sfârşitul unei citări închizând vorbirea directă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . pauza dintre diferitele părţi ale propoziţiei şi pauzele dintre propoziţii şi fraze. Semnele de ortografie sunt înrudite cu semnele de punctuaţie. prezenţa semnelor de suspensie marchează lipsa unor propoziţii sau al unor fraze. Subordonata circumstanţială de mod se desparte prin virgulă de regenta ei. punctele de suspensie nu marchează sfârşitul unui enunţ ci indică. în piesele de teatru se dau între paranteze rotunde indicaţiile scenice. În citate. fie că lipsesc sunete. în general. o explicaţie o concluzie şi marchează. talmeş – balmeş: . o pauză. iar linia de pauză marchează. folosirea acestui semn grafic este dictată de preferinţa celui care scrie textul. Subordonata condiţională se desparte prin virgulă de regenta ei. Subordonata consecutivă se desparte. Punctele de suspensie arată o pauză mare în interiorul vorbirii.în repetiţii . Punctele de suspensie pot marca şi o vorbire incoerentă.

......... sb.. alee se pronunţă e.... neînduplecaţi şi neînduraţi” (Ion Slavici) .. dar păstrează-ţi bunul cumpăt când e vorba de manifestarea iubirii tale....nu e în sufixul -atic: îndemânatic.. la forma de persoana a III-a se pronunţă atribuie........ de la această regulă fac excepţie derivatele lui jar (jăratic)........ înşală se scrie şi se pronunţă ă...................... aşază.nu ie......vr. în neologisme...... j aflate în rădăcina unui cuvânt: şa... st................ deşartă.. fl........ ci tărie este iubirea şi dacă iubirea ne face buni şi îngăduitori........... la formele de nominativacuzativ şi vocativ al substantivelor şi adjectivelor feminine de declinare: uriaşă..... kt... Într-un segment simplu poate apărea oricare consoană... plajă. După poziţia lor în structura fonetică a cuvântului complexele consonantice pot fi: prevocalice. kr..... j........... sg......... coajă............... ps... epocă. fruntaşă... tot ea ne dă tăria de a fi aspri...... sf......... gr.... tr.... 1......... tomnatic...... sk. a contribui. şade. în neologisme de tipul poet............... e iniţial se scrie şi se pronunţă e.. sfr...... tot iubirea ne face şi drepţi..... k n.zgr....... pr. precedat de vocală.. ..... cât poţi să iubeşti.... pot apărea următoarele grupuri: bl......... hl.. 2....... căci nu slăbiciune. br...nu e după ş.... mr..... aşezate înaintea vocalei în formaţie: C....... jm.. şase... str........... .....Ortografie şi punctuaţie Apostroful marchează absenţa accidentală a în rostire.. Exerciţiul nr.... Fac excepţie verbele a atribui.......... pn....... Aceasta poate deveni un subiect de dezbatere cu alţi colegi şi cu tutorele... se scrie şi se pronunţă i .. dr................... gv.. În segmentul CCC pot apărea: spr....... pl. zdr. amice........ jg..sn........ Segmente consonantice Sunt constituite dintr-o singură consoană (oricare) – segmentul simplu sau din mai multe – segmentul complex... sp....... sau CC. Explică rolul semnelor de ortografie şi punctuaţie în textul de mai jos..... e la început de silabă.. nu ea după literele ş...... skr.......... deja..... Scrierea şi pronunţarea unor vocale • • se scrie a.....6....................... poem... uşă... 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. trebuie........ Va trebui să citeşti cu atenţie paragrafele anterioare şi să efectuezi o aplicaţie pe text............ etc. jb...... sk`.......... jale.......... Pentru acest exerciţiu nu vei găsi o rezolvare la sfârşitul capitolului.. sf.... şagă (şăgalnic)..... kv....... vl........ în formaţia CC....... a unor sunete... gl................... forma corectă de gerunziu a verbelor a crea şi a agrea este: agreând...... a trebui........ . creând...........nu ie: eră...... sl. contribuie...... „Iubeşte............... care. kl..... sm...... • • • • 2.5. ml..... şapte.... sau CCC..

rz. când există doi diftongi alăturaţi. mn.8. rş. da/te .bisilabice: car/te. mpt. rh. dacă vocala este urmată de două sau mai multe consoane. as/tăzi. mf. aceasta trece la silaba următoare: o/ră. despărţirea se face între vocală şi diftong sau triftong: a/ce/ea.polisilabice: va/can/ţă. nz. ns. lm. rv. nz. dacă vocala este urmată de un diftong sau de un triftong. În situaţia segmentului simplu. nu/ia/ua 4.mai multe sunete alăturate din acelaşi cuvânt:sculp/tu/râ . rm. şk. rk. lg.Ortografie şi punctuaţie Segmentele postvocalice pot avea aceleaşi structuri ca şi cele prevocalice. când două vocale sunt aşezate una după alta. ldlf. sau celelalte. zm. Silaba poate fi alcătuită din : . rţ. Silaba Este un sunet ( o vocală) sau un grup de sunete care conţine (obligatoriu o silabă) pronunţate cu un singur efort respirator. nt. rn. iar cealaltă. rs. rf. ps.două cuvinte pronunţate împreună: l-am felicitat. 2. le/ge. Structura CC poate cuprinde următoarele grupuri de consoane bd. prima consoană aparţine silabei dinainte. st.sfârşitul unui cuvânt şi un alt cuvânt: am văzut-o 2. Din punctul de vedere al numărului de silabe. ser/vie/tă Silaba nu are existenţă fiziologică decât în cuvinte izolate monosilabice. silabei următoare: ac/tiv. dacă o vocală este urmată de o singură consoană. nţ. lc. În segmentul CCC. pc. bz. Condiţia de existenţă a silabei este prezenţa unei vocale. jb. despărţirea se face între ei: foa/ie. sm. sk. nk.9. stm. despărţirea se face între cele două vocale: a/er.ploa/ia. rp. mp. Despărţirea cuvintelor în silabe se face conform unor reguli de natură fonetică. gd. 5. mt.monosilabice: ceas. 2. ghem . nd. Despărţirea cuvintelor în silabe Când un cuvânt nu se termină într-un rând. nf. poate fi prezentă oricare dintre consoanele limbii. a/gre/ez. pt. pot fi cuprinse grupurile: kst. mul-te 29 Proiectul pentru Învăţământul Rural .ba/ie.do/uă 3. nu-i corect .7. lpls. rd. ft. var. ce/re/a/le. rb.o vocală: a-er . cuvintele pot fi: . gn. 2. pu/te/re. rg. lt. tm. rt. Reguli fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe 1. rl. nks. este obligatoriu ca în rândul următor să fie trecute numai silabe întregi. ks. sd.

port-a-vion. t. *** Îndreptar ortografic. despărţirea se face înaintea consoanei: re-ce. rct. amândouă consoanele trec la silaba următoare: a/cru. şcoală. trans-la-tor 2. mpţ. p. cţ şi pt. ortoepic şi de punctuaţie.a. Bucureşti. despărţirea se face înaintea consoanei: tai/că.11. EDP 1985. Regula de la 10 se aplică şi în cazul unor cuvinte care au în compunere alte grupuri de consoane: ab-sorb-ţie. Este de preferat să se despartă în silabe ţinându-se seama de elementele componente ale cuvintelor cuvintele derivate şi compuse: de-spre. cu/plu 9. vârst-nic. 2.Ortografie şi punctuaţie 6. sanc-ţi-u-ne 10. sopm-tuos.) Limba română contemporană. ş.ast-fel. când un grup de trei sau mai multe consoane se află între vocale despărţirea se face: . Ion Coteanu(coord.arc-tic. func/ţie. punctuaţie. co/dru. când o consoană se află între un diftong sau un triftong şi o vocală ori între doi diftongi. ne-sta-bil. 1995. jert-fă. mpt. cin-ste. ncţ. sfinc-şii. lă/cri/mioa/ră 8. nct. d. 2. Bucureşti. Cuvintele care cuprind litera x se despart în silabe ca şi când această literă ar reprezenta o singură consoană.între a doua şi a treia. g. Iulian Ghiţă. târg-şor 2. vâr-stă.ve-che. ndv. sand-viş. v. EDP. lingvistice şi stilistice. in-e-gal. func-ţionar. dacă o consoană se află între vocale. con-struc-ţie . rtf. 30 Proiectul pentru Învăţământul Rural .între prima şi a doua consoană: lin-gvist. nu se despart numeralele ordinale ca al XVII-lea. Reguli lexicale • • Nu se despart în silabe cuvintele formate prin abreviere: UNESCO. 3. con-tra-as-tru. iar a doua l sau r. 3. în cazul grupurilor lpt. f. pţ precedate de consoane se despart: punc/taj. grupurile ct. c. a 7-a etc. Bucureşti.so-ră 7. ast-mut Atenţie ! 1. stm: sculp-tură. Sinteze şi exerciţii lexicale. dacă prima consoană este b.10. Univers Enciclopedic 1997. ncş. Situaţii speciale. Surse bibliografice 1. h. De asemenea.

............................... gangster .............: găleată................... liană.. ..... transdisciplinar.............................. gudron............asfalt...... cimilitură ..... azi a plouat.............. Identifică diferenţele de sens..... biliard............................... .........................somtuos............ înfiorat ........................... lumânare........buclă............ .a............ funcţiune.. .. sinuos . gheată................. constructiv........... poezie......... frânghie................ghimpe... .......... ciclu.. zarvă .................... sanctuar........ liant.. vedem........ arcuş...................... cântă........ instinctive........... sticlă ..................... testament................ poiată.......... jertfă..b.... 3............ sau de valoare gramaticală care ar putea fi provocate de folosirea accentului în cuvintele şi enunţurile: Veselă........................ ........ tu ai să faci ce spun eu ........................dezmembra............ cornişă.. grădiniţă........... varză........................................................................ vulture................................ înfioară.......................... ceată... ..... hâtru.......... Lucrare finală de evaluare 1... canton..................... echimoză... geam.................... bolnav....... ............... exudat............ deşteaptă.. profesor...... Precizează accentul corect al cuvintelor: antic.. gingaş............1............. covrig.............. veneau ........... duşman..... descotorosi....... ..... trăiau. ..12......... ocară...... microscopic ......... monstru..................................... recitiţi paragraful care tratează semnele şi regulile de punctuaţie 2.............................................. expatria....... biată........................Ortografie şi punctuaţie Repere de rezolvare a exerciţiului..... fotometrie...................................... stăteau.............. invalidat.................................. contraatac.......... amplifică................ antiteză........ poieniţă .................... pâclă......... plouă... Formulează reguli de scriere corectă a grupurilor de litere ea şi ia pe baza exemplelor de mai jos...... tribord........................ beat........ mări..................bidon......... 3........................ regizor............................. 2..................................... bilion...... cheală..... surioară.. necruţător.................................. caracter................................cooperant............ creaţie.. zăpadă......... rouă. 31 Proiectul pentru Învăţământul Rural ... permanent........ Desparte în silabe cuvintele de mai jos şi enunţă regulile folosite: ........ idée... contrast.... antiaerian................................................................. îndoială....... sever....................... vadră....................................................... piatră...... protector... biolog...furioasă............................. ...filtru... băiat.................................... Pentru rezolvarea exerciţiului nr......

......................... 7.... leoarcă............. biată............ flux....................................... bolnav......... unghie... cercei....... alcool/alcol.... tăiau cuvântul semivoc.................. creez/creiez.. cheamă........................ ticsit........... coarne........ plouă........ poartă ...................... fică/fiică...... ghiocel.......... roagă............ cereai.. .... streaşină.... perpetuu... 5......... vocale diftong într-un cuvânt diftong în două cuvinte triftong într-un cuvânt triftong în două cuvinte 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural ........... reazem.......................................................................................... gheţuş........ pârâu.............. Explică regula de despărţire în silabe pentru fiecare dintre ele: carte.......................... Identifică diftongii şi triftongii din cuvintele de mai jos şi explicaţi comportamentul lor silabic: aveau.. ................Ortografie şi punctuaţie ... kilogram............................. neagră.............................................................. doctoriţă................ i-ai......................... l-au.... coase... şcenă/scenă ....... Alege şi scrie variantele formale corecte ale cuvintelor: idée/ideie..... chip..................... 8............. mi-au....... ne-ai.................................... beau..... 4........ chenar.... corp.... coseai...... duet/duiet....... auriu.............. alei aripioară...................... boare.................... duminică............................... leagă................... dădeai.... caracter............ geamăt.................. Pune accentul corect pe cuvintele de mai jos şi explicaţi regula folosită: arşiţă..................................... taci ....................... chioşc...... geamgiu................... mergeai......... ......................... ceaţă... chee/cheie................................... aur...... dai........ unchi................................................. ..... le-a(dat).. geamgiu. prevedere ...................................... aer.. ce............. chiar........ avarie......... cearceaf. Arată câte litere şi câte sunete au cuvintele de mai jos........ cinci. furie. Încadrează cuvintele de mai jos potrivit tabelului! aveai................................ şoricioaică........ dă-I.............. susai...... 6... cuie....... exprim....... gheaţă/ghiaţă................ cherestea....... ianuarie.. doarme............ du-i. exagerat........ ieşire/eşire...........

.......... eră......... extinctor............................. Alcătuieşte contexte potrivite în care să rezolvaţi echivocul grafic şi fonetic al următoarelor cuvinte: acele. eveniment.......... est............. extins..................................Ortografie şi punctuaţie 9........................................... ........................................ modele.. torturi.......... ..................... Europa Fii atent la e în poziţie iniţială şi la relaţia dintre sunet şi literă....................................................................... emoţie........ Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 ...... extaz.......... 10............ bară......... eram............... mări.... Fiecare răspuns corect şi complet va fi cotat cu 10 puncte................ ... lumină. Punctaj total: 100. ............................... haină................. Pronunţă corect următoarele cuvinte: episoade............................... el ....................... eu............................................................ examen.. sări............

Vocabularul limbii române Partea a II-a VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE Petre Gheorghe Bârlea 34 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

......... fr............ Definiţia vocabularului.............. ..... unii specialişti conferă înţelesuri diferite acestor termeni considerând că vocabularul înseamnă numai un domeniu („vocabularul sportiv”.să utilizezi corect termenii de specialitate din domeniul lexicologiei................să identifici trăsăturile distincte ale cuvântului.... lexis „cuvânt” + logos „ştiinţă”). Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: ................. iar cel de lexic din gr....... Obiective educaţionale ... lexicologie < gr............................... 3 NOŢIUNI GENERALE DE LEXICOLOGIE Cuprins 3.................... ............ „vocabularul elevilor şi studenţilor”) din structura lexicului..9....... căci este mai bine consacrat în şcoală şi în studiile de specialitate............ cu acelaşi înţeles.................... după cum se vede........37 3... .............35 3.....6...40 3........... vocabular va fi utilizat cu o frecvenţă mai mare........să defineşti noţiunea de „vocabular” al unei limbi..........1..... ..4........43 3....51 3.să prezinţi conţinutul disciplinelor conexe şi relaţiile lor în studiul vocabularului........................... 35 Terminologie de specialitate Proiectul pentru Învăţământul Rural ........ Lucrare finală de evaluare ............... lexicologia < gr.......să explici coerent care este locul şi rolul vocabularului în structura unei limbi şi în comunicarea interumană. Criterii de organizare a vocabularului .. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ..49 3........................ Lexicologie........2...........46 3..... vocabula „cuvânt”......... În paginile acestui manual nu facem o asemenea distincţie. Cuvântul ........ tot prin tradiţie......7...................... 3................ Disciplinele conexe în studiul vocabularului...............unitatea de bază a vocabularului..... Surse bibliografice ........................................ Eventual...... Importanţa studierii vocabularului ....... lexis „cuvânt” (ambii pătrunzând în limba română prin intermediul limbii franceze)..50 3................să indici sursele bibliografice necesare pentru studiul vocabularului limbii române.3....să stabileşti criteriile de organizare şi de analiză a vocabularului........ Cei doi termeni vor fi folosiţi alternativ.............Noţiuni generale de lexicologie Unitatea de învăţare nr.5................ Deşi sunt......... Lexicologie Definiţie Termenul de vocabular provine din lat... Definiţia vocabularului...... sinonimi................35 3.. În schimb......................1................ vom desemna prin termenul lexicologie disciplina care se ocupă de studiul componentei lexicale a limbii (cf...... ... .............2..................8.......................................

„dă”. Consecinţa acestor simboluri este că trebuie căutată unitatea de bază şi apoi trebuie stabilite criteriile pentru delimitarea submulţimilor. „vezi”. < înseamnă „provine din” etc. dar fără încărcătură specială. gr.1. este abrevierea latinescului confer „pune alături”. vor fi folosite abreviat. în ordine alfabetică”. pe baza căreia se reunesc. Rămâne să stabilim natura cuvântului.. pentru trimiterile la acele lucrări de lexicologie care au devenit adevărate „instrumente de lucru” în domeniul despre care vorbim aici.. grecescul ş. „devine”. simboluri • • • • Aplicaţii. studenţi. articole şi studii publicate în reviste de profil – pentru elevi. din 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Evident. culegeri de exerciţii. semnele >. pentru ca apoi să putem realiza o clasificare a mulţimii cuvintelor dintr-o limbă dată. Unitatea de bază a fost deja precizată mai sus. În lingvistică. MDE = Micul dicţionar enciclopedic etc. Cf. vor fi utilizate siglele consacrate (DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române. în limbajul elevilor. pentru economie de spaţiu.): x x x x x x x x x x x Figura 1. evident. lexis = cuvânt. Despre sensurile cuvintelor vom studia lucruri interesante într-un capitol ulterior. invers. Este vorba. < au alte semnificaţii decât în matematică: > înseamnă „rezultă”. latinescul. dar îndeplinesc aceeaşi condiţie a unei trăsături comune. funcţiile sale etc. cadre didactice) veţi putea găsi şi termenul lexem pentru cel de cuvânt. în conformitate cu uzanţele ortografice: lat.1. am făcut apel la un concept din matematică. perspective Definind vocabularul ca o „totalitate” a cuvintelor dintr-o limbă. Abrevieri. subansamblurilor. în definiţia vocabularului: cuvântul. mai mobile decât cele dintr-o adunare aritmetică. despre sensuri secundare.m. elementele alcătuitoare sunt mai dinamice. ea poate fi reprezentată grafică astfel (Figura 1. = greacă. De asemenea. Această particularitate justifică ideea de mulţime sau ansamblu pe care o folosesc specialiştii pentru vocabular. tratate.a.Noţiuni generale de lexicologie Pe de altă parte. ca unitate de bază a vocabularului. sigle. „compară”. în cazul nostru. „se transformă în” şi. cuvântul vocabular mai desemnează şi noţiunea de „dicţionar (mic)” sau. Bibliografia selectivă). cf. = latină.d. Cuvinte frecvent reluate în explicarea unor fenomene lexicale. Atenţie! • În unele lucrări de specialitate (manuale. „caiet (mic) în care se înregistrează cuvintele. Ca şi în matematică. Reamintim că în terminologia definită la începutul acestui capitol am arătat că gr. Vom reveni asupra termenului.

de exemplu. în ordinea de mai sus. să stăpânim şi să utilizăm corect şi eficient vocabularul limbii noastre. cu un anumit accent. În cazul semaforului. şi unitatea autonomă minimală a limbii. De aceea. Aceleaşi sunete regrupate altfel. căci asemenea clase de cuvinte sunt deja cunoscute multor vorbitori. Aceeaşi relaţie o regăsim în semnele de circulaţie. sunetele c – a – s – ă. conţinutul se mai numeşte înţeles. Aceasta înseamnă că numai acele sunete (izolate sau grupate) cărora le putem atribui un sens devin cuvinte. d. În cele ce urmează. În cazul sistemului lingvistic. generalizată pe care o evocă în mintea noastră pronunţarea /scrierea unor sunete. mărcile stilistice. geometrie. a. morfosintactice. când auzim rostite împreună. reprezintă forma fonetică sau complexul sonor sau expresia cuvântului respectiv. vocalelor etc. forma cuvântului are valoare de semnificant. m. cuvinte de origine engleză – aut. Forma şi conţinutul definesc în mod solidar cuvântul. numite cuvinte. Conţinutul este conferit de imaginea abstractizată. Îndeplinirea acestor roluri esenţiale în funcţionarea comunicării umane este posibilă prin natura duală a alcătuirii sale. 3. vom sistematiza toate aceste date. într-o anumită ordine. care ne ajută să înţelegem. ca semnificat. Altfel spus. stilistice a limbii. Sunetele rda reprezintă doar un complex sonor. chimie etc. după alcătuire. în funcţie de care se grupează cuvintele în limba română: după sens. în semnele şi simbolurile din algebră. aşadar. sub forma dar. în general.3. în acelaşi timp.Noţiuni generale de lexicologie limba română. De exemplu: cuvinte cu sensuri identice (sinonime) – nea / zăpadă / omăt. Se înţelege din toate acestea că limba este un sistem de comunicare. au valoare de semn şi mărcile gramaticale. ci şi unitatea de referinţă a structurii fonetice. capătă o semnificaţie în mintea unui vorbitor de limba română. în marcajele turistice. culoarea verde este semnificantul căreia îi corespunde. solidar cu cele fonetice şi semantice. care funcţionează pe baza unor semne lingvistice. Cuvântul . untdelemn. Orice cuvânt este format din două componente: forma şi conţinutul. De exemplu. în acest caz este vorba despre un cuvânt. neavând un sens în limba noastră. sens. el nu alcătuieşte un cuvânt. semnificaţie. Operaţia nu va fi prea grea. Forma este dată de învelişul sonor prin care se materializează un cuvânt. iar conţinutul cuvântului are valoare de semnificat. permisiunea de a continua circulaţia. cuvinte compuse – floarea soarelui. Din această perspectivă. 37 Formă şi conţinut Cuvântul ca semn Limba ca sistem de semne Proiectul pentru Învăţământul Rural . după origine ş.unitatea de bază a vocabularului Cuvântul Cuvântul este. cu o anumită cursivitate. înţelegem că acesta semnifică noţiunea de „clădire destinate adăpostului permanent al oamenilor”. când scriem. el nu reprezintă numai un element al vocabularului. Aceasta înseamnă că vorbitorii cunosc şi criteriile generale. când pronunţăm. unitatea definitorie a lexicului. Însumarea consoanelor. Relaţia este comparabilă cu cea din oricare alt sistem de comunicare. corner etc. dar. de exemplu: c – a – s – ă.

ră. comună tuturor cuvintelor care lexicale şi alcătuiesc o familie lexicală: copil – din familia: copilaş.). relaţia dintre formă şi conţinut. la rândul lor. a. în rădăcină. ş. re-găsi. Aceasta nu înseamnă că între cele două componente există vreo relaţie logică preconcepută. în latura materială a cuvântului se pot Structura distinge grupările de sunete (foneme) în silabe. căsuţă. afixe. Rădăcina + afixul (afixele) formează tema. maison. m. gramaticale ale copilărie. din copilandru ş. casă. dom. ale cuvântului În ambele situaţii. m. Sufixele din familia lexicală citată mai sus (-aş. affixus). Vom avea prilejul să le studiem detaliat în lecţia despre mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului. afixe şi desinenţe. -andru. căsători sunt motivate prin fenomenul derivării de la cuvântul de bază. din copilărie. iar acestea se grupează. Este absolut întâmplător faptul că pentru a denumi clădirea construită în scopul adăpostirii unei familii de oameni s-au folosit sunetele c. d. copilule! componente etc.din acelaşi veniserăm etc. se stabileşte prin convenţie socială. Numai în anumite situaţii există o motivare a semnului lingvistic: cuc. copilăreşte etc. Altfel. s. Pe de o parte. copilului. atunci toţi oamenii de pe pământ ar fi folosit lingvistic aceiaşi termeni pentru aceleaşi noţiuni. ă (în această ordine). în morfeme (unităţi cuvântului sonore minimale.) etc. copilărie (subst. De asemenea. rus. house. în cadrul experienţei sociale. zumzet. rădăcina este aceea care păstrează sensul (rădăcină. care le-au învăţat de la generaţiile anterioare. d. originară. Ele se numesc afixe gramaticale (sau afixe flexionare). -se din acelaşi căzuse ori din veniserăm. căsoaie. forma şi conţinutul definesc împreună (solidar) un cuvânt. precum şi prefixele din exemplele de tipul în-flori. semnificaţiile cuvintelor de la părinţi. a şuiera sunt cuvinte formate prin mimarea sunetelor reflexe. copilări. a. d. m. -ărie.Noţiuni generale de lexicologie Prin urmare. a măcăi. din copilaş. temă. temă. Dovadă a arbitrariului semnului lingvistic este faptul că în alte limbi se folosesc alte cuvinte pentru a desemna aceeaşi realitate (fr.). Rădăcina (radicalul) este partea elementară a cuvântului. Arbitrariul engl. care Valorile rămâne de obicei neschimbată. copilandru. în majoritatea cuvintelor de bază. Acestea sunt numite afixe lexicale. care poate fi definită ca parte a cuvântului comună întregii flexiuni a acestuia. copil+ărie constituie tema (lexicală şi flexionară) a formelor (a) copilări (vb. Forma cuvântului este aceea care reflectă structura sa fonomorfologică. a. cum se învaţă toate celelalte reguli ale convieţuirii în respectiva comunitate. Dacă ar fi existat o legătură logică semnului între formă şi conţinut.). purtătoare de sens gramatical). Fiecare generaţie dintr-o anumită comunitate de vorbitori învaţă. ne-vrednic ş. Tot afixe sunt şi sunetele sau grupurile de sunete care contribuie la crearea unor forme flexionare ale cuvântului: -u din căzu sau căzuse. părţilor această parte rămâne stabilă în timpul flexiunii: copil. De exemplu. copiliţă. adică s-ar fi vorbit o limbă unică pe tot globul pământesc. Afixele sunt elementele fono-lexicale „ataşate” rădăcinii pentru a desinenţe) crea noi cuvinte de la cel de bază (cf. lexical al cuvântului de bază. lat. sunt cele două tipuri uzuale de afixe în limba română. la scară istorică. a. Desinenţele sunt sunetele sau grupurile de sunete care se adaugă la tema cuvântului pentru a exprima categoriile morfologice ale 38 Proiectul pentru Învăţământul Rural . copilăresc.

până la părţi de propoziţie principale. Rezumând informaţiile de mai sus. cra. însă. numai unele sunt cuvinte. întrucât ne ajută să înţelegem modul în care forma cuvântului.Noţiuni generale de lexicologie acestuia: genul. semnificaţie ? ‘ măr măr Exerciţiul nr. unele adverbe. alcătuite numai din rădăcină. cazul – la substantive. precum şi Vocabular valorile fono-morfologice şi sintactice ale cuvântului respectiv (genul. foarte complexă. a verbului respectiv. cazul. unitate identică mereu cu sine în trăsăturile definitorii. invarianta formală şi semantică. adică forma-tip din dicţionare. numărul. numărul. . Limbă numărul. bazată pe radicalul stabil. indică nu numai semnificaţia Cuvânt strict lexicală. car. complex sonor Cuvânt conţinut. Cunoaşterea acestor elemente ale structurii cuvântului este importantă. pe de o parte.ă. fiecare element al uneia dintre cele două componente dă seama despre elementele celeilalte. Ceea ce ne interesează în acest paragraf este să subliniem natura relaţiei dintre forma şi conţinutul cuvântului. numărul şi persoana – la verbe.i. Subliniază-le şi explică de ce le-ai selectat pe acestea: a. singular. a. deseori şi de accent propriu. Conţinutul cuvântului poate fi şi el detaliat. Formele flexionare se numesc alolexeme. singular. interjecţiile sunt lipsite de morfeme gramaticale. din forma elevi. Asupra implicaţiilor pe care le presupun raporturile semnificaţie – sens – noţiune ş. dar.). nominativ – acuzativ a adjectivului respectiv. nominativ – acuzativ (nearticulat) a substantivului respectiv. a. d. conjuncţiile. respectiv persoana. al. după cum s-a văzut. în general. Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . totuşi. brut. numită în lingvistica structurală lexem. intimă. care împreună formează o unitate autonomă din sistemul limbii. În sfârşit. btar. ca punct de pornire. prin diferitele sale componente. căci. din forma frumoasă. . funcţia de subiect. o semnificaţie. ca în cazul deosebirii dintre semnificaţie şi sens. m. predicat ş. amintită mai sus. adjective. putem redefini cuvântul ca pe un ansamblu de forme şi sensuri. Aici trebuie să mai adăugăm. 1 Din sunetele şi grupurile de sunete de mai jos. pe care o impune structura formală a cuvântului.e. reprezintă desinenţa de persoana a II-a. Prepoziţiile. plural. trebuie să precizăm că în studiul vocabularului luăm în considerare. rda. reprezintă desinenţa de feminin. O relaţie indisolubilă. Aplicaţii formă. pe de altă parte. Exemple: . care poartă. arf. de la cel de „instrumente gramaticale”. forma standard a cuvântului. reprezintă desinenţa de masculin. din forma vede. observaţia că există multe cuvinte monosilabice. vom reveni în capitolul consacrat semanticii. dar au roluri bine definite în sistemul limbii. crau. ci şi sensurile particulare (diminutivul copil-aş).

datând din antichitate.). untdelemn etc. glosar etc. sursa primară a unor cuvinte rămâne necunoscută. complexitatea fenomenelor lexicale în sistemul limbii. Formarea cuvintelor este înrudită cu etimologia şi deseori ambele domenii sunt tratate împreună şi denumite printr-un singur termen (de obicei. pascha < gr. provine din forma latinească (la acuzativ) panem. iar alteori se dau etimologii greşite sau populare.Noţiuni generale de lexicologie 3.) Uneori. etimologice. istorie. etymos „adevărat” + logos „cuvânt”). a. Pâsach „trecere”. cu alternanţe fonetice ş. încât au devenit ele însele ramuri ale ştiinţei despre vocabular. cu toate eforturile. relativ mai uşor de analizat. etnografie etc. combinat cu prefixe. istorie. integrator. între cuvinte relativ asemănătoare din limbi mai vechi şi mai noi există o legătură de rudenie. Formarea unui cuvânt. Rom. al limbii. Şi etimologia este un domeniu foarte vechi. În sens restrâns. al organizării lor în sistemul general.) < lat. prin lexicografie se mai înţelege şi totalitatea dicţionarelor dintr-o limbă dată. ele luminează. d. la cel de discipline autonome. (des-. m. geografie etc. la rândul ei. Etimologia propriu-zisă şi formarea cuvintelor 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pascha < ebr. a. despre echivalări etc. tehnice. de filiaţie. presupune descompunerea lui în elementele componente pe care le-am studiat mai devreme.. pane etc. Prin rezultatele obţinute. lexicologie. de exemplu. Lexicografia este ramura lexicologiei care stabileşte principiile şi metodele întocmirii dicţionarelor. precum despărţitor. aşa încât domeniul s-a transformat într-o adevărată ştiinţă. în afară de buna stăpânire a ştiinţelor limbii (fonetică şi fonologie. de altfel. bilingve. precum şi metode şi instrumente de cercetare specifice. este nevoie de investigaţii ample în domenii diverse (istoria religiilor şi teologie. de specialitate – lingvistice. Alte procese formative (compunerea – prin sudare – lexicalizare) apar în cumsecade. în primul rând. căci presupune o ştiinţă întreagă despre selecţia cuvintelor într-un dicţionar.. sufixe etc. din evoluţia istorică a lexicului. -itor). ortografice ş. al relaţiilor dintre sens şi formă. Învăţaţii (filosofii. d. gramatică etc. Termenul vizează însă mai mult decât atât. pain. într-un interval de timp dat. mai întâi) au vrut să ştie care este „adevărata origine” a cuvintelor (gr. psihologie. ele au evoluat de la statutul de discipline subordonate. sau sunt simple coincidenţe. etimologia). organizată în domenii care s-au dezvoltat atât de mult. a precedat în timp lexicologia teoretică. radical – temă – afixe etc. explicative. deoarece au obiecte de studiu specifice. Diferenţa ar consta în faptul că prin formarea cuvintelor se vizează stadii mai recente. din perspective diferite. Pentru a arăta că rom. este.. Disciplinele conexe în studiul vocabularului Lexicologia. despre definirea lor. enciclopedice. Originea comună latină explică similitudinile de înţeles şi formă cu fr.. Paşti (subst. ale lexicologiei.) dovedeşte importanţa acestei ramuri aplicative care.4. ca disciplină lingvistică ce studiază cuvintele sub aspectul alcătuirii lor. Diversitatea tipurilor de dicţionare (monolingve. pâine. economice etc. dacă între forme vechi şi noi. Etimologia este ştiinţa care se ocupă de originea cuvintelor. it. Rămânând domenii conexe. m. Căutarea adevărului presupune vaste cunoştinţe – limbi străine. care ne conduc la forma primară (etimonul) parte. complementare.

în conformitate cu semnificaţiile (sensurile speciale) ale numelor comune. grupate prin jocul de asemănări. expresii. Aglaia însemna. atrăgea atenţia asupra necesităţii studierii lui în şcoala de toate gradele. Cozia. şi în acest caz. cap. teonimia – nume de zei. Introducere în studiul frazeologiei. care însemna în traco-dacă „vesel”. de formarea cuvintelor. politică. lingvistică – implicată în aceste nume proprii. „strălucitoare”. d. în aceeaşi limbă. a. onomasiologia. istoria. săruri minerale. formarea şi evoluţia numelor proprii. căci numele proprii au fost date. din cele prezentate mai sus. omonimele. paronimele. bogăţia şi expresivitatea limbii noastre. Frazeologia se ocupă cu studiul îmbinărilor de cuvinte în unităţi lexicale stabile. m. sunt alte discipline conexe mai mult sau mai puţin autonome faţă de lexicologie. mai mult decât alte domenii. Onomastica este disciplina care studiază originea. opoziţii etc. „frumos” + eşti. dar şi primesc date interesante în şi din acest domeniu. psihologia ş. Semantica studiază conţinutul cuvintelor. în italiană Deodato etc. justifică dezvoltarea unor subdomenii ale onomasticii: antroponimia – studiul numelor de persoane. în limbile slave. hieronimia – nume de sfinţi ş. locuri publice etc. lingvistica.. precum şi altele. Sinonimele. Albatros. etimologia..). Theodor Hristea. încă mai specializate (toponimia minoră – nume de străzi. ea oferă date importante despre istoria limbii. care oferă. dar se înţelege de aici că există o istorie întreagă – socială. cu sensuri de sine stătătoare – locuţiuni. în relaţia formă – fond. economică. antonimele. o specie de castori. La fel de interesante sunt numele de locuri. Este unul dintre puţinele sectoare ale limbii în care se poate vorbi despre o anumită motivaţie (secundară) a semnului lingvistic. ca adjectiv. De altfel. de lexicografie. Corespondentul în slavă al acestui nume este Bogdan. S-a înţeles. organizarea vocabularului după relaţia dintre conţinut şi formă. in+alto. în Sinteze de limba română. că între toate acestea există strânse legături şi că ele reprezintă domenii mai aplicate ale Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . înalt < lat. a. p. ciocan pneumatic ş. în explicarea unui cuvânt precum rom. deosebiri. m.. la scară istorică. cartiere. Brebu era. 134-160). a se face luntre şi punte. Teoria cuvântului. de origine cumană (o limbă turcică veche) este echivalent cu termenul de origine latină Nucet. Desigur. astăzi aproape nimeni nu mai ştie care este înţelesul primar al cuvintelor respective. mai precis. Teodor însemna „darul lui Dumnezeu”. dealuri. semn că aceste animale au trăit pe teritoriul ţării noastre. la origine. 1984. evoluţiile respective. toponimia – studiul numelor de locuri. în general. cuvintele polisemantice sunt submulţimi ale vocabularului. întrucât frazeologia evidenţiază. Etimologia şi formarea cuvintelor explică. d. oronimia – studiul numelor de munţi. a-şi lua inima-n dinţi. Bucureşti. statistica lexicală ş. un substantiv comun care desemna. Bucureşti vine de la Bucur. hidronimia – studiul numelor de ape. implicit vechimea ei (cf. geografia. despre stilurile funcţionale. la începuturi. despre specificul limbii. preluarea în română s-a făcut într-o epocă mai veche. sintagme de tipul: băgare de seamă. ambele desemnând păduri de nuci sălbatici.Noţiuni generale de lexicologie acţionează împreună.a. Strâns legată de etimologie. unul dintre cei mai avizaţi cercetători în acest domeniu. a. în limba greacă.

................... basileos „rege............. Răspuns: ..... relaţiile între aceste domenii pot fi redate ca în Figura 1....2................. iar cuvintele frumos/urât............ De la numele apei provine şi numele ţinutului. Răspuns: .......................... latinesc......... b) Cuvintele nea – zăpadă – omăt alcătuiesc o serie sinonimică................ Răspuns: .............. 3..... domn... bazileu................. morfologia şi sintaxa........ basilika „casa domnului” > lat. de la care a fost preluat de către familiile princiare................. -ian) şi o desinenţă (-ă)................ Repedea.................................... în timp şi în spaţiu. veche besearică > rom....... Antroponimul a devenit uzual prin fenomenul modei... A fi cătrănit............ Denumeşte-l! Răspuns: ............ Bistriţa........ 2.........: Relaţiile dintre lexicologie şi domeniile conexe Test de evaluare 1........ inaccesibile populaţiei migratoare............ basilica „casa lui Dumnezeu” > rom..................................................................... locuţionare etc......................... mai teoretică şi mai cuprinzătoare.................. Răspuns: ...2............. formarea cuvintelor.................................. a fost dat de către slavii migratori aşezaţi în spaţiul carpato-danubiano-pontic...... stăpân” > gr........................ Grafic.................... Spre izvoare................................................... Precizează care subdomeniu al lexicologiei se ocupă cu analiza fenomenelor şi proceselor lingvistice prezentate mai jos: a) gr........................ iar de la acestea s-a răspândit în mase.......................... ca expresii metaforice............ însă. Arătaţi care este domeniul lexicologic conex şi care sunt subdomeniile ce dau seamă de istoriile acestor cuvinte... căci a fost purtat de soţia lui Alexandru Macedon. unde adjectivul corespunzător însemna „strălucitoare”............. 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural ..................................Noţiuni generale de lexicologie lexicologiei..... pe de altă parte)............................... Roxana este numele propriu provenit din limba iraniană... biserică........ (om) cu scaun la cap sunt îmbinări de cuvinte care nu trebuie luate în sensul lor propriu.............................. pe de o parte..................... LEXICOLOGIA Lexicografia – Etimologia/Formarea cuvintelor – Sematica – Frazeologia – Onomastica – Lexicostatistica Figura 1. c) Cuvântul antiaeriană este un derivat reductibil la o bază (aer)................. .......................... mare/mic formează cupluri antonimice.......... numele unui râu din vestul ţării.. .................... Asemenea structuri frazeologice cu caracter stabil interesează diverse domenii ale ştiinţelor limbii (semantica..... În fapt......... există un domeniu conex al lexicologiei care are ca obiect specific de studiu îmbinările de cuvinte..................................................... între secolele al VI-lea şi al X-lea.................... în ţinuturile muntoase.... căreia i s-au adăugat formaţiuni prefixale şi sufixale (anti-..... râul şi-a păstrat numele originar.................... ci în cel figurat....

000 de cuvinte (cu tot cu variantele cuvintelor-titlu). „vocabularul cu sferă limitată” cuprinde arhaismele. pe analiza conţinutului cuvintelor. semantica. • Vocabular literar şi vocabular popular. consoane. infinite. • Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare etc. statistica lexicală etc. Criteriul semantic se întemeiază.000 de cuvinte şi 175. neologismele. diftongi. morfologia. mai precis. organizate după nişte criterii destul de riguroase. elementele constitutive sunt şi foarte numeroase. într-o oarecare măsură. socio-culturali. Criteriul funcţional-ierarhic acţionează pe baza unor factori psihologici. şi vocabularul reprezintă o mulţime de elemente. În principiu. apartenenţa articolului la o clasă morfologică flexionară sau la clasa instrumentelor gramaticale este incertă ş. mai supusă influenţelor externe şi. Rezultă de aici următoarele subdiviziuni: • Vocabular fundamental şi masa vocabularului. a unor categorii de vorbitori etc. Dar aceste fenomene nu reprezintă decât excepţiile care confirmă organizarea internă foarte riguroasă a domeniilor respective. cea mai mobilă şi mai eterogenă în privinţa conţinutului şi a structurii organizatorice. Chiar dacă este mai puţin stabil. dar ordonează Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . ordonând cuvintele în submulţimi organizate după frecvenţa cuvintelor în vorbirea întregii comunităţi a vorbitorilor de limba română. profesionali etc. fiecare dintre ele se subdivide în alte categorii de cuvinte. de subdomeniile care s-au născut în procesul cercetării acestuia (etimologia. În comparaţie cu vocabularul. regionalismele. sintaxa. au un număr redus şi relativ finit de unităţi. teritoriali etc.). a. pe sensul cuvintelor. unele dificultăţi de clasificare (concretizările fonetice ale sunetelor sunt.) în sistemul fonologic al limbii. să le enumerăm succint. vocabularul este partea cea mai dinamică. Pe de altă parte. În acest paragraf ne vom mulţumi. desigur. Concretizările în practica vorbirii şi chiar în sistemul standard dezvăluie. Ştim exact câte vocale. care se pot organiza în submulţimi unitare. Toate grupele şi subgrupele enumerate reflectă o organizare externă a vocabularului. Criteriile de organizare internă a lexicului ne-au fost sugerate. d. Ştim bine câte părţi de vorbire există în sistemul morfologic al limbii române şi care sunt clasele gramaticale definitorii. se suprapun parţial. celelalte domenii ale limbii – fonetica. De exemplu. dar un număr exact este imposibil de stabilit. practic. dată de factorii extralingvistici amintiţi mai sus.). semivocale. termenii argotici. după cum ştim deja. cei de jargon. triftongi etc. Pe de altă parte. • Vocabular activ şi vocabular pasiv.5. Criterii de organizare a vocabularului Dintre toate domeniile limbii. în consecinţă.. m. dicţionarele-tezaur ale limbii române înregistrează între 140. Acestea se intersectează. vom relua fiecare criteriu în capitolele special consacrate analizei detaliate a vocabularului limbii române – întrucât ele constituie baza studierii sistematice a acestui sector al limbii. Pe de altă parte. există în limba română şi cum se grupează acestea (după locul şi modul de articulare etc. aşadar.Noţiuni generale de lexicologie 3.

Rezultatul este sistematizarea acestuia. din abrevieri etc. Th. din latină. dar cu forme identice. spunem că sunt cuvinte cu sensuri (aproape) identice. la rândul ei. Când definim „sinonimele” de exemplu.Noţiuni generale de lexicologie cuvintele în submulţimi prin raportarea acestora la trăsăturile formale ale unităţilor lexicale.) 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . geneza şi evoluţia istorică – formală şi semantică – a cuvintelor în sistemul lexical. iar alţii consideră că onomasiologia este un criteriu (şi. compunere (din cuvinte întregi.). distinct de semantică şi de onomastică (cf. respectiv. omonimele sunt cuvinte cu sensuri diferite. Hristea. conversiune (substantivală. . germanice. conversiunea).câmpurile lexico-semantice etc. . adverbială etc.) sau onomasticii. dar cu forme diferite. 2001. . Alţii acordă statut de criteriu ordonator frazeologismelor (cf. prefixală. La o analiză simplă.Bidu-Vrănceanu. 162-182). 1985.3. după factorii inductori: factorul psihologic. în două mari clase: cuvinte primare (care nu pot fi reduse la unităţi lexicale mai mici) şi cuvinte formate (de la cuvinte primare–bază.omonimele.. p.cuvintele polisemantice.antonimele.paronimele. în submulţimi specifice: • cuvinte primare: moştenite – autohtone (din substratul traco-dac). În paginile de faţă vom trata vocabularul după cele trei mari criterii expuse mai sus. cit. . Figura 1. Alte criterii de organizare a vocabularului sunt mai mult sau mai puţin legate de cele trei prezentate mai sus. factorul frecvenţă (cf. aşadar: . verbală. neologice – latino-romanice. • cuvinte împrumutate din limbile slave vechi. Unii autori separă criteriul extralingvistic (funcţional-ierarhic). Ion Toma. prin mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului – derivarea. 118-119).). parasintetică etc. cu reluarea precizării intersectării factorilor care asigură sistematizarea lexicală în submulţimi relativ unitare. ca toate cele care vor mai urma. adjectivală. loc. • cuvintele formate prin calc lingvistic. un domeniu de cercetare) autonom. din maghiară. Este un criteriu intern. bazat pe factori lingvistici (dar nu fără implicaţii social-istorice prezente în evoluţia generală a oricărei limbi). Fiecare dintre acestea se subdivide.sinonimele. p. funcţionarea unui criteriu dă o imagine relativ clară a sistemului (cf. . englezeşti etc. după cum am putut înţelege din descrierea domeniilor de cercetare corespunzătoare (şi înrudite). din greacă. din turcă. compunerea. factorul stilistico-funcţional. • cuvinte formate pe teren românesc prin: derivare (sufixală. Subdiviziunile rezultate sunt.). Coteanu – Forăscu . în trei criterii. Criteriul etimologic-formativ are în vedere.

dar nu toate pot intra într-o serie semantică. după factori diferiţi. Omonime Figura 1. putem analiza universul fascinant al vocabularului în mod sistematic. înclinat. însă. Figura 1. pe de altă parte. în interiorul aceluiaşi criteriu. în aşa fel încât să putem evidenţia în permanenţă relaţiile întregului cu elementele componente şi. Deci. o serie sinonimică se poate naşte tocmai din straturi etimologice diferite: .3. 4.nea < latină . 1. criteriul semantic este inclus în cel etimologic-formativ. în timp ce corect are ca antonim pe incorect etc.omăt < turcă. dar numai drept poate intra în relaţie de antinomie cu strâmb. drept este sinonim (parţial) cu corect. Pe de altă parte.4. Aşadar. criterii diferite se includ unele în altele. Proiectul pentru Învăţământul Rural 45 .). două submulţimi se suprapun în mod diferit. Organizarea vocabularului după criteriul semantic Practic. Aşadar. (Fig. se suprapun şi se explică reciproc.zăpadă < slavă . lucrurile sunt mai complicate. relaţiile vocabularului cu întregul sistem al limbii. Toate cuvintele dintr-o limbă au o explicaţie etimologică-formativă.Noţiuni generale de lexicologie Sinonime Paronime Antonime Etc. Organizarea internă a vocabularului Ţinând cont de toate acestea. de exemplu. De exemplu.

5........) Sistemul limbii Fonetica-Vocabular-Morfologie-Sintaxa-Stilistica Figura 1......... îmbogăţirea vocabularului prin „schimbarea valorii gramaticale” (conversiune)... p........ 3.. dat fiind caracterul introductiv al acestui capitol) diverse relaţii ale lexicului cu fonetica............ de bogăţia şi de varietatea vocabularului ei....... printre altele.. Hristea..... Sinteze de limba română..... ........Noţiuni generale de lexicologie Exerciţiul nr.......... presupune o bună cunoaştere a părţilor de vorbire........ 46 Proiectul pentru Învăţământul Rural ... s........ mic........................................ Th.................. 7)... Hristea..... Ce criterii de organizare a vocabularului au fost utilizate pentru a defini locul acestei expresii în vocabularul limbii române? ..... în primul rând........................... cu valoarea pronumelui nehotărât toţi („toată lumea”)....... a sistemului limbii.. mare)............ bogăţie lexicală b.). 2 Expresia: „Cu mic cu mare” este o locuţiune din vorbirea populară... Când se fac aprecieri despre bogăţia........... Dar şi reciproca este valabilă.. Ea este construită pe opoziţia antonimică a termenilor-suport de origine latină...... fireşte............. prin conversiune (dar şi prin derivare. În descrierea oricărei părţi de vorbire se analizează cuvintele primare şi cuvintele provenite din alte părţi de vorbire.................................... Elementele sistemului limbii Bogăţia unei limbi înseamnă..... Importanţa studierii vocabularului Rolul vocabularului în ansamblul limbii a................................ Simplul fapt că reprezintă o parte dintr-un întreg lingvistic coerent structurat îi conferă vocabularului importanţă obiectivă (Figura 1.......... Am remarcat în mai multe rânduri (tangenţial. De exemplu........ compunere etc.5....... cit...... capacitatea de reprezentare a realităţii prin intermediul limbii........................ DEX......... Dar vocabularul este mult mai mult decât o componentă.. cât şi în cea românească” (Th....... afirma: „......... unul dintre cei mai avizaţi susţinători ai importanţei studierii vocabularului în şcoală şi în sistemul educaţiei permanente a adulţilor..................... .............. este vizat mai ales lexicul.... teză unanim acceptată atât în lingvistica generală... bogăţia unei limbi este dată....... plasticitatea. sintaxa etc..6. Vocabularul este parte integrantă din sistemul general al limbii....... Vom avea prilejul să analizăm în profunzime asemenea conexiuni........................ ed........................... ................ în primul rând................. v................. mic şi mare (cf....... morfologia..... adică a morfologiei.....

a citi.) se individualizează extrem de puţin prin elemente fonetice. pe de o parte. performanţă. ca urmare a vitezei cu care se produc schimbările în ştiinţă şi tehnologie. Dinamica extraordinară a vocabularului. a scrie. e. desigur. încă din primii ani de viaţă şi ajung la o relativă stare de corectitudine. de pildă. sentimentelor. Relaţia foarte strânsă între limbă. De aceea. prin frecvenţa anumitor cuvinte. reflectă nu numai contactele istorice ale poporului nostru cu alte comunităţi etnice. dată fiind bogăţia sa. cit. noi. permanenta suprapunere între valorile proprii şi cele figurate. Un om foarte instruit nu ajunge să-şi însuşească nici măcar a zecea parte din totalul cuvintelor dintr-o limbă. permeabilitatea sa la elementele alogene. şi aceasta. „achiziţionarea de noi cuvinte şi folosirea lor corectă rămân un deziderat permanent de-a lungul întregii vieţi”. greşelile de vocabular sunt mult mai frecvente şi mai grave decât cele gramaticale (cf. Un fapt morfologic. Există domenii ale limbii pentru care o bună cunoaştere a problematicii lexicale constituie o condiţie sine qua non1. continua pătrundere a elementelor neologice. nuanţare. sub mai multe aspecte. În domeniul vocabularului. dar în primul rând pe resursele limbii. regulile privind fonetica şi morfo-sintaxa se însuşesc. op. Acestea provoacă grave perturbări în receptarea şi transmiterea ideilor. p. Istoria câte unui singur cuvânt (precum domn. poate oferi date interesante pentru tipologia lingvistică în care se încadrează limba română şi numai în plan secundar despre civilizaţia pe care o exprimă (limbă indo-europeană. moşie etc. explică un proces fundamental din istoria etnogenezei poporului român. destul de puţin prin elemente gramaticale. pe de altă parte. pe cunoştinţe de logică. justifică rolul important pe care vocabularul îl are în optimizarea comunicării. pe cultură generală.). se întemeiază. dar în mod hotărâtor prin selecţiile lexicale operate. în anii de învăţământ general preuniversitar. precum şi prin structurile frazeologice specifice. cu cei extralingvistici. cultură şi societate este infinit mai mult ilustrată prin vocabular decât prin celelalte compartimente ale limbii.Noţiuni generale de lexicologie Vocabularul şi stilistica Vocabularul şi evoluţia societăţii umane Vocabularul şi comunicarea interumană c. cu tot corolarul ei de discipline revenite sau inovate atât de spectaculos în actualitate (teoriile argumentării. ci şi evenimentele social-politice interne. Comunicarea interumană. iar pentru cele câteva mii de cuvinte pe care le-a achiziţionat nu poate stăpâni nici pe departe toate sensurile create în procesul viu al vorbirii. Dintre acestea din urmă. Or.. În schimb. neoretorica. din familia romanică etc. provenit din latinescul miles „soldat”. d. toate acestea ţin de vocabular. în esenţa lor. Stilurile funcţionale (beletristic. Puternica interdeterminare. ştiinţifică. mobilitatea sa.).) = fără de care nu se poate Proiectul pentru Învăţământul Rural 47 . psihologie. 8). politico-administrativ etc. Th. cu factorii strict lingvistici. programarea neurolingvistică etc. dinamica sensurilor. evoluţia economică. Hristea. spirituală etc. 1 Sine qua non (potest) (lat. Este un adevăr pe care l-am putut deja constata în cele câteva exemple care au susţinut diverse particularităţi ale structurii lexicale. un cuvânt precum mire.) implică pagini întregi referitoare la epoci foarte diferite din evoluţia culturii şi civilizaţiei româneşti). precum conjugarea verbului a avea. ştiinţific. Este cazul stilisticii. prin semantismul special al acestora.

la rândul său. Or. Lectură suplimentară „Orice vocabular exprimă o civilizaţie”. literatura etc. folclorul. Chiar dacă nu trebuie extrapolat studiul limbii la studiul trăsăturilor distinctive ale poporului respectiv (ideea analizei lingvistice prin sine şi pentru sine a fost susţinută de A. A. de Saussure şi de alţii.) şi istoria. Georges Matoré. el continua un întreg curent din istoria lingvisticii. dar şi cu mitologia. Densusianu). de fapt. dacă nu exclusiv. relaţiile cu societatea rămân valabile. matematica. prin derivatele care exprimă o anumită atitudine – augmentativele. Toate acestea sunt suficiente raţiuni ale importanţei studierii sistematice a vocabularului în procesul învăţării limbii române. în special. respectiv „de ţărani”.. În acelaşi sens. comunicarea este o trăsătură fundamentală pentru om.). Albert Dauzat considera că toponimele reprezintă (prin substantivele cu valoare calificativă. Învăţarea limbilor străine. religia. onomastica etc. definit ca fiinţă socială. Învăţarea prin cuvânt f. în bună măsură. numele proprii oferă informaţii preţioase pentru a înţelege „sufletul unui popor. contribuie la îmbogăţirea şi nuanţarea vocabularului dar este. de prealabila stăpânire a vocabularului limbii materne. Al. Marele lingvist francez Antoine Meillet afirma că „orice vocabular exprimă. geografia. loc. de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Aplicaţii. fizica. preferinţele sale”. condiţionat de el. Cu această afirmaţie. reflectă sufletul şi istoria unui popor (Vezi revista „Grai şi suflet” a lui Ov. cit. diminutivele) „un preţios capitol de psihologie socială” (Dauzat. 9). o civilizaţie”. arătând că prin toate aceste conexiuni. ideile neogramaticilor s-au răspândit în multe ţări. Ei considerau că limba. Succesul în studierea oricărei alte discipline (istoria. Apărute în Germania. însuşirea limbajelor speciale. în domeniul vocabularului. chiar Saussure nuanţează teoria raportului 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dar argumentele erau aduse mai ales din domeniul lexical. depind. Hristea. etnografia. unul dintre reprezentanţi fiind şi lingvistul român Ovid Densusianu. reluând ideea („vocabularul este expresia societăţii”). neogramatica. în general. Densusianu analizează cuvinte. prin adjectivele din structura numelor de locuri. Graur au vorbit despre latină ca despre o „limbă de militari”. Alţi specialişti subliniază relaţia indestructibilă dintre diverse ramuri ale lexicologiei (semantica. chiar şi a celor nonverbale. expresii.Noţiuni generale de lexicologie atitudinilor. astronomia). 1939. Acelaşi mare întemeietor al onomasticii moderne punea disciplina sa în legătură cu toate disciplinele sus-menţionate. De altfel. relaţia cu diverse alte ştiinţe socio-umane. avansa propunerea ca lexicologia să fie definită ca o „disciplină sociologică” (Apud Th. Meillet. Într-un celebru curs universitar. ca Ernest Muret). utilizarea computerului. p. geografia. sentimentele sale. sintagme care dovedesc specificul pastoral al începuturilor istoriei poporului român. iar succesorul şi conaţionalul său.

* AVRAM. 1970. 1978. Liliana.. I (Compunerea). R. rom. CERKEZ. Marilena. 3. Dicţionar general de ştiinţe. Editura Academiei. HRISTEA. teste. COTEANU. Editura „Niculescu”. Angela. Editura Academiei. GRAUR şi Mioara AVRAM).. 1985. BIDU-VRĂNCEANU. Limba română contemporană. Teste rezolvate. Surse bibliografice Sunt selectate aici trei categorii de lucrări de referinţă: a) tratate şi manuale care abordează teoretic problemele vocabularului. Editura Diaconu Coresi. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Dicţionarul ortografic. Matei. Editura „Recif”. Teorie şi teste. BIDU-VRĂNCEANU. Ştiinţe ale limbii (DSL). Editura Didactică şi Pedagogică.a. Bucureşti. ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM). Cristina. Marin. Editura Academiei. Texte de analizat şi un Glosar de neologisme. Vol. Cristina. Bucureşti. Mioara (redactor responsabil). Theodor. p. 1997. 1995. Editura Academiei. PANĂ DINDELEGAN. Sinteze şi exerciţii lexicale. Iulian. Ion. lingvistice. A. Vol. III (Sufixele). Angela. IANCU. b) sinteze şi culegeri de exerciţii. Vol. Bucureşti. TOMA. Narcisa. Limba română contemporană. Privire generală. 1995. Gabriela. Cei interesaţi vor găsi în aceste lucrări utile trimiteri la alte surse bibliografice. Bucureşti. Angela. aplicaţii. BIDU-VRĂCEANU. Limba română. 1999. Ion. Bucureşti. * CHIRIAC. s. 1982-1989. trad. CĂLĂRAŞU. c) instrumente lexicografice (dicţionare). 1989. Structura vocabularului limbii române contemporane. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . 1 (Derivarea verbală). Vocabular. Bucureşti. 1986. Bucureşti . Editura Didactică şi Pedagogică. enciclopedice. Bucureşti. Bucureşti. Editura „Albatros”.7. *** Formarea cuvintelor în limba română (FCLR) (Redactori responsabili: Al. Exerciţii de gramatică a limbii române. IONESCU. Editura Petrion. Theodor (coordonator). Sinteze de limba română. GHIŢĂ. IONESCURUXĂNDROIU. Bucureşti. Bucureşti. 19843. 45-47). II (Prefixele). Editura Ştiinţifică. Bucureşti.Noţiuni generale de lexicologie dintre evenimentul politico-social şi evenimentul lingvistic (Curs de lingvistică generală. Bucureşti. lingvistice şi stilistice. 2001. 19932. HRISTEA. FORĂSCU.

..... Mic dicţionar de terminologie lingvistică (MDTL).. Enumeră-le! Răspuns: ..... Editura „Univers Enciclopedic”........ b) ................. formarea................... Analizează componenţa structurală a cuvântului strălucitor......... Răspuns: .. Cum se numesc disciplinele lexicologice care studiază originea.......................... Răspuns: a) .... *** Dicţionarul enciclopedic român............................. Lucrare finală de evaluare 1.....Noţiuni generale de lexicologie CONSTANTINESCU-DOBRIDOR..................................................... 6..... Dar ştiinţa care studiază vocabularul poartă o denumire formată.... Bucureşti.... 50 Proiectul pentru Învăţământul Rural ................. Precizaţi cel puţin câte doi termeni care denumesc fiecare dintre cele două componente ale cuvântului.............. E............ Vocabularul este definit din perspectiva diacronică şi sincronică..................................................... „termeni literari – termeni populari” etc... 3.............. Despre ce criteriu este vorba? Răspuns: .. Subdiviziuni ale vocabularului................... Pentru alcătuirea unor dicţionare........ ediţia a II-a. Bucureşti.......... 3........... E....... (completează spaţiul marcat prin puncte).................. 1996........... numai pe baza cuvântului „lexic”........ De aceea spunem că el reprezintă totalitatea cuvintelor care: .... Editura „Albatros”. 2..8.. 4............ de tipul „vocabular fundamental – masa vocabularului”........ respectiv sensurile cuvintelor? Răspuns: ......................................... are o natură duală.... s-au folosit principiile şi metodele a cel puţin trei discipline conexe ale lexicologiei................ Gheorghe....................... 5............. Cuvântul – ca unitate de bază a vocabularului.... se organizează după un criteriu extralingvistic........................ Cum se numeşte aceasta? Răspuns: ...... Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă se numeşte vocabular sau lexic.. S.... 7........ ca Dicţionar de antonime al limbii române şi Dicţionar de expresii şi locuţiuni ale limbii române...... 1980............................ *** Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). 1991.

..... „astfel”..... al = articol posesiv genitival masculin singular (un prieten al fratelui meu)...... cu tracţiune animală...... Test de evaluare nr. substantiv................. reflectă un anumit eveniment istoric... primar”: formă brută.. 2.... 3.......... el este totuşi o îmbinare de sunete dotată cu sens.................. deşi nu are morfeme. deoarece sunt lipsite de semnificaţie. definit prin sinonimul „cadou”.... brut = adjectiv.... în domeniul formării cuvintelor româneşti prin derivare şi compunere. car = substantiv... 3. a..).... 1: 1... prepoziţie (cărţile a trei elevi)..... conjuncţie adversativă: „însă”........a) etimologia b) semantica c) formarea cuvintelor 2...... dovedind strânsa relaţie dintre societate şi limbă..... cu sensul de „vehicul terestru cu patru roţi..... de tip înfloritor? sau al unor termeni moşteniţi din latină faţă de împrumuturile din franceză? Răspuns: ... Despre ce eveniment este vorba? Răspuns: ........ dar = cuvânt...... 1: Sunt cuvinte: a = cuvânt.......... frazeologia 3. Răspuns: .. salariu brut etc. paşoptism.. Celelalte sunete sau grupuri de sunete nu au statut de cuvinte....Noţiuni generale de lexicologie 8...v. „ci”. onomastica – antroponimia – hidronimia/toponimia Proiectul pentru Învăţământul Rural 51 .............. faţă de cele „derivate”..... folosit la ţară pentru transportarea (sic!) alimentelor” (DEX.....9. verb auxiliar „a avea” (a venit)..... cu consecinţe foarte importante asupra evoluţiei societăţii româneşti.. căci în limba română reprezintă interjecţia imitativă pentru sunetul scos de cioară............. căci poate fi: 1. s.......... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr. de tip floare.. interjecţie (a!) etc. cu sensul „neprelucrat..................... 1.. din care au apărut până acum trei volume....) însemnând „da”.................. 9..... 10.... crau = cuvânt. Care este criteriul lingvistic ordonator al unor cuvinte „primare”. Indică titlul unei lucrări de referinţă.. „aşa”. adverb (înv..... şi reg........ articol posesiv genitival feminin singular (o carte a fetei)......... Cuvinte ca revoluţie........ proclamaţie ş...

1970-1989) Punctaj: pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă 10 puncte. Total: 100 puncte. frazeologia 7. b) conţinut. criteriul semantic.(prefix).. semnificaţie. Etimologia. „. Test de autoevaluare 1. luci (cuvânt-bază). prin relevarea bazei antonimice a termenilor- . subclasa „popular”. I-III. prin plasarea în clasa „vocabularului cu sferă restrânsă”. stră.criteriul funcţional-ierarhic. formarea cuvintelor. Revoluţia de la 1848 10.Noţiuni generale de lexicologie Exerciţiul nr. Formarea cuvintelor în limba română (vol. 2: . prin invocarea originii latine şi a valorii locuţionare. semantica.. a) formă. Lexicografia. Criteriul funcţional-ierarhic 8. complex sonor. cheie. -tor (sufix) 5. expresie. Criteriul formativ-etimologic 9. semnificant. înţeles. semnificat 3.criteriul etimologic-formativ. 52 Proiectul pentru Învăţământul Rural . se folosesc sau au fost cândva folosite într-o limbă” 2. semantica 6. Lexicologie 4.

...................................................63 4... să recunoşti sursele şi procesele transferului lexical......... Vocabularul cu sferă limitată de utilizare ..............71 4..........................65 4............ Vocabular literar şi vocabular neliterar ...........2.8........56 4................9........................................... Vocabularul de uz general ...................................................................2...62 4.......5........................................58 Vocabularul neologic ...... Dinamica vocabularului........................................58 4........................2..................................................................................56 4.... Vocabular activ şi vocabular pasiv....................68 4.......................................5.............. Jargonul ... regionale...........11......57 Vocabularul arhaic...3............... să identifici echivalente literare pentru cuvinte din sferele populare.. Structura vocabularului .................................... Vocabularul fundamental (VF) ................. care acţionează prin factori 53 Proiectul pentru Învăţământul Rural ......................................5.............3.........................62 4... să schimbi registrele lexicale în comunicarea scrisă şi orală.2..............1........................................ tehnice..........................3.........................................62 4.....................................53 4..................... Surse bibliografice .. Lucrarea finală de evaluare .......... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ........3..........57 4.....................................2..................... Vocabularul special şi specializat ..........56 Vocabularul regional .. Obiective educaţionale ..1.................72 4............................................. să prezinţi trăsăturile specifice ale cuvintelor din vocabularul fundamental.56 4......... argotice. Argoul ....Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Unitatea de învăţare nr..............................1..........4.. 4 ORGANIZAREA FUNCŢIONAL-IERARHICĂ A VOCABULARULUI Cuprins: 4.............................. Vocabularul fundamental şi masa vocabularului........................................1......... Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare....................... să determini ariile de utilizare ale diferitelor grupe lexicale stabilite după criteriul frecvenţei............... Masa vocabularului......................................................................63 4.......................................................... Obiective educaţionale După parcurgerea acestei unităţi de învăţare vei fi capabil: • • • • • • Reţine ! să Identifici cuvintele din vocabularul fundamental şi din masa vocabularului.....1.........2.......56 4......................60 4..................................................................70 4......................10............................................................................................................7....6.......5........................... În capitolul introductiv am stabilit că ierarhizarea funcţională a vocabularului este un criteriu extern... Vocabularul specializat .............. familiare............................

profesie. frumos). regiune. fond principal lexical. restrâns la circa o sută de cuvinte. Din această cauză. vocabular esenţial. 2001. culturale. om.2. precum şi în terminologia specială. lucrare” (executată de om sau de un utilaj). 54 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Unii cercetători numesc nucleu un subgrup din VF. intensiv. diacronice). unii specialişti nu recunosc decât o singură ierarhizare. Funcţionalitate aproape zilnic) de către toţi vorbitorii unei limbi. criteriul funcţional-ierarhic funcţionează şi la nivelul sensurilor. niveluri estetice) şi prin sfere de întrebuinţare (generală – regională – profesională – individuală etc. • acelaşi cuvânt poate face parte din mai multe clase sau chiar din toate (a fi.. al frecvenţei) nu poate acţiona foarte riguros în condiţiile unui material lexical imens. aceea a lexicului de bază. Toma. Consecinţele sunt uşor de remarcat • acelaşi vorbitor (grup de vorbitori) poate utiliza cuvinte din clase funcţionale-ierarhice diferite (schimbând registrul. sex. Exemplu: operaţie aparţine limbii literare standard. vârstă. A. în al doilea caz. prin sensul său de bază. • acelaşi cuvânt poate avea mai multe sensuri – care aparţin unor clase diferite. verbe auxiliare. Vocabularul fundamental (VF) Este alcătuit din acele cuvinte care sunt folosite frecvent (practic. Moles apud I. foarte mobil. didactice. prin sensurile sale secundare. geografici etc. el aparţine limbajului profesional. dar unele clase impun mai multe trepte de ordonare a subclaselor. extrem de nuanţat.. a avea. Vocabularul fundamental şi masa vocabularului 4. se folosesc ierarhizări binare. socio-culturali. conjuncţii. indiferent de nivelul instruirii. după cum şi elementul psihologic (preponderent individual. • ezitările se văd în subdiviziunile operate. Din raţiuni metodologice. nu numai al cuvântului. pe când un alt cuvânt poate aparţine unei singure clase. 1985. sincronic) acţionează împreună cu cele sociale. A. extensive. teritoriale (preponderent colective. de utilitate. militar. axele de organizare se intersectează. articole etc. opus masei lexicale. istorici. vorbim despre registre lexicale. creând submulţimi lexicale diferite între ele prin niveluri (de corectitudine faţă de standardul stabilit la un moment dat. el reprezintă nucleul funcţional stabil al limbii (I. religie etc. după împrejurări: nevastă – în mediu familiar. matematic etc. iar în cadrul acestuia se disting mai multe domenii: medical.2. Coteanu. În primul caz. De fapt. despre uz sau frecvenţă. p. financiar. destul de diferită de la un cercetător la altul. • această suprapunere parţială de clase dovedeşte că acest criteriu (al funcţionalităţii. 4. prin urmare. frecvenţă Numit şi vocabular de bază sau vocabular reprezentativ. 177-178). fond principal de cuvinte. zi. aşa-numitele unelte gramaticale: prepoziţii. 78).Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului psihologici. (cf.). soţie – în societate).1. în principiu. „acţiune.

floarea tineretului. vară. • verbele auxiliare: a fi. lapte. mână. trist etc. pe. mare etc. oaie. ţânţar etc. roată. frunză. avea. om de bază. • anumite adverbe (bine. corp fonetic redus. a lucra etc. între niveluri şi registre lexicale diferite. supra. galben. acum. el. • au un mare grad de stabilitate. floare. cal. fiind formate din 1-2 silabe. deal.. lună.. • denumiri pentru exprimarea timpului şi a spaţiului: zi. lună. ea. • au o mare capacitate de a forma locuţiuni. s-a făcut om etc. fereastră. soră. tată. floare. nu au putut fi înlocuite de cuvinte din straturile etimologice ulterioare încheierii procesului formării limbii române.. bătrân. piept.d. care are circa 54 de sensuri. repede. toţi etc. iarnă. peşte. • au frecvenţă mare (respectiv. în majoritate (vezi cuvântul cap. aer. cf.. dinte. expresii metaforice. pământ. ăsta. cireş. tu. pisică. copil. nas. negru).). în floarea vârstei etc.). • instrumente gramaticale (conjuncţiile şi prepoziţiile): şi. definiţia) în timp şi spaţiu. frumos. unelte şi obiecte uzuale: casă.m. • sistemul pronumelor: eu. mamă. Caracteristici ale cuvintelor din VF Grupe lexico-tematice ale VF Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . rău. uşă.. aparţinând. numărul de cuvinte care intră în VF se estimează la circa 1500. trei. în. • sunt cuvinte foarte vechi. din. a voi. gură. râu. găină. ochi. Ele se grupează după criterii extralingvistice şi lingvistice şi îndeplinesc anumite caracteristici definitorii. nici. • numele unor culori: roşu. mare valoare circulatorie. a vorbi. soare.). bunică. plop.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului În limba română. • au. au rămas cu sensurile originare şi cu forme aproape neschimbate. • denumirile pentru locuinţă. topor. fiică. a cânta. a merge. mult) ş. an. mic. stea. urât. dar. cu. masă. • denumiri pentru elementele universului şi ale formelor de relief: cer. pământ etc. frazeologice (om de omenie. rarmai multe: om. inel etc. rău. deştept.. mare. • numele de rudenie: părinte. noapte. prost. carne. de etc. urs. varză etc. • sunt cuvinte polisemantice. cap. • au mare putere de derivare şi compunere (vezi familia lexicală a unor cuvinte ca om. de aceea sunt „primele învăţate şi ultimele uitate”. atunci. vesel. avea. nepot etc. la. • numele părţilor corpului omenesc: cap. vacă. noi.. vin etc.. a bea. brânză. apă. frate. să. • nume de arbori şi plante: pom. albastru (alb. aproape. aici. fiu. • numele unor animale domestice şi sălbatice: câine. în principiu. • numele principalelor alimente şi băuturi: pâine. mamă. iarbă. • numeralele de la 1 la 10. • numele unor calităţi şi defecte: bun. departe. acolo etc. mai ales fondului latin. că. • numele principalelor acţiuni umane: a mânca. voi... câmpie. noi. picior etc.a.. nimeni. altul. tânăr. munte. ochi etc. verde.. lup. ceapă. văr. fi.. fiu.

suprapusă altor grupări: vocabularul uzual ≈ vocabular fundamental ≈ vocabular activ etc..Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. el nu putuse să mănânce din pom mere coapte.2.2. sunt utilizate de grupuri mai reduse de vorbitori. croitor. 1 1. a ara. a crede. a citi. chit. vocabular disponibil. 2. Problema este însă că acestea. foc. stabilind arii mai extinse sau mai restrânse ale lexicului. pot fi delimitate. b) cuvinte din masa vocabularului: „În fundul grădinii avea şi un măr care făcea mere de aur. frunte. diferenţa de la cele circa 1. cuţit. .termenii de argou şi jargon. afin. cerb.hapax-urile (termeni atestaţi o singură dată în limbă) etc. cuptor. Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare Factorul social acţionează extensiv. dacă la o asemenea imensitate de material se poate presupune şi o mare diversitate. şi dicotomia astfel stabilită rămâne insuficient diferenţiat. Grupează cuvintele din textul de mai jos pe două coloane: a) cuvinte din vocabularul fundamental.arhaismele. şi de când îl avea. ci în cel strict matematic. amalgam. statistic.. în diverse lucrări de specialitate. Căci. restul vocabularului sau vocabular secundar. 56 Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere Proiectul pentru Învăţământul Rural . cleşte. car. fin.neologismele. albastru. Ispirescu) 4. fond. (vezi Figura 2. frescă. Această parte se şi numeşte. Specialiştii au remarcat echilibrul numeric al subdiviziunii. floare.).creaţiile individuale. . spre deosebire de cele din VF. ciot. fiert.500 de unităţi ale VF până la totalul de aproximativ 175. a fugi. femeie. condei. . . În principiu. Exerciţiul nr. Masa vocabularului Reprezintă restul cuvintelor din vocabular. Termenul de „rest” nu trebuie înţeles în sens peiorativ. în clasele care.termenii de specialitate (profesional-ştiinţifici): . Cu toate acestea. aluzie. tocmai când erau gata să se coacă”. inegalităţile fiind compensate de mărimea diferită a grupurilor de vorbitori.lexicul popular. . în cazul limbii române. intră aici: .3. agitaţie.000 de cuvinte (cu tot cu variante). totuşi. alifie.regionalismele. febră. (P. .2. a aloca. căci . aici. Subliniază cu o linie cuvintele din fondul principal lexical şi cu două linii pe cele din masa vocabularului: a) a auzi. venea oarecine noaptea şi le fura. intră şi cuvinte cu frecvenţă mare.

termeni literari.în cuvinte uzuale care încep cu o consoană: arău („rău”). învechite. meglenoromân. regionalisme: a ciupi. Aceleaşi caracteristici se regăsesc la nivelul cuvântului. în primul rând. vocabularul uzual se deosebeşte de acesta prin factorul frecvenţă. În plus. propriu. dialectale sau utilizarea adjectivului muşat pentru noţiunea de „frumos” sunt elemente ale dialectului aromân (macedoromân). b = vocabular uzual.2. referitoare la grupe diferite de cuvinte1. prin acoperirea parţială a ariei teritoriale folosite. Proiectul pentru Învăţământul Rural 57 . numite. 1 • Altfel. nu este recomandabil: nu se defineşte un lucru prin ceea ce nu este. indiferent de gradul de instruire. c = vocabular activ). Vocabularul de uz general reuneşte într-o singură mulţime Eterogenitate elemente active de la toate grupele de vocabular activ (care poate caracteriza o grupă sau alta de vorbitori).2.3. ci şi din cel pasiv. dar şi talon. istroromân.3. însoţită de alte trăsături fonetice. puţ. forme armân („român”). Suprapunerea grapelor lexicale (a = VF. suprapuneri şi diferenţe definitorii. din punct de vedere logic şi metodologic. Dintre diversele sensuri ale fiecărui cuvânt. domeniu socioprofesional.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului a b c Figura 2. foarte cunoscut. vârste. epoci. termenul general de definire ar fi specificitatea. Aşadar.1. ar trebui să folosim o descriere prin negaţie („cuvinte care nu sunt cunoscute şi folosite de către toţi vorbitorii”) ceea ce. vocabular supradialectal. 4. la rândul ei. Vocabularul de uz general cuprinde cuvintele folosite de către întreaga comunitate a vorbitorilor. Bogăţia nomenclaturii reflectă incertitudini. ci prin ceea ce este. regiune etc. regionale etc. provincial) se opune vocabularului supradialectal. aromân. dar şi termeni populari: mamă. fond general. formele specifice dialectelor limbii române: dacoromân. în general. în sensul că el cuprinde mai mult decât cuvintele folosite (aproape) zilnic. specifică. Chiar dacă trăsăturile definitorii se reiau din definiţia VF. vocabular nespecializat. magiun. De exemplu. nu conţine numai cuvinte din fondul activ. alăvdare („a lăuda”). a se ivi. forme sau termeni din subdialecte. plasează cuvântul respectiv în vocabularul uzual. Vocabularul cu sferă limitată de utilizare cuprinde cuvinte care au arie restrânsă de folosire. nu şi cele figurate. protetice a. unor grupe de vorbitori. El se mai numeşte fond comun. ca principal dialect românesc. utilizarea vocalei Regionalisme. numai sensul de bază. vocabular mediu. Vocabularul regional (dialectal. Aceasta înseamnă că putem defini mai bine acest mare segment de vocabular (uşor de suprapus „masei vocabularului”) referindu-ne separat la fiecare grupare componentă. 4. Intră aici. Dacoromâna. totuşi. dar şi chestie etc. unor zone. are.

a pişca. încă insuficient adaptate fono-morfologic şi insuficient cunoscute ca încărcătură semantică. opaiţ. arhé „vechi”.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului cartof.ăsta este forma populară. Maramureş există. • Vocabularul neologic cuprinde aria restrânsă a cuvintelor relativ recent pătrunse în limba română. regionalismele se suprapun mai degrabă cuvintelor populare. Observăm că unii termeni regionali au pătruns în vocabularul uzual. (Moldova). în româna actuală. rumpere > rom. un vocabular relativ bine individualizat. c) arcaş. Exemplu: . b) fie prin pierderea unui sens special (arhaisme semantice). iatagan. literar. definitorie pentru stabilitatea cuvintelor din VF. . paharnic. prost „simplu” > rom. curechi. rumpe > rom. suprapunerea regional-popular nu este totală. Din acest punct de vedere. a pişcura. termeni regionali – termeni literari este una dintre principalele opoziţii definitorii. prostâi „simplu” > rom. arh. Creangă) sau prin actualizarea importanţei noţiunii desemnate etc. pe de altă parte. în evoluţia social-economică şi politică. actuală rupe. c) fie prin ieşirea din uz a noţiunii desemnate (arhaisme propriu-zise. Totuşi.acesta este forma literară a pronumelui demonstrativ de apropiere. pentru a deveni. căci populare sunt cuvintele din registrul neîngrijit. ca formă sau ca utilitate (gr. ştiinţifică. informatică etc. Arhaismele se deosebesc de acestea: Arhaisme a) fie prin evoluţia învelişului sonor (arhaisme fonetice). Exemple: a) lat. fântână. pe când regionalismele circulă numai într-o anumită zonă geografică.aista este o variantă regională moldovenească. oamenii instruiţi de toate vârstele. pecmez. prin opere literare (vezi scrierile lui I. de asemenea. burtă. general valabilă în vorbirea neîngrijită. spirituală. birjă. opinci. drept. foale. în sensul că cei dintâi nu sunt supuşi actelor voite ale vorbirii şi cultivării. pântece.ahăsta este o variantă regională bănăţenească. crump (Banat).) şi. porumb (Muntenia). lat. în principiu. Totuşi. mai ales cei din Muntenia. specialiştii în domenii de larg interes – finanţe. păpuşoi etc. logos „cuvânt”). 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ei pot trece în vocabularul uzual. • Vocabularul arhaic însumează cuvintele cu sferă restrânsă de utilizare din cauza învechirii lor. folosiţi pe întreg teritoriul în care se vorbeşte româneşte. Reamintim că „vechimea” este. literar. o trăsătură pozitivă. din orice teritoriu al comunităţii vorbitorilor de limba română. . Factorii social-culturali care acţionează în conturarea acestei sfere lexicale sunt concretizaţi în grupele de vorbitori (tinerii. Crişana. b) slv. arh. actuală prost „fără minte”. familiară. Pentru regiuni ca Oltenia. directus a trecut prin faza dirept. istorisme). . căci au în comun opoziţia cu vocabularul literar. standard.

Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului

Neologisme

„Vârsta neologismelor” relativizează acest grup de cuvinte, căci sub denumirea de „nou” (gr. neo + logos) se ascund cuvinte adoptate de română abia în ultimii 10, poate chiar numai 5 ani (computer, cip, site – sait), cât şi cuvinte care au câteva zeci de ani (tehnică), o sută de ani (telefon, telegraf) sau chiar 350 (imperiu, consilium, consul, cometă, fantastic, răspublică – introduse în română de către Miron Costin, Dimitrie Cantemir, prin scrierile sale). Or, în acest din urmă caz, cuvântul este la fel, dacă nu chiar mai vechi ca unele arhaisme, calitatea de neologism fiindu-i conferită doar de forma fonetică foarte apropiată de a etimonului din latina savantă şi de circulaţia restrânsă la nivelul literar, ştiinţific, specializat. Multe neologisme au circulaţie internaţională, aparţinând limbii de origine, altor limbi şi românei, în egală măsură (telefon, marketing, design etc.) Caracterul restrâns al utilizării lor favorizează numeroase greşeli de ortoepie şi ortografie. Unele neologisme, ca şi arhaismele, sunt înregistrate în variante diferite în dicţionare. În lingvistica românească, prin neologisme se înţeleg nu numai cuvintele împrumutate, ci şi cele calchiate după o limbă străină, precum şi cele create în română. Asupra acestor surse de îmbogăţire, modernizare şi nuanţare a vocabularului vom reveni într-un alt capitol. Aici adăugăm doar concluzia că arhaismele şi neologismele constituie grupele polare organizate pe axa temporală a frecvenţei, respectiv a uzului, cu implicaţiile socio-culturale, psihologice etc. obişnuite.

Exerciţiul nr. 2 1. Indică sinonimele actuale corespunzătoare următoarelor arhaisme lexicale (sematice, istorisme) şi fonetice: buche, blănit, hrisov, leat, moşie, a slobozi.

.................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 2. Dă un alt cuvânt regional şi apoi sinonimul literar al următoarelor regionalisme: barabulă, hulub, târnă.

.................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 3. Caută în dicţionare varianta corectă pentru următoarele variante neologice: sandviş-sandvici, sanguin-sanguin, premisăpremiză. .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... ....................................................................................................................................
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere

59

Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului

4.4. Vocabular activ şi vocabular pasiv
Bifurcarea vocabularului în activ şi pasiv este unul dintre efectele organizatorice ale acţiunii factorului psihologic. Prin vocabular activ înţelegem totalitatea cuvintelor pe care vorbitorul le întrebuinţează frecvent în diverse împrejurări, iar prin vocabular pasiv – acele cuvinte pe care le cunoaşte sau le recunoaşte, dar nu le foloseşte decât foarte rar sau deloc. Este vorba, aşadar, despre nivelul individual al organizării vocabularului. Dar vocabularul activ ar fi inoperant dacă nu ar coincide cu al celorlalţi vorbitori, ceea ce înseamnă că există un fond lexical activ comun pentru toţi vorbitorii unei limbi, fond care se suprapune vocabularului fundamental, în mare măsură. Altfel spus, criteriul psihologic, individual, devine criteriu social-cultural, colectiv. În ceea ce priveşte vocabularul pasiv, el se stratifică în mod previzibil în diverse subcategorii: a) cuvinte relativ general cunoscute, apropiate de sfera vocabularului activ, numite disponibilităţi lexicale, tocmai pentru că pot trece oricând în aceasta, prin lecturi, studii sau prin presiunea mediului social-lingvistic (exemplu: supermarket, angro etc.); b) cuvinte rar folosite, dar pe care încă le pot recunoaşte unii vorbitori (căci apar, de exemplu, în expresii, locuţiuni etc.: toptan „cantitate mare”, „belşug”, cf. loc. adj. şi adv. cu toptanul; c) cuvinte extrem de rare, foarte apropiate de frecvenţa zero în vorbire (exemplu: raia „teritoriul locuit de supuşii creştini ai Imperiului Otoman, de obicei, administrat direct de către autorităţile militare turceşti”). Şcoala, lecturile, mass-media, călătoriile etc., aduc pentru un moment astfel de cuvinte în actualitate, căci a existat o epocă în care ele au fost active. Prin urmare, putem reprezenta grafic submulţimile vocabularului ca în Figura 2.1.

Mobilitate şi dinamism

a

b

c d

Figura 2. 1. a – vocabular activ; b, c, d – vocabular pasiv, cu grade de cunoaştere şi recunoaştere descrescândă.

Şi la nivelul unui cuvânt există sensuri active şi sensuri pasive. De exemplu, miez este un cuvânt pe care orice vorbitori de limba română îl poate defini, cu aproximaţie, ca „parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc.”. Valoarea temporală, înregistrată în DEX ca (sensul 3) care apare doar în expresii fixe este, de asemenea, relativ cunoscută (miezul zilei, miezul nopţii (12 h, 24 h), miezul verii, miezul iernii), dar mai rar folosită. Urmează sensul figurat: „semnificaţie”, „esenţă” a unei probleme, utilizat de categorii diverse
Proiectul pentru Învăţământul Rural

60

Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului

de vorbitori, nediferenţiate socio-cultural. Sensul tehnic, „formă prin care se obţin goluri sau scobituri în piesele turnate prin topire”, este cunoscut şi utilizat, evident, numai de către profesionişti. În concluzie, vocabularul activ şi vocabularul pasiv reprezintă o clasificare impusă de mai multe criterii şi care se suprapune altor clasificări şi se completează cu alte clasificări. Vocabularul activ coincide, în mare măsură, cu VF, iar în vocabularul pasiv intră subgrupele din masa vocabularului (regionalisme, arhaisme, neologisme, termeni literari, termeni populari etc.) Exerciţiul nr. 3 Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere 1. Un cuvânt precum meterhanea ar avea gradul de frecvenţă zero, dacă nu ar fi înregistrat în DLR (dicţionarul-tezaur al limbii noastre), în dicţionarele enciclopedice, explicative sau în dicţionarele speciale etc., de neologisme, arhaisme etc. a) Defineşte cuvântul, după oricare dintre aceste dicţionare; .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... b) Enumeră contexte în care ar putea să apară acest cuvânt. .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 2. Cuvântul strămurare desemnează, în limba română veche, un băţ ascuţit sau o prăjină cu vârf de fier, folosită în trecut pentru a îndemna vitele la mers. El certifică o ocupaţie veche din mediul rural. Pentru vorbitorul citadin de astăzi, el are, în mod cert, frecvenţa zero, ceea ce ar însemna, practic, un paradox privind structura vocabularului. Numeşte cele două clase în care cuvântul poate fi clasat, totuşi, salvând aparenţa paradoxală. .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 3. Cuvântul moşie are a) un sens activ şi b) câteva sensuri pasive. Defineşte aceste sensuri şi precizaţi sfera de utilizare în care se încadrează. .................................................................................................................................... ....................................................................................................................................

4.5. Vocabularul special şi specializat reprezintă grupele de cuvinte organizate
după criteriul frecvenţei, criteriul funcţional, prin ierarhizare pe axa (de natură psihologico-socială) a „intereselor şi preocupărilor”. Opoziţia clarificatoare se realizează, în principiu, cu vocabularul uzual, cu precizarea că specializările (lexicale, fono-morfologice, semantice) definesc grupuri în mod ostentativ „închise”. Alte opoziţii se creează cu
Proiectul pentru Învăţământul Rural

61

de către infractori sau alte medii restrânse. nasol. m. utilizat în special de către mediile interlope. remorcă. gradul ierarhic într-o „bandă” etc. 76): aghiotant „hoţ”. angrosist. pentru care argoul are. Termenii obsceni îşi găsesc un loc privilegiat în argou. icre („creier”). calităţi – nasol. soldaţii preiau adesea asemenea termeni. molie. închisoarea. alături de referenţii din VF. dulap.5. domeniul de „specializare”. belea. în limbajul familiar: baftă. incintă. Aceste cuvinte alcătuiesc fondul activ al vorbitorilor respectivi. binoclu etc. astfel încât unele lucrări de specialitate vorbesc despre un „argou al elevilor şi studenţilor” (diriga. sentimentele şi preocupările lor. cărora li se conferă sensuri speciale. jandarm. informatorul. p. gagiu „om” etc. însemna. ataş („fund”). hultan. pot indica şi vechimea. diurnist. aripă. naşpa. decan. calfă. incubator. termeni de rudenie – balabustă. dovedind încă o dată mobilul psiho-social care funcţionează ca factor organizator al acestui grup de cuvinte. neologismele nesocializate sau socializate cu alte sensuri: elice „limbă”. a. ghiozdan („stomac”). bot. prin metamorfozare: abajur „fustă scurtă”. ienicer „poliţist”. ţiganul. încadrabilă. Tratatele şi dicţionarele de specialitate dovedesc că pentru fiecare referent există o serie sinonimică foarte bogată. Pentru noţiunea de „hoţ” cuvintele argotice. prostituţia. măcar parţial. mate. termeni uzuali. anii de puşcărie. pentru a limita transparenţa comunicării doar la persoanele iniţiate. în procesul firesc de pătrundere a unor asemenea termeni. cioc. I. muie („gură”). 2002. Câmpul semantic rezultat din cuvintele cu cea mai mare frecvenţă (şi bogăţie semantică. băutura. celor de la polul opus: masa vocabularului. împrumuturi din alte limbi. bătaia. zbanghiu. care poate depăşi o sută de termeni. Cercetătorii mai riguroşi consideră că este o simplă „tendinţă”. (homo)sexualitatea. Sursele argoului sunt: unele arhaisme („părăsite de limba literară”. calfă. cu nuanţele de rigoare.1. bord. de altfel. puternic „coloraţi” stilistic. un argou al militarilor în termen (osu „Ofiţerul de Serviciu”. Vocabularele speciale sau de grup sunt argoul şi jargonul. căţea. şest. bostan („cap”). ciupitor. „au mai rămas”. tiribau „arest” etc..) ilustrează semnificativ „lumea” utilizatorilor. în original. („ochi”). Elevii studenţii. cuvinte proprii: părţile corpului – alunecători. căutători. gagică. gulie. cantalup. extrem de numeroase. sinonimică etc.: bobocel. „ţigan”). Cei mai mulţi referenţi desemnează: hoţul. mai ales din vorbirea romilor: gabor „poliţist” (cuvântul de origine maghiară. boabă). poliţistul. vocabularul neliterar etc. bordei „închisoare”. diblă. Argoul este reprezentat prin vocabularul de grup. goarnă. cange („mână”). amortizoare „sâni”. r. de asemenea. ciacâr etc. evident. aftă. Proiectul pentru Învăţământul Rural Sursele argoului Pseudo-argoul 62 . ghişeu „şliţ”. ilegalist etc. cu vocabularul fundamental. gândirea. respectiva („soţie”).Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului limba literară. ceea ce înseamnă că grupele „speciale/specializate” se suprapun. Toma. bufet. 4. şase. clanţă.

arhitecturii sau electronicii.. Alături de alte câteva zeci de mii de cuvinte de origine franceză. persoane. Proiectul pentru Învăţământul Rural 63 . calităţi etc. În plus. termenii de jargon provin mai ales din engleză (britanică şi americană): O. 4. Spre deosebire de neologismele necesare – care corespund unor realităţi noi (computer) sau unor sensuri. se numeşte nomenclatură. bye-bye. dar face parte din acesta. vocabular de specialitate poate exista pentru mult mai multe domenii decât cele care au limbaje de specialitate. job. a flana. Jargonul cuprinde cuvintele neologice insuficient integrate în sistemul fonomorfologic al limbii române şi incomplet socializate. ei reflectă snobismul unor indivizi sau grupuri socioTipuri de jargon culturale.a. impardonabil. a fost ironizată de către autori ca V. indimenticabil (it. Vocabularul de specialitate nu trebuie confundat cu „limbajul de specialitate”. în principiu. business etc. Prin urmare. din atâtea subdiviziuni. metalurgiei). fenomene.. ca sinonime perfecte. artificial utilizate: a amorsa. I. filfizon. care circulă în paralel cu termenii uzuali. asemenea cuvinte se numesc barbarisme. care au surprins folosirea semidoctă – deformată. care cred că astfel îşi dovedesc „superioritatea”. mefient etc. Ion Ghica povesteşte cum vorbea mătuşa sa. Terminologiile de specialitate sunt astăzi atât de numeroase şi atât de dezvoltate pentru fiecare domeniu. ca elemente de jargon. ca franceza. la rândul ei. termenii de jargon nu acoperă o necesitate lexicală. electrotehnică.5. metalurgie. integrată într-un proces mai general de bilingvism cultural. şi aceasta este o grupă lexicală delimitată prin factorul socio-cultural. unele împrumuturi din franceză (ca şi din italiană) continuă să se păstreze şi astăzi. care îşi lăuda evghenia („nobleţea”). care presupune. numită chiar terminologie. cercetători diferiţi folosesc termeni şi accepţii diferite ale vocabularului de specialitate. prin opoziţie cu vocabularul uzual.2. iar totalitatea termenilor care desemnează obiecte. fiecare dintre denumirile acestea au şi un sens uzual şi alte sensuri secundare.5. Alecsandri. pe axa intereselor. încât să-şi creeze un vocabular propriu. în alte limbi. A urmat moda franţuzismelor. încât lexicologia şi lexicografia au dezvoltat o altă ştiinţă conexă. ca cea mai pregnantă caracteristică. şi o structură morfo-sintactică şi stilistică particulară. cu o exacerbare între 1850 şi 1944. Franţuzomania. şarlă. nuanţe noi: a faxa. la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Din cauza aceasta. Fenomenul este vechi în română. K. care au fost integrate definitiv în limba română modernă. În această Nomenclatura subramură lingvistică. adică inutile. general. care a durat aproape două secole. bulivar ş. a lista (un text cules prin tehnoredactare computerizată). inubliabil.). Caragiale. neglijentă. alcătuită. week-end. L. a „preţioaselor ridicole” din burghezia în ascensiune: musiu. Vocabularul specializat este format din terminologiile de specialitate ale diverselor profesiuni şi domenii ştiinţifice. Evident. Unii continuă să denumească prin „termeni tehnici” numai cuvintele care reprezintă domeniile strict tehnico-ştiinţifice: mecanică. câte ramuri ştiinţifice şi profesiuni au un statut suficient de bine delimitat. procese. utilităţilor etc. El reprezintă o subcategorie a ceea ce numim „vocabular ca sferă limitată de utilizare”.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. orice termen de specialitate se numeşte termen tehnic (indiferent că el aparţine medicinei. a anvizaja. În prezent.3.

în Bibliografia selectivă de la Capitolul 1. De exemplu. arhitectură. rădăcină pătrată etc. pielărie etc. acestea reflectă foarte clar dinamica limbii. Reţine ! 64 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lexicologia. unele generale. cuvinte nou create. Ele nu fac decât să dovedească puterea de acţiune a frazeologismelor în orice limbă vie şi.). calmin. franceză. fr.). pe rădăcini sau afixe (prefixoide. juridici. fonetic. Trecerea unor termeni şi expresii din vocabularele de specialitate în uzul comun sau în alte limbaje cu sferă restrânsă ţine de mecanismele naturale ale evoluţiei societăţii şi a limbii. latine. Am citat deja. aparţine unui mare număr de limbi moderne. Există însă dicţionare de arhaisme. obiectul desemnat etc.: a face de cart. economici (cu nenumărate subspecializări şi criterii de selecţie şi echivalare). – am citat la întâmplare ştiinţe şi profesiuni . hârtie sticlată. dicţionare de argou şi expresii familiare. a trage obloanele. vocală. geologie. calmer). altele încă mai specializate. folosite cu sensuri speciale: asociere. cu adaptările fonomorfologice de rigoare. O condiţie a selecţiei cuvintelor în vocabularele de strictă specialitate este monosemantismul lor. dar şi din italiană. operaţie. morfologie.. transporturi. dicţionare bilingve. lexicografia.. sintaxă etc. vezi infra) savante (greceşti. cf. în general. două dicţionare de termeni lingvistici. dicţionare tehnice (în sensul restrâns al cuvântului). afixoide. Termenii tehnici trebuie să aibă o valoare denotativă clară. de la a calma. etc. precum şi formaţiuni hibride: algo-calmin (< lat. manualele. cuvinte calchiate: turnesol. traduceri. terminologia lingvistică. zone geografice. cuvinte uzuale. locuţiuni. Aceasta nu înseamnă că în vocabularele respective (biologie. Există. marină. dicţionare de regionalisme. onomastica au generat o literatură de specialitate şi o producţie lexicografică impresionante. engleză etc. fenomenul. Alături de tratatele. soluţie etc. geografie. dat fiind ritmul de dezvoltare a societăţii umane. în acord cu dinamica societăţii. studiile. procesul. revistele de specialitate. fără riscul unor interpretări datorate conotaţiilor suplimentare. istorie. înregistrând cuvintele pe epoci.nu există şi turnùri. pe de altă parte. unele cu încărcătură metaforică foarte bogată. rom. administraţie. căci semnificaţia lor este accesibilă exclusiv profesioniştilor. consoană. medicină.. multe asemenea cuvinte au circulaţie internaţională. comerţ. să întărească specificitatea lexicului respectiv. fonologic. lexicologie. sintagme specifice. dicţionare de termeni marinăreşti. de comunicare etc. drept. de asemenea. care să exprime pregnant. poliglote pe domenii (tehnic. algos „durere” + form. Caracteristicile terminologiei de specialitate Aparţinând fondului neologic.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Sursele cuvintelor de specialitate sunt: cuvinte împrumutate. în care încă mai există loc mult de noi rezolvări. formaţii lexicale etc.

argou.. îngrijit. în general: literară/neliterară. acest sens se mai păstrează doar în expresii ca a lua pe cineva la rost. . este cea care corespunde variantelor limbii. Trebuie să facem deosebire între vocabularul literar standard şi vocabularul literar beletristic. În limba română veche.soaţă – termen din literatura beletristică (înv. avea şi sensul „gură”. Caută la fişierele unei biblioteci sau la cele on-line şi înregistrează câte un dicţionar de specialitate pentru: a) limba veche românească. incluzând VF. b) neologismele din limba română. rostrum). jargon. literatura etc. regional. poetic). fiind deci o grupă încă mai cuprinzătoare şi mai Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . sa calculat că într-o limbă nu se folosesc mai mult de 4000 de cuvinte „îngrijite”. cuvântul polisemantic rost „sens”. părţi ale terminologiilor speciale (administraţie. Exemplu: . impusă de acţiunea factorului social-cultural. ca şi altele – analizate mai sus. pardon. e) al unei profesii. c) termenii de argou. speciale etc. • Vocabularul literar include cuvintele scrise şi rostite în conformitate cu sistemul normelor care asigură caracterul cultivat. Este o grupă destul de mare şi de eterogenă. arhaism etc..soţie – termen literar standard (opus lui nevastă – popular. mersi. „vorbire” (cf.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Exerciţiul nr. ştiinţe. Vocabular literar şi vocabular neliterar O altă grupare binară organizată după criteriul funcţional-ierarhic. „raţiune” etc. molie – argotic. presa. relaţiile sociale.). 2. dar şi arhaice. Totuşi. normate. pe când cel de-al doilea le poate include. lat. În ce grupă lexicală organizată pe axa selecţiei temporale se poate încadra această utilizare? 3. d) tehnic plurilingv. Cel dintâi se opune subclasei populare. la alegere. bonjur. transporturi. 4 Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere 1.). Astăzi. • Vocabularul neliterar include toate celelalte variante lexicale (popular. Cum se numesc în lexicologie termeni şi expresii de tipul: madam. bonsoar? 4. a spune pe de rost.6. Şcoala are un rol important în lărgirea sferei sociale a utilizatorilor vocabularului literar. în variantele corecte. arte. dar şi termeni care desemnează realitatea înconjurătoare.

muşeţel (în loc de „Matricaria chamomilla”). Transilvania). grăsan. datorită: a) nivelului cultural-educativ: popă.). neologic. mocan. d) Intră în discuţie muierea domnului Iorgu. El include termenii nestandardizaţi. utilizaţi în mediile rurale.păcurar. Exerciţiul nr.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Îngrijit / neîngrijit eterogenă decât „perechea” sa de pe axa intensiv-extensivă (calitativ/cantitativă) a factorului social-cultural. vs. cunoscute şi utilizate doar în cadru restrâns. mătură.. nevastă. mersi. suburbane sau chiar urbane. dar şi termen literar standard: . Nu numai oamenii cu o instrucţie redusă folosesc cuvinte sau forme neliterare. a. Altele sunt creaţii la nivel lexical sau semantic. puiuţ. sudoare. singurul element specific fiind utilizarea lor în mediu restrâns.). a pupa. b) Se amestecă în vorbă soţia lui nenea Iorgu. prea specializaţi: burtă (în loc de „abdomen”). râie (în loc de „scabie”). Unii specialişti consideră că pot fi incluse în vocabularul popular şi acele regionalisme care sunt bine cunoscute de întreaga comunitate a vorbitorilor de limba română: . pucioasă (în loc de „sulf”) etc. Vocabularul familiar este o subramură a celui popular. treabă ş. d. Aşa apar cuvintele de origine infantilă. zăpadă (Muntenia). 5 Aparţine registrului literar enunţul (încercuiţi varianta corectă): a) Se amestecă în vorbă nevasta domnului Iorgu. intime. cioban ş. spaţială. De aici rezultă o subdiviziune specifică: popular/familial. baftă. intim. mai ales termenii de adresare către membrii familiei. b) exclusivităţii termenilor (pentru unelte şi instrumente populare: furcă. în relaţii neoficiale. d) dorinţei de evitare a termenilor literari. c) Intervine în discuţie soţia domnului Iorgu. totuşi. neoficial: ăsta. Eterogenitatea şi mobilitatea acestui segment lexical provine nu numai din numărul mare al colectivităţilor organizate pe axa temporală. fiind alcătuit din cuvinte şi expresii utilizate în microgrupuri (familie. mutră. de microgrup. ştiinţifici. 66 da/nu da/nu da/nu da/nu da/nu Proiectul pentru Învăţământul Rural . în anumite împrejurări. ci şi din variaţiile de registru la nivel individual. adoptate ca un limbaj intern. Vocabularul popular a fost deja definit mai sus. argotic. familiale.nea (Banat. e) Se amestecă în vorbă doamna domnului Iorgu. c) expresivităţii: năduşeală (pentru „transpiraţie”). regional etc. omăt (Moldova). oier. chestie. pă. vs. nene. prieteni. mă. culturală.. mamaia. ci şi cei culţi. diverse diminutive sau orice alte creaţii accidentale. tâmpit. prin raportare la cel regional. m. Unele familiarisme au. circulaţie răspândită. Microgrupul respectiv îşi selectează cuvinte sau sensuri ale unor cuvinte din diverse alte segmente ale vocabularului (popular. suveică etc. loc de muncă). percepuţi ca pretenţioşi. a păpa. a.

prin acţiunea legii clarităţii vorbirii. a verbului a avea: Ai ai? Întrucât verbul respectiv este mai frecvent utilizat în limbă (rezistă mai bine. apare şi cuvântul corespunzător. poate să treacă dintr-o arie de frecvenţă în alta. chiar în VF (telefon). . economice. ca element dialectal (meglenorom. el îşi poate schimba sensurile (prin actualizarea. un diftong şi 3 consoane. ca înveliş sonor.arina. într-un document oarecare. în vocabularul uzual. fenomen numit de către neogramatici „cuvinte şi lucrări”: apare o noţiune nouă. . ai „Alium scorodoprasum”. şi mai expresiv: usturoi (2 vocale. Cauze lingvistice: • cuvintele cu corp fonetic redus. din cauza omonimiei (omofoniei. dispare şi cuvântul care o desemnează: voievod. socializarea unuia în defavoarea altora). chiar dacă are corp fonetic redus. . şfară.) impune nume noi.slobod este dublat de liber etc.polcovnic (de origine slavă). cu elemente latino-romanice sau cu creaţii interne colonel. Noţiunea de ai este exprimată. mitralieră.7. Cauzele apariţiei şi dispariţiei cuvintelor dintr-o limbă. la un diftong). unii termeni. abac trec în masa vocabularului. . sau poate să piară definitiv. din analiza segmentelor lexicale de mai sus. de obicei. divan (de origine turcă) sunt înlocuiţi. dispare o noţiune. funcţii. allium > rom. el îl elimină pe cel cu valoare substantivală. căci răspunde mai multor criterii şi axe de clasificare. în secolul al XIX-lea. nobil. informatică trec în fondul activ.evoluţia societăţii. culturale): • contacte lingvistice (determinate istoric): .lat. preşedinte. de origine slavă (probabil. acţiuni. căci face parte dintr-o paradigmă şi dintr-o sferă semantică centrală (verb auxiliar echivalat cu instrumentele gramaticale). fenomene etc. arină se deplasează spre marginea masei vocabularului. adunare. Dincolo de faptul că un cuvânt aparţine. mai multor submulţimi. prin contactul cu limba bulgară). omografiei) sunt înlocuite de sinonime cu individualitate mai pregnante. arină). că vocabularul este o mulţime ale cărei elemente sunt într-o continuă mişcare. cauzele deplasării în arii şi grupe/subgrupe diferite au dublă natură. pentru a denumi o noţiune absolut nouă în existenţa umană. Acesta însă se confunda cu persoana a II-a sg. de origine latină (harena) este înlocuit cu nisip. poate să se nască. în fondul pasiv.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. apariţia unor realităţi noi (obiecte. Dinamica vocabularului Schimbări lexicosemantice S-a înţeles. în raport de schimbările lingvistice sau extralingvistice. respectiv.. evghenicos (de origine greacă). cuvintele care generează ambiguităţi. practic. telefon. o metaforă construită pe un augmentativ: a Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . dacă nu a fost înregistrat într-un dicţionartezaur. Cauzele deplasărilor lexicosemantice Cauze extralingvistice (social-politice. regional (arină – Crişana). bombă atomică. cu un sinonim mai consistent. în perioada când era activ sau măcar în perioada de deplasare spre marginile vocabularului pasiv. iatagan.

termeni literari. Se creează noi sensuri. cf. Figura 2. Utilizând. dar a fost împins spre marginile masei vocabularului. în ultimul cerc. actualizaţi numai în grupuri de vorbitori restrânse după axele spaţiale. Acestea completează masa vocabularului până la cca. 4. cuvintele apropiate de cota zero de frecvenţă. c) urmează diversele subgrupe din vocabularul activ (termeni ştiinţifici. reprezentând. argou.) absolut necesare comunicării.3.000. e) spre margine. în limba română (175. cantitativ. diferenţa până la aproximativ 1500 de cuvinte. Structura funcţional-ierarhică a vocabularului.). 150. d) urmează sfera vocabularului pasiv (arhaisme. verbe auxiliare etc. Ai nu a dispărut de tot.3.) corespunzători unui prim tronson din masa vocabularului.3. rare . neologisme. suita de cercuri concentrice pentru a exprima dispunerea principală a grupelor de frecvenţă. împrumuturi foarte recente. tehnici şi profesionali. Crişana). prin care se creează noi cuvinte (prin derivare. temporale. sensuri foarte specializate. compunere.000 de unităţi. Dinamica vocabularului este dată de relaţia sa foarte strânsă cu viaţa socială. jargon. nume ale părţilor corpului. a) în centru. creaţii individuale. după gradul de intensitate a factorilor ordonatori. arte etc. cu tot cu variante. aşadar. care acţionează în virtutea unor mecanisme psiholingvistice – legile. b) sfera următoare este ocupată de celelalte subgrupe lexicogramaticale (nume de rudenie. din diverse domenii – administraţie publică.). a b c d Figura 2. în general.). altfel spus. hapaxurile.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului ustura+oi). reprezentat de cuvintele-unelte (prepoziţii. se situează un nucleu foarte restrâns. conexiune). acestea se organizează astfel (Figura 2. dar şi al criteriilor şi formelor de organizare. sistemul pronumelor etc. termeni relativ frecvent utilizaţi în relaţiile interumane. după axele de organizare. Intervine factorul psihologic. profesionale etc. regionalisme. se situează cuvintele de mult ieşite din uz.8. nucleul VF. circa 100 de unităţi. 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . termeni de strictă specialitate. numeralele de la 1 la 10. după criteriul funcţional-ierarhic (criteriul frecvenţei). ca arhaism şi regionalism (Banat. este. Structura vocabularului. marcată de acest dinamism al unităţilor alcătuitoare.prin noţiunile desemnate sau prin forme. în mod convenţional. în limba română. populari. conjuncţii. viaţă social-politică.) şi toate celelalte cuvinte care îndeplinesc condiţiile enumerate mai sus (în modulul A). numele principalelor acţiuni umane.

adulţi. butic. termeni din masa vocabularului.. care s-au deplasat spre masa vocabularului şi unii au ajuns foarte rapid spre sfera rarităţilor lexicale. Marea Adunare Naţională etc. au pătruns în vorbirea cotidiană. supermarket şi mulţi alţii (cf. C. Dinamica vocabularului Numărul mare de cuvinte din fondul pasiv. dar şi cei temporari – anumite evenimente mari din viaţa unui popor. au ieşit din VF termeni ca tovarăş. Brusc.B.) a b c d Figura 2.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului tendinţele şi principiile analogiei. privatizare. parlament. din vocabularul pasiv. Cepeex. (prin evenimentele din decembrie 1989). din masa vocabularului. Evenimentul – capital în viaţa unui popor – s-a reflectat vizibil în vocabularul limbii române. economiei vorbirii. senat. P. Figura 2. Acţionează factorii extralingvistici – permanenţi – evoluţia obiectivă a societăţii. generaţiile de astăzi (tineri. A..4. bătrâni) au asistat la un fenomen politico-social şi economic.O. De exemplu. În sens invers. B. cultural de amploare: schimbarea unei orânduiri social-politice. „actualizate” şi intrate chiar în VF. justifică aprecierile cercetătorilor cu privire la rolul de „imens fond lexical de rezervă” al acestuia şi de „laborator” al noilor unităţi de bază sau al resurselor expresive ale limbii. socialcultural.4. Toate aceste fenomene sunt dovezi ale caracterului viu. inclusiv în VF: indexare. clarităţii vorbirii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 .. a unui regim dictatorial (comunismul) cu unul democratic. profund uman al vocabularului.

pâine. Grupează cuvintele de mai jos în două coloane. subgrupe lexicale care alcătuiesc masa 4. Ce cauţi aici. 4) convergenţă.” (N. Dă cinci exemple de cuvinte din vocabularul popular. cocon. Stabileşte domeniul nomenclaturii în care se încadrează termenii de la întrebarea 8). b) „E gentilă. Hasdeu) 7. Explică sensul cuvintelor de jargon din textul de mai jos şi preconizaţi din ce epocă istorică provin: a) „Atât am să te rog. reprezentând: a) vocabularul fundamental. Editura „Humanitas”. 2. cal. actualizat şi activizat.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. Bucureşti. 8. Editura Albatros. Cum se numeşte fenomenul lexical prin care s-au creat. P. abataj. Uriţescu. a bea. porumb. 2) cosmonaut. următoarele cuvinte în limba română: butic. mancurtizare.” „Cu şuriul ştii să dai? Să nu fie vânzare . colb. o ţâră. Paraschive. liber. nepot. Enumeră cel puţin cinci caracteristici definitorii ale cuvintelor din VF. 1993. curechi. hulub. vargă. plop. cap. Bucureşti. Subliniază cuvintele argotice din textul de mai jos şi explică-le printrun sinonim sau o parafrază: „– Ia stai. 5) disident. Filimon).. bumb. Mi s-a urât cu pârnaia” (Eugen Barbu) 6. să mă bunghesc şi eu!” „Hubărul îl măsură dintr-o ochire. mineriadă. condur. 5. Cărui grup din masa vocabularului îi aparţin cuvintele: 1) aerodrom.. iepure. Dicţionar de cuvinte recente. scrânciob. logofăt. şi Dorin N. 3) computer. Caută în dicţionar sinonimele literare ale următoarelor regionalisme: barabulă. perje. covor.. 9.9. Mic dicţionar de termeni actuali. De la chioşcari la vesternizare. b) masa vocabularului: ac. ghiduş. 3. tină. dacă nu beauté. tigru.. emanaţie. chioşcar. Enumeră cinci vocabularului. dinte. 10. Foloseşte pentru răspuns lucrările: Florica Dimitrescu. orz. după 1989. arhon-postelnice. mon cher?” (B.. astru. Lucrarea finală de evaluare 1. 1981.. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Exerciţiul nr. Bucureşti. avea. măr. Proiectul pentru Învăţământul Rural 71 . un. premisă. 2. frunte. le. foc. 1998.) „avere moştenită”. b) Dicţionar de neologisme. a crede. gata. Scrisoarea a III-a: „iubirea de moşie”). şi. deci se subliniază cu două lunii 2. în lucrări de specialitate (istoria muzicii etc. 2. Comentarii La exerciţiul 2) nu am înregistrat în tabele cuvintele care se repetă în forme flexionare diferite. Judecând după repartiţia cantitativă a cuvintelor din acest text. proprietate funciară (ţară). fundul. sanguin. arhaism. femeie. E. cuţit. Bucureşti. se. 4 1.). aur. 2 1. 3. c) Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. Mihăilă. 19783. Eminescu. deşi prin aceasta ele confirmă capacitatea de circulaţie. putuse. şi pop. 3 1. b) MV: oarecine. Bucureşti. coapte. a) „fanfară militară” turcească.) „patrie” (cf. de G. Literă. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr. a) Dicţionar al limbii române vechii. 3. 1974. Cuvintele din fondul principal: a auzi. coşarcă – coş. care. cuptor. nu. (înv. de Anca Volceanov şi George Volceanov. coacă. Livpress. albastru.) „pământ strămoşesc”.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. Editura Academiei.10. grădinii. 1 1. Celelalte cuvinte fac parte din masa vocabularului. de. Exerciţiul nr. b) În tratatele şi manualele de istorie. În realitate. a) Sens activ: „proprietate (mare) de pământ cultivabil. după cum am văzut mai sus. Termen popular. lucrurile stau invers. crump – cartof.. R. b) Sensuri pasive: (înv. Exerciţiul nr. standard al limbii române. aici. (fam. Manea. pom. făcea. a elibera. E.) „lucru de care cineva poate să dispună cum vrea”. în textele literare (pentru „culoarea locală”). cleşte. floare. Textul dovedeşte însă că termenii din VF sunt foarte uzuali. a citi. îmblănit. fin. în cronici. (înv. a fugi. de Florin Marcu. să. utilizat în Evul Mediu. act (domnesc. indispensabili într-un text care reflectă destul de bine nivelul uzual. s-ar putea deduce că există mai multe cuvinte în VF decât în MV (masa vocabularului). termen de origine turcească. de împroprietărire). îl. an. când. din. literar. căci. mănânce. golâmb – porumbel. sandviş. a) VF: în. Constant. fura.

Bucureşti. Ion. franceză. e) Dicţionar marinăresc. Bucureşti. compunere. 3. N. Regionalismele. Editura Didactică şi Pedagogică. frecvenţa mare. de Ilie Manole. Surse bibliografice BIDU-VRĂNCEANU. Ion. trimiterile s-au făcut în cuprinsul textelor pentru studiu. Editura „Niculescu”. Bucureşti.11. arhaismele. Limba română contemporană. Test de evaluare 1. puterea de derivare. Structura vocabularului limbii române contemporane. Arhaism semantic. 1984. Termeni de jargon. FORĂSCU. metaforizare etc. Editura „Albatros”. 3. 1985. polisemantismul. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 19672. S. Gheorghe Ionescu. COTEANU. Bucureşti. 72 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1986. Privire generală. Exerciţiul nr. engleză. Bucureşti. Angela. 2. neologismele.B..Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului d) Dicţionarul tehnic poliglot – română. a) VF b) MV ac cocon cap orz plop astru covor logofăt cal tigru aer condur porumb ghiduş iepure abataj nepot dinte liber a bea pâine 2. 1982. argoul. rusă. Narcisa. HRISTEA. Limba română contemporană. 5 Enunţul c) 4. Theodor (coordonator). Angela. jargonul etc. 2001. TOMA. germană. Vechimea. Bucureşti. Pentru lucrările de strică specialitate. stabilitatea. Sinteze de limba română. BIDU-VRĂCEANU. maghiară E. Albatros. scurtimea.

politică (5). Dinamica vocabularului.5 x 4 = 10 p. Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . varză. 10p. porumbel. x 5 = 10 p.). beauté = frumuseţe. 2p. nevastă. 1p. 8. 2p. popă. vergea. x 10 = 10 p. 2p. cartof. chestie. 9. noroi. 10. (4). Aparţine fondului neologic. 5. zău. 2. prune. mon cher = „dragul meu” – termeni francezi sau de origine franceză. postelnic = mare boier. 6. a) arhon = titlu de politeţe (echivalent cu „şef”. b) gentilă = drăguţă. vânzare = trădare. 10 p. 4. Se acordă câte 5 puncte pentru cel puţin cinci unităţi corect clasate în grupele a) şi b) : 2 x 5 = 10 p. 5. praf. x 5 = 10 p. a se bunghi = a se uita. informatică (3). hubăr = hoţ cu experienţă. începutul secolului al XIXlea. 7. Total: 100 p. 2p. x 5 = 10 p. leagăn. 2. 3. aghiotant al domnitorului – termeni din epoca fanariotă. Punctaj: 1. 2p. nasture. 10. 7. 9. ăsta. „prim” etc.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. x 5 = 10 p. x 5 = 10 p.Aeronautică (1. 8. puţin. 6. pârnaie = închisoare. fizică/matematică/logică etc.2). şuriu = cuţit.

.................... Schimbările semantice .....1.................... să eviţi greşelilor de exprimare generate de paronimie....... metaforice ale cuvintelor polisemantice.............Organizarea semantică a vocabularului Unitatea de învăţare nr..........4..................... Polisemia ........................................................ alături de cele denotative..... de exemplu.94 5..........................93 5. semantica (semasiologia) îşi manifestă caracterul social-istoric.................................. Este domeniul despre care se poate afirma cel mai puţin că permite o analiză „strict” lingvistică.............. Câmpul semantic ......... în principiu.... să utilizezi deprinderile de analiză semică şi contextuală pentru îmbogăţirea........ prin interacţiunea aspectelor lingvistice cu cele filosofice.........................74 5..82 5... să sesizezi şi să utilizezi valorile conotative ale cuvintelor.. psihologice......................12. Test de evaluare (Test grilă) ......................1. Obiective educaţionale.........11.........84 5............................................................................................................ care esenţializează în mintea noastră obiectul palpabil din realitate...............14.......................... Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: să faci o analiză a componentelor semice ale cuvântului...... Noţiune – semnificaţie – sens .............................................. Această particularitate determină dificultăţi de abordare..........80 5.. analiza semantică.........................2..................... în general................. o noţiune.................................................5.................................................93 5.......... Hiponimia / Hiperonimia .........13..........6....................................... Omonimia........ să identifici sensurilor secundare.........88 5...................................................................10........................8........................... Noţiunea este unică şi universală............ specific vocabularului................................ Paronimia................................................... să explici principalele cauze şi direcţii ale schimbărilor semantice................ care este „forma logică de reflectare a lumii în gândirea omenească”. Un cuvânt desemnează............. prin îndelungi procese de esenţializare a trăsăturilor stabile ale fiecărui element component....................................... logice... nuanţarea şi plasticizarea vocabularului individual... 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural ............... 5 ORGANIZAREA SEMANTICĂ A VOCABULARULUI Cuprins: 5.....78 5.....................2.................................... antropologice etc.. să recunoşti seriilor omonimice şi dezambiguizarea lor în procesul comunicării...................................................... căci ideea abstractă de casă..........89 5................... Antonimia .....74 5..... Noţiune – semnificaţie – sens Ocupându-se de conţinutul cuvintelor..76 5....................9............... sociologice.......90 5......... dar îl face şi interesant.........................7.......... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste........ să valorifici seriile sinonimice în eforturile de nuanţare a exprimării .. există la toate popoarele......... Surse bibliografice.... Dezambiguizarea.... Sinonimia ................85 5....3...... 5...

Este produsul vorbitorilor. Aceasta înseamnă că semnificaţia se poate particulariza în mai multe componente. Spunem despre acestea că sunt formate dintr-un complex de sensuri (şi nuanţe) sau că sunt cuvinte polisemantice. metru. ca în exemplul de mai sus.). căci pronunţarea cuvântului ne scuteşte de a avea în faţă obiectul din realitate. au un singur sens. gospodărie. casa cea mare (bună). căsnicie. masa-masă. . desemnat. Acelaşi obiect poate fi denumit prin mai multe cuvinte. cutie (casa pentru litere tipografice). locuinţă. în timp. referinţă). în timp şi spaţiu.Organizarea semantică a vocabularului Semnificaţia este exprimarea noţiunii. cf. a imaginii logice.). diferit de la un popor la altul. familie. referent. în spaţiu etc. instituţie (Casa de Economii) Nuanţa reprezintă o detaliere a sensului. conţinutul cuvântului reprezintă un complicat proces de abstractizări şi concretizări în relaţiile semnificat-semnificant (Figura 3. 3. 2. casă de veci). cameră” (reg. poate avea nuanţele de: . 5. a nu avea casă şi masă. adică o anumită concretizare a semnificaţiei. ipotenuză etc. Altele. De exemplu. Aşadar. expresia a face casă bună (cu cineva) nu se regăseşte în toate limbile. pentru că semnificaţiile din diferite limbi nu se suprapun perfect. . Sensul este o asemenea componentă. Obiectului denumit i se spune semnificat.„viaţă” (ordonată/dezordonată). . Procesul abstractizării/concretizării Clarificări terminologice Cele mai multe cuvinte dintr-o limbă naturală au mai multe sensuri. Exemplu: sensul 1) locuinţă. Actul prin care unui obiect îi atribuim un nume se numeşte denotaţie (sau denotare. în expresii precum: casa-casă. în forma unui cuvânt. 7.) Obiect real Noţiune abstractizare maximă Semnificaţi substituire Sens actualizare contextuală Nuanţă detaliere contextuală Figura 3. încăpere specială (casa scării). Polisemantismul reprezintă o posibilitate de clasificare (organizare) coerentă a vocabularului.„odaie.„mormânt” (cf.1. mult mai puţine. semnificare. 4. denumire. denotat. Aceste posibilităţi de 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Exemplu: semnificaţia cuvântului casă se compune din următoarele sensuri: 1. desemnare.„mulţime” de copii.1. după cum acelaşi cuvânt poate denumi mai multe obiecte. în anumite contexte lingvistice şi situaţionale. adică sunt monosemantice (carbon. în expresia a avea o casă de copii. 6. Numelui care îl denotă (desemnează) îi spunem semnificant (significant) etc. Ea reprezintă o substituire. în anumite contexte lingvistice şi situaţionale.

Schimbările semantice Schimbările de sens nu au caracter regulat. se pot încadra în nişte titluri generale. căile şi rezultatele lor. b) cauze lingvistice: presiunea contextului (pierderea determinatului): covor persan > persan. dar nu au un conţinut semantic propriu-zis: în induce ideea de „interioritate”. articolele.schimbarea atitudinii sociale: lat. azi golit de noţiune.şi intralingvistice. În lingvistică. etc. evoluţia gândirii: gr. ca şi în schimbările de vocabular. fenomene. Sensurile. 5. rom. mai corect. stări. ţigări de Havana > havane. „in-divizibil”) – atom (divizat. Cauzele schimbărilor semantice sunt. misselus „mizer”. ci sunt libere. trecerea din sfera de specialitate în uzul larg: a tămâia (relig. „nenorocit” > rom. a) cauze extralingvistice: schimbarea noţiunii: pană (de gâscă) > pană (de scris). mutualis „reciproc” > mutual. stilistică. conjuncţiile. rom. dar nu reprezintă noţiuni∗. supra 2. după cunoştinţele actuale. extrem de numeroase şi variabile de la un cuvânt la altul.). cf. în protoni. acţiuni etc. ambiguităţi (omonimii supărătoare) Ai ai? > Ai usturoi? La origine. specific sclavului” – servie („umil”). dar nu toate cuvintele exprimă noţiuni: instrumentele gramaticale (prepoziţiile.3.Organizarea semantică a vocabularului denotare constituie criterii de organizare semantică a vocabularului (sinonimia. provine din lat. etimologii populare (asocieri fono-lexicale întâmplătoare): lat.. chiar şi cuvintele-instrument au reprezentat noţiuni: pas. dar numai prin asociere cu un alt cuvânt. Totuşi. sentimente. nuanţe. bazată mai ales pe mecanismele tropilor. după cum vom vedea. mişel „nemernic”. pas (pl. sila „forţă” > rom. ca cele fonetice. în funcţie de context. el nu are o semnificaţie proprie. se numeşte conotaţie.. Relaţia noţiune-cuvânt nu este foarte riguroasă: toate noţiunile se exprimă prin cuvinte. din negaţia franceză ne .. servilos „de sclav. în general. pierderea sentimentului etimologic (a sensului primar): lat. corp fonetic redus ai – înlocuit cu usturoi (cf. pas. prin obiect se înţelege orice semnificat: lucruri. valori conotative (suplimentare) ale cuvântului respectiv sau valori stilistice (afective.. trecerea dintr-o limbă în alta: slv. deoarece contextul este. o turnură expresivă. idei. a-tomos („ne-tăiat”. înţeles greşit ca „pe tăcute”. paşi).). extra .) induc sensuri. passus. verbele auxiliare etc. expresive). de obicei. Sunt interesante pentru structura vocabularului prin cauzele. silă. nuanţele nou obţinute se numesc conotaţii sau. Actul prin care se restrânge sau se lărgeşte sensul unui cuvânt. omonimia).).) – „a linguşi” (fr. ∗ 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Concluzia este că relaţia obiect-cuvânt trebuie să includă întreg lanţul prezentat convenţional în Figura 3. fiinţe. neutroni etc. Aceste cuvinte au sens.1.

a publicat o lucrare similară. lat. 1984. (e) trăznet. şi pierit. inimă „suflet”. Eminescu ~ volum de poezii scrise de Eminescu. „a lua cu împrumut”. . cerneală „negreală” (cf.adăugarea unui sens: limbă „organ al vorbirii”.restrângere de sens: rom. ciornâi) > lichid pentru scris. prost „nepriceput”.. varză „verdeaţă”. de orice culoare (cf. prin materialul bogat şi prin unele idei pe care le conţine). cf. aceasta este realitatea. lemn etc. cerneală roşie).lărgire de sens: lat. încă. . Eufemismul: venerabil (bătrân). haghios „sfânt”). Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . 1887. arh. intitulată Încercare asupra semasiologiei limbi române. Science des significations (Paris. metaforizarea acţionează pe scară foarte largă. Hiperbola: (este) un distrugător. pehlivan „erou” > rom.de la abstract la concret: lat. în mare măsură. a îndruma < drum. pasăre (termen generic).polarizarea sensurilor: a împrumuta „a da cu împrumut”. Sinteze de limba română. o capacitate. (Theodor Hristea. ministru. sala a aplaudat. (cf.de la concret la abstract: a tăbărî („a aşeza tabăra”) > a tăbărî („a se năpusti asupra cuiva”) (cf.. opera lui Eminescu. a (şi) arunca ochii pe fereastră etc. . Teză de doctorat a lui Lazăr Şăineanu (valoroasă. deşteptule! („prostule!”) Direcţiile schimbărilor semantice sunt. . Cotnar ~ vin. reductibile la câteva tendinţe generale. p. concretizate în acţiunea unor figuri de stil: Metafora: cătrănit capătă sensul figurat de supărat. 17). Lazăr Şăineanu (18591934). metal. „legume proaspete” > varză „curechi”. Studii istorice despre transiţiunea sensurilor. pehlivan „şarlatan”. probabil. Ironia: aghiuţă (< gr. Sinecdoca: pahar ~ băutură („am băut un pahar”). Bréal. lucrarea a rămas. diverse obiecte (alungite) din piele. „vorbire” > limbă „arătător al ceasornicului”. în fapt. excelentă pentru momentul respectiv. complet necunoscută atât lui Michel Bréal. slv. arh. vatră ~ casă. Căile de evoluţie sunt şi ele nenumărate. Bucureşti. anima „inimă. care. . naţie. Deşi. . prost „simplu” (cf. ţi-am spus de o mie de ori!.Organizarea semantică a vocabularului Lectură suplimentară „Părintele semanticii lexicale este considerat filologul şi indoeuropenistul francez Michel Bréal (1832-1915). patrie. şi a închiria.înlocuirea unui sens vechi cu un sens nou: rom. şi a lămuri < lamură. „fără minte”. a ( -ţi) se scufunda corăbiile. Metonimia: limbă ~ vorbire. prostâi) > rom. passer „vrabie” > rom. minister „funcţionar mărunt” (cf. minus) > rom.depreciere de sens: tc. . . pâine ~ existenţă. înainte etc. 1897). nu vom pierde prilejul de a sublinia întâietatea compatriotului nostru. naţiune „popor”. a hotărî < hotar). cu exact 10 ani înaintea lui M. slv. cât şi celor mai mulţi semanticieni străini din epoca respectivă şi de mai târziu”. rezultatele evoluţiei semantice: . autor al lucrării Essai de sémantique. organ central al aparatului circulator” > rom.înnobilare a sensului: lat. natio „naştere” (< nascor) > rom.

........................ ....... genul pentru specie şi specia pentru gen. cuvintelor creându-se un microsistem polisemantic.. Sursele polisemiei sunt: a) alunecările (deplasările) de sens................................... care sunt monosemantici...... Într-o limbă naturală. Fac excepţie unii termeni strict tehnici................. Exerciţiul nr. care sunt asemantice... b) tropii (figurile de stil).............................. ştiinţifici etc........ fr. De exemplu............. 1 1........................... .............4......................................... „intervalul de timp în care se mănâncă” etc........... majoritatea cuvintelor prezintă această calitate a polisemantismului............................... Cuvântul masă (pl........... este un model de organizare semantică a vocabularului bazat pe Caracteristică capacitatea cuvintelor de a avea mai multe sensuri...... Polisemia Polisemia............ Trecerea lui ai „usturoi” în fondul arhaic şi regional este rezultatul însumat a două cauze ale schimbărilor de vocabular....................................... o lucrare de lexicologie sau lexicografie consacrată metaforei (metonimiei...... picior............................................... Când numărul sensurilor unui cuvânt este foarte mare (şi Excepţii asta se întâmplă cu multe cuvinte din VF – părţile corpului omenesc: cap....Organizarea semantică a vocabularului Toate aceste evoluţii îmbogăţesc şi nuanţează mult şi în permanenţă semnificaţia (totalitatea sensurilor) unui cuvânt.......................... ......... „acţiunea de a mânca”.. 5. generală a Între aceste sensuri se păstrează o oarecare legătură.............. gură.................................. dicţionarele înregistrează 54 de sensuri sub cuvântul cap...........) vorbim despre pletoră semantică.. Cum este numită.... Precizează care sunt acestea! ............. ...... mână.... numele unor acţiuni – a face etc.................... ochi...... direcţia acestor evoluţii? ...” şi-a extins semnificaţia spre sensurile: „(fel de) mâncare”........ 2..... precum şi instrumentele gramaticale (prepoziţiile.. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural ................... eventual........... conjuncţiile).......................... c) calcul semantic.... Dă două exemple de schimbare lexicală datorată acestui procedeu stilistic..... 3........... în paginile de mai sus...................... Sinecdoca este o relaţie bazată pe transferul prin contiguitate (partea pentru întreg şi întregul pentru parte......... polysemie (cf.......)... numele propriu pentru numele comun etc................ poly „mult” + semia „sens”)...... Consultă...................................................... sinecdocei)............................. mese) „obiect de mobilier........................... singularul pentru plural....................... gr.............

c) limbă „organ anatomic” > limbă „popor”. Polisemia este o dovadă a vechimii şi a vitalităţii unei limbi. deoarece se păstrează (în masa vocabularului) atât sensul primordial. baie (scaldă) cadă bold clădire (prin extensie) ţeapă (la viespe. dar dezvoltă (foarte) multe sensuri conotative. Procesul lărgirii/restrângerii semantice este numit uneori derivare semantică prin comparaţia cu derivarea morfematică. pe de o parte. 1980. după cum procesul morfolexical produce cuvinte noi. cât şi sensurile actualizate la un moment dat. Dacă un cuvânt monosemantic are exclusiv sens denotativ (denominativ.Organizarea semantică a vocabularului Exemple: a) limbă „organ anatomic” > limbă „vorbire”. sensuri relaţionale Polisemantismul se formează prin dezvoltarea clasei 2) din clasa 1). şi căile şi direcţiile de evoluţie a sensurilor. slv. s. cf. pentru că înregistrăm sensurile existente în prezent în semnificaţia unui cuvânt. respectiv a comunităţii vorbitorilor respectivi. acele bradului. Evoluţiile urmează un traseu radial şi/sau un traseu şcolar (vezi Figura 3. ca model de sistematizare semantică. cele polisemantice nu pot avea mai mult de un sens denotativ. sensuri denotative 2. acul de cale ferată etc Din toate aceste precizări rezultă.2. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar şi diacronic.) vârf (de şină) ac încăpere (prin restrângere) recipient soluţie chimică Figura 3.): a) 1.a. arici etc. impune câteva clarificări privind clasificarea sensurilor. pe de altă parte. Multiplicare/restrângere scalară indicator frunză (de ceas) (la conifere) Figura 3. Gh. Această ierarhie este completată de I.2. Multiplicare semantică radială: ac (de cusut) > ac de albină. „naţiune”. cognitiv). de fapt. Ca şi aceasta. Constantinescu-Dobridor. mai mult posibilităţi de clarificare a sensurilor (cf. Coteanu cu clasa sensurilor parţiale (relaţionale) ale instrumentelor gramaticale. b). v. jazik.2. b) limbă „organ anatomic” > limbă „arătător al ceasornicului”. Fenomenul polisemantismului are un caracter sincronic. are un caracter iterativ şi regulat şi.b. în diferite epoci ale evoluţiei istorice a limbii. Analiza ei. acele ariciului (acul viespii). cel semantic produce sensuri noi. acele ceasornicului.2 a şi 3. sensuri conotative 3.

80 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cf. artistic) 3. înregistrat o singură dată în dicţionar. homonymie.5. derivat din acesta (DEX.. s. actual 2. Omonimia Omonimia este identitatea perfectă a formelor sonore ale cuvintelor care au înţelesuri total diferite (fr.lac2 „substanţă lichidă care dă aspect strălucitor suprafeţelor” < germ. + nymos „nume”). concret (perceptibil şi reprezentabil prin simţuri) 2. lacus . cornuri (3). sens propriu (denotativ. cu numerotarea sensurilor după eventualul semn egal. cf. sens general (semnificaţie) 2. vorbirea uzuală le identifică: . ca sens secundar. denominativ) 2. similare . principal) 2. Lack.lac1 „întindere de apă stătătoare” < lat. hipocoristic (de alint) 2.). sens secundar 1. pl.. gr. expresiv.corn1 „excrescenţă osoasă frontală la animalele rumegătoare” . pentru a se arăta că este vorba despre cuvinte diferite: 1 . seminare c) evoluţie întâmplător identică a unor etimoane diferite: .corn2 „arbust cu lemn tare şi flexibil. sens fundamental (de bază. sens figurat (conotativ.Organizarea semantică a vocabularului b) c) d) 1. omonimul se numerotează înainte de definirea sa. depreciativ (peiorativ) e) f) g) 5. „egal”. abstract (care nu poate fi perceput şi reprezentat în plan senzorial) 1. primordial.): .semăna2 „a însămânţa” < lat.corn3 „produs de panificaţie în formă de semilună”. sens impropriu (nepotrivit. Unele dicţionare îl includ.somn „specie de peşte” Sursele omonimiei sunt multiple: a) dezagregarea sensurilor unui cuvânt (vezi supra: alunecări de sens etc. homoios „la fel”. sens particular (contextual) 1. nerecomandabil) 1. „acelaşi”. învechit (arhaic) 3. pe corn3 la corn1. totuşi.semăna1 „a avea trăsături comune” < lat. afectiv. primitiv.” .somn „stare fiziologică de repaus” 2 . Dovada faptului că este vorba despre trei cuvinte diferite este flexiunea diferită. rar 1. corni (2). etc.v. coarne (1). Spre deosebire de cuvântul polisemantic. originar. b) etimologia populară. deşi au origini (etimoane) diferite.

şi somn etc. ţesătură. dar cu grafie diferită (ceai/ce-ai.spătar2 „curea de ham care trece peste spatele calului” . Se consideră că între broască1 „animal amfibiu” şi broască2 „încuietoare” s-a rupt legătura.) . semantice.) „prăvălie” b) omonime intolerabile – care au forme identice.cursă2 (curse) „capcană” b) omonime parţiale: .dragă (adj.boí „colora” . în vorbire. în timp ce corn3 rămâne în sfera semantică a lui corn1. În principiu. precum şi cuvintele identice fonetic.). tocmai pentru că au particularităţi fonetice. cópii – copíi). căci încalcă regula omofoniei): .spătar3 „boier care ţine spada domnitorului” Omonimia intolerabilă provoacă modificarea unui dintre termeni.bói „înfăţişare” . etimologice: a) omonime lexicale – create la nivel strict lexical: război1 „conflict armat de mari proporţii”. c) omonime gramaticale – identitatea unor forme flexionare diferite: lucrează (el). ca paralelisme.spătar1 „rezemătoare de la scaun” . Accidentele fono-morfologice care conduc la identitatea contextuală a unor anumite forme pun problema relaţiei omonimic „acelaşi nume” – omofonic „aceeaşi sonoritate” – omografic „aceeaşi scriere”. În unele lucrări.boltă (reg. Tipul a) comportă discuţii.bandă2 (bande) „grup (de răufăcători)”. mică2 (adj.). . lucrează (ei) etc. fie numai şi prin accent (tórturi – tortúri.) „mineral cristalizat”. metal etc. nai/n-ai) nu ar trebui să fie considerate omonime.Organizarea semantică a vocabularului d) evoluţia derivativă a unei baze comune. ácele – acéle. căci gradul de depărtate de bază a unor omonime provenite dintr-un cuvânt polisemantic este un criteriu subiectiv. război2 „unealtă/maşină de ţesut”.cursă1 (curse) „alergare” .dragă (subst. Tipologia omonimiei se structurează după criterii lexicogramaticale. Proiectul pentru Învăţământul Rural adesea eliminarea sau 81 . cu sufixe lexico-semantice omonime: ciocan (cf. După criteriul flexionar. b) omonime lexico-gramaticale – identitatea a două părţi de vorbire diferite: mică1 (subst.) . dar cu pronunţie diferită.) „de dimensiuni mici” (fem.boltă „arcadă” .bandă1 (benzi) „fâşie îngustă de hârtie. cuvintele identice grafic. există: a) omonime totale: . morfologice sau stilisticofuncţionale diferite (deci sunt parţiale. nu ca un cuvânt separat. clasificarea în „totale” şi „parţiale” se suprapune altui mare tip: a) omonime tolerabile – care rezistă. aparţin aceleiaşi variante funcţionale a limbii şi apar în aceleaşi contexte: . motiv pentru care în DEX este înregistrat ca sens al lui 1.

în zonele unde circula păcurar2 „vânzător de păcură”). şi supra. Ion Rotaru. Dicţionarul de omonime. sinonimia este cea mai răspândită şi cunoscută modalitate de organizare semantică a vocabularului. Dicţionar de omonime. c) mărci morfologice diferite: cot1 . care a rezolvat ambiguitatea supărătoare datorată omonimiei (cf. s-a format porumbel. dar şi extralingvistică (istorică. omonimia este un fenomen natural. syn „nume a” + nymos „nume b”).coţi vs. c) numai omofone.). Exerciţiul nr. Sinonimia Relaţia semantică stabilită între cuvinte care au forme diferite. cot3 . are toane etc. Ea este o sursă de expresivitate. Sursele sinonimiei sunt de natură lingvistică.coturi. Bucureşti. de turnuri stilistice (calambururi). Româna.) – foale (lat. capră „animal”. Dezambiguizările se realizează prin: a) sinonimie (păcurar1 „păstor” a fost înlocuit. pe cât posibil. socială. chiar dacă bazat pe coincidenţe.) – vreme (sl. supărătoare prin ambiguităţile create în comunicare. ai – usturoi). Considerată o maladie a limbii. prin reducerea polisemantismului şi crearea de forme monosemantice. „Avram Iancu”. (telefonul) nu are ton. se pare că şi porumb1 „plantă cerealieră” l-a eliminat (în Muntenia) pe porumb2 „specie de pasăre” sau. Ulpia Traiana. 1993. a) împrumutul – sursă direct şi cea mai importantă: pântece (lat. Marina Lorentz-Popa. cf. Încercuieşte răspunsul corect. b) primele două omonime.) timp (lat.coate vs. omografe. omofone. jocuri de cuvinte (seamănă. prin adăugarea unui sufix diminutival. plasticizare şi nuanţare a limbii. b) determinare contextuală: capră de tăiat lemne vs. dar înţelesuri (aproape) identice se numeşte sinonimie (fr. -el. nu are prea multe cuvinte cu virtuţi omonime (mai puţin de 1.) – abdomen (fr.6. cot2 .). omonimia reflectă tendinţa naturală a limbii spre clarificare („legea” clarităţii limbii). al treilea omograf. synonimie „împreună”. Bazată pe o relaţie inversă decât omonimia între formă şi conţinut. mai precis. l-a modificat. Toate acestea sunt surse de îmbogăţire.) 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 Cuvintele móbilă. mobílă. dar nu răsare. În cele din urmă. economică etc. 1996). 5. dată fiind şi scrierea fonetică.Organizarea semantică a vocabularului Exemplu: pisoi1 „pui de pisică” l-a eliminat pe pisoi2 „unealtă de pisat în piuliţe”. Alexandru PopescuMihăeşti.) – stomac (sl. d) numai omografe. Bucureşti. gr.500 – cf. mobilá sunt: a) toate trei omonime.

Iliasă-Friguri etc. manifestată prin dezvoltarea unor sensuri care ajung să desemneze acelaşi cuvânt: dovleac – tărtăcuţă – bostan. Sinonimia reflectă etapele evoluţiei istorice a limbii şi poporului respectiv. fălos – falnic – fudul (vezi studiile de specialitate ale unor cercetători ca Şt. pentru „cap” c) derivarea – prin crearea unor cuvinte noi pentru noţiuni care aveau deja un nume sau prin valoarea sinonimică a afixelor: a spera – a nădăjdui < nădejde + ui ilegal – nelegal d) prin acţiunea dubletelor etimologice – cuvinte româneşti provenite de la un etimon comun. Eminescu ilustrează paradoxul înnoirii imaginii poetice prin învechirea lexicului utilizat (În privazul negru-al vieţii-mi / E-o icoană de lumină). afixale: in – -ne – aSinonimia reflectă capacitatea vorbitorilor. aproximative: mulţime – potop arhaice: stindard – steag populare: muiere – femeie regionale: crumpi – cartofi de jargon: slujbă – serviciu b) sinonime argotice: biştari – bani profesionale: cord – inimă poetic: bălai – blond livresc: aliaj – amestec fonetice: â – î morfosintactice: foarte frumos – extraordinar de frumos c) sinonimii lexico-frazeologice: stilou – toc rezervor. dând măsura receptivităţii.). parţiale: pom – copac – arbore. a) sinonime Proiectul pentru Învăţământul Rural 83 . a o şterge – a spăla putina etc. după criterii etimologice şi funcţional-stilistice. prin introducerea unor sinonime în acelaşi context: trufaş – ţanţoş – mândru. Munteanu. flexibilităţii şi bogăţiei unei limbi. este un mecanism de formare a neologismelor. D. Liviu Rebreanu sugera tema romanului Ion prin seria sinonimică ce reflecta obsesiile personajelor (pământ – glie – ţărână – brazdă etc. strict lingvistice. tardivus) subţire – subtil ( < lat. a scriitorilor de a evita monotonia. de a nuanţa şi plasticiza exprimarea prin valorificarea resurselor limbii.Organizarea semantică a vocabularului b) polisemia – sursă indirectă. subtilis) Tipologia sinonimiei se stabileşte după criteriile gradării (intensităţii) denotaţiei. bun – preţios.). M. în etape diferite: târziu – tardiv (< lat. totale: nea – zăpadă – omăt. Sadoveanu explica arhaismele folosite pentru culoarea locală. M.

Este însă. Limba lor a devenit o limbă mai mult decât bogată. rapid (fr. în limba actuală. nu sunt paronime. 16). 3. grevum) şi dificil (fr. Exerciţiul nr. Exemplu: emigrant – imigrant Deşi se încadrează în „jocul” general semantic dintre formă şi conţinut.. De unde. dar apropiate ca formă (fr. omonimia parţială. căci an – ac. paronimia nu constituie o modalitate de organizare semantică. că respectiva grupare nu este foarte riguros structurată. eventual. (După Al. derivatele moţionale (student – studentă). gr. nr. Lombard. greu (lat. dicţionarele de specialitate.) – atlaz ( < tc.. Într-adevăr. – toate aceste probleme lexicologice constituie un întreg pe care nici o limbă nu-l oferă mai bine studiului. cf. diferenţierea semantică sau geografică a sinonimelor.7. 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Găseşte titlurile unor dicţionare de sinonime ale limbii române. ceea ce înseamnă. scară – scală – escală. o relaţie foarte importantă. p. încearcă să stabileşti sfera funcţional-stilistică a termenilor din următoarea serie sinonimică: (1) a muri – (2) a deceda – (3) a înceta din viaţă – (4) a-şi da obştescul sfârşit – (5) a se duce la Domnul – (6) a plecat (dintre noi) – (7) a mierlit-o – (8) a dat colţul etc. 3 1. rapide). ca variantele regionale (lăcrăma – lăcrima). rapidus). întrucât atracţia paronimică generează numeroase greşeli de exprimare. în Ramuri. foarte numeroase grupe de sinonime. De altfel. tempus) şi vreme (slav vremja). este important de precizat că paronimia nu trebuie confundată cu alte fenomene fono-lexicale. practic. para „alături” + onoma „nume”). 5. 2. derivatele sinonimice (fetiţă – fetică). elementul deosebirilor fonetice nu este definitoriu. b) evoluţii întâmplătoare spre forme apropiate: atlas (< fr. cadrul uimitor de extensibil al vocabularului. formele articulate/nearticulate etc. Numărul cuvintelor întrebuinţate de români nu încetează să crească.). paronymie. deşi au un singur sunet diferit. Tipologia paronimelor este foarte bogată. 1976. printre altele. o cvasiomonimie şi având atingeri cu polisemia şi sinonimia. repede (lat. dificil). Paronimia Relaţia care se stabileşte între două cuvinte cu sensuri diferite. Sursele paronimiei sunt de natură etimologică sau istorică: a) dublete sau triplete etimologice: virtuos – virtuoz. felul în care cuvintele trăiesc împreună în interiorul acestui cadru. Importul aproape nelimitat de cuvinte noi. ca timp (lat. fiind. Consultând.. concurenţa dintre cuvintele care aparţin straturilor diferite. Craiova. ljutŭ). ea păstrează foarte adesea cuvântul anterior care serveşte pentru a exprima acelaşi lucru. iute (slv.Organizarea semantică a vocabularului Lectură suplimentară Când româna importă un cuvânt străin.

înveterat – învederat ş. – subst. antonymie. algocalmin – albocalmin etc. prin locul lor în cuvânt (rădăcini. Câteva sute fac parte din lexicul uzual. dar cu sensuri opuse se numeşte antonimie (fr. dar a reuşit să aibă o (reacţie – reacţiune) raţională. după cum am spus. d) alte clasificări au în vedere factorul morfologic (subst. cuvintele respective trebuie să-şi manifeste diferenţa şi prin calitatea sunetului/sunetelor respective. prin unele contradicţii semantice. 5. cf. literar – literal. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . În principiu. contaminaţia (modificarea unui cuvânt prin încrucişarea cu alt cuvânt apropiat ca înţeles. Atitudinea insolentă – insolită a tinerilor l-a (enervat – inervat). pentru o (fracţie – fracţiune) de secundă. care constă în confuzia semantică favorizată de apropierea formală dintre cuvinte. Ultima clasă este valabilă numai pentru cuvintele mai lungi (cu cel puţin trei silabe – for-tu-it).: petrolier – petrolifer) etc.8. Acestea se adaugă altor greşeli. clasificarea ţine de numărul şi poziţia sunetelor specifice: a) paronime cu un fonem diferit: pronume – prenume. învesti – investi. S-a constatat că unele perechi paronimice revin frecvent pe listele greşelilor de exprimare: adagiu – adagio. în cadrul orelor de vocabular şi cultivare a limbii. miner – minier. afix). considerat înrudit etimologic: remuneraţie – renumeraţie. care nu trebuie confundate cu atracţia paronimică: etimologia populară (modificarea unui cuvânt sub influenţa altuia. Antonimia Relaţia semantică stabilită între cuvintele cu forme diferite. confuzie de termeni: a dura – a supravieţui). a. în unele lucrări de specialitate acestea nici nu mai sunt considerate paronime. subst.Organizarea semantică a vocabularului Pentru a fi definite ca paronime. fortuit – forţat. apropia – apropria.: erupţie – irupţie. – adj. Atracţia paronimică este. literar – literal paronime cu două foneme diferite: colabora – corobora paronime cu trei foneme diferite: fortuit – forţat. 4 1. Subliniază forma corectă a cuvintelor din paranteze: A oprit într-o (staţie – staţiune) şi a umplut (complet – complect) rezervorul. anti „contra” + onyma „nume”).). ceea ce înseamnă că respectivul fenomen trebuie studiat cu atenţie în şcoală. gr. Dicţionarele de paronime ale limbii române înregistrează până la 5000 de unităţi. familiar – familial. o sursă de frecvente greşeli. enerva – inerva. b) paronime formate prin alternanţa fonemelor: preveni – proveni paronime formate prin metateză: releva – revela paronime formate prin adăugare: albastru – alabastru c) paronime realizate pe radical: cazual – cauzal paronime realizate pe prefixe: prescrie – proscrie paronime realizate pe sufixe: anual – anuar etc. Exerciţiul nr.

deşi „opuşi”. între care se stabilesc. . omul îşi reglează existenţa în mod dihotomic.complementari: a vinde/ a cumpăra.contrarietatea (a ⊃ b şi b ⊃ a). în sens larg: alb/negru.). . „avantajos” – „dezavantajos”). deci. cald 0 rece + Această rigurozitate.) constituie sursele antonimiei. aflaţi în poziţii simetrice faţă de un termen φ.Organizarea semantică a vocabularului Exemplu: frumos – urât Antonimia este cel mai riguros şi mai puternic model de organizare semantică a vocabularului.contradicţie (a ⊃ b. cald/rece. „Contradictoriile” sunt măsurabile. căci termenii antinomici. existenţa umană Surse (extra)lingvistice transpusă în opoziţii.binare: viaţă/moarte. mai precis. evident.totale (propriu-zise). . morfosintactic. relaţiile psihologice.contrari: frumos/urât. b) antonime: .: antonimiei . c) antonime: . Baza antonimiei o constituie.graduale: cald (călduţ.contextuale: roşu/negru. pe care le Baza logică a regăsim şi în matematică etc. prost/deştept. „Complementarele” derivă una din cealaltă. compunerea. nu pot exista una fără cealaltă (noţiunea de „frumos” o implică pe cea de „urât”) şi au un mare grad de abstractizare şi de evaluare subiectivă („frumosul”. simte şi face. cu vaste implicaţii nu numai în organizarea Definiţie vocabularului. prin raportare la două repere extreme („bine” – „rău”. pe o axă de referinţă ±. la nivel fonetic. salvându-le de la schematism.parţiale.contradictorii: mare/mic. greu/uşor etc. prin mecanisme psiho-logice şi lingvistice. au cel puţin un sem (element semnificativ) comun şi un sem contrar. ci în întreaga structură a limbii. frazeologismele etc. „binele” înseamnă altceva pentru fiecare vorbitor). ce marchează nuanţele gândirii şi simţirii umane. . aceste surse oferă şi principalele criterii de clasificare: a) antonime cu termeni: . pământ/apă. socialmente determinată (mare/mic. pe o scară de valori. S-a dovedit că în tot ceea ce gândeşte. dar b ⊃ a). 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . albii/roşii. în sens restrâns: bine/rău.complementaritate (a ⊃ b şi – b ⊃ a). sinonimia. diverse grade intermediare. Toate acestea sunt determinări logice şi psihologice: a) „Contrarele” se presupun reciproc. Tipologie Ca şi în cazul celorlalte modalităţi de structurare semantică. opoziţiile logice. . precum şi fenomenele lingvistice şi stilistice (polisemia. . derivarea. stilistic şi chiar la nivelul unui mesaj de dimensiuni mari. . se datorează relaţiei profunde cu mecanismele gândirii umane. călâi)/rece (recişor). Baza logică.

la cea fonetică. Pe axa ± se pot găsi şi alţi termeni. b. morfo-semantică. lexicală.substantivale: cer/pământ Le-am enumerat în ordinea frecvenţei. căci tot atât de bine se puteau opune foc/apă. de fapt. repede/încet . de o realitate temporar cunoscută de către vorbitori: roşu şi negru erau simbolurile profesiilor cu valoare de destin în romanul omonim al lui Stendhal. La plăcinte înainte. Unele sunt percepute ca antonime exclusiv în baza formanţilor derivativi.sufixare: lăudător/lăudat. . căsuţă/căsoaie etc. Marcă logico-lexicală a Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 .: bine/rău.frazeologici: a dormi/a sta de veghe. În cazul unei perechi ca alb/negru. Antonime: . albii şi roşii erau clasele sociale în luptă (menşevicii şi bolşevicii) în timpul Revoluţiei bolşevice din 19171918 ş. decât cuvintele care numesc un obiect.simetrici: învăţat/dezvăţat . asocierea este realizată în sens larg. Antonimia organizează întregul mesaj. la război înapoi etc. în timp ce gradualele presupun simetrii chiar şi la niveluri intermediare (călâi/recişor). c) „Binarele” se presupun a fi exclusive.verbale: a plânge/a râde .adverbiale etc. O serie de figuri de stil se bazează pe antonimie: ironia (deştept ≠ prost). stilistică: De bine. propriu-zise) sunt cele bazate pe o opoziţie logică contrară. circumstanţele să fie mai frecvent antonimice. şi anume.Organizarea semantică a vocabularului un termen se transformă în opusul său. oximoronul (neguri albe / dulce durere) etc. fără comparaţia implicată pe care o presupune o pereche antonimică.) cf. şi în cazuri ca pământ/apă. a.homolexe: jos/sus . de la o anumită dispunere logică. . acestea devin antonime doar într-un proces psihic de transfer. căci semnificaţia bazei s-a pierdut pentru vorbitorul de astăzi: . Este normal ca aprecierile privind calităţile. „Contextualele” depind de un eveniment. ci ideea de „± lumină”.prefixare: îngropa/dezgropa. b) Antonime totale (perfecte. îngheţat/fierbinte etc. extremele spectrului solar sunt „infraroşu” şi „ultraviolet”. şi încărca/descărca (car).îmbrăca/dezbrăca (de la braca „pantaloni din piele”). d. şi/nici.încălţa/descălţa (de la calceus „calceus”. cuvintele respective nici nu desemnează culori.asimetrici: corect/incorect . pe o rădăcină comună şi pe elemente afixale antonimice: . ceea ce justifică statutul discutabil al relaţiei antonimice existente. c) Antonime cu formanţi: . După criteriile morfo-lexicale şi lexico-semantice se pot clasifica: a.adjectivale: uşor/greu . În plan ontologic. Şi alte clase morfologice pot contracta perechi antonimice: acesta/acela. Antonime: . chiasmul (la trecutu-ţi mare / mare viitor).heterolexe: corect/incorect Homolexele se bazează. acţiunile. încăleca/descăleca (cal). de rău. a reprezentării cantitative în structura morfologică a limbii. aer/pământ etc. m. situaţi dincolo de cei de bază (cald/rece). pe/sub etc. litota (nu mare = mic).

În lingvistica românească. ca în figura 3. De exemplu.2. Găseşte semnele comune (supraordinate) în formula semică a paradigmelor antonimice: a) cald/rece. Totuşi. Relaţii intersemantice Exerciţiul nr.2. b: a. 3. c) puternic/slab. dar unii subiecţi au răspuns prin hiponimie/hiperonimie (noapte.). a. „învăţătură” etc. De exemplu. Unele cuvinte polisemantice au în semnificaţia lor generală inclusiv sensuri antonimice. dicţionar. lăsând la o parte sensuri precum „scrisoare”. cinstit onest 0 necinstit deştept. care nu admite grade intermediare. Hiponimia / Hiperonimia Este relaţia de ierarhizare semantică între două cuvinte. care este hiponimul său. b. Antonimia intră în relaţii riguroase cu sinonimia. perechea mort/viu reprezintă o antonimie binară.Organizarea semantică a vocabularului antinomiei. 2. mai ales în lingvistica străină. pe baza unui sem comun. inteligent prost învăţat. cult şmecher Figura 3. Roşu şi negru. cuvântul cultură. b. supra. polisemia etc. Război şi pace. ca supraordonată definitorie.. sugerate în titluri ca Venere şi madonă. În principiu. cel de bază în limba română contemporană. b) scump/ieftin. 5. antonimia generează construcţii arhitectonice de mari dimensiuni. limba vie găseşte posibilităţi pentru a exprima nuanţe. cuvântul carte poate avea. relaţiile ierarhice de acest tip sunt incluse în structura câmpului semantic. a. iar ca subordonată.9. Se înţelege de aici că dintre sensurile cuvântului carte trebuie ales numai unul. cf. la cuvântul-stimul întuneric. Dă două asemenea exemple. în registrul figurat. Formulează sintagma care exprimă nuanţarea acestei opoziţii. în celebrul Complet de la Minnesota. cameră obscură etc. evident. 5 1. care este hiperonimul său. căci adjectivele componente nu admit grade de comparaţie. majoritatea răspunsurilor de asociere s-a concretizat într-un cuvânt antonimic („lumină”). 88 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Relaţia este tratată de sine stătător.

ci „pentru adăpostirea unor utilaje. palat.m. adjectivul. iglu. baracă. stabilirea unor ierarhii (practic. dintre cele care ocupă primele locuri în analiza componenţială a termenilor respectivi.3. un inventar de cuvinte înrudite. han. servicii” etc. arhaice. De exemplu. internat. totuşi. prin alte sensuri (seme) el nu respectă sensul „de locuit”. dar „numele de culori” sunt. „pentru a fi locuit”. a unor relaţii de hiponimie/hiperonimie) rămâne un act relativ subiectiv. Se porneşte. câmpurile semantice se structurează prin selecţia unei anumite clase gramaticale: termenii pentru „locuinţă” sunt desemnaţi mai ales prin substantive. câmpul semantic al locuinţei este alcătuit dintr-o submulţime de cuvinte precum: casă. Câmpul semantic Relaţia de ierarhizare stabilită pe baza înrudirii noţionale sau denotative între cuvinte care se organizează astfel într-un fragment de lexic relativ izolat şi autonom se numeşte câmp lexical sau subansamblu lexico-semantic.d. se află în această situaţie. beton” – „construită din lemn” – „~ din pânză” – „~ din zăpadă”. Prin aceste demersuri metodologice se pot izola fragmente lexicale care cuprind între câteva zeci de cuvinte (50 de nume de Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . cămin. pensiune. Includerea unor termeni precum clădire sau imobil în câmpul semantic al locuinţei este justificată numai parţial. colibă. „Rudenia” dintre aceste cuvinte constă în cel puţin un sens (sem) comun. depou etc. vilă. în principiu. se exclud variantele regionale. prin sensul „loc construit”. Chiar şi după aceste procese de dezambiguizare. „luxos” – „modest”. Câmpul semantic al locuinţei În plus. colibă. bloc. „de folosinţă permanentă (îndelungată)” – „de folosinţă temporară (ocazională)”. şi în acest caz. de exemplu.10. birouri. De exemplu. (Vezi Figura 3. relativ logic structurate: „mare” – „mic”. pe când „fenomenele sonore” sunt desemnate mai ales prin verbe.3. „trai” etc. „construit din cărămidă. castel.a. Termeni ca hangar. cabană. Urmărind însă semnele comune. grupând alături de cele (două) comune. aparate. se poate stabili. de la un sens fundamental al cuvântului cu virtuţi polisemantice. populare. hotel. cort ş. Nu se iau în discuţie sensurile secundare ale lui casă: „familie”. De asemenea. „din pământ şi stuf” etc. toate cuvintele din câmpul semantic de mai sus au ca prime două seme: „loc construit”.Organizarea semantică a vocabularului 5. seme diferenţiatoare. bungalou. căci altfel. ca şi „numele de rudenie”.) „materiale de construcţii” Seme comune „construcţie” + „pentru a fi locuită” „obişnuite” „maniera (construcţiei)” „obişnuită” „non-obişnuite” clădire imobil locuinţă casă căsuţă căsoaie hotel (han) 2 motel cămin internat pensiune „non-obişnuite” „lemn” „pânză” „pământ” + „stuf” „zăpadă” „alte materiale” „primară” sau „stabilă” „Destinaţia” „secundară” „temporară” castel 1 palat 2 vilă bloc izbă iglu bungalou cabană baracă colibă cort bordei Figura 3.

H. cuvântul drept intră în relaţie antonimică cu nedrept. cuvântul polisemantic baie1 este omonim cu baie2. liceu. numelor de sunete etc. curb. putând crea confuzii. facultate. Geckeler. cu sens de „mină”. căci băieş poate însemna atât „lucrător la baie”. căci cuvintele din partea a doua a relaţiei pot fi sinonime (aproximative). „cada”. Avem aici o intersectare a organizărilor semantice. păsări. Forăscu.). 130162. care complică înţelesul cuvintelor.4. insecte.11. 5. Am văzut deja că baie1 are mai multe sensuri („acţiunea de îmbăiere”. 1985. Bidu-Vrănceanu. Figura 3. Nu intră în această serie baie2. până la câteva sute (200 de termeni cromatici sau de nume ale fenomenelor sonore) în limba română contemporană. de exemplu) se pot grupa 10-20 de cuvinte (cf. iar opoziţia antonimică a fiecăreia dintre ele se stabileşte cu câte un sens specializat al cuvântului polisemantic drept. Mounin). Coşeriu.Organizarea semantică a vocabularului rudenie). „locul de îmbăiere”. există o Proiectul pentru Învăţământul Rural 90 . vezi trimiterile din I. şi cap1. 1 „directă” (L1) Sm bunic tată Sf bunică mamă Sm unchi (L2) Sf mătuşă (tanti) frate nepoată2 Sm văr (verişor) soră „colaterală” (L3) Sf vară (verişoară ) Figura 3.4. Angela Bidu-Vrănceanu.1 gr. înclinat. au şi derivaţi omonimi. – Nume de rudenie naturală Lingvistica structurală de diverse orientări a valorificat din plin resursele oferite de teoria câmpului semantic (cf. Prin urmare. stâng etc. În spaţiul lingvisticii româneşti. Pentru toate contribuţiile teoretice şi aplicative. N. De altfel. Exerciţiul nr. De asemenea.).). „linie” Seme comune de paradigmă „relaţie” + „de rudenie naturală” gr. cap2. cât şi „lucrător la mină” (cf. Coteanu. mai1. le face ambigue în exprimare. E. G. impunând un efort de înţelegere din partea receptorilor. numelor de culori. p. numelor de animale. înrudite între ele. Dezambiguizarea. a realizat excelente analize asupra numelor de rudenie. Altfel spus. A. 6 Stabileşte sensurile (semele) comune şi pe cele diferenţiatoare din următoarea subdiviziune a câmpului semantic al „instituţiilor publice”: creşă. şcoală.2 „ascendentă” „generaţia” zero „descendentă” gr. pot fi omonime. mai2 etc. „sala de îmbăiere” etc. grădiniţă. analiza semantică Relaţii intersemantice Între diferitele modalităţi de organizare semantică există un complex de relaţii. Numai printrun singur sem diferenţiator („natural”. institut / universitate / Academie etc. dar şi cu strâmb. 2 fiu nepot1 (eu) fiică nepoată1 nepot2 gr.

seme comune şi seme variabile. După descompunere. Procedeele de bază sunt cele tipice pentru definirea cuvântului ca unitate a limbii: comutarea şi substituţia. deoarece constă în descompunerea cuvântului în unităţi de sens (seme). care acoperă sensul unui cuvânt.5. Ca metode de analiză lingvistică. separându-se: seme lexicale şi seme de substanţă. lexemul este monosemantic). p. Bidu-Vrănceanu. prin: a) eliminarea unei forme concurente. spontan. Facla. numite paradigme lexico-semantice. Modele de structurare semantică. nedrept strâmb curb drept înclina sinuos polisemie şerpuit stâng etc. se poate face apel la: a) analiza etimologică: lac1 „apă stătătoare” < lat. Rezultatul este apariţia unor termeni noi. aceste unităţi sunt definite astfel (cf. care reduc variantele la 91 • • Proiectul pentru Învăţământul Rural . impusă de legea clarităţii expresiei. lacus lac2 „soluţie lichidă” < germ. 16-28): sem = unitate minimală de sens + caracter distinctiv de sens. se investighează relaţiile dintre aceste unităţi în cadrul unor clase. chiar în paginile de mai sus. Forăscu. b) utilizarea unor mărci morfologice diferenţiatoare: cot – coate cot – coţi cot – coturi c) combinaţii morfo-sintactice diferite (distribuţie): mină de cărbune mină de război mină de pix. simonimie antonimie Figura 3. Operaţiile respective se bazează pe abstractizarea datelor oferite de definiţia gramaticală. cum am avut deja prilejul să o facem. A. se poate face în mod natural. trecerea ei în fondul pasiv. lexem = reuniune de seme + complexul sonor (în principiu. sinonimici.Organizarea semantică a vocabularului relaţie foarte complicată de polisemie – sinonimie – antonimie. N. semem = reuniune de seme. vezi Figura 3.5. cuvânt = unitatea reală a limbii. În metalimbaj lingvistic. Lack b) analize structurale (semică şi contextuală) • Analiza semică Se mai numeşte şi analiză componenţială. în favoarea celeilalte: baie2 „mină” – pentru anularea omonimiei cu baie1 „scaldă” etc. pentru cuvântul eliminat (mină). 1984. Intersectarea relaţiilor polisemie – antonimie – sinonimie Dezambiguizarea. Timişoara.

• Dacă în formula semică a cuvintelor cald – rece. Altfel spus. Este vorba. /apreciere în plus/. ţinând de semantica sintactică şi constă în inventarierea tuturor contextelor în care apare o unitate lexicală sau în raportarea acestei unităţi la diferite vecinătăţi (contexte). în distribuţie cu CARACTER. cit.. pe baza trăsăturii „extensiune verticală”. De aceea. Exemplu: cuvântul CALD are următoarea formulă semică: CALD = l. ele alcătuiesc o paradigmă sinonimică. atunci aceste cuvinte formează un câmp semantic. frumos – urât etc.. • Dacă formula semică a cuvintelor nea – zăpadă – omăt este identică. sidefiu intră cel puţin un sem comun („apreciere + uzual + cromatică”) şi mai multe seme diferenţiatoare. Analiza se desfăşoară în două etape – o primă dezambiguizare la nivel fonetic. Rostul analizei contextuale este verificarea identităţii/non-identităţii de sens a două sau mai multe unităţi. analiza contextuală stabileşte compatibilităţile şi incompatibilităţile combinatorii ale unor unităţi lexicale. MIC. rezultată din contexte ca: ÎNALT om SCUND munte MIC sentiment JOS sunet JOSNIC voce • Analiza distribuţională Intră în analiza compatibilităţilor combinatorii de mai sus: TARE devine pereche sinonimică a lui MOALE. • Analiza contextuală Se mai numeşte şi analiza sintagmatică. există cel puţin un sem comun („referitor la temperatură”. /privitoare la temperatură/. • Dacă în formula semică a cuvintelor de tip roşu. despre o clasificare paradigmatică. A. galben. analiza semică (rafinare). Dacă substituim semul /grad nedeterminat/ cu semul /grad foarte mare/. în relaţie de substituţie) şi diferenţele (invariantele.. TEREN etc. albastru. obţinem un alt cuvânt: FIERBINTE. op. Rezultatul este o formulă semică. „cu aproximare”. Exemplu: ÎNALT se grupează cu SCUND.Organizarea semantică a vocabularului invariante. a înnegri. gramatical etc. se mai numeşte şi probă funcţională. se stabilesc identităţile (variantele. cf. /adjectivală/. PITIC etc. „în plus”. cu rolul de a circumscrie (cât mai) exact sensul unui cuvânt. TARE devine pereche sinonimică a lui SLAB.. 28-33. Rostul analizei semice este includerea/excluderea cuvintelor întro/dintr-o paradigmă. în distribuţie cu OU. reductibile la o anumită clasă ordonatoare („fără aproximare”. în relaţie de comutare). p. l. aşadar. „referitor la estetică”) şi unul sau mai multe seme diferenţiatoare opuse. înlocuindu-se semele. /grad nedeterminat/. Bidu-Vrănceanu. la nivel semantic (nu sintactic). „în minus”) etc. /caracteristică/. atunci ele intră în paradigme antonimice. Cafeaua poate fi tare slabă. Din altă perspectivă. N. Proiectul pentru Învăţământul Rural 92 . Forăscu.

distributivă. gaz.) se mai pot consulta cu folos studiile Angelei Bidu Vrănceanu despre diversele câmpuri semantice semnalate mai sus. compendiu. vezi Angela Bidu-Vrănceanu şi Narcisa Forăscu. 3. tare. 1984 etc. echer. rezumat. Test de evaluare (Test grilă) 1. 5. Cuvântul cap este întrebuinţat cu sens de bază în: a) L-a găsit la capul scării. şcoală. partid. Timişoara. d) La capul străzii s-a plantat un semn de circulaţie. iubire. dar ceaiul este 5. b) dezambiguizarea faţă de casă2 „dulap/lădiţă de fier pentru păstrat banii”. c) numai termen religios. prin analiza etimologică.13. Rezultatul este o precizare a analizei semice. Modele de structurare semantică. d) alcătuirea unei liste de zece cuvinte apte să plaseze casă2 întrun câmp semantic. Se cere: a) formula semică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . alerga. 7 1. lemn. 1985. nu al limbii. isoscel. stradă. b) Capul răscoalei a plătit cu vârf şi îndesat. b) parte. Editura Facla. mână. c) masă. b) corp. Se dă cuvântul casă1 „locuinţă”. Cuvântul testament este: a) termen juridic şi religios. b) numai termen juridic. Cu aplicaţii la limba română.Organizarea semantică a vocabularului concentrat diluat Prin toate aceste procedee se delimitează restricţiile contextuale la nivelul vorbirii. Sunt monosemantice toate cuvintele din gruparea: a) tetraedru. c) Auzindu-se strigat. c) coroană. 1984. floare. prolegomenă. învăţa. Trimiterile exacte se găsesc la Bibliografia de la paginile 161-162 a lucrării din 1985. Surse bibliografice În afară de lucrările de referinţă citate până acum (Coteanu – Forăscu – Bidu-Vrănceanu. c) aceeaşi dezambiguizare a omonimiei prin determinare atributivă (combinativă).12. pădure. 4. Sunt polisemantice toate cuvintele din gruparea: a) teoremă. Hristea. 2. Analiza contextuală. Pentru organizarea semantică a vocabularului limbii române. carte. Th. o a treia etapă poate fi analiza stilistică. a întors capul. Exerciţiul nr. se foloseşte ca o a două etapă în analiza structurală a semantismului cuvintelor.

supra. 30 sinonime. c) 10 paronime. 20 omonime. valoarea figurată a lui mort). cu sensul „verificare. „început”4 ∗ cap. 6 . Th. 1972. nu există relaţie de omofonie între ele. 40 típic/tipíc sunt. Bulgăre (coord. b) „preţ”. insolentă. la cap. ambiguitate. 30 mări/a augmenta. Exerciţiul nr. 1 1.sem comun: „loc + construit”: .sem diferenţiator 1: „(destinaţie) educativă”. Bucureşti. Omul a cucerit Pământul (oamenii) 3. 20 temător/temerar. Exerciţiul nr. literar standard – (2) stil administrativ – (3) stil oficial-literar – (4) literar – (5) specializat-bisericesc – (6) poetic – (7) argotic – (8) familiar. c) „forţă”. 1983. examinare”. . 94 b) Proiectul pentru Învăţământul Rural .).14. Dicţionar de sinonime. Dicţionar de sinonime al limbii române. 2. reacţie. Exerciţiul nr. . b) toate sinonime. (1) uzual. „mai mult mort decât viu” (cf.a) „temperatură”. Bucureşti. preuniversitar. 40 sinonime. „a da/a lua cu împrumut”3 (enantiosemie). Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr. sensuri contradictorii: a) cap. a avea un acoperiş deasupra capului („casă”). fracţiune. 3. Exerciţiul nr. 4 staţie. c) universitar.sem comun de paradigmă: „cu destinaţie publică”. e) un termen din limbajul didactic. 5. Bucureşti. Seriile: 10 acces/abces. Corp fonetic redus. Gh. a) toate omonime.). 2. 2. nici termen juridic. 2 d) Numai omografe. Polisemie. complet. 3. 30 paronime. 2. „sfârşit”4. 1972.Organizarea semantică a vocabularului d) nici termen religios. e) 10 şi 20 paronime.seme diferenţiatoare de nivel 2: a) preşcolar. 40 omofone. Luiza Seche şi Mircea Seche. 3 1. Hristea (coord. 20 şi 30 sinonime. Exerciţiul nr. d) 10 antonime. enervat. Extindere de sens. Dicţionar de sinonime. 5 1. 40 omografe. b) a împrumuta.

Gramatica limbii române în scheme. Limba română.acestea. 19933). palat. Test de evaluare – Test grilă 1-a. 4 etc. x 5 = 100 p. casă2 < germ. rom. Cu exerciţii şi teste grilă. Ţicleanu. c) casă de locuit x casă de bani.Organizarea semantică a vocabularului . M. Alutus. cassa (cf. (Surse: V. bungalou. 5-e 20 p. /în vederea locuirii/. 1996. Slatina. d) căsoaie. Avrămeasa. Ivănuş şi colectivul. Kasse. it. D. /permanente/. vilă. iglu. colibă. 4-a. Proiectul pentru Învăţământul Rural 95 . Craiova. Compendiu. castel. cocioabă. bordei. se pot diferenţia după seme de gradul 3. 2-b. cassa). 3-c. /construit/. Grile. Exerciţiul nr. b) casă1 < lat. cosam). la rândul lor. 7 a) /loc/. Ţicleanu. căsuţă. casa (tc.

..................5................... 6... Influenţa greacă ....... Elemente vechi Unitatea de învăţare nr..... • să recunoşti unele categorii lexico-morfologice.......................... tematice..... 103 6.................... ca formă şi ca înţeles....................4..................Organizarea etimologică a vocabularului limbii române...Superstratul slav ......9............ Elemente lexicale de origine turcă ........... 96 6.............................................. 110 6...........7.......2.......................... Cercetarea originii face obiectul etimologiei... Surse bibliografice................2............... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste................................................ este facilitată de cunoaşterea originii sale....... 107 6..............10...............................3................................................................ Cuvinte primare şi cuvinte formate prin mijloace interne..... despre care am vorbit în capitolul introductiv........ Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: • să sesizezi diferenţelor dintre cuvintele primare şi cele formate prin mijloace interne........... • să explici noţiuni fundamentale despre istoria limbii române.... Lucrare finală de evaluare...................... • să utilizezi corect un fond minimal de cuvinte aparţinând diverselor straturi etimologice ale limbii române...................... Exemplu: 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural ...... 98 6...... 112 6............11........ I.................6............. utilizarea corectă a cuvintelor...... 6 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE..... • să analizezi şi să utilizezi corect formanţii productivi din diferite împrumuturi vechi şi recente.. 113 6....................... 105 6...1............. Împrumuturi din maghiară .................... ELEMENTE VECHI Cuprins 6..........8......Substratul traco-dac.... Fondul latin .................. Straturile etimologice ale limbii române............ Obiective educaţionale...... I..................................................................... Cuvinte primare şi cuvinte formate prin mijloace interne Deseori.. 114 6. spunem că am aplicat criteriul formativ sau analiza formativă a cuvântului. 99 6......................................... tipice anumitor împrumuturi........ Când elementul de bază ni se dezvăluie prin descompunerea în elemente alcătuitoare............................................ 96 6............................1...........

care a suferit o alternanţă fonetică (oa/o). Nu vom intra aici în amănunte. canticus. prefixul ne-. Pentru criteriul strict etimologic. Altfel spus. care nu mai poate fi analizat prin descompunere în elemente formative (radical. metaforizare etc.). -ris. De asemenea. Încercând să descompunem mai departe cuvântul respectiv. Amintim că reconstituirea drumului parcurs de un cuvânt din limba de origine. la o primă analiză. vezi cazul lat.). insistând însă. În acest din urmă caz. mare (adj. un derivat în limba de origine este preluat tot ca derivat în română (fr. reclamând solide cunoştinţe lingvistice. ac. totuşi. de istoria poporului român. sufixul -tor şi verbul a recunoaşte. până în limba română actuală este un proces anevoios. ci este un derivat regresiv. b) principiul semantic – păstrarea unei legături denotative între cuvântului de origine şi cel din limba română. soare. solem > rom. Spunem că verbul cunoaşte este un cuvânt primar. cum s-a afirmat. prin pierderea consoanei finale de la forma de Acuzativ. etnografie. mas. Stabilirea „adevăratei origini” (etimonul) a unui cuvânt presupune respectarea unor principii ale reconstrucţiei etimologice: a) principiul fonetic – încadrarea formei cuvântului în nişte legi fonetice bine stabilite (lat. ca în cazul lui soare. la etimologii greşite sau la concluzii incerte. psihologie. cânt nu provine din lat. căci el este atestat abia după secolul al XVIIIlea (probabil după modelul fr. ea oferă material pentru istoria limbii române. adjectivul – tot adjectiv) sau explicarea evoluţiei logice spre o clasă înrudită (lat. sau element împrumutat. observăm repede că şi acesta este alcătuit dintr-un alt prefix. I. Elemente vechi nerecunoscător ne dezvăluie. trebuie stabilit mecanismul evoluţiei semantice (lărgire/restrângere de sens. diftongarea lui o sub accent). este necesară cunoaşterea limbilor vechi şi moderne care au constituit surse etimologice pentru limba română. la rândul ei. zoologie > rom. d) principiul cronologic – încadrarea evoluţiei fono-morfologice într-o epocă în care acţionau legile respective sau în care se atestă contactul lingvistic respectiv. un asemenea cuvânt constituie sau element moştenit. zoologie). sociologie etc. c) principiul lexico-gramatical – păstrarea unei legături între clasele gramaticale (substantivul din limba de origine va rămâne tot substantiv. Etimologia reprezintă mai mult decât un mijloc de organizare a vocabularului. După toate aceste probe. adică „orice fel de zburătoare”.) „porc mistreţ” > rom. De asemenea. geografie.). constatăm că acest lucru nu mai este posibil.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. rotacizarea lui -l. rom. dar şi de istorie socială. şi verbul a cunoaşte. chant < chanter). Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . realizate prin derivare. De exemplu.intervocalic. re-. afixe etc. care devine în română pasăre. dicţionarele înregistrează cuvântul cu precizarea „etimologie necunoscută”. el constituie baza de pornire a unei familii lexicale. se poate ajunge. ci unul cât de cât apropiat. compunere etc. passer „vrabie”. care este strâns legată. marem (subst. dacă nu se păstrează acelaşi înţeles. format pe teren românesc de la a cânta. Pentru criteriul formativ-etimologic. structura morfematică ne indică faptul că nerecunoscător face parte dintr-un sistem formativ al lexicului românesc.

punctul de pornire al istoriei limbii noastre. 4 c. etc. (Figura 4. infl. grec. ci şi pentru că. slava – pentru română). 6. 5b. faptul că aceeaşi limbă poate influenţa în mai multe etape şi pe mai multe căi româna). în raport cu celelalte limbi romanice. (precum galica – pentru franceză. superstratul este slav. Stratificarea etimologică a vocabularului Pentru limba română. specialiştii stabilesc.) 5a 4a 5b 4b 3 2 1 4c etc. în cadrul unei familii şi a unei ramuri (latina populară – pentru franceză. cu situarea lor în timp şi spaţiu. Straturile etimologice ale limbii române Fiecare dintre acestea contribuie la configurarea personalităţii lexicului românesc şi a limbii române. convenţional. infl. 98 Proiectul pentru Învăţământul Rural . I. se cunosc originile cuvintelor.2.3. turceşti. Trecând peste detalii care complică mult cercetarea etimologică (de exemplu. tc. magh. it 4 a. Figura 4. comparabilă în linii foarte mari cu straturile geologice.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. Figura 4. culturale etc. se dovedeşte că ea conferă individualitate limbii române.) 5a. în general.2. latino-romanice moderne etc. infl. Fr. (vezi Figura 4.) nu se mai păstrează decât slabe urme. fondul de bază este latin (popular). geografice.1. italiană etc. datorate contactelor istorice. căci din fondul străvechi. Straturile etimologice ale limbii române. însă.Substratul traco-dac Deşi lingviştii care au stabilit statistic lista celor 14 grupuri de cuvinte ce depăşesc 1% din totalul lexicului românesc nu includ în aceste grupuri şi traco-daca. vechea germană de sus – pentru engleză). 3 superstratul slav 2 baza latină 1 substratul traco-dac etc. la care se adaugă influenţe maghiare.1. 2) un strat de bază – care dă personalitate limbii respective. în ciuda cantităţii extrem de reduse de elemente care pot fi reconstituite. 4 b.. greceşti. indoeuropene etc. 4) adstraturile sau influenţele diverse. Elemente vechi În general. celtica – pentru engleză etc. În orice limbă există: 1) un substrat (foarte subţire).etc. substratul este format din elementele tracodace. aceasta trebuie studiată nu numai pentru că reprezintă etapa cea mai veche. o schemă a straturilor etimologice. 3) un superstrat – care completează în mod vizibil fondul de bază (germana – pentru franceză.

brusture. strungă. hidronime. strungă. în general. câteva apelative.. grumaz. viezure etc. Elemente vechi Materialul lingvistic pe baza căruia se fac reconstituirile etimologice este puţin şi târziu: nişte glose [liste de nume (de plante)] din secolele IIII. buză. gr. cu armeana. 4. brad. nu certitudini. Gilort. cât şi ca toponime. cu alte limbi balcanice. gorun.. Probabil că reprezentarea cantitativă era mai mare în româna comună. Criteriile de identificare a elementelor de substrat (comparaţia românei comune cu albaneza comună. completează lista: Abrud. Limba română este limba latină populară vorbită neîntrerupt în spaţiul carpato-danubiano-pontic. ceafă. 1 1. Bârzava. Enumeră cinci cuvinte din substrat rămase în vocabularul fundamental al limbii române. Buzău. -ac (moldac. Acceptând un inventar de circa 100 de cuvinte. Toate acestea probează importanţa calitativă a elementului de substrat în structura vocabularului românesc. 2. baci. Napoca.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. şi Tibiscus > Timiş. care indica originea. având în vedere imensitatea şi diversitatea spaţiului tracic. -esc de la un -isk. ciuf. codru. zimbru. trişcă. apartenenţa (românesc. jelţ „pârâu” ( > Jiu). Dunărea. compunere. cf. Drobeta. colibă. 6.) oferă date ale unei posibilităţi. δρòς „bărbat”). în medie. burtă. Trecând peste puţinele. Cigmău. cu balticele etc. după cum o dovedeşte analiza formelor dialectale. ghiuj. În orice caz. câteva toponime. lexicul însuşi este controversat. hidronime. câteva afixe s-au dovedit productive: -a deictic şi emfatic. moş.5/ un cuvânt slav). Siret. Argeş. În VF se află peste 20 de cuvinte autohtone. câteva toponime. Exerciţiul nr. Tapia. dar deloc neglijabilele fapte fonetice şi morfosintactice. baltă. dar şi singurul sufix propriu-zis pentru numele de familie: Ion-escu). reprezentând 1/50. Drencova. zarvă etc. cătun. acesta poate fi divizat în: cuvinte comune cu alte limbi balcanice: argea. Puţinul material identificat până în prezent dovedeşte o mare vitalitate – putere de derivare.. amurg. Indică trei nume proprii de origine traco-dacă prezente în româna actuală atât ca hidronime. Motru. locul. mazăre. I. doină ş. metaforizare. cuvinte comune cu albaneza: abure. cuvinte comune cu alte limbi indo-europene: brânză. Ampoi. faţă de 1/1000. specialiştii propunând liste diferite de cuvinte. 3.a. mal. a. cf. antroponime. Lotru. Spartacus). bucura.7 descendenţi formaţi prin aceste mijloace interne (faţă de cca. cf.4. -andru (băieţandru. Jiu. şi lat. bunget. muntenesc. broască. murg.. Un cuvânt autohton are. άνήρ. oronime etc. măgură. mai corect este să vorbim despre daco-moesiană. căţelandru. droaie.1/un cuvânt latin sau 2. Fondul latin 1. Timiş ş. aşa cum arată ea după modificările Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . mânz.

Apartenenţa la fondul comun latin se stabileşte prin 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de fapt) Matteo Bartoli. miraculoasă romanizarea daco-moesianei. F. dalmată etc.. doar retragerea armatei şi a administraţiei romane.). româna. . Aşa încât. real. epoca de formare etc. Romanitatea limbii române. urmare a vastului proces de colonizare şi romanizarea Europei. portugheză > limba română > limba italiană > limbile friulană.) şi a continuat încă mult timp după retragerea aureliană (271 p. dacă nu imposibilă. Or. I. O asemenea rezolvare comportă precizări privind colonizarea Daciei.) face. este stabilit că româna face parte din grupul apenino-balcanic. Potrivit teoriei „ariilor laterale”. 1938. sclavi. obiectiv. deoarece zonele de la extremităţile ariei romanice au fost mai puţin inovatoare faţă de cele centrale (franceză. sardă. În realitate. albaneza. de fapt. L. lexicologică + alte limbi de substrat Schema presupune discutarea ideii de filiaţie/transformare în evoluţia limbilor. româna reprezintă aria orientală a României (teritoriul romanizat). influenţa latină începuse mult mai devreme decât cucerirea din 105-106 p. Ramurile de mai sus reprezintă o parafrazare a unei celebre definiţii formulate de către Al. p. Rosetti.214 cuvinte panromanice absente din română. Elemente vechi fonetice.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. acest „prim miracol al limbii române” se dovedeşte un fenomen natural. (prin negustori. după cum spaniola reprezintă extrema occidentală. A.488 cuvinte panromanice (adică prezente în toate limbile neolatine). Din fondul latin al familiei romanice. C.).107 cuvinte păstrate numai în română.. de-a lungul celor două mii de ani de existenţă. a locului românei în această „familie” (sau grup). ca şi spaniola. se poate reprezenta. teritoriul de formare a limbii române. C. C.. caracterul popular al fondului latin romanic. conservă mai bine elementul vechi şi popular latin. De exemplu. Puglieze etc. astfel: + Latina populară limbile galilor > limba franceză > limbile spaniolă. Familia limbilor romanice (neolatine) + limbile iberice + limba traco-daca + evol. venetă. I. potrivit împrejurărilor şi influenţelor externe. . militari etc. gram. italiană). în Istoria limbii române. mecanismului contactelor lingvistice. Limba latină. foarte schematic. dialectele italiene centrale şi meridionale (Abruzzi. 2. formulată de către lingvistul italian (friulan. împreună cu dalmata (azi. care a însemnat. morfosintactice şi lexicale. dispărută). ea reprezintă transformarea firească a latinei vorbite în părţile orientale ale Imperiului Roman într-o limbă nouă. s-a spus că intervalul scurt al stăpânirii romane în Dacia (106-271 p. fon. există: . prin care se tranşau definitiv lungi discuţii mai vechi despre o eventuală „limbă mixtă” română (latină şi slavă): româna nu este o limbă mixtă. Astfel. 31. P.

notte rom. .nume ale părţilor corpului omenesc: caput > cap. oricum.. prin urmare. în franceză. este reprezentarea ariei semantice şi lexico-gramaticale. filius > fiu.).. iar dacă la aceste cuvinte le adăugăm pe cele curente în vorbire. -um. opt lat. lait it. Dar lexicul este cel care prezintă complexitatea fenomenului istoric al transformării latinei populare în româna comună. O accentuat devine.. -e. plangere > plânge etc. a. desigur. genuculus > genunchi etc. leche port. pectus > piept.): -a. în anumite poziţii.. Importantă este structura morfologică. -o. termenii de origine latină reprezintă aproximativ 64%. atunci cifra creşte la 80-85%. • Statistic. otto sp. dar cu acţiune relativ regulată: lat. în franceză. partea cea mai stabilă şi. dezvoltare frazeologică. Reamintim că baza cuvintelor romanice o constituie. huit it. -em sau de ablativ singular(Abl. noche port. deformate prin subiectivitatea şi mobilitatea corpului de cuvinte – dicţionare.nume pentru casă şi obiectele din casă: casa(m) > casă. . ocho rom. Proiectul pentru Învăţământul Rural * 101 . cea mai reprezentativă pentru specificul unei limbi. texte reprezentative – pe baza cărora au fost alcătuite). noctem > fr. dormire > dormi. leche rom.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. d. prin evoluţiile semantice specifice. lactem > fr. oculus > ochi. nepotem > nepot. tt în italiană. dacă statistica se realizează ţinând cont de principiul frecvenţei cuvintelor. oa în română ş. . video.nume de rudenie: parentes > părinţi. topica şi chiar particularităţile stilistice) poartă mărcile bazei latine. ocho port. senat etc. cantare > cânta. sistemul morfosintactic. Termenii din VF sunt importanţi prin vechimea. fugire > fugi. m. de aceea. formele latineşti de acuzativ singular (Ac. metaforică etc. ridere > râde. conversiune. în anumite poziţii [ü]. noapte lat. noche it. dăm ca etimon uneori formele în nominativ. latte sp. gulam* > gură. capacitatea lor de derivare. • Mai importantă decât aceste statistici (care sunt. elementul latin reprezintă ceva mai mult de 20% din totalul fondului lexical românesc.. dar reprezentând neologisme de circulaţie internaţională (audio. mai ales. stabilitatea. polisemantism. uscia > uşă. avunculus > unchi etc. Elemente vechi compararea aplicării legilor fonetice. atunci procentul ajunge la 74%. compunere. lapte Se observă că în evoluţia fonetică se păstrează nişte legi fixe: grupul latin ct devine it. ch în spaniolă şi portugheză.): -am. filia > fiică. fenestra > fereastră. pt în română etc. .nume de acţiuni: manducare > mânca. I. octo > fr. alteori pe cele în acuzativ sau ablativ. În fondul principal lexical (VF). mensa > masă etc. morfologice. nuit sp. Latinitatea lexicului românesc Toate compartimentele limbii (sistemul fonologic.

stella > stea. campus > câmp.. caracterizată ca o „insulă latină. Prin toate aceste particularităţi. nedirijat de vreo autoritate oficială. cu mare încărcătură semantico-stilistică. vorbire. „încet şi tainic” în popor (Vasile Pârvan). supra. capra > capră.numeralele de la 1 la 10: unum > unu. rapide > repede. latino-romanicele de tipul Terranova.sistemul pronumelor: ego > eu. germ. în frazeologisme. cf. Rosalia > Rusalii. supra. Numele momentelor zilei. ci cu sensul secundar de „ţară”. îmbinări fixe etc. aşadar.nume de calităţi. Neder-land. Land.. coemeterium > cimitir. . . sub > sub. „pământ”. lacus > lac. haedera > iederă. Ţara Moţilor etc. logos). cu elemente fino-ugrice”. arborem > arbore. substratul traco-dac). in-alto > înalt. moştenite din latină. Hochland. episoade întregi din procesul formării poporului român şi a limbii române: lat. porcus > porc. Termeni cu valoare „arheologică”. super > spre. turceşti. a rosti. terra > rom. luna > lună. zilelor săptămânii.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. Faptul că unii provin din latina populară dovedeşte că această credinţă a pătruns spontan. rivus > râu. Paschae > Paşti. *credentia > credinţă. ţeară > ţară. velle > voi. în: a da brânci (a îmbrânci) rostrum „cioc. Termenii din sistemul etnonimelor şi glotonimelor: (populus) Romanus > (poporul) rumân (forma român este stabilită relativ recent). gallina > găină. cf. duo > doi. Termeni fundamentali ai creştinismului românesc. a spune/a şti pe de rost. înconjurată de un ocean slav. .nume pentru elementele universului şi pentru formele de relief: caelum > cer. I. mire (cf. longus > lung. sufixul -esc. rostire. În multe privinţe. prin evoluţia lor formală şi semantică. solem > soare. „calcifiate”. „Ţara Nouă”. pentru că este mai conservatoare decât în cazul altor limbi romanice. florem > floare. vinum > vin. farina > făină. gură” > rost „gură. constituindu-se „o dată cu poporul român şi cu limba română”: altare > altar. leporem > iepure.. . Există numeroase cuvinte. circumstanţe etc.: bonus > bun. în Deutch-land (Deutch < teutonicus). şi receptivitatea actuală de neologisme. . De aici provin numele vechi de formaţiuni administrativ-teritoriale: Ţara Făgăraşului.prepoziţii şi conjuncţii: in > în. terra nu a fost moştenit în română cu sensul din celelalte limbi romanice. raţiune” (cf. comendare > comăndare.. miles „soldat” > rom. de asemenea slv. maghiare. aqua > apă. Structura predominant latină justifică eliminarea masivă a împrumuturilor slave. decem > zece. basilica > biserică. Angleterre etc. forme care se păstrează în forme arhaice. montem > munte. sic > şi etc. ovum > ou. româna îşi întăreşte continuu poziţia.nume de plante şi animale: herba > iarbă. cum > cu. lunilor şi anotimpurilor anului etc. în primele şapte secole de existenţă. . . 1. formele derivative (preferinţa pentru derivarea cu sufixe) se bazează pe mecanismele de regenerare continuă. gr. greceşti. Elemente vechi numele principalelor alimente şi băuturi: panem > pâine. canem > câine. nos > noi. în cu/fără rost.6. tres > trei. lat. pomum > pom. mare > mare. se > se. lingua Romana > limba rumân-ească (cf. expresii. *rogacionem > rugăciune. crucem > cruce. 102 Proiectul pentru Învăţământul Rural - . Groenland. Ţara Bârsei. equa > iapă. Unele dintre aceste cuvinte „istorisesc”. credo > cred. în favoarea celor latino-romanice din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea. Novaia Zemlia „Noul Pământ”. Ţara Zarandului. fără renunţarea la formele vechi. tu > tu. . vinus > vin.verbele auxiliare: habere > avea. latinitatea lexicului românesc este mai vizibilă.: branca „mână” > brânci.). carnem > carne. Sanctus Georgius > Sângiorz etc. Inovaţiile. fieri > a fi.

formând popoarele slave central şi sudeuropene.Superstratul slav Locul pe care îl ocupă în celelalte limbi romanice împrumuturile din germanice. fr. de acum. 2 1. dormir. Elemente vechi Exerciţiul nr. „haina străină în care a fost îmbrăcată limba română. slovenă. dormir. După criteriul frecvenţei însă. unii continuându-şi drumul. sârbă. până în Munţii Moraviei şi până la Marea Adriatică. se apropia de sfârşit. Dobrogea şi Muntenia. 2. Cuvintele gură şi ochi provin din latină: gulam. după cum spunea Nicolae Iorga. Limba română oferea. Or. morfologic. pentru a se stabili în Bulgaria de astăzi.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. chez [prepoziţie cu sensul (acasă) la]. it. spre Câmpia Panoniei. croată. care au inclus şi teritoriile româneşti: a) valuri succesive s-au deplasat dinspre nord spre sud între secolele al VI-lea – al VII-lea. Statisticile. casa. trecând prin Moldova. Şi aceste ramuri au atins parţial populaţia românească. între secolele al VI-lea şi al X-lea. Stabileşte etimonul comun al următoarelor cuvinte din limbile romanice: a) rom. s-a petrecut integrarea elementelor lingvistice de origine slavă în sistemul românesc. La data primelor contacte cu slavii. Au existat două mari direcţii de deplasare. Impresia de slavizare a limbii române a fost întreţinută şi de faptul că până în 1865 în scrierea românească s-a folosit alfabetul chirilic.) Vocabularul s-a dovedit. pt. dormir. casă. paralel cu asimilarea slavilor rămaşi pe teritoriul ţării noastre. întărirea neutrului etc. prestigiul culturii şi civilizaţiei bazei latine. dormire. b) alte valuri s-au îndreptat spre Apus. bulgare etc. casa. sintactic şi lexical. pe care se formase. aceste procente scad mult. Fonetica. Ele se datorează migraţiei slavilor dinspre Munţii Urali spre Europa Centrală. sintaxa nu au mai putut fi marcate de aceste contacte. datorate contactelor cu popoarele vecine: ucrainene. decât în anumite detalii (de exemplu. precum Gustav Weigand. it. slovacă şi polonă. sârbe. dormi. fr. ca de obicei. discutabile însă. oc(u)lus. există şi alte particularităţi care le plasează în VF al limbii române. limbile cehă. morfologia. Primele elemente slave pătrund în vorbirea locuitorilor ţinuturilor româneşti după începuturile migraţiei slave. precum şi 827 cuvinte în întregul vocabular românesc. astfel încât. vocativul feminin în -o. acesta este momentul în care limba română comună şi-a încheiat procesul de structurare a sistemului fonetic. sp. influenţa este considerabilă. procesul formării protoromânei. casa. după cum am văzut. sp. timp de 300 de ani”. ceea ce reprezintă aproximativ 14%. În total. dau cam 305 cuvine de origine slavă în VF.5. b) rom. dar nu atât de mare încât să se poată vorbi despre română ca despre o limbă „romano-slavă”. cum o considerau unii cercetători. În afară de vechimea lor. 6. ceea ce înseamnă aproximativ 21%. Proiectul pentru Învăţământul Rural 103 . Enumeră cel puţin trei asemenea particularităţi. I. mai permeabil. este ocupat în istoria limbii noastre de către împrumuturile slave. cam prin secolul al VIII-lea. Acestor influenţe vechi li se adaugă cele slave mai noi. a românei primitive. ptg.

voievod ş. a citi. clădi. clopot baltă. bogat. În Banat sunt atestaţi termeni de origine sârbească: golâmb. Deviaţii semantice însoţesc integrarea unor cuvinte în sistemul lexical românesc: modru însemna în slavă „înţelept” (cf. Mircea. în favoarea celor latino-romanici. pisanie. Ialomiţa. • Au rămas destule cuvinte de origine slavă şi în fondul principal lexical al limbii române: babă. • Numeroase antroponime. cucernic. Vlaşca. c) Împrumuturile neoslave.secolul al X-lea muncă. scump. scrise se datorează folosirii slavonei în biserică. în diplomaţie etc. şi româna arhaică nu e modru).Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. a. termenul are forma şi 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . vârstă. Radu. • Numeroase alte fenomene lingvistice complică identitatea acestor influenţe. secolele X-XI. bogat. boală. zbor/sobor etc. Breaza. ceaslov. Vlaicu. şcoală. iorgovan ş. polcovnic-colonel ş. colţ. Dragomir. poetic etc. în cancelariile domneşti. trăi. din limba rusă se datorează mai ales intrării României postbelice în sfera de influenţă a Moscovei sovietice: activist. nădejde-speranţă. clucer. slobozi-elibera. Bogăţia relativă a acestor influenţe şi suprapunerile lexicale au creat dublete lexicale de origine slavă (termen popular – vechi. smântână . gard jupân. utrenie. ciupi.după secolul al X-lea b) Împrumuturile cărturăreşti.a. datorate vecinătăţilor geografice.). după cum o dovedesc diverse fenomene fonetice. o trecere a celor dintâi în fondul pasiv (arhaic. regionale se datorează schimburilor obişnuite. a. favorizate de îndelunga convieţuire româno-slavă. stareţ. prăşi etc. muncă. hidronime au origine slavă: Bogdan. Bistriţa. drag. orale se datorează contactelor directe. semantice specifice timpului: bob. I. Vâlcea. copil. Stan. luncă. În secolul al XIX-lea a avut loc un fenomen de eliminare masivă a termenilor vechi slavi. crâng . termen cult. regional. păzi. În română actuală. Stoica. sfat. Prahova ş. Târgovişte. sfârşi. administraţie. comis. Lipova. mai nou): sfârşi/săvârşi. Cernavodă. În Muntenia pătrund mai ales cuvinte bulgăreşti: castravete. În Moldova pătrund mai ales cuvinte din ucraineană: hulub.secolul al VIII-lea – al IX-lea sfadă. Zlatna. Belareca. gost. pivniţă . Craiova. stăpân. slujbă. Elemente vechi Există mai multe căi şi mai multe etape de pătrundere a slavismelor în limba română: a) Împrumuturile populare. toponime. tovarăş. opri. vesel etc. Acestea sunt cele mai vechi. mai precis. datând din perioada cuprinsă între secolele VIII-IX. d) Împrumuturile moderne. lovi. Vâlciu. vecernie. Complexitatea căilor de pătrundere şi a straturilor cronologice face dificilă datarea unor elemente slave. preşedinte. sfetnic ş. iubi. cu consecinţa cunoscută a îmbogăţirii seriilor sinonimice româneşti: văzduh-aer. cobiliţă. înainte de absorbţia migratorilor. Bălgrad. sărac. Sunt împrumuturi care datează din secolele al XIV-lea – al XV-lea: boier.a. nisip.a. Dâmboviţa. daltă. hrib etc.

În stânga Tisei. tǔmja „întuneric. slv. iubi. cucernic. 3. popor” rom. în cadrul grupului de limbi neolatine. -nic ş. fino-ugricii au trecut prin Carpaţii de nord-vest. Din secolul al XI-lea. jazik „limbă. -ova. iar în cadrul acestuia. mucenic). cavaleri teutoni. secui. maghiare etc. triburi de origine fino-ugrică sau aşezat în Câmpia Panoniei. prin atragerea unor elemente autohtone (din rândurile nobilimii locale). completează tabloul influenţelor slave: rom. luncă. au întâmpinat rezistenţa unor formaţiuni statale feudale. Migraţia începuse încă din anul 895 p. • Elementul slav a servit şi ca intermediar pentru alte influenţe: grec. zlutij „galben” > rom. slv. d. Evident. Elementele de origine maghiară se găsesc aproape exclusiv în lexicul limbii române (nu şi în gramatică etc. carte (de origine latină) a căpătat sensul de „scrisoare” după slv. slv. 6. slv. „scrisoare” rom. cuceritorii şi-au impus şi şi-au consolidat dominaţia în interiorul arcului carpatic prin forţa militară. o parte dintre ei aşezându-se în ţinuturile de pe malurile Tisei. întuneric „. 9. văzduh. boier.. „întuneric de popoare”. 10. slobod. Exerciţiul nr. arh. În înaintarea lor dinspre răsărit spre apus. romanice. rom. -işte. mai ales) etc. Elemente vechi semnificaţia schimbată: mândru. generând cuvinte noi. slv. C. În general. limbă „. sub presiunea pecenegilor din sud-vestul Munţilor Urali. kniga „carte”. 6. cuvintele respective Proiectul pentru Învăţământul Rural 105 . noua populaţie nu avea cum să mai influenţeze decisiv limba autohtonilor. 3 1. apărate de către armata formată din ţăranii de obşte. muncă (cf. pre-. între secolele al XII-lea şi al XVII-lea. Unii dintre migratori şi-au continuat drumul spre nordul Europei. adică se ataşează la baze de diverse alte origini – latine. în Transilvania. (se) sili.6.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. sufix: -că.. superstratul slav conferă individualitate şi bogăţie limbii române. sila „forţă” > rom. romanic (francez. cf. prăşi. la Eminescu) • Numeroase formaţiuni afixale au devenit productive în limba română.. Împrumuturi din maghiară Între secolele al X-lea – al XIII-lea. a. • Numeroase calcuri lingvistice. 5. 2. Este vorba despre voievodatele româneşti. create pe teren românesc: sufixe: ne-. mult”. silă (dar cf. precum şi prin colonizarea cu saşi.. cf. muncă.. nisip. copil. -iţă. drag. 7. a. formând poporul maghiar de astăzi. la data sosirii pe pământ românesc. mult” (cf. răs-.. 11. 8. slut ş. numite „ducate” de către Cronicarul Anonim al regelui ungur Bella al IIIlea. I. m.). popor”. monka „chin” > rom. 4. formând poporul finlandez de astăzi. mai ales semantice. a silui. Stabileşte care dintre următoarele cuvinte de origine slavă aparţin vocabularului fundamental al limbii române şi care aparţin diverselor grupe din masa vocabularului: 1. arh.

dijmă. oraş. nemeş. bebeluş etc. 4 1. chin. sălaş.). lacăt. ban. -uş (mijlocaş.61% din totalul lexicului românesc. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . tulai (interj. regional. imaş. alte grupe tematice: bănui. viclean Unele cuvinte au circulaţie largă. bolund „nebun”. uriaş. marfă. S-a petrecut şi în acest strat etimologic adaptarea fono-morfologică: magh. hăui). vamă etc. fedeleş. sămădău). pârgar. Faptul că nu apar în dialectele din sudul Dunării probează caracterul relativ recent şi parţial al influenţei. chip. Schimbările administrative de după dezmembrarea Imperiului AustroUngar a produs dispariţia altor termeni (sabău. Todoran. justiţie: aldămaş. -şug (furtişag. magh. (i)şag. gealău „rindea”. în favoarea echivalenţilor latino-romanici. păstrează şi sensul de „cameră”). întemeind în ţinuturile de peste munţi sate care se numesc şi astăzi Ungureni.). îngădui – permite. neam. -eş. În epoci de opresiune naţională. prieteşug. meşter. organizarea politico-administrativă: aprod. putând fi grupate după principiile onomasiologice: viaţa orăşenească şi sătească: birău. obşti întregi luau drumul bejeniei. magh. altele continuă să fie productive: -aş. În procesul general de eliminare a unor cuvinte vechi. Cele mai vechi împrumuturi din maghiară datează de prin secolele al XI-lea – al XIII-lea. Elemente vechi • • • • • • (aproximativ 2600 de unităţi lexicale) sunt regionalisme. O altă cauză a generalizării maghiarismelor în româna comună a fost colonizarea ceangăilor în Moldova (judeţul Bacău etc. cheltui. gazdă. uiagă „sticlă”). dar ca putere de circulaţie acesta nu depăşeşte 2. Generalizarea unor termeni (circa 195 de unităţi) în vocabularul limbii române comune s-a realizat prin deplasarea populaţiei transilvănene spre Muntenia şi Moldova. Arată componentele celor două cuvinte derivate şi etimologiile lor. I. comerţ. Exerciţiul nr. tόlvaj „hoţ” > rom. viteaz*. cătană. bai „necaz”. marha „vită” > rom. Aceasta s-a produs mult după separarea românei comune în dialecte. numeroase maghiarisme au fost dublate de sinonime moderne care au devenit uzuale în limba română: făgădui – promite. szoba „cameră” > rom. tăgădui – nega. rămăşag. tămădui – vindeca etc. unele având utilizare cu totul sporadică (astăluş „tâmplar”. uric. din cuvinte-bază şi sufixe provenite din diverse straturi etimologice ale limbii române. elementul maghiar ar reprezenta 9. În documentele slavo-române din secolul al XV-lea şi în documentele româneşti din secolul al XVI-lea exemplele se înmulţesc.3% din lexicul românesc contemporan. birău. în secolul al XIXlea. sobă (dar. Cuvintele a) fruntaş şi b) prieteşug sunt derivate pe teren românesc. dar sunt atestate documentar abia în secolul al XIV-lea: hotar. fel.) După o statistică a lui D. gând. dar în fondul popular: alean. În procesul de formare a cuvintelor au fost productive unele sufixe: -ău. marfă.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române.

1. βασιλικά > lat. pharmacus > rom. şi megl. broatec. înger gr.2. Στύλος „coloană” > rom.7. proaspăt 1. stur „stâlp” gr.1. megl.. Procesul a început în secolul al VIII-lea a. πλάγιος „înclinat”. farmec gr. C. ciumă „umflătură” gr. meglenoromână etc. basilica > rom. martur (cu sensurile vechi şi actuale „martir” şi „martor”) gr. κύμα „val” > rom. Exemple: gr. cf. se iau ca reper trei epoci importante: 6. brëtëk gr. cf. dat fiind rolul important pe care greaca l-a avut în evoluţia latinei clasice şi în evoluţia latinei dunărene. elemente de origine latină.7. influenţa greacă asupra limbii române ar trebui studiată imediat după substrat şi fondul latin. cronologic şi structural delimitate: 1. şi alb. martur > rom. unele se găsesc în albaneză sau în alte limbi balcanice: gr. amăgi (cuvântul se păstrează doar în română şi în sardă. şi „buduroi”) gr. στύπος „trunchi” > rom. γύρος „cerc” > rom. împrejur.. Cuvinte care au intrat în latina dunăreană (secolele al V-lea – al VII-lea a. „terci”. nu numai în daco-română (dialectul vorbit pe teritoriul vechii Dacii). rom. φάρμακον „otravă”. Pentru sistematizare. în schimb. literară. de asemenea. prospetus > rom. ammajare „a vrăji”) gr. populară.7.) Aceste cuvinte nu se găsesc în latină (clasică. De fapt. dinzur gr. ci şi în dialectele sud-dunărene. şi a continuat până la sfârşitul latinităţii. alb. căci greaca. Elemente vechi 6. stup (evoluţia semantică este explicabilă. pentru istoria limbii române. πρόσφατος > lat.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. a influenţat în etape diferite şi pe căi diferite limba română. Se regăsesc. cf. άγγελος > lat. I. baptizare > boteza gr. broatec. Greaca veche A marcat lexicul românesc prin două serii de cuvinte. cir „zeamă de mămăligă”. Cuvinte care au intrat în latină (clasică şi populară) şi care reprezintă. Greaca bizantină A influenţat româna între secolele al VII-lea şi al XV-lea. biserică gr. angelus > rom. cf. târzie). φρίξ/φρίκη „zbârlire” > rom. plai. Χύλος „suc” > rom. „leac” > lat. βρόταχος „broască” > dr.2. cf. în cadrul procesului general de elenizare a Peninsulei Balcanice. În Imperiul Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . aromână. şi ucr. plajë „înclinat” gr. procesul este încă mai complex. μαγεία (cf. „pieziş” > rom. magia) > lat. ad-magire > rom. C. čyr 6. βαπτξεiν > lat. giur. μαρτύρ > lat. ar. mai mult decât slavele etc. de fapt. Influenţa greacă Cronologic. frică gr. în jur.

sihastru etc. Giurgiu.secolele IX-XII: cele de mai sus. ctitor. incertitudinile cu privire la calea directă sau indirectă de influenţare a românei este sporită de faptul că unii preoţi. arhimandrit. protopop. Pe de altă parte. care-şi avea graniţa nordică pe Dunăre. hârtie. a organizării ecleziastice ş. a călăfăti „ a da cu smoală”. urgie/urgisi ş. întăresc aceste contacte. cort. mulţi dintre termenii laici sau bisericeşti din această perioadă au circulaţie balcanică mai largă. mărturisi. I. Bucureşti. drum. armură. de cele cărturăreşti: a) Termeni uzuali. ei trec apoi la alte popoare. dintre care puţine intră în vorbirea cotidiană. scafă „căuş. În orice caz. activitatea flotei comerciale. schit. ruşi. Sulina etc. desagi. cădelniţă. arhiereu. cele mai mult rămân în lexicul religios. a. Tot din această perioadă datează toponime. cămin. Ceea ce se poate face este să se delimiteze cuvintele uzuale. pătrunşi pe cale preponderent cărturărească: acatist. Slavii meridionali. . paraclis. prisos.: afurisi. pătrunse pe cale orală. slovaci etc. făclie. deoarece primele texte româneşti se păstrează abia din secolul al XVI-lea. Mai mult chiar. arhiepiscop. humă. erau greci de origine. flamură. icoană. har. a. stol. strachină”. greaca devenise limbă oficială. a. neoelenice. hărăzi. 1961). mânie. pătrunşi pe cale orală: argat. idol. cehi. Constanţa (prin intermediar turcesc Küstenge). H. mătase. Mihăescu. 1966. paralel cu constituirea unei ierarhii după modelul slavo-bizantin. biserică etc. Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Din păcate influenţele din această epocă sunt greu de separat de cele ulterioare. cămară.secolele XIII-XIV: epoca dezvoltării statelor feudale româneşti. Influenţă indirectă – prin intermediul slavilor sudici (până în secolul al XII-lea).) (cf. unele cuvinte de origine greacă pot fi plasate în epoci diferite: . G. Aceste realităţi explică filiera slavă a grecismelor respective. smirnă ş. Mihăilă. scorpie.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. În plus. pizmă. Dobrogea s-a aflat în mod direct sub influenţa bizantină între anii 917-1185. comoară. patriarh. După forma şi sensurile lor. Influenţa greacă asupra limbii române până la secolul al XV-lea.. Mangalia. cf. Căile de pătrundere a elementului grec bizantin în limba română sunt stabilite de către specialişti astfel: Influenţa directă – despre care putem vorbi abia de acum – prin relaţii politicoadministrative şi culturale (cancelarie domnească. ca ungurii sau slavii răsăriteni şi apuseni (ucraineni. episcop. şcoală. b) Termeni ecleziastici. busuioc. Bucureşti. sârbo-croată etc. livadă. deşi slujeau în slavonă. sfeclă ş. Este dificil de stabilit însă care anume dintre cuvinte au pătruns în română prin filieră slavă şi care – în mod direct. dafin. hidronime precum: Calafat. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural .): agonisi. dar întreg teritoriul românesc se situa în vecinătatea Imperiului Bizantin. Elemente vechi Roman de Răsărit. a. de la Constanţa şi Sulina până la Porţile de Fier. au adoptat creştinismul de rit bizantin. Autoritatea liturghiei bizantine s-a impus şi la români. Maglavit. folos. ci şi în albaneză. evanghelie. în primul rând bulgarii. putând fi identificaţi nu numai în bulgară şi română. mitoc. cucură „tolbă de săgeţi”.

Nicolae Mavrocordat. 5. şi 2 (bumbac. din punct de vedere politic şi social. când Poarta Otomană înlocuieşte domnitorii pământeni cu domnitori străini. I). trandafir. 3. cu aristocraţi din cartierul grecesc Fanar al Constantinopolului (Istanbul).secolul al IV-lea: continuarea dezvoltării social-economice şi culturale: chelar. Şcolile greceşti (1660 – Iaşi. Calitativ. Totuşi. pitic. Multe cuvinte (circa 1200) din perioada fanariotă au pătruns în română pe cale scrisă şi au caracterizat mai ales vorbirea oamenilor instruiţi: alfabet. prin mijlocirea latinei medievale. grămătic. tinerii studioşi. fidea. zahăr. Numai 100-150 de elenisme fanariote au intrat în limba română uzuală: agale. dintre care 22 sunt împrumuturi directe. duce la stabilirea unui mare număr de greci (funcţionari. ∗ 1. Ion Ghica vorbeşte despre aşa-numitul jargon grecesc.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. Elemente vechi . respectiv. mai precis.7. Crâncenă. caligrafie. prăvălie. primele cinci pături stabilite după ranguri∗ şi avere în ierarhia socială a vremii. ea făcând obiectul studiilor de strictă specialitate. cotastih. proti -pendada „prima cincime”). scandal. 4. O epocă atât de lungă şi de bogată în evenimente – cu consecinţe fireşti asupra lexicului limbii române – poate fi. oamenii de cultură ai epocii. cap. căpitan) indirecte. despot. diac. diată „testament”. utilizat de protipendada românească (cf. catadixi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . supra. hrisov. I. stihic. Însuşi termenul „protipendadă” datează din acea epocă (gr. 1714. administraţia. agă. Cantitativ. zodie. s-au inventariat 278 de cuvinte din greaca bizantină (secolele al VII-lea – al XV-lea). ele caracterizează mai ales vorbirea din mediul urban. partidă. Neogreaca (secolele al XV-lea – al XIX-lea) Cele mai numeroase elemente neogreceşti din structura etimologică a vocabularului românesc provin din perioada care începe cu anul 1453 (căderea Constantinopolului) şi se încheie cu anul 1821 (revoluţia lui Tudor Vladimirescu. ananghie. după plecarea lui D. Procesul se accentuează după tragica moarte a lui Constantin Brâncoveanu.) în Muntenia şi Moldova. dichisi. cupă. dascăli etc. sfârşitul epocii medievale româneşti). în 1711. 1689 – Bucureşti). tipografie etc. pitar. Consolidarea dominaţiei turceşti în secolele al XV-lea – al XVI-lea. logofăt. catarg. Cantemir. epoca a fost benefică din punct de vedere cultural. Prezente mai puţin în cel rural. calapod.3. prin filieră slavă. stabilirea cu exactitate a „vârstei” neoelenismelor din această epocă este dificilă. postelnic. 6. scufie. horă. vistiernic. hatman. În Moldova fusese deja înscăunat primul domnitor fanariot. pe măsura valorii titularilor) au favorizat transformarea limbii eline în limbă de cultură pe care şi-o însuşiseră clasele conducătoare autohtone. comis. spătar. plapumă. însemnând „primele cinci (stări)”. conopidă. de asemenea. 254 – indirecte. plastograf. viaţa economică şi politică. subîmpărţită cronologic: a) perioada prefanariotă (1453-1711). dominate de greci – numiţi în posturi cheie (deseori. b) perioada fanariotă (1711-1821). 2. traducerile. vornic. zugrav. aceste cuvinte reflectă o anumită treaptă de evoluţie a societăţii feudale româneşti. logofăt.

filozofie. apoi termeni de tipul filologie. algos „durere” + lat. frică. În consecinţă. piper. Pe de altă parte.) > televizor. o perioadă. logopedie etc. relaţiile politice. 4. pe baza unor contracte care asigurau autonomia internă. La jumătatea secolului al XIX-lea. Exerciţiul nr. sunt creaţii savante. sosi. simandicos – distins. Elemente vechi economisi. Florica Dimitrescu (coord. vopsi etc. seismograf. pat. ifos. 1978. Indiferent de calea pe care au intrat în limba română.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. Budapest. cam 1%) cuvinte de origine greacă: substantive: folos. italiană etc. geologie. Desigur. respectiv.. geografie. acestea plătind tribut. turcii au stabilit relaţii de vasalitate cu Ţara Românească. elenismele au avut şi continuă să aibă un rol important în evoluţia lexicală a limbii române (cf. 5 1. filantrop. Cucerind întreaga Peninsulă Balcanică. 6. matematică. Pe de altă parte.a.. sclifosi. zahăr etc. calmare. 1939. trebuie să precizăm că elemente turceşti vechi au pătruns în română cu 110 Proiectul pentru Învăţământul Rural . verbe: pedepsi. patimă. lefter. diată – testament. cuvinte ca telefon (gr. sârbesc etc. orfan. Istoria limbii române. filarmonică. p.) + vizor (lat. când se manifestă influenţa occidentală. Explică etimologia cuvintelor filologie. Nu ştim sigur dacă nu cumva termeni ca gramatică. cf. economice. filozofie. Bucureşti. zugrav – pictor. algocalmin – un hibrid greco-latin (gr. Galdi. pătrunse în română din franceză.). D. pedagogie. în favoarea sinonimelor latino-romanice: evghenicos – nobil. plictis. Elementele greceşti din neologismele de circulaţie internaţională completează tabloul complex al elenismelor din limba română. numeroase grecisme trec în fondul pasiv. în epoca înfloririi culturii şi învăţământului de tip fanariot. sigur etc. În VF au rămas doar 18 (deci. Les mots d’origine néogrecque en roumain à l’epoque des phanariotes. aşa cum există atâtea formaţiuni hibride împrumutate din limbile moderne. prosop.icos. spre deosebire de state precum cel bulgar. Dă câte patru exemple de verbe şi de adjective care apar în limba română cu sufixele. taifas ş. productive într-o anumită epocă. tahimetru. bibliofil. I. matematica. tele „departe” + foné „sunet”). şi cu Transilvania. culturale ale ţărilor române cu Imperiul Otoman au durat din secolul al XV-lea până în secolul al XIX-lea (1877). P. transformate în raiale turceşti. arhaic. moderne. şi influenţa lingvistică este relativ redusă. unii termeni tehnici au fost creaţi în româneşte: cf. pat. E. istorie nu au pătruns în română direct din neogreacă. fr. -isi. Moldova şi. şi L. calmer). engleză.8. ipsos. 102-108). cf. tele(gr. Elemente lexicale de origine turcă În principiu. adjective: proaspăt. 2.

Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. I. Elemente vechi

mult înainte de cuceririle turcilor osmanlâi. Vom proceda, aşadar, la o departajare cronologică şi structurală şi în acest caz. 6.8.1. Influenţe vechi turco-tătare Pecenegii – aşezaţi temporar în Moldova şi estul Munteniei (secolul al IX-lea), precum şi în Transilvania şi Dobrogea (secolele al X-lea – al XIlea) au lăsat în română câteva urme toponimice: Peceneaga, Pecenegul, Pecenişca, Pecenevra Cumanii – veniţi din stepele de la nordul Mării Negre, în secolul al XIlea, rămânând pe teritoriile româneşti câteva veacuri, ocupându-se cu păstoritul şi agricultura. Ca şi pecenegii, au sfârşit prin a fi alungaţi sau absorbiţi de populaţia autohtonă. Au lăsat în limba română: toponime, hidronime, oronime: Bărăgan, Caraiman, Caracal, Comana, Comăniţa, Covurlui, Teleorman „pădurea nebună (deasă)” (cf. tc. deli „nebun” + orman „pădure”); antroponime: Balaban, Carabă, Ciortan, Coman (de unde: Comănescu, Comănici etc.), Itu, Talabă ş. a.; apelative: aslam „camătă”, buzdugan, cazan, cioban, duşman, maidan, suman; baltag, bardacă, catâr, chindie, chior, habar, hambar, haram, maramă, murdar, tărâm, toi. Presupusa influenţă avară (secolele al XIV-lea - al XV-lea) Ar putea fi amintite aici cuvinte ca: armig „armăsar” (reg., Banat), scrum (date ca atare de L. Şăineanu).

6.8.2. Influenţe ale turcilor osmanlâi (secolele al XV-lea – al XIX-lea)
Ca şi în cazul limbii greceşti din aceeaşi epocă, şi turcismele osmanlâie se pot delimita în două subgrupe cronologice. Cuvinte pătrunse în română în secolele al XV-lea – XIX-lea Turcisme din perioada fanariotă (secolele al XVIII-lea – al XIX-lea) Primele sunt mai răspândite şi au un caracter mai popular. Celelalte au circulat numai în epoca fanariotă şi numai în anumite medii lingvistice. Puţinele care au intrat un uzul comun au suferit devieri semantice, obişnuite, de altfel, în procesul împrumuturilor. Pentru nespecialişti, însă, sunt mai puţin importante subdiviziunile cronologice, decât cele tematice (cf. Fl. Dimitrescu (coord.), op. cit., p. 109-111): a) Casa şi locuinţa: acaret, balama, cearşaf, chibrit, divan, duşumea, tavan; b) Mâncăruri şi băuturi: baclava, cafea, ciulama, halva, musaca, sarma, telemea, trufanda; caimac, ciorbă, ghiveci, iahnie, iaurt, pastramă, pilaf, rachiu, tutun; c) Îmbrăcăminte: basma, bariş, ciorap, maramă, tulpan şi multe altele, ieşite din uz (anteriu, şalvari etc.): d) Floră şi faună: abanos, bamă, dovleac, dud, pătlăgea, zambilă; bursuc, catâr;
Proiectul pentru Învăţământul Rural

111

Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. I. Elemente vechi

e) Comerţ: chilipir, cântar, dughiană, muşteriu, para, raft, samsar, saftea, tarabă, tejghea; f) Meserii, unelte, piese: băcan, boiangiu, cazangiu, cazma, mucava, pingea; g) Însuşiri: agiamiu, babalâc, fudul, lichea, peltic, pişicher, şiret, tembel, ursuz, zevzec; h) Cuvinte pentru abstracţiuni: berechet, belea, bucluc, cusur, hal, hatâr, huzur, moft, naz, tabiet, tertip; i) Diverse: bacşiş, ciubuc, ghiozdan, ibric, haram, harem, halal, lulea, maidan, narghilea, tiptil, zaiafet. • Deviaţiile semantice s-au produs mai ales în sens depreciativ (peiorativ, ironic): tc. lichea „pată”, „defect” – capătă în română sensul „om de nimic” tc. pehlivan „erou” – capătă în română sensul „escroc, mucalit” tc. tertip „plan, proiect” – capătă în română sensul „vicleşug, intrigă” Asemenea extensii sau restrângeri de sens pot funcţiona şi fără conotaţii depreciative: tc. baglama „legături” > rom. balama „obiect metalic pentru fixarea uşii, capacului pe axul de mişcare”, „ţâţână” Şi în cazul turcismelor pătrunse în română prin filieră sârbă (în Banat, Transilvania) apar sensuri cu caracter regional: baş „tocmai”, divan „discuţie”, ortac „tovarăş” etc. • Au fost productive în română sufixele de origine turcească: - giu: tc. cafegiu, dar şi rom. barcagiu, reclamagiu - iu: tc. cafeniu, dar şi rom. maroniu, alburiu - lic, -lâc: tc. şiretlic, caraghioslâc, dar şi rom. autorlâc, crailâc • În VF al limbii române contemporane există numai 14 cuvinte de origine turcă, dintre care 5 au, de fapt, origine arabă (cafea, chef, chirie, cântar, tăbăci); 5 sunt de origine persană (duşman, moft, murdar, para, zar), rămânând numai 4 turceşti propriu-zise (chior, ciomag, hai, soi), după cercetările lui Al. Graur. Acestea însă, adăugate celor din vorbirea populară, dovedesc o mare putere de circulaţie, fiind adânc impregnate în structura fonomorfologică, frazeologică, stilistică a limbii române şi contribuind semnificativ la conturarea personalităţii acesteia. Exerciţiul nr. 6 1. Care sunt elementele formative care ne îndreptăţesc să considerăm că următoarele cuvinte româneşti sunt de origine turcă: a) cazan, divan, duşman, tavan, Bărăgan, Teleorman; b) basma, cazma; baclava, halva, musaca, sarma; c) cafea, narghilea, giubea; d) cafegiu, geamgiu, iaurgiu.

6.9. Surse bibliografice
COTEANU, Ion; SALA, Marius, 1978, Etimologia şi limba română. Principii – probleme, Bucureşti, Editura Academiei. 112
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. I. Elemente vechi

DIMITRESCU, Florica (coordonator), 1978, Istoria limbii române. Fonetică. Morfo-sintaxă. Lexic, Bucureşti, E. D. P. GRAUR, Al., 1968, Tendinţele actuale ale limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică HRISTEA, Theodor, 1972, Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note, Bucureşti, Editura Ştiinţifică. HRISTEA, Theodor (coordonator), 1984, Sinteze de limba română, Bucureşti, Albators, p. 39-65. MACREA, D., 1970, Studii de lingvistică română, Bucureşti, E. D. P. NICULESCU, Alexandru, 1965-1978, Individualitatea limbii române între limbile romanice, Bucureşti, I – Editura Ştiinţifică; II – Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. ROSETTI, Al., 1978, Istoria limbii române (ediţia a doua, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. ROSETTI, Al.; CAZACU, B.; ONU, L., 1971, Istoria limbii române literare, I, Bucureşti, Minerva.

6.10. Lucrare finală de evaluare
1. Unele dintre sunetele inexistente în fondul latin (ă, î, ğ, č, ş, ţ, z etc.) par a proveni din substratul traco-dac sau din fondul balcanic. Dă cinci exemple de cuvinte din substrat care să conţină unele din aceste vocale şi/sau consoane. 2. Enumeră cinci cuvinte din VF provenite din fondul latin popular. 3. Din unităţile latineşti fructus; subtilis (Ac. – subtilem); veteranus s-au moştenit cuvintele româneşti vechi: frupt, subţire, bătrân. Care sunt dubletele lexicale neologice, provenite din aceleaşi etimoane? 4. Cuvinte de tipul casă, câine, pâine, râde apar în toate limbile romanice moderne (franceză, italiană, spaniolă, portugheză etc.). Cărui fond vechi îi aparţin originile acestor cuvinte? 5. Enumeră trei limbi care au contribuit la modernizarea limbii române în aceeaşi măsură în care au avut şi contribuţii vechi? 6. Cuvintele provenite din superstratul slav ceas, nădejde, prieten, vreme, au câte un sinonim latin cu frecvenţă relativ egală în uzul limbii române. Găseşte aceste sinonime. 7. Numeralele ordinale de la 11 la 19 sunt compuse în limbă prin sistemul adăugirii, după modelul slav (calc de structură): 11 = unu + spre + zece; 12 = doi + spre + zece (după odyn - na(d) - dzatĭ etc. Identifică (folosind, eventual, un dicţionar cu indicaţii etimologice, precum DEX, MDE etc.) originea elementelor componente care intră în structura acestor numerale (vezi şi Fondul latin al vocabularului românesc, grupe tematice). 8. Dă trei exemple de regionalisme (transilvănene) datorate influenţe maghiare. 9. Cuvintele de origine greacă filia „iubire” şi logos „cuvânt”, „ştiinţă”, „raţiune” au intrat în componenţa multor neologisme de circulaţie internaţională. Enumeră patru asemenea cuvinte. 10. Cuvântul de origine turcă (pre-osmanlâie) koz „nucă”, având şi sensurile secundare „rotund”, „perfect”, „foarte”, apare în două contexte ale limbii române: a) într-o expresie de tip popular (ca adverb pe lângă
Proiectul pentru Învăţământul Rural

113

ochi de bou etc. cf. plictisi . politicos 2. 6. 4. a-şi arunca ochii pe fereastră. 2 1. apă-de-gură. dar şi prin metode statistice). guraliv. este vorba? 6. I. respectiv 1silabă). 3 VF: 2. respectiv cuvânt.fricos. 8. ochişori etc. d) au mare capacitate de compunere: gura-leului. economisi. se 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prieten > slv. 11 Exerciţiul nr. cu pluralul corespunzător -ále (basmá – basmale). e) intră în numeroase construcţii metaforice: gură de rai. când se cer 4 exemple. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr. bun de gură. ochios. a) lat. frunte < lat. 6 a) sufixul -an b) desinenţa de feminin singular -a accentual (á). casa (forma de Ac. c) desinenţa de feminin singular -eá. rom. burtă. de origine maghiară b) priete-. plicticos. 5. antropos „om”. biblos „carte” Exerciţiul nr. Timiş etc. bucura. ochi-de-vultur. Motru. În cadrul fiecărui item se împart cele 10 puncte la numărul de subitemi ceruţi (de exemplu. b) au corp fonetic redus (2. dormire. buză moş etc. a-şi da ochii peste cap. 4 a) frunt-.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. filein „a iubi” + logos „cuvânt”. casam) 2. 5 1.. Exerciţiul nr. frontem (Ac. Exerciţiul nr. gureş. mândră). Despre ce expresie. agonisi. brad. a) frecvenţa lor (stabilită intuitiv. cf. b) lat. Argeş.11. b) într-un toponim devenit celebru printr-o capodoperă a poeziilor lui Gr. 7 MV: 1.aerisi. de origine maghiară Exerciţiul nr. Alexandrescu. rom. Elemente vechi adjective ca frumoasă. = 100 p.) + sufixul -aş. 3. 10. 9. cu pluralul -éle (cafeá – caféle) d) sufixul de agent -giu Test de evaluare Barem de notare 10 x 10 p. (cu) ochi dulci. brânză. prijateli + suf. ochi. c) au mare capacitate de derivare: guriţă. -şug. sofia „înţelepciune”. 1 1. -fil < gr. nevricos. armonie „armonie” (sonoră). 2.

timp. Se aleg cinci exemple din inventarul de la 4. a. 5 exemple x 2 p. 4.. un. Grupe lexicogramaticale) 8. dinte. logo-pedie.4. subtil. lat. Jiu. I. a. 1. a) frumoasă coz „foarte frumoasă” (reg. logică etc. decem > rom. 2 exemple x 5 puncte ş. 10. mânz ş. spre. casă. mânca. urs. 3. barză. 9.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. floare. 5. se aleg cinci termeni din inventarul dat la subunitatea 4.). dormi. jelit. b) Cozia (= Nucet). poartă. brânză. veteran (vezi tabelul „Dublete lexicale latine”). oră. bolând „nebun”. d. amic. fruct. zece ş. 2. 6. p. Fondul latin.filo-sofie. Fondul latin popular..a.. m. speranţă.3 p. în continuare se schimbă doar unităţile care fac parte din VF. zece.5 puncte fiecare exemplu corect formulat. greaca.. slavele. ochi. 3 exemple x 3. (cf. cătană „soldat”. Gilort. Latina. biblio-fil. super > rom. an. Proiectul pentru Învăţământul Rural 115 .. unus > rom. Toate componente sunt de origine latină: lat.3. bai „necaz”. argea. filo-logie. 7. lat.). Elemente vechi notează cu 2... fil-antropie.

.. 118 7........................4................. 123 7...... există în română atât arhaisme........................... II............................. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste................................ • să eviţi formele paralele (elemente de jargon...... Altfel spus........ rămân valabile aspectele discutate în capitolul despre organizarea vocabularului după criteriile frecvenţei şi funcţional-stilistic..........5........... Influenţa germană ................................... Influenţe moderne În general...................... Latina savantă................................. 123 7............. Aşa încât............................... 7 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE........................ uneori şi din aceleaşi cuvinte... 120 7....).................2............ tematic (onomasiologic)....7................................ şi vom avea ocazia să reluăm ideea în alte cazuri – latina.... 124 7......10.................. 116 7................1. în privinţa neologismelor............ Surse bibliografice.............................. • să utilizezi corect fondul neologic al limbii române................3.. 121 7.... Lucrare finală de evaluare... 7. Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: • să analizezi formanţii unui cuvânt.. 116 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. 121 7........................ greceşti etc... din aceeaşi limbă..... Am constatat acest fenomen în cazul influenţelor slave.............11.................9.................................................................................. urmând ca influenţele moderne să fie studiate după criteriile deja utilizate: cronologic... Obiective educaţionale........................ cât şi neologisme (ca să nu mai luăm în calcul în regionalismele...... elementele de argou şi jargon etc............................... stilistic etc......................................................................... 122 7...... Influenţa italiană .............. Influenţe moderne ... 117 7.. formativ................6....Organizarea etimologică a vocabularului limbii române..............8........ Concluzii ................. Influenţa franceză. Problema este însă că multe dintre limbile care furnizează elemente de înnoire a vocabularului în epoca modernă şi contemporană au influenţat româna şi în etape mai vechi...............................1... • să dezvolţi creativitate în formare şi utilizarea cuvintelor.............. germana etc................ Influenţa engleză... ELEMENTE MODERNE Cuprins 7.....................2....... II........ 116 7.............................................. argou)................ • să explici semnificaţia unor expresii şi cuvinte de circulaţie internaţională..... influenţele moderne se studiază în contextul analizei neologismelor dintr-o limbă.. Elemente moderne Unitatea de învăţare nr......................

Figura 5. firesc. Micu. căci le găsim în documente şi cronici. c) prin activitatea Şcolii Ardelene. Oradea Mare. Toate sunt interesante pentru deschiderea românei faţă de o sursă atât de apropiată. prin episcopatele catolice din Cenad. care le-au preluat: fie direct din latină (Miron Costin. Desigur.). colocviu. evident. fabulă. provenit din lat. imperiu. testimoniu. au semnificaţii înrudite. rege. exclusiv cărturăreşti. a. Costin. Dosoftei). instrucţie. dar au suferit.. literară. şi în aceste cazuri se pun problemele obişnuite de datare şi stabilire a surselor: sunt mai vechi: biblie. II. invitaţie. împrumutate pe cale cărturărească din latina cultă. jurisdicţie. dar nu totdeauna identice cu etimonul latin.) Proiectul pentru Învăţământul Rural 117 . în Ţara Românească şi Moldova. I. a. a.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. moştenite din latina populară.: excepţie. neogreacă. ele păstrează mai bine aspectul fono-morfologic al acestuia (întrucât perioada de evoluţie formală a fost mai scurtă). datează din epoca activităţii corifeilor Şcolii Ardelene – S. Latina savantă Cuvinte din latina cultă. b) altele noi. Mai delicată ca datare este problema dubletelor lexicale latine. Budai-Deleanu ş. care impune atragerea neologismelor de circulaţie universală.). superstiţie ş. acestea se încadrează adesea în clase gramaticale diferite. consul. prin documente diplomatice: în toate provinciile româneşti. fie din polonă. reprezentaţie. prin şcolile de nivel mediu-superior de la Cotnari (1542-1514). rezoluţie. din acelaşi etimon latin avem în limba română două serii de cuvinte: a) unele vechi. a) prin scrieri şi documente religioase şi diplomatice din secolele al XI-lea – al XVII-lea: în Transilvania. curent cultural naţional care reprezintă iluminismul românesc (secolele al XVIII-lea – al XIX-lea). tezaur.1. Miron Costin. Căile de pătrundere sunt. Dimitrie Cantemir. Gh. au pătruns în română după mai bine de un mileniu de la începuturile transformării cuvintelor din latina populară în cuvinte româneşti. b) prin scrierile cronicarilor. fundaţie. Practic. D. fantastic. mai multe modificări fono-morfologice. cărturarilor medievali (secolul al XVIIlea). Constantin Cantacuzino ş. răspublică. acestea au păstrat mai bine clasa gramaticală şi sensul originar. a. Şincai. maghiară. precum latina (cf. (la M. multe dintre neologismele în (-ţ)ie. -(t)io. d) prin evoluţia firească a societăţii. Târgovişte (1646) etc. Alba Iulia ş. italiană (Grigore Ureche.3. Cantemir etc. literă. Elemente moderne 7.

domnitorul Al. Analiza datelor obiective ale istoriei social-politice şi istoriei limbii dovedesc că toate cele trei fenomene sunt la fel de puţin „miracole”. cum s-a arătat mai sus (cap. medical. fenomenul rămâne masiv. Primele publicaţii periodice.) frupt (dialectal. lansată de către unii cercetători. se ajunge la un adevărat bilingvism cultural românofrancez. filologic etc. slavonă). ştiinţific. Dublete lexicale latine 7. traducerile. În secolul al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea. Primul miracol a fost. filosofic. inclusiv în ceea ce priveşte variantele literare. economic. Elemente moderne Latină aqua(m) canem clarus fructus harena mola(m) mentionem panem subtilem vesicam veteranus Română a) Moşteniri (vechi) apă câne > câine chiar (arh. ajungânduse la cumpăna secolelor XIX-XX la o adevărată „franţuzomanie”. militar. Al doilea a constat în rezistenţa limbii române pe ambele maluri ale Dunării. greacă. în epoca tulbure dintre secolele III-XIV. traducerile din franceză depăşeau cu mult pe cele din alte limbi. administrativ. ele sunt fapte normale. Există numeroase domenii de activitate în care vocabularul de specialitate este alcătuit în majoritate covârşitoare din termeni de origine franceză: social-politic. perfect explicabile istoric. De exemplu. ∗ 118 Proiectul pentru Învăţământul Rural .). juridic. Începuturile penetrării elementului francez în limba română datează din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea şi se realizează prin filieră polonă. viaţa mondenă urma moda franţuzească. limba franceză a devenit obligatorie în multe şcoli (alături de română. II. latină.1. Ipsilanti a organizat în Ţara Românească şcoli după modelul francez. Primele librării vindeau cărţi aproape exclusiv în franceză. greco-fanariotă şi rusă.) arină moară minciună pâne > pâine subţire băşică bătrân Română b) Împrumuturi (noi) acvatic. primele teatre româneşti apar în limba franceză sau în ambele limbi. determinând pentru caracterizarea lui. profesionale etc.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române.4.4. Curând. Chiar dacă nu se atinge cifra de 40. • Căile lingvistice de influenţare sunt cele tipice: împrumuturile. Câteva mii de cuvinte de origine franceză au îmbogăţit vocabularul limbii române într-o epocă în care acesta era bine conturat. reg. Influenţa franceză Cea mai puternică influenţă modernă asupra lexicului limbii române s-a exercitat din partea limbii franceze. acvariu canin clar fruct arenă molar menţiune panificaţie subtil vezică veteran Figura 5. latinizarea limbii autohtonilor într-un interval relativ scurt de timp. pe fondul unor schimburi culturale accentuate (emigranţi francezi sosiţi în Ţările Române şi tineri români plecaţi la studii în Franţa). 4.000 de cuvinte. expresia „al treilea miracol al istoriei limbii române”∗. calcurile lingvistice. organizarea activităţii în toate domeniile urma modulul francez.

. a. certificat. bord (marginea punţii unei ambarcaţiuni) rom. semplu (simplu).Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. antet (< fr... dar utilizează. D.) rom.): a) după fr. expresii considerate „franceze” pot fi: Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . dar mai ales în limbajele speciale.) sunt. În realitate. faire act de a face act de prezentă présence după fr. unele cuvinte. cauchemar). cum apar în studiul lui D. calcul renal calcul renal după fr. de provenienţă franceză. ape sulfuroase etc. 59-65. bacalaureat. Studii de lingvistică română. artiste lyrique artist liric după fr. parţial sau total. Probleme de etimologie. c) unele cuvinte au pătruns pe ambele căi. bord fr. pansion (pension). en tête). parţiale. 109 şi urm. cale dovedită de aspectul fono-morfologic în română. cf. ape minerale. cu specializări semantice pentru fiecare variantă: fr. monede etc. material românesc (traduceri literale.. fără exagerare. b) pe cale orală – fular (< fr.. Traducerile şi calcurile se manifestă. P. bor (marginea de la pălărie) rom. chiar dacă nu aproape 40% din lexicul modern românesc.. Sinteze de limba română. II. arătând că fenomenul este mult mai amplu decât s-a putut crede. champ de bataille câmp de bătaie c) după fr. care nu s-ar putea explica în română decât intrate în această formă scrisă. Elemente moderne Împrumuturile lexicale propriu-zise sunt foarte multe. eau de toilette apă de toaletă după fr. revers (dosul unei medalii. 1968. • Uneori s-a exagerat contribuţia fondului francez. rever (partea răsfrântă a hainei) Unele forme „orale” au fost eliminate. revers > > rom.). semantice. Hristea a cercetat un întreg sistem de calcuri (totale. de obicei. de ex. ape subterane. Ele pătrund în mod diferit în limba română: a) prin texte scrise – automobil. tour d’ivoire turn de fildeş b) după fr. p. morfologice. imitaţii etc. E. foulard). morfolexicale etc. directeur général director general Th. perdre de vue a pierde din vedere după fr. p. Macrea. convoi. 1970. racine carrée rădăcină pătrată după fr. Bucureşti. coşmar (< fr. sergent ş. pentru că au fost simţite ca „inculte”: santimă (în favoarea lui centimă). eventual. deci se concretizează mai ales în sintagme care urmează tipul francez. artistique littéraire artistic literar după fr. În limba română cele mai multe unităţi frazeologice (în limba cotidiană. împreună.

secretarul lui Constantin Brâncoveanu (din 1709). Gheorghe Asachi.: savonieră. Pe lângă mai vechile cuvinte şi structuri inutile. mersi. neologisme de circulaţie internaţională. în secolele al XIV-lea – al XVIII-lea relaţii diplomatice.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. franceza a contribuit la relatinizarea şi reromanizarea limbii române. în Moldova şi Muntenia. bancă. raţiuni socio-profesionale): Bonjur. Au urmat. anvizaja (a pune în vedere). Histea. Al. gir. pian ş. scadent. aceleaşi ca şi în alte limbi europene.creaţii interne româneşti: pastel (specie literară. cum le numeşte Th. nuanţându-l. arpegiu. Rădulescu. este posibil ca unele dintre „italienisme” să fi pătruns în română prin alte filiere sau să aibă etimologie multiplă. fie prin români care au locuit sau au studiat în Italia. rus. ceea ce înseamnă că autoritatea italiană în respectivele domenii a impus. italienismele au fost aduse prin intermediar grecesc. în general. modă. flaut. chitară. H. virament ş. speze „cheltuieli”. .Terminologie economică şi financiar-bancară: acont. când legăturile comerciale cu veneţienii şi genovezii impun termeni precum ducat – numele uneia dintre primele monede naţionale româneşti . agenţie. .).. Vasile Pârvan ş. . culturale. a. modernizându-l. Influenţa italiană • Condiţiile istorice ale influenţelor italiene asupra limbii române se manifestă încă din secolul al XIII-lea. operă (muzicală). engl. plezanterie (glumă) etc. • În sfârşit. fisc. Toate aceste fenomene şi încă multe altele au marcat profund structura vocabularului românesc.). a. scont. girant. Odobescu. În consecinţă.5.influenţe diverse: germană – frizer rusă – logoped greacă – ortografie cu etimologie multiplă: desant (fr. acestor pseudo-franţuzisme şi franţuzisme aparente. Cărturarii cu mare putere de influenţă asupra contemporanilor au desăvârşit acest proces în secolele al XIXlea – al XX-lea (I.Terminologie muzicală: adagio. 120 Proiectul pentru Învăţământul Rural . se folosesc astăzi termeni de tipul: a flana (a se plimba). bariton. Elemente moderne . ca Anton Maria del Chiaro. valută. practic. cantabil. Constantin Cantacuzino Stolnicul ş. partitură. care dublează termenii româneşti din motive psihologice. precum Petru Cercel. încifrare. . madam. II. exemplificate fie prin italieni sosiţi în ţările române. Împreună cu latina savantă şi cu italiana. Nicolae Filimon. inubliabil (de neuitat). li se adaugă barbarismele sau elementele de jargon. îmbogăţindu-l. Cezar Bolliac.influenţe din franceza belgiană etc.a. • Domeniile de influenţe sunt.. 7. allegro. sociale (snobism. în timp ce în Transilvania intermediarul era limba maghiară. impardonabil (de neiertat). George Călinescu. duet. gira. În epoca fanariotă. a. teoretizată şi exemplificată de Vasile Alecsandri).

fascism. deformări. fasung. engleza a atins şi structura lexicală a limbii române. vechea germană. teracotă ş.Alte domenii (arhitectură. Uneori se petrec. . bormaşină. spicher). Elemente moderne . • Primele elemente de origine engleză au pătruns în română prin filieră străină. bulz. motoplug. diesel. negoţ. industrie se impun în uzul larg: gater. pornind de la termeni precum: bâlcă „urcior”. . boiler. Mulţi compuşi din germană (care are ca mijloc preferenţial de îmbogăţire internă a vocabularului procedeul compunerii) pătrund în română ca lexeme unitare: bildungsroman. Pacwagen „vagon de colete” > rom. ca şi în cazul altor limbi. repetent.franceză (biftec. pârgar „primar”). aşa-numiţii şvabi.Cele mai multe cuvinte de origine germană aparţin însă epocii moderne şi marchează mai ales domeniul tehnico-ştiinţific: blitz. 7. leberwurşi. italiana a contribuit la modernizarea şi reorganizarea românei. cocs).Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. glaswand. sandviş. ştecher. a. corfă „coş. patvagon Pe lângă contribuţiile directe. sista ş. şnaps. dictat. alimentaţie. picup. germana a acţionat în mai multe etape istorice asupra limbii române. laborant. capelmaistru. aşa-numiţii saşi. laitmotiv. şaltăr.7. aşa cum este la noi slava). Termeni din minerit. false etimologii: germ. în secolul al XVIII-lea. basorelief.germană (boiler. damenvals germ. .În mod cert au adus germanisme coloniştii saxoni stabiliţi în Transilvania între secolele al XII-lea – al XIII-lea. Cuvintele introduse de toţi aceştia sunt greu de deosebit de germanismele venite prin filieră maghiară. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . Deşi mai redusă cantitativ.Un alt val este reprezentat de către colonişti din Suebia. schimbând vizibil fizionomia acesteia. Influenţa germană Chiar dacă nu are aceeaşi importanţă ca în celelalte limbi romanice (unde reprezintă superstratul etno-lingvistic. servus. targă. nasture. glaspapir. zgudui. impuse de administraţia austriacă. merceologie. . colivie”. II. după cum o dovedeşte fonetismul actual: . febră. cremvurşt. flec. spaghete. meşteşuguri.6.rusă: (buldozer. capodoperă. Damenvahl „alegerea doamnelor” > rom. electrocar. medicină. droser. Influenţa engleză În marşul ei triumfător spre toate limbile pământului. holţşurub. gotică. politică sport): ancoră. marină. Cele mai multe sunt regionalisme şi cuvinte populare (ferdelă „vas de 20 de litri”. a. a. radiolocaţie). dancing. şnaidăr. şvarţ etc. devieri semantice. . şaibă. 7. stabiliţi în Banat şi Bucovina. ventil ş. matriţă. germana are calitatea de a fi funcţionat ca intermediar pentru introducerea unor cuvinte latinoromanice: corectură.Unii cercetători vorbesc despre elemente de gepidă.

čokan. hobby.Alte domenii (cinematografie. radar. polo. Dinamica vieţii economice. a. cele mai profunde judecăţi şi cele mai înalte sentimente. în maghiară: soc. calc lingvistic) aceste creaţii dovedesc vitalitatea proprie a limbii române. la rândul ei. hamburger. urticarie”. . presing. au plasticizat. corner. gol. handbal. ghem. aşa cum o dovedesc termeni foarte noi (display. neologisme de circulaţie internaţională. • Americanismele sunt deseori greu de deosebit de anglicismele propriuzise: bluf. K. în cadrul grupului lingvistic balcanic. ştiinţifice. marketing. în ucraineană. campus. • Influenţa directă – din engleza britanică – se manifestă în câteva domenii care au produs. dribla. tehnică etc. medicină. mai ales celor cu care s-a aflat în contact geografic direct (cf. polonă. malaj. • Româna a oferit. Volszkoch (valah) ş. ca orice limbă veche. boss. ştiinţă. scor ş. • Toate aceste influenţe au îmbogăţit. smog etc. computer. ca ceha – se găsesc termeni ca brynza („telemea”. elemente de compunere. realizate prin mijloacele pe care le vom studia în cele ce urmează: derivarea. d. bunika.) şi foarte multe toponime. Cerbul etc.. biomedicină. base-bal. brânză etc. Matraguna. butuk. Concluzii • Această deschidere a românei spre influenţe externe vechi şi moderne nu i-a alterat esenţa latină şi personalitatea. cu o puternică dinamică modernă. blugi. cip. în cadrul familiei vechi indo-europene. 7. henţ. toate influenţele descrise mai sus reprezintă o parte sensibil mai mică decât inovaţiile interne. Szembeta (sâmbătă). m. etc. jazz.). tobogan ş. sait.8. O.. week-end etc. ca şi în cazul italienismelor. motel. „italienismelor” etc. lok. . Elemente moderne Unele „anglicisme” au.Terminologie sportivă: aut. precum şi în cadrul grupului romanic. a. engl.: blynda „blândă. după cum am putut constata în analiza „franţuzismelor”. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . golan ş. mass-media. cow-boy. „germanismelor”. contribuind din această perspectivă la procesul mai larg al globalizării vieţii sociale. finanţe-bănci. fault.): apartheid. • În sfârşit. făcând-o aptă să exprime. a. dispecer.a. Chiar dacă pornesc de la o bază străină sau cu elemente formative străine (afixe. ring. de fapt. în fr.. faţă de syr „brânză”). slovacă etc.. etimologie multiplă. rugbi. conversiunea. tehnice impune continuarea susţinută a pătrunderii neologismelor de origine anglo-americană în vocabularul limbii române. în limbi mai depărtate. Baltagul. fotbal.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. II. compunerea. au nuanţat şi au modernizat româna. cuvinte şi expresii celorlalte limbi. antroponime de tipul Bună.

Principii – probleme. P. MACREA. Istoria limbii române literare. Bucureşti.. Enumeră cinci cuvinte din limbajul profesional respectiv. Etimologia şi limba română. ROSETTI. E. Bucureşti. Editura Academiei. I.. Editura Biblioteca. Fonetică. B. Editura Ştiinţifică HRISTEA. centimă. 3. Cuvintele de origine franceză automobil. 1965-1978. 10 ani b. Editura Ştiinţifică. Gheorghe. p. Cum se pronunţau formele respective. Alexandru. Florica (coordonator). Individualitatea limbii române între limbile romanice. Marius. Cărei influenţe moderne îi aparţin cuvintele: andante. D. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Minerva. holţşurub se datorează influenţei unei limbi în care sistemul compuselor este foarte dezvoltat. pension. Lexicul românesc de origine franceză. Lucrare finală de evaluare 1.. A. Al. Istoria limbii române. NICULESCU. 1970. 1968. ROSETTI. L. Al. Articole. 1978. electrocar. 1978. 5. Tendinţele actuale ale limbii române. fabulă. Neologismele de tipul: Biblie. Bucureşti. 300 de ani 7. Bucureşti. II. 1978. SALA. Cuvintele din limbajul tehnic: bormaşină. Târgovişte. Bucureşti. N. D. aveau şi forme mai vechi care indicau un împrumut oral. Al. I – Editura Ştiinţifică. colocviu. Marius. Bucureşti. Surse bibliografice BÂRLEA.. URSU. Theodor (coordonator). Bucureşti. Studii de lingvistică română.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. adagio. 1984. Limbi în contact. DIMITRESCU. Roxana-Magdalena.9. Probleme de etimologie. Note. sufixoide). Bucureşti. Bucureşti. Ion. revăzută şi adăugită). Lexic. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Terminologia românească a informaticii şi a mediilor informatice este aproape exclusiv de origine engleză. capodoperă. 100 de ani c. Editura Ştiinţifică.. CAZACU. împărat sunt mai vechi de: a. Studii. 2000. 1972. Din fondul neologic provin foarte mulţi formanţi pseudoafixali (prefixoide. P. BÂRLEA. 7. HRISTEA. Sinteze de limba română..10. Enumeră patru dintre acestea. consul. chitară? 6. 1962. Morfo-sintaxă. D. Bucureşti. Despre ce limbă este vorba? Proiectul pentru Învăţământul Rural 123 . Editura Enciclopedică. SALA. E. GRAUR. 1997. 4. Elemente moderne 7. ONU. Bucureşti. 1971. II – Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. COTEANU. 39-65. Theodor. Dă echivalentele moderne ale prefixului ne-. rămase în fondul învechit al limbii române? 2. Albatros.. Istoria limbii române (ediţia a doua.

aero-. logo. pansion (arh. 2.. 124 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Fac parte din seria . c) Mai vechi de 300 de ani.. 9. sait. santimă. D.. II. engleza britanică d. engleza americană? 7. e-mail. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Test de evaluare 1. mersi sunt necesare în structura limbii române? 9. Vezi răspunsul de la 8. 10.(-lo). se datorează snobismului unor vorbitori. . computer. 6. 8. jargon). franceză b. Franţuzismele de tipul: bonjur. in-..Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. 3. au circulaţie internaţională. 7. C. Nu sunt necesare în limba română. Germana. 5. fotbal.„barbarismelor”. cip.dar anglicisme de tipul: business.? 10.(-fil). bonsoar. buy-buy.11. Elemente moderne 8. otomobil. italiană c. c) Engleza britanică. bio-. filo. precum: corner. Termenii sportivi. Influenţa italiană.K. O. gol. 4. Ei provin din: a. a-.

Organizarea vocabularului după criteriul formativ

Unitatea de învăţare nr. 8
ORGANIZAREA VOCABULARULUI DUPĂ CRITERIUL FORMATIV

Cuprins: 8.1. Obiective educaţionale .......................................................................................... 125 8.2. Formarea cuvintelor în limba română. Mijloace interne ......................................... 125 8.3. Derivarea ............................................................................................................... 128 8.4. Compunerea.......................................................................................................... 139 8.5. Conversiunea ........................................................................................................ 142 8.6. Surse bibliografice ................................................................................................. 145 8.7. Lucrare finală de autoevaluare .............................................................................. 145 8.8. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste .......................................................... 145

8.1. Obiective educaţionale
La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil:

- să descrii sistemul formării cuvintelor în limba română prin mijloace externe şi interne; - să aplici corect mecanismul derivării în limba română; - să recunoşti şi să utilizezi creator valori semantice şi gramaticale ale elementelor afixale româneşti; - să recunoşti elementele alcătuitoare ale cuvintelor compuse din limba română; - să foloseşti corect în mod corect, în exprimarea orală şi scrisă, cuvintele compuse din limba română; - să recunoşti şi să utilizeze în contexte corespunzătoare sensurile şi valorile morfo-sintactice obţinute prin conversiunea cuvintelor; - să utilizezi corect structurile româneşti formate prin calc lingvistic; - să alcătuieşti familia lexicală a oricărui cuvânt românesc cu valenţe derivative, asociative în structuri compuse etc.; - să identifici principalele surse documentare în studiul formării cuvintelor în limba română.

8.2. Formarea cuvintelor în limba română. Mijloace interne
Formarea cuvintelor constituie “unul dintre cele mai importante capitole”, nu numai în studiul vocabularului, ci în întreaga structură diacronică şi sincronică a unei limbi, deoarece acesta descrie mecanismul creaţiei lexicale interne, capacitatea unei limbi de a genera sensuri, cuvinte, forme şi expresii noi, bazându-se în primul rând pe resursele proprii (cf. Th. Hristea, 1984, p. 66; Al. Rosetti, 1978, p. 327). După părerea multor specialişti, formarea cuvintelor ţine tot de etimologie Spre deosebire de etimologia externă, (care analizează
Proiectul pentru Învăţământul Rural

125

Organizarea vocabularului după criteriul formativ

moştenirile), pe de o parte, şi împrumuturile străine (aloglote), pe de altă parte, care formează împreună straturile etimologice ale unei limbi, etimologia internă studiază mijloacele proprii prin care o limbă îşi creează cuvinte, expresii, sensuri noi. Aceste mijloace interne sunt: derivarea, compunerea şi conversiunea (sau schimbarea valorii gramaticale). Când folosim epitetul “interne” nu excludem nici cuvintele de bază moştenite sau împrumutate în diverse etape ale evoluţiei limbii române, nici formanţii afixali (prefixe, sufixe) proveniţi din alte limbi şi nici chiar modelele străine folosite. Important este ca mecanismul respectiv să fi acţionat „pe teren românesc”. De exemplu, fată este un cuvânt românesc moştenit din fondul latin, iar -iţă este un sufix diminutival din superstratul slav. Diminutivul fetiţă este, în comparaţie cu fată, un cuvânt nou, creat în interiorul limbii române, prin procedeul derivării sufixale. Proba creativităţii lexicale a unei limbi este bogăţia familiilor de cuvinte. Am avut deja prilejul să vedem cum unele cuvinte, mai ales cele din VF, au capacitatea de a dezvolta forme şi sensuri noi, prin derivare, compunere etc.: floare flor-icică flor-icea flor-ar flor-ăreasă flor-ărie în-flor-i în-flor-it în-flor-itor ne-în-flor-it floarea soarelui etc. Observăm că între aceste cuvinte se păstrează o înrudire semantică (toate cuvintele nou create conţin în semnificaţia lor noţiunea de “floare”) şi o înrudire formală (toate cuvintele nou create pornesc de la radicalul flor-/floar-). Prin urmare, putem defini familia lexicală ca o totalitate a cuvintelor care au sens înrudit şi sunt formate de la aceeaşi rădăcină, prin derivare, compunere, schimbarea valorii gramaticale. Această definiţie impune câteva precizări.

Familia lexicală

Radicalul coincide uneori integral cu cuvântul-bază: vânt –vânt-uleţ; Radical, vânt-oasă etc. Unii cercetători fac deosebirea între rădăcină (considerat rădăcină, temă, cel mai mic morfem segmental, adică partea cuvântului, purtătoare de cuvânt sens, care nu mai poate fi redusă la alte subdiviziuni) şi radical (conceput, de fapt, ca temă a cuvântului, în accepţia pe care am dat-o în capitolul introductiv al descrierii vocabularului limbii române): cânt(din cânt-a) este rădăcină şi radical, în acelaşi timp, pe când des-cânt (din descânt-a) este radical, de fapt, tema cuvântului-bază căci, deşi stă la baza familiei lexicale, el poate fi descompus în prefix şi rădăcină. În continuare, vom folosi termenii “radical” şi “rădăcină” cu sensul acesteia din urmă (adică partea cuvântului ireductibilă la alte părţi, mai mici) şi temă. În sfârşit, trebuie spus că, deşi rădăcina este definită, în general, 126
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Organizarea vocabularului după criteriul formativ

ca partea stabilă – formal şi semantic – în procesul derivării, compunerii, ca şi în flexiunea unui cuvânt, ea suferă în limba română modificările datorate fenomenului alternanţelor fonetice (vezi Fonetica şi fonologia, subcapitolul Alternanţe fonetice). În familia lexicală a cuvântului floare există alternanţa vocalică oa/o, frecventă în limba română (cf. poartă/portiţă/portar etc.) (vezi şi a/e; e/ea; d/z; t/ţ etc.). Există cuvinte în care alternanţele sunt triple sau chiar mai numeroase: - fată/fetiţă/fătucă/; cf. şi formele flexionare de la familia lexicală bazată pe verbul a purta: (purt-/port-/porţ-/poart-), în forme ca: purta/purtător/port/ dar şi (tu) porţi; (el) poartă. Important este să recunoaştem rădăcina cuvântului-bază al familiei lexicale, indiferent de aceste schimbări fonetice din interiorul radicalului. Unii cercetători afirmă că familie lexicală trebuie considerată numai mulţimea de cuvinte formate prin derivare, alţii acceptă şi formele compuse, iar alţii (cf. Th. Hristea, 1984, p. 67.) include într-o familie lexicală rezultatele acţiunii tuturor celor trei mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului. În paginile de faţă, subscriem la acest din urmă punct de vedere, considerând ca elemente ale unei familii lexicale toate cuvintele formate de la o bază comună prin derivare, compunere şi conversiune, inclusiv unităţile frazeologice. Desigur, în cazul acestora din urmă, ca şi în cazul compuselor, se pune problema apartenenţei la două sau mai multe familii, căci floarea soarelui poate fi încadrată şi la floare şi la soare, iar în floarea vârstei, poate aparţine familiilor bazate pe cuvintele floare şi vârstă. În principiu, însă, există un cuvânt-suport, mai puternic marcat decât celelalte, semantic şi morfo-sintactic; este cazul lui floare, din exemplele de mai sus. Sunt excluse din familia lexicală, în schimb, formele care nu au fost create pe teren românesc, ci împrumutate ca derivate, compuse etc. dintr-o altă limbă: inflorescenţă, deflora etc. În toate situaţiile de creaţii interne, trebuie să ţinem cont că nu toate derivatele pornesc direct de la cuvântul (rădăcina)-bază; unele sunt creaţii secundare, ce pornesc de la un alt derivat, o familie lexicală bogată fiind, de obicei, rezultatul unor serii succesive de derivări, compuneri etc., care reprezintă complicate “încrengături”, ca în orice “familie” (cf. Figura 6.1.).

Proiectul pentru Învăţământul Rural

127

prin suprimarea) unor afixe la rădăcina (tema) unui cuvântbază. a mijloacelor interne de formare a cuvintelor.baza nu mai poate fi identificată în limba română: îm-brăc-a/dez-brăc-a < baza lat. ci din tema fum-ă-). Ceea ce putem afirma cu certitudine este faptul că dinamica vocabularului limbii române se întemeiază pe acţiunea vie. autonome a cuvântului derivat: . continuă. stabile. cu cuvântul însuşi (deget. în ultimele două cazuri. Adăugăm aici alte câteva particularităţi ale acestei părţi fixe. crezământ poate veni de la crez. pre-lucr-a. vorbim despre derivare progresivă. ne-pre-lucr-at ş. lucr-ă-tură.1. lucr-ă-or.3. dar şi de la încredere. 187). brăcinar) în-călţ-a/des-călţ-a < baza lat. • Baza poate coincide. după derivatul regresiv crez etc. m. reîncredinţare sau Crezul.). precum credincioşie. se numeşte derivare. lucr-are. 8. şi lat.) sau cu tema (fumător nu provine direct din fum. pentru lucr-a. spunem că este vorba despre derivare regresivă. în structura familiei lexicale a cuvântului (a) crede (după I. a. Serii de derivate. conversiune. incalceare 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . rom. Când afixele se adaugă bazei. p. cu rădăcina (lucr-. pentru deget-ar).Organizarea vocabularului după criteriul formativ crede credinţă reacredinţă bunăcredinţă încrede crezare încredinţa credincios încredere neîncredere încrezător crez crezământ Crez încredinţare binecredincios neîncrezător Figura 6. calceum. braca “pantaloni” (cf. după cum am arătat mai sus. Coteanu. Pe de altă parte. dar şi de la crezare.1. În schema de mai sus nu am inclus încă destule alte cuvinte. d. nu putem stabili cu exactitate direcţia derivării: încredinţare poate veni de la încredinţa. ea poate suferi alternanţe fonetice (cas-ă/căs-uţă/căs-oaie etc. compunere. iar când acestea se elimină. cuvânt format prin trecerea de la apelativ la nume propriu. compuse.3. 1985. cf. Procedeul de formare a unor cuvinte noi prin adăugarea (mai rar. Derivarea 6. în ordinea indicată mai sus: derivare.

b) virtu-os nu poate fi inclus în seria băţ-os.baza există în română. ca mijloc intern de înnoire lexicală). Sufixul este sunetul sau grupul de sunete care formează un cuvânt nou prin asociere (adăugare. au relaţii foarte bogate cu baza . nu de la bucată coptură < copt. în forme arhaice sau regionale: rump faţă de (a) rupe (după lat. bülbül “privighetoare”) . sufixele schimbă. colţ-os. Brot “pâine”) .). dar nu ca sens (“a influenţa”).baza este un compus. adesea.clasa gramaticală a cuvântului-bază. Foarte numeroase în limba română (peste 600 de unităţi). pentru acesta se presupune acţiunea unui model german: bein-(be)ein “în” + floss “râu” (calc semantic). magnanim) • Afixele se împart în: sufixe.baza este o formă flexionară şi nu forma-tip a cuvântului: colţuros < colţuri (pl. un model străin): întruni < într-un întruloca (reg.baza este un derivat (cf. Transilvania) “pâine” (< germ. Apar rar în limba română. suprimare) cu finalul unei baze. care exclude posibilitatea formării pe teren românesc: a) în-râu(ri) poate fi explicat ca formare (cf. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . o sintagmă (formarea urmează. arh. Interfixele sunt elemente care nu pot fi incluse nici în rădăcină. lat. brut-ărie < brut (reg. bibil (< tc. şi supra. . infixe.se prezintă sub forme diverse (simple: croi-tor. 8. prefixe. ca atare. compuse: croi-toreasă). co(n)feturi “bomboane”. “dulciuri” .Organizarea vocabularului după criteriul formativ bibil-ică < baza tc.baza este un regionalism: brut-ar.3. Ca şi latina. b) formală. nu de la (a) coace . . sau faţă de germanice – care utilizează mai ales compunerea. rumpo). nici în sufix: -ul din om-ul-eţ etc. seriile derivative din familia cuvântului (a) crede) grădinărit < grădinărie < grădinar < grădină . Derivarea cu sufixe Sufixarea este cel mai productiv mijloc de îmbogăţire a vocabularului românesc. “forţă fizică”). nu de la colţ bucătar < bucate “mâncăruri”. în-creţi). interfixe. româna este o limbă derivativ sufixală (spre deosebire de limbile slave – care preferă derivarea prefixală.baza este atestate numai în româna veche: cofet-ar < rom.) < într-(un) loc mărinimie < mare + inimă + ie (cf. virtueux. Banat. căci baza virtute nu funcţiona în româneşte în momentul atestării derivatului (exista vârtute. dar derivatul prezintă o caracteristică: a) semantică. Acestea din urmă sunt sunete sau grupuri de sunete intercalate în tema cuvântului. magnanimitas. . de obicei: .sensul cuvântului-bază. Celelalte două tipuri de afixe sunt foarte bine reprezentate în limbă şi. fr. etimonul este fr.2. Mai sigur.

cf. chinui etc.a: susura.ica: atâtica .uş: culcuş. iubitor etc.ui: hăui. murmura Sufixe .eală: fereală. .ăi: măcăi. ţiui.uţă: mătăluţă • Sufixe pentru numerale: . cât şi substantiv: o doime. lemn-ar. crănţăni . în mod obişnuit. “calitate” etc. întrerupător.tor: croitor.Organizarea vocabularului după criteriul formativ . Evident. • Sufixe verbale: .iu: auriu. încât acţionează şi la părţi de vorbire care nu s-ar preta. După clasa morfologică rezultată din combinarea sufixului cu baza.ime: doime (rezultatul poate fi considerat atât numeral. lăpt-ar . Toate aceste particularităţi devin criterii pentru o organizare coerentă a cuvintelor derivate în sistemul lexical. muncitorime. metaforice pe care le conferă.easă: coloneleasă.fica: electrifica.eşte: bărbăteşte . condiţiona . spoitor . firesc . lăudabil . negreală . cafeniu .ar : fier-ar. tipuri. • Sufixe adverbiale: .1.tor: fermecător.ăni: clănţăni.îş: târâş (?) . lăptăreasă.conotaţiile lor sporesc mult polisemantismul cuvântului/familiei de cuvinte prin valorile figurate. copiliţă . căs-oaie).bil: recomandabil. “agent”.os: frumos. hăpăi . vor fi luate în considerare numai unele clase. dar şi haţeg-an).contractează aceleaşi relaţii semantice ca şi cuvintele întregi: polisemie (-tor conferă sens de “instrument”. a) Clasificarea morfologică a sufixelor a. două doimi) • Sufixe interjecţionale: 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural .i: chinui gramaticale . omonimie (băiet-an.esc: românesc. urcuş. poştar/poştaş).ime: lungime. sinonimie (-aş = -ar. tinerime . mireasă . există: • Sufixe substantivale: .ică: mătălică . antonimie (căs-uţă.iza: electriza. căţeluş • Sufixe adjectivale: .iş: pieptiş . • Sufixe pronominale: . mortifica . cauze.iţă: bădiţă.mente: actualmente Sufixarea este atât de activă în limba română. păros . osos.ona: concluziona. cuvântului-bază). magnetiza . la dezvoltări derivative.

ău: mâncău Atenţie ! Diminutivele şi augmentativele au.că: româncă .uş: ineluş . • Sufixe augmentative: . bursuc. drăguţ(ă) .ice: pădurice . sufixele respective fiind regăsite în alte categorii semantice: nume proprii (Grigoraş.uţ(ă): bănuţ.ă: prietenă . nuanţe cu încărcătură stilistică specială: .ar: fierar . avocăţică.oi/oaie/oaică: băieţoi.aş: băieţaş . • Sufixe pentru nume de agent: .tor: vânzător Proiectul pentru Învăţământul Rural 131 . muieroi. > masc. respectiv “amplificare” cantitativă şi calitativă a obiectului denumit.oi: (raţă>) răţoi gramaticale masc. nume de agent (slujbaş).eţ: omuleţ ş. tâmpiţel.eţ: cântăreţ .depreciative: doctoraş.ic(ă): nevestică. mai frecvente sunt: • Sufixele diminutivale (cele mai numeroase şi cele mai active din limba română): .iţă: frizeriţă . mititel . de “micşorare”. încetinel. .ică: aolică! b) După genul rezultat din asocierea bază-sufix (criteriul lexico-gramatical). din numărul mare de categorii de sufixe. mărişoară .el: băieţel. Mărioara. fetiţă.easă: spălătoreasă . a. lungan . pe lângă valoarea denotativă.andru: băieţandru .aş: poştaş .ist: trompetist . nume de animale. cerceluş). există: • Sufixe moţionale: fem.oaică: leoaică c) După criteriul semantic. Sufixe lexico. de plante (căprioară. căsoaie. moţionale (călugăriţă) ş. a. căsoaie .an/ancă: băietan.eufemistice sau hipocoristice (de mângâiere): bebeluş. aripioară. şi valori conotative.Organizarea vocabularului după criteriul formativ . Există numeroase situaţii de neutralizare a valorilor augmentative/diminutive.easă: bucătăreasă . > fem . tătic . .iţă: fetiţă . Petrişor.an: (gâscă >) gâscan ş.giu: camionagiu . a. mărişor. Ioniţă).ior + ioară: glăscior.uc: năsuc . băboi.

ere: vedere Sufixe lexicale . greutate.et: nucet.iş: aluniş 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . simbolism. apăraie .t(oare): măsurătoare • Sufixe pentru nume colective: .nic: darnic .iot: mangaliot.bil: influenţabil .are: cuvântare .ar: fugar . legalitate . făget . cipriot • Sufixe pentru denumirea însuşirilor: . catolicism. tineret .uş: arcuş • Sufixe pentru denumirea abstracţiunilor: .tor: ascultător . brazilian . dorinţă .ire: gândire (semantice) . comunism .(i)er: bufetier • Sufixe pentru nume de instrumente: .ie: omenie . corigenţă.ărie: blănărie .ime: muncitorime .et: brădet. secătură .(t)ură: arsură. muntean. se produce ceva): .ar: brăzdar .işte: porumbişte • Sufixe pentru denumirea originii (sufixe care arată locul de unde provine cineva sau ceva): .Organizarea vocabularului după criteriul formativ .eală: răceală .aş: trufaş .at: pistruiat .an/-ean/-ian: american.esc: prietenesc .ie: patiserie .iş: aluniş .ărie/ăraie: rufărie.it: moscovit .aş: mărginaş .iu: auriu .ism: Catehism.ărie: copilărie .anţă/enţă/inţă: speranţă.ar: morenar .ez: francez .ist: familist .ătate/utate/itate: bunătate.ac: austriac .al: săptămânal . ţărănism.(n)iţă: râşniţă .ime: vechime .uş: jucăuş • Sufixe locative (care arată locul unde se află.os: mătăsos .tor: întrerupător .

căci semnificaţia lor nu provine din sufix (unde se produce neutralizarea semantică). ci din valoarea rădăcinii.ie: primărie . Etimologia): Ionescu. Pescariu. m. de calitate etc. a.ură: prefectură Sufixe pentru nume de familie: .uş: pescăruş Sufixe pentru nume de instituţii şi unităţi administrative: .uţă: părăluţă . numele de familie – cu sufixe pentru agent. Popescu.eşte: bărbăteşte .îş: târâş .toare: ciocănitoare.iţă: gârliţă . akis): Dumitrache. Olariu .iş: făţiş .uş: cerceluş . cf. Vasilescu .at: principat .aru/ariu: Spătaru.ică: lumânărică .ache (< gr. animale.ioară: căprioară .mente: realmente Sufixe pentru nume de plante . Câmpeanu. d.eancă: dumbrăveancă .Organizarea vocabularului după criteriul formativ • • • • • Sufixe pentru denumirea modalităţii .iţă: crăiţă .aş: ferestraş . lipitoare . Vasilache Reţine ! Ultimele patru categorii de sufixe (pentru nume de plante.toare: sunătoare Sufixe pentru nume de animale . locative. familie) nu aparţin propriu-zis categoriilor semantice ale derivării.el: ghiocel .. pentru indicarea originii ş. ci mai degrabă onomasiologiei.aş: toporaş . Munteanu . provenit din esc < isk. Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 .işor: cimbrişor . Se remarcă uşor că numele de plante şi animale se formează cu afixe diminutivale. supra.easă: cârciumăreasă . Fieraru.ar: şoricar .eanu: Dorneanu.escu (singurul sufix propriu-zis cu această valoare. Dăscălescu.ioară: lăcrămioară . instituţii.

aceasta se datorează sufixului: rob-ire > dez-robire. dacă partea de vorbire din care făcea parte radicalul se schimbă. -an poate fi şi substantival şi adjectival (muncitor/fermecător etc. însă.). Acelaşi sufix. cel mult. aş2 din ciocănaş “tăietor de sare (cu ciocanul) în ocnă). Păltiniş. prefixarea nu are ca rezultat schimbarea clasei gramaticale a cuvântului. abstracţiuni. nu radicalului. 8. numele propriu de familie.3. antonimia (-uţ/-andru. locative etc. În sfârşit. întrucât criteriul gramatical (morfologic) nu pune probleme deosebite. Prefixele sunt mult mai puţine şi mai unitare decât sufixele în sistemul derivaţional al limbii române. să ateste o foarte veche relaţie între referent (bază) şi sufix („locul unde se află o pădure de fagi. origine etc. Nucet. numele de animal. tor. ci numai schimbarea sensului.). firesc. Munteanu pot. adverbiale. spre deosebire de sufixare. paronimia (-ar) şi mai ales polisemia (-tor poate indica: agentul. -uţă/oaie). calitatea. În general. apar în formarea numelor proprii care nu mai au semnificaţia pe care ar trebui să o imprime elementele afixale respective: Făget. totuşi. Păstrarea părţii de vorbire se datorează faptului că prefixarea nu implică eliminarea sufixului. instrumentul. din categoriile derivative propriu-zise: sufixe colective. sufixele de agent. Altfel spus. Astfel.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Neutralizarea semantică funcţionează şi în cazul celorlalte sufixe. b) semantic. Organizarea semantică explică în toate categoriile de sufixe reluarea unora la diverse categorii semantice: sinonimia (-ar/-aş/-giu/uş/-ist). numele de plantă. omonimia (aş1 din ciocănaş “ciocan mic” vs. prefixele se împart în: • Moştenite (din latină) 134 Proiectul pentru Învăţământul Rural Prefixarea . singurele criterii de ordonare a prefixelor sunt: a) etimologic. iar cele pentru modalitate sunt. baza este un verb. în veni > pre-veni. De asemenea. Exerciţiul nr.3. prefixul adăugându-se cuvântului întreg. colective etc. 1 Găseşte cel puţin cinci derivate sufixale cu valori semantice diferite. nuci sălbatici” etc. morfo-lexicale) şi valorile semantice ale sufixelor. sunt adjectivale. iar cuvântul nou format prin derivare cu prefix este tot un verb. toponimul. există o relaţie relativ strânsă între valorile gramaticale (morfologice. dar dulce > în-dulc-i Consecinţa acestei particularităţi este că. sunt sufixe substantivale. Toate aceste observaţii probează complexitatea sufixării şi explică importanţa ei în creaţia lexico-semantică a limbii române. Derivarea cu prefixe Prefixul este sunetul sau grupul de sunete care se ataşează la începutul cuvântului-bază pentru a forma un nou cuvânt. a) După originea lor. cele pentru calităţi. formate cu sufixul -tor/-toare. instrument.

nefiert. necredincios. ultraviolet • Prefixe delocutive – formează cuvinte noi pornind de la o bază locuţionară. din latina savantă. refacerea acţiunii în sens contrar. hiperaciditate super-: superproducţie supra-: supraaglomerat. dar cu foarte multe conotaţii suplimentare (superlative. adjectiv participial) ideea de repetare. neîncredere • Prefixe iterative – care conferă cuvântului (verb. exprimând chiar „înlocuirea”. dizgraţios in-/im-/i-: incorect. înroşi. greacă. depărta. franceză etc. cu diverse alte conotaţii: extinderea. „devenirea”. neobişnuitul. îmbuna de-: dedulci. dezlega. „a lipsi de”. arhiplin. răscumpăra re-: reciti.: răs-/răz-/ră-: răsciti. substantive. „lipsit de”: a-: apolitic des-/dez-/de-: desprinde. neîncetat. neasemuit. extraordinar hiper-: hipersensibil. de-): desface în-(îm-): înflori stră-: străluci • Împrumutate (din slavă): ne-: nedrept pre-: prefăcut răs(răz-.: în-: înlocui ( < a pune în loc).: ante-: antebraţ extra-: extravilan 135 Proiectul pentru Învăţământul Rural . „facerea” etc. anormal dis-/diz-: disproporţionat. incomensurabilul. răsuci. înnora.: arhi-: arhiepiscop.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Originea prefixelor Semantica prefixelor des(dez-. frecvenţă. adverbe) valoare negativă. înnegri. prefixele se pot grupa astfel: • Prefixe privative – care imprimă bazei (mai ales verbe. răsfira. a-: anormal con-: convieţui extra-: extraordinar hiper-: hipercorect re-: reface b) După sensul lor. răzgândi. marchează întâietatea. ră-): răscopt • Neologice (împrumutate relativ recent. redescoperi • Prefixe ale superlativului (de intensitate maximă) – aplicate adjectivelor şi substantivelor. afirmaţie): a-/an-: agramat. revenirea la starea iniţială (eventive) etc. impropriu. dar mai ales „introducerea”. lipsa de finalizare a unei acţiuni. arhicunoscut extra-: extrafin. dar şi ierarhizarea valorică etc. anistoric. răzleţi. supracontrol ultra-: ultrascurt. dejuga • Prefixe negative – care imprimă bazei (mai ales adjective. imoral ne-: nedrept. înfăptui (a pune în fapt). participii şi adjective) sensul „fără”. exagerarea etc. deosebi • Prefixe locative – indică locul în raport cu semnificaţia bazei.).

forme care nu au existat. ca şi acestea.) justifică părerile conform cărora prefixarea ar fi mai aproape de compunere decât de derivare. cum ar crede un nespecialist: pedagog. filolog. verb la infinitiv – verb la participiu – adjectiv – adverb etc. ecologie etc. pentru că numai prin studii de specialitate se poate stabili care cuvânt a fost mai vechi şi a constituit baza derivativă a celuilalt. coproprietar Reţine ! Prefixele pot contracta şi ele relaţii semantice.). De exemplu. filologie. Asemenea formaţiuni – nu prea numeroase – sunt greu de identificat. ante. Totuşi./post-: subalimentat/supraalimentat). „cu siguranţă”. apare fenomenul neutralizării valorii iniţiale. paronimie (ante-/anti-. Exerciţiul nr. 2 Analizează componenţa şi semnificaţiile relaţiei moral – imoral – amoral 8. nu au autonomie morfologică şi sintactică. prin lexicalizarea formaţiunii rezultate: negreşit „fireşte”. inter-/intra-. prin analogie cu descompunerea afixelor. prin analize. De asemenea. antonimie (sub-/supra-. vorbitorii separă părţi ale cuvântului care nu au valoare afixală.4. Pe de altă parte. Derivarea regresivă Procedeul prin care se formează cuvinte noi de la o bază derivată. Baza psiholingvistică a acestui procedeu este analogia. prin înlăturarea afixelor se numeşte derivare regresivă sau inversă. Fenomenul este posibil în condiţiile în care nu totdeauna derivarea progresivă urmează o evoluţie firească. vorbitorii „refac”. ecolog etc. funcţional. ele constituie formanţi din aceeaşi categorie cu sufixele. de. Cunoscând (intuitiv) procedeul derivării progresive. super-/supra: antevorbitor/antivorbitor).. Derivarea inversă 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ca şi sufixele.Organizarea vocabularului după criteriul formativ intra-: intravilan pre-: prefaţă post-: postfaţă sub-: subaprecia supra-: supraaprecia • Prefixe ale asocierii: con-/com-/co-: consătean. Numele de ocupaţii s-au format de la acestea şi nu invers. deoarece. polisemie (extravilan/extrafin etc. dar prin filieră franceză etc. ştim din istoria limbii că unele nume de ocupaţii (substantive abstracte) au intrat ca atare în limba română. ca şi cuvintele întregi: sinonimie (in-/ne-: inadaptabil/neadaptabil). de obicei: pedagogie. din compuse savante de origine greacă.3. Faptul că multe prefixe au forme şi echivalenţe prepoziţionale (în. hiper-/hipo-. după sistemul convenţional stabilit de noi: substantiv concret – substantiv abstract. sub etc. compatriot.

a.: mâţ (< mâţă). -ie. picta (< pictor). comunica(< comunicare). căci se analizează procesul invers faţă de derivarea progresivă. omor < a omorî. cât şi etimologia internă (formarea cuvintelor prin mijloace interne. Unele primesc desinenţa -ă. -are. 8. accept < a accepta Rezultatul este. a) Derivare postsubstantivală. gelozi (< gelozie). supra. dez-nod-ământ etc. -ist etc. Organizarea etimologică a vocabularului) O clasificare după criteriul morfologic a derivatelor regresive porneşte. cum se vede un substantiv (numit deverbativ). şi ceartă etc. navomodelism. rugă. trebuie aplicate toate principiile şi criteriile cu care operează atât etimologia externă. inclusiv prin abreviere: autostopist. cap. b) Derivare postadjectivală – prin eliminarea sufixelor (-ast. -tor. traseist Prefixare + sufixare (simultană) Exerciţiul nr. cf. care le conferă genul feminin: rugă < a (se) ruga. toate formaţiunile care au în structura actuală a cuvântului prefixe şi sufixe analizabile. în mod firesc. simultaneitatea cronologică este mai greu de dovedit. desăvârşi (< desăvârşit). m. nedumerire. nemulţumi (< nemulţumit) c) Derivare postverbală – prin eliminarea sufixelor/desinenţă de conjugarea I şi a IV-a etc.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Pentru a stabili „protocronismul” unuia dintre cuvinte în raport cu altele din familia lexicală respectivă. învăţ < a învăţa. floare > în-flor-i-tor. care a generat cuvintele Proiectul pentru Învăţământul Rural 137 . Evident. de la clasa bazei şi nu a derivatului. cânt. cireş (< cireaşă). etc. dezvăţ < a dezvăţa. alun ( <alună).3.). cf. 3 a) Cum se numeşte procedeul prin care s-au format cuvintele alint. Considerăm însă derivate parasintetice. prun (< prună). nod > în-nod-a. prin eliminarea unor sufixe sau pseudosufixe: -ă. mai ales de la participii negative: bruma (< brumat < brumă).5. ba chiar şi pe cele care sunt rezultatul compunerii şi derivării. sărut < a săruta. tremur? b) În ce registru funcţional-stilistic pot fi încadrate cuvintele enumerate la a)? c) Denumeşte tipul de derivare nemulţumire. d. Derivarea parasintetică Procedeul prin care se creează cuvinte noi prin ataşarea simultană a prefixelor şi sufixelor la o bază se numeşte derivare parasintetică: groapă > în-grop-a. de gen neutru. ne-în-flor-it ş. logoped (< logopedie). din registrul poetic sau din sfera neologică.: cuget < a cugeta. aniversa (< aniversare). în sens larg.

(gr. Falsele afixe . agroturism alo.(lat. hypo „sub”. biblos „carte”): bibliotecă. aerodrom.).(gr. Aceleaşi cuvinte pot funcţiona şi ca sufixe şi ca prefixe (-fil.sunt. filantrop: bibliofil. homoios „acelaşi”. . -e (la cele de origine latină). oecos „casă”): ecologie.3.(gr. eco.. (h)eterogen hidro. aqua „apă”): acvacultură aero. geografie. aerosol agro.. chiar dacă funcţional se încadrează în categoria formanţilor afixali: . cuvinte de sine stătătoare în limba de origine (greacă.(gr. cu mare putere de creaţie în registrele cultivate ale limbii. photos „lumină”): fotogen. heteros „celălalt”. hiper etc. . „altul”): heterosexual.(gr. „corect”): ortografie.Organizarea vocabularului după criteriul formativ 8. autos „însuşi”): autoservire. biosferă calo. hidrotehnic hipo1. ele au un statut diferite de acestea. teleos „departe”): telefon. fileín „a iubi”): filologie. profesional al limbilor moderne. bibliofilie). prefixe.).(gr. calos „frumos”): caligrafie. omonim orto. heliomarin. germanofil -fob (gr. Prefixoidele şi sufixoidele Pe lângă formaţiunile afixale inventariate mai sus (sufixe.(gr. Deseori se combină chiar între ele (fotofob. germanofob foto. cronos „timp”): cronometru. antropofag auto. calofil). gē „pământ”): geometrie.(gr. pseudonim tele. adjectiv. ceea ce le confirmă valoarea denotativă specifică unui cuvânt (substantiv. anti.(gr.(gr. fotografie. hipotermal (h)omo. adverb. numit lexemoid.(gr. televizor. omofon. ante. de obicei. dar şi fil-: filosofie.(gr.(gr. ortodoxie pseudo. oxigen”): aerodinamic. vocabularul tehnico-ştiinţific. bibliografie bio. lingviştii preferă să le încadreze în categoria afixelor. (h)omogen. foarte productivi în formarea savantă a cuvintelor.(h)alos „altul”. de fapt. amintim aici numai câţiva: acva. hipotracţiune hipo2. „identic”): homosexual. supra. anthropos „om”): antropologie.(gr. pseudos „fals”): pseudoped. prepoziţie etc. latină etc. bios „viaţă”): biografie.(gr. există foarte multe false sufixe şi prefixe. economie fil.(lat. la începutul/sfârşitul cuvântului-bază şi prin lipsa de autonomie funcţională. ele sunt mai degrabă elemente de compunere decât afixe. într-un fals derivat (dar şi fals compus).(gr.se pot traduce printr-un lexem corespunzător în română. fotofob geo.(gr. helios „soare”): heliocentric. Helena (h)etero. telepatie 138 Proiectul pentru Învăţământul Rural . geologie. ager „ogor”): agronom. În consecinţă. iar procedeul ar trebui studiat mai degrabă la compunere decât la derivare.(gr.(gr. sub numele de prefixoide şi sufixoide. calofil crono. arhi. Prin poziţia lor. verb.6.(gr. interfixe). aer „aer. hydros „apă”): hidronim.). automobil biblio. ortos „drept”. George helio. caracterizând fondul neologic. „mai jos”): hipotensiune. cronof. Deşi sunt frecvent omologate cu sufixele şi prefixele propriu-zise (cf. hippos „cal”): hipodrom.(gr. alomorf antropo.au circulaţie internaţională. „diferit”): alogen. mărci formale: -o (la cele de origine greacă).au. fobein „a urî”): fotofob. Din lista foarte lungă a acestor formanţi.

). cf. compusele pun probleme de relaţii interne – alcătuirea prin hipotaxă (ciuboţica cucului). sofia = înţelepciune. desprinse prin falsă analiză din cuvinte. chiar fixă. zoon „fiinţă”. Este un procedeu uzual şi popular. contextuale.4. xenofil/xenofob (gr. este bine reprezentată în limba română. xenos „străin”). aceste particularităţi constituie criteriile de organizare a compuselor într-un sistem formativ relativ coerent. Exerciţiul nr. Compunerea din cuvinte întregi Compunerea prin hipotaxă a) Subordonarea (hipotaxa) unui element/a unor elemente faţă de altul. bine individualizate fono-morfologic.(lat. mono-. gr. multi. pentru a se crea un cuvânt nou. În exemplul floarea-soarelui s-a pornit de la două unităţi lexicale vechi. • sintactic. b) Explică sensurile cuvintelor: fotofil/fotofob.are o structură stabilă. Filadelfia. . de obicei. pshiho-. . prin relaţii atributive.etc.are o semnificaţie de sine stătătoare. argyrios = „argint”.1. adelpho = frate. untdelemnului). Zoe. gr. stabile. completive. Multe altele sunt mai uşor de „tradus”: macro-. circumstanţiale. În principiu. micro-.(gr. arghirofilie. dar şi de relaţii externe. defineşte termenii: filozofie. armonia = armonie (muzicală).). zoe „viaţă”.Organizarea vocabularului după criteriul formativ zoo. numai unul dintre componente intra în paradigme flexionare şi derivative (al florii soarelui. auto2 – „referitor la automobil” etc. englezeşti etc.: tele2 – „referitor la televizor”.(gr. mai 139 Proiectul pentru Învăţământul Rural . termeni francezi. 4 a) Ştiind că gr. elementele componente nefiind interşanjabile: # soarele florii nu poate fi înlocuit cu floarea-soarelui. Unele sufixoide/prefixoide sunt formaţii mai recente. denumind un referent cu totul deosebit de cel al elementelor componente. gr. Noul cuvânt trebuie analizat din mai multe puncte de vedere: . alcătuirea prin parataxă (câine-lup). care înseamnă altceva decât „soare” şi „floare”. poli. 8. c) În ce tip de organizare semantică se includ cuvintele care pornesc de la baze comune? 8. Compunerea Formarea unui cuvânt nou prin reunirea a două sau mai multe cuvinte existente în vocabularul limbii respective se numeşte compunere. zoein „a trăi”): zoologie.îndeplineşte anumite condiţii morfologice şi sintactice: • morfologic.4. termo. zoomorf. „animal”.

etc. caracteristic mai ales vorbirii culte. adverbe etc.). dis-de-dimineaţă.) binevenit. prep. locuţiune) • Adjective: roşu-închis. vb. îngrijit al limbii. ajung să fie pronunţate „pe scurt” Târgu-Jiu. locumtenens) binecuvânta (cf. prin hipotaxă.) al douăzecilea (art. produs standard.+ adv. asemenea compuse culte au apărut ca rezultat al necesităţii nuanţării. mai ales lexicul savant. + subst. + adj. + G. fr. b) Abreviere parţială: TRANSCOM. card. constă în compunerea unor părţi din elementele componente. + adj. b) Coordonarea (parataxa) caracterizează registrul literar. + Ac. + prep. + particulă) • Pronume: orişicare..: locotenent-colonel..) • Prepoziţii: de la. c) Abreviere mixtă: TAROM [T(ransporturi) A(eriene) Rom(âne)] Proiectul pentru Învăţământul Rural Abrevierile 140 . + pron.) taie-frunză-la-câini.) fluieră-vânt. fier-beton). care foloseşte drept componente substantive. cumsecade (prep. ROMARTA. + nr. luogotenente. nici unul (conj. practic. lieutenant. cu una – cu două (asociere de pron. şi are ca rezultate. 8. Măneşti-Ungureni etc. + subst. Poienile-de-sub-Munte (subst. Făt-frumos. + nr..2. etc. blagosloviţi) Semantic. de pe sub (asociere de prepoziţii simple) • Conjuncţii: ca să. N. verbe. în realitate. C. • Substantive: botgros. Valea Mare. + conj.) • Verbe: binevoi. cum că (asociere de conjuncţii. galben-portocaliu (subst. c) Pseudoparataxa este rezultatul acţiunii principiului economiei vorbirii.. + adj. general-maior. Ocna-Sibiu. Malu-cu-Flori. cantitative etc. papă-lapte (vb./part. multe asemenea compuse sunt calchiate după modele străine: locotenent (cf. a) Abreviere totală (la iniţiale. F. mai ales că există modele realmente paratactice: Băile Felix. în acelaşi timp. N. Fenomenul apare mai ales în toponimie şi este oficializat în nomenclatura administrativă şi în normele ortografice. + prep. exemplele ţin. + subst.) • Adverbe: alaltăieri.) • Interjecţii: cioc-cioc. drept-credincios (adv. fără de.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Compunerea prin parataxă ales.) cuminte.4.) viţă-de-vie. + subst. + subst. De altfel. binecuvânta (adv. tic-tac (asociere de interjecţii). acronime): S. slv.. + nr. etc. profesional (câine-lup. caracterizării unui element prin celălalt sau al exprimării simultaneităţii calitative. R. Ac. orice parte de vorbire. de procedeul conversiunii) • Numerale: doisprezece (nr. Cuvinte care sunt compuse. lat. adjective. adv. it. ducă-se pe pustii (vb.. + vb. bunăvoinţă (subst. adv. + prep. card. etc. social-politic. Ocna-de-la-Sibiu (N. N(ord)V(est). + art. card. Compunerea din cuvinte abreviate Un procedeu recent (cu vechime de cel mult un secol). + adv. TârguJiului. N + prep.

Argeş. engleză). Curtea de Argeş. cf. procedeul se numeşte compunere parasintetică. b) prin alăturare (paratactică. musca-de-cal. taxi (< taximetru). supra. Compunerea mixtă (cuvinte întregi + abrevieri): F. formal. 8.). În privinţa flexiunii. ca G. Reţine ! Exemplele de mai sus au evidenţiat şi un criteriu exterior. Regulile de scriere a compuselor cu sau fără cratimă.4. c) prin joncţiune (cu cratimă): maistru-instructor. În franceza actuală. cap.: diriga (< diriginta). mânuţa-maiciidomnului.4. de o anumită repartiţie semantică: a) în vorbirea populară. şi camilpetrescian etc. poale-n brâu. animale. PDG „président directeur général”). Unii cercetători includ aici şi derivarea parasintetică delocutivă (îngenunchia < în+genunchi+a) sau falsa derivare afixoidală (foto-fil. de-a-puia-gaia).4. dansuri. precum şi flexiunea unuia sau altuia dintre elemente nu sunt foarte clar stabilite. cât şi în cea oficială. ca şi gradul de autonomie morfosintactică determină mari probleme ortografice. Poli Timişoara Acronimele şi abrevierile parţiale şi mixte apar mai ales în onomastică (nume de instituţii etc. de exemplu. mate (< matematică). compusele denumesc – locuri. mama-mare. jocuri (mama-soacră.3. niciodată. plante. Compunerea parasintetică Dacă se poate dovedi că un cuvânt nou este rezultatul simultan al compunerii şi derivării sufixale. insecte (Valea Lungă. ca-la-Breaza.). abrevierile fac ravagii. profu (< profesorul). compunere cu blanc): nici unul. lucruri. botgros. metrou (< metropolitan). creaţiile unor cărturari moderni. Gradul de contopire a elementelor componente. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . Se încadrează aici cu certitudine creaţiile lexicale ale puriştilor din vremea lui Aron Pumnu (nas-ştergău „batista”. C. gât-legău „cravata”). de organizare a compuselor: a) prin sudare (aglutinare): untdelemn. Ortografia şi ortoepia. Târgu-Jiu. în general. rusă. practic: vorbă-lungă Dispunerea compuselor în variantele cultă/populară a lexicului este însoţită.Organizarea vocabularului după criteriul formativ 8. producând schimbări fono-morfologice (à plus < à plus tard. Călinescu (antonpannesc. cf. atât în vorbirea uzuală. urmând modele străine (germană. – relaţii. Trunchierile româneşti de acest tip caracterizează mai ales jargonul şi argoul: cinema (< cinematograf). există exemple pentru toate tipurile: a) flexiunea primului element: florii-soarelui b) flexiunea elementului secund: bunăstării c) flexiunea ambelor elemente: bunei-credinţei d) compuse neflexibile. foto-fob).

construcţii metaforice. şi porumbel-încălţat etc. compunerea este destul de activă în română. nouveau-né). nehotărât: un bine. bormaşină). conjuncţii. Deşi. 5 a) Analizează compusele de mai jos după criteriile lexicogramaticale studiate: fărădelege. Piatra-Olt. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cardinalele de la unsprezece în sus. cu articol etc. meserii. interjecţii. maistru cofetar. unii lingvişti o consideră o formă de derivare (derivare improprie. multe adverbe. căci valorifică puterea articolelor şi a altor determinanţi de a schimba valoarea gramaticală a unui cuvânt. Absenţa unor mărci formale. propriu-zise (gurăspartă).+ subst.1. ca procedeu de îmbogăţire internă a limbii române nu este nici pe departe comparabilă cu derivarea.5. Conversiunea Schimbarea valorii gramaticale (a clasei morfologice) a unui cuvânt este un procedeu intern de îmbogăţire a vocabularului. există o marcă formală vizibilă: • determinare cu articol: hotărât: adv. Acestea din urmă fac obiectul analizei etimologice externe. Motanul Încălţat/motanul încălţat. mult mai activ decât se poate crede. cântare > subst. în aceeaşi măsură în care aparţine celui lexical şi. 8. cântarea. De altfel. este mai greu sesizabil şi analizabil pentru vorbitorul comun. Delimitarea compuselor propriu-zise de alte structuri sintactice. unităţi de măsură etc. chiar dacă prin imitarea unor modele străine (nou-născut < fr. denumiri contextuale (Albăca-Zăpada/albă ca zăpada. vb. 8.) rămâne încă o problemă în discuţie. Exerciţiul nr. prepoziţii. în multe situaţii de conversiune. cf. mai mult sau mai puţin stabile – locuţiuni. contribuie la mascarea fenomenului. Agerpres). aprecieri. din această cauză.Organizarea vocabularului după criteriul formativ b) în vorbirea îngrijită.). lung. (OZN. El aparţine însă domeniului gramatical. Tocmai această problemă constituie principalele criterii de sistematizare tipologică a conversiunii. o cântare. pronumele nehotărâte. negative. TAROM b) Creează un compus substantival şi unul adjectival pornind de la adverbul rău. – obiecte.5. sintagme. nume proprii (redactor-şef. După mecanismul lexico-gramatical a) Conversiunea prin determinare se întemeiază pe caracterul morfologic al fenomenului. iar alţii o încadrează printre problemele morfo-sintaxei (ca alolexem). cu puţine excepţii. În aceste cazuri. clarvăzător. cu compusele împrumutate ca atare din alte limbi (capodoperă. binele. cal-putere). bine > subst. existând clase gramaticale în care formele compuse reprezintă majoritatea inventarului: numeralul ordinal. compusele denumesc – funcţii. Nu trebuie confundate compusele formate pe teren românesc.

Existenţa unei mărci formale este discutabilă. subiectului). noaptea = adverbe) Ziua în care ne-am cunoscut va rămâne mereu în amintirea mea. Havana > havană. putem să-i remarcăm capacitatea de „convertire” a valorii gramaticale a cuvintelor. nu totdeauna relevantă. După rezultatul conversiunii – sistematizarea este mult mai riguroasă: Rezultatele conversiunii a) Substantivarea Practic. căci substantivul ziua este determinat de subordonata atributivă „în care ne-am cunoscut”. implicând dispariţia determinatului. prepoziţia. deoarece a fost transformat în substantiv. ziua de mâine (ziua adv. În chiar acest enunţ şi. În aceste cazuri. nu poate (neglijăm topica – specifică. acesta = pronume vs. deci nu poate avea funcţie de subiect. olarul > Olaru. (Mircea) cel Bătrân. Pe de o parte. (Are un scris) frumos = adjectiv (Stă) deasupra = adverb vs. implicit valoare morfologică nouă. conjuncţia) se convertesc aproape exclusiv prin metalimbaj. Pe de altă parte. ai mei „familia”.). b) Conversiunea prin distribuţie contextuală reprezintă un grad sporit de subtilitate morfo-sintactică. acest doi. cuvântul în discuţie nu a primit nici un determinant (articol. 8.).2. întrucât schimbă clasa gramaticală a unui cuvânt prin simpla aşezare într-un anumit context. Este drept că unele clase „dificile” (articolul. adjectiv etc. • determinare adjectivală: cu adjectiv propriu-zis: marele Blond. nu există mărci exterioare. într-o anumită relaţie sintactică (determinat/determinant). distribuţie. dacă excludem topica. are funcţie sintactică (de subiect). • Substantiv propriu > substantiv comun: Olanda > olandă. corect este să marcăm grafic utilizarea metalimbajului prin ghilimele sau/şi caractere diferenţiatoare (italice. un simplu instrument gramatical. Savarin > savarină (procesul este mai complicat. posesiv-genitival: Amariţei. (omul) acesta = adjectiv (Scrie) frumos = adverb vs. prin context. 143 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (ziua = substantiv) În acest din urmă exemplu funcţionează şi determinarea atributivă. Ziua muncesc mai cu spor decât noaptea. prin relaţie cu predicatele nu este o parte.: ziua întâlnirii.Organizarea vocabularului după criteriul formativ demonstrativ-adjectival: (Ştefan) cel Mare. (ziua. supra). ci a căpătat funcţie sintactică. + subst.5. metalimbaj).). • determinare substantivală. „Şi” nu este o parte de vorbire flexibilă. (de-)al naibii „afurisit”. cu adjectiv pronominal: acel bine. bold etc. cf. orice parte de vorbire poate deveni substantiv prin (aproape) oricare dintre cele trei tipuri de conversiune (determinare. deasupra (casei) = prepoziţie c) Conversiune prin metalimbaj Definind metalimbajul ca pe un limbaj special (bazat pe un cod special) şi ca pe un „limbaj despre limbaj”. totuşi. • Substantiv comun > substantiv propriu: creangă > Creangă. adverbială etc.

copiii mei. ce om etc.. cei doi... • Conjuncţia: „Dacă” este o conjuncţie condiţională.. parţial..... • Pronume > substantiv: eul.. cei răniţi. acest frumos etc.. un ajutor bărbat... • Adverbul : un bine. iar altele au o adevărată relaţie de alternanţă morfo-sintactică cu adjectivul: • Substantiv > adjectiv: „un neam călău”..... chipuri surâzânde.... serveşte la citit”..... acest om. Doi se ceartă. un ce...... sinea. care om... un frumos. • Interjecţia: oful..... • Verb > adjectiv: iluzii pierdute..şi le.. b) Adjectivarea Unele părţi de vorbire (substantivul) se adjectivează numai în contexte stilistice speciale..... un of.. un oarecare... cel frumos. • Verb la supin: „O ajuta la gătit.... • Numeral > adjectiv: trei băieţi..) > adverb: Vorbeşte deschis. Seara ies la plimbare). • Verb la participiu: învinsul..... un intrând. • Verb la gerunziu: intrândul. cererea etc.. • Adjectiv > substantiv: „I-ul poate funcţiona ca articol hotărât de plural”: frumosul...... • Numeral > substantiv: un zece.. sinele.. Exerciţiul nr..... Adjectiv > adverb: Înaintează încet (vs..... • • • • • • c) Adverbializarea Substantiv > adverb: seara aceasta (vs. nimicul.... nici un om... d) Alte schimbări de clasă gramaticală au fost deja exemplificate. zecele. ..... binele.....sunt articole hotărâte pentru masculin singular”. acest bine etc.... Verb (part. • Pronume > adjectiv: el însuşi... mai sus: Adverb > prepoziţie: deasupra casei Interjecţie > verb: Ţuşti în apă! etc........ • Verb la infinitivul lung: cerere.......... • Prepoziţia: „Pe-ul de aici este subiect”... suferinzii.... Pronume > adverb: Ce repede merge! Numeral > adverb: Câştigă de două ori/îndoit.....Organizarea vocabularului după criteriul formativ • Articol > substantiv: „L... orice om......... • Adverb > adjectiv: asemenea om... 144 Proiectul pentru Învăţământul Rural . mers încet).. Conjuncţie > adverb: Vine şi mai repede.. 6 Indică schimbările de valoare gramaticală petrecute în cuvintele din textul următor: În faţă se oprise un tânăr bine...

8. Limba română contemporană. 1: 1. Avram (coord. amoral – derivat prefixal. adjectival. care le-a preluat. imoral. 2001. immoralis. sens: „persoană care cunoaşte codul moral. 2: moral – cuvânt-bază. cu prefixul negativ a. înlătura? Cum se numesc formanţii cuvintelor transfug. Vocabularul. Privire generală. sens: „persoană care cunoaşte şi respectă codul moral al colectivităţii din care face parte”. din lat. Formarea cuvintelor în limba română (FCLR). 3. • Exerciţiul nr. imoral – derivat prefixal.6. sens: „persoană care nu respectă codul moral pentru că nu îl cunoaşte”. Ion Coteanu. filologie? 10. Bucureşti. amoral). 1985. muncitor (agent). 2. Găseşte şi exemplifică cel puţin trei valori semantice ale sufixului -ar. cap. radicalul este identic cu lexemul. 2. D. Niculescu.7. Formulează enunţuri în care cuvântul drept să aibă 5 valori lexicogramaticale diferite. Bucureşti. cit. Scrie câte un compus substantival. Ce valoare semantică are prefixul din cuvântul reface? Cum se numeşte fenomenul dublării prefixelor din exemple de tipul neîngrijit? Analizează structura formativă a cuvântului cumsecădenie.B. biografie. fermecător (calitate). 5. 1. Lucrare finală de autoevaluare 1. 5. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste • Exerciţiul nr. P. 7. Limba română contemporană.). la rândul său. M.: Derivarea nu s-a produs în limba română. prefixul imProiectul pentru Învăţământul Rural 145 . întrerupător (instrument). Formează un derivat adjectival şi unul adverbial de la cuvântul bărbat.. E. Ion Toma.. Narcisa Forăscu. N. 8. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului car. ed. formele respective au fost împrumutate ca atare din franceză (morale.„fără”. Surse bibliografice Al. Graur. verbal şi adverbial pornind de la cuvântul-suport bine. Prin ce procedeu s-au format cuvintele nichitastănescian.Organizarea vocabularului după criteriul formativ 8. 3. ciocănitoare (animal). sunătoare (plantă). Angela Bidu-Vrănceanu. 6. 8.8. 9. moralis. 4. cu prefixul negativ im-. 4. dar nu îl respectă”. cf.

binecuvânta N. binevenit. falsă parataxă (în realitate. 3: a) derivare regresivă. . • Exerciţiul nr. b) (un) rău-platnic: răuvoitor.binecuvânta s-a format. cum (adv. bărbătesc.: fărădelege reprezintă şi un rezultat al conversiunii. 7.) + se (pron. preluate ca atare din latină (cf. 6: loc. mai sigur. bine = adv. • Exerciţiul nr. nume de animale: lopătar etc. 5: a) fără-de-lege = compus.Organizarea vocabularului după criteriul formativ avea în latină şi sensul „împotriva”. bărbăteşte 3. car. B. binevoitor. adjectiv. adverb sau chiar substantiv.este un compus paratactic.în radical se manifestă şi alternanţa vocalică a/ă.. Ac. încărca. prep. -grafia. filo-. B. şi incarricare) 2. şi slv. + subst. TAROM = compunere (substantivală) mixtă (abreviere totală + abreviere parţială). > adj. c) derivare parasintetică. supraprefixare 6. hipotaxă N. probabil. a) adjectiv: om drept b) adverb: Merge drept 146 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Compunere parasintetică 9. B. tânăr. Filadelfia „iubirea de frate”. bio-. un tânăr = substantivare prin articol nehotărât a adj. probabil. -logia. B.: în faţă este şi un compus Lucrare finală de evaluare 1. 8. şi adj. arghirofilie „dragoste de arginţi”.). 4. • Exerciţiul nr. cu nuanţa de „revenire la forma iniţială”) (eventivă) 5. < conversiune prin joncţiune prep.). + G. .: . iterativă. N. s-a format întâi compusul (aglutinat şi lexicalizat) cumsecade (adv. instrument: degetar. prin calc structural şi semantic. N. căruţ. apoi derivatul substantival abstract. binecuvântare. -fug. căruţaş. chiar dacă nu avem certitudinea simultaneităţii compunerii cu derivarea. bez zakon). agent: fierar. 10. calitate: flecar. cărucior. hipotactic (prep. descărca etc. precum şi al calcului lingvistic (cf. reflexiv) + cade (verb) + nie (sufix pentru abstracţiuni) N. • Exerciţiul nr. descărca sunt. ca şi prepoziţia corespunzătoare.). Piatra Olt = compus substantival cu blanc. + subst. după context. b) limbaj poetic.binevoitor poate fi. B. încărca.: . „contra”. căruţă. Prefixoide şi sufixoide: trans-. 4: filosofie „iubire de înţelepciune”. N. substantivare.

Organizarea vocabularului după criteriul formativ c) substantiv: Păşeşte cu dreptul (conversiune prin determinarea unui adjectiv cu articol hotărât şi prin eliminarea determinatului substantival „piciorul”) d) locuţiune prepoziţională: în dreptul casei e) locuţiune adverbială: de-a dreptul. Proiectul pentru Învăţământul Rural 147 .

................4........... Obiective educaţionale......... Tipologia calcului lingvistic ............... să deosebeşti şi să analizeze diferite tipuri de calc............................................. 150 9............................ referirile se fac la împrumuturi şi la traduceri....... 9 MIJLOACE MIXTE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI........... Calcuri semantice vechi şi neologice... traduceri sau creaţii interne de diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural Vechi şi nou în calchierea lingvistică 148 ...5...... să stabileşti relaţia calcului cu împrumutul şi creaţia internă..... Ambele procedee sunt puse în opoziţie cu creaţiile interne (derivatele......................2............ cuvintele cu valoare gramaticală schimbată)... acesta implică toate subdiviziunile şi mecanismele mijloacelor enumerate mai sus.................................. Multe dintre cuvintele şi construcţiile pe care suntem tentaţi să le considerăm simple împrumuturi... care se evidenţiază mai clar în cadrul contactelor lingvistice.... calcul lingvistic.......... Lucrare finală de evaluare.... Dimpotrivă.............. 156 9...... Răspunsuri şi comentarii la testul de evaluare. 148 9.... În realitate.............7............................... 155 9.. compuse............ Împrumutul................ 9......... Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: să apreciezi rolul calcului lingvistic în evoluţia unei limbi.........................3......6.........154 9................... Importanţa calcului lingvistic în evoluţia limbii ......... Calcuri multiple ....1... Surse bibliografice..................2. dar nu mai puţin important................ calcul lingvistic Când se vorbeşte despre influenţele străine asupra românei.................... CALCUL LINGVISTIC Cuprins 9.......... 148 9..... creaţia internă...... Împrumutul.. creaţia internă...............1... Calcul lingvistic Unitatea de învăţare nr...................................... 155 9....8........... între cele două serii de mijloace – externe şi interne – există o a treia – calcul lingvistic – mai subtil.....Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului......... mai greu de sesizat şi analizat....... dovedindu-se un fenomen mai activ şi mai răspândit decât se putea bănui..... 149 9......... să aplici creator în comunicarea cotidiană mecanismele calcului lingvistic..........

mai rar. semantică. o alegem pe cea propusă de lingvistul român Th. loc. şi după cel al derivatului latin: rom. a structurii gramaticale. Hristea susţine ideea calcului după structura derivatului francez. S. Puşcariu. MeyerLübke. Problema este că pentru a sesiza profunzimea şi amploarea fenomenului sunt necesare cunoştinţe vaste. ci şi cunoştinţele corespunzătoare referitoare la limbile-sursă pentru istoria limbii române (latină. serenitas). Calcuri semantice vechi şi neologice. Candrea. A. sérénité (cf.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. „mai mult sau mai puţin mascat”. nu numai de fonetică. -itas. romanice – mai ales franceza. seninătate < lat. franceză etc. DEX2. a frazeologiei şi. serenitatem < cf.vorbitorul traduce integral sau parţial cuvântul/construcţia. eventual.) Dintre definiţiile date. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească fenomenul sunt următoarele: . au căpătat sensuri secundare. De exemplu: I. pentru că utilizează elemente româneşti. limbă etc. adv. Hristea. de exemplu. 9. cu seninătate < fr. lat. căci vizează numai structura (forma internă. care şi-a consacrat câteva decenii de activitate studierii fenomenului. seninătate < fr. -itatis) Th. lexicografii moderni (DLMR. modul de organizare).cuvântul nou este format din material indigen (total sau parţial) şi structură străină împrumutată. slave. L. în măsura în care am subliniat complexitatea influenţei unor limbi asupra românei (slave. uşor analizabile de către vorbitorul bilingv. Am vorbit. au o origine mixtă: pot fi creaţii interne (totale sau parţiale).cuvintele care intră în raza de acţiune a calcului sunt derivate sau compuse. W. au considerat rom. întuneric. germanice etc. avec sérénité). dar sunt realizate după model străin. DRL) propun soluţia creaţiei interne: rom. Cu aceasta. prin calc semantic Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . prin copierea sau imitarea aşa-zisei structuri interne a cuvintelor sau structurilor străine. serenitatem (N. Aşadar. am dat o primă definiţie a calcului lingvistic. Calcul este un procedeu special de îmbogăţire a vocabularului. A. Calcuri multiple În capitolele referitoare la straturile etimologice ale limbii române şi la formarea cuvintelor în limba română am folosit mai multe exemple de calc lingvistic. Din această cauză. despre faptul că termenii româneşti carte.) sau am analizat cazurile unei anumite structuri în limba română. seninătate < senin + ătate (< lat. . istoria limbii materne. chiar marii specialişti în etimologia limbii române au interpretat greşit provenienţa unor cuvinte. seninătate o moştenire latină: rom.sensul cuvântului nou este totdeauna identic cu al modelului imitat. . MDE3. Scriban.3. Calcul lingvistic categorii. spre deosebire de împrumutul direct (sens + formă). calcul reprezintă un împrumut indirect. . Şăineanu. gramatică. greacă.

. sensuri din latina savantă. Hristea. Calcul lingvistic după echivalentele slave ale cuvintelor respective: „scrisoare”. Sinteze. francez şi italian. p. pare să aibă model francez şi german.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. iar cerc (din lat.simple şi multiple etc. krújok. Th. fenomenul este atât de vechi.: . arhaic. cu sensul „pictură”.calc gramatical . Hristea. după măsura imitării modelului etc. De departe însă. Blatt. Alte exemple sunt relativ recente (pânză. după fr. în acelaşi timp (secolul al XIX-lea): fr. expresii. se disting trei tipuri secundare: . prin definiţie. italiană. atestat abia după anul 1944 – cf. După compartimentul limbii şi după structurile copiate. Luând în considerare aceste posibilităţi.morfematice şi semantice . poetic – mai conservatoare. urmând clasificarea şi exemplele propuse de Th. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . germ. feuille. În analiza compuselor de tip locotenent (vezi subcapitolul Compunerea) am evocat dublul model. respectiv „mulţime”.. „popor”. Cuvântul foaie „ziar”. Alte calcuri vechi şi noi au ca sursă-model termeni. De aceea. încât sensurile respective au rămas în fondul arhaic al limbii române sau în cel popular. germ. aşa cum şi etimologia unui cuvânt poate fi multiplă. modelul cel mai des folosit pentru română este cel francez.calc lexico-frazeologic . toile – atestat din secolul al XIX-lea) sau chiar foarte noi (trust. ne vom întemeia analizele ce urmează pe exemple aproape exclusiv franceze.4. vom descrie tipurile de calc în limba română după modelul limbii franceze. germană. lexical/gramatical. cu sensul „grupare de întreprinderi”. Zirkel. Tipologia calcului lingvistic Din analiza trăsăturilor definitorii se înţelege că structurile lingvistice imitate sunt foarte variate şi că fenomenul se manifestă într-o multitudine de variante: total/parţial. după tipurile de structură. circus) capătă sensul „club”. în cuvânt/în grup unitar de cuvinte etc.calc lexical .calc frazeologico-gramatical Fiecare dintre aceste şase mari clase au mai multe subdiviziuni. modelul este multiplu. Deseori.calc lexico-gramatical . „revistă”. 113-114). rus. sub influenţa fr. rusă. există trei categorii fundamentale de calc: .cal frazeologic După combinaţiile dintre acestea.parţiale şi compuse . În aceste cazuri. cercle. engleză.. „reuniune”. 9.derivate şi compuse .

dezlănţui∗ Calcuri după compuse (întregi): fr. entrevoir > rom. F. iar ca vechime. întrezări fr. chant (lat. cealaltă fiind împrumutată etc. Calcuri de structură morfematică Sunt acele imitaţii care vizează structura unor compuse şi derivate cu tot ce presupune noţiunea de morfem (rădăcină + afixe: prefix.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. supra brosaj > periaj etc. fr. engl. Aparent. brossage > rom. prefixoide): fr. iar elementele acestuia pot fi imitate total sau parţial. peri-aj Subdiviziuni: . N. enchaîner > rom. dar criteriul cronologic nu permite această interpretare: ele sunt necunoscute în limba populară. şi rom. Calcuri după derivate parasintetice: fr. ceas-brăţară fr. sunt atestate abia din sec. între-rup-ător fr. 9. libre-penseur > rom. futurologie = împrumut < fr. vas-et-vient > rom. nouveau-né > rom. nou-născut fr. du-te-vino fr. cf. Calcuri lexicale Definit ca procedeu de formare a unui cuvânt nou prin imitarea structurii unui cuvânt străin.: fr.calc total: fr. montre-bracelet > rom. futurology rom..4. cantus) > rom. sufix. R. men (împrumut) + ţine (copiat) Calcuri după derivate: v.∗∗ Calcuri după derivate regresive: fr. tri-(împrum.. aceste formaţiuni pot fi creaţii româneşti (în-lănţ-ui. futurologie. înlănţui fr. Termenul străin poate fi derivat sau compus. al XIX-lea. déchaîner > rom. întrevedea. mentenir > rom.) + unghi (calc) Calcuri autentice (veritabile) – presupun identitatea (cvasiidentitatea) model-copie: fr. Proiectul pentru Învăţământul Rural ∗ 151 . de unde rezultă subdiviziunile corespunzătoare. supraveghea (imitare completă) . bien-élevé > rom. F. C. triangle > rom.calc parţial: fr. ştiinţa viitorului = traducere < germ. engl. întreprindere Calcuri parţiale – copiază numai o parte din model. S. calcul lexical este cel mai frecvent tip de manifestare a fenomenului în discuţie. entreprendre > rom. cânt „diviziunea unui poem epic” vs. bine-crescut Calcuri după compuse abreviate: fr.4.1. ca în-chip-ui).2. elemente de compunere. > rom. Calcul lingvistic 9. futurologie > rom. C. mult după echivalentele franceze. viitorologie = calc (parţial) la cuvânt compus vs. S. surveiller > rom. derivare parasintetică. ∗∗ Nu trebuie exclusă formarea independentă în română. N. Calcuri totale – presupun imitarea tuturor elementelor cuvântului străin: fr. interrupteur > rom. liber-cugetător fr. F.

Calcuri de structură semantică Când imitaţia constă în simpla atribuire de noi sensuri unor cuvinte deja existente în limba influenţată. affront > rom. S. L. Calcuri gramaticale Definit ca o copiere a unui procedeu morfologic sau sintactic străin. Condiţia esenţială care trebuie îndeplinită este ca între cuvântul indigen şi sinonimul său străin să existe cel puţin un sens comun. vorbim despre calcuri de structură semantică (numite şi împrumuturi semantice. fr. anné-lumière > rom. nici nu este afectat. baştină” > rom. thé „(metaforic) reuniune între prieteni” > rom. cânta (vb. după cum se ştie. calc-traducere). De fapt. cântec vs. fr. lat. S. ROBERT s. a da un ceai inviter à un thé > rom. „épouse. înfrunt (împrumutat: afront) Problema acestor derivate regresive postverbale a fost mult discutată în lucrările de specialitate. jumătate „soţie” (DEX2) (LEXIS. „parole”. ∗∗∗ 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Calcuri lexicale perfecte Sunt cele caracterizate prin dublă identitate de ordin structural între model şi copie. mère-patrie > rom. L. fr. > rom. sistemul limbii. cânt „chanson”. Trebuie să mai adăugăm aici precizarea că nu totdeauna este posibilă delimitarea între morfologie şi sintaxă. fr. A. cantare > rom. de Saussure. berceau „loc de origine. R. an-lumină fr. sens > rom. derivat regresiv.rom. Criteriile semantice. câine-lup Calcuri lexicale imperfecte Au număr diferit de elemente constituente sau distribuţie diferită în structura compusului. canticum > rom. adică prin acelaşi număr de elemente constituente şi aceeaşi ordine (distribuţie). mai ales cea morfologică. baştină” 9. R.4. simţ fr. cel numit de F. patrie-mamă/mumă fr.4. cu câteva mici excepţii. în analiza fenomenului fr.∗∗∗ 9. Societé à responsabilité limitée (redate toate 4 cuvintele) .4. Leagăn „loc de origine. deoarece structura gramaticală.) fr. o anumită formă etc. Societate (cu) răspundere limitată (redate doar 3 cuvinte).Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. nivelul la care putem constata acţiunea calcului fiind aproape exclusiv cel individual.3. mai stabilă şi mai rezistentă la influenţele străine.) se justifică moştenirea latină sau creaţia pe teren românesc. v. a invita la un ceai fr. moitié. după model francez fr. donner un thé > rom. calcul gramatical este mai rar întâlnit decât cel lexical. este. femme” > rom. fonetice şi cronologice dovedesc folosirea modelului francez şi numai în anumite situaţii (un anumit sens. Calcul lingvistic lat. chien-loup > rom. ceai cf.) > rom.

. În primul rând.5. mai mult sau mai puţin sudate în structuri repetabile şi uşor recognoscibile: fr.).) (îmbinare lexicală liberă). Bally). habiter (+ complement direct) > rom. Desigur. Calcuri frazeologice Copierea structurilor unor unităţi frazeologice este relativ frecventă în cadrul contactului lingvistic. de terminologie). o componentă a limbii de-sine-stătătoare. cf. ca urmare. unităţile frazeologice există deja în limbă. spre deosebire de îmbinările lexicale libere. nici cu lexicologia. martor ocular (unitate frazeologică) vs. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . precum tranzitivitatea unor vechi verbe româneşti (tranzitive).. Dar. unităţile frazeologice sunt alcătuite din cuvinte care îşi păstrează independenţa semantică (de aceea şi pot fi calchiate). valoarea intranzitivă exista şi în limba română veche. care nu trebuie confundată nici cu sintaxa. V. a vrea (activ) > a se vrea (refl. „unităţi sitagmatice”. . Alte trăsături definitorii: . în schimbarea tipului de complemente din structura unei propoziţii: fr. coordonare etc. témoin oculaire > rom.).rom. construcţie rară. un singur obiect. Calcul lingvistic care ne interesează aici. Ils se veulent immortels > rom.rom. b) Calcuri sintactice Constă în schimbarea regimului verbal şi. în lingvistica modernă. şi că în calcurile sintactice nu se includ şi cele frazeologice.fr.4. Problemele pe care le pune acest tip de influenţă lingvistică constă în interpretarea noţiunii de frazeologie (implicit. „sintagme stabile”. echivalente reale sau potenţiale ale unor cuvinte cu care seamănă foarte mult. .) < fr. în general. consacrate de „uzul general”. fals etc. Pictura se vrea modernă. ~ une maison > rom. un proces unic etc. a locui (+ complement direct) fr. Ei se vor nemuritori. „grupuri frazeologice”. 9. legate între ele prin anumite relaţii sintactice (subordonare. dar nu se repetă în aceeaşi structură.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. precizăm că frazeologia reprezintă.denumesc. a locui o casă (vs. martor bun (mincinos. dar ea a fost revitalizată începând cu secolul al XIX-lea prin intermediul scriitorilor de formaţie franceză. . o singură acţiune. de obicei. Eftimiu etc. a locui într-o casă) (construcţie normală vs. care iau naştere în procesul comunicării. „frazeologisme”. a) Calcuri morfologice Constă în schimbarea specificului unor categorii gramaticale. stabile. se vouloir (chiar când subiectul = nume de lucru). ca unităţi distincte. Tocmai datorită acestei particularităţi au fost numite „unités phraséologiques” (Ch.sunt. De fapt.

cât şi transpunerea lor în altă limbă: fr. passer en revue > rom. Exemplele de acest fel sunt foarte numeroase şi de o mare diversitate. iar uneori este chiar imposibilă. cal de bătaie fr. în relaţia diverselor limbi. cu acelaşi sens (aproximativ sau total): fr. Cu toate aceste. Unităţi frazeologice neidiomatice Sunt disociabile. prendre la parole > rom. piatră (trad. coloană vertebrală. nu literară. un idiotism se traduce printr-o altă expresie idiomatică. făcând posibile alte subdiviziuni. Calcuri frazeologice totale fr. încărcat de ani „bătrân” fr. cheval de bataille > rom. fiind unităţi frazeologice traductibile. au fost mai puţin 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . De obicei. în floarea vârstei „tânăr” fr. à la fleur de l’âge > rom. mettre en application > rom.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. Ca urmare.) filosofală (împrum. être dans la force de l’âge > rom. a lua cuvântul fr. sauver les apparences > rom.) fr. cordon ombilical. care aparţin întregului idiotism. calcurile frazeologice sunt pe cât de numeroase şi de interesante. ca: bandă sonoră. hârtie de turnesol Influenţele de acest fel nu trebuie confundate cu împrumuturile frazeologice. a trece în revistă fr. astfel încât este posibilă atât calchierea. piatră de încercare fr. fiecare cuvânt component păstrându-şi sensul propriu. Importanţa calcului lingvistic în evoluţia limbii • Aşadar. fond de ten. aceste expresii trebuie studiate la capitolul consacrat „traducerii”. a fi în puterea vârstei „matur” 9.5. dar mai ales a francezei cu româna. papier tournesol > rom. Acestea din urmă trebuie analizate la capitolul consacrat „Împrumuturilor totale” (directe). tur de scrutin etc. chargé d’années > rom. glob ocular. racine carrée > rom. traducerea este liberă. Calcuri frazeologice metaforice Este o categorie specială de calcuri frazeologice culte şi de dată recentă. nu la analiza „calcului lingvistic”. Aşadar. metabolism bazal. coloană sonoră. pe atât de variate şi complexe. a pune în aplicaţie fr. încât înţelesul general nu poate fi dedus din suma părţilor componente. faire d’une mouche un éléphant ~ rom. a salva aparenţele etc. majoritatea alcătuite din expresii poetice consacrate. pierre philosophale > rom. pierre de touche > rom. Cuvintele grupului sunt atât de sudate. dar nu şi calchiabile. Calcul lingvistic Unităţile frazeologice cu caracter idiomatic Sunt grupări cu înţeles figurat. a face din ţânţar armăsar. rădăcină pătrată Calcuri frazeologice parţiale fr. preluate de uzul general: fr.

. Th. Bucureşti. Bârlea. 1968. tocmai această complexitate l-a făcut puţin accesibil cercetătorilor. atât în limbajele de specialitate. sintaxă. (p. cu cele gramaticale (sintactice). Calcul lingvistic studiate de către specialişti. în general. 117-119 et passim. el este deosebit de amplu şi complex. 9. Probleme de etimologie. Surse bibliografice Theodor Hristea. E. calcul frazeologic are câte ceva din fiecare alt tip de influenţă lingvistică. 3. A. stil). N. cu împrumuturile. c) mixt? Calcul semantic carte „scrisoare” este vechi sau neologic? Sensul „scrisoare” al cuvântului carte apare astăzi: a) în limba literară sau în b) variantele restrânse (arhaic. este unul dintre procedeele uzuale prin care diversele limbi. Note. a. Lucrare finală de evaluare 1. sunt consemnate în Bibliografia acestei din urmă lucrări. afectând toate aspectele limbii (lexic. Graur. 96-117. 9. popular. Practic. 2000. 1962. Indicaţi sinonimele provenite din împrumut direct şi din traducerea acestui cuvânt. Funcţionând după un mecanism care foloseşte toate celelalte procedee de influenţarea lingvistică.-M. la problematica frazeologiei şi a calcului lingvistic. Fl. • Din păcate. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Calculul lingvistic este un procedeu de îmbogăţire lexicală a) intern. incompleta cunoaştere a profunzimii şi a dimensiunilor reale ale contribuţiei limbii franceze şi a altor limbi la dezvoltarea limbii române. pe de altă parte. pe de o parte.7. R. pe arii largi de domenii tematice. pentru că. Biblioteca. Dimitrescu. morfologie. în orice caz..6. cât şi în limba literară curentă. fiind un fenomen atât de complex şi de bogat în exemple. este dificil să se reconstituie etimologic fiecare structură. din cauză că au fost confundate cu calcurile lexicale. încă mai grav.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. Ursu.S. Articole. în toată profunzimea. B. rămânând o cale de influenţare independentă. deseori simultan şi. Târgovişte. b) extern. Lexicul românesc de origine franceză.: Contribuţiile esenţiale ale unor cercetători ca Al. în general. Hristea ş. Gh. urmarea fiind interpretarea greşită a unor influenţe străine şi. Bucureşti. mai ales franceza au contribuit la modernizarea limbii române literare. cu traducerile etc. collaborer. Bârlea. 155 4. p. poetic)? A conlucra este un calc lexical de structură după fr. p. 167-174). N. Studii. • Calcul lingvistic. regional. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti.

morfologic 9. Răspunsuri şi comentarii la testul de evaluare 1. regional. împrumut semantic. calc-traducere) 8. Calc de structură semantică (calc semantic. F. 6.. c) mixt 2. Cum se numeşte acesta? 8. „soţie”. Compusul prin abreviere totală (acronim). C. chien-loup > rom. moitié „jumătate”. apare în textele cronicarilor munteni şi moldoveni 3. . Pentru că între model şi copie se manifestă o dublă identitate: acelaşi număr de elemente constituente şi aceeaşi ordine în distribuirea lor. vorbim despre calc. sintagme). Ce fel de compus a stat la baza formării prin calc a lui S. Cum se numeşte un asemenea calc? Când se schimbă o proprietate intrinsecă. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . poetic 4. jumătate se datorează modelului fr. N. R. popular. F. C. 7. Calc sintactic 10. Construcţia sintactică a scăpa controlului (în loc de: a scăpa de controlul) se datorează unui anumit tip de calc. a colabora (împrumut).. Calcul lingvistic 5. fr. sub influenţa corespondentului străin.8. metaforic „soţie”. N. precum trazitivarea unui verb românesc. S.. 6. foarte răspândite în limba română. vechi. . 7. câine-lup? Sensul secundar. Frazeologia Barem de notare: 10 x 10p. Cum se numeşte domeniul lingvistic conex lexicologiei care se ocupă cu studiul acestor structuri? 9.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului.. 9. Calcul lingvistic explică mecanismele formării unor unităţi frazeologice (locuţiuni. b) arhaic. 10. expresii. = 100 p. F.? De ce numim „calc lexical perfect” relaţia fr. a lucra împreună (traducere) 5. conferit rom.

12.. 1972. 2000. Fonetică. 11. punctuaţie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 157 .. 4. 1962.. Al. Istoria limbii române. Bucureşti. Manual de lingvistică generală. Articole. 1982. Lexic. Al. SSF. 6. Limba română contemporană. Probleme de etimologie. Bucureşti. 1995.D. Editura Ştiinţifică. ONU. Istoria limbii române (ediţia a doua. Bucureşti.. Târgovişte. revăzută şi adăugită). Editura Minerva. Narcisa. Th. 8.D. Gh. Vocabularul. 1997. BIDU-VRĂNCEANU.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. Bucureşti. 2. Bucureşti. 1971. Bucureşti. L. SALA.P.. Studii. HRISTEA. Introducere în fonetică. 9. Editura All. Angela. 10. DIMITRESCU. BÂRLEA. Bucureşti. ROSETTI . HRISTEA. Ortografie.M. I. 1978.A. ROSETTI. Theodor. 1984. Florica (coordonator). 1957. ROSETTI. Marius. E. Al. Bucureşti. COTEANU. N. CAZACU. R. Morfosintaxă. Albatros. BÂRLEA.P. Istoria limbii române literare. FORĂSCU. 3. Emil. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti... Editura Enciclopedică. 1978. Editura Ştiinţifică.. Limbi în contact.. 1985. 7. Bucureşti. B. BELDESCU.Bibliografie generală Bibliografie generală 1. Bucureşti. URSU. Gh.. Note. Bucureşti. E. Biblioteca. IONESCU. 5. Editura Ştiinţifică. ortoepie. Lexicul românesc de origine franceză. Sinteze de limba română . Ion.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->