Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ Forma de învăţământ ID - semestrul I

LIMBA ROMÂNĂ FONETICĂ ŞI VOCABULAR

Petre Gheorghe BÂRLEA

Matei CERKEZ

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
Limba Română contemporană Fonetică şi vocabular

Petre Gheorghe BÂRLEA

Matei CERKEZ

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

...........9............. Lucrare finală de evaluare .........................12................................................... 14 1................. Despărţirea cuvintelor în silabe ........................... 7 1................................................................. 30 2.................................. 28 2...................................................................................................... 24 2........................................................................................ 3 1...............................................................21............................................................................................. Semne şi reguli de ortografie.....................................................................................................................8............................................................................................................... 17 1.......................................16..................13.. Fonemul.........................7.. 10 1....................................................... 29 2.... Funcţia................ 2 ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE 2.. Scrierea şi pronunţarea unor vocale ........................................................ 29 2........ 30 2........................... Sunet şi fonem...................................................14........................... literă. 23 2................................................................................................................................................... Sunetele ................................................................... 1 FONETICĂ ŞI FONOLOGIE 1................... Obiective educaţionale ......... 6 1................................................................................................................ Fonetica şi alte domenii ale limbii ........ 15 1................................... 28 2............19......................................... Reguli fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe .......20.................. 24 2..10..6.... Schimbări fonetice ..............................................................................................8...................................2..... Principiile ortografiei limbii române .............................................. Consoane sonore şi consoane surde ..........................................................................................................................iv Partea I FONETICĂ ŞI FONOLOGIE Unitatea de învăţare nr.............................. Autoevaluare .......................................... Surse bibliografice .................................................. Articularea ................. alfabet...............................................7...................... Silaba..10...............................22...........5.. Conceptul de ortografie ..............18...................... 20 1.......... Coarticularea ......... 20 1. Segmente consonantice ..................................................................... 16 1....3... Grupuri de sunete.............................17......................................................5....... Surse bibliografice .......................... Proprietăţile sunetului ........ Fonologia.. Răspunsuri la exerciţii......4.. 23 2......2..................... Obiective educaţionale ......................................1...............................................................................11.... 3 1....Cuprins Cuprins Introducere ...............4.......................................................................................12.. 3 1............................ 5 1............... Funcţiile sunetului . Sonantele ..... Reguli lexicale .............................. 20 Unitatea de învăţare nr....... 19 1...... 5 1............................................................................................................. Fonemele suprasegmentate ...... 31 Proiectul pentru Învăţământul Rural i .......................................6............ 18 1........................................................... 10 1...........................1.....11......... 9 1.......................... 29 2.......................................... Lucrare finală de evaluare .......................................................................9............................................................. 7 1.3............................................................................. 4 1............ Sunet..........................15....................................................................... Fonetica... 14 1.......................................

.1.......... 6 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE........................................3.............................................. Obiective educaţionale.........98 ii Proiectul pentru Învăţământul Rural ............................................72 Unitatea de învăţare nr............. Lexicologie ...unitatea de bază a vocabularului ............................ Dinamica vocabularului ............Substratul traco-dac....................................... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste...74 5......................... Antonimia ......... Surse bibliografice..1........12......................... 3 NOŢIUNI GENERALE DE LEXICOLOGIE 3....................... ELEMENTE VECHI 6................14........................................................................1...........................................................................................9.................................. Vocabularul fundamental şi masa vocabularului .. Omonimia........Cuprins Partea a II-a VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE Unitatea de învăţare nr.....................................................................35 3.................................... Lucrarea finală de evaluare............10...................................................... Dezambiguizarea...............................................................................................................71 4.................................. Criterii de organizare a vocabularului..94 Unitatea de învăţare nr.................. analiza semantică........ Sinonimia ............... Obiective educaţionale..............6............................................................................. Straturile etimologice ale limbii române................................................................................. Vocabularul special şi specializat.....78 5............................ Test de evaluare (Test grilă) .........4.........4............................. Câmpul semantic .........................2.....8........................... Obiective educaţionale..........................................................84 5.. Surse bibliografice............................ I...................51 Unitatea de învăţare nr...........................8...............88 5...................................................................................................................65 4........................80 5...............10.........96 6......... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste..................................................... Schimbările semantice ....11.................................................................93 5................................................................. Paronimia.............................................43 3.......................................5..............40 3.............3..........................................................9....3..............................5..............11.....................................82 5.............2........................................46 3.7......................56 4.....9..1.....................................35 3.....................................53 4.............76 5.........5......85 5...............3................56 4...............49 3.........................74 5..... Vocabular literar şi vocabular neliterar ................. 4 ORGANIZAREA FUNCŢIONAL-IERARHICĂ A VOCABULARULUI 4...............................................................13................... Polisemia ........50 3................ Obiective educaţionale....................................4...................62 4............................ Cuvinte primare şi cuvinte formate prin mijloace interne...........93 5...........................................................................................62 4.... Surse bibliografice.............7................................................... Noţiune – semnificaţie – sens ..................................68 4....................................90 5..............................................37 3....................60 4................................... Vocabular activ şi vocabular pasiv ........................ Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare .............6..............................................................89 5... Definiţia vocabularului.. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste..........................................96 6.....................70 4.. Hiponimia / Hiperonimia .................................................................. Cuvântul ..6.......... Importanţa studierii vocabularului .................................... 5 ORGANIZAREA SEMANTICĂ A VOCABULARULUI 5..................2..7.... Structura vocabularului ............................. Lucrare finală de evaluare........2...8. Disciplinele conexe în studiul vocabularului .................................................

...................... Derivarea .... 121 7........................... 107 6.............5....................................................7.................................................... Împrumutul.......................................................8.. 105 6..........................................................2............................ 145 Unitatea de învăţare nr......................................................................................................... Latina savantă ......... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ...........................................Superstratul slav.. 110 6................................................................. Surse bibliografice . 145 8...............................................................................2.. Importanţa calcului lingvistic în evoluţia limbii.......................... 150 9..............................5. 116 7... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ......................... 156 Bibliografie generală..................... Influenţa germană........................ Fondul latin .......................................8... Elemente lexicale de origine turcă...... Împrumuturi din maghiară............................... 103 6................... 155 9.............................................6.... Tipologia calcului lingvistic....1............................................................................... 149 9................................................................................................... Lucrare finală de evaluare .... Calcuri semantice vechi şi neologice. Surse bibliografice .... Influenţe moderne.... 7 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE... Influenţa italiană ...6...................... Conversiunea ... 8 ORGANIZAREA VOCABULARULUI DUPĂ CRITERIUL FORMATIV 8.............................. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ....................2................ 123 7...................................................................................... ELEMENTE MODERNE 7....................... Compunerea............................. Formarea cuvintelor în limba română...........Cuprins 6.......................... 116 7................... Lucrare finală de autoevaluare ... Influenţa engleză ...6..................................................3.. 145 8............................................... 121 7............. 148 9..............................................................................................5.......10.................................................... 125 8.......................7.............................................7.................... 112 6......... CALCUL LINGVISTIC 9. Răspunsuri şi comentarii la testul de evaluare . 113 6........................11................... Lucrare finală de evaluare ................................... Obiective educaţionale ........................ 123 7.....................4..................1.................................................... 157 Proiectul pentru Învăţământul Rural iii ..................................... Surse bibliografice ...................................... 128 8...................... calcul lingvistic ......................... 114 Unitatea de învăţare nr........................................................8.............6.....................................9..................................10............................. 118 7................................................................ Mijloace interne ..................................... Obiective educaţionale .....................................9..8........... 139 8............... Concluzii ................ 120 7.......................................... creaţia internă..................3.................... Calcuri multiple ............................................................................................ 122 7. 9 MIJLOACE MIXTE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI.................5..........................................................................................................................................................................4........ II....... 124 Unitatea de învăţare nr...3... 117 7..................... 154 9................................. 142 8...................... 148 9........................................1... 99 6.............................. Influenţa franceză ......................... Surse bibliografice ...............................7........................................................................... Obiective educaţionale ......... 125 8..11................................. 155 9........... Lucrare finală de evaluare ...4...........................................................................................4. Influenţa greacă..................

.realizarea diferenţierilor semantice potrivite contextelor. clasificări. cuprinde câteva aspecte teoretice pe care am dorit să ţi le prezentăm într-un mod mai accesibil. Unitatea de învăţare nr. Pe parcursul unităţilor de învăţare vei întâlni: precizări terminologice. . De aceea. ci şi ca tipuri de activităţi de învăţare care ţi se propun. Cu cât înaintezi în studiu. . să ai în vedere unitatea aspectelor de limbă studiate nu numai la nivelul acestui curs. descrieri realizate din mai multe perspective. la sfârşitul activităţii de studiu nu se aşteaptă de la tine neapărat un set de definiţii sau de descrieri de fenomene lexicale sau fonetice. aplicaţii. argumente. Intenţionăm să realizăm o abordare mai "prietenoasă".1 mai ales. abordări pragmatice.distribuţia corectă a grupelor grafice şi a semnelor ortografice. Acest lucru se datorează faptului că materia este destul de aridă şi dorim să pătrunzi în domeniul de studiu treptat. Vei observa că partea I este compusă din unităţi de învăţare mai scurte ac întindere.înţelegerea rolului cuvintelor în context iv Proiectul pentru Învăţământul Rural . astfel încât să-ţi permită interiorizarea conceptelor şi o mobilitate a achiziţiilor. sinteze. ci şi la nivelul cursurilor care circumscriu domeniul funcţional al limbii. de colaborare şi să-ţi provocăm reflecţii .observarea faptelor de limbă şi a operaţiilor enunţiative în contexte specifice. ci construcţii complexe.dezvoltarea competenţelor de receptare şi de producere a sunetelor şi a grupurilor de sunete . . . îţi sugerăm totuşi. structurate pe două compartimente definitorii: Fonetică (ortografie şi ortoepie) şi vocabular (semantică şi pragmatică). .Introducere Introducere Cursul pe care ţi-l propunem are în vedere aspectele generale ale limbii române contemporane.aplicarea corectă a corelaţiei fonem-grafem. întinderea capitolelor creşte nu numai ca număr de pagini.explicarea criteriilor de clasificare a unităţilor lexicale în categorii. cu atât unităţile de învăţare au de rezolvat problema alocaţiei de timp pentru a dezvolta subiecte ample. întrebări.înţelegerea şi explicarea corectă a mecanismelor de formare a cuvintelor. Principiile învăţării pentru dezvoltarea competenţelor care definesc demersul nostru vizează în mod direct: . Fonetica reprezintă unul dintre compartimentele limbii cu mari implicaţii asupra culturii generale şi asupra culturii lingvistice. Deşi am structurat cursul pe două părţi distincte: Fonetică şi Vocabular. . Altfel spus.

etc. . pe de o parte. etc.Introducere Temă de reflecţie Ca viitor filolog. Derularea cursului Cursul se derulează pe o perioadă de un semestru şi cuprinde activităţi de studiu individual. activităţi de tutoriat.prezentarea de criterii valabile de clasificare a unităţilor lexicale şi fonetice. atunci când rezolvi exerciţiile şi lucrările finale de autoevaluare propuse de fiecare unitate de învăţare. În bună parte aceste obiective sunt comune pentru cursul de Fonetică şi vocabular şi pentru alte cursuri din aria curriculară Limbă şi comunicare. . poţi propune repere de discuţie asupra relaţiei dintre fonetică.interpretarea relaţiilor dintre fonetică şi lexic.determinarea ariilor de utilizare a diferitelor grupe lexicale.utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul foneticii şi lexicologiei.identificarea sensurilor secundare. ori chiar în cursuri de limbi moderne. aceste activităţi au ca scop rezolvarea eventualelor neclarităţi pe care le întâlneşti pe parcursul activităţilor şi. Demersurile de învăţare vor fi preponderent procedurale şi comune. şi ele tuturor disciplinelor din aria curriculară Limbă şi comunicare. . vocabular şi alte aspecte ale limbii(morfo-sintaxă?) Obiectivele cursului Autorii cursului au avut în vedere o serie de competenţe generale pentru meseria de filolog pe care ţi-ai ales-o. mai mult sau mai puţin explicit.). vei observa competenţe similare sau identice urmărite în cursul de Morfologie sau de Sintaxă.interpretarea regulilor de utilizare a semnelor de ortografie şi punctuaţie. planificate şi realizate în urma unei consultări cu tutorele. organizat în jurul suportului de curs pe care ţi-l oferim şi al bibliografiei sugerate la sfârsitul fiecărei unităţi de învăţare.formarea capacităţilor de analiză a componentelor semice ale cuvintelor. Din aceste competenţe generale am încercat să deducem competenţe specifice pentru profesorul de limba română. unităţile de învăţare din curs sunt : . şi celelalte compartimente ale limbii pe de lată parte. . Astfel. valori semantice. . fonetice. mai ales. .recunoaşterea seriilor semantice şi dezambiguizarea lor în procesul comunicării. Proiectul pentru Învăţământul Rural v . stabilite după criterii diferite( frecvenţă. . Obiectivele pe care le urmăresc. . geneză. metaforice ale cuvintelor polisemantice.Identificarea regularităţilor limbii manifestate la nivelul fonetic şi lexical.

restul de 60% va fi obţinut în urma examenului final . Aşadar. vi Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe parcursul activităţilor de studiu individual(lectura personalizată a cursului şi a bibliografiei aferente) competenţele vizate. În activităţile de autoevaluare( exerciţii ) vei putea confrunta răspunsurile pe care le gândeşti cu cele propuse în secvenţa intitulată Răspunsuri şi comentarii . 40% din totalul notei finale va fi obţinut în funcţie de participarea la activităţile de tutoriat şi de rezolvarea lucrărilor finale de evaluare.Astfel.Introducere Exerciţiile şi lucrările de autoevaluare vizează . astfel încât să ai o imagine corectă a performanţelor realizate. vei avea în vedere. participarea la activităţile de tutoriat vor avea o pondere importantă în aprecierea finală (nota la examen). Pentru lucrările finale de evaluare îţi sugerăm să parcurgi bibliografia indicată la fiecare unitate de învăţare. Vei avea grijă să trimiţi tutorelui lucrările rezolvate cu suficient timp înainte de evaluarea finală pentru că fiecare lucrare echivalează cu o evaluare parţială şi se constituie în temă de discuţie între tine şi tutore sau între tine şi alţi colegi. Sperăm că oferta noastră îţi va fi de folos şi-ţi urăm succes. De altfel. Eventualele neclarităţi sau păreri personale distonante faţă de propunerile cursului trebuie să reprezinte subiecte de dezbatere cu tutorele. în mod concret. obiectivele enunţate mai sus.

Fonetică şi fonologie Partea I FONETICĂ ŞI FONOLOGIE Matei Cerkez Proiectul pentru Învăţământul Rural 1 .

....3............. Articularea....................................15............................. Grupuri de sunete ........ Fonemul ......................... Proprietăţile sunetului.............................4................ Funcţia ...........Fonetică şi fonologie Unitatea de învăţare nr............... Vocale..................... 10 1...................... Consoane sonore şi consoane surde.............. literă............................... Autoevaluare ....................... 16 1. 14 1....... Sunet.......7 1.........................................................................................6. 10 1.....................2.. 10 1..7....................12............................3 1.................................................................9 1......... 17 1......................... Sunet şi fonem ...............................................................3 1.......... Fonetica ........................17................................................... Clasificarea consoanelor......................................................2................................................. Sonantele.......................20................ 20 1...........................1....................................................................... 19 1............ Fonologia ........10. Funcţiile sunetului . Sunetele.............................................................. consoane...............19.. 20 1.............5 1.................................................6 1.......... Fonetica şi alte domenii ale limbii..................................... 12 1.... semivocale..................... 20 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural .............................3 1....... Coarticularea............ 14 1........... Obiective educaţionale.16...9..............12............... Surse bibliografice................................................................................ Schimbări fonetice.. 18 1........... Fonemele suprasegmentate ................................ Răspunsuri la exerciţii ............5 1........8.............................................12..........................................................................................5...................13....................................................... 15 1.1...............21................................4 1......................................................................18.....7 1................................................22............................................................................................................................ 1 FONETICĂ ŞI FONOLOGIE Cuprins 1.......... Lucrare finală de evaluare. alfabet .........................14...........................................11................

. În raport cu fonetica. materială a elementelor limbii comportă un aspect fiziologic(mişcările pe care le exercită organele vorbirii) şi unul acustic(vibraţiile aerului determinate de aceste mişcări şi care produc impresia acustică). se vorbeşte despre fonetică articulatorie( a emiterii) şi acustică( a receptării). • Un sunet al vorbirii este orice unitate sonoră distinctă din punct de vedere fonetic.să înţelegi şi să explici sistemul de ortografie şi de punctuaţie şi regulile lor de funcţionare. fonologia este domeniul unităţilor fonice discontinue(discrete) şi invariante.1. . influenţe reciproce între sunete produse atât în interiorul cuvântului cât şi la graniţa dintre cuvinte( fonetică sintactică). Fonologia stabileşte funcţiile sunetelor într-o limbă. . .să interpretezi relaţia dintre fonetică şi celelalte compartimente ale limbii. independent de funcţia pe care o au în comunicare şi de nivelul structural la care apar. Fonetica este o ştiinţă auxiliară a lingvisticii care studiază latura materială a elementelor limbii adică expresia lor exterioară. În funcţie de perspectiva de abordare a studiului sunetelor. Cele două componente se manifestă concomitent.Fonetică şi fonologie 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 .3. 1. Obiective educaţionale La sfârşitul secvenţei de instruire vei fi capabil: .să identifici regularităţile limbii manifestate la nivelul fonetic. . la un moment dat determinând un tip de abordare descriptivă. Fonologia implică delimitarea şi descrierea inventarului unităţilor fonice invariante şi a trăsăturilor distribuţionale care le caracterizează. Se porneşte de la ideea că limba este o structură şi se urmăreşte evoluţia sistemelor de foneme în limba respectivă. Cercetările de fonologie sunt în general sincronice.2.să identifici unităţile limbii şi să explici importanţa lor în comunicare. Fonetica studiază întreaga diversitate a realizărilor concrete ale elementelor fonetice dintr-o limbă. Evoluţiile studiate de fonetică se referă la diferenţe de rostire condiţionate de individ sau de poziţia sunetului în cuvânt( variante).să identifici relaţia dintre sunet şi fonem. Fonologia este o fonetică funcţională . Fonologia reprezintă un nivel de studiu al structurii limbii care vizează elementele fonice segmentale şi suprasegmentale cu funcţie distinctivă.să utilizezi corect termenii de specialitate. Fiziologia şi acustica vorbirii sunt subordonate studiului funcţional al unităţilor fonetice(fonetică funcţională sau fonologie. Stabilirea identităţii sau nonidentităţii funcţionale a elementelor cuprinse în vorbire se face în funcţie de anumite criterii. adică orice unitate sonoră produsă de organele vorbirii 1. Latura exterioară.

Fonetică şi fonologie

Pentru a descrie faptele de limbă, lingviştii pornesc de la raportul esenţial care caracterizează structura limbajului, raportul dintre cele două laturi: expresia şi conţinutul. Planul expresiei reprezintă latura sonoră a limbii . El poate fi analizat din punctul de vedere al substanţei, ceea ce constituie obiectul de studiu al foneticii. Analiza substanţei fonetice din punct de vedere funcţional determină identificarea fonemelor care sunt studiate de fonologie. Planul conţinutului este reprezentat de structura semantică, iar unităţile care constituie această structură sunt sensurile cuvintelor. Cele două planuri ale limbii au aceleaşi principii de organizare. În ambele, unităţile sunt alcătuite din fascicule de trăsături distinctive care sunt puse în evidenţă prin metoda comutării conform căreia o modificare dintr-un plan determină o modificare în planul celălalt.

1.4. Fonemul - este cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcţiunea de a
diferenţia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt, între ele. Ultimul nivel de analiză al fonemului îl reprezintă trăsătura distinctivă. Foneme cu valoare lexicală : p(pat) – b(bat) Foneme cu valoare gramaticală: casă(ă) - case(e) Reţine! Ultimul nivel de analiză al fonemului îl reprezintă trăsătura distinctivă În lingvistică se face distincţia dintre invariante (foneme propriuzise) şi variante fonetice sau alofone (pronunţări diferite ale aceluiaşi fonem. Recunoaşterea invariantelor se recunoaşte prin faptul că înlocuind un fonem (invariantă) cu altul deci făcând o schimbare la nivelul formei se modifică şi conţinutul. Ex. dacă în cuvântul pat se înlocuieşte p cu b, sau t cu r atunci se modifică însăşi structura cuvântului obţinând fie bat, fie par. Dacă însă un vorbitor rosteşte pe e din Ene în două feluri diferite, nu se va obţine un alt cuvânt, este cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcţiunea de a diferenţia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt, între ele. Sunetele care nu apar niciodată în acelaşi context fonetic (care sunt în distribuţie complementară) şi sunetele care pot apărea în acelaşi context fonetic, dar nu contractează raporturi de comutare (sunt în variaţie liberă) sunt variante ale aceluiaşi fonem (alofone). În mod obişnuit, alofonele sunt privite ca unităţi concrete, individuale, ale vorbirii, în contrast cu fonemele, care sunt abstracte, generale şi aparţin limbii. Există în fonologie două niveluri de abstractizare: sunetele care sunt în variaţie liberă într-un anumit context fonetic se raportează la ceea ce lingvistica numeşte un „fonem concret” (de exemplu, rom. n velar, înainte de consoană velară). determinate de celelalte poziţii, se raportează la fonem, unitate mai abstractă decât fonemul concret. 4
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Fonemul concret, determinat de o anumită poziţie, împreună cu fonemele concrete

Fonetică şi fonologie

Eliminând acele caracteristici ale sunetului care ţin de poziţia sa în cuvânt şi în frază, precum şi caracteristicile care pot fi modificate fără a afecta identitatea cuvântului, se obţin trăsături pertinente (distinctive): conţinutul fonemului e un fascicul de trăsături distinctive. Dacă fonemul se defineşte ca o sumă de trăsături pertinente, arhifonemul e ansamblul trăsăturilor pertinente comune pentru două sau mai multe foneme. De exemplu, un arhifonem t e format din trăsături distinctive comune pentru /t/ şi /d/, minus surditate/sonoritate. Una dintre dificultăţile reducţiei sunetelor la foneme e o problemă de segmentare a lanţului vorbit: „Un fonem sau două foneme”? „În stadiul actual al dezbaterii, se pare că trebuie să admitem că, cel puţin în anumite limbi, o tranşă sonoră anumită poate fi interpretată atât monofonematic, cât şi difonematic (cf. „diftongii” limbii române).

Fonetica priveşte sunetul ca fenomen fizic; fonologia îl studiază ca unitate sonoră funcţională. Sunetul este material concret; fonemul este general şi abstract. Acelaşi sunet este pronunţat diferit de diferiţi vorbitori sau de acelaşi vorbitor, în momente diferite. Aceasta înseamnă că există variante şi varietăţi ale sunetelor (n din nimeni diferă de n din numai sau de n din luncă. Diferenţele sunt determinate de poziţia sunetului în cuvânt şi de influenţa sunetelor vecine (contextului fonetic) şi fenomenului prin care se rostesc concomitent mai multe sunete(coarticulaţie).

1.5. Sunet şi fonem
Fonemele unei limbi sunt, de regulă, corespunzătoare sunetelor învăţate în şcoală şi descrise gramatical. Scrierea notează, în general, numai ce este relevant în fonemele limbii respective. Partea studiului limbii care se ocupă cu studiul producerii, transmiterii şi receptării sunetelor limbajului articulat este, cum spuneam , fonetica. Ea inventariază sunetele limbii, le analizează şi le clasifică în funcţie de anumite caracteristici: înălţime, timbru, durată, cu implicaţii foarte serioase în semantica enunţului. După natura lor acustică sunetele sunt: vocale, semivocale şi consoane.

1.6. Funcţia

este un ansamblu de proprietăţi ale elementelor lingvistice în raport cu procesul de comunicare. Limba este văzută ca activitate şi ca proces în care se intersectează o serie de cauze şi o serie de efecte(determinări şi finalităţi). Determinarea presupune o continuă adaptare lingvistică a comunicării la nevoile interlocutorilor. Activitatea lingvistică reprezintă o 5

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Fonetică şi fonologie

alegere a instrumentelor de comunicare, pe care o face locutorul în funcţie de condiţiile particulare (context) de desfăşurare a comunicării. Funcţionaliştii consideră că limba este un sistem dinamic: „o limbă se schimbă pentru că ea funcţionează” A. Martinet Aşadar limba se adaptează continuu la nevoile utilizatorilor. Martinet introduce conceptul de sincronie dinamică(dinamism), înţelegând prin aceasta, variaţia şi mişcarea permanentă a limbii. Comunicarea umană presupune mesajul articulat (o înlănţuire de sunete articulate)

Reţine! Sunetul este material sau concret; acelaşi sunet este diferit pronunţat de doi sau mai mulţi vorbitori sau chiar de acelaşi vorbitor, în momente diferite. Este un fenomen strict fizic având forma unei vibraţii de aer cu caracter regulat. Fonemul este general şi abstract

Exerciţiu
Defineşte conceptual de fonologie şi identifică diferenţa dintre acest domeniu şi fonetică. Reciteşte paragrafele de mai sus şi realizează o sinteză a lor. Nu vei găsi răspuns pentru acest exerciţiu la sfârşitul capitolului. Foloseşte , pentru răspuns, spaţiul punctat din chenar. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………

1.7. Proprietăţile sunetului
Orice sunet are drept caracteristici fizice: înălţimea; intensitatea, durata şi timbrul. Înălţimea este determinată de frecvenţa vibraţiilor. Frecvenţa este imprimată de sursă în funcţie de viteza de vibraţie. Cu cât frecvenţa de oscilaţie este mai mare, cu atât un sunet este mai înalt. Înălţimea sunetelor articulate este determinată de gradul de contracţie a coardelor vocale; cu cât contracţia este mai mare, cu atât vibraţiile sunt mai frecvente şi tonul mai înalt.

6

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Există deci o corespondenţă sunet – literă.în cuvântul bar.ciorbă. . b. literă. i au valoare de litere ajutătoare – unghi. cheamă gheaţă (gheaţă = 6 litere – trei sunete) Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . ca şi altele. alfabet Alfabetul folosit pentru scrierea limbii române are 31 de litere. Asta înseamnă că d.formează sunetul č ğ] +h + e. care. adică. exerciţiu. adică facilitează stabilirea structurii fonematice a cuvântului şi înţelegerea lui. fiecare dintre literele alfabetului limbii române notează câte un sunet. cireş. pleci magiun. Funcţiile sunetului sunt: 1. Un sunet durează atâta timp cât coardele vocale(sursa) vibrează.bar ceea ce distinge cuvintele şi formele lor sunt fonemele subliniate.i. fonemul notat cu a este în contrast cu cele notate b şi r. Durata este determinată în funcţie de timpul de vibraţie al sursei. g+e. Din punct de vedere al intonaţiei sunetele sunt puternice –cu amplitudine mare – sau slabe – cu amplitudine mică. prin substituirea unuia dintre ele prin altul. Prin urmare. ceea ce face mai uşoară analiza cuvântului în unităţi succesive. Timbrul este calitatea care permite sunetului să se distingă de altul rostit în aceleaşi condiţii.9. i au valoare de litere ajutătoare . Orice undă sonoră este formată dintr-o undă principală . contrastivă . cunoaşte situaţii în care aceeaşi literă poate să noteze mai multe sunete: x notează sunetul cs. o schimbare în planul expresiei implică o schimbare în planul conţinutului. (ciorbă = 6 litere – cinci sunete) [c+e. Sunet. în contextele date se obţine un nou cuvânt sau o altă formă gramaticală a aceluiaşi cuvânt. ger.excursie. expunere sunetul gz – examen. i când h. e.I. însoţită de undele armonice ale sunetului respectiv.8. Limba română. i când e i au valoare de sine stătătoare cer. În general. 2. Armonicele sunt sunete suplimentare cu frecvenţe diferite. distinctivă – în seriile dar. Timbrul depinde de forma vibraţiilor. girafă (girafă – 6 sunete – 6litere) + e. În cazul fonaţiunii rolul de rezonator îl îndeplinesc cavitatea bucală şi cea nazală 1. c – g + e.Fonetică şi fonologie Intensitatea reprezintă proprietatea sunetului determinată de amplitudinea vibraţiilor. I când e. Fonemele intră în relaţie unele cu altele( de opoziţie şi de contrast). alcătuind sistemul fonologic al limbii 1. la rândul ei depinde de forma rezonatorului. car . c comută. exemplu..

8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . spaţiul punctat din chenar. Exerciţiu Explică raportul dintre sunet şi literă cu exemple din sistemul consonantic românesc. i de sine stătătoare – chem. Foloseşte pentru răspuns. pe lângă bibliografia indicată şi Îndreptarul ortografic. i când h are valoare de literă ajutătoare – e. Ţi se cere să faci un exerciţiu de observare şi de interpretare. Te vei putea consulta cu alţi colegi sau cu tutorele.( chem = 4 litere – 3 sunete c – g + alte litere decât h. e. gură cneaz. grabă. ortoepic şi de punctuaţie şi DOOM. ediţia 2005. i – car. Pentru acest exerciţiu nu vei avea răspuns la sfârşitul capitolului.Fonetică şi fonologie +h +e. Foloseşte. ghem. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………….

. 3.. bat. ………………………………………………. ……………………………………………….Fonetică şi fonologie 1. sar. ortodox. rai. ………………………………………………... ………………………………………………. ………………………………………………. ………………………………………………... Explicaţi diferenţa dintre fonetică şi fonologie ………………………………………………. ……………………………………………….. 2. duci. ……………………………………………….. ticsit / tixit. Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 10 puncte. Scrieţi forma corectă de plural a cuvintelor: sfinx. 6.. 5. ………………………………………………. rau. Pentru realizarea acestui exerciţiu. pot. Enumeraţi şi explicaţi proprietăţile sunetelor ………………………………………………. sap. Prezentaţi în spaţiul liber. 7. Definiţi conceptul de alofon şi daţi exemple ………………………………………………. fix Subliniaţi varianta corectă în următoarele perechi de cuvinte: cocs / cox. funcţiile fonemelor ………………………………………………. ………………………………………………. îmbâxit / îmbâcsit. rucsac / ruxac Descrieţi structura fonematică a cuvintelor: pat. aplicaţi ceea ce aţi învăţat la capitolul Funcţiile fonemelor 4.. ……………………………………………….. Punctaj total – 100 puncte. ………………………………………………... cat.. duc....10. Autoevaluare 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . Explicaţi conceptul de trăsătură distinctivă ……………………………………………….

Ele sunt produse de coloana de aer vibrat care trece nestânjenit şi continuu prin traiectul vocal. Vocalele se rostesc singure. De aceea consoanele sunt considerate zgomote.1. care imprimă sunetului anumite caracteristici. semivocale. clasificarea şi funcţionarea lor. fără ajutorul altor sunete şi pot forma singure o silabă. situaţie în care sursa lor de producere sunt coardele vocale. Aşadar. de aici se formează un curent de aer fonator care este pompat spre laringe unde se află generatorul de sunet care modulează sunetul iniţial şi-l distribuie în cavităţile de sunet supralaringiene.Fonetică şi fonologie 1. I are valoare vocalică în: bine. 1. cai. bere. toată 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . biată. codri şi valoare de semivocală în: iarnă. o. în diferite puncte ale cavităţii bucale. patru pot fi şi semivocale. î. meargă Consoanele se rostesc cu ajutorul unei vocale. Sunetele 1. trece şi valoare de semivocală în: seară. Semivocalele se aseamănă cu vocalele. Ele formează întotdeauna centrul unei silabe. o. obosit şi valoare semivocalică în: coală. un obstacol care barează total sau parţial. consoane a Vocalele sunt sunete propriu-zise. Limba română cunoaşte un număr de 7-8 vocale (a.12. u). i. Dintre sunetele limbii studiate de noi. Reţine ! E are o valoare de vocală în: seră. timp. articularea priveşte sunetele limbii. e. Vocale. deoarece în cazul lor unda sonoră are un caracter regulat.11. Consoanele au un mod de articulare diferit în sensul că. Articularea reprezintă obiectul de studiu al foneticii articulatorii. i. boală. modul lor de producere. Dintre acestea. Ea are în vedere mecanismul de emitere a unui sunet articulat care se produce aşa cum se arată mai jos: Începutul fonaţiunii se află în plămâni. orb. aerul fonator întâlneşte. u). â. canalul de scurgere a aerului determinând caracterul neregulat al undei sonore. dar nu pot fi rostite fără ajutorul altor sunete. Alte vocale sunt întotdeauna întregi (plenisone). sunete propriu-zise sunt considerate doar vocalele pentru că numai ele se realizează doar prin vibraţia curentului de aer la nivelul glotei. Diferenţa dintre silabe este determinată de modificarea formei rezonatorilor bucali şi labiali. Pot să lipsească din compunerea unei silabe. doi O are valoare de vocală (plenisonă) în: os. Semivocalele intră în componenţa unor grupuri vocalice numite diftongi sau triftongi.12. treacă. nu pot forma singure o silabă (e. ă.

.... sunetul propriu.. Proiectul pentru Învăţământul Rural .. cine. mediale(â....... ceapă.... cheamă. i.. ă î) ..i)............ girafă... vinerea... chioşc.. metrou.posterioare(o... S-a observat astfel că fiecare vocală are mai multe tonuri caracteristice care formează rezonanţa primară a ....... după cum spuneam...... cavităţile supralaringiene şi cavitatea bucală alcătuiesc rezonatoare care emit sunete fundamentale şi sunete cu frecvenţă superioară . zeamă 2. erou..deschise: a 11 2.. ă..... Structura vocalei se analizează o dată din perspectiva emisiunii ei şi o dată din perspectiva audiţiei Clasificarea vocalelor se face în funcţie de anumite criterii: 1.. Gradul de deschidere sau de închidere: . Sunetul vocalic este produs prin întărirea... Exerciţiul nr...... 1 1.. la care se adaugă vibraţiile proprii coardelor vocale... e........ Spunem 7-8 întrucât două: â şi î notează acelaşi sunet...... dintr-o serie de grupuri de unde sonore. şapte-opt unităţi: a. o.. tun şi valoare de semivocală în: cadou.. u). neam.. c.. Clasificarea vocalelor limbii române Pentru a studia structura vocalei trebuie avute în vedere vibraţiile glotale ale aerului expirat şi modul în care se modifică acestea în cavităţile rezonatoare.... a este vocală neutră. b... stilou.. Din această perspectivă.. â.. Prin urmare.... ieftin. Experienţe realizate prin cercetări de fonetică experimentală arată că aerul care trece prin glotă capătă anumite vibraţii... drum.. din această perspectivă identificăm vocale: anterioare sau prepalatale(e. u............ în laringe şi în cavităţile superioare.Fonetică şi fonologie U are valoare de vocală în: bun... a două armonii care au o înălţime apropiată........ Locul de articulare( poziţia muşchiului lingual). Identifică vocalele şi semivocalele din cuvintele: baie.parţiale........ repetate periodic.. Vocalele româneşti Sistemul vocalic românesc are.... coardele vocale produc vibraţii complexe care dau o notă fundamentală şi numeroase elemente armonice Sunetul vocalei este format. Laringele. Spune câte sunete şi câte litere există în cuvintele subliniate de mai sus .. deci.... î.

t. 12 Proiectul pentru Învăţământul Rural . într-un anumit punct al pronunţării sau prin strâmtorarea acestuia. vocală închisă nelabială Mediale a. nelabială. o.12. nelabială. î. Consoane produse prin închiderea totală a canalului şi deschiderea sa bruscă : . vocală deschisă. 1. vocală semideschisă( mai deschisă decât ă).Fonetică şi fonologie . Modul de articulare: Felul în care organele fonatorii creează obstacol determină identificarea de.2.închise: u. vocală închisă. Posterioare o. O categorie aparte o reprezintă vocalele nazale. g. i. i. Clasificarea consoanelor Consoanele sunt sunete ale vorbirii care diferă de vocale prin faptul că articularea lor este însoţită de zgomote. presupune rotunjirea buzelor. vocală închisă(mai puţin decât i.consoane oclusive sau închise (oclusive-explosive) . g’. î şi â). â. Acestea constau în închiderea totală şi deschiderea bruscă a canalului vorbitor. De aceea se numesc labiale sau rotunjite. diverse obstacole. Timbrul lor nazal provine din scurgerea aerului expirat prin fosele nazale. labială Pronunţarea vocalelor o. . vocală semiînchisă (mai închisă decât e). a. ă.semideschise: e. Reţine ! Vocalele româneşti sunt. labială. cum am văzut. d.nelabială. c.consoanele propriu-zise: b. ă. nelabială. nelabială. K’. â Vocalele sunt închise sau deschise după gradul de închidere sau de deschidere a maxilarelor şi după gradul de apropiere sau de depărtare a muşchiului limbii de palat. î. vocală semiînchisă. vocală semideschisă) (mai deschisă decât i. La producerea lor curentul de aer fonator întâmpină.u. u. În funcţie de mişcările articulatorii necesare pentru pronunţarea consoanelor se stabilesc criterii de clasificare şi de identificare. p. Anterioare: e.

g. Vibrantele şi lateralele fac parte din categoria consoanelor lichide. se disting: Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 .j.consoane pronunţate prin realizarea unui obstacol combinat: momentul de început coincide cu cel specific oclusivelor. Acestea nu reprezintă sunete simple ci o reuniune de două sunete articulate. ğ.z.l. În această categorie intră şi semivocalele i. Există. n 3. d. w sau u) şi o. după unele păreri. c. j. ğ. II. g’. z. Oclusive 1. aerul se scurge toată perioada cât durează emisiunea: semivocalele (y. e poate fi semivocală.u.r. Vibrantele pentru pronunţia cărora sunt folosite limba şi uvula (omuşorul): r .n. Pentru a pronunţa aceste sunete canalul vocal e strâns astfel încât. ğ. w). şi o categorie de consoane ”deschise” (care în alcătuirea unei vocale pot juca un rol vocalic):m.ţ z . canalul vocal e închis şi se deschide brusc în momentul emisiei: b. Constrictivele sau consoanele continue. dar în momentul secund. h. č. č.Fonetică şi fonologie - consoane rostite printr-o îngustare a canalului fonator. b. p. Fricativele sau spirantele. ş. . Constrictive 1.s. 2. Lateralele caracterizate prin faptul că. Semioclusivele (africatele) ţ. În limba română. fiecare mai slab decât fiecare sunet luat separat Oclusive nazale: m. Oclusivele(întrerupte). K’. Astfel se pronunţă consoanele fricative sau constrictive f. 4. ţ. 2. č.ş. t. aerul se scurge de-a lungul celor două margini ale limbii: l. v. în timpul emisiunii lor. caracterizate prin strângerea mai accentuată a canalului vocal: f.s.v. canalul fonator se deschide parţial ca în cazul constrictivelor. Reţine ! În tabelul de mai jos prezentăm clasificarea consoanelor în raport de criteriile enunţate: I. Locul de articulare După locul din cavitatea bucală unde se produce blocajul în pronunţare.o(notate y-sau i. 3. Astfel se pronunţă consoanele africate sau semioclusive. s. în diftongul ea –deal. Curentul de aer trece cu presiune şi produce un zgomot determinat de frecarea aerului de pereţii canalului.ş.

vibraţiile laringiene încep în momentul destinderii – p. v. Din punct de vedere al rolului lor în silabă. d. Astfel se pronunţă f.canalul fonator nu pate fi închis de tot. Ele au caracteristici comune şi cu unele şi cu celelalte. g’. dar şi trăsături distinctive. se pot distinge: 14 Proiectul pentru Învăţământul Rural . y. ğ 2. Astfel se pronunţă palatalele K’. la nivelul dinţilor laterali spre zona incisivilor: s. Pronunţia se realizează între buza inferioară şi dinţii superiori. • consoane labio-dentale . ğ. • consoane dentale (alveolare) – obstacolul se realizează la nivelul incisivilor superiori t. ţ. Astfel se pronunţă velarele (k. iar în funcţie de timbru. b (bilabiale). Sonante sunt: l.n. j şi fricativele č. z. care se manifestă mai slab. c. • consoane prepalatale (anteropalatale) – se articulează în zona anterioară a bolţii palatului(cerul gurii). • consoanele palatale (medio-palatale) se rostesc prin lipirea spatelui muşchiului lingual de mijlocul palatului. d. Sonantele reprezintă o categorie de sunete care diferă atât de consoane cât şi de vocale. ğ. surde. f.m. vibraţiile încep odată cu tensiunea (implozia) – b. prin închiderea şi deschiderea bruscă a acestora. ş.r.14.13. t. Sonantele se caracterizează prin faptul că în articularea lor domină tonuri muzicale. specifice consoanelor. s. Astfel se pronunţă h. Aceste tonuri sunt însoţite de zgomote. Astfel se pronunţă fricativele ş. j. Astfel se pronunţă p. v. Consoane sonore şi consoane surde Clasificarea se realizează în funcţie de faptul că emisiunea lor este sau nu însoţită de vibraţii ale laringelui.obstacolul se realizează la nivelul celor două buze(labii). • consoane velare – blocajul se produce în zona posterioară a gurii prin atingerea muşchiului lingual de vălul palatului. caracteristice vocalelor. sonore: în timpul articulaţiei acestor consoane. sonantele au trăsături consonantice întrucât nu comportă accent şi nu pot forma centru silabic. Majoritatea consoanelor se grupează în perechi (surd-sonor). h 1. g. g). K’.Fonetică şi fonologie • consoane labiale . 1. 1. • consoane laringale – blocajul se realizează prin îngustarea spaţiului fonator.

.. Sonantele orale se diferenţiază în funcţie de locul de articulare..................... Consoanele nazale şi cele lichide nu cunosc opoziţia surd-sonor..................... lateral......................................................... cont.......... Sonante nazale: m......................... 2............................... încadrarea lor într-o anumită categorie: baron.... Acest fenomen se numeşte coarticulaţie............................... lent..... alungire... caracteristicile sunetelor căci variantele se înscriu în modelul sunetului tip...... Aceasta face ca într-un context fonetic..... Articularea unui sunet se începe înainte ca articularea sunetului precedent să fi fost realizată în întregime.................... sunetele aflate la limita dintre cuvinte.......... să se influenţeze reciproc....... r a căror pronunţie se realizează în prin dirijarea aerului prin cavitatea bucală.Fonetică şi fonologie 1.......... 1..... conturi.................................. .......... cărunt.. ............... Identifică tipurile de consoane din cuvintele următoare şi argumentează. .. dinte.. reglare........ în general....... în timp ce r este un sunet apical pentru că pronunţia lui se realizează prin atingerea alveolelor superioare de către apex....... Exerciţiul nr....... Identifică sonantele din cuvintele de mai jos şi aşează-le în categoria potrivită: lungan........ Proiectul pentru Învăţământul Rural 15 .... Coarticularea În vorbire... ................. ţambal..... drum.15...... Astfel l este un sunet lateral.............. coţofană...... vifor. ciorap........................ 2......................... sunetele se rostesc în succesiune produse de mişcările articulatorii care determină o întrepătrundere şi o influenţă reciprocă...........n a căror articulare se produce la nivelul cavităţii bucale prin coborârea vălului palatin care determină dirijarea curentului de aer spre cavitatea nazală.... Sonante orale: l...... Sonantele l şi r se numesc lichide întrucât la articularea lor curentul de aer are o scurgere continuă....... 2 1........ Influenţele nu afectează.... folosind spaţiul lăsat liber.....

coafor.lo. măr.lo. în loc de cuviincios. aeroport. vreau. soa – re). Hiat – vocală + vocală pronunţate în silabe diferite: real.dispariţia(înlăturarea)unei vocale: aspectos.gie. Există însă şi triftongi cu structura S+S+V (creioane. le – oai .Fonetică şi fonologie 1. Un segment vocalic simplu poate să cuprindă orice vocală: cap. Astfel se realizează ceea ce în mod obişnuit numim diftongi. Hiatul se realizează şi la întâlnirea unui cuvânt terminat în vocală cu un cuvânt care începe tot cu o vocală: de atunci. cuvincios. creându-se un fals diftong: ge. în loc de alcool. leoarcă). Diftongii . În această situaţie avem de-a face cu un hiat în fonetică sintactică. cu valoare silabică. .că). Reţine ! În limba română contemporană se simte o tendinţă de evitare a hiatului.16. din dur.gie devine geo.o. în loc de aspectuos. Acest lucru se realizează prin diferite modalităţi.grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi o semivocală pronunţate în aceeaşi silabă (meargă.transformarea uneia dintre vocale în semivocală. . generatoare de forme incorecte: .contragerea celor două vocale identice la una singură: alcol. În mod obişnuit structura triftongului este S+V+S (iau. După felul în care apar cele două sunete identificăm diftongi ascendenţi (S+V) şi diftongi descendenţi (V+S) Triftongii grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi două semivocale pronunţate în aceeaşi silabă (mergeau. triftongi. 16 Proiectul pentru Învăţământul Rural . a urat. respectiv. beau). Grupuri de sunete Segmente vocalice Segmentul vocalic simplu este un nucleu constituit dintr-o singură vocală. sârb Segmentul vocalic complex cuprinde o vocală urmată de una sau de două semivocale. dor.

abateri de la normă celofan čolofan................ (atenţie este vorba de situaţia în care semivocala....... Asimilare mixtă modificarea unei consoane sub influenţa unei vocale sau invers fămeie ....................... metateza. sincopa şi analogia ................. Foloseşte... gheaţă. Ex.......... spaţiul punctat din chenar...modificarea unei vocale prin influenţare cu alta – băiat ...... Sunetul afectat preia pronunţia sunetului vecin. avion......... casierie................ Asimilare consonatică ................... ceaşcă. ciorchine.............. geană................ Analogia nu se realizează numai la nivel fonetic............. licee............. cooperaţie.........femeie ..... Asimilarea se manifestă la nivel vocalic şi la nivel consonatic........sosetă................ 3 1.......................... ceaţă........ ci şi sintactic şi morfologic...................colidor...... ............... seară.............................. Asimilarea vocalică .............................. ...modificarea unui sunet dintr-un cuvânt sub influenţa altui sunet din acelaşi cuvânt. geologie. cereale.......... disimilarea............................... ... care sunt procedeele de evitare a hiatului............. Se produce o modificare a uneia dintre cele două apariţii ale sunetului...... fiinţă....................................... neam.. 2...... proprietate – propietate.......Fonetică şi fonologie Exerciţiul nr...................... pentru răspuns.... Identifică vocalele în hiat din cuvintele de mai jos: aeroport............ în cazurile respective.................... teatru.. Acelaşi sunet apare de două ori în acelaşi context fonetic putând fi perceput de către unii vorbitori ca o piedică în procesul de articulaţie....... ..tăiat vocala i asimilează parţial pe a şi determină forma băiat ..............................şoşon – soson asimilează pe s chausson........ 1.....se petrec în condiţii determinate........ cearceaf.. geam...........tăiet Asimilarea produce de multe ori.. Asimilarea ....................... şosetă ....: coridor .............. explicaţi în spaţiul liber..... face parte din sunetul c sau k) .............fimeie Disimilarea................17. Proiectul pentru Învăţământul Rural 17 .... tăcea........ Schimbări fonetice Asimilarea............. Identifică diftongii..... arată în ce cuvinte nu există diftongi şi explică de ce! deal.........

bolnav Metateza a funcţionat şi în trecerea de la latină la română: paluden .drept Analogia presupune existenţa unui model. Accentul Pronunţarea mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei silabe – la nivelul cuvântului – soá – re. Bineînţeles. Atenţie! Mulţi lingvişti refuză să considere foneme faptele de intonaţie. 1. definită ca „variaţia de înălţime în modul de emitere a unei tranşe sonore”. mormânt. au făcut .18. Activitatea vorbitorului este de obicei reflexă.pădure.monmânt. Chiar dacă diferenţa dintre cele două curbe se manifestă numai asupra unui cuvânt. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . e afectată nu valoarea acestui singur cuvânt. iar melodia frazei are valoare distinctivă în sintaxă. monumentum . Metateza constă în inversarea ordinii de apariţie a două sunete: scluptura. Sincopa căderea unei vocale în poziţie interconsonantică: directus . deoarece respectă ideea că fonemul e element constitutiv.. cu valoare distinctivă în lexic şi morfologie (în idiomurile cu accent liber). observaţiile acestea nu infirmă valoarea fonologică. poctoavă.. variaţiile curbei sale nu sunt susceptibile de a schimba identitatea unui monem sau a unui cuvânt.18. ci a unui segment de expresie mai mare.1. Vorbitorul foloseşte limba în conformitate cu modelul. în lanţurile de cuvinte. în româneşte numai accentul) şi e x t e n s i v e (care pot caracteriza un segment fonic cu o extindere mai mare decât o singură silabă). adică intonaţia. care poate fi fraza întreagă”. cu valoare distinctivă. a accentului de intensitate. Fonemele suprasegmentate au fost clasificate în i n t e n s i v e (care caracterizează o singură silabă. al morfemului sau cuvântului.Fonetică şi fonologie Disimilarea a produs modificări în trecerea cuvintelor din latină în română: fratre frate.]. „Melodia frazei [. acesta pronunţând exact aşa cum aude: m din octombrie apare prin analogie cu septembrie În secolul XVI-lea existau două forme de participiu pentru a face : au fapt şi au făcut.Tú ai să faci asta. eventual calitatea de fonem. Pronunţarea mai intensă a unui cuvânt – la nivelul propoziţiei sau frazei (accent logic sau sintactic) .a apărut ca rezultat al analogiei cu au crescut 1.

tráfic aerian. În limba vorbită întâlnim dublete accentuale libere: suntem. dar trafíc de influenţă 1.3. Intonaţia este un fonem suprasegmental fonic cu o extindere mai mare decât o singură silabă şi cu implicaţii semantice şi stilistice 1.simból etc. etc. mai mult sau mai puţin diferit. În cuvintele omografe.frân-ghí-e 3. símbol . bolnáv. pe antepenultima silabă:pre-ve-dé-ri-le 4.18. o silabă. pe o silabă mai îndepărtată de sfârşitul cuvântului: doc-to-rí-ţă Deşi poziţia accentului este liberă în limba română. pe ultima silabă:po-pór. un cuvânt sau o propoziţie. 1. cu ajutorul intensităţii vocii.Fonetică şi fonologie Identificaţi diferenţele provocate de accent în situaţiile de mai jos: ve’selă – ves’elă tórutri – tortúri mári – mărí.18.ca-rác-ter 2. dar în contexte diferite. Alternanţele pot fi. alternanţele. Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . Există numeroase figuri de stil realizate prin fenomene fonetice: aliteraţiile. totuşi el are un caracter stabil în cuvânt în cadrul flexiunii nominale sau pronominale. ambele fiind utilizate.2. suntém. Există alternanţe consonantice între grupuri de consoane: sc-şt (citesc-citeşti). suntéţi. accentul determină sensul cuvântului. există câteva situaţii specifice: 1. Fonetica şi alte domenii ale limbii Anumite fenomene fonetice au implicaţii în morfologie. accentul are poziţie oarecum liberă. contribuind la realizarea flexiunii.stşt(acest-aceşti). consonantice: cad-cazi. súnteţi. cuvintele sau propoziţiile învecinate. în acelaşi timp. în alt sunet. faţă de silabele. pe penultima silabă: a-ca-dé-mie. Alternanţele se realizează în timpul flexiunii nominale sau verbale sau în timpul derivării. Poziţia accentului În limba română. Atenţie ! Există tendinţa de specializare semantică a unor forme accentuale. Accentul scoate în evidenţă. Este vorba de aşa numitele alternanţe fonetice acele schimbări regulate ale unor sunete din rădăcina sau din tema unui cuvânt. bólnav. tăiat-tăiaţi sau vocalice: masă-mese O vocală poate alterna şi cu un diftong: om-oameni. În principiu. pot alterna între ele două semivocale: dau-dai.19.

Manual de lingvistică generală.C. 1957 2.21. Ştiinţifică. Emil Ionesu. vibrantă. cheamă-6 litere-4 sunete(k`a m ă) Pentru restul cuvintelor recitiţi textul Exerciţiul nr.G 1. ş. Introducere în fonetică. r. ciorchine. Lucrare finală de evaluare 1. l-sonantă orală lichidă. nazală 2. prin repetarea insistentă a unui sunet : buuun 1.fricativă surdă. Gh. geam. 3 Diftongii sunt ea şi io. ceaţă. 1981 1. All. 1982 3. vast-fast-cast.20. 2. sonantă orală. geană. Rosetti. 2 1. bilabială sonoră. EDP. orală lichidă. Precizează ce fel de opoziţii se stabilesc între fonemele di seriile de cuvinte : pat-bat. nazală Exerciţiul nr. baie-4 litere-4 sunete. sur / sar / ser.i-SV. 1995 4. În cuvintele ceaşcă. Ed.22. coclusivă prepalatală surdă. Bucureşti.. b-oclusivă. Bucureşti. ortoepie.ă-V 2. SSF.e-SV-a-V.ţ-dentală africată. e-V.G`. Ortografie. Limba română contemporană(coord. Georgeta Ciompec. gheaţă. n-oclusivă.f. Al.Fonetică şi fonologie Fonetica poate contribui şi la realizarea unor forme expresive de superlativ. EDP. Bucureşti.a. Bucureşti. punctuaţie. semivocalele e şi i fac parte di sunetele K`.cheamă. Bucureşti. Surse bibliografice 1. 1985 5. baie – a-V. sonantă.sonantă. Răspunsuri la exerciţii Exerciţiul nr. seară / seacă / seamă …………………………………………………………………………. torn / turn / tern. r-sonantă. corn / torn. Ed.lichidă.) Sinteze de limba română. 1 Pentru primele cuvinte: 1. Theodor Hristea (coord. Beldescu. Explică funcţia distinctivă a fonemelor în seriile domn / somn. Ion Coteanu). ardă-artă. Constantin Dominte.noclusivă. ros-roz 20 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………. ghioc Folosiţi spaţiul liniat şi consultaţi modelul propus! Model: cuvânt alcătuit din. ţin-ţiu. chestiune. abscons.absent. literă în structura fonetică a cuvintelor: doarme. Foloseşte pentru răspuns spaţiile goale. …………………………………………………………………………. geam. execuţie. 4. Proiectul pentru Învăţământul Rural 21 . văd-văz. cheag.. ………………………………………………………………………….. ghiaţă ………………………………………………………………………….acvilă. cerc. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. cu accent pe.. triunghi. ………………………………………………………………………….. ghiară. închisă. tetraedru. catgut. …………………………………………………………………………. oarbă. picior-pârâu …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. pot-poci. …………………………………………………………………………. aisberg Veţi avea în vedere cele studiate în cadrul capitolului Coarticulaţia. …………………………………………………………………………. cetate. Stabileşte relaţia sunet ..silabă. silabe. 3. obtuz. cuprinzând fonemele. Arată când avem de-a face cu fonem (invariantă) şi când cu alofon în cuvintele de mai jos: cap-cad-caz. oblic. 5. vocal. consoană. eczemă. anecdotă. Explică consecinţele vecinătăţii asupra producerii fonemelor în cuvintele: .... violoncel. subteran .. …………………………………………………………………………. execrabil. …………………………………………………………………………. vocală anterioară. ………………………………………………………………………….Fonetică şi fonologie …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. obstacol. Efectuează analiza fonetică a cuvintelor de mai jos: insurgent. 6. frecvenţa. ………………………………………………………………………….

fugi. aortă. …………………………………………………………………………. biologie. categoria gramaticală şi sensul cuvântului: foi. 9. poate. aibă. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. ochi. căi. Rezolvă echivocul grafic din cuvintele următoare şi explicaţi rolul accentului pentru: clasa morfologică. …………………………………………………………………………. teatru. puică. Explică conceptele articulare şi coarticulare! …………………………………………………………………………. copii. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. cântă. 8. Punctaj total 100 22 Proiectul pentru Învăţământul Rural . …………………………………………………………………………. scumpi. călători. …………………………………………………………………………. fleancă. citi. fioros . …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. aiureală. 10. triftongi. ciot. Ciucaş. …………………………………………………………………………. torturi. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. iepure. acele. smiorcăit. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. mări. leoarcă. aisberg. ciopor. biosferă. chior. Identifică grupurile vocalice (diftongi. mereu. hiat) şi ordonaţii după caracteristici. stoarcă. puiuţ. ciurdă. teafăr. deal deasupra. Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 10 puncte. aeroport.Fonetică şi fonologie 7. Arată cum se evită hiatul în limba română şi prezentaţi 5 exemple concludente …………………………………………………………………………. chiar. …………………………………………………………………………. măsura ………………………………………………………………………….

.....................2.................. fixe şi unitare care constau în explicarea valorii semnelor dintr-un anumit sistem grafic de reproducere a unei limbi şi din formularea condiţiilor de folosire a acelor semne..Ortografie şi punctuaţie Unitatea de învăţare nr........... Conceptul de ortografie ..........11..........23 2..................... Obiective educaţionale ................................. ............................. Segmente consonantice ................................24 2...10................12......24 2.........6...7............. scriere alfabetică (prin intermediul semnelor convenţionale numite litere........................................................................................... Lucrare finală de evaluare .. 2 ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE Cuprins 2............................................................ Despărţirea cuvintelor în silabe .............................................1.................... Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: ....să realizezi segmentări silabice corecte.......... Principiile ortografiei limbii române ........................................3............... Reguli lexicale ..31 2.............. .............. Ortografia este şi instrumentul de consolidare şi de generalizare a regulilor de folosire a limbii literare...............................5...să identifici şi să explici reguli de ortografie şi de ortoepie....................................... Conceptul de ortografie Sistemul de reguli precise........ Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 ....................28 2.......29 2........... Surse bibliografice ..........8.23 2..................................30 2. ....................... Reguli fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe ...................................1...............28 2...................) scriere pictografică: scriere ideografică.............................9.................... 2............................29 2......29 2..... Scrierea şi pronunţarea unor vocale.să interpretezi structura fonetică a unui cuvânt............2.................să interpretezi reguli de utilizare a semnelor de ortografie şi punctuaţie. Sisteme ortografice................30 2..4............................... Semne şi reguli de ortografie... Silaba ...........

altădată. voi. două puncte. Cuvintele birjă . . Se observă însă şi fenomene de hipercorectitudine constând în aplicarea procedeului şi la alte cuvinte în care regula nu funcţionează. evenimentele istorice importante. grijă. Facultatea de filozofie. linia de dialog şi de pauză. nu cu e Principiul sintactic recomandă două feluri de notare a unor cuvinte care nu pot fi diferenţiate decât prin segmentare. Semne şi reguli de ortografie Semnele de ortografie şi de punctuaţie sunt mijloace grafice de realizare a corectitudinii în scriere şi au diferite funcţii în scris.3. se scrie cu minusculă. Ele sunt: punctul. salar. Se foloseşte în următoarele situaţii: .după fraze alcătuite din propoziţii enunţiative care se află în raport de coordonare: Marele istoric îşi potolea respiraţia accelerată cu câteva spirite. Călinescu. se aprindea. îngheaţă. reproducând realitatea fonetică a limbii. onorariu. parantezele (rotunde sau drepte).Ortografie şi punctuaţie Orice scriere alfabetică a fost la început fonetică. Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent). semnul întrebării. (G.după fraze formate din propoziţii enunţiative care se află în raport de subordonare: Ii spunea în gând tot ce nu putea să-i spună în faţă. semnul exclamării.(G. căuta neliniştit prin sală. Principiul simbolic recomandă scrierea cu majusculă sau cu minusculă. Punctul este semnul grafic care marchează pauza ce se face în vorbire între propoziţii sau fraze independente ca sens. îmbinări de cuvinte: odată. decapita cu degetul spatele prin aer un duşman nevăzut. altă dată. fiind neologisme: servici. nu –ia după grupurile ch. fulgera uşa cutremurată de forfota staţionarilor pe culoar. Principiile ortografiei limbii române Principiul fonetic presupune apropierea scrierii de vorbire. Enigma Otiliei). Principiul morfologic ţine seama de formele flexionare care impun un tip special de ortografie. etc. Principiul tradiţiei istorice presupune cunoaşterea evoluţiei limbii. când simbolizează ceva important se scriu cu majusculă: punctele cardinale. . gh cheamă. onorar – corect: serviciu. virgula. El se manifestă numai în scris. 2. alt fel.4. o dată. făcui. altfel. în funcţie de situaţii: facultate – aptitudine/. punctele de suspensie şi cratima (linia de unire sau de despărţire). Astfel se scrie -ea. vocifera. mai. punctul şi virgula.după propoziţii enunţiative: Maria cântă la chitară. Astfel în limba vorbită nu se pronunţă –l (articol enclitic). 2. Când cuvântul se foloseşte în accepţia lui obişnuită. salariu. Astfel se explică suprimarea lui -u final din cuvinte ca unchi. semnele citării (ghilimelele). mătuşă se scriu cu ă. 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

muzicale.Până aici.L. Semnul întrebării este folosit în scriere pentru a marca intonaţia propoziţiilor sau frazelor interogative. (T. o zgâtie de copilă ageră la minte şi aşa de Proiectul pentru Învăţământul Rural 25 . când nu sunt legate prin conjuncţia şi.la sfârşitul unei propoziţii imperative sau al unei fraze dependente de o propoziţie imperativă. după formulele de adresare etc. S. de opere literare.N. Virgula marchează grafic anumite pauze scurte făcute în cursul rostirii unei propoziţii sau fraze. pentru că nu mai marchează o pauză. că mi-e atât de neplăcută vederea lui încât aş fi în stare să rămân repetent de atâtea ori până când s-ar căra el din şcoala noastră. pe baza raporturilor sintactice dintre ele. punctul devine semn ortografic. dacă după apoziţie urmează altă parte de propoziţie apoziţia se intercalează între virgule.: Şi cea dintâi şcolăriţă a fost însăşi Smărăndiţa popii. Caragiale. fă-te jugul meu de carne. - În cazul abrevierilor se pune punct: prima literă a cuvântului O. Semnul exclamării marchează grafic intonaţia frazelor şi a propoziţiilor exclamative sau imperative. Povestea lui Harap Alb). / de care tremură taurul. Mirele).exclamaţii redate prin substantive la vocativ.interjecţii: ho. virgula se foloseşte în următoarele situaţii: între părţi de propoziţie de acelaşi fel. când aceasta are un ton neutru: Culcămi-te trândavă pe coarne. când tonul nu este imperativ: ar fi trebuit să-i spun ca să exprim exact ceea ce simţeam. Enigma Otiliei). .Ortografie şi punctuaţie la sfârşitul unei propoziţii optative sau la sfârşitul unei fraze alcătuite din propoziţii dependente de o optativă. Ea redă grafic ritmul vorbirii şi al intonaţiei. copulativă ori prin sau: Otilia era familiară. se desparte prin virgulă un substantiv de o apoziţie explicativă. cit În această situaţie. Virgula arată felul în care fraza şi propoziţia se despart în elementele lor constitutive.interjecţii şi vocative care exprimă stări afective şi sunt considerate cuvinte independente: Nu se poate. Spânule! (I. Nu se pune punct după titlurile de cărţi.Viaţa ca o pradă). Călinescu. Preda . (M. Nu se pune punct după abrevierile formate din prima şi ultimele litere ale unui cuvânt: d-ta. grupurile de cuvinte şi frazele care au caracter interogativ şi care sunt întrebări directe.U. Se foloseşte după : .: Dar tu ştii pentru ce loc e concurs Ghiţă? Virgula delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei. Triumful talentului) . liberă în mişcări…(G. Creangă. / stăpâna mea frumoasă ca aurul. În propoziţie.A . domnule director! v-aţi înşelat! uitaţi-vă la probe! (I. d-voastră etc. ho ! .abrevierile formate din prima silabă a cuvântului şi din consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua: op. Aceasta este funcţia gramaticală a virgulei. Se pune semnul întrebării după cuvintele. izolându-se de restul propoziţiei sau al frazei: .Arghezi .U.

N. Atributiva explicativă se desparte prin virgulă de regenta ei. (I.Ortografie şi punctuaţie silitoare . ori . construcţiile gerunziale şi participiale.). 26 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în ultimele patru decenii. aşezate la începutul frazei. atributiva determinativă nu se desparte . Subordonata cauzală se desparte prin virgulă de regentă. Felix? (G. răspunse el. indiferent de poziţia pe care o are. sau: Sau eu nu am vorbit clar . G. Iorga a jucat în cultura română. deci ai câştigat. şi: Nu caut vorbe pe ales. Nu se pune virgulă: Între subiect şi predicat între complementele directe şi indirecte care sunt aşezate după predicat. • conclusive: ai jucat.L. • adversative: a venit. • copulative legate prin nici. Creangă. Triumful talentului). puse alături. Călinescu.) complementele circumstanţiale aşezate între subiect şi predicat se pun între virgule.: Schimbând ceea ce e de schimbat. de întrecea mai pe toţi băieţii şi din carte . cât. scris de mână. Luceafărul). Călinescu. dar şi din nebunii. (I. indiferent de funcţia sintactică pe care o au. se pune virgulă în locul unui verb (predicativ sau auxiliar) omis prin elipsă: adesea . se pune virgulă după adverbele de afirmaţie şi de negaţie când acestea sunt echivalente unei propoziţii: Da. sau tu nu eşti atent. Subordonata circumstanţială de loc şi cea de timp se despart prin virgulă de regentele lor. Enigma Otiliei. Otilia îl mângâia matern…G. se despart prin virgulă. Enigma Otiliei). cu sau fără determinări. • raporturi de subordonare: Propoziţiile subordonate subiective şi predicative nu se despart prin virgulă de regenta lor: Nu se cădea să-i scrie în chipul acela…. /Nici ştiu cum aş începe (M. Coordonatele legate prin şi copulativ ori prin sau nu se despart prin virgulă. Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Amintiri din copilărie). nu numai. fie. Se despart prin virgulă de restul propoziţiei cuvintele şi construcţiile cu topica schimbată sau incidente. Eminescu. • disjunctive când încep amândouă cu ba. rolul lui Volaire. dar numai când subiectul este aşezat înaintea predicatului. se despart prin virgulă de restul frazei substantivele în vocativ: Ce ai. caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie . În frază virgula se foloseşte în următoarele situaţii: raporturi de coordonare: juxtapunere: Otilia îl lua de braţ. prin virgulă de regentă. când sunt antepuse şi când nu se insistă asupra lor. Caragiale. dar nu a spus nimic. Completiva directă şi cea indirectă se despart de regentele lor numai dacă sunt antepuse.

o explicaţie o concluzie şi marchează. Subordonata consecutivă se desparte. atunci când nu se insistă asupra ei Punctul şi virgula este semnul grafic care marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea redată prin punct. în general. în piesele de teatru se dau între paranteze rotunde indicaţiile scenice. Uneori semnele de punctuaţie se folosesc ca semne ortografice (punctul şi cratima ). fie că este antepusă. Se pun la începutul şi la sfârşitul unei citări închizând vorbirea directă. folosirea acestui semn grafic este dictată de preferinţa celui care scrie textul. talmeş – balmeş: . Subordonata circumstanţială de mod se desparte prin virgulă de regenta ei. Semnele de ortografie sunt înrudite cu semnele de punctuaţie. Subordonata concesivă se desparte prin virgulă de regenta ei. Spre deosebire de punct. Subordonata condiţională se desparte prin virgulă de regenta ei. totodată. Spre exemplu. fie că este postpusă. Cratima marchează rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte.între două numerale pentru a exprima aproximaţia: două – trei zile: şapte – opt metri. Semnele citării (ghilimelele) se întrebuinţează când se reproduce întocmai un text spus sau scris de cineva. Parantezele rotunde sau drepte indică un adaos în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze. prezenţa semnelor de suspensie marchează lipsa unor propoziţii sau al unor fraze.Ortografie şi punctuaţie Subordonata circumstanţială de scop se desparte prin virgulă de regenta ei când este antepusă. pauza dintre diferitele părţi ale propoziţiei şi pauzele dintre propoziţii şi fraze. Linia de dialog şi de pauză. la fel ca şi alte semne de punctuaţie. Două puncte este semnul grafic care anunţă vorbirea directă sau o enumerare. Punctele de suspensie arată o pauză mare în interiorul vorbirii. punctele de suspensie nu marchează sfârşitul unui enunţ ci indică. în genere mai mică decât cea indicată prin punct.încet – încet: . Punctul este folosit în abrevieri.în repetiţii . Acelaşi semn de punctuaţie are două funcţii cu totul diferite: linia de dialog indică începutul vorbirii directe (intervenţia fiecărei persoane care ia parte la conversaţie). Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . iar linia de pauză marchează. Punctele de suspensie pot marca şi o vorbire incoerentă.în expresii – tura – vura. Datorită faptului că este mai mult un mijloc stilistic decât gramatical. prin virgulă de regenta ei. fie că nu lipsesc. se foloseşte în scrierea unor cuvinte compuse ca şi la despărţirea cuvintelor în silabe. o întrerupere în şirul vorbirii. fie că lipsesc sunete. Cratima (liniuţa de unire sau de despărţire)se foloseşte în următoarele situaţii: . în general. În citate. atunci când este antepusă şi când nu se insistă în mod deosebit asupra ei. o pauză.

jg...vr...... jale. Pentru acest exerciţiu nu vei găsi o rezolvare la sfârşitul capitolului....... str.............. coajă. j aflate în rădăcina unui cuvânt: şa.. ............ de la această regulă fac excepţie derivatele lui jar (jăratic)...... sfr.....nu ie..... plajă.......... ci tărie este iubirea şi dacă iubirea ne face buni şi îngăduitori... tr...... ....6...... vl............................ „Iubeşte.... în formaţia CC.... la formele de nominativacuzativ şi vocativ al substantivelor şi adjectivelor feminine de declinare: uriaşă........... Va trebui să citeşti cu atenţie paragrafele anterioare şi să efectuezi o aplicaţie pe text.... amice.........zgr....... kv............... kl.... br...... pot apărea următoarele grupuri: bl. sau CC............ alee se pronunţă e....... Explică rolul semnelor de ortografie şi punctuaţie în textul de mai jos.......... gr... sau CCC. aşezate înaintea vocalei în formaţie: C......... gv.. gl. Scrierea şi pronunţarea unor vocale • • se scrie a. • • • • 2.. fruntaşă..........nu ie: eră. şagă (şăgalnic). care.... uşă. dar păstrează-ţi bunul cumpăt când e vorba de manifestarea iubirii tale.. sl.sn..... Aceasta poate deveni un subiect de dezbatere cu alţi colegi şi cu tutorele......... În segmentul CCC pot apărea: spr...... jb.............. precedat de vocală...... şapte... Segmente consonantice Sunt constituite dintr-o singură consoană (oricare) – segmentul simplu sau din mai multe – segmentul complex. şase. Fac excepţie verbele a atribui.. k n...... la forma de persoana a III-a se pronunţă atribuie................... tot ea ne dă tăria de a fi aspri.... Într-un segment simplu poate apărea oricare consoană... tomnatic...... a trebui. pn. neînduplecaţi şi neînduraţi” (Ion Slavici) . j. sg.... forma corectă de gerunziu a verbelor a crea şi a agrea este: agreând.... pl.. kt.... sk. . deja..... căci nu slăbiciune. poem. etc.nu e în sufixul -atic: îndemânatic.5...... sb.......... sf.. creând. 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural ...... cât poţi să iubeşti... Exerciţiul nr...... fl. contribuie. se scrie şi se pronunţă i .. aşază......... zdr... dr.... e iniţial se scrie şi se pronunţă e.. mr.. trebuie......... jm...... în neologisme....nu e după ş............. 1...... 2........................ înşală se scrie şi se pronunţă ă.. sf... în neologisme de tipul poet.... e la început de silabă..... sm.............................. ps........... st. kr..... a contribui. ml.................. şade.... deşartă... nu ea după literele ş..... tot iubirea ne face şi drepţi.. pr...... După poziţia lor în structura fonetică a cuvântului complexele consonantice pot fi: prevocalice.. sp.............. skr.. hl.......Ortografie şi punctuaţie Apostroful marchează absenţa accidentală a în rostire........... epocă............. a unor sunete............ sk`........

nt. rt. rp.Ortografie şi punctuaţie Segmentele postvocalice pot avea aceleaşi structuri ca şi cele prevocalice. rl. 5. lpls. nz. rn.7. rs. mf. Structura CC poate cuprinde următoarele grupuri de consoane bd. le/ge. Condiţia de existenţă a silabei este prezenţa unei vocale. sk. mt. ldlf. sau celelalte. şk. pt. rv. iar cealaltă. când există doi diftongi alăturaţi. dacă vocala este urmată de două sau mai multe consoane. mpt. lt.bisilabice: car/te.8. ks. rb. rg.do/uă 3. lc. rk. ps. var. Despărţirea cuvintelor în silabe se face conform unor reguli de natură fonetică. rd. nz.polisilabice: va/can/ţă. când două vocale sunt aşezate una după alta. rş. aceasta trece la silaba următoare: o/ră. silabei următoare: ac/tiv. În segmentul CCC.două cuvinte pronunţate împreună: l-am felicitat.ploa/ia. ser/vie/tă Silaba nu are existenţă fiziologică decât în cuvinte izolate monosilabice. nk. sm. gn. nf. este obligatoriu ca în rândul următor să fie trecute numai silabe întregi. as/tăzi. 2. lm. bz. despărţirea se face între ei: foa/ie.ba/ie. despărţirea se face între vocală şi diftong sau triftong: a/ce/ea. jb. poate fi prezentă oricare dintre consoanele limbii. Reguli fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe 1. nu/ia/ua 4. stm. rţ. prima consoană aparţine silabei dinainte. pu/te/re. nd. gd. Silaba poate fi alcătuită din : . În situaţia segmentului simplu. pot fi cuprinse grupurile: kst.sfârşitul unui cuvânt şi un alt cuvânt: am văzut-o 2. st. mn.9. Despărţirea cuvintelor în silabe Când un cuvânt nu se termină într-un rând. mul-te 29 Proiectul pentru Învăţământul Rural .mai multe sunete alăturate din acelaşi cuvânt:sculp/tu/râ . Silaba Este un sunet ( o vocală) sau un grup de sunete care conţine (obligatoriu o silabă) pronunţate cu un singur efort respirator. zm. 2. pc. 2. dacă vocala este urmată de un diftong sau de un triftong. ghem . rz. da/te . tm. nks. lg. rf. Din punctul de vedere al numărului de silabe. ns. mp. ft. cuvintele pot fi: . sd. dacă o vocală este urmată de o singură consoană.o vocală: a-er . nţ. rm. despărţirea se face între cele două vocale: a/er.monosilabice: ceas. rh. a/gre/ez. ce/re/a/le. nu-i corect .

a 7-a etc. când un grup de trei sau mai multe consoane se află între vocale despărţirea se face: . cu/plu 9.10. h. port-a-vion. grupurile ct. ortoepic şi de punctuaţie. Bucureşti. stm: sculp-tură. târg-şor 2. jert-fă. Surse bibliografice 1.ast-fel. 1995. Cuvintele care cuprind litera x se despart în silabe ca şi când această literă ar reprezenta o singură consoană.între prima şi a doua consoană: lin-gvist. vârst-nic. vâr-stă. c. cţ şi pt.între a doua şi a treia.a. sanc-ţi-u-ne 10. lă/cri/mioa/ră 8. despărţirea se face înaintea consoanei: re-ce. Regula de la 10 se aplică şi în cazul unor cuvinte care au în compunere alte grupuri de consoane: ab-sorb-ţie. *** Îndreptar ortografic. Iulian Ghiţă. con-tra-as-tru.11. 3. Situaţii speciale. nu se despart numeralele ordinale ca al XVII-lea. ncţ.so-ră 7. EDP 1985.ve-che. când o consoană se află între un diftong sau un triftong şi o vocală ori între doi diftongi. ndv. iar a doua l sau r.Ortografie şi punctuaţie 6. Univers Enciclopedic 1997. f. ş. şcoală. Bucureşti. func-ţionar. ast-mut Atenţie ! 1. mpţ. punctuaţie. 30 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. amândouă consoanele trec la silaba următoare: a/cru. t. Ion Coteanu(coord. mpt. dacă prima consoană este b. sfinc-şii. Bucureşti. ncş. v. Sinteze şi exerciţii lexicale. ne-sta-bil. pţ precedate de consoane se despart: punc/taj. in-e-gal.arc-tic. lingvistice şi stilistice. în cazul grupurilor lpt. despărţirea se face înaintea consoanei: tai/că. g. Este de preferat să se despartă în silabe ţinându-se seama de elementele componente ale cuvintelor cuvintele derivate şi compuse: de-spre. sand-viş. trans-la-tor 2. func/ţie. 3. rtf. con-struc-ţie . rct. p. Reguli lexicale • • Nu se despart în silabe cuvintele formate prin abreviere: UNESCO. De asemenea. nct. co/dru. cin-ste. dacă o consoană se află între vocale. d. 2.) Limba română contemporană. EDP. sopm-tuos.

. frânghie................................... Pentru rezolvarea exerciţiului nr. antiteză............. ceată...................... Identifică diferenţele de sens............................. trăiau......... contrast.......... 3..... hâtru................................ mări............... grădiniţă............... cornişă................ necruţător...filtru..... 2............................ ............ 31 Proiectul pentru Învăţământul Rural ...................................... ocară....... înfiorat ........... recitiţi paragraful care tratează semnele şi regulile de punctuaţie 2....ghimpe.................... poieniţă .................. veneau .. jertfă.... microscopic .............. gudron........... liant......... îndoială....................... pâclă.......................... echimoză........ constructiv.. testament. sticlă ... monstru...................... gheată............................................. invalidat.. biliard...... geam................. surioară.................... gingaş.... fotometrie......... idée....... tu ai să faci ce spun eu .... cimilitură ......................... arcuş..... exudat........ expatria.......................................... creaţie...1........................................ liană........ piatră..................................... transdisciplinar..... regizor..... ....... protector........................................ băiat..................................... instinctive...... ........ ............ zăpadă........... stăteau..... Desparte în silabe cuvintele de mai jos şi enunţă regulile folosite: ..... sau de valoare gramaticală care ar putea fi provocate de folosirea accentului în cuvintele şi enunţurile: Veselă. ..............dezmembra...... 3... bolnav.... poiată..............: găleată................. poezie........................ biolog.. zarvă ............. ciclu.......................... tribord........... deşteaptă...... canton....somtuos....... gangster ................ amplifică............cooperant......................... covrig.. plouă..................................... caracter........................................ ............ sanctuar.......a.... ...asfalt......... ... contraatac........................... Formulează reguli de scriere corectă a grupurilor de litere ea şi ia pe baza exemplelor de mai jos........... beat..furioasă......... vulture..................................................................... biată...................... varză........................ vadră.....12............ lumânare....... sever.. cheală............ azi a plouat.......................... .... înfioară...........................Ortografie şi punctuaţie Repere de rezolvare a exerciţiului. duşman...............................buclă........ cântă.. bilion.............................. permanent....... .......... profesor..bidon...... antiaerian. descotorosi.... sinuos .................. vedem...... rouă.................... ..................... funcţiune.................. Lucrare finală de evaluare 1.............b....... Precizează accentul corect al cuvintelor: antic............

. boare.......... aur. coase.................................................. alei aripioară....... Identifică diftongii şi triftongii din cuvintele de mai jos şi explicaţi comportamentul lor silabic: aveau................. exprim... duet/duiet. biată... mergeai.......................... ceaţă.. chee/cheie............ leoarcă................................ corp................ ticsit........... aer....... cercei......... ghiocel............................................................... geamgiu................. du-i.................. Arată câte litere şi câte sunete au cuvintele de mai jos............. dădeai.................. 5............... le-a(dat).............. bolnav.................... mi-au.. coseai...... auriu.... geamăt.......................Ortografie şi punctuaţie ..... furie............................. doarme..... neagră.............. leagă.... fică/fiică................... avarie..... coarne... Alege şi scrie variantele formale corecte ale cuvintelor: idée/ideie.............. alcool/alcol..... chenar. susai.............. chiar............ cereai........................... creez/creiez...... pârâu....... prevedere ........................ doctoriţă........... cearceaf... ce.... dă-I...... flux.................................................... unchi..... taci .......... ieşire/eşire.................... chioşc................. gheaţă/ghiaţă....................... beau........... .................... kilogram................ cheamă........ poartă ..... gheţuş.. tăiau cuvântul semivoc.... Pune accentul corect pe cuvintele de mai jos şi explicaţi regula folosită: arşiţă........ l-au............. 6.......... duminică........................................................................ cuie................. şcenă/scenă .... Încadrează cuvintele de mai jos potrivit tabelului! aveai............... 8........... 4.......... chip......... vocale diftong într-un cuvânt diftong în două cuvinte triftong într-un cuvânt triftong în două cuvinte 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural .... ..... reazem....................................... geamgiu.................. exagerat.... caracter. ......... dai.. unghie............. plouă............................. perpetuu.......... streaşină.............. cherestea....... i-ai........ Explică regula de despărţire în silabe pentru fiecare dintre ele: carte................. cinci........ ................... 7.. ianuarie................... roagă......... şoricioaică............ ne-ai........................

.................................... examen.. Punctaj total: 100......... 10.......... Europa Fii atent la e în poziţie iniţială şi la relaţia dintre sunet şi literă. bară............ mări..... Fiecare răspuns corect şi complet va fi cotat cu 10 puncte................................................... est............................... extaz................................................................................ eram............................ emoţie.... torturi................ .............................. sări............ extins................... Pronunţă corect următoarele cuvinte: episoade..................................................... Alcătuieşte contexte potrivite în care să rezolvaţi echivocul grafic şi fonetic al următoarelor cuvinte: acele........Ortografie şi punctuaţie 9. haină............ .................................. eră.... extinctor........ eveniment.... el ... ... ......... eu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 ........................ modele....................... lumină.....................

Vocabularul limbii române Partea a II-a VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE Petre Gheorghe Bârlea 34 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

.........................35 3........................ sinonimi............... cu acelaşi înţeles..........40 3....... lexis „cuvânt” + logos „ştiinţă”)...................................... ... fr.... vom desemna prin termenul lexicologie disciplina care se ocupă de studiul componentei lexicale a limbii (cf........ iar cel de lexic din gr....... vocabula „cuvânt”.să explici coerent care este locul şi rolul vocabularului în structura unei limbi şi în comunicarea interumană. Obiective educaţionale .............. Lucrare finală de evaluare ..... ....să defineşti noţiunea de „vocabular” al unei limbi. Eventual........ Surse bibliografice ....... Cei doi termeni vor fi folosiţi alternativ........ lexicologie < gr...............51 3.6.... Deşi sunt..... unii specialişti conferă înţelesuri diferite acestor termeni considerând că vocabularul înseamnă numai un domeniu („vocabularul sportiv”........................................3........unitatea de bază a vocabularului.. Definiţia vocabularului....... Lexicologie. vocabular va fi utilizat cu o frecvenţă mai mare........... lexis „cuvânt” (ambii pătrunzând în limba română prin intermediul limbii franceze)..... Criterii de organizare a vocabularului .. Importanţa studierii vocabularului ....................4................ Cuvântul ................. lexicologia < gr. după cum se vede....................................... .7......................................să indici sursele bibliografice necesare pentru studiul vocabularului limbii române..8...............să identifici trăsăturile distincte ale cuvântului... Definiţia vocabularului.............să utilizezi corect termenii de specialitate din domeniul lexicologiei........ 3 NOŢIUNI GENERALE DE LEXICOLOGIE Cuprins 3.. 3...... Lexicologie Definiţie Termenul de vocabular provine din lat.......1.... Disciplinele conexe în studiul vocabularului...49 3...să prezinţi conţinutul disciplinelor conexe şi relaţiile lor în studiul vocabularului..... „vocabularul elevilor şi studenţilor”) din structura lexicului............. ..37 3......Noţiuni generale de lexicologie Unitatea de învăţare nr..1..46 3........................50 3....................să stabileşti criteriile de organizare şi de analiză a vocabularului.... .........2.................. În paginile acestui manual nu facem o asemenea distincţie... tot prin tradiţie............. 35 Terminologie de specialitate Proiectul pentru Învăţământul Rural ..... În schimb......43 3.............35 3...9..........2. Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: ....................... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste .............. ............ căci este mai bine consacrat în şcoală şi în studiile de specialitate...........................5.........

în definiţia vocabularului: cuvântul. Cuvinte frecvent reluate în explicarea unor fenomene lexicale. În lingvistică.a. în cazul nostru. < înseamnă „provine din” etc. este abrevierea latinescului confer „pune alături”. ca unitate de bază a vocabularului.d. tratate. Evident. elementele alcătuitoare sunt mai dinamice. Este vorba. „devine”. vor fi utilizate siglele consacrate (DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române. = greacă. grecescul ş. invers. Bibliografia selectivă). perspective Definind vocabularul ca o „totalitate” a cuvintelor dintr-o limbă. „compară”. simboluri • • • • Aplicaţii. < au alte semnificaţii decât în matematică: > înseamnă „rezultă”. pentru ca apoi să putem realiza o clasificare a mulţimii cuvintelor dintr-o limbă dată. ea poate fi reprezentată grafică astfel (Figura 1. = latină. Despre sensurile cuvintelor vom studia lucruri interesante într-un capitol ulterior. Rămâne să stabilim natura cuvântului. lexis = cuvânt. „vezi”. semnele >. despre sensuri secundare. pentru economie de spaţiu. cuvântul vocabular mai desemnează şi noţiunea de „dicţionar (mic)” sau. Reamintim că în terminologia definită la începutul acestui capitol am arătat că gr. în limbajul elevilor. gr. „se transformă în” şi. Abrevieri. pentru trimiterile la acele lucrări de lexicologie care au devenit adevărate „instrumente de lucru” în domeniul despre care vorbim aici.Noţiuni generale de lexicologie Pe de altă parte. „caiet (mic) în care se înregistrează cuvintele. dar fără încărcătură specială. am făcut apel la un concept din matematică. studenţi. MDE = Micul dicţionar enciclopedic etc. subansamblurilor.1.. mai mobile decât cele dintr-o adunare aritmetică. culegeri de exerciţii. Ca şi în matematică. pe baza căreia se reunesc. în conformitate cu uzanţele ortografice: lat. latinescul. evident. De asemenea.): x x x x x x x x x x x Figura 1. dar îndeplinesc aceeaşi condiţie a unei trăsături comune. Unitatea de bază a fost deja precizată mai sus. cf. sigle. Atenţie! • În unele lucrări de specialitate (manuale.1. Vom reveni asupra termenului. cadre didactice) veţi putea găsi şi termenul lexem pentru cel de cuvânt. Această particularitate justifică ideea de mulţime sau ansamblu pe care o folosesc specialiştii pentru vocabular. „dă”. vor fi folosite abreviat. din 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural .m. Consecinţa acestor simboluri este că trebuie căutată unitatea de bază şi apoi trebuie stabilite criteriile pentru delimitarea submulţimilor. în ordine alfabetică”. Cf. articole şi studii publicate în reviste de profil – pentru elevi. funcţiile sale etc..

sunetele c – a – s – ă. numite cuvinte. dar. în general. iar conţinutul cuvântului are valoare de semnificat. după origine ş. corner etc.unitatea de bază a vocabularului Cuvântul Cuvântul este. Îndeplinirea acestor roluri esenţiale în funcţionarea comunicării umane este posibilă prin natura duală a alcătuirii sale. geometrie. în acelaşi timp. 3. untdelemn. culoarea verde este semnificantul căreia îi corespunde. Forma şi conţinutul definesc în mod solidar cuvântul. când auzim rostite împreună. în funcţie de care se grupează cuvintele în limba română: după sens. într-o anumită ordine. semnificaţie. care ne ajută să înţelegem. au valoare de semn şi mărcile gramaticale. De exemplu: cuvinte cu sensuri identice (sinonime) – nea / zăpadă / omăt. Aceasta înseamnă că numai acele sunete (izolate sau grupate) cărora le putem atribui un sens devin cuvinte. forma cuvântului are valoare de semnificant. Altfel spus. cu o anumită cursivitate. neavând un sens în limba noastră. Relaţia este comparabilă cu cea din oricare alt sistem de comunicare. el nu alcătuieşte un cuvânt. cuvinte de origine engleză – aut. în acest caz este vorba despre un cuvânt. unitatea definitorie a lexicului. Din această perspectivă. când pronunţăm. capătă o semnificaţie în mintea unui vorbitor de limba română. De aceea. aşadar. chimie etc. De exemplu. el nu reprezintă numai un element al vocabularului. sub forma dar. de exemplu: c – a – s – ă. ci şi unitatea de referinţă a structurii fonetice. În cazul semaforului. solidar cu cele fonetice şi semantice. Orice cuvânt este format din două componente: forma şi conţinutul. Aceeaşi relaţie o regăsim în semnele de circulaţie.Noţiuni generale de lexicologie limba română. când scriem. vocalelor etc. de exemplu. a. să stăpânim şi să utilizăm corect şi eficient vocabularul limbii noastre. Aceleaşi sunete regrupate altfel. mărcile stilistice. În cazul sistemului lingvistic. sens. ca semnificat. în ordinea de mai sus. Însumarea consoanelor. 37 Formă şi conţinut Cuvântul ca semn Limba ca sistem de semne Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu un anumit accent. înţelegem că acesta semnifică noţiunea de „clădire destinate adăpostului permanent al oamenilor”. în semnele şi simbolurile din algebră. şi unitatea autonomă minimală a limbii. Sunetele rda reprezintă doar un complex sonor. m. morfosintactice. cuvinte compuse – floarea soarelui. d. În cele ce urmează. după alcătuire. permisiunea de a continua circulaţia. care funcţionează pe baza unor semne lingvistice. Conţinutul este conferit de imaginea abstractizată. vom sistematiza toate aceste date. în marcajele turistice. Se înţelege din toate acestea că limba este un sistem de comunicare. Cuvântul . Aceasta înseamnă că vorbitorii cunosc şi criteriile generale. căci asemenea clase de cuvinte sunt deja cunoscute multor vorbitori. Forma este dată de învelişul sonor prin care se materializează un cuvânt. generalizată pe care o evocă în mintea noastră pronunţarea /scrierea unor sunete. stilistice a limbii.3. reprezintă forma fonetică sau complexul sonor sau expresia cuvântului respectiv. conţinutul se mai numeşte înţeles. Operaţia nu va fi prea grea.

d. -se din acelaşi căzuse ori din veniserăm.). De asemenea. la rândul lor. cum se învaţă toate celelalte reguli ale convieţuirii în respectiva comunitate. copilări. -andru. ale cuvântului În ambele situaţii. Rădăcina (radicalul) este partea elementară a cuvântului. d. ă (în această ordine). afixe şi desinenţe. s. copilăreşte etc. se stabileşte prin convenţie socială. Sufixele din familia lexicală citată mai sus (-aş. affixus). Dovadă a arbitrariului semnului lingvistic este faptul că în alte limbi se folosesc alte cuvinte pentru a desemna aceeaşi realitate (fr. zumzet. Tot afixe sunt şi sunetele sau grupurile de sunete care contribuie la crearea unor forme flexionare ale cuvântului: -u din căzu sau căzuse. Rădăcina + afixul (afixele) formează tema. Aceasta nu înseamnă că între cele două componente există vreo relaţie logică preconcepută. în latura materială a cuvântului se pot Structura distinge grupările de sunete (foneme) în silabe. în majoritatea cuvintelor de bază. adică s-ar fi vorbit o limbă unică pe tot globul pământesc. m. care Valorile rămâne de obicei neschimbată. din copilărie. De exemplu. purtătoare de sens gramatical). copiliţă. copilăresc. copilule! componente etc. la scară istorică.Noţiuni generale de lexicologie Prin urmare. a şuiera sunt cuvinte formate prin mimarea sunetelor reflexe. a. Pe de o parte. Altfel. sunt cele două tipuri uzuale de afixe în limba română. căsuţă. m. Arbitrariul engl. copilandru. Vom avea prilejul să le studiem detaliat în lecţia despre mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului. m. care le-au învăţat de la generaţiile anterioare. rădăcina este aceea care păstrează sensul (rădăcină. relaţia dintre formă şi conţinut. căsători sunt motivate prin fenomenul derivării de la cuvântul de bază. din copilandru ş. în morfeme (unităţi cuvântului sonore minimale. iar acestea se grupează. semnificaţiile cuvintelor de la părinţi. din copilaş. d. dom. Fiecare generaţie dintr-o anumită comunitate de vorbitori învaţă. temă. rus. a măcăi. Ele se numesc afixe gramaticale (sau afixe flexionare). copilărie (subst. Dacă ar fi existat o legătură logică semnului între formă şi conţinut. maison. originară. copilului. casă. precum şi prefixele din exemplele de tipul în-flori.) etc. lexical al cuvântului de bază. Acestea sunt numite afixe lexicale. re-găsi. ră. afixe.). temă. Desinenţele sunt sunetele sau grupurile de sunete care se adaugă la tema cuvântului pentru a exprima categoriile morfologice ale 38 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Numai în anumite situaţii există o motivare a semnului lingvistic: cuc.din acelaşi veniserăm etc. a. -ărie. copil+ărie constituie tema (lexicală şi flexionară) a formelor (a) copilări (vb. ne-vrednic ş. Afixele sunt elementele fono-lexicale „ataşate” rădăcinii pentru a desinenţe) crea noi cuvinte de la cel de bază (cf. a. care poate fi definită ca parte a cuvântului comună întregii flexiuni a acestuia. Este absolut întâmplător faptul că pentru a denumi clădirea construită în scopul adăpostirii unei familii de oameni s-au folosit sunetele c. în cadrul experienţei sociale. a. lat. house. atunci toţi oamenii de pe pământ ar fi folosit lingvistic aceiaşi termeni pentru aceleaşi noţiuni.). comună tuturor cuvintelor care lexicale şi alcătuiesc o familie lexicală: copil – din familia: copilaş. forma şi conţinutul definesc împreună (solidar) un cuvânt. Forma cuvântului este aceea care reflectă structura sa fonomorfologică. părţilor această parte rămâne stabilă în timpul flexiunii: copil. ş. gramaticale ale copilărie. în rădăcină. căsoaie.

nominativ – acuzativ (nearticulat) a substantivului respectiv. care poartă. observaţia că există multe cuvinte monosilabice. vom reveni în capitolul consacrat semanticii.e. conjuncţiile. trebuie să precizăm că în studiul vocabularului luăm în considerare. o semnificaţie. dar au roluri bine definite în sistemul limbii. m. Exemple: . deseori şi de accent propriu. Ceea ce ne interesează în acest paragraf este să subliniem natura relaţiei dintre forma şi conţinutul cuvântului. foarte complexă. de la cel de „instrumente gramaticale”. plural. d. pe de altă parte. adjective. pe care o impune structura formală a cuvântului. Subliniază-le şi explică de ce le-ai selectat pe acestea: a. Aplicaţii formă. Rezumând informaţiile de mai sus. ci şi sensurile particulare (diminutivul copil-aş). Formele flexionare se numesc alolexeme. reprezintă desinenţa de masculin. adică forma-tip din dicţionare.).i. reprezintă desinenţa de persoana a II-a. numărul. indică nu numai semnificaţia Cuvânt strict lexicală. În sfârşit. intimă. O relaţie indisolubilă. crau. precum şi Vocabular valorile fono-morfologice şi sintactice ale cuvântului respectiv (genul. Conţinutul cuvântului poate fi şi el detaliat. Cunoaşterea acestor elemente ale structurii cuvântului este importantă. cazul. putem redefini cuvântul ca pe un ansamblu de forme şi sensuri. întrucât ne ajută să înţelegem modul în care forma cuvântului. ca în cazul deosebirii dintre semnificaţie şi sens. unele adverbe. numărul. după cum s-a văzut. Asupra implicaţiilor pe care le presupun raporturile semnificaţie – sens – noţiune ş. a verbului respectiv. care împreună formează o unitate autonomă din sistemul limbii. unitate identică mereu cu sine în trăsăturile definitorii. Prepoziţiile. totuşi. din forma frumoasă. amintită mai sus. reprezintă desinenţa de feminin. nominativ – acuzativ a adjectivului respectiv.Noţiuni generale de lexicologie acestuia: genul. Aici trebuie să mai adăugăm. arf. 1 Din sunetele şi grupurile de sunete de mai jos. din forma elevi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . Limbă numărul. ca punct de pornire. . a. numai unele sunt cuvinte. însă. fiecare element al uneia dintre cele două componente dă seama despre elementele celeilalte. căci. în general. btar. cazul – la substantive. . interjecţiile sunt lipsite de morfeme gramaticale. semnificaţie ? ‘ măr măr Exerciţiul nr. numărul şi persoana – la verbe. până la părţi de propoziţie principale. predicat ş. funcţia de subiect. singular. alcătuite numai din rădăcină.ă. al. car. forma standard a cuvântului. prin diferitele sale componente. brut. a. rda. complex sonor Cuvânt conţinut. cra. dar. respectiv persoana. bazată pe radicalul stabil. numită în lingvistica structurală lexem. din forma vede. invarianta formală şi semantică. singular. pe de o parte.

pane etc. Învăţaţii (filosofii. sufixe etc. geografie etc. a. sau sunt simple coincidenţe. combinat cu prefixe. provine din forma latinească (la acuzativ) panem.) Uneori. Diversitatea tipurilor de dicţionare (monolingve. d. m. untdelemn etc. istorie. al organizării lor în sistemul general. sursa primară a unor cuvinte rămâne necunoscută. Rămânând domenii conexe. lexicologie. etymos „adevărat” + logos „cuvânt”). într-un interval de timp dat. la rândul ei. complementare. iar alteori se dau etimologii greşite sau populare. care ne conduc la forma primară (etimonul) parte. pascha < gr. Etimologia este ştiinţa care se ocupă de originea cuvintelor. între cuvinte relativ asemănătoare din limbi mai vechi şi mai noi există o legătură de rudenie. Pentru a arăta că rom. it.. Formarea unui cuvânt. aşa încât domeniul s-a transformat într-o adevărată ştiinţă. enciclopedice. explicative. de altfel. de filiaţie. radical – temă – afixe etc. încât au devenit ele însele ramuri ale ştiinţei despre vocabular. Pâsach „trecere”. pain. Originea comună latină explică similitudinile de înţeles şi formă cu fr. prin lexicografie se mai înţelege şi totalitatea dicţionarelor dintr-o limbă dată. (des-. ale lexicologiei.. ca disciplină lingvistică ce studiază cuvintele sub aspectul alcătuirii lor. datând din antichitate. în afară de buna stăpânire a ştiinţelor limbii (fonetică şi fonologie. dacă între forme vechi şi noi. organizată în domenii care s-au dezvoltat atât de mult.. al relaţiilor dintre sens şi formă. deoarece au obiecte de studiu specifice. de specialitate – lingvistice. precum şi metode şi instrumente de cercetare specifice. Rom. gramatică etc. din perspective diferite. a. Diferenţa ar consta în faptul că prin formarea cuvintelor se vizează stadii mai recente. Disciplinele conexe în studiul vocabularului Lexicologia. Alte procese formative (compunerea – prin sudare – lexicalizare) apar în cumsecade. despre definirea lor. precum despărţitor. Etimologia propriu-zisă şi formarea cuvintelor 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Şi etimologia este un domeniu foarte vechi. tehnice. a precedat în timp lexicologia teoretică. Termenul vizează însă mai mult decât atât. etimologia). integrator. istorie. Căutarea adevărului presupune vaste cunoştinţe – limbi străine. glosar etc. etimologice. cu toate eforturile. din evoluţia istorică a lexicului. este nevoie de investigaţii ample în domenii diverse (istoria religiilor şi teologie. al limbii.4. pâine. m. de exemplu. etnografie etc. d. În sens restrâns. relativ mai uşor de analizat. la cel de discipline autonome. este. bilingve.) < lat. ele luminează.Noţiuni generale de lexicologie 3. căci presupune o ştiinţă întreagă despre selecţia cuvintelor într-un dicţionar. economice etc. Paşti (subst. ele au evoluat de la statutul de discipline subordonate. complexitatea fenomenelor lexicale în sistemul limbii. ortografice ş. psihologie.). -itor).) dovedeşte importanţa acestei ramuri aplicative care. despre echivalări etc. pascha < ebr. Lexicografia este ramura lexicologiei care stabileşte principiile şi metodele întocmirii dicţionarelor. Formarea cuvintelor este înrudită cu etimologia şi deseori ambele domenii sunt tratate împreună şi denumite printr-un singur termen (de obicei. mai întâi) au vrut să ştie care este „adevărata origine” a cuvintelor (gr. în primul rând. presupune descompunerea lui în elementele componente pe care le-am studiat mai devreme. cu alternanţe fonetice ş.. Prin rezultatele obţinute.

Aglaia însemna. Sinonimele. omonimele. o specie de castori. a. d. d. evoluţiile respective. „strălucitoare”. de formarea cuvintelor. Bucureşti vine de la Bucur. care oferă. sunt alte discipline conexe mai mult sau mai puţin autonome faţă de lexicologie. paronimele. Albatros. care însemna în traco-dacă „vesel”. grupate prin jocul de asemănări. ambele desemnând păduri de nuci sălbatici. şi în acest caz. precum şi altele. Desigur. toponimia – studiul numelor de locuri. ciocan pneumatic ş. unul dintre cei mai avizaţi cercetători în acest domeniu. în italiană Deodato etc. înalt < lat. că între toate acestea există strânse legături şi că ele reprezintă domenii mai aplicate ale Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . expresii. Teodor însemna „darul lui Dumnezeu”. în relaţia formă – fond. psihologia ş. implicit vechimea ei (cf. căci numele proprii au fost date. locuri publice etc. dar şi primesc date interesante în şi din acest domeniu. încă mai specializate (toponimia minoră – nume de străzi. în explicarea unui cuvânt precum rom.). preluarea în română s-a făcut într-o epocă mai veche. a. istoria. la începuturi. antonimele. Etimologia şi formarea cuvintelor explică. m. din cele prezentate mai sus. despre specificul limbii. lingvistică – implicată în aceste nume proprii. în limbile slave. cu sensuri de sine stătătoare – locuţiuni. politică.Noţiuni generale de lexicologie acţionează împreună. cartiere. cap. statistica lexicală ş. organizarea vocabularului după relaţia dintre conţinut şi formă. a-şi lua inima-n dinţi. în general. Theodor Hristea. Frazeologia se ocupă cu studiul îmbinărilor de cuvinte în unităţi lexicale stabile. a. în Sinteze de limba română. întrucât frazeologia evidenţiază.a. justifică dezvoltarea unor subdomenii ale onomasticii: antroponimia – studiul numelor de persoane. astăzi aproape nimeni nu mai ştie care este înţelesul primar al cuvintelor respective. Teoria cuvântului. formarea şi evoluţia numelor proprii. p. economică. onomasiologia. Bucureşti. deosebiri. bogăţia şi expresivitatea limbii noastre.. 134-160).. hidronimia – studiul numelor de ape. la scară istorică. Strâns legată de etimologie. opoziţii etc. semn că aceste animale au trăit pe teritoriul ţării noastre. de lexicografie. m. un substantiv comun care desemna. despre stilurile funcţionale. Brebu era. ea oferă date importante despre istoria limbii. Onomastica este disciplina care studiază originea. în limba greacă. La fel de interesante sunt numele de locuri. De altfel. oronimia – studiul numelor de munţi. cuvintele polisemantice sunt submulţimi ale vocabularului. in+alto. lingvistica. teonimia – nume de zei. S-a înţeles. Este unul dintre puţinele sectoare ale limbii în care se poate vorbi despre o anumită motivaţie (secundară) a semnului lingvistic. etimologia. dealuri. Corespondentul în slavă al acestui nume este Bogdan. de origine cumană (o limbă turcică veche) este echivalent cu termenul de origine latină Nucet. mai precis. 1984. Cozia. în aceeaşi limbă. dar se înţelege de aici că există o istorie întreagă – socială. ca adjectiv. în conformitate cu semnificaţiile (sensurile speciale) ale numelor comune. la origine. hieronimia – nume de sfinţi ş. mai mult decât alte domenii. săruri minerale. „frumos” + eşti.. geografia. atrăgea atenţia asupra necesităţii studierii lui în şcoala de toate gradele. a se face luntre şi punte. sintagme de tipul: băgare de seamă. Semantica studiază conţinutul cuvintelor. Introducere în studiul frazeologiei.

......... formarea cuvintelor......... inaccesibile populaţiei migratoare...........2................ biserică..................... iar cuvintele frumos/urât............. basilika „casa domnului” > lat. între secolele al VI-lea şi al X-lea................. LEXICOLOGIA Lexicografia – Etimologia/Formarea cuvintelor – Sematica – Frazeologia – Onomastica – Lexicostatistica Figura 1. în timp şi în spaţiu.Noţiuni generale de lexicologie lexicologiei.. A fi cătrănit.. stăpân” > gr... 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural .................................... Denumeşte-l! Răspuns: ...................... basileos „rege.. c) Cuvântul antiaeriană este un derivat reductibil la o bază (aer).................................................... de la care a fost preluat de către familiile princiare........................ (om) cu scaun la cap sunt îmbinări de cuvinte care nu trebuie luate în sensul lor propriu....................................... -ian) şi o desinenţă (-ă)................. morfologia şi sintaxa.................................................: Relaţiile dintre lexicologie şi domeniile conexe Test de evaluare 1.............................................. bazileu........ ca expresii metaforice. Bistriţa. Precizează care subdomeniu al lexicologiei se ocupă cu analiza fenomenelor şi proceselor lingvistice prezentate mai jos: a) gr...................2.................................. în ţinuturile muntoase.................. mare/mic formează cupluri antonimice............................ În fapt................................... există un domeniu conex al lexicologiei care are ca obiect specific de studiu îmbinările de cuvinte. Răspuns: ............ căreia i s-au adăugat formaţiuni prefixale şi sufixale (anti-. b) Cuvintele nea – zăpadă – omăt alcătuiesc o serie sinonimică....................................... mai teoretică şi mai cuprinzătoare................... Antroponimul a devenit uzual prin fenomenul modei.. 3.. râul şi-a păstrat numele originar......... domn... Roxana este numele propriu provenit din limba iraniană... Arătaţi care este domeniul lexicologic conex şi care sunt subdomeniile ce dau seamă de istoriile acestor cuvinte............................... Răspuns: ..... relaţiile între aceste domenii pot fi redate ca în Figura 1........................... Asemenea structuri frazeologice cu caracter stabil interesează diverse domenii ale ştiinţelor limbii (semantica............. ....... pe de o parte... veche besearică > rom................ latinesc.................. pe de altă parte)................... numele unui râu din vestul ţării... basilica „casa lui Dumnezeu” > rom..... însă...................... locuţionare etc.............................. Grafic.. a fost dat de către slavii migratori aşezaţi în spaţiul carpato-danubiano-pontic.. De la numele apei provine şi numele ţinutului.......... unde adjectivul corespunzător însemna „strălucitoare”.......................... Răspuns: ..... Spre izvoare......... căci a fost purtat de soţia lui Alexandru Macedon................... Repedea. iar de la acestea s-a răspândit în mase..... Răspuns: ........ ................... ci în cel figurat............................................. 2....

• Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare etc. termenii argotici. într-o oarecare măsură.). Criteriul semantic se întemeiază. pe sensul cuvintelor. mai precis. Rezultă de aici următoarele subdiviziuni: • Vocabular fundamental şi masa vocabularului. aşadar. după cum ştim deja. organizate după nişte criterii destul de riguroase. practic. unele dificultăţi de clasificare (concretizările fonetice ale sunetelor sunt. cea mai mobilă şi mai eterogenă în privinţa conţinutului şi a structurii organizatorice. Pe de altă parte. mai supusă influenţelor externe şi.Noţiuni generale de lexicologie 3. regionalismele. dată de factorii extralingvistici amintiţi mai sus. infinite. pe analiza conţinutului cuvintelor. desigur. au un număr redus şi relativ finit de unităţi. teritoriali etc. Chiar dacă este mai puţin stabil. Pe de altă parte. statistica lexicală etc. semivocale. Criteriile de organizare internă a lexicului ne-au fost sugerate. sintaxa. diftongi. există în limba română şi cum se grupează acestea (după locul şi modul de articulare etc. vocabularul este partea cea mai dinamică. profesionali etc. elementele constitutive sunt şi foarte numeroase. • Vocabular activ şi vocabular pasiv. Criterii de organizare a vocabularului Dintre toate domeniile limbii. apartenenţa articolului la o clasă morfologică flexionară sau la clasa instrumentelor gramaticale este incertă ş. în consecinţă. Acestea se intersectează. dicţionarele-tezaur ale limbii române înregistrează între 140. În principiu. În acest paragraf ne vom mulţumi. celelalte domenii ale limbii – fonetica.5. triftongi etc. consoane.. vom relua fiecare criteriu în capitolele special consacrate analizei detaliate a vocabularului limbii române – întrucât ele constituie baza studierii sistematice a acestui sector al limbii. se suprapun parţial. Concretizările în practica vorbirii şi chiar în sistemul standard dezvăluie. socio-culturali. • Vocabular literar şi vocabular popular. Dar aceste fenomene nu reprezintă decât excepţiile care confirmă organizarea internă foarte riguroasă a domeniilor respective.000 de cuvinte (cu tot cu variantele cuvintelor-titlu). să le enumerăm succint.000 de cuvinte şi 175.). „vocabularul cu sferă limitată” cuprinde arhaismele. morfologia. de subdomeniile care s-au născut în procesul cercetării acestuia (etimologia. De exemplu. Ştim exact câte vocale. În comparaţie cu vocabularul. a. şi vocabularul reprezintă o mulţime de elemente. cei de jargon. d. care se pot organiza în submulţimi unitare. Pe de altă parte. Ştim bine câte părţi de vorbire există în sistemul morfologic al limbii române şi care sunt clasele gramaticale definitorii. semantica. dar ordonează Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . dar un număr exact este imposibil de stabilit. a unor categorii de vorbitori etc. neologismele. ordonând cuvintele în submulţimi organizate după frecvenţa cuvintelor în vorbirea întregii comunităţi a vorbitorilor de limba română.) în sistemul fonologic al limbii. Toate grupele şi subgrupele enumerate reflectă o organizare externă a vocabularului. fiecare dintre ele se subdivide în alte categorii de cuvinte. Criteriul funcţional-ierarhic acţionează pe baza unor factori psihologici. m.

Noţiuni generale de lexicologie cuvintele în submulţimi prin raportarea acestora la trăsăturile formale ale unităţilor lexicale.câmpurile lexico-semantice etc. verbală. Când definim „sinonimele” de exemplu. . factorul frecvenţă (cf. Alte criterii de organizare a vocabularului sunt mai mult sau mai puţin legate de cele trei prezentate mai sus. Alţii acordă statut de criteriu ordonator frazeologismelor (cf. cu reluarea precizării intersectării factorilor care asigură sistematizarea lexicală în submulţimi relativ unitare.3. englezeşti etc. 162-182). Th. loc. în trei criterii. Coteanu – Forăscu . Ion Toma. după cum am putut înţelege din descrierea domeniilor de cercetare corespunzătoare (şi înrudite). după factorii inductori: factorul psihologic. respectiv. parasintetică etc. în două mari clase: cuvinte primare (care nu pot fi reduse la unităţi lexicale mai mici) şi cuvinte formate (de la cuvinte primare–bază. .cuvintele polisemantice. Figura 1.). La o analiză simplă. compunere (din cuvinte întregi. din abrevieri etc. bazat pe factori lingvistici (dar nu fără implicaţii social-istorice prezente în evoluţia generală a oricărei limbi).). adverbială etc. spunem că sunt cuvinte cu sensuri (aproape) identice. • cuvinte împrumutate din limbile slave vechi.Bidu-Vrănceanu. • cuvintele formate prin calc lingvistic. 2001.antonimele. la rândul ei. factorul stilistico-funcţional. neologice – latino-romanice. conversiune (substantivală. funcţionarea unui criteriu dă o imagine relativ clară a sistemului (cf. p. 1985. cit. 118-119).) sau onomasticii. din greacă. aşadar: . din maghiară. prin mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului – derivarea. compunerea.sinonimele. omonimele sunt cuvinte cu sensuri diferite. un domeniu de cercetare) autonom. . • cuvinte formate pe teren românesc prin: derivare (sufixală. adjectivală. . dar cu forme identice. geneza şi evoluţia istorică – formală şi semantică – a cuvintelor în sistemul lexical. prefixală. dar cu forme diferite. din turcă. Unii autori separă criteriul extralingvistic (funcţional-ierarhic).). distinct de semantică şi de onomastică (cf.. ca toate cele care vor mai urma.paronimele. din latină.) 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Subdiviziunile rezultate sunt. germanice. Este un criteriu intern. Criteriul etimologic-formativ are în vedere. . p. iar alţii consideră că onomasiologia este un criteriu (şi. Rezultatul este sistematizarea acestuia. conversiunea).omonimele. Hristea. Fiecare dintre acestea se subdivide. în submulţimi specifice: • cuvinte primare: moştenite – autohtone (din substratul traco-dac). În paginile de faţă vom trata vocabularul după cele trei mari criterii expuse mai sus.

Figura 1. după factori diferiţi. Aşadar. Toate cuvintele dintr-o limbă au o explicaţie etimologică-formativă.4. Organizarea internă a vocabularului Ţinând cont de toate acestea. două submulţimi se suprapun în mod diferit. în interiorul aceluiaşi criteriu. 1. Omonime Figura 1. relaţiile vocabularului cu întregul sistem al limbii. Deci.Noţiuni generale de lexicologie Sinonime Paronime Antonime Etc. (Fig. o serie sinonimică se poate naşte tocmai din straturi etimologice diferite: . De exemplu.). Organizarea vocabularului după criteriul semantic Practic. în timp ce corect are ca antonim pe incorect etc.omăt < turcă. lucrurile sunt mai complicate. în aşa fel încât să putem evidenţia în permanenţă relaţiile întregului cu elementele componente şi. 4. criteriul semantic este inclus în cel etimologic-formativ. drept este sinonim (parţial) cu corect. putem analiza universul fascinant al vocabularului în mod sistematic. pe de altă parte. Pe de altă parte. dar numai drept poate intra în relaţie de antinomie cu strâmb.nea < latină . înclinat. Aşadar.zăpadă < slavă . însă. de exemplu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 45 . dar nu toate pot intra într-o serie semantică. se suprapun şi se explică reciproc.3. criterii diferite se includ unele în altele.

.. Sinteze de limba română....... v. Importanţa studierii vocabularului Rolul vocabularului în ansamblul limbii a. .................... în primul rând..... În descrierea oricărei părţi de vorbire se analizează cuvintele primare şi cuvintele provenite din alte părţi de vorbire.... Elementele sistemului limbii Bogăţia unei limbi înseamnă.......5........ s...... unul dintre cei mai avizaţi susţinători ai importanţei studierii vocabularului în şcoală şi în sistemul educaţiei permanente a adulţilor... p. cit............................ afirma: „......................... cu valoarea pronumelui nehotărât toţi („toată lumea”).......... Hristea............Noţiuni generale de lexicologie Exerciţiul nr... ed..... Hristea..... de bogăţia şi de varietatea vocabularului ei........ cât şi în cea românească” (Th. capacitatea de reprezentare a realităţii prin intermediul limbii............. Dar şi reciproca este valabilă....... presupune o bună cunoaştere a părţilor de vorbire..)... Ce criterii de organizare a vocabularului au fost utilizate pentru a defini locul acestei expresii în vocabularul limbii române? ........................... în primul rând.... Simplul fapt că reprezintă o parte dintr-un întreg lingvistic coerent structurat îi conferă vocabularului importanţă obiectivă (Figura 1. Vocabularul este parte integrantă din sistemul general al limbii.......... mare)............ Când se fac aprecieri despre bogăţia.......................... bogăţia unei limbi este dată...... fireşte....... teză unanim acceptată atât în lingvistica generală..... printre altele...... Ea este construită pe opoziţia antonimică a termenilor-suport de origine latină..... Am remarcat în mai multe rânduri (tangenţial... mic şi mare (cf.... este vizat mai ales lexicul...............) Sistemul limbii Fonetica-Vocabular-Morfologie-Sintaxa-Stilistica Figura 1................. De exemplu.... . adică a morfologiei...... dat fiind caracterul introductiv al acestui capitol) diverse relaţii ale lexicului cu fonetica.... morfologia......... plasticitatea............. 3. îmbogăţirea vocabularului prin „schimbarea valorii gramaticale” (conversiune)................................. sintaxa etc................................................5.. Vom avea prilejul să analizăm în profunzime asemenea conexiuni.................. 2 Expresia: „Cu mic cu mare” este o locuţiune din vorbirea populară...6.... Dar vocabularul este mult mai mult decât o componentă... ............ mic.. DEX.... prin conversiune (dar şi prin derivare... 46 Proiectul pentru Învăţământul Rural .......................... a sistemului limbii..... compunere etc....... 7)..... bogăţie lexicală b.................. Th........................

permeabilitatea sa la elementele alogene. a scrie. dar în mod hotărâtor prin selecţiile lexicale operate.). programarea neurolingvistică etc. pe de o parte. pe cultură generală. Dintre acestea din urmă.) implică pagini întregi referitoare la epoci foarte diferite din evoluţia culturii şi civilizaţiei româneşti). De aceea. ştiinţific. precum şi prin structurile frazeologice specifice. ştiinţifică. cu tot corolarul ei de discipline revenite sau inovate atât de spectaculos în actualitate (teoriile argumentării. Un fapt morfologic. Dinamica extraordinară a vocabularului. permanenta suprapunere între valorile proprii şi cele figurate. Relaţia foarte strânsă între limbă. destul de puţin prin elemente gramaticale. a citi. precum conjugarea verbului a avea. de pildă. Este un adevăr pe care l-am putut deja constata în cele câteva exemple care au susţinut diverse particularităţi ale structurii lexicale. cit. prin frecvenţa anumitor cuvinte. În domeniul vocabularului.) = fără de care nu se poate Proiectul pentru Învăţământul Rural 47 . d. politico-administrativ etc. Este cazul stilisticii. „achiziţionarea de noi cuvinte şi folosirea lor corectă rămân un deziderat permanent de-a lungul întregii vieţi”. performanţă. în esenţa lor.Noţiuni generale de lexicologie Vocabularul şi stilistica Vocabularul şi evoluţia societăţii umane Vocabularul şi comunicarea interumană c. cu cei extralingvistici. pe de altă parte. nuanţare. op. dar în primul rând pe resursele limbii. Un om foarte instruit nu ajunge să-şi însuşească nici măcar a zecea parte din totalul cuvintelor dintr-o limbă. Acestea provoacă grave perturbări în receptarea şi transmiterea ideilor. sub mai multe aspecte. se întemeiază. sentimentelor.. psihologie. e. continua pătrundere a elementelor neologice. În schimb. pe cunoştinţe de logică. 8). poate oferi date interesante pentru tipologia lingvistică în care se încadrează limba română şi numai în plan secundar despre civilizaţia pe care o exprimă (limbă indo-europeană. reflectă nu numai contactele istorice ale poporului nostru cu alte comunităţi etnice. toate acestea ţin de vocabular. 1 Sine qua non (potest) (lat. dată fiind bogăţia sa. Istoria câte unui singur cuvânt (precum domn. încă din primii ani de viaţă şi ajung la o relativă stare de corectitudine. şi aceasta. în anii de învăţământ general preuniversitar. explică un proces fundamental din istoria etnogenezei poporului român. ci şi evenimentele social-politice interne.). moşie etc. justifică rolul important pe care vocabularul îl are în optimizarea comunicării. cu factorii strict lingvistici.) se individualizează extrem de puţin prin elemente fonetice. regulile privind fonetica şi morfo-sintaxa se însuşesc. din familia romanică etc. p. Comunicarea interumană. un cuvânt precum mire. cultură şi societate este infinit mai mult ilustrată prin vocabular decât prin celelalte compartimente ale limbii. noi. ca urmare a vitezei cu care se produc schimbările în ştiinţă şi tehnologie. spirituală etc. Există domenii ale limbii pentru care o bună cunoaştere a problematicii lexicale constituie o condiţie sine qua non1. iar pentru cele câteva mii de cuvinte pe care le-a achiziţionat nu poate stăpâni nici pe departe toate sensurile create în procesul viu al vorbirii. dinamica sensurilor. mobilitatea sa. prin semantismul special al acestora. Stilurile funcţionale (beletristic. neoretorica. Puternica interdeterminare. evoluţia economică. Hristea. greşelile de vocabular sunt mult mai frecvente şi mai grave decât cele gramaticale (cf. provenit din latinescul miles „soldat”. desigur. Or. Th.

Georges Matoré. Succesul în studierea oricărei alte discipline (istoria. Apărute în Germania. Albert Dauzat considera că toponimele reprezintă (prin substantivele cu valoare calificativă. relaţiile cu societatea rămân valabile. în general. Acelaşi mare întemeietor al onomasticii moderne punea disciplina sa în legătură cu toate disciplinele sus-menţionate. sentimentele sale. matematica. iar succesorul şi conaţionalul său. prin adjectivele din structura numelor de locuri. Hristea. însuşirea limbajelor speciale. respectiv „de ţărani”. de Saussure şi de alţii. În acelaşi sens. reflectă sufletul şi istoria unui popor (Vezi revista „Grai şi suflet” a lui Ov. 1939. preferinţele sale”. numele proprii oferă informaţii preţioase pentru a înţelege „sufletul unui popor. Al. definit ca fiinţă socială. 9). Chiar dacă nu trebuie extrapolat studiul limbii la studiul trăsăturilor distinctive ale poporului respectiv (ideea analizei lingvistice prin sine şi pentru sine a fost susţinută de A. Lectură suplimentară „Orice vocabular exprimă o civilizaţie”. la rândul său. condiţionat de el. onomastica etc. Aplicaţii. ca Ernest Muret). Meillet. în bună măsură. chiar Saussure nuanţează teoria raportului 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Toate acestea sunt suficiente raţiuni ale importanţei studierii sistematice a vocabularului în procesul învăţării limbii române. expresii. contribuie la îmbogăţirea şi nuanţarea vocabularului dar este. fizica. astronomia). Ei considerau că limba. arătând că prin toate aceste conexiuni. Densusianu). Învăţarea prin cuvânt f. în domeniul vocabularului. neogramatica. De altfel. religia. Graur au vorbit despre latină ca despre o „limbă de militari”. relaţia cu diverse alte ştiinţe socio-umane. depind. geografia. comunicarea este o trăsătură fundamentală pentru om. o civilizaţie”. de prealabila stăpânire a vocabularului limbii materne. dacă nu exclusiv. unul dintre reprezentanţi fiind şi lingvistul român Ovid Densusianu. folclorul. etnografia.Noţiuni generale de lexicologie atitudinilor. cit. Marele lingvist francez Antoine Meillet afirma că „orice vocabular exprimă. Învăţarea limbilor străine. Alţi specialişti subliniază relaţia indestructibilă dintre diverse ramuri ale lexicologiei (semantica. de fapt. dar şi cu mitologia. Cu această afirmaţie. literatura etc.) şi istoria. de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. p. în special. sintagme care dovedesc specificul pastoral al începuturilor istoriei poporului român. Dar argumentele erau aduse mai ales din domeniul lexical. Or.. geografia. Densusianu analizează cuvinte. chiar şi a celor nonverbale. avansa propunerea ca lexicologia să fie definită ca o „disciplină sociologică” (Apud Th. el continua un întreg curent din istoria lingvisticii. Într-un celebru curs universitar. ideile neogramaticilor s-au răspândit în multe ţări. A. utilizarea computerului.). diminutivele) „un preţios capitol de psihologie socială” (Dauzat. prin derivatele care exprimă o anumită atitudine – augmentativele. reluând ideea („vocabularul este expresia societăţii”). loc.

1999. 19932. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. R. Sinteze de limba română. Vocabular. Editura Academiei. Marilena. Liliana. Theodor (coordonator). CĂLĂRAŞU. Privire generală. I (Compunerea). Marin. BIDU-VRĂNCEANU. c) instrumente lexicografice (dicţionare). FORĂSCU. HRISTEA. 1970. Bucureşti. Bucureşti. b) sinteze şi culegeri de exerciţii. BIDU-VRĂCEANU. Ştiinţe ale limbii (DSL). Iulian. s. Vol. p. Narcisa. Dicţionar general de ştiinţe. 45-47). Limba română. * AVRAM. Bucureşti. Teorie şi teste. 1995. teste. Texte de analizat şi un Glosar de neologisme. Angela. GHIŢĂ. 1 (Derivarea verbală). Editura Ştiinţifică.7. 1995. HRISTEA. Editura Petrion. Bucureşti . Cristina. Limba română contemporană. 3. Structura vocabularului limbii române contemporane. Bucureşti. Editura „Recif”. 2001. 1989. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . 1985. COTEANU. enciclopedice. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Surse bibliografice Sunt selectate aici trei categorii de lucrări de referinţă: a) tratate şi manuale care abordează teoretic problemele vocabularului. PANĂ DINDELEGAN. 1997. *** Formarea cuvintelor în limba română (FCLR) (Redactori responsabili: Al. Bucureşti. lingvistice şi stilistice. Editura Didactică şi Pedagogică. Gabriela. Mioara (redactor responsabil). III (Sufixele). Editura Academiei. Editura Didactică şi Pedagogică. Vol. IONESCURUXĂNDROIU. Editura „Albatros”. Teste rezolvate. IANCU. ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM). Limba română contemporană. 1982-1989. Editura Academiei. 19843. trad. Cristina. GRAUR şi Mioara AVRAM).Noţiuni generale de lexicologie dintre evenimentul politico-social şi evenimentul lingvistic (Curs de lingvistică generală. Bucureşti. A. CERKEZ... Matei. rom. BIDU-VRĂNCEANU. Theodor. 1986. Ion. IONESCU. Angela. Vol. Cei interesaţi vor găsi în aceste lucrări utile trimiteri la alte surse bibliografice. * CHIRIAC. Bucureşti. Editura „Niculescu”. Editura Diaconu Coresi. Sinteze şi exerciţii lexicale. Bucureşti. 1978. TOMA. II (Prefixele). aplicaţii. Dicţionarul ortografic. Angela.a. Exerciţii de gramatică a limbii române. Bucureşti. lingvistice. Editura Academiei. Ion.

........... Cuvântul – ca unitate de bază a vocabularului... 1980... De aceea spunem că el reprezintă totalitatea cuvintelor care: ..... s-au folosit principiile şi metodele a cel puţin trei discipline conexe ale lexicologiei..... Bucureşti... Precizaţi cel puţin câte doi termeni care denumesc fiecare dintre cele două componente ale cuvântului............... Mic dicţionar de terminologie lingvistică (MDTL)................... Despre ce criteriu este vorba? Răspuns: . Cum se numeşte aceasta? Răspuns: ....... Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă se numeşte vocabular sau lexic.. *** Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). 3..................................... 6..... Subdiviziuni ale vocabularului.. de tipul „vocabular fundamental – masa vocabularului”...... Editura „Albatros”. 3....................8.......... (completează spaţiul marcat prin puncte)........................... formarea............ Pentru alcătuirea unor dicţionare.. „termeni literari – termeni populari” etc............................................. Editura „Univers Enciclopedic”............. Enumeră-le! Răspuns: ........ Răspuns: a) ........... Vocabularul este definit din perspectiva diacronică şi sincronică..... E... Dar ştiinţa care studiază vocabularul poartă o denumire formată..... 50 Proiectul pentru Învăţământul Rural ............. Cum se numesc disciplinele lexicologice care studiază originea... 1996.................................................... ediţia a II-a.................... ca Dicţionar de antonime al limbii române şi Dicţionar de expresii şi locuţiuni ale limbii române.... b) ....... Gheorghe................. *** Dicţionarul enciclopedic român............ Analizează componenţa structurală a cuvântului strălucitor.................... 5.. se organizează după un criteriu extralingvistic. 2........ 1991............................ S............................. Bucureşti.. Lucrare finală de evaluare 1..................................... E.. numai pe baza cuvântului „lexic”.......... Răspuns: .. 7................. respectiv sensurile cuvintelor? Răspuns: .....Noţiuni generale de lexicologie CONSTANTINESCU-DOBRIDOR........................ 4.. are o natură duală...........

dovedind strânsa relaţie dintre societate şi limbă...... el este totuşi o îmbinare de sunete dotată cu sens... 1: Sunt cuvinte: a = cuvânt......a) etimologia b) semantica c) formarea cuvintelor 2....... conjuncţie adversativă: „însă”. interjecţie (a!) etc..... proclamaţie ş.... Test de evaluare nr...... şi reg...... căci poate fi: 1.............. Celelalte sunete sau grupuri de sunete nu au statut de cuvinte.... onomastica – antroponimia – hidronimia/toponimia Proiectul pentru Învăţământul Rural 51 ......... Indică titlul unei lucrări de referinţă........ 3...) însemnând „da”........... din care au apărut până acum trei volume.... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr.. crau = cuvânt..... adverb (înv................. folosit la ţară pentru transportarea (sic!) alimentelor” (DEX.. 1: 1. „ci”.......... reflectă un anumit eveniment istoric.. Despre ce eveniment este vorba? Răspuns: . brut = adjectiv. Răspuns: ....... verb auxiliar „a avea” (a venit)........... deoarece sunt lipsite de semnificaţie.. car = substantiv.. deşi nu are morfeme...... primar”: formă brută.......... 1........... cu consecinţe foarte importante asupra evoluţiei societăţii româneşti.... faţă de cele „derivate”. s........ de tip floare.. substantiv.... dar = cuvânt........Noţiuni generale de lexicologie 8. căci în limba română reprezintă interjecţia imitativă pentru sunetul scos de cioară. cu sensul „neprelucrat......... cu sensul de „vehicul terestru cu patru roţi. definit prin sinonimul „cadou”. cu tracţiune animală. Cuvinte ca revoluţie...... în domeniul formării cuvintelor româneşti prin derivare şi compunere.. 3... 9...... salariu brut etc.... paşoptism.. de tip înfloritor? sau al unor termeni moşteniţi din latină faţă de împrumuturile din franceză? Răspuns: .. al = articol posesiv genitival masculin singular (un prieten al fratelui meu). a.......v..... 10........ articol posesiv genitival feminin singular (o carte a fetei)......... „astfel”.....)..... „aşa”...... 2.. frazeologia 3..... prepoziţie (cărţile a trei elevi).... Care este criteriul lingvistic ordonator al unor cuvinte „primare”.........9.....

semnificat 3. complex sonor. a) formă. luci (cuvânt-bază). frazeologia 7. Etimologia. semantica. -tor (sufix) 5. Lexicologie 4. semnificant. Criteriul formativ-etimologic 9. prin relevarea bazei antonimice a termenilor- . Criteriul funcţional-ierarhic 8. formarea cuvintelor. Formarea cuvintelor în limba română (vol. semantica 6. cheie. I-III. 1970-1989) Punctaj: pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă 10 puncte. expresie.. înţeles.criteriul funcţional-ierarhic.. Lexicografia. Revoluţia de la 1848 10. semnificaţie. prin plasarea în clasa „vocabularului cu sferă restrânsă”. 2: . prin invocarea originii latine şi a valorii locuţionare. stră.criteriul etimologic-formativ. b) conţinut. Test de autoevaluare 1. Total: 100 puncte. criteriul semantic. 52 Proiectul pentru Învăţământul Rural . subclasa „popular”. se folosesc sau au fost cândva folosite într-o limbă” 2.(prefix). „.Noţiuni generale de lexicologie Exerciţiul nr.

............................................... Surse bibliografice ....................... În capitolul introductiv am stabilit că ierarhizarea funcţională a vocabularului este un criteriu extern..... Masa vocabularului.. 4 ORGANIZAREA FUNCŢIONAL-IERARHICĂ A VOCABULARULUI Cuprins: 4.........1......................................................................... să prezinţi trăsăturile specifice ale cuvintelor din vocabularul fundamental.....2.............................................................56 Vocabularul regional ............8............. argotice..............3.......56 4.... Vocabularul special şi specializat ..........3......................5........... Lucrarea finală de evaluare ........2............Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Unitatea de învăţare nr...............1......2....68 4.......................60 4..........56 4.........................................56 4.............. care acţionează prin factori 53 Proiectul pentru Învăţământul Rural ........................................11.............................. să identifici echivalente literare pentru cuvinte din sferele populare................. Vocabularul fundamental (VF) .10..........................................5. regionale....................6.................................................................3............................. Vocabularul specializat ........................... Structura vocabularului ................9............. Jargonul ................................................................. Vocabular activ şi vocabular pasiv..70 4.................2...........62 4................................................................ familiare. tehnice........ Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ............................................................... Vocabularul de uz general .......................................................................... Dinamica vocabularului..65 4....1....53 4.....1.........4.........57 4...57 Vocabularul arhaic................................................. Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare... Vocabularul cu sferă limitată de utilizare ...................1.................2............63 4..................7.....................................72 4........................56 4................... să determini ariile de utilizare ale diferitelor grupe lexicale stabilite după criteriul frecvenţei..........................................63 4................58 Vocabularul neologic .............................................. să schimbi registrele lexicale în comunicarea scrisă şi orală............5........................62 4................3.. Obiective educaţionale ..2.............. Argoul .......................... Vocabularul fundamental şi masa vocabularului..............5...................71 4.......58 4........................... Obiective educaţionale După parcurgerea acestei unităţi de învăţare vei fi capabil: • • • • • • Reţine ! să Identifici cuvintele din vocabularul fundamental şi din masa vocabularului..... să recunoşti sursele şi procesele transferului lexical............... Vocabular literar şi vocabular neliterar ........................................62 4..............................................................

vârstă. Consecinţele sunt uşor de remarcat • acelaşi vorbitor (grup de vorbitori) poate utiliza cuvinte din clase funcţionale-ierarhice diferite (schimbând registrul. fond principal lexical. frumos). foarte mobil. Din raţiuni metodologice. istorici. aceea a lexicului de bază. restrâns la circa o sută de cuvinte. dar unele clase impun mai multe trepte de ordonare a subclaselor. criteriul funcţional-ierarhic funcţionează şi la nivelul sensurilor. A. Vocabularul fundamental şi masa vocabularului 4. extensive.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului psihologici. prin sensul său de bază. destul de diferită de la un cercetător la altul. vorbim despre registre lexicale.). sex. a avea. zi. de utilitate.2. p. A. militar. În primul caz. teritoriale (preponderent colective. 177-178). socio-culturali. • ezitările se văd în subdiviziunile operate. după cum şi elementul psihologic (preponderent individual. conjuncţii. „acţiune. 78). el aparţine limbajului profesional. articole etc. fond principal de cuvinte. în al doilea caz. Din această cauză. creând submulţimi lexicale diferite între ele prin niveluri (de corectitudine faţă de standardul stabilit la un moment dat. pe când un alt cuvânt poate aparţine unei singure clase. religie etc. în principiu. Vocabularul fundamental (VF) Este alcătuit din acele cuvinte care sunt folosite frecvent (practic. soţie – în societate). nu numai al cuvântului. opus masei lexicale. indiferent de nivelul instruirii. sincronic) acţionează împreună cu cele sociale. • acelaşi cuvânt poate face parte din mai multe clase sau chiar din toate (a fi. al frecvenţei) nu poate acţiona foarte riguros în condiţiile unui material lexical imens. Exemplu: operaţie aparţine limbii literare standard. financiar. matematic etc. Funcţionalitate aproape zilnic) de către toţi vorbitorii unei limbi.2. • acelaşi cuvânt poate avea mai multe sensuri – care aparţin unor clase diferite. diacronice). lucrare” (executată de om sau de un utilaj). vocabular esenţial. se folosesc ierarhizări binare. unii specialişti nu recunosc decât o singură ierarhizare. niveluri estetice) şi prin sfere de întrebuinţare (generală – regională – profesională – individuală etc. Coteanu. 2001. verbe auxiliare.. culturale. didactice. frecvenţă Numit şi vocabular de bază sau vocabular reprezentativ.. după împrejurări: nevastă – în mediu familiar. precum şi în terminologia specială. el reprezintă nucleul funcţional stabil al limbii (I. geografici etc. aşa-numitele unelte gramaticale: prepoziţii. axele de organizare se intersectează. om. (cf. De fapt. regiune.1. Toma. 1985. iar în cadrul acestuia se disting mai multe domenii: medical. 4. intensiv. prin sensurile sale secundare. • această suprapunere parţială de clase dovedeşte că acest criteriu (al funcţionalităţii. profesie. Moles apud I. despre uz sau frecvenţă. 54 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin urmare. Unii cercetători numesc nucleu un subgrup din VF. extrem de nuanţat.

cireş. ochi etc. avea. toţi etc. tată. aici. rarmai multe: om. pământ etc. găină. masă. acum. văr. roată.. topor. cal. Ele se grupează după criterii extralingvistice şi lingvistice şi îndeplinesc anumite caracteristici definitorii. ceapă. de aceea sunt „primele învăţate şi ultimele uitate”. peşte. • sunt cuvinte foarte vechi.. frunză. a lucra etc. • denumiri pentru exprimarea timpului şi a spaţiului: zi. între niveluri şi registre lexicale diferite. ochi. tânăr. • sistemul pronumelor: eu. copil. a voi.a. mână. varză etc. mare etc. aparţinând. la. galben. lună. brânză. supra. mamă. • numele principalelor acţiuni umane: a mânca. să. dinte. pisică. au rămas cu sensurile originare şi cu forme aproape neschimbate. urât. aproape. prost. bunică. că. frumos. fiu. apă. avea. expresii metaforice.. nici. gură.d. mult) ş. • au mare putere de derivare şi compunere (vezi familia lexicală a unor cuvinte ca om. floarea tineretului. fiu. vesel. picior etc. nimeni. iarbă. • instrumente gramaticale (conjuncţiile şi prepoziţiile): şi. vacă. • au un mare grad de stabilitate.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului În limba română.. frazeologice (om de omenie.. munte. ea... mai ales fondului latin.. fi. • numele unor culori: roşu. noapte. nepot etc. acolo etc. cf. cu. vin etc. urs. aer. în floarea vârstei etc. noi. deştept. • au. în. iarnă. pământ. soare. fiică. lună. negru). oaie. floare. • numele de rudenie: părinte. mamă. mare valoare circulatorie... dar. bătrân. Caracteristici ale cuvintelor din VF Grupe lexico-tematice ale VF Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . mic. rău. lapte. • numele părţilor corpului omenesc: cap. • numele unor animale domestice şi sălbatice: câine. nas. • denumiri pentru elementele universului şi ale formelor de relief: cer. • verbele auxiliare: a fi. a cânta. an. câmpie. ăsta.. • denumirile pentru locuinţă. uşă. floare. soră. • nume de arbori şi plante: pom. noi. altul. • numele unor calităţi şi defecte: bun. deal. inel etc. carne. piept.). repede.). ţânţar etc.. numărul de cuvinte care intră în VF se estimează la circa 1500. stea. frate. fiind formate din 1-2 silabe. departe. el. rău. de etc. unelte şi obiecte uzuale: casă. verde. • numele principalelor alimente şi băuturi: pâine.). în majoritate (vezi cuvântul cap. lup. trist etc. tu. • au frecvenţă mare (respectiv. • numeralele de la 1 la 10. atunci. în principiu. nu au putut fi înlocuite de cuvinte din straturile etimologice ulterioare încheierii procesului formării limbii române. care are circa 54 de sensuri. om de bază. s-a făcut om etc. pe. trei. mare. a vorbi. • sunt cuvinte polisemantice. a bea.. corp fonetic redus. plop.m. cap. voi. vară. • anumite adverbe (bine. definiţia) în timp şi spaţiu. fereastră. albastru (alb. râu. a merge. • au o mare capacitate de a forma locuţiuni. din.

suprapusă altor grupări: vocabularul uzual ≈ vocabular fundamental ≈ vocabular activ etc. fiert.creaţiile individuale. foc. aluzie. Această parte se şi numeşte. . pot fi delimitate.3. femeie. dacă la o asemenea imensitate de material se poate presupune şi o mare diversitate. ci în cel strict matematic. chit. car. totuşi. Grupează cuvintele din textul de mai jos pe două coloane: a) cuvinte din vocabularul fundamental. Ispirescu) 4. căci . (P.500 de unităţi ale VF până la totalul de aproximativ 175. venea oarecine noaptea şi le fura.2. a fugi. alifie. ciot. în cazul limbii române. cerb. condei. amalgam.neologismele. 1 1. Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare Factorul social acţionează extensiv. agitaţie. floare. febră. el nu putuse să mănânce din pom mere coapte.). În principiu. Căci. vocabular disponibil.000 de cuvinte (cu tot cu variante). a citi. tocmai când erau gata să se coacă”.termenii de specialitate (profesional-ştiinţifici): . . a ara. cuptor.. b) cuvinte din masa vocabularului: „În fundul grădinii avea şi un măr care făcea mere de aur.. a crede.2. (vezi Figura 2. Termenul de „rest” nu trebuie înţeles în sens peiorativ. cuţit. fin. intră aici: .regionalismele. aici. fond. Exerciţiul nr. a aloca. spre deosebire de cele din VF. şi de când îl avea. în diverse lucrări de specialitate.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. Masa vocabularului Reprezintă restul cuvintelor din vocabular. în clasele care. inegalităţile fiind compensate de mărimea diferită a grupurilor de vorbitori. afin. . statistic. cleşte. diferenţa de la cele circa 1. sunt utilizate de grupuri mai reduse de vorbitori. intră şi cuvinte cu frecvenţă mare. 56 Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere Proiectul pentru Învăţământul Rural .lexicul popular. Problema este însă că acestea.termenii de argou şi jargon. 2.2. albastru. şi dicotomia astfel stabilită rămâne insuficient diferenţiat.arhaismele. restul vocabularului sau vocabular secundar. Cu toate acestea. frunte. . . . Subliniază cu o linie cuvintele din fondul principal lexical şi cu două linii pe cele din masa vocabularului: a) a auzi. croitor. stabilind arii mai extinse sau mai restrânse ale lexicului. frescă. Specialiştii au remarcat echilibrul numeric al subdiviziunii.hapax-urile (termeni atestaţi o singură dată în limbă) etc.

4. istroromân. în general. unor grupe de vorbitori. unor zone. nu conţine numai cuvinte din fondul activ. meglenoromân. numai sensul de bază. b = vocabular uzual. Proiectul pentru Învăţământul Rural 57 . magiun. Chiar dacă trăsăturile definitorii se reiau din definiţia VF. vocabular nespecializat. însoţită de alte trăsături fonetice. Aceleaşi caracteristici se regăsesc la nivelul cuvântului. fond general. 1 • Altfel.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului a b c Figura 2. la rândul ei. Aşadar. regionalisme: a ciupi. protetice a. termenul general de definire ar fi specificitatea. În plus. nu şi cele figurate. regiune etc. a se ivi. referitoare la grupe diferite de cuvinte1. prin acoperirea parţială a ariei teritoriale folosite.3. vocabular mediu. ci prin ceea ce este. forme armân („român”). vârste. Vocabularul regional (dialectal. domeniu socioprofesional. vocabular supradialectal. dialectale sau utilizarea adjectivului muşat pentru noţiunea de „frumos” sunt elemente ale dialectului aromân (macedoromân). Vocabularul de uz general cuprinde cuvintele folosite de către întreaga comunitate a vorbitorilor. Dacoromâna. puţ. alăvdare („a lăuda”). în sensul că el cuprinde mai mult decât cuvintele folosite (aproape) zilnic. indiferent de gradul de instruire. foarte cunoscut. termeni literari. De exemplu. Suprapunerea grapelor lexicale (a = VF. El se mai numeşte fond comun. învechite. vocabularul uzual se deosebeşte de acesta prin factorul frecvenţă.3. regionale etc. forme sau termeni din subdialecte. c = vocabular activ). Intră aici.în cuvinte uzuale care încep cu o consoană: arău („rău”). epoci. Vocabularul de uz general reuneşte într-o singură mulţime Eterogenitate elemente active de la toate grupele de vocabular activ (care poate caracteriza o grupă sau alta de vorbitori). dar şi termeni populari: mamă. ci şi din cel pasiv. Dintre diversele sensuri ale fiecărui cuvânt.2. 4. specifică. ca principal dialect românesc. Bogăţia nomenclaturii reflectă incertitudini.2. în primul rând. propriu. formele specifice dialectelor limbii române: dacoromân. suprapuneri şi diferenţe definitorii. din punct de vedere logic şi metodologic. dar şi talon. are.1. utilizarea vocalei Regionalisme. dar şi chestie etc. Aceasta înseamnă că putem defini mai bine acest mare segment de vocabular (uşor de suprapus „masei vocabularului”) referindu-ne separat la fiecare grupare componentă. numite. plasează cuvântul respectiv în vocabularul uzual. provincial) se opune vocabularului supradialectal. ar trebui să folosim o descriere prin negaţie („cuvinte care nu sunt cunoscute şi folosite de către toţi vorbitorii”) ceea ce. Vocabularul cu sferă limitată de utilizare cuprinde cuvinte care au arie restrânsă de folosire. nu este recomandabil: nu se defineşte un lucru prin ceea ce nu este. aromân. totuşi.

Crişana. ştiinţifică. Din acest punct de vedere.acesta este forma literară a pronumelui demonstrativ de apropiere. Arhaismele se deosebesc de acestea: Arhaisme a) fie prin evoluţia învelişului sonor (arhaisme fonetice). în sensul că cei dintâi nu sunt supuşi actelor voite ale vorbirii şi cultivării. rumpere > rom. în româna actuală. porumb (Muntenia). a pişca. prost „simplu” > rom. informatică etc. pe când regionalismele circulă numai într-o anumită zonă geografică. arhé „vechi”. iatagan. • Vocabularul neologic cuprinde aria restrânsă a cuvintelor relativ recent pătrunse în limba română. prostâi „simplu” > rom. . încă insuficient adaptate fono-morfologic şi insuficient cunoscute ca încărcătură semantică. o trăsătură pozitivă. în evoluţia social-economică şi politică. Observăm că unii termeni regionali au pătruns în vocabularul uzual. Maramureş există. b) fie prin pierderea unui sens special (arhaisme semantice). actuală prost „fără minte”. general valabilă în vorbirea neîngrijită. în principiu. • Vocabularul arhaic însumează cuvintele cu sferă restrânsă de utilizare din cauza învechirii lor. prin opere literare (vezi scrierile lui I. Pentru regiuni ca Oltenia. oamenii instruiţi de toate vârstele. Exemplu: . standard. pentru a deveni.) şi. rumpe > rom. specialiştii în domenii de larg interes – finanţe. pântece. ca formă sau ca utilitate (gr. b) slv. Totuşi. logos „cuvânt”). c) fie prin ieşirea din uz a noţiunii desemnate (arhaisme propriu-zise. foale. din orice teritoriu al comunităţii vorbitorilor de limba română. crump (Banat). (Moldova). . termeni regionali – termeni literari este una dintre principalele opoziţii definitorii. burtă. de asemenea. suprapunerea regional-popular nu este totală. Exemple: a) lat. păpuşoi etc. Ei pot trece în vocabularul uzual. Creangă) sau prin actualizarea importanţei noţiunii desemnate etc. a pişcura. căci populare sunt cuvintele din registrul neîngrijit. arh. literar. istorisme).ăsta este forma populară.ahăsta este o variantă regională bănăţenească. . c) arcaş. directus a trecut prin faza dirept. pe de altă parte. familiară. mai ales cei din Muntenia.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului cartof. curechi. opinci. birjă.aista este o variantă regională moldovenească. opaiţ. literar. fântână. spirituală. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . un vocabular relativ bine individualizat. căci au în comun opoziţia cu vocabularul literar. definitorie pentru stabilitatea cuvintelor din VF. folosiţi pe întreg teritoriul în care se vorbeşte româneşte. paharnic. Factorii social-culturali care acţionează în conturarea acestei sfere lexicale sunt concretizaţi în grupele de vorbitori (tinerii. regionalismele se suprapun mai degrabă cuvintelor populare. actuală rupe. Totuşi. drept. arh. lat. pecmez. Reamintim că „vechimea” este.

Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului

Neologisme

„Vârsta neologismelor” relativizează acest grup de cuvinte, căci sub denumirea de „nou” (gr. neo + logos) se ascund cuvinte adoptate de română abia în ultimii 10, poate chiar numai 5 ani (computer, cip, site – sait), cât şi cuvinte care au câteva zeci de ani (tehnică), o sută de ani (telefon, telegraf) sau chiar 350 (imperiu, consilium, consul, cometă, fantastic, răspublică – introduse în română de către Miron Costin, Dimitrie Cantemir, prin scrierile sale). Or, în acest din urmă caz, cuvântul este la fel, dacă nu chiar mai vechi ca unele arhaisme, calitatea de neologism fiindu-i conferită doar de forma fonetică foarte apropiată de a etimonului din latina savantă şi de circulaţia restrânsă la nivelul literar, ştiinţific, specializat. Multe neologisme au circulaţie internaţională, aparţinând limbii de origine, altor limbi şi românei, în egală măsură (telefon, marketing, design etc.) Caracterul restrâns al utilizării lor favorizează numeroase greşeli de ortoepie şi ortografie. Unele neologisme, ca şi arhaismele, sunt înregistrate în variante diferite în dicţionare. În lingvistica românească, prin neologisme se înţeleg nu numai cuvintele împrumutate, ci şi cele calchiate după o limbă străină, precum şi cele create în română. Asupra acestor surse de îmbogăţire, modernizare şi nuanţare a vocabularului vom reveni într-un alt capitol. Aici adăugăm doar concluzia că arhaismele şi neologismele constituie grupele polare organizate pe axa temporală a frecvenţei, respectiv a uzului, cu implicaţiile socio-culturale, psihologice etc. obişnuite.

Exerciţiul nr. 2 1. Indică sinonimele actuale corespunzătoare următoarelor arhaisme lexicale (sematice, istorisme) şi fonetice: buche, blănit, hrisov, leat, moşie, a slobozi.

.................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 2. Dă un alt cuvânt regional şi apoi sinonimul literar al următoarelor regionalisme: barabulă, hulub, târnă.

.................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 3. Caută în dicţionare varianta corectă pentru următoarele variante neologice: sandviş-sandvici, sanguin-sanguin, premisăpremiză. .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... ....................................................................................................................................
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere

59

Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului

4.4. Vocabular activ şi vocabular pasiv
Bifurcarea vocabularului în activ şi pasiv este unul dintre efectele organizatorice ale acţiunii factorului psihologic. Prin vocabular activ înţelegem totalitatea cuvintelor pe care vorbitorul le întrebuinţează frecvent în diverse împrejurări, iar prin vocabular pasiv – acele cuvinte pe care le cunoaşte sau le recunoaşte, dar nu le foloseşte decât foarte rar sau deloc. Este vorba, aşadar, despre nivelul individual al organizării vocabularului. Dar vocabularul activ ar fi inoperant dacă nu ar coincide cu al celorlalţi vorbitori, ceea ce înseamnă că există un fond lexical activ comun pentru toţi vorbitorii unei limbi, fond care se suprapune vocabularului fundamental, în mare măsură. Altfel spus, criteriul psihologic, individual, devine criteriu social-cultural, colectiv. În ceea ce priveşte vocabularul pasiv, el se stratifică în mod previzibil în diverse subcategorii: a) cuvinte relativ general cunoscute, apropiate de sfera vocabularului activ, numite disponibilităţi lexicale, tocmai pentru că pot trece oricând în aceasta, prin lecturi, studii sau prin presiunea mediului social-lingvistic (exemplu: supermarket, angro etc.); b) cuvinte rar folosite, dar pe care încă le pot recunoaşte unii vorbitori (căci apar, de exemplu, în expresii, locuţiuni etc.: toptan „cantitate mare”, „belşug”, cf. loc. adj. şi adv. cu toptanul; c) cuvinte extrem de rare, foarte apropiate de frecvenţa zero în vorbire (exemplu: raia „teritoriul locuit de supuşii creştini ai Imperiului Otoman, de obicei, administrat direct de către autorităţile militare turceşti”). Şcoala, lecturile, mass-media, călătoriile etc., aduc pentru un moment astfel de cuvinte în actualitate, căci a existat o epocă în care ele au fost active. Prin urmare, putem reprezenta grafic submulţimile vocabularului ca în Figura 2.1.

Mobilitate şi dinamism

a

b

c d

Figura 2. 1. a – vocabular activ; b, c, d – vocabular pasiv, cu grade de cunoaştere şi recunoaştere descrescândă.

Şi la nivelul unui cuvânt există sensuri active şi sensuri pasive. De exemplu, miez este un cuvânt pe care orice vorbitori de limba română îl poate defini, cu aproximaţie, ca „parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc.”. Valoarea temporală, înregistrată în DEX ca (sensul 3) care apare doar în expresii fixe este, de asemenea, relativ cunoscută (miezul zilei, miezul nopţii (12 h, 24 h), miezul verii, miezul iernii), dar mai rar folosită. Urmează sensul figurat: „semnificaţie”, „esenţă” a unei probleme, utilizat de categorii diverse
Proiectul pentru Învăţământul Rural

60

Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului

de vorbitori, nediferenţiate socio-cultural. Sensul tehnic, „formă prin care se obţin goluri sau scobituri în piesele turnate prin topire”, este cunoscut şi utilizat, evident, numai de către profesionişti. În concluzie, vocabularul activ şi vocabularul pasiv reprezintă o clasificare impusă de mai multe criterii şi care se suprapune altor clasificări şi se completează cu alte clasificări. Vocabularul activ coincide, în mare măsură, cu VF, iar în vocabularul pasiv intră subgrupele din masa vocabularului (regionalisme, arhaisme, neologisme, termeni literari, termeni populari etc.) Exerciţiul nr. 3 Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere 1. Un cuvânt precum meterhanea ar avea gradul de frecvenţă zero, dacă nu ar fi înregistrat în DLR (dicţionarul-tezaur al limbii noastre), în dicţionarele enciclopedice, explicative sau în dicţionarele speciale etc., de neologisme, arhaisme etc. a) Defineşte cuvântul, după oricare dintre aceste dicţionare; .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... b) Enumeră contexte în care ar putea să apară acest cuvânt. .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 2. Cuvântul strămurare desemnează, în limba română veche, un băţ ascuţit sau o prăjină cu vârf de fier, folosită în trecut pentru a îndemna vitele la mers. El certifică o ocupaţie veche din mediul rural. Pentru vorbitorul citadin de astăzi, el are, în mod cert, frecvenţa zero, ceea ce ar însemna, practic, un paradox privind structura vocabularului. Numeşte cele două clase în care cuvântul poate fi clasat, totuşi, salvând aparenţa paradoxală. .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 3. Cuvântul moşie are a) un sens activ şi b) câteva sensuri pasive. Defineşte aceste sensuri şi precizaţi sfera de utilizare în care se încadrează. .................................................................................................................................... ....................................................................................................................................

4.5. Vocabularul special şi specializat reprezintă grupele de cuvinte organizate
după criteriul frecvenţei, criteriul funcţional, prin ierarhizare pe axa (de natură psihologico-socială) a „intereselor şi preocupărilor”. Opoziţia clarificatoare se realizează, în principiu, cu vocabularul uzual, cu precizarea că specializările (lexicale, fono-morfologice, semantice) definesc grupuri în mod ostentativ „închise”. Alte opoziţii se creează cu
Proiectul pentru Învăţământul Rural

61

incubator. şase. închisoarea.) ilustrează semnificativ „lumea” utilizatorilor.. 2002.5. ghişeu „şliţ”. goarnă. sinonimică etc. bătaia. celor de la polul opus: masa vocabularului. cu nuanţele de rigoare. Sursele argoului sunt: unele arhaisme („părăsite de limba literară”. ceea ce înseamnă că grupele „speciale/specializate” se suprapun. prin metamorfozare: abajur „fustă scurtă”. Cei mai mulţi referenţi desemnează: hoţul. aripă. aftă. pentru a limita transparenţa comunicării doar la persoanele iniţiate. jandarm. nasol. incintă. dovedind încă o dată mobilul psiho-social care funcţionează ca factor organizator al acestui grup de cuvinte. diurnist. Câmpul semantic rezultat din cuvintele cu cea mai mare frecvenţă (şi bogăţie semantică. molie. amortizoare „sâni”. cu vocabularul fundamental. domeniul de „specializare”. bordei „închisoare”. termeni de rudenie – balabustă. r. remorcă. a. Vocabularele speciale sau de grup sunt argoul şi jargonul. calfă. decan. cioc. băutura. cărora li se conferă sensuri speciale. pentru care argoul are. zbanghiu. bostan („cap”).: bobocel. gradul ierarhic într-o „bandă” etc. binoclu etc. alături de referenţii din VF. împrumuturi din alte limbi. 4. şest. poliţistul. angrosist. gagică. utilizat în special de către mediile interlope. Tratatele şi dicţionarele de specialitate dovedesc că pentru fiecare referent există o serie sinonimică foarte bogată. bot. cuvinte proprii: părţile corpului – alunecători. I. soldaţii preiau adesea asemenea termeni. astfel încât unele lucrări de specialitate vorbesc despre un „argou al elevilor şi studenţilor” (diriga. Termenii obsceni îşi găsesc un loc privilegiat în argou. Cercetătorii mai riguroşi consideră că este o simplă „tendinţă”. calfă. belea.1. Argoul este reprezentat prin vocabularul de grup. ienicer „poliţist”. naşpa. ghiozdan („stomac”). bord. de altfel. măcar parţial. gagiu „om” etc. p. gândirea. bufet. dulap. Toma. („ochi”). în original. prostituţia. icre („creier”). muie („gură”). Elevii studenţii. ilegalist etc. mate. ciacâr etc. însemna. în limbajul familiar: baftă. de asemenea. căutători. ţiganul. Pentru noţiunea de „hoţ” cuvintele argotice. respectiva („soţie”). boabă). căţea. „ţigan”). gulie. extrem de numeroase. calităţi – nasol. „au mai rămas”. m. termeni uzuali. informatorul. încadrabilă. mai ales din vorbirea romilor: gabor „poliţist” (cuvântul de origine maghiară. un argou al militarilor în termen (osu „Ofiţerul de Serviciu”. sentimentele şi preocupările lor. vocabularul neliterar etc. care poate depăşi o sută de termeni. anii de puşcărie.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului limba literară. evident. Aceste cuvinte alcătuiesc fondul activ al vorbitorilor respectivi. tiribau „arest” etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural Sursele argoului Pseudo-argoul 62 . cange („mână”). de către infractori sau alte medii restrânse. clanţă. ataş („fund”). pot indica şi vechimea. (homo)sexualitatea. hultan. 76): aghiotant „hoţ”. în procesul firesc de pătrundere a unor asemenea termeni. puternic „coloraţi” stilistic. cantalup. neologismele nesocializate sau socializate cu alte sensuri: elice „limbă”. diblă. ciupitor.

procese. ca elemente de jargon. Din cauza aceasta. cu o exacerbare între 1850 şi 1944. fiecare dintre denumirile acestea au şi un sens uzual şi alte sensuri secundare. pe axa intereselor. El reprezintă o subcategorie a ceea ce numim „vocabular ca sferă limitată de utilizare”. bulivar ş. şi aceasta este o grupă lexicală delimitată prin factorul socio-cultural.3. care circulă în paralel cu termenii uzuali. ca sinonime perfecte.a. termenii de jargon nu acoperă o necesitate lexicală. calităţi etc. Spre deosebire de neologismele necesare – care corespund unor realităţi noi (computer) sau unor sensuri. bye-bye. electrotehnică. vocabular de specialitate poate exista pentru mult mai multe domenii decât cele care au limbaje de specialitate. Ion Ghica povesteşte cum vorbea mătuşa sa. la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. ca cea mai pregnantă caracteristică.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. şi o structură morfo-sintactică şi stilistică particulară. general. a „preţioaselor ridicole” din burghezia în ascensiune: musiu. nuanţe noi: a faxa. adică inutile. câte ramuri ştiinţifice şi profesiuni au un statut suficient de bine delimitat. A urmat moda franţuzismelor. cercetători diferiţi folosesc termeni şi accepţii diferite ale vocabularului de specialitate. neglijentă. Vocabularul de specialitate nu trebuie confundat cu „limbajul de specialitate”.5. care îşi lăuda evghenia („nobleţea”). filfizon. iar totalitatea termenilor care desemnează obiecte. se numeşte nomenclatură. orice termen de specialitate se numeşte termen tehnic (indiferent că el aparţine medicinei. termenii de jargon provin mai ales din engleză (britanică şi americană): O. I. Evident. În prezent. persoane. metalurgiei).5. utilităţilor etc. care au surprins folosirea semidoctă – deformată. în alte limbi. În plus. fenomene. Vocabularul specializat este format din terminologiile de specialitate ale diverselor profesiuni şi domenii ştiinţifice. care presupune.). care au fost integrate definitiv în limba română modernă. şarlă.. din atâtea subdiviziuni.. Alături de alte câteva zeci de mii de cuvinte de origine franceză. integrată într-un proces mai general de bilingvism cultural. a fost ironizată de către autori ca V. la rândul ei. Prin urmare. artificial utilizate: a amorsa. a flana. business etc. inubliabil. metalurgie. week-end. a anvizaja. ei reflectă snobismul unor indivizi sau grupuri socioTipuri de jargon culturale. în principiu. Jargonul cuprinde cuvintele neologice insuficient integrate în sistemul fonomorfologic al limbii române şi incomplet socializate. În această Nomenclatura subramură lingvistică. Terminologiile de specialitate sunt astăzi atât de numeroase şi atât de dezvoltate pentru fiecare domeniu. unele împrumuturi din franceză (ca şi din italiană) continuă să se păstreze şi astăzi. L. 4. care a durat aproape două secole. dar face parte din acesta. Franţuzomania. care cred că astfel îşi dovedesc „superioritatea”. asemenea cuvinte se numesc barbarisme. Fenomenul este vechi în română. Unii continuă să denumească prin „termeni tehnici” numai cuvintele care reprezintă domeniile strict tehnico-ştiinţifice: mecanică. K.2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 63 . indimenticabil (it. a lista (un text cules prin tehnoredactare computerizată). ca franceza. Caragiale. Alecsandri. impardonabil. mefient etc. încât să-şi creeze un vocabular propriu. numită chiar terminologie. job. încât lexicologia şi lexicografia au dezvoltat o altă ştiinţă conexă. alcătuită. arhitecturii sau electronicii. prin opoziţie cu vocabularul uzual.

cuvinte calchiate: turnesol. de asemenea. cu adaptările fonomorfologice de rigoare. engleză etc. locuţiuni. dicţionare de termeni marinăreşti. dicţionare de argou şi expresii familiare. să întărească specificitatea lexicului respectiv. în acord cu dinamica societăţii. unele cu încărcătură metaforică foarte bogată. procesul. în care încă mai există loc mult de noi rezolvări. Termenii tehnici trebuie să aibă o valoare denotativă clară.nu există şi turnùri. Am citat deja. – am citat la întâmplare ştiinţe şi profesiuni . soluţie etc. franceză.: a face de cart. formaţii lexicale etc. transporturi. fenomenul. sintaxă etc. studiile. latine. operaţie. dar şi din italiană. fr.. de comunicare etc. hârtie sticlată. pe rădăcini sau afixe (prefixoide. obiectul desemnat etc. etc. O condiţie a selecţiei cuvintelor în vocabularele de strictă specialitate este monosemantismul lor. de la a calma. sintagme specifice. fără riscul unor interpretări datorate conotaţiilor suplimentare. dicţionare bilingve. fonetic. Reţine ! 64 Proiectul pentru Învăţământul Rural . onomastica au generat o literatură de specialitate şi o producţie lexicografică impresionante. consoană. fonologic. pe de altă parte. Lexicologia. pielărie etc. juridici. administraţie. care să exprime pregnant. vezi infra) savante (greceşti. două dicţionare de termeni lingvistici. morfologie. Caracteristicile terminologiei de specialitate Aparţinând fondului neologic. geologie.. multe asemenea cuvinte au circulaţie internaţională. comerţ.. folosite cu sensuri speciale: asociere.). Aceasta nu înseamnă că în vocabularele respective (biologie. altele încă mai specializate. economici (cu nenumărate subspecializări şi criterii de selecţie şi echivalare). precum şi formaţiuni hibride: algo-calmin (< lat. zone geografice. terminologia lingvistică. Trecerea unor termeni şi expresii din vocabularele de specialitate în uzul comun sau în alte limbaje cu sferă restrânsă ţine de mecanismele naturale ale evoluţiei societăţii şi a limbii. Alături de tratatele. lexicologie. Există. marină. istorie. algos „durere” + form. cuvinte uzuale. unele generale. a trage obloanele. cuvinte nou create. arhitectură. dicţionare tehnice (în sensul restrâns al cuvântului). acestea reflectă foarte clar dinamica limbii. traduceri. revistele de specialitate.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Sursele cuvintelor de specialitate sunt: cuvinte împrumutate. medicină. calmer). poliglote pe domenii (tehnic. dat fiind ritmul de dezvoltare a societăţii umane. De exemplu. lexicografia. dicţionare de regionalisme. Ele nu fac decât să dovedească puterea de acţiune a frazeologismelor în orice limbă vie şi. aparţine unui mare număr de limbi moderne. Există însă dicţionare de arhaisme. manualele. înregistrând cuvintele pe epoci. geografie. afixoide. calmin. în general. cf.). drept. rădăcină pătrată etc. căci semnificaţia lor este accesibilă exclusiv profesioniştilor. în Bibliografia selectivă de la Capitolul 1. vocală. rom.

). în variantele corecte.soţie – termen literar standard (opus lui nevastă – popular. lat.soaţă – termen din literatura beletristică (înv. • Vocabularul neliterar include toate celelalte variante lexicale (popular. incluzând VF. arte. relaţiile sociale. pe când cel de-al doilea le poate include. Totuşi.. În limba română veche. transporturi. poetic).6. bonjur. molie – argotic. b) neologismele din limba română. la alegere. a spune pe de rost. Este o grupă destul de mare şi de eterogenă. Astăzi. regional. În ce grupă lexicală organizată pe axa selecţiei temporale se poate încadra această utilizare? 3. c) termenii de argou. e) al unei profesii.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Exerciţiul nr. argou. mersi. Caută la fişierele unei biblioteci sau la cele on-line şi înregistrează câte un dicţionar de specialitate pentru: a) limba veche românească. ştiinţe. d) tehnic plurilingv. Exemplu: . bonsoar? 4. Cel dintâi se opune subclasei populare.). normate. pardon. cuvântul polisemantic rost „sens”. este cea care corespunde variantelor limbii. literatura etc. Cum se numesc în lexicologie termeni şi expresii de tipul: madam. • Vocabularul literar include cuvintele scrise şi rostite în conformitate cu sistemul normelor care asigură caracterul cultivat. părţi ale terminologiilor speciale (administraţie. dar şi termeni care desemnează realitatea înconjurătoare. 4 Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere 1. ca şi altele – analizate mai sus. acest sens se mai păstrează doar în expresii ca a lua pe cineva la rost. îngrijit. speciale etc. jargon. rostrum). . avea şi sensul „gură”. „raţiune” etc. presa. 2. Vocabular literar şi vocabular neliterar O altă grupare binară organizată după criteriul funcţional-ierarhic. arhaism etc. sa calculat că într-o limbă nu se folosesc mai mult de 4000 de cuvinte „îngrijite”. fiind deci o grupă încă mai cuprinzătoare şi mai Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Trebuie să facem deosebire între vocabularul literar standard şi vocabularul literar beletristic. dar şi arhaice. Şcoala are un rol important în lărgirea sferei sociale a utilizatorilor vocabularului literar.. „vorbire” (cf. impusă de acţiunea factorului social-cultural. în general: literară/neliterară.

d. m. pă. Unii specialişti consideră că pot fi incluse în vocabularul popular şi acele regionalisme care sunt bine cunoscute de întreaga comunitate a vorbitorilor de limba română: . prieteni. dar şi termen literar standard: .). a. mamaia. Eterogenitatea şi mobilitatea acestui segment lexical provine nu numai din numărul mare al colectivităţilor organizate pe axa temporală. mă. Unele familiarisme au. vs. familiale.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Îngrijit / neîngrijit eterogenă decât „perechea” sa de pe axa intensiv-extensivă (calitativ/cantitativă) a factorului social-cultural.nea (Banat. singurul element specific fiind utilizarea lor în mediu restrâns. prin raportare la cel regional. mocan. loc de muncă). diverse diminutive sau orice alte creaţii accidentale. fiind alcătuit din cuvinte şi expresii utilizate în microgrupuri (familie. mersi.). nevastă. neologic. Aşa apar cuvintele de origine infantilă. Transilvania). c) expresivităţii: năduşeală (pentru „transpiraţie”). cunoscute şi utilizate doar în cadru restrâns. pucioasă (în loc de „sulf”) etc. mai ales termenii de adresare către membrii familiei. chestie. Altele sunt creaţii la nivel lexical sau semantic. puiuţ. zăpadă (Muntenia).. intime. e) Se amestecă în vorbă doamna domnului Iorgu. ci şi din variaţiile de registru la nivel individual. Exerciţiul nr. d) Intră în discuţie muierea domnului Iorgu. b) exclusivităţii termenilor (pentru unelte şi instrumente populare: furcă. 66 da/nu da/nu da/nu da/nu da/nu Proiectul pentru Învăţământul Rural . De aici rezultă o subdiviziune specifică: popular/familial. a pupa. circulaţie răspândită. intim. treabă ş. nene. mătură. c) Intervine în discuţie soţia domnului Iorgu. cioban ş. a păpa. Vocabularul popular a fost deja definit mai sus. El include termenii nestandardizaţi. suveică etc. d) dorinţei de evitare a termenilor literari.păcurar. prea specializaţi: burtă (în loc de „abdomen”). mutră. în relaţii neoficiale. de microgrup. muşeţel (în loc de „Matricaria chamomilla”). 5 Aparţine registrului literar enunţul (încercuiţi varianta corectă): a) Se amestecă în vorbă nevasta domnului Iorgu. Microgrupul respectiv îşi selectează cuvinte sau sensuri ale unor cuvinte din diverse alte segmente ale vocabularului (popular. adoptate ca un limbaj intern. neoficial: ăsta. Vocabularul familiar este o subramură a celui popular. oier. sudoare. a.. datorită: a) nivelului cultural-educativ: popă. în anumite împrejurări. percepuţi ca pretenţioşi. utilizaţi în mediile rurale. spaţială. Nu numai oamenii cu o instrucţie redusă folosesc cuvinte sau forme neliterare. b) Se amestecă în vorbă soţia lui nenea Iorgu. ci şi cei culţi. baftă. ştiinţifici. vs. râie (în loc de „scabie”). regional etc. argotic. grăsan. omăt (Moldova). tâmpit. suburbane sau chiar urbane. totuşi. culturală.

el îl elimină pe cel cu valoare substantivală. din analiza segmentelor lexicale de mai sus. nobil. poate să se nască. unii termeni. chiar în VF (telefon). abac trec în masa vocabularului. Cauzele deplasărilor lexicosemantice Cauze extralingvistice (social-politice. bombă atomică. el îşi poate schimba sensurile (prin actualizarea. funcţii. de obicei. în vocabularul uzual. arină se deplasează spre marginea masei vocabularului. practic. de origine slavă (probabil.. de origine latină (harena) este înlocuit cu nisip. apariţia unor realităţi noi (obiecte. fenomen numit de către neogramatici „cuvinte şi lucrări”: apare o noţiune nouă.lat.) impune nume noi. evghenicos (de origine greacă). Dinamica vocabularului Schimbări lexicosemantice S-a înţeles. mai multor submulţimi. cu un sinonim mai consistent. regional (arină – Crişana). Cauzele apariţiei şi dispariţiei cuvintelor dintr-o limbă. un diftong şi 3 consoane. ca element dialectal (meglenorom. cuvintele care generează ambiguităţi. a verbului a avea: Ai ai? Întrucât verbul respectiv este mai frecvent utilizat în limbă (rezistă mai bine. chiar dacă are corp fonetic redus. .polcovnic (de origine slavă). cu elemente latino-romanice sau cu creaţii interne colonel. Cauze lingvistice: • cuvintele cu corp fonetic redus. sau poate să piară definitiv. adunare. căci răspunde mai multor criterii şi axe de clasificare. că vocabularul este o mulţime ale cărei elemente sunt într-o continuă mişcare. mitralieră. în raport de schimbările lingvistice sau extralingvistice. fenomene etc. dispare şi cuvântul care o desemnează: voievod. şi mai expresiv: usturoi (2 vocale. apare şi cuvântul corespunzător.evoluţia societăţii. ca înveliş sonor. socializarea unuia în defavoarea altora). o metaforă construită pe un augmentativ: a Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . culturale): • contacte lingvistice (determinate istoric): . şfară. dispare o noţiune. . ai „Alium scorodoprasum”. allium > rom. respectiv. . prin acţiunea legii clarităţii vorbirii. Noţiunea de ai este exprimată. telefon. în secolul al XIX-lea. Dincolo de faptul că un cuvânt aparţine. pentru a denumi o noţiune absolut nouă în existenţa umană. căci face parte dintr-o paradigmă şi dintr-o sferă semantică centrală (verb auxiliar echivalat cu instrumentele gramaticale). poate să treacă dintr-o arie de frecvenţă în alta.slobod este dublat de liber etc. economice. din cauza omonimiei (omofoniei.7. în perioada când era activ sau măcar în perioada de deplasare spre marginile vocabularului pasiv. în fondul pasiv.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. prin contactul cu limba bulgară).arina. Acesta însă se confunda cu persoana a II-a sg. arină). informatică trec în fondul activ. acţiuni. omografiei) sunt înlocuite de sinonime cu individualitate mai pregnante. dacă nu a fost înregistrat într-un dicţionartezaur. la un diftong). . cauzele deplasării în arii şi grupe/subgrupe diferite au dublă natură. într-un document oarecare. iatagan. preşedinte. divan (de origine turcă) sunt înlocuiţi.

suita de cercuri concentrice pentru a exprima dispunerea principală a grupelor de frecvenţă. ca arhaism şi regionalism (Banat. temporale. termeni de strictă specialitate. după axele de organizare. compunere. viaţă social-politică. a b c d Figura 2. Structura vocabularului. în general. aşadar. este. verbe auxiliare etc. altfel spus. Crişana). conexiune). jargon. Structura funcţional-ierarhică a vocabularului.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului ustura+oi). circa 100 de unităţi. Se creează noi sensuri. dar a fost împins spre marginile masei vocabularului.3. în limba română. Intervine factorul psihologic. c) urmează diversele subgrupe din vocabularul activ (termeni ştiinţifici. 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural .). b) sfera următoare este ocupată de celelalte subgrupe lexicogramaticale (nume de rudenie. termeni literari. sistemul pronumelor etc. arte etc. nume ale părţilor corpului. creaţii individuale. Figura 2. tehnici şi profesionali. în mod convenţional.prin noţiunile desemnate sau prin forme. în limba română (175.).) absolut necesare comunicării. a) în centru. Ai nu a dispărut de tot. marcată de acest dinamism al unităţilor alcătuitoare. dar şi al criteriilor şi formelor de organizare. acestea se organizează astfel (Figura 2. nucleul VF.3. populari. reprezentat de cuvintele-unelte (prepoziţii. 4. actualizaţi numai în grupuri de vorbitori restrânse după axele spaţiale. cantitativ. care acţionează în virtutea unor mecanisme psiholingvistice – legile. Utilizând. cu tot cu variante. e) spre margine. în ultimul cerc.) şi toate celelalte cuvinte care îndeplinesc condiţiile enumerate mai sus (în modulul A).000 de unităţi. rare .000. argou. după criteriul funcţional-ierarhic (criteriul frecvenţei). cf. din diverse domenii – administraţie publică. termeni relativ frecvent utilizaţi în relaţiile interumane. regionalisme. hapaxurile.8. diferenţa până la aproximativ 1500 de cuvinte. se situează cuvintele de mult ieşite din uz. după gradul de intensitate a factorilor ordonatori.3. reprezentând. neologisme. numele principalelor acţiuni umane. d) urmează sfera vocabularului pasiv (arhaisme.). Dinamica vocabularului este dată de relaţia sa foarte strânsă cu viaţa socială. se situează un nucleu foarte restrâns. cuvintele apropiate de cota zero de frecvenţă. numeralele de la 1 la 10. 150. Acestea completează masa vocabularului până la cca. profesionale etc.) corespunzători unui prim tronson din masa vocabularului. prin care se creează noi cuvinte (prin derivare. conjuncţii. împrumuturi foarte recente. sensuri foarte specializate.

4. clarităţii vorbirii. socialcultural.. Evenimentul – capital în viaţa unui popor – s-a reflectat vizibil în vocabularul limbii române. justifică aprecierile cercetătorilor cu privire la rolul de „imens fond lexical de rezervă” al acestuia şi de „laborator” al noilor unităţi de bază sau al resurselor expresive ale limbii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . C. În sens invers. Figura 2. Acţionează factorii extralingvistici – permanenţi – evoluţia obiectivă a societăţii. (prin evenimentele din decembrie 1989). termeni din masa vocabularului. au ieşit din VF termeni ca tovarăş. Dinamica vocabularului Numărul mare de cuvinte din fondul pasiv. au pătruns în vorbirea cotidiană. care s-au deplasat spre masa vocabularului şi unii au ajuns foarte rapid spre sfera rarităţilor lexicale. P. B. privatizare. economiei vorbirii. Toate aceste fenomene sunt dovezi ale caracterului viu. adulţi.. profund uman al vocabularului. bătrâni) au asistat la un fenomen politico-social şi economic. dar şi cei temporari – anumite evenimente mari din viaţa unui popor. cultural de amploare: schimbarea unei orânduiri social-politice.. supermarket şi mulţi alţii (cf. parlament. De exemplu.O. din masa vocabularului.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului tendinţele şi principiile analogiei. senat.4. Brusc. generaţiile de astăzi (tineri.) a b c d Figura 2. Marea Adunare Naţională etc. butic. A. Cepeex. din vocabularul pasiv. a unui regim dictatorial (comunismul) cu unul democratic. „actualizate” şi intrate chiar în VF. inclusiv în VF: indexare.B.

P. logofăt. pâine. 5. De la chioşcari la vesternizare. dinte. 1981. Paraschive. condur. 3) computer. următoarele cuvinte în limba română: butic. Enumeră cel puţin cinci caracteristici definitorii ale cuvintelor din VF. tigru. Dă cinci exemple de cuvinte din vocabularul popular. chioşcar. Editura „Humanitas”. abataj. 5) disident. Lucrarea finală de evaluare 1. ghiduş. cal. 9. Grupează cuvintele de mai jos în două coloane.. Hasdeu) 7.. 3. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Caută în dicţionar sinonimele literare ale următoarelor regionalisme: barabulă. 1993. 10. Bucureşti. plop. arhon-postelnice. astru. Mi s-a urât cu pârnaia” (Eugen Barbu) 6. cocon. Filimon). cap. 2. Enumeră cinci vocabularului. a bea. porumb. tină.. Cărui grup din masa vocabularului îi aparţin cuvintele: 1) aerodrom. covor. 2) cosmonaut. reprezentând: a) vocabularul fundamental. vargă. Editura Albatros.. Bucureşti.” „Cu şuriul ştii să dai? Să nu fie vânzare . mineriadă. Cum se numeşte fenomenul lexical prin care s-au creat. mancurtizare. nepot. mon cher?” (B. bumb.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4..9. după 1989. şi Dorin N.” (N. subgrupe lexicale care alcătuiesc masa 4. emanaţie. 8. o ţâră. dacă nu beauté. 4) convergenţă. actualizat şi activizat. Mic dicţionar de termeni actuali. curechi. liber. Stabileşte domeniul nomenclaturii în care se încadrează termenii de la întrebarea 8). hulub. scrânciob. să mă bunghesc şi eu!” „Hubărul îl măsură dintr-o ochire. iepure. Uriţescu. Explică sensul cuvintelor de jargon din textul de mai jos şi preconizaţi din ce epocă istorică provin: a) „Atât am să te rog. orz. Subliniază cuvintele argotice din textul de mai jos şi explică-le printrun sinonim sau o parafrază: „– Ia stai.. b) „E gentilă. Ce cauţi aici. perje. b) masa vocabularului: ac. Foloseşte pentru răspuns lucrările: Florica Dimitrescu. colb. Dicţionar de cuvinte recente.

Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. Literă. E. Textul dovedeşte însă că termenii din VF sunt foarte uzuali. fura. Scrisoarea a III-a: „iubirea de moşie”). 4 1. deci se subliniază cu două lunii 2.) „pământ strămoşesc”. Eminescu. În realitate. avea. 1974. Cuvintele din fondul principal: a auzi. se.) „lucru de care cineva poate să dispună cum vrea”. crump – cartof. floare. 2 1. 2. în lucrări de specialitate (istoria muzicii etc. (înv. b) MV: oarecine. sanguin. arhaism. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr. de împroprietărire). cleşte. a elibera. sandviş. premisă. frunte. utilizat în Evul Mediu. Bucureşti. a) VF: în. de Anca Volceanov şi George Volceanov.10. în cronici. (înv. c) Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române.. în textele literare (pentru „culoarea locală”). femeie. căci. Editura Academiei. lucrurile stau invers. îl. 3. 3 1. Bucureşti. un. de. Constant. îmblănit. b) Dicţionar de neologisme. Comentarii La exerciţiul 2) nu am înregistrat în tabele cuvintele care se repetă în forme flexionare diferite. 3. an. de G. Mihăilă. când. aici. deşi prin aceasta ele confirmă capacitatea de circulaţie. de Florin Marcu. a crede. proprietate funciară (ţară). făcea. (fam. a citi. Exerciţiul nr. fin. a fugi. coşarcă – coş. din. termen de origine turcească. Bucureşti. s-ar putea deduce că există mai multe cuvinte în VF decât în MV (masa vocabularului). pom. b) În tratatele şi manualele de istorie. 19783. 1998.). fundul. albastru. după cum am văzut mai sus. a) Sens activ: „proprietate (mare) de pământ cultivabil. Celelalte cuvinte fac parte din masa vocabularului. standard al limbii române.) „patrie” (cf. Termen popular. act (domnesc. coacă. Exerciţiul nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural 71 . indispensabili într-un text care reflectă destul de bine nivelul uzual. mănânce. grădinii. 2. foc. E. Manea. care. cuptor. golâmb – porumbel.) „avere moştenită”. le. să. şi. aur. literar. Exerciţiul nr. R. gata. a) Dicţionar al limbii române vechii. nu. 1 1. şi pop. a) „fanfară militară” turcească. măr. Livpress. b) Sensuri pasive: (înv. cuţit. Judecând după repartiţia cantitativă a cuvintelor din acest text. putuse. coapte.

11. 19672. Limba română contemporană. trimiterile s-au făcut în cuprinsul textelor pentru studiu. Sinteze de limba română. COTEANU. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. neologismele. de Ilie Manole. Termeni de jargon. stabilitatea. Regionalismele. 2. Angela. 1985. BIDU-VRĂCEANU. Structura vocabularului limbii române contemporane. metaforizare etc. Privire generală. germană. HRISTEA. Gheorghe Ionescu. 3. Ion. Exerciţiul nr. Vechimea. Test de evaluare 1. 72 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Arhaism semantic. maghiară E. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 3. Bucureşti. arhaismele. e) Dicţionar marinăresc. puterea de derivare. Limba română contemporană. Surse bibliografice BIDU-VRĂNCEANU. TOMA. 5 Enunţul c) 4. Albatros. S. Theodor (coordonator). Narcisa. argoul.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului d) Dicţionarul tehnic poliglot – română. Pentru lucrările de strică specialitate. Ion. Editura „Niculescu”.. compunere. Angela. Editura „Albatros”. Bucureşti. 2001.B. Bucureşti. a) VF b) MV ac cocon cap orz plop astru covor logofăt cal tigru aer condur porumb ghiduş iepure abataj nepot dinte liber a bea pâine 2. 1986. 1984. FORĂSCU. scurtimea. 1982. Bucureşti. frecvenţa mare. rusă. Bucureşti. franceză. polisemantismul. N. engleză. jargonul etc.

noroi. 2p. 5. x 10 = 10 p. 5. 2p. 8. porumbel. Aparţine fondului neologic. mon cher = „dragul meu” – termeni francezi sau de origine franceză. 2p. praf. postelnic = mare boier. 6. 7.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. 2. Se acordă câte 5 puncte pentru cel puţin cinci unităţi corect clasate în grupele a) şi b) : 2 x 5 = 10 p. x 5 = 10 p. aghiotant al domnitorului – termeni din epoca fanariotă. 9. popă.). „prim” etc. 8. leagăn. zău. Punctaj: 1. 3. informatică (3). chestie. (4). 7. 10.2). x 5 = 10 p. 10 p. 2p. 9. 10. hubăr = hoţ cu experienţă. 4. 10p. fizică/matematică/logică etc.Aeronautică (1. începutul secolului al XIXlea. b) gentilă = drăguţă. cartof. 2p. x 5 = 10 p. nasture. Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . prune. vergea. 1p.5 x 4 = 10 p. ăsta. a) arhon = titlu de politeţe (echivalent cu „şef”. beauté = frumuseţe. nevastă. 6. x 5 = 10 p. şuriu = cuţit. varză. puţin. vânzare = trădare. 2. pârnaie = închisoare. Dinamica vocabularului. Total: 100 p. x 5 = 10 p. politică (5). a se bunghi = a se uita.

... Sinonimia ................78 5..........12...... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste.... Polisemia ...74 5..............90 5........................14............... psihologice................................................80 5.... Antonimia ..... Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: să faci o analiză a componentelor semice ale cuvântului.............. să eviţi greşelilor de exprimare generate de paronimie... Noţiune – semnificaţie – sens ......................................................... sociologice.. prin îndelungi procese de esenţializare a trăsăturilor stabile ale fiecărui element component...................6..............4.................. există la toate popoarele..... nuanţarea şi plasticizarea vocabularului individual............................................. căci ideea abstractă de casă...........................7.........Organizarea semantică a vocabularului Unitatea de învăţare nr................................ Test de evaluare (Test grilă) ... metaforice ale cuvintelor polisemantice............................................................. Dezambiguizarea.......................... să sesizezi şi să utilizezi valorile conotative ale cuvintelor.... Noţiunea este unică şi universală..........8...........................11... în general.......94 5.. Omonimia................ Această particularitate determină dificultăţi de abordare......5............ specific vocabularului........... să utilizezi deprinderile de analiză semică şi contextuală pentru îmbogăţirea......1......... Paronimia.............................................. de exemplu........... să explici principalele cauze şi direcţii ale schimbărilor semantice........................9....... alături de cele denotative.. prin interacţiunea aspectelor lingvistice cu cele filosofice....... Un cuvânt desemnează........................ Obiective educaţionale.........2..............93 5.74 5.................. să identifici sensurilor secundare..2............89 5..............................84 5........................................................................................................ o noţiune............ Noţiune – semnificaţie – sens Ocupându-se de conţinutul cuvintelor....................82 5.........1........................... Este domeniul despre care se poate afirma cel mai puţin că permite o analiză „strict” lingvistică. logice........................................... 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural ................13..... Schimbările semantice ................ care este „forma logică de reflectare a lumii în gândirea omenească”............... 5......................................... care esenţializează în mintea noastră obiectul palpabil din realitate..................... să recunoşti seriilor omonimice şi dezambiguizarea lor în procesul comunicării.....88 5. 5 ORGANIZAREA SEMANTICĂ A VOCABULARULUI Cuprins: 5......... să valorifici seriile sinonimice în eforturile de nuanţare a exprimării ....76 5........................................................ Hiponimia / Hiperonimia .... Câmpul semantic ................................... dar îl face şi interesant................... în principiu.........93 5............................. analiza semantică....10................................ antropologice etc............................... semantica (semasiologia) îşi manifestă caracterul social-istoric........85 5....3........................ Surse bibliografice..

căsnicie. în timp şi spaţiu.) Obiect real Noţiune abstractizare maximă Semnificaţi substituire Sens actualizare contextuală Nuanţă detaliere contextuală Figura 3. Altele. De exemplu. desemnat. a imaginii logice. Actul prin care unui obiect îi atribuim un nume se numeşte denotaţie (sau denotare. referinţă). locuinţă. metru. 3. denotat. în spaţiu etc. masa-masă. Numelui care îl denotă (desemnează) îi spunem semnificant (significant) etc. 7. Aşadar. adică sunt monosemantice (carbon. cameră” (reg. Este produsul vorbitorilor. în anumite contexte lingvistice şi situaţionale. pentru că semnificaţiile din diferite limbi nu se suprapun perfect. Sensul este o asemenea componentă. .„mulţime” de copii.Organizarea semantică a vocabularului Semnificaţia este exprimarea noţiunii. gospodărie. familie. cutie (casa pentru litere tipografice). 5. Polisemantismul reprezintă o posibilitate de clasificare (organizare) coerentă a vocabularului. casă de veci).„odaie. Exemplu: semnificaţia cuvântului casă se compune din următoarele sensuri: 1. Obiectului denumit i se spune semnificat. în expresii precum: casa-casă. Ea reprezintă o substituire. în anumite contexte lingvistice şi situaţionale. căci pronunţarea cuvântului ne scuteşte de a avea în faţă obiectul din realitate.1. 6.1. referent. ca în exemplul de mai sus. cf. conţinutul cuvântului reprezintă un complicat proces de abstractizări şi concretizări în relaţiile semnificat-semnificant (Figura 3. în forma unui cuvânt. desemnare. adică o anumită concretizare a semnificaţiei.„mormânt” (cf.). . ipotenuză etc. Spunem despre acestea că sunt formate dintr-un complex de sensuri (şi nuanţe) sau că sunt cuvinte polisemantice. a nu avea casă şi masă. 2. încăpere specială (casa scării). Aceste posibilităţi de 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . au un singur sens. în expresia a avea o casă de copii. 4. după cum acelaşi cuvânt poate denumi mai multe obiecte. semnificare. expresia a face casă bună (cu cineva) nu se regăseşte în toate limbile.).„viaţă” (ordonată/dezordonată). casa cea mare (bună). . Exemplu: sensul 1) locuinţă. poate avea nuanţele de: . Aceasta înseamnă că semnificaţia se poate particulariza în mai multe componente. denumire. instituţie (Casa de Economii) Nuanţa reprezintă o detaliere a sensului. Acelaşi obiect poate fi denumit prin mai multe cuvinte. mult mai puţine. Procesul abstractizării/concretizării Clarificări terminologice Cele mai multe cuvinte dintr-o limbă naturală au mai multe sensuri. în timp. diferit de la un popor la altul.

conjuncţiile. paşi). el nu are o semnificaţie proprie. în funcţie de context. deoarece contextul este. nuanţele nou obţinute se numesc conotaţii sau. misselus „mizer”. ci sunt libere. passus. verbele auxiliare etc. stări. supra 2. de obicei. înţeles greşit ca „pe tăcute”.). pas. sentimente. după cunoştinţele actuale. neutroni etc..Organizarea semantică a vocabularului denotare constituie criterii de organizare semantică a vocabularului (sinonimia. valori conotative (suplimentare) ale cuvântului respectiv sau valori stilistice (afective. „in-divizibil”) – atom (divizat. servilos „de sclav. dar numai prin asociere cu un alt cuvânt. idei. expresive). trecerea dintr-o limbă în alta: slv. stilistică. mişel „nemernic”. etc. rom. Actul prin care se restrânge sau se lărgeşte sensul unui cuvânt.schimbarea atitudinii sociale: lat. fenomene.) induc sensuri. ∗ 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . corp fonetic redus ai – înlocuit cu usturoi (cf. b) cauze lingvistice: presiunea contextului (pierderea determinatului): covor persan > persan. ca cele fonetice. acţiuni etc. Totuşi. fiinţe. mai corect. Concluzia este că relaţia obiect-cuvânt trebuie să includă întreg lanţul prezentat convenţional în Figura 3. o turnură expresivă. silă. dar nu toate cuvintele exprimă noţiuni: instrumentele gramaticale (prepoziţiile. ţigări de Havana > havane. din negaţia franceză ne .1. rom. în general. În lingvistică.. a-tomos („ne-tăiat”. bazată mai ales pe mecanismele tropilor. cf. se pot încadra în nişte titluri generale. ambiguităţi (omonimii supărătoare) Ai ai? > Ai usturoi? La origine. dar nu reprezintă noţiuni∗. pierderea sentimentului etimologic (a sensului primar): lat. Sensurile. dar nu au un conţinut semantic propriu-zis: în induce ideea de „interioritate”. în protoni. trecerea din sfera de specialitate în uzul larg: a tămâia (relig.. 5. articolele. Schimbările semantice Schimbările de sens nu au caracter regulat.. după cum vom vedea. ca şi în schimbările de vocabular. evoluţia gândirii: gr. chiar şi cuvintele-instrument au reprezentat noţiuni: pas. sila „forţă” > rom. pas (pl.). mutualis „reciproc” > mutual.3. Sunt interesante pentru structura vocabularului prin cauzele. nuanţe. omonimia). extrem de numeroase şi variabile de la un cuvânt la altul. provine din lat. se numeşte conotaţie. a) cauze extralingvistice: schimbarea noţiunii: pană (de gâscă) > pană (de scris). căile şi rezultatele lor. extra . Aceste cuvinte au sens. prin obiect se înţelege orice semnificat: lucruri. azi golit de noţiune. etimologii populare (asocieri fono-lexicale întâmplătoare): lat.). „nenorocit” > rom. specific sclavului” – servie („umil”).şi intralingvistice. Cauzele schimbărilor semantice sunt.) – „a linguşi” (fr. Relaţia noţiune-cuvânt nu este foarte riguroasă: toate noţiunile se exprimă prin cuvinte.

adăugarea unui sens: limbă „organ al vorbirii”. pasăre (termen generic). . Căile de evoluţie sunt şi ele nenumărate. minus) > rom. haghios „sfânt”). o capacitate. rezultatele evoluţiei semantice: . reductibile la câteva tendinţe generale. . slv. pâine ~ existenţă. p. lucrarea a rămas. . metal. aceasta este realitatea. . înainte etc. încă. prost „simplu” (cf. în mare măsură. Bucureşti. patrie. nu vom pierde prilejul de a sublinia întâietatea compatriotului nostru. intitulată Încercare asupra semasiologiei limbi române. prostâi) > rom. prost „nepriceput”. de orice culoare (cf. sala a aplaudat. varză „verdeaţă”. a publicat o lucrare similară. complet necunoscută atât lui Michel Bréal. a hotărî < hotar). cât şi celor mai mulţi semanticieni străini din epoca respectivă şi de mai târziu”. inimă „suflet”. ministru. Hiperbola: (este) un distrugător. minister „funcţionar mărunt” (cf. natio „naştere” (< nascor) > rom. naţie. „a lua cu împrumut”. vatră ~ casă.de la abstract la concret: lat.depreciere de sens: tc. cf. Studii istorice despre transiţiunea sensurilor. 1887.restrângere de sens: rom. lat. . arh. ciornâi) > lichid pentru scris. şi a închiria. 1897). Teză de doctorat a lui Lazăr Şăineanu (valoroasă. anima „inimă. excelentă pentru momentul respectiv. Lazăr Şăineanu (18591934). concretizate în acţiunea unor figuri de stil: Metafora: cătrănit capătă sensul figurat de supărat. metaforizarea acţionează pe scară foarte largă. pehlivan „şarlatan”. 1984. (Theodor Hristea. (cf.. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . a (şi) arunca ochii pe fereastră etc. opera lui Eminescu. . Cotnar ~ vin. passer „vrabie” > rom. Sinteze de limba română. (e) trăznet. organ central al aparatului circulator” > rom.Organizarea semantică a vocabularului Lectură suplimentară „Părintele semanticii lexicale este considerat filologul şi indoeuropenistul francez Michel Bréal (1832-1915). naţiune „popor”. Deşi.lărgire de sens: lat. prin materialul bogat şi prin unele idei pe care le conţine).de la concret la abstract: a tăbărî („a aşeza tabăra”) > a tăbărî („a se năpusti asupra cuiva”) (cf.. probabil. . slv. Sinecdoca: pahar ~ băutură („am băut un pahar”). lemn etc. şi a lămuri < lamură.înlocuirea unui sens vechi cu un sens nou: rom. Ironia: aghiuţă (< gr. „legume proaspete” > varză „curechi”. . „fără minte”. Eminescu ~ volum de poezii scrise de Eminescu. 17). pehlivan „erou” > rom. şi pierit. arh. cu exact 10 ani înaintea lui M. Metonimia: limbă ~ vorbire. cerneală roşie). diverse obiecte (alungite) din piele.înnobilare a sensului: lat. Eufemismul: venerabil (bătrân). în fapt. ţi-am spus de o mie de ori!. a ( -ţi) se scufunda corăbiile. deşteptule! („prostule!”) Direcţiile schimbărilor semantice sunt. Science des significations (Paris. cerneală „negreală” (cf. autor al lucrării Essai de sémantique. „vorbire” > limbă „arătător al ceasornicului”. Bréal.polarizarea sensurilor: a împrumuta „a da cu împrumut”. care. a îndruma < drum.

................Organizarea semantică a vocabularului Toate aceste evoluţii îmbogăţesc şi nuanţează mult şi în permanenţă semnificaţia (totalitatea sensurilor) unui cuvânt.... c) calcul semantic.......... fr... mână.......... gură...................................................... 1 1............” şi-a extins semnificaţia spre sensurile: „(fel de) mâncare”......... majoritatea cuvintelor prezintă această calitate a polisemantismului... .................. sinecdocei)................. Consultă.............. cuvintelor creându-se un microsistem polisemantic..... polysemie (cf............................ b) tropii (figurile de stil).............. direcţia acestor evoluţii? ............... Cuvântul masă (pl... eventual. picior.................................................... dicţionarele înregistrează 54 de sensuri sub cuvântul cap.............................................................. singularul pentru plural............................... generală a Între aceste sensuri se păstrează o oarecare legătură.................................. 2... este un model de organizare semantică a vocabularului bazat pe Caracteristică capacitatea cuvintelor de a avea mai multe sensuri................... 5..4......... mese) „obiect de mobilier........................ 3...........)................... Trecerea lui ai „usturoi” în fondul arhaic şi regional este rezultatul însumat a două cauze ale schimbărilor de vocabular............................................................................... genul pentru specie şi specia pentru gen.................. Într-o limbă naturală... o lucrare de lexicologie sau lexicografie consacrată metaforei (metonimiei..... De exemplu.... Când numărul sensurilor unui cuvânt este foarte mare (şi Excepţii asta se întâmplă cu multe cuvinte din VF – părţile corpului omenesc: cap..... Fac excepţie unii termeni strict tehnici........ „intervalul de timp în care se mănâncă” etc.......... gr.... care sunt asemantice.. Cum este numită................... poly „mult” + semia „sens”)... Exerciţiul nr...) vorbim despre pletoră semantică......... 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural .................... ......... numele propriu pentru numele comun etc... Polisemia Polisemia................ ............... . conjuncţiile).... ochi.............................. în paginile de mai sus.... care sunt monosemantici......... „acţiunea de a mânca”.... Dă două exemple de schimbare lexicală datorată acestui procedeu stilistic.... Sinecdoca este o relaţie bazată pe transferul prin contiguitate (partea pentru întreg şi întregul pentru parte....... numele unor acţiuni – a face etc.... precum şi instrumentele gramaticale (prepoziţiile....................... Sursele polisemiei sunt: a) alunecările (deplasările) de sens.. Precizează care sunt acestea! .......... ştiinţifici etc.............

arici etc. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe de altă parte. Constantinescu-Dobridor. Evoluţiile urmează un traseu radial şi/sau un traseu şcolar (vezi Figura 3. cel semantic produce sensuri noi. v. sensuri conotative 3.2. respectiv a comunităţii vorbitorilor respectivi. dar dezvoltă (foarte) multe sensuri conotative. jazik. Fenomenul polisemantismului are un caracter sincronic. b). şi căile şi direcţiile de evoluţie a sensurilor. sensuri relaţionale Polisemantismul se formează prin dezvoltarea clasei 2) din clasa 1).a. dar şi diacronic. mai mult posibilităţi de clarificare a sensurilor (cf. Multiplicare/restrângere scalară indicator frunză (de ceas) (la conifere) Figura 3. Procesul lărgirii/restrângerii semantice este numit uneori derivare semantică prin comparaţia cu derivarea morfematică. cf.): a) 1. sensuri denotative 2. Această ierarhie este completată de I.2. Gh. deoarece se păstrează (în masa vocabularului) atât sensul primordial. acele bradului. pentru că înregistrăm sensurile existente în prezent în semnificaţia unui cuvânt. Multiplicare semantică radială: ac (de cusut) > ac de albină. Ca şi aceasta.b. acele ariciului (acul viespii). după cum procesul morfolexical produce cuvinte noi. cele polisemantice nu pot avea mai mult de un sens denotativ. ca model de sistematizare semantică. are un caracter iterativ şi regulat şi. impune câteva clarificări privind clasificarea sensurilor. Analiza ei.) vârf (de şină) ac încăpere (prin restrângere) recipient soluţie chimică Figura 3. de fapt. baie (scaldă) cadă bold clădire (prin extensie) ţeapă (la viespe. pe de o parte. b) limbă „organ anatomic” > limbă „arătător al ceasornicului”. 1980. slv. cognitiv). Coteanu cu clasa sensurilor parţiale (relaţionale) ale instrumentelor gramaticale.2 a şi 3. Polisemia este o dovadă a vechimii şi a vitalităţii unei limbi. în diferite epoci ale evoluţiei istorice a limbii. acul de cale ferată etc Din toate aceste precizări rezultă. cât şi sensurile actualizate la un moment dat. s.Organizarea semantică a vocabularului Exemple: a) limbă „organ anatomic” > limbă „vorbire”. c) limbă „organ anatomic” > limbă „popor”. „naţiune”.2. acele ceasornicului. Dacă un cuvânt monosemantic are exclusiv sens denotativ (denominativ.

afectiv. sens figurat (conotativ. hipocoristic (de alint) 2.corn3 „produs de panificaţie în formă de semilună”. originar.v. seminare c) evoluţie întâmplător identică a unor etimoane diferite: . „acelaşi”. homonymie. sens impropriu (nepotrivit.corn1 „excrescenţă osoasă frontală la animalele rumegătoare” .semăna2 „a însămânţa” < lat.): . omonimul se numerotează înainte de definirea sa. derivat din acesta (DEX. depreciativ (peiorativ) e) f) g) 5.somn „specie de peşte” Sursele omonimiei sunt multiple: a) dezagregarea sensurilor unui cuvânt (vezi supra: alunecări de sens etc. sens particular (contextual) 1. 80 Proiectul pentru Învăţământul Rural . + nymos „nume”). denominativ) 2. Lack. totuşi. deşi au origini (etimoane) diferite. sens propriu (denotativ.lac1 „întindere de apă stătătoare” < lat. etc. Spre deosebire de cuvântul polisemantic. coarne (1). ca sens secundar. pl. Omonimia Omonimia este identitatea perfectă a formelor sonore ale cuvintelor care au înţelesuri total diferite (fr. principal) 2. rar 1. b) etimologia populară. expresiv. s. sens fundamental (de bază. cf.Organizarea semantică a vocabularului b) c) d) 1. primitiv.. învechit (arhaic) 3. similare . artistic) 3. primordial. sens secundar 1. vorbirea uzuală le identifică: .lac2 „substanţă lichidă care dă aspect strălucitor suprafeţelor” < germ. înregistrat o singură dată în dicţionar. lacus . abstract (care nu poate fi perceput şi reprezentat în plan senzorial) 1. sens general (semnificaţie) 2. concret (perceptibil şi reprezentabil prin simţuri) 2.” .semăna1 „a avea trăsături comune” < lat. homoios „la fel”.corn2 „arbust cu lemn tare şi flexibil. Dovada faptului că este vorba despre trei cuvinte diferite este flexiunea diferită.. actual 2. cornuri (3). cu numerotarea sensurilor după eventualul semn egal. Unele dicţionare îl includ. gr. „egal”. cf. pentru a se arăta că este vorba despre cuvinte diferite: 1 .5. nerecomandabil) 1. pe corn3 la corn1.somn „stare fiziologică de repaus” 2 .). corni (2).

dragă (subst. căci gradul de depărtate de bază a unor omonime provenite dintr-un cuvânt polisemantic este un criteriu subiectiv. în timp ce corn3 rămâne în sfera semantică a lui corn1. c) omonime gramaticale – identitatea unor forme flexionare diferite: lucrează (el).). Tipologia omonimiei se structurează după criterii lexicogramaticale. nai/n-ai) nu ar trebui să fie considerate omonime.) „prăvălie” b) omonime intolerabile – care au forme identice.). morfologice sau stilisticofuncţionale diferite (deci sunt parţiale. cuvintele identice grafic. tocmai pentru că au particularităţi fonetice.Organizarea semantică a vocabularului d) evoluţia derivativă a unei baze comune.bói „înfăţişare” . lucrează (ei) etc. mică2 (adj.dragă (adj.bandă2 (bande) „grup (de răufăcători)”.spătar1 „rezemătoare de la scaun” .) . Accidentele fono-morfologice care conduc la identitatea contextuală a unor anumite forme pun problema relaţiei omonimic „acelaşi nume” – omofonic „aceeaşi sonoritate” – omografic „aceeaşi scriere”.spătar2 „curea de ham care trece peste spatele calului” .) . clasificarea în „totale” şi „parţiale” se suprapune altui mare tip: a) omonime tolerabile – care rezistă. Se consideră că între broască1 „animal amfibiu” şi broască2 „încuietoare” s-a rupt legătura. metal etc. în vorbire. În unele lucrări. ca paralelisme. b) omonime lexico-gramaticale – identitatea a două părţi de vorbire diferite: mică1 (subst. nu ca un cuvânt separat.spătar3 „boier care ţine spada domnitorului” Omonimia intolerabilă provoacă modificarea unui dintre termeni.boí „colora” .cursă2 (curse) „capcană” b) omonime parţiale: . război2 „unealtă/maşină de ţesut”. motiv pentru care în DEX este înregistrat ca sens al lui 1. ácele – acéle. Proiectul pentru Învăţământul Rural adesea eliminarea sau 81 . Tipul a) comportă discuţii.boltă (reg. În principiu. fie numai şi prin accent (tórturi – tortúri.bandă1 (benzi) „fâşie îngustă de hârtie. aparţin aceleiaşi variante funcţionale a limbii şi apar în aceleaşi contexte: . cópii – copíi). căci încalcă regula omofoniei): . dar cu grafie diferită (ceai/ce-ai. etimologice: a) omonime lexicale – create la nivel strict lexical: război1 „conflict armat de mari proporţii”. dar cu pronunţie diferită. ţesătură. şi somn etc. cu sufixe lexico-semantice omonime: ciocan (cf. .cursă1 (curse) „alergare” . există: a) omonime totale: . precum şi cuvintele identice fonetic. După criteriul flexionar.boltă „arcadă” . semantice.) „mineral cristalizat”.) „de dimensiuni mici” (fem.

Dicţionar de omonime. (telefonul) nu are ton. prin reducerea polisemantismului şi crearea de forme monosemantice.) – foale (lat. Dicţionarul de omonime.) timp (lat. are toane etc. al treilea omograf. Bucureşti. c) numai omofone. 1996). -el.) – abdomen (fr.) – stomac (sl. omografe. Toate acestea sunt surse de îmbogăţire. socială. şi supra.coate vs. Ea este o sursă de expresivitate. Bazată pe o relaţie inversă decât omonimia între formă şi conţinut. mobilá sunt: a) toate trei omonime. Dezambiguizările se realizează prin: a) sinonimie (păcurar1 „păstor” a fost înlocuit. În cele din urmă. supărătoare prin ambiguităţile create în comunicare. jocuri de cuvinte (seamănă.). dar nu răsare. synonimie „împreună”. l-a modificat. prin adăugarea unui sufix diminutival.) 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Încercuieşte răspunsul corect. în zonele unde circula păcurar2 „vânzător de păcură”). care a rezolvat ambiguitatea supărătoare datorată omonimiei (cf. plasticizare şi nuanţare a limbii. „Avram Iancu”. pe cât posibil. Marina Lorentz-Popa. cot2 . 2 Cuvintele móbilă. a) împrumutul – sursă direct şi cea mai importantă: pântece (lat.6. omonimia reflectă tendinţa naturală a limbii spre clarificare („legea” clarităţii limbii). b) determinare contextuală: capră de tăiat lemne vs. dar şi extralingvistică (istorică. Bucureşti. syn „nume a” + nymos „nume b”). 5. Româna. Considerată o maladie a limbii. se pare că şi porumb1 „plantă cerealieră” l-a eliminat (în Muntenia) pe porumb2 „specie de pasăre” sau. Ulpia Traiana. gr.coturi. Exerciţiul nr. 1993.) – vreme (sl. cot3 . sinonimia este cea mai răspândită şi cunoscută modalitate de organizare semantică a vocabularului. chiar dacă bazat pe coincidenţe.). d) numai omografe. c) mărci morfologice diferite: cot1 . capră „animal”. nu are prea multe cuvinte cu virtuţi omonime (mai puţin de 1. Alexandru PopescuMihăeşti. ai – usturoi). mobílă. Ion Rotaru. dar înţelesuri (aproape) identice se numeşte sinonimie (fr.coţi vs.Organizarea semantică a vocabularului Exemplu: pisoi1 „pui de pisică” l-a eliminat pe pisoi2 „unealtă de pisat în piuliţe”. de turnuri stilistice (calambururi). omofone.500 – cf. cf. Sinonimia Relaţia semantică stabilită între cuvinte care au forme diferite. omonimia este un fenomen natural. b) primele două omonime. Sursele sinonimiei sunt de natură lingvistică. dată fiind şi scrierea fonetică. mai precis. s-a format porumbel. economică etc.

dând măsura receptivităţii. prin introducerea unor sinonime în acelaşi context: trufaş – ţanţoş – mândru. este un mecanism de formare a neologismelor.). totale: nea – zăpadă – omăt. flexibilităţii şi bogăţiei unei limbi. manifestată prin dezvoltarea unor sensuri care ajung să desemneze acelaşi cuvânt: dovleac – tărtăcuţă – bostan. aproximative: mulţime – potop arhaice: stindard – steag populare: muiere – femeie regionale: crumpi – cartofi de jargon: slujbă – serviciu b) sinonime argotice: biştari – bani profesionale: cord – inimă poetic: bălai – blond livresc: aliaj – amestec fonetice: â – î morfosintactice: foarte frumos – extraordinar de frumos c) sinonimii lexico-frazeologice: stilou – toc rezervor. după criterii etimologice şi funcţional-stilistice. a scriitorilor de a evita monotonia. a) sinonime Proiectul pentru Învăţământul Rural 83 . Sinonimia reflectă etapele evoluţiei istorice a limbii şi poporului respectiv. tardivus) subţire – subtil ( < lat.Organizarea semantică a vocabularului b) polisemia – sursă indirectă. în etape diferite: târziu – tardiv (< lat. M.). de a nuanţa şi plasticiza exprimarea prin valorificarea resurselor limbii. Eminescu ilustrează paradoxul înnoirii imaginii poetice prin învechirea lexicului utilizat (În privazul negru-al vieţii-mi / E-o icoană de lumină). subtilis) Tipologia sinonimiei se stabileşte după criteriile gradării (intensităţii) denotaţiei. D. parţiale: pom – copac – arbore. pentru „cap” c) derivarea – prin crearea unor cuvinte noi pentru noţiuni care aveau deja un nume sau prin valoarea sinonimică a afixelor: a spera – a nădăjdui < nădejde + ui ilegal – nelegal d) prin acţiunea dubletelor etimologice – cuvinte româneşti provenite de la un etimon comun. M. bun – preţios. Munteanu. a o şterge – a spăla putina etc. fălos – falnic – fudul (vezi studiile de specialitate ale unor cercetători ca Şt. afixale: in – -ne – aSinonimia reflectă capacitatea vorbitorilor. strict lingvistice. Iliasă-Friguri etc. Sadoveanu explica arhaismele folosite pentru culoarea locală. Liviu Rebreanu sugera tema romanului Ion prin seria sinonimică ce reflecta obsesiile personajelor (pământ – glie – ţărână – brazdă etc.

). nr. Găseşte titlurile unor dicţionare de sinonime ale limbii române. 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. foarte numeroase grupe de sinonime. 16). Limba lor a devenit o limbă mai mult decât bogată. este important de precizat că paronimia nu trebuie confundată cu alte fenomene fono-lexicale. elementul deosebirilor fonetice nu este definitoriu. derivatele sinonimice (fetiţă – fetică). felul în care cuvintele trăiesc împreună în interiorul acestui cadru. Consultând. p. practic. ljutŭ). Exerciţiul nr.. Exemplu: emigrant – imigrant Deşi se încadrează în „jocul” general semantic dintre formă şi conţinut. Numărul cuvintelor întrebuinţate de români nu încetează să crească. paronimia nu constituie o modalitate de organizare semantică. în Ramuri. ca variantele regionale (lăcrăma – lăcrima). încearcă să stabileşti sfera funcţional-stilistică a termenilor din următoarea serie sinonimică: (1) a muri – (2) a deceda – (3) a înceta din viaţă – (4) a-şi da obştescul sfârşit – (5) a se duce la Domnul – (6) a plecat (dintre noi) – (7) a mierlit-o – (8) a dat colţul etc. Craiova. dificil). formele articulate/nearticulate etc. în limba actuală. grevum) şi dificil (fr. deşi au un singur sunet diferit. cf. De altfel.. para „alături” + onoma „nume”).Organizarea semantică a vocabularului Lectură suplimentară Când româna importă un cuvânt străin. ea păstrează foarte adesea cuvântul anterior care serveşte pentru a exprima acelaşi lucru. gr. dicţionarele de specialitate. iute (slv. Într-adevăr. 3. – toate aceste probleme lexicologice constituie un întreg pe care nici o limbă nu-l oferă mai bine studiului. cadrul uimitor de extensibil al vocabularului. rapidus). eventual. rapid (fr. De unde. 1976. printre altele. 5. nu sunt paronime. repede (lat. o cvasiomonimie şi având atingeri cu polisemia şi sinonimia. Tipologia paronimelor este foarte bogată. omonimia parţială.) – atlaz ( < tc. derivatele moţionale (student – studentă). b) evoluţii întâmplătoare spre forme apropiate: atlas (< fr. căci an – ac. Lombard. ca timp (lat. că respectiva grupare nu este foarte riguros structurată. greu (lat. paronymie.7. Paronimia Relaţia care se stabileşte între două cuvinte cu sensuri diferite. dar apropiate ca formă (fr. tempus) şi vreme (slav vremja). scară – scală – escală. rapide). întrucât atracţia paronimică generează numeroase greşeli de exprimare. fiind. (După Al. Importul aproape nelimitat de cuvinte noi. o relaţie foarte importantă. Este însă. concurenţa dintre cuvintele care aparţin straturilor diferite. 2. diferenţierea semantică sau geografică a sinonimelor. Sursele paronimiei sunt de natură etimologică sau istorică: a) dublete sau triplete etimologice: virtuos – virtuoz. 3 1. ceea ce înseamnă.

Organizarea semantică a vocabularului Pentru a fi definite ca paronime. În principiu. prin locul lor în cuvânt (rădăcini. dar a reuşit să aibă o (reacţie – reacţiune) raţională. Câteva sute fac parte din lexicul uzual. care nu trebuie confundate cu atracţia paronimică: etimologia populară (modificarea unui cuvânt sub influenţa altuia.8. cf. S-a constatat că unele perechi paronimice revin frecvent pe listele greşelilor de exprimare: adagiu – adagio. după cum am spus. o sursă de frecvente greşeli. – subst. pentru o (fracţie – fracţiune) de secundă. miner – minier. considerat înrudit etimologic: remuneraţie – renumeraţie. literar – literal paronime cu două foneme diferite: colabora – corobora paronime cu trei foneme diferite: fortuit – forţat. Antonimia Relaţia semantică stabilită între cuvintele cu forme diferite.: petrolier – petrolifer) etc. a. 5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . d) alte clasificări au în vedere factorul morfologic (subst. contaminaţia (modificarea unui cuvânt prin încrucişarea cu alt cuvânt apropiat ca înţeles. confuzie de termeni: a dura – a supravieţui). ceea ce înseamnă că respectivul fenomen trebuie studiat cu atenţie în şcoală. fortuit – forţat. – adj. Subliniază forma corectă a cuvintelor din paranteze: A oprit într-o (staţie – staţiune) şi a umplut (complet – complect) rezervorul. afix). prin unele contradicţii semantice. învesti – investi. subst. în unele lucrări de specialitate acestea nici nu mai sunt considerate paronime.).: erupţie – irupţie. Atracţia paronimică este. familiar – familial. Atitudinea insolentă – insolită a tinerilor l-a (enervat – inervat). clasificarea ţine de numărul şi poziţia sunetelor specifice: a) paronime cu un fonem diferit: pronume – prenume. care constă în confuzia semantică favorizată de apropierea formală dintre cuvinte. Ultima clasă este valabilă numai pentru cuvintele mai lungi (cu cel puţin trei silabe – for-tu-it). înveterat – învederat ş. algocalmin – albocalmin etc. literar – literal. Acestea se adaugă altor greşeli. gr. b) paronime formate prin alternanţa fonemelor: preveni – proveni paronime formate prin metateză: releva – revela paronime formate prin adăugare: albastru – alabastru c) paronime realizate pe radical: cazual – cauzal paronime realizate pe prefixe: prescrie – proscrie paronime realizate pe sufixe: anual – anuar etc. în cadrul orelor de vocabular şi cultivare a limbii. 4 1. antonymie. anti „contra” + onyma „nume”). apropia – apropria. dar cu sensuri opuse se numeşte antonimie (fr. Dicţionarele de paronime ale limbii române înregistrează până la 5000 de unităţi. Exerciţiul nr. enerva – inerva. cuvintele respective trebuie să-şi manifeste diferenţa şi prin calitatea sunetului/sunetelor respective.

derivarea. . sinonimia.contrarietatea (a ⊃ b şi b ⊃ a).complementaritate (a ⊃ b şi – b ⊃ a). deşi „opuşi”. precum şi fenomenele lingvistice şi stilistice (polisemia. prin mecanisme psiho-logice şi lingvistice. „Contradictoriile” sunt măsurabile. cald 0 rece + Această rigurozitate. aceste surse oferă şi principalele criterii de clasificare: a) antonime cu termeni: .graduale: cald (călduţ. „binele” înseamnă altceva pentru fiecare vorbitor). Baza antonimiei o constituie.Organizarea semantică a vocabularului Exemplu: frumos – urât Antonimia este cel mai riguros şi mai puternic model de organizare semantică a vocabularului. existenţa umană Surse (extra)lingvistice transpusă în opoziţii. în sens restrâns: bine/rău. Toate acestea sunt determinări logice şi psihologice: a) „Contrarele” se presupun reciproc. pe o scară de valori. aflaţi în poziţii simetrice faţă de un termen φ. „Complementarele” derivă una din cealaltă. pe o axă de referinţă ±. . călâi)/rece (recişor).contextuale: roşu/negru. .binare: viaţă/moarte.complementari: a vinde/ a cumpăra. relaţiile psihologice. ci în întreaga structură a limbii. mai precis. omul îşi reglează existenţa în mod dihotomic. la nivel fonetic. . morfosintactic. Tipologie Ca şi în cazul celorlalte modalităţi de structurare semantică. c) antonime: . . prost/deştept. . în sens larg: alb/negru. deci. diverse grade intermediare. frazeologismele etc. „avantajos” – „dezavantajos”). salvându-le de la schematism. au cel puţin un sem (element semnificativ) comun şi un sem contrar. nu pot exista una fără cealaltă (noţiunea de „frumos” o implică pe cea de „urât”) şi au un mare grad de abstractizare şi de evaluare subiectivă („frumosul”. stilistic şi chiar la nivelul unui mesaj de dimensiuni mari. socialmente determinată (mare/mic. greu/uşor etc. Baza logică. căci termenii antinomici. evident. cald/rece. pământ/apă. albii/roşii.: antonimiei .) constituie sursele antonimiei. prin raportare la două repere extreme („bine” – „rău”.contradicţie (a ⊃ b. S-a dovedit că în tot ceea ce gândeşte. compunerea.contradictorii: mare/mic. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ce marchează nuanţele gândirii şi simţirii umane. pe care le Baza logică a regăsim şi în matematică etc. simte şi face.parţiale. cu vaste implicaţii nu numai în organizarea Definiţie vocabularului. b) antonime: .contrari: frumos/urât. opoziţiile logice. între care se stabilesc.totale (propriu-zise). dar b ⊃ a). se datorează relaţiei profunde cu mecanismele gândirii umane. .).

Marcă logico-lexicală a Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . cuvintele respective nici nu desemnează culori. şi încărca/descărca (car).frazeologici: a dormi/a sta de veghe.verbale: a plânge/a râde . În cazul unei perechi ca alb/negru. m. asocierea este realizată în sens larg.simetrici: învăţat/dezvăţat .îmbrăca/dezbrăca (de la braca „pantaloni din piele”). Unele sunt percepute ca antonime exclusiv în baza formanţilor derivativi. ci ideea de „± lumină”. c) Antonime cu formanţi: . b) Antonime totale (perfecte. acţiunile. chiasmul (la trecutu-ţi mare / mare viitor). şi/nici. pe o rădăcină comună şi pe elemente afixale antonimice: . în timp ce gradualele presupun simetrii chiar şi la niveluri intermediare (călâi/recişor). . La plăcinte înainte. d. şi anume.adjectivale: uşor/greu . „Contextualele” depind de un eveniment. îngheţat/fierbinte etc.homolexe: jos/sus . Şi alte clase morfologice pot contracta perechi antonimice: acesta/acela. În plan ontologic.Organizarea semantică a vocabularului un termen se transformă în opusul său. de o realitate temporar cunoscută de către vorbitori: roşu şi negru erau simbolurile profesiilor cu valoare de destin în romanul omonim al lui Stendhal. de fapt. încăleca/descăleca (cal). a. Este normal ca aprecierile privind calităţile. decât cuvintele care numesc un obiect.prefixare: îngropa/dezgropa. stilistică: De bine. fără comparaţia implicată pe care o presupune o pereche antonimică. oximoronul (neguri albe / dulce durere) etc. Antonimia organizează întregul mesaj. de rău. lexicală. ceea ce justifică statutul discutabil al relaţiei antonimice existente. . la război înapoi etc.: bine/rău. căsuţă/căsoaie etc. albii şi roşii erau clasele sociale în luptă (menşevicii şi bolşevicii) în timpul Revoluţiei bolşevice din 19171918 ş.substantivale: cer/pământ Le-am enumerat în ordinea frecvenţei. propriu-zise) sunt cele bazate pe o opoziţie logică contrară. căci tot atât de bine se puteau opune foc/apă. litota (nu mare = mic). O serie de figuri de stil se bazează pe antonimie: ironia (deştept ≠ prost). situaţi dincolo de cei de bază (cald/rece). căci semnificaţia bazei s-a pierdut pentru vorbitorul de astăzi: . a reprezentării cantitative în structura morfologică a limbii. şi în cazuri ca pământ/apă. c) „Binarele” se presupun a fi exclusive. b. Pe axa ± se pot găsi şi alţi termeni. Antonime: .sufixare: lăudător/lăudat. la cea fonetică. Antonime: . repede/încet . acestea devin antonime doar într-un proces psihic de transfer.heterolexe: corect/incorect Homolexele se bazează. După criteriile morfo-lexicale şi lexico-semantice se pot clasifica: a. pe/sub etc. de la o anumită dispunere logică.) cf.adverbiale etc.încălţa/descălţa (de la calceus „calceus”. morfo-semantică.asimetrici: corect/incorect . aer/pământ etc. circumstanţele să fie mai frecvent antonimice. extremele spectrului solar sunt „infraroşu” şi „ultraviolet”.

„învăţătură” etc. Relaţia este tratată de sine stătător. b) scump/ieftin. ca în figura 3.9. Război şi pace. Găseşte semnele comune (supraordinate) în formula semică a paradigmelor antonimice: a) cald/rece. 2. Hiponimia / Hiperonimia Este relaţia de ierarhizare semantică între două cuvinte. cuvântul carte poate avea. lăsând la o parte sensuri precum „scrisoare”.). Dă două asemenea exemple.2. ca supraordonată definitorie. Unele cuvinte polisemantice au în semnificaţia lor generală inclusiv sensuri antonimice. Totuşi. sugerate în titluri ca Venere şi madonă. în celebrul Complet de la Minnesota. a. căci adjectivele componente nu admit grade de comparaţie. 5. care este hiponimul său. Formulează sintagma care exprimă nuanţarea acestei opoziţii. b. pe baza unui sem comun. c) puternic/slab. De exemplu. care nu admite grade intermediare. limba vie găseşte posibilităţi pentru a exprima nuanţe. Se înţelege de aici că dintre sensurile cuvântului carte trebuie ales numai unul. cel de bază în limba română contemporană. mai ales în lingvistica străină. 88 Proiectul pentru Învăţământul Rural . b.2. Roşu şi negru. iar ca subordonată. Antonimia intră în relaţii riguroase cu sinonimia. cuvântul cultură. cameră obscură etc. antonimia generează construcţii arhitectonice de mari dimensiuni.. în registrul figurat. Relaţii intersemantice Exerciţiul nr. 5 1. perechea mort/viu reprezintă o antonimie binară. b: a. dar unii subiecţi au răspuns prin hiponimie/hiperonimie (noapte. inteligent prost învăţat. dicţionar. la cuvântul-stimul întuneric. care este hiperonimul său. De exemplu. cult şmecher Figura 3. evident. 3. supra. majoritatea răspunsurilor de asociere s-a concretizat într-un cuvânt antonimic („lumină”). În principiu.Organizarea semantică a vocabularului antinomiei. polisemia etc. cf. cinstit onest 0 necinstit deştept. relaţiile ierarhice de acest tip sunt incluse în structura câmpului semantic. a. În lingvistica românească.

populare. „construit din cărămidă. Prin aceste demersuri metodologice se pot izola fragmente lexicale care cuprind între câteva zeci de cuvinte (50 de nume de Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 .Organizarea semantică a vocabularului 5. colibă. colibă.d. hotel. iglu. „trai” etc. palat. baracă. Nu se iau în discuţie sensurile secundare ale lui casă: „familie”. birouri. vilă. cabană. De asemenea. „de folosinţă permanentă (îndelungată)” – „de folosinţă temporară (ocazională)”. de la un sens fundamental al cuvântului cu virtuţi polisemantice. servicii” etc. han. şi în acest caz.a.3. beton” – „construită din lemn” – „~ din pânză” – „~ din zăpadă”. stabilirea unor ierarhii (practic. ca şi „numele de rudenie”. a unor relaţii de hiponimie/hiperonimie) rămâne un act relativ subiectiv. „Rudenia” dintre aceste cuvinte constă în cel puţin un sens (sem) comun. câmpul semantic al locuinţei este alcătuit dintr-o submulţime de cuvinte precum: casă. cămin. pe când „fenomenele sonore” sunt desemnate mai ales prin verbe. internat. dintre cele care ocupă primele locuri în analiza componenţială a termenilor respectivi. se exclud variantele regionale. Urmărind însă semnele comune. „din pământ şi stuf” etc. cort ş. bungalou. arhaice. Chiar şi după aceste procese de dezambiguizare. totuşi. toate cuvintele din câmpul semantic de mai sus au ca prime două seme: „loc construit”. bloc. prin sensul „loc construit”. (Vezi Figura 3.) „materiale de construcţii” Seme comune „construcţie” + „pentru a fi locuită” „obişnuite” „maniera (construcţiei)” „obişnuită” „non-obişnuite” clădire imobil locuinţă casă căsuţă căsoaie hotel (han) 2 motel cămin internat pensiune „non-obişnuite” „lemn” „pânză” „pământ” + „stuf” „zăpadă” „alte materiale” „primară” sau „stabilă” „Destinaţia” „secundară” „temporară” castel 1 palat 2 vilă bloc izbă iglu bungalou cabană baracă colibă cort bordei Figura 3. în principiu. „pentru a fi locuit”. ci „pentru adăpostirea unor utilaje.3. se află în această situaţie. Câmpul semantic Relaţia de ierarhizare stabilită pe baza înrudirii noţionale sau denotative între cuvinte care se organizează astfel într-un fragment de lexic relativ izolat şi autonom se numeşte câmp lexical sau subansamblu lexico-semantic. câmpurile semantice se structurează prin selecţia unei anumite clase gramaticale: termenii pentru „locuinţă” sunt desemnaţi mai ales prin substantive. castel. căci altfel. De exemplu. se poate stabili. pensiune. Câmpul semantic al locuinţei În plus. relativ logic structurate: „mare” – „mic”. „luxos” – „modest”. dar „numele de culori” sunt. De exemplu. adjectivul. Se porneşte. depou etc. Includerea unor termeni precum clădire sau imobil în câmpul semantic al locuinţei este justificată numai parţial. Termeni ca hangar.m. un inventar de cuvinte înrudite.10. seme diferenţiatoare. de exemplu. prin alte sensuri (seme) el nu respectă sensul „de locuit”. aparate. grupând alături de cele (două) comune.

Forăscu. Prin urmare. Figura 3. p. „locul de îmbăiere”. 1 „directă” (L1) Sm bunic tată Sf bunică mamă Sm unchi (L2) Sf mătuşă (tanti) frate nepoată2 Sm văr (verişor) soră „colaterală” (L3) Sf vară (verişoară ) Figura 3. şcoală. numelor de sunete etc.). căci băieş poate însemna atât „lucrător la baie”. A.4. liceu.4.2 „ascendentă” „generaţia” zero „descendentă” gr. Coşeriu. – Nume de rudenie naturală Lingvistica structurală de diverse orientări a valorificat din plin resursele oferite de teoria câmpului semantic (cf. Angela Bidu-Vrănceanu. mai1. putând crea confuzii. până la câteva sute (200 de termeni cromatici sau de nume ale fenomenelor sonore) în limba română contemporană. G. 1985.1 gr. dar şi cu strâmb. numelor de animale. Avem aici o intersectare a organizărilor semantice. căci cuvintele din partea a doua a relaţiei pot fi sinonime (aproximative). E. şi cap1. au şi derivaţi omonimi. a realizat excelente analize asupra numelor de rudenie. 5. Geckeler. 130162. insecte. Nu intră în această serie baie2. Am văzut deja că baie1 are mai multe sensuri („acţiunea de îmbăiere”.). iar opoziţia antonimică a fiecăreia dintre ele se stabileşte cu câte un sens specializat al cuvântului polisemantic drept. H. facultate. Mounin). impunând un efort de înţelegere din partea receptorilor. De asemenea. stâng etc. cuvântul drept intră în relaţie antonimică cu nedrept. Numai printrun singur sem diferenţiator („natural”. Bidu-Vrănceanu. există o Proiectul pentru Învăţământul Rural 90 . Exerciţiul nr. „linie” Seme comune de paradigmă „relaţie” + „de rudenie naturală” gr. numelor de culori.11. le face ambigue în exprimare. cuvântul polisemantic baie1 este omonim cu baie2. vezi trimiterile din I. institut / universitate / Academie etc. 2 fiu nepot1 (eu) fiică nepoată1 nepot2 gr. „cada”. cu sens de „mină”. înclinat. de exemplu) se pot grupa 10-20 de cuvinte (cf. Dezambiguizarea. 6 Stabileşte sensurile (semele) comune şi pe cele diferenţiatoare din următoarea subdiviziune a câmpului semantic al „instituţiilor publice”: creşă.). N. curb. „sala de îmbăiere” etc. analiza semantică Relaţii intersemantice Între diferitele modalităţi de organizare semantică există un complex de relaţii. De altfel. Pentru toate contribuţiile teoretice şi aplicative. pot fi omonime. păsări. grădiniţă. cap2. înrudite între ele. Altfel spus. În spaţiul lingvisticii româneşti. cât şi „lucrător la mină” (cf. care complică înţelesul cuvintelor. Coteanu. mai2 etc.Organizarea semantică a vocabularului rudenie).

cuvânt = unitatea reală a limbii. p. 16-28): sem = unitate minimală de sens + caracter distinctiv de sens. se poate face apel la: a) analiza etimologică: lac1 „apă stătătoare” < lat. vezi Figura 3. Forăscu. sinonimici. aceste unităţi sunt definite astfel (cf. semem = reuniune de seme. numite paradigme lexico-semantice. Modele de structurare semantică. se investighează relaţiile dintre aceste unităţi în cadrul unor clase. seme comune şi seme variabile. Ca metode de analiză lingvistică. 1984. N. trecerea ei în fondul pasiv. impusă de legea clarităţii expresiei. pentru cuvântul eliminat (mină). în favoarea celeilalte: baie2 „mină” – pentru anularea omonimiei cu baie1 „scaldă” etc. Facla. A. se poate face în mod natural. cum am avut deja prilejul să o facem. separându-se: seme lexicale şi seme de substanţă. Intersectarea relaţiilor polisemie – antonimie – sinonimie Dezambiguizarea. care reduc variantele la 91 • • Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lack b) analize structurale (semică şi contextuală) • Analiza semică Se mai numeşte şi analiză componenţială. b) utilizarea unor mărci morfologice diferenţiatoare: cot – coate cot – coţi cot – coturi c) combinaţii morfo-sintactice diferite (distribuţie): mină de cărbune mină de război mină de pix. chiar în paginile de mai sus.5. nedrept strâmb curb drept înclina sinuos polisemie şerpuit stâng etc. Bidu-Vrănceanu. deoarece constă în descompunerea cuvântului în unităţi de sens (seme). Procedeele de bază sunt cele tipice pentru definirea cuvântului ca unitate a limbii: comutarea şi substituţia. lexemul este monosemantic).5. care acoperă sensul unui cuvânt.Organizarea semantică a vocabularului relaţie foarte complicată de polisemie – sinonimie – antonimie. simonimie antonimie Figura 3. În metalimbaj lingvistic. Operaţiile respective se bazează pe abstractizarea datelor oferite de definiţia gramaticală. lexem = reuniune de seme + complexul sonor (în principiu. prin: a) eliminarea unei forme concurente. Timişoara. După descompunere. lacus lac2 „soluţie lichidă” < germ. Rezultatul este apariţia unor termeni noi. spontan.

analiza contextuală stabileşte compatibilităţile şi incompatibilităţile combinatorii ale unor unităţi lexicale. Rostul analizei contextuale este verificarea identităţii/non-identităţii de sens a două sau mai multe unităţi. Din altă perspectivă. atunci ele intră în paradigme antonimice. Analiza se desfăşoară în două etape – o primă dezambiguizare la nivel fonetic. există cel puţin un sem comun („referitor la temperatură”. TARE devine pereche sinonimică a lui SLAB. A. reductibile la o anumită clasă ordonatoare („fără aproximare”. „în plus”.. Forăscu. TEREN etc. l. atunci aceste cuvinte formează un câmp semantic. N. pe baza trăsăturii „extensiune verticală”. Rezultatul este o formulă semică. Cafeaua poate fi tare slabă. Exemplu: ÎNALT se grupează cu SCUND. sidefiu intră cel puţin un sem comun („apreciere + uzual + cromatică”) şi mai multe seme diferenţiatoare. • Dacă formula semică a cuvintelor nea – zăpadă – omăt este identică. în relaţie de comutare). aşadar. se stabilesc identităţile (variantele. cf. obţinem un alt cuvânt: FIERBINTE. Rostul analizei semice este includerea/excluderea cuvintelor întro/dintr-o paradigmă. în distribuţie cu OU. a înnegri. ţinând de semantica sintactică şi constă în inventarierea tuturor contextelor în care apare o unitate lexicală sau în raportarea acestei unităţi la diferite vecinătăţi (contexte). /privitoare la temperatură/. frumos – urât etc. op. în distribuţie cu CARACTER. MIC.. p. /caracteristică/. Proiectul pentru Învăţământul Rural 92 . despre o clasificare paradigmatică. „referitor la estetică”) şi unul sau mai multe seme diferenţiatoare opuse. galben. „cu aproximare”. cu rolul de a circumscrie (cât mai) exact sensul unui cuvânt. la nivel semantic (nu sintactic). Altfel spus. • Dacă în formula semică a cuvintelor cald – rece.. cit. /apreciere în plus/. Este vorba. 28-33. /adjectivală/.. ele alcătuiesc o paradigmă sinonimică. în relaţie de substituţie) şi diferenţele (invariantele. Dacă substituim semul /grad nedeterminat/ cu semul /grad foarte mare/. înlocuindu-se semele. PITIC etc. De aceea. rezultată din contexte ca: ÎNALT om SCUND munte MIC sentiment JOS sunet JOSNIC voce • Analiza distribuţională Intră în analiza compatibilităţilor combinatorii de mai sus: TARE devine pereche sinonimică a lui MOALE. Exemplu: cuvântul CALD are următoarea formulă semică: CALD = l. • Dacă în formula semică a cuvintelor de tip roşu. • Analiza contextuală Se mai numeşte şi analiza sintagmatică.Organizarea semantică a vocabularului invariante. /grad nedeterminat/. Bidu-Vrănceanu. gramatical etc. „în minus”) etc. se mai numeşte şi probă funcţională. analiza semică (rafinare). albastru.

Timişoara. 5. Test de evaluare (Test grilă) 1. Analiza contextuală. alerga. distributivă. tare. Hristea. b) parte. c) numai termen religios. Se dă cuvântul casă1 „locuinţă”. Sunt polisemantice toate cuvintele din gruparea: a) teoremă.13. a întors capul. b) dezambiguizarea faţă de casă2 „dulap/lădiţă de fier pentru păstrat banii”. b) corp. 1984 etc. prolegomenă. Exerciţiul nr. o a treia etapă poate fi analiza stilistică. 2. c) masă. carte. vezi Angela Bidu-Vrănceanu şi Narcisa Forăscu. echer.Organizarea semantică a vocabularului concentrat diluat Prin toate aceste procedee se delimitează restricţiile contextuale la nivelul vorbirii. Trimiterile exacte se găsesc la Bibliografia de la paginile 161-162 a lucrării din 1985. Cu aplicaţii la limba română. Th. Modele de structurare semantică. Rezultatul este o precizare a analizei semice. rezumat. învăţa. partid. 4. 7 1. Cuvântul cap este întrebuinţat cu sens de bază în: a) L-a găsit la capul scării. c) coroană. iubire. isoscel. gaz. compendiu. b) numai termen juridic. şcoală. Pentru organizarea semantică a vocabularului limbii române. c) aceeaşi dezambiguizare a omonimiei prin determinare atributivă (combinativă). Sunt monosemantice toate cuvintele din gruparea: a) tetraedru. pădure. stradă.12. mână. b) Capul răscoalei a plătit cu vârf şi îndesat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . c) Auzindu-se strigat. se foloseşte ca o a două etapă în analiza structurală a semantismului cuvintelor. d) La capul străzii s-a plantat un semn de circulaţie. floare.) se mai pot consulta cu folos studiile Angelei Bidu Vrănceanu despre diversele câmpuri semantice semnalate mai sus. prin analiza etimologică. lemn. 1984. Cuvântul testament este: a) termen juridic şi religios. dar ceaiul este 5. Se cere: a) formula semică. 3. Editura Facla. d) alcătuirea unei liste de zece cuvinte apte să plaseze casă2 întrun câmp semantic. nu al limbii. Surse bibliografice În afară de lucrările de referinţă citate până acum (Coteanu – Forăscu – Bidu-Vrănceanu. 1985.

40 omofone. c) universitar. c) „forţă”. la cap. „sfârşit”4.sem comun de paradigmă: „cu destinaţie publică”. 20 omonime.).sem diferenţiator 1: „(destinaţie) educativă”. 20 temător/temerar. b) a împrumuta. Hristea (coord. b) toate sinonime. Dicţionar de sinonime al limbii române. Extindere de sens. 2.seme diferenţiatoare de nivel 2: a) preşcolar. 3 1.Organizarea semantică a vocabularului d) nici termen religios.a) „temperatură”.). a avea un acoperiş deasupra capului („casă”). 94 b) Proiectul pentru Învăţământul Rural . 40 típic/tipíc sunt. Exerciţiul nr. 40 sinonime. Polisemie. a) toate omonime. 1972. ambiguitate. 2. valoarea figurată a lui mort). 5 1. nu există relaţie de omofonie între ele. Corp fonetic redus. Bucureşti. complet. e) 10 şi 20 paronime. 30 sinonime. 3. examinare”.sem comun: „loc + construit”: . 30 paronime. Luiza Seche şi Mircea Seche. e) un termen din limbajul didactic. Dicţionar de sinonime. reacţie. Bucureşti. Exerciţiul nr. literar standard – (2) stil administrativ – (3) stil oficial-literar – (4) literar – (5) specializat-bisericesc – (6) poetic – (7) argotic – (8) familiar. b) „preţ”. 30 mări/a augmenta. fracţiune. Exerciţiul nr. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr. „a da/a lua cu împrumut”3 (enantiosemie). enervat. supra. „mai mult mort decât viu” (cf. Th. 3. 20 şi 30 sinonime. . Seriile: 10 acces/abces. (1) uzual. Dicţionar de sinonime. Exerciţiul nr. cu sensul „verificare. Omul a cucerit Pământul (oamenii) 3. 6 . 1972.14. 2. Exerciţiul nr. Bucureşti. 2. 1983. 4 staţie. Bulgăre (coord. c) 10 paronime. d) 10 antonime. 1 1. insolentă. sensuri contradictorii: a) cap. „început”4 ∗ cap. preuniversitar. 5. 40 omografe. Gh. 2 d) Numai omografe. . nici termen juridic.

casă2 < germ. cosam). casa (tc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 95 . Gramatica limbii române în scheme.acestea. d) căsoaie. 19933). it. /construit/. cocioabă. iglu. Exerciţiul nr. Ţicleanu. la rândul lor. cassa (cf. Grile. colibă. 4-a. Limba română. c) casă de locuit x casă de bani. Compendiu. 1996. Ivănuş şi colectivul. Avrămeasa. 7 a) /loc/. palat. rom. b) casă1 < lat. (Surse: V.Organizarea semantică a vocabularului . se pot diferenţia după seme de gradul 3. bordei. căsuţă. Slatina. Kasse. D. Alutus. Test de evaluare – Test grilă 1-a. Craiova. 2-b. Ţicleanu. castel. /permanente/. 3-c. M. Cu exerciţii şi teste grilă. vilă. bungalou. 5-e 20 p. /în vederea locuirii/. cassa). 4 etc. x 5 = 100 p.

..... Influenţa greacă ..................Substratul traco-dac..........1.......... 110 6.. ca formă şi ca înţeles...............................................10............ 114 6......................... Surse bibliografice.. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste.................9...... 99 6........4....................... Împrumuturi din maghiară ..7...........11.................................. Fondul latin ..... 103 6.6....... 105 6...2.............................Organizarea etimologică a vocabularului limbii române......................2............. 98 6.....Superstratul slav . ELEMENTE VECHI Cuprins 6............ Elemente vechi Unitatea de învăţare nr......................................................... Straturile etimologice ale limbii române..... • să utilizezi corect un fond minimal de cuvinte aparţinând diverselor straturi etimologice ale limbii române... Exemplu: 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural ........ • să analizezi şi să utilizezi corect formanţii productivi din diferite împrumuturi vechi şi recente............ 107 6...........................1.............. spunem că am aplicat criteriul formativ sau analiza formativă a cuvântului............. despre care am vorbit în capitolul introductiv................ tipice anumitor împrumuturi....................................................... • să explici noţiuni fundamentale despre istoria limbii române........... Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: • să sesizezi diferenţelor dintre cuvintele primare şi cele formate prin mijloace interne............ 6.... 6 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE.............................. este facilitată de cunoaşterea originii sale............................. 96 6.............................. Obiective educaţionale.......................... Elemente lexicale de origine turcă .............. Cercetarea originii face obiectul etimologiei............... • să recunoşti unele categorii lexico-morfologice....................................... Când elementul de bază ni se dezvăluie prin descompunerea în elemente alcătuitoare.....3.............. I............ Cuvinte primare şi cuvinte formate prin mijloace interne Deseori............ 113 6............ tematice. 112 6...................8...............................5....... utilizarea corectă a cuvintelor............. Cuvinte primare şi cuvinte formate prin mijloace interne.................... Lucrare finală de evaluare..... 96 6........... I................

la rândul ei.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. ea oferă material pentru istoria limbii române. cum s-a afirmat. metaforizare etc. Spunem că verbul cunoaşte este un cuvânt primar. Pentru criteriul formativ-etimologic. de istoria poporului român. la etimologii greşite sau la concluzii incerte. observăm repede că şi acesta este alcătuit dintr-un alt prefix. este necesară cunoaşterea limbilor vechi şi moderne care au constituit surse etimologice pentru limba română. După toate aceste probe. solem > rom. care nu mai poate fi analizat prin descompunere în elemente formative (radical. constatăm că acest lucru nu mai este posibil. Amintim că reconstituirea drumului parcurs de un cuvânt din limba de origine. passer „vrabie”. Stabilirea „adevăratei origini” (etimonul) a unui cuvânt presupune respectarea unor principii ale reconstrucţiei etimologice: a) principiul fonetic – încadrarea formei cuvântului în nişte legi fonetice bine stabilite (lat. realizate prin derivare. ci este un derivat regresiv. adică „orice fel de zburătoare”. De exemplu. format pe teren românesc de la a cânta. De asemenea. etnografie. Altfel spus. -ris. compunere etc. până în limba română actuală este un proces anevoios. sufixul -tor şi verbul a recunoaşte. rom. sau element împrumutat. Pentru criteriul strict etimologic. insistând însă. geografie. care devine în română pasăre.). mas. vezi cazul lat. ci unul cât de cât apropiat. sociologie etc. dicţionarele înregistrează cuvântul cu precizarea „etimologie necunoscută”. c) principiul lexico-gramatical – păstrarea unei legături între clasele gramaticale (substantivul din limba de origine va rămâne tot substantiv. re-. Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . ac. Nu vom intra aici în amănunte. un derivat în limba de origine este preluat tot ca derivat în română (fr. dar şi de istorie socială. ca în cazul lui soare. se poate ajunge. totuşi. marem (subst. zoologie). care a suferit o alternanţă fonetică (oa/o). canticus. reclamând solide cunoştinţe lingvistice. adjectivul – tot adjectiv) sau explicarea evoluţiei logice spre o clasă înrudită (lat. zoologie > rom. Elemente vechi nerecunoscător ne dezvăluie. psihologie. De asemenea. prefixul ne-. trebuie stabilit mecanismul evoluţiei semantice (lărgire/restrângere de sens. Încercând să descompunem mai departe cuvântul respectiv. el constituie baza de pornire a unei familii lexicale. structura morfematică ne indică faptul că nerecunoscător face parte dintr-un sistem formativ al lexicului românesc. mare (adj. afixe etc.). cânt nu provine din lat. diftongarea lui o sub accent). la o primă analiză.).intervocalic. prin pierderea consoanei finale de la forma de Acuzativ. care este strâns legată. I. Etimologia reprezintă mai mult decât un mijloc de organizare a vocabularului. d) principiul cronologic – încadrarea evoluţiei fono-morfologice într-o epocă în care acţionau legile respective sau în care se atestă contactul lingvistic respectiv.) „porc mistreţ” > rom. şi verbul a cunoaşte. b) principiul semantic – păstrarea unei legături denotative între cuvântului de origine şi cel din limba română. dacă nu se păstrează acelaşi înţeles. căci el este atestat abia după secolul al XVIIIlea (probabil după modelul fr. chant < chanter). un asemenea cuvânt constituie sau element moştenit. rotacizarea lui -l. În acest din urmă caz. soare.

98 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Trecând peste detalii care complică mult cercetarea etimologică (de exemplu. 2) un strat de bază – care dă personalitate limbii respective. it 4 a. o schemă a straturilor etimologice. substratul este format din elementele tracodace. superstratul este slav. magh.) nu se mai păstrează decât slabe urme. greceşti.1. slava – pentru română). 4 b. latino-romanice moderne etc. indoeuropene etc. Figura 4. în raport cu celelalte limbi romanice. (Figura 4. celtica – pentru engleză etc. infl. italiană etc. (vezi Figura 4. grec.2.) 5a. faptul că aceeaşi limbă poate influenţa în mai multe etape şi pe mai multe căi româna). Straturile etimologice ale limbii române Fiecare dintre acestea contribuie la configurarea personalităţii lexicului românesc şi a limbii române. (precum galica – pentru franceză.2. I. cu situarea lor în timp şi spaţiu. 3) un superstrat – care completează în mod vizibil fondul de bază (germana – pentru franceză. comparabilă în linii foarte mari cu straturile geologice. 3 superstratul slav 2 baza latină 1 substratul traco-dac etc. se dovedeşte că ea conferă individualitate limbii române. în cadrul unei familii şi a unei ramuri (latina populară – pentru franceză.1. culturale etc. specialiştii stabilesc. fondul de bază este latin (popular). 5b. În orice limbă există: 1) un substrat (foarte subţire). ci şi pentru că. turceşti. infl. la care se adaugă influenţe maghiare. însă. 4 c. Straturile etimologice ale limbii române. Stratificarea etimologică a vocabularului Pentru limba română. vechea germană de sus – pentru engleză). etc. Elemente vechi În general. se cunosc originile cuvintelor. 4) adstraturile sau influenţele diverse. convenţional. aceasta trebuie studiată nu numai pentru că reprezintă etapa cea mai veche.Substratul traco-dac Deşi lingviştii care au stabilit statistic lista celor 14 grupuri de cuvinte ce depăşesc 1% din totalul lexicului românesc nu includ în aceste grupuri şi traco-daca.etc. datorate contactelor istorice. infl. Fr. 6. căci din fondul străvechi.3. Figura 4. tc.) 5a 4a 5b 4b 3 2 1 4c etc.. în ciuda cantităţii extrem de reduse de elemente care pot fi reconstituite. geografice. în general. punctul de pornire al istoriei limbii noastre.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române.

bunget. murg. hidronime. -ac (moldac. Buzău.. cât şi ca toponime. Acceptând un inventar de circa 100 de cuvinte. gorun. bucura. dar şi singurul sufix propriu-zis pentru numele de familie: Ion-escu). 2. Fondul latin 1. Drobeta. Ampoi. grumaz. specialiştii propunând liste diferite de cuvinte.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. strungă. dar deloc neglijabilele fapte fonetice şi morfosintactice. burtă. apartenenţa (românesc. 4.. Spartacus). brad. cf. Siret. strungă. Bârzava. şi Tibiscus > Timiş. În orice caz. metaforizare. reprezentând 1/50. măgură. câteva apelative. locul. cuvinte comune cu alte limbi indo-europene: brânză. şi lat. -andru (băieţandru. zimbru.. baltă. compunere. Toate acestea probează importanţa calitativă a elementului de substrat în structura vocabularului românesc. mai corect este să vorbim despre daco-moesiană. cuvinte comune cu albaneza: abure. I. trişcă. ciuf. Elemente vechi Materialul lingvistic pe baza căruia se fac reconstituirile etimologice este puţin şi târziu: nişte glose [liste de nume (de plante)] din secolele IIII. 6. Motru.1/un cuvânt latin sau 2. faţă de 1/1000. Probabil că reprezentarea cantitativă era mai mare în româna comună. în general. brusture.4. cu balticele etc. moş. codru. mazăre. completează lista: Abrud. Trecând peste puţinele. Jiu. zarvă etc. Lotru. cf. cf. câteva toponime. hidronime. baci. viezure etc. droaie. căţelandru. Puţinul material identificat până în prezent dovedeşte o mare vitalitate – putere de derivare. acesta poate fi divizat în: cuvinte comune cu alte limbi balcanice: argea. amurg. care indica originea. mal.) oferă date ale unei posibilităţi.a. Exerciţiul nr.. În VF se află peste 20 de cuvinte autohtone. Indică trei nume proprii de origine traco-dacă prezente în româna actuală atât ca hidronime. -esc de la un -isk. în medie. colibă. Napoca. Enumeră cinci cuvinte din substrat rămase în vocabularul fundamental al limbii române. cătun. Cigmău. Tapia. având în vedere imensitatea şi diversitatea spaţiului tracic. Drencova. άνήρ. nu certitudini.5/ un cuvânt slav). ceafă. buză. Timiş ş. jelţ „pârâu” ( > Jiu). ghiuj. muntenesc. Limba română este limba latină populară vorbită neîntrerupt în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Gilort. după cum o dovedeşte analiza formelor dialectale. 1 1. antroponime. Dunărea. mânz. δρòς „bărbat”). Argeş. aşa cum arată ea după modificările Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . 3. gr. broască. câteva afixe s-au dovedit productive: -a deictic şi emfatic. a. cu alte limbi balcanice. oronime etc. câteva toponime. doină ş. lexicul însuşi este controversat. cu armeana. Un cuvânt autohton are. Criteriile de identificare a elementelor de substrat (comparaţia românei comune cu albaneza comună.7 descendenţi formaţi prin aceste mijloace interne (faţă de cca.

este stabilit că româna face parte din grupul apenino-balcanic. foarte schematic. dispărută). teritoriul de formare a limbii române. Potrivit teoriei „ariilor laterale”. F. urmare a vastului proces de colonizare şi romanizarea Europei.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. există: . Romanitatea limbii române. A..). după cum spaniola reprezintă extrema occidentală. sardă.. în Istoria limbii române. C. p. gram. (prin negustori. ea reprezintă transformarea firească a latinei vorbite în părţile orientale ale Imperiului Roman într-o limbă nouă. Din fondul latin al familiei romanice. C. I. venetă. epoca de formare etc. dalmată etc. Or. Elemente vechi fonetice. italiană). de-a lungul celor două mii de ani de existenţă. care a însemnat. Familia limbilor romanice (neolatine) + limbile iberice + limba traco-daca + evol. În realitate. potrivit împrejurărilor şi influenţelor externe. Puglieze etc. s-a spus că intervalul scurt al stăpânirii romane în Dacia (106-271 p.488 cuvinte panromanice (adică prezente în toate limbile neolatine). astfel: + Latina populară limbile galilor > limba franceză > limbile spaniolă. prin care se tranşau definitiv lungi discuţii mai vechi despre o eventuală „limbă mixtă” română (latină şi slavă): româna nu este o limbă mixtă. . De exemplu. 31. sclavi. mecanismului contactelor lingvistice. militari etc. deoarece zonele de la extremităţile ariei romanice au fost mai puţin inovatoare faţă de cele centrale (franceză.214 cuvinte panromanice absente din română. dialectele italiene centrale şi meridionale (Abruzzi. P. româna reprezintă aria orientală a României (teritoriul romanizat). Apartenenţa la fondul comun latin se stabileşte prin 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . împreună cu dalmata (azi. O asemenea rezolvare comportă precizări privind colonizarea Daciei. doar retragerea armatei şi a administraţiei romane. fon. de fapt. româna. a locului românei în această „familie” (sau grup). se poate reprezenta. conservă mai bine elementul vechi şi popular latin. L. C. portugheză > limba română > limba italiană > limbile friulană. lexicologică + alte limbi de substrat Schema presupune discutarea ideii de filiaţie/transformare în evoluţia limbilor. acest „prim miracol al limbii române” se dovedeşte un fenomen natural. albaneza.). caracterul popular al fondului latin romanic. real. I. morfosintactice şi lexicale. obiectiv.107 cuvinte păstrate numai în română. de fapt) Matteo Bartoli. . Rosetti. influenţa latină începuse mult mai devreme decât cucerirea din 105-106 p. dacă nu imposibilă. 2. Ramurile de mai sus reprezintă o parafrazare a unei celebre definiţii formulate de către Al. ca şi spaniola.) şi a continuat încă mult timp după retragerea aureliană (271 p. Aşa încât. formulată de către lingvistul italian (friulan. Astfel. miraculoasă romanizarea daco-moesianei.) face. Limba latină.. 1938.

oculus > ochi. În fondul principal lexical (VF). cea mai reprezentativă pentru specificul unei limbi. topica şi chiar particularităţile stilistice) poartă mărcile bazei latine. senat etc. -em sau de ablativ singular(Abl. -e. . Proiectul pentru Învăţământul Rural * 101 . Reamintim că baza cuvintelor romanice o constituie. noche it. dezvoltare frazeologică. formele latineşti de acuzativ singular (Ac. în franceză. prin urmare. octo > fr. compunere. O accentuat devine. partea cea mai stabilă şi. fugire > fugi. ridere > râde. oa în română ş. fenestra > fereastră. în anumite poziţii [ü]. atunci cifra creşte la 80-85%. iar dacă la aceste cuvinte le adăugăm pe cele curente în vorbire. I. . . • Mai importantă decât aceste statistici (care sunt. este reprezentarea ariei semantice şi lexico-gramaticale. m.nume pentru casă şi obiectele din casă: casa(m) > casă. -um. d. noapte lat.nume ale părţilor corpului omenesc: caput > cap. Termenii din VF sunt importanţi prin vechimea. plangere > plânge etc. nepotem > nepot. uscia > uşă. Elemente vechi compararea aplicării legilor fonetice.. dar cu acţiune relativ regulată: lat. atunci procentul ajunge la 74%.). polisemantism. lactem > fr. nuit sp. pectus > piept. • Statistic. otto sp. Importantă este structura morfologică. dacă statistica se realizează ţinând cont de principiul frecvenţei cuvintelor. stabilitatea. genuculus > genunchi etc.. cantare > cânta. ch în spaniolă şi portugheză. capacitatea lor de derivare. termenii de origine latină reprezintă aproximativ 64%. tt în italiană.): -am. Latinitatea lexicului românesc Toate compartimentele limbii (sistemul fonologic. prin evoluţiile semantice specifice. în anumite poziţii. alteori pe cele în acuzativ sau ablativ. metaforică etc. noche port. în franceză. dormire > dormi. ocho port. filia > fiică. filius > fiu.nume de acţiuni: manducare > mânca. gulam* > gură. latte sp. leche rom. Dar lexicul este cel care prezintă complexitatea fenomenului istoric al transformării latinei populare în româna comună. noctem > fr. .nume de rudenie: parentes > părinţi. huit it. avunculus > unchi etc. de aceea. oricum. texte reprezentative – pe baza cărora au fost alcătuite). conversiune. elementul latin reprezintă ceva mai mult de 20% din totalul fondului lexical românesc. dăm ca etimon uneori formele în nominativ. desigur. a.. leche port. -o. ocho rom. morfologice. lait it. mai ales. lapte Se observă că în evoluţia fonetică se păstrează nişte legi fixe: grupul latin ct devine it. opt lat. deformate prin subiectivitatea şi mobilitatea corpului de cuvinte – dicţionare. mensa > masă etc.): -a. dar reprezentând neologisme de circulaţie internaţională (audio.. pt în română etc. notte rom.. sistemul morfosintactic. video.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române.

turceşti. Paschae > Paşti. greceşti. în: a da brânci (a îmbrânci) rostrum „cioc. rapide > repede. decem > zece. latinitatea lexicului românesc este mai vizibilă. „pământ”. formele derivative (preferinţa pentru derivarea cu sufixe) se bazează pe mecanismele de regenerare continuă. şi receptivitatea actuală de neologisme. carnem > carne. pentru că este mai conservatoare decât în cazul altor limbi romanice.sistemul pronumelor: ego > eu. credo > cred. cu elemente fino-ugrice”. . mare > mare. Faptul că unii provin din latina populară dovedeşte că această credinţă a pătruns spontan. stella > stea. montem > munte. rostire. . Angleterre etc.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. germ. coemeterium > cimitir. Neder-land. fieri > a fi. Novaia Zemlia „Noul Pământ”. cu mare încărcătură semantico-stilistică. . Termenii din sistemul etnonimelor şi glotonimelor: (populus) Romanus > (poporul) rumân (forma român este stabilită relativ recent). Ţara Zarandului.verbele auxiliare: habere > avea. Ţara Bârsei. . solem > soare.nume pentru elementele universului şi pentru formele de relief: caelum > cer. Unele dintre aceste cuvinte „istorisesc”. arborem > arbore. cf. haedera > iederă. a spune/a şti pe de rost. . equa > iapă. expresii. longus > lung. De aici provin numele vechi de formaţiuni administrativ-teritoriale: Ţara Făgăraşului. logos). Prin toate aceste particularităţi. În multe privinţe. . Elemente vechi numele principalelor alimente şi băuturi: panem > pâine. Numele momentelor zilei. mire (cf. în primele şapte secole de existenţă. luna > lună. gură” > rost „gură. *rogacionem > rugăciune.: bonus > bun. Termeni fundamentali ai creştinismului românesc. basilica > biserică. sic > şi etc.. în frazeologisme. vinum > vin. caracterizată ca o „insulă latină. . episoade întregi din procesul formării poporului român şi a limbii române: lat. super > spre. leporem > iepure. crucem > cruce. lacus > lac. nos > noi. sufixul -esc. velle > voi. miles „soldat” > rom. comendare > comăndare. „calcifiate”. terra > rom. în favoarea celor latino-romanice din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea. româna îşi întăreşte continuu poziţia. Ţara Moţilor etc. a rosti. tres > trei. 102 Proiectul pentru Învăţământul Rural - . farina > făină. campus > câmp. de asemenea slv. moştenite din latină.numeralele de la 1 la 10: unum > unu. se > se. zilelor săptămânii. rivus > râu. gallina > găină. I. latino-romanicele de tipul Terranova. lat. florem > floare. în cu/fără rost. Groenland. canem > câine. ţeară > ţară. 1.prepoziţii şi conjuncţii: in > în. Inovaţiile. Sanctus Georgius > Sângiorz etc. cf. substratul traco-dac). ci cu sensul secundar de „ţară”.: branca „mână” > brânci. tu > tu. Hochland. vorbire. Land. maghiare. „încet şi tainic” în popor (Vasile Pârvan). înconjurată de un ocean slav. supra. .nume de plante şi animale: herba > iarbă. Rosalia > Rusalii. supra. vinus > vin. circumstanţe etc.6. Există numeroase cuvinte... duo > doi. în Deutch-land (Deutch < teutonicus). cum > cu. lunilor şi anotimpurilor anului etc. terra nu a fost moştenit în română cu sensul din celelalte limbi romanice.nume de calităţi. in-alto > înalt. sub > sub. *credentia > credinţă. ovum > ou. îmbinări fixe etc. fără renunţarea la formele vechi. constituindu-se „o dată cu poporul român şi cu limba română”: altare > altar. pomum > pom. aşadar. lingua Romana > limba rumân-ească (cf. „Ţara Nouă”. Structura predominant latină justifică eliminarea masivă a împrumuturilor slave. raţiune” (cf. prin evoluţia lor formală şi semantică. forme care se păstrează în forme arhaice. gr. Termeni cu valoare „arheologică”. aqua > apă. capra > capră.). porcus > porc. nedirijat de vreo autoritate oficială..

Impresia de slavizare a limbii române a fost întreţinută şi de faptul că până în 1865 în scrierea românească s-a folosit alfabetul chirilic. trecând prin Moldova. de acum. Cuvintele gură şi ochi provin din latină: gulam. precum Gustav Weigand. Elemente vechi Exerciţiul nr. procesul formării protoromânei. dar nu atât de mare încât să se poată vorbi despre română ca despre o limbă „romano-slavă”. Stabileşte etimonul comun al următoarelor cuvinte din limbile romanice: a) rom. bulgare etc. casa. „haina străină în care a fost îmbrăcată limba română. slovenă. precum şi 827 cuvinte în întregul vocabular românesc. timp de 300 de ani”. dormir. În afară de vechimea lor. Fonetica. dormir. morfologia. sârbe. până în Munţii Moraviei şi până la Marea Adriatică. În total. dau cam 305 cuvine de origine slavă în VF. Proiectul pentru Învăţământul Rural 103 . dormi.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. se apropia de sfârşit. ceea ce înseamnă aproximativ 21%. paralel cu asimilarea slavilor rămaşi pe teritoriul ţării noastre. b) alte valuri s-au îndreptat spre Apus. mai permeabil. a românei primitive. sp. 2. morfologic. casa. casa. care au inclus şi teritoriile româneşti: a) valuri succesive s-au deplasat dinspre nord spre sud între secolele al VI-lea – al VII-lea. aceste procente scad mult. formând popoarele slave central şi sudeuropene. Primele elemente slave pătrund în vorbirea locuitorilor ţinuturilor româneşti după începuturile migraţiei slave. cam prin secolul al VIII-lea. s-a petrecut integrarea elementelor lingvistice de origine slavă în sistemul românesc. ptg. Dobrogea şi Muntenia. casă. pt. unii continuându-şi drumul. it. decât în anumite detalii (de exemplu. spre Câmpia Panoniei. întărirea neutrului etc. prestigiul culturii şi civilizaţiei bazei latine. Şi aceste ramuri au atins parţial populaţia românească. datorate contactelor cu popoarele vecine: ucrainene. Enumeră cel puţin trei asemenea particularităţi.) Vocabularul s-a dovedit. ca de obicei.5. 2 1. croată. vocativul feminin în -o. Ele se datorează migraţiei slavilor dinspre Munţii Urali spre Europa Centrală. dormire. astfel încât. sintaxa nu au mai putut fi marcate de aceste contacte. I. pe care se formase. limbile cehă. fr. între secolele al VI-lea şi al X-lea. fr. 6. Or. există şi alte particularităţi care le plasează în VF al limbii române. Limba română oferea. sintactic şi lexical. este ocupat în istoria limbii noastre de către împrumuturile slave. influenţa este considerabilă. chez [prepoziţie cu sensul (acasă) la]. sârbă. cum o considerau unii cercetători. după cum spunea Nicolae Iorga. sp. pentru a se stabili în Bulgaria de astăzi. ceea ce reprezintă aproximativ 14%. după cum am văzut. Acestor influenţe vechi li se adaugă cele slave mai noi. dormir. b) rom. După criteriul frecvenţei însă. oc(u)lus. slovacă şi polonă.Superstratul slav Locul pe care îl ocupă în celelalte limbi romanice împrumuturile din germanice. Statisticile. La data primelor contacte cu slavii. discutabile însă. acesta este momentul în care limba română comună şi-a încheiat procesul de structurare a sistemului fonetic. it. Au existat două mari direcţii de deplasare.

păzi. iorgovan ş. clopot baltă. pisanie. clădi. Dragomir. în diplomaţie etc. vesel etc. stareţ. opri. slobozi-elibera. I. mai nou): sfârşi/săvârşi. secolele X-XI. şcoală. În Banat sunt atestaţi termeni de origine sârbească: golâmb. comis. scrise se datorează folosirii slavonei în biserică. din limba rusă se datorează mai ales intrării României postbelice în sfera de influenţă a Moscovei sovietice: activist. Zlatna. • Numeroase alte fenomene lingvistice complică identitatea acestor influenţe. gost. toponime. ceaslov. crâng .după secolul al X-lea b) Împrumuturile cărturăreşti. În Muntenia pătrund mai ales cuvinte bulgăreşti: castravete. cu consecinţa cunoscută a îmbogăţirii seriilor sinonimice româneşti: văzduh-aer. Radu. după cum o dovedesc diverse fenomene fonetice. regionale se datorează schimburilor obişnuite. Târgovişte. vârstă. o trecere a celor dintâi în fondul pasiv (arhaic. nădejde-speranţă. lovi. favorizate de îndelunga convieţuire româno-slavă. în cancelariile domneşti. sfârşi. Belareca. Cernavodă. administraţie. Vâlcea. Breaza. a. • Numeroase antroponime.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. termen cult. smântână . a citi.a. Sunt împrumuturi care datează din secolele al XIV-lea – al XV-lea: boier. cucernic. preşedinte. colţ. Bistriţa. stăpân. iubi. hrib etc. Vâlciu. Mircea. pivniţă . sfetnic ş. datând din perioada cuprinsă între secolele VIII-IX. hidronime au origine slavă: Bogdan. clucer. Bogăţia relativă a acestor influenţe şi suprapunerile lexicale au creat dublete lexicale de origine slavă (termen popular – vechi. d) Împrumuturile moderne. Complexitatea căilor de pătrundere şi a straturilor cronologice face dificilă datarea unor elemente slave. nisip. înainte de absorbţia migratorilor. În română actuală. prăşi etc. Vlaicu. muncă. în favoarea celor latino-romanici.). poetic etc. Vlaşca.secolul al X-lea muncă. datorate vecinătăţilor geografice. c) Împrumuturile neoslave. luncă. a. În secolul al XIX-lea a avut loc un fenomen de eliminare masivă a termenilor vechi slavi. scump. utrenie.a. bogat. ciupi. Ialomiţa. drag. Elemente vechi Există mai multe căi şi mai multe etape de pătrundere a slavismelor în limba română: a) Împrumuturile populare. orale se datorează contactelor directe. vecernie. polcovnic-colonel ş. • Au rămas destule cuvinte de origine slavă şi în fondul principal lexical al limbii române: babă. sărac.secolul al VIII-lea – al IX-lea sfadă. şi româna arhaică nu e modru). termenul are forma şi 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dâmboviţa. regional. semantice specifice timpului: bob. zbor/sobor etc. mai precis. Lipova. Stoica. voievod ş. Deviaţii semantice însoţesc integrarea unor cuvinte în sistemul lexical românesc: modru însemna în slavă „înţelept” (cf.a. gard jupân. În Moldova pătrund mai ales cuvinte din ucraineană: hulub. trăi. Stan. bogat. copil. slujbă. sfat. Prahova ş. tovarăş. Acestea sunt cele mai vechi. Craiova. cobiliţă. boală. Bălgrad. daltă.

muncă (cf. slobod. 6. cuvintele respective Proiectul pentru Învăţământul Rural 105 . tǔmja „întuneric. numite „ducate” de către Cronicarul Anonim al regelui ungur Bella al IIIlea. maghiare etc. silă (dar cf. cuceritorii şi-au impus şi şi-au consolidat dominaţia în interiorul arcului carpatic prin forţa militară. I. copil. prin atragerea unor elemente autohtone (din rândurile nobilimii locale). generând cuvinte noi. slut ş. 7. 10.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. carte (de origine latină) a căpătat sensul de „scrisoare” după slv. 3. cucernic. cavaleri teutoni. -iţă. în cadrul grupului de limbi neolatine. 4. -nic ş. -ova. jazik „limbă. la Eminescu) • Numeroase formaţiuni afixale au devenit productive în limba română. popor” rom. romanic (francez. (se) sili. secui. d.. Migraţia începuse încă din anul 895 p.. iar în cadrul acestuia. o parte dintre ei aşezându-se în ţinuturile de pe malurile Tisei. zlutij „galben” > rom. prăşi. arh. mai ales semantice. slv. kniga „carte”. Stabileşte care dintre următoarele cuvinte de origine slavă aparţin vocabularului fundamental al limbii române şi care aparţin diverselor grupe din masa vocabularului: 1. rom. completează tabloul influenţelor slave: rom. întuneric „. mucenic). sufix: -că. cf. 3 1. arh. formând poporul finlandez de astăzi. Elementele de origine maghiară se găsesc aproape exclusiv în lexicul limbii române (nu şi în gramatică etc. pre-. triburi de origine fino-ugrică sau aşezat în Câmpia Panoniei. • Elementul slav a servit şi ca intermediar pentru alte influenţe: grec. 2. văzduh.. cf. sub presiunea pecenegilor din sud-vestul Munţilor Urali. drag. slv. Unii dintre migratori şi-au continuat drumul spre nordul Europei. Împrumuturi din maghiară Între secolele al X-lea – al XIII-lea. -işte. limbă „. sila „forţă” > rom. slv. În stânga Tisei. a. între secolele al XII-lea şi al XVII-lea.6. fino-ugricii au trecut prin Carpaţii de nord-vest. create pe teren românesc: sufixe: ne-. Este vorba despre voievodatele româneşti. iubi. 6. formând poporul maghiar de astăzi. precum şi prin colonizarea cu saşi. slv. m. la data sosirii pe pământ românesc. răs-.). a silui. 11.. Exerciţiul nr. luncă. • Numeroase calcuri lingvistice. „întuneric de popoare”. muncă. monka „chin” > rom.. superstratul slav conferă individualitate şi bogăţie limbii române. 5. C. apărate de către armata formată din ţăranii de obşte. Din secolul al XI-lea. nisip. a. mai ales) etc. 8. În general. popor”. În înaintarea lor dinspre răsărit spre apus. mult” (cf. mult”.. Elemente vechi semnificaţia schimbată: mândru. boier. slv. adică se ataşează la baze de diverse alte origini – latine. Evident. „scrisoare” rom. în Transilvania. romanice. au întâmpinat rezistenţa unor formaţiuni statale feudale. 9. noua populaţie nu avea cum să mai influenţeze decisiv limba autohtonilor.

fedeleş. numeroase maghiarisme au fost dublate de sinonime moderne care au devenit uzuale în limba română: făgădui – promite. sobă (dar. sălaş. cătană.3% din lexicul românesc contemporan. tulai (interj. -şug (furtişag. uriaş. tăgădui – nega. Faptul că nu apar în dialectele din sudul Dunării probează caracterul relativ recent şi parţial al influenţei. unele având utilizare cu totul sporadică (astăluş „tâmplar”. ban. szoba „cameră” > rom. Generalizarea unor termeni (circa 195 de unităţi) în vocabularul limbii române comune s-a realizat prin deplasarea populaţiei transilvănene spre Muntenia şi Moldova. bolund „nebun”. oraş. dijmă. marfă. organizarea politico-administrativă: aprod. prieteşug. marfă. comerţ. În epoci de opresiune naţională. elementul maghiar ar reprezenta 9. magh. uric. Todoran. (i)şag. bebeluş etc. S-a petrecut şi în acest strat etimologic adaptarea fono-morfologică: magh. sămădău). gazdă. neam. -uş (mijlocaş. chip. gealău „rindea”. putând fi grupate după principiile onomasiologice: viaţa orăşenească şi sătească: birău. Schimbările administrative de după dezmembrarea Imperiului AustroUngar a produs dispariţia altor termeni (sabău. marha „vită” > rom. lacăt.) După o statistică a lui D. păstrează şi sensul de „cameră”). rămăşag. în secolul al XIXlea. În procesul general de eliminare a unor cuvinte vechi.61% din totalul lexicului românesc. Arată componentele celor două cuvinte derivate şi etimologiile lor. îngădui – permite. magh. justiţie: aldămaş. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . tόlvaj „hoţ” > rom. viclean Unele cuvinte au circulaţie largă. fel.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. hăui). Exerciţiul nr. uiagă „sticlă”). dar în fondul popular: alean. Cele mai vechi împrumuturi din maghiară datează de prin secolele al XI-lea – al XIII-lea. chin. cheltui. din cuvinte-bază şi sufixe provenite din diverse straturi etimologice ale limbii române. dar sunt atestate documentar abia în secolul al XIV-lea: hotar. I. În procesul de formare a cuvintelor au fost productive unele sufixe: -ău. O altă cauză a generalizării maghiarismelor în româna comună a fost colonizarea ceangăilor în Moldova (judeţul Bacău etc. Elemente vechi • • • • • • (aproximativ 2600 de unităţi lexicale) sunt regionalisme. tămădui – vindeca etc. meşter. imaş. altele continuă să fie productive: -aş. pârgar. nemeş. întemeind în ţinuturile de peste munţi sate care se numesc şi astăzi Ungureni. bai „necaz”. Aceasta s-a produs mult după separarea românei comune în dialecte. Cuvintele a) fruntaş şi b) prieteşug sunt derivate pe teren românesc. vamă etc. în favoarea echivalenţilor latino-romanici. birău. -eş.).). alte grupe tematice: bănui. dar ca putere de circulaţie acesta nu depăşeşte 2. În documentele slavo-române din secolul al XV-lea şi în documentele româneşti din secolul al XVI-lea exemplele se înmulţesc. viteaz*. 4 1. regional. gând. obşti întregi luau drumul bejeniei.

στύπος „trunchi” > rom.2.1. plai. φρίξ/φρίκη „zbârlire” > rom. unele se găsesc în albaneză sau în alte limbi balcanice: gr. giur.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. C. În Imperiul Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 .. Cuvinte care au intrat în latina dunăreană (secolele al V-lea – al VII-lea a. μαρτύρ > lat. meglenoromână etc. stur „stâlp” gr. târzie). γύρος „cerc” > rom. cf. elemente de origine latină. în cadrul procesului general de elenizare a Peninsulei Balcanice. „leac” > lat. literară. nu numai în daco-română (dialectul vorbit pe teritoriul vechii Dacii). βαπτξεiν > lat. ciumă „umflătură” gr. čyr 6. alb. în schimb. stup (evoluţia semantică este explicabilă. broatec. „terci”. influenţa greacă asupra limbii române ar trebui studiată imediat după substrat şi fondul latin. şi a continuat până la sfârşitul latinităţii. Procesul a început în secolul al VIII-lea a.2. pharmacus > rom.7. plajë „înclinat” gr. cf. βρόταχος „broască” > dr. angelus > rom.7.1. „pieziş” > rom. martur > rom. Pentru sistematizare. prospetus > rom. se iau ca reper trei epoci importante: 6. De fapt. ammajare „a vrăji”) gr. dat fiind rolul important pe care greaca l-a avut în evoluţia latinei clasice şi în evoluţia latinei dunărene. C. Influenţa greacă Cronologic. cronologic şi structural delimitate: 1. martur (cu sensurile vechi şi actuale „martir” şi „martor”) gr. Greaca veche A marcat lexicul românesc prin două serii de cuvinte.. pentru istoria limbii române. în jur. procesul este încă mai complex. şi ucr. înger gr. cf. frică gr. πλάγιος „înclinat”. proaspăt 1. πρόσφατος > lat. Greaca bizantină A influenţat româna între secolele al VII-lea şi al XV-lea. Se regăsesc. dinzur gr. căci greaca. μαγεία (cf. de asemenea. şi megl. împrejur.7. Cuvinte care au intrat în latină (clasică şi populară) şi care reprezintă. φάρμακον „otravă”. βασιλικά > lat. basilica > rom. rom. megl. populară. cf. ci şi în dialectele sud-dunărene. Elemente vechi 6. cir „zeamă de mămăligă”. άγγελος > lat. brëtëk gr. ar. Exemple: gr. mai mult decât slavele etc. Χύλος „suc” > rom. broatec. ad-magire > rom. κύμα „val” > rom. Στύλος „coloană” > rom. baptizare > boteza gr. farmec gr. amăgi (cuvântul se păstrează doar în română şi în sardă. aromână. magia) > lat. a influenţat în etape diferite şi pe căi diferite limba română. şi alb. şi „buduroi”) gr. de fapt. I. cf. biserică gr.) Aceste cuvinte nu se găsesc în latină (clasică.

Tot din această perioadă datează toponime. 1966. Mihăescu. ei trec apoi la alte popoare. prisos. În orice caz. pizmă. H. 1961). G. activitatea flotei comerciale. Autoritatea liturghiei bizantine s-a impus şi la români. Este dificil de stabilit însă care anume dintre cuvinte au pătruns în română prin filieră slavă şi care – în mod direct. scafă „căuş. au adoptat creştinismul de rit bizantin. mărturisi. Dobrogea s-a aflat în mod direct sub influenţa bizantină între anii 917-1185. humă. greaca devenise limbă oficială. unele cuvinte de origine greacă pot fi plasate în epoci diferite: . cucură „tolbă de săgeţi”. mătase.secolele IX-XII: cele de mai sus. folos. livadă. drum. Influenţa greacă asupra limbii române până la secolul al XV-lea. ci şi în albaneză. armură. stol. Sulina etc. neoelenice. mitoc. mulţi dintre termenii laici sau bisericeşti din această perioadă au circulaţie balcanică mai largă. întăresc aceste contacte. . sârbo-croată etc. flamură. Maglavit. paraclis. Mangalia. În plus. care-şi avea graniţa nordică pe Dunăre. Giurgiu.secolele XIII-XIV: epoca dezvoltării statelor feudale româneşti. mânie. arhimandrit. ca ungurii sau slavii răsăriteni şi apuseni (ucraineni. desagi. cămară. hârtie. har. a. dintre care puţine intră în vorbirea cotidiană. a organizării ecleziastice ş. în primul rând bulgarii. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . incertitudinile cu privire la calea directă sau indirectă de influenţare a românei este sporită de faptul că unii preoţi. strachină”. deşi slujeau în slavonă. Mihăilă. patriarh.. scorpie. dar întreg teritoriul românesc se situa în vecinătatea Imperiului Bizantin. a. cehi. După forma şi sensurile lor. putând fi identificaţi nu numai în bulgară şi română. de cele cărturăreşti: a) Termeni uzuali. hidronime precum: Calafat. Pe de altă parte. evanghelie. a. şcoală. Căile de pătrundere a elementului grec bizantin în limba română sunt stabilite de către specialişti astfel: Influenţa directă – despre care putem vorbi abia de acum – prin relaţii politicoadministrative şi culturale (cancelarie domnească. arhiereu. icoană. dafin. busuioc.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. ruşi. a călăfăti „ a da cu smoală”. Din păcate influenţele din această epocă sunt greu de separat de cele ulterioare. cf. hărăzi. Mai mult chiar. smirnă ş. episcop. cort. arhiepiscop. făclie. Influenţă indirectă – prin intermediul slavilor sudici (până în secolul al XII-lea).) (cf. de la Constanţa şi Sulina până la Porţile de Fier. pătrunşi pe cale preponderent cărturărească: acatist. cele mai mult rămân în lexicul religios. Bucureşti. I. urgie/urgisi ş. pătrunse pe cale orală. b) Termeni ecleziastici. biserică etc. protopop. deoarece primele texte româneşti se păstrează abia din secolul al XVI-lea. Slavii meridionali. Bucureşti. Constanţa (prin intermediar turcesc Küstenge). ctitor. paralel cu constituirea unei ierarhii după modelul slavo-bizantin. cădelniţă. schit. Împrumuturi vechi sud-slave în limba română.: afurisi.): agonisi. a. slovaci etc. idol. comoară. erau greci de origine. Elemente vechi Roman de Răsărit. sihastru etc. Ceea ce se poate face este să se delimiteze cuvintele uzuale. cămin. Aceste realităţi explică filiera slavă a grecismelor respective. sfeclă ş. pătrunşi pe cale orală: argat.

Şcolile greceşti (1660 – Iaşi. Totuşi. 1689 – Bucureşti). vistiernic. administraţia. logofăt. grămătic. ∗ 1. Cantemir. zahăr. prin filieră slavă. respectiv.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. proti -pendada „prima cincime”). Calitativ. duce la stabilirea unui mare număr de greci (funcţionari. cu aristocraţi din cartierul grecesc Fanar al Constantinopolului (Istanbul). 1714. Multe cuvinte (circa 1200) din perioada fanariotă au pătruns în română pe cale scrisă şi au caracterizat mai ales vorbirea oamenilor instruiţi: alfabet. dascăli etc. Ion Ghica vorbeşte despre aşa-numitul jargon grecesc. însemnând „primele cinci (stări)”. Elemente vechi . comis. ele caracterizează mai ales vorbirea din mediul urban. partidă. catadixi. cotastih. 4. 3. Nicolae Mavrocordat. pitic. 5. 254 – indirecte.) în Muntenia şi Moldova. supra. caligrafie. aceste cuvinte reflectă o anumită treaptă de evoluţie a societăţii feudale româneşti. postelnic. diac. utilizat de protipendada românească (cf. horă. stabilirea cu exactitate a „vârstei” neoelenismelor din această epocă este dificilă. pe măsura valorii titularilor) au favorizat transformarea limbii eline în limbă de cultură pe care şi-o însuşiseră clasele conducătoare autohtone. dintre care 22 sunt împrumuturi directe. Cantitativ. pitar. tipografie etc. traducerile. şi 2 (bumbac. cap. I. subîmpărţită cronologic: a) perioada prefanariotă (1453-1711). ea făcând obiectul studiilor de strictă specialitate. logofăt. oamenii de cultură ai epocii. stihic. tinerii studioşi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . dominate de greci – numiţi în posturi cheie (deseori. ananghie. zodie. plastograf. după plecarea lui D. viaţa economică şi politică. Procesul se accentuează după tragica moarte a lui Constantin Brâncoveanu. sfârşitul epocii medievale româneşti). primele cinci pături stabilite după ranguri∗ şi avere în ierarhia socială a vremii. Crâncenă. hrisov.secolul al IV-lea: continuarea dezvoltării social-economice şi culturale: chelar. prăvălie. scandal. Neogreaca (secolele al XV-lea – al XIX-lea) Cele mai numeroase elemente neogreceşti din structura etimologică a vocabularului românesc provin din perioada care începe cu anul 1453 (căderea Constantinopolului) şi se încheie cu anul 1821 (revoluţia lui Tudor Vladimirescu. de asemenea. diată „testament”. când Poarta Otomană înlocuieşte domnitorii pământeni cu domnitori străini. catarg. calapod. În Moldova fusese deja înscăunat primul domnitor fanariot. în 1711. conopidă. dichisi. scufie. agă. O epocă atât de lungă şi de bogată în evenimente – cu consecinţe fireşti asupra lexicului limbii române – poate fi.7. Consolidarea dominaţiei turceşti în secolele al XV-lea – al XVI-lea. despot. vornic. spătar. Însuşi termenul „protipendadă” datează din acea epocă (gr. I). căpitan) indirecte. plapumă.3. zugrav. b) perioada fanariotă (1711-1821). 6. mai precis. prin mijlocirea latinei medievale. s-au inventariat 278 de cuvinte din greaca bizantină (secolele al VII-lea – al XV-lea). fidea. 2. cupă. epoca a fost benefică din punct de vedere cultural. din punct de vedere politic şi social. trandafir. hatman. Prezente mai puţin în cel rural. Numai 100-150 de elenisme fanariote au intrat în limba română uzuală: agale.

piper. matematica. aşa cum există atâtea formaţiuni hibride împrumutate din limbile moderne. moderne. Pe de altă parte. Galdi. -isi. D. La jumătatea secolului al XIX-lea. filozofie. calmare. Nu ştim sigur dacă nu cumva termeni ca gramatică. algocalmin – un hibrid greco-latin (gr. În VF au rămas doar 18 (deci. cf. seismograf. Cucerind întreaga Peninsulă Balcanică. 5 1. o perioadă. Bucureşti. şi influenţa lingvistică este relativ redusă.. trebuie să precizăm că elemente turceşti vechi au pătruns în română cu 110 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cuvinte ca telefon (gr.). arhaic. geografie. cf. sârbesc etc. economice. I. p. frică. prosop. filarmonică. lefter. productive într-o anumită epocă. pedagogie. calmer). pe baza unor contracte care asigurau autonomia internă. numeroase grecisme trec în fondul pasiv. zugrav – pictor. şi L. bibliofil. în favoarea sinonimelor latino-romanice: evghenicos – nobil. algos „durere” + lat. sosi. şi cu Transilvania. 4. transformate în raiale turceşti. în epoca înfloririi culturii şi învăţământului de tip fanariot. când se manifestă influenţa occidentală. tele(gr.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. pătrunse în română din franceză. orfan. Les mots d’origine néogrecque en roumain à l’epoque des phanariotes. 6. filozofie. diată – testament. tahimetru. filantrop.) + vizor (lat. patimă. 1978. zahăr etc. logopedie etc. apoi termeni de tipul filologie. cam 1%) cuvinte de origine greacă: substantive: folos. sigur etc.. sclifosi. Dă câte patru exemple de verbe şi de adjective care apar în limba română cu sufixele. Elemente vechi economisi. matematică. acestea plătind tribut. adjective: proaspăt. relaţiile politice. pat. Pe de altă parte. 102-108). 1939.8. taifas ş. pat. culturale ale ţărilor române cu Imperiul Otoman au durat din secolul al XV-lea până în secolul al XIX-lea (1877). respectiv.icos. engleză. P. vopsi etc. Desigur. elenismele au avut şi continuă să aibă un rol important în evoluţia lexicală a limbii române (cf. unii termeni tehnici au fost creaţi în româneşte: cf. Istoria limbii române. 2. Indiferent de calea pe care au intrat în limba română. geologie. istorie nu au pătruns în română direct din neogreacă. E. ipsos. Exerciţiul nr. Budapest. Explică etimologia cuvintelor filologie. turcii au stabilit relaţii de vasalitate cu Ţara Românească. În consecinţă. spre deosebire de state precum cel bulgar. simandicos – distins. fr.) > televizor. sunt creaţii savante. Moldova şi. tele „departe” + foné „sunet”). ifos. plictis. Elementele greceşti din neologismele de circulaţie internaţională completează tabloul complex al elenismelor din limba română.a. Elemente lexicale de origine turcă În principiu. italiană etc. verbe: pedepsi. Florica Dimitrescu (coord.

Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. I. Elemente vechi

mult înainte de cuceririle turcilor osmanlâi. Vom proceda, aşadar, la o departajare cronologică şi structurală şi în acest caz. 6.8.1. Influenţe vechi turco-tătare Pecenegii – aşezaţi temporar în Moldova şi estul Munteniei (secolul al IX-lea), precum şi în Transilvania şi Dobrogea (secolele al X-lea – al XIlea) au lăsat în română câteva urme toponimice: Peceneaga, Pecenegul, Pecenişca, Pecenevra Cumanii – veniţi din stepele de la nordul Mării Negre, în secolul al XIlea, rămânând pe teritoriile româneşti câteva veacuri, ocupându-se cu păstoritul şi agricultura. Ca şi pecenegii, au sfârşit prin a fi alungaţi sau absorbiţi de populaţia autohtonă. Au lăsat în limba română: toponime, hidronime, oronime: Bărăgan, Caraiman, Caracal, Comana, Comăniţa, Covurlui, Teleorman „pădurea nebună (deasă)” (cf. tc. deli „nebun” + orman „pădure”); antroponime: Balaban, Carabă, Ciortan, Coman (de unde: Comănescu, Comănici etc.), Itu, Talabă ş. a.; apelative: aslam „camătă”, buzdugan, cazan, cioban, duşman, maidan, suman; baltag, bardacă, catâr, chindie, chior, habar, hambar, haram, maramă, murdar, tărâm, toi. Presupusa influenţă avară (secolele al XIV-lea - al XV-lea) Ar putea fi amintite aici cuvinte ca: armig „armăsar” (reg., Banat), scrum (date ca atare de L. Şăineanu).

6.8.2. Influenţe ale turcilor osmanlâi (secolele al XV-lea – al XIX-lea)
Ca şi în cazul limbii greceşti din aceeaşi epocă, şi turcismele osmanlâie se pot delimita în două subgrupe cronologice. Cuvinte pătrunse în română în secolele al XV-lea – XIX-lea Turcisme din perioada fanariotă (secolele al XVIII-lea – al XIX-lea) Primele sunt mai răspândite şi au un caracter mai popular. Celelalte au circulat numai în epoca fanariotă şi numai în anumite medii lingvistice. Puţinele care au intrat un uzul comun au suferit devieri semantice, obişnuite, de altfel, în procesul împrumuturilor. Pentru nespecialişti, însă, sunt mai puţin importante subdiviziunile cronologice, decât cele tematice (cf. Fl. Dimitrescu (coord.), op. cit., p. 109-111): a) Casa şi locuinţa: acaret, balama, cearşaf, chibrit, divan, duşumea, tavan; b) Mâncăruri şi băuturi: baclava, cafea, ciulama, halva, musaca, sarma, telemea, trufanda; caimac, ciorbă, ghiveci, iahnie, iaurt, pastramă, pilaf, rachiu, tutun; c) Îmbrăcăminte: basma, bariş, ciorap, maramă, tulpan şi multe altele, ieşite din uz (anteriu, şalvari etc.): d) Floră şi faună: abanos, bamă, dovleac, dud, pătlăgea, zambilă; bursuc, catâr;
Proiectul pentru Învăţământul Rural

111

Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. I. Elemente vechi

e) Comerţ: chilipir, cântar, dughiană, muşteriu, para, raft, samsar, saftea, tarabă, tejghea; f) Meserii, unelte, piese: băcan, boiangiu, cazangiu, cazma, mucava, pingea; g) Însuşiri: agiamiu, babalâc, fudul, lichea, peltic, pişicher, şiret, tembel, ursuz, zevzec; h) Cuvinte pentru abstracţiuni: berechet, belea, bucluc, cusur, hal, hatâr, huzur, moft, naz, tabiet, tertip; i) Diverse: bacşiş, ciubuc, ghiozdan, ibric, haram, harem, halal, lulea, maidan, narghilea, tiptil, zaiafet. • Deviaţiile semantice s-au produs mai ales în sens depreciativ (peiorativ, ironic): tc. lichea „pată”, „defect” – capătă în română sensul „om de nimic” tc. pehlivan „erou” – capătă în română sensul „escroc, mucalit” tc. tertip „plan, proiect” – capătă în română sensul „vicleşug, intrigă” Asemenea extensii sau restrângeri de sens pot funcţiona şi fără conotaţii depreciative: tc. baglama „legături” > rom. balama „obiect metalic pentru fixarea uşii, capacului pe axul de mişcare”, „ţâţână” Şi în cazul turcismelor pătrunse în română prin filieră sârbă (în Banat, Transilvania) apar sensuri cu caracter regional: baş „tocmai”, divan „discuţie”, ortac „tovarăş” etc. • Au fost productive în română sufixele de origine turcească: - giu: tc. cafegiu, dar şi rom. barcagiu, reclamagiu - iu: tc. cafeniu, dar şi rom. maroniu, alburiu - lic, -lâc: tc. şiretlic, caraghioslâc, dar şi rom. autorlâc, crailâc • În VF al limbii române contemporane există numai 14 cuvinte de origine turcă, dintre care 5 au, de fapt, origine arabă (cafea, chef, chirie, cântar, tăbăci); 5 sunt de origine persană (duşman, moft, murdar, para, zar), rămânând numai 4 turceşti propriu-zise (chior, ciomag, hai, soi), după cercetările lui Al. Graur. Acestea însă, adăugate celor din vorbirea populară, dovedesc o mare putere de circulaţie, fiind adânc impregnate în structura fonomorfologică, frazeologică, stilistică a limbii române şi contribuind semnificativ la conturarea personalităţii acesteia. Exerciţiul nr. 6 1. Care sunt elementele formative care ne îndreptăţesc să considerăm că următoarele cuvinte româneşti sunt de origine turcă: a) cazan, divan, duşman, tavan, Bărăgan, Teleorman; b) basma, cazma; baclava, halva, musaca, sarma; c) cafea, narghilea, giubea; d) cafegiu, geamgiu, iaurgiu.

6.9. Surse bibliografice
COTEANU, Ion; SALA, Marius, 1978, Etimologia şi limba română. Principii – probleme, Bucureşti, Editura Academiei. 112
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. I. Elemente vechi

DIMITRESCU, Florica (coordonator), 1978, Istoria limbii române. Fonetică. Morfo-sintaxă. Lexic, Bucureşti, E. D. P. GRAUR, Al., 1968, Tendinţele actuale ale limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică HRISTEA, Theodor, 1972, Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note, Bucureşti, Editura Ştiinţifică. HRISTEA, Theodor (coordonator), 1984, Sinteze de limba română, Bucureşti, Albators, p. 39-65. MACREA, D., 1970, Studii de lingvistică română, Bucureşti, E. D. P. NICULESCU, Alexandru, 1965-1978, Individualitatea limbii române între limbile romanice, Bucureşti, I – Editura Ştiinţifică; II – Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. ROSETTI, Al., 1978, Istoria limbii române (ediţia a doua, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. ROSETTI, Al.; CAZACU, B.; ONU, L., 1971, Istoria limbii române literare, I, Bucureşti, Minerva.

6.10. Lucrare finală de evaluare
1. Unele dintre sunetele inexistente în fondul latin (ă, î, ğ, č, ş, ţ, z etc.) par a proveni din substratul traco-dac sau din fondul balcanic. Dă cinci exemple de cuvinte din substrat care să conţină unele din aceste vocale şi/sau consoane. 2. Enumeră cinci cuvinte din VF provenite din fondul latin popular. 3. Din unităţile latineşti fructus; subtilis (Ac. – subtilem); veteranus s-au moştenit cuvintele româneşti vechi: frupt, subţire, bătrân. Care sunt dubletele lexicale neologice, provenite din aceleaşi etimoane? 4. Cuvinte de tipul casă, câine, pâine, râde apar în toate limbile romanice moderne (franceză, italiană, spaniolă, portugheză etc.). Cărui fond vechi îi aparţin originile acestor cuvinte? 5. Enumeră trei limbi care au contribuit la modernizarea limbii române în aceeaşi măsură în care au avut şi contribuţii vechi? 6. Cuvintele provenite din superstratul slav ceas, nădejde, prieten, vreme, au câte un sinonim latin cu frecvenţă relativ egală în uzul limbii române. Găseşte aceste sinonime. 7. Numeralele ordinale de la 11 la 19 sunt compuse în limbă prin sistemul adăugirii, după modelul slav (calc de structură): 11 = unu + spre + zece; 12 = doi + spre + zece (după odyn - na(d) - dzatĭ etc. Identifică (folosind, eventual, un dicţionar cu indicaţii etimologice, precum DEX, MDE etc.) originea elementelor componente care intră în structura acestor numerale (vezi şi Fondul latin al vocabularului românesc, grupe tematice). 8. Dă trei exemple de regionalisme (transilvănene) datorate influenţe maghiare. 9. Cuvintele de origine greacă filia „iubire” şi logos „cuvânt”, „ştiinţă”, „raţiune” au intrat în componenţa multor neologisme de circulaţie internaţională. Enumeră patru asemenea cuvinte. 10. Cuvântul de origine turcă (pre-osmanlâie) koz „nucă”, având şi sensurile secundare „rotund”, „perfect”, „foarte”, apare în două contexte ale limbii române: a) într-o expresie de tip popular (ca adverb pe lângă
Proiectul pentru Învăţământul Rural

113

nevricos. ochi. respectiv 1silabă). Timiş etc. a-şi da ochii peste cap. apă-de-gură. frontem (Ac. când se cer 4 exemple. biblos „carte” Exerciţiul nr. cu pluralul -éle (cafeá – caféle) d) sufixul de agent -giu Test de evaluare Barem de notare 10 x 10 p.aerisi. b) au corp fonetic redus (2. ochios. Alexandrescu. 4 a) frunt-. -şug. dar şi prin metode statistice). Elemente vechi adjective ca frumoasă. d) au mare capacitate de compunere: gura-leului. 10. economisi. 6. 2. este vorba? 6. politicos 2. filein „a iubi” + logos „cuvânt”. c) desinenţa de feminin singular -eá. -fil < gr. Argeş. În cadrul fiecărui item se împart cele 10 puncte la numărul de subitemi ceruţi (de exemplu. a) lat. a) frecvenţa lor (stabilită intuitiv. 5. cu pluralul corespunzător -ále (basmá – basmale). 1 1. armonie „armonie” (sonoră). 7 MV: 1. Despre ce expresie. (cu) ochi dulci. gureş. rom. antropos „om”. prijateli + suf. e) intră în numeroase construcţii metaforice: gură de rai. 8. prieten > slv. respectiv cuvânt. a-şi arunca ochii pe fereastră. Motru. 3 VF: 2. 4. frunte < lat. se 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cf. 11 Exerciţiul nr.fricos. c) au mare capacitate de derivare: guriţă. 2 1. sofia „înţelepciune”. de origine maghiară Exerciţiul nr. b) lat. I. brânză.11. 3. = 100 p.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. de origine maghiară b) priete-. bucura. bun de gură.. ochişori etc. ochi-de-vultur.) + sufixul -aş. plictisi . mândră). agonisi. ochi de bou etc. guraliv. 5 1. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr. plicticos. b) într-un toponim devenit celebru printr-o capodoperă a poeziilor lui Gr. casam) 2. cf. burtă. buză moş etc. rom. dormire. brad. Exerciţiul nr. 9. 6 a) sufixul -an b) desinenţa de feminin singular -a accentual (á). Exerciţiul nr. casa (forma de Ac.

a) frumoasă coz „foarte frumoasă” (reg. zece ş. 10.a. în continuare se schimbă doar unităţile care fac parte din VF.3 p. oră. speranţă. floare. biblio-fil. I.. ochi. b) Cozia (= Nucet). barză.. fruct. unus > rom. logică etc. 5. Elemente vechi notează cu 2. filo-logie. 3. jelit.. d. 5 exemple x 2 p. Fondul latin popular. m. mânca. fil-antropie. bai „necaz”. timp.). urs. lat.5 puncte fiecare exemplu corect formulat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 115 . 2 exemple x 5 puncte ş.. 9.. Latina. dinte. 4. a. greaca. Grupe lexicogramaticale) 8. 3 exemple x 3. bolând „nebun”. a. brânză.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. 2. amic.3. Toate componente sunt de origine latină: lat. mânz ş.. veteran (vezi tabelul „Dublete lexicale latine”). 1. logo-pedie.4. p. lat. zece. (cf. decem > rom. 6. Gilort. un. dormi. Jiu. argea. se aleg cinci termeni din inventarul dat la subunitatea 4. spre. Se aleg cinci exemple din inventarul de la 4. subtil.filo-sofie. slavele.). 7. an. cătană „soldat”. casă.. poartă. super > rom. Fondul latin.

.. 116 7...............................9..........................................7.........2....................... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste..........3............ rămân valabile aspectele discutate în capitolul despre organizarea vocabularului după criteriile frecvenţei şi funcţional-stilistic..... tematic (onomasiologic)........ Influenţa italiană . formativ........ 124 7..................................6................. 123 7.. Influenţa engleză............. stilistic etc.. Influenţe moderne În general... uneori şi din aceleaşi cuvinte...... cât şi neologisme (ca să nu mai luăm în calcul în regionalismele... germana etc................. Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: • să analizezi formanţii unui cuvânt..2.......... 116 7. Aşa încât...8....................... 7.............................................................. Latina savantă........................... 121 7... Elemente moderne Unitatea de învăţare nr.............. 123 7......... Concluzii ... Surse bibliografice......... greceşti etc...................................................................... • să dezvolţi creativitate în formare şi utilizarea cuvintelor......... Obiective educaţionale..... Influenţa germană .......... 117 7..............................1.............. • să explici semnificaţia unor expresii şi cuvinte de circulaţie internaţională...1..................................... Influenţa franceză.. Altfel spus. în privinţa neologismelor... Problema este însă că multe dintre limbile care furnizează elemente de înnoire a vocabularului în epoca modernă şi contemporană au influenţat româna şi în etape mai vechi................. 118 7...... 122 7. Lucrare finală de evaluare.................................................. II... • să utilizezi corect fondul neologic al limbii române................. II.................. există în română atât arhaisme....11..............5.... şi vom avea ocazia să reluăm ideea în alte cazuri – latina............ 116 Proiectul pentru Învăţământul Rural ...................... argou)..................................... ELEMENTE MODERNE Cuprins 7.............................................. urmând ca influenţele moderne să fie studiate după criteriile deja utilizate: cronologic................... • să eviţi formele paralele (elemente de jargon................. 121 7..... 7 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE................................................................10.......................4................................ 120 7... din aceeaşi limbă....... Am constatat acest fenomen în cazul influenţelor slave. influenţele moderne se studiază în contextul analizei neologismelor dintr-o limbă....................... elementele de argou şi jargon etc..........Organizarea etimologică a vocabularului limbii române....)................... Influenţe moderne ...

Târgovişte (1646) etc.: excepţie.1. Dimitrie Cantemir. b) altele noi. răspublică. tezaur.). dar au suferit. fie din polonă. rezoluţie. Elemente moderne 7. împrumutate pe cale cărturărească din latina cultă. mai multe modificări fono-morfologice. prin şcolile de nivel mediu-superior de la Cotnari (1542-1514). acestea se încadrează adesea în clase gramaticale diferite. Practic. Gh. care le-au preluat: fie direct din latină (Miron Costin. superstiţie ş. şi în aceste cazuri se pun problemele obişnuite de datare şi stabilire a surselor: sunt mai vechi: biblie. b) prin scrierile cronicarilor. moştenite din latina populară. Budai-Deleanu ş. Micu. a. Dosoftei). au semnificaţii înrudite.. I. colocviu. fundaţie. Figura 5. din acelaşi etimon latin avem în limba română două serii de cuvinte: a) unele vechi. (la M. a. literară. a. care impune atragerea neologismelor de circulaţie universală. Alba Iulia ş. Costin. acestea au păstrat mai bine clasa gramaticală şi sensul originar. Oradea Mare. neogreacă. multe dintre neologismele în (-ţ)ie. Constantin Cantacuzino ş. dar nu totdeauna identice cu etimonul latin. firesc. ele păstrează mai bine aspectul fono-morfologic al acestuia (întrucât perioada de evoluţie formală a fost mai scurtă). provenit din lat. d) prin evoluţia firească a societăţii. fabulă. italiană (Grigore Ureche. au pătruns în română după mai bine de un mileniu de la începuturile transformării cuvintelor din latina populară în cuvinte româneşti. rege. II.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. cărturarilor medievali (secolul al XVIIlea). prin episcopatele catolice din Cenad. datează din epoca activităţii corifeilor Şcolii Ardelene – S. Şincai. imperiu. testimoniu. -(t)io. curent cultural naţional care reprezintă iluminismul românesc (secolele al XVIII-lea – al XIX-lea). exclusiv cărturăreşti. Mai delicată ca datare este problema dubletelor lexicale latine. reprezentaţie. a) prin scrieri şi documente religioase şi diplomatice din secolele al XI-lea – al XVII-lea: în Transilvania. Desigur. D. Cantemir etc. Căile de pătrundere sunt.). precum latina (cf. fantastic.) Proiectul pentru Învăţământul Rural 117 . c) prin activitatea Şcolii Ardelene. evident. Latina savantă Cuvinte din latina cultă. maghiară. în Ţara Românească şi Moldova. căci le găsim în documente şi cronici.3. Miron Costin. consul. prin documente diplomatice: în toate provinciile româneşti. instrucţie. Toate sunt interesante pentru deschiderea românei faţă de o sursă atât de apropiată. a. literă. invitaţie. jurisdicţie.

acvariu canin clar fruct arenă molar menţiune panificaţie subtil vezică veteran Figura 5. greco-fanariotă şi rusă. traducerile din franceză depăşeau cu mult pe cele din alte limbi. 4. Dublete lexicale latine 7. militar. profesionale etc. traducerile. viaţa mondenă urma moda franţuzească. latinizarea limbii autohtonilor într-un interval relativ scurt de timp. în epoca tulbure dintre secolele III-XIV. ele sunt fapte normale. expresia „al treilea miracol al istoriei limbii române”∗. Analiza datelor obiective ale istoriei social-politice şi istoriei limbii dovedesc că toate cele trei fenomene sunt la fel de puţin „miracole”. domnitorul Al. latină. organizarea activităţii în toate domeniile urma modulul francez. economic. pe fondul unor schimburi culturale accentuate (emigranţi francezi sosiţi în Ţările Române şi tineri români plecaţi la studii în Franţa). juridic. calcurile lingvistice. medical. determinând pentru caracterizarea lui. II.4. reg. Curând. Câteva mii de cuvinte de origine franceză au îmbogăţit vocabularul limbii române într-o epocă în care acesta era bine conturat. se ajunge la un adevărat bilingvism cultural românofrancez. filosofic. Primele librării vindeau cărţi aproape exclusiv în franceză. Există numeroase domenii de activitate în care vocabularul de specialitate este alcătuit în majoritate covârşitoare din termeni de origine franceză: social-politic. perfect explicabile istoric. De exemplu.000 de cuvinte. fenomenul rămâne masiv. Influenţa franceză Cea mai puternică influenţă modernă asupra lexicului limbii române s-a exercitat din partea limbii franceze.).1. primele teatre româneşti apar în limba franceză sau în ambele limbi. În secolul al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea. filologic etc.4. Primele publicaţii periodice.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. Chiar dacă nu se atinge cifra de 40. greacă. Al doilea a constat în rezistenţa limbii române pe ambele maluri ale Dunării. Ipsilanti a organizat în Ţara Românească şcoli după modelul francez. slavonă). Începuturile penetrării elementului francez în limba română datează din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea şi se realizează prin filieră polonă.) arină moară minciună pâne > pâine subţire băşică bătrân Română b) Împrumuturi (noi) acvatic. lansată de către unii cercetători. ∗ 118 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ajungânduse la cumpăna secolelor XIX-XX la o adevărată „franţuzomanie”. • Căile lingvistice de influenţare sunt cele tipice: împrumuturile. ştiinţific. Primul miracol a fost. limba franceză a devenit obligatorie în multe şcoli (alături de română. cum s-a arătat mai sus (cap. administrativ. inclusiv în ceea ce priveşte variantele literare.) frupt (dialectal. Elemente moderne Latină aqua(m) canem clarus fructus harena mola(m) mentionem panem subtilem vesicam veteranus Română a) Moşteniri (vechi) apă câne > câine chiar (arh.

de provenienţă franceză. Studii de lingvistică română. calcul renal calcul renal după fr. eventual. tour d’ivoire turn de fildeş b) după fr. foulard). b) pe cale orală – fular (< fr. de obicei. revers (dosul unei medalii. artiste lyrique artist liric după fr. unele cuvinte. morfologice. sergent ş. certificat. revers > > rom. p. morfolexicale etc. perdre de vue a pierde din vedere după fr. pentru că au fost simţite ca „inculte”: santimă (în favoarea lui centimă).. care nu s-ar putea explica în română decât intrate în această formă scrisă. 1968.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. de ex. parţial sau total. bord (marginea punţii unei ambarcaţiuni) rom. directeur général director general Th.) sunt. ape subterane. dar mai ales în limbajele speciale. Bucureşti. Macrea. cu specializări semantice pentru fiecare variantă: fr. pansion (pension). Sinteze de limba română. parţiale. • Uneori s-a exagerat contribuţia fondului francez. coşmar (< fr. artistique littéraire artistic literar după fr. p. rever (partea răsfrântă a hainei) Unele forme „orale” au fost eliminate. racine carrée rădăcină pătrată după fr. II. Traducerile şi calcurile se manifestă. antet (< fr. a. semplu (simplu). cum apar în studiul lui D.): a) după fr. en tête). Hristea a cercetat un întreg sistem de calcuri (totale. fără exagerare. cale dovedită de aspectul fono-morfologic în română. bor (marginea de la pălărie) rom.). E. În limba română cele mai multe unităţi frazeologice (în limba cotidiană. monede etc. convoi. dar utilizează. cauchemar).. În realitate.. semantice. împreună.. champ de bataille câmp de bătaie c) după fr. 109 şi urm.) rom. Ele pătrund în mod diferit în limba română: a) prin texte scrise – automobil. faire act de a face act de prezentă présence după fr. ape minerale. P. D. 59-65. deci se concretizează mai ales în sintagme care urmează tipul francez. ape sulfuroase etc.. expresii considerate „franceze” pot fi: Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Probleme de etimologie. c) unele cuvinte au pătruns pe ambele căi. bacalaureat. 1970. material românesc (traduceri literale. cf. bord fr. Elemente moderne Împrumuturile lexicale propriu-zise sunt foarte multe. chiar dacă nu aproape 40% din lexicul modern românesc. eau de toilette apă de toaletă după fr. arătând că fenomenul este mult mai amplu decât s-a putut crede. imitaţii etc..

În epoca fanariotă.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. Gheorghe Asachi. încifrare. Cărturarii cu mare putere de influenţă asupra contemporanilor au desăvârşit acest proces în secolele al XIXlea – al XX-lea (I. . Pe lângă mai vechile cuvinte şi structuri inutile.a. este posibil ca unele dintre „italienisme” să fi pătruns în română prin alte filiere sau să aibă etimologie multiplă. virament ş. Rădulescu. a. gira.Terminologie economică şi financiar-bancară: acont. flaut. • Domeniile de influenţe sunt. a. girant. Toate aceste fenomene şi încă multe altele au marcat profund structura vocabularului românesc. . fisc. Vasile Pârvan ş.creaţii interne româneşti: pastel (specie literară.5. raţiuni socio-profesionale): Bonjur. • În sfârşit. culturale. modernizându-l. care dublează termenii româneşti din motive psihologice. În consecinţă. mersi. bariton. a. valută. Împreună cu latina savantă şi cu italiana. rus. secretarul lui Constantin Brâncoveanu (din 1709). în timp ce în Transilvania intermediarul era limba maghiară.influenţe din franceza belgiană etc. îmbogăţindu-l. italienismele au fost aduse prin intermediar grecesc. când legăturile comerciale cu veneţienii şi genovezii impun termeni precum ducat – numele uneia dintre primele monede naţionale româneşti . arpegiu. inubliabil (de neuitat). în Moldova şi Muntenia. speze „cheltuieli”. gir. Nicolae Filimon.influenţe diverse: germană – frizer rusă – logoped greacă – ortografie cu etimologie multiplă: desant (fr.). Elemente moderne . li se adaugă barbarismele sau elementele de jargon. George Călinescu. chitară. Histea. plezanterie (glumă) etc. engl. duet. Constantin Cantacuzino Stolnicul ş. se folosesc astăzi termeni de tipul: a flana (a se plimba). allegro. cantabil. pian ş.. acestor pseudo-franţuzisme şi franţuzisme aparente. modă. fie prin români care au locuit sau au studiat în Italia. partitură. sociale (snobism. ceea ce înseamnă că autoritatea italiană în respectivele domenii a impus. precum Petru Cercel. impardonabil (de neiertat). ca Anton Maria del Chiaro. în secolele al XIV-lea – al XVIII-lea relaţii diplomatice. 120 Proiectul pentru Învăţământul Rural . practic. nuanţându-l. bancă. 7.). Au urmat. în general. Odobescu. H. scadent.Terminologie muzicală: adagio. franceza a contribuit la relatinizarea şi reromanizarea limbii române. cum le numeşte Th. Cezar Bolliac. . aceleaşi ca şi în alte limbi europene. neologisme de circulaţie internaţională.. agenţie. II. anvizaja (a pune în vedere). madam.: savonieră. operă (muzicală). scont. Al. exemplificate fie prin italieni sosiţi în ţările române. teoretizată şi exemplificată de Vasile Alecsandri). Influenţa italiană • Condiţiile istorice ale influenţelor italiene asupra limbii române se manifestă încă din secolul al XIII-lea. .

negoţ.Cele mai multe cuvinte de origine germană aparţin însă epocii moderne şi marchează mai ales domeniul tehnico-ştiinţific: blitz. bulz. politică sport): ancoră.Alte domenii (arhitectură. capelmaistru. corfă „coş.7. . boiler. II. Pacwagen „vagon de colete” > rom. 7. devieri semantice. şnaidăr. şaltăr. fascism. sista ş. ştecher. Elemente moderne . patvagon Pe lângă contribuţiile directe. flec.franceză (biftec. Cele mai multe sunt regionalisme şi cuvinte populare (ferdelă „vas de 20 de litri”. repetent. teracotă ş.6. Uneori se petrec. aşa cum este la noi slava). matriţă. radiolocaţie). spaghete. . ca şi în cazul altor limbi. capodoperă. spicher). fasung. electrocar. Influenţa engleză În marşul ei triumfător spre toate limbile pământului. . • Primele elemente de origine engleză au pătruns în română prin filieră străină. droser.Unii cercetători vorbesc despre elemente de gepidă. leberwurşi. după cum o dovedeşte fonetismul actual: . holţşurub. motoplug. picup. meşteşuguri. a. Influenţa germană Chiar dacă nu are aceeaşi importanţă ca în celelalte limbi romanice (unde reprezintă superstratul etno-lingvistic. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . pârgar „primar”). zgudui. . alimentaţie. . marină. glaspapir.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. în secolul al XVIII-lea. germana a acţionat în mai multe etape istorice asupra limbii române. sandviş. impuse de administraţia austriacă. vechea germană. Damenvahl „alegerea doamnelor” > rom. schimbând vizibil fizionomia acesteia. Cuvintele introduse de toţi aceştia sunt greu de deosebit de germanismele venite prin filieră maghiară.În mod cert au adus germanisme coloniştii saxoni stabiliţi în Transilvania între secolele al XII-lea – al XIII-lea. gotică. 7.rusă: (buldozer. Deşi mai redusă cantitativ. damenvals germ. diesel. laborant. a. medicină. laitmotiv. Mulţi compuşi din germană (care are ca mijloc preferenţial de îmbogăţire internă a vocabularului procedeul compunerii) pătrund în română ca lexeme unitare: bildungsroman. colivie”. şnaps. cocs). glaswand. targă. şvarţ etc. pornind de la termeni precum: bâlcă „urcior”. cremvurşt. şaibă. ventil ş. basorelief. febră. servus. bormaşină.Un alt val este reprezentat de către colonişti din Suebia. aşa-numiţii saşi. . merceologie. engleza a atins şi structura lexicală a limbii române. germana are calitatea de a fi funcţionat ca intermediar pentru introducerea unor cuvinte latinoromanice: corectură. Termeni din minerit. nasture. dancing. italiana a contribuit la modernizarea şi reorganizarea românei. dictat.germană (boiler. false etimologii: germ. a. industrie se impun în uzul larg: gater. aşa-numiţii şvabi. deformări. stabiliţi în Banat şi Bucovina.

Baltagul. făcând-o aptă să exprime. după cum am putut constata în analiza „franţuzismelor”. ca şi în cazul italienismelor. engl. campus. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . scor ş. fotbal. Dinamica vieţii economice. compunerea. presing. în cadrul grupului lingvistic balcanic. „germanismelor”. motel. Szembeta (sâmbătă). au plasticizat. hobby. brânză etc. jazz. în ucraineană. cip. de fapt. golan ş. K. blugi. Concluzii • Această deschidere a românei spre influenţe externe vechi şi moderne nu i-a alterat esenţa latină şi personalitatea. ca orice limbă veche.: blynda „blândă. etc. conversiunea. faţă de syr „brânză”). în limbi mai depărtate. d. Volszkoch (valah) ş. tehnice impune continuarea susţinută a pătrunderii neologismelor de origine anglo-americană în vocabularul limbii române.Terminologie sportivă: aut. ca ceha – se găsesc termeni ca brynza („telemea”. polonă. • Influenţa directă – din engleza britanică – se manifestă în câteva domenii care au produs. mass-media. m. contribuind din această perspectivă la procesul mai larg al globalizării vieţii sociale. lok. • Româna a oferit.. antroponime de tipul Bună. II. ring.): apartheid. în cadrul familiei vechi indo-europene. hamburger. O. etimologie multiplă. slovacă etc. ştiinţifice. au nuanţat şi au modernizat româna. biomedicină.8. ştiinţă. cuvinte şi expresii celorlalte limbi. în fr. la rândul ei. • Americanismele sunt deseori greu de deosebit de anglicismele propriuzise: bluf. cow-boy. • Toate aceste influenţe au îmbogăţit. computer. radar. • În sfârşit.. marketing. cele mai profunde judecăţi şi cele mai înalte sentimente. base-bal. corner. bunika. medicină. elemente de compunere. 7. čokan.a. Matraguna. dribla. toate influenţele descrise mai sus reprezintă o parte sensibil mai mică decât inovaţiile interne. fault.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române.. . calc lingvistic) aceste creaţii dovedesc vitalitatea proprie a limbii române. „italienismelor” etc. aşa cum o dovedesc termeni foarte noi (display. boss. a. Cerbul etc. smog etc. week-end etc. . Elemente moderne Unele „anglicisme” au. cu o puternică dinamică modernă. a. gol. butuk.) şi foarte multe toponime. realizate prin mijloacele pe care le vom studia în cele ce urmează: derivarea.Alte domenii (cinematografie. neologisme de circulaţie internaţională. urticarie”. henţ. tehnică etc. ghem. handbal. malaj. a. mai ales celor cu care s-a aflat în contact geografic direct (cf. sait. precum şi în cadrul grupului romanic.).. polo. Chiar dacă pornesc de la o bază străină sau cu elemente formative străine (afixe. rugbi. finanţe-bănci. dispecer. tobogan ş. în maghiară: soc.

.9. COTEANU. 4. BÂRLEA. Din fondul neologic provin foarte mulţi formanţi pseudoafixali (prefixoide. Gheorghe. Al. CAZACU. Roxana-Magdalena. 1972. Studii. Limbi în contact. ONU.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. consul. 1962. MACREA. chitară? 6. NICULESCU. aveau şi forme mai vechi care indicau un împrumut oral. 39-65.. SALA. Surse bibliografice BÂRLEA. electrocar. II. Ion. SALA. 1997. Studii de lingvistică română. Tendinţele actuale ale limbii române. Bucureşti. Articole. B. Istoria limbii române (ediţia a doua. Elemente moderne 7. 7. centimă. Enumeră patru dintre acestea. 1978. colocviu. Dă echivalentele moderne ale prefixului ne-. E. Editura Academiei. Editura Ştiinţifică HRISTEA. holţşurub se datorează influenţei unei limbi în care sistemul compuselor este foarte dezvoltat. Theodor (coordonator). Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. II – Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Istoria limbii române. URSU. p.. Neologismele de tipul: Biblie. Morfo-sintaxă. Albatros. GRAUR. Cuvintele de origine franceză automobil. N. ROSETTI. 1968. 3. 1984. D.. Minerva. Note. Etimologia şi limba română. 2000. Bucureşti. Probleme de etimologie. 1965-1978. 5. D. DIMITRESCU. adagio. Bucureşti. D. ROSETTI. Florica (coordonator). Enumeră cinci cuvinte din limbajul profesional respectiv. Al. Bucureşti. Marius. fabulă. Istoria limbii române literare.. Marius. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 100 de ani c. Lexicul românesc de origine franceză. Bucureşti.10. Theodor. revăzută şi adăugită). Bucureşti. Individualitatea limbii române între limbile romanice. E. L. Al. Editura Enciclopedică. Bucureşti. 1978. sufixoide). I – Editura Ştiinţifică. I. HRISTEA. 10 ani b.. Editura Ştiinţifică. Fonetică. 1970. Principii – probleme. Lucrare finală de evaluare 1. 300 de ani 7. Cărei influenţe moderne îi aparţin cuvintele: andante. Sinteze de limba română. Bucureşti.. Bucureşti. Târgovişte. A. Bucureşti. Cum se pronunţau formele respective. pension. Lexic. P. Editura Biblioteca. Bucureşti. capodoperă. împărat sunt mai vechi de: a. rămase în fondul învechit al limbii române? 2. P. Alexandru. 1978. Cuvintele din limbajul tehnic: bormaşină. Terminologia românească a informaticii şi a mediilor informatice este aproape exclusiv de origine engleză. Editura Ştiinţifică. Despre ce limbă este vorba? Proiectul pentru Învăţământul Rural 123 . 1971.

mersi sunt necesare în structura limbii române? 9. c) Mai vechi de 300 de ani. Elemente moderne 8. logo. buy-buy... O.. Fac parte din seria . . II. 7. 6.. Ei provin din: a. c) Engleza britanică. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Test de evaluare 1. pansion (arh. in-. Nu sunt necesare în limba română. aero-. 2.? 10. fotbal. bonsoar. Vezi răspunsul de la 8. e-mail. gol. 3.(-lo). filo. Termenii sportivi. engleza britanică d.(-fil). se datorează snobismului unor vorbitori. franceză b. 124 Proiectul pentru Învăţământul Rural . bio-. sait. cip. 4. 8. a-. Germana. computer. au circulaţie internaţională. italiană c. D. C. Franţuzismele de tipul: bonjur.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. Influenţa italiană. engleza americană? 7. santimă. 9. precum: corner. 10. 5.„barbarismelor”. jargon).11.dar anglicisme de tipul: business.K. otomobil.

Organizarea vocabularului după criteriul formativ

Unitatea de învăţare nr. 8
ORGANIZAREA VOCABULARULUI DUPĂ CRITERIUL FORMATIV

Cuprins: 8.1. Obiective educaţionale .......................................................................................... 125 8.2. Formarea cuvintelor în limba română. Mijloace interne ......................................... 125 8.3. Derivarea ............................................................................................................... 128 8.4. Compunerea.......................................................................................................... 139 8.5. Conversiunea ........................................................................................................ 142 8.6. Surse bibliografice ................................................................................................. 145 8.7. Lucrare finală de autoevaluare .............................................................................. 145 8.8. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste .......................................................... 145

8.1. Obiective educaţionale
La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil:

- să descrii sistemul formării cuvintelor în limba română prin mijloace externe şi interne; - să aplici corect mecanismul derivării în limba română; - să recunoşti şi să utilizezi creator valori semantice şi gramaticale ale elementelor afixale româneşti; - să recunoşti elementele alcătuitoare ale cuvintelor compuse din limba română; - să foloseşti corect în mod corect, în exprimarea orală şi scrisă, cuvintele compuse din limba română; - să recunoşti şi să utilizeze în contexte corespunzătoare sensurile şi valorile morfo-sintactice obţinute prin conversiunea cuvintelor; - să utilizezi corect structurile româneşti formate prin calc lingvistic; - să alcătuieşti familia lexicală a oricărui cuvânt românesc cu valenţe derivative, asociative în structuri compuse etc.; - să identifici principalele surse documentare în studiul formării cuvintelor în limba română.

8.2. Formarea cuvintelor în limba română. Mijloace interne
Formarea cuvintelor constituie “unul dintre cele mai importante capitole”, nu numai în studiul vocabularului, ci în întreaga structură diacronică şi sincronică a unei limbi, deoarece acesta descrie mecanismul creaţiei lexicale interne, capacitatea unei limbi de a genera sensuri, cuvinte, forme şi expresii noi, bazându-se în primul rând pe resursele proprii (cf. Th. Hristea, 1984, p. 66; Al. Rosetti, 1978, p. 327). După părerea multor specialişti, formarea cuvintelor ţine tot de etimologie Spre deosebire de etimologia externă, (care analizează
Proiectul pentru Învăţământul Rural

125

Organizarea vocabularului după criteriul formativ

moştenirile), pe de o parte, şi împrumuturile străine (aloglote), pe de altă parte, care formează împreună straturile etimologice ale unei limbi, etimologia internă studiază mijloacele proprii prin care o limbă îşi creează cuvinte, expresii, sensuri noi. Aceste mijloace interne sunt: derivarea, compunerea şi conversiunea (sau schimbarea valorii gramaticale). Când folosim epitetul “interne” nu excludem nici cuvintele de bază moştenite sau împrumutate în diverse etape ale evoluţiei limbii române, nici formanţii afixali (prefixe, sufixe) proveniţi din alte limbi şi nici chiar modelele străine folosite. Important este ca mecanismul respectiv să fi acţionat „pe teren românesc”. De exemplu, fată este un cuvânt românesc moştenit din fondul latin, iar -iţă este un sufix diminutival din superstratul slav. Diminutivul fetiţă este, în comparaţie cu fată, un cuvânt nou, creat în interiorul limbii române, prin procedeul derivării sufixale. Proba creativităţii lexicale a unei limbi este bogăţia familiilor de cuvinte. Am avut deja prilejul să vedem cum unele cuvinte, mai ales cele din VF, au capacitatea de a dezvolta forme şi sensuri noi, prin derivare, compunere etc.: floare flor-icică flor-icea flor-ar flor-ăreasă flor-ărie în-flor-i în-flor-it în-flor-itor ne-în-flor-it floarea soarelui etc. Observăm că între aceste cuvinte se păstrează o înrudire semantică (toate cuvintele nou create conţin în semnificaţia lor noţiunea de “floare”) şi o înrudire formală (toate cuvintele nou create pornesc de la radicalul flor-/floar-). Prin urmare, putem defini familia lexicală ca o totalitate a cuvintelor care au sens înrudit şi sunt formate de la aceeaşi rădăcină, prin derivare, compunere, schimbarea valorii gramaticale. Această definiţie impune câteva precizări.

Familia lexicală

Radicalul coincide uneori integral cu cuvântul-bază: vânt –vânt-uleţ; Radical, vânt-oasă etc. Unii cercetători fac deosebirea între rădăcină (considerat rădăcină, temă, cel mai mic morfem segmental, adică partea cuvântului, purtătoare de cuvânt sens, care nu mai poate fi redusă la alte subdiviziuni) şi radical (conceput, de fapt, ca temă a cuvântului, în accepţia pe care am dat-o în capitolul introductiv al descrierii vocabularului limbii române): cânt(din cânt-a) este rădăcină şi radical, în acelaşi timp, pe când des-cânt (din descânt-a) este radical, de fapt, tema cuvântului-bază căci, deşi stă la baza familiei lexicale, el poate fi descompus în prefix şi rădăcină. În continuare, vom folosi termenii “radical” şi “rădăcină” cu sensul acesteia din urmă (adică partea cuvântului ireductibilă la alte părţi, mai mici) şi temă. În sfârşit, trebuie spus că, deşi rădăcina este definită, în general, 126
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Organizarea vocabularului după criteriul formativ

ca partea stabilă – formal şi semantic – în procesul derivării, compunerii, ca şi în flexiunea unui cuvânt, ea suferă în limba română modificările datorate fenomenului alternanţelor fonetice (vezi Fonetica şi fonologia, subcapitolul Alternanţe fonetice). În familia lexicală a cuvântului floare există alternanţa vocalică oa/o, frecventă în limba română (cf. poartă/portiţă/portar etc.) (vezi şi a/e; e/ea; d/z; t/ţ etc.). Există cuvinte în care alternanţele sunt triple sau chiar mai numeroase: - fată/fetiţă/fătucă/; cf. şi formele flexionare de la familia lexicală bazată pe verbul a purta: (purt-/port-/porţ-/poart-), în forme ca: purta/purtător/port/ dar şi (tu) porţi; (el) poartă. Important este să recunoaştem rădăcina cuvântului-bază al familiei lexicale, indiferent de aceste schimbări fonetice din interiorul radicalului. Unii cercetători afirmă că familie lexicală trebuie considerată numai mulţimea de cuvinte formate prin derivare, alţii acceptă şi formele compuse, iar alţii (cf. Th. Hristea, 1984, p. 67.) include într-o familie lexicală rezultatele acţiunii tuturor celor trei mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului. În paginile de faţă, subscriem la acest din urmă punct de vedere, considerând ca elemente ale unei familii lexicale toate cuvintele formate de la o bază comună prin derivare, compunere şi conversiune, inclusiv unităţile frazeologice. Desigur, în cazul acestora din urmă, ca şi în cazul compuselor, se pune problema apartenenţei la două sau mai multe familii, căci floarea soarelui poate fi încadrată şi la floare şi la soare, iar în floarea vârstei, poate aparţine familiilor bazate pe cuvintele floare şi vârstă. În principiu, însă, există un cuvânt-suport, mai puternic marcat decât celelalte, semantic şi morfo-sintactic; este cazul lui floare, din exemplele de mai sus. Sunt excluse din familia lexicală, în schimb, formele care nu au fost create pe teren românesc, ci împrumutate ca derivate, compuse etc. dintr-o altă limbă: inflorescenţă, deflora etc. În toate situaţiile de creaţii interne, trebuie să ţinem cont că nu toate derivatele pornesc direct de la cuvântul (rădăcina)-bază; unele sunt creaţii secundare, ce pornesc de la un alt derivat, o familie lexicală bogată fiind, de obicei, rezultatul unor serii succesive de derivări, compuneri etc., care reprezintă complicate “încrengături”, ca în orice “familie” (cf. Figura 6.1.).

Proiectul pentru Învăţământul Rural

127

Procedeul de formare a unor cuvinte noi prin adăugarea (mai rar. Pe de altă parte. şi lat. reîncredinţare sau Crezul. Când afixele se adaugă bazei. Coteanu. Ceea ce putem afirma cu certitudine este faptul că dinamica vocabularului limbii române se întemeiază pe acţiunea vie. cf. Serii de derivate. se numeşte derivare. a mijloacelor interne de formare a cuvintelor. pre-lucr-a. lucr-ă-tură. ci din tema fum-ă-). cu rădăcina (lucr-. cuvânt format prin trecerea de la apelativ la nume propriu. spunem că este vorba despre derivare regresivă. autonome a cuvântului derivat: . a. dar şi de la încredere. p.1. m. d. incalceare 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Adăugăm aici alte câteva particularităţi ale acestei părţi fixe. după derivatul regresiv crez etc. compunere. nu putem stabili cu exactitate direcţia derivării: încredinţare poate veni de la încredinţa. pentru lucr-a. cu cuvântul însuşi (deget. în ultimele două cazuri. iar când acestea se elimină. ne-pre-lucr-at ş.1. 1985. lucr-ă-or.baza nu mai poate fi identificată în limba română: îm-brăc-a/dez-brăc-a < baza lat. • Baza poate coincide. dar şi de la crezare. în ordinea indicată mai sus: derivare. vorbim despre derivare progresivă.Organizarea vocabularului după criteriul formativ crede credinţă reacredinţă bunăcredinţă încrede crezare încredinţa credincios încredere neîncredere încrezător crez crezământ Crez încredinţare binecredincios neîncrezător Figura 6.3. conversiune. 187). precum credincioşie. prin suprimarea) unor afixe la rădăcina (tema) unui cuvântbază. pentru deget-ar). continuă. brăcinar) în-călţ-a/des-călţ-a < baza lat. Derivarea 6. rom. compuse. În schema de mai sus nu am inclus încă destule alte cuvinte. după cum am arătat mai sus. stabile. lucr-are.) sau cu tema (fumător nu provine direct din fum. 8. în structura familiei lexicale a cuvântului (a) crede (după I. crezământ poate veni de la crez. calceum.).3. braca “pantaloni” (cf. ea poate suferi alternanţe fonetice (cas-ă/căs-uţă/căs-oaie etc.

clasa gramaticală a cuvântului-bază. fr.3. b) virtu-os nu poate fi inclus în seria băţ-os. Sufixul este sunetul sau grupul de sunete care formează un cuvânt nou prin asociere (adăugare. nu de la (a) coace .se prezintă sub forme diverse (simple: croi-tor. căci baza virtute nu funcţiona în româneşte în momentul atestării derivatului (exista vârtute. compuse: croi-toreasă). au relaţii foarte bogate cu baza . co(n)feturi “bomboane”. pentru acesta se presupune acţiunea unui model german: bein-(be)ein “în” + floss “râu” (calc semantic). nu de la colţ bucătar < bucate “mâncăruri”. prefixe.baza este un compus. care exclude posibilitatea formării pe teren românesc: a) în-râu(ri) poate fi explicat ca formare (cf. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . bülbül “privighetoare”) .baza este atestate numai în româna veche: cofet-ar < rom. rumpo). 8. “dulciuri” .baza este un derivat (cf. b) formală. nu de la bucată coptură < copt. infixe.2. ca atare. o sintagmă (formarea urmează.baza este un regionalism: brut-ar. în-creţi). Interfixele sunt elemente care nu pot fi incluse nici în rădăcină. . Brot “pâine”) . Acestea din urmă sunt sunete sau grupuri de sunete intercalate în tema cuvântului. adesea. un model străin): întruni < într-un întruloca (reg. bibil (< tc. virtueux. colţ-os. dar nu ca sens (“a influenţa”). . “forţă fizică”).). sau faţă de germanice – care utilizează mai ales compunerea. Foarte numeroase în limba română (peste 600 de unităţi). în forme arhaice sau regionale: rump faţă de (a) rupe (după lat. arh.baza există în română. Ca şi latina. etimonul este fr. nici în sufix: -ul din om-ul-eţ etc. interfixe. de obicei: . brut-ărie < brut (reg. Derivarea cu sufixe Sufixarea este cel mai productiv mijloc de îmbogăţire a vocabularului românesc. magnanim) • Afixele se împart în: sufixe. Celelalte două tipuri de afixe sunt foarte bine reprezentate în limbă şi.Organizarea vocabularului după criteriul formativ bibil-ică < baza tc. seriile derivative din familia cuvântului (a) crede) grădinărit < grădinărie < grădinar < grădină . dar derivatul prezintă o caracteristică: a) semantică. Transilvania) “pâine” (< germ.sensul cuvântului-bază.) < într-(un) loc mărinimie < mare + inimă + ie (cf. Mai sigur. suprimare) cu finalul unei baze.baza este o formă flexionară şi nu forma-tip a cuvântului: colţuros < colţuri (pl. ca mijloc intern de înnoire lexicală). . magnanimitas. Apar rar în limba română. româna este o limbă derivativ sufixală (spre deosebire de limbile slave – care preferă derivarea prefixală. Banat. şi supra. lat. sufixele schimbă.

la dezvoltări derivative.iza: electriza. în mod obişnuit.ime: doime (rezultatul poate fi considerat atât numeral.iş: pieptiş . sinonimie (-aş = -ar. lăudabil . întrerupător. poştar/poştaş).eală: fereală.mente: actualmente Sufixarea este atât de activă în limba română.bil: recomandabil.ar : fier-ar. antonimie (căs-uţă. osos. crănţăni . lăptăreasă.conotaţiile lor sporesc mult polisemantismul cuvântului/familiei de cuvinte prin valorile figurate. “calitate” etc.contractează aceleaşi relaţii semantice ca şi cuvintele întregi: polisemie (-tor conferă sens de “instrument”. Evident. cf.1.ica: atâtica .îş: târâş (?) .os: frumos. căs-oaie). tipuri.ona: concluziona.Organizarea vocabularului după criteriul formativ . cuvântului-bază). După clasa morfologică rezultată din combinarea sufixului cu baza. chinui etc. căţeluş • Sufixe adjectivale: . există: • Sufixe substantivale: . murmura Sufixe . lemn-ar. încât acţionează şi la părţi de vorbire care nu s-ar preta. Toate aceste particularităţi devin criterii pentru o organizare coerentă a cuvintelor derivate în sistemul lexical.iţă: bădiţă.i: chinui gramaticale .ică: mătălică . • Sufixe verbale: . copiliţă . ţiui.ăi: măcăi. cât şi substantiv: o doime. lăpt-ar . condiţiona .ăni: clănţăni. mireasă .ime: lungime. tinerime .tor: fermecător. “agent”.ui: hăui.fica: electrifica. urcuş. dar şi haţeg-an). cauze. a) Clasificarea morfologică a sufixelor a. magnetiza . mortifica . două doimi) • Sufixe interjecţionale: 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural .uţă: mătăluţă • Sufixe pentru numerale: . hăpăi . iubitor etc.esc: românesc. negreală .uş: culcuş. spoitor . . • Sufixe adverbiale: .eşte: bărbăteşte .tor: croitor. • Sufixe pronominale: . cafeniu . firesc .a: susura. omonimie (băiet-an. vor fi luate în considerare numai unele clase. muncitorime. metaforice pe care le conferă.easă: coloneleasă. păros .iu: auriu.

Ioniţă). mai frecvente sunt: • Sufixele diminutivale (cele mai numeroase şi cele mai active din limba română): . . tătic .ior + ioară: glăscior. pe lângă valoarea denotativă. • Sufixe augmentative: . nume de animale.ic(ă): nevestică.Organizarea vocabularului după criteriul formativ .ar: fierar . băboi. a.andru: băieţandru . nume de agent (slujbaş). .iţă: frizeriţă .easă: bucătăreasă .el: băieţel.eufemistice sau hipocoristice (de mângâiere): bebeluş.ă: prietenă . Petrişor. moţionale (călugăriţă) ş.depreciative: doctoraş.ist: trompetist .eţ: omuleţ ş.iţă: fetiţă . din numărul mare de categorii de sufixe.uş: ineluş . căsoaie. Există numeroase situaţii de neutralizare a valorilor augmentative/diminutive.giu: camionagiu . căsoaie . aripioară. bursuc.ău: mâncău Atenţie ! Diminutivele şi augmentativele au.ică: aolică! b) După genul rezultat din asocierea bază-sufix (criteriul lexico-gramatical). mărişoară . lungan .oi: (raţă>) răţoi gramaticale masc. de plante (căprioară.an/ancă: băietan.an: (gâscă >) gâscan ş. a. • Sufixe pentru nume de agent: .aş: băieţaş . > masc. cerceluş). nuanţe cu încărcătură stilistică specială: .eţ: cântăreţ .uc: năsuc . Sufixe lexico.ice: pădurice . şi valori conotative. există: • Sufixe moţionale: fem. de “micşorare”.aş: poştaş . mititel .tor: vânzător Proiectul pentru Învăţământul Rural 131 .easă: spălătoreasă . mărişor.oi/oaie/oaică: băieţoi. a. avocăţică. drăguţ(ă) . tâmpiţel.că: româncă . încetinel. sufixele respective fiind regăsite în alte categorii semantice: nume proprii (Grigoraş. fetiţă. > fem .oaică: leoaică c) După criteriul semantic. respectiv “amplificare” cantitativă şi calitativă a obiectului denumit.uţ(ă): bănuţ. Mărioara. muieroi.

(t)ură: arsură. comunism .et: nucet.it: moscovit . legalitate . cipriot • Sufixe pentru denumirea însuşirilor: .uş: arcuş • Sufixe pentru denumirea abstracţiunilor: .ime: vechime .tor: ascultător .t(oare): măsurătoare • Sufixe pentru nume colective: .bil: influenţabil .anţă/enţă/inţă: speranţă.ărie: blănărie .Organizarea vocabularului după criteriul formativ .iu: auriu . secătură .ist: familist .uş: jucăuş • Sufixe locative (care arată locul unde se află. greutate.et: brădet.an/-ean/-ian: american.at: pistruiat . ţărănism.ire: gândire (semantice) . tineret .ie: omenie .ătate/utate/itate: bunătate.ac: austriac .ărie: copilărie . apăraie .eală: răceală .ar: fugar .(i)er: bufetier • Sufixe pentru nume de instrumente: .ime: muncitorime .al: săptămânal . simbolism.esc: prietenesc .ărie/ăraie: rufărie.ie: patiserie .tor: întrerupător . corigenţă.iot: mangaliot.iş: aluniş 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural .işte: porumbişte • Sufixe pentru denumirea originii (sufixe care arată locul de unde provine cineva sau ceva): .os: mătăsos .ere: vedere Sufixe lexicale .iş: aluniş . brazilian .(n)iţă: râşniţă . catolicism.ism: Catehism. muntean.are: cuvântare . dorinţă . se produce ceva): .aş: trufaş . făget .ar: brăzdar .aş: mărginaş .ar: morenar .ez: francez .nic: darnic .

instituţii.uş: cerceluş .ură: prefectură Sufixe pentru nume de familie: . Popescu.mente: realmente Sufixe pentru nume de plante . lipitoare . Etimologia): Ionescu.uţă: părăluţă ..aş: ferestraş .toare: sunătoare Sufixe pentru nume de animale . d. familie) nu aparţin propriu-zis categoriilor semantice ale derivării.aru/ariu: Spătaru. provenit din esc < isk.îş: târâş . ci din valoarea rădăcinii.eanu: Dorneanu. Fieraru. pentru indicarea originii ş.el: ghiocel . Dăscălescu. locative. ci mai degrabă onomasiologiei. supra.escu (singurul sufix propriu-zis cu această valoare.ache (< gr. Vasilache Reţine ! Ultimele patru categorii de sufixe (pentru nume de plante.iţă: gârliţă .ică: lumânărică . de calitate etc.aş: toporaş .at: principat . Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 .ie: primărie . Olariu .easă: cârciumăreasă .eşte: bărbăteşte . numele de familie – cu sufixe pentru agent.uş: pescăruş Sufixe pentru nume de instituţii şi unităţi administrative: .işor: cimbrişor . Munteanu . căci semnificaţia lor nu provine din sufix (unde se produce neutralizarea semantică). animale.Organizarea vocabularului după criteriul formativ • • • • • Sufixe pentru denumirea modalităţii .toare: ciocănitoare.ar: şoricar . cf.iţă: crăiţă . a. akis): Dumitrache.eancă: dumbrăveancă . Câmpeanu.ioară: lăcrămioară .iş: făţiş . Se remarcă uşor că numele de plante şi animale se formează cu afixe diminutivale. Vasilescu . m. Pescariu.ioară: căprioară .

toponimul. prefixul adăugându-se cuvântului întreg.). Păstrarea părţii de vorbire se datorează faptului că prefixarea nu implică eliminarea sufixului. Organizarea semantică explică în toate categoriile de sufixe reluarea unora la diverse categorii semantice: sinonimia (-ar/-aş/-giu/uş/-ist). Păltiniş. colective etc. În general. Acelaşi sufix. prefixarea nu are ca rezultat schimbarea clasei gramaticale a cuvântului. Exerciţiul nr. cele pentru calităţi. calitatea. cel mult. Toate aceste observaţii probează complexitatea sufixării şi explică importanţa ei în creaţia lexico-semantică a limbii române. sunt adjectivale. paronimia (-ar) şi mai ales polisemia (-tor poate indica: agentul. tor. În sfârşit. dar dulce > în-dulc-i Consecinţa acestei particularităţi este că. sunt sufixe substantivale. formate cu sufixul -tor/-toare. Prefixele sunt mult mai puţine şi mai unitare decât sufixele în sistemul derivaţional al limbii române.3. b) semantic. locative etc. numele de plantă. să ateste o foarte veche relaţie între referent (bază) şi sufix („locul unde se află o pădure de fagi. De asemenea. instrument. Derivarea cu prefixe Prefixul este sunetul sau grupul de sunete care se ataşează la începutul cuvântului-bază pentru a forma un nou cuvânt. -an poate fi şi substantival şi adjectival (muncitor/fermecător etc. singurele criterii de ordonare a prefixelor sunt: a) etimologic. morfo-lexicale) şi valorile semantice ale sufixelor. există o relaţie relativ strânsă între valorile gramaticale (morfologice. instrumentul. apar în formarea numelor proprii care nu mai au semnificaţia pe care ar trebui să o imprime elementele afixale respective: Făget. aceasta se datorează sufixului: rob-ire > dez-robire. omonimia (aş1 din ciocănaş “ciocan mic” vs. în veni > pre-veni. întrucât criteriul gramatical (morfologic) nu pune probleme deosebite. abstracţiuni. Munteanu pot. ci numai schimbarea sensului. -uţă/oaie). din categoriile derivative propriu-zise: sufixe colective.).3. iar cuvântul nou format prin derivare cu prefix este tot un verb. adverbiale. origine etc. însă. aş2 din ciocănaş “tăietor de sare (cu ciocanul) în ocnă). Altfel spus. 8. Astfel. firesc. 1 Găseşte cel puţin cinci derivate sufixale cu valori semantice diferite. spre deosebire de sufixare. nuci sălbatici” etc. a) După originea lor. iar cele pentru modalitate sunt. prefixele se împart în: • Moştenite (din latină) 134 Proiectul pentru Învăţământul Rural Prefixarea . baza este un verb.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Neutralizarea semantică funcţionează şi în cazul celorlalte sufixe. sufixele de agent. antonimia (-uţ/-andru. numele de animal. dacă partea de vorbire din care făcea parte radicalul se schimbă. nu radicalului. numele propriu de familie. Nucet. totuşi.

adjectiv participial) ideea de repetare. „a lipsi de”. înnora. neîncetat. neîncredere • Prefixe iterative – care conferă cuvântului (verb. răsuci. înnegri. dejuga • Prefixe negative – care imprimă bazei (mai ales adjective.). neobişnuitul. arhiplin.: răs-/răz-/ră-: răsciti. anistoric. hiperaciditate super-: superproducţie supra-: supraaglomerat. dizgraţios in-/im-/i-: incorect. „devenirea”. depărta. de-): desface în-(îm-): înflori stră-: străluci • Împrumutate (din slavă): ne-: nedrept pre-: prefăcut răs(răz-.: arhi-: arhiepiscop. răsfira. impropriu. supracontrol ultra-: ultrascurt. dar cu foarte multe conotaţii suplimentare (superlative. revenirea la starea iniţială (eventive) etc. „lipsit de”: a-: apolitic des-/dez-/de-: desprinde. a-: anormal con-: convieţui extra-: extraordinar hiper-: hipercorect re-: reface b) După sensul lor. adverbe) valoare negativă. din latina savantă. ultraviolet • Prefixe delocutive – formează cuvinte noi pornind de la o bază locuţionară. greacă. frecvenţă. prefixele se pot grupa astfel: • Prefixe privative – care imprimă bazei (mai ales verbe. incomensurabilul. răzgândi. deosebi • Prefixe locative – indică locul în raport cu semnificaţia bazei. „facerea” etc. răscumpăra re-: reciti. marchează întâietatea. înroşi.: în-: înlocui ( < a pune în loc). exprimând chiar „înlocuirea”.: ante-: antebraţ extra-: extravilan 135 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar mai ales „introducerea”. nefiert. dar şi ierarhizarea valorică etc. extraordinar hiper-: hipersensibil. redescoperi • Prefixe ale superlativului (de intensitate maximă) – aplicate adjectivelor şi substantivelor. lipsa de finalizare a unei acţiuni. exagerarea etc. participii şi adjective) sensul „fără”. substantive. franceză etc. necredincios. anormal dis-/diz-: disproporţionat. ră-): răscopt • Neologice (împrumutate relativ recent. arhicunoscut extra-: extrafin. afirmaţie): a-/an-: agramat. îmbuna de-: dedulci. dezlega.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Originea prefixelor Semantica prefixelor des(dez-. răzleţi. înfăptui (a pune în fapt). cu diverse alte conotaţii: extinderea. neasemuit. refacerea acţiunii în sens contrar. imoral ne-: nedrept.

. apare fenomenul neutralizării valorii iniţiale. ecolog etc. Totuşi. filolog. Faptul că multe prefixe au forme şi echivalenţe prepoziţionale (în. ca şi cuvintele întregi: sinonimie (in-/ne-: inadaptabil/neadaptabil). după sistemul convenţional stabilit de noi: substantiv concret – substantiv abstract. polisemie (extravilan/extrafin etc. de. prin înlăturarea afixelor se numeşte derivare regresivă sau inversă. 2 Analizează componenţa şi semnificaţiile relaţiei moral – imoral – amoral 8. prin lexicalizarea formaţiunii rezultate: negreşit „fireşte”. Derivarea regresivă Procedeul prin care se formează cuvinte noi de la o bază derivată. De asemenea. ca şi acestea. de obicei: pedagogie. nu au autonomie morfologică şi sintactică. inter-/intra-. ştim din istoria limbii că unele nume de ocupaţii (substantive abstracte) au intrat ca atare în limba română. ca şi sufixele. filologie. Pe de altă parte. Derivarea inversă 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ecologie etc. „cu siguranţă”.). prin analogie cu descompunerea afixelor. De exemplu. Cunoscând (intuitiv) procedeul derivării progresive. ele constituie formanţi din aceeaşi categorie cu sufixele. cum ar crede un nespecialist: pedagog. prin analize. compatriot. vorbitorii „refac”. coproprietar Reţine ! Prefixele pot contracta şi ele relaţii semantice.) justifică părerile conform cărora prefixarea ar fi mai aproape de compunere decât de derivare. super-/supra: antevorbitor/antivorbitor). forme care nu au existat. hiper-/hipo-. verb la infinitiv – verb la participiu – adjectiv – adverb etc.Organizarea vocabularului după criteriul formativ intra-: intravilan pre-: prefaţă post-: postfaţă sub-: subaprecia supra-: supraaprecia • Prefixe ale asocierii: con-/com-/co-: consătean./post-: subalimentat/supraalimentat). deoarece. din compuse savante de origine greacă. dar prin filieră franceză etc. sub etc. paronimie (ante-/anti-. Fenomenul este posibil în condiţiile în care nu totdeauna derivarea progresivă urmează o evoluţie firească. funcţional.3. Asemenea formaţiuni – nu prea numeroase – sunt greu de identificat. ante. Exerciţiul nr. Baza psiholingvistică a acestui procedeu este analogia. vorbitorii separă părţi ale cuvântului care nu au valoare afixală. Numele de ocupaţii s-au format de la acestea şi nu invers.4. antonimie (sub-/supra-. pentru că numai prin studii de specialitate se poate stabili care cuvânt a fost mai vechi şi a constituit baza derivativă a celuilalt.

-tor. aniversa (< aniversare). 8. d. învăţ < a învăţa. sărut < a săruta. cf. floare > în-flor-i-tor. de gen neutru. Organizarea etimologică a vocabularului) O clasificare după criteriul morfologic a derivatelor regresive porneşte. cum se vede un substantiv (numit deverbativ). 3 a) Cum se numeşte procedeul prin care s-au format cuvintele alint. dezvăţ < a dezvăţa. logoped (< logopedie). navomodelism.5. -are. Considerăm însă derivate parasintetice. alun ( <alună). prun (< prună). nod > în-nod-a. rugă. cap. care le conferă genul feminin: rugă < a (se) ruga. şi ceartă etc. ba chiar şi pe cele care sunt rezultatul compunerii şi derivării. desăvârşi (< desăvârşit). de la clasa bazei şi nu a derivatului. căci se analizează procesul invers faţă de derivarea progresivă.3. a) Derivare postsubstantivală. m. care a generat cuvintele Proiectul pentru Învăţământul Rural 137 . prin eliminarea unor sufixe sau pseudosufixe: -ă. picta (< pictor). traseist Prefixare + sufixare (simultană) Exerciţiul nr. accept < a accepta Rezultatul este. toate formaţiunile care au în structura actuală a cuvântului prefixe şi sufixe analizabile. cf.: mâţ (< mâţă). dez-nod-ământ etc.: cuget < a cugeta. inclusiv prin abreviere: autostopist. nemulţumi (< nemulţumit) c) Derivare postverbală – prin eliminarea sufixelor/desinenţă de conjugarea I şi a IV-a etc. tremur? b) În ce registru funcţional-stilistic pot fi încadrate cuvintele enumerate la a)? c) Denumeşte tipul de derivare nemulţumire. cireş (< cireaşă). cât şi etimologia internă (formarea cuvintelor prin mijloace interne. -ie. gelozi (< gelozie). nedumerire. b) Derivare postadjectivală – prin eliminarea sufixelor (-ast. mai ales de la participii negative: bruma (< brumat < brumă). -ist etc. a. în mod firesc. etc. în sens larg. omor < a omorî. comunica(< comunicare).). ne-în-flor-it ş. supra. Evident. cânt.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Pentru a stabili „protocronismul” unuia dintre cuvinte în raport cu altele din familia lexicală respectivă. simultaneitatea cronologică este mai greu de dovedit. din registrul poetic sau din sfera neologică. trebuie aplicate toate principiile şi criteriile cu care operează atât etimologia externă. Derivarea parasintetică Procedeul prin care se creează cuvinte noi prin ataşarea simultană a prefixelor şi sufixelor la o bază se numeşte derivare parasintetică: groapă > în-grop-a. Unele primesc desinenţa -ă.

(gr. cuvinte de sine stătătoare în limba de origine (greacă. heteros „celălalt”. aqua „apă”): acvacultură aero. economie fil. anthropos „om”): antropologie. gē „pământ”): geometrie. germanofob foto. . iar procedeul ar trebui studiat mai degrabă la compunere decât la derivare. ele au un statut diferite de acestea.). calofil crono. cu mare putere de creaţie în registrele cultivate ale limbii. Deşi sunt frecvent omologate cu sufixele şi prefixele propriu-zise (cf. supra. filantrop: bibliofil. calofil).(gr. arhi. Falsele afixe . la începutul/sfârşitul cuvântului-bază şi prin lipsa de autonomie funcţională.3. În consecinţă.(gr. bibliofilie). (h)eterogen hidro. anti. telepatie 138 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pseudonim tele. interfixe). aer „aer. sub numele de prefixoide şi sufixoide. hydros „apă”): hidronim. autos „însuşi”): autoservire. există foarte multe false sufixe şi prefixe.(gr. Deseori se combină chiar între ele (fotofob.(gr. chiar dacă funcţional se încadrează în categoria formanţilor afixali: . eco.(h)alos „altul”. hipotracţiune hipo2. ager „ogor”): agronom. fileín „a iubi”): filologie.). calos „frumos”): caligrafie.). Helena (h)etero.(lat. lingviştii preferă să le încadreze în categoria afixelor. ortodoxie pseudo. ele sunt mai degrabă elemente de compunere decât afixe.(lat. profesional al limbilor moderne. aerosol agro. antropofag auto. „diferit”): alogen. -e (la cele de origine latină).(gr. „altul”): heterosexual. agroturism alo. heliomarin. cronos „timp”): cronometru.. prefixe.(gr. Prefixoidele şi sufixoidele Pe lângă formaţiunile afixale inventariate mai sus (sufixe.sunt. hiper etc. .(gr.(gr.(gr. „corect”): ortografie. automobil biblio. dar şi fil-: filosofie. alomorf antropo. (h)omogen. bios „viaţă”): biografie. ante. cronof. fotografie.(gr.(gr. de obicei.6. într-un fals derivat (dar şi fals compus). biblos „carte”): bibliotecă. photos „lumină”): fotogen. „mai jos”): hipotensiune. latină etc. de fapt. biosferă calo. geografie. oxigen”): aerodinamic. adjectiv. verb. germanofil -fob (gr. helios „soare”): heliocentric. Din lista foarte lungă a acestor formanţi.. ceea ce le confirmă valoarea denotativă specifică unui cuvânt (substantiv. hypo „sub”.(gr. prepoziţie etc. ortos „drept”. „identic”): homosexual.(gr. numit lexemoid. hippos „cal”): hipodrom. oecos „casă”): ecologie.(gr.(gr. geologie. homoios „acelaşi”.(gr. pseudos „fals”): pseudoped. Prin poziţia lor.(gr. omonim orto. teleos „departe”): telefon. hidrotehnic hipo1. televizor. bibliografie bio.(gr.au circulaţie internaţională. vocabularul tehnico-ştiinţific. omofon.(gr. caracterizând fondul neologic. adverb.Organizarea vocabularului după criteriul formativ 8. amintim aici numai câţiva: acva. George helio.se pot traduce printr-un lexem corespunzător în română. aerodrom.(gr. fotofob geo.au. fobein „a urî”): fotofob. Aceleaşi cuvinte pot funcţiona şi ca sufixe şi ca prefixe (-fil. foarte productivi în formarea savantă a cuvintelor. hipotermal (h)omo. mărci formale: -o (la cele de origine greacă).

xenofil/xenofob (gr. bine individualizate fono-morfologic. gr. sofia = înţelepciune. termeni francezi.etc. poli. denumind un referent cu totul deosebit de cel al elementelor componente.are o structură stabilă. dar şi de relaţii externe. Filadelfia. prin relaţii atributive. 4 a) Ştiind că gr. auto2 – „referitor la automobil” etc. stabile. defineşte termenii: filozofie.1. zoein „a trăi”): zoologie. Zoe.4. b) Explică sensurile cuvintelor: fotofil/fotofob. argyrios = „argint”.). .îndeplineşte anumite condiţii morfologice şi sintactice: • morfologic. alcătuirea prin parataxă (câine-lup).: tele2 – „referitor la televizor”. arghirofilie. mono-. gr. numai unul dintre componente intra în paradigme flexionare şi derivative (al florii soarelui. zoe „viaţă”. elementele componente nefiind interşanjabile: # soarele florii nu poate fi înlocuit cu floarea-soarelui. zoomorf. care înseamnă altceva decât „soare” şi „floare”.(gr. compusele pun probleme de relaţii interne – alcătuirea prin hipotaxă (ciuboţica cucului). Compunerea din cuvinte întregi Compunerea prin hipotaxă a) Subordonarea (hipotaxa) unui element/a unor elemente faţă de altul. • sintactic. Multe altele sunt mai uşor de „tradus”: macro-. 8. pentru a se crea un cuvânt nou. aceste particularităţi constituie criteriile de organizare a compuselor într-un sistem formativ relativ coerent.Organizarea vocabularului după criteriul formativ zoo. c) În ce tip de organizare semantică se includ cuvintele care pornesc de la baze comune? 8. de obicei. multi.4. xenos „străin”).). În exemplul floarea-soarelui s-a pornit de la două unităţi lexicale vechi. În principiu. mai 139 Proiectul pentru Învăţământul Rural . „animal”. Este un procedeu uzual şi popular. chiar fixă. Compunerea Formarea unui cuvânt nou prin reunirea a două sau mai multe cuvinte existente în vocabularul limbii respective se numeşte compunere. Exerciţiul nr.(gr. cf. gr. Unele sufixoide/prefixoide sunt formaţii mai recente. contextuale. adelpho = frate. completive. .(lat. pshiho-. micro-. desprinse prin falsă analiză din cuvinte. Noul cuvânt trebuie analizat din mai multe puncte de vedere: . armonia = armonie (muzicală). este bine reprezentată în limba română. termo. untdelemnului).are o semnificaţie de sine stătătoare. circumstanţiale. zoon „fiinţă”. englezeşti etc.

caracteristic mai ales vorbirii culte. Valea Mare..) • Prepoziţii: de la. lieutenant. de pe sub (asociere de prepoziţii simple) • Conjuncţii: ca să. adjective. bunăvoinţă (subst. + adj. Ocna-de-la-Sibiu (N. fără de. adv.). orice parte de vorbire. etc.) • Interjecţii: cioc-cioc. mai ales că există modele realmente paratactice: Băile Felix. îngrijit al limbii. verbe. C. b) Coordonarea (parataxa) caracterizează registrul literar.) cuminte. drept-credincios (adv. card. profesional (câine-lup. papă-lapte (vb.. dis-de-dimineaţă. etc. social-politic. constă în compunerea unor părţi din elementele componente. ducă-se pe pustii (vb. c) Pseudoparataxa este rezultatul acţiunii principiului economiei vorbirii. it. locumtenens) binecuvânta (cf. prin hipotaxă.) al douăzecilea (art. + nr. Malu-cu-Flori. card. + adv. N. adverbe etc.) • Verbe: binevoi. Ac. lat. vb.) • Adverbe: alaltăieri.2. galben-portocaliu (subst.) viţă-de-vie. de procedeul conversiunii) • Numerale: doisprezece (nr. acronime): S. Poienile-de-sub-Munte (subst. + adj. + nr. multe asemenea compuse sunt calchiate după modele străine: locotenent (cf. slv. etc. în realitate. + subst. + conj. practic. N(ord)V(est). care foloseşte drept componente substantive. + subst. fr. Cuvinte care sunt compuse. + subst.+ adv.. Măneşti-Ungureni etc./part.) binevenit.. nici unul (conj. b) Abreviere parţială: TRANSCOM. Fenomenul apare mai ales în toponimie şi este oficializat în nomenclatura administrativă şi în normele ortografice. F. tic-tac (asociere de interjecţii). în acelaşi timp.) fluieră-vânt. N. + subst. luogotenente. N + prep. asemenea compuse culte au apărut ca rezultat al necesităţii nuanţării. + nr. De altfel. R. + Ac.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Compunerea prin parataxă ales. ROMARTA. prep. + pron. Compunerea din cuvinte abreviate Un procedeu recent (cu vechime de cel mult un secol). + adj. • Substantive: botgros. + vb. cu una – cu două (asociere de pron.. mai ales lexicul savant. binecuvânta (adv.: locotenent-colonel. + prep. c) Abreviere mixtă: TAROM [T(ransporturi) A(eriene) Rom(âne)] Proiectul pentru Învăţământul Rural Abrevierile 140 .4. Ocna-Sibiu. card. exemplele ţin. blagosloviţi) Semantic. + particulă) • Pronume: orişicare. Făt-frumos. cum că (asociere de conjuncţii. locuţiune) • Adjective: roşu-închis. produs standard.) taie-frunză-la-câini. a) Abreviere totală (la iniţiale. cantitative etc. 8. cumsecade (prep. adv.. + prep. + art. TârguJiului. ajung să fie pronunţate „pe scurt” Târgu-Jiu. + G. general-maior. + prep. + subst. etc. şi are ca rezultate. caracterizării unui element prin celălalt sau al exprimării simultaneităţii calitative. fier-beton).

mama-mare. mânuţa-maiciidomnului. mate (< matematică). Compunerea parasintetică Dacă se poate dovedi că un cuvânt nou este rezultatul simultan al compunerii şi derivării sufixale.). gât-legău „cravata”). compusele denumesc – locuri. engleză). Ortografia şi ortoepia. de exemplu. compunere cu blanc): nici unul. niciodată. abrevierile fac ravagii. musca-de-cal. cf. producând schimbări fono-morfologice (à plus < à plus tard.: diriga (< diriginta). de-a-puia-gaia).4.).Organizarea vocabularului după criteriul formativ 8. profu (< profesorul). şi camilpetrescian etc. C. creaţiile unor cărturari moderni. formal. botgros. de o anumită repartiţie semantică: a) în vorbirea populară.4.4. supra. c) prin joncţiune (cu cratimă): maistru-instructor. Reţine ! Exemplele de mai sus au evidenţiat şi un criteriu exterior. animale. taxi (< taximetru). În privinţa flexiunii. Trunchierile româneşti de acest tip caracterizează mai ales jargonul şi argoul: cinema (< cinematograf). În franceza actuală. Curtea de Argeş. atât în vorbirea uzuală. b) prin alăturare (paratactică. metrou (< metropolitan). Poli Timişoara Acronimele şi abrevierile parţiale şi mixte apar mai ales în onomastică (nume de instituţii etc. – relaţii. Compunerea mixtă (cuvinte întregi + abrevieri): F. practic: vorbă-lungă Dispunerea compuselor în variantele cultă/populară a lexicului este însoţită. există exemple pentru toate tipurile: a) flexiunea primului element: florii-soarelui b) flexiunea elementului secund: bunăstării c) flexiunea ambelor elemente: bunei-credinţei d) compuse neflexibile. în general. de organizare a compuselor: a) prin sudare (aglutinare): untdelemn. lucruri.3. 8. ca şi gradul de autonomie morfosintactică determină mari probleme ortografice. Se încadrează aici cu certitudine creaţiile lexicale ale puriştilor din vremea lui Aron Pumnu (nas-ştergău „batista”. precum şi flexiunea unuia sau altuia dintre elemente nu sunt foarte clar stabilite. cf. Unii cercetători includ aici şi derivarea parasintetică delocutivă (îngenunchia < în+genunchi+a) sau falsa derivare afixoidală (foto-fil. Călinescu (antonpannesc. dansuri. Târgu-Jiu. Argeş. procedeul se numeşte compunere parasintetică. urmând modele străine (germană. PDG „président directeur général”). insecte (Valea Lungă. rusă. plante. poale-n brâu. jocuri (mama-soacră. ca-la-Breaza. cât şi în cea oficială. Regulile de scriere a compuselor cu sau fără cratimă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . Gradul de contopire a elementelor componente. cap. ca G. foto-fob).

Exerciţiul nr. Deşi. În aceste cazuri. o cântare. Motanul Încălţat/motanul încălţat. contribuie la mascarea fenomenului. nehotărât: un bine. Nu trebuie confundate compusele formate pe teren românesc. El aparţine însă domeniului gramatical. este mai greu sesizabil şi analizabil pentru vorbitorul comun.Organizarea vocabularului după criteriul formativ b) în vorbirea îngrijită. Tocmai această problemă constituie principalele criterii de sistematizare tipologică a conversiunii. – obiecte. existând clase gramaticale în care formele compuse reprezintă majoritatea inventarului: numeralul ordinal. cf. prepoziţii. aprecieri. Conversiunea Schimbarea valorii gramaticale (a clasei morfologice) a unui cuvânt este un procedeu intern de îmbogăţire a vocabularului. 8. TAROM b) Creează un compus substantival şi unul adjectival pornind de la adverbul rău. compunerea este destul de activă în română. propriu-zise (gurăspartă). nume proprii (redactor-şef. iar alţii o încadrează printre problemele morfo-sintaxei (ca alolexem). mult mai activ decât se poate crede. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cal-putere). Acestea din urmă fac obiectul analizei etimologice externe.5. în multe situaţii de conversiune. unităţi de măsură etc.5. există o marcă formală vizibilă: • determinare cu articol: hotărât: adv. chiar dacă prin imitarea unor modele străine (nou-născut < fr. în aceeaşi măsură în care aparţine celui lexical şi.1. negative. conjuncţii. nouveau-né). lung. sintagme. După mecanismul lexico-gramatical a) Conversiunea prin determinare se întemeiază pe caracterul morfologic al fenomenului. 8. căci valorifică puterea articolelor şi a altor determinanţi de a schimba valoarea gramaticală a unui cuvânt.) rămâne încă o problemă în discuţie. 5 a) Analizează compusele de mai jos după criteriile lexicogramaticale studiate: fărădelege. unii lingvişti o consideră o formă de derivare (derivare improprie. denumiri contextuale (Albăca-Zăpada/albă ca zăpada. cardinalele de la unsprezece în sus. cu puţine excepţii. Absenţa unor mărci formale. binele. vb. construcţii metaforice. pronumele nehotărâte. ca procedeu de îmbogăţire internă a limbii române nu este nici pe departe comparabilă cu derivarea. bormaşină). meserii. din această cauză. (OZN. interjecţii. De altfel.). cu compusele împrumutate ca atare din alte limbi (capodoperă. multe adverbe. cântarea. cântare > subst. Agerpres). mai mult sau mai puţin stabile – locuţiuni. maistru cofetar. şi porumbel-încălţat etc. bine > subst. clarvăzător. compusele denumesc – funcţii.+ subst. Piatra-Olt. cu articol etc. Delimitarea compuselor propriu-zise de alte structuri sintactice.

Pe de o parte. conjuncţia) se convertesc aproape exclusiv prin metalimbaj.Organizarea vocabularului după criteriul formativ demonstrativ-adjectival: (Ştefan) cel Mare. Ziua muncesc mai cu spor decât noaptea. are funcţie sintactică (de subiect).: ziua întâlnirii. acest doi. nu totdeauna relevantă.). adjectiv etc. olarul > Olaru. prin context. ziua de mâine (ziua adv. într-o anumită relaţie sintactică (determinat/determinant). metalimbaj). „Şi” nu este o parte de vorbire flexibilă. cuvântul în discuţie nu a primit nici un determinant (articol. deci nu poate avea funcţie de subiect. supra). (ziua = substantiv) În acest din urmă exemplu funcţionează şi determinarea atributivă. dacă excludem topica.5. bold etc. (ziua. căci substantivul ziua este determinat de subordonata atributivă „în care ne-am cunoscut”. corect este să marcăm grafic utilizarea metalimbajului prin ghilimele sau/şi caractere diferenţiatoare (italice. (Mircea) cel Bătrân. • determinare adjectivală: cu adjectiv propriu-zis: marele Blond. întrucât schimbă clasa gramaticală a unui cuvânt prin simpla aşezare într-un anumit context. În aceste cazuri. distribuţie. + subst. adverbială etc. prepoziţia. • Substantiv propriu > substantiv comun: Olanda > olandă.). • determinare substantivală. Havana > havană. 8. totuşi. acesta = pronume vs. b) Conversiunea prin distribuţie contextuală reprezintă un grad sporit de subtilitate morfo-sintactică. deoarece a fost transformat în substantiv. (omul) acesta = adjectiv (Scrie) frumos = adverb vs. orice parte de vorbire poate deveni substantiv prin (aproape) oricare dintre cele trei tipuri de conversiune (determinare. (Are un scris) frumos = adjectiv (Stă) deasupra = adverb vs. • Substantiv comun > substantiv propriu: creangă > Creangă.2. ai mei „familia”. nu există mărci exterioare. prin relaţie cu predicatele nu este o parte. Pe de altă parte. Este drept că unele clase „dificile” (articolul. După rezultatul conversiunii – sistematizarea este mult mai riguroasă: Rezultatele conversiunii a) Substantivarea Practic. cu adjectiv pronominal: acel bine. Savarin > savarină (procesul este mai complicat. cf. (de-)al naibii „afurisit”. 143 Proiectul pentru Învăţământul Rural .). ci a căpătat funcţie sintactică. un simplu instrument gramatical. În chiar acest enunţ şi. deasupra (casei) = prepoziţie c) Conversiune prin metalimbaj Definind metalimbajul ca pe un limbaj special (bazat pe un cod special) şi ca pe un „limbaj despre limbaj”. subiectului). putem să-i remarcăm capacitatea de „convertire” a valorii gramaticale a cuvintelor. posesiv-genitival: Amariţei. implicând dispariţia determinatului. Existenţa unei mărci formale este discutabilă. noaptea = adverbe) Ziua în care ne-am cunoscut va rămâne mereu în amintirea mea. implicit valoare morfologică nouă. nu poate (neglijăm topica – specifică.

. suferinzii.. nici un om..... Verb (part.. cel frumos. Pronume > adverb: Ce repede merge! Numeral > adverb: Câştigă de două ori/îndoit... • Verb la gerunziu: intrândul.. care om. • Adjectiv > substantiv: „I-ul poate funcţiona ca articol hotărât de plural”: frumosul. • Pronume > substantiv: eul.. • Adverbul : un bine..... mai sus: Adverb > prepoziţie: deasupra casei Interjecţie > verb: Ţuşti în apă! etc. serveşte la citit”......... ce om etc. zecele..... un frumos... • Pronume > adjectiv: el însuşi. cei doi......) > adverb: Vorbeşte deschis......... • Verb > adjectiv: iluzii pierdute. acest om.sunt articole hotărâte pentru masculin singular”.. • Numeral > substantiv: un zece. binele. orice om.... chipuri surâzânde...Organizarea vocabularului după criteriul formativ • Articol > substantiv: „L. un intrând. 6 Indică schimbările de valoare gramaticală petrecute în cuvintele din textul următor: În faţă se oprise un tânăr bine. cei răniţi........... un oarecare.. • Interjecţia: oful. • Adverb > adjectiv: asemenea om..... • Verb la participiu: învinsul...... d) Alte schimbări de clasă gramaticală au fost deja exemplificate...... acest frumos etc... sinea. iar altele au o adevărată relaţie de alternanţă morfo-sintactică cu adjectivul: • Substantiv > adjectiv: „un neam călău”...... un ajutor bărbat. • • • • • • c) Adverbializarea Substantiv > adverb: seara aceasta (vs.... nimicul.. Seara ies la plimbare). Exerciţiul nr.... .... un of.. • Prepoziţia: „Pe-ul de aici este subiect”. sinele.. acest bine etc..... cererea etc... copiii mei. Adjectiv > adverb: Înaintează încet (vs..şi le.. • Conjuncţia: „Dacă” este o conjuncţie condiţională... b) Adjectivarea Unele părţi de vorbire (substantivul) se adjectivează numai în contexte stilistice speciale.. • Numeral > adjectiv: trei băieţi......... 144 Proiectul pentru Învăţământul Rural . parţial. mers încet)..... Doi se ceartă...... Conjuncţie > adverb: Vine şi mai repede. un ce.. • Verb la infinitivul lung: cerere.... • Verb la supin: „O ajuta la gătit...

sens: „persoană care nu respectă codul moral pentru că nu îl cunoaşte”. Ion Coteanu. Formulează enunţuri în care cuvântul drept să aibă 5 valori lexicogramaticale diferite. 3. cf. amoral – derivat prefixal. 1985. Limba română contemporană. 5. 2. 2001. sunătoare (plantă). din lat.B. biografie. N. 5.Organizarea vocabularului după criteriul formativ 8. Avram (coord. Scrie câte un compus substantival. imoral – derivat prefixal. M. cu prefixul negativ a. la rândul său. 4.7. cu prefixul negativ im-. P.). înlătura? Cum se numesc formanţii cuvintelor transfug. sens: „persoană care cunoaşte şi respectă codul moral al colectivităţii din care face parte”. cap. • Exerciţiul nr.. 4.„fără”. 8. immoralis. Bucureşti. imoral. 3. cit. Prin ce procedeu s-au format cuvintele nichitastănescian. Vocabularul.: Derivarea nu s-a produs în limba română. Formarea cuvintelor în limba română (FCLR). radicalul este identic cu lexemul. Graur. Niculescu. Găseşte şi exemplifică cel puţin trei valori semantice ale sufixului -ar. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului car. adjectival. 2: moral – cuvânt-bază. amoral). 7. Formează un derivat adjectival şi unul adverbial de la cuvântul bărbat. formele respective au fost împrumutate ca atare din franceză (morale. prefixul imProiectul pentru Învăţământul Rural 145 . ciocănitoare (animal). Angela Bidu-Vrănceanu. 9. 8. Ion Toma. Ce valoare semantică are prefixul din cuvântul reface? Cum se numeşte fenomenul dublării prefixelor din exemple de tipul neîngrijit? Analizează structura formativă a cuvântului cumsecădenie. Lucrare finală de autoevaluare 1. dar nu îl respectă”. care le-a preluat. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste • Exerciţiul nr. E. 6. D. Limba română contemporană. 1: 1. Surse bibliografice Al. 8.8.. muncitor (agent). sens: „persoană care cunoaşte codul moral. întrerupător (instrument). filologie? 10. verbal şi adverbial pornind de la cuvântul-suport bine. Narcisa Forăscu. moralis. fermecător (calitate).6. ed. Privire generală. Bucureşti. 1. 2.

). arghirofilie „dragoste de arginţi”. un tânăr = substantivare prin articol nehotărât a adj. „contra”. • Exerciţiul nr. Piatra Olt = compus substantival cu blanc. cu nuanţa de „revenire la forma iniţială”) (eventivă) 5.: . prep. 4: filosofie „iubire de înţelepciune”. căruţaş. b) (un) rău-platnic: răuvoitor. B. instrument: degetar. c) derivare parasintetică. B. binevoitor.: în faţă este şi un compus Lucrare finală de evaluare 1. . . N. precum şi al calcului lingvistic (cf. car. falsă parataxă (în realitate. b) limbaj poetic. încărca. 3: a) derivare regresivă. probabil.). binevenit. 5: a) fără-de-lege = compus. mai sigur. chiar dacă nu avem certitudinea simultaneităţii compunerii cu derivarea.în radical se manifestă şi alternanţa vocalică a/ă. 10. adverb sau chiar substantiv. hipotactic (prep. bărbătesc. binecuvânta N. ca şi prepoziţia corespunzătoare. • Exerciţiul nr. Ac. + subst. calitate: flecar. tânăr. filo-. B. cum (adv. binecuvântare. B. 8. -grafia. căruţ. Compunere parasintetică 9. -logia. substantivare. B. • Exerciţiul nr. bio-. hipotaxă N. 4.binecuvânta s-a format. preluate ca atare din latină (cf. < conversiune prin joncţiune prep. bărbăteşte 3. după context. apoi derivatul substantival abstract. iterativă.) + se (pron. Filadelfia „iubirea de frate”. Prefixoide şi sufixoide: trans-. a) adjectiv: om drept b) adverb: Merge drept 146 Proiectul pentru Învăţământul Rural . descărca sunt. şi adj. şi incarricare) 2. supraprefixare 6. TAROM = compunere (substantivală) mixtă (abreviere totală + abreviere parţială). s-a format întâi compusul (aglutinat şi lexicalizat) cumsecade (adv.. N.). • Exerciţiul nr. încărca. reflexiv) + cade (verb) + nie (sufix pentru abstracţiuni) N. + subst. 6: loc. agent: fierar.este un compus paratactic. N. 7. prin calc structural şi semantic. adjectiv. bine = adv. căruţă.: fărădelege reprezintă şi un rezultat al conversiunii. descărca etc.Organizarea vocabularului după criteriul formativ avea în latină şi sensul „împotriva”. -fug. cărucior. > adj. nume de animale: lopătar etc.: . + G. bez zakon). şi slv. probabil.binevoitor poate fi.

Organizarea vocabularului după criteriul formativ c) substantiv: Păşeşte cu dreptul (conversiune prin determinarea unui adjectiv cu articol hotărât şi prin eliminarea determinatului substantival „piciorul”) d) locuţiune prepoziţională: în dreptul casei e) locuţiune adverbială: de-a dreptul. Proiectul pentru Învăţământul Rural 147 .

...... cuvintele cu valoare gramaticală schimbată)............................... Calcuri multiple .................2............... Importanţa calcului lingvistic în evoluţia limbii .... CALCUL LINGVISTIC Cuprins 9..... Obiective educaţionale.......... dovedindu-se un fenomen mai activ şi mai răspândit decât se putea bănui.................. 148 9.................. 149 9............. 9.......1... compuse.......... Calcuri semantice vechi şi neologice......3......... Multe dintre cuvintele şi construcţiile pe care suntem tentaţi să le considerăm simple împrumuturi.............. Răspunsuri şi comentarii la testul de evaluare...... creaţia internă.... acesta implică toate subdiviziunile şi mecanismele mijloacelor enumerate mai sus........................................................ 150 9.. să aplici creator în comunicarea cotidiană mecanismele calcului lingvistic....................1................................... Împrumutul...4.............. 155 9........ să deosebeşti şi să analizeze diferite tipuri de calc............. 9 MIJLOACE MIXTE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI...........................7............................ Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: să apreciezi rolul calcului lingvistic în evoluţia unei limbi........ să stabileşti relaţia calcului cu împrumutul şi creaţia internă........ Lucrare finală de evaluare........... care se evidenţiază mai clar în cadrul contactelor lingvistice......... 155 9................ Împrumutul................................Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului..154 9... Tipologia calcului lingvistic ..... traduceri sau creaţii interne de diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural Vechi şi nou în calchierea lingvistică 148 ...... între cele două serii de mijloace – externe şi interne – există o a treia – calcul lingvistic – mai subtil... mai greu de sesizat şi analizat........... referirile se fac la împrumuturi şi la traduceri............5... În realitate........ calcul lingvistic Când se vorbeşte despre influenţele străine asupra românei.......... Calcul lingvistic Unitatea de învăţare nr... 148 9. Surse bibliografice........ Dimpotrivă...... creaţia internă.............6.........8................... calcul lingvistic...... Ambele procedee sunt puse în opoziţie cu creaţiile interne (derivatele..2... dar nu mai puţin important.... 156 9.....

L. gramatică. A. sérénité (cf. prin copierea sau imitarea aşa-zisei structuri interne a cuvintelor sau structurilor străine. seninătate < lat.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. Şăineanu. istoria limbii materne. De exemplu: I. au o origine mixtă: pot fi creaţii interne (totale sau parţiale). a structurii gramaticale. . ci şi cunoştinţele corespunzătoare referitoare la limbile-sursă pentru istoria limbii române (latină. nu numai de fonetică. slave. franceză etc.sensul cuvântului nou este totdeauna identic cu al modelului imitat. Calcuri multiple În capitolele referitoare la straturile etimologice ale limbii române şi la formarea cuvintelor în limba română am folosit mai multe exemple de calc lingvistic. Candrea. . au considerat rom. calcul reprezintă un împrumut indirect. serenitas). seninătate < fr. W. modul de organizare). pentru că utilizează elemente româneşti. a frazeologiei şi. serenitatem (N. lat. o alegem pe cea propusă de lingvistul român Th. care şi-a consacrat câteva decenii de activitate studierii fenomenului. dar sunt realizate după model străin. germanice etc. avec sérénité).vorbitorul traduce integral sau parţial cuvântul/construcţia. despre faptul că termenii româneşti carte. cu seninătate < fr. chiar marii specialişti în etimologia limbii române au interpretat greşit provenienţa unor cuvinte.cuvântul nou este format din material indigen (total sau parţial) şi structură străină împrumutată. Puşcariu. „mai mult sau mai puţin mascat”.cuvintele care intră în raza de acţiune a calcului sunt derivate sau compuse. . prin calc semantic Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . Scriban. lexicografii moderni (DLMR. de exemplu. DRL) propun soluţia creaţiei interne: rom. întuneric. şi după cel al derivatului latin: rom. limbă etc. greacă. Am vorbit. în măsura în care am subliniat complexitatea influenţei unor limbi asupra românei (slave. Calcul este un procedeu special de îmbogăţire a vocabularului.3. eventual. mai rar. MDE3. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească fenomenul sunt următoarele: . Calcuri semantice vechi şi neologice. DEX2. 9. căci vizează numai structura (forma internă. Aşadar. Hristea susţine ideea calcului după structura derivatului francez. -itas. Din această cauză. Hristea. seninătate o moştenire latină: rom. semantică. Cu aceasta. adv. uşor analizabile de către vorbitorul bilingv. serenitatem < cf. am dat o primă definiţie a calcului lingvistic.) sau am analizat cazurile unei anumite structuri în limba română. MeyerLübke. loc. Problema este că pentru a sesiza profunzimea şi amploarea fenomenului sunt necesare cunoştinţe vaste. Calcul lingvistic categorii. -itatis) Th. au căpătat sensuri secundare. A.) Dintre definiţiile date. seninătate < senin + ătate (< lat. romanice – mai ales franceza. spre deosebire de împrumutul direct (sens + formă). S.

Luând în considerare aceste posibilităţi. sensuri din latina savantă. engleză.: .cal frazeologic După combinaţiile dintre acestea.morfematice şi semantice . germană. Th. 9. respectiv „mulţime”. „revistă”. aşa cum şi etimologia unui cuvânt poate fi multiplă. după fr. Hristea. în acelaşi timp (secolul al XIX-lea): fr. încât sensurile respective au rămas în fondul arhaic al limbii române sau în cel popular. Alte exemple sunt relativ recente (pânză. fenomenul este atât de vechi. „popor”. pare să aibă model francez şi german. iar cerc (din lat. lexical/gramatical. p. 113-114).derivate şi compuse .4. feuille. cu sensul „grupare de întreprinderi”. Hristea.. vom descrie tipurile de calc în limba română după modelul limbii franceze. Cuvântul foaie „ziar”. germ. Alte calcuri vechi şi noi au ca sursă-model termeni. De departe însă. Sinteze. atestat abia după anul 1944 – cf. krújok. prin definiţie. germ. După compartimentul limbii şi după structurile copiate. rus. cercle. modelul cel mai des folosit pentru română este cel francez. În analiza compuselor de tip locotenent (vezi subcapitolul Compunerea) am evocat dublul model. rusă. Deseori.calc gramatical . există trei categorii fundamentale de calc: . toile – atestat din secolul al XIX-lea) sau chiar foarte noi (trust.. urmând clasificarea şi exemplele propuse de Th. poetic – mai conservatoare. „reuniune”. după măsura imitării modelului etc. se disting trei tipuri secundare: . sub influenţa fr. Tipologia calcului lingvistic Din analiza trăsăturilor definitorii se înţelege că structurile lingvistice imitate sunt foarte variate şi că fenomenul se manifestă într-o multitudine de variante: total/parţial.parţiale şi compuse . ne vom întemeia analizele ce urmează pe exemple aproape exclusiv franceze. circus) capătă sensul „club”.calc lexico-frazeologic . De aceea..simple şi multiple etc.calc lexico-gramatical . arhaic.calc frazeologico-gramatical Fiecare dintre aceste şase mari clase au mai multe subdiviziuni.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. Zirkel. Blatt. Calcul lingvistic după echivalentele slave ale cuvintelor respective: „scrisoare”.calc lexical . 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În aceste cazuri. italiană. după tipurile de structură. modelul este multiplu. francez şi italian. cu sensul „pictură”. în cuvânt/în grup unitar de cuvinte etc. expresii.

4. Calcul lingvistic 9. N.: fr. déchaîner > rom.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. C. > rom. S. men (împrumut) + ţine (copiat) Calcuri după derivate: v. du-te-vino fr. ceas-brăţară fr.1. viitorologie = calc (parţial) la cuvânt compus vs.2. mentenir > rom. sufix.calc total: fr. Proiectul pentru Învăţământul Rural ∗ 151 . liber-cugetător fr. aceste formaţiuni pot fi creaţii româneşti (în-lănţ-ui. cânt „diviziunea unui poem epic” vs. dar criteriul cronologic nu permite această interpretare: ele sunt necunoscute în limba populară. triangle > rom. supra brosaj > periaj etc. înlănţui fr. ştiinţa viitorului = traducere < germ. S.. entrevoir > rom.4. Calcuri după derivate parasintetice: fr. enchaîner > rom. F. Termenul străin poate fi derivat sau compus. de unde rezultă subdiviziunile corespunzătoare. Calcuri lexicale Definit ca procedeu de formare a unui cuvânt nou prin imitarea structurii unui cuvânt străin. întreprindere Calcuri parţiale – copiază numai o parte din model. nouveau-né > rom. N. ca în-chip-ui). 9. Calcuri totale – presupun imitarea tuturor elementelor cuvântului străin: fr. Aparent. montre-bracelet > rom. vas-et-vient > rom. calcul lexical este cel mai frecvent tip de manifestare a fenomenului în discuţie.. Calcuri de structură morfematică Sunt acele imitaţii care vizează structura unor compuse şi derivate cu tot ce presupune noţiunea de morfem (rădăcină + afixe: prefix. prefixoide): fr. entreprendre > rom. fr. futurologie > rom. futurologie.∗∗ Calcuri după derivate regresive: fr. iar ca vechime. cf. întrezări fr. peri-aj Subdiviziuni: . futurologie = împrumut < fr.) + unghi (calc) Calcuri autentice (veritabile) – presupun identitatea (cvasiidentitatea) model-copie: fr. engl. ∗∗ Nu trebuie exclusă formarea independentă în română. F. engl. nou-născut fr. şi rom. mult după echivalentele franceze. bien-élevé > rom. întrevedea. sunt atestate abia din sec. futurology rom. F. C. chant (lat. supraveghea (imitare completă) . R. brossage > rom. cantus) > rom.calc parţial: fr. al XIX-lea. interrupteur > rom. iar elementele acestuia pot fi imitate total sau parţial. elemente de compunere. derivare parasintetică. bine-crescut Calcuri după compuse abreviate: fr. tri-(împrum. dezlănţui∗ Calcuri după compuse (întregi): fr. cealaltă fiind împrumutată etc. între-rup-ător fr. surveiller > rom. libre-penseur > rom.

) se justifică moştenirea latină sau creaţia pe teren românesc. berceau „loc de origine. a da un ceai inviter à un thé > rom.) > rom. mai stabilă şi mai rezistentă la influenţele străine. an-lumină fr. lat. Calcul lingvistic lat. Criteriile semantice. după model francez fr. anné-lumière > rom. L. Trebuie să mai adăugăm aici precizarea că nu totdeauna este posibilă delimitarea între morfologie şi sintaxă. fr.4. „épouse. cel numit de F. după cum se ştie. Calcuri de structură semantică Când imitaţia constă în simpla atribuire de noi sensuri unor cuvinte deja existente în limba influenţată. în analiza fenomenului fr. ceai cf. simţ fr. jumătate „soţie” (DEX2) (LEXIS. R. o anumită formă etc. fonetice şi cronologice dovedesc folosirea modelului francez şi numai în anumite situaţii (un anumit sens. înfrunt (împrumutat: afront) Problema acestor derivate regresive postverbale a fost mult discutată în lucrările de specialitate.4.) fr. cânta (vb. De fapt. Societate (cu) răspundere limitată (redate doar 3 cuvinte). Condiţia esenţială care trebuie îndeplinită este ca între cuvântul indigen şi sinonimul său străin să existe cel puţin un sens comun. cu câteva mici excepţii. ROBERT s. este. câine-lup Calcuri lexicale imperfecte Au număr diferit de elemente constituente sau distribuţie diferită în structura compusului. cânt „chanson”. baştină” > rom. mai ales cea morfologică.rom. adică prin acelaşi număr de elemente constituente şi aceeaşi ordine (distribuţie). fr. calcul gramatical este mai rar întâlnit decât cel lexical.4. baştină” 9. de Saussure. R. femme” > rom. nivelul la care putem constata acţiunea calcului fiind aproape exclusiv cel individual. a invita la un ceai fr. derivat regresiv. canticum > rom. ∗∗∗ 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . „parole”. L. sens > rom. Leagăn „loc de origine. calc-traducere). mère-patrie > rom. Calcuri gramaticale Definit ca o copiere a unui procedeu morfologic sau sintactic străin. vorbim despre calcuri de structură semantică (numite şi împrumuturi semantice. thé „(metaforic) reuniune între prieteni” > rom.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. affront > rom.∗∗∗ 9. fr. sistemul limbii.3. cântec vs. nici nu este afectat. fr. S. v. donner un thé > rom. Societé à responsabilité limitée (redate toate 4 cuvintele) . deoarece structura gramaticală. Calcuri lexicale perfecte Sunt cele caracterizate prin dublă identitate de ordin structural între model şi copie. chien-loup > rom. S. cantare > rom. A. patrie-mamă/mumă fr. > rom. moitié.

Dar. spre deosebire de îmbinările lexicale libere.) (îmbinare lexicală liberă). ~ une maison > rom. precum tranzitivitatea unor vechi verbe româneşti (tranzitive). Pictura se vrea modernă. în lingvistica modernă. Ei se vor nemuritori. construcţie rară. „grupuri frazeologice”. V. b) Calcuri sintactice Constă în schimbarea regimului verbal şi.fr. ca unităţi distincte.. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . o componentă a limbii de-sine-stătătoare. Calcuri frazeologice Copierea structurilor unor unităţi frazeologice este relativ frecventă în cadrul contactului lingvistic. valoarea intranzitivă exista şi în limba română veche. habiter (+ complement direct) > rom. în schimbarea tipului de complemente din structura unei propoziţii: fr. dar ea a fost revitalizată începând cu secolul al XIX-lea prin intermediul scriitorilor de formaţie franceză. Bally). dar nu se repetă în aceeaşi structură. Alte trăsături definitorii: . a locui o casă (vs. stabile. „sintagme stabile”. un singur obiect. a locui (+ complement direct) fr. 9. martor bun (mincinos. unităţile frazeologice există deja în limbă.) < fr. . echivalente reale sau potenţiale ale unor cuvinte cu care seamănă foarte mult. témoin oculaire > rom. cf. martor ocular (unitate frazeologică) vs. . Problemele pe care le pune acest tip de influenţă lingvistică constă în interpretarea noţiunii de frazeologie (implicit. legate între ele prin anumite relaţii sintactice (subordonare. Desigur.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. „unităţi sitagmatice”. Eftimiu etc. . se vouloir (chiar când subiectul = nume de lucru). De fapt.denumesc.rom. care iau naştere în procesul comunicării. Tocmai datorită acestei particularităţi au fost numite „unités phraséologiques” (Ch. precizăm că frazeologia reprezintă.). Ils se veulent immortels > rom.sunt. nici cu lexicologia. „frazeologisme”. de terminologie).4. ca urmare. de obicei. a) Calcuri morfologice Constă în schimbarea specificului unor categorii gramaticale. în general.5.). fals etc. coordonare etc. Calcul lingvistic care ne interesează aici. o singură acţiune.rom. un proces unic etc. unităţile frazeologice sunt alcătuite din cuvinte care îşi păstrează independenţa semantică (de aceea şi pot fi calchiate). mai mult sau mai puţin sudate în structuri repetabile şi uşor recognoscibile: fr. a locui într-o casă) (construcţie normală vs. . a vrea (activ) > a se vrea (refl. care nu trebuie confundată nici cu sintaxa. consacrate de „uzul general”. În primul rând. şi că în calcurile sintactice nu se includ şi cele frazeologice.

pierre philosophale > rom. pe atât de variate şi complexe.5. care aparţin întregului idiotism. preluate de uzul general: fr. Acestea din urmă trebuie analizate la capitolul consacrat „Împrumuturilor totale” (directe). fiind unităţi frazeologice traductibile. chargé d’années > rom. cordon ombilical. Cuvintele grupului sunt atât de sudate. traducerea este liberă. în floarea vârstei „tânăr” fr. un idiotism se traduce printr-o altă expresie idiomatică. prendre la parole > rom. făcând posibile alte subdiviziuni. rădăcină pătrată Calcuri frazeologice parţiale fr. a lua cuvântul fr.) filosofală (împrum. tur de scrutin etc. a pune în aplicaţie fr. cal de bătaie fr. dar nu şi calchiabile. hârtie de turnesol Influenţele de acest fel nu trebuie confundate cu împrumuturile frazeologice. papier tournesol > rom. De obicei. încărcat de ani „bătrân” fr. piatră (trad. Cu toate aceste. în relaţia diverselor limbi. iar uneori este chiar imposibilă. fiecare cuvânt component păstrându-şi sensul propriu. nu literară. au fost mai puţin 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . être dans la force de l’âge > rom. coloană vertebrală. Calcuri frazeologice totale fr. mettre en application > rom. à la fleur de l’âge > rom. racine carrée > rom.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. Importanţa calcului lingvistic în evoluţia limbii • Aşadar. fond de ten. pierre de touche > rom. ca: bandă sonoră. nu la analiza „calcului lingvistic”. passer en revue > rom. Unităţi frazeologice neidiomatice Sunt disociabile. cheval de bataille > rom. astfel încât este posibilă atât calchierea. a trece în revistă fr.) fr. dar mai ales a francezei cu româna. a salva aparenţele etc. Ca urmare. faire d’une mouche un éléphant ~ rom. Aşadar. coloană sonoră. calcurile frazeologice sunt pe cât de numeroase şi de interesante. glob ocular. majoritatea alcătuite din expresii poetice consacrate. sauver les apparences > rom. Calcuri frazeologice metaforice Este o categorie specială de calcuri frazeologice culte şi de dată recentă. aceste expresii trebuie studiate la capitolul consacrat „traducerii”. metabolism bazal. Calcul lingvistic Unităţile frazeologice cu caracter idiomatic Sunt grupări cu înţeles figurat. Exemplele de acest fel sunt foarte numeroase şi de o mare diversitate. a fi în puterea vârstei „matur” 9. cu acelaşi sens (aproximativ sau total): fr. a face din ţânţar armăsar. încât înţelesul general nu poate fi dedus din suma părţilor componente. cât şi transpunerea lor în altă limbă: fr. piatră de încercare fr.

155 4. Note. pe arii largi de domenii tematice. încă mai grav. collaborer. tocmai această complexitate l-a făcut puţin accesibil cercetătorilor. la problematica frazeologiei şi a calcului lingvistic. cu cele gramaticale (sintactice). cu traducerile etc. popular. 2. p. Calculul lingvistic este un procedeu de îmbogăţire lexicală a) intern. Graur.6. (p. p. Hristea ş. în general. Bucureşti. sintaxă. 3. sunt consemnate în Bibliografia acestei din urmă lucrări. 2000. este unul dintre procedeele uzuale prin care diversele limbi. pentru că. stil). 117-119 et passim..-M. din cauză că au fost confundate cu calcurile lexicale. Practic.. fiind un fenomen atât de complex şi de bogat în exemple. pe de o parte. 1962. morfologie. Bârlea. Calcul lingvistic studiate de către specialişti. Th. Studii. Fl. mai ales franceza au contribuit la modernizarea limbii române literare. poetic)? A conlucra este un calc lexical de structură după fr. • Calcul lingvistic. deseori simultan şi. E. Articole. în general. c) mixt? Calcul semantic carte „scrisoare” este vechi sau neologic? Sensul „scrisoare” al cuvântului carte apare astăzi: a) în limba literară sau în b) variantele restrânse (arhaic. 9. Probleme de etimologie. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 96-117. 167-174). • Din păcate. incompleta cunoaştere a profunzimii şi a dimensiunilor reale ale contribuţiei limbii franceze şi a altor limbi la dezvoltarea limbii române. N. Surse bibliografice Theodor Hristea. Biblioteca. calcul frazeologic are câte ceva din fiecare alt tip de influenţă lingvistică. Târgovişte.S.: Contribuţiile esenţiale ale unor cercetători ca Al. Dimitrescu. pe de altă parte. A. atât în limbajele de specialitate. b) extern. este dificil să se reconstituie etimologic fiecare structură. 9.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. afectând toate aspectele limbii (lexic. în orice caz. Ursu. cât şi în limba literară curentă. el este deosebit de amplu şi complex. rămânând o cale de influenţare independentă.7. R. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. B. Lexicul românesc de origine franceză. Bârlea. Lucrare finală de evaluare 1. Bucureşti. N. în toată profunzimea. a. Funcţionând după un mecanism care foloseşte toate celelalte procedee de influenţarea lingvistică. Gh. cu împrumuturile. Indicaţi sinonimele provenite din împrumut direct şi din traducerea acestui cuvânt. urmarea fiind interpretarea greşită a unor influenţe străine şi. 1968. regional.

S. metaforic „soţie”. 10. calc-traducere) 8.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. c) mixt 2. C. Calcul lingvistic 5. apare în textele cronicarilor munteni şi moldoveni 3. vorbim despre calc.. sub influenţa corespondentului străin. chien-loup > rom. N. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . împrumut semantic. conferit rom. expresii. F. fr. vechi. Cum se numeşte domeniul lingvistic conex lexicologiei care se ocupă cu studiul acestor structuri? 9.. Răspunsuri şi comentarii la testul de evaluare 1. regional. jumătate se datorează modelului fr. 6. .8. Cum se numeşte un asemenea calc? Când se schimbă o proprietate intrinsecă. poetic 4. Construcţia sintactică a scăpa controlului (în loc de: a scăpa de controlul) se datorează unui anumit tip de calc. câine-lup? Sensul secundar. Pentru că între model şi copie se manifestă o dublă identitate: acelaşi număr de elemente constituente şi aceeaşi ordine în distribuirea lor. 9. 6. sintagme). Calc de structură semantică (calc semantic. R. b) arhaic. F. popular. 7.. Calc sintactic 10. Cum se numeşte acesta? 8. N. a colabora (împrumut). F. foarte răspândite în limba română. morfologic 9. = 100 p. Ce fel de compus a stat la baza formării prin calc a lui S. Frazeologia Barem de notare: 10 x 10p. „soţie”. .. precum trazitivarea unui verb românesc. Calcul lingvistic explică mecanismele formării unor unităţi frazeologice (locuţiuni. moitié „jumătate”. 7. C. a lucra împreună (traducere) 5.? De ce numim „calc lexical perfect” relaţia fr. Compusul prin abreviere totală (acronim).

1982. ROSETTI .. Istoria limbii române. Florica (coordonator). Al. 4. 12.. ONU. Bucureşti. ROSETTI. Fonetică. L. 2. DIMITRESCU. Morfosintaxă. 1962. Lexicul românesc de origine franceză. Editura Enciclopedică. ROSETTI. Emil. ortoepie. Bucureşti. Articole. Limba română contemporană. Al. Bucureşti. N. Angela. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Theodor. Editura Ştiinţifică. SALA. Editura Ştiinţifică.Bibliografie generală Bibliografie generală 1. Istoria limbii române literare. Ortografie. I. 10. Bucureşti. Probleme de etimologie. Lexic. 8. Bucureşti. 1971. 1972.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Gh.D. Al.. BELDESCU. Editura Minerva. 1985.P. Marius. 11. 7. CAZACU. Gh. 3. 6. 5. HRISTEA. R. B. Note. BÂRLEA. Introducere în fonetică. Biblioteca... Târgovişte. 2000. Limbi în contact.A.. 1978.P. E. revăzută şi adăugită). 1978.. Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 157 .M. punctuaţie. IONESCU.. 1957.. Th. Bucureşti. Bucureşti. 9. URSU. Manual de lingvistică generală. Bucureşti. Vocabularul. Bucureşti. Studii. Sinteze de limba română . FORĂSCU. COTEANU.. BÂRLEA. BIDU-VRĂNCEANU. Editura Ştiinţifică. Albatros. Bucureşti. 1997. SSF. 1984. Ion. 1995. Editura All. Narcisa. E. Istoria limbii române (ediţia a doua.D.. HRISTEA.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful