PROGRAM DE EXERCITII PENTRU

SPONDILITA ANCHILOZANTA

Menţinerea şi corectarea supleţei articulare
Obiectivul principal rămâne tot coloana vertebrală şi şoldurile adăugându-se exerciţii şi pentru umeri 1. Stând călare pe un scaun, mâinile la ceafă, coatele trase înapoi: se inspiră adânc bombându-se pieptul ; 2. Din şezând se execută toate mişcările din coloana cervicală: flexie - extensie, lateralitate stânga – dreapta, rotaţii stânga - dreapta, circumducţii. Cu si fara ajutorul mainii, cu si fara autorezistenta. Miscari de stretching. 3. Din stând depărtat, cu braţele pe lângă corp, ridicarea alternativă a umerilor, apoi ridicarea simultană a umerilor. 4. Din stând depărtat, cu braţele susţinute lateral, se efectuează pronaţie, supinaţie, apoi mici cerculeţe înainte, înapoi. 5. Din sprijin pe genunchi şi pe antebraţe, trunchiul avansat înainte, fruntea la podea se execută balansări cu lordozări puternice. 6. Pe genunchi şi pe palme, aducerea genunchiului spre piept, urmat de aducerea lui spre înapoi şi sus. Se schimbă piciorul. 7. Din poziţia patrupedă se ridică întins câte un membru inferior, executând o extensie în şold şi lombă. 8. Din ortostatism, la spalier în poziţie laterală, cu un braţ prins deasupra capului şi unul la nivelul şoldului, picioarele apropiate, se împinge trunchiul în lateral; 9. Din ortostatism, se apleacă înainte corpul, braţele întinse înainte, mâinile prind spătarul unui scaun: se execută flectări de trunchi între braţe.

Menţinerea şi corectarea tonusului muscular
Obiectivul principal al acestor exerciţii este tonifierea, în primul rand a musculaturii erectoare a trunchiului şi a musculaturii abdominale; în secundar se urmăreşte şi tonifierea psoasiliacului şi a musculaturii fesiere.

1. DV, se ridică capul, trunchiul; poziţia membrelor superioare schimbându-se pentru a grada efortul: pe lângă corp, sub bărbie, pe ceafă, pe umeri, ridicate pe lângă urechi, "in cruce"; la nivelul maxim de extensie se menţine poziţia 5 - 6 sec.; se repetă. 2. În patrupedie cu genunchii depărtaţi: se ridică un braţ şi membrul inferior opus la orizontală; se menţine 5 - 6 sec. 3. DD, ridicarea membrelor inferioare întinse, forfecarea lor cu creştere treptată cu amplitudine. 4. DD cu tălpile pe podea depărtate la nivelul soldurilor, se ridică şi se coboară uşor bazinul, fără să se atingă podeaua. 5. În DV, cu bazinul la marginea mesei, membrele inferioare atârnând: se fac extensii de şold cu genunchii întinşi.

Gimnastica corectoare respiratorie
a) Gimnastica corectivă după metoda daneză Heckscher − Corijarea curburilor patologice ale gâtului şi pozţtiei capului: mişcări ale capului de: extensie - flexie, lateralitate dreapta - stânga, rotaţie, circumducţie; aceste mişcări se execută din şezând, putând produce vertijuri la subiecţii mai vârstnici; acţiune: asuplizare, decontracturare; musculaturii flexoare. − Corijarea poziţiei umerilor şi scapulei: în picioare, un baston în mâini, se execută mişcări de ridicare deasupra capului, mişcări de lateralitate, de rotaţie etc. − Corijarea curburilor patologice ale coloanei dorsa1e (pentru spate contracturat, cu cifoză dorsală): aşezat cu spatele pe o minge de gimnastică, se rulează mingea sub spate îndreptând şi întinzând coloana. − Corijarea curburilor patologice ale coloanei lombare (pentru spate plat, cu ştergerea lordozei): decubit dorsal cu o mică pernă sub lombe, genunchii flectaţi, picioarele pe sol; în 3 timpi se execută flectarea coapselor, extensia genunchilor, revenirea la poziţia iniţială; se execută în faza expiratorie; acţiune: creşterea lordozei, detenta musculaturii abdominale, apoi tonifierea ei. − Corectarea poziţiei bazinului şi a mobilităţii sale: poziţia patrupedă, se avansează un genunchi către mâna opusă, care rămâne în sprijin pe sol; apoi celalalt genunchi; se execută în timpul expiraţiei; acţiune: mobilizează bazinul şi relaxează musculatura. b) Hidrogimnastica (hidrokinetoterapia) Este deosebit de utilă la pacienţii cu spondilită, putând fi aplicată chiar în puseul acut inflamator şi continuată tot mai intensiv odată cu diminuarea acestuia. Se execută în bazine mai mari sau mai mici, în grup sau individual. Faţă de gimnastică la sală, exerciţiile de gimnastica efectuată în apă au o serie de avantaje: - căldura apei (32 - 36°) sedează durerile, relaxează musculatura, creşte complianţa ţesutului conjunctiv făcându-l mai uşor distensibil; toate acestea permit o mişcare articulară mult mai amplă.

- descărcarea de greutate a corpului în apă permite un mai bun control asupra posturii corpului şi o mai mare relaxare. Exerciţiile sunt selectate dintre cele aplicate şi în sala de gimnastică, dar adaptate mediului acvatic; durata programului este de 20 - 40 de minute. Posturile de start vor fi: plutirea ventrală, decubitul dorsal sau ventral pe o brancardă înclinată, ortostatismul lângă peretele bazinului. În final, înotul în plutire ventral a va încheia programul. Reeducarea respiratorie propriu-zisă Este un ansamblu de tehnici "specifice" şi "analitice", care se adresează unor bolnavi cu afectare evidentă clinic a funcţiei respiratorii. Se prezintă în continuare metodologia specifică: − Dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare Inspirul pe nas, prin nările semipresate cu doua degete, antrenează musculatura inspiratorie: − Inspir pe o nară, cealaltă fiind presată cu degetul; − Inspiruri sacadate ca în "mirositul florilor"; Pentru expirul oral putem folosi tehnica numită "respiraţie cu buzele strânse"; aceasta creează o presiune reglabilă la ieşirea aerului în atmosferă. − Reeducarea respiraţiei costale Mâinile kinetoterapeutului se plasează pe zona dorită, cu degetele dea lungul coastelor; se solicită expirul complet, timp în care mâinile execută o presiune ce creşte pe măsură ce se apropie sfârşitul expiraţiei; este faza de punere în tensiune a musculaturii respective. Mişcarea inspiratorie care urmează, va găsi în zona antrenată o contracţie prin mâinile terapeutului, ceea ce va necesita o creştere a tensiunii musculaturii interesate. Presiunea exercitată de kinetoterapeut va slăbi treptat, pe măsură ce se termină inspirul, astfel că în acest moment toracele să fie liber de orice presiune. Această mişcare are următoarele scopuri: − conştientizarea mişcării costale, pentru ca apoi pacientul să şi-o execute singur în cadrul programului sau de reeducare respiratorie; − să crească ventilaţia zonei pulmonare subiacente prin mărirea amplitudinii inspiratorii şi facilitatea expirului. Aceasta tehnică îşi găseşte utilitatea în cazul redorilor de la nivelul toracelui şi coloanei, prezente adesea în SA. − Particularităţile antrenării fiecărei regiuni: Reeducarea vârfurilor Poziţia pacientului: decubit dorsal, capul flectat spre stânga pentru antrenarea vârfului drept, mâna dreaptă sub ceafă (pentru a favoriza deschiderea hemitoracelui drept), braţul

stâng de-a lungul corpului; mâna kinetoterapeutului de pe vârful drept execută presiuni, în timp ce mâna stânga căută să blocheze complet inspirul vârfului stâng. Reeducarea sectorului axilar Poziţia pacientului: în decubit lateral, capul lateroflectat spre pat, membrul superior de deasupra mult ridicat pentru deschiderea hemitoracelui; mâinile kinetoterapeutului suprapuse se plasează în axilă. Reeducarea costală inferioară şi medie Poziţia pacientului: în decubit dorsal, capul flectat sprijinit de o pernă, membrele superioare de-a lungul corpului; mâinile kinetoterapeutului se plasează la baza toracelui cu policele pe linia mediană şi degetele răsfirate spre în afară. Reeducarea costală posterioară Poziţia pacientului: în decubit ventral prin blocarea expansiunii anterioare a toracelui se produce o mobilizare posterioară; această mobilizare poate fi ajutată de către kinetoterapeut, care îşi plasează mâinile pe zonele postero-inferioare, executând asistarea respiratorie. Reeducarea unui hemitorace Poziţia pacientului: decubit lateral, cu o pernă sub lombe, sau cu capul lăsat mai jos pentru a se "deschide" hemitoracele. Se execută în 2 timpi: - în inspir braţul întins se rotează odată cu trunchiul spre spate, privirea şi capul urmărind mişcarea mâinii; - în expir, braţul revine spre trunchi, apoi îşi continuă cursa depăşind marginea patului; în acest timp trunchiul se roteşte spre planul patului. Reeducarea respiraţiei diafragmatice Poziţia de bază: decubit dorsal, capul sprijinit pe o pernă; genunchii sunt flectaţi pentru a relaxa musculatura abdominală. Se realizează astfel: - decubit dorsal, câteva cărţi mai grele (sau saci de nisip) pe abdomen, se respira cu mobilizarea amplă a abdomenului; - poziţie patrupedă, se respiră abdominal exagerând sucţiunea peretelui abdominal (antrenarea transversului); Reeducarea respiraţiei toracale în ansamblu Poziţia iniţială: decubit dorsal, pacientul realizează o respiraţie amplă, expiraţie prelungită; se inspiră amplu, bolnavul controlând manual mişcarea normală a cutiei toracice; se expiră profund prelungit, cu contracţia şi retracţia musculaturii abdominale. Poziţia de bază şezând: o mână face priză pe creştetul capului, cealaltă face priză pe coapsă; în inspir se rotează trunchiul, braţul şi capul spre una din părţi (dreapta sau stânga). În expir se revine şi se continuă mişcarea într-o rotaţie inversă asociată cu aplecarea trunchiului, astfel încât membrul superior care a făcut priză pe creştet ajunge cu cotul pe coapsa din partea opusă braţului. Se repeta de 10 ori pentru fiecare parte.

Reeducarea respiraţiei abdominale În stadiile III - IV de evoluţie ale bolii, reeducarea respiraţiei abdominale îşi găseşte utilitatea şi e posibilă fi realizabilă dacă bolnavii au realizat programe de recuperare respiratorie în stadiile incipiente ale bolii. Tonifierea musculaturii abdominale se face prin următoarele exerciţii, pe care le-am aplicat tuturor pacienţilor: - Poziţia iniţială DD, genunchii flectaţi, plantele pe pat, se vor aşeza greutăţi pentru început de 2 kg pe abdomen (greutăţile vor creşte progresiv). Se respiră cu mobilizarea amplă a peretelui abdominal, respectiv în timpul inspirului pacientul va urmări să-şi bombeze peretele abdominal pentru ca în timpul expirului să şi-l sucţioneze. Exerciţiul se repetă în trei serii a câte 5 exerciţii. - Pacientul este în poziţie patrupedă, se respiră abdominal, astfel ca într-o primă fază pacientul îşi cifozează întreaga coloană, lucru asociat cu expirul şi sucţiunea peretelui abdominal pentru ca în următorul timp să realizeze o acţiune total antagonistă primei, respectiv lordozare puternică a coloanei cuplată în inspir şi bombarea peretelui abdominal. Exerciţiul se repetă de 6 ori în două serii.

Terapia suportivă efectuată la domiciliu
Această formă de terapie am recomandat-o tuturor pacienţilor, dar aceştia au aplicat-o diferenţiat, în funcţie de gradul de educaţie sanitară şi de cooperabilitate. Repausul şi activitatea − s-a evitat repausul prelungit în pat deoarece favorizează instalarea osteoporozei; 7 - 8 ore de somn pe noapte sunt suficiente pentru majoritatea bolnavilor cu SA;. − s-a indicat scurte perioade de odihnă în timpul zilei - deosebit de utile pentru prevenirea oboselii generale şi tendinţei bolnavului de a se epuiza fizic, mai ales în partea a doua a zilei; − perioada de odihnă şi activitate va depinde de stadiul clinic şi evolutiv al SA; bolnavul trebuie încurajat să-şi facă zilnic exerciţiile programate, să fie activ cu scopul de a-şi păstra mobilitatea coloanei vertebrale; Antrenamentul postural la domiciliu (este de un real folos în prevenirea şi chiar stoparea evoluţiei bolii, precum şi în ameliorarea durerii la nivelul coloanei vertebrale). 1. Bolnavii cu SA trebuie sfătuiţi să-şi supravegheze permanent atitudinea corectă, în staţiune ca şi în mers, concentrându-se asupra menţinerii capului ridicat, cu privirea îndreptată înainte, şi a retropulsiei umerilor. Bolnavul cu SA va adopta de 3 ori pe zi, 3-5 minute poziţia de ortostatism cu spatele la perete, în aşa fel ca acesta sa fie atins cu călcâiele, umerii şi ceafa.

2. Bolnavul va fi convins să adopte cu conştiinciozitate şi să păstreze poziţia dreaptă a spatelui chiar şi atunci când se apleacă după un obiect. 3. Poziţia în scaun trebuie sa fie cu spatele drept, scaunul să fie cu şezut rigid, la nevoie se folosesc bretelele pentru poziţionare corectă. 4. Perioada din timpul nopţii este adesea lăsată sub influenţa artritei; bolnavul are nevoie de un somn odihnitor, care va fi realizat prin folosirea unui pat cu saltea rigidă sau o suprafaţă tare (plan ănclinat de lemn). Se evită saltelele moi, cu apă, pernele, cu excepţia unei perne mici sub coapse, genunchi sau sub gât. Exerciţii terapeutice la domiciliu − Exerciţiu de extensie a coloanei: bolnavul în decubit ventral îşi întinde braţele în afară la nivel cu umerii, apoi ridică capul, pieptul, umerii şi braţele cât mai departe posibil de sol; urmează relaxarea exerciţiul se repetă de 10 - 20 de ori. − Expansiunea cutiei toracice: bolnavul, în decubit dorsal, îşi încrucişează mâinile sub ceafă, împinge coatele spre sol în timp ce respiră profund, îşi ţine respiraţia timp de 10 secunde apoi expiră lung şi se relaxează; exerciţiul se repetă de 10 - 20 ori. − Stretching-ul coapsei. − Antrenament pe bicicleta ergometrică. − Programul de mers. − Terapia ocupaţională În cadrul terapiei ocupaţionale intră atât activităţile profesionale cât şi sportul. În ceea ce priveşte activităţile lucrative, SA poate beneficia mult de munca fizică cea mai diversă cu excepţia acelor munci care încarcă coloana sau se desfăşoară în condiţii de mediu reumatogene (frig, umezeală, curenţi de aer rece). Singura condiţie important de respectat este menţinerea unei poziţii corecte a coloanei în timpul muncii, adică să se evite poziţia cifozantă ca şi poziţiile fixe prelungite mai ales în poziţie şezândă. Sporturi recomandate pentru o serie de elemente gestuale care obligă la o postură corectă sau de hipercorecţie a coloanei sunt: înotul ( ca stiluri : bras, fluture), volei, baschetul (mai ales trasul al coş), tenisul de câmp, handbalul, etc. Trebuie evitate jocurile care solicită flexia trunchiului (popice, biliard) ca şi alergările şi salturile. − Exerciţiile aerobice. − Programul NASS. Program de exerciţii la bolnavii de SA cu manifestări cardiace Există un raport între intensitatea şi durata efortului. Se preferă la început să se lucreze la intensităţi mici şi durate mai lungi antrenându-se astfel rezistenţa pacientului.

Oricum ar fi efortul, pentru ca el să reprezinte un antrenament progresiv trebuie să respecte două condiţii care uneori pot deveni contradictorii: − să fie suficient de intens pentru a solicita sistemele metabolice şi sistemul cardiovascular, pentru a determina creşterea toleranţei la efort (musculară şi cardiovasculară); − să se desfăşoare în deplină siguranţă. Metodica şedinţei de antrenament este compusă din 3 perioade: - Perioada de încălzire (5-10 minute); - Perioada de antrenare propriu-zisă (15-20 minute); - Perioada de revenire lentă (5-10 minute). 1. Culcat, mâinile sub cap. se aduc cotul stâng şi genunchiul drept în contact, apoi invers. 2. Culcat cu genunchii flectaţi. Se apucă cu mâinile câte un genunchi pe rând şi se trage trunchiul, îndoind coatele. 3. Culcat, se ridică drept un membru inferior. Cu degetele de la mâna opusă se atinge piciorul ridicat. Se revine lent la poziţia de repaus; se inversează. 4. Şezând. Se apleacă, degetele ating picioarele, revenirea cu extensie tot mai mare a trunchiului până se ajunge cu trunchiul la orizontală, pe pat. 5. Decubit lateral, se execută câte 8 ridicări de jumătate pentru fiecare parte. 6. Culcat, braţele pe lângă corp, se ridică alternativ câte un membru inferior în sus, la zenit. 7. Culcat, braţele pe lângă corp, se aduc la piept ambii genunchi, apoi se întind în poziţia iniţială. 8. Şezând alungit, se apleacă corpul şi se atinge cu mâna dreaptă piciorul stâng, apoi invers. 9. Şezând alungit, mâinile în sprijin la spate, se ridică alternativ câte un membru inferior, apoi ambii genunchi se flectează, picioarele rămân pe sol. 10. Din ortostatism, picioarele depărtate, se apleacă stânga-dreapta corpul. 11. Din ortostatism, mâinile pe umăr, se duc repetat coatele spre spate şi înainte ( ca bătăile de aripi). Se întind apoi braţele în lături, iar trunchiul se rotează spre stânga şi dreapta. 12. Din ortostatism, cu picioarele depărtate, mâinile la umăr. Se întind braţele în sus, iar corpul se basculează stânga-dreapta.

Imagini

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful