@’

ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A
Not ¸iuni teoretice ¸si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere 7
1.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2 Spat ¸ii metrice. Continuitate 29
2.1 Not ¸ini teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2 Spat ¸ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Teorema contract ¸iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.4 Funct ¸ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.5 Spat ¸ii normate ¸si operatori liniari . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3 S¸iruri de funct ¸ii. Funct ¸ii elementare 67
3.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.2 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
3.4 Serii de puteri, funct ¸ii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4 Funct ¸ii diferent ¸iabile 107
4.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.2 Derivate part ¸iale ¸si diferent ¸iala . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
4.3 Diferent ¸iala funct ¸iei compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.4 Extreme locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
4.5 Funct ¸ii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
4.6 Extreme cu leg˘aturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
5 Integrale improprii ¸si cu parametri 161
5.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
5.2 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.3 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
3
6 M˘asur˘a ¸si integral˘a 181
6.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
6.2 Funct ¸ii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
6.4 Operatori pe spat ¸ii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
7 Integrale duble ¸si triple 229
7.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
7.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
7.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
8 Integrale curbilinii ¸si de suprafat ¸˘a 243
8.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
8.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
8.3 Integrale de suprafat ¸˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
9 Formule integrale 267
9.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
9.2 Formula Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
9.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
10 Exemple de teste pentru examen 289
10.1 Analiz˘a matematic˘a I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
10.2 Analiz˘a matematic˘a II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
Introducere
Aceast˘a lucrare este rezultatul cursurilor ¸si seminariilor de analiz˘a matem-
atic˘a t ¸inute de autor student ¸ilor anilor ˆıntˆai ai Facult˘at ¸ilor de Automatic˘a
¸si Electronic˘a din Universitatea Politehnica Bucure¸sti. Cartea este struc-
turat˘a ˆın zece capitole, cont ¸inˆand exercit ¸ii rezolvate care acoper˘a programa
cursului de analiz˘a din primul ¸si al doilea semestru.
ˆ
In ultimul capitol sunt
exemple de subiecte propuse la examenele de analiz˘a matematic˘a. Fiecare
capitol ˆıncepe cu o sect ¸iune teoretic˘a ce cont ¸ine principalele not ¸iuni ¸si rezul-
tate necesare rezolv˘arii exercit ¸iilor. Desigur, pentru ˆınt ¸elegerea conceptelor
fundamentale ale analizei este necesar˘a o preg˘atire teoretic˘a suplimentar˘a.
Pentru aceasta, sunt recomandate cursurile care se adreseaz˘a student ¸ilor din
ˆınv˘at˘amˆantul superior tehnic; o list˘a cu acestea se g˘ase¸ste ˆın bibliografia de
la sfˆar¸sit, ˆındeosebi lucr˘arile [4], [6], [9]. De asemenea, se recomand˘a con-
sultarea ¸si a altor culegeri de probleme, de exemplu [11], [12], [13], [14].
5
6
Capitolul 1
Serii de numere
1.1 Not ¸iuni teoretice
Relat ¸ii
Dac˘a M este o mult ¸ime arbitrar˘a nevid˘a, orice submult ¸ime ρ ⊆ M M se
nume¸ste relat ¸ie pe M. Se noteaz˘a xρy dac˘a (x, y) ∈ ρ.
Relat ¸ia ρ se nume¸ste:
reflexiv˘a dac˘a xρx, ∀x ∈ M;
simetric˘a dac˘a xρy ⇒ yρx;
antisimetric˘a dac˘a xρy ¸si yρx ⇒ x = y;
tranzitiv˘a dac˘a xρy ¸si yρz ⇒ xρz.
O relat ¸ie se nume¸ste relat ¸ie de ordine dac˘a este reflexiv˘a, antisimetric˘a ¸si
tranzitiv˘a.
Relat ¸ia de ordine ρ (pe mult ¸imea M) se nume¸ste total˘a (sau se mai spune
c˘a mult ¸imea M este total ordonat˘a) dac˘a pentru orice x, y ∈ M rezult˘a xρy
sau yρx.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a (M, ≤) este o mult ¸ime total ordonat˘a, iar X este o
submult ¸ime nevid˘a a lui M. Un element a ∈ M se nume¸ste majorant al
mult ¸imii X dac˘a x ≤ a, ∀x ∈ X. Dac˘a mult ¸imea majorant ¸ilor lui X este
nevid˘a, atunci X se nume¸ste majorat˘a.
Un element b ∈ M se nume¸ste minorant al lui X dac˘a b ≤ x, ∀x ∈ X.
Mult ¸imea X se nume¸ste minorat˘a dac˘a mult ¸imea minorant ¸ilor s˘ai este nevid˘a.
Mult ¸imea X se nume¸ste m˘arginit˘a dac˘a este ¸si majorat˘a ¸si minorat˘a.
Dac˘a X este o submult ¸ime majorat˘a a lui M, atunci un element α ∈ M se
nume¸ste marginea superioar˘a a lui X dac˘a:
i. x ≤ α, ∀x ∈ X; (α este majorant).
ii. dac˘a x ≤ γ, ∀x ∈ X, atunci α ≤ γ; (α este cel mai mic majorant).
7
8 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Analog se define¸ste marginea inferioar˘a a unei mult ¸imi minorate.
Notat ¸iile uzuale pentru marginea superioar˘a ¸si marginea inferioar˘a ale lui
X (dac˘a exist˘a) sunt supX ¸si, respectiv, inf X.
Mult ¸imi de numere
Mult ¸imea N = ¦0, 1, 2, ...¦ a numerelor naturale se define¸ste axiomatic dup˘a
cum urmeaz˘a (axiomele lui Peano):
i. exist˘a s : N → N funct ¸ie injectiv˘a (funct ¸ia succesor);
ii. exist˘a 0 ∈ N astfel ˆıncˆat funct ¸ia s : N → N ` ¦0¦ este bijectiv˘a;
iii. pentru orice submult ¸ime A ⊆ N cu propriet˘at ¸ile
0 ∈ N ¸si s(n) ∈ A, ∀n ∈ N,
rezult˘a A = N (principiul induct ¸iei matematice).
Mult ¸imea numerelorˆıntregi este Z = ¦..., −2, −1, 0, 1, 2, ...¦, iar mult ¸imea
numerelor rat ¸ionale este:
Q = ¦
m
n
[ m, n ∈ Z, n = 0, cu convent ¸ia
m
n
=
p
k
dac˘a mk = np¦.
Prin definit ¸ie, mult ¸imea numerelor reale R satisface axiomele urm˘atoare:
i. structura algebric˘a: exist˘a dou˘a operat ¸ii (adunarea ¸si ˆınmult ¸irea, notate
+ ¸si ) astfel ˆıncˆat (R, +, ) este corp comutativ;
ii. structura de ordine: exist˘a o relat ¸ie de ordine total˘a pe R (notat˘a ≤),
compatibil˘a cu operat ¸iile algebrice:
x ≤ y ⇒ x +z ≤ y +z, ∀x, y, z ∈ R
0 ≤ x ≤ y ⇒ 0 ≤ xy, ∀x, y ∈ R.
iii. axioma marginii superioare (Cantor): orice submult ¸ime nevid˘a ¸si majo-
rat˘a a lui R are o margine superioar˘a ˆın R.
Modulul unui num˘ar real x ∈ R este [x[ =

x dac˘a x ≥ 0
−x dac˘a x < 0
Mult ¸imea C a numerelor complexe este mult ¸imea perechilor ordonate de
numere reale, C = R R. Cu operat ¸iile
(a, b) + (c, d) = (a +b, c +d) ¸si (a, b) (c, d) = (ac −bd, ad +bc),
(C, +, ) este corp comutativ. Se noteaz˘a i = (0, 1) ¸si identificˆand perechile
de forma (a, 0) cu num˘arul real a, orice num˘ar complex z ∈ C se scrie
z = a +ib, a, b ∈ R; prin calcul direct se obt ¸ine i
2
= −1.
Modulul num˘arului complex z = a + ib este, prin definit ¸ie, [z[ =

a
2
+b
2
;
propriet˘at ¸ile modulului sunt:
i. [z[ ≥ 0, ∀z ∈ C
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 9
ii. [z[ = 0 ⇔ z = 0
iii. [z +w[ ≤ [z[ +[w[, ∀z, w ∈ C
iv. [zw[ = [z[ [w[, ∀z, w ∈ C.
Fie z ∈ C, z = 0; argumentul (redus) al lui z este, prin definit ¸ie, unghiul
ϕ ∈ [0, 2π) f˘acut de semidreptele Ox ¸si Oz (ˆın sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometric˘a a lui z este z = [z[(cos ϕ + sin ϕ).
S¸iruri de numere
Un ¸sir de numere reale (complexe) este orice aplicat ¸ie x : N → R(respectiv C);
notat ¸ia uzual˘a este x(n) = x
n
, ∀n ∈ N.
Dac˘a ϕ : N → N este o funct ¸ie strict cresc˘atoare, atunci x
ϕ(n)
se nume¸ste
sub¸sir al ¸sirului x
n
.
Un ¸sir de numere reale (sau complexe) se nume¸ste convergent dac˘a exist˘a
un num˘ar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
∀ > 0, ∃N() ∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N(), [x
n
−a[ < .
ˆ
In acest caz, num˘arul a se nume¸ste limita ¸sirului ¸si se noteaz˘a a = lim
n→∞
x
n
.
Dac˘a exist˘a, limita este unic˘a.
Un ¸sir este convergent dac˘a ¸si numai dac˘a orice sub¸sir al s˘au este convergent.
S¸irul x
n
(de numere reale sau complexe) se nume¸ste m˘arginit dac˘a exist˘a
M > 0 astfel ˆıncˆat [x
n
[ ≤ M, ∀n ∈ N.
S¸irul x
n
de numere reale se nume¸ste monoton dac˘a ∀n ∈ N, x
n
≤ x
n+1
(cresc˘ator), sau ∀n ∈ N, x
n
≥ x
n+1
(descresc˘ator).
Orice ¸sir convergent este m˘arginit. Pentru ¸siruri de numere reale are loc
¸si urm˘atorul rezultat (teorema lui Weierstrass):
Orice ¸sir monoton ¸si m˘arginit este convergent; dac˘a ¸sirul este cresc˘ator,
atunci limita este marginea sa superioar˘a (supx
n
), iar dac˘a ¸sirul este de-
scresc˘ator, atunci limita este marginea sa inferioar˘a (inf x
n
).
Un ¸sir x
n
se nume¸ste ¸sir Cauchy (sau fundamental) dac˘a:
∀ > 0, ∃N() ∈ N astfel ˆıncˆat ∀n, m ≥ N(), [x
n
−x
m
[ < .
Mult ¸imea numerelor reale are urm˘atoarea proprietate de completitudine
(criteriul general al lui Cauchy de convergent ¸˘a):
Un ¸sir de numere reale este convergent (ˆın R) dac˘a ¸si numai dac˘a este ¸sir
Cauchy.
Mult ¸imea numerelor rat ¸ionale nu are aceast˘a proprietate: de exemplu, ¸sirul
(cresc˘ator ¸si m˘arginit de numere rat ¸ionale) x
n
=

1 +
1
n

n
este ¸sir Cauchy,
dar nu are limit˘a rat ¸ional˘a.
ˆ
In schimb, exist˘a lim
n→∞
x
n
∈ R.
10 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
S¸irurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu
ajutorul ¸sirurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy):
i. z
n
= x
n
+ iy
n
este ¸sir (de numere complexe) convergent dac˘a ¸si numai
dac˘a ¸sirurile (de numere reale) x
n
¸si y
n
sunt ¸siruri convergente.
ˆ
In acest caz,
lim
n→∞
z
n
= lim
n→∞
x
n
+i lim
n→∞
y
n
.
ii. z
n
= x
n
+ iy
n
este ¸sir Cauchy ˆın C dac˘a ¸si numai dac˘a x
n
¸si y
n
sunt
¸siruri Cauchy ˆın R.
Mult ¸imea numerelor complexe are (ca ¸si mult ¸imea numerelor reale) pro-
prietatea de completitudine: un ¸sir de numere complexe este convergent
dac˘a ¸si numai dac˘a este ¸sir Cauchy.
Se spune c˘a un ¸sir de numere reale x
n
are limita ∞ dac˘a:
∀M > 0, ∃N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀ n ≥ N
M
, x
n
> M.
S¸irul de numere reale x
n
are limita −∞ dac˘a:
∀M < 0, ∃N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N
M
, x
n
< M.
Un ¸sir de numere complexe z
n
are limita ∞ dac˘a:
∀ M > 0, ∃ N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N
M
, [z
n
[ > M.
Serii de numere
Fie x
n
un ¸sir de numere complexe ¸si fie s
n
=
n
¸
k=1
x
k
¸sirul sumelor part ¸iale
asociat. Seria
¸
n
x
n
se nume¸ste convergent˘a dac˘a ¸sirul s
n
este ¸sir convergent;
ˆın caz contrar seria se nume¸ste divergent˘a. Dac˘a seria este convergent˘a,
atunci limita ¸sirului s
n
este suma seriei, notat˘a
¸
n
x
n
.
Seria
¸
n
x
n
se nume¸ste absolut convergent˘a dac˘a seria
¸
n
[x
n
[ este serie
convergent˘a. Orice serie absolut convergent˘a este convergent˘a, reciproca
fiind fals˘a.
Dac˘a x
n
= u
n
+ iv
n
, u
n
∈ R, v
n
∈ R, atunci seria
¸
n
x
n
este convergent˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a seriile
¸
n
u
n
¸si
¸
n
v
n
sunt ambele convergente.
D˘am ˆın continuare dou˘a exemple remarcabile de serii.
Seria geometric˘a
Fie z ∈ C (numit rat ¸ie) ¸si fie seria geometric˘a
¸
n≥0
z
n
. Atunci seria este
convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a [z[ < 1. In acest caz suma seriei este:
¸
n≥0
z
n
=
1
1 −z
.
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 11
Evident, dac˘a z = 1 seria este divergent˘a; pentru orice z ∈ C, z = 1 ¸sirul
sumelor part ¸iale este:
s
n
=
n
¸
k=0
z
k
=
1 −z
n+1
1 −z
, ∀z = 1.
De aici rezult˘a c˘a s
n
este convergent dac˘a ¸si numai dac˘a [z[ < 1.
Seria lui Riemann (seria armonic˘a generalizat˘a)
Fie α ∈ R ¸si fie seria
¸
n≥1
1
n
α
.
Seria dat˘a este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a α > 1; ˆın particular, seria
armonic˘a
¸
n
1
n
este divergent˘a.
Fie α ≤ 1. Vom demonstra c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale s
n
este nem˘arginit, deci
divergent; pentru orice n ∈ N, avem inegalit˘at ¸ile:
s
2
n = 1 +
1
2
α
+
1
3
α
+... +
1
2

≥ 1 +
1
2
+... +
1
2
n

≥ 1 +
1
2
+

1
3
+
1
4

+
1
5
+
1
6
+
1
7
+
1
8

+...
... +

1
2
n−1
+ 1
+
1
2
n−1
+ 2
+... +
1
2
n


≥ 1 +
1
2
+ 2
1
4
+ 4
1
8
+... + 2
n−1

1
2
n
= 1 +
n
2
→ ∞.
Fie acum α > 1; este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale este
m˘arginit (fiind cresc˘ator, rezult˘a convergent). Pentru orice n ∈ N avem
inegalit˘at ¸ile:
s
2
n
−1
= 1 +

1
2
α
+
1
3
α

+

1
4
α
+
1
5
α
+
1
6
α
+
1
7
α

+...+
+

1
2
(n−1)α
+
1
2
(n−1)α
+ 1
+... +
1
2

−1


≤ 1 + 2
1
2
α
+ 4
1
4
α
+ 8
1
8
α
+... + 2
n−1

1
2
(n−1)α
=
= 1 +
1
2
α−1
+
1
2
2(α−1)
+
1
2
3(α−1)
+... +
1
2
(n−1)(α−1)

2
α−1
2
α−1
−1
.
De aici rezult˘a c˘a ¸sirul s
n
este m˘arginit.
12 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Criterii de convergent ¸˘a pentru serii de numere
1. Criteriul general al lui Cauchy.
Fie z
n
∈ C un ¸sir de numere complexe; atunci seria
¸
n
z
n
este convergent˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a ∀ε > 0, ∃N(ε) ∈ N cu proprietatea
[z
n+1
+z
n+2
+... +z
n+p
[ < ε, ∀ n ≥ N(ε), ∀ p ∈ N.
2. Criteriul comparat ¸iei
Fie u
n
≥ v
n
≥ 0.
a. Dac˘a seria
¸
n
u
n
este convergent˘a, atunci ¸si seria
¸
n
v
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a seria
¸
n
v
n
este divergent˘a, atunci ¸si seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
3. Criteriul de comparat ¸ie la limit˘a
Fie u
n
> 0 ¸si v
n
> 0.
a. Dac˘a lim
n→∞
u
n
v
n
exist˘a ¸si este un num˘ar real nenul, atunci cele dou˘a serii
au aceea¸si natur˘a.
b.
ˆ
In particular, dac˘a v
n
=
1
n
α
, atunci obt ¸inem criteriul de comparat ¸ie la
limit˘a cu seria lui Riemann:
Fie = lim
n→∞
n
α
u
n
.
i. Dac˘a α > 1 ¸si ∈ R, ( poate fi ¸si 0), atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≤ 1 ¸si > 0,( poate fi ¸si ∞) atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
4. Criteriul raportului (al lui D

Alembert)
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
u
n+1
u
n
=
a. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
O variant˘a (mai general˘a) a acestui criteriu este:
Dac˘a exist˘a c ∈ (0, 1) ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
u
n+1
u
n
< c, ∀ n ≥ n
0
,
atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
5. Criteriul r˘ad˘acinii (al lui Cauchy)
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
n

u
n
= .
a. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 13
b. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
O variant˘a (mai general˘a) a acestui criteriu este:
Dac˘a exist˘a c ∈ (0, 1) ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
n

u
n
< c, ∀n ≥ n
0
,
atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
6. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a
lim
n→∞
n

u
n
u
n+1
−1

= .
a. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
7. Criteriul logaritmic
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
ln
1
un
ln n
= .
a. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
8. Criteriul condens˘arii
Fie u
n
≥ u
n+1
≥ 0, ∀n ∈ N. Atunci seriile
¸
n
u
n
¸si
¸
n
2
n
u
2
n
au aceea¸si natur˘a.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ∞) → [0, ∞) o funct ¸ie descresc˘atoare ¸si fie ¸sirul
a
n
=

n
1
f(t)dt.
Atunci seria
¸
n
f(n) este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ¸sirul a
n
este con-
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz
Fie u
n
≥ 0 ¸si fie seria alternat˘a
¸
n
(−1)
n
u
n
. Dac˘a ¸sirul u
n
este descresc˘ator
¸si are limita zero, atunci seria este convergent˘a.
11. Criteriul Abel-Dirichlet
Fie a
n
un ¸sir descresc˘ator cu a
n
→ 0 ¸si fie u
n
un ¸sir de numere complexe
14 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
astfel ˆıncˆat ¸sirul sumelor part ¸iale
n
¸
k=1
u
k
este m˘arginit. Atunci seria
¸
n
a
n
u
n
este convergent˘a.
Convergent ¸˘a condit ¸ionat˘a
O serie convergent˘a
¸
n
u
n
se nume¸ste necondit ¸ionat convergent˘a dac˘a pen-
tru orice permutare (funct ¸ie bijectiv˘a) σ : N → N, seria
¸
n
u
σ(n)
este de
asemenea convergent˘a; altfel, seria se nume¸ste condit ¸ionat convergent˘a.
D˘am ˆın continuare dou˘a rezultate remarcabile cu privire la convergent ¸a
condit ¸ionat˘a:
Teorema lui Dirichlet
Orice serie absolut convergent˘a este necondit ¸ionat convergent˘a.
Teorema lui Riemann
Fiind date o serie convergent˘a, dar nu absolut convergent˘a ¸si S ∈ R∪¦±∞¦,
atunci exist˘a o permutare a termenilor seriei init ¸iale astfel ˆıncˆat suma noii
serii s˘a fie S.
Aproximarea sumelor seriilor convergente
Evident, suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii ¸sirului
sumelor part ¸iale. D˘am mai jos dou˘a rezultate ˆın acest sens.
Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi
Fie u
n
≥ 0 ¸si fie k ≥ 0 astfel ˆıncˆat
u
n+1
u
n
< k < 1, ∀n ∈ N. Dac˘a S
este suma seriei convergente
¸
n∈N
u
n
, iar s
n
=
n
¸
k=0
u
n
este suma primilor
n + 1 termeni, atunci:
[S −s
n
[ <
k
1 −k
u
n
.
Aproximarea sumelor seriilor alternate
Fie
¸
n∈N
(−1)
n
u
n
o serie alternat˘a convergent˘a, ¸si fie S suma sa.
Dac˘a S
n
=
n
¸
k=0
(−1)
k
u
k
este suma primilor n + 1 termeni, atunci
[S −S
n
[ ≤ u
n+1
.
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 15
1.2 Serii cu termeni pozitivi
S˘a se studieze natura urm˘atoarelor serii cu termeni pozitivi defi-
nite de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 1-30):
1. x
n
=

3n
3n + 1

n
Solut ¸ie
Seria diverge; se aplic˘a criteriul necesar: lim
n→∞
x
n
=
1
3

e
= 0.
2. x
n
=
1
n!
Solut ¸ie
Seria converge; se apoate aplica criteriul comparat ¸iei:
x
n

1
2
n
, ∀n ≥ 4.
3. x
n
=
1
n

n + 1
.
Solut ¸ie
Aplic˘am criteriul de comparat ¸ie la limit˘a: lim
n→∞
n
3
2
x
n
= 1, deci seria con-
verge.
4. x
n
=
3

n + 1 −
3

n
n
a
, a ∈ R
Solut ¸ie
lim
n→∞
n
α
x
n
= lim
n→∞
n
α
1
n
a
(
3

(n + 1)
2
+
3

n(n + 1) +
3

n
2
)
.
Alegˆand α = a +
2
3
, se obt ¸ine limita
1
3
(finit˘a ¸si nenul˘a) ¸si deci, conform cri-
teriului de comparat ¸ie la limit˘a, seria este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
a >
1
3
.
5. x
n
=
n
a

n + 1 −

n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Se amplific˘a cu conjugata ¸si se procedeaz˘a ca ˆın exemplul precedent.
6. x
n
=

nln

1 +
1
n

Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1

n
; seria este divergent˘a.
16 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
7. x
n
=
1

n
ln

1 +
1

n
3
+ 1

Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1
n
2
.
8. x
n
=
1
n
a
ln

1 +
1
n
b

, a, b ∈ R
Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1
n
b−a
.
9. x
n
=
ln(n + 2)

n
3
+ 1
Solut ¸ie
Pentru orice α ∈ (1,
3
2
) se obt ¸ine lim
n→∞
n
α
x
n
= 0 ¸si deci seria este convergent˘a.
10. x
n
=
n!
n
2n
Solut ¸ie
Aplic˘am criteriul lui D

Alembert:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞

n
n + 1

2n
=
1
e
2
< 1,
deci seria converge.
11. x
n
= n!

a
n

n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
a

n
n + 1

n
=
a
e
Dac˘a a < e, atunci seria este convergent˘a; dac˘a a > e, atunci seria este
divergent˘a. Pentru a = e, aplic˘am criteriul lui Raabe-Duhamel:
lim
n→∞
n

x
n
x
n+1
−1

= lim
n→∞
n

n + 1
n

n
1
e
−1

=
= n

1 +
1
n

n
1
e
−1

=
1
e
lim
n→∞

1 +
1
n

n
−e
1
n
.
Ultima limit˘a se calculeaz˘a aplicˆand regula lui L‘Hopital:
lim
x→0
(1 +x)
1
x
−e
x
= lim
x→0
(1 +x)
1
x
−1
[x −(1 +x) ln(1 +x)]
x
2
= −
e
2
;
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 17
rezult˘a c˘a seria este divergent˘a.
Observat ¸ie: pentru a = e, divergent ¸a seriei se poate demonstra ¸si aplicˆand
criteriul necesar: ¸sirul x
n
nu converge la zero.
12. x
n
=
(n!)
2
(2n)!
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a; se aplic˘a criteriul raportului.
13. x
n
= (2n + 1)

a(a −1)...(a −n + 1)
(a + 1)(a + 2)...(a +n + 1)

2
, a ∈ Z.
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul raportului, rezult˘a:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
(2n + 3)(a −n)
2
(2n + 1)(a +n + 2)
2
= 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
se obt ¸ine: lim
n→∞
n

x
n
x
n+1
−1

= 4a + 3. Dac˘a a > −
1
2
, atunci seria con-
verge; dac˘a a < −
1
2
, seria diverge; dac˘a a = −
1
2
, atunci x
n
=
2
2n+1
¸si deci
seria diverge.
14. x
n
=
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
, a > −1.
Solut ¸ie
Criteriul raportului nu decide; aplicˆand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
lim
n→∞
n

x
n
x
n+1
−1

= lim
n→∞
n

a +n + 1
n + 1
−1

= a,
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; dac˘a a = 1, se
obt ¸ine seria armonic˘a (divergent˘a).
15. x
n
=
1 3 5....(2n −1)
2 4 6...2n
.
Solut ¸ie
Seria este divegent˘a (criteriul Raabe-Duhamel).
16. x
n
=
1 3 5....(2n −1)
2 4 6...2n

1
2n + 1
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergent˘a.
17. x
n
=

1 −
3 ln n
2n

n
18 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Solut ¸ie
Criteriul r˘ad˘acinii nu decide; aplicˆand criteriul logaritmic, se obt ¸ine:
lim
n→∞
ln(1 −
3 ln n
2n
)
−n
lnn
=
3
2
,
deci seria converge.
18. x
n
=

n + 1
3n + 1

n
Solut ¸ie
Seria converge; se aplic˘a criteriul r˘ad˘acinii.
19. x
n
=

an + 1
bn + 1

n
, a > 0, b > 0
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul r˘ad˘acinii se obt ¸ine:
lim
n→∞
n

x
n
=
a
b
.
Dac˘a a < b, atunci seria converge, iar dac˘a a > b seria diverge. Dac˘a a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
20. x
n
=

1
n
a
n
dac˘a npar
na
n
dac˘a nimpar
, a > 0
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul r˘ad˘acinii, se obt ¸ine lim
n→∞
n

[x
n
[ = a, deci dac˘a a < 1, seria
este convergent˘a, iar dac˘a a > 1, seria este divergent˘a; pentru a = 1, seria
este divergent˘a (criteriul necesar). S˘a mai observ˘am c˘a pentru aceast˘a serie,
criteriul raportului nu decide.
21. x
n
=

1 −cos
π
n
nln(n + 1)
Solut ¸ie
x
n
=

2 sin
2 π
2n
nln(n + 1)
=

2 sin
π
2n
nln(n + 1)
<

2
π
2n
nln(n + 1)
<
1
n
2
, deci seria converge.
22. x
n
=
lnn ln(1 +
1
n
)
n
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 19
Solut ¸ie
x
n
<
1
n
ln n
n
=
lnn
n
2
. Se aplic˘a acum criteriul logaritmic:
lim
n→∞
ln

n
2
ln n

ln n
= lim
n→∞

2 −
ln(ln n)
ln n

= 2,
deci seria converge.
23. x
n
=

1
ln n

ln(ln n)
.
Solut ¸ie
Se aplica criteriul logaritmic:
lim
n→∞
ln (ln n)
ln(lnn)
ln n
= lim
n→∞
(ln(lnn))
2
lnn
= 0,
deci seria diverge.
24. x
n
=
n

n −1.
Solut ¸ie
Din inegalitatea n >

1 +
1
n

n
, ∀n ≥ 3 rezult˘a
n

n −1 >
1
n
, deci seria este
divergent˘a.
25. x
n
=
1
nlnn
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul integral:
lim
n→∞

n
2
1
xlnx
dx = lim
n→∞
ln(lnn) −ln(ln 2)) = ∞,
deci seria diverge.
26. x
n
=
1
nln
2
n
Solut ¸ie
Seria converge (se aplic˘a criteriul integral).
27. x
n
=
a
n
(n!)
2
(2n)!
, a > 0
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
x
n+1
x
n
=
a(n + 1)
2
(2n + 1)(2n + 2)

a
4
.
20 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Rezult˘a c˘a pentru a ∈ (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
Pentru a = 4, se aplic˘a criteriul Raabe-Duhamel:
lim
n→∞

x
n
x
n+1
−1

= lim
n→∞
n

(2n + 1)(2n + 2)
4(n + 1)
2
−1

= −
1
2
,
deci seria diverge.
28. x
n
=
a(a + 1)...(a +n −1)
b(b + 1)...(b +n −1)
(c −2)
n
, a > 0, b > 0, c > 2
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
a +n
b +n
(c −2) = c −2,
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, ¸si pentru c > 3 seria diverge; dac˘a
c = 3, se aplic˘a criteriul Raabe-Duhamel ¸si rezult˘a: dac˘a b − a < 1 seria
diverge, dac˘a b − a > 1, seria converge. Dac˘a b − a = 1, atunci seria este
divergent˘a (seria armonic˘a).
29. x
n
=
1
n
p
ln
q
n
, p > 0, q > 0.
Solut ¸ie
Dac˘a p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplic˘a
criteriul comparat ¸iei):
x
n

1
n
p
.
Dac˘a p = 1, se aplic˘a criteriul integral: seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a
q > 1.
Dac˘a p < 1 se aplic˘a criteriul de condensare: seria are aceea¸si natur˘a cu
seria cu termenul general
1
n
q
2
n(p−1)
ln
q
2
, care este divergent˘a pentru orice
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
30. x
n
=
1
n
α
sin
π
n
, α ∈ R
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul de comparat ¸ie la limit˘a, rezult˘a c˘a seria are aceea¸si natur˘a
cu seria
¸
n
1
n
α+1
.
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 21
1.3 Serii cu termeni oarecari
S˘a se studieze convergent ¸a ¸si absolut convergent ¸a seriilor definite
de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 31-50):
31. x
n
=
(−1)
n
n
Solut ¸ie
Seria nu este absolut convergent˘a (seria modulelor este seria armonic˘a), dar
este convergent˘a (cu criteriul lui Leibniz):
1
n
este descresc˘ator la 0.
32. x
n
=


1
n
dac˘a nimpar
1
2
n
dac˘a npar
Solut ¸ie
S˘a observ˘am mai ˆıntˆai c˘a nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; ¸sirul
a
n
=

1
n
dac˘a nimpar
1
2
n
dac˘a npar
tinde la zero dar nu este descresc˘ator. Vom ar˘ata acum c˘a seria este di-
vergent˘a, deci condit ¸ia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesar˘a. S¸irul sumelor part ¸iale are un sub¸sir divergent:
s
2n
= −

1 +
1
3
+... +
1
2n −1

+

1
2
2
+
1
2
4
+... +
1
2
2n

→ −∞,
deci seria este divergent˘a (conform criteriului necesar).
33. x
n
=


1
n
2
dac˘a nimpar
1
n
3
dac˘a npar
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a.
Pe de alt˘a parte, ¸sirul a
n
=

1
n
2
dac˘a nimpar
1
n
3
dac˘a npar
nu este descresc˘ator,
ceea ce arat˘a c˘a criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergent ¸a unei
serii alternate.
34. x
n
= (−1)
n
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a: se aplic˘a criteriul necesar.
22 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
35. x
n
= sin

π

n
2
+ 1

Solut ¸ie
Seria este alternat˘a:
x
n
= (−1)
n
sin

π

n
2
+ 1 −nπ

= (−1)
n
sin
1
n +

n
2
+ 1
.
Seria este convergent˘a (cu criteriul lui Leibniz).
36. x
n
=
sin nx
n
, x ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a x = kπ, k ∈ Z, atunci x
n
= 0, ∀n ∈ N; presupunem ˆın continuare c˘a
x = kπ, k ∈ Z. Ar˘at˘am mai ˆıntˆai c˘a seria nu este absolut convergent˘a:
[x
n
[ =
[ sin(nx)[
n

sin
2
(nx)
n
=
1 −cos(2nx)
2n
, ∀n ∈ N

.
Deci, presupunˆand prin absurd c˘a seria dat˘a ar fi absolut convergent˘a,
ar rezulta (cu criteriul de comparat ¸ie) c˘a ¸si seria
¸
n
1 −cos(2nx)
2n
ar fi
convergent˘a. Seria
¸
n
cos(2nx)
2n
este convergent˘a (aplic˘am criteriul Abel-
Dirichlet): fie a
n
=
1
2n
¸si u
n
= cos(2nx). Atunci a
n
este descresc˘ator la 0,
iar u
n
are ¸sirul sumelor part ¸iale m˘arginit:

n
¸
k=1
cos(2nx)

=

sin(nx) cos(n + 1)x
sin x


1
[ sin x[
.
Rezult˘a c˘a ¸si seria
¸
n
1
2n
ar trebui s˘a fie convergent˘a, fiind suma a dou˘a
serii convergente: contradict ¸ie.
Ar˘at˘am acum c˘a seria este convergent˘a, tot cu criteriul Abel-Dirichlet; fie
a
n
=
1
n
¸si u
n
= sin(nx). Atunci a
n
este descresc˘ator la 0, iar u
n
are ¸sirul
sumelor part ¸iale m˘arginit:

n
¸
k=1
sin(kx)

=

sin
nx
2
sin
(n+1)x
2
sin
x
2


1
[ sin
x
2
[
.
37. x
n
=
sin nx
n
α
, x ∈ R, α ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a x = kπ, k ∈ Z, atunci x
n
= 0; presupunem x = kπ, k ∈ Z. Dac˘a α ≤ 0,
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 23
atunci x
n
nu converge la 0, deci seria diverge. Presupunem α > 0. Dac˘a
α > 1, atunci seria este absolut convergent˘a (cu criteriul de comparat ¸ie):
[x
n
[ ≤
1
n
α
.
Dac˘a α ∈ (0, 1], atunci seria nu este absolut convergent˘a (am demonstrat ˆın
exercit ¸iul anterior c˘a pentru α = 1 seria nu este absolut convergent˘a), dar
este convergent˘a (cu criteriul Abel-Dirichlet).
38. x
n
= (−1)
n n

nsin
1
n
Solut ¸ie
Seria nu este absolut convergent˘a (se compar˘a la limit˘a cu seria armonic˘a).
Seria este alternat˘a; vom demonstra c˘a ¸sirul a
n
=
n

nsin
1
n
este descresc˘ator
la 0, deci seria converge.
Evident a
n
→ 0; pentru a ar˘ata c˘a a
n
este descresc˘ator (ˆıncepˆand de la un
rang suficient de mare), fie funct ¸ia f(x) = x
1
x
sin
1
x
. Calcul˘am
f

(x) = x
1
x
−2

(1 −ln x) sin
1
x
−cos
1
x

.
Pentru a studia semnul derivatei (pentru x ”mare”), calcul˘am:
lim
x→∞
(1 −lnx) sin
1
x
−cos
1
x
= −1 + lim
x→∞
sin
1
x
1
x

1 −lnx
x
= −1,
deci f

(x) < 0 pentru x suficient de mare, deci ¸sirul a
n
este descresc˘ator.
39. x
n
=
n(2 +i)
n
3
n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a:
[x
n
[ =
[n(2 +i)
n
[
3
n
= n

5
3

n
,
ultima serie fiind convergent˘a (criteriul raportului sau al r˘ad˘acinii).
40. x
n
=
1
n +i
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a;
x
n
=
1
n +i
=
n −i
n
2
+ 1
=
n
n
2
+ 1
−i
1
n
2
+ 1
.
24 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Seriile
¸
n
n
n
2
+ 1
¸si
¸
n
1
n
2
+ 1
nu sunt ambele convergente (prima diverge,
a doua converge), deci seria din enunt ¸ diverge.
41. x
n
=
1
(n +i)

n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a: [x
n
[ =
1

n(n
2
+ 1)
; se compar˘a la limit˘a cu
seria armonic˘a.
42. x
n
=
z
n
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
Dac˘a [z[ < 1, atunci seria este absolut convergent˘a (cu criteriul raportului).
Dac˘a [z[ > 1, atunci seria este divergent˘a, deoarece x
n
nu converge la 0.
Studiem acum cazul [z[ = 1; fie z = e
it
, t ∈ R. Atunci
x
n
=
e
int
n
=
cos(nt)
n
+i
sin(nt)
n
.
Seria nu este absolut convergent˘a deoarece [x
n
[ =
1
n
. Dac˘a t = 2kπ, k ∈ Z,
atunci seria este divergent˘a: x
n
=
1
n
. Dac˘a t = 2kπ, atunci seriile
¸
n
cos(nt)
n
¸si
¸
n
sin(nt)
n
sunt ambele convergente (cu criteriul Abel-Dirichlet, ca ˆın
exercit ¸iul 36).
43. x
n
=
z
n
n!
, z ∈ C
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a.
44. x
n
=
z
n
n
α
, z ∈ C, α ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a [z[ < 1, seria este absolut convergent˘a pentru orice α ∈ R; dac˘a [z[ > 1,
atunci seria este divergent˘a pentru orice α ∈ R. Dac˘a [z[ = 1, ¸si α > 1, seria
converge absolut, iar dac˘a α ≤ 0, seria diverge. In cazul [z[ = 1 ¸si α ∈ (0, 1]
se procedeaz˘a ca ˆın exercit ¸iile 36,37 ¸si 42.
45. x
n
= sin
1
n
2
+i(−1)
n
ln

1 +
1
n

1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 25
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a deoarece seriile:
¸
n
sin
1
n
2
¸si
¸
n
(−1)
n
ln

1 +
1
n

sunt convergente (se aplic˘a criteriul de comparat ¸ie la limit˘a cu
1
n
2
¸si, re-
spectiv, criteriul lui Leibniz); seria nu este absolut convergent˘a (se aplic˘a
criteriul de comparat ¸ie la limit˘a cu
1
n
pentru seria modulelor).
46. x
n
=
a + (−1)
n

n
n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a a = 0 seria este convergent˘a dar nu este absolut convergent˘a. Dac˘a
a = 0, atunci seria este divergent˘a.
47. x
n
=
a
3

n +b(−1)
n

n

n
3
+ 1
Solut ¸ie
Dac˘a b = 0 seria este absolut convergent˘a pentru orice a ∈ R. Dac˘a b = 0,
atunci seria este convergent˘a dar nu este absolut convergent˘a ∀a ∈ R.
48. x
2n−1
=
1

n + 1 −1
¸si x
2n
= −
1

n + 1 + 1
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a:
¸
n≥1
(x
2n−1
+x
2n
) =
¸
n≥1
2
n
.
49. x
2n−1
=
1
3
n−1
¸si x
2n
= −
1
5
n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a:
¸
n≥1
[x
n
[ =
¸
n≥1
1
3
n−1
+
¸
n≥1
1
5
n
.
50. x
2n−1
=
1
5n −3
¸si x
2n
= −
1
5n −3
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a dar nu absolut convergent˘a:
¸
n≥1
(x
2n+1
+x
2n
) =
¸
n≥1

1
5n −3

1
5n −1

=
¸
n
2
(5n −3)(5n −1)
.
26 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
51.
ˆ
In seria convergent˘a
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
= 1−
1
2
+
1
3

1
4
+... s˘a se permute
ordinea termenilor astfel ˆıncˆat s˘a se obt ¸in˘a o serie convergent˘a dar cu o alt˘a
sum˘a.
Solut ¸ie
Seria
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
este convergent˘a ¸si suma sa este un num˘ar nenul S > 0.
Ment ¸ion˘am c˘a suma acestei serii este ln 2, dar acest rezultat nu se va folosi
ˆın rat ¸ionamentul urm˘ator. Fie deci:
1 −
1
2
+
1
3

1
4
+... = S
ˆ
Inmult ¸ind egalitatea de mai sus cu
1
2
, rezult˘a:
1
2

1
4
+
1
6

1
8
+... =
1
2
S
ˆ
Insum˘am acum cele dou˘a egalit˘at ¸i grupˆand termenii astfel:
1 +


1
2
+
1
2

+
1
3
+


1
4

1
4

+
1
5
+


1
6
+
1
6

+
1
7
+
+


1
8

1
8

+
1
9
+

1
10

1
10

+
1
11
+... =
3
2
S.
Seria de mai sus este (dup˘a efectuarea calculelor din paranteze):
1 +
1
3

1
2
+
1
5
+
1
7

1
4
+
1
9
+
1
11
−.... =
3
2
S,
care este o permutare a seriei init ¸iale.
S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat sumele seriilor
definite de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 52-56)
52. x
n
=
(−1)
n
n!
, = 10
−3
Solut ¸ie
ˆ
In cazul seriilor alternate, eroarea este mai mic˘a decˆat primul termen negli-
jat; deci cea mai mic˘a solut ¸ie a inecuat ¸iei [x
n
[ < este rangul primului
termen neglijat. Obt ¸inem:
1
n!
< 10
−3
⇒ n = 7, deci
S ≈
6
¸
k=0
(−1)
k
k!
= 0, 36805.
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 27
53. x
n
=
(−1)
n
n
3

n
, = 10
−2
.
Solut ¸ie
n
3

n > 100 ⇒ n = 4, deci S ≈
3
¸
k=2
1
n
3

n
= 0, 06725.
54. x
n
=
1
n!
, = 10
−3
Solut ¸ie
Dac˘a S este suma seriei ¸si s
n
=
¸
k≥0
1
k!
, atunci
S −s
n
=
1
(n + 1)!
+
1
(n + 2)!
+... ≤
1
n!
1
n
< 10
−3
⇒ n = 6,
deci S ≈ 2, 7166.
55. x
n
=
1
n!2
n
, = 10
−4
Solut ¸ie
Fie S suma seriei ¸si s
n
suma primilor termeni. Aplic˘am rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a);
pentru aceasta, evalu˘am:
x
n+1
x
n
=
1
2n + 2
<
1
6
= k, ∀ n ≥ 2,
deci S −s
n
≤ x
n
k
1 −k
=
1
n!2
n
1
5
< 10
−4
⇒ n = 5.
Aproximarea cerut˘a este S ≈ s
5
=
5
¸
k=1
1
k
2
k!
= 1, 146463..
56. x
n
=
1
n
4
(2n)!
, = 10
−6
Solut ¸ie
Aplic˘am acela¸si procedeu ca ˆın exercit ¸iul anterior:
x
n+1
x
n
=

n
n + 1

4
1
(2n + 1)(2n + 2)
<
1
56
= k, ∀ n ≥ 3.
Rezult˘a S −s
n
≤ x
n
k
1 −k

1
56
x
n
; din condit ¸ia:
x
n
k
1 −k
=
1
56
x
n
< 10
−6
,
rezult˘a n ≥ 4, deci S ≈ x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= 0, 5026212.
28 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Capitolul 2
Spat ¸ii metrice. Continuitate
2.1 Not ¸ini teoretice
Spat ¸ii metrice
Fie X o mult ¸ime nevid˘a; o aplicat ¸ie d : X X → R se nume¸ste distant ¸˘a
(metric˘a) pe X dac˘a:
i. d(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ R
ii. d(x, y) = 0 ⇔ x = y.
iii. d(x, y) = d(y, x) ∀x, y ∈ X.
iv. d(x, z) ≤ d(x, y) +d(y, z).
Perechea (X, d) se nume¸ste spat ¸iu metric.
Dac˘a Y ⊆ X este o submult ¸ime nevid˘a, atunci (Y, d) se nume¸ste subspat ¸iu
metric indus.
Un ¸sir x
n
∈ X se nume¸ste convergent dac˘a exist˘a a ∈ X astfel ˆıncˆat
∀ > 0, ∃n

∈ N cu proprietatea d(x
n
, a) < , ∀n ≥ n

.
ˆ
In acest caz a se nume¸ste limita ¸sirului ¸si se noteaz˘a a = lim
n→∞
x
n
sau x
n
→ a.
Un ¸sir x
n
∈ X se nume¸ste ¸sir Cauchy (fundamental) dac˘a
∀ > 0, ∃n

∈ N astfel ˆıncˆat d(x
n
, x
m
) < , ∀n, m ≥ n

.
Un spat ¸iu metric se nume¸ste complet dac˘a orice ¸sir Cauchy este convergent.
Fie d
1
¸si d
2
dou˘a distant ¸e pe o aceea¸si mult ¸ime X. Metricele d
1
¸si d
2
se
numesc echivalente dac˘a exist˘a α > 0 ¸si β > 0 astfel ˆıncˆat
d
1
(x, y) ≤ αd
2
(x, y) ≤ βd
1
(x, y), ∀x, y ∈ X.
In acest caz, (dac˘a d
1
¸si d
2
sunt echivalente), se demonstreaz˘a c˘a un ¸sir
x
n
∈ X este convergent (respectiv Cauchy) ˆın spat ¸iul metric (X, d
1
) dac˘a ¸si
29
30 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
numai dac˘a este convergent (respectiv Cauchy) ˆın spat ¸iul metric (X, d
2
).
Mult ¸imi remarcabile ˆın spat ¸ii metrice
Fie a ∈ X ¸si r > 0; bila deschis˘a de centru a ¸si raz˘a r este, prin definit ¸ie,
mult ¸imea
B(a, r) = ¦x ∈ X [ d(a, x) < r¦.
Sfera de centru a ¸si raz˘a r este definit˘a prin
S(a, r) = ¦x ∈ X [ d(a, x) = r,
iar bila ˆınchis˘a de centru a ¸si raz˘a r este
B(a, r) = B(a, r) ∪ S(a, r) = ¦x ∈ X [ d(x, a) ≤ r¦.
O submult ¸ime D ⊆ X se nume¸ste deschis˘a dac˘a ∀a ∈ D, ∃ r > 0 astfel
ˆıncˆat B(a, r) ⊆ D.
O submult ¸ime F ⊆ X se nume¸ste ˆınchis˘a dac˘a X ` D (complementara)
este mult ¸ime deschis˘a.
Se poate demonstra urm˘atoarea caracterizare cu ¸siruri a mult ¸imilorˆınchise:
F este ˆınchis˘a dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ¸sir convergent x
n
∈ F rezult˘a
lim
n→∞
x
n
∈ F.
O submult ¸ime M ⊆ X se nume¸ste m˘arginit˘a dac˘a exist˘a a ∈ X ¸si r > 0
astfel ˆıncˆat M ⊆ B(a, r).
O mult ¸ime K ⊆ X se nume¸ste compact˘a dac˘a pentru orice familie de
mult ¸imi deschise (D
i
)
i∈J
cu proprietatea
¸
i∈J
D
i
⊇ K, ∃I ⊆ J, I finit˘a astfel
ˆıncˆat
¸
i∈I
D
i
⊇ K.
Spat ¸iul metric X se nume¸ste conex dac˘a nu exist˘a dou˘a submult ¸imi
simultan deschise (sau ˆınchise) D
1
¸si D
2
cu propriet˘at ¸ile:
D
1
= ∅, D
2
= ∅, X = D
1
∪ D
2
¸si D
1
∩ D
2
= ∅.
O submult ¸ime A ⊆ X se nume¸ste conex˘a dac˘a spat ¸iul metric (indus) (A, d)
este conex. Rezult˘a urm˘atoarea caracterizare a submult ¸imilor conexe: o
submult ¸ime A ⊆ X este conex˘a dac˘a ¸si numai dac˘a nu exist˘a dou˘a submult ¸imi
deschise D
1
¸si D
2
astfel ˆıncˆat D
1
∩ D
2
= ∅, D
1
∩ A = ∅, D
2
∩ A = ∅ ¸si
A ⊆ D
1
∪ D
2
.
Fie A ⊆ X ¸si fie a ∈ X. Punctul a se nume¸ste punct de acumulare al
mult ¸imii A dac˘a pentru orice r > 0, avem B(a, r) ∩ A` ¦a¦ = ∅. Caracteri-
zarea cu ¸siruri a punctelor de acumulare este:
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 31
Punctul a ∈ X este punct de acumulare al mult ¸imii A dac˘a ¸si numai
dac˘a exist˘a un ¸sir x
n
∈ A astfel ˆıncˆat x
n
= a ∀n ∈ N ¸si lim
n→∞
x
n
= a.
Un punct al mult ¸imii A se nume¸ste punct izolat al lui A dac˘a nu este
punct de acumulare al lui A. Mult ¸imea A se nume¸ste perfect˘a dac˘a este
ˆınchis˘a ¸si nu cont ¸ine puncte izolate.
Mult ¸imile finite nu au puncte de acumulare.
ˆ
In plus, se poate demonstra c˘a
orice mult ¸ime perfect˘a este nenum˘arabil˘a.
Funct ¸ii continue
Fie (X, d) ¸si (Y, d

) dou˘a spat ¸ii metrice.
O aplicat ¸ie f : X → Y se nume¸ste continu˘a ˆın punctul a ∈ X dac˘a
∀ > 0, ∃δ

> 0 astfel ˆıncˆat ∀x ∈ X cu proprietatea d(x, a) < δ

rezult˘a
d

(f(x), f(a)) < .
O formulare echivalent˘a (cu ¸siruri) este:
f este continu˘a ˆın a dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ¸sir x
n
∈ X cu propri-
etatea lim
n→∞
x
n
= a, rezult˘a lim
n→∞
f(x
n
) = f(a).
Funct ¸ia f se nume¸ste continu˘a (pe X) dac˘a este continu˘a ˆın orice punct
a ∈ X.
Caracterizarea funct ¸iilor continue
Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
i. Aplicat ¸ia f : X → Y este continu˘a.
ii. Aplicat ¸ia f ˆıntoarce mult ¸imi deschise ˆın mult ¸imi deschise, i.e.:
pentru orice submult ¸ime deschis˘a D ⊆ Y rezult˘a c˘a f
−1
(D) este submult ¸ime
deschis˘a ˆın X.
iii. Aplicat ¸ia f ˆıntoarce mult ¸imi ˆınchise ˆın mult ¸imi ˆınchise, i.e. pentru orice
submult ¸ime ˆınchis˘a D ⊆ Y rezult˘a c˘a f
−1
(D) este submult ¸ime ˆınchis˘a ˆın X.
Uniform continuitate
O aplicat ¸ie f : X → Y se nume¸ste uniform continu˘a (pe X) dac˘a:
∀ > 0, ∃δ

> 0 astfel ˆıncˆat d(x, y) < δ

⇒ d

(f(x), f(y)) < .
Propriet˘at ¸i ale funct ¸ii continue
Fie f : X → Y o funct ¸ie continu˘a; atunci:
Dac˘a A este mult ¸ime compact˘a atunci f(A) este mult ¸ime compact˘a.
Dac˘a X este conex, atunci f(X) este conex (ca subspat ¸iu al lui Y ).
Dac˘a X este spat ¸iu metric compact, atunci f este uniform continu˘a pe X.
32 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Principiul contract ¸iei, metoda aproximat ¸iilor succesive
Fie (X, d) un spat ¸iu metric ¸si fie f : X → X. Aplicat ¸ia f se nume¸ste
contract ¸ie (pe X) dac˘a exist˘a k ∈ [0, 1) astfel ˆıncˆat:
d(f(x), f(y)) ≤ k d(x, y), ∀x, y ∈ X.
Num˘arul k se nume¸ste factor de contract ¸ie.
Teorema de punct fix a lui Banach
Fie (X, d) un spat ¸iu metric complet ¸si fie f : X → X o contract ¸ie de factor
k. Atunci exist˘a un unic punct ξ ∈ X astfel ˆıncˆat f(ξ) = ξ.
Punctul ξ de mai sus se nume¸ste punct fix al aplicat ¸iei f.
Construct ¸ia lui se face astfel: fie x
0
∈ X, arbitrar fixat ¸si fie ¸sirul (nu-
mit ¸sirul aproximat ¸iilor succesive) definit prin recurent ¸˘a x
n+1
= f(x
n
). Se
demonstreaz˘a c˘a ¸sirul x
n
este convergent ¸si limita sa este punctul fix c˘autat.
ˆ
In plus, are loc formula (evaluarea erorii):
d(x
n
, ξ) ≤
k
n
1 −k
d(x
0
, x
1
), ∀n ∈ N.
Exemple uzuale de spat ¸ii metrice
a. Mult ¸imea numerelor reale, R, este spat ¸iu metric cu distant ¸a uzual˘a
d(x, y) = [x −y[, ∀x, y ∈ R.
Se poate demonstra c˘a singurele mult ¸imi conexe din R sunt intervalele.
b. Pe mult ¸imea numerelor complexe, C, distant ¸a uzual˘a este
d(z, w) = [z −w[, ∀z, w ∈ C.
c. Fie R
n
= ¦x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
∈ R¦. Distant ¸a uzual˘a (euclidian˘a):
d
2
(x, y) =

n
¸
k=1
(x
k
−y
k
)
2
, unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
ˆ
In R
n
o mult ¸ime este compact˘a dac˘a ¸si numai dac˘a este ˆınchis˘a ¸si m˘arginit˘a.
d. Fie C
n
= ¦x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
∈ C¦. Distant ¸a uzual˘a (euclidian˘a):
d
2
(x, y) =

n
¸
k=1
[x
k
−y
k
[
2
,
cu notat ¸ii evidente.
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 33
e. Fie
2
(N) = ¦x : N → R [
¸
n
[x(n)[
2
< ∞¦. Generalizarea distant ¸ei
euclidiene la cazul infinit dimensional (pe
2
(N)) este
d(x, y) =

¸
n
[x(n) −y(n)[
2
.
f. Fie A = ∅ ¸si fie ´(A) = ¦f : A → R [ f m˘arginit˘a¦. Distant ¸a
”supremum” pe spat ¸iul funct ¸iilor m˘arginite este
d

(f, g) = sup
x∈A
[f(x) −g(x)[.
g. Fie a, b ∈ R ¸si fie ([a, b] = ¦f : [a, b] → R [ f continu˘a¦. Distant ¸a
uzual˘a pe spat ¸iul funct ¸iilor continue este
d

(f, g) = sup
x∈[a,b]
[f(x) −g(x)[.
h. Mai general, dac˘a X este un spat ¸iu metric compact, atunci mult ¸imea
funct ¸iilor continue ((X) = ¦f : X → R [ f continu˘a¦ este spat ¸iu metric cu
distant ¸a d

(f, g) = sup
x∈X
[f(x) −g(x)[.
i. Fie B = ¦0, 1¦ codul (alfabetul) binar. Pe produsul cartezian
B
n
= ¦(x
1
, x
2
, ...x
n
) [ x
j
∈ B, ∀j = 1, 2, ..., n¦
definim distant ¸a Hamming:
d((x
1
, x
2
, ..., x
n
), (y
1
, y
2
, ..., y
n
)) =
n
¸
j=1
[x
j
−y
j
[.
Distant ¸a Hamming m˘asoar˘a de fapt num˘arul de necoincident ¸e dintre ele-
mentele (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
j. Orice mult ¸ime nevid˘a A se poate organiza ca spat ¸iu metric (discret)
cu distant ¸a ”discret˘a” ρ(x, y) =

1 dac˘a x = y
0 dac˘a x = y
Spat ¸ii normate
Fie X un spat ¸iu vectorial complex (sau real).
O aplicat ¸ie | |: X −→ [0 , ∞) cu propriet˘at ¸ile:
a. | x +y |≤| x | + | y |
b. | αx |= [α[ | x |
c. | x |= 0 ⇐⇒ x = 0,
pentru orice x , y ∈ X ¸si α ∈ C, se nume¸ste norm˘a. O aplicat ¸ie care verific˘a
34 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
doar condit ¸iile a ¸si b se nume¸ste seminorm˘a.
Perechea (X , | |) se nume¸ste spat ¸iu normat. Orice spat ¸iu normat este ¸si
spat ¸iu metric, distant ¸a dintre x ¸si y fiind, prin definit ¸ie,
d(x, y) =| x −y |
Dac˘a ˆın plus orice ¸sir Cauchy este convergent, atunci (X , | |) se nume¸ste
spat ¸iu Banach (sau spat ¸iu normat complet). Se poate demonstra c˘a operat ¸iile
algebrice sunt continue: dac˘a lim
n→∞
x
n
= x ¸si lim
n→∞
y
n
= y, atunci lim
n→∞
(x
n
+
y
n
) = x +y ¸si analog pentru ˆınmult ¸irea cu scalari.
Exemple de spat ¸ii normate
i. Spat ¸iile vectoriale R
n
¸si C
n
sunt spat ¸ii Banach cu norma euclidian˘a:
| x |
2
=

n
¸
j=1
[x
j
[
2
.
ii. Spat ¸iile de ¸siruri
p
(Z) ¸si
p
(N)
Fie p ∈ R, p ≥ 1, fixat ¸si fie

p
(Z) = ¦x : Z → C ;
¸
n∈Z
[x(n)[
p
este convergent˘a¦.
Facem precizarea c˘a dac˘a (a
n
)
n∈Z
este un ¸sir de numere complexe indexat
dup˘a Z, atunci seria
¸
n∈Z
a
n
este convergent˘a dac˘a seriile
0
¸
n=−∞
a
n
¸si

¸
n=1
a
n
sunt amˆandou˘a convergente.
Cu operat ¸iile uzuale cu ¸siruri,
p
(Z) este spat ¸iu vectorial. Norma este
| x |
p
=

¸
n∈Z
[x(n)[
p
1
p
.
Se demonstreaz˘a c˘a (
p
(Z), | |
p
) este spat ¸iu Banach.
Analog se definesc spat ¸iile
p
(N) = ¦x : N → C ;

¸
n=0
[x(n)[
p
< ∞¦.
iii. Spat ¸iul ¸sirurilor m˘arginite
Fie

(Z) = ¦x : Z → C ; x ¸sir m˘arginit ¦. Cu operat ¸iile uzuale,

(Z) este
spat ¸iu vectorial. Aplicat ¸ia | x |

= sup
n∈Z
[x(n)[ este norm˘a, iar (

(Z), | |

)
este spat ¸iu Banach.
Analog se define¸ste spat ¸iul

(N).
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 35
iv. Spat ¸iul funct ¸iilor continue
Fie T un spat ¸iu metric compact (caz particular: D = [a, b], a, b ∈ R) ¸si fie
((T) = ¦f : T → C ; f continu˘a¦.
Cu operat ¸iile uzuale, ((T) este spat ¸iu vectorial. Structura de spat ¸iu Banach
este definit˘a de norma supremum:
| f |

= sup
t∈D
[f(t)[.
v. Spat ¸iul funct ¸iilor m˘arginite
Fie A = ∅; spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor m˘arginite
´(A) = ¦f : A → R [ f m˘arginit˘a ¦
este spat ¸iu Banach cu norma supremum: | f |

= sup
t∈A
[f(t)[.
Serii ˆınt-un spat ¸iu normat
Fie (X, | |) un spat ¸iu normat ¸si fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de elemente din X.
Spunem c˘a seria
¸
n∈N
x
n
este convergent˘a la x ∈ X (numit ˆın acest caz
suma seriei) dac˘a ¸sirul sumelor part ¸iale, s
n
=
n
¸
k=1
x
k
converge la x. Seria
¸
n∈N
x
n
se nume¸ste absolut convergent˘a dac˘a seria (de numere reale ¸si pozi-
tive)
¸
n∈N
| x
n
| este convergent˘a. Cu o demonstrat ¸ie asem˘an˘atoare celei de
la serii de numere reale se poate ar˘ata c˘a ˆıntr-un spat ¸iu Banach orice serie
absolut convergent˘a este convergent˘a, reciproca fiind, ˆın general, fals˘a.
Operatori liniari
Fie (X, | |) ¸si (Y, | |) dou˘a normate; o aplicat ¸ie T : X → Y se nume¸ste
aplicat ¸ie liniar˘a (sau operator liniar) dac˘a:
T(αx +βy) = αT(x) +βT(y), ∀x, y ∈ X, ∀α, β ∈ C.
Operatorul T se nume¸ste liniar ¸si continuu dac˘a, ˆın plus, aplicat ¸ia T este ¸si
continu˘a.
Mult ¸imea operatorilor liniari ¸si continui de la X ˆın Y se noteaz˘a cu L(X, Y ).
Cu operat ¸iile uzuale:
(T +S)(x) = T(x) +S(x), (αT)(x) = αT(x), ∀α ∈ C, ∀ x ∈ X,
mult ¸imea L(X, Y ) este spat ¸iu vectorial.
36 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Pentru orice aplicat ¸ie liniar˘a T : X → Y , se demonstreaz˘a c˘a urm˘atoarele
afirmat ¸ii sunt echivalente:
a. T este continu˘a.
b. T este continu˘a ˆın 0 ∈ X.
c. exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆat: ∀ x ∈ X, | T(x) | ≤ M | x | .
Spat ¸iul vectorial L(X, Y ) se organizeaz˘a ca spat ¸iu normat cu norma:
| T |= inf¦M > 0 [ | T(x) | ≤ M | x |¦.
Au loc urm˘atoarele egalit˘at ¸i:
| T |= sup¦| Tx | [ | x | ≤ 1¦ = sup¦| Tx | [ | x |= 1¦.
Din definit ¸ie rezult˘a:
| Tx |≤| T | | x | ∀ T ∈ L(X), ∀x ∈ X.
Se demonstreaz˘a de asemenea inegalitatea:
| TS | ≤| T | | S |, ∀ T, S ∈ L(X).
Dac˘a Y este spat ¸iu Banach, atunci (L(X, Y ), | |) este spat ¸iu Banach.
Dac˘a Y este corpul scalarilor (R sau C) atunci L(X, C) se noteaz˘a X

¸si se
nume¸ste dualul spat ¸iului X, iar elementele lui se numesc funct ¸ionale liniare
¸si continue.
ˆ
In cazul X = Y , not˘am L(X) = L(X, X).
Spectru, valori proprii, vectori proprii
ˆ
In continuare presupunem c˘a X este spat ¸iu Banach.
Pentru orice operatori T, S ∈ L(X) se define¸ste produsul (compunerea):
(TS)(x) = T(S(x)), ∀ x ∈ X.
Un operator T ∈ L(X) se nume¸ste inversabil dac˘a exist˘a T
−1
∈ L(X) astfel
ˆıncˆat TS = I, unde, am notat cu I operatorul identic: Ix = x, ∀ x ∈ X.
Un rezultat fundamental (teorema lui Banach) afirm˘a c˘a un operator T este
inversabil dac˘a ¸si numai dac˘a este bijectiv.
Pentru orice T ∈ L(X), mult ¸imea:
σ(T) = ¦λ ∈ C [ operatorul λI −T nu este inversabil¦
se nume¸ste spectrul operatorului T. Se demonstreaz˘a c˘a spectrul este mult ¸ime
nevid˘a ¸si compact˘a inclus˘a ˆın ¦λ ∈ C [ [λ[ ≤| T |¦.
2.2. SPAT¸ II METRICE 37
Num˘arul r(T) = sup¦[λ[ [ λ ∈ σ(T)¦ se nume¸ste raza spectral˘a a opera-
torului T; evident, r(T) ≤| T | ¸si, ˆın plus, are loc formula razei spectrale:
r(T) = lim
n→∞
| T
n
|
1
n
.
Submult ¸imea:
σ
p
(T) = ¦λ ∈ σ(T) [ operatorul λI −T nu este injectiv¦
se nume¸ste spectrul punctual (sau mult ¸imea valorilor proprii).
Dac˘a λ ∈ σ
p
(T), atunci exist˘a x ∈ X, x = 0, astfel ˆıncˆat Tx = λx.
ˆ
In
acest caz vectorul x se nume¸ste vector propriu al lui T asociat valorii proprii
λ. Dac˘a X este un spat ¸iu Banach finit dimensional, (C
n
sau R
n
) atunci
spectrul coincide cu mult ¸imea valorilor proprii ¸si
σ
p
(T) = σ(T) = ¦λ ∈ C [ P
T
(λ) = 0¦,
unde, P
T
este polinomul caracteristic al operatorului T.
2.2 Spat ¸ii metrice
1. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt metrici pe R
2
, echiva-
lente cu distant ¸a euclidian˘a:
a. d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = [x
1
−x
2
[ +[y
1
−y
2
[.
b. d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = max¦[x
1
−x
2
[, [y
1
−y
2
[¦.
Solut ¸ie
Se verific˘a direct definit ¸ia distant ¸ei. Fie d
2
distant ¸a euclidian˘a pe R
2
¸si fie
(x, y) ∈ R
2
; din inegalit˘at ¸ile:

[x[
2
+[y[
2
≤ [x[ +[y[ ≤

2 ([x[
2
+[y[
2
),
1
2
([x[ +[y[) ≤ max¦[x[, [y[¦ ≤ [x[ +[y[,
rezult˘a:
d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤

2 d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
))
¸si respectiv
1
2
d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)).
38 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
2. S˘a se generalizeze exemplul de mai sus ˆın cazurile R
n
¸si C
n
.
3. S˘a se caracterizeze ¸sirurile convergente ¸si ¸sirurile Cauchy ˆıntr-un
spat ¸iu metric discret. S˘a se demonstreze c˘a orice spat ¸iu metric discret este
complet.
Solut ¸ie
Fie (X, d) un spat ¸iu metric discret ¸si fie x
n
un ¸sir ˆın X; fie 0 < ε < 1. Dac˘a
x
n
→ a, atunci exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat d(x
n
, a) < ε < 1, ∀n ≥ n
ε
, deci
d(x
n
, a) = 0, ∀n ≥ n
ε
; rezult˘a c˘a ¸sirul x
n
este constant (ˆıncepˆand de la un
rang). Un rat ¸ionament similar se aplic˘a ¸si ˆın cazul ¸sirurilor Cauchy.
4. Pe mult ¸imea numerelor rat ¸ionale, Q, consider˘am distant ¸a uzual˘a (in-
dus˘a din R), d(x, y) = [x − y[. S˘a se demonstreze c˘a spat ¸iul metric (Q, d)
nu este complet.
Solut ¸ie
Fie ¸sirul de numere rat ¸ionale x
n
=

1 +
1
n

n
. Se ¸stie c˘a ˆın R ¸sirul x
n
este
convergent la e ∈ R ` Q. Rezult˘a c˘a x
n
este ¸sir Cauchy ˆın R, deci ¸si ˆın
Q; dac˘a x
n
ar fi convergent ˆın Q, atunci ˆın R ar avea dou˘a limite, ceea ce
constituie o contradict ¸ie.
5. Mult ¸imea lui Cantor
Not˘am cu I
0
intervalul [0, 1]. Elimin˘am din I
0
intervalul din mijloc, (
1
3
,
2
3
)
¸si not˘am
I
1
=
¸
0,
1
3


¸
2
3
, 1

mult ¸imea astfel obt ¸inut˘a. Continu˘am procedeul: din fiecare din intervalele
[0,
1
3
], [
2
3
, 1] elimin˘am intervalul din mijloc ¸si not˘am cu I
2
mult ¸imea rezul-
tat˘a:
I
2
=
¸
0,
1
9


¸
2
9
,
3
9


¸
6
9
,
7
9


¸
8
9
, 1

.
Continuˆand procedeul, se obt ¸ine un ¸sir de mult ¸imi I
0
, I
1
, I
2
, ... cu propriet˘at ¸ile:
i. I
0
⊃ I
1
⊃ I
2
⊃ ...
ii. I
n
este reuniunea a 2
n
intervale, fiecare de lungime 3
−n
.
Prin definit ¸ie, mult ¸imea lui Cantor este intersect ¸ia: ( =
¸
n∈N
I
n
.
S˘a se demonstreze urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a. ( este mult ¸ime compact˘a.
b. Mult ¸imea ( nu cont ¸ine intervale.
c. Mult ¸imea lui Cantor este perfect˘a (nu cont ¸ine puncte izolate); ˆın partic-
ular, rezult˘a c˘a ( nu este mult ¸ime num˘arabil˘a.
2.2. SPAT¸ II METRICE 39
Solut ¸ie
a. Mult ¸imea ( este m˘arginit˘a (inclus˘a ˆın [0, 1]) ¸si ˆınchis˘a (intersect ¸ie de
mult ¸imi ˆınchise).
b. Din construct ¸ie, rezult˘a:
( ∩

3k + 1
3
m
,
3k + 2
3
m

= ∅, ∀k, m ∈ N.
Dar, orice interval (α, β) cont ¸ine un interval de forma

3k+1
3
m
,
3k+2
3
m

dac˘a m
este ales cu condit ¸ia 3
−m
<
β−α
6
. Rezult˘a c˘a mult ¸imea ( nu cont ¸ine inter-
vale.
c. Fie a ∈ ( ¸si fie S un interval arbitrar care-l cont ¸ine pe a; pentru orice
n ∈ N, fie J
n
acel interval al lui I
n
care-l cont ¸ine pe a. Alegem n
0
suficient
de mare astfel ˆıncˆat J
n
0
⊆ S; dac˘a not˘am cu x
n
acel cap˘at al intervalului
J
n
diferit de a, rezult˘a x
n
∈ ( ∩ S, x
n
= a, ∀n ≥ n
0
.
6. Fie spat ¸iul metric (R
n
, d
2
), fie x
m
= (x
m
1
, x
m
2
, ..., x
m
n
) un ¸sir de ele-
mente din R
n
¸si a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) ∈ R
n
. Atunci:
lim
m→∞
x
m
= a (ˆın R
n
) ⇔ lim
m→∞
x
m
k
= a
k
(ˆın R), ∀k ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a inegalit˘at ¸ile:
[x
m
j
−a
j
[ ≤ d
2
(x
m
, a) ≤
n
¸
k=1
[x
m
k
−a
k
[, ∀j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
7. Fie a, b ∈ R, a < b.
a. S˘a se demonstreze c˘a
d
1
(f, g) =

b
a
[f(x) −g(x)[dx
este distant ¸˘a pe mult ¸imea funct ¸iilor continue ([a, b].
b. S˘a se demonstreze c˘a orice ¸sir f
n
∈ (([a, b]) convergent ˆın raport cu
distant ¸a d

este convergent ¸si ˆın raport cu distant ¸a d
1
, dar reciproca este
fals˘a.
Solut ¸ie
a. Se verific˘a direct definit ¸ia (se folosesc propriet˘at ¸ile modulului ¸si ale inte-
gralei).
b. Fie f
n
, f ∈ (([a, b]) astfel ˆıncˆat d

(f
n
, f) → 0. Atunci:
d
1
(f
n
, f) =

b
a
[f
n
(x) −f(x)[dx ≤ (b −a) d

(f
n
, f) → 0.
40 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Pentru a ar˘ata c˘a reciproca este fals˘a, fie ¸sirul f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Atunci f
n
→ 0 ˆın raport cu distant ¸a d
1
, dar nu converge ˆın raport cu d

.
8. Fie (X, d) un spat ¸iu metric complet ¸si fie A ⊆ X; s˘a se demon-
streze c˘a spat ¸iul metric indus (A, d) este complet dac˘a ¸si numai dac˘a A este
submult ¸ime ˆınchis˘a ˆın X.
Solut ¸ie
Se folose¸ste caracterizarea cu ¸siruri a mult ¸imilor ˆınchise. Presupunem mai
ˆıntˆai c˘a A este ˆınchis˘a. Dac˘a x
n
∈ A este un ¸sir Cauchy (ˆın X), atunci exist˘a
(deoarece X este complet) x ∈ X astfel ˆıncˆat x
n
→ x. Dar A este ˆınchis˘a,
deci x ∈ A. Implicat ¸ia invers˘a o l˘as˘am ca exercit ¸iu.
9. a. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
d : R R → [0, ∞), d(x, y) = [arctgx −arctgy[, ∀x, y ∈ R,
este distant ¸˘a pe R.
b. Spat ¸iul metric (R, d) nu este complet.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia arctg este injectiv˘a, deci d(x, y) = 0 ⇔ x = y.
b. S¸irul x
n
= n este ¸sir Cauchy ˆın raport cu distant ¸a d:
d(x
n
, x
m
) = [arctg n −arctg m[ =

arctg

n −m
1 +nm

→ 0,
dac˘a m, n → ∞.
Presupunˆand, prin absurd, c˘a ¸sirul x
n
este convergent la a ∈ R, atunci
d(x
n
, a) → 0; pe de alt˘a parte:
d(x
n
, a) = [arctg n −arctg a[ =
=

arctg

n −a
1 +na

arctg

1
a

= 0, ∀a ∈ R,
contradict ¸ie.
10. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: fie X o mult ¸ime
nevid˘a arbitrar˘a, fie f : X → R ¸si fie
d : X X → [0, ∞), d(x, y) = [ f(x) −f(y) [.
Atunci d este distant ¸˘a pe X dac˘a ¸si numai dac˘a funct ¸ia f este injectiv˘a.
2.2. SPAT¸ II METRICE 41
11. In spat ¸iul metric (R
2
, d
2
) consider˘am submult ¸imile:
A = ¦(x, y) ∈ R
2
[ 0 < x
2
+y
2
≤ 1¦,
B = ¦(x, y) ∈ R
2
[ 1 ≤ x
2
+y
2
≤ 2¦,
D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 1, x > 0, y > 0¦,
E = ¦(x, y) ∈ R
2
[ ax +by +c = 0, a, b, c ∈ R constante fixate¦,
F =

1
n
, 1

∈ R
2
[ n ∈ N
¸
, G = F ∪ ¦(0, 1)¦.
S˘a se precizeze dac˘a mult ¸imile sunt deschise, ˆınchise, m˘arginite, conexe
sau compacte.
Solut ¸ie
A este mult ¸ime m˘arginit˘a ¸si conex˘a, dar nu este deschis˘a ¸si nici ˆınchis˘a.
B este compact˘a ¸si conex˘a. D este deschis˘a, conex˘a ¸si m˘arginit˘a. E este
ˆınchis˘a, conex˘a ¸si nem˘arginit˘a. F este m˘arginit˘ a, dar nu este deschis˘a, nici
ˆınchis˘a ¸si nici conex˘a. G este mult ¸ime compact˘a.
12. S˘a se dea un exemplu de submult ¸ime ˆın R
2
care este conex˘a, dar nu
este conex˘a prin arce (o submult ¸ime M a unui spat ¸iu metric X se nume¸ste
conex˘a prin arce dac˘a pentru orice x, y ∈ M exist˘a a, b ∈ R ¸si o funct ¸ie
continu˘a γ : [a, b] → M astfel ˆıncˆat γ(a) = x ¸si γ(b) = y).
Solut ¸ie
Un exemplu este :
H =

x, sin
1
x

∈ R
2
[ x ∈ (0, 1]

¸
¦(0, y) ∈ R
2
[ y ∈ [−1, 1]¦.
13. S˘a se arate c˘aˆıntr-un spat ¸iu metric intersect ¸ia unei familii infinite de
mult ¸imi deschise nu este neap˘arat deschis˘a ¸si reuniunea unei familii infinite
de mult ¸imi ˆınchise nu este neap˘arat ˆınchis˘a.
Solut ¸ie
Fie, de exemplu, ˆın spat ¸iul metric R mult ¸imile deschise
D
n
=


1
n
,
1
n

, ∀n ∈ N

.
Atunci
¸
n≥1
D
n
= ¦0¦.
ˆ
In acela¸si spat ¸iu metric, fie mult ¸imile ˆınchise
F
n
=
¸
1
n
, 1 −
1
n

, ∀n ∈ N

.
Atunci
¸
n≥1
F
n
= (0, 1).
42 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
2.3 Teorema contract ¸iei
14. S˘a se decid˘a dac˘a urm˘atoarele funct ¸ii sunt contract ¸ii pe mult ¸imile
indicate:
a. f(x) = sin x, x ∈ R.
b. f(x) = lnx, x ∈ [e, ∞).
c. f(x) = arctg x, x ∈ R.
d. f(x) =
1 −x
2
5(1 +x
2
)
, x ∈ R.
e. f(x) =
2x
1 +x
2
, x ∈ R.
Solut ¸ii
a. Funct ¸ia f(x) = sin x nu este contract ¸ie pe R. Presupunˆand prin absurd
c˘a ar exista k ∈ (0, 1) astfel ˆıncˆat [ sin x − sin y[ ≤ k [x − y[, ∀x, y ∈ R,
atunci, ˆın particular pentru y = 0, se obt ¸ine [ sin x[ ≤ k [x[, ∀x ∈ R; rezult˘a
c˘a lim
x→0
[ sin x[
[x[
≤ k < 1, contradict ¸ie. Funct ¸ia sinus este totu¸si contract ¸ie pe
orice interval ˆınchis care nu cont ¸ine numere de forma kπ, ∀k ∈ Z (pentru
demonstrat ¸ie se poate aplica teorema lui Lagrange).
b. Funct ¸ia f(x) = lnx este contract ¸ie pe [e, ∞); din teorema lui Lagrange
rezult˘a:
[ ln x −lny[ ≤

sup
c≥e
1
c

[x −y[ ≤
1
e
[x −y[, ∀x, y ∈ R.
c. Funct ¸ia f(x) = arctg x nu este contract ¸ie pe R; fie, prin absurd, k ∈ (0, 1)
astfel ˆıncˆat [arctg x − arctg y[ ≤ k [x − y[, ∀ x, y ∈ R.
ˆ
In particular pentru
y = 0 rezult˘a [arctg x[ ≤ k [x[, ∀x ∈ R ¸si deci lim
x→0
[arctg x[
[x[
≤ k < 1,
contradict ¸ie. Funct ¸ia f(x) = arctg x este contract ¸ie pe orice interval I pen-
tru care 0 nu este punct de acumulare, deoarece, pe un astfel de interval are
loc inegalitatea sup
x∈I
[f

(x)[ < 1.
d. Funct ¸ia nu este contract ¸ie pe R; rat ¸ionament similar cu exemplele a ¸si c
de mai sus.
e. Funct ¸ia este contract ¸ie pe R.
15. S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
3
+ 4x −1 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a, ξ ∈ (0, 1). Vom aplica metoda
aproximat ¸iilor succesive. Fie X = [0, 1] ¸si f : X → X, f(x) =
1
x
2
+4
. Ecuat ¸ia
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 43
este echivalent˘a cu f(x) = x, iar spat ¸iul metric X este complet (cu metrica
uzual˘a indus˘a din R); demonstr˘am acum c˘a f este contract ¸ie pe X. Derivata
este f

(x) =
−2x
(x
2
+4)
2
, iar sup
x∈X
[f

(x)[ = −f

(1) =
2
25
< 1, deci f este
contract ¸ie cu factorul factorul de contract ¸ie k =
2
25
. S¸irul aproximat ¸iilor
succesive este
x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
) =
1
x
2
n
+ 4
;
evaluarea erorii:
[x
n
−ξ[ <
k
n
1 −k
[x
0
−x
1
[ =
1
3

2
25

n
,
deci ξ ≈ x
3
= f

16
65

= 0, 2355072.
Aceea¸si ecuat ¸ie se poate rezolva aproximativ ¸si folosind contract ¸ia
g(x) =
1
4
(1 −x
3
), x ∈ [0, 1].
ˆ
In acest caz factorul de contract ¸ie este
k = sup
x∈(0,1)
[g

(x)[ =
3
4
. Metoda aproximat ¸iilor succesive converge mult
mai ˆıncet ˆın acest caz, ξ ≈ x
6
.
16. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
3
+ 12x −1 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a ξ ∈ (0, 1) ¸si este echivalent˘a cu x = f(x),
unde f(x) =

x
2
+ 12

−1
este contract ¸ie pe [0, 1], cu factorul de contract ¸ie
k =
2
169
.
17. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
5
+x −15 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a ξ ∈ (1, 2). Scriem ecuat ¸ia sub forma
echivalent˘a x =
5

15 −x; aplicat ¸ia f(x) =
5

15 −x este contract ¸ie pe [1, 2]
cu factorul de contract ¸ie k =
1
5
5

14
4
.
18. Fie a ∈ (0, 10
−1
). S˘a se construiasc˘a un ¸sir al aproximat ¸iilor succe-
sive pentru solut ¸ia din (0, 1) a ecuat ¸iei xe
x
= a.
Solut ¸ie
Scriem ecuat ¸ia sub forma x = φ(x), cu φ(x) = ae
−x
. Atunci φ : [0, 1] → [0, 1]
este o contract ¸ie (cu factorul a).
19. Ecuat ¸ia lui Kepler S˘a se construiasc˘a un ¸sir care converge la
(unica) solut ¸ie a ecuat ¸iei x = q sinx +m, q ∈ (−1, 1), m ∈ R.
44 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Solut ¸ie
Funct ¸ia f : R → R, f(x) = q sin x +m este contract ¸ie:
sup
x∈R
[f

(x)[ = q < 1,
deci ecuat ¸ia x = f(x) are o solut ¸ie unic˘a ξ ∈ R.
Pentru orice x
0
∈ R, ¸sirul
x
n+1
= f(x
n
) = q sin x
n
+m
converge la ξ, eroarea la pasul n fiind:
[x
n
−ξ[ <
q
n
1 −q
[x
1
−x
0
[.
20. Fie a, b, c ∈ R; ˆın ce condit ¸ii se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive ecuat ¸iei: x = a sinx +b cos x +c ?
Solut ¸ie
Fie f : R → R, f(x) = a sin x + b cos x + c. Funct ¸ia f se poate scrie sub
forma:
f(x) =

a
2
+b
2

a

a
2
+b
2
sinx +
b

a
2
+b
2
cos x

+c =
=

a
2
+b
2
sin(x +φ) +c,
cu φ ∈ R bine ales. Rezult˘a c˘a aplicat ¸ia f este contract ¸ie dac˘a ¸si numai
dac˘a

a
2
+b
2
< 1; dac˘a aceast˘a ipotez˘a este adev˘arat˘a, atunci un ¸sir al
aproximat ¸iilor succesive este (de exemplu) x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
). Eroarea
la pasul n este cel mult


a
2
+b
2

n
1 −

a
2
+b
2
[b +c[.
21. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice a ∈ (−1, 1) ¸si pentru orice funct ¸ie
continu˘a h : [0, 1] → R exist˘a o singur˘a funct ¸ie continu˘a u : [0, 1] → R astfel
ˆıncˆat u(x) = h(x) +a sinu(x), ∀x ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Studiem ecuat ¸ia ˆın spat ¸iul metric ((([0, 1]), d

)). Fie aplicat ¸ia
F : (([0, 1]) → (([0, 1]), (F(f))(x) = h(x) +a sinf(x), ∀x ∈ [0, 1].
Este suficient s˘a demonstr˘am c˘a F este contract ¸ie (funct ¸ia u din concluzie
este punctul fix al contract ¸iei). Fie f, g ∈ (([0, 1]); atunci:
d

(F(f), F(g)) = sup
x∈[0,1]
[a(sin f(x) −sing(x))[ ≤ [a[ d

(f, g),
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 45
deci F este contract ¸ie cu factorul [a[.
22. Sisteme liniare Fie A = (a
ij
) o matrice p˘atratic˘a de ordinul n ∈ N
cu elemente a
ij
∈ R, ∀i, j ∈ ¦1, 2, .., n¦ ¸si fie b
i
∈ R, ∀i ∈ ¦1, 2, ..., n¦. Pentru
ce valori ale parametrului λ ∈ R se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive sistemului liniar: x
i
= λ
n
¸
k=1
a
ik
x
k
+b
i
, ∀ 1 ≤ i ≤ n ?
Solut ¸ie
Fie d una din distant ¸ele echivalente pe R
n
(a se vedea exercit ¸iile 1 ¸si 2) ¸si
fie
T : R
n
→ R
n
, T(x
1
, x
2
, .., x
n
) = λ

n
¸
k=1
a
1k
x
k
+b
1
, ...,
n
¸
k=1
a
nk
x
k
+b
n

.
Se impune condit ¸ia ca T s˘a fie contract ¸ie ¸si se obt ¸in valorile cerute pentru λ.
Vom face ˆın continuare calculul pentru distant ¸a euclidian˘a, d = d
2
. Pentru
orice vectori x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) din R
n
, avem (aplic˘am
inegalitatea lui Schwarz):
d
2
(T(x), T(y)) = [λ[

n
¸
i=1

n
¸
k=1
a
ik
(x
k
−y
k
)

2

≤ [λ[

n
¸
i=1

n
¸
k=1
a
2
ik

n
¸
k=1
(x
k
−y
k
)
2

= [λ[

n
¸
i=1
n
¸
k=1
a
2
ik
d
2
(x, y).
Deci T este contract ¸ie dac˘a ¸si numai dac˘a [λ[ ≤

¸

n
¸
i=1
n
¸
k=1
a
2
ik
¸

−1
.
23. S˘a se rezolve exercit ¸iul anterior ˆın raport cu distant ¸ele d
1
¸si d

.
24. Ecuat ¸ii integrale de tip Fredholm Fie a, b ∈ R, a < b ¸si fie
K : [a, b][a, b] → R o funct ¸ie continu˘a (numit˘a nucleu). Pentru orice funct ¸ie
continu˘a f : [a, b] → R ¸si pentru orice λ ∈ R, fie ecuat ¸ia (cu necunoscuta
φ):
φ(x) = λ

b
a
K(x, y)φ(y)dy +f(x), ∀x ∈ [a, b].
S˘a se afle pentru ce valori ale lui λ ∈ R se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive ecuat ¸iei considerate.
46 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Solut ¸ie
Studiem ecuat ¸ia ˆın spat ¸iul Banach ((([a, b]), d

). Fie aplicat ¸ia
U : (([a, b]) → (([a, b]), (Uφ)(x) = λ

b
a
K(x, y)φ(y)dy +f(x).
Ecuat ¸ia Fredholm se scrie U(φ) = φ. Pentru orice φ, ψ ∈ (([a, b]), calcul˘am:
d

(Uφ, Uψ) = sup
x∈[a,b]
[(Uφ)(x) −(Uψ)(x)[ =
= sup
x∈[a,b]

b
a
K(x, y)(φ(y) −ψ(y))dy[ ≤
≤ [λ[ sup
x∈[a,b]

b
a
[K(x, y)[ [φ(y) −ψ(y)[dy ≤
≤ [λ[ | K |

b
a
[φ(y) −ψ(y)[dy,
unde, am notat | K |

= sup
(x,y)∈[a,b]
2
[K(x, y)[. Rezult˘a deci
d

(Uφ, Uψ) ≤ [λ[ | K |

(b −a)d

(φ, ψ), ∀φ, ψ ∈ (([a, b]).
Aplicat ¸ia U este contract ¸ie dac˘a ¸si numai dac˘a [λ[ <
1
(b −a) | K |

.
ˆ
In
aceast˘a ipotez˘a, construim un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive: fie φ
0
∈ (([a, b])
¸si φ
n+1
= Uφ
n
. Calcul˘am primii termeni ai ¸sirului:
φ
1
(x) = (Uφ
0
)(x) = λ

b
a
K(x, y)φ
0
(y)dy +f(x), ∀x ∈ [a, b].
φ
2
(x) = (Uφ
1
)(x) = λ

b
a
K(x, y)

λ

b
a
K(y, t)φ
0
(t)dt +f(y)

dy +f(x) =
= f(x) +λ

b
a
K(x, y)f(y)dy +λ
2

b
a

b
a
K(x, y)K(y, t)φ
0
(t)dtdy =
= f(x) +λ

b
a
K(x, y)f(y)dy +λ
2

b
a

φ
0
(t)

b
a
K(x, y)K(y, t)dy

dt.
Definim nucleele iterate:
K
1
(x, y) = K(x, y),
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 47
K
2
(x, y) =

b
a
K(x, t)K
1
(t, y)dt,
K
3
(x, y) =

b
a
K(x, t)K
2
(t, y)dt,
.........................................
K
n
(x, y) =

b
a
K(x, t)K
n−1
(t, y)dt.
Cu aceste notat ¸ii, solut ¸ia ecuat ¸iei Fredholm este:
ξ(x) = f(x) +
¸
n≥1
λ
n

b
a
K
n
(x, y)f(y)dy, ∀x ∈ [a, b].
Fie R(x, y, λ) =
¸
n≥0
λ
n
K
n+1
(x, y) rezolventa ecuat ¸iei; atunci:
ξ(x) = f(x) +λ

b
a
R(x, y, λ)f(y)dy.
25. S˘a se determine λ ∈ R astfel ˆıncˆat ecuat ¸iei
φ(x) = λ

1
0
xyφ(y)dy +x
2
s˘a i se poat˘a aplica metoda aproximat ¸iilor succesive ¸si, ˆın acest caz, s˘a se
rezolve ecuat ¸ia.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile din exercit ¸iul precedent, a = 0, b = 1,
K : [0, 1] [0, 1] → R, K(x, y) = xy, f(x) = x
2
¸si | K |

= 1. Aplicat ¸ia
U definit˘a prin (Uφ)(x) = λ

1
0
xyφ(y)dy +x
2
este contract ¸ie dac˘a ¸si numai
dac˘a [λ[ < 1.
ˆ
In acest caz, nucleele iterate sunt:
K
1
(x, y) = K(x, y) = xy,
K
2
(x, y) =

1
0
K(x, t)K
1
(t, y)dt =

1
0
xt
2
ydt =
1
3
xy,
K
3
(x, y) =

1
0
1
3
xt
2
ydt =
1
3
2
xy.
ˆ
In general, K
n
=
1
3
n−1
xy. Rezult˘a:
R(x, y, λ) =
¸
n≥0

λ
3

n
xy =
3xy
3 −λ
,
48 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
¸si deci solut ¸ia (unic˘a) a ecuat ¸iei este
ξ(x) = x
2

1
0
3xy
3 −λ
y
2
dy = x
2
+

4(3 −λ)
x.
26. Metoda lui Newton
Fie a, b ∈ R ¸si fie f : [a, b] → R o funct ¸ie de dou˘a ori derivabil˘a astfel
ˆ
incˆat f

(x) = 0, ∀x ∈ [a, b]. Presupunem c˘a ecuat ¸ia f(x) = 0 are o solut ¸ie
ξ ∈ [a, b]. Metoda lui Newton aproximeaz˘a ξ cu ¸sirul aproximat ¸iilor suc-
cesive generat de contract ¸ia g(x) = x −
f(x)
f

(x)
. S˘a se g˘aseasc˘a o condit ¸ie
suficient˘a pentru a se putea aplica metoda aproximat ¸iilor succesive ¸si s˘a se
interpreteze geometric metoda.
Solut ¸ie
Condit ¸ia [g

(x)[ ≤ k < 1 (pentru ca g s˘a fie contract ¸ie) este echivalent˘a cu
[f(x)f

(x)[ < k(f

(x))
2
, ∀x ∈ [a, b]. Dac˘a aceast˘a condit ¸ie este ˆındeplinit˘a,
atunci ¸sirul aproximat ¸iilor succesive este x
n
= x
n−1

f(x
n−1
)
f

(x
n−1
)
. Geometric,
x
n
este abscisa punctului de intersect ¸ie al tangentei la graficul funct ¸iei f
ˆın punctul (x
n−1
, f(x
n−1
)) cu axa Ox.
ˆ
Intr-adev˘ar, ecuat ¸ia tangentei este
y −f(x
n−1
) = f

(x
n−1
)(x −x
n−1
) ¸si pentru y = 0 se obt ¸ine x
n
.
27. Fie a > 0 ¸si p ∈ N. S˘a se aplice metoda lui Newton pentru a
construi un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive pentru
p

a.
Solut ¸ie
Fie f(x) = x
p
−a ¸si g(x) = x −
f(x)
f

(x)
=
1
p

(p −1)x +ax
1−p

. Aplicat ¸ia g
este contract ¸ie pe un interval care cont ¸ine
p

a:
[g

(x)[ =
p −1
p

1 −ax
−p

<
p −1
p
< 1 , ∀x >
p

a
2
.
In concluzie, pentru a construi un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive, trebuie ca
primul termen, x
0
, s˘a fie ales astfel ˆıncˆat x
0
>
p

a
2
.
2.4 Funct ¸ii continue
28. S˘a se studieze continuitatea in zero funct ¸iei
f(x) =

x[
1
x
], x ∈ (0, 1]
1, x = 0
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 49
unde, [a] este partea ˆıntreag˘a a num˘arului a ∈ R.
Solut ¸ie
Din dubla inegalitate:
x

1
x
−1

< f(x) ≤ x
1
x
, ∀ x ∈ (0, 1],
rezult˘a c˘a funct ¸ia f este continu˘a ˆın 0.
29. Fie
f : R → R, f(x) =

xsin
1
x
, x = 0
0, x = 0
S˘a se demonstreze c˘a f este uniform continu˘a pe R.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f este continu˘a, deci pe orice interval compact [a, b] ⊂ R este ¸si
uniform continu˘a. Fie x
n
→ ∞¸si y
n
→ ∞ astfel ˆıncˆat [x
n
−y
n
[ → 0. Atunci
[f(x
n
) − f(y
n
)[ → 0 (deoarece lim
n→∞
f(x
n
) = lim
n→∞
f(y
n
) = 1), deci f este
uniform continu˘a pe R.
30. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = sin
1
x
. S˘a se demonstreze c˘a f nu este
uniform continu˘a.
Solut ¸ie
Fie x
n
=
1

¸si y
n
=
1
π
2
+ 2nπ
. Atunci [x
n
−y
n
[ → 0, dar
[f(x
n
) −f(y
n
)[ → 1 = 0.
31. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = ln x ¸si g : [1, ∞) → R, g(x) = ln x. S˘a se
studieze uniform continuitatea funct ¸iilor f ¸si g.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f nu este uniform continu˘a: fie x
n
= e
−n
¸si y
n
= e
−2n
. Atunci
[x
n
− y
n
[ → 0, dar [f(x
n
) − f(y
n
)[ → ∞. Funct ¸ia g este uniform continu˘a:
din inegalitatea sup
x≥1
[g

(x)[ ≤ 1, rezult˘a, (aplicˆand teorema lui Lagrange):
[g(x) −g(y) ≤ [x −y[, ∀x, y ∈ [1, ∞).
32. Fie (X, d) un spat ¸iu metric, fie f : X → R o aplicat ¸ie continu˘a ¸si fie
a ∈ R. Consider˘am mult ¸imile:
A = ¦x ∈ X [ f(x) < a¦
50 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
B = ¦x ∈ X [f(x) ≤ a¦
D = ¦x ∈ X [ f(x) = a¦.
S˘a se demonstreze c˘a A este mult ¸ime deschis˘a, iar B ¸si D sunt mult ¸imi
ˆınchise.
Solut ¸ie
A = f
−1
((−∞, a)), B = f
−1
((−∞, a]), D = f
−1
(¦a¦); mult ¸imea (−∞, a)
este deschis˘a, iar mult ¸imile (−∞, a] ¸si ¦a¦ sunt ˆınchise.
33. S˘a se construiasc˘a o funct ¸ie continu˘a, bijectiv˘a avˆand inversa dis-
continu˘a.
Solut ¸ie
Fie X = [0, 2π) cu distant ¸a uzual˘a indus˘a din R. Fie cercul unitate
Y = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
= 1¦,
cu distant ¸a euclidian˘a indus˘a din R
2
(se poate lua ¸si metrica ”lungimea
arcului”, care este echivalent˘a cu distant ¸a euclidian˘a). Fie funct ¸ia:
f : X → Y, f(t) = (cos t, sin t).
Atunci f este continu˘a (deoarece componentele sunt continue) ¸si bijectiv˘a.
Dac˘a funct ¸ia invers˘a f
−1
: Y → X ar fi continu˘a, atunci imaginea oric˘arui
¸sir convergent din Y ar fi un ¸sir convergent ˆın X. S¸irul

1 −
1
n
2
, −
1
n

converge la (1, 0) ˆın Y , dar imaginea sa prin funct ¸ia f
−1
:
f
−1

1 −
1
n
2
, −
1
n

= 2π −arctg

¸
1
n

1 −
1
n
2
¸

nu este ¸sir convergent ˆın X; altfel ar trebui ca 2π ∈ X, contradict ¸ie.
34. Exist˘a funct ¸ii continue ¸si bijective de la [0, 1) ˆın (0, 1) ?
Solut ¸ie
Fie X = [0, 1) cu metrica indus˘a din R ¸si Y = (0, 1) cu aceea¸si met-
ric˘a. S˘a presupunem, prin absurd, c˘a ar exista o funct ¸ie continu˘a ¸si bi-
jectiv˘a f : X → Y . Fie a = f(0) ¸si fie g restrict ¸ia lui f la (0, 1); atunci
g((0, 1)) = (0, a) ∪ (a, 1). Dar (0, 1) este mult ¸ime conex˘a ˆın X, restrict ¸ia
g este continu˘a, deci ar trebui ca g((0, 1)) s˘a fie mult ¸ime conex˘a ˆın Y ,
contradict ¸ie.
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 51
S˘a se studieze continuitatea urm˘atoarelor funct ¸ii ˆın origine
(exercit ¸iile 35-47):
35. f(x, y) =

x
2
y
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
x
2
+y
2
= 0, deoarece [
x
2
y
x
2
+y
2
[ ≤ [x[. Rezult˘a c˘a
funct ¸ia este continu˘a.
36. f(x, y) =

xy
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Trecˆand la coordonate polare, x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, obt ¸inem:
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
xy
x
2
+y
2
= lim
ρ→0
ρ
2
sinϕ cos ϕ
ρ
2
= sinϕ cos ϕ,
ceea ce arat˘a c˘a limita ˆın (0, 0) nu exist˘a, deci funct ¸ia nu este continu˘a ˆın
origine.
37. f(x, y) =

x
2
y
x
4
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
x
4
+y
2
nu exist˘a: fie (x
n
, y
n
) = (
1
n
,
1
n
2
) → (0, 0). Atunci
f(x
n
, y
n
) →
1
2
. Dac˘a (x

n
, y

n
) = (
1
n
,
1
n
) → (0, 0), atunci f(x

n
, y

n
) → 0.
Se observ˘a c˘a de¸si lim
x→0
f(x, mx) = 0, ∀m ∈ R, totu¸si limita nu exist˘a.
38. f(x, y) =

x
2
−y
2
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) nu exist˘a.
39. f(x, y) =

(x
2
+y
2
) sin
1
xy
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Din inegalitatea

(x
2
+y
2
) sin
1
xy

≤ x
2
+y
2
rezult˘a
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0,
52 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
deci funct ¸ia este continu˘a.
40. f(x, y) =

ye

1
x
2
y
2
+e

2
x
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) nu exist˘a; dac˘a (x
n
, y
n
) = (
1

ln n
,
1
n
) → (0, 0), atunci
f(x
n
, y
n
) →
1
2
,
iar dac˘a (x

n
, y

n
) = (
1

lnn
,
1
n
2
) → (0, 0), atunci
f(x

n
, y

n
) → 0.
41. f(x, y) =

1
xy
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
x
3
y
2
x
2
+y
2

x
3
y
2
x
2
+y
2
= 0, deoarece

x
3
y
2
x
2
+y
2

≤ [x
3
[,
deci funct ¸ia este continu˘a.
42. f(x, y) =

x
2
+y
2

x
2
+y
2
+1−1
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
2
+y
2

x
2
+y
2
+1−1
= 2, deci funct ¸ia nu este continu˘a.
43. f(x, y) =


x
2
·y
2
+1−1
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)

x
2
y
2
+1−1
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)(

x
2
y
2
+ 1 + 1)
= 0,
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 53
deci funct ¸ia este continu˘a.
44. f(x, y) =

e

1
x
2
+y
2
x
4
+y
4
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Folosind limita lim
t→0
+
e

1
t
t
n
= 0, ∀n ∈ N, rezult˘a lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0, deci
funct ¸ia este continu˘a.
45. f(x, y) =

(1 +x
2
y
2
)

1
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
(1 +x
2
y
2
)

1
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)

(1 +x
2
y
2
)
1
x
2
y
2


x
2
y
2
x
2
+y
2
= 1,
deci funct ¸ia nu este continu˘a.
46. f(x, y, z) =

x
2
x
2
+y
2
+z
2
, (x, y, z) = (0, 0, 0)
0, (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ¸ie
Folosind coordonatele sferice:
x = ρ sin θ cos ϕ, y = ρ sin θ sin ϕ, z = ρ cos θ,
obt ¸inem
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) = lim
ρ→0
ρ
2
(sin
2
θ cos
2
ϕ)
ρ
2
= sin
2
θ cos
2
ϕ,
deci limita nu exist˘a.
47. f(x, y, z) =

xz

x
2
+y
2
, (x, y, z) ∈ Oz
0, x = y = 0
Solut ¸ie
Fie (0, 0, z
o
) ∈ Oz; analiz˘am mai ˆıntˆai cazul z
o
= 0.
Folosind coordonate cilindrice,
x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, z = z,
54 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
obt ¸inem
lim
(x,y,z)→(0,0,z
o
)
f(x, y, z) = lim
(ρ,z)→(0,z
o
)
ρ cos ϕ z
ρ
= z
o
cos ϕ,
deci limita nu exist˘a.
Dac˘a z
o
= 0, din inegalitatea
[f(x, y, z)[ ≤ [z[,
rezult˘a
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) = 0,
deci funct ¸ia este continu˘a ˆın origine.
2.5 Spat ¸ii normate ¸si operatori liniari
48. a. Fie x
0
∈ [a, b]; pe spat ¸iul funct ¸iilor continue, (([a, b], | |

)
consider˘am aplicat ¸ia (numit˘a evaluarea ˆın punctul x
0
):
F
x
0
: ([a, b] → R, F
x
0
(f) = f(x
0
).
S˘a se demonstreze c˘a F
x
0
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a ¸si s˘a se calculeze
norma | F
x
0
| .
b. Mai general, s˘a se demonstreze c˘a pentru orice t
1
, t
2
, ..., t
n
∈ [a, b] ¸si orice
c
1
, c
2
, ..., c
n
∈ R, aplicat ¸ia:
F : ([a, b] → R, F(f) =
n
¸
k=1
c
k
f(t
k
)
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a.
ˆ
In plus:
| F |=
n
¸
k=1
[c
k
[.
Solut ¸ie
a. Fie f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ R; atunci:
F
x
0
(αf +βg) = αf(x
0
) +βg(x
0
) = αF
x
0
(f) +βF
x
0
(g),
deci F
x
0
este funct ¸ional˘a liniar˘a.
Pentru orice f ∈ ([a, b], avem:
[F
x
0
(f)[ = [f(x
0
)[ ≤| f |

,
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 55
deci F
x
0
este continu˘a ¸si | F
x
0
|≤ 1.
Dac˘a 1 este funct ¸ia constant˘a 1, atunci [F
x
0
(1)[ = 1, deci | F
x
0
|= 1.
b. Evident, se poate presupune c˘a c
k
= 0, ∀ k ∈ ¦1, 2, ..., n¦ ¸si c˘a punctele
t
1
, t
2
, ..., t
n
sunt alese cresc˘ator; liniaritatea:
F(αf +βg) =
n
¸
k=1
c
k
αf(t
k
) +
n
¸
k=1
c
k
βg(t
k
) =
= αF(f) +βF(g) ∀f, g ∈ ([a, b], ∀α, β ∈ R.
Din inegalitatea:
[F(f)[ =

n
¸
k=1
c
k
f(t
k
)



n
¸
k=1
[c
k
f(t
k
)[ ≤

n
¸
k=1
[c
k
[

| f |

, ∀f ∈ ([a, b],
rezult˘a continuitatea lui F ¸si inegalitatea:
| F |≤
n
¸
k=1
[c
k
[.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, consider˘am funct ¸ia h : [a, b] → R,
definit˘a astfel: ˆın punctele t
k
ia valorile sgn(c
k
), pe fiecare interval (t
k
, t
k+1
)
funct ¸ia este liniar˘a, iar pe intervalele [a, t
1
) ¸si (t
n
, b] funct ¸ia h este constant˘a.
Notˆand u
k
=
c
k
|c
k
|
, funct ¸ia h este:
h(x) =

u
k
, x = t
k
u
1
, x ∈ [a, t
1
)
u
n
, x ∈ (t
n
, b]
u
k+1
−u
k
t
k+1
−t
k
x +
u
k
t
k+1
−u
k+1
t
k
t
k+1
−t
k
, x ∈ (t
k
, t
k+1
)
Evident, din definit ¸ie rezult˘a funct ¸ia h este continu˘a ¸si | h |

= 1, deci:
| F | ≥ [F(h)[ =

n
¸
k=1
c
k
h(t
k
)

=

n
¸
k=1
c
k
c
k
[c
k
[

=
n
¸
k=1
[c
k
[,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
49. a. Pe spat ¸iul Banach (([a, b], | |

) al funct ¸iilor continue (reale)
consider˘am aplicat ¸ia
J : ([a, b] → R, J(f) =

b
a
f(t)dt.
56 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
S˘a se demonstreze c˘a J este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a ¸si apoi s˘a se
calculeze norma sa.
b. Mai general, pentru orice funct ¸ie continu˘a ϕ : [a, b] → R aplicat ¸ia:
J
ϕ
: ([a, b] → R, J
ϕ
(f) =

b
a
ϕ(t) f(t) dt
este o funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a si
| J
ϕ
|=

b
a
[ϕ(t)[ dt.
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este o consecint ¸˘a direct˘a a propriet˘at ¸ilor integralei Riemann.
Pentru orice f ∈ ([a, b], avem:
[J(f)[ =

b
a
f(t) dt


b
a
[f(t)[dt ≤ (b −a) | f |

,
deci J este continu˘a. Din inegalitatea de mai sus rezult˘a ¸si | J | ≤ b − a.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, fie 1(t) = 1, ∀t ∈ [0, 1]. Atunci
| 1 |

= 1 ¸si deci:
| J | ≥ [J(1)[ = b −a.
Rezult˘a | J |= b −a.
b. Liniaritatea este evident˘a; din inegalitatea:
[J
ϕ
(f)[ =

b
a
ϕ(t)f(t) dt

b
a
[ϕ(t)f(t)[ dt ≤| f |

b
a
[ϕ(t)[ dt
rezult˘a continuitatea ¸si inegalitatea:
| J
ϕ
|≤

b
a
[ϕ(t)[ dt.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a construim o funct ¸ie g ∈ ([a, b] dup˘a
cum urmeaz˘a; fie ε > 0, arbitrar fixat ¸si fie o diviziune a intervalului [a, b] ,
a = t
0
< t
1
< t
2
< ... < t
n
= b,
astfel ˆıncˆat
n
max
k=1
[ϕ(t
k
) −ϕ(t
k−1
)[ < ε.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 57
Aceast˘a alegere a diviziunii este posibil˘a datorit˘a continuit˘at ¸ii funct ¸iei ϕ.
ˆ
Imp˘art ¸im intervalele diviziunii ˆın dou˘a grupe:
ˆın prima grup˘a consider˘am intervalele (notate ∆

1
, ∆

2
, ..., ∆

r
) pe care funct ¸ia
ϕ nu se anuleaz˘a (nu schimb˘a semnul);
ˆın grupa a doua, celelalte intervale (notate ∆

1
, ∆

2
, ..., ∆

s
).
Definim funct ¸ia g pe fiecare interval al diviziunii urmˆand urm˘atoarele reguli:
i. g(t) = sgn(ϕ(t)), ∀ t ∈ ∆

i
, ∀i = 1, 2, ..., r;
ii. g(t) este liniar˘a ˆın restul punctelor din [a, b]; (se pot da formule concrete,
a se vedea exercit ¸iul anterior);
iii. dac˘a a sau b este extremitate a unui interval din a doua grup˘a, atunci
g(a) = 0 , (repectiv g(b) = 0).
Evident, funct ¸ia g este continu˘a ¸si | g |

≤ 1, deci:
| J
ϕ
|≥ [J
ϕ
(g)[ =
=

r
¸
j=1

j
ϕ(t) g(t) dt +
s
¸
k=1

k
ϕ(t) g(t) dt



r
¸
j=1

j
[ϕ(t)[ dt −
s
¸
k=1

k
[ϕ(t)[ dt =
=

b
a
[ϕ(t)[ dt −2
s
¸
k=1

k
[ϕ(t)[ dt >
>

b
a
[ϕ(t)[ dt −2ε (b −a).
Pentru ε → 0, rezult˘a inegalitatea:
| J
ϕ
|≥

b
a
[ϕ(t)[ dt,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
50. Fie (
1
[a, b] spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor de clas˘a C
1
definite pe
intervalul compact [a, b].
a. S˘a consider˘am pe (
1
[a, b] norma supremum: | f |

= sup
x∈[a,b]
[f(x)[.
S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia de derivare
D : (
1
[a, b] → ([a, b], D(f) = f

,
58 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
este operator liniar dar nu este ¸si continuu. Pe spat ¸iul funct ¸iilor continue,
([a, b], este considerat˘a, ca de obicei, norma supremum.
b. S˘a consider˘am acum pe spat ¸iul (
1
[a, b] norma:
| f |=| f |

+ | f

|

.
S˘a se demostreze c˘a aplicat ¸ia de derivare D este ˆın acest caz operator con-
tinuu.
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este evident˘a. Fie ¸sirul f
n
(x) =
1
n
sin nx; atunci | f
n
|

=
1
n
¸si deci f
n
→ 0 ˆın spat ¸iul normat

(
1
[a, b], | |

, dar ¸sirul D(f
n
) = f

n
nu
converge (la 0) ˆın ([a, b].
b. Fie f ∈ (
1
[a, b]; din inegalitatea:
| D(f) |

= | f

|

≤ | f |

+ | f

|

= | f |
rezult˘a c˘a D este operator continuu.
51. S˘a se demonstreze c˘a orice operator liniar T : R
n
→ R
n
este continuu
(pe spat ¸iul R
n
este considerat˘a norma euclidian˘a, notat˘aˆın continuare | |
2
).
Solut ¸ie
Fie T ca ˆın enunt ¸, fie ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baza canonic˘a ˆın R
n
¸si fie:
K = max¦| Te
1
|
2
, | Te
2
|
2
, ..., | Te
n
|
2
¦.
Pentru orice vector x =
¸
n
j=1
x
j
e
j
∈ R
n
, au loc inegalit˘at ¸ile:
[x
i
[ ≤| x |
2
, ∀ i = 1, 2, ..., n.
De aici ¸si din inegalitatea triunghiului, rezult˘a:
| Tx |
2
=| T

¸
n
¸
j=1
x
j
e
j
¸

|
2
=| x
j
Te
j
|
2


n
¸
j=1
[x
j
[ | Te
j
|
2
≤ nK | x |
2
, ∀x ∈ R
n
,
deci operatorul T este continuu ¸si | T |≤ nK. Evident, demonstrat ¸ia de
mai sus r˘amˆane adev˘arat˘a ¸si pe spat ¸iul C
n
.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 59
52. Operatorul de ˆınmult ¸ire cu variabila independent˘a
Pe spat ¸iul Banach complex (([a, b], | |

) consider˘am operatorul (deˆımult ¸ire
cu variabila independent˘a):
(Mf)(x) = xf(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b].
a. S˘a se demonstreze c˘a M este liniar ¸si continuu ¸si | M |= [b[.
b. S˘a se demonstreze c˘a spectrul lui M este :
σ(M) = [a, b].
c. S˘a se demonstreze c˘a mult ¸imea valorilor proprii este vid˘a: σ
p
(M) = ∅.
Solut ¸ie
a. Pentru orice f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ C, avem:
(M(αf +βg)) (x) = x(αf +βg)(x) =
= αxf(x) +βxg(x) = (αMf +βMg)(x), ∀ x ∈ [a, b],
deci M este liniar. Continuitatea:
| Mf |

= sup
x∈[a,b]
[xf(x)[ ≤ [b[ | f |

, ∀ f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b],
deci M este continuu ¸si ˆın plus | M |≤ [b[.
Notˆand cu 1 funct ¸ia constant˘a 1, atunci | 1 |

= 1 ¸si deci:
| M |≥| M1 |

= sup
x∈[a,b]
[x[ = [b[,
deci | M |= [b[.
b. Demonstr˘am egalitatea σ(M) = [a, b] prin dubl˘a incluziune.
Prin definit ¸ie, λ ∈ σ(M) dac˘a ¸si numai dac˘a operatorul λI − M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv, conform teoremei lui Ba-
nach; a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a a acestui capitol). Fie λ
0
∈ [a, b]; din
egalitatea:
((λ
0
I −M)(f))(x) = (λ
0
−x)f(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b]
rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I −M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(λ
0
I −M) = ¦f ∈ ([a, b] [ f(λ
0
) = 0¦ = ([a, b],
deci [a, b] ⊆ σ(M).
ˆ
In locul incluziunii inverse σ(M) ⊆ [a, b] demonstr˘am
incluziunea echivalent˘a: C`[a, b] ⊆ C`σ(M). Fie λ
0
∈ [a, b]; atunci funct ¸ia
ϕ : [a, b] → C, ϕ
0
(x) =
1
λ
0
−x
60 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
este corect definit˘a ¸si continu˘a, deci | ϕ
0
|

< ∞. Consider˘am operatorul:
S : ([a, b] → ([a, b], (Sf)(x) = ϕ
0
(x)f(x) =
1
λ
0
−x
f(x), ∀ x ∈ [a, b].
Se demonstreaz˘a f˘ar˘a dificultate c˘a S este operator liniar. Continuitatea
rezult˘a din inegalitatea:
| Sf |

= sup
x∈[a,b]

0
(x)f(x)[ ≤| ϕ
0
|

| f |

, ∀ f ∈ ([a, b].
ˆ
In concluzie, operatorul S ∈ L(([a, b]); ˆın plus, au loc egalit˘at ¸ile:

0
I −M)Sf = (S(λ
0
I −M))f = ϕ
0
1
ϕ
0
f = f, ∀ f ∈ ([a, b],
deci operatorul λ
0
I −M este inversabil ¸si (λ
0
I −M)
−1
= S, ceea ce demon-
streaz˘a c˘a λ
0
∈ σ(M).
c. Pentru a demonstra c˘a M nu are valori proprii, vom ar˘ata c˘a pentru orice
λ ∈ [a, b], operatorul λI − M este injectiv. Fie λ
0
∈ [a, b] ¸si fie f ∈ ([a, b]
astfel ˆıncˆat (λ
0
I −M)f = 0; rezult˘a:

0
−x)f(x) = 0, ∀ x ∈ [a, b].
De aici rezult˘a
f(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ` ¦λ
0
¦.
Funct ¸ia f fiind continu˘a, rezult˘a ¸si f(λ
0
) = 0, deci f(x) = 0, ∀ x ∈ [a, b]; in
concluzie, λ
0
I −M este injectiv.
53. Operatorul de ˆınmult ¸ire
Exemplul anterior se poate generaliza dup˘a cum urmeaz˘a. Fie φ ∈ ([a, b] ¸si
fie operatorul (de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia φ):
M
φ
: ([a, b] → ([a, b], M
φ
f = φf.
a. S˘a se arate c˘a M
φ
este operator liniar ¸si continuu ¸si | M
φ
|=| φ |

.
b. Spectrul lui M
φ
coincide cu imaginea funct ¸iei φ:
σ(M
φ
) = ¦φ(x) [ x ∈ [a, b]¦.
c. Operatorul M
φ
are valori proprii dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a intervale
(nedegenerate) J ⊆ [a, b] astfel ˆıncˆat φ(x) = c, ∀x ∈ J.
ˆ
In acest caz c este
valoare proprie a lui M
φ
.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 61
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este imediat˘a; din inegalitatea:
| M
φ
f |

= sup
x∈[a,b]
[φ(x)f(x)[ ≤| φ |

| f |

,
rezult˘a continuitatea ¸si | M
φ
|≤| φ |

. Inegalitatea invers˘a rezult˘a ca ˆın
exercit ¸iul anterior.
b. Fie A = ¦φ(x) [ x ∈ [a, b]¦ imaginea lui φ. Demonstr˘am egalitatea
σ(M
φ
) = A prin dubl˘a incluziune. Dac˘a λ
0
∈ A, atunci exist˘a x
0
∈ [a, b]
astfel ˆıncˆat φ(x
0
) = λ
0
; de aici rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I − M
φ
nu este
surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(λ
0
I −M
φ
) = ¦f ∈ ([a, b] [ f(x
0
) = 0¦ = ([a, b].
Pentru a demonstra incluziunea invers˘a, fie λ
0
∈ A; atunci funct ¸ia
ϕ
0
: [a, b] → C, ϕ
0
(x) =
1
λ
0
−φ(x)
este corect definit˘a ¸si continu˘a. Rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I − M
φ
este in-
versabil, inversul s˘au fiind operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia ϕ
0
:

0
I −M
φ
)
−1
f = M
ϕ
0
f = ϕ
0
f, ∀ f ∈ ([a, b].
Continuitatea operatorului M
ϕ
0
se poate ar˘ata direct, dar este ¸si o consecint ¸˘a
a teoremei lui Banach (a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a).
c. Fie λ
0
∈ σ(M
φ
) = A astfel ˆıncˆat exist˘a f ∈ ([a, b] cu proprietatea

0
I − M
φ
)f = 0; dac˘a funct ¸ia φ nu este constant˘a pe nici un interval,
atunci, din egalitatea (λ
0
−φ(x))f(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ¸si din continuitatea lui
f rezult˘a f(x) = 0, ∀ x ∈ [a, b], deci operatorul λ
0
I−M
φ
este injectiv, deci λ
0
nu este valoare proprie pentru M
φ
. S˘a presupunem acum c˘a exist˘a J ⊆ [a, b]
astfel ˆıncˆat φ(x) = c, ∀ x ∈ J. Demonstr˘am c˘a c este valoare proprie a lui
M
φ
; pentru aceasta, consider˘am o funct ¸ie neidentic nul˘a f
0
∈ ([a, b] astfel
ˆıncˆat f
0
(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ` J. Atunci f
0
este vector propriu asociat valorii
proprii c:
((cI −M
φ
)f
0
)(x) = 0, ∀x ∈ [a, b].
Operatorul de ˆınmult ¸ire se poate defini ¸si condit ¸ii mai generale. De exemplu,
dac˘a D ⊂ R
n
este o mult ¸ime compact˘a ¸si dac˘a φ : D → C este o funct ¸ie
continu˘a, atunci, pe spat ¸iul ((D) al funct ¸iilor continue pe D se poate defini
operatorul (de ˆınmult ¸ire cu φ): M
φ
f = φf. Se poate demonstra c˘a pro-
priet˘at ¸ile demonstrate mai sus sunt adev˘arate ¸si ˆın acest caz.
62 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
54. Operatorul integral
Fie K : [a, b] [a, b] → R o funct ¸ie continu˘a ¸si fie operatorul integral (asociat
nucleului K) definit prin:
T
K
: ([a, b] → ([a, b], (T
K
(f))(s) =

b
a
K(s, t)f(t) dt.
Pe spat ¸iul funct ¸iilor continue este considerat˘a norma supremum.
a. S˘a se demonstreze c˘a T
K
este operator liniar ¸si continuu.
b. Norma operatorului T
K
este:
| T
K
|= sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt.
Solut ¸ie
a. Pentru orice f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ R avem:
(T
K
(αf +β g))(s) =

b
a
K(s, t)(αf(t) +β g(t)) dt =
= α

b
a
K(s, t)f(t) dt +β

b
a
K(s, t)g(t) dt = α(T
K
f)(s) +β (T
K
g)(s),
∀ s ∈ [a, b], deci T
K
este liniar.
Continuitatea operatorului T
K
rezult˘a din inegalitatea:
| T
K
f |

= sup
s∈[a,b]

b
a
K(s, t)f(t) dt


≤| f |

sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt, ∀ f ∈ ([a, b].
b. Din inegalitatea de mai sus rezult˘a ¸si inegalitatea
| T
K
| ≤ sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt.
Demonstr˘am acum inegalitatea invers˘a. Aplicat ¸ia
[a, b] ÷ s →

b
a
[K(s, t)[ dt ∈ R
este continu˘a (definit˘a pe un compact) ¸si deci exist˘a s
0
∈ [a, b] astfel ˆıncˆat:
sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt =

b
a
[K(s
0
, t)[ dt.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 63
Not˘am φ(t) = K(s
0
, t); evident, φ ∈ ([a, b]. Pe spat ¸iul Banach ([a, b] con-
sider˘am funct ¸ionala (ca ˆın exercit ¸iul 49.b)
J
φ
(f) =

b
a
φ(t)f(t) dt =

b
a
K(s
0
, t)f(t) dt.
Conform exercit ¸iului 49, J
φ
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a pe ([a, b] ¸si
| J
φ
|=

b
a
[φ(t)[ dt =

b
a
[K(s
0
, t)[ dt.
ˆ
In demonstrat ¸ia egalit˘at ¸ii de mai sus s-a ar˘atat (a se vedea solut ¸ia exercit ¸iului
49.b) c˘a pentru orice ε > 0, exist˘a o funct ¸ie g ∈ ([a, b] astfel ˆıncˆat | g |

≤ 1
¸si
J
φ
(g) ≥| J
φ
| −ε.
Deoarece | g |≤ 1 avem:
| T
K
| ≥| T
K
g |

≥ (T
K
g)(s
0
) =

b
a
K(s
0
, t)g(t) dt =
= J
φ
(g) ≥| J
φ
| −ε = sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ −ε.
Deoarece ε > 0 a fost ales arbitrar, rezult˘a: | T
K
|= sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt.
55. Operatorul de convolut ¸ie
Fie dou˘a ¸siruri x, y : Z → C, cu proprietatea c˘a pentru orice n ∈ Z seria
¸
k∈Z
x(n −k)y(k) este convergent˘a.
ˆ
In acest caz se poate defini ¸sirul
x y : Z → C, (x y)(n) =
¸
k∈Z
x(n −k)y(k),
numit convolut ¸ia (sau produsul de convolut ¸ie) ¸sirurilor x ¸si y.
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice x, y ∈
1
(Z), exist˘a convolut ¸ia x y.
b. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice x, y ∈
1
(Z), convolut ¸ia xy ∈
1
(Z),
¸si ˆın plus | x y |
1
≤| x |
1
| y |
1
c. Produsul de convolut ¸ie este comutativ ¸si asociativ.
d. Pentru orice m ∈ Z, fie ¸sirul σ
m
(n) = δ
n
m
, unde, δ
n
m
este simbolul lui
Kronecker. S˘a se demonstreze egalitatea:

m
x)(n) = x(n −m), ∀ x ∈
1
(Z), ∀m, n ∈ Z.
64 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
ˆ
In particular, σ
0
este element neutru pentru convolut ¸ie.
e. Fie θ ∈
1
(Z) un ¸sir fixat ¸si fie operatorul (de convolut ¸ie):
C
θ
:
1
(Z) →
1
(Z), C
θ
x = θ x.
S˘a se demonstreze c˘a operatorul C
θ
este liniar ¸si continuu.
Solut ¸ie
a. Fie x, y ∈
1
(Z) ¸si fie n ∈ Z; atunci:
¸
k∈Z
[x(n −k)y(k)[ ≤
¸
k∈Z

¸
[x(n −k)[
¸
k∈Z
[y(k)[
¸

=| y |
1
| x |
1
.
b. Fie x, y ∈
1
(Z); atunci:
| x y |
1
=
¸
n∈Z
[(x y)(n)[ =
¸
n∈Z

¸
k∈Z
x(n −k)y(k)



¸
n∈Z
¸
k∈Z
[x(n −k)y(k)[ =
¸
k∈Z

[y(k)[
¸
n∈Z
[x(n −k)[

=
=

¸
¸
k∈Z
[y(k)[
¸

¸
m∈Z
[x(m)[

=| x |
1
| y |
1
,
comutarea sumelor (ˆın k ¸si n) fiind corect˘a datorit˘a absolut convergent ¸ei
ambelor serii.
c. Pentru orice x, y ∈
1
(Z) ¸si n ∈ Z, avem:
(x y)(n) =
¸
k∈Z
x(n −k)y(k) =
¸
m∈Z
x(m)y(n −m) = (y x)(n).
Analog se demonstreaz˘a ¸si asociativitatea.
d. Pentru orice x ∈
1
(Z) ¸si m, n ∈ Z, avem:

m
x)(n) = (x σ
m
)(n) =
¸
k∈Z
x(n −k)σ
m
(k) = x(n −m).
e. L˘as˘am liniaritatea ca exercit ¸iu. Fie θ ∈
1
(Z), fixat; atunci, pentru orice
x ∈
1
(Z), aplicˆand inegalitatea de la punctul b, avem:
| C
θ
x |
1
=| θ x |
1
≤| θ |
1
| x |
1
,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 65
56. Fie (X, | |) un spat ¸iu Banach ¸si fie T ∈ L(X) un operator astfel
ˆıncˆat | T |< 1. S˘a se demonstreze c˘a I −T este operator inversabil ¸si
(I −T)
−1
=
¸
n≥0
T
n
.
ˆ
In plus, are loc inegalitatea:
| (I −T)
−1
| ≤
1
1− | T |
.
Solut ¸ie
Spat ¸iul L(X) este complet, deci orice serie (de operatori) absolut conver-
gent˘a este ¸si convergent˘a. Fie seria
¸
n≥0
T
n
; seria converge absolut:
¸
n≥0
| T
n
| ≤
¸
n≥0
| T |
n
=
1
1− | T |
,
deci converge ˆın spat ¸iul L(X). Fie S ∈ L(X) suma acestei serii ¸si fie
S
n
=
n
¸
k=0
T
k
¸sirul sumelor part ¸iale asociat; atunci:
(I −T)S
n
= (I −T)(I +T +t
2
+... +T
n
) = I −T
n+1
.
Dar ¸sirul T
n+1
converge la O ˆın spat ¸iul L(X):
| T
n+1
| ≤| T |
n+1
→ 0, cˆand n → ∞,
deci (I−T)S = I. Analog se arat˘a ¸si egalitatea S(I−T) = I, deci ˆıntr-adev˘ar
S = (I −T)
−1
.
ˆ
In plus, dintr-un calcul f˘acut mai sus, rezult˘a:
| (I −T)
−1
|=|
¸
n≥0
T
n
| ≤
1
1− | T |
,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
66 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Capitolul 3
S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
Funct ¸ii elementare
3.1 Not ¸iuni teoretice
Convergent ¸˘a punctual˘a ¸si convergent ¸˘a uniform˘a
Fie (X, d) un spat ¸iu metric, fie f
n
: X → R(C) un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie
f : X → R(C) o funct ¸ie.
S¸irul f
n
converge punctual (sau simplu) la f dac˘a
lim
n→∞
(x) = f(x), ∀x ∈ X.
Se spune c˘a f este limita punctual˘a a ¸sirului f
n
.
S¸irul f
n
este uniform convergent la f dac˘a
∀ε > 0, ∃N(ε) > 0 astfel ˆıncˆat [f
n
(x) −f(x)[ < ε, ∀n ≥ N(ε), ∀x ∈ X.
ˆ
Intr-o formulare echivalent˘a, ¸sirul f
n
converge uniform la f dac˘a ¸si numai
dac˘a
lim
n→∞
sup
x∈X
[f
n
(x) −f(x)[ = 0.
Evident, convergent ¸a uniform˘a implic˘a convergent ¸a punctual˘a, reciproca fi-
ind fals˘a.
Dac˘a f
n
sunt funct ¸ii m˘arginite, atunci convergent ¸a uniform˘a coincide cu
convergent ¸a ˆın spat ¸iul metric al funct ¸iilor m˘arginite, (´, d

).
Dac˘a funct ¸iile f
n
sunt continue, iar ¸sirul f
n
converge simplu la f, nu rezult˘a,
ˆın general, continuitatea funct ¸iei f. De exemplu, ¸sirul de funct ¸ii continue
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) = x
n
67
68 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
converge punctual la funct ¸ia discontinu˘a f(x) =

0 dac˘a x ∈ [0, 1)
1 dac˘a x = 1
Are loc urm˘atorul rezultat:
Transfer de continuitate
Dac˘a f
n
sunt funct ¸ii continue ¸si ¸sirul f
n
converge uniform la f, atunci funct ¸ia
f este continu˘a.
Integrare termen cu termen
Fie f
n
, f : [a, b] → R funct ¸ii continue.
Dac˘a f
n
converge uniform la f , atunci
lim
n→∞

b
a
f
n
(x)dx =

b
a
f(x)dx.
S˘a consider˘am ¸sirul f
n
(x) =
sin(nx)
n
, x ∈ R. S¸irul f
n
converge uniform la
funct ¸ia constant˘a 0:
lim
n→∞
sup
x∈R
[f(x)[ ≤ lim
n→∞
1
n
= 0.
Funct ¸iile f
n
sunt derivabile, dar ¸sirul derivatelor f

n
(x) = cos(nx) nu con-
verge (nici punctual). Rezultatul urm˘ator d˘a condit ¸ii suficiente ˆın care ¸sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem c˘a funct ¸iile f
n
sunt derivabile, ∀n ∈ N. Dac˘a ¸sirul f
n
converge
punctual la f ¸si dac˘a exist˘a g : [a, b] → R astfel ˆıncˆat f

n
converge uniform
la g, atunci f este derivabil˘a ¸si f

= g.
Serii de funct ¸ii
Fie u
n
: X → R(C) un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie s
n
=
n
¸
k=1
u
n
¸sirul sumelor part ¸iale.
Se spune c˘a seria
¸
n
u
n
este punctual (simplu) convergent˘a dac˘a s
n
este
punctual convergent. Seria este uniform convergent˘a dac˘a s
n
converge uni-
form. Suma seriei este limita (punctual˘a sau uniform˘a) a ¸sirului sumelor
part ¸iale.
Criteriul lui Weierstrass de convergent ¸˘a uniform˘a
Dac˘a exist˘a un ¸sir cu termeni pozitivi a
n
astfel ˆıncˆat [u
n
(x)[ ≤ a
n
, ∀x ∈ X
¸si seria
¸
n
a
n
converge, atunci seria
¸
n
u
n
converge uniform.
Transfer de continuitate
Dac˘a u
n
sunt funct ¸ii continue ¸si seria
¸
n
u
n
converge uniform la f, atunci
3.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 69
funct ¸ia f este continu˘a.
Integrare ¸si derivare termen cu termen
Se spune c˘a o serie de funct ¸ii
¸
n
f
n
are proprietatea de integrare termen cu
termen pe intervalul [a, b] dac˘a

b
a

¸
n
f
n
(x)

dx =
¸
n

b
a
f
n
(x)dx.
Se spune c˘a o serie de funct ¸ii
¸
n
f
n
are proprietatea de derivare termen
cu termen pe mult ¸imea D dac˘a

¸
n
f
n
(x)

=
¸
n
f

n
(x), ∀ x ∈ D.
Are loc urm˘atorul rezultat:
Fie u
n
: [a, b] → R un ¸sir de funct ¸ii continue.
a. Dac˘a seria
¸
n
u
n
converge uniform la f , atunci f este integrabila ¸si

b
a
¸
n
u
n
(x)dx =
¸
n

b
a
u
n
(x)dx.
b. Presupunem c˘a funct ¸iile u
n
sunt derivabile. Dac˘a seria
¸
n
u
n
converge
punctual la f ¸si dac˘a exist˘a g : [a, b] → R astfel ˆıncˆat
¸
n
u

n
converge uni-
form la g, atunci f este derivabil˘a ¸si f

= g.
Trebuie ment ¸ionat c˘a ipotezele teoremei de mai sus sunt condit ¸ii suficiente
(nu ¸si necesare) pentru ca o serie s˘a se poat˘a integra (respectiv deriva) ter-
men cu termen.
Formula lui Taylor
Fie I ⊆ R un interval deschis ¸si fie f : I → R o funct ¸ie de clas˘a (
m
pe
I. Pentru orice a ∈ I definim polinomul Taylor de gradul n ≤ m asociat
funct ¸iei f ˆın punctul a:
T
n,f,a
(x) =
n
¸
k=0
f
(k)
(a)
k!
(x −a)
k
.
Restul de ordin n este, prin definit ¸ie,
R
n,f,a
(x) = f(x) −T
n,f,a
(x).
Polinoamele Taylor de gradul ˆıntˆai (respectiv de gradul al doilea) se numesc
aproximarea liniar˘a (respectiv p˘atratic˘a) ale funct ¸iei ˆın jurul punctului a.
Teorem˘a (Formula lui Taylor cu restul Lagrange)
Fie f : I → R de clas˘a (
n+1
¸si a ∈ I. Atunci, pentru orice x ∈ I, exist˘a
70 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
ξ ∈ (a, x) (sau (x, a)) astfel ˆıncˆat
f(x) = T
n,f,a
(x) +
(x −a)
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(ξ).
Observat ¸ii
1. Restul de ordin n poate fi scris sub forma Peano :
∃ ω : I → R astfel ˆıncˆ at lim
x→a
ω(x) = ω(a) = 0 ¸si
R
n,f,a
(x) =
(x −a)
n
n!
ω(x).
2. lim
x→a
R
n,f,a
(x)
(x −a)
n
= 0.
3. Restul de ordin n poate fi scris sub forma integral˘a:
R
n,f,a
(x) =
1
n!

x
a
f
(n+1)
(t)(x −t)
n
dt.
Seria Taylor
Fie I ⊆ R un interval deschis ¸si fie f : I → R o funct ¸ie de clas˘a (

pe I.
Pentru orice x
0
∈ I definim seria Taylor asociat˘a funct ¸iei f ˆın punctul x
0
:

¸
n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
.
Observat ¸ii
1. Seria Taylor asociat˘a funct ¸iei f ˆın punctul x
0
este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociat˘a lui f ˆın x
0
= 0 se mai nume¸ste ¸si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a funct ¸iilor prin serii Taylor
Fie a < b ¸si fie f ∈ (

([a, b]) astfel ˆıncˆat exist˘a M > 0 cu proprietatea c˘a
∀n ∈ N, ∀x ∈ [a, b], [f
(n)
(x)[ ≤ M. Atunci pentru orice x
0
∈ (a, b), seria
Taylor a lui f ˆın jurul lui x
0
este uniform convergent˘a pe [a, b] ¸si suma ei
este funct ¸ia f, adic˘a f(x) =
¸
n≥0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
, ∀x ∈ [a, b].
Serii de puteri
Fie (a
n
)
n∈N
un ¸sir de numere complexe ¸si a ∈ C. Seria

¸
n=0
a
n
(z − a)
n
se
nume¸ste seria de puteri centrat˘a ˆın a definit˘a de ¸sirul a
n
.
Formula razei de convergent ¸˘a
Fie seria

¸
n=0
a
n
(z −a)
n
¸si fie α = limsup
n
n

[a
n
[.
3.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 71
Raza de convergent ¸˘a a seriei date, (notat˘a R), se define¸ste astfel:
R =

0 dac˘a α = ∞
∞ dac˘a α = 0
1
α
dac˘a α ∈ (0, ∞)
Teorema lui Abel
Fie

¸
n=0
a
n
(z −a)
n
o serie de puteri ¸si fie R raza sa de convergent ¸˘a.
1. Dac˘a R = 0, atunci seria converge numai pentru z = a.
2. Dac˘a R = ∞, atunci seria converge absolut pentru orice z ∈ C.
3. Dac˘a R ∈ (0, ∞), atunci seria este absolut convergent˘a pentru [z−a[ < R
¸si divergent˘a pentru [z −a[ > R.
4. Seria este uniform convergent˘a pe orice discˆınchis [z−a[ ≤ r , ∀r ∈ (0, R).
Derivare ¸si integrare termen cu termen
Fie

¸
n=0
a
n
(z −a)
n
o serie de puteri ¸si fie S(z) suma sa.
1. Seria derivatelor

¸
n=1
na
n
(z − a)
n−1
are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a ¸si suma sa este S

(z).
2. Seria primitivelor

¸
n=0
a
n
(z −a)
n+1
n + 1
are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a ¸si suma sa este o primitiv˘a a lui S.
Functii elementare
1. e
z
=

¸
n=0
1
n!
z
n
, ∀z ∈ C.
2.
1
1 −z
=

¸
n=0
z
n
, ∀ [z[ < 1.
3.
1
1 +z
=

¸
n=0
(−1)
n
z
n
, ∀ [z[ < 1.
4. cos z =

¸
n=0
(−1)
n
(2n)!
z
2n
, ∀ z ∈ C.
5. sin z =

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)!
z
2n+1
, ∀ z ∈ C.
6. (1 +z)
α
=
¸
n≥0
α(α −1)(α −2)...(α −n + 1)
n!
z
n
, ∀ [z[ < 1, α ∈ R.
72 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
3.2 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a
urm˘atoarelor siruri de funct ¸ii (exercit ¸iile 1-9):
1. u
n
: (0, 1) → R ; u
n
(x) =
1
nx + 1
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x > 0, fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
1
nx + 1
= 0, deci u
n
converge
punctual la f(x) = 0.
Evident, sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) − f(x)[ = sup
x∈(0,1)

1
nx + 1

= 1 si deci u
n
nu converge
uniform la f.
2. u
n
: [0, 1] → R ; u
n
(x) = nx(1 −x)
n
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Pentru orice x ∈ (0, 1), fixat, avem:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
nx(1 −x)
n
= 0,
¸si deci u
n
converge punctual f(x) = 0.
Studiem acum convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(0,1)
[nx(1 −x)
n
[ = u
n

1
n + 1


1
e
,
deci u
n
nu este uniform convergent.
3. u
n
: [0, 1] → R ; u
n
(x) = x
n
−x
2n
,n ≥ 0.
Solut ¸ie
Pentru orice x ∈ [0, 1] fixat, rezult˘a:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
(x
n
−x
2n
) = 0,
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0.
Studiem convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(0,1)
[x
n
−x
2n
[ = u
n

1
n

2

=
1
4
,
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 73
deci u
n
nu converge uniform.
4. u
n
: R → R ; u
n
(x) =

x
2
+
1
n
2
, n > 0.
Solut ¸ie
Fie x ∈ R, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞

x
2
+
1
n
2
=

x
2
= [x[,
deci u
n
converge punctual f(x) = [x[, ∀x ∈ R.
Studiem convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈R
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈R

x
2
+
1
n
2


x
2

=
= sup
x∈R
1
n
2

x
2
+
1
n
2
+

x
2
=
1
n
→ 0,
deci u
n
converge uniform la f. Se observ˘a c˘a pentru orice n ∈ N, u
n
este
funct ¸ie derivabil˘a, dar f nu este derivabil˘a.
5. u
n
: (−∞, 0) → R, u
n
(x) =
e
nx
−1
e
nx
+ 1
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x < 0, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
e
nx
−1
e
nx
+ 1
= −1,
deci u
n
converge punctual la f(x) = −1 , ∀x ∈ (−∞, 0).
Convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(−∞,0)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(−∞,0)

e
nx
−1
e
nx
+ 1
+ 1

= 1,
deci u
n
nu converge uniform.
6. u
n
: R → R, u
n
(x) = arctg
x
1 +n(n + 1)x
2
, n > 0.
Solut ¸ie
Fie x ∈ R, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
arctan
x
1 +n(n + 1)x
2
= 0,
74 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0, ∀x ∈ R. Convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈R
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈R

arctg
x
1 +n(n + 1)x
2

.
Funct ¸iile u
n
sunt impare deci este suficient s˘a gasim supremumul pe inter-
valul (0, ∞).
u

n
(x) =

arctan
x
1 +n(n + 1)x
2

=
1 −n(n + 1)x
2
x
2
+ (1 +n(n + 1)x
2
)
2
,
deci supremumul este atins ˆın x =
1

n(n+1)
; ˆın final rezult˘a c˘a u
n
este uni-
form convergent.
7. u
n
: (1, ∞) → R, u
n
(x) =

(n
2
+ 1) sin
2
π
n
+nx −

nx, n > 0.
Solut ¸ie
Folosim inegalitatea sinx ≤ x ,∀x ∈ [0,
π
2
] ¸si obt ¸inem :
0 ≤ u
n
(x) ≤
(n
2
+ 1) sin
2 π
n

(n
2
+ 1) sin
2 π
n
+nx +

nx
<
<
(n
2
+ 1)
π
2
n
2
2

n
<
π
2

n
→ 0,
deci ¸sirul u
n
este uniform convergent la 0 .
8. u
n
(x) = x
n
e
−nx
, x ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x ≥ 0, fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = 0, deci ¸sirul converge punctual la
funct ¸ia f(x) = 0, ∀x ≥ 0. Studiind variat ¸ia funct ¸iei u
n
, rezult˘a:
lim
n→∞
sup
x≥0
[u
n
(x)[ = lim
n→∞
[u
n
(1)[ = lim
n→∞
e
−n
= 0,
deci ¸sirul este uniform convergent.
9. u
n
(x) =
nx
1 +n +x
, x ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Fie x ∈ [0, 1], fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = x, deci ¸sirul u
n
converge punctual
la f(x) = x, ∀x ∈ [0, 1]. Pentru a studia convergent ¸a uniform˘a, calcul˘am:
lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
[u
n
(x) −f(x)[ = lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
x +x
2
1 +n +x
= lim
n→∞
2
2 +n
= 0,
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 75
deci ¸sirul converge uniform; faptul c˘a supremumul de mai sus se atinge ˆın
x = 1 rezult˘a din studiul variat ¸iei funct ¸iei x →
x +x
2
1 +n +x
pe [0, 1] (funct ¸ia
este cresc˘atoare).
10. Fie ¸sirul u
n
: R → R, u
n
(x) =
sin nx

n
, n > 0.
S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirurilor u
n
¸si u

n
.
Solut ¸ie
Din inegalitatea

sin nx

n


1

n
→ 0,
rezult˘a c˘a ¸sirul u
n
converge uniform la 0 .
S¸irul derivatelor nu este punctual convergent:
(u
n
(x))

=

ncos nx.
11. Fie ¸sirul u
n
: R → R, u
n
(x) = x +
1
n
.
S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirurilor u
n
¸si u
2
n
.
Solut ¸ie
S¸irul u
n
converge uniform la f(x) = x:
lim
n→∞
sup
x∈R
[u
n
(x) −x[ = lim
n→∞
1
n
= 0.
S¸irul u
2
n
converge punctual la f
2
(x) = x
2
, dar nu converge uniform:
lim
n→∞
sup
x∈R
[u
2
n
(x) −x
2
[ = lim
n→∞
[2
x
n
+
1
n
2
[ = ∞.
12. Fie ¸sirul u
n
: [0, ∞) → R, u
n
(x) =
ne
−x
+xe
−n
x +n
, n ∈ N si fie
A
n
=

1
0
u
n
(x)dx, ∀n ∈ N

. S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirului u
n
¸si s˘a se
calculeze lim
n→∞
A
n
.
Solut ¸ie
Fie x ≥ 0, fixat.
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
ne
−x
+xe
−n
x +n
= e
−x
,
deci u
n
converge punctual la f(x) = e
−x
, ∀x ≥ 0.
Evalu˘am ˆın continuare
g
n
(x) = [u
n
(x) −f(x)[ =

1 −
n
n +x

[e
−n
−e
−x
[, ∀x > 0, ∀n ∈ N

.
76 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Dac˘a x ∈ (n, ∞) atunci:
e
−x
< e
−n
⇒ [e
−n
−e
−x
[ < e
−n
⇒ g
n
(x) < e
−n
→ 0.
Dac˘a x ∈ [0, n] atunci
e
−x
≥ e
−n
⇒ [e
−n
−e
−x
[ ≤ [e
−n
[ +[e
−x
[ =
= e
−n
+e
−x
≤ 2e
−x
,
deci
g(x) ≤
2xe
−x
x +n
, ∀ x ∈ [0, n].
Studiem acum variat ¸ia funct ¸iei [0, 1] ÷ x →
2xe
−x
x +n
.

2xe
−x
x +n

= 2
e
−x
(x +n)
2
(−x
2
−nx +n),
deci functia
2xe
−x
x +n
este cresc˘atoare pe (0,

n
2
+4n−n
2
) ¸si descresc˘atoare pe
(

n
2
+4n−n
2
, n),deci
g
n
(x) ≤
8n
(

n
2
+ 4n +n)
2
e

2n

n
2
+4n+n
→ 0.
Deci u
n
converge uniform la f .
Aplicˆand transferul de integrabilitate obt ¸inem:
lim
n→∞
A
n
=

1
0
f(x)dx =

1
0
e
−x
dx =
e −1
e
.
13. Fie u
n
: (0, ∞) → R, u
n
(x) = e
−nx
. S˘a se studieze convergent ¸a
¸sirurilor u
n
¸si u

n
.
Solut ¸ie
S¸irurile u
n
¸si u

n
converg simplu la funct ¸ia constant˘a zero, dar nu converg
uniform.
14. Fie ¸sirul f
n
:

0,
π
2

→ R, definit prin relat ¸ia de recurent ¸˘a:
f
1
(x) = x, f
n+1
(x) = sin (f
n−1
(x)) .
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 77
S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a.
Solut ¸ie
Fie x ∈

0,
π
2

fixat. S¸irul f
n
(x) este descresc˘ator:
f
n+1
(x) = sin (f
n
(x)) ≤ f
n
(x), ∀ n ∈ N
¸si m˘arginit:
0 ≤ f
n
(x) ≤ x, ∀n ∈ N.
Deci ¸sirul f
n
este punctual convergent.
Fie f :

0,
π
2

→ R, f(x) = lim
n→∞
f
n
(x). Trecˆand la limit˘a ˆın relat ¸ia de
recurent ¸˘a, se obt ¸ine: f(x) = sin (f(x)) , ∀x ∈

0,
π
2

. Se demonstreaz˘a
simplu c˘a singura solut ¸ie a ecuat ¸iei t = sin t este t = 0, deci funct ¸ia f
este constant˘a zero. Studiem acum convergent˘ a uniform˘a; pentru aceasta,
trebuie calculat sup
x∈[0,
π
2
]
[f
n
(x)[. Demonstram ˆın continuare c˘a funct ¸ia f
n
este cresc˘atoare pentru orice n ∈ N ¸si deci supremumul de mai sus este
f
n
(
π
2
). S¸irul f
n
(
π
2
) converge la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus c˘a
lim
n→∞
f
n
(x) = 0, ∀x ∈

0,
π
2

) ¸si deci f
n
este uniform convergent.
Demonstrat ¸ia faptului c˘a f
n
sunt funct ¸ii cresc˘atoare se face prin induct ¸ie: f
1
este cresc˘atoare; presupunem c˘a f
k
sunt cresc˘atoare pentru orice 1 ≤ k ≤ n
¸si demonstr˘am c˘a f
n+1
este cresc˘atoare. Fie 0 ≤ x < y ≤
π
2
; atunci:
f
n+1
(x) = sin (f
n
(x)) ≤ sin (f
n
(y)) = f
n+1
(y),
deci f
n+1
este funct ¸ie cresc˘atoare, ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
15. Fie ¸sirul f
n
: [0, ∞) → R, f
n
(x) = x
1+
1
n
.
a. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a.
b. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a pe [0, 1].
c. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a pe [1, ∞).
d. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a a ¸sirului derivatelor (acolo unde
exist˘a).
e. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a a ¸sirului derivatelor pe [0, 1].
Solut ¸ie
a. Fie x ≥ 0, fixat; atunci
lim
n→∞
f
n
(x) = lim
n→∞
x
1+
1
n
= x,
deci f
n
converge punctual la f(x) = x.
b. Pentru a studia convergent ¸a uniform˘a pe [0, 1], calcul˘am:
sup
x∈[0,1]
[f
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈[0,1]

x −x
1+
1
n

.
78 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Studiind variat ¸ia funct ¸iei de mai sus, rezult˘a c˘a supremumul se atinge ˆın
x =

n
n+1

n
; rezult˘a:
lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
[f
n
(x) −f(x)[ = lim
n→∞

n
n + 1

n

1 −
n
n + 1

= 0,
deci ¸sirul f
n
converge uniform pe [0, 1] la funct ¸ia f.
c. S¸irul nu converge uniform la f pe [1, ∞). Procedˆand ca mai sus, obt ¸inem:
sup
x≥1
[f
n
(x) −f(x)[ = sup
x≥1
x

x
1
n
−1

= ∞.
d. Evident, f

n
(x) =

1 +
1
n

x
1
n
. Pentru orice x > 0, fixat, avem:
lim
n→∞
f

n
(x) = lim
n→∞
n
n + 1
x
1
n
= 1 = f

(x).
ˆ
In x = 0, avem lim
n→∞
f

n
(0) = 0. Deci ¸sirul derivatelor converge punctual
pentru orice x ∈ [0, ∞).
e. S¸irul derivatelor nu converge uniform pe [0, 1]: sup
x∈[0,1]

n
n+1
x
1
n
−1

≥ 1.
Un alt argument este faptul c˘a funct ¸ia limit˘a (a ¸sirului derivatelor) nu este
continu˘a.
S˘a se studieze convergent ¸a urm˘atoarelor serii de funct ¸ii ¸si s˘a
se decid˘a dac˘a se pot deriva termen cu termen (exercit ¸iile 16-22):
16.
¸
n
n
−x
, x ∈ R.
Solut ¸ie
Seria converge punctual dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ (1, ∞) (se compar˘a cu seria
lui Riemann).
Fie r > 1; pentru orice x ≥ r, avem
1
n
x

1
n
r
. Seria
¸
n
1
n
r
este convergent˘a
¸si deci, conform criteriului lui Weierstrass, seria converge uniform pe inter-
valul [r, ∞).
Seria derivatelor:
¸
n≥1

n
−x

= −
¸
n≥1
n
−x
lnn converge uniform pe orice in-
terval [r, ∞); se aplic˘a criteriul lui Weierstrass:
¸
n≥1
n
−x
lnn ≤
¸
n≥1
n
−r
lnn, ∀ x ≥ r.
Ultima serie (numeric˘a) este convergent˘a.
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 79
17.

¸
n=1
sinnx
2
n
, x ∈ R.
Solut ¸ie
[u
n
(x)[ =

sin nx
2
n


1
2
n
,∀x ∈ R .
Seria
¸
n≥1
1
2
n
este convergent˘a ¸si din criteriul lui Weierstrass rezult˘a c˘a seria
¸
n≥1
sin nx
2
n
este uniform convergent˘a pe R.
Seria derivatelor
¸
n≥1

sinnx
2
n

=
¸
n≥1
ncos nx
2
n
converge uniform pe R (cri-
teriul lui Weierstrass), deci seria se poate deriva termen cu termen.
18.
¸
n≥1
1
n
2
+ (ϕ(x))
2
, unde ϕ : [a, b] → R este o funct ¸ie de clas˘a (
1
arbitrar˘a.
Solut ¸ie
Seria are termeni pozitivi ¸si
1
n
2
+ (ϕ(x))
2

1
n
2
. Seria

¸
n=1
1
n
2
este conver-
gent˘a, deci

¸
n=1
1
n
2
+ (ϕ(x))
2
este uniform convergent˘a pe [a, b].
Seria derivatelor
¸
n≥1
−2ϕ(x)ϕ

(x)
(n
2
+ (ϕ(x))
2
)
2
este uniform convergent˘a pe [a, b], deci
seria se poate deriva termen cu termen.
19.
¸
n≥1
(x +n)
2
n
4
; x ∈ [a, b] , 0 < a < b.
Solut ¸ie
Din inegalit˘at ¸ile 0 < a < b ¸si a ≤ x ≤ b rezult˘a (x +n)
2
≤ (b +n)
2
¸si deci
¸
n≥1
(x +n)
2
n
4

¸
n≥1
(b +n)
2
n
4
.
Aplicˆand criteriul lui Weierstrass, rezult˘a c˘a seria este uniform convergent˘a
pe [a, b].
Seria derivatelor converge uniform pe [a, b], deci seria se poate deriva termen
cu termen.
80 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
20.
¸
n≥1
ln(1 +nx)
nx
n
; x > 0.
Solut ¸ie
Aplicˆand inegalitatea ln(1 +x) ≤ x obt ¸inem
¸
n≥1
ln(1 +nx)
nx
n

¸
n≥1
1
x
n−1
.
Ultima serie este convergent˘a dac˘a
1
x
∈ (−1, 1) (deci x ∈ (1, ∞)) ¸si diver-
gent˘a ˆın rest . Deci seria init ¸ial˘a este simplu convergent˘a pentru x ∈ (1, ∞).
Seria converge uniform pe orice interval [α, ∞), α > 1.
Dac˘a x ∈ (0, 1], atunci din inegalitatea:
¸
n≥1
ln(1 +nx)
nx
n

¸
n≥1
ln(1 +nx)
n
,
rezult˘a c˘a seria este divergent˘a, deoarece ultima serie este divergent˘a (cri-
teriul necesar).
ˆ
In concluzie, seria dat˘a converge dac˘a ¸si numai dac˘a x > 1.
Seria derivatelor este:
¸
n≥1

1
(1 +nx)x
n

ln(1 +nx)
x
n+1

.
Fie r > 1; din inegalit˘at ¸ile:

1
(1 +nx)x
n


1
(1 +nr)r
n
, ∀x ∈ [r, ∞),

ln(1 +nx)
(1 +nx)x
n+1


n
x
n

n
r
n
, ∀ x ∈ [r, ∞),
rezult˘a c˘a seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, ∞), r > 1.
21.
¸
n≥0
x
n
(1 −x), x ≥ 0.
Solut ¸ie
S¸irul sumelor part ¸iale este
s
n
(x) = 1 −x
n+1
.
Rezult˘a c˘a seria converge simplu pentru orice x ∈ [0, 1].
Suma seriei este
s : [0, 1] → R, s(x) = 1, ∀x ∈ [0, 1) ¸si s(1) = 0.
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 81
Seria nu converge uniform pe [0, 1] (altfel suma seriei ar fi continu˘a), dar
converge uniform pe orice interval [0, α], α < 1.
Seria derivatelor
¸
n≥0
(nx
n−1
−(n + 1)x
n
) are ¸sirul sumelor part ¸iale
s

n
(x) = −(n + 1)x
n
care converge uniform pe orice interval compact [0, r], ∀r < 1.
22.
¸
n≥0
e
−nx
, x > 0.
Solut ¸ie
S¸irul sumelor part ¸iale este s
n
(x) =
n
¸
k=0
e
−kx
=
1 −e
−(n+1)x
1 −e
−x
. Seria converge
punctual la funct ¸ia f(x) =
1
1 −e
−x
pentru orice x > 0; seria nu converge
uniform pe (0, ∞):
sup
x>0

n
¸
k=0
e
−kx
−f(x)

= sup
x>0

−e
−(n+1)x
1 −e
−x

= lim
x→0
e
−(n+1)x
1 −e
−x
= ∞.
Seria derivatelor
¸
n≥0

−ne
−nx

are ¸sirul sumelor part ¸iale
s

n
(x) =

1 −e
−(n+1)x
1 −e
−x

=
(n + 1)e
−(n+1)x
−ne
−(n+2)x
−e
−x
(1 −e
−x
)
2
.
Pentru orice x > 0 fixat avem
lim
n→∞
s

n
(x) = −
e
−x
(1 −e
−x
)
2
,
deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. Convergent ¸a nu
este uniform˘a pe (0, ∞), dar seria derivatelor converge uniform pe orice in-
terval compact [r, ∞) r > 0 (se poate face un rat ¸ionament asem˘an˘ator cu
cel pentru seria init ¸ial˘a).
23. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia f : R → R, f(x) =
¸
n≥1
sin nx
n(n + 1)
este
continu˘a. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
Seria este uniform convergent˘a (se aplic˘a criteriul lui Weierstrass):
¸
n≥1
sin nx
n(n + 1)

¸
n≥1
1
n(n + 1)
,
82 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
ultima serie fiind convergent˘a. Seria derivatelor
¸
n≥1
cos nx
n+1
nu converge punc-
tual, deci seria nu se poate deriva termen cu termen.
24. Fie seria de funct ¸ii
¸
n≥1
(−1)
n
x
2
+n
n
2
, x ∈ R.
a. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a pentru orice x ∈ R ¸si convergent ¸a
uniform˘a pe orice interval [a, b]. Este seria uniform convergent˘a pe R?
b. S˘a se studieze absolut convergent ¸a pentru orice x ∈ R.
c. S˘a se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exist˘a).
d. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ R; seriile numerice
¸
n
(−1)
n
x
2
n
2
¸si
¸
n
(−1)
n
1
n
sunt ambele con-
vergente, deci seria dat˘a este punctual convergent˘a pentru orice x ∈ R.
Studiem acum convergent ¸a uniform˘a pe intervalul [a, b]. Seria
¸
n
(−1)
n
x
2
n
2
este uniform convergent˘a pe [a, b]; pentru aceasta, aplic˘am criteriul lui Weier-
strass de convergent ¸˘a uniform˘a pentru serii:

(−1)
n
x
2
n
2


b
2
n
2
, ∀x ∈ [a, b],
iar seria numeric˘a
¸
n
1
n
2
este convergent˘a.
Seria nu este uniform convergent˘a pe R; pentru aceasta, fie a suma seriei
¸
n
(−1)
n
n
2
¸si b suma seriei
¸
n
(−1)
n
n
. Evident, seria dat˘a converge punctual
la funct ¸ia f(x) = ax
2
+b. Fie s
n
(x) =
n
¸
k=1
(−1)
k
x
2
+k
k
2
. Calcul˘am:
lim
n→∞
sup
x∈R
[f(x) −s
n
(x)[ = lim
n→∞
sup
x∈R
x
2

n
¸
k=1
(−1)
k
k
2
−a

= ∞,
deci seria nu converge uniform pe R la f.
b. Seria nu converge absolut pentru nici un x ∈ R deoarece seria
¸
n
x
2
+n
n
2
este divergent˘a (se poate compara cu seria armonic˘a).
c. Evident, funct ¸ia f (suma seriei) este continu˘a pe R (de¸si seria nu converge
uniform pe R).
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 83
d. Seria nu verific˘a ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria dat˘a
trebuie s˘a convearg˘a punctual, iar seria derivatelor s˘a convearg˘a uniform;
prima condit ¸ie a fost verificat˘a. Seria derivatelor este
¸
n≥1
(−1)
n
2x
n
2
, serie
care nu este uniform convergent˘a pe R:
lim
n→∞
sup
x∈R

2x
n
¸
k=1
(−1)
k
k
2
−2ax

= ∞.
Ment ¸ion˘am totu¸si c˘a seria derivatelor converge uniform pe orice compact
din R. Seria dat˘a se poate deriva termen cu termen, egalitatea

¸
x
2
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
+
¸
n≥1
(−1)
n
n
¸

= 2x
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
, ∀x ∈ R
fiind evident adev˘arat˘a.
25. Fie seria
¸
n≥1
nx
n
+x
n
2
+ 1
.
a. Pentru ce valori ale lui x ∈ R seria converge ?
b. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a.
c. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ (−1, 1), fixat. Descompunem seria:
¸
n≥1
nx
n
+x
n
2
+ 1
= x
¸
n≥1
1
n
2
+ 1
+
¸
n≥1
n
n
2
+ 1
x
n
.
Prima serie este convergent˘a pentru orice x ∈ R. A doua serie converge
absolut dac˘a x ∈ (−1, 1); pentru demonstrat ¸ie se poate aplica criteriul ra-
portului:
lim
n→∞

n+1
(n+1)
2
+1
n
n
2
+1

x
n+1
x
n

= [x[ < 1.
Dac˘a x = −1, seria converge (cele dou˘a serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Dac˘a x = 1 seria este divergent˘a (se poate compara cu seria armonic˘a).
Dac˘a [x[ > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ [−1, 1).
84 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
b. Aplicˆand criteriul lui Weierstrass, seria converge absolut ¸si uniform pe
orice compact [−r, r] ⊂ (−1, 1):
¸
n≥1

nx
n
+x
n
2
+ 1


¸
n≥1
nr
n
+r
n
2
+ 1
, ∀ [x[ ≤ r,
iar ultima serie (numeric˘a) este convergent˘a.
c. Seria derivatelor este:
¸
n≥1

nx
n
+x
n
2
+ 1

=
¸
n≥1

n
2
n
2
+ 1
x
n−1
+
1
n
2
+ 1

=
=
¸
n≥1
1
n
2
+ 1
+
¸
n≥1
n
2
n
2
+ 1
x
n−1
.
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [−r, r] ⊂ (−1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
26. S˘a se stabileasc˘a natura seriei
¸
n≥1
(f
n
−f
n−1
) dac˘a :
a f
n
: [0, 1] → R ; f
n
(x) = nx(1 −x)
n
, ∀n ∈ N.
b. f
n
: (0, 1] → R, f
n
(x) =
e
nx
1 +e
nx
, ∀n ∈ N.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am ¸sirul sumelor part ¸iale
S
n
(x) =
n
¸
k=1
(f
k
(x) −f
k−1
(x)) = f
n
(x) −f
0
(x) = f
n
(x), ∀x ∈ [0, 1].
Folosind exercit ¸iul 2 din acest capitol rezult˘a c˘a seria este simplu conver-
gent˘a (la 0) dar nu este uniform convergent˘a.
b. Calcul˘am ¸sirul sumelor part ¸iale:
S
n
(x) =
n
¸
k=1
(f
k
(x) −f
k−1
(x)) = f
n
(x) −f
0
(x) =
e
nx
1 +e
nx

1
2
.
Rezult˘a c˘a seria converge punctual la funct ¸ia S(x) =
1
2
. Din evaluarea:
sup
x∈(0,1]

S
n
(x) −
1
2

= sup
x∈(0,1]

e
nx
1 +e
nx
−1

= sup
x∈(0,1]
1
1 +e
nx
=
1
2
,
rezult˘a c˘a seria nu este uniform convergent˘a .
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 85
27. Fie D
1
= ¦z ∈ C [ [z[ = 1¦ cercul unitate ¸si fie ((D
1
) spat ¸iul
Banach al funct ¸iilor continue pe D
1
cu norma supremum. Fie, de asemenea,

1
(Z) spat ¸iul Banach al ¸sirurilor absolut sumabile cu norma | |
1
, (a se
vedea sect ¸iunea teoretic˘a a capitolului 2).
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice z ∈ D
1
¸si pentru orice ¸sir x ∈
1
(Z),
seria (de numere complexe)
¸
n∈Z
x(n)z
−n
este absolut convergent˘a.
b. Pentru orice x ∈
1
(Z), not˘am cu Zx funct ¸ia (corect definit˘a, datorit˘a
punctului a):
Zx : D
1
→ C, (Zx)(z) =
¸
n∈Z
x(n)z
−n
.
Funct ¸ia Zx se nume¸ste transformata Z (”zet”) a ¸sirului x. S˘a se demonstreze
c˘a Zx este funct ¸ie continu˘a.
c. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
Z :
1
(Z) → ((D
1
), (Zx)(z) =
¸
n∈Z
x(n)z
−n
este liniar˘a ¸si continu˘a.
d. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice ¸siruri x, y ∈
1
(Z) are loc egalitatea:
Z(x y) = (Zx) (Zy),
unde, x y este convolut ¸ia ¸sirurilor x ¸si y, (cf. exercit ¸iului 55, cap. 2).
e. Fie θ ∈
1
(Z) un ¸sir fixat ¸si fie M

operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia
Zθ ( a se veda exercit ¸iului 53 din capitolul 2):
M

: ((D
1
) → ((D
1
), M

f = (Zθ)f.
Fie, de asemenea, operatorul de convolut ¸ie cu θ (a se vedea exercit ¸iul 55 din
capitolul 2):
C
θ
:
1
(Z) →
1
(Z), C
θ
x = θ x.
S˘a se demonstreze relat ¸ia:
Z C
θ
x = M

Zx, ∀x ∈
1
(Z).
Solut ¸ie
a. Fie z ∈ D
1
¸si fie x ∈
1
(Z); atunci:
¸
n∈Z

x(n)z
−n


¸
n∈Z
[x(n)[ =| x |
1
< ∞.
86 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
b. Fie x ∈
1
(Z); pentru a demonstra c˘a funct ¸ia Zx este continu˘a pe D
1
este suficient s˘a demonstr˘am c˘a seria
¸
n∈Z
x(n)z
−n
este uniform convergent˘a
pe D
1
. Pentru aceasta aplic˘am criteriul lui Weierstrass:
¸
n∈Z

x(n)z
−n


¸
n∈Z
[x(n)[,
ultima serie fiind o serie numeric˘a absolut convergent˘a.
c. Liniaritatea o propunem ca exercit ¸iu; pentru orice x ∈
1
(Z), avem:
| Zx |

= sup
z∈D
1
[(Zx) (z)[ = sup
z∈D
1

¸
n∈Z
x(n)z
−n


≤ sup
z∈D
1
¸
n∈Z
[x(n)[ [z
−n
[ =| x |
1
,
ceea ce arat˘a c˘a Z este operator continuu.
d. Fie x, y ∈
1
(Z) ¸si z ∈ D
1
; atunci:
(Z(x y)) (z) =
¸
n∈Z
(x y)(n) z
−n
=
¸
n∈Z

¸
¸
k∈Z
x(n −k)y(k)
¸

z
−n
=
=
¸
k∈Z

y(k)
¸
n∈Z
x(n −k) z
−n

=
¸
k∈Z

y(k)
¸
m∈Z
x(m) z
−k−m

=
=

¸
m∈Z
x(m)z
−m

¸
¸
k∈Z
y(k)z
−k
¸

= (Zx) (Zy) ,
comutarea seriilor (ˆın n ¸si k) fiind permis˘a datorit˘a faptului c˘a ambele sunt
absolut convergente.
e. Fie θ ∈
1
(Z); atunci, pentru orice x ∈
1
(Z), aplicˆand punctul d, rezult˘a:
ZC
θ
x = Z(θ x) = (Zθ) (Zx) = M

Zx,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor
S˘a se dezvolte ˆın serie Mc Laurin urm˘atoarele funct ¸ii precizˆandu-
se domeniul de convergent ¸˘a (exercit ¸iile 28-41):
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 87
28. f(x) = e
x
Solut ¸ie
Calcul˘am derivatele funct ¸iei ¸si obt ¸inem : (e
x
)
(n)
= e
x
, ∀n ∈ N. Rezult˘a
e
x
=

¸
n=0
1
n!
x
n
.
Pentru determinarea domeniului de convergent ¸˘a folosim criteriul raportului
lim
n→∞

x
n+1
(n + 1)!

n!
x
n

= lim
n→∞

x
n + 1

= 0 < 1,
seria este convergent˘a pe R .
Restul de ordin n este : R
n
(x) =
x
n+1
(n + 1)!
e
ξ
, ξ ∈ (0, x) sau ξ ∈ (x, 0).
29. f(x) = chx
Solut ¸ie
Din relat ¸iile: (chx)

= shx ¸si (shx)

= chx rezult˘a
(ch)
(2n)
(0) = ch(0) = 1 ¸si (ch)
(2n+1)
= sh(0) = 0.
Rezult˘a seria
chx =
¸
n≥0
1
(2n)!
x
2n
, ∀x ∈ R.
30. f(x) = shx
Solut ¸ie
Procedˆand ca mai sus, obt ¸inem:
shx =
¸
n≥0
1
(2n + 1)!
x
2n+1
, ∀x ∈ R.
31. f(x) = sin x
Solut ¸ie
Calcul˘am derivata de ordin n a funct ¸iei sinus:
(sin x)
(n)
= sin

x +n
π
2

, ∀ n ∈ N,
88 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
¸si deci sin
(2n)
(0) = 0 ¸si sin
(2n+1)
(0) = (−1)
n
. Rezult˘a
sinx =

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)!
x
2n+1
.
Pentru determinarea domeniului de convergent ¸˘a folosim criteriul raportului
lim
n→∞

x
2n+3
(2n + 3)!

(2n + 1)!
x
2n+1

= lim
n→∞
x
2
(2n + 2)(2n + 3)
= 0 < 1,
deci seria este convergent˘a pe R .
32. f(x) = cos x
Solut ¸ie
Derivata de ordin n a funct ¸iei cosinus este:
(cos x)
(n)
= cos

x +n
π
2

,
¸si deci
cos x =

¸
n=0
(−1)
n
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergent˘a pe R.
33. f(x) = (1 +x)
α
, α ∈ R
Solut ¸ie
Fie α ∈ R; derivata de ordinul n a funct ¸iei x → (1 +x)
α
este:
((1 +x)
α
)
(n)
= α(α −1)(α −2)...(α −(n −1))(1 +x)
α−n
, ∀ n ∈ N.
Rezult˘a c˘a derivata de ordin n ˆın zero este α(α − 1)(α − 2)...(α − (n − 1))
¸si deci (seria binomial˘a):
(1 +x)
α
=
¸
n≥0
α(α −1)(α −2)...(α −n + 1)
n!
x
n
.
Domeniul de convergent ¸˘a al seriei este [x[ < 1.
34. f(x) =
1
1 +x
Solut ¸ie
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 89
1
1 +x
=
¸
n≥0
(−1)
n
x
n
, ∀ x ∈ (−1, 1).
35. f(x) =

1 +x.
Solut ¸ie
Caz particular al seriei binomiale: α =
1
2
; rezult˘a:

1 +x =
¸
n≥0
(−1)
n−1
1 3 5...(2n −3)
2
n
x
n
, ∀ [x[ < 1.
36. f(x) = ln(1 +x) ; s˘a se calculeze apoi suma seriei
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
.
Solut ¸ie
Derivata de ordin n a funct ¸iei x → ln(1 +x) este:
(ln(1 +x))
(n)
=

1
1 +x

(n−1)
=
(−1)
n−1
(n −1)!
(1 +x)
n
, ∀ n ∈ N.
Rezult˘a seria:
ln(1 +x) =

¸
n=1
(−1)
n−1
n
x
n
,
care este convergent˘a pe (−1, 1].
ˆ
In particular, se obt ¸ine:
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
= ln 2.
37. f(x) = arctgx; s˘a se calculeze apoi suma seriei
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
.
Solut ¸ie
Dezvolt˘am ˆın serie derivata funct ¸iei:
(arctgx)

=
1
1 +x
2
=
¸
n≥0
(−1)
n
x
2n
, ∀ [x[ < 1.
90 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Integrˆand termen cu termen, rezult˘a (convergent ¸a ˆın punctele ±1 rezult˘a
aplicˆand criteriul lui Leibniz):
arctgx =
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
, ∀ x ∈ [−1, 1].
ˆ
In particular, se obt ¸ine (seria Leibniz-Gregory):
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
=
π
4
.
38. f(x) =

x
0
sin t
t
dt
Solut ¸ie
Aplicˆand dezvoltarea funct ¸iei sinus ¸si integrˆand termen cu termen, rezult˘a:

x
0
sint
t
dt =

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 1)!
x
2n+1
Seria este convergent˘a pe R .
39. f(x) = sin
2
x
Solut ¸ie
Liniarizˆand ¸si aplicˆand dezvoltarea funct ¸iei cosinus, se obt ¸ine:
sin
2
x =
1 −cos 2x
2
=

¸
n=1
(−1)
n−1
2
2n−1
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergent˘a pe R.
40. f(x) =
3
(1 −x)(1 + 2x)
Solut ¸ie
Descompunem funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple :
f(x) =
3
(1 −x)(1 + 2x)
=
1
1 −x
+
2
1 + 2x
=

¸
n=0
x
n
+

¸
n=0
(−2)
n
x
n
.
Prima serie este convergent˘a pe (−1, 1) iar a doua pe


1
2
,
1
2

. Rezult˘a:
3
(1 −x)(1 + 2x)
=

¸
n=0
(1 + (−1)
n
2
n+1
)x
n
, ∀ [x[ <
1
2
.
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 91
41. f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
Solut ¸ie
Descompunem funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple :
f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
=
1
1 +x
+
1
1 +x
2

x
1 +x
2
=
=

¸
n=0
(−1)
n
x
n
+

¸
n=0
(−1)
n
x
2n


¸
n=0
(−1)
n
x
2n+1
=

¸
n=0
c
n
x
n
, ∀[x[ < 1,
unde c
n
= 1 dac˘a n = 4k , c
n
= −1 dac˘a n = 4k + 1 ¸si c
n
= 0 ˆın rest.
42. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri ale lui x −1 funct ¸ia
f : R ` ¦0¦ → R, f(x) =
1
x
.
Solut ¸ie
Derivata de ordin n este:
f
(n)
(x) =
(−1)
n
n!
x
n+1
, deci f
(n)
(1) = (−1)
n
n!, ∀n ∈ N.
Rezult˘a
1
x
=

¸
n=0
(−1)
n
(x −1)
n
, ∀x ∈ (0, 2).
43. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri ale lui x + 4 funct ¸ia
f : R ` ¦−2, −1¦ → R, f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
.
Solut ¸ie
Se descompune funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple ¸si apoi se procedeaz˘a ca la exercit ¸iul
anterior (se calculeaz˘a derivata de ordin n ˆın x = −4):
f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
=
1
x + 1

1
x + 2
=
=

¸
n=0

1
2
n+1

1
3
n+1

(x + 4)
n
, ∀ x ∈ (−6, −2).
92 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
O alt˘a metod˘a este de a aplica direct dezvoltarea funct ¸iei
1
1 +x
translatat˘a
ˆın x = −4:
f(x) =
1
x + 1

1
x + 2
=
1
−3

1 −
x+4
3

1
−2

1 −
x+4
2
=
= −
¸
n≥0
1
3
n+1
(x + 4)
n
+
¸
n≥0
1
2
n+1
(x + 4)
n
, ∀ [x + 4[ < 2.
44. S˘a se determine aproxim˘arile liniare ¸si p˘atratice ale urm˘atoarelor
funct ¸ii ˆın jurul punctelor indicate:
a. f(x) = xlnx ˆın jurul punctului a = 1.
b. f(x) =
3

x + 1 sinx ˆın jurul punctului a = 0.
Solut ¸ie
a. Aproxim˘arile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 ¸si respectiv 2.
Se calculeaz˘a f(1) = 0, f

(1) = 1, f

(1) = 1. Rezult˘a:
T
1
(x) = f(1) +f

(1)(x −1) = x −1.
T
2
(x) = f(1) +f

(1)(x −1) +
1
2!
f

(1)(x −1)
2
= (x −1) +
1
2
(x −1)
2
.
b. Analog, se obt ¸ine T
1
(x) = 1 +x ¸si T
2
(x) = 1 +x +
1
2
x
2
.
45. S˘a se demonstreze c˘a exist˘a funct ¸ii f ∈ (

(R) care nu se pot
dezvolta ˆın serie Taylor.
Solut ¸ie
Un exemplu uzual este funct ¸ia
f : R → R, f(x) =

e

1
x
2
dac˘a x = 0
0 dac˘a x = 0
Atunci f ∈ (

(R) ¸si ˆın plus funct ¸ia f ¸si toate derivatele ei ˆın 0 sunt nule:
f
(n)
(0) = 0, ∀n ∈ N. Dac˘a funct ¸ia s-ar putea dezvolta ˆın serie Mc Laurin
ˆıntr-o vecin˘atate 1 a originii, atunci
f(x) = f(0) +
f

(0)
1!
x +
f

(0)
2!
x
2
+.... = 0, ∀x ∈ 1,
contradict ¸ie: evident, funct ¸ia f nu se anuleaz˘aˆın alte puncteˆın afara originii.
46. Folosind dezvolt˘ari limitate s˘a se calculeze urm˘atoarele limite:
a. lim
x→0
1 −cos x
2
x
2
sin x
2
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 93
b. lim
x→0
ln(1 + 2x) −sin 2x + 2x
2
x
3
Solut ¸ie
a. Consider˘am funct ¸iile f(x) = 1 − cos x
2
¸si g(x) = sin x
2
pe care le dez-
volt˘am in jurul lui 0. Obt ¸inem:
f

(x) = 2xsin x
2
⇒ f

(0) = 0
f

(x) = 2 sin x
2
+ 4x
2
cos x
2
⇒ f

(0) = 0
f

(x) = 12xcos x
2
−8x
3
sin x
2
⇒ f

(0) = 0
f
(4)
(x) = 12 cos x
2
−48x
2
sin x
2
−16x
4
cos x
2
⇒ f
(4)
(0) = 12
g

(x) = 2xcos x
2
⇒ g

(0) = 0
g

(x) = 2 cos x
2
−4x
2
sinx
2
⇒ g

(0) = 2
Not˘am 0(x
k
) orice expresie care verific˘a egalitatea lim
x→0
0(x
k
)
x
k
= 0. Rezult˘a
lim
x→0
1 −cos x
2
x
2
sin x
2
= lim
x→0
12x
4
4!
+ 0(x
4
)
2x
4
2!
+ 0(x
4
)
=
1
2
.
O alt˘a metod˘a const˘aˆın a aplica direct dezvolt˘arile funct ¸iilor sinus ¸si cosinus
(pˆan˘a la gradul al treilea).
b. Consider˘am funct ¸ia f(x) = ln(1 +2x) −sin 2x+2x
2
pe care o dezvolt˘am
in jurul lui 0; pentru aceasta, putem calcula derivatele pˆan˘a la ordinul al
treilea ale funct ¸iei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvolt˘arile funct ¸iilor
logaritm ¸si sinus:
f(x) =
¸
n≥1
(−1)
n+1
2
n
n
x
n

¸
n≥0
(−1)
n
2
n
(2n + 1)!
x
2n+1
+ 2x
2
.
Rezult˘a:
lim
x→0
ln(1 + 2x) −sin 2x + 2x
2
x
3
= lim
x→0
16x
3
3!
+ 0(x
3
)
x
3
=
8
3
.
47. S˘a se calculeze limita: lim
x→0

2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2

Solut ¸ie
Scriem mai ˆıntˆai limita sub forma:
lim
x→0

2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2

= lim
x→0
x
2
+ 2x −2e
x
+ 2
2x
2
(e
x
−1)
.
94 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Consider˘am funct ¸iile f(x) = x
2
+ 2x − 2e
x
+ 2 ¸si g(x) = e
x
− 1 pe care le
dezvolt˘am in jurul lui 0. Proced˘am ca ˆın exercit ¸iul precedent ¸si obt ¸inem :
lim
x→0

2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2

= lim
x→0

x
3
3
+ 0(x
3
)
2x
3
+ 0(x
3
)
= −
1
6
.
S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
integralele
(exercit ¸iile 48-51):
48.
1
2
0
sinx
x
dx.
Solut ¸ie
Se dezvolt˘a integrantul ˆın serie de puteri ˆın jurul lui 0, se integreaz˘a termen
cu termen ¸si se aproximeaz˘a seria alternat˘a rezultat˘a:
1
2
0
sinx
x
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)!(2n + 1)2
2n+1
.
49.
1
2
0
ln(1 +x)
x
dx.
Solut ¸ie
Se procedeaz˘a analog; rezult˘a:
1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
2
2
n
.
50.
1
3
0
arctg
x
dx.
Solut ¸ie
Analog, se obt ¸ine:
1
3
0
arctg
x
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)
2
3
2n+1
.
51.

1
0
e
−x
2
dx.
Solut ¸ie
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 95
Analog, rezult˘a:

1
0
e
−x
2
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
n!(2n + 1)
.
3.4 Serii de puteri, funct ¸ii elementare
S˘a se calculeze raza de convergent ¸˘a ¸si mult ¸imea de convergent ¸˘a ˆın
R pentru urm˘atoarele serii de puteri (exercit ¸iile 52-62):
52.

¸
n=0
x
n
Solut ¸ie
Fie R raza de convergent ¸˘a: R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergent˘a pe (−1, 1) ¸si divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) . Evident,
seria este uniform convergent˘a pe orice interval ˆınchis [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie divergent˘a.
53.

¸
n=1
n
n
x
n
Solut ¸ie
Fie R raza de convergent ¸˘a: R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergent˘a pe (−1, 1) ¸si divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) . Evident,
seria este uniform convergent˘a pe orice interval ˆınchis [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie divergent˘a.
54.

¸
n=1
(−1)
n+1
x
n
n
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este absolut convergent˘a pe (−1, 1), diver-
gent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x = −1 se obt ¸ine seria

¸
n=1
−1
n
care este divergent˘a, iar pentru x = 1 se
obt ¸ine seria

¸
n=1
(−1)
n+1
n
care este o serie convergent˘a.
55.

¸
n=1
n
n
x
n
n!
96 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= lim
n→∞
n
n
(n + 1)!
n!(n + 1)
n+1
= lim
n→∞

n
n + 1

n
=
1
e
.
Seria este absolut convergent˘a pe


1
e
,
1
e

¸si divergent˘a pe
(−∞, −
1
e
)
¸
(
1
e
, ∞) . Seria este uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < e . Dac˘a
x ∈


1
e
,
1
e
¸
se obt ¸ine o serie divergent˘a (criteriul raportului).
56.

¸
n=1
x
n
n
p
, p ∈ R
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria este absolut convergent˘a pentru x ∈ (−1, 1),
divergent˘a pentru x ∈ (−∞, −1)
¸
(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤
r < 1. Dac˘a x = −1 se obt ¸ine seria

¸
n=1
(−1)
n
n
p
care este divergent˘a pentru
p ≤ 0 ¸si convergent˘a pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obt ¸ine seria

¸
n=1
1
n
p
care este divergent˘a pentru p ≤ 1 ¸si convergent˘a pentru p > 1. Prin urmare
mult ¸imea de convergent ¸˘a este:
[−1, 1] dac˘a p > 1,
[−1, 1) dac˘a p ∈ (0, 1] ¸si
(−1, 1) dac˘a p ≤ 0 .
57.

¸
n=1

cos
1
n
n
2
+2
n+2
x
n
Solut ¸ie
R = 1 . Seria este absolut convergent˘ a pe (−1, 1), divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞)
¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1. Dac˘a x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie
divergent˘a (se aplic˘a criteriul necesar).
58.

¸
n=1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
x
n
, a > 0
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 1. Seria este absolut convergent˘a pe (−1, 1),
divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1.
Dac˘a x = 1 obt ¸inem seria
¸
n≥1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 97
Cu criteriul Raabe-Duhamel obt ¸inem:
lim
n→∞
n

a
n
a
n+1
−1

= a.
Seria este divergent˘a pentru a < 1 ¸si convergent˘a pentru a > 1; dac˘a a = 1
seria este seria armonic˘a (divergent˘a). Dac˘a x = −1 se obt ¸ine o serie con-
vergent˘a (cu criteriul lui Leibniz).
59.

¸
n=1
(x −1)
2n
n 9
n
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 3. Seria este absolut convergent˘a pe (−2, 4),
divergent˘a pe (−∞, −2)
¸
(4, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x −1[ ≤ r < 3.
Dac˘a x ∈ ¦−2, 4¦ se obt ¸ine seria armonic˘a.
60.

¸
n=1
(x + 3)
n
n
2
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 1. Seria este absolut convergent˘a pe (−4, −2),
divergent˘a pe (−∞, −4)
¸
(−2, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x+3[ ≤ r < 1.
Dac˘a x ∈ ¦−4, −2¦ se obt ¸in seriile
¸
n≥1
(±1)
n
n
2
care sunt absolut convergente.
61.

¸
n=1
(−1)
n−1
n
(x −2)
2n
Solut ¸ie
R = 1. Seria este absolut convergent˘a pentru (x −2)
2
< 1, adic˘a x ∈ (1, 3);
seria este divergent˘a pentru x ∈ (−∞, 1)
¸
(3, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe
(x − 2)
2
≤ r < 1. Dac˘a x ∈ ¦1, 3¦ se obt ¸ine seria
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
care este
convergent˘a.
62.

¸
n=1
(−1)
n+1
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
(x −1)
n
Solut ¸ie
R =
9
4
. Seria este absolut convergent˘a pentru [x − 1[ <
9
4
, adic˘a x ∈


5
4
,
13
4

; seria este divergent˘a pentru x ∈

−∞, −
5
4

¸

13
4
, ∞

; seria este
uniform convergent˘a pe [x − 1[ ≤ r <
9
4
. Dac˘a x = −
5
4
se obt ¸ine se-
ria −
¸
n≥1

9
4

n
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
care este divergent˘a (criteriul necesar), iar dac˘a
98 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
x =
13
4
se obt ¸ine seria
¸
n≥1
(−1)
n+1

9
4

n
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
care este divergent˘a.
ˆ
In exercit ¸iile 63-68, s˘a se studieze convergent ¸a urm˘atoarelor
serii de funct ¸ii
63.

¸
n=0
ln
n
x, x > 0
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a t = ln x se obt ¸ine o serie de puteri cu raza de
convergent ¸˘a R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria de puteri este absolut convergent˘a
pentru t ∈ (−1, 1) ¸si divergent˘a pentru t ∈ (−∞, −1)
¸
(1, ∞). Rezult˘a c˘a
seria init ¸ial˘a este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈

1
e
, e

. Evident, seria
este uniform convergent˘a pe [e
−r
, e
r
], ∀r < 1.
64.

¸
n=1

1 +
1
n

−n
2
e
−nx
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a t = e
−x
> 0 se obt ¸ine o serie de puteri avˆand raza
de convergent ¸˘a R = lim
n→∞
n

1 +
1
n

n
2
= e. Seria este absolut convergent˘a
pentru t ∈ (0, e), deci pentru x > −1 ¸si divergent˘a pentru t ∈ (e, ∞), adic˘a
x < −1 . Evident seria este uniform convergent˘a pe x ≥ r ,∀r > −1. Dac˘a
x = −1 se obt ¸ine o serie divergent˘a (se poate aplica criteriul necesar):

1 +
1
n

−n
2
e
n
=

1 +
1
n

−n
e

n
≥ 1.
65.
¸
n≥1
1
n!x
n
Solut ¸ie
Fie y = x
−1
; seria de puteri
¸
n≥1
1
n!
y
n
are raza de convergent ¸˘a R = ∞, deci
seria init ¸ial˘a converge pentru orice x = 0.
66.
¸
n≥0
(−1)
n+1
e
−nsinx
Solut ¸ie
Fie y = e
−sinx
; seria de puteri
¸
n≥0
(−1)
n+1
y
n
are raza de convergent ¸˘a R = 1
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 99
¸si converge dac˘a ¸si numai dac˘a y ∈ (−1, 1). Rezult˘a c˘a seria init ¸ial˘a converge
dac˘a ¸si numai dac˘a sinx > 0, adic˘a
x ∈
¸
k∈Z
(2kπ, (2k + 1)π).
67.
¸
n≥1
(−1)
n
n
sin
n
x
Solut ¸ie
Fie y = sin x; seria
¸
n≥1
(−1)
n
n
y
n
converge dac˘a ¸si numai dac˘a y ∈ (−1, 1],
deci seria init ¸ial˘a converge dac˘a ¸si numai dac˘a x = (4k −1)
π
2
, ∀k ∈ Z.
68.
¸
n≥0

x
lnx

n
, x > 0
Solut ¸ie
Fie y =
x
lnx
; seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a [y[ < 1, sau echivalent,
x < [ ln x[. Fie ξ ∈ (0, 1) solut ¸ia unic˘a a ecuat ¸iei x = −ln x. Seria converge
dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ (0, ξ).
S˘a se g˘aseasc˘a raza de convergent ¸˘a ¸si mult ¸imea de convergent ¸˘a
ˆın C pentru urm˘atoarele serii de puteri (exercit ¸iile 69-73):
69.
¸
n≥1
z
n
n
p
, z ∈ C
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este 1. Seria este absolut convergent˘a pentru orice
[z[ < 1 ¸si divergent˘a pentru [z[ > 1. Cazurile z = ±1 au fost studiate ˆın
exercit ¸iul 11. Fie z = e
it
, t = kπ, k ∈ Z. Dac˘a p ≤ 0, seria este diver-
gent˘a (criteriul necesar); dac˘a p > 1, seria este absolut convergent˘a. Dac˘a
p ∈ (0, 1], seria este convergent˘a (p˘art ¸ile real˘a ¸si imaginar˘a sunt convergente
- se aplic˘a criteriul Abel-Dirichlet).
70.

¸
n=0
i
n
z
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1. Dac˘a [z[ = 1
¸sirul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergent˘a .
71.

¸
n=0
(1 +ni)z
n
,z ∈ C
100 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1 . Dac˘a [z[ = 1
¸sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergent˘a.
72.

¸
n=0
(z −2i)
n
n 3
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 3, deci discul de absolut convergent ¸˘a este [z−2i[ < 3 . Dac˘a [z−2i[ = 3,
deci z −2i = 3e

se obt ¸ine seria
¸
n≥1
e
inθ
n
care a fost studiat˘a ˆın capitolul 1,
exercit ¸iul 42.
73.

¸
n=0
(−1)
n
z
n+1
n + 1
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1. Dac˘a
[z[ = 1, z = e

se obt ¸ine seria
¸
n≥1
(−1)
n+1
e
inθ
n
. Dac˘a z = −1, seria este
divergent˘a ( seria armonic˘a); pentru z = −1 seria este convergent˘a (criteriul
Abel-Dirichlet).
S˘a se calculeze sumele seriilor de funct ¸ii (exercit ¸iile 74-80) :
74.
¸
n≥0
x
2n
Solut ¸ie
¸
n≥0
x
2n
=
¸
n≥0
(x
2
)
n
=
1
1 −x
2
, ∀ [x[ < 1..
75.

¸
n=0
(−1)
n
x
2n+1
2n + 1
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este 1. Fie S(x) suma seriei date. Seria derivatelor are
aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu seria init ¸ial˘a ¸si suma ei este egal˘a cu derivata
sumei. Calcul˘am:
S

(x) =
¸
n≥0
(−1)
n
(x
2
)
n
=
1
1 +x
2
, ∀ [x[ < 1.
Rezult˘a S(x) = arctgx +C. Din S(0) = 0, rezult˘a C = 0.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 101
76.

¸
n=0
(n + 1)x
n
Solut ¸ie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a (R = 1) ¸si suma ei este egal˘a cu o primitiv˘a a sumei seriei date.
Integrˆand seria termen cu termen se obt ¸ine:

x
0
S(x)dx =
¸
n≥0
x
n+1
=
x
1 −x
, ∀ [x[ < 1.
Rezult˘a S(x) =
1
(1 −x)
2
.
77.

¸
n=0
n
n + 1

x
2

n
Solut ¸ie
Seria converge pentru x ∈ (−2, 2) ¸si fie S(x) suma seriei. Dac˘a x = 0, atunci
S(0) = 0; fie x ∈ (−2, 2) ` ¦0¦;
S(x) =
¸
n≥0

x
2

n

¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n
=
2
2 −x

2
x
¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n+1
.
Suma ultimei serii (pe care o not˘am cu T(x)) se calculeaz˘a prin derivare
T

(x) =

¸
¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n+1
¸

=
1
2
¸
n≥0

x
2

n
=
1
2(1 −
x
2
)
=
1
2 −x
.
Rezult˘a:
T(x) =
¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n+1
= C −ln(2 −x).
Din T(0) = 0 rezult˘a C = ln 2.
ˆ
In concluzie rezult˘a:
S(x) =
2
2 −x

2
x
ln
2
2 −x
, ∀x ∈ (−2, 2), x = 0 ¸si S(0) = 0.
78.

¸
n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n−1
Solut ¸ie
102 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Seria este absolut convergent˘a pentru x ∈ (−1, 1). Dac˘a x = 0 suma este
8
3
;
fie x ∈ (−1, 1) ` ¦0¦. Coeficientul
(n + 1)
3
n(n + 2)
se descompune ˆın fract ¸ii simple:
(n + 1)
3
n(n + 2)
= n + 1 +
1
2n
+
1
2(n + 2)
.
Rezult˘a (pentru x ∈ (−1, 1) ` ¦0¦):

¸
n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n−1
=
¸
n≥1
x
n−1
+
¸
n≥1
nx
n−1
+
¸
n≥1
1
2n
x
n−1
+
¸
n≥1
1
2(n + 2)
x
n−1
=
=
1
1 −x
+
¸
n≥1
(x
n
)

+
1
2x
¸
n≥1

x
0
x
n−1
dx +
1
2x
3
¸
n≥1

x
0
x
n+1
dx =
=
1
1 −x
+

¸
¸
n≥1
x
n
¸

+
1
2x

x
0

¸
¸
n≥1
x
n−1
¸

dx +
1
2x
3

x
0

¸
¸
n≥1
x
n+1
¸

dx =
=
1
1 −x
+

x
1 −x

+
1
2x

x
0

1
1 −x

dx +
1
2x
3

x
0

x
2
1 −x

dx =
=
1
1 −x
+
1
(1 −x)
2
+
1
2x
ln
1
1 −x
+
1
2x
3

−x −
x
2
2
+ ln
1
1 −x

.
79.
¸
n≥1
nx
−n
Solut ¸ie
Se face substitut ¸ia y = x
−1
, x = 0. Suma seriei (de puteri)
¸
n≥1
ny
n
se
calculeaz˘a prin derivarea seriei
¸
n≥1
y
n
¸si apoi ˆınmult ¸ire cu y; rezult˘a:
¸
n≥1
ny
n
=
y
(1 −y)
2
, ∀ y ∈ (−1, 1).
Rezult˘a:
¸
n≥0
nx
−n
=
x
(x −1)
2
, ∀ x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞).
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 103
80.
¸
n≥1
(4n −3)x
−(4n−3)
Solut ¸ie
Se procedeaz˘a analog cu exercit ¸iul precedent.
81. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero
funct ¸ia f(x) = arcsinx ¸si apoi s˘a se demonstreze
1 +
¸
n≥1
1 3 5... (2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
=
π
2
.
Solut ¸ie
Dezvolt˘am ˆın serie derivata funct ¸iei arcsin (folosim seria binomial˘a petru
exponentul α = −
1
2
):
(arcsinx)

=
1

1 −x
2
= 1 +
¸
n≥1
1 3 5... (2n −1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, ∀ [x[ < 1.
Integrˆand termen cu termen (de la 0 la x), obt ¸inem:
arcsinx = x +
¸
n≥1
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, ∀ x ∈ [−1, 1].
Convergent ¸a ˆın punctele ±1 se stabile¸ste cu criteriul lui Leibniz.
Suma seriei numerice din enunt ¸ este arcsin(1) =
π
2
.
82. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸ia
f(x) = ln

x +

1 +x
2

¸si apoi s˘a se demonstreze:
1 +
¸
n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
= ln(1 +

2).
Solut ¸ie
Proced˘am analog cu exercit ¸iul anterior:

ln(x +

1 +x
2

=
1

1 +x
2
=
= 1 +
¸
n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, ∀ [x[ < 1.
Rezult˘a dezvoltarea:
ln(x +

1 +x
2
) =
104 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
= x +
¸
n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, ∀x ∈ [−1, 1].
ˆ
In particular pentru x = 1 obt ¸inem suma seriei date: ln(1 +

2).
Folosind serii de puteri s˘a se calculeze sumele urm˘atoarelor
serii de numere (exercit ¸iile 83-90):
83.
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
Solut ¸ie
Suma este ln 2.
84.
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
Solut ¸ie
Suma este arctg1 =
π
4
.
85.
¸
n≥0
(−1)
n
2
2n
n!
Solut ¸ie
Suma este e

1
4
.
86.
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)3
n
Solut ¸ie
Suma este

3 arctg(
1

3
) =
π

3
6
.
87.

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
Solut ¸ie
Fie dezvoltarea:
arctg x =

¸
n=0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
∀x ∈ (−1, 1).
Primitiva care se anuleaz˘a ˆın 0 este:

x
0
arctgx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 105
Calculˆand (prin p˘art ¸i) integrala, rezult˘a:
xarctgx −
1
2
ln(x
2
+ 1) =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
,
deci suma cerut˘a este
π
4

1
2
ln 2.
88.

¸
n=0
n + 1
4
n
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a a seriei

¸
n=0
(n + 1)x
n
este 1 ¸si

¸
n=0
(n + 1)x
n
=

¸
n=0
(x
n+1
)

=


¸
n=0
x
n+1

=
=

x
1 −x

=
1
(1 −x)
2
, ∀ x ∈ (−1, 1).
ˆ
In particular, pentru x =
1
4
rezult˘a

¸
n=0
n + 1
4
n
=
16
9
.
89.
¸
n≥1
(−1)
n
(2n + 1)
2
Solut ¸ie
Din dezvoltarea funct ¸iei arctg:
arctgx =
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
, ∀ x ∈ [−1, 1],
rezult˘a

1
0
arctgx
x
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)
2
.
Valoarea acestei integrale (constanta lui Catalan) este aproximativ 0, 91596.
90.
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
Solut ¸ie
Seria de puteri
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
x
3n+1
converge pentru orice x ∈ (−1, 1]; integrˆand
106 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
termen cu termen, se obt ¸ine:
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
= lim
x→1
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
x
3n+1
=
= lim
x→1

x
0
¸
n≥0
(−1)
n
x
3n
dx = lim
x→1

x
0
dx
1 +x
3
=
= lim
x→1

1
6
ln
(x + 1)
2
x
2
−x + 1
+
1

3
arctg
2x −1

3
+
π

3
18

=
1
3
ln 2 +
π

3
9
.
Capitolul 4
Funct ¸ii diferent ¸iabile
4.1 Not ¸iuni teoretice
Derivate part ¸iale, diferent ¸ial˘a
Fie D o submult ¸ime deschis˘a ˆın R
n
¸si fie f : D → R. Fie a ∈ D ¸si s ∈ R
n
un versor arbitrar. Se spune c˘a f este derivabil˘a ˆın punctul a dup˘a direct ¸ia
s dac˘a exist˘a ˆın R limita:
lim
t→0
f(a +ts) −f(a)
t
.
Dac˘a exist˘a, aceast˘a limit˘a se noteaz˘a
df
ds
(a) ¸si se nume¸ste derivata lui f
dup˘a s ˆın punctul a. Se spune c˘a f are derivat˘a part ¸ial˘a ˆın punctul a
ˆın raport cu variabila x
k
dac˘a exist˘a
df
de
k
(a), care ˆın acest caz se noteaz˘a
∂f
∂x
k
(a). Funct ¸ia f se zice derivabil˘a part ¸ial pe D dac˘a pentru orice a ∈ D
¸si pentru orice k ∈ ¦1, 2, .., n¦ exist˘a
∂f
∂x
k
(a). Funct ¸iile
∂f
∂x
k
: D → R
se numesc derivatele part ¸iale ale lui f. Funct ¸ia f se zice de clas˘a C
1
pe D
(se noteaz˘a f ∈ C
1
(D)) dac˘a toate derivatele part ¸iale
∂f
∂x
k
exist˘a ¸si sunt
funct ¸ii continue pe D.
Presupunem c˘a f ∈ C
1
(D); pentru orice a ∈ D, vectorul
grad
a
f =

∂f
∂x
1
(a),
∂f
∂x
2
(a), ...,
∂f
∂x
n
(a)

107
108 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
se nume¸ste gradientul lui f ˆın punctul a. Are loc formula:
df
ds
(a) = s grad
a
f, ∀ s ∈ R
n
.
Fie F : D → R
m
, F = (f
1
, f
2
, .., f
m
). Presupunˆand c˘a exist˘a toate
derivatele part ¸iale
∂f
i
∂x
j
(a), se poate defini matricea jacobian˘a a aplicat ¸iei F
ˆın punctul a prin:
J
F
(a) =

∂f
i
∂x
j
(a)

1≤i≤m,1≤j≤n
.
Dac˘a m = n, atunci matricea este p˘atratic˘a ¸si determinantul ei se nume¸ste
jacobianul funct ¸iilor f
1
, f
2
, .., f
n
ˆın punctul a ¸si se noteaz˘a
det (J
F
(a)) =
D(f
1
, f
2
, .., f
n
)
D(x
1
, x
2
, .., x
n
)
.
Funct ¸ia F se nume¸ste de clas˘a C
1
pe mult ¸imea D dac˘a toate componen-
tele sale, f
1
, .., f
m
sunt de clas˘a C
1
.
Diferent ¸iala
Aplicat ¸ia F : D → R
m
se nume¸ste diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a ∈ D dac˘a
exist˘a o aplicat ¸ie liniar˘a DF(a) : R
n
→ R
m
astfel ˆıncˆat
lim
x→a
F(x) −F(a) −DF(a)(x −a)
| x −a |
= 0.
Dac˘a exist˘a, aplicat ¸ia DF(a) se nume¸ste diferent ¸iala lui F ˆın punctul a.
Leg˘atura dintre derivate part ¸iale ¸si diferent ¸ial˘a
i. Dac˘a F este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a atunci F este derivabil˘a part ¸ial ˆın
a.
ˆ
In acest caz, matricea (ˆın baza canonic˘a) a aplicat ¸iei liniare DF(a) este
matricea jacobian˘a a lui F ˆın a, deci
DF(a)x = J
F
(a)x
T
, ∀x ∈ R
n
.
Dac˘a f : D → R este diferent ¸iabil˘a ˆın a ∈ D, atunci
Df(a) : R
n
→ R,
Df(a)(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
∂f
∂x
1
(a)x
1
+
∂f
∂x
2
(a)x
2
+... +
∂f
∂x
n
(a)x
n
,
sau, notˆand cu dx
j
proiect ¸ia pe componenta j, diferent ¸iala se scrie sub forma:
Df(a) =
∂f
∂x
1
(a)dx
1
+
∂f
∂x
2
(a)dx
2
+... +
∂f
∂x
n
(a)dx
n
.
4.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 109
ii. Dac˘a F ∈ C
1
(D) atunci F este diferent ¸iabil˘a ˆın orice a ∈ D.
Diferent ¸iala funct ¸iei compuse
Fie A ⊆ R
n
¸si B ⊆ R
m
dou˘a mult ¸imi deschise ¸si fie F : A → B,
G : B → R
k
. Dac˘a F este diferent ¸iabil˘a ˆın a ∈ A ¸si G este diferent ¸iabil˘a ˆın
b = F(a) ∈ B atunci compunerea G◦ F este diferent ¸iabil˘a ˆın a ¸si
D(G◦ F)(a) = DG(b) ◦ DF(a).
Relat ¸ia dintre matricele jacobiene asociate este
J
G◦F
(a) = J
G
(b)J
F
(a).
Derivate part ¸iale de ordin superior
Funct ¸ia f : D → R se nume¸ste de clas˘a C
2
pe D dac˘a f ∈ C
1
(D) ¸si
∂f
∂x
k
∈ C
1
(D), ∀k ∈ ¦1, 2, .., n¦. Funct ¸iile

∂x
j

∂f
∂x
k

se numesc derivatele
part ¸iale de ordinul al doilea ¸si se noteaz˘a

2
f
∂x
j
∂x
k
.
ˆ
In cazul particular j = k,
se folose¸ste notat ¸ia

2
f
∂x
2
k
.
Teorema de simetrie a lui Schwartz
Dac˘a f ∈ C
2
(D), atunci

2
f
∂x
j
∂x
k
(a) =

2
f
∂x
k
∂x
j
(a), ∀j, k ∈ ¦1, 2, .., n¦, ∀a ∈ D.
Diferent ¸iala a doua
Fie f ∈ C
2
(D) ¸si a ∈ D. Matricea hessian˘a a lui f ˆın a este matricea
(simetric˘a)
H
f
(a) =


2
f
∂x
i
∂x
j

1≤i,j≤n
.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın punctul a este forma p˘atratic˘a
D
2
f(a) : R
n
→ R, D
2
f(a)(h
1
, h
2
, .., h
n
) =
n
¸
i=1
n
¸
j=1

2
f
∂x
i
∂x
j
(a)h
i
h
j
.
Polinomul Taylor
Fie D o submult ¸ime deschis˘a din R
n
, fie f : D → R o funct ¸ie de clas˘a (
m
¸si
fie a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) ∈ D. Not˘am
∆f(a) = Df(a)(x −a) =
n
¸
k=0
∂f
∂x
k
(a)(x
k
−a
k
).
110 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Puterea simbolic˘a [∆f(a)]
(k)
se define¸ste ca fiind puterea k a polinomului
∆f(a) cu convent ¸iile

∂f
∂x
1
(a)

p
1

∂f
∂x
2
(a)

p
2
...

∂f
∂x
n
(a)

pn
=

k
f
∂x
p
1
1
∂x
p
2
2
...∂x
pn
n
(a),
∀ p
1
, p
2
, ...p
n
∈ ¦0, 1, ..., k¦ astfel ˆıncˆat p
1
+p
2
+...p
n
= k.
Polinomul Taylor de gradul m asociat funct ¸iei f ˆın punctul a este, prin
definit ¸ie:
T
m
(f, a)(x) = f(a) +
1
1!
∆f(a) +
1
2!
[∆f(a)]
(2)
+... +
1
m!
[∆f(a)]
(m)
, ∀x ∈ D,
iar restul de ordin m este R
m
(f, a)(x) = f(x) −T
m
(f, a)(x).
De exemplu, dac˘a n = 2, (a
1
, a
2
) = (a, b), atunci:
T
1
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x −a)
∂f
∂x
(a, b) + (y −b)
∂f
∂y
(a, b),
T
2
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x −a)
∂f
∂x
(a, b) + (y −b)
∂f
∂y
(a, b)+
+
1
2!

(x −a)
2

2
f
∂x
2
(a, b) + 2(x −a)(y −b)

2
f
∂x∂y
(a, b) + (y −b)
2

2
f
∂y
2
(a, b)

.
ˆ
In general, pentru m ∈ N:
T
m
(f, (a, b))(x, y) =
m
¸
k=0
1
k!
[∆f(a, b)]
(k)
,
unde
[∆f(a, b)]
(k)
=
k
¸
i=0
C
i
k
(x −a)
k−i
(y −b)
i

k
f
∂x
k−i
∂y
i
(a, b).
Polinoamele T
1
(f, a) ¸si T
2
(f, a) se numesc aproximarea liniar˘a ¸si, respectiv,
aproximarea p˘atratic˘a a funct ¸iei f ˆın jurul punctului a.
Formula lui Taylor
ˆ
In condit ¸iile de mai sus, fie r > 0 astfel ˆıncˆat B(a, r) ⊆ D. Atunci, pentru
orice x ∈ B(a, r), exist˘a ξ ∈ [a, x] astfel ˆıncˆat
f(x) = T
m
(f, a) +
1
m!
[∆f(ξ)]
(m)
.
ˆ
In particular, rezult˘a c˘a
lim
x→a
R
m
(f, a)(x)
| x −a |
m
= 0.
4.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 111
Extreme locale
Fie D o submult ¸ime deschis˘a ˆın R
n
¸si f : D → R. Un punct a ∈ D se
nume¸ste punct de extrem local pentru funct ¸ia f dac˘a exist˘a o vecin˘atate
V ⊆ D a punctului a astfel ˆıncˆat f(x) −f(a) ≤ 0, ∀x ∈ V (maxim local) sau
f(x) −f(a) ≥ 0, ∀x ∈ V (minim local).
Un punct a ∈ D se nume¸ste punct critic al lui f dac˘a f este diferent ¸iabil˘a
ˆın a ¸si Df(a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notat ¸iile de mai sus, dac˘a a ∈ D este punct de extrem local pentru f ¸si
funct ¸ia f este diferent ¸iabil˘a ˆın a, atunci a este punct critic al lui f.
Condit ¸ii suficiente de extrem local
Fie f ∈ C
2
(D) ¸si fie a ∈ D un punct critic pentru f. Dac˘a forma p˘atratic˘a
D
2
f(a) este pozitiv definit˘a (respectiv negativ definit˘a) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f. Dac˘a matricea hessian˘a are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorfisme
Fie A, B doi deschi¸si din R
n
. O aplicat ¸ie f : A → B se nume¸ste difeomor-
fism dac˘a este bijectiv˘a, de clas˘a C
1
¸si cu inversa de clas˘a C
1
.
Teorema funct ¸iei inverse
Dac˘a intr-un punct a ∈ A diferent ¸iala Df(a) este izomorfism liniar (sau,
echivalent, det (J
f
(a)) = 0), atunci f este difeomorfism local ˆın jurul lui
a, adic˘a exist˘a V vecin˘atate a lui a ¸si W vecin˘atate a lui f(a) astfel ˆıncˆat
restrict ¸ia f : V → W s˘a fie difeomorfism.
Teorema funct ¸iilor implicite
Fie A ⊆ R
n
¸si B ⊆ R
m
dou˘a mult ¸imi deschise.
Not˘am x = (x
1
, x
2
, .., x
n
) ∈ A, y = (y
1
, y
2
, .., y
m
) ∈ B ¸si (x, y) ∈ AB.
Fie F : A B → R
m
, F(x, y) = (f
1
(x, y), f
2
(x, y), .., f
m
(x, y)) o funct ¸ie de
clas˘a C
1
. Fie (a, b) ∈ AB astfel ˆıncˆat
F(a, b) = 0 ¸si
D(f
1
, f
2
, .., f
m
)
D(y
1
, y
2
, .., y
m
)
= 0.
Atunci exist˘a V ⊆ A vecin˘atate deschis˘a a lui a ¸si W ⊆ B vecin˘atate deschis˘a
a lui b ¸si o unic˘a funct ¸ie φ : V → W cu propriet˘at ¸ile:
φ ∈ C
1
(V ), φ(a) = b ¸si F(x, φ(x)) = 0, ∀x ∈ V.
112 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Extreme cu leg˘aturi
Fie M ⊆ R
p
o submult ¸ime nevid˘a ¸si a ∈ M. Fie f o funct ¸ie definit˘a pe o
vecin˘atate a lui a. Se spune c˘a punctul a este punct de extrem pentru f
cu leg˘atura M (sau extrem condit ¸ionat) dac˘a a este punct de extrem local
pentru restrict ¸ia lui f la M, sau, echivalent, dac˘a exist˘a V o vecin˘atate a
lui a astfel ˆıncˆat
f(x) ≤ f(a) sau f(x) ≥ f(a), ∀ x ∈ V ∩ M.
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Fie D o submult ¸ime deschis˘a din R
n+m
¸si fie f : D → R o funct ¸ie de clas˘a
C
1
(D). Not˘am D ÷ (x, y) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, y
1
, y
2
, ..., y
m
) variabilele din D.
Fie g
k
: D → R, ∀k ∈ ¦1, 2, ..., m¦ funct ¸ii de clas˘a C
1
(D) ¸si fie
M = ¦(x, y) ∈ D [ g
k
(x, y) = 0, ∀ 1 ≤ k ≤ m¦.
Dac˘a (a, b) ∈ M este punct de extrem local pentru f cu leg˘atura M astfel
ˆıncˆat
D(g
1
, g
2
, ..., g
m
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
m
)
(a, b) = 0,
atunci exist˘a λ = (λ
1
, λ
2
, ..., λ
m
) ∈ R
m
astfel ˆıncˆat (a, b) s˘a fie punct critic
al funct ¸iei
F(x, y, λ) = f(x, y) +λ
1
g
1
(x, y) +λ
2
g
2
(x, y) +... +λ
m
g
m
(x, y),
sau, echivalent, (a, b) este solut ¸ie a sistemului de n + 2m ecuat ¸ii cu n + 2m
necunoscute:
∂F
∂x
j
= 0,
∂F
∂y
k
= 0, g
k
= 0, ∀j ∈ ¦1, 2, ..., n¦, ∀k ∈ ¦1, 2, ..., m¦.
4.2 Derivate part ¸iale ¸si diferent ¸iala
1. Fie f : R
2
→ R, f(x, y) = 2x
3
y − e
x
2
. S˘a se calculeze, cu definit ¸ia,
derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui f ˆın punctele (0, 0) ¸si (−1, 1).
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a f este continu˘aˆın cele dou˘a puncte. Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:
∂f
∂x
(0, 0) = lim
x→0
f(x, 0) −f(0, 0)
x
= lim
x→0
−e
x
2
+ 1
x
= 0.
∂f
∂y
(0, 0) = lim
y→0
f(0, y) −f(0, 0)
y
= 0.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 113
∂f
∂x
(−1, 1) = lim
x→−1
f(x, 1) −f(−1, 1)
x + 1
= lim
x→−1
2x
3
−e
x
2
+ 2 +e
x + 1
= 6 + 2e.
∂f
∂y
(−1, 1) = lim
y→1
f(−1, y) −f(−1, 1)
y −1
= −2.
2. a. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine pentru
funct ¸ia
f(x, y, z) =

x
2
+y
2
+z
2
.
b. Este funct ¸ia g : R
2
→ R, g(x, y) = x

x
2
+y
2
de clas˘a (
1
(R
2
) ?
Solut ¸ie
a. Aplicˆand definit ¸ia, se obt ¸ine:
lim
x→0
f(x, 0, 0) −f(0, 0, 0)
x
= lim
x→0
[x[
x
.
Limita de mai sus nu exist˘a, deci funct ¸ia f nu are derivate part ¸iale ˆın origine.
b. Pentru orice (x, y) = (0, 0), avem:
∂g
∂x
(x, y) =
2x
2
+y
2

x
2
+y
2
,
∂g
∂y
(x, y) =
xy

x
2
+y
2
.
ˆ
In origine derivatele part ¸iale exist˘a ¸si sunt nule:
∂g
∂x
(0, 0) = lim
x→0
x[x[
x
= 0,
∂g
∂y
(0, 0) = 0.
Verific˘am dac˘a derivatele part ¸iale sunt continue (ˆın origine):
lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂x
(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
2x
2
+y
2

x
2
+y
2
= 0,
deoarece

2x
2
+y
2

x
2
+y
2

≤ 2

x
2
+y
2
;
lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂y
(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
xy

x
2
+y
2
= 0,
deoarece

xy

x
2
+y
2

x
2
+y
2
. Rezult˘a c˘a f ∈ (
1
(R
2
).
3. Folosind definit ¸ia, s˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul al
doilea ale funct ¸iilor urm˘atoare, ˆın punctele indicate:
114 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
a. f : R
2
→ R, f(x, y) =

x
2
+y
2
ˆın (1, 0) ¸si (1, 1).
b. g : R
3
→ r, g(x, y, z) = xe
yz
ˆın (0, 0, 0) ¸si (1, 1, 1).
Solut ¸ie
a. Se calculeaz˘a mai ˆıntˆai derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆıntr-un punct
arbitrar (x, y) = (0, 0):
∂f
∂x
(x, y) =
x

x
2
+y
2
,
∂f
∂y
(x, y) =
y

x
2
+y
2
.
Calcul˘am acum derivatele part ¸iale de ordinul al doilea (cu definit ¸ia):

2
f
∂x
2
(1, 0) = lim
x→1
∂f
∂x
(x, 0) −
∂f
∂x
(1, 0)
x −1
= lim
x→1
x

x
2
−1
x −1
= 0.

2
f
∂y
2
(1, 0) = lim
y→0
∂f
∂y
(1, y) −
∂f
∂y
(1, 0)
y
= lim
y→0
y
y

1 +y
2
= 1.

2
f
∂x∂y
(1, 0) = lim
x→1
∂f
∂y
(x, 0) −
∂f
∂y
(1, 0)
x −1
= 0.

2
f
∂y∂x
(1, 0) = lim
y→0
∂f
∂x
(1, y) −
∂f
∂x
(1, 0)
y
= lim
y→0
1

1+y
2
−1
y
= 0.
Analog se calculeaz˘a ¸si ˆın punctul (1, 1).
b. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆıntr-un punct arbitrar sunt:
∂g
∂x
(x, y, z) = e
yz
,
∂g
∂y
(x, y, z) = xze
yz
,
∂g
∂z
(x, y, z) = xye
yz
.
ˆ
In (0, 0, 0) toate derivatele part ¸iale de ordinul al doilea sunt nule.
ˆ
In punctul
(1, 1, 1), avem:

2
g
∂x
2
(1, 1, 1) = 0,

2
g
∂y∂x
(1, 1, 1) = e =

2
g
∂z∂x
(1, 1, 1),
celelalte calculˆandu-se analog.
4. Fie f : R
3
→ R
2
, f(x, y, z) = (x
2
− yz, y
2
− z
2
). S˘a se calculeze,
folosind definit ¸ia, derivata dup˘a direct ¸ia h = (
1
3
,
2
3
,
2
3
) a funct ¸iei f ˆın punctul
(x, y, z) = (1, 1, 2).
Solut ¸ie
Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:
df
dh
(1, 1, 2) = lim
t→0
f

(1, 1, 2) +t(
1
3
,
2
3
,
2
3
)

−f(1, 1, 2)
t
=
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 115
= lim
t→0

−1 −
4
3
t −
1
3
t
2
, −3 −
4
3
t

−(−1, −3)
t
=


4
3
, −
4
3

.
5. Fie f : R
3
→ R
2
, f(x, y, z) = (x
3
−y
3
, x
3
+ y
3
+ z
3
). S˘a se calculeze
derivata dup˘a direct ¸ia h =
1

6
(1, −1, 2) a lui f ˆın punctul (1, −1, 1).
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia (ca ˆın exercit ¸iul precedent).
6. S˘a se calculeze laplacianul urm˘atoarelor funct ¸ii:
a. f : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R, f(x, y) = ln(x
2
+y
2
).
b. g : R
3
` ¦(0, 0, 0)¦ → R, g(x, y, z) = ln(x
2
+y
2
+z
2
).
c. h : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R, h(x, y) =
1

x
2
+y
2
.
d. k : R
3
` ¦(0, 0, 0)¦ → R, k(x, y, z) =
1

x
2
+y
2
+z
2
.
Solut ¸ie
Laplacianul unei funct ¸ii f de n variabile, este, prin definit ¸ie:
∆f =

2
f
∂x
2
1
+

2
f
∂x
2
2
+... +

2
f
∂x
2
n
.
O funct ¸ie al c˘arei laplacian este nul se nume¸ste funct ¸ie armonic˘a.
a. Calcul˘am derivatele part ¸iale:
∂f
∂x
(x, y) =
2x
x
2
+y
2
,
∂f
∂y
(x, y) =
2y
x
2
+y
2

2
f
∂x
2
(x, y) =
2y
2
−2x
2
(x
2
+y
2
)
2
,

2
f
∂y
2
(x, y) =
2x
2
−2y
2
(x
2
+y
2
)
2
,
¸si deci ∆f = 0.
b. Derivatele part ¸iale:
∂g
∂x
(x, y, z) =
2x
x
2
+y
2
+z
2
,
116 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE

2
g
∂x
2
(x, y, z) =
2y
2
+ 2z
2
−2x
2
(x
2
+y
2
+z
2
)
2
,
¸si deci ∆g =
2
x
2
+y
2
+z
2
.
c. Derivatele part ¸iale:
∂h
∂x
(x, y) =
−x

(x
2
+y
2
)
3
,

2
h
∂x
2
(x, y) =
2x
2
−y
2

(x
2
+y
2
)
5
,
¸si deci ∆h =
1

(x
2
+y
2
)
3
.
d. Derivatele part ¸iale:
∂k
∂x
(x, y, z) =
−x

(x
2
+y
2
+z
2
)
3
,

2
k
∂x
2
(x, y, z) =
2x
2
−y
2
−z
2

(x
2
+y
2
+z
2
)
5
,
¸si deci ∆k = 0.
7. S˘a se calculeze laplacianul funct ¸iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)
−1
.
b. g(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
−1
.
Solut ¸ie
a.

2
f
∂x
2
(x, y) =
6x
2
−2y
2
(x
2
+y
2
)
3
, deci ∆f = 4(x
2
+y
2
)
−2
.
b.

2
g
∂x
2
(x, y, z) =
6x
2
−2(y
2
+z
2
)
(x
2
+y
2
+z
2
)
3
, deci ∆g = 2(x
2
+y
2
+z
2
)
−2
.
8. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
S˘a se demonstreze c˘a f este continu˘ a, are derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
ˆın orice punct ¸si nu este diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
Solut ¸ie
Din inegalitatea: [f(x, y)[ ≤ [x[ rezult˘a lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0, deci funct ¸ia
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 117
este continu˘a. Este evident c˘a ˆın orice punct (x, y) = (0, 0) funct ¸ia are
derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai; studiind existent ¸a lorˆın origine (cu definit ¸ia),
obt ¸inem:
∂f
∂x
(0, 0) =
∂f
∂y
(0, 0) = 0.
Demonstr˘am acum c˘a f nu este diferent ¸iabil˘a ˆın origine; dac˘a ar fi, atunci
diferent ¸iala sa ar fi aplicat ¸ia identic nul˘a deoarece:
df(0, 0)(x, y) =
∂f
∂x
(0, 0)x +
∂f
∂y
(0, 0)y = 0.
Din definit ¸ia diferent ¸iabilit˘at ¸ii ar trebui ca:
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) −f(0, 0) −df(0, 0)(x, y)

x
2
+y
2
= lim
(x,y)→(0,)
xy
x
2
+y
2
= 0,
contradict ¸ie cu faptul c˘a aceast˘a limit˘a nu exist˘a. (se pot folosi coordonatele
polare).
9. S˘a se studieze continuitatea ¸si existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine
pentru funct ¸iile:
a. f(x, y) =

x
3
−y

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =

x
3
−y
2

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
.
Solut ¸ie
a. lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
3
−y

x
2
+y
2
=
= lim
ρ→0
ρ(ρ
2
cos
3
ϕ −sinϕ)
ρ
= −sinϕ,
deci funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine.
Studiem acum existent ¸a derivatelor part ¸iale:
lim
x→0
f(x, 0) −f(0, 0)
x
= lim
x→0
x
3
x[x[
= 0,
lim
y→0
f(0, y) −f(0, 0)
y
= lim
y→0
−y
y [y[
= −∞,
deci f nu este derivabil˘a part ¸ial ˆın raport cu y ˆın origine.
b. Din inegalitatea: [f(x, y)[ ≤

x
2
+y
2
, rezult˘a c˘a funct ¸ia g este continu˘a
118 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
ˆın origine.
Studiem acum existent ¸a derivatelor part ¸iale:
lim
x→0
g(x, 0) −g(0, 0)
x
= lim
x→0
x
2
[x[
= 0,
lim
y→0
g(0, y) −g(0, 0)
y
= lim
y→0
−y
[y[
.
Ultima limit˘a nu exist˘a, deci g nu este derivabil˘a part ¸ial ˆın raport cu y ˆın
origine.
10. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele funct ¸ii sunt diferent ¸iabile ˆın orig-
ine dar nu sunt de clas˘a (
1
:
a. f(x, y) =

(x
2
+y
2
) sin
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =

xy
2

x
2
+y
4
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
c. h(x, y, z) =

xy
2
z

x
2
+y
4
+z
2
dac˘a (x, y, z) = (0, 0, 0)
0 dac˘a (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ¸ie
a. Calculˆand derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai, se obt ¸ine:
∂f
∂x
(x, y) =

2xsin
1
x
2
+y
2

2x
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
∂f
∂y
(x, y) =

2y sin
1
x
2
+y
2

2y
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Derivatele part ¸iale sunt continue ˆın orice punct (x, y) = (0, 0), dar ˆın orig-
ine nu sunt continue deoarece lim
(x,y)→(0,0)
∂f
∂x
(x, y) nu exist˘a (se pot folosi
coordonatele polare). Am demonstrat deci c˘a f nu este de clas˘a (
1
pe R
2
.
Studiem diferent ¸iabilitatea ˆın origine (ˆın rest, derivatele part ¸iale fiind con-
tinue, funct ¸ia este diferent ¸iabil˘a):
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) −f(0, 0) −df(0, 0)(x, y)

x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)

x
2
+y
2
sin
1
x
2
+y
2
= 0,
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 119
deci f este diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
b.
ˆ
In puncte (x, y) = (0, 0) derivatele part ¸iale sunt:
∂g
∂x
(x, y) =
y
6
(x
2
+y
4
)

x
2
+y
4
.,
∂g
∂y
(x, y) =
2xy
5
(x
2
+y
4
)

x
2
+y
4
.
Evident, (cu definit ¸ia), ˆın origine derivatele part ¸iale sunt nule.
Derivatele part ¸iale nu sunt continue ˆın origine; demonstr˘am pentru
∂g
∂x
:
lim
x→0
∂g
∂x
(x, 0) = 0,
lim
y→0
∂g
∂x
(y
2
, y) =
1
2
,
deci lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂x
nu exist˘a.
Demonstr˘am c˘a g este diferent ¸iabil˘a ˆın origine:
lim
(x,y)→(0,0)
g(x, y) −g(0, 0)

x
2
+y
2
= lim
(x,y)→(0,0)
xy
2

x
2
+y
4

x
2
+y
2
= 0,
deoarece:

x

x
2
+y
4

≤ 1 ¸si
lim
(x,y)→(0,0)
y
2

x
2
+y
2
= 0.
c. L˘as˘am ca exercit ¸iu faptul c˘a h nu este de clas˘a (
1
; demonstr˘am c˘a h este
diferent ¸iabil˘a ˆın origine. Derivatele part ¸iale ˆın origine sunt toate nule (se
aplic˘a definit ¸ia); diferent ¸iabilitatea:
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) −f(0, 0, 0)

x
2
+y
2
+z
2
=
= lim
(x,y,z)→(0,0,0)
xy
2
z

x
2
+y
4
+z
2

x
2
+y
2
+z
2
= 0,
deoarece:

xz

x
2
+y
4
+z
2

≤ 1 ¸si
120 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
y
2

x
2
+y
2
+z
2
= 0.
11. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele funct ¸ii nu sunt continue ˆın orig-
ine, totu¸si au derivate partiale ˆın acest punct.
a. f(x, y) =

xy
2
x
2
+y
4
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =

e

x
2
y
2
+
y
2
x
2

dac˘a xy = 0
0 dac˘a xy = 0
Solut ¸ie
a. Pentru a demonstra c˘a funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine, se pot con-
sidera ¸sirurile: (x
n
, y
n
) = (
1
n
2
,
1
n
) → (0, 0) ¸si (x

n
, y

n
) = (
1
n
,
1
n
) → (0, 0);
atunci:
lim
n→∞
f(x
n
, y
n
) =
1
2
,
lim
n→∞
f(x

n
, y

n
) = 0.
Derivatele part ¸iale:
∂f
∂x
(0, 0) =
∂f
∂y
(0, 0) = 0.
b. Pentru a demonstra c˘a funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine, calcul˘am:
lim
x→0
g(x, mx) = lim
x→0
e

x
2
(mx)
2
+
(mx)
2
x
2

= e

1
m
2
+m
2

,
deci limita nu exist˘a (depinde de m).
Derivatele part ¸iale ˆın origine sunt ambele nule (rezult˘a direct din definit ¸ia
funct ¸iei).
12. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
Solut ¸ie
a. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai sunt:
∂f
∂x
(x, y) =

y sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
+
4x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 121
∂f
∂y
(x, y) =

xsin
x
2
−y
2
x
2
+y
2

4y
2
x
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Se demonstreaz˘a c˘a
∂f
∂x
¸si
∂f
∂y
sunt continue, deci f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. Evident, funct ¸ia are derivate part ¸iale de ordinul al doilea ˆın orice punct
(x, y) = (0, 0); studiem existent ¸a derivatelor mixte ˆın origine (cu definit ¸ia):

2
f
∂x∂y
(0, 0) = lim
x→0
xsin 1
x
= sin 1;

2
f
∂y∂x
(0, 0) = lim
y→0
y sin(−1)
y
= −sin 1.
Funct ¸ia nu este de clas˘a (
2
pe R
2
; dac˘a ar fi fost, atunci, conform teoremei
de simetrie a lui Schwartz, cele dou˘a derivate mixte de ordinul al doilea ar
fi trebuit s˘a fie egale.
13. Fie funct ¸ia: f(x, y) =

xy
3
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
Solut ¸ie
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai sunt:
∂f
∂x
(x, y) =

y
5
−x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
∂f
∂x
(x, y) =

3x
3
y
2
+xy
4
(x
2
+y
2
)
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ˆın origine:

2
f
∂x∂y
(0, 0) = lim
x→0
∂f
∂y
(x, 0)
x
= 0,

2
f
∂y∂x
(0, 0) = lim
y→0
∂f
∂x
(0, y)
y
= 1,
deci funct ¸ia nu este de clas˘a C
2
(R
2
).
14. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ¸si a diferent ¸ialei ˆın orig-
ine pentru funct ¸ia: f(x, y) =

xy
2
−yx
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
122 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Funct ¸ia are derivate part ¸iale ˆın orice punct, dar nu este diferent ¸iabil˘a ˆın
origine.
15. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = x
2
+ yz − xy ¸si a = (1, 1, 2). S˘a se
determine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este maxim.
Solut ¸ie
df
ds
(a) = s grad
a
f =| s | | grad
a
f | cos
¯
(s, grad
a
f) =
=| grad
a
f | cos
¯
(s, grad
a
f).
Deci maximul se obt ¸ine atunci cˆand s are aceea¸si direct ¸ie ¸si acela¸si sens cu
grad
a
f. Rezult˘a: grad
a
f = (1, 1, 1) ⇒ s =
1

3
(1, 1, 1).
16. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = xy
2
− 2xyz ¸si a = (2, 1, 1). S˘a se
determine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este minim.
Solut ¸ie
Repetˆand rationamentul din exercit ¸iul anterior, rezult˘a c˘a minimul se obt ¸ine
atunci cˆand s are aceea¸si direct ¸ie ¸si sens opus cu grad
a
f.
Rezult˘a: grad
a
f = (−1, 0, −4) ⇒ s =
1

17
(1, 0, 4).
17. S˘a se calculeze jacobienii transform˘arilor ˆın coordonate polare, cilin-
drice ¸si sferice.
Solut ¸ie
Transformarea ˆın coordonate polare este:
(x, y) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ), (ρ, ϕ) ∈ (0, ∞) (0, 2π).
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar (ρ, ϕ) este:
D(x, y)
D(ρ, ϕ)
= det

cos ϕ −ρ sin ϕ
sinϕ ρ cos ϕ

= ρ
Transformarea ˆın coordonate cilindrice este
(x, y, z) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ, z), (ρ, ϕ, z) ∈ (0, ∞) (0, 2π) R.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 123
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(ρ, ϕ, z)
= det

¸
¸
cos ϕ −ρ sin ϕ 0
sin ϕ ρ cos ϕ 0
0 0 1
¸

= ρ.
Transformarea ˆın coordonate sferice este
(x, y, z) = (ρ sin θ cos ϕ, ρ sin θ sinϕ, ρ cos θ), (ρ, θ, ϕ) ∈ (0, ∞)(0, π)(0, 2π).
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(ρ, θ, ϕ)
= det

¸
¸
sinθ cos ϕ ρ cos θ cos ϕ −ρ sin θ sinϕ
sin θ sinϕ ρ cos θ sin ϕ ρ sinθ cos ϕ
cos θ −ρ sin θ 0
¸

= ρ
2
sin θ.
18. Fie funct ¸ia f : R
2
→ R, f(x, y) = e
x+y
. S˘a se scrie polinomul Taylor
de gradul n asociat funct ¸iei f ˆın punctele (0, 0) ¸si (1, −1).
Solut ¸ie
Fie m, k ∈ N, k ≤ m ≤ n. Se calculeaz˘a

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(x, y) = e
x+y
¸si deci

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(0, 0) = 1,

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(1, −1) = 1.
Rezult˘a
T
n
(f, (0, 0))(x, y) = 1 +
1
1!
(x +y) +
1
2!
(x +y)
2
+... +
1
n!
(x +y)
n
.
T
n
(f, (1, −1))(x, y) = 1 +
1
1!
((x −1) + (y + 1))+
+
1
2!
((x −1)
2
+ 2(x −1)(y + 1) + (y + 1)
2
) +.. +
1
n!
((x −1) + (y + 1))
n
=
= T
n
(f, (0, 0)).
19. S˘a se calculeze aproximarea liniar˘a ˆın jurul originii a funct ¸iei
f(x, y, z) =

x + 1
(y + 1)(z + 1)
124 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
∂f
∂x
(0, 0, 0) =
1
2
,
∂f
∂y
(0, 0, 0) =
∂f
∂z
(0, 0, 0) = −
1
2
.
Aproximarea cerut˘a este polinomul Taylor de gradul ˆıntˆai:
T
1
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 +
1
2
(x −y −z).
20. S˘a se calculeze aproximativ

1, 01
3

0, 97 , folosind polinomul Taylor
de gradul 2 asociat funct ¸iei f(x, y) =

x
3

y ˆın punctul (1, 1).
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
∂f
∂x
(1, 1) =
1
2
,
∂f
∂y
(1, 1) =
1
3
,

2
f
∂x
2
(1, 1) = −
1
4
,

2
f
∂x∂y
(1, 1) =
1
6
,

2
f
∂y
2
(1, 1) = −
2
9
.
Aproximarea de ordinul 2 a funct ¸iei f ˆın jurul punctului (1, 1) este
f(1 +h, 1 +k) ≈ f(1, 1) +
1
1!

∂f
∂x
(1, 1)h +
∂f
∂y
(1, 1)k

+
+
1
2!


2
f
∂x
2
(1, 1)h
2
+ 2

2
f
∂x∂y
(1, 1)hk +

2
f
∂y
2
(1, 1)k
2

.
ˆ
In particular pentru h = 0, 1 ¸si k = −0, 3, obt ¸inem valoarea aproximativ˘a
cerut˘a.
21. S˘a se determine aproximarea liniar˘a a funct ¸iei f(x, y) = x
2
e
x
2
+y
2
ˆın
jurul punctului (1, −1).
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a polinomul Taylor de gradul ˆıntˆai.
22. S˘a se calculeze aproximativ e
−0,2 4

1, 02.
Solut ¸ie
Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat funct ¸iei
f(x, y) = e
x
4

y.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 125
23. S˘a se determine polinomul Taylor de gradul n al funct ¸iei
f(x, y) = e
2x+y
ˆın origine.
Solut ¸ie
Derivatele part ¸iale de ordinul k sunt:

k
f
∂x
k−j
∂y
j
(x, y) = 2
k−j
e
2x+y
, ∀ j ∈ ¦0, 1, ..., k¦.
Rezult˘a:
1
k!
k
¸
j=0
C
j
k

k
f
∂x
k−j
∂y
j
(0, 0)x
k−j
y
j
=
1
k!
k
¸
j=0
C
j
k
2
k−j
x
k−j
y
j
,
deci polinomul Taylor de gradul n ˆın origine este:
T
n
(f, (0, 0))(x, y) =
n
¸
k=0
1
k!
k
¸
j=0
C
j
k
2
k−j
x
k−j
y
j
.
24. S˘a se determine polinomul Taylor de gradul n al funct ¸iei
f(x, y, z) = e
x+y+z
ˆın origine.
Solut ¸ie
Analog cu exercit ¸iul anterior:

m
f
∂x
i
y
j
z
k
(x, y, z) = e
x+y+z
, ∀ m = i +j +k.
Rezult˘a:
T
n
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) =
n
¸
k=0
1
k!
(x +y +z)
k
.
25. S˘a se calculeze diferent ¸ialele funct ¸iilor:
a. f : R
2
` ¦(x, y) [ x = 0¦, f(x, y) = arctg
y
x
.
b. g : R
2
` ¦(x, y) [ y = 0¦, g(x, y) = −arctg
x
y
.
Solut ¸ie
ˆ
Intr-un punct (x, y) ∈ R
2
`¦(x, y) [ xy = 0¦, din domeniul comun al funct ¸iilor
f ¸si g diferent ¸ialele sunt egale:
df(x, y) = dg(x, y) = −
y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
126 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
4.3 Diferent ¸iala funct ¸iei compuse
26. Fie f ∈ (
2
(R
2
) ¸si fie g : R
2
→ R, g(x, y) = f(x
2
+ y
2
, x
2
−y
2
). S˘a se
calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ¸si al doilea ale funct ¸iei g.
Solut ¸ie
Fie u = x
2
+y
2
¸si v = x
2
−y
2
; derivatele part ¸iale ale funct ¸iilor u ¸si v sunt:
∂u
∂x
= 2x,
∂u
∂y
= 2y,
∂v
∂x
= 2x,
∂v
∂y
= −2y. Rezult˘a:
∂g
∂x
=
∂f
∂u
∂u
∂x
+
∂f
∂v
∂v
∂x
= 2x

∂f
∂u
+
∂f
∂v

∂g
∂y
=
∂f
∂u
∂u
∂y
+
∂f
∂v
∂v
∂y
= 2y

∂f
∂u

∂f
∂v

.
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea:

2
g
∂x
2
=

∂x

∂g
∂x

=

∂x

2x

∂f
∂u
+
∂f
∂v

=
= 2

∂f
∂u
+
∂f
∂v

+ 2x


2
f
∂u
2
∂u
∂x
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂x
+

2
f
∂u∂v
∂u
∂x
+

2
f
∂v
2
∂v
∂x

=
= 2

∂f
∂u
+
∂f
∂v

+ 4x
2


2
f
∂u
2
+ 2

2
f
∂u∂v
+

2
f
∂v
2

.

2
g
∂x∂y
=

2
g
∂y∂x
=

∂y

∂g
∂x

=

∂y

2x

∂f
∂u
+
∂f
∂v

=
= 2x


2
f
∂u
2
∂u
∂y
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂y
+

2
f
∂u∂v
∂u
∂y
+

2
f
∂v
2
∂v
∂y

= 4xy


2
f
∂u
2


2
f
∂v
2

.

2
g
∂y
2
=

∂y

∂g
∂y

=

∂y

2y

∂f
∂u

∂f
∂v

=
= 2

∂f
∂u

∂f
∂v

+ 2y


2
f
∂u
2
∂u
∂y
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂y


2
f
∂u∂v
∂u
∂y


2
f
∂v
2
∂v
∂y

=
= 2

∂f
∂u

∂f
∂v

+ 4y
2


2
f
∂u
2
−2

2
f
∂u∂v
+

2
f
∂v
2

.
27. Fie r =

x
2
+y
2
+z
2
¸si fie f ∈ (
1
(R). S˘a se calculeze laplacianul
funct ¸iilor g(x, y, z) = f

1
r

¸si h(x, y, z) = f(r).
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 127
Solut ¸ie
Calcul˘am mai ˆıntˆai:

∂x

1
r

=
−x
r
3
,

∂x
(r) =
x
r
Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei g:
∂g
∂x
= f

1
r


x
r
3

,

2
g
∂x
2
= f

1
r


x
r
3

2
−f

1
r

3x
2
−r
2
r
5

Rezult˘a ∆g =
1
r
4
f

1
r

. Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei h:
∂h
∂x
= f

(r)
x
r
,

2
h
∂x
2
= f

(r)
x
2
r
2
+f

(r)
r
2
−x
2
r
3
,
deci ∆h = f

(r) +
2
r
f

(r).
28. Dac˘a f ∈ (
2
(R
3
) ¸si u(x, y) = f(x
2
+y
2
, x
2
−y
2
, 2xy) s˘a se calculeze
derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ale funct ¸iei u.
Solut ¸ie
Fie p = x
2
+y
2
, q = x
2
−y
2
¸si r = 2xy.
∂u
∂x
=
∂f
∂p
∂p
∂x
+
∂f
∂q
∂q
∂x
+
∂f
∂r
∂r
∂x
= 2x
∂f
∂p
+ 2x
∂f
∂q
+ 2y
∂f
∂r
∂u
∂y
=
∂f
∂p
∂p
∂y
+
∂f
∂q
∂q
∂y
+
∂f
∂r
∂r
∂y
= 2y
∂f
∂p
−2y
∂f
∂q
+ 2x
∂f
∂r

2
u
∂x
2
= 2
∂f
∂p
+ 2x


2
f
∂p
2
∂p
∂x
+

2
f
∂p∂q
∂q
∂x
+

2
f
∂p∂r
∂r
∂x

+ 2
∂f
∂q
+
+2x


2
f
∂q∂p
∂p
∂x
+

2
f
∂q
2
∂q
∂x

+
+2x


2
f
∂q∂r
∂r
∂x

+ 2y


2
f
∂r∂p
∂p
∂x
+

2
f
∂r∂q
∂q
∂x
+

2
f
∂r
2
∂r
∂x

=
= 4x
2


2
f
∂p
2
+

2
f
∂q
2
+ 2

2
f
∂p∂q

+4xy


2
f
∂p∂r
+

2
f
∂q∂r

+4y
2

2
f
∂r
2
+2
∂f
∂p
+2
∂f
∂q

2
u
∂x∂y
= 4xy


2
f
∂p
2


2
f
∂q
2
+

2
f
∂r
2

+ 4(x
2
+y
2
)

2
f
∂p∂r
+
128 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
+4(x
2
−y
2
)

2
f
∂q∂r
+ 2
∂f
∂r

2
u
∂y
2
= 4y
2


2
f
∂p
2
+

2
f
∂q
2
−2

2
f
∂p∂q

+ 4xy


2
f
∂p∂r


2
f
∂q∂r

+
+4x
2

2
f
∂r
2
+ 2
∂f
∂p
−2
∂f
∂q
.
29. Fie a ∈ R ¸si fie g ¸si h dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe R. S˘a se demon-
streze c˘a f(x, y) = g(x −ay) +h(x +ay) verific˘a ecuat ¸ia coardei vibrante:

2
f
∂y
2
−a
2

2
f
∂x
2
= 0.
Solut ¸ie Calcul direct.
30. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia u(x, y) = f(x
2
− y
2
) este
armonic˘a pe R
2
.
Solut ¸ie
O funct ¸ie este armonic˘a dac˘a satisface relat ¸ia

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
= 0.
∂u
∂x
= 2xf

(x
2
−y
2
) ;

2
u
∂x
2
= 2f

(x
2
−y
2
) + 4x
2
f

(x
2
−y
2
).
∂u
∂y
= −2yf

(x
2
−y
2
) ;

2
u
∂y
2
= −2f

(x
2
−y
2
) + 4y
2
f

(x
2
−y
2
)
ˆ
Inlocuind ˆın

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
= 0, rezult˘a 4(x
2
+ y
2
)f

(x
2
− y
2
) = 0; ˆın final se
obt ¸ine f(t) = at +b, cu a, b ∈ R arbitrar fixate.
31. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia v(x, y) = f(
y
x
) este armonic˘a.
Solut ¸ie
∂v
∂x
= −
y
x
2
f

(
y
x
) ;

2
v
∂x
2
=
2y
x
3
f

(
y
x
) +
y
2
x
4
f

(
y
x
)
∂v
∂y
=
1
x
f

(
y
x
) ;

2
v
∂y
2
=
1
x
2
f

(
y
x
).
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia dat˘a, rezult˘a:
x
2
+y
2
x
4
f

(
y
x
) +
2y
x
3
f

(
y
x
) = 0.
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 129
Notˆand t =
y
x
se obt ¸ine (dup˘a calcule):
f

(t)
f

(t)
=
−2t
t
2
+ 1
,
¸si deci
f(t) = a arctg(t) +b
cu a, b ∈ R arbitrar fixate.
32. S˘a se demonstreze c˘a laplacianul ˆın coordonate polare este:
∆f =

2
f
∂ρ
2
+
1
ρ
2

2
f
∂ϕ
2
+
1
ρ
∂f
∂ρ
.
Solut ¸ie
Fie f ∈ C
2
(R
2
), x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ.
∂x
∂ρ
= cos ϕ,
∂x
∂ϕ
= −ρ sin ϕ,
∂y
∂ρ
= sin ϕ,
∂y
∂ϕ
= ρ cos ϕ.
∂f
∂ρ
=
∂f
∂x
∂x
∂ρ
+
∂f
∂y
∂y
∂ρ
=
∂f
∂x
cos ϕ +
∂f
∂y
sin ϕ
∂f
∂ϕ
=
∂f
∂x
∂x
∂ϕ
+
∂f
∂y
∂y
∂ϕ
=
∂f
∂x
(−ρ sin ϕ) +
∂f
∂y
ρ cos ϕ.
Rezolvˆand sistemul, (ˆın necunoscutele
∂f
∂x
¸si
∂f
∂y
), rezult˘a:
∂f
∂x
=
∂f
∂ρ
cos ϕ −
∂f
∂ϕ
sinϕ
ρ
,
∂f
∂y
=
∂f
∂ρ
sin ϕ +
∂f
∂ϕ
cos ϕ
ρ
.

2
f
∂x
2
=

∂x

∂f
∂x

= cos ϕ

∂ρ

∂f
∂x


sin ϕ
ρ

∂ϕ

∂f
∂x

=
=

2
f
∂ρ
2
cos
2
ϕ −2

2
f
∂ρ∂ϕ
sin ϕcos ϕ
ρ
+

2
f
∂ϕ
2
sin
2
ϕ
ρ
2
+
∂f
∂ρ
sin
2
ϕ
ρ
+
+2
∂f
∂ϕ
sinϕcos ϕ
ρ
2
.

2
f
∂y
2
=

2
f
∂ρ
2
sin
2
ϕ + 2

2
f
∂ρ∂ϕ
sin ϕcos ϕ
ρ
+

2
f
∂ϕ
2
cos
2
ϕ
ρ
2
+
∂f
∂ρ
cos
2
ϕ
ρ

−2
∂f
∂ϕ
sinϕcos ϕ
ρ
2
.
130 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
ˆ
In concluzie:
∆f =

2
f
∂ρ
2
+
1
ρ
2

2
f
∂ϕ
2
+
1
ρ
∂f
∂ρ
.
33. Fie ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a x
2
d
2
y
dx
2
+ x
dy
dx
+ 2y = 0. Ce devine ecuat ¸ia
dac˘a se face schimbarea de variabile (x, y) → (t, y), unde x = e
t
?
Solut ¸ie
Calcul˘am
dy
dx
¸si
d
2
y
dx
2
ˆın funct ¸ie de
dy
dt
¸si
d
2
y
dt
2
. Din x = e
t
, rezult˘a t = ln x ¸si
deci
dt
dx
=
1
x
= e
−t
; rezult˘a:
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
=
dy
dt
e
−t
,
d
2
y
dx
2
=
d
dx

dy
dt
e
−t

=
d
dt

dy
dt
e
−t

dt
dx
= e
−2t

d
2
y
dt
2

dy
dt

.
Ecuat ¸ia devine:
d
2
y
dt
2
+ 2y = 0.
34. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia z(x, y) = xy +xe
y
x
verific˘a ecuat ¸ia
x
∂z
∂x
+
∂z
∂y
= xy +z.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z.
35. Ce devine ecuat ¸ia x
2
y

+ 2xy

+
1
x
2
y = 0 dac˘a se face schimbarea
de variabile (x, y) → (t, y), unde t =
1
x
.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
= −
1
x
2
dy
dt
= −t
2
dy
dt
, etc.
36. Ce devine ecuat ¸ia x
2

2
z
∂x
2
−y
2

2
z
∂y
2
= 0 prin schimbarea de variabile
(x, y) → (u, v), unde u = xy, v =
x
y
.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a:
∂z
∂x
=
∂z
∂u
∂u
∂x
+
∂z
∂v
∂v
∂x
= y
∂z
∂u
+
1
y
∂z
∂v
, etc.
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 131
37. S˘a se determine funct ¸iile z = z(x, y) care verific˘a ecuat ¸ia
x
2
∂z
∂x
+y
2
∂z
∂y
= z
2
,
folosind schimbarea de variabile:
(x, y, z) → (u, v, w), unde, u = x, v =
1
y

1
x
, w =
1
z

1
x
.
Solut ¸ie
O metod˘a const˘a ˆın a calcula mai ˆıntˆai x, y ¸si z ˆın funct ¸ie de u, v ¸si w; se
obt ¸ine:
x = u, y =
u
uv + 1
, z =
u
uw + 1
.
Se calculeaz˘a acum derivatele part ¸iale ale lui u ¸si v ˆın raport cu x ¸si y:
∂u
∂x
= 1,
∂u
∂y
= 0,
∂v
∂x
=
1
x
2
=
1
u
2
,
∂v
∂y
= −
1
y
2
= −

uv + 1
u

2
.
∂z
∂x
=

∂x

u
uw + 1

=

∂u

u
uw + 1

∂u
∂x
+

∂v

u
uw + 1

∂v
∂x
=
=
1 −u
2 ∂w
∂u

∂w
∂v
(uw + 1)
2
.
∂z
∂y
=

∂y

u
uw + 1

=

∂u

u
uw + 1

∂u
∂y
+

∂v

u
uw + 1

∂v
∂y
=
=

uv + 1
uw + 1

2
∂w
∂v
.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a, se obt ¸ine:
∂w
∂u
= 0. Rezult˘a deci c˘a w este o
funct ¸ie constant˘a ˆın raport cu variabila u, deci w = f(v), unde f este o
funct ¸ie arbitrar˘a de clas˘a (
1
pe R. Rezult˘a
1
z

1
x
= f

1
y

1
x

,
deci
z(x, y) =
x
1 +xf

1
y

1
x
.
O alt˘a metod˘a const˘a ˆın a calcula:
∂w
∂x
= −
1
z
2
∂z
∂x
+
1
x
2
,
∂w
∂y
= −
1
z
2
∂z
∂y
132 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
¸si deci
∂z
∂x
= −z
2
∂w
∂x
+
z
2
x
2
,
∂z
∂y
= −z
2
∂w
∂y
.
Se calculeaz˘a apoi
∂w
∂x
=
∂w
∂u
∂u
∂x
+
∂w
∂v
∂v
∂x
, etc.
38. Fie f ∈ C
1
(R) ¸si n ∈ N. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia
z(x, y) = x
n
f

y
x
2

verific˘a ecuat ¸ia:
x
∂z
∂x
+ 2y
∂z
∂y
= nz.
Solut ¸ie
∂z
∂x
= nx
n−1
f

y
x
2

−2yx
n−3
f

y
x
2

,
∂z
∂y
= x
n−2
f

y
x
2

.
39. O funct ¸ie f : D → R se nume¸ste omogen˘a de grad r pe D dac˘a
f(t(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) = t
r
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), ∀t ∈ R

, ∀(x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ D.
S˘a se arate c˘a orice funct ¸ie omogen˘a de grad r pe R
3
satisface relat ¸iile:
a. x
∂f
∂x
+y
∂f
∂y
+z
∂f
∂z
= rf.
b.

x

∂x
+y

∂y
+z

∂z

2
f = r(r −1)f.
Solut ¸ie
a. Derivˆand ˆın raport cu t relat ¸ia
f(tx, ty, tz) = t
r
f(x, y, z),
rezult˘a:
x
∂f
∂x
(tx, ty, tz) +y
∂f
∂y
(tx, ty, tz) +z
∂f
∂z
(tx, ty, tz) = rt
r−1
f(x, y, z) ()
ˆ
In particular pentru t = 1, se obt ¸ine relat ¸ia de la punctul a.
b. Se deriveaz˘a ˆın continuare relat ¸ia () ˆın raport cu t.
40. Operatori diferent ¸iali
Fie V = Pi +Qj +Rk un cˆamp de vectori de clas˘a (
2
pe un deschis U ⊆ R
3
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 133
¸si f ∈ (
2
(U) (cˆamp scalar). Operatorii diferent ¸iali de ordinul ˆıntˆai sunt
gradientul, divergent ¸a ¸si rotorul, definit ¸i pentru orice a ∈ U astfel:
(gradf)(a) = (∇f)(a) =
∂f
∂x
(a)i +
∂f
∂y
(a)j +
∂f
∂z
(a)k.
(divV )(a) = (∇V )(a) =
∂P
∂x
(a) +
∂Q
∂y
(a) +
∂R
∂z
(a).
(rotV )(a) = (∇V )(a) =
=

∂R
∂y
(a) −
∂Q
∂z
(a)

i +

∂P
∂z
(a) −
∂R
∂x
(a)

j +

∂Q
∂x
(a) −
∂P
∂y
(a)

k.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozit ¸ie ¸si cu
r =

x
2
+y
2
+z
2
norma sa. Evident, r este un cˆamp vectorial, iar r
este un cˆamp scalar.
Pentru orice cˆampuri vectoriale V ¸si W ¸si orice cˆampuri scalare f ¸si g de
clas˘a C
2
, au loc relat ¸iile:
a. grad(fg) = fgradg +ggradf.
b. div(fV ) = fdivV +V gradf.
c. div(V W) = WrotV −V rotW.
d. rot(fV ) = frotV −V gradf.
e. grad(V W) = W rotV +V rotW +
dV
dW
+
W
dV
,
unde,
dV
dW
este derivata dup˘a direct ¸ia W a lui V .
f. rot(V W) = V divW −WdivV +
dV
dW

dW
dV
.
g.
df
da
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
h. gradr
α
= αr
α−2
r, ∀α ∈ R.
i. rot(gradf) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
k. div(gradf) = ∆f =

2
f
∂x
2
+

2
f
∂y
2
+

2
f
∂z
2
.
Solut ¸ie
Calcul direct.
41. S˘a se calculeze divergent ¸a cˆampului vectorial
V = r +
k r
r
4
r,
134 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
unde k este versorul axei Oz, k = (0, 0, 1).
Solut ¸ie
divV = div

r +
k r
r
4
r

= 3 +

k r
r
4

divr +rgrad

k r
r
4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
−4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

k
r
4
−4
(k r)
r
6
r

= 3.
42. S˘a se calculeze rotorul cˆampului vectorial V =
1
r
(k r).
Solut ¸ie
rotV = rot

1
r

k r

=
1
r
rot(k r) −(k r) grad
1
r
=
=
1
r

k divr −r divk +
dk
dr

dr
dk

+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
43. S˘a se verifice c˘a urm˘atoarele transform˘ari sunt difeomorfisme ¸si s˘a
se calculeze jacobianul transform˘arii inverse:
a. F : (0, ∞) (0, 2π) → R
2
` ¦(0, 0)¦, F(ρ, ϕ) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ).
b. G : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R
2
` ¦(0, 0)¦, G(x, y) =

x
x
2
+y
2
,
y
x
2
+y
2

.
Solut ¸ie
a. Fie x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ; atunci
D(x, y)
D(ρ, ϕ)
= ρ = 0, iar iacobianul
transform˘arii inverse este
D(ρ, ϕ)
D(x, y)
=

D(x, y)
D(ρ, ϕ)

−1
=
1
ρ
.
b. Fie u =
x
x
2
+y
2
, v =
y
x
2
+y
2
. Atunci
D(u, v)
D(x, y)
= −
1
(x
2
+y
2
)
2
¸si
D(x, y)
D(u, v)
= −(x
2
+y
2
)
2
.
4.4. EXTREME LOCALE 135
44. Fie aplicat ¸ia
F : ¦(x, y) ∈ R
2
[ x > 0, y > 0¦ → ¦(x, y) ∈ R
2
[ y > 0¦, F(x, y) = (xy, 3y).
S˘a se demonstreze c˘a F este un difeomorfism.
Solut ¸ie
Se demonstreaz˘a c˘a F este bijectiv˘a. Evident, F este de clas˘a (
1
. Iacobianul
intr-un punct arbitrar este 3y = 0, deci F este difeomorfism. Se poate cal-
cula ¸si transformarea invers˘a: F
−1
(x, y) =

3x
y
,
y
2

.
45. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
f : (0, ∞) (0, ∞) → ¦(x, y) ∈ R
2
[ x > 0¦, f(x, y) =

xy,
1
2

y
2
−x
2

este un difeomorfism ¸si s˘a se calculeze inversa.
Solut ¸ie
Faptul c˘a f este difeomorfism local rezult˘a din faptul c˘a iacobianul este
nenul ˆın orice punct: det (J
f
(x, y)) = x
2
+y
2
= 0.
Se arat˘a c˘a f este o biject ¸ie ¸si
f
−1
(x, y) =

¸

x
2
+y
2
−y,
x

x
2
+y
2
−y
¸

.
4.4 Extreme locale
46. S˘a se calculeze extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : R
2
→ R, f(x, y) = x
3
+y
3
−6xy.
b. g : R
2
→ R, g(x, y) = x
3
+ 8y
3
−2xy.
c. h : R
2
→ R, h(x, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice ale funct ¸iei f sunt solut ¸iile sistemului:

∂f
∂x
= 0
∂f
∂y
= 0
, adic˘a

3x
2
−6y = 0
3y
2
−6x = 0
Rezult˘a dou˘a puncte critice: (0, 0) ¸si (2, 2). Pentru a decide dac˘a acestea
136 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
sunt puncte de extrem, se calculeaz˘a matricea hessian˘a (mai ˆıntˆai ˆıntr-un
punct arbitrar):
H
f
(x, y) =

¸

2
f
∂x
2

2
f
∂x∂y

2
f
∂y∂x

2
f
∂y
2
¸

=

6x −6
−6 6y

ˆ
In punctele critice se obt ¸ine:
H
f
(0, 0) =

0 −6
−6 0

¸si H
f
(2, 2) =

12 −6
−6 12

Valorile proprii ale matricei H
f
(0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu
este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei H
f
(2, 2) sunt ambele
strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local.
b. Punctele critice sunt (0, 0) ¸si (
1
3
,
1
6
). Primul nu este punct de extrem, iar
al doilea este punct de minim local.
c. Mult ¸imea punctelor critice este: ¦(0, y) [ y ∈ R¦ ∪ ¦(−1, −
1
3
)¦. Punctul
(−1, −
1
3
) este punct de minim (matricea hessian˘a are valorile proprii pozi-
tive).
ˆ
In punctele (0, y), criteriul cu matricea hessian˘a nu decide (exist˘a o
valoare proprie nul˘a). Se evalueaz˘a semnul diferent ¸ei
f(x, y) −f(0, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adic˘a y > 0), exist˘a un disc (de
raz˘a suficient de mic˘a, de exemplu
y
2
), pe care diferent ¸a f(x, y)−f(0, y) este
pozitiv˘a, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci ˆın origine), diferent ¸a
f(x, y) −f(0, 0) nu p˘astreaz˘a semn constant pe nici o vecin˘atate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
47. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ 2x + 6y −6z, (x, y, z) ∈ R
3
.
b. g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−xy +x −2z, (x, y, z) ∈ R
3
.
c. h(x, y, z) =
1
x
+
x
y
+
y
z
+z, x = 0, y = 0, z = 0.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f are un singur punct critic, (−1, −3, 3). Matricea hessian˘a
are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (−1, −3, 3) este minim
local.
b. Funct ¸ia g are punctul critic (−
2
3
, −
1
3
, 1) care este minim local deoarece
valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.
4.4. EXTREME LOCALE 137
c. Punctele critice sunt (1, 1, 1) ¸si (−1, 1, −1). Matricea hessian˘a ˆıntr-un
punct arbitrar este
H
h
(x, y, z) =

¸
¸
2
x
3

1
y
2
0

1
y
2
2x
y
3

1
z
2
0 −
1
z
2
2y
z
3
¸

Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (−1, 1 −1) este maxim local.
48. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iilor
f : R
2
→ R, f(x, y) = xy ¸si g : R
3
→ R, g(x, y, z) = xyz.
Solut ¸ie
Singurul punct critic al funct ¸iei f este (0, 0) care nu este punct de extrem
deoarece diferent ¸a f(x, y) − f(0, 0) nu p˘astreaz˘a semn constant pe nici o
vecin˘atate a originii. Punctele critice ale funct ¸iei g sunt
(x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), ∀x, y, z ∈ R.
Funct ¸ia nu are puncte de extrem.
49. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : (0, 2π) (0, 2π) → R, f(x, y) = sin xsin y sin(x +y).
b. g : (0, π)
3
→ R, g(x, y, z) = sin x + sin y + sin z −sin(x +y +z).
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt solut ¸iile sistemului:

∂f
∂x
= cos xsiny sin(x +y) + sin xsin y cos(x +y) = sin y sin(2x +y) = 0
∂f
∂y
= sinxcos y sin(x +y) + sin xsin y cos(x +y) = sin xsin(x + 2y) = 0
Rezult˘a punctele critice: (x
1
, y
1
) = (π, π) ¸si (x
2
, y
2
) =

π
3
,
π
3

.
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea:

2
f
∂x
2
= 2 siny cos(2x +y),

2
f
∂y
2
= 2 sinxcos(x + 2y),

2
f
∂x∂y
= sin(2x + 2y).
Punctul (x
2
, y
2
) este maxim local:
rt −s
2
=
138 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
=

2
f
∂x
2

π
3
,
π
3


2
f
∂y
2

π
3
,
π
3


2
f
∂x∂y

π
3
,
π
3

2
=
9
4
> 0, r = −

3 < 0.
ˆ
In punctul (x
1
, y
1
) = (π, π), derivatele part ¸iale de ordinul al doilea sunt nule,
deci trebuie evaluat semnul diferent ¸ei f(x, y)−f(π, π) = sin xsin y sin(x+y)
ˆın jurul punctului (π, π). Se poate face acest lucru fie folosind formula lui
Taylor de ordinul 3, fie direct, observˆand c˘a pentru x < π, y < π diferent ¸a
este negativ˘a, iar pentru puncte x > π, y > π diferent ¸a este pozitiv˘a.
Rezult˘a c˘a (x
1
, y
1
) nu este extrem local.
ˆ
In particular, rezult˘a inegalitatea
sin xsin y sin(x +y) ≤

3
2

3
, ∀x, y ∈ (0, π)
b. Se calculeaz˘a punctele critice ale funct ¸iei g:

∂g
∂x
= cos x −cos(x +y +z) = 0
∂g
∂y
= cos y −cos(x +y +z) = 0
∂g
∂z
= cos z −cos(x +y +z) = 0
deci
cos x = cos y = cos z = cos(x +y +z).
Deoarece funct ¸ia cos este injectiv˘a pe (0, π), rezult˘a x = y = z. Se obt ¸ine
cos x = cos 3x, adic˘a 2 sinxsin 2x = 0, cu singura solut ¸ie x =
π
2
. Rezult˘a
punctul critic (x, y, z) =

π
2
,
π
2
,
π
2

. Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea
sunt:

2
g
∂x
2
= −sin x + sin(x +y +z),

2
g
∂y
2
= −sin y + sin(x +y +z),

2
g
∂z
2
= −sinz + sin(x +y +z),

2
g
∂x∂y
=

2
g
∂y∂z
=

2
g
∂x∂z
= sin(x +y +z).
ˆ
In punctul critic matricea hessian˘a este

¸
¸
−2 −1 −1
−1 −2 −1
−1 −1 −2
¸

. Polinomul car-
acteristic P(λ) = λ
3
+6λ
2
+9λ +4 are toate r˘ad˘acinile strict negative, deci

π
2
,
π
2
,
π
2

este punct de maxim. Se observ˘a c˘a este un maxim global.
4.4. EXTREME LOCALE 139
50. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iilor:
a. f(x, y) = 3xy
2
−x
3
−15x −36x + 9, (x, y) ∈ R
2
.
b. f(x, y) = y
4
−8y
3
+ 18y
2
−8y +x
3
−3x
2
−3x, (x, y) ∈ R
2
.
c. f(x, y) = 4xy −x
4
−y
4
, ∀(x, y) ∈ R
2
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt (x
1
, y
1
) = (2, 3), (x
2
, y
2
) = (−2, −3); nici unul nu
este punct de extrem.
b. Punctele critice sunt
(x
1
, y
1
) = (1+

2, 2), (x
2
, y
2
) = (1+

2, 2+

3), (x
3
, y
3
) = (1+

2, 2−

3),
(x
4
, y
4
) = (1−

2, 2), (x
5
, y
5
) = (1−

2, 2+

3), (x
6
, y
6
) = (1−

2, 2−

3).
Punctele de extrem sunt (x
2
, y
2
), (x
3
, y
3
) (minime) ¸si (x
4
, y
4
) (maxim).
c. Punctele critice sunt (0, 0), (1, 1), (−1, −1); primul nu este punct de ex-
trem, celelalte sunt puncte de maxim.
51. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : (0, ∞) (0, ∞) → R , f(x, y) = 4x
2
+
2
xy
2
+y
2
b. f : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R , f(x, y) =
x+y

x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
) =

1
2
,

2

.
ˆ
In punctul critic matricea hessian˘a este

24 4

2
4

2 8

. ∆
1
= 24 > 0 ¸si

2
= 248−32 > 0 deci

1
2
,

2

este punct de minim local ¸si f

1
2
,

2

= 4.
b. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie punctele critice
(x, x), x ∈ R

Matricea hessian˘a intr-un punct critic este
H
f
(x, x) =

¸
−x
2

2|x|
3
x
2

2|x|
3
x
2

2|x|
3
−x
2

2|x|
3
¸

Dac˘a x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minim ¸si f
min
= −

2; dac˘a x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim ¸si f
max
=

2.
52. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : R
2
→ R, f(x, y) = x
4
+y
4
−2x
2
+ 4xy −2y
2
b. f : R
3
→ R, f(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 3z
2
−xy +yz + 2xz
140 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie punctele critice
(x
1
, y
1
) = (0, 0); (x
2
, y
2
) = (

2, −

2); (x
3
, y
3
) = (−

2,

2)
ˆ
Intr-un punct oarecare matricea hessian˘a este

12x
2
−4 4
4 12y
2
−4

Punctele (

2, −

2); (−

2,

2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este ex-
trem.
b. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 0).
Matricea hessian˘a ˆın punctul critic este

¸
¸
2 −1 2
−1 2 1
2 1 6
¸

.

1
= 2 > 0, ∆
2
= 3 > 0 ¸si ∆
3
= 4 > 0 deci (0, 0, 0) este punct de minim
local strict ¸si f
min
= 0.
53. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
F : R
2
→ R, f(x, y) = x
3
+ 3xy −15x −12y.
Solut ¸ie
Punctele critice sunt (1, 2), (2, 1), (−2, −1); folosind matricea hessian˘a, se
decide natura acestor puncte.
54. S˘a se determine extremele globale ale funct ¸iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)e
−x
2
−y
2
,
b. g(x, y) =
2x+y

x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
Se trece la coordonate polare ¸si se reduce problema la a determina extremele
unor funct ¸ii de o singur˘a variabil˘a real˘a.
55. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
2
z
, definit˘a pentru x > 0, y > 0, z > 0.
Solut ¸ie
Se determin˘a punctele critice ¸si apoi, folosind matricea hessian˘a, se decide
natura lor.
56. S˘a se determine extremele funct ¸iilor:
a. f(x, y) = xy

1 −x
2
−y
2
, definit˘a pentru x
2
+y
2
< 1.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 141
b. g(x, y) = (1 +e
y
) cos x −ye
y
, (x, y) ∈ R
2
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt (0, 0), (

3
3
, ±

3
3
), (


3
3
, ±

3
3
).
b. Punctele critice sunt (2nπ, 0) ¸si ((2n + 1)π, −2), ∀n ∈ Z. Primele sunt
puncte de maxim, iar celelalte nu sunt puncte de extrem.
57. S˘a se determine extremele urm˘atoarelor funct ¸ii:
a. f(x, y, z) = xy ln(x
2
+y
2
).
b. g(x, y, z) = −2x
2
+ 2xy −5y
2
+ 6x + 6y.
Solut ¸ie
a. Puncte de maxim: (
1

2e
,
1

2e
), (−
1

2e
, −
1

2e
);
puncte de minim: (
1

2e
, −
1

2e
), (−
1

2e
,
1

2e
).
b. Funct ¸ia are un singur punct de extrem (maxim): (2, 1).
4.5 Funct ¸ii implicite
58. Funct ¸ia z = z(x, y) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
(y +z) sin z −y(x +z) = 0.
S˘a se calculeze expresia:
E = (z sin z)
∂z
∂x
−y
2
∂z
∂y
.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = (y + z) sin z − y(x + z). Funct ¸ia z = z(x, y) exist˘a ˆın
vecin˘atatea punctelor cu proprietatea
∂F
∂z
= 0, adic˘a
sinz + (y +z) cos z −y = 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z, derivˆand
relat ¸ia F(x, y, z) = 0 ˆın raport cu x ¸si respectiv y, (z este funct ¸ie de x ¸si y):
∂z
∂x
sin z + (y +z) cos z
∂z
∂x
−y

1 +
∂z
∂x

= 0,
deci:
∂z
∂x
=
y
sin z + (y +z) cos z −y
.
142 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE

1 +
∂z
∂y

sin z + (y +z) cos z
∂z
∂y
−(x +z) −y
∂z
∂y
= 0,
deci
∂z
∂y
=
x +z −sin z
sin z + (y +z) cos z −y
.
ˆ
Inlocuind
∂z
∂x
¸si
∂z
∂y
cu valorile obt ¸inute mai sus ˆın expresia E, se obt ¸ine
E =
yF(x, y, z)
sin z + (y +z) cos z −y
= 0.
59. Fie g ∈ (
1
(R
2
) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
g(y
2
−x
2
, z −xy) = 0. S˘a se calculeze expresia E = y
∂z
∂x
+x
∂z
∂y
.
Solut ¸ie
Fie funct ¸ia F(x, y, z) = g(y
2
−x
2
, z −xy). Not˘am u = y
2
−x
2
¸si v = z −xy.
Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z = z(x, y) este
∂F
∂z
= 0, adic˘a
∂g
∂v
= 0.
ˆ
In
aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z:
∂g
∂u
(−2x) +
∂g
∂v

∂z
∂x
−y

= 0 ⇒
∂z
∂x
=
2x
∂g
∂u
+y
∂g
∂v
∂g
∂v
.
2y
∂g
∂u
+
∂g
∂v

∂z
∂y
−x

= 0 ⇒
∂z
∂y
=
x
∂g
∂v
−2y
∂g
∂u
∂g
∂v
.
ˆ
Inlocuind, se obt ¸ine: E = x
2
+y
2
.
60. Fie a ∈ R ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a de ecuat ¸ia
x
2
+y
2
+z
2
= a
2
.
S˘a se calculeze diferent ¸iala ˆıntˆai ¸si diferent ¸iala a doua ale funct ¸iei z.
Solut ¸ie
Fie funct ¸ia F(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
− a
2
. Funct ¸ia z = z(x, y) exist˘a ˆın
vecin˘atatea punctelor cu proprietatea
∂F
∂z
= 0, adic˘a z = 0. Exist˘a deci
dou˘a submult ¸imi ale sferei de centru O ¸si raz˘a a pe care exist˘a cˆate o funct ¸ie
z: semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z > 0 ¸si semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z < 0.
Vom calcula diferent ¸ialele funct ¸iei z asociate primei semisfere (z > 0):
2x + 2z
∂z
∂x
= 0 ⇒
∂z
∂x
= −
x
z
= −
x

a
2
−x
2
−y
2
.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 143
Analog,
∂z
∂y
= −
y
z
= −
y

a
2
−x
2
−y
2
¸si deci
dz = −
x
z
dx −
y
z
dy = −
x

a
2
−x
2
−y
2
dx −
y

a
2
−x
2
−y
2
dy.
Diferent ¸iala a doua:
2 + 2

∂z
∂x

2
+ 2z

2
z
∂x
2
= 0,
deci:

2
z
∂x
2
= −
x
2
+z
2
z
3
=
y
2
−a
2
z
3
=
y
2
−a
2

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
.
2
∂z
∂y
∂z
∂x
+ 2z

2
z
∂x∂y
= 0,
deci

2
z
∂x∂y
= −
∂z
∂x
∂z
∂y
z
= −
xy
z
3
= −
xy

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
.
ˆ
In concluzie:
d
2
z =
y
2
−a
2

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dx
2

2xy

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dxdy+
x
2
−a
2

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dy
2
61. Funct ¸iile u = u(x, y) ¸si v = v(x, y) sunt definite implicit de sistemul
de ecuat ¸ii u +v = x +y, ux +vy = 1. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de
ordinul ˆıntˆai ¸si al doilea ale funct ¸iilor u ¸si v.
Solut ¸ie
Fie F : R
4
→ R
2
, F(x, y, u, v) = (u + v − x − y, ux + vy − 1). Notˆand
f(x, y, u, v) = u + v − x − y ¸si g(x, y, u, v) = ux + vy − 1, condit ¸ia de
existent ¸˘a a funct ¸iilor u ¸si v este
D(f,g)
D(u,v)
= 0, adic˘a y − x = 0.
ˆ
In aceast˘a
ipotez˘a, derivˆand ˆın raport cu x ¸si respectiv y relat ¸iile f = 0, g = 0, se
obt ¸ine:
∂u
∂x
+
∂v
∂x
= 1 ¸si u +x
∂u
∂x
+y
∂v
∂x
= 0,
∂u
∂y
+
∂v
∂y
= 1 ¸si x
∂u
∂y
+v +y
∂v
∂y
= 0,
144 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
de unde rezult˘a:
∂u
∂x
=
u +y
y −x
,
∂v
∂x
=
u +x
x −y
,
∂u
∂y
=
v +y
y −x
,
∂v
∂y
=
v +x
x −y
.
Pentru a calcula derivatele part ¸iale de ordinul al doilea, se deriveaz˘a ˆın
continuare ˆın raport cu x ¸si respectiv y:

2
u
∂x
2
+

2
v
∂x
2
= 0, ¸si 2
∂u
∂x
+x

2
u
∂x
2
+y

2
v
∂x
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
u
∂x
2
=
2
∂u
∂x
y −x
=
2(u +y)
(y −x)
2
.
Analog se calculeaz˘a ¸si celelalte derivate part ¸iale de ordinul al doilea.
62. Fie F ∈ C
2
(R
2
). Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(sin x +y, cos y +x) = 0.
S˘a se determine y

ˆın punctele critice ale lui y.
Solut ¸ie
Fie u = sin x + y, v = cos y + x. Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei y este
∂F
∂u

∂F
∂v
sin y = 0. Derivˆand ecuat ¸ia F(u, v) = 0 ˆın raport cu x, rezult˘a:
(∗) (y

+ cos x)
∂F
∂u
+ (1 −y

sin y)
∂F
∂v
= 0.
Se obt ¸ine:
y

=
∂F
∂u
cos x +
∂F
∂v
∂F
∂v

∂F
∂u
.
Derivˆand relat ¸ia (∗) ˆın raport cu x ¸si ˆınlocuind y

= 0, rezult˘a ( ˆın punctele
critice):
y

=


2
F
∂u
2
cos
2
x −2

2
F
∂u∂v
cos x −

2
F
∂v
2
+
∂F
∂u
sin x
∂F
∂u

∂F
∂v
sin y
.
63. Funct ¸iile y = y(x) ¸si z = z(x) sunt definite implicit de sistemul

sin x + siny + sin z = a
x
2
+y
2
+z
2
= b
, a, b ∈ R.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 145
S˘a se calculeze y

¸si z

.
Solut ¸ie
Fie f(x, y, z) = sin x + sin y + sin z − a, g(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
− b ¸si
F(x, y, z) = (f(x, y, z), g(x, y, z)). Condit ¸ia de existent ¸˘a pentru funct ¸iile y
¸si z este
D(f,g)
D(y,z)
= 0 ⇔ 2z cos y − 2y cos z = 0. Derivˆand ecuat ¸iile f = 0,
g = 0 ˆın funct ¸ie de x , rezult˘a:
(∗)

cos x +y

cos y +z

cos z = 0
2x + 2yy

+ 2zz

= 0
Solut ¸ia sistemului este
y

=
xcos z −z cos x
z cos y −y cos z
, z

=
y cos x −xcos y
z cos y −y cos z
.
Derivˆand relat ¸iile ()ˆın funct ¸ie de x, rezult˘a:

y

cos y −(y

)
2
siny +z

cos z −(z

)
2
sin z = sinx
2(y

)
2
+ 2yy

+ 2(z

)
2
+ 2zz

= −2
Rezolvˆand sistemul, rezult˘a y

¸si z

.
64. Funct ¸iile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit
de sistemul de ecuat ¸ii

u + ln v = x
v −lnu = y
z = 2u +v
S˘a se calculeze
∂z
∂x
,

2
u
∂x∂y
,

2
v
∂y
2
.
Solut ¸ie
Fie funct ¸iile:
f(x, y, u, v, z) = u + lnv −x,
g(x, y, u, v, z) = v −ln u −y,
h(x, y, u, v, z) = z −2u −v
¸si fie F = (f, g, h). Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iilor u, v, z este
D(f, g, h)
D(u, v, z)
= 0 ⇔ 1 +
1
uv
= 0.
Derivˆand relat ¸iile f = 0, g = 0, h = 0 ˆın raport cu x, rezult˘a
∂u
∂x
=
uv
1 +uv
,
∂v
∂x
=
v
1 +uv
,
∂z
∂x
=
2uv +v
1 +uv
.
146 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Derivˆand relat ¸iile f = 0, g = 0 ˆın raport cu y, rezult˘a:
(∗)

∂u
∂y
+
1
v
∂v
∂y
= 0

1
u
∂u
∂y
+
∂v
∂y
= 1
.
Solut ¸ia sistemului este:
∂u
∂y
= −
u
1 +uv
,
∂v
∂y
=
uv
1 +uv
.
Derivˆand relat ¸iile (∗) ˆın raport cu x, rezult˘a


2
u
∂x∂y

1
v
2
∂v
∂x
∂v
∂y
+
1
v

2
v
∂x∂y
= 0

2
v
∂x∂y
+
1
u
2
∂u
∂x
∂u
∂y

1
u

2
u
∂x∂y
= 0
Rezolvˆand sistemul, rezult˘a

2
u
∂x∂y
=
uv(u −1)
(1 +uv)
3
.
Analog se calculeaz˘a ¸si

2
v
∂y
2
.
65. Fie g ∈ C
1
(R) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
xyz = e
g(z)
. S˘a se demonstreze c˘a z nu are puncte critice.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = xyz −e
g(z)
; condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z este
∂f
∂z
= 0 ⇔ xy −g

(z)e
g(z)
= 0.
Derivˆand ecuat ¸ia F = 0 ˆın raport cu x se obt ¸ine:
yz +xy
∂z
∂x
−e
g(z)
g

(z)
∂z
∂x
= 0.
Rezult˘a
∂z
∂x
= −
yz
xy −g

(z)e
g(z)
¸si analog,
∂z
∂y
= −
xz
xy −g

(z)e
g(z)
.
Sistemul

∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 147
nu are solut ¸ii, deci z nu are puncte critice.
66. S˘a se determine extremele funct ¸iei y = y(x) definite implicit de
ecuat ¸ia x
3
+y
3
−2xy = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y) = x
3
+ y
3
− 2xy. Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a ˆın vecin˘atatea
punctelor pentru care
∂F
∂y
= 0, adic˘a 3y
2
− 2x = 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se
determin˘a punctele critice ale funct ¸iei y:
3x
2
+ 3y
2
y

−2y −2xy

= 0 ⇒ y

(x) =
2y −3x
2
3y
2
−2x
.
Punctele critice sunt solut ¸iile sistemului:

y

= 0
F = 0
∂F
∂y
= 0

2y −3x
2
= 0
x
3
+y
3
−2xy = 0
3y
2
−2x = 0

y =
3x
2
2
x
3

27x
3
−16

= 0
∂F
∂y
= 0
.
Unica solut ¸ie este (x, y) =

2
3

2
3
,
2
3

4
3

. Pentru a decide dac˘a x =
2
3

2
3
este
punct de extrem local pentru y, vom calcula y

2
3

2
3

:
6x + 6y

y

2
+ 3y
2
y

−2y

−2y

−2xy

= 0, ⇒ y

(
2
3

2
3
) = −3 < 0,
deci x =
2
3

2
3
este maxim local pentru y ¸si y(
2
3

2
3
) =
2
3

4
3
.
67. S˘a se determine extremele funct ¸iei z = z(x, y), definite implicit de
ecuat ¸ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = z
3
+z +20(x
2
+y
2
) −8(xy +x+y); condit ¸ia de existent ¸˘a a
funct ¸iei z este
∂F
∂z
= 0, adic˘a 3z
2
+1 = 0. Evident, condit ¸ia este ˆındeplinit˘a
pentru orice x, y, z ∈ R. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z:
3z
2
∂z
∂x
+
∂z
∂x
+ 40x −8(y + 1) = 0 ⇒
∂z
∂x
=
8(y + 1) −40x
3z
2
+ 1
.
3z
2
∂z
∂y
+
∂z
∂y
+ 40y −8(x + 1) = 0 ⇒
∂z
∂y
=
8(x + 1) −40y
3z
2
+ 1
.
Punctele critice ale funct ¸iei z sunt solut ¸iile sistemului:

∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0

8(y+1)−40x
3z
2
+1
= 0
8(x+1)−40y
3z
2
+1
= 0
z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0
148 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Unica solut ¸ie a sistemului este (x, y, z) = (
1
4
,
1
4
, 1). Pentru a decide dac˘a el
este punct de extrem local, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z.
6z

∂z
∂x

2
+ 3z
2

2
z
∂x
2
+

2
z
∂x
2
+ 40 = 0 ⇒

2
z
∂x
2
= −
40
3z
2
+ 1
.
6z

∂z
∂y

2
+ 3z
2

2
z
∂y
2
+

2
z
∂y
2
+ 40 = 0 ⇒

2
z
∂y
2
= −
40
3z
2
+ 1
.
6z
∂z
∂y
∂z
∂x
+ 3z
2

2
z
∂x∂y
+

2
z
∂x∂y
−8 = 0 ⇒

2
z
∂x∂y
=
8
3z
2
+ 1
.
Rezult˘a

2
z
∂x
2
(
1
4
,
1
4
) = −10,

2
z
∂y
2
(
1
4
,
1
4
) = −10,

2
z
∂x∂y
(
1
4
,
1
4
) = 2,
deci ˆın punctul (
1
4
,
1
4
), funct ¸ia z are un maxim local.
68. Fie a ∈ R, a = 0; s˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei
z = z(x, y) definite implicit de ecuat ¸ia (x
2
+y
2
+z
2
)
2
= a
2
−x
2
−z
2
.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
2
−a
2
+x
2
+z
2
; Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z
este
∂F
∂z
= 0, adic˘a z = 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale
ale funct ¸iei z:
2(x
2
+y
2
+z
2
)

2x + 2z
∂z
∂x

+ 2x + 2z
∂z
∂x
= 0 ⇒
∂z
∂x
= −
x
z
.
2(x
2
+y
2
+z
2
)

2y + 2z
∂z
∂y

+ 2z
∂z
∂y
= 0,
de unde rezult˘a
∂z
∂y
=
−2y(x
2
+y
2
+z
2
)
z(2x
2
+ 2y
2
+ 2z
2
+ 1)
.
Sistemul

∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0
are solut ¸iile
(x
1
, y
1
, z
1
) =

¸
0, 0,

−1 +

1 + 4a
2
2
¸

¸si
(x
2
, y
2
, z
2
) =

¸
0, 0, −

−1 +

1 + 4a
2
2
¸

.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 149
Se observ˘a c˘a este verificat˘a condit ¸ia z = 0. Derivatele part ¸iale de ordinul
al doilea:

2x + 2z
∂z
∂x

2
+(x
2
+y
2
+z
2
)

2 + 2
∂z
∂x
+ 2z

2
z
∂x
2

+2+2
∂z
∂x
+2z

2
∂x
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂x
2
= −
3z
2
+y
2
+z
2
+ 1
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
4y
2
+ (x
2
+y
2
+z
2
)

2 + 2z

2
z
∂y
2

+ 2z

2
z
∂y
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂y
2
= −
x
2
+ 3y
2
+z
2
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.

2x + 2z
∂z
∂x

2y + 2z
∂z
∂x

+
+(x
2
+y
2
+z
2
)

2
∂z
∂x
∂z
∂y
+ 2z

2
z
∂x
∂y

+ 2
∂z
∂x
∂z
∂y
+ 2z

2
z
∂x∂y
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂x∂y
= −
2xy
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
Calculˆand derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ˆın punctul critic (0, 0),
rezult˘a:
r =

2
z
∂x
2
(0, 0) = −
1
z
, s =

2
z
∂x∂y
(0, 0) = 0, t =

2
z
∂y
2
(0, 0) = −
z
z
2
+ 1
.
Deoarece rt −s
2
=
1
z
2
+1
> 0, (¸si pentru z
1
¸si pentru z
2
), rezult˘a c˘a atˆat z
1
cˆat ¸si z
2
au extreme locale ˆın (0, 0). Funct ¸ia z
1
satisface condit ¸ia r < 0, deci
are un maxim local ˆın (0, 0), iar valoarea ei ˆın acest punct este
z
1
(0, 0) =

−1 +

1 + 4a
2
2
.
Funct ¸ia z
2
satisface condit ¸ia r > 0, deci are un minim local ˆın (0, 0), iar
valoarea ei ˆın acest punct este
z
2
(0, 0) = −

−1 +

1 + 4a
2
2
.
69. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei y = y(x) definite im-
plicit de ecuat ¸ia x
3
+y
3
−3x
2
y −3 = 0.
150 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Fie F(x, y) = x
3
+y
3
−3x
2
y−3. Condit ¸ia de existent ¸˘a pentru y este
∂F
∂y
= 0,
adic˘a 3y
2
−3x
2
= 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a y

:
3x
2
+ 3y
2
y

−6xy −3x
2
y

= 0 ⇒ y

(x) =
2xy −x
2
y
2
−x
2
,
deci punctele critice ale funct ¸iei y sunt
x
1
= 0, y
1
(0) =
3

3, x
2
= −2, y
2
(−2) = −1.
6x + 6y(y

)
2
+ 3y
2
y

−6y −12xy

−3x
2
y

= 0 ⇒
y

(x) =
−2x + 2y −2y(y

)
2
+ 4xy

y
2
−x
2
.
Rezult˘a y

(0) =
2
3

3
> 0, deci x
1
= 0 este minim local ¸si y

(−2) = −
2
3
, deci
x
2
= −2 este maxim local.
70. S˘a se determine punctele de extrem ale funct ¸iei y = y(x) definite
implicit de ecuat ¸ia x
2
+y
2
−e
2arctg
x
y
, y = 0.
Solut ¸ie
Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei y este
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
= 0.
Se obt ¸ine
y

=
2ye
arctg
x
y
−x(x
2
+y
2
)
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
;
punctele critice sunt:
x
1
=

e
π
2
2
, x
2
= −

e
π
2
2
.
ˆ
In aceste puncte y(x
1
) = x
1
¸si y(x
2
) = x
2
. Se calculeaz˘a y

(x
1,2
), etc.
71. S˘a se calculeze y

(1), y fiind definit˘a implicit de x
3
−y −cos y = 0.
Solut ¸ie
Condit ¸ia de existent ¸˘a este siny − 1 = 0; derivˆand relat ¸ia dat˘a, rezult˘a
y

(x) =
3x
2
1−sin y
.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 151
72. S˘a se calculeze y

(0) ¸si y

(0), unde y este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
e
x
2
−y
2
= sin(x + 2y) + 1.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a ecuat ¸ia dat˘a ˆın raport cu x.
73. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆın punctul (1, 1)
ale funct ¸iei z definite implicit de
2z =

x
2
+y
2
tg
z

x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a relat ¸ia dat˘a ˆın raport cu x ¸si y.
74. Fie G ∈ (

(R
3
) ¸si fie z = z(x, y) definit˘a implicit de relat ¸ia
z +G(x, y, z) = 0.
S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z.
Solut ¸ie
Derivˆand ˆın raport cu x, se obt ¸ine:
∂z
∂x
+
∂G
∂x
+
∂G
∂y
+
∂G
∂z
∂z
∂x
= 0.
75. S˘a se calculeze x

(0) ¸si y

(0), funct ¸iile x ¸si y fiind definite implicit
de sistemul de ecuat ¸ii:

xy + 2y
2
+yz +x +y = 1
arctg
x
y
+ ln(x
2
+ 2y
2
+z
2
) = ln 2
.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a relat ¸iile date ˆın funct ¸ie de z.
76. S˘a se determine extremele urm˘atoarelor funct ¸ii definite implicit:
a. y = y(x), definit˘a de 2yx
2
+y
2
−4x −3 = 0.
b. y = y(x) definit˘a de

x
2
+y
2

2
= x
2
−y
2
.
c. z = z(x, y), definit˘a de x
2
+y
2
+z
2
−xz −yz + 2x + 2y + 2z −2 = 0.
Solut ¸ie
Aceea¸si metod˘a ca ˆın exercit ¸iul 70.
152 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
4.6 Extreme cu leg˘aturi
77. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei f(x, y, z) = xyz cu
leg˘atura x +y +z = 1.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Fie funct ¸iile
g(x, y, z) = x +y +z −1 ¸si F(x, y, z) = f +λg = xyz +λ(x +y +z −1).
Extremele cerute verific˘a sistemul:

∂F
∂x
= 0
∂F
∂y
= 0
∂F
∂z
= 0
g = 0

yz +λ = 0
xz +λ = 0
xy +λ = 0
x +y +z −1 = 0
Solut ¸iile sistemului sunt:
pentru λ
1
= −
1
9
⇒ (x
1
, y
1
, z
1
) =

1
3
,
1
3
,
1
3

pentru λ
2
= 0 ⇒

(x
2
, y
2
, z
2
) = (1, 0, 0),
(x
3
, y
3
, z
3
) = (0, 1, 0),
(x
4
, y
4
, z
4
) = (0, 0, 1)
.
Pentru a decide natura celor patru puncte critice, se calculeaz˘a diferent ¸iala
a doua a funct ¸iei F:
d
2
F =

2
F
∂x
2
dx
2
+

2
F
∂y
2
dy
2
+

2
F
∂z
2
dz
2
+

2
F
∂x∂y
dxdy+

2
F
∂x∂z
dxdz+

2
F
∂y∂z
dydz =
= 2 (zdxdy +ydxdz +xdydz) .
Pe leg˘atur˘a, avem dg = 0, adic˘a dx+dy +dz = 0. Rezult˘a deci c˘a restrict ¸ia
lui d
2
F la leg˘atura g = 0 este:
d
2
F = 2((1 −x −y)dxdy +ydx(−dx −dy) +xdy(−dx −dy)) =
= 2

−ydx
2
−xdy
2
+ (1 −2x −2y)dxdy

.
ˆ
In punctul (x
1
, y
1
, z
1
) =

1
3
,
1
3
,
1
3

se obt ¸ine:
d
2
F

1
3
,
1
3
,
1
3

= −
2
3

dx
2
+dxdy +dy
2

,
care este o form˘a p˘atratic˘a negativ definit˘a ¸si deci (x
1
, y
1
, z
1
) =

1
3
,
1
3
,
1
3

este maxim local al funct ¸iei f cu leg˘atura g = 0.
Celelalte puncte nu sunt puncte de extrem; de exemplu, ˆın (1, 0, 0), rezult˘a
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 153
d
2
F(1, 0, 0) = −2dy
2
− 2dxdy, care are valorile proprii −1 ±

2, etc. Se
poate studia ¸si semnul diferent ¸ei f(x, y, z) − f(1, 0, 0) ˆıntr-o vecin˘atate a
punctului (1, 0, 0), restrict ¸ionat˘a la planul x +y +z = 1.
78. S˘a se calculeze valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y, z) = x + y + z
restrict ¸ionate la Γ = ¦(x, y, z)[x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x + 2y +z = 1¦.
Solut ¸ie
Intersect ¸ia dintre sfer˘a ¸si plan este un cerc deci o mult ¸ime compact˘a. Funct ¸ia
f fiind continu˘a, rezult˘a c˘a este m˘arginit˘a (pe Γ) ¸si ˆı¸si atinge marginile. Ex-
ist˘a deci α ¸si β ˆın Γ astfel ˆıncˆat f(α) = inf
Γ
f ¸si f(β) = sup
Γ
f. Pentru a
determina aceste valori, se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1, h(x, y, z) = 2x + 2y +z −1
¸si fie F(x, y, z) = x +y +z +λ(x
2
+y
2
+z
2
−1) +µ(2x + 2y +z −1).
Se determin˘a punctele critice ale funct ¸iei F cu leg˘aturile date:

∂F
∂x
= 1 + 2λx + 2µ = 0
∂F
∂y
= 1 + 2λy + 2µ = 0
∂F
∂z
= 1 + 2λz +µ = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
h = 2x + 2y +z −1 = 0

λ
1
= −
1
4
µ
1
= −
1
2
(x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 1)
λ
2
=
1
4
µ
2
= −
11
18
(x
2
, y
2
, z
2
) =

4
9
,
4
9
, −
7
9

.
Avˆand numai dou˘a puncte critice, ˆıntr-unul dintre ele funct ¸ia va lua val-
oarea maxim˘a, iar ˆın cel˘alalt, valoarea minim˘a. Se calculeaz˘a f(0, 0, 1) = 1
(maxim) ¸si f(
4
9
,
4
9
, −
7
9
) =
1
9
(minim).
79. S˘a se determine extremele globale ale funct ¸iei
f(x, y, z) = 2x
2
+ 2y
2
−xy +z
4
−2z
2
pe mult ¸imea compact˘a Γ = ¦(x, y, z)[x
2
+y
2
+ 2z
2
≤ 8¦.
Solut ¸ie
Se determin˘a mai ˆıntˆai extremele locale ale lui f pe interiorul lui Γ (care
este o mult ¸ime deschis˘a), apoi se determin˘a extremele lui f cu leg˘atura
x
2
+y
2
+ 2z
2
= 8.
Punctele critice ale lui f din mult ¸imea ¦(x, y, z)[x
2
+ y
2
+ 2z
2
< 8¦ sunt
154 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
solut ¸iile sistemului:

∂f
∂x
= 4x −y = 0
∂f
∂y
= 4y −x = 0
∂f
∂z
= 4z
3
−4z = 0

(x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 0)
(x
2
, y
2
, z
2
) = (0, 0, 1)
(x
3
, y
3
, z
3
) = (0.0 −1)
Matricea hessian˘a ˆıntr-un punct arbitrar este

¸
¸
4 −1 0
−1 4 0
0 0 12z
2
−4
¸

.
ˆ
In
punctul (0, 0, 0) matricea hessian˘a are ¸si valori proprii pozitive ¸si negative,
deci originea nu este extrem local.
ˆ
In (0, 0, 1) ¸si (0, 0, −1) matricea hessian˘a
are toate valorile proprii pozitive, deci acestea sunt amˆandou˘a minime locale.
Valoarea funct ¸iei ˆın aceste puncte este f(0, 0, 1) = f(0, 0, −1) = −1.
Se determin˘a acum extremele locale ale lui f cu leg˘atura
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 2z
2
−8 = 0.
Fie F(x, y, z) = 2x
2
+2y
2
−xy +z
4
−2z
2
+λ(x
2
+y
2
+2z
2
−8). Se rezolv˘a
sistemul:

∂F
∂x
= 4x −y + 2λx = 0
∂F
∂y
= 4y −x + 2λy = 0
∂F
∂z
= 4z
3
−4z + 4λz = 0
g = x
2
+y
2
+ 2z
2
−8 = 0
Din primele dou˘a ecuat ¸ii rezult˘a x = y sau λ = −
5
2
. Cazul x = y conduce
la solut ¸iile:
λ
1
= −3, (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, ±2),
λ
2,3
= −
3
2
, (x
2
, y
2
, z
2
) =

3
2
,

3
2
, ±

5
2

, (x
3
, y
3
, z
3
) =

3
2
, −

3
2
, ±

5
2

.
ˆ
In aceste puncte funct ¸ia f ia valorile:
f(0, 0, ±2) = 8, f

3
2
,

3
2
, ±

5
2

= f

3
2
, −

3
2
, ±

5
2

=
23
4
.
Cazul λ = −
5
2
conduce la sistemul

x +y = 0
x
2
+y
2
+ 2z
2
= 8
z(2z
2
−7) = 0
cu solut ¸iile:
(x
4
, y
4
, z
4
) = (2, −2, 0), (x
5
, y
5
, z
5
) = (−2, 2, 0)
(x
6
, y
6
, z
6
) =

2
2
, −

2
2
, ±

7
2

(x
7
, y
7
, z
7
) =



2
2
,

2
2
, ±

7
2

.
ˆ
In aceste puncte funct ¸ia f ia valorile:
f(2, −2, 0) = f(−2, 2, 0) = 20,
f

2
2
, −

2
2
, ±

7
2

= f



2
2
,

2
2
, ±

7
2

=
33
4
.
Comparˆand valorile funct ¸iei f, rezult˘a c˘a valoarea minim˘a a funct ¸iei (pe
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 155
mult ¸imea Γ) este f(0, 0, 1) = f(0, 0, −1) = −1, iar valoarea maxim˘a este
f(2, −2, 0) = f(−2, 2, 0) = 20.
80. S˘a se determine maximul ¸si minimul funct ¸iei
f(x, y) = x
2
+y
2
−3x −2y + 1
pe mult ¸imea K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
Funct ¸ia ˆı¸si atinge marginile pe mult ¸imea K. Determin˘am mai ˆıntˆai ex-
tremele funct ¸iei pe mult ¸imea deschis˘a ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 1¦. Sistemul

∂f
∂x
= 2x −3 = 0
∂f
∂y
= 2y −2 = 0
nu are solut ¸ii ˆın interiorul cercului unitate. Rezult˘a c˘a valorile extreme se
vor atinge pe cerc. Pentru a le determina, afl˘am extremele funct ¸iei f cu
leg˘atura g(x, y) = x
2
+y
2
−1 = 0. Funct ¸ia lui Lagrange este
F(x, y) = x
2
+y
2
−3x −2y + 1 +λ(x
2
+y
2
−1),
¸si deci rezult˘a sistemul

∂F
∂x
= 2x −3 + 2λx = 0
∂F
∂y
= 2y −2 + 2λy = 0
g(x, y) = x
2
+y
2
−1 = 0
Solut ¸iile sunt:
λ
1
= −1 −

13
2
, x
1
= −
3

13
13
, y
1
= −
2

13
13
λ
2
= −1 +

13
2
, x
2
=
3

13
13
, y
2
=
2

13
13
.
Calculˆand valorile funct ¸iei f ˆın aceste puncte se obt ¸in valorile extreme
cerute.
81. Fie D = ¦(x, y)[x + y = 1¦. S˘a se determine extremele locale ale
funct ¸iei f : D → R, f(x, y) = x
2
+y
2
−x −y.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie leg˘atura g(x, y) = x +y −1 ¸si fie
F(x, y) = f(x, y) +λg(x, y) = x
2
+y
2
−x −y +λ(x +y −1).
156 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Sistemul

∂F
∂x
= 2x −1 +λ = 0
∂F
∂y
= 2y −1 +λ = 0
g = x +y −1 = 0
are solut ¸iile λ = 0, (x, y) =

1
2
,
1
2

Matricea hessian˘a a funct ¸iei F (ˆıntr-un punct arbitrar, deci ¸si pe D) este

2 0
0 2

, deci punctul

1
2
,
1
2

este minim local.
82. S˘a se determine punctele cele mai dep˘artate de origine care se g˘asesc
pe suprafat ¸a de ecuat ¸ie 4x
2
+y
2
+z
2
−8x −4y + 4 = 0.
Solut ¸ie
Problema este echivalent˘a cu a g˘asi extremele funct ¸iei
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
cu leg˘atura g(x, y, z) = 4x
2
+y
2
+z
2
−8x −4y + 4 = 0.
83. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = 2x
2
+y
2
+ 3z
2
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange; fie
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1 ¸si F(x, y, z) = f(x, y, z) +λg(x, y, z).
Sistemul

∂F
∂x
= 2(2 +λ)x = 0
∂F
∂y
= 2(1 +λ)y = 0
∂F
∂z
= 2(3 +λ)z = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
are solut ¸iile
λ
1
= −1, (x, y, z) ∈ ¦(0, 1, 0); (0, −1, 0)¦,
λ
2
= −2, (x, y, z) ∈ ¦(1, 0, 0); (−1, 0, 0)¦,
λ
3
= −3, (x, y, z) ∈ ¦(0, 0, 1); (0, 0, −1)¦.
Sfera unitate este mult ¸ime compact˘a, deci funct ¸ia f i¸si atinge marginile;
rezult˘a f
min
= f(0, 1, 0) = 1 ¸si f
max
= f(0, 0, 1) = 3.
84. S˘a se determine valorile extreme ale produsului xy cˆand x ¸si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuat ¸ie x
2
+ 2y
2
= 1.
Solut ¸ie
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 157
Problema este echivalent˘a cu a g˘asi valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y) = xy
cu leg˘atura g(x, y) = x
2
+ 2y
2
−1.
Consider˘am funct ¸ia F(x, y) = xy +λ(x
2
+ 2y
2
−1). Din sistemul:

∂F
∂x
= y + 2λx = 0
∂F
∂y
= x + 4λy = 0
g = x
2
+ 2y
2
−1 = 0
rezult˘a λ = ±

2
4
.
Pentru λ =

2
4
, rezult˘a:
(x
1
, y
1
) =

2
2
, −
1
2

¸si (x
2
, y
2
) =



2
2
,
1
2

.
Pentru λ = −

2
4
, rezult˘a:
(x
3
, y
3
) =

2
2
,
1
2

¸si (x
4
, y
4
) =



2
2
, −
1
2

.
Valorile extreme ale funct ¸iei continue f pe elips˘a (care este mult ¸ime com-
pact˘a) sunt: f(x
1
, y
1
) = −

2
4
( minim) ¸si f(x
3
, y
3
) =

2
4
( maxim).
85. Fie a, b, c ∈ R, a
2
+b
2
+c
2
= 0; s˘a se determine valorile extreme ale
funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = ax +by +cz,
pe mult ¸imea D = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= r
2
¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−r
2
¸si F(x, y, z) = f(x, y, z) −λg(x, y, z)
Mult ¸imea D este compact˘a. Deoarece f este continu˘a, rezult˘a c˘a f este ˆı¸si
atinge marginile pe D.
ˆ
In concluzie, f are cel put ¸in un punct de minim
global condit ¸onat de g ¸si un punct de maxim global condit ¸onat de g.
Sistemul

∂F
∂x
= a −2λx = 0
∂F
∂y
= b −2λy = 0
∂F
∂z
= c −2λz = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−r
2
= 0
are solut ¸iile λ = ±

a
2
+b
2
+c
2
2r
, (x, y, z) =

a

,
b

,
c

.
Deoarece f are cel put ¸in dou˘a puncte de extrem globale pe D, deducem c˘a
valoarile extreme ale lui f sunt ± r

a
2
+b
2
+c
2
.
86. S˘a se determine extremele funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = xyz
158 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1, x +y +z = 0¦
Solut ¸ie
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1 , h(x, y, z) = x +y +z ¸si
F(x, y, z) = f(x, y, z) +λg(x, y, z) +µh(x, y, z)
Sistemul

∂F
∂x
= yz + 2λx +µ = 0
∂F
∂y
= xz + 2λy +µ = 0
∂F
∂z
= xy + 2λz +µ = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
h = x +y +z = 0
are solut ¸iile

1

6
,
1

6
,
−2

6

;

−1

6
,
−1

6
,
2

6

;

1

6
,
−2

6
,
1

6

;

−1

6
,
2

6
,
−1

6

;

−2

6
,
1

6
,
1

6

;

2

6
,
−1

6
,
−1

6

.
Se obt ¸in trei puncte de minim ˆın care f are valoarea
−1
3

6
¸si trei puncte de
maxim ˆın care f are valoarea
1
3

6
.
87. Funct ¸ia z = z(x, y) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
x
2
+y
2
+z
2
−2x + 2y −4z −10 = 0.
S˘a se determine extremele locale ale lui z cu leg˘atura x = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = z(x, y) +λx. Se obt ¸ine sistemul:

∂z
∂x
+λ =
1−x
z−2

∂z
∂y
= −
1+y
z−2
x = 0
x
2
+y
2
+z
2
−2x + 2y −4z −10 = 0
Solut ¸iile sunt (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, −1, 2+

15) ¸si (x
2
, y
2
, z
2
) = (0, −1, 2−

15).
Calculˆandu-se diferent ¸iala a doua a funct ¸iei F (pe leg˘atur˘a) se obt ¸ine
D
2
F =

2
z
∂y
2
dy
2
.
Rezult˘a c˘a funct ¸ia z
1
are un maxim ˆın (0, −1) iar funct ¸ia z
2
are un minim
ˆın (0, −1).
88. S˘a se determine extremele funct ¸iei f(x, y, z) = x
3
+ y
3
+ z
3
pe
mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f este continu˘a, iar mult ¸imea dat˘a este compact˘a, deci exist˘a cel
put ¸in doua puncte de extrem (ˆın care f ˆı¸si atinge valorile extreme). Fie
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 159
F(x, y, z) = x
3
+y
3
+z
3
+λ(x
2
+y
2
+z
2
−1); rezult˘a sistemul sistemul

∂F
∂x
= 3x
2
+ 2λx = 0
∂F
∂y
= 3y
2
+ 2λy = 0
∂F
∂z
= 3z
2
+ 2λz = 0
x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
Sistemul format din primele trei ecuat ¸ii are solut ¸iile x = y = z = 0 ¸si
x = y = z = −
2
3
λ. Prima solut ¸ie nu verific˘a ultima ecuat ¸ie; cea de a doua,
ˆınlocuit˘a ˆın ultima ecuat ¸ie d˘a λ
1
=

3
2
¸si λ
2
= −

3
2
. Se obt ¸in solut ¸iile
x
1
= y
1
= z
1
=

3
3
¸si x
2
= y
2
= z
2
= −

3
3
. Calculˆand valorile funct ¸iei f ˆın
aceste puncte, rezult˘a valorile extreme ale lui f.
89. S˘a se calculeze extremele urm˘atoarelor funct ¸ii pe mult ¸imile indicate:
a. f(x, y) = e
xy
, (x, y) ∈ R
2
, x +y = 3.
b. f(x, y, z) = x +y +z, (x, y, z) ∈ R
3
, x
2
+y
2
+z
2
= 4, x −y +z = 0.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
90. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y) = ln(x
2
+y
2
)−xy
pe mult ¸imea ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 16, y ≥ 2¦.
Solut ¸ie
Se determin˘a mai ˆıntˆai extremele (libere) pe mult ¸imea deschis˘a
¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 16, y > 2¦.
Apoi se rezolv˘a dou˘a probleme de extrem cu leg˘aturi, leg˘aturile fiind
x
2
+y
2
= 16 ¸si respectiv y = 2.
91. Fie matricea (simetric˘a de ordinul n),
A = (a
ij
)
ij
, a
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei (formei p˘atratice)
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
n
¸
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
160 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
pe sfera x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1.
Solut ¸ie
Construim funct ¸ia lui Lagrange
F(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) −λ(x
2
1
+x
2
2
+...x
2
n
−1).
Rezult˘a sistemul:

∂F
∂x
1
=
∂f
∂x
1
−2λx
1
= 0
∂F
∂x
2
=
∂f
∂x
2
−2λx
2
= 0
.....
∂F
∂x
n
=
∂f
∂x
n
−2λx
n
= 0
∂F
∂λ
= 1 −(x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0
Sistemul se scrie sub forma echivalent˘a:

(a
11
−λ)x
1
+a
12
x
2
+... +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
−λ)x
2
+... +a
2n
x
n
= 0
...................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+... + (a
nn
−λ)x
n
= 0
x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuat ¸ii) are solut ¸ii nenule dac˘a
¸si numai dac˘a λ este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale
deoarece A este matrice simetric˘a).
ˆ
In acest caz, pentru a calcula valorile
extreme ale funct ¸iei f, se ˆımult ¸e¸ste prima ecuat ¸ie de mai sus cu x
1
, a doua
cu x
2
, ¸s.a.m.d., a n-a ecuat ¸ie cu x
n
¸si se adun˘a membru cu membru cele n
relat ¸ii obt ¸inute; rezult˘a:
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) −λ(x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0
ˆ
In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = λ. Rezult˘a
c˘a valorile minim˘a ¸si maxim˘a ale funct ¸iei f sunt cea mai mic˘a ¸si (respectiv)
cea mai mare valoare proprie ale matricei A.
Capitolul 5
Integrale improprii ¸si cu
parametri
5.1 Not ¸iuni teoretice
Integrale improprii
Fie a, b ∈ R ¸si fie f : [a, b) → R o funct ¸ie local integrabil˘a (integrabil˘a pe
orice interval compact [u, v] ⊆ [a, b)). Integrala improprie (ˆın b)

b
a
f(x)dx
se nume¸ste convergent˘a dac˘a limita
lim
t→b

t
a
f(x)dx
exist˘a ¸si este finit˘a; altfel, integrala se nume¸ste divergent˘a.
Dac˘a f : [a, ∞) → R este local integrabil˘a, atunci integrala improprie
(la ∞)


a
f(x)dx se nume¸ste convergent˘a dac˘a limita
lim
t→∞

t
a
f(x)dx
exist˘a ¸si este finit˘a.
Integrala improprie

b
a
f(x)dx (b poate fi ¸si ∞) se nume¸ste absolut conver-
gent˘a dac˘a integrala

b
a
[f(x)[ dx este convergent˘a.
Exemple
a. Fie a ∈ (0, ∞) ¸si α ∈ R. Atunci integrala

a
dx
x
α
este convergent˘a dac˘a ¸si
161
162 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
numai dac˘a α > 1.
b. Fie a, b ∈ R, a < b ¸si α ∈ R. Atunci integrala
b

a
dx
(b −x)
α
este conver-
gent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a α < 1.
Demonstrat ¸ie
a. Fie α = 1; atunci:
lim
t→∞

t
a
1
x
α
dx = lim
t→∞

t
1−α
1 −α

a
1−α
1 −α

< ∞ dac˘a ¸si numai dac˘a α > 1.
Dac˘a α = 1, atunci:
lim
t→∞

t
a
1
x
dx = lim
t→∞
(lnt −ln a) = ∞.
b. Analog.
Criterii de convergent ¸˘a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) → R, local integrabil˘a; atunci integrala

b
a
f(t)dt este conver-
gent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ∀ ε > 0, ∃b
ε
∈ [a, b) astfel ˆıncˆat ∀x, y ∈ (b
ε
, b) s˘a
rezulte

y
x
f(t)dt

< ε.
Criteriul de comparat ¸ie
Fie f, g : [a, b) → R, (b poate fi ¸si ∞) astfel ˆıncˆat 0 ≤ f ≤ g;
i. dac˘a integrala

b
a
g(x)dx este convergent˘a, atunci ¸si integrala

b
a
f(x)dx
este convergent˘a.
ii. dac˘a integrala

b
a
f(x)dx este divergent˘a, atunci ¸si integrala

b
a
g(x)dx
este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie la limit˘a
Fie f, g : [a, b) → [0, ∞) astfel ˆıncˆat exist˘a limita:
= lim
x→b
f(x)
g(x)
.
i. Dac˘a ∈ [0, ∞) ¸si

b
a
g(x)dx este convergent˘a, atunci ¸si

b
a
f(x)dx este
convergent˘a.
ii. Dac˘a ∈ (0, ∞) sau = ∞ ¸si

b
a
g(x)dx este divergent˘a, atunci ¸si
5.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 163

b
a
f(x)dx este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie cu
1
x
α
Fie a ∈ R ¸si f : [a, ∞) → [0, ∞), local integrabil˘a astfel ˆıncˆat exist˘a
= lim
x→∞
x
α
f(x).
i. Dac˘a α > 1 ¸si 0 ≤ < ∞, atunci

a
f(x)dx este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≤ 1 ¸si 0 < ≤ ∞, atunci

a
f(x)dx este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie cu
1
(b −x)
α
Fie a < b ¸si f : [a, b) → [0, ∞), local integrabil˘a astfel ˆıncˆat exist˘a
= lim
x→b
(b −x)
α
f(x).
i. Dac˘a α < 1 ¸si 0 ≤ < ∞, atunci
b

a
f(x)dx este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≥ 1 ¸si 0 < ≤ ∞, atunci
b

a
f(x)dx este convergent˘a.
Criteriul lui Abel
Fie f, g : [a, ∞) → R cu propriet˘at ¸ile:
f este de clas˘a (
1
, lim
x→∞
f(x) = 0,


a
f

(x)dx absolut convergent˘a,
g este continu˘a, iar funct ¸ia G(x) =

x
a
f(t)dt este m˘arginit˘a pe [a, ∞).
Atunci integrala


a
f(x)g(x)dx este convergent˘a.
Integrale cu parametri
Fie A = ∅ ¸si [a, b] ⊂ R un interval compact. Fie f : [a, b] A → R o
funct ¸ie (de dou˘a variabile reale) astfel ˆıncˆat pentru orice y ∈ A aplicat ¸ia
[a, b] ÷ x → f(x, y) ∈ R este integrabil˘a Riemann. Funct ¸ia definit˘a prin:
F : A → R, F(y) =

b
a
f(x, y)dx,
164 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
se nume¸ste integral˘a cu parametru.
Continuitatea integralei cu parametru
Dac˘a f : [a, b] A → R este continu˘a, atunci integrala cu parametru
F(y) =

b
a
f(x, y)dx este funct ¸ie continu˘a.
Formula lui Leibniz de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b] (c, d). Atunci integrala cu parametru
F(y) =

b
a
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si
F

(y) =

b
a
∂f
∂y
(x, y)dx, ∀ y ∈ (c, d).
Formula general˘a de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b] (c, d) ¸si fie ϕ, φ : (c, d) → [a, b) dou˘a funct ¸ii
de clas˘a (
1
. Atunci funct ¸ia G(y) =

φ(y)
ϕ(y)
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si:
G

(y) =

φ(y)
ϕ(y)
∂f
∂y
(x, y)dx +f(φ(y), y)φ

(y) −f(ϕ(y), y)ϕ

(y), ∀ y ∈ (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare
Fie f : [a, b] [c, d] → R o funct ¸ie continu˘a; atunci:

b
a

d
c
f(x, y)dy

dx =

d
c

b
a
f(x, y)dx

dy.
Integrale improprii cu parametri
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a ¸si integrala (impro-
prie)

b
a
f(x, y)dx converge. Se poate defini ˆın acest caz funct ¸ia
F(x, y) =

b
a
f(x, y)dx,
5.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 165
numit˘a integral˘a improprie cu parametru.
Integrala

b
a
f(x, y)dx se nume¸ste uniform convergent˘a (ˆın raport cu y) pe
mult ¸imea A dac˘a
∀ε > 0, ∃b
ε
∈ (a, b) astfel ˆıncˆat

b
t
f(x, y)dx

< ε, ∀t ∈ (b
ε
, b), ∀y ∈ A.
Continuitatea integralei improprii cu parametru
Dac˘a f : [a, b) A → R este continu˘a ¸si dac˘a integrala

b
a
f(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe A, atunci funct ¸ia F : A → R, F(y) =

b
a
f(x, y)dx
este continu˘a.
Derivarea integralei improprii cu parametru
Fie f : [a, b) (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b) (c, d) ¸si pentru orice y ∈ (c, d) fixat
integrala

b
a
f(x, y)dx este convergent˘a. Dac˘a integrala

b
a
∂f
∂y
(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe (c, d), atunci integrala improprie cu parametru
F(y) =

b
a
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si
F

(y) =

b
a
∂f
∂y
(x, y)dx, ∀y ∈ (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare ˆın integrala improprie
Dac˘a f : [a, b) [c, d] → R este continu˘a ¸si dac˘a integrala

b
a
f(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe (c, d), atunci :

d
c

b
a
f(x, y)dx

dy =

b
a

d
c
f(x, y)dy

dx.
Criterii de uniform convergent ¸˘a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a. Atunci urm˘atoarele
afirmat ¸ii sunt echivalente:
i. integrala improprie

b
a
f(x, y)dx este uniform convergent˘a pe A.
166 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
ii. ∀ε > 0, ∃b
ε
∈ (a, b) astfel ˆıncˆat pentru orice u, v ∈ (b
ε
, b) rezult˘a

v
u
f(x, y)dx

< ε, ∀ y ∈ A.
Criteriul de comparat ¸ie
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a ¸si fie g : [a, b) → R
astfel ˆıncˆat [f(x, y)[ ≤ g(x), ∀ x ∈ [a, b), ∀ y ∈ A. Dac˘a integrala

b
a
g(x)dx
este convergent˘a, atunci integrala

b
a
f(x, y)dx este uniform convergent˘a.
Funct ¸iile lui Euler
Fie Γ ¸si B funct ¸iile (integralele) lui Euler:
Γ(α) =


0
x
α−1
e
−x
dx, α > 0,
B(p, q) =

1
0
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx, p > 0, q > 0.
Propriet˘at ¸ile uzuale ale funct ¸iilor Γ ¸si B
a. Γ(1) = 1.
b. Γ(α + 1) = αΓ(α).
c. B(p, q) = B(q, p).
d. Γ(α)Γ(1 −α) =
π
sin(απ)
, ∀α ∈ (0, 1).
e. B(p, q) =
Γ(p)Γ(q)
Γ(p +q)
.
f. B(p, q) =

0
y
p−1
(1 +y)
p+q
dy.
g. Γ(n) = (n −1)!, ∀n ∈ N.
h. Γ(
1
2
) =

π.
i. Γ(n +
1
2
) = 1 3 5....(2n −1) 2
−n

π.
5.2 Integrale improprii
Aplicand criteriile de comparat ¸ie cu
1
x
α
¸si
1
(b −x)
α
, s˘a se studieze
natura integralelor urm˘atoare (exercit ¸iile 1-10):
5.2. INTEGRALE IMPROPRII 167
1.

1
dx

x
2
+ 1
.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
1
2
1

x
2
+1
= 1, deci integrala este divergent˘a.
2.
1

0
x
2

1 −x
2
dx.
Solut ¸ie
lim
x→1
(1 −x)
1
2
x
2

1−x
2
=
1

2
, deci integrala este convergent˘a.
3.
1

0
sin x
1 −x
2
dx.
Solut ¸ie
lim
x→1
(1 −x)
sinx
1−x
2
=
sin 1
2
, deci integrala este divergent˘a.
Urm˘atoarele integrale sunt improprii ˆın ambele capete.
4.

1
x

x
3
−1
dx.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
1
2
x

x
3
−1
= 1, deci integrala este divergent˘a, (de¸si ˆın x = 1 integrala
este convergent˘a).
5.

1
lnx

x
3
−1
dx.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a: lim
x→1
ln x

x
3
−1
= 0, lim
x→∞
x
1,1 ln x

x
3
−1
= 0.
6.

1
dx
x

x −1
.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
3
2
1
x

x−1
= 1, deci integrala este convergent˘a la infinit, dar este diver-
gent˘a ˆın x = 1: lim
x→1
(x −1)
1
x

x−1
=
3
2
,
deci integrala este divergent˘a.
168 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
7.

−1
x
2n
e
−x

1 +x
dx, n ∈ N.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a pentru orice n ∈ N:
lim
x→−1
(1 +x)
1
2
x
2n
e
−x

1 +x
= e,
lim
x→∞
x
2
x
2n
e
−x

1 +x
= 0.
8.

1
dx
x(ln x)
α
, α > 0.
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a lnx = u, obt ¸inem integrala

0
du
u
α
, care este di-
vergent˘a pentru orice α > 0.
9.
1

0
x
m
−1
lnx
dx, m ∈ N −¦0¦.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a:
lim
x→0
x
1
2
x
m
−1
ln x
= 0,
lim
x→1
(x −1)
1
2
x
m
−1
lnx
= 0.
10.

0
arctg(ax)
x
m
dx, a > 0, m ∈ N −¦0¦.
Solut ¸ie
Dac˘a m = 1, integrala este divergent˘a; dac˘a m > 1, integrala este conver-
gent˘a.
11. S˘a se arate c˘a integrala

0
sin x
x
dx este convergent˘a, dar nu este
absolut convergent˘a.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 169
Solut ¸ie
Convergent ¸a ( la ∞ ) rezult˘a aplicˆand criteriul lui Abel: f(x) =
1
x
¸si
g(x) = sin x.
ˆ
In 0 integrala este convergent˘a deoarece funct ¸ia
sin x
x
se poate
prelungi prin continuitate.
Presupunem acum prin absurd ca integrala

0
sin x
x
dx ar fi absolut conver-
gent˘a. Atunci, din inegalitatea:
1 −cos 2x
2
= sin
2
x ≤ [ sin x[,
ar rezulta (aplicˆand criteriul de comparat ¸ie) c˘a integrala

0
1 −cos 2x
2x
dx
este convergent˘a; de aici, ar rezulta (ˆıntrucˆat integrala

0
cos 2x
2x
dx este
convergent˘a, conform criteriului lui Abel), c˘a ¸si integrala

0
1
2x
dx ar fi con-
vergent˘a, ceea ce constituie o contradit ¸ie.
5.3 Integrale cu parametri
12. S˘a se studieze continuitatea funct ¸iei
F(y) =


0
sin xy
1 +x
2
dx, ∀ y ∈ R.
Solut ¸ie
Fie f(x, y) =
sin xy
1+x
2
, (x, y) ∈ [0, ∞) R. Evident, f este funct ¸ie continu˘a.
Demonstr˘am acum c˘a integrala (improprie) cu parametru


0
f(x, y)dx
este uniform convergent˘a ˆın raport cu y pe R ¸si deci funct ¸ia F este continu˘a.
Evident, are loc inegalitatea:
[f(x, y)[ ≤
1
1 +x
2
, ∀(x, y) ∈ [0, ∞) R.
170 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Integrala improprie

0
1
1 +x
2
dx este convergent˘a ¸si deci, conform criteriu-
lui de comparat ¸ie, integrala dat˘a este uniform convergent˘a.
13. Fie f : [0, 1] (0, ∞) → R, f(x, y) =
x
y
2
e

x
y

2
¸si fie integrala
parametru F(y) =

1
0
f(x, y) dx. S˘a se calculeze:
i. lim
y→0

1
0
f(x, y),
ii.

1
0
lim
y→0
f(x, y) dx.
Solut ¸ie
i. Pentru orice y > 0, avem:
F(y) =

1
0
f(x, y)dx = −
1
2
e

x
y

2

1
0
=
1
2

1
2
e

1
y
2
.
ˆ
In consecint ¸˘a, rezult˘a: lim
y→0

1
0
f(x, y)=
1
2
.
ii. Pe de alt˘a parte:

1
0
lim
y→0
f(x, y) dx =

1
0
0 dx = 0.
14. Fie f(x, y) =

ln

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ∈ [0, 1] (0, ∞)
ln x dac˘a (x, y) ∈ (0, 1] ¦0¦
¸si fie F(y) =

1
0
f(x, y)dx dac˘a y > 0
−1 dac˘a y = 0
i. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia F este continu˘a.
ii. S˘a se calculeze F

(0).
iii. S˘a se calculeze
1

0
∂f
∂y
(x, 0) dx.
Solut ¸ie
i. Pentru orice y > 0, integrˆand prin p˘art ¸i, obt ¸inem:
F(y) =

1
0
f(x, y)dx = xln

x
2
+y
2

1
0

1
0
x
2
x
2
+y
2
dx =
= ln

1 +y
2
−1 +y arctg
1
y
.
Pentru y = 0, obt ¸inem F(0) =

1
0
f(x, 0)dx =

1
0
(−1)dx = −1.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 171
Funct ¸ia F este continu˘a ˆın 0:
lim
y→0
+
F(y) = lim
y→0
+
ln

1 +y
2
−1 +y arctg
1
y
= −1.
ii. Derivata F

(0) se calculeaz˘a cu definit ¸ia:
F

(0) = lim
y→0
+
F(y) −F(0)
y
= lim
y→0
+

1
y
ln

1 +y
2
+ arctg
1
y

=
π
2
.
iii. Pentru orice x ∈ (0, 1], avem:
∂f
∂y
(x, 0) = lim
y→0
+
ln

x
2
+y
2
−ln x
y
= lim
y→0
+
ln

1 +

y
x

2

y
x

2

y
x
2
= 0.
Rezult˘a

1
0
∂f
∂y
(x, 0)dx = 0.
15. Fie f : [0, ∞) [0, 1] → R, f(x, y) = ye
−xy
¸si fie integrala cu
parametru F(y) =


0
f(x, y)dx, ∀ y ∈ [0, 1]. S˘a se studieze continuitatea
funct ¸iei F.
Solut ¸ie
Evident, F(0) = 0; pentru orice y ∈ (0, 1], avem:
F(y) =


0
ye
−xy
dx = −e
−xy


0
= 1,
deci F nu este continu˘a ˆın 0.
16. Fie α > 0. S˘a se calculeze

0
sin αx
x
dx.
Solut ¸ie
Consider˘am integrala (cu parametrul y > 0):
F(y) =

0
e
−yx
sin x
x
dx.
Sunt verificate ipotezele teoremei de derivare sub integral˘a ¸si obt ¸inem:
F

(y) =


0
−e
−yx
sin xdx = −
1
y
2
+ 1
.
172 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Rezult˘a deci F(y) = −arctgy +
π
2
; ˆın concluzie:


0
sin x
x
dx = lim
y→0
F(y) =
π
2
.
Se arat˘a simplu (printr-o schimbare de variabil˘a) c˘a:


0
sin(αx)
x
dx =
π
2
, ∀ α > 0.
Analog, dac˘a α < 0, atunci


0
sinαx
x
dx = −
π
2
.
17. Fie α, β ∈ R; s˘a se calculeze


0
sinαx cos βx
x
dx.
Solut ¸ie
Se transform˘a produsul sinαx cos βx ˆın sum˘a ¸si apoi se aplic˘a rezultatul
din exercit ¸iul anterior.
18. S˘a se calculeze integrala J =
1

0
ln(1 +x)
1 +x
2
dx, folosind integrala cu
parametru F(α) =
α

0
ln(1 +αx)
1 +x
2
dx, α > 0.
Solut ¸ie
Prin derivare ˆın raport cu α, obt ¸inem:
F

(α) =
ln(1 +α
2
)
2(1 +α
2
)
+
α
1 +α
2
arctgα.
Primitivele acestei funct ¸ii sunt:
1
2
arctg αln(1+α
2
)+k, k ∈ R. Dar F(0) = 0
¸si deci k = 0. Rezult˘a J = F(1) =
π
8
ln 2.
19. S˘a se calculeze integrala:
F(y) =
π
2
0
ln(cos
2
x +y
2
sin
2
x)dx, ∀y > 0.
Solut ¸ie
Dac˘a y = 1, atunci, evident, F(1) = 0.
Fie y > 0, y = 1; atunci:
F

(y) =
π
2
0
2y sin
2
x
cos
2
x +y
2
sin
2
x
dx = 2y
π
2
0
tg
2
x
1 +y
2
tg
2
x
dx =
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 173
= 2y


0
u
2
(1 +y
2
u
2
)(1 +u
2
)
du =
=
2y
1 −y
2


0

1
1 +y
2
u
2

1
1 +u
2

=
π
1 +y
.
Rezult˘a F(y) = π ln(1 +y) +k, unde k este o constant˘a ce se determin˘a din
condit ¸ia F(1) = 0; se obt ¸ine k = −π ln 2, ¸si deci F(y) = π ln
1+y
2
.
20. Pentru orice a > 0, b > 0, s˘a se calculeze J =
1

0
x
b
−x
a
ln x
cos(lnx)dx.
Solut ¸ie
Integrala J se poate scrie ¸si sub forma:
J =
1

0
x
b
−x
a
lnx
cos(lnx)dx =

1
0
cos(lnx)

b
a
x
y
dy

dx =
=

b
a

1
0
x
y
cos(lnx)dx

dy.
Vom calcula mai ˆıntˆai integrala: J
1
=
1

0
x
y
cos(lnx)dx , folosind schimbarea
de variabil˘a: t = ln x ;obt ¸inem: J
1
=
y+1
1+(y+1)
2
, ¸si deci J =
1
2
ln
1+(b+1)
2
1+(a+1)
2
.
21. S˘a se calculeze integralele:
J(α) =
π
2

0
arctg(αtgx)
tgx
dx, α > 0, α = 1 ¸si I =
π
2

0
x
tgx
dx.
Solut ¸ie
J

(α) =
π
2

0
dx
1 +α
2
tg
2
x
. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
de variabil˘a t = tgx ; ˆın final obt ¸inem J(α) =
π
2
ln(1 +α) ¸si I =
π
2
ln 2.
22. S˘a se calculeze integralele:
a. F(a) =
π
2

0
ln

1 +a cos x
1 −a cos x

dx
cos x
, [a[ < 1.
b. G(a) =

0
arctg(ax)
x(1 +x
2
)
dx, a ∈ R, [a[ = 1.
174 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Solut ¸ie
a. F

(a) =
π
2

0
2
1 −a
2
cos
2
x
dx; cu schimbarea de variabil˘a t = tgx , obt ¸inem:
F

(a) =


0
2
t
2
+ (

1 −a
2
)
2
dt =
2

1 −a
2
arctg
t

1 −a
2


0
=
π

1 −a
2
,
¸si deci F(a) = π arcsina.
b. G

(a) =

0
dx
(1 +x
2
)(1 +a
2
x
2
)
=
π
2(1 +a)
¸si deci G(a) =
π
2
ln(1 +a).
23. S˘a se calculeze integralele:
a. J(a, b) =

0
ln(a
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx, a > 0, b > 0, a = b.
b. F(a) =
1

0
ln

1 −a
2
x
2

x
2

1 −x
2
dx, [a[ < 1.
Solut ¸ie
a. Derivˆand ˆın raport cu a, obt ¸inem:
J

=


0
2a
(a
2
+x
2
)(b
2
+x
2
)
dx =
=


0
2a
b
2
−a
2
(
1
a
2
+x
2

1
b
2
+x
2
)dx =
π
b(a +b)
.
Rezult˘a deci J =
π
b
ln(a +b) +K(b). Pentru a calcula K(b), calcul˘am
J(b, b) =


0
ln(b
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx =
π
2
0
ln(b
2
+b
2
tg
2
t)
b
2
+b
2
tg
2
t
b(1 + tg
2
t)dt =
=
1
b
π
2
0
ln
b
2
cos
2
t
dt =
π
b
ln b −
2
b
π
2
0
ln cos tdt.
Ultima integral˘a se poate calcula cu schimbarea de variabil˘a t =
π
2
−y ¸si se
obt ¸ine
π
2
0
ln cos tdt = −
π
2
ln 2.
Rezult˘a J(b, b) =
π
b
ln(2b) ¸si deci K(b) = 0.
b. Derivˆand ˆın raport cu a, obt ¸inem:
F

(a) =

1
0
−2a
(1 −a
2
x
2
)

1 −x
2
dx =
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 175
=
π
2
0
−2a
1 −a
2
sin
2
t
dt = −
2a
1 −a
2


0
du
u
2
+ (
1

1−a
2
)
2
= −


1 −a
2
,
deci F(a) = π

1 −a
2
+k ; dar F(0) = 0, deci F(a) = π(

1 −a
2
−1).
24. S˘a se calculeze integrala:
J(a) =

1
0
arctg (ax)
x

1 −x
2
dx, a ∈ R.
Solut ¸ie
Derivata funct ¸iei J este:
J

(a) =

1
0
dx
(1 +a
2
x
2
)

1 −x
2
=
π
2
0
cos t
(1 +a
2
sin
2
t) cos t
dt =
=


0
du
1 + (1 +a
2
) u
2
=
π
2

1 +a
2
.
Rezult˘a:
J(a) =
π
2
ln

a +

1 +a
2

+C,
constanta C calculˆandu-se din J(0) = 0.
ˆ
In final se obt ¸ine:
J(a) = ln

a +

1 +a
2

.
25.Formula lui Froullani
Fie 0 < a < b ¸si fie f : [0, ∞) → R o funct ¸ie continu˘a ¸si m˘arginit˘a astfel
ˆıncˆat integrala

1
f(t)
t
dt este convergent˘a. S˘a se demonstreze egalitatea:


0
f(bx) −f(ax)
x
dx = f(0) ln
a
b
.
Solut ¸ie
Vom demonstra mai ˆıntˆai egalitatea:


u
f(bx) −f(ax)
x
dx =

au
bu
f(t)
t
dt , ∀u > 0. (∗)
Fie u > 0 ; cu schimbarea de variabil˘a bx = t, obt ¸inem:


u
f(bx)
x
dx =


bu
f(t)
t
dt.
176 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Analog, se demonstreaz˘a ¸si egalitatea:


u
f(ax)
x
dx =


au
f(t)
t
dt.
Prin sc˘aderea membru cu membru a celor dou˘a egalit˘at ¸i rezult˘a egalitatea
(∗). Demonstr˘am acum formula lui Froullani; folosind egalitatea (∗), avem:


0
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0


u
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0

au
bu
f(t)
t
dt.
Pentru a calcula ultima integral˘a consider˘am funct ¸ia
h(u) = sup
t∈[au,bu]
[f(t) −f(0)[.
Din continuitatea funct ¸iei f, rezult˘a lim
u→0
h(u) = 0. Evident, avem:

au
bu
f(t)
t
dt =

au
bu
f(t) −f(0)
t
dt +

au
bu
f(0)
t
dt.
Prima integral˘a tinde la 0 pentru u → 0:

au
bu
f(t) −f(0)
t
dt

au
bu
[f(t) −f(0)[
t
dt ≤

au
bu
h(u)
t
dt = h(u) ln
a
b
→ 0 atunci cˆand u → 0.
ˆ
In concluzie:


0
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0

au
bu
f(t)
t
dt = lim
u→0

au
bu
f(0)
t
dt = f(0) ln
a
b
.
26. Fie 0 < a < b; s˘a se calculeze integralele:
a.


0
e
−ax
−e
−bx
x
dx.
b.


0
cos ax −cos bx
x
dx.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Froullani.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 177
27. S˘a se calculeze, folosind funct ¸iile Γ ¸si B, integralele:
a.

0
e
−x
p
dx, p > 0.
b.

0
x
1
4
(x + 1)
2
dx.
c.

0
dx
x
3
+ 1
dx.
Solut ¸ie
a. Cu schimbarea de variabil˘a x
p
= y,obt ¸inem:


0
e
−x
p
dx =


0
1
p
y
1−p
p
e
−y
dy =
1
p
Γ

1
p

= Γ

1
p
+ 1

.
ˆ
In cazul particular p = 2, obt ¸inem:


0
e
−x
2
dx = Γ

3
2

=

π
2
.
b. Folosind propriet˘at ¸ile funct ¸iilor lui Euler, obt ¸inem:


0
x
1
4
(x + 1)
2
dx = B

5
4
,
3
4

=
Γ

5
4

Γ

3
4

Γ(2)
=
1
4
Γ

1
4

Γ

3
4

=
π

2
4
.
c. Cu schimbarea de variabil˘a x
3
= y,obt ¸inem:


0
dx
x
3
+ 1
=
1
3


0
y

2
3
1 +y
dy =
1
3
B

1
3
,
2
3

=
2


9
.
28. S˘a se calculeze integralele:
a.
π
2

0
sin
p
xcos
q
xdx, p > −1, q > −1.
b.
1

0
x
p+1
(1 −x
m
)
q−1
dx, p > 0, q > 0, m > 0.
c.

0
x
p
e
−x
q
dx, p > −1, q > 0.
178 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
d.
1

0
ln
p

1
x

dx, p > −1.
e.
1

0
dx
(1 −x
n
)
1
n
, n ∈ N.
Solut ¸ie
a. Cu schimbarea de variabil˘a sin
2
x = y, obt ¸inem:
π
2
0
sin
p
xcos
q
xdx =
1
2

1
0
y
p−1
2
(1 −y)
q−1
2
dy =
1
2
B

p + 1
2
,
q + 1
2

.
b. Cu schimbarea de variabil˘a x
m
= y, obt ¸inem:

1
0
x
p+1
(1 −x
m
)
q−1
dx =
1
m
B

p + 2
m
, q

.
c. Cu schimbarea de variabil˘a x
q
= y, obt ¸inem:


0
x
p
e
−x
q
dx =
1
q


0
y
p+1
q
−1
e
−y
dy =
1
q
Γ

p + 1
q

.
d. Cu schimbarea de variabil˘a ln(
1
x
) = y, obt ¸inem:

1
0
ln
p

1
x

dx =


0
y
p
e
−y
dy = Γ(p + 1).
e. Cu schimbarea de variabi˘a x
n
= y, obt ¸inem:

1
0
dx
(1 −x
n
)
1
n
=
1
n

1
0
y
1
n
−1
(1 −y)

1
n
dy =
1
n
B

1
n
, 1 −
1
n

=
π
nsin
π
n
.
29. S˘a se calculeze integrala

0
e
−x
2
cos xdx.
Solut ¸ie
Folosind dezvoltareaˆın serie de puteri (ˆın jurul lui 0) a funct ¸iei cos ¸si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obt ¸inem:


0
e
−x
2
cos xdx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!


0
e
−x
2
x
2n
dx =
=
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!


0
1
2
y
n−
1
2
e
−y
dy =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!
1
2
Γ

n +
1
2

=
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 179
=
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!
1 3 5...(2n −1)
2
n+1

π =

π
2
¸
n≥0
1
n!


1
4

−n
=

π
2
e

1
4
.
30. S˘a se calculeze ˆın funct ¸ie de B integralele:
I =

1
0
dx

1 −x
3
¸si J =


1
dx

x
3
−1
.
Solut ¸ie
Pentru I se face schimbarea de variabil˘a x = t
1
3
; rezult˘a:
I =
1
3

1
0
t

2
3
(1 −t)

1
2
dt =
1
3
B

1
3
,
1
2

.
Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabil˘a x
.
= t

1
3
; rezult˘a:
J =
1
3

1
0
t

5
6
(1 −t)

1
2
dt =
1
3
B

1
6
,
1
2

.
31. S˘a se calculeze integralele lui Fresnel:
I =


0
cos x
2
dx ¸si J =


0
sin x
2
dx.
Solut ¸ie
Convergent ¸a celor dou˘a integrale rezult˘a din criteriul lui Abel ¸si cu schim-
barea de variabil˘a x
2
= y. Calcul˘am acum:
J −iI =


0
e
−ix
2
dx.
Cu schimbarea de variabil˘a x
2
= −it
2
¸si folosind relat ¸ia Γ(1) = 1, obt ¸inem
I = J =
1
2

π
2
.
180 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Capitolul 6
M˘asur˘a ¸si integral˘a
6.1 Not ¸iuni teoretice
Spat ¸ii m˘asurabile
Fie X o mult ¸ime nevid˘a ¸si fie {(X) mult ¸imea p˘art ¸ilor lui X. O submult ¸ime
/ ⊆ {(X) se nume¸ste σ− algebr˘a pe X dac˘a verific˘a urm˘atoarele pro-
priet˘at ¸i:
i. X ∈ /.
ii. dac˘a A ∈ / atunci X ` A ∈ /.
iii. dac˘a A
n
∈ /, ∀n ∈ N atunci ∪
n∈N
A
n
∈ /.
ˆ
In acest caz (X, /) se nume¸ste spat ¸iu m˘asurabil iar elementele σ-algebrei /
se numesc mult ¸imi m˘asurabile.
Dac˘a / este o σ-algebr˘a pe X, atunci:
i. ∅ ∈ /.
ii. dac˘a A, B ∈ / atunci A
¸
B ∈ /, A∩ B ∈ /, A` B ∈ /.
iii. dac˘a A
n
∈ /, ∀n ∈ N atunci
¸
n∈N
A
n
∈ /.
iv. dac˘a (/)
i∈J
sunt σ-algebre pe X atunci intersect ¸ia
¸
i∈J
/
i
este σ-algebr˘a
pe X.
Dac˘a ( ⊆ {(X) atunci σ-algebra generat˘a de ( se noteaz˘a /
C
¸si este
definit˘a prin
/
C
=
¸
¦B [ B este σ −algebr˘a pe X, ¸si B ⊇ (¦.
Dac˘a (Y, d) este un spat ¸iu metric, atunci σ-algebra mult ¸imilor Boreliene
pe Y este σ-algebra generat˘a de familia mult ¸imilor deschise din Y .
ˆ
In cazul particular Y = R, σ-algebra mult ¸imilor Boreliene (pe R) coincide
181
182 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
cu σ-algebra generat˘a de oricare din urm˘atoarele tipuri de intervale:
(
1
= ¦(−∞, b) [ b ∈ R¦
(
2
= ¦(a, ∞) [ a ∈ R¦
(
3
= ¦(a, b) [ a, b ∈ R¦,
deoarece orice mult ¸ime deschis˘a din R este reuniune cel mult num˘arabil˘a de
intervale deschise.
Funct ¸ii m˘asurabile
Fie (X, /) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si (Y, d) un spat ¸iu metric; o aplicat ¸ie
f : X → Y se nume¸ste m˘asurabil˘a dac˘a f
−1
(B) ∈ /, ∀B mult ¸ime Bore-
lian˘a din Y .
Dac˘a A ⊆ X, atunci funct ¸ia caracteristic˘a χ
A
: X → R este m˘asurabil˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a A ∈ /.
O aplicat ¸ie s : X → R se nume¸ste simpl˘a (sau etajat˘a) dac˘a mult ¸imea s(X)
este finit˘a, sau, echivalent, dac˘a exist˘a A
1
, A
2
, ..., A
n
∈ {(X) ¸si α
1
, α
2
, ..., α
n

R astfel ˆıncˆat s =
n
¸
i=1
α
i
χ
A
i
. Evident, s este m˘asurabil˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
mult ¸imile A
1
, A
2
, ..., A
n
sunt m˘asurabile.
Are loc urm˘atorul rezultat de aproximare:
Orice funct ¸ie m˘asurabil˘a ¸si pozitiv˘a este limita punctual˘a a unui ¸sir
cresc˘ator de funct ¸ii simple m˘asurabile ¸si pozitive.
Spat ¸ii cu m˘asur˘a
Fie (X, /) un spat ¸iu m˘asurabil; o aplicat ¸ie
µ : / → [0, ∞]
se nume¸ste m˘asur˘a (pe X) dac˘a:
i. µ(∅) = 0
ii. pentru orice (A
n
)
n∈N
⊆ / astfel ˆıncˆat A
n
∩ A
m
= ∅, ∀n = m rezult˘a
µ

¸
n∈N
A
n

=
¸
n∈N
µ(A
n
) .
(X, /, µ) se nume¸ste spat ¸iu cu m˘asur˘a. Proprietatea ii de mai sus se nume¸ste
num˘arabil-aditivitate.
Dac˘a (X, /, µ) este un spat ¸iu cu m˘asur˘a, atunci:
i. ∀ A, B ∈ /, A ⊆ B ⇒ µ(A) ≤ µ(B). (monotonie).
ii. pentru orice (A
n
)
n∈N
⊆ / rezult˘a
µ

¸
n∈N
A
n


¸
n∈N
µ(A
n
) (num˘arabil-subaditivitate).
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 183
Egalitate aproape peste tot
O mult ¸ime m˘asurabil˘a A ∈ / se nume¸ste de m˘asur˘a nul˘a dac˘a µ(A) = 0.
Dou˘a funct ¸ii m˘asurabile se numesc egale aproape peste tot (se noteaz˘a
f = g (a.p.t.)) dac˘a mult ¸imea ¦x ∈ X [ f(x) = g(x)¦ este de m˘asur˘a nul˘a.
Relat ¸ia de egalitate aproape peste tot este relat ¸ie de echivalent ¸˘a pe mult ¸imea
funct ¸iilor m˘asurabile.
Funct ¸ii integrabile
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si s : X → [0, ∞], s =
n
¸
i=1
α
i
χ
A
i
o funct ¸ie
simpl˘a, pozitiv˘a, m˘asurabil˘a. Integrala lui s ˆın raport cu m˘asura µ este,
prin definit ¸ie:

X
sdµ =
n
¸
i=1
α
i
µ(A
i
).
Dac˘a f : X → [0, ∞] este o funct ¸ie m˘asurabil˘a pozitiv˘a atunci integrala lui
f ˆın raport cu m˘asura µ este:

X
fdµ = sup¦

X
sdµ [ s funct ¸ie simpla m˘asurabil˘a, 0 ≤ s ≤ f¦.
Dac˘a f : X → [0, ∞] este o funct ¸ie m˘asurabil˘a pozitiv˘a ¸si dac˘a A ∈ /,
atunci integrala lui f pe mult ¸imea Aˆın raport cu m˘asura µ este:

A
fdµ =

X
f χ
A
dµ.
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a; o funct ¸ie m˘asurabil˘a f : X → C se
nume¸ste integrabil˘a dac˘a

X
[f[dµ < ∞.
Mult ¸imea funct ¸iilor integrabile este spat ¸iu vectorial cu operat ¸iile uzuale de
adunare ¸si inmult ¸ire cu scalari.
Fie f : X → C o funct ¸ie integrabil˘a; atunci f = u +iv, unde u ¸si v sunt
funct ¸ii m˘asurabile reale; descompunˆand u = u
+
− u

, v = v
+
− v

(aici
u
+
, v
+
¸si u

, v

sunt p˘art ¸ile pozitive ¸si respectiv negative ale lui u ¸si v),
atunci integrala lul f ˆın raport cu m˘asura µ este

X
fdµ =

X
u
+
dµ −

X
u

dµ +i

X
v
+

X
v

.
Integrala astfel definit˘a are propriet˘at ¸ile:
i.

X
(αf +βg) dµ = α

X
fdµ +β

X
gdµ, ∀f, g integrabile ¸si ∀ α, β ∈ C.
184 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
ii.

X
fdµ

X
[f[dµ, ∀ f integrabil˘a.
Teorema de convergent ¸˘a monoton˘a a lui Lebesgue
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f
n
: X → [0, ∞] un ¸sir cresc˘ator
de funct ¸ii m˘asurabile: f
n
≤ f
n+1
, ∀n ∈ N. Dac˘a f este limita punctual˘a a
¸sirului f
n
, atunci
lim
n→∞

X
f
n
dµ =

X
fdµ.
ˆ
In particular, dac˘a f
n
: X → [0, ∞], atunci:

X
¸
n∈N
f
n
dµ =
¸
n∈N

X
f
n
dµ.
Teorema de convergent ¸˘a dominat˘a a lui Lebesgue
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f
n
: X → C un ¸sir de funct ¸ii
m˘asurabile cu propriet˘at ¸ile:
i. f
n
converge punctual la funct ¸ia f.
ii. exist˘a g o funct ¸ie integrabil˘a astfel ˆıncˆat [f
n
[ ≤ g.
Atunci f este funct ¸ie integrabil˘a ¸si lim
n→∞

X
f
n
dµ =

X
fdµ.
Spat ¸ii de funct ¸ii p-integrabile
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie 1 ≤ p < ∞. Consider˘am mult ¸imea:
L
p
(X, µ) = ¦f : X → C [ f m˘asurabil˘a ¸si

X
[f[
p
dµ < ∞¦.
Evident, pentru p = 1 se obt ¸ine mult ¸imea funct ¸iilor integrabile.
L
p
(X, µ) este spat ¸iu vectorial, iar aplicat ¸ia
| f |
p
=

X
[f[
p

1
p
este o seminorm˘a pe L
p
(X, µ). Din relat ¸ia | f |
p
= 0 rezult˘a f = 0 (a.p.t.);
fie L
p
(X, µ) mult ¸imea claselor de echivalent ¸˘a ˆın raport cu relat ¸ia de egal-
itate a.p.t. Atunci (L
p
(X, µ), | |
p
) este spat ¸iu normat (spat ¸iul funct ¸iilor
p-integrabile).
ˆ
In plus, se demonstreaz˘a c˘a (L
p
(X, µ), | |
p
) este spat ¸iu Ba-
nach.
Exemple de spat ¸ii de funct ¸ii integrabile
i. Dac˘a pe mult ¸imea numerelor naturale, N, se consider˘a m˘asura de num˘arare
(a se vedea exercit ¸iul 1 din acest capitol), atunci, ˆın acest caz, spat ¸iul
funct ¸iilor p-integrabile este spat ¸iul ¸sirurilor p-absolut sumabile (a se vedea
¸si exemplele de spat ¸ii normate din capitolul 2):

p
(N) = ¦x : N → C [
¸
n∈N
[x(n)[
p
< ∞¦.
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 185
Analog se define¸ste spat ¸iul
p
(Z) al ¸sirurilor bilaterale p-absolut sumabile;
evident, norma ˆın aceste cazuri este:
| x |
p
=

¸
n∈N
[x(n)[
p
1
p
, ∀ x ∈
p
(N).
ii. Dac˘a pe mult ¸imea numerelor reale, R, se consider˘a m˘asura Lebesgue
(construct ¸ia acestei m˘asuri se g˘ase¸ste ˆın capitolul urm˘ator), atunci not˘am:
L
p
(R) = ¦f : R → C [ f m˘asurabil˘a ¸si


−∞
[f(x)[ dx < ∞¦.
Norma ˆın acest caz este
| f |
p
=


−∞
[f(x)[ dx
1
p
, ∀ f ∈ L
p
(R).
Analog, se pot considera intervale (a, b) ⊂ R ¸si se obt ¸in spat ¸iile L
p
(a, b)
corespunz˘atoare.
iii. Un caz particular remarcabil este spat ¸iul funct ¸iilor periodice (de pe-
rioad˘a 2π definite pe R) de p˘atrat integrabil, definit dup˘a cum urmeaz˘a;
dac˘a { este mult ¸imea funct ¸iilor periodice f : R → C , f de perioad˘a 2π,
f(x) = f(x + 2π), ∀x ∈ R, atunci:
L
2
[0, 2π] = ¦f ∈ { [ f m˘asurabil˘a ¸si


0
[f(t)[dt < ∞¦,
integrala fiinds ˆın raport cu m˘asura Lebesgue. Evident, ˆın locul intervalului
[0, 2π] se poate lua orice interval de lungime 2π; o alt˘a alegere uzual˘a este
intervalul [−π, π]. Norma pe spat ¸iul L
2
[0, 2π] este:
| f |
2
=

1


0
[f(t)[
2
dt, ∀ f ∈ L
2
[0, 2π].
Analog se define¸ste spat ¸iul funct ¸iilor periodice (de perioad˘a 2π) integrabile:
L
1
[0, 2π] = ¦f ∈ { [ f m˘asurabil˘a ¸si


0
[f(t)[ dt < ∞¦.
Norma pe spat ¸iul L
1
[0, 2π] este:
| f |
1
=
1


0
[f(t)[ dt, ∀ f ∈ L
1
[0, 2π].
186 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Spat ¸iul funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f : X → [0, ∞] o funct ¸ie m˘asurabil˘a;
consider˘am mult ¸imea
M = ¦t ∈ R [ µ

f
−1
(t, ∞]

= 0¦.
Prin definit ¸ie, supremumul esent ¸ial al lui f este:
esssupf = ∞ dac˘a M = ∅ ¸si esssupf = inf M dac˘a M = ∅.
Not˘am | f |

= esssup[f[; funct ¸ia f se nume¸ste esent ¸ial m˘arginit˘a dac˘a
| f |

< ∞. Mult ¸imea funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite se noteaz˘a L

(X, µ) ¸si
este spat ¸iu Banach cu norma | |

.
S¸i ˆın acest caz putem particulariza spat ¸iul cu m˘asur˘a (X, /, µ), obt ¸inˆandu-
se (ca mai sus) spat ¸iile (

(N), | |

), (L

(R), | |

), (L

[0, 2π], | |

).
Spat ¸ii Hilbert ¸si serii Fourier
Fie H un spat ¸iu vectorial (complex sau real); o aplicat ¸ie
<, >: H H → C (respectiv R)
se nume¸ste produs scalar dac˘a pentru orice x, y, z ∈ H ¸si orice α, β ∈ C sunt
adev˘arate relat ¸iile:
i. < αx +β y, z >= α < x, z > +β < y, z >;
ii. < x, y >= < y, x >;
iii. < x, x > ≥ 0;
iv. < x, x >= 0 ⇔ x = 0.
Perechea (H, <, >) se nume¸ste spat ¸iu cu produs scalar.
Aplicat ¸ia | | : H → H, | x |=

< x, x > este norm˘a pe H ¸si verific˘a
inegalitatea lui Schwarz:
[ < x, y > [ ≤| x | | y |, ∀ x, y ∈ H.
Reciproc, un spat ¸iu normat (H, | |) este spat ¸iu cu produs scalar dac˘a ¸si
numai dac˘a este verificat˘a legea paralelogramului:
| x +y |
2
+ | x −y |
2
= 2

| x |
2
+ | y |
2

, ∀x, y ∈ H.
Spat ¸iul (H, <, >) se nume¸ste spat ¸iu Hilbert dac˘a orice ¸sir Cauchy este con-
vergent (spat ¸iul normat (H, | | ) este complet).
ˆ
In cele ce urmeaz˘a (H, <, >) este un spat ¸iu Hilbert.
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 187
Exemple de spat ¸ii Hilbert
i. Spat ¸iul Banach C
n
(cu norma euclidian˘a) este spat ¸iu Hilbert cu produsul
scalar:
< x, y >=
n
¸
j=1
x
j
y
j
,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) vectori din C
n
. Analog
¸si pentru R
n
.
ii. Spat ¸iul Banach al ¸sirurilor de p˘atrat sumabil,

2
(N) = ¦x : N → C [
¸
n∈N
[x(n)[
2
< ∞¦
este spat ¸iu Hilbert cu produsul scalar:
< x, y >=
¸
n∈N
x(n)y(n),
pentru orice ¸siruri x, y ∈
2
(N). Analog ¸si pentru spat ¸iul ¸sirurilor bilaterale
(definite pe Z),
2
(Z).
iii. Dintre toate spat ¸iile de funct ¸ii p-integrabile, L
p
(X, /, µ), numai spat ¸iul
funct ¸iilor de p˘atrat integrabil, L
2
(X, /, µ) este spat ¸iu Hilbert, produsul
scalar fiind:
< f, g >=

X
f g dµ, ∀f, g ∈ L
2
(X, /, µ).
Ortogonalitate
Doi vectori x, y ∈ H se numesc ortogonali (sau perpendiculari; not˘am x ⊥ y)
dac˘a < x, y >= 0. Ortogonalul unei mult ¸imi nevide M ⊆ H este, prin
definit ¸ie, mult ¸imea (subspat ¸iul ˆınchis) M

= ¦x ∈ H [ x ⊥ y, ∀y ∈ M¦.
Urm˘atorul rezultat este esent ¸ial ˆın studiul spat ¸iilor Hilbert:
Teorema proiect ¸iei
Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie M ⊆ H o mult ¸ime nevid˘a, ˆınhis˘a ¸si convex˘a.
Atunci exist˘a un unic vector x
M
∈ M astfel ˆıncˆat
| x
M
|= inf¦| x | [ x ∈ M¦.
O consecint˘a important˘a este generalizarea descompunerii dup˘a direct ¸ii per-
pendiculare din geometria euclidian˘a:
Descompunerea ortogonal˘a
Fie K ⊆ un subspat ¸iu ˆınchis ¸si fie K

ortogonalul s˘au. Atunci, pentru vec-
tor x ∈ H exist˘a (¸si sunt unici) y ∈ K ¸si z ∈ K

astfel ˆıncˆat x = y +z.
188 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Baze ortonormale, serii Fourier
Fie H un spat ¸iu Hilbert; o submult ¸ime B = ¦ε
i
¦
i∈J
se nume¸ste baz˘a ortonor-
mal˘a ˆın H dac˘a:
i. < ε
i
, ε
j
>= δ
ij
(simbolul lui Kronecker), ∀i, j ∈ J;
ii. subspat ¸iul vectorial generat de B este dens ˆın H.
Spat ¸iul Hilbert H se nume¸ste separabil dac˘a admite baze ortonormale cel
mult num˘arabile.
ˆ
In continuare vom considera numai spat ¸ii Hilbert separa-
bile.
Fie H un spat ¸iu Hilbert (separabil), fie B = ¦ε
n
¦
n∈N
o baz˘a ortonormal˘a
(fixat˘a) ¸si fie x ∈ H un vector fixat; coeficient ¸ii Fourier ai lui x (ˆın baza B)
sunt ´ x
n
=< x, ε
n
>, ∀n ∈ N, iar seria
¸
n∈N
´ x
n
ε
n
se nume¸ste seria Fourier
asociat˘a lui x. Aplicat ¸ia
H ÷ x → (´ x
n
)
n

2
(N)
se nume¸ste transformarea Fourier (pe spat ¸iul H).
Propriet˘at ¸ile seriei Fourier
i. Pentru orice x ∈ H, seria Fourier asociat˘a,
¸
n∈N
´ x
n
ε
n
, converge la x;
ii. | x |
2
=
¸
n∈N
[´ x
n
[
2
(identitatea lui Parseval);
iii. transformarea Fourier este un izomorfism (izometric) de spat ¸ii Hilbert.
Serii trigonometrice
Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometric˘a. Con-
sider˘am spat ¸iul Hilbert al funct ¸iilor periodice (de perioad˘a 2π) de p˘atrat
integrabil (a se vedea exemplele de spat ¸ii p-integrabile):
L
2
[0, 2π] = ¦f : [0, 2π] → C [ f m˘asurabil˘a ¸si


0
[f(t)[
2
dt < ∞¦.
Produsul scalar este
< f, g >=
1


0
f(t)g(t)dt,
iar norma | f |
2
=

1


0
[f(t)[
2
dt.
Pentru orice n ∈ Z, fie ω
n
(t) = e
int
. Un rezultat clasic de analiz˘a afirm˘a c˘a
mult ¸imea (sistemul trigonometric) B = ¦ω
n
[ n ∈ Z¦ este baz˘a ortonormal˘a
ˆın L
2
[0, 2π]. Pentru orice funct ¸ie f ∈ L
2
[0, 2π] , coeficient ¸ii Fourier (ˆın
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 189
raport cu baza fixat˘a mai sus), sunt
´
f
n
=< f, ω
n
>=
1


0
f(t)e
−int
dt, ∀n ∈ Z,
iar seria Fourier (sau seria trigonometric˘a) asociat˘a funct ¸iei f este
¸
n∈Z
´
f
n
ω
n
;
sumele part ¸iale ale seriei, P
n
=
n
¸
k=−n
´
f
k
ω
k
, se numesc polinoame trigonomet-
rice ¸si lim
n→∞
P
n
= f ˆın spat ¸iul L
2
[0, 2π], sau, echivalent:
lim
n→∞
| P
n
−f |
2
= 0.
Identitatea lui Parseval devine ˆın acest caz:
1


0
[f(t)[
2
dt =| f |
2
2
=
¸
n∈Z
[
´
f
n
[
2
.
Folosind egalitatea e
int
= cos nt + i sin nt, ∀t ∈ R, seria Fourier asociat˘a
funct ¸iei f se poate scrie sub forma:
a
0
2
+

¸
n=1
(a
n
cos nt +b
n
sin nt),
unde coeficient ¸ii trigonometrici (clasici) a
n
¸si b
n
sunt:
a
n
=
1
π


0
f(t) cos ntdt, ∀ n ≥ 0,
b
n
=
1
π


0
f(t) sin ntdt, ∀ n ≥ 1.
Leg˘atura dintre coeficient ¸ii
´
f
n
, a
n
¸si b
n
este:
´
f
0
=
a
0
2
,
´
f
n
=
a
n
−ib
n
2
,
´
f
−n
=
a
n
+ib
n
2
, ∀ n = 1, 2, ...
Lema lui Riemann afirm˘a c˘a dac˘a funct ¸ia f este integrabil˘a, atunci:
lim
n→∞
a
n
= lim
n→∞
b
n
= 0.
ˆ
In leg˘atur˘a cu convergent ¸a punctual˘a a seriei Fourier, are loc urm˘atorul
rezultat clasic:
190 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Teorema lui Dirichlet
Dac˘a f : R → R este o funct ¸ie periodic˘a de perioad˘a 2π, m˘asurabil˘a,
m˘arginit˘a, avˆand cel mult un num˘ar finit de discontinuit˘at ¸i de spet ¸a intˆai ¸si
avˆand derivate laterale ˆın orice punct, atunci seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f converge ˆın fiecare punct x ∈ R la
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)).
ˆ
In particular, dac˘a funct ¸ia f este continu˘a (¸si verific˘a celelalte ipoteze din
teorema lui Dirichlet), atunci are loc descompunerea:
f(t) =
a
0
2
+

¸
n=1
(a
n
cos nt +b
n
sin nt).
Convergent ¸a uniform˘a a seriei Fourier
Condit ¸ii suficiente pentru convergent ¸a uniform˘a a seriei Fourier sunt date ˆın
teorema urm˘atoare:
Dac˘a f : R → C este o funct ¸ie continu˘a, de clas˘a (
1
pe port ¸iuni ¸si
periodic˘a de perioad˘a 2π, atunci seria sa Fourier este absolut ¸si uniform
convergent˘a, iar suma este f.
Num˘arul
a
0
2
=
1


0
f(x)dx este media semnalului f, primul termen
a
1
cos x +b
1
sin x
este oscilat ¸ia principal˘a (ˆın jurul valorii medii), iar termenul
a
n
cos nt +b
n
sin nt, n ≥ 2
este armonica de ordinul n a funct ¸iei f. Perioada armonicei de ordinul n
este

n
, iar amplitudinea A
n
=

[a
n
[
2
+[b
n
[
2
; conform lemei lui Riemann
rezult˘a lim
n→∞
A
n
= 0.
ˆ
In cazul ˆın care funct ¸ia f are perioada T = 2, ( > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt ˆın continuare adev˘arate, cu adapt˘arile core-
spunz˘atoare; baza ortonormal˘a este
¦
n
[ n ∈ Z¦, cu
n
(x) = e
i
nπx

,
iar coeficient ¸ii Fourier sunt:
´
f
n
=
1
2

2
0
f(x)e
−i
nπx

dx, ∀ n ∈ Z,
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 191
a
n
=
1

2
0
f(x) cos
nπx

dx, ∀ n = 0, 1, 2, ...,
b
n
=
1

2
0
f(x) sin
nπx

, ∀n = 1, 2, ...
Teorema lui Dirichlet se scrie:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =
a
0
2
+

¸
n=1

a
n
cos
nπx

+b
n
sin
nπx

=
=

¸
n=−∞
´
f
n
e
i
nπx

, ∀ x ∈ R.
Identitatea lui Parseval devine acest caz:
[a
0
[
2
2
+
¸
n≥1

[a
n
[
2
+[b
n
[
2

=
1

2
0
[f(t)[
2
dt.
Evident, toate rezultatele de mai sus r˘amˆan adev˘arate dac˘a ˆınlocuim inter-
valul [0, 2] cu orice alt interval de lungime 2, de exemplu, [−, ].
Serii de sinusuri ¸si cosinusuri
Fie f : [0, ] → R, o funct ¸ie integrabil˘a ¸si fie
˜
f : R → R, periodic˘a de
perioad˘a 2, definit˘a prin:
˜
f(x) =

f(x) , x ∈ [0, ]
f(−x) , x ∈ (−, 0)
Dac˘a funct ¸ia
˜
f satisface condit ¸iile teoremei lui Dirichlet, atunci, dezvoltˆand
˜
f ˆın serie Fourier, rezult˘a:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =
a
0
2
+

¸
n=1
a
n
cos
πnx

, ∀ x ∈ (0, ),
f(0 + 0) =
a
0
2
+

¸
n=1
a
n
, f( −0) =
a
0
2
+

¸
n=1
(−1)
n
a
n
,
coeficient ¸ii a
n
fiind coeficient ¸ii Fourier reali asociat ¸i funct ¸iei
˜
f.
Formula de mai sus se nume¸ste dezvoltarea ˆın serie de cosinusuri a lui f.
Analog, dac˘a funct ¸ia (impar˘a):
˜
f(x) =

f(x) , x ∈ [0, ]
−f(−x) , x ∈ (−, 0)
192 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
satisface condit ¸iile teoremei lui Dirichlet, atunci dezvoltarea ˆın serie de si-
nusuri a funct ¸iei f este:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =

¸
n=1
b
n
sin
πnx

, ∀ x ∈ (0, ),
coeficient ¸ii b
n
fiind coeficient ¸ii Fourier reali asociat ¸i funct ¸iei
˜
f.
Operatori pe spat ¸ii Hilbert
Acest˘a sect ¸iune continu˘a paragraful din capitolul 2 referitor la operatori
liniari ¸si continui pe spat ¸ii normate.
ˆ
In continuare (H, <, >) este un spat ¸iu Hilbert, iar L(H) este spat ¸iul Banach
al operatorilor liniari ¸si continui pe H.
ˆ
In leg˘atur˘a cu dualul unui spat ¸iu
Hilbert, are loc urm˘atorul rezultat:
Teorema lui Riesz
i. Pentru orice y ∈ H, aplicat ¸ia
f
y
: H → C, f
y
(x) =< x, y >
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a.
ii. Reciproc, dac˘a f este o funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a pe H, atunci exist˘a
y ∈ H astfel ˆıncˆat f = f
y
.
Adjunctul unui operator
Pentru orice T ∈ L(H), se demonstreaz˘a c˘a exist˘a un unic operator
T

∈ L(H) astfel ˆıncˆat:
< Tx, y >=< x, T

y >, ∀x, y ∈ H.
Propriet˘at ¸ile lui T

(numit adjunctul lui T) sunt:
i. (αT +β S)

= αT

+β S

, ∀α, β ∈ C, ∀T, S ∈ L(H).
ii. (T

)

= T, ∀ T ∈ L(H).
iii. (TS)

= S

T

, ∀T, S ∈ L(H).
iv. | T

T |=| T |
2
, ∀T ∈ L(H).
v. Dac˘a T ∈ L(H) este inversabil, atunci (T
−1
)

= (T

)
−1
.
Fie T ∈ L(H) un operator fixat. T se nume¸ste autoadjunct dac˘a T = T

;
operatorul T se nume¸ste unitar dac˘a este inversabil ¸si T
−1
= T

; operatorul
T se nume¸ste normal dac˘a TT

= T

T.
6.2 Funct ¸ii integrabile
1. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt m˘asuri:
a. Fie X = ∅, fie {(X) mult ¸imea p˘art ¸ilor lui X ¸si fie a ∈ X, un element
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 193
arbitrar fixat. M˘asura Dirac concentrat˘a ˆın punctul a este, prin definit ¸ie:
δ
a
: {(X) → [0, ∞), δ
a
(A) =

1 dac˘a a ∈ A
0 dac˘a a ∈ A
b. M˘asura de num˘arare pe X este, prin definit ¸ie:
µ
c
: {(X) → [0, ∞], µ
c
(A) =

cardA dac˘a A este finit˘a
∞ dac˘a A este infinit˘a
c. Presupunem ˆın plus c˘a mult ¸imea X este finit˘a. M˘asura de probabilitate
pe X este, prin definit ¸ie:
P : {(X) → [0, 1], P(A) =
card(A)
card(X)
.
d. Un exemplu remarcabil de m˘asur˘a este m˘asura Lebesgue (pe spat ¸iul R
n
);
construct ¸ia ei este dat˘a ˆın capitolul urm˘ator.
Solut ¸ie
Se verific˘a direct axiomele m˘asurii.
2.a. Fie δ
a
m˘asura Dirac (cf. exercit ¸iului 1) ¸si fie f : X → R. S˘a se
demonstreze c˘a:

X
fdδ
a
= f(a).
b. Fie µ
c
m˘asura de num˘arare (cf. exercit ¸iului 1) pe N ¸si fie
f : N → R. S˘a se demonstreze c˘a

N
fdµ
c
=
¸
n∈N
f(n),
ˆın ipoteza c˘a seria din membrul drept are o sum˘a (eventual ∞).
c. Fie P m˘asura de probabilitate (cf exercit ¸iului 1) ¸si fie f : X → R. S˘a se
demonstreze c˘a

X
fdP =
¸
x∈X
f(x)
card(X)
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia integralei, (mai ˆıntˆai pentru funct ¸ii simple).
3. Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f : X → [0, ∞) o funct ¸ie
m˘asurabil˘a. S˘a se demonstreze c˘a dac˘a

X
fdµ = 0, atunci f = 0 (a.p.t.).
194 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Solut ¸ie
Pentru orice n ∈ N , fie
A
n
= ¦x ∈ X ; f(x) >
1
n
¦.
Mult ¸imile A
n
sunt m˘asurabile pentru c˘a A
n
= f
−1

(
1
n
, ∞)

. Mai mult,
avem:
¸
n∈N
A
n
= ¦x ∈ X ; f(x) = 0¦ .
Vom demonstra c˘a µ(A
n
) = 0, ∀n ∈ N. Integrˆand pe A
n
inegalitatea:
1
n
< f(x), ∀x ∈ A
n
,
obt ¸inem (folosim ¸si f(x) ≥ 0):
1
n
µ(A
n
) ≤

An
fdµ ≤

X
fdµ = 0,
deci µ(A
n
) = 0, ∀n ∈ N. Avem deci:
µ(¦x ∈ X ; f(x) = 0¦) = µ(
¸
n∈N
A
n
) ≤
¸
n∈N
µ(A
n
) = 0.
4. Fie (a
ij
)
i,j∈N
un ¸sir dublu indexat astfel ˆıncˆat a
ij
≥ 0, ∀i, j ∈ N. S˘a
se demonstreze c˘a:
¸
i∈N
¸
j∈N
a
ij
=
¸
j∈N
¸
i∈N
a
ij
.
Facem ment ¸iunea c˘a membrii egalit˘at ¸ii pot fi ¸si ∞.
Solut ¸ie
Vom aplica teorema de convergent ¸˘a monoton˘a. Consider˘am spat ¸iul cu m˘asur˘a
(N, µ
c
) ¸si ¸sirul de funct ¸ii
f
i
: N → [0, ∞), f
i
(j) = a
ij
.
Atunci, conform teoremei de convergent ¸˘a monoton˘a, avem:

N
¸
i∈N
f
i

c
=
¸
i∈N

N
f
i

c
,
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 195
adic˘a (aplicˆand exercit ¸iul 2(b)):
¸
j∈N
¸
i∈N
a
ij
=
¸
i∈N
¸
j∈N
a
ij
.
5. Funct ¸ii convexe, inegalitatea lui Jensen
O funct ¸ie φ : (a, b) → R se nume¸ste convex˘a dac˘a:
φ((1 −λ)x +λy) ≤ (1 −λ)φ(x) +λφ(y), ∀x, y ∈ (a, b), ∀λ ∈ [0, 1],
sau, echivalent:
φ(t) −φ(s)
t −s

φ(u) −φ(t)
u −t
, ∀a < s < t < u < b.
Se demonstreaz˘a f˘ar˘a dificultate c˘a o funct ¸ie convex˘a pe un interval deschis
este continu˘a. Un exemplu remarcabil de funct ¸ie convex˘a pe R este funct ¸ia
exponent ¸ial˘a, φ(x) = e
x
.
Inegalitatea lui Jensen Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a astfel ˆıncˆat
µ(X) = 1 ¸si fie a, b ∈ R, a < b. Atunci, pentru orice funct ¸ie integrabil˘a
f : X → (a, b) ¸si pentru orice funct ¸ie convex˘a φ : (a, b) → R, are loc
inegalitatea:
φ

X
fdµ

X
(φ ◦ f)dµ.
Solut ¸ie
Fie t =

X
fdµ ∈ R ¸si fie α = sup
s∈[a,t]
φ(t) −φ(s)
t −s
. Propunem ca exercit ¸iu
inegalitatea:
φ(s) ≥ φ(t) +α(s −t), ∀s ∈ (a, b).
ˆ
In particular, pentru s = f(x), obt ¸inem:
φ(f(x)) ≥ φ(t) +α(f(x) −t), ∀x ∈ X.
Integrˆand ultima inegalitate pe X ˆın raport cu m˘asura µ, obt ¸inem:

X
(φ ◦ f)dµ ≥

X
φ(t)dµ +α

X
fdµ −t

,
adic˘a:

X
(φ ◦ f)dµ ≥ φ

X
fdµ)

.
196 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
6. Fie (X, /, µ) ca ˆın exercit ¸iul 5 ¸si fie f : X → R, g : X → [0, ∞),
dou˘a funct ¸ii integrabile; s˘a se demonstreze inegalit˘at ¸ile:
a. e

X
f dµ

X
e
f
dµ.
b. e

X
ln g dµ

X
g dµ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a inegalitatea lui Jensen funct ¸iei convexe φ(t) = e
t
.
7. Inegalitatea mediilor
Fie n ∈ N. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice numere reale nenegative
x
1
, x
2
, ..., x
n
, are loc inegalitatea mediilor:
(x
1
x
2
...x
n
)
1
n

x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
Solut ¸ie
Evident, putem presupune c˘a x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt strict pozitive.
Fie X = ¦p
1
, p
2
, ..., p
n
¦ o mult ¸ime cu n elemente ¸si fie
P : {(X) → [0, ∞), m˘asura de probabilitate, deci
P(¦p
j
¦) =
1
n
, ∀j = 1, 2, ..., n.
Fie f : X → R, f(p
j
) = ln x
j
¸si fie φ(x) = e
x
. Aplicˆand inegalitatea lui
Jensen (sau exercit ¸iul 6a), obt ¸inem:
e
1
n
¸
n
j=1
f(p
j
)

1
n
n
¸
j=1
e
f(p
j
)
,
adic˘a (x
1
x
2
...x
n
)
1
n

x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
8. Inegalitatea lui Holder
Fie p > 0 ¸si q > 0 astfel ˆıncˆat
1
p
+
1
q
= 1; p ¸si q se numesc ˆın acest caz
conjugate.
a. Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a. Atunci, pentru orice funct ¸ii m˘asurabile
f, g : X → [0, ∞), are loc inegalitatea lui Holder:

X
fg dµ ≤

X
f
p

1
p

X
g
q

1
q
.
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 197
b. Fie a
1
, a
2
, ..., a
n
¸si b
1
, b
2
, ..., b
n
numere reale pozitive; atunci:
a
1
b
1
+a
2
b
2
+... +a
n
b
n
≤ (a
p
1
+a
p
2
+... +a
p
n
)
1
p
(b
q
1
+b
q
2
+... +b
q
n
)
1
q
.
Solut ¸ie
a. Fie A =

X
f
p

1
p
¸si B =

X
g
q

1
q
. Dac˘a A = ∞ sau B = ∞,
atunci inegalitatea este evident˘a. Dac˘a A = 0 sau B = 0, atunci, conform
exercit ¸iului 3, f = 0(a.p.t.) sau g = 0 (a.p.t.) ¸si deci fg = 0 (a.p.t.) ¸si
inegalitatea este iar˘a¸si evident˘a. Presupunem acum A, B ∈ (0, ∞); fie F =
f
A
¸si G =
g
B
. Fie x ∈ X; deoarece F(x) > 0 ¸si G(x) > 0, exist˘a s, t ∈ R astfel
ˆıncˆat F(x) = e
s
p
¸si G(x) = e
t
q
. Folosind convexitatea funct ¸iei exponent ¸iale,
avem:
F(x)G(x) = e
1
p
s +
1
q
t

1
p
e
s
+
1
q
e
t
=
1
p
F
p
(x) +
1
q
G
q
(x).
Integrˆand ultima inegalitate, obt ¸inem:

X
FG dµ ≤
1
p

X
F
p
dµ +
1
q

X
G
q
dµ =
1
p
+
1
q
= 1,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
b. Se aplic˘a inegalitatea lui Holder pentru un spat ¸iu de probabilitate (a se
vedea demonstrat ¸ia de la inegalitatea mediilor).
9. Inegalitatea lui Minkovski
Fie p > 1 ¸si fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a; pentru orice funct ¸ii m˘asurabile
f, g : X → [0, ∞), are loc inegalitatea:

X
(f +g)
p

1
p

X
f
p

1
p
+

X
g
p

1
p
.
Cazul particular p = 2 este cunoscut sub numele de inegalitatea lui Schwarz.
Solut ¸ie
Integrˆand egalitatea:
(f +g)
p
= f(f +g)
p−1
+g(f +g)
p−1
,
obt ¸inem:

X
(f +g)
p
=

X
f(f +g)
p−1
dµ +

X
g(f +g)
p−1
dµ.
198 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Aplicˆand inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al
egalit˘at ¸ii de mai sus, obt ¸inem (alegem q conjugat cu p):

X
f(f +g)
p−1
dµ ≤

X
f
p

1
p

X
(f +g)
(p−1)q

1
q
, ¸si

X
g(f +g)
p−1
dµ ≤

X
g
p

1
p

X
(f +g)
(p−1)q

1
q
.
ˆ
Insumˆand cele dou˘a inegalit˘at ¸i ¸si folosind egalitatea (p − 1)q = p, obt ¸inem
inegalitatea:

X
(f +g)
p
dµ ≤

X
(f +g)
p

1
q

X
f
p

1
p
+

X
g
p

1
p

(∗).
Folosind convexitatea funct ¸iei putere cu exponent supraunitar, φ(t) = t
p
,
obt ¸inem:

f +g
2

p

1
2
(f
p
+g
p
),
ceea ce arat˘a c˘a dac˘a membrul stˆang al inegalit˘at ¸ii (∗) este ∞, atunci ¸si
membrul drept este ∞. Putem deci presupune c˘a

X
(f + g)
p
dµ < ∞.
Demonstrat ¸ia se ˆıncheie ˆımp˘art ¸ind inegalitatea (∗) cu

X
(f +g)
p

1
q
.
10. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a, uniform˘a ¸si ˆın norma | |
1
a
¸sirului de funct ¸ii
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Solut ¸ie
Fie f(x) = 0, ∀x ∈ (0, 1] ¸si f(0) = 1. Atunci f
n
converge punctual la f , dar
nu converge uniform; ˆın norma | |
1
, ¸sirul f
n
converge la funct ¸ia nul˘a:
| f
n
|
1
=

1
0
[f
n
(x)[dx =
1
n
ln(1 +n) → 0.
11. S˘a se demonstreze incluziunile:

1
(Z) ⊂
2
(Z) ¸si L
2
[0, 2π] ⊂ L
1
[0, 2π].
Solut ¸ie
Incluziunile rezult˘a din urm˘atoarele dou˘a inegalit˘at ¸i:
| x |
2
≤ | x |
1
, ∀x ∈
2
(Z) ¸si
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 199
| f |
1
≤ | f |
2
, ∀ f ∈ L
1
[0, 2π].
Prima inegalitate este evident˘a:
| x |
2
2
=
¸
n∈Z
[x(n)[
2

¸
n∈Z
[x(n)[

2
=| x |
2
1
.
Pentru cea de-a doua inegalitate s˘a obsev˘am mai ˆıntˆai c˘a funct ¸ia constant˘a
1(t) = 1 este ¸si ˆın L
1
[0, 2π] ¸si ˆın L
2
[0, 2π]:
| 1 |
1
=| 1 |
2
= 1.
Fie acum f : [0, 2π] → C o funct ¸ie m˘asurabil˘a (¸si periodic˘a). Aplic˘am
inegalitatea lui Holder (exercit ¸iul 8) funct ¸iilor [f[ ¸si 1; obt ¸inem:
| f |
1
=
1


0
[f(t)[ 1(t) dt ≤

1


0
[f(t)[
2
dt

1
2


0
[1(t)[
2
dt

1
2
= | f |
2
.
12. Fie L
1
(R) spat ¸iul Banach al funct ¸iilor integrabile pe Rˆın raport cu
m˘asura Lebesgue ¸si fie f ∈ L
1
(R).
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice t ∈ R, funct ¸ia h(x) = e
−itx
f(x) este
ˆın spat ¸iul L
1
(R).
Putem defini deci:
´
f : R → C,
´
f(t) =

R
e
−ixt
f(x) dx.
Funct ¸ia
´
f se nume¸ste transformata Fourier a funct ¸iei f; s˘a se demonstreze
urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
b. Dac˘a φ(x) = f(x)e
isx
, atunci
´
φ(t) =
´
f(t −s), ∀s, t ∈ R.
c. Dac˘a ψ(x) = f(x −s), atunci
´
ψ(t) =
´
f(t)e
−ist
, ∀s, t ∈ R.
d. Dac˘a η(x) = f(−x), atunci ´ η(t) =
´
f(t), ∀t ∈ R.
Solut ¸ie
a. Cu notat ¸iile din enunt ¸:
| h |
1
=

R
[e
−ixt
f(x)[ dt =| f |
1
< ∞,
deci h ∈ L
1
(R).
b. Fie s, t ∈ R; atunci:
´
ψ(t) =

R
e
−ixt
f(x)e
ixs
dx =

R
e
−ix(t−s)
f(x) dx =
´
f(t −s).
200 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. Pentru orice t, s ∈ R avem:
´
ψ(t) =

R
e
−ixt
f(x −s) dx =

R
e
−i(s+u)t
f(u) du =
= e
−ist

R
e
−iut
f(u) du = e
−ist
´
f(t),
unde, ˆın prima integral˘a s-a f˘acut schimbarea de variabil˘a x −s = u.
d. Pentru orice t ∈ R avem:
´ g(t) =

R
e
−ixt
f(−x) dx =
=

R
e
ixt
f(−x) dx =

R
e
−ixt
f(x) dx =
´
f(t).
13. Fie f ∈ L
1
(R) ¸si fie g(x) = −ixf(x). Dac˘a g ∈ L
1
(R), atunci
funct ¸ia
´
f este diferent ¸iabil˘a ¸si

´
f

= ´ g.
Solut ¸ie
Pentru orice t ∈ R, avem:
lim
u→0
´
f(t +u) −
´
f(t)
u
= lim
u→0

R
e
−ixt
f(x)
e
−ixu
−1
u
dx.
Propunem ca exercit ¸iu inegalitatea:

e
−ixt
f(x)
e
−ixu
−1
u

≤ [ xf(x)[ , ∀u = 0.
Din ipotez˘a, funct ¸ia R ÷ x → xf(x) ∈ R este integrabil˘a ¸si deci putem
aplica teorema de convergent ¸˘a dominat˘a a lui Lebesgue:
lim
u→0
´
f(t +u) −
´
f(t)
u
=

R
e
−ixt
f(x)

lim
u→0
e
−ixu
−1
u

dx =
=

R
e
−ixt
f(x) (−ix) dx = ´ g(t),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
14. Fie f ∈ L
1
(R) o funct ¸ie de clas˘a (
1
(R) astfel ˆıncˆat lim
|x|→∞
f(x) = 0.
Atunci f

∈ L
1
(R) ¸si
´
f

(t) = it
´
f(t), ∀ t ∈ R.
6.3. SERII FOURIER 201
Solut ¸ie
Pentru orice t ∈ R, aplicˆand formula de integrare prin p˘art ¸i, avem:
´
f

(t) =


−∞
e
−ixt
f

(x) dx =
= e
−ixt
f(x)


−∞
+it


−∞
e
−ixt
f(x) dx = it
´
f(t).
6.3 Serii Fourier
15. S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
1 + cos x + cos 2x +... + cos nx =
sin
(n+1)x
2
cos
nx
2
sin
x
2
,
sin x + sin 2x +... + sin nx =
sin
(n+1)x
2
sin
nx
2
sin
x
2
,
∀n ∈ N

, ∀x ∈ R, x = 2kπ, k ∈ Z.
Solut ¸ie
Seˆınmult ¸e¸ste membrul drept cu 2 sin
x
2
¸si se transform˘a produseleˆın diferent ¸e.
Alt˘a metod˘a: not˘am cu S prima suma ¸si a doua cu T ¸si calcul˘am S + iT;
notˆand z = cos x +i sin x, se obt ¸ine o progresie geometric˘a.
16. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia
f(x) = [x[, x ∈ [−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la ˆıntregul R.
S˘a se deduc˘a apoi suma seriei numerice:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+...
Solut ¸ie
Funct ¸ia este continu˘a; calcul˘am coeficient ¸ii Fourier reali:
a
0
=
1
π

π
−π
[x[ dx =
2
π

π
0
xdx = π.
a
n
=
1
π

π
−π
[x[ cos nxdx =
2
π

π
0
xcos nxdx =
202 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
=
2
π

1
n
xsin nx

π
0

1
n

π
0
sin nxdx

=
=
2
πn
2
cos nx

π
0
=
2
πn
2
((−1)
n
−1) , ∀ n ≥ 1.
b
n
=
1
π

π
−π
[x[ sin nxdx = 0, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet):
[x[ =
π
2
+
¸
n≥1
2 ((−1)
n
−1)
n
2
cos nx, ∀x ∈ [−π, π],
sau, echivalent:
[x[ =
π
2
+
¸
m≥0
−4
π(2m+ 1)
2
cos(2m+ 1)x, ∀ x ∈ [−π, π].
ˆ
In particular, pentru x = 0, se obt ¸ine:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+... =
π
2
8
.
17. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f(x) = x, ∀x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R. Notˆand cu S suma acestei serii, s˘a se
determine S(x).
Solut ¸ie
Din periodicitate, rezult˘a c˘a f(−π) = f(π) = π, deci funct ¸ia nu este con-
tinu˘a ˆın punctele kπ, k ∈ Z ¸si:
1
2
(f(−π + 0) +f(π −0)) = 0.
Calcul˘am acum coeficient ¸ii Fourier:
a
n
=
1
π

π
−π
xcos nxdx = 0, ∀ n ≥ 0.
b
n
=

π
−π
xsinnxdx =
2
π

π
0
xsin nxdx =
6.3. SERII FOURIER 203
=
2
π


x
n
cos nx

π
0
+
1
n

π
0
cos nxdx

=
2
n
(−1)
n+1
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a seria Fourier:
S(x) =

¸
n=1
2(−1)
n+1
n
sin nx.
Conform teoremei lui Dirichlet rezult˘a :
S(x) = f(x), ∀x ∈ (−π, π),
iar ˆın punctele ±π rezult˘a:
S(π) = S(−π) =
1
2
(f(−π + 0) +f(π −0)) = 0.
ˆ
In particular, pentru x =
π
2
, se obt ¸ine seria lui Leibniz:
¸
k≥0
(−1)
k
2k + 1
=
π
4
.
18. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f(x) = x
2
, x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R.
S˘a se calculeze apoi sumele seriilor de numere:
¸
n≥0
1
n
2
,
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
2
,
¸
n≥1
1
n
4
.
Solut ¸ie
Evident, funct ¸ia este continu˘a; calcul˘am coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π

π
−π
x
2
dx =
2
3
π
2
.
a
n
=
1
π

π
−π
x
2
cos nx =
2

x
2
sin nx

π
0

4

π
0
xsin nxdx =
=
4
n
2
π
xcos nx

π
0

4
n
2
π

π
0
sin nxdx = 4
(−1)
n
n
2
.
Evident, b
n
= 0, ∀n ≥ 1. Rezult˘a dezvoltarea:
x
2
=
π
2
3
+
¸
n≥1
4
(−1)
n
n
2
cos nx, ∀x ∈ [0, π].
204 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Pentru a calcula suma primei serii, particulariz˘amˆın identitatea de mai sus
x = π; rezult˘a:
¸
n≥1
1
n
2
=
π
2
6
.
Pentru suma celei de-a doua serii, lu˘am x = 0; se obt ¸ine:
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
=
π
2
12
.
Pentru a calcula suma celei de-a treia serii, scriem mai ˆıntˆai identitatea lui
Parseval pentru seria trigonometric˘a de mai sus; rezult˘a:
1
π

π
−π
x
4
dx =| f |
2
2
=
a
2
0
2
+
¸
n≥1
a
2
n
.
Se obt ¸ine:
¸
n≥1
1
n
4
=
1
16



4
9
+
2
π

π
0
x
4
dx

=
π
4
90
.
19. Fie a ∈ R

.
a. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = e
ax
, x ∈ (−π, π].
b. S˘a se deduc˘a sumele seriilor de numere:
¸
n≥1
1
n
2
+a
2
¸si
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
+a
2
c. S˘a se deduc˘a dezvolt˘arile ˆın serie Fourier ale funct ¸iilor ch(ax) ¸si sh(ax),
pe intervalul (−π, π).
Solut ¸ie
a. Calcul˘am coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π

π
−π
e
ax
dx =
e

−e
−aπ

= 2
sh (aπ)

a
n
=
1
π

π
−π
e
ax
cos nxdx =
e
ax
(a cos nx +nsin nx)
π(a
2
+n
2
)

π
−π
=
= (−1)
n
2a sh (aπ)
π(a
2
+n
2
)
, ∀ n ≥ 1.
b
n
=
1
π

π
−π
e
ax
sin nxdx =
e
ax
(a sinnx −ncos nx)
π(a
2
+n
2
)

π
−π
=
6.3. SERII FOURIER 205
= (−1)
n−1
2nsh (aπ)
π(a
2
+n
2
)
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a formula:
e
ax
=
2 sh (aπ)
π

¸
1
2a
+
¸
n≥1
(−1)
n
a
2
+n
2
(a cos nx −b sin nx)
¸

, ∀x ∈ (−π, π).
b.
ˆ
In punctele ±π funct ¸ia (prelungit˘a prin periodicitate) nu este continu˘a;
ˆın aceste puncte suma seriei trigonometrice este:
f(π+) +f(π−)
2
=
e

+e
−aπ
2
=
2 sh (aπ)
π

¸
1
2a
+
¸
n≥1
a
a
2
+n
2
¸

.
Din egalitatea de mai sus rezult˘a suma primei serii cerute:
¸
n≥1
1
a
2
+n
2
=
π(e

+e
−aπ
)
2a(e

−e
−aπ
)

1
2a
2
.
Pentru a calcula suma celei de-a doua serii, se ia x = 0ˆın dezvoltarea funct ¸iei
f; se obt ¸ine:
¸
n≥1
(−1)
n
a
2
+n
2
=
π
2a sh(aπ)

1
2a
2
.
c. Din definit ¸ie ¸si din dezvoltarea obt ¸inut˘a la punctul a, rezult˘a:
ch(ax) =
e
ax
+e
−ax
2
=
=
sh(aπ)

+
¸
n≥1
(−1)
n
2a sh(aπ)
a
2
+n
2
cos nx, ∀x ∈ (−π, π).
Formula de mai sus este adev˘arat˘a ¸si ˆın ±π, deorece funct ¸ia ch (prelungit˘a
prin periodicitate) este continu˘a.
Analog, se obt ¸ine:
sh(ax) =
e
ax
−e
−ax
2
=
=
¸
n≥1
(−1)
n−1
2nsh(aπ)
a
2
+n
2
sinnx, ∀x ∈ (−π, π).
206 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
20. S˘a se demonstreze formula:
π −x
2
=
¸
n≥1
sin nx
n
, ∀x ∈ (0, 2π).
Solut ¸ie
Fie f(x) =
π−x
2
, x ∈ [0, 2π), prelungit˘a prin periodicitate la R; calcul˘am
coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π


0
π −x
2
dx =
1

πx −
x
2
2


0
= 0.
a
n
=
1
π


0
π −x
2
cos nxdx =
=
(π −x) sin nx
2nπ


0

1
2nπ


0
sin nxdx = 0, ∀ n ≥ 1.
b
n
=
1
π


0
π −x
2
sin nxdx =
=
−(π −x) cos nx
2nπ


0

1
2nπ

2nπ
0
cos nxdx =
1
n
, ∀ n ≥ 1.
Aplicˆand teorema lui Dirichlet, rezult˘a:
π −x
2
=
¸
n≥1
sin nx
n
, ∀x ∈ (0, 2π).
ˆ
In punctele x = 0 ¸si x = 2π funct ¸ia f nu este continu˘a; ˆın aceste puncte
seria trigonometric˘a asociat˘a ei are suma 0.
21. S˘a se demonstreze egalitatea:
¸
n≥1
sin 2nx
2n
=
π
4

x
2
, ∀x ∈ (0, π).
Solut ¸ie
Din formula:
π −x
2
=
¸
n≥1
sin nx
n
, ∀x ∈ (0, 2π),
demonstrat˘a ˆın exercit ¸iul precedent, ˆınlocuind pe x cu 2x, rezult˘a identi-
tatea:
π −2x
2
=
¸
n≥1
sin 2nx
n
, ∀ x ∈ (0, π).
6.3. SERII FOURIER 207
ˆ
Imp˘art ¸ind acum cu 2, rezult˘a egalitatea cerut˘a.
22. S˘a se demonstreze identit˘at ¸ile:
¸
n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
=
π
4
, ∀x ∈ (0, π)
¸
n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
= −
π
4
, ∀x ∈ (−π, 0).
S˘a se calculeze apoi suma seriei:
1 −
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
−...
Solut ¸ie
Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele dou˘a egalit˘at ¸i
demonstrate ˆın exercit ¸iile 20 ¸si 21; a doua identitate rezult˘a din prima ¸si din
imparitatea funct ¸iei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia
x =
π
3
ˆın prima egalitate ¸si obt ¸inem:
π
4
=
¸
n≥1
sin
(2n−1)π
3
2n −1
,
de unde rezult˘a: 1 −
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
−... =
π

3
6
.
23. Fenomenul Gibbs
ˆ
In jurul unui punct de discontinuitate al unei funct ¸ii date, seria Fourier aso-
ciat˘a ei converge doar punctual (nu neap˘arat uniform). Acest fapt conduce
la un defect de convergent ¸˘a (aparent paradox) al ¸sirului sumelor part ¸iale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. D˘am ˆın contin-
uare un exemplu ˆın acest sens.
Consider˘am restrict ¸ia funct ¸iei signum la intervalul (−π, π),
sgn : (−π, π) → R, sgn(x) =

−1 , x ∈ (−π, 0)
0 , x = 0
1 , x ∈ (0, π)
ˆ
In exercit ¸iul anterior s-a demonstrat egalitatea:
sgn(x) =
4
π
¸
n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
, ∀ x ∈ (−π, π).
208 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Not˘am cu S
n
¸sirul sumelor part ¸iale:
S
n
(x) =
4
π
n
¸
k=1
sin(2k −1)x
2k −1
, ∀ x ∈ (−π, π).
ˆ
In punctul x = 0 funct ¸ia sgn nu este continu˘a; seria sa Fourier converge
(conform teoremei lui Dirichlet) la
1
2
(−1 + 1) = 0 = sgn(0); convergent ¸a
lim
n→∞
S
n
(x) = sgn(x), ∀x ∈ (−π, π) este punctual˘a, nu ¸si uniform˘a.
a. S˘a se demonstreze egalitatea:
S
n
(x) =
2
π

x
0
sin 2nt
sin t
dt, ∀ x ∈ (−π, π).
b. S˘a se arate c˘a funct ¸ia S
n
are un maxim ˆın punctul x =
π
2n
¸si:
lim
n→∞
S
n

π
2n

=
2
π

π
0
sint
t
dt ≈ 1, 1789.
c. S˘a se calculeze
lim
n→∞

S
n

π
2n

−sgn(0+)

.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am mai ˆıntˆai suma
A = cos x + cos 3x +... + cos(2n −1)x, ∀x = kπ, k ∈ Z.
Pentru aceasta, consider˘am ¸si suma B = sin x +sin 3x +... +sin(2n−1)x ¸si
calcul˘am:
A+iB =
= (cos x+i sinx) +(cos 3x+i sin 3x) +... +(cos(2n−1)x+i sin(2n−1)x) =
= z
2
z
2n
−1
z
2
−1
,
unde am notat z = cos x +i sin x. Dup˘a calcule, rezult˘a:
A+iB =
sinnx
sin x
(cos nx +i sin nx),
¸si deci:
cos x + cos 3x +... + cos(2n −1)x =
sin 2nx
2 sinx
, ∀ x = kπ, k ∈ Z.
6.3. SERII FOURIER 209
Integrˆand de la 0 la x, rezult˘a:
n
¸
k=1
sin(2k −1)x
2k −1
=

x
0
sin 2nt
2 sin t
dt,
sau, ˆınmult ¸ind cu
4
π
:
S
n
(x) =
2
π

x
0
sin 2nt
sin t
dt, ∀x ∈ (−π, π).
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezult˘a c˘a
S

n
(x) =
2 sin 2nx
π sin x
¸si deci
π
2n
este punct critic al lui S
n
; ˆıntr-o vecin˘atate a lui
π
2n
avem:
S

n
(x) =
2 sin 2nx
π sin x
> 0, x <
π
2n
,
S

n
(x) =
2 sin 2nx
π sin x
< 0, x >
π
2n
.
Rezult˘a c˘a x =
π
2n
este punct de maxim al funct ¸iei S
n
.
Calcul˘am acum:
S
n

π
2n

=
2
π
π
2n
0
sin 2nt
sin t
dt =
2
π

π
0
sin u
sin

u
2n

du
2n
=
1
n

π
0
sin u
sin

u
2n
du.
Rezult˘a:
lim
n→∞
S
n

π
2n

=
2
π

π
0
sin u
u
du.
Ultima integral˘a se aproximeaz˘a dezvoltˆand funct ¸ia sinus ˆın serie de puteri:

π
0
sin u
u
du =

π
0

¸
¸
n≥1
(−1)
n
(2n −1)!
x
2n−2
¸

du =
=
¸
n≥1
(−1)
n
(2n −1)!(2n −1)
x
2n−1

π
0
=
¸
n≥1
(−1)
n
π
2n−1
(2n −1)!(2n −1)
.
Seria fiind alternat˘a, eroarea este mai mic˘a decˆat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
, se obt ¸ine
lim
n→∞
S
n

π
2n

≈ 1, 1789.
210 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. Rezult˘a: lim
n→∞

S
n

π
2n

−sgn(0+)

≈ 0, 1789.
24. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia:
f(x) =

0 , x ∈ (−2, 0]
x
2
, x ∈ (0, 2]
,
prelungit˘a prin periodicitate (perioad˘a 4) la R.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile uzuale, = 2 ¸si deci coeficient ¸ii Fourier sunt:
a
0
=
1
2

2
−2
f(x) dx =
1
2

2
0
x
2
dx =
1
2
.
a
n
=
1
2

2
0
x
2
cos
nπx
2
dx =

0 dac˘a n par, n ≥ 2

2
π
2
n
2
dac˘a n impar, n ≥ 1
b
n
=
1
2

2
0
x
2
sin
nπx
2
dx =
(−1)
n−1
πn
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea:
a
0
2
+
¸
n≥1

a
n
cos
nπx
2
+b
n
sin
nπx
2

= f(x), ∀x ∈ (−2, 2),
deci:
1
4
+
¸
n≥1


2
π
2
(2n −1)
2
cos
(2n −1)πx
2
+
(−1)
n−1
πn
sin
nπx
2

=
=

0 , x ∈ (−2, 0]
x
2
, x ∈ (0, 2)
ˆ
In particular, pentru x = 1 rezult˘a identitatea (obt ¸inut˘a ¸si ˆın exercit ¸iul 17):
¸
n≥1
(−1)
n−1
2n −1
=
π
4
.
ˆ
In x = 2 funct ¸ia nu este continu˘a, deci seria Fourier nu converge ˆın acest
punct la f(2) = 1, ci, conform teoremei lui Dirichlet, la
f(2−) +f(2+)
2
=
1
2
;
rezult˘a identitatea (obt ¸inut˘a ¸si ˆın exercit ¸iul 16):
¸
n≥1
1
(2n −1)
2
=
π
2
8
.
6.3. SERII FOURIER 211
25. Fie funct ¸ia f : [0, π] → R, f(x) = x.
a. S˘a se dezvolte f ˆın serie de cosinusuri.
b. S˘a se dezvolte f ˆın serie de sinusuri.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am coeficient ¸ii dezvolt˘arii ˆın serie de cosinusuri (coeficient ¸ii Fourier
ai prelungirii pare a funct ¸iei f la intervalul (−π, π)):
a
0
=
2
π

π
0
xdx = π,
a
n
=
2
π

π
0
xcos nxdx =
2x sin nx
πn

π
0

2

π
0
sin nxdx =
=
2((−1)
n
−1)
n
2
π
, ∀n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea ˆın serie de cosinusuri:
x =
π
2

¸
n≥1
4
π(2n −1)
2
cos(2n −1)x, ∀x ∈ [0, π],
egalitatea fiind adev˘arat˘a ˆın punctele x = 0 ¸si x = π deoarece prelungirea
par˘a este continu˘a.
b. Calcul˘am coeficient ¸ii dezvolt˘arii ˆın serie de sinusuri (coincid cu coeficient ¸ii
Fourier ai prelungirii impare a funct ¸iei f):
b
n
=
2
π

π
0
xsin nxdx =
2
π


1
n
xcos nx

π
0
+
1
n

π
0
cos nxdx

=
=
2(−1)
n−1
n
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea ˆın serie de sinusuri:
x =
¸
n≥1
2(−1)
n−1
n
sin nx, ∀ x ∈ [0, π).
26. Fie a ∈ R

; s˘a se dezvolte funct ¸ia f : [0, π) → R, f(x) = e
ax
:
a. ˆın serie de cosinusuri;
b. ˆın serie de sinusuri.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a coeficient ¸ii (a se vedea ¸si exercit ¸iul 19) ¸si rezult˘a dezvolt˘arile:
e
ax
=
e

−1

+
¸
n≥1
2a((−1)
n
e

−1)
π(a
2
+n
2
)
cos nx ∀ x ∈ [0, π).
212 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
e
ax
=
¸
n≥1
2n(1 −(−1)
n
e

)
π(a
2
+n
2
)
sin nx, ∀x ∈ (0, π).
27. S˘a se determine coeficient ¸ii Fourier complec¸si (spectrul ˆın frecvent ¸˘a)
ai funct ¸iei de perioad˘a 2π,
f(t) = e
|t|
, t ∈ [−π, π].
Solut ¸ie
Pentru orice n ∈ Z, coeficient ¸ii Fourier sunt:
´
f
n
=
1

π
−π
f(t)e
−int
dt =
=
1

π
−π
e
|t|
e
−int
dt =
1

0
−π
e
−t(1+in)
dt +
1

π
0
e
t(1−in)
dt =
=
−1
2π(1 +in)
e
−t(1+in)

0
−π
+
1
2π(1 −in)
e
t(1+in)

π
0
=
=
(−1)
n
π(n
2
+ 1)

insh(π) + ch(π) + (−1)
n+1

.
28. S˘a se determine coeficient ¸ii Fourier complec¸si ¸si seria Fourier pentru
funct ¸ia periodic˘a
f(x) =

−1 , x ∈ (−π, 0)
1 , x ∈ [0, π]
Solut ¸ie
Calcul˘am coeficient ¸ii Fourier; evident,
´
f
0
= 0. Pentru n ∈ Z

, avem:
´
f
n
=
1

0
−π
e
−int
dt +

π
0
e
−int
dt

=
=
1
2πin

e
−int

0
−π
− e
−int

π
0

=
i
πn
((−1)
n
−1) .
Din teorema lui Dirichlet, rezult˘a:
¸
n∈Z
´
f
2n+1
e
i(2n+1)t
=
¸
n∈Z
−2i
(2n + 1)π
e
i(2n+1)π
, ∀ t ∈ (−π, 0) ∪ (0, π).
29. S˘a se determine seria Fourier complex˘a a funct ¸iei de perioad˘a 2π:
f(x) =
x
2

x
2

, x ∈ (0, 2π].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 213
S˘a se demonstreze c˘a seria converge uniform pe R.
Solut ¸ie
Calcul˘am mai ˆıntˆai coeficient ¸ii Fourier; pentru orice n ∈ Z

:
´
f
n
=
1


0

x
2

x
2

e
−inx
dx =
=
1
2πin


0

1
2

x

e
−inx
dx =
1
2πn
2

1
2

x

e
−inx


0
= −
1
2πn
2
.
Prin calcul direct,
´
f
0
=
π
6
.
Funct ¸ia f este continu˘a, periodic˘a ¸si de clas˘a (
1
pe port ¸iuni (funct ¸ia nu este
de clas˘a (
1
ˆın punctele 2kπ, ∀k ∈ Z), deci seria Fourier asociat˘a converge
uniform la f pe R:
π
6
+
¸
n∈Z

−1
2πn
2
e
inx
=
x
2

x
2

, ∀ x ∈ R.
6.4 Operatori pe spat ¸ii Hilbert
30. Fie T ∈ L(C
n
) cu matricea asociat˘a (ˆın baza canonic˘a) M
T
= (a
ij
)
i,j
.
a. S˘a se demonstreze c˘a matricea adjunctului T

este M
T
= (b
ij
)
ij
, unde,
b
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
b. S˘a se demonstreze c˘a operatorul T este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a
a
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
c. S˘a se demonstreze c˘a operatorul T este unitar dac˘a ¸si numai dac˘a M
T
este matrice ortogonal˘a.
Solut ¸ie
a. Fie ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baza canonic˘a din R
n
; atunci, din definit ¸ie,
a
ij
=< Te
j
, e
i
>, ∀ i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
Pentru orice i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦, avem:
b
ij
=< T

e
j
, e
i
>=< e
j
, (T

)

e
i
>=< e
j
, Te
i
>= < Te
i
, e
j
> = a
ji
.
Celelalte afirmat ¸ii sunt consecint ¸e directe ale definit ¸iilor ¸si ale punctului a.
31. Fie (H, <, >) un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H).
Not˘am Ker(T) ¸si Im(T) nucleul ¸si, respectiv, imaginea operatorului T:
Ker(T) = ¦x ∈ H [ Tx = 0¦, Im(T) = ¦Tx [ x ∈ H¦.
214 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
a. Ker(T) = (Im(T

))

.
b. Im(T) = (Ker(T

))

.
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ Ker(T) ¸si fie y ∈ H; atunci:
< T

y, x >=< y, Tx >= 0
¸si deci x ⊥ Im(T

). Pentru incluziunea invers˘a, fie x ∈ (Im(T

))

; atunci,
pentru orice y ∈ H, avem:
< Tx, y >=< x, T

y >= 0
¸si deci Tx = 0, adic˘a x ∈ Ker(T).
b. Este o consecint ¸˘a a egalit˘at ¸ii (T

)

= T ¸si a egalit˘at ¸ii de la punctul a.
32. Operatorul diagonal
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice α ∈

(Z) ¸si pentru orice x ∈
2
(Z),
¸sirul produs αx : Z → C, (αx)(n) = α(n)x(n) este ˆın spat ¸iul
2
(Z).
b. Fie α ∈

(Z); s˘a se demonstreze c˘a operatorul:
D
α
:
2
(Z) →
2
(Z), D
α
x = αx
este liniar ¸si continuu ¸si | D
α
|=| α |

. Operatorul D
α
se nume¸ste opera-
tor diagonal.
c. S˘a se calculeze adjunctul operatorului D
α
¸si s˘a se caracterizeze operatorii
diagonali autoadjunct ¸i ¸si cei unitari.
d. S˘a se demonstreze c˘a D
α
este inversabil dac˘a ¸si numai dac˘a:
α(n) = 0, ∀n ∈ Z ¸si 0 nu este punct limit˘a al ¸sirului α,
sau, ˆıntr-o formulare echivalent˘a, 0 ∈ ¦α(n) [ n ∈ Z¦, unde, baraˆınseamn˘a,
ˆın acest caz, ˆınchiderea (ˆın C) a mult ¸imii respective.
e. S˘a se determine spectrul operatorului diagonal.
Solut ¸ie
a. Pentru orice α ∈

(Z) ¸si x ∈
2
(X), avem:
| αx |
2
=

¸
n∈Z
[α(n)x(n)[
2
≤| α |

| x |
2
,
deci αx ∈
2
(Z).
b. Liniaritatea este imediat˘a. Din inegalitatea:
| D
α
x |
2
=

¸
n∈Z
[α(n)x(n)[
2
≤| α |

| x |
2
,
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 215
rezult˘a c˘a D
α
este continuu ¸si ˆın plus | D
α
|≤| α |

.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, fie, pentru orice m ∈ Z, ¸sirul
σ : Z → C, σ
m
(n) = δ
n
m
,
unde, δ
n
m
este simbolul lui Kronecker.
Evident, | σ
m
|
2
= 1 ¸si D
α
σ
m
= α(m)σ
m
; rezult˘a:
[α(m)[ =| α(m)σ
m
|
2
=| D
α
σ
m
|
2
≤| D
α
| | σ
m
|
2
=| D
α
| .
Din inegalitatea obt ¸inut˘a, luˆand supremumul (dup˘a m ∈ Z), rezult˘a:
sup
m∈Z
[α(m)[ ≤| D
α
|,
¸si deci | α |

≤| D
α
| .
c. S˘a not˘am α ¸sirul definit prin α(n) = α(n), ∀ n ∈ Z. Pentru orice ¸siruri
x, y ∈
2
(Z), avem:
< D
α
x, y >=

¸
n=−∞
α(n)x(n)y(n) =
=

¸
n=−∞
x(n)

α(n)y(n)

=< x, αy >=< x, D
α
y >,
ceea ce arat˘a c˘a D

α
= D
α
. De aici rezult˘a urm˘atorele caracteriz˘ari:
D
α
este autoadjunct ⇔ α(n) ∈ R, ∀ n ∈ Z.
D
α
este unitar ⇔ [α(n)[ = 1, ∀ n ∈ Z.
d. S˘a presupunem mai ˆıntˆai c˘a ¸sirul α ∈

(Z) are propriet˘at ¸ile din enunt ¸,
adic˘a:
α(n) = 0 ¸si 0 nu este punct limit˘a al lui α.
Rezult˘a c˘a ¸sirul definit prin:
β : Z → C, β(n) =
1
α(n)
este m˘arginit, deci putem considera operatorul D
β
x = βx. Rezult˘a imediat
c˘a D
β
este inversul lui D
α
, deci D
α
este ˆın acest caz inversabil ¸si D
−1
α
= D
β
.
Reciproc, s˘a presupunem acum c˘a operatorul D
α
este inversabil ¸si fie D
−1
α
inversul s˘au; atunci:
σ
n
= D
−1
α
(D
α
σ
n
) = D
−1
α
(α(n)σ
n
) = α(n)D
−1
α
σ
n
,
216 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
deci
D
−1
α
σ
n
=
1
α(n)
σ
n
, ∀ n ∈ Z.
Considerˆand normele ambilor membri ˆın egalitatea de mai sus, obt ¸inem:
|
1
α(n)
σ
n
|
2
=| D
−1
α
σ
n
|
2
≤| D
−1
α
| | σ
n
|
2
=| D
−1
α
| .
Rezult˘a deci c˘a ¸sirul
1
α
este m˘arginit:

1
α(n)

≤| D
−1
α
|,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
e. Fie λ ∈ C ¸si fie 1 ¸sirul constant 1; aplicˆand rezultatul de la punctul
anterior operatorului D
α
−λI = D
α−1
, rezult˘a:
λ ∈ σ(D
α
) ⇔ ∃ n ∈ Z cu λ = α(n) sau λ este punct limit˘a al lui α.
ˆ
In concluzie, σ(D
α
) = ¦α(n) [ n ∈ Z¦, bara desemnˆand ˆınchiderea.
33. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H). S˘a se demonstreze
implicat ¸ia:
λ ∈ σ
p
(T

) ⇒ λ ∈ σ(T).
Solut ¸ie
Dac˘a λ ∈ σ
p
(T

) , atunci , prin definit ¸ie, exist˘a x ∈ H , x = 0 astfel ˆıncˆat
T

x = λx; avem deci (aplic˘am exercit ¸iul 31):
¦0¦ = Ker(λI −T

) = (Im((λI −T

)

))

= (Im(λI −T))

,
ceea ce arat˘a c˘a Im(λI −T) = H , deci operatorul λI −T nu este surjectiv;
rezult˘a λ ∈ σ(T).
34. Operatorul de translat ¸ie unilateral
Pe spat ¸iul Hilbert
2
(N) consider˘am operatorul:
V :
2
(N) −→
2
(N) , (V x)(0) = 0 ¸si (V x)(n) = x(n −1) , ∀n ≥ 1.
Este evident c˘a definit ¸ia este corect˘a (V x ∈
2
(N)). Operatorul V se
nume¸ste operatorul de translat ¸ie unilateral. S˘a se demonstreze urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
a. V este liniar ¸si continuu.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 217
b. V este o izometrie: | V x |
2
=| x |
2
, ∀x ∈
2
(N) .
De aici rezult˘a, in particular, c˘a | V |= 1.
c. V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
d. (V

x)(n) = x(n + 1) , ∀x ∈
2
(N) , ∀n ∈ N ¸si | V

|= 1.
e. V

V = I dar V V

= I.
f. Operatorul V nu are valori proprii: σ
p
(V ) = ∅ .
g. σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦ ¸si σ(V ) = σ(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ ≤ 1¦.
ˆ
In leg˘atur˘a cu afirmat ¸iile de la punctele b ¸si c s˘a observ˘am c˘a pe spat ¸ii
finit dimensionale nu exist˘a endomorfisme injective care s˘a nu fie surjective
( de fapt operatorul V este mai mult decˆat injectiv, este o izometrie);
dimpotriv˘a,ˆın cazul finit dimensional orice operator injectiv este ¸si surjectiv
( ˆın plus, orice izometrie este operator unitar). Este de asemenea de ret ¸inut
faptul c˘a V nu are valori proprii, ˆın timp ce ˆın cazul unui operator definit
pe un spat ¸iu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Solut ¸ie
Prin definit ¸ie, V act ¸ioneaz˘a astfel:

2
(N) ÷ x = (x(0), x(1), x(2), ..) → (0, x(0), x(1), ..) = V x ∈
2
(N).
a,b,c. Liniaritatea o l˘as˘am ca exercit ¸iu. Este evident (din schema de mai
sus) c˘a | V x |
2
=| x |
2
, ¸si deci V este izometrie. Operatorul V nu este
surjectiv deoarece Im(V ) = ¦x ∈
2
(N) ; x(0) = 0¦ =
2
(N) de exemplu,
nu exist˘a x ∈
2
(N) astfel ˆıncˆat V x = σ
o
.
d. Pentru orice x, y ∈
2
(N) , avem:
< V x, y >=

¸
n=0
(V x)(n)y(n) =

¸
n=1
x(n −1)y(n) =

¸
n=0
x(n)y(n + 1),
ceea ce arat˘a c˘a adjunctul lui V este:

2
(N) ÷ y = (y(0), y(1), y(2), ..) → V

y = (y(1), y(2), y(3), ..) ∈
2
(N).
Este evident c˘a pentru orice x ∈
2
(N) avem | V

x |
2
≤| x |
2
,deci
| V

|≤ 1 . Dar | V

σ
1
|
2
=| σ
o
|
2
= 1 , deci | V

|= 1.
e. Este clar c˘a V

V = I ; dar, pentru orice x ∈
2
(N) cu proprietatea c˘a
x(0) = 0 , avem V V

x = x.
f. Ar˘at˘am acum c˘a V nu are valori proprii. Fie , prin absurd , λ ∈ C
astfel ˆıncˆat exist˘a x ∈
2
(N) , x = 0 , cu proprietatea V x = λx , adic˘a:
(0, x(0), x(1), x(2), ...) = (λx(0), λx(1), λx(2), ...).
De aici rezult˘a x(n) = 0 , ∀n ∈ N , contradict ¸ie cu x = 0.
Am demonstrat deci c˘a σ
p
(V ) = ∅.
218 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
g. Deoarece | V |=| V

|= 1 , rezult˘a c˘a spectrele operatorilor V ¸si V

sunt incluse ˆın discul unitate ˆınchis. Vom ar˘ata mai ˆıntˆai c˘a
σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦.
Din egalitatea V

x = λx , rezult˘a:
(x(1), x(2), x(3), ...) = (λx(0), λx(1), λx(2), ...),
¸si deci x(n + 1) = λ
n
x(0) , ∀n ∈ N . Dac˘a x(0) = 0 , atunci x = 0 .
Rezult˘a deci c˘a vectorii proprii x asociat ¸i valorii proprii λ sunt de forma:
x = (x(0), λx(0), λ
2
x(0), λ
3
x(0), ...) , cu condit ¸ia x(0) = 0.
Exist˘a ˆıns˘a restrict ¸ia x ∈
2
(N) , ceea ce este echivalent cu [λ[ < 1 . Am
demonstrat deci c˘a:
σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦.
Din exercit ¸iul anterior, rezult˘a c˘a σ(V ) ⊇ σ
p
(V

) .
ˆ
In concluzie, spectrele
operatorilor V ¸si V

cont ¸in discul unitate deschis ¸si sunt cont ¸inute ˆın dis-
cul unitate ˆınchis. Cum spectrul este mult ¸ime ˆınchis˘a, rezult˘a c˘a spectrele
celor doi operatori sunt egale cu discul unitate ˆınchis.
35. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H). Mult ¸imea
σ
pa
(T) = ¦λ ∈ C [ ∃ x
n
∈ H cu | x
n
|= 1, ∀n ∈ N ¸si lim
n→∞
(λI −T)x
n
= 0¦
se nume¸ste spectrul punctual aproximativ al lui T. S˘a se demonstreze in-
cluziunile:
σ
p
(T) ⊆ σ
pa
(T) ⊆ σ(T).
Solut ¸ie
Pentru prima incluziune, fie λ ∈ σ
p
(T) ¸si fie x ∈ H un vector propriu
de norm˘a 1 asociat lui λ. Atunci ¸sirul constant x
n
= x, ∀n ∈ N satis-
face condit ¸iile: | x
n
|= 1 ¸si (λI − T)x
n
= 0, ∀n ∈ N, deci λ ∈ σ
pa
(T).
Incluziunea σ
pa
(T) ⊆ σ(T) se demonstreaz˘a prin reducere la absurd: pre-
supunem c˘a λ ∈ σ
pa
(T) ¸si λ ∈ σ(T). Atunci exist˘a un ¸sir x
n
cu propriet˘at ¸ile
| x
n
|= 1, ∀ n ∈ N ¸si lim
n→∞
(λI − T)x
n
= 0; de asemenea, exist˘a operatorul
(λI −T)
−1
. Aplicˆand acest operator egalit˘at ¸ii lim
n→∞
(λI −T)x
n
= 0, rezult˘a
lim
n→∞
x
n
= 0, contradict ¸ie cu | x
n
|= 1, ∀n ∈ N.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 219
36. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H).
a. Dac˘a T este inversabil, atunci σ(T
−1
) = ¦λ
−1
[ λ ∈ σ(T)¦.
b. Dac˘a T este unitar, atunci σ(T) ⊆ ¦λ ∈ C [ [λ[ = 1¦.
Solut ¸ie
a. Egalitatea cerut˘a este echivalent˘a cu dubla implicat ¸ie:
λ ∈ C ` σ(T) ⇔ λ
−1
∈ C ` σ(T
−1
).
Fie λ ∈ C ` σ(T), λ = 0; atunci exist˘a (λI − T)
−1
¸si, ˆın plus, el comut˘a cu
T, deci:
I = (λI −T)(λI −T)
−1
= (T
−1
−λ
−1
I) λT (λI −T)
−1
=
= (T
−1
−λ
−1
I) (λI −T)
−1
λT,
ceea ce arat˘a c˘a operatorul λ
−1
I −T
−1
este inversabil, deci:
λ
−1
∈ C ` σ(T
−1
).
Implicat ¸ia invers˘a rezult˘a datorit˘a simetriei ˆıntre T ¸si T
−1
. Demonstrat ¸ia
se ˆıncheie observˆand c˘a 0 ∈ (C ` σ(T)) ∩ (C ` σ(T
−1
)).
b. Presupunem c˘a T este operator unitar, deci T

= T
−1
. Demonstr˘am
mai ˆıntˆai c˘a | T |= 1:
| T |
2
=| TT

|=| I |= 1.
Evident, din egalitatea (adev˘arat˘a ˆın general, nu numai pentru operatori
unitari), (T

)
−1
= (T
−1
)

, rezult˘a c˘a ¸si T
−1
este operator unitar, deci
| T |=| T
−1
|= 1.
Fie acum λ ∈ σ(T); conform punctului precedent, rezult˘a c˘a λ
−1
∈ σ(T
−1
).
Dar [λ[ ≤| T |= 1 ¸si [λ
−1
[ ≤| T
−1
|= 1, deci [λ[ = 1.
37. Operatorul de translat ¸ie bilateral
Pe spat ¸iul Hilbert
2
(Z) consider˘am aplicat ¸ia:
W :
2
(Z) →
2
(Z) , (Wx)(n) = x(n −1) , ∀n ∈ Z.
W se nume¸ste operatorul de translat ¸ie bilateral. S˘a se demonstreze urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
a. W este liniar ¸si continuu.
b. Adjunctul lui W este (W

x)(n) = x(n + 1) , ∀n ∈ Z.
220 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. W este operator unitar: WW

= W

W = I ;
ˆın particular, | W |=| W

|= 1.
d. Operatorii W ¸si W

nu au valori proprii.
e. σ(W) = σ
pa
(W) = σ(W

) = σ
pa
(W

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ = 1¦.
Reamintim c˘a σ
pa
este spectrul punctual aproximativ (cf. exercit ¸iul 35).
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este imediat˘a; continuitatea rezult˘a din relat ¸ia evident˘a:
| Wx |
2
=| x |
2
.
b. Pentru orice x, y ∈
2
(Z) , avem:
< Wx, y >=
¸
n∈Z
x(n −1)y(n) =
¸
n∈Z
x(n)y(n + 1),
¸si deci ˆıntr-adev˘ar (W

x)(n) = x(n + 1) , ∀n ∈ Z.
c. Egalit˘at ¸ile WW

= W

W = I sunt evidente.
d. Vom demonstra c˘a W nu are valori proprii (analog se arat˘a ¸si pentru
W

). Presupunem prin absurd c˘a exist˘a λ ∈ C ¸si x ∈
2
(Z) , x = 0 astfel
ˆıncˆat Wx = λx, adic˘a
x(n −1) = λx(n) , ∀n ∈ Z.
Rezult˘a deci c˘a x(n) = λ
−n
x(0) , ∀n ∈ Z. Dar x ∈
2
(Z) ¸si deci seriile
geometrice:
0
¸
n=−∞
[x(0)[
2
[λ[
−2n
¸si

¸
n=0
[x(0)[
2
[λ[
−2n
trebuie s˘a fie simultan convergente; acest lucru este posibil numai dac˘a
x(0) = 0 , adic˘a x = 0 , contradict ¸ie.
e. Spectrele operatorilor W ¸si W

sunt incluse ˆın cercul unitate pentru c˘a
sunt operatori unitari (exercit ¸iul 36).
Demonstr˘am c˘a spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul
unitate. Fie λ = e
it
¸si fie x
n

2
(Z) , ¸sirul definit prin:
x
n
(k) = (2n + 1)

1
2
e
−ikt
pentru [k[ ≤ n ¸si x
n
(k) = 0 ˆın rest.
Propunem cititorului s˘a arate c˘a | x
n
|
2
= 1 ¸si:
lim
n→∞
| (λI −W)x
n
|
2
= 0.
Analog se calculeaz˘a ¸si σ
pa
(W

). Cum σ(W) ¸si σ(W

) sunt incluse ˆın
cercul unitate, demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 221
38. Operatorul integral
Fie spat ¸iul Hilbert (L
2
[0, 1] , | |
2
) al funct ¸iilor de p˘atrat integrabil pe in-
tervalul [0, 1] ˆın raport cu m˘asura Lebesgue. Fie K : [0, 1] [0, 1] → C o
funct ¸ie de p˘atrat integrabil pe [0, 1] [0, 1] ¸si fie:
| K |
2
=

1
0

1
0
[K(x, y)[
2
dxdy.
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice funct ¸ie f ∈ L
2
[0, 1] , funct ¸ia g definit˘a
prin egalitatea:
g(x) =

1
0
K(x, y)f(y)dy
este ˆın L
2
[0, 1].
Rezult˘a deci c˘a putem defini aplicat ¸ia:
T
K
: L
2
(0, 1) → L
2
(0, 1) , (T
K
f)(x) =

1
0
K(x, y)f(y)dy.
Operatorul T
K
se nume¸ste operatorul integral definit de nucleul K .
b. S˘a se demonstreze c˘a T
K
este liniar ¸si continuu ¸si | T
K
|≤| K |
2
.
c. Fie T
K
¸si T
H
doi operatori integrali cu nucleele K ¸si respectiv H .
S˘a se demonstreze c˘a operatorul T
K
T
H
este operator integral ¸si are nucleul
definit prin G(x, y) =

1
0
K(x, z)H(z, y)dz , deci:
(T
K
T
H
f)(x) =

1
0

1
0
K(x, z)H(z, y)dz

f(y)dy.
ˆ
In cazul particular K = H , obt ¸inem:
(T
2
K
f)(x) =

1
0

1
0
K(x, z)K(z, y)dz

dx.
d. Dac˘a ¸sirul de nuclee K
n
converge ˆın spat ¸iul Hilbert L
2
([0, 1] [0, 1])
la funct ¸ia K , atunci ¸sirul de operatori integrali T
K
n
converge ˆın spat ¸iul
(L

L
2
[0, 1]

, | | ) la operatorul integral T
K
.
e. Adjunctul operatorului T
K
este operatorul integral T
¯
K
, cu nucleul

K(x, y) = K(y, x)
ˆ
In particular, T
K
este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a nucleul K are pro-
prietatea K(x, y) = K(y, x) ( un astfel de nucleu se nume¸ste simetric).
222 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Solut ¸ie
a. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):
| g |
2
2
=

1
0

1
0
K(x, y)f(y) dy

2
dx ≤

1
0

1
0
[K(x, y)[
2
dy

1
0
[f(y)[
2
dy

dx =| f |
2
2
| K |
2
2
.
b. Liniaritatea este imediat˘a; continuitatea rezult˘a din punctul precedent
¸si ˆın plus | T
K
|≤| K |
2
.
c. Pentru orice f ∈ L
2
[0, 1] , avem:
(T
K
T
H
f)(x) =

1
0
K(x, y) (T
H
f) (y)dy =
=

1
0

1
0
K(x, y)H(y, z)f(z)dzdy =

1
0

1
0
K(x, y)H(y, z)dy

f(z)dz =
=

1
0
G(x, z)f(z)dz = (T
G
f)(x).
d. Demonstrat ¸ia este o consecint ¸˘a imediat˘a a inegalit˘at ¸ii dintre normele
operatorului integral ¸si a nucleului s˘au:
| T
K
n
−T
K
|≤| K
n
−K |
2
→ 0.
e. Pentru orice f, g ∈ L
2
[0, 1] , avem:
< T
K
f, g >=

1
0
(T
K
f)(x)g(x)dx =
=

1
0

f(y)

1
0
K(x, y)g(x)dx

dy =
=

1
0
f(y)

1
0

K(y, x)g(x)dx

dy =< f, T
¯
K
g > .
39. Operatorul Volterra
Un operator integral T
K
(a se vedea exercit ¸iul precedent) se nume¸ste oper-
ator de tip Volterra dac˘a nucleul K are proprietatea: K(x, y) = 0 , ∀x < y .
Rezult˘a c˘a un operator Volterra este definit prin:
(T
K
f)(x) =

x
0
K(x, y)f(y)dy , ∀f ∈ L
2
[0, 1].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 223
Analogia cu teoria matricelor este evident˘a: operatorii de tip Volterra sunt
analogul operatorilor asociat ¸i matricelor inferior triunghiulare. Se ¸stie c˘a
dac˘a o matrice A este strict inferior triunghiular˘a, atunci ea este nilpo-
tent˘a, adic˘a exist˘a m ∈ N astfel ˆıncˆat A
m
= O. Scopul acestui exercit ¸iu
este de a demonstra o proprietate asem˘an˘atoare ¸si pentru operatorii Volterra
definit ¸i de nuclee m˘arginite; o consecint ¸˘a va fi calculul spectrului unui astfel
de operator.
Fie K ∈ L
2
([0, 1] [0, 1]) un nucleu Volterra m˘arginit, deci | K |

< ∞;
atunci, operatorul Volterra asociat, T
K
, are propriet˘at ¸ile:
a. lim
n→∞
(| T
n
K
|)
1
n
= 0.
b. σ(T
K
) = ¦0¦ ; un operator cu aceast˘a proprietate se nume¸ste cvasinilpo-
tent.
Solut ¸ie
a. Vom demonstra mai ˆıntˆai c˘a produsul a doi operatori de tip Volterra T
K
¸si T
H
este un operator de acela¸si tip. T¸ inˆand cont de cele demonstrate ˆın
exercit ¸iul precedent (punctul c), este suficient s˘a ar˘at˘am implicat ¸ia:
K(x, y) = H(x, y) = 0 , ∀x < y ⇒ G(x, y) = 0 , ∀x < y,
unde, conform exercit ¸iului precedent (punctul c):
G(x, y) =
1

0
K(x, z)H(z, y)dz.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a x < y , atunci orice z ∈ [0, 1] trebuie s˘a verifice cel put ¸in
una din inegalit˘at ¸ile: x < z sau z < y ; ˆın primul caz, avem K(x, z) = 0 ,
iar ˆın al doilea H(z, y) = 0 , deci oricum G(x, y) = 0 . Dac˘a x ≥ y , atunci:
G(x, y) =

x
y
K(x, z)H(z, y).
S˘a presupunem acum c˘a H = K ¸si s˘a not˘am ˆın acest caz
K
[2]
(x, y) = G(x, y) =

1
0
K(x, z)K(z, y)dz,
¸si ˆın general pentru n ∈ N:
K
[n]
(x, y) =

1
0
K(x, z)K
[n−1]
(z, y)dz.
Pentru orice 0 ≤ y ≤ x ≤ 1 , avem:
[K
[2]
(x, y)[ =

x
y
K(x, z)K(z, y)dz

≤| K |
2

(x −y).
224 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Prin induct ¸ie rezult˘a c˘a pentru orice n ∈ N ¸si y ≤ x, avem:
[K
[n]
(x, y)[ ≤
| K |
n

(n −1)!
(x −y)
n−1

| K |
n

(n −1)!
.
Rezult˘a deci c˘a:
(| T
n
K
|)
1
n

| K
[n]
|

1
n

| K |

(n −1)!
1
n
−→ 0,
pentru n −→ ∞, ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
b. Reamintim c˘a raza spectral˘a a unui operator T este:
r(T) = sup¦[λ[ ; λ ∈ σ(T)¦ = lim
n→∞
| T
n
|
1
n
.
Din definit ¸ia razei spectrale rezult˘a ˆın mod evident c˘a dac˘a r(T) = 0 ,
atunci σ(T) = ¦0¦ . Din cele demonstrate la punctul precedent, rezult˘a
c˘a r(T
K
) = 0 , deci σ(T
K
) = ¦0¦ .
40. Fie L

[0, 2π] spat ¸iul Banach al funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite cu
norma | |

.
a. S˘a se arate c˘a pentru orice φ ∈ L

[0, 2π] ¸si f ∈ L
2
[0, 2π], funct ¸ia produs
φf este ˆın L
2
[0, 2π].
b. Pentru orice φ ∈ L

[0, 2π], fixat˘a definim operatorul:
M
φ
: L
2
[0, 2π] → L
2
[0, 2π], M
φ
(f) = φf.
S˘a se demonstreze c˘a M
φ
este operator liniar ¸si continuu.
Operatorul M
φ
se nume¸ste operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia φ.
c. S˘a se demonstreze c˘a | M
φ
|=| φ |

.
d. S˘a se demonstreze c˘a M

φ
= M
φ
, unde, φ(t) = φ(t), ∀t ∈ [0, 2π]. S˘a se
caracterizeze apoi operatorii de ˆınmult ¸ire autoadjunct ¸i ¸si cei unitari.
Solut ¸ie
a. Pentru orice φ ∈ L

[0, 2π] ¸si f ∈ L
2
[0, 2π], avem:
| φf |
2
=


0
[φ(t)f(t)[
2
dt ≤| φ |

| f |
2
< ∞.
b. Liniaritatea aplicat ¸iei M
φ
este evident˘a; continuitatea este echivalent˘a
cu existent ¸a unei constante k > 0 cu proprietatea
| M
φ
f |
2
≤ k | f |
2
, ∀f ∈ L
2
[0, 2π].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 225
Din calculul f˘acut la punctul a, rezult˘a c˘a putem lua k =| φ |

, ceea ce
ˆıncheie demonstrat ¸ia.
c. Prin definit ¸ie, norma | M
φ
| este:
| M
φ
|= inf¦k > 0 ; | M
φ
f |
2
≤ k | f |
2
, ∀f ∈ L
2
[0, 2π]¦.
Inegalitatea | M
φ
|≤| φ |

a fost demonstrat˘a la punctul b; demonstr˘am
acum inegalitatea invers˘a. Pentru orice n ∈ N consider˘am mult ¸imea:
A
n
= ¦t ∈ [0, 2π] ; [φ(t)[ ≥| φ |


1
n
¦.
Din definit ¸ia normei | |

rezult˘a c˘a m˘asura Lebesgue a mult ¸imii A
n
este
nenul˘a (¸si finit˘a, deoarece m˘asur˘a ˆıntregului cerc este finit˘a). Fie χ
n
funct ¸ia
caracteristic˘a a mult ¸imii A
n
; evident χ
n
∈ L
2
[0, 2π] ¸si:
| M
φ
χ
n
|
2
=


0
[φ(t)χ(t)[
2
dt ≥


0

| φ |


1
n

2

n
(t)[
2
dt ≥

| φ |


1
n

| χ
n
|
2
, ∀n ∈ N.
Rezult˘a inegalitatea:
| M
φ
|≥| φ |


1
n
, ∀n ∈ N,
deci | M
φ
|≥| φ |

.
d. Dac˘a f, g ∈ L
2
[0, 2π] , atunci:
< M
φ
f, g >=
1


0
(φ(t)f(t)) g(t) dt =
=
1


0
f(t) (φ(t) g(t)) dt =< f, M
φ
g >,
¸si deci (M
φ
)

= M
φ
. Rezult˘a imediat urm˘atoarele caracteriz˘ari:
M
φ
este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a φ(t) ∈ R, ∀t ∈ [0, 2π].
M
φ
este unitar dac˘a ¸si numai dac˘a [φ(t)[ = 1, ∀t ∈ [0, 2π].
41.
ˆ
In spat ¸iul Hilbert L
2
[0, 2π] consider˘am submult ¸imea:
H
2
[0, 2π] = ¦f ∈ L
2
[0, 2π] [
´
f
k
= 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1¦.
226 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
a. S˘a se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu vectorial ˆın L
2
[0, 2π].
b. S˘a se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu ˆınchis ˆın L
2
[0, 2π].
c. Fie funct ¸ia ω
1
(t) = e
it
, ∀ t ∈ [0, 2π] ¸si fie M
ω
1
operatorul de ˆınmult ¸ire
cu funct ¸ia ω
1
: M
ω
1
f = ω
1
f, ∀ f ∈ L
2
[0, 2π] (cf. exercit ¸iului precedent). S˘a
se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu invariant pentru operatorul M
ω
,
adic˘a M
ω
1
h ∈ H
2
[0, 2π], ∀ h ∈ H
2
[0, 2π].
Solut ¸ie
ˆ
In acest exercit ¸iu (¸si ˆın urm˘atorul) vom nota coeficient ¸ii Fourier ai unei
funct ¸ii f cu
´
f(n).
a. Pentru orice f, g ∈ H
2
[0, 2π] ¸si α, β ∈ C, avem:
¯
(αf +βg)(k) = α
´
f(k) +β´ g(k) = 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1,
deci H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu ˆın L
2
[0.2π].
b. Fie f
n
∈ H
2
[0, 2π] un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie f ∈ L
2
[0, 2π]. Trebuie s˘a
demonstr˘am c˘a dac˘a f
n
converge ˆın norma | |
2
la f , atunci f ∈ H
2
[0, 2π].
Pentru aceasta, fie k ∈ Z, k ≤ −1; calcul˘am:
´
f(k) =
1


0
f(t)e
−ikt
dt =
=
1


0
e
−ikt
(f(t) −f
n
(t))dt +
1


0
f
n
(t)e
−ikt
dt =
=
1


0
e
−ikt
(f(t) −f
n
(t)) dt.
Ultima integral˘a tinde la 0 cˆand n → ∞ :


0
e
−ikt
(f
n
−f(t)) dt


0

e
ikt
(f
n
(t) −f(t))

dt =
= 2π | f
n
−f |
1
≤ 2π | f
n
−f |
2
→ 0,
unde, ultima inegalitate a fost demonstrat˘a ˆın exercit ¸iul 11.
Rezult˘a
´
f(k) = 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1, ¸si deci f ∈ H
2
[0, 2π].
c. Fie k ∈ Z, k ≤ −1 ¸si h ∈ H
2
[0, 2π]; atunci:
¯
(M
ω
1
h)(k) =
1


0
h(t) e
it
e
−ikt
dt =
=
1


0
h(t) e
−i(k−1)t
dt =
´
h(k −1) = 0,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 227
42. Fie W :
2
(Z) →
2
(Z), (Wx)(n) = x(n−1), operatorul de translat ¸ie
bilateral (a se vedea exercit ¸iul 37) ¸si fie, pentru orice k ∈ Z, operatorul:
(W
k
x)(n) = x(n −k), ∀x ∈
2
(Z).
Fie, pentru orice k ∈ Z funct ¸ia ω
k
(t) = e
ikt
, ∀ t ∈ [0, 2π] ¸si fie M
ω
k
operatorul
de ˆınmult ¸ire asociat, adic˘a (cf. exercit ¸iului 40):
(M
ω
k
f)(t) = ω
k
(t)f(t) = e
ikt
f(t), ∀f ∈ L
2
[0, 2π].
S˘a se demonstreze egalitatea:
¯
(M
ω
k
f)(n) = (W
k
´
f )(n), ∀ f ∈ L
2
[0, 2π], ∀ k ∈ Z, ∀n ∈ Z.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile din enunt ¸, avem:
¯
(M
ω
k
f)(n) =
1


0
ω
k
(t)f(t) e
−int
dt =
=
1


0
f(t) e
−i(n−k)t
dt =
´
f(n −k) = (W
k
´
f )(n),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
228 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Capitolul 7
Integrale duble ¸si triple
7.1 Not ¸iuni teoretice
M˘asura Lebesgue
Fie R
k
spat ¸iul euclidian k-dimensional ¸si fie −∞ ≤ a
i
≤ b
i
≤ ∞,
∀ i = 1, 2..., k. Un paralelipiped ˆın R
k
este orice mult ¸ime de forma:
P = ¦(x
1
, x
2
, ..., x
k
) [ a
i
≤ x
i
≤ b
i
, ∀i = 1, 2, ..., k¦.
Inegalit˘at ¸ile nestricte pot fi ˆınlocuite ¸si de inegalit˘at ¸i stricte. Prin definit ¸ie,
mult ¸imea vid˘a ¸si R
k
sunt paralelipipede.
M˘asura (Lebesgue) a unui paralelipiped este definit˘a prin:
µ(P) = Π
n
i=1
(b
i
−a
i
).
ˆ
In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obt ¸in not ¸iunile uzuale de lungime, arie,
volum.
O submult ¸ime E ⊆ R
k
se nume¸ste elementar˘a dac˘a exist˘a P
1
, P
2
, ..., P
n
paralelipipede astfel ˆıncˆat E =
n
¸
i=1
P
i
.
Not˘am cu c familia mult ¸imilor elementare din R
k
.
Orice mult ¸ime elementar˘a se poate scrie ca reuniune de paralelipipede dis-
juncte dou˘a cˆate dou˘a. Dac˘a E =
n
¸
i=1
P
i
este o astfel de descompunere,
atunci m˘asura Lebesgue a lui E este: µ(E) =
n
¸
i=1
µ(P
i
). Se poate ar˘ata c˘a
µ(E) nu depinde de descompunerea considerat˘a.
229
230 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
Propriet˘at ¸ile aplicat ¸iei µ pe familia mult ¸imilor elementare sunt:
i. dac˘a A, B ∈ c atunci A∪ B, A∩ B, A` B sunt mult ¸imi elementare.
ii. dac˘a A, B ∈ c astfel ˆıncˆat A∩ B = ∅ atunci µ(A∪ B) = µ(A) +µ(B).
iii. pentru orice A ∈ c ¸si ε > 0 exist˘a F, G ∈ c, F ˆınchis˘a ¸si G deschis˘a
astfel ˆıncˆat:
F ⊆ A ⊆ G
µ(G) −ε < µ(A) < µ(F) +ε.
Aplicat ¸ia µ se prelunge¸ste la toate p˘art ¸ile lui R
k
; fie A ⊆ R
k
¸si fie
µ

(A) = inf¦
¸
n∈N
µ(A
n
) [ A ⊆
¸
n∈N
A
n
, A
n
∈ c, A
n
deschis˘a ∀n ∈ N¦.
Aplicat ¸ia µ

se nume¸ste m˘asur˘a exterioar˘a; principalele propriet˘at ¸i sunt:
i. µ

(A) ≥ 0, ∀A ⊆ R
k
.
ii. dac˘a A
1
⊆ A
2
atunci µ

(A
1
) ≤ µ

(A
2
).
iii. dac˘a E ∈ c atunci µ

(E) = µ(E).
iv. µ

¸
n∈N
A
n


¸
n∈N
µ

(A
n
), ∀A
n
⊆ R
k
.
Se demonstreaz˘a c˘a exist˘a o σ-algebr˘a de p˘art ¸i ale lui R
k
, notat˘a ´ astfel
ˆıncˆat restrict ¸ia µ

: ´ → [0, ∞] este m˘asur˘a. M˘asura astfel obt ¸inut˘a (notat˘a
µ) se nume¸ste m˘asura Lebesgue (ˆın R
k
), iar elementele lui ´ se numesc
mult ¸imi m˘asurabile Lebesgue.
Principalele propriet˘at ¸i ale spat ¸iului cu m˘asur˘a

R
k
, ´, µ

sunt:
i. ´ cont ¸ine mult ¸imile Boreliene.
ii. dac˘a A ∈ ´ atunci µ(A) = inf¦µ(D) [ D deschis˘a ¸si D ⊇ A¦.
iii. dac˘a A ∈ ´ atunci µ(A) = sup¦µ(K) [ K compact˘a ¸si K ⊆ A¦.
iv orice mult ¸ime compact˘a are m˘asur˘a Lebesgue finit˘a.
v. dac˘a A ∈ ´, µ(A) = 0 ¸si B ⊆ A atunci B ∈ ´ ¸si µ(B) = 0.
vi. dac˘a A ∈ ´ atunci pentru orice x ∈ R
k
mult ¸imea (translatat˘a)
A+x = ¦a +x [ a ∈ A¦ este m˘asurabil˘a Lebesgue ¸si µ(A+x) = µ(A).
Integrala Lebesgue
Dac˘a f este o funct ¸ie integrabil˘a ˆın raport cu m˘asura Lebesgue (ˆın R
k
),
atunci integrala corespunz˘atoare (pe o mult ¸ime A) se noteaz˘a

A
f(x
1
, x
2
, ..., x
k
)dx
1
dx
2
...dx
k
.
ˆ
In cazurile particulare (uzuale) k = 1, 2, 3 se folosesc notat ¸iile:

A
f(x)dx,

A
f(x, y)dxdy,

A
f(x, y, z)dxdydz.
7.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 231
Leg˘atura cu integrabilitatea ˆın sens Riemann
i. Dac˘a f : [a, b] → R este o funct ¸ie integrabil˘a Riemann (pe intervalul
compact [a, b]), atunci f este ¸si integrabil˘a ˆın raport cu m˘asura Lebesgue ¸si
cele dou˘a integrale sunt egale.
ii. Dac˘a f : [a, b] → R este o funct ¸ie m˘arginit˘ a atunci ea este integrabil˘a
Riemann dac˘a ¸si numai dac˘a mult ¸imea punctelor sale de discontinuitate are
m˘asura Lebesgue nul˘a (se spune c˘a f este continu˘a a.p.t.).
iii. Exist˘a funct ¸ii care sunt integrabile Lebesgue dar nu sunt integrabile
Riemann; de exemplu, funct ¸ia lui Dirichlet (pe intervalul [0, 1]) nu este in-
tegrabil˘a Riemann dar este integrabil˘a Lebesgue (integrala sa este 0, pentru
c˘a funct ¸ia este nul˘a a.p.t.).
iv. Dac˘a

b
a
f(x)dx este o integral˘a Riemann improprie absolut convergent˘a
atunci f este integrabil˘a Lebesgue ¸si integralele sunt egale.
Exist˘a ˆıns˘a integrale Riemann improprii convergente

b
a
f(x)dx (dar nu ab-
solut convergente) pentru care funct ¸ia f nu este integrabil˘a Lebesgue; de
exemplu f(x) =
sin x
x
pe intervalul (0, ∞).
Teorema lui Fubini
ˆ
In continuare not˘am (x, y) ∈ R
k+p
, m˘asura Lebesgue ˆın R
k
cu dx, m˘asura
Lebesgue ˆın R
p
cu dy ¸si m˘asura Lebesgue ˆın R
k+p
cu dxdy.
Fie f : R
k+p
→ R o funct ¸ie integrabil˘a Lebesgue; atunci:

R
k

R
p
f(x, y)dy

=

R
k+p
f(x, y)dxdy =

R
p

R
k
f(x, y)dx

dy.
Urm˘atoarele cazuri particulare ale rezultatului de mai sus sunt frecvent
utilizate ˆın aplicat ¸ii.
i. Fie ϕ, φ : [a, b] → R dou˘a funct ¸ii continue astfel ˆıncˆat ϕ ≤ φ ¸si fie
mult ¸imea
K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x ∈ [a, b], ϕ(x) ≤ y ≤ φ(x)¦.
Dac˘a f : K → R este o funct ¸ie continu˘a, atunci f este integrabil˘a Lebesgue
pe K ¸si:

K
f(x, y)dxdy =

b
a

φ(x)
ϕ(x)
f(x, y)dy

dx.
ˆ
In particular, aria mult ¸imii K este:
µ(K) =

K
dxdy =

b
a
(φ(x) −ϕ(x)) dx.
232 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
ii. Fie D ⊆ R
2
o mult ¸ime compact˘a, fie ϕ, φ : D → R dou˘a funct ¸ii continue
astfel ˆıncˆat ϕ ≤ φ ¸si fie
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ (x, y) ∈ D, ϕ(x, y) ≤ z ≤ φ(x, y)¦.
Dac˘a f : Ω → R este o funct ¸ie continu˘a, atunci f este integrabil˘a Lebesgue
pe Ω ¸si:


f(x, y, z)dxdydz =

D

φ(x,y)
ϕ(x,y)
f(x, y, z)dz

dxdy.
ˆ
In particular, volumul lui Ω este:
µ(Ω) =


dxdydz =

D
(φ(x, y) −ϕ(x, y)) dxdy.
Formula schimb˘arii de variabile
Fie A ⊆ R
n
o mult ¸ime deschis˘a ¸si fie Λ : A → Λ(A) ⊆ R
n
un difeomorfism.
Pentru orice funct ¸ie continu˘a f : Λ(A) → R, avem:

Λ(A)
f(x)dx =

A
(f ◦ Λ)(y)[J
Λ
(y)[dy,
unde J
Λ
este iacobianul difeomorfismului Λ.
7.2 Integrale duble
1. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale duble:
a.

D
xy
2
dxdy, unde D = [0, 1] [2, 3].
b.

D
xydxdy, unde D = ¦(x, y) ∈ R
2
; y ∈ [0, 1] , y
2
≤ x ≤ y¦.
c.

D
ydxdy , unde D = ¦(x, y) ∈ R
2
; (x −2)
2
+y
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
a.

D
xy
2
dxdy =

1
0
dx

3
2
xy
2
dy =

1
0
19
3
xdx =
19
6
.
b.

D
xydxdy =

1
0

y
y
2
xydx =
1
2

1
0

y
3
−y
5

dy =
1
24
.
c.

D
ydxdy =

3
1
dx


1−(x−2)
2


1−(x−2)
2
ydy = 0.
7.2. INTEGRALE DUBLE 233
2. S˘a se calculeze integralele duble:
a.

D
(x+3y)dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
y = x
2
+ 1, y = −x
2
, x = −1, x = 3.
b.

D
e
|x+y|
dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘aginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
x +y = 3, x +y = −3, y = 0, y = 3.
c.

D
xdxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curba de ecuat ¸ie
x
2
+y
2
= 9, x ≥ 0.
Solut ¸ii
a.

D
(x + 3y)dxdy =

3
−1
dx

x
2
+1
−x
2
(x + 3y)dy.
b. Fie D
1
= ¦(x, y) ∈ D; x +y ≤ 0¦ ¸si D
2
= D ` D
1
.
Atunci D = D
1
∪ D
2
¸si:

D
e
|x+y|
dxdy =

D
1
e
−x−y
dxdy +

D
2
e
x+y
dxdy =
=

3
0
dy

−y
−3−y
e
−x−y
dx +

3
0
dy

3−y
−y
e
x+y
dx.
c.

D
xdxdy =

3
−3
dy


9−y
2
0
xdx.
3. Folosind coordonatele polare, s˘a se calculeze integralele:
a.

D
e
x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 1¦.
b.

D

1 +

x
2
+y
2

dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−y ≤ 0, x ≥ 0¦.
c.

D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy, D fiind m˘arginit de curbele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
= e
2
, y = x

3, x = y

3, x ≥ 0.
Solut ¸ie
Coordonatele polare sunt x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, iacobianul este ρ, iar
domeniul maxim pentru coordonatele ρ ¸si ϕ este (ρ, ϕ) ∈ [0, ∞) [0.2π).
234 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
a. In coordonate polare domeniul de integrare este dreptunghiul
(ρ, ϕ) ∈ [0, 2π) [0, 1], ¸si deci:

D
e
x
2
+y
2
dxdy =


0

1
0
ρe
ρ
2
dρ =
1
2


0
e
ρ
2

1
0
dϕ = π(e −1).
b.
ˆ
Inlocuind pe x ¸si y ˆın condit ¸iile ce definesc domeniul D, obt ¸inem
ρ ≤ sin ϕ, cos ϕ ≥ 0
¸si deci
ϕ ∈ [0,
π
2
), ρ ∈ [0, sin ϕ].
Rezult˘a:

D

1 +

x
2
+y
2

dxdy =
π
2
0

sin ϕ
0
ρ(1 +ρ)dρ =
π
8
+
2
9
.
c. Domeniul de integrare ˆın coordonate polare este dreptunghiul
(ρ, ϕ) ∈ [0, e] [
π
6
,
π
3
], deci:

D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy =

e
0

π
3
π
6
ρ ln(1 +ρ
2
)dϕ =
=
π(1 +e
2
)
12

ln(1 +e
2
) −1

+
π
12
.
4. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integralele:
a.

A
dxdy
1 +xy
, A = [0,
1
2
] [0, 1].
b.

B
ln(x
2
+y
2
)

(x
2
+y
2
−1)(x
2
+y
2
)
, dxdy, unde:
B = ¦(x, y) ; 1 ≤ x
2
+y
2
≤ (e −1)
2
¦.
Solut ¸ii
a.

A
dxdy
1 +xy
=
1
2
0
dx

1
0
dy
1 +xy
=
1
2
0
ln(1 +xy)
x

1
0
dx =
=
1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =
1
2
0
¸
n≥0
(−1)
n
n + 1
x
n
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(n + 1)
2
2
n+1

=
65
144
.
7.2. INTEGRALE DUBLE 235
b. Folosim coordonatele polare:

B
ln(x
2
+y
2
)

(x
2
+y
2
−1)(x
2
+y
2
)
= 4π

e−1
1
ln ρ
ρ −1
dρ =
= 4π

e−2
0
ln(1 +u)
u
du = 4π

e−2
0
¸
n≥0
(−1)
n
n + 1
ρ
n
dρ =
= 4π
¸
n≥0
(−1)
n
(e −2)
n+1
(n + 1)
2
.
ˆ
In continuare se aproximeaz˘a suma seriei alternate obt ¸inute.
5. Fie D ⊆ R
2
¸si fie f : D → [0, ∞) o funct ¸ie continu˘a.
S˘a se calculeze volumul mult ¸imii
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; (x, y) ∈ D, 0 ≤ z ≤ f(x, y)¦,
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2y¦, f(x, y) = x
2
+y
2
.
b. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ x, y > 0¦, f(x, y) = xy.
c. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2x + 2y −1¦, f(x, y) = y.
Solut ¸ie
Volumul mult ¸imii Ω este dat de formula
vol(Ω) =

D
f(x, y)dxdy
a. Trecˆand la coordonate polare, se obt ¸ine:
vol(Ω) =

D
(x
2
+y
2
)dxdy =

π
0

2 sinϕ
0
ρ
3
dρ =
3
2
π.
b. Cu aceea¸si metod˘a, se obt ¸ine:
vol(Ω) =

D
xydxdy =
π
2
0

cos ϕ
0
ρ
3
cos ϕsinϕdρ =
1
24
.
c. Cu schimbarea de variabile:
x = 1 +ρ cos ϕ, y = 1 +ρ sin ϕ, (ρ, ϕ) ∈ [0, 1] [0.2π),
rezult˘a:
vol(Ω) =

D
ydxdy =


0

1
0
ρ(1 +ρ sin ϕ)dρ = π.
236 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
6. S˘a se calculeze ariile mult ¸imilor plane D m˘arginite de curbele de
ecuat ¸ii:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a ¸si b fiind dou˘a constante pozitive.
b.

x
2
+y
2

2
= a
2
(x
2
−y
2
), x > 0, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
c.

x
2
+y
2

2
= 2a
2
xy, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
Solut ¸ii
a. Ecuat ¸ia elipsei ˆın coordonate polare generalizate,
x = aρ cos ϕ, y = bρ sin ϕ, este ρ = 1 ¸si deci obt ¸inem:
aria(D) =

D
dxdy =


0

1
0
abρdρ = πab.
b. Ecuat ¸ia curbei ˆın coordonate polare este ρ
2
= a
2
(cos
2
ϕ − sin
2
ϕ), sau
ρ = a

cos 2ϕ, ¸si deci domeniul de integrare ˆın coordonate polare este
ϕ ∈


π
4
,
π
4

, ρ ∈ (0, a

cos 2ϕ).
Rezult˘a:
aria(D) =

D
dxdy =
π
4

π
4

a

cos 2ϕ
0
ρdρ =
a
2
2
.
c. Ecuat ¸ia lemniscatei ˆın coordonate polare este ρ
2
= 2a
2
cos ϕsin ϕ. Dome-
niul de integrare este ϕ ∈ (0,
π
2
) ∪ (π,

2
), ρ ∈ (0, a

sin 2ϕ); obt ¸inem:
aria(D) =

D
dxdy = 2
π
2
0

a

sin2ϕ
0
ρdρ = a
2
.
7. Fie α ∈ R ¸si fie D discul unitate ˆınchis. S˘a se calculeze integralele:
a. I =

D
dxdy
(x
2
+y
2
)
α
b. J =

R
2
\D
dxdy
(x
2
+y
2
)
α
.
Solut ¸ie
I =


0

1
0

ρ
2α−1
=

π
1−α
dac˘a α < 1
∞ dac˘a α ≥ 1
J =


0


1

ρ
2α−1
=

π
α−1
dac˘a α > 1
∞ dac˘a α ≤ 1
7.3. INTEGRALE TRIPLE 237
7.3 Integrale triple
8. Fie mult ¸imea:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+
y
2
4
≤ 1, x
2
+y
2
≥ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, 0 ≤ z ≤ 5¦
S˘a se calculeze integrala


yz

x
2
+y
2
dxdydz prin dou˘a metode:
a. proiectˆand Ω pe planul xoy ¸si
b. folosind coordonatele cilindrice.
Solut ¸ie
a. Proiect ¸ia mult ¸imii Ω pe planul xoy este
D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x ∈ [0, 1],

1 −x
2
≤ y ≤ 2

1 −x
2
¦
Obt ¸inem:


yz

x
2
+y
2
dxdydz =

D
dxdy

5
0
yz

x
2
+y
2
dz =
=
25
2

D
y

x
2
+y
2
dxdy,
integral˘a care se calculeaz˘a folosind coordonate polare.
b. Coordonatele cilindrice sunt x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, z = z, domeniul
maxim fiind (ρ, ϕ, z) ∈ [0, ∞) [0, 2π) R, iar iacobianul J = ρ.
Pentru Ω, domeniul de integrare ˆın coordonate cilindrice este
z ∈ [0, 5], ϕ ∈ [0,
π
2
], ρ ∈ [1,
2

3 cos
2
ϕ+1
] ¸si deci:


yz

x
2
+y
2
dxdydz =

5
0
dz
π
2
0

2

3 cos
2
ϕ+1
1
zρ sin ϕ
ρ
ρ dρ =
=
25
2
π
2
0
3(1 −cos
2
ϕ)
3 cos
2
ϕ + 1
sin ϕ dϕ =
25
18
(4

3π −9).
9. S˘a se calculeze integralele:
a.


(y −x) dxdydz,
∆ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
+z
2
≤ 1, y > 0¦
b.

1 −x
2

y
2
9

z
2
4
3
2
dxdydz,
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; y ≥ 0, z ≥ 0, x
2
+
y
2
9
+
z
2
4
≤ 1¦.
238 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
c.

Π
z dxdydz,
Π = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
+ (z −1)
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
Coordonatele sferice sunt
x = ρ sin θ cos ϕ, y = ρ sinθ sin ϕ, z = ρ cos θ,
domeniul maxim fiind:
(ρ, θ, ϕ) ∈ [0, ∞) [0, π] [0, 2π),
iar iacobianul J = ρ
2
sin θ.
a. Pentru ∆, domeniul ˆın coordonate sferice este
ρ ∈ [0, 1], θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, π]
¸si avem:


(y −x)dxdydz =
=

1
0

π
0

π
0
ρ
3
sin
2
θ(sinϕ −cos ϕ)dϕ =
π
4
.
b. Coordonatele sferice generalizate sunt:
x = aρ sin θ cos ϕ, y = bρ sin θ sinϕ, z = cρ cos θ,
avˆand acela¸si domeniu maxim ca mai sus ¸si iacobianul J = abcρ
2
sin θ.
Pentru domeniul Ω vom lua a = 1, b = 3, c = 2, ¸si ont ¸inem:

1 −x
2

y
2
9

z
2
4
3
2
dxdydz =
=

1
0

π
2
0

π
0

2

1 −ρ
2
3
2
sin θdϕ = 6π

1
0
ρ
2
(1 −ρ
2
)
3
2
dρ =
= 6π
π
2
0
sin
2
t cos
4
t dt = 6π


0
u
2
(1 +u
2
)
4
du =
= 3π


u
3(1 +u
2
)
3


0
+


0
du
3(1 +u
2
)
3

= π


0
du
(1 +u
2
)
3
=
= π


0
du
(1 +u
2
)
2


0
u
2
(1 +u
2
)
3
du

=
3
4
π


0
du
(1 +u
2
)
2
=
3
16
π.
7.3. INTEGRALE TRIPLE 239
c. Pentru Π, domeniul ˆın coordonate sferice este
ϕ ∈ [0, 2π), θ ∈ [0,
π
2
], ρ ∈ [0, 2 cos θ)
¸si deci:

Π
zdxdydz =


0

π
2
0

2 cos θ
0
ρ
3
sin θ cos θ dρ =

π
2
0
cos
5
θ sinθ dθ =
4
3
π.
10. Fie 0 < k < R; s˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
≤ R
2
, z ≥ k¦.
Solut ¸ie
Mult ¸imea Ω este interiorul calotei sferice situate ”deasupra” planului z = k.
Pentru a calcula volumul, trecem la coordonate sferice. Fie θ
0
∈ [0,
π
2
] astfel
ˆıncˆat Rcos θ
0
= k, deci cos θ
0
=
k
R
; rezult˘a domeniul (pentru coordonatele
sferice):
ϕ ∈ [0, 2π), θ ∈ [0, θ
0
], ρ ∈ [
k
cos θ
, R].
Se obt ¸ine:


dxdydz =


0

θ
0
0

R
k
cos θ
ρ
2
sin θ dρ =

3

θ
0
0

R
3

k
3
cos
3
θ

dθ =

3

−R
3
cos θ −
k
3
2 cos
2
θ

θ
0
0
=
=

3

R
3

3
2
r
2
k +
k
3
2

.
11. S˘a se calculeze volumele mult ¸imilor Ω m˘arginite de suprafet ¸ele de
ecuat ¸ii:
a. 2x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x
2
+y
2
−z
2
= 0, z ≥ 0.
b. z = x
2
+y
2
−1, z = 2 −x
2
−y
2
.
c. z = 4 −x
2
−y
2
, 2z = 5 +x
2
+y
2
.
d. x
2
+y
2
= 1, z
2
= x
2
+y
2
, z ≥ 0.
e. x
2
+y
2
= 4a
2
, x
2
+y
2
−2ay = 0, x +y +z = 3, x ≥ 0, z ≥ 0, a ∈ (0, 1).
f. x
2
+y
2
+z
2
= 1, y
2
+z
2
= x
2
, x ≥ 0.
240 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
Solut ¸ie
a. Curba de intersect ¸ie dintre elipsoid ¸si con este elipsa de ecuat ¸ii
4x
2
+ 2y
2
= 1, z =
1

2
.
Proiect ¸ia pe planul xoy a lui Ω este
D = ¦(x, y) ; 4x
2
+ 2y
2
≤ 1¦.
Rezult˘a:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy


1−2x
2
−y
2

2x
2
+y
2
dz =
=

D

1 −2x
2
−y
2

2x
2
+y
2

dxdy =
=

1
0


0

1 −
1
2
ρ
2

1
2
ρ
2

1
2

2
ρ dϕ =
π
3
(

2 −1).
b. Curba de intersect ¸ie a celor doi paraboloizi este cercul de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
=
3
2
, z =
1
2
.
Proiect ¸ia pe planul xOy a lui Ω este
D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2

3
2
¦,
¸si deci obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

2−x
2
−y
2
x
2
+y
2
−1
dz =
=

3
2
0


0
(3 −ρ
2
)ρ dϕ.
c. Curba de intersect ¸ie dintre cei doi paraboloizi este cercul x
2
+ y
2
= 1
situat ˆın planul z = 3. Notˆand cu D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+ y
2
≤ 1¦,
rezult˘a:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

4−x
2
−y
2
1
2
(1+x
2
+y
2
)
dz =
7.3. INTEGRALE TRIPLE 241
=

D
3
2
(1 −x
2
−y
2
) dxdy =
3
2

1
0


0
(1 −ρ
2
)ρ dϕ =
3
4
π.
d. Curba de intersect ¸ie dintre cilindru ¸si con este cercul x
2
+y
2
= 1 situat
ˆın planul z = 1. Notˆand cu D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦, rezult˘a:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

1

x
2
+y
2
dz =
=

D

1 −

x
2
+y
2

dxdy =

1
0


0
(1 −ρ) ρ dϕ =
π
3
.
e. Proiect ¸ia lui Ω pe planul xOy este
D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 4a
2
, x
2
+ (y −a)
2
≥ a
2
, x > 0¦,
¸si deci obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

3−x−y
0
dz =
=

π
0

2a
2a sinϕ
ρ(3 −ρ cos ϕ −ρ sinϕ) dρ.
f. Curba de intersect ¸ie dintre sfer˘a ¸si con este cercul y
2
+ z
2
=
1
2
, situat ˆın
planul x =

2
2
. Proiect ¸ia mult ¸imii Ω pe planul yOz este discul D = ¦(y, z) ∈
R
2
[ y
2
+z
2

1
2
¦; rezult˘a:
vol =


dxdydz =

D
dydz


2
2

y
2
+z
2
dx =
=

D

2
2

y
2
+z
2

dydz =

2
4
π −


2
2
0


0
ρ
2
dϕ =

2
12
π.
12. S˘a se calculeze volumele mult ¸imilor Ω m˘arginite de suprafet ¸ele de
ecuat ¸ii:
a.

x
2
+y
2
+z
2

3
= x.
b.

x
2
+y
2

3
= z
2
, z = 0, z = 8.
c.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
, 0 ≤ z ≤ c, a > 0, b > 0, c > 0.
Solut ¸ie
a. Folosim coordonatele sferice. Obt ¸inem domeniul:
θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [−
π
2
,
π
2
], ρ ∈ [0,
5

sin θ cos ϕ] ¸si deci:
vol(Ω) =


dxdydz =

π
0

π
2

π
2

5

sin θ cos ϕ
0
ρ
2
sin θ dρ =
242 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
=
1
3

π
0

π
2

π
2
sin θ sin
3
5
θ cos
3
5
ϕdϕ =
1
3

π
0
sin
8
5
θ dθ

π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ

.
Calcul˘am prima integral˘a; mai ˆıntˆai, observ˘am c˘a:

π
0
sin
8
5
θ dθ =
π
2
0
sin
8
5
θ dθ +

π
π
2
sin
8
5
θ dθ = 2
π
2
0
sin
8
5
θ dθ,
cu schimarea de variabil˘a t = θ −π ˆın a doua integral˘a. Vom calcula acum
integrala
π
2
0
sin
8
5
θ dθ folosind funct ¸ia B a lui Euler (a se vedea ¸si exercit ¸iul
28(a) din capitolul 5). Cu schimbarea de variabil˘a sin
2
θ = y, rezult˘a:
π
2
0
sin
8
5
θ dθ =

1
0
y
4
5
2

y

1 −y
dy =
=
1
2

1
0
y
3
10
(1 −y)

1
2
dy =
1
2
B

13
10
,
1
2

.
Calcul˘am acum integrala
π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ cu aceea¸si metod˘a: fie sin
2
ϕ = y;
rezult˘a:
π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ = 2
π
2
0
cos
3
5
ϕ dϕ = 2

1
0
(1 −y)
3
10
2

y

1 −y
dy =
=

1
0
(1 −y)

1
5
y

1
2
dy = B

4
5
,
1
2

.
ˆ
In concluzie, volumul cerut este:
vol(Ω) = B

13
10
,
1
2

+B

4
5
,
1
2

.
b. Folosim coordonatele cilindrice; obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

8
0
dz


0

3

z
0
ρ dρ = 32π.
c. Folosim coordonate cilindrice generalizate:
x = aρ cos ϕ, y = bρ sinϕ, z = z
¸si obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

c
0
dz


0

z
c
0
abρ dρ =
π
3
abc.
Capitolul 8
Integrale curbilinii ¸si de
suprafat ¸˘a
8.1 Not ¸iuni teoretice
Drumuri parametrizate
Fie J un interval real; se nume¸ste drum parametrizat pe J cu valori ˆın R
n
orice aplicat ¸ie continu˘a γ : J → R
n
.
Dac˘a not˘am γ(t) = (γ
1
(t), γ
2
(t), ..., γ
n
(t)), atunci relat ¸iile
x
1
= γ
1
(t), x
2
= γ
2
(t), ..., x
n
= γ
n
(t)
se numesc ecuat ¸iile parametrice ale drumului γ.
Dac˘a J = [a, b], atunci γ(a) ¸si γ(b) se numesc capetele (extremit˘at ¸ile) dru-
mului. Drumul se nume¸ste ˆınchis dac˘a γ(a) = γ(b).
Opusul drumului γ : [a, b] → R
n
este, prin definit ¸ie,
γ

: [a, b] → R
n
, γ

(t) = γ(a +b −t).
Evident, γ ¸si γ

au aceea¸si imagine.
Dac˘a γ
1
: [a, b] → R
n
¸si γ
2
: [b, c] → R
n
sunt dou˘a drumuri parametrizate,
atunci drumul concatenat γ
1
∪ γ
2
: [a, c] → R
n
este definit prin
γ
1
∪ γ
2
(t) =

γ
1
(t), t ∈ [a, b]
γ
2
(t), t ∈ [b, c]
Imaginea lui γ
1
∪ γ
2
este reuniunea imaginilor drumurilor γ
1
¸si γ
2
.
243
244 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Un drum γ : J → R
n
se nume¸ste neted dac˘a aplicat ¸ia γ este de clas˘a (
1
¸si γ

(t) = 0, ∀t ∈ J.
Un drum se nume¸ste neted pe port ¸iuni dac˘a este concatenarea unui num˘ar
finit de drumuri netede.
Dou˘a drumuri γ
1
: I → R
n
¸si γ
2
: J → R
n
se numesc echivalente
cu aceea¸si orientare (not˘am γ
1
∼ γ
2
) dac˘a exist˘a un difeomorfism strict
cresc˘ator φ : I → J astfel ˆıncˆat γ
1
= γ
2
◦ φ. Dac˘a difeomorfismul de mai sus
este strict descresc˘ator, atunci cele dou˘a drumuri se numesc echivalente cu
orient˘ari opuse.
ˆ
In cazurile particulare n = 2 (plan) ¸si n = 3 (spat ¸iu) notat ¸iile uzuale
sunt γ(t) = (x(t), y(t)) ¸si respectiv γ(t) = (x(t), y(t), z(t)).
Lungimea unui drum neted γ : [a, b] → R
3
este:
L(γ) =

b
a

(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt.
Integrala curbilinie de prima spet ¸˘a
Fie γ : [a, b] → R
3
un drum neted ¸si fie f : D → R o funct ¸ie continu˘a
astfel ˆıncˆat D ⊇ γ([a, b]). Integrala curbilinie de prima spet ¸˘a a funct ¸iei f pe
drumul γ este, prin definit ¸ie:

γ
f(x, y, z)ds =

b
a
f(x(t), y(t), z(t))

(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt.
Dac˘a γ
1
¸si γ
2
sunt dou˘a drumuri parametrizate echivalente (indiferent de
orientare) atunci

γ
1
fds =

γ
2
fds.
Aplicat ¸ii
i. Dac˘a f este funct ¸ia constant˘a 1, atunci se obt ¸ine lungimea drumului γ.
ii. Dac˘a imaginea lui γ este un fir material avˆand densitatea f, atunci masa
M ¸si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
M =

γ
fds,
x
G
=
1
M

γ
xfds, y
G
=
1
M

γ
yfds, z
G
=
1
M

γ
zfds.
8.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 245
Integrala curbilinie de spet ¸a a doua
Fie α = Pdx+Qdy+Rdz o 1-form˘a diferent ¸ial˘a cu funct ¸iile P, Q, R continue
pe un deschis D ⊆ R
3
¸si fie
γ : [a, b] → R
3
, γ(t) = (x(t), y(t), z(t))
un drum parametrizat neted cu imaginea inclus˘a ˆın D. Integrala curbilinie
a formei diferent ¸iale α de-a lungul drumului γ este, prin definit ¸ie:

γ
α =

b
a

P(γ(t))x

(t) +Q(γ(t))y

(t) +R(γ(t))z

(t)

dt.
Definit ¸ia se generalizeaz˘a evident la n variabile. De exemplu, ˆın dou˘a vari-
abile:

γ
Pdx +Qdy =

b
a

P(γ(t))x

(t) +Q(γ(t))y

(t)

dt.
Dac˘a γ
1
¸si γ
2
sunt dou˘a drumuri parametrizate echivalente cu aceea¸si
orientare, atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale:

γ
1
α =

γ
2
α.
Dac˘a cele dou˘a drumuri parametrizate sunt echivalente dar cu orient˘ari
opuse, atunci integralele corespunz˘atoare difer˘a prin semn.
Notat ¸ii vectoriale
Unei 1-forme diferent ¸iale α = Pdx + Qdy + Rdz i se asociaz˘a (ˆın mod
canonic) cˆampul de vectori V : D → R
3
, V = (P, Q, R). Dac˘a γ este un
drum parametrizat neted (cu imaginea inclus˘a ˆın D) atunci integrala

γ
α se
mai noteaz˘a ¸si

γ
V dr, numindu-se circulat ¸ia cˆampului V de-a lungul dru-
mului γ.
ˆ
In particular, dac˘a V = F este un cˆamp de fort ¸e, atunci circulat ¸ia

γ
Fdr este lucrul mecanic efectuat de fort ¸a F pe drumul γ.
Forme diferent ¸iale exacte
O 1-form˘a diferent ¸ial˘a α = Pdx+Qdy+Rdz se nume¸ste exact˘a pe mult ¸imea
D dac˘a exist˘a f o funct ¸ie (numit˘a potent ¸ial scalar sau primitiv˘a) de clas˘a
(
1
(D) astfel ˆıncˆat Df = α, sau, echivalent:
∂f
∂x
= P,
∂f
∂y
= Q,
∂f
∂z
= R,
ˆın orice punct din D. Cˆampul de vectori V = (P, Q, R) asociat formei
diferent ¸iale α se nume¸ste ˆın acest caz cˆamp de gradient ¸i.
246 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
O 1-form˘a diferent ¸ial˘a α = Pdx +Qdy +Rdz se nume¸ste ˆınchis˘a pe D dac˘a
sunt verificate (ˆın orice punct din D) egalit˘at ¸ile:
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
,
∂Q
∂z
=
∂R
∂y
,
∂R
∂x
=
∂P
∂z
.
Definit ¸iile de mai sus se generalizeaz˘a ˆın mod evident la n variabile.
Important ¸a formelor diferent ¸iale exacte este dat˘a de urm˘atorul rezultat:
Independent ¸a de drum a integralei curbilinii
Fie α = Df o 1-form˘a diferent ¸ial˘a exact˘a pe D ¸si fie γ un drum parametrizat
neted cu imaginea inclus˘a ˆın D avˆand extremit˘at ¸ile p, q ∈ D; atunci:
i.

γ
Df = f(q) −f(p).
ii. dac˘a ˆın plus drumul γ este ˆınchis, atunci

γ
Df = 0.
Din teorema de simetrie a lui Schwarz rezult˘a c˘a orice form˘a diferent ¸ial˘a
exact˘a (cu potent ¸ialul scalar de clas˘a (
2
) esteˆın mod necesar ¸si ˆınchis˘a; recip-
roca acestei afirmat ¸ii este, ˆın general, fals˘a. De exemplu, forma diferent ¸ial˘a
α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy
este ˆınchis˘a pe R
2
` ¦(0, 0)¦ dar nu este exact˘a pe aceast˘a mult ¸ime.
Are loc totu¸si urm˘atorul rezultat fundamental:
Teorema lui Poincare
Fie α o 1-form˘a diferent ¸ial˘a de clas˘a (
1
inchis˘a pe deschisul D ⊆ R
n
. Atunci
pentru orice x ∈ D exist˘a o vecin˘atate deschis˘a a sa U ⊆ D ¸si o funct ¸ie
f ∈ (
1
astfel ˆıncˆat Df = α pe U.
ˆ
Intr-o formulare succint˘a teorema afirm˘a c˘a orice 1-form˘a diferent ¸ial˘aˆınchis˘a
este local exact˘a.
Exist˘a mult ¸imi pe care teorema de mai sus este adev˘arat˘a global. De
exemplu, dac˘a mult ¸imea D este stelat˘a (adic˘a exist˘a un punct x
0
∈ D
cu proprietatea c˘a segmentul [x
0
, x] ⊆ D, ∀x ∈ D) atunci orice 1-form˘a
diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a pe D este exact˘a pe D.
Pˆanze parametrizate
Fie D ⊆ R
2
o mult ¸ime deschis˘a ¸si conex˘a; o pˆanz˘a parametrizat˘a pe D este
orice aplicat ¸ie de clas˘a (
1
, Φ : D → R
3
.
Pˆanza parametrizat˘a Φ se nume¸ste simpl˘a dac˘a aplicat ¸ia Φ este injectiv˘a.
Dou˘a pˆanze parametrizate Φ
1
: D
1
→ R
3
¸si Φ
2
: D
2
→ R
3
se numesc
echivalente dac˘a exist˘a un difeomorfism θ : D
1
→ D
2
astfel ˆıncˆat Φ
1
= Φ
2
◦θ.
8.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 247
Se spune c˘a difeomorfismul θ p˘astreaz˘a orientarea dac˘a iacobianul s˘au este
pozitiv; ˆın acest caz se spune Φ
1
¸si Φ
2
au aceea¸si orientare; ˆın caz contrar
se spune c˘a pˆanzele parametrizate au orient˘ari opuse. Evident, dou˘a pˆanze
parametrizate echivalente au aceea¸si imagine (ˆın R
3
), numit˘a simplu pˆanz˘a
(sau port ¸iune de suprafat ¸˘a).
Fie Φ : D → R
3
, Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) o pˆanz˘a
parametrizat˘a; pˆanza Φ se nume¸ste regulat˘a dac˘a vectorii
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
sunt
liniari independent ¸i ˆın orice punct din D.
ˆ
In acest caz planul generat de ei
se nume¸ste planul tangent la pˆanz˘a (ˆın punctul respectiv); vectorul normal
la pˆanz˘a ˆın punctul Φ(u, v) indus de parametrizarea Φ este:
N
Φ
(u, v) =
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a pˆanze parametrizate simple, regulate echivalente
cu aceea¸si orientare, atunci versorii normalelor induse coincid:
n
Φ
1
(u, v) =
1
| N
Φ
1
(u, v) |
N
Φ
1
(u, v) =
1
| N
Φ
2
(u, v) |
N
Φ
2
(u, v) = n
Φ
2
(u, v).
Integrala de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a
Fie Φ : D → R
3
o pˆanz˘a parametrizat˘a, fie Σ = Φ(D) imaginea ei ¸si fie
F : U → R o funct ¸ie continu˘a pe imaginea pˆanzei. Integrala de suprafat ¸˘a
de prima spet ¸˘a a lui F pe Σ este, prin definit ¸ie:

Σ
F(x, y, z)dσ =

D
F(Φ(u, v)) |
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
| dudv.
Dac˘a pˆanza este parametrizat˘a cartezian, z = f(x, y), (x, y) ∈ D ⊆ R
2
,
atunci formula de mai sus devine:

Σ
F(x, y, z)dσ =

D
F(x, y, f(x, y))

∂f
∂x

2
+

∂f
∂y

2
dxdy.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a parametriz˘ari echivalente (nu neap˘arat cu aceea¸si
orientare) atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale.
Aplicat ¸ii
i.
ˆ
In cazul particular F = 1 se obt ¸ine aria suprafet ¸ei Σ:
aria (Σ) =

Σ
dσ.
248 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
ii. Dac˘a F ≥ 0 reprezint˘a densitatea unei pl˘aci Σ, atunci masa ei este:
M =

Σ
Fdσ,
iar coordonatele centrului de greutate sunt:
x
G
=
1
M

Σ
xFdσ, y
G
=
1
M

Σ
yFdσ, z
G
=
1
M

Σ
zFdσ.
iii. Fie V un cˆamp vectorial ¸si fie n versorul normalei indus de pˆanza
parametrizat˘a fixat˘a; fluxul cˆampului V prin suprafat ¸a Σ ˆın raport cu ori-
entarea aleas˘a (dat˘a de versorul n) este, prin definit ¸ie:
T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ.
Integrala de suprafat ¸˘a de spet ¸a a doua
Prin definit ¸ie, dac˘a
ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy
este o 2-form˘a diferent ¸ial˘a ¸si
Φ : D → R
3
, Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))
este o pˆanz˘a parametrizat˘a, atunci integrala pe suprafat ¸a (orientat˘a) Σ a
formei diferent ¸iale ω este:

Σ
ω =

D

(P ◦ Φ)
D(Y, Z)
D(u, v)
+ (Q◦ Φ)
D(Z, X)
D(u, v)
+ (R◦ Φ)
D(X, Y )
D(u, v)

dudv,
unde,
D(Y, Z)
D(u, v)
,
D(Z, X)
D(u, v)
,
D(X, Y )
D(u, v)
sunt iacobienii funct ¸iilor X, Y, Z ˆın ra-
port cu variabilele u ¸si v.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a pˆanze parametrizate echivalente cu aceea¸si ori-
entare, atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale; dac˘a parametriz˘arile
au orient˘ari opuse, atunci integralele difer˘a prin semn.
Notat ¸ii vectoriale
Unei 2-forme diferent ¸iale ω = Pdy ∧dz +Qdz ∧dx +Rdx ∧dy i se asociaz˘a
(ˆın mod canonic) cˆampul de vectori V = (P, Q, R); dac˘a Φ : D → R
3
este
o pˆanz˘a parametrizat˘a cu imaginea Σ (orientat˘a cu versorul normalei n),
atunci:

Σ
ω =

Σ
V n dσ.
8.2. INTEGRALE CURBILINII 249
8.2 Integrale curbilinii
1. Fie a ∈ R ¸si fie P, Q : R
2
→ R, P(x, y) = x
2
+ 6y, Q(x, y) = 3ax −4y.
S˘a se afle a astfel ˆıncˆat ω = Pdx +Qdy s˘a fie o 1-form˘a diferent ¸ial˘a exact˘a
pe R
2
¸si apoi s˘a se determine f ∈ (
1
(R
2
) cu proprietatea df = ω.
Solut ¸ie
Spat ¸iul R
2
este mult ¸ime stelat˘a, deci este suficient ca ω s˘a fie 1-form˘a
diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a , adic˘a
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
; rezult˘a a = 2. O primitiv˘a (potent ¸ial
scalar) a lui ω se calculeaz˘a fie integrˆand sistemul
∂f
∂x
= P,
∂f
∂y
= Q, fie
direct cu formula
f(x, y) =

x
x
o
P(x, y
o
)dx +

y
y
o
Q(x, y)dy, unde x
o
¸si y
o
sunt arbitrari fixat ¸i;
obt ¸inem f(x, y) =
x
3
3
+ 6xy −2y
2
+k, k ∈ R.
2. Fie P, Q : R
2
→ R, definite prin:
P(x, y) =

x
2
+y
2
−x, Q(x, y) =

x
2
+y
2
+x
¸si fie ω = Pdx + Qdy. S˘a se g˘aseasc˘a un domeniu maximal pe care forma
diferent ¸ial˘a ω s˘a fie exact˘a.
Solut ¸ie
Funct ¸iile P ¸si Q sunt de clas˘a (
1
pe R
2
` ¦(0, 0)¦ ¸si:
∂Q
∂x
=

x +

x
2
+y
2
2

x
2
+y
2
,
∂P
∂y
=
y
[y[
∂Q
∂x
.
Mult ¸imea D = ¦(x, y) ∈ R
2
; y > 0¦ este stelat˘a ¸si
∂Q
∂x
=
∂P
∂y
pe D; evident,
D este maximal˘a cu aceste propriet˘at ¸i.
3. Folosind definit ¸ia, s˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii (ori-
entarea curbei nu este precizat˘a):
a.

Γ
(x +y)dx + (x −y)dy, Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 4, y ≥ 0¦.
b.

Γ
y
x + 1
dx +dy, Γ este triunghiul ABC, A(2, 0), B(0, 0), C(0, 2).
c.

Γ
xdy −ydx, Γ = ¦(x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1¦.
Solut ¸ie
250 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
a. Cu parametrizarea x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sin t, t ∈ [0, π] obt ¸inem:

Γ
(x +y)dx + (x −y)dy =

π
0
(4 cos 2t −4 sin 2t) = 0.
b. Γ = [AC] ∪ [CB] ∪ [BA]; parametriz˘am fiecare segment:
[AC] : x(t) = 2 −t, y(t) = t, t ∈ [0, 2]
[CB] : x(t) = 0, y(t) = 2 −t, t ∈ [0, 2]
[BA] : x(t) = t, y(t) = 0, t ∈ [0, 2];
obt ¸inem:

Γ
y
x + 1
dx +dy =

2
0

t
t −3
+ 1

dt −

2
0
dt = 2 −3 ln 3.
c. Parametrizarea canonic˘a a elipsei de semiaxe a ¸si b este
x(t) = a cos t, y(t) = b sint, t ∈ [0, 2π);
obt ¸inem:

Γ
xdy −ydx =


0
abdt = 2πab.
4. Fie P(x, y) = e
−x
2
+y
2
cos(2xy), Q(x, y) = e
−x
2
+y
2
sin(2xy) ¸si fie
ω = Pdx +Qdy.
a. S˘a se arate c˘a

Γ
ω = 0 pentru orice curb˘a ˆınchis˘a Γ.
b. Fie α ∈ R. S˘a se calculeze integrala


0
e
−t
2
cos(2αt)dt,
aplicˆand rezultatul de la punctul a dreptunghiului Γ = ABCD, unde
A(0, 0), B(a, 0), C(a, α), D(0, α).
Solut ¸ie
a. Deoarece
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
, rezult˘a c˘a ω este 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a pe R
2
8.2. INTEGRALE CURBILINII 251
¸si deci ¸si exact˘a; ˆın consecint ¸˘a,

Γ
ω = 0, pentru orice curb˘a ˆınchis˘a Γ.
b. Parametrizˆand Γ = [AB] ∪ [BC] ∪ [CD] ∪ [DA], obt ¸inem:
0 =

Γ
ω =

a
0
e
−t
2
dt +

α
0
e
−a
2
+t
2
sin(2at)dt −

a
0
e
−t
2

2
cos(2αt)dt.
Pentru a → ∞, obt ¸inem:


0
e
−t
2
cos(2αt)dt =

π
2
e
−α
2
,
deoarece


0
e
−t
2
dt =

π
2
¸si lim
a→∞

α
0
e
−a
2
+t
2
sin(2αt)dt = 0.
5. S˘a se calculeze

Γ
ω ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x
2
yzdx +xy
2
zdy +xyz
2
dz, iar Γ este intersect ¸ia suprafet ¸elor
x = 1, y
2
+z
2
= 1.
b. ω = z(z −y)dx +xzdy −xydz, Γ = Γ
1
∪Γ
2
∪Γ
3
, unde Γ
1
, Γ
2
¸si Γ
3
sunt
intersect ¸iile conului x
2
+y
2
= (z −1)
2
cu planele x = 0, y = 0, ¸si, respectiv,
z = 0, cu restrict ¸iile x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0.
c. ω = (y −2z)dx + (x −z)dy + (2x −y)dz, Γ fiind intersect ¸ia suprafet ¸elor
x
2
+y
2
+z
2
= r
2
, x −y +z = 0.
d. ω = ydx + (x +z)dy +x
2
dz, Γ fiind intersect ¸ia suprafet ¸elor
x
2
+y
2
−2x = 0, x +z = 4.
Solut ¸ie
Integralele se calculeaz˘a cu definit ¸ia.
a. Γ este un cerc situat ˆın planul x = 1; o parametrizare este:
x = 1, y = cos t, z = sint, t ∈ [0, 2π).
Rezult˘a:

Γ
ω =


0

−cos
2
t sin
2
t + cos
2
t sin
2
t

dt = 0.
b.
ˆ
In planul x = 0 obt ¸inem dreapta de ecuat ¸ie y + z = 1, ˆın planul y = 0
obt ¸inem dreapta x +z = 1, iar ˆın planul z = 0 obt ¸inem sfertul de cerc
252 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
x
2
+y
2
= 1, x > 0, y > 0. Rezult˘a parametriz˘arile:
Γ
1
: x(t) = 0, y(t) = 1 −t, z(t) = t, t ∈ [0, 1].
Γ
2
: x(t) = t, y(t) = 0, z(t) = 1 −t, t ∈ [0, 1].
Γ
3
: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 0, t ∈ [0,
π
2
).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
c. Curba este o elips˘a situat˘a ˆın planul x−y +z = 0; ˆınlocuind z = y −x ˆın
ecuat ¸ia sferei obt ¸inem: x
2
+y
2
+(y−x)
2
= r
2
. Pentru a aduce ecuat ¸ia acestei
conice la forma canonic˘a, facem schimbarea de variabile: x−y = u, x+y = v;
obt ¸inem ecuat ¸ia:
u
2

2
3
r

2
+
v
2


2r

2
= 1.
Rezult˘a parametrizarea:
u(t) = x(t) −y(t) =

2
3
r cos t,
v(t) = x(t) +y(t) =

2 r sin t,
z(t) = y(t) −x(t) = −

2
3
r cos t, t ∈ [0, 2π).
Se obt ¸ine:
x(t) =
1
2
r

2
3
cos t +

2 sin t

,
y(t) =
1
2
r


2 sin t −

2
3
cos t

,
z(t) = −

2
3
r cos t, t ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
d. Ecuat ¸ia canonic˘a a cilindrului este (x −1)
2
+y
2
= 1 ¸si deci
x(t) −1 = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3 −cos t, t ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
6. S˘a se calculeze

Γ
ydx+xdy pe un drum cu capetele A(2, 1) ¸si B(1, 3).
Solut ¸ie
Forma diferent ¸ial˘a α = ydx + xdy este ˆınchis˘a pe R
2
¸si deci este exact˘a.
Rezult˘a c˘a integrala este independent˘a de drumul particular care une¸ste
8.2. INTEGRALE CURBILINII 253
punctele A ¸si B. Integrala se calculeaz˘a pe un drum particular, de exemplu
pe segmentul [AB], a c˘arui parametrizare este:
x(t) =
5 −t
2
, y(t) = t, t ∈ [1, 3].
O alt˘a metod˘a const˘a ˆın a determina un potent ¸ial scalar f pentru 1-forma
diferent ¸ial˘a α:
f(x, y) =

x
x
0
y
0
dx +

y
y
0
xdy = xy +k,
k fiind o constant˘a arbitrar˘a. Integrala cerut˘a ˆın enunt ¸ este:

Γ
α = f(B) −f(A) = 1,
Γ fiind un drum arbitrar avˆand capetele A ¸si B.
7. Fie P, Q, R : Ω = ¦(x, y, z) ; y > 0, z ≥ 0¦ → R,
P(x, y, z) = x
2
−yz +
y
x
2
+y
2
,
Q(x, y, z) = y
2
−zx −
x
x
2
+y
2
,
R(x, y, z) = z
2
−xy.
Notˆand cu ω = Pdx + Qdy + Rdz, s˘a se calculeze

Γ
ω, unde Γ este un
drum parametrizat arbitrar (inclus ˆın Ω) ce une¸ste punctele A(1, 1, 0) ¸si
B(−1, 1, 0).
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a ω este o 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a:
∂P
∂y
=
x
2
−y
2
(x
2
+y
2
)
2
−z =
∂Q
∂x
,
∂R
∂x
= −y =
∂P
∂z
,
∂Q
∂z
= −x =
∂R
∂y
.
Domeniul Ω este stelat, a¸sadar ω este exact˘a pe Ω. Rezult˘a c˘a

Γ
ω nu
depinde de drumul parametrizat Γ, ci doar de extremit˘at ¸ile A ¸si B ¸si de
254 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
orientare (de la A c˘atre B).
Fie parametrizarea x(t) = −t, y(t) = 1, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1]; obt ¸inem:

Γ
ω = −

1
−1

t
2
+
1
t
2
+ 1

dt = −
2
3

π
2
.
S˘a mai facem observat ¸ia c˘a rat ¸ionamentul de mai sus nu mai este corect
dac˘a drumul nu ar fi inclus ˆın Ω, deoarece, pe un astfel de domeniu ω nu ar
mai fi exact˘a ¸si deci integrala nu ar mai fi independent˘a de drum.
De exemplu, s˘a consider˘am punctele C(1, −1, 0), D(−1, −1, 0) ¸si drumul
Γ
1
format prin concatenarea segmentelor (orientate) [AC] ∪ [CD] ∪ [DB].
Atunci

Γ
1
ω =

Γ
ω.
ˆ
Intr-adev˘ar, cu parametrizarea:
[AC] : x(t) = 1, y(t) = −t, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1],
[CD] : x(t) −t, y(t) = −1, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1],
[DB] : x(t) = −1, y(t) = t, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1].
se obt ¸ine:

Γ
1
ω =
π
2

2
3
+
π
2

2
3
+
π
2
+
2
3
= −
2
3
+ 3
π
2
.
8. Fie P, Q : R
2
` ¦(x, y) [ xy = −1¦ → R,
P(x, y) =
y
1 +xy
, Q(x, y) =
x
1 +xy
¸si fie α = Pdx + Qdy. S˘a se calculeze integrala

Γ
α, unde Γ este un drum
arbitrar avˆand capetele A(−1, −1) ¸si B(3, 3) ¸si nu intersecteaz˘a hiperbola
xy = −1.
Solut ¸ie
Forma diferent ¸ial˘a α este ˆınchis˘a:
∂P
∂y
=
1
(1 +xy)
2
=
∂Q
∂x
, ∀ (x, y) ∈ R
2
, xy = −1.
Mult ¸imea Ω = ¦(x, y) ∈ R
2
[ xy > −1¦ este stelat˘a, deci pe Ω α este exact˘a.
Rezult˘a c˘a integrala este independent˘a de drumul particular (inclus ˆın Ω)
care une¸ste punctele A ¸si B. Un potent ¸ial scalar pentru α pe mult ¸imea Ω
este:
f(x, y) =

x
x
0
y
0
1 +xy
0
dx +

y
y
0
x
1 +xy
dy = ln(1 +xy) +k, xy > −1,
8.2. INTEGRALE CURBILINII 255
¸si deci integrala este:

Γ
α = f(B) −f(A) = ln 5.
9. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V de-a lungul curbei Γ
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. V = −(x
2
+y
2
)i −(x
2
−y
2
)j,
Γ = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0¦∪¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−2x = 0, y ≥ 0¦.
b. V = xi +xyj +xyzk,
Γ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
= 1¦ ∩ ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x +z = 3¦.
Solut ¸ie
Cˆampului de vectori V = Pi +Qj +Rk i se asociaz˘a, prin definit ¸ie, 1-forma
diferent ¸ial˘a ω = Pdx + Qdy + Rdz; circulat ¸ia lui V de-a lungul lui Γ este,
prin definit ¸ie integrala curbilinie:

Γ
V dr =

Γ
ω.
a. Not˘am:
Γ
1
= ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0¦,
Γ
2
= ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−2x = 0, y ≥ 0¦.
O parametrizare (ˆın sens trigonometric pozitiv) pentru Γ se obt ¸ine astfel:
Γ
1
: x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sint, t ∈ [π, 2π),
Γ
2
: x(t) = 1 + cos t, y(t) = sin t, t ∈ [0, π].
b. Parametrizarea este: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3−cos t, t ∈ [0, 2π).
10. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii de prima spet ¸˘a:
a.

Γ
yds, Γ : x(t) = ln(sint) −sin
2
t, y(t) =
1
2
sin 2t, t ∈ [
π
6
,
π
4
].
b.

Γ
xyds, Γ : x(t) = [t[, y(t) =

1 −t
2
, t ∈ [−1, 1].
c.

Γ
[x −y[, Γ : x(t) = [ cos t[, y(t) = sin t, t ∈ [0, π].
Solut ¸ie
a. Cu definit ¸ia, obt ¸inem:

Γ
yds =
π
4
π
6
1
2
sin 2t

(ctgt −sin 2t)
2
+ cos
2
2t dt =
=
π
4
π
6
(2 cos
2
t −1) sin tdt =

2
3

5
12
.
256 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
b. Integrala se descompune ˆıntr-o sum˘a de dou˘a integrale:

Γ
xyds =

0
−1
−tdt +

1
0
tdt = 1.
c. Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:

Γ
[x −y[ ds =

π
0
[ [ cos t[ −sin t [ dt = 4(

2 −1).
11. S˘a se calculeze lungimea L a arcului de parabol˘a
x =
p
2

y
2
2p
, y ∈ [−p, p].
Solut ¸ie
Cu parametrizarea
y(t) = t, x(t) =
p
2

t
2
2p
, t ∈ [−p, p ],
avem:
L =

Γ
ds =

p
−p

1 +
t
2
p
2
dt =
2
p

p
0

t
2
+p
2
dt =
=
2
p

p
0
t
2
+p
2

t
2
+p
2
dt = 2p

p
0
dt

t
2
+p
2
+
2
p

p
0
t
2

t
2
+p
2
dt =
= 4p ln

1 +

2

+
2
p

p
0
t
t

t
2
+p
2
dt =
= 4p ln

1 +

2

+
2
p

t

t
2
+p
2
[
p
0

p
0

t
2
+p
2
dt

.
Rezult˘a:
L = p


2 + 2 ln(1 +

2)

.
12. S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc
de raz˘a R ¸si de m˘asur˘a α ∈ (0, π), presupus omogen.
Solut ¸ie
Coordonatele centrului de greutate G ale unei curbe plane Γ omogene sunt:
x
G
=
1
L

Γ
xds, y
G
=
1
L

Γ
ds,
unde L este lungimea firului. Consider˘am originea axelor de coordonate ˆın
centrul cercului ¸si fie A ¸si B dou˘a puncte simetrice fat ¸˘a de axa Ox cu m˘asura
8.2. INTEGRALE CURBILINII 257
arcului AB egal˘a cu α.
Cu parametrizarea x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, t ∈ (−
α
2
,
α
2
), obt ¸inem:
x
G
=
1
α
α
2

α
2
Rcos tdt =
2R
α
sin
α
2
, y
G
= 0.
13. S˘a se calculeze masa firului material Γ de ecuat ¸ii parametrice:
x(t) = t, y(t) =
1
2
t
2
, z(t) =
1
3
t
3
, t ∈ [0, 1],
¸si avˆand densitatea F(x, y, z) =

2y.
Solut ¸ie
Conform formulei masei:
M =

Γ
F(x, y, z)ds =

Γ

2y ds =

1
0

t
2
(1 +t
2
+t
4
) dt =
=

1
0
t

1 +t
2
+t
4
dt =

1
0
t

t
2
+
1
2

2
+
3
4
dt =
=
1
2
3
2
1
2

u
2
+
3
4
du =
=
1
2
3
2
1
2
u
2
+
3
4

u
2
+
3
4
du =
3
8
3
2
1
2
du

u
2
+
3
4
+
1
2
3
2
1
2
u
2

u
2
+
3
4
du =
=
3
8
ln

u +

u
2
+
3
4

3
2
1
2
+
1
2
u

u
2
+
3
4

3
2
1
2

1
2
3
2
1
2

u
2
+
3
4
du.
Ultima integral˘a este M, deci (dup˘a calcule) se obt ¸ine:
M =
3
8
ln
3 + 2

3
3
+
1
4

3

3 −1

.
14. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale firului
material Γ cu parametrizarea:
x(t) = t, y(t) = cht, t ∈ [0, 1]
258 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
¸si densitatea f(x, y) = y.
Solut ¸ie
Masa firului este:
M =

Γ
yds =

1
0
cht

1 + sh
2
t dt =

1
0
ch
2
tdt =
=
1
2

1
0
(1 + ch2t) dt =
1
2

t +
1
2
sh2t

1
0
=
1
4
(2 + sh2) .
Coordonatele centrului de greutate:
x
G
=
1
M

1
0
t ch
2
tdt =
1
2M

1
0
(t +t ch2t) dt =
=
1
2M

t
2
2

1
0
+
1
2
t sh2t

1
0

1
2

1
0
sh2tdt
¸

=
1
8M
(3 + 2 sh2 −ch2) .
y
G
=
1
M

0
ch
3
tdt =
1
M

1
0

1 + sh
2
t

shtdt =
=
1
M

sht +
1
3
sh
3
t

1
0
=
1
M

sh1 +
1
3
sh
3
1

.
8.3 Integrale de suprafat ¸˘a
15.
ˆ
In fiecare din exemplele urm˘atoare se d˘a o pˆanz˘a parametrizat˘a
D ÷ (u, v) → Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) ∈ R
3
.
S˘a se calculeze vectorii tangent ¸i la suprafat ¸˘a ¸si versorul normalei la suprafat ¸˘a.
S˘a se g˘aseasc˘a ˆın fiecare caz ¸si ecuat ¸ia ˆın coordonate carteziene.
a. Sfera; fie R > 0; Φ : [0, π] [0, 2π) → R
3
,
Φ(θ, ϕ) = (Rsin θ cos ϕ, Rsin θ sin ϕ, Rcos θ).
b. Paraboloidul; fie a > 0, h > 0; Φ : [0, h] [0, 2π) → R
3
,
Φ(u, v) = (aucos v, ausin v, u
2
).
c. Elipsoidul; fie a > 0, b > 0, c > 0; Φ : [0, π] [0, 2π) → R
3
,
Φ(θ, ϕ) = (a sin θ cos ϕ, b sin θ sin ϕ, c cos θ).
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 259
d. Conul; fie h > 0; Φ : [0, 2π) [0, h] → R
3
,
Φ(u, v) = (v cos u, v sin u, v).
e. Cilindrul; fie a > 0, 0 ≤ h
1
≤ h
2
; Φ : [0, 2π) [h
1
, h
2
] → R
3
,
Φ(ϕ, z) = (a cos ϕ, a sinϕ, z).
f. Parametrizare cartezian˘a; fie D ⊂ R
2
¸si fie f : D → R, f ∈ (
1
(D).
Φ : D → R
3
, Φ(x, y) = (x, y, f(x, y)).
g. Suprafat ¸˘a de rotat ¸ie ˆın jurul axei Oz:
Fie 0 < r
1
< r
2
¸si fie f : [r
1
, r
2
] → R, f ∈ (
1
(D).
Φ : [r
1
, r
2
] [0, 2π) → R
3
, Φ(r, ϕ) = (r cos ϕ, r sin ϕ, f(r)).
h. Torul; fie 0 < a < b; Φ : [0, 2π) [0, 2π) → R
3
,
Φ(u, v) = ((a +b cos u) cos v, (a +b cos u) sin v, b sin u) .
Solut ¸ie
Vectorii tangent ¸i la suprafat ¸˘a sunt
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
, iar versorul normalei este
1
|
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
|
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
.
16.
ˆ
In continuare, ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy este o 2-form˘a
diferent ¸ial˘a iar Σ este imaginea unei pˆanze parametrizate; s˘a se calculeze
integrala de suprafat ¸˘a

Σ
ω.
a. ω = ydy ∧ dz +zdz ∧ dx +xdx ∧ dy,
Σ : X(u, v) = ucos v, Y (u, v) = usin v, Z(u, v) = cv,
(u, v) ∈ [a, b] [0, 2π).
b. ω = xdy ∧ dz +ydz ∧ dx +zdx ∧ dy,
Σ : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
.
c. ω = yzdy ∧ dz +zxdz ∧ dx +xydx ∧ dy,
Σ :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1.
d. ω = xdy ∧ dz +ydz ∧ dx,
Σ : x
2
+y
2
= z
2
, z ∈ [1, 2].
e. ω = (y +z)dy ∧ dz + (x +y)dx ∧ dy,
Σ : x
2
+y
2
= a
2
, z ∈ [0, 1].
260 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Solut ¸ie
Aplic˘am definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a de spet ¸a a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= c sin v,
D(Z, X)
D(u, v)
= −c cos v,
D(X, Y )
D(u, v)
= u,
¸si deci:

Σ
ω =

b
a
du


0

cusin
2
v −c
2
v cos v +u
2
cos v

dv =
1
2
πc

b
2
−a
2

b. Parametriz˘am sfera de centru O ¸si raz˘a R:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsin θ sin ϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0, π] [0, 2π).
D(Y, Z)
D(θ, ϕ)
= R
2
sin
2
θ cos ϕ,
D(Z, X)
D(θ, ϕ)
= R
2
sin
2
θ sin ϕ,
D(X, Y )
D(θ, ϕ)
= R
2
sinθ cos θ
Rezult˘a

Σ
ω = 4πR
3
.
c. Parametrizarea canonic˘a a elipsoidului este:
X(θ, ϕ) = aRsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = bRsinθ sin ϕ, Z(θ, ϕ) = cRcos θ,
θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare calculul este asem˘an˘ator cu cel de la punctul anterior.
d. Parametrizarea canonic˘a a conului este:
X(u, v) = v cos u, Y (u, v) = v sin u, Z(u, v) = v,
(u, v) ∈ D = [0, 2π) [1, 2].
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= v cos u,
D(Z, X)
D(u, v)
= v sinu,
D(X, Y )
D(u, v)
= −v.
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 261
Rezult˘a integrala:

Σ
ω =

D

v
2
cos
2
u +v
2
sin
2
u

dudv =
14
3
π.
e. Parametrizarea canonic˘a a cilindrului este: (ϕ, z) ∈ D = [0, 2π) [0, 1],
X(ϕ, z) = a cos ϕ, Y (ϕ, z) = a sinϕ, Z(ϕ, z) = z, .
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(ϕ, z)
= a cos ϕ,
D(Z, X)
D(ϕ, z)
= a sin ϕ,
D(X, Y )
D(ϕ, z)
= 0.
Rezult˘a integrala:

Σ
ω =

D
(a sin ϕ +z) a cos ϕ dϕdz = 0.
17. S˘a se calculeze integralele de suprafat ¸˘a:
a.

Σ
xzdy ∧ dz +yzdz ∧ dx + (x +y)dx ∧ dy,
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
= a
2
, x > 0, y > 0, 0 < z < h¦.
b.

Σ
xdy ∧ dz +ydz ∧ dx +zdx ∧ dy,
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, x > 0, y > 0, z > 0¦.
Solut ¸ie
a. Parametrizarea lui Σ (o submult ¸ime a unui cilindru) este:
X(ϕ, z) = a cos ϕ, Y (ϕ, z) = a sin ϕ, Z(ϕ, z) = z,
domeniul parametriz˘arii fiind (ϕ, z) ∈ D =

0,
π
2

(0, h). Rezult˘a:

Σ
xzdy ∧ dz +yzdz ∧ dx + (x +y)dx ∧ dy =

D
a
2
zdϕdz =
a
2
h
2
4
π.
b. Port ¸iunea de sfer˘a Σ are parametrizarea:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsin θ sinϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0,
π
2
] [0,
π
2
).
ˆ
In continuare calculul este similar cu cel din exercit ¸iul anterior (punctul b).
262 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
18. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a

Σ
F(x, y, z)dσ
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. F(x, y, z) = [xyz[, Σ : z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
b. F(x, y, z) = y

z, Σ : x
2
+y
2
= 6z, z ∈ [0, 2].
c. F(x, y, z) = z
2
, Σ = ¦(x, y, z) ; z =

x
2
+y
2
, x
2
+y
2
−6y ≤ 0.¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a.
a. Parametrizarea cartezian˘a a conului este:
z = f(x, y) =

x
2
+y
2
, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 1¦.
Rezult˘a:

Σ
[xyz[dσ =

D
[xy[

x
2
+y
2

1 +
x
2
x
2
+y
2
+
y
2
x
2
+y
2
dxdy =
=

2

D
[xy[

x
2
+y
2
dxdy =
4

2
5
.
b. Parametrizarea cartezian˘a a paraboloidului este:
z = f(x, y) =
1
6
(x
2
+y
2
), D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 12¦.
Rezult˘a:

Σ
y

zdσ =

D
y

1
6
(x
2
+y
2
)

1 +
1
9
(x
2
+y
2
) dxdy =
=
1

6


0


12
0
ρ
3

1 +
ρ
2
9
sin ϕ = 0.
c. Cu parametrizarea cartezian˘a
z =

x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
≤ 6y¦.
rezult˘a:

Σ
z
2
dσ =

D
(x
2
+y
2
)dxdy =
=

π
0

6 sinϕ
0
ρ
3
dρ =
243
2
π.
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 263
19. S˘a se calculeze ariile suprafet ¸elor:
a. sfera de raz˘a R.
b. conul z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
c. paraboloidul z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
Solut ¸ii
a. Parametrizarea canonic˘a a sferei este:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsin θ sinϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0, π] [0, 2π).
Notˆand Φ(θ, ϕ) = (X(θ, ϕ), Y (θ, ϕ), Z(θ, ϕ)), rezult˘a:
∂Φ
∂θ

∂Φ
∂ϕ
=
= (Rcos θ cos ϕ, Rcos θ sin ϕ, −Rsinθ) (−Rsin θ sin ϕ, Rsinθ cos ϕ, 0) =
=

R
2
sin
2
θ cos ϕ, R
2
sin
2
θ sin ϕ, R
2
sin θ cos θ

.
Elementul de suprafat ¸˘a este:
|
∂Φ
∂θ

∂Φ
∂ϕ
|= R
2
sin θ.
Rezult˘a aria sferei S
R

S
R
dσ =

D
r
2
sin θ dθdϕ = 4πR
2
.
b. Parametrizarea cartezian˘a a conului este:
z =

x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ h
2
¦.
Rezult˘a aria conului C
h
:

C
h
dσ =

D

2dxdy =

2πh
2
.
c. Parametrizarea cartezian˘a a paraboloidului este:
z = x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ h¦.
Rezult˘a aria paraboloidului P
h
:

P
h
dσ =

D

1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy =
264 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
=


0


h
0
ρ

1 + 4ρ
2
dρ =
π
6

(1 + 4h)
3
−1

.
20. S˘a se calculeze aria / a suprafet ¸ei Σ ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. Σ : 2z = 4 −x
2
−y
2
, z ∈ [0, 1].
b. Σ este submult ¸imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, situat˘a ˆın interiorul
conului x
2
+y
2
= z
2
.
c. Σ este submult ¸imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= R
2
, situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
−Ry = 0.
d. Σ este submult ¸imea de pe paraboloidul z = x
2
+y
2
situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 2y.
e. Σ este torul.
Solut ¸ie
Aria suprafet ¸ei Σ este / =

Σ
dσ.
a. / =

D

1 +x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; 2 ≤ x
2
+y
2
≤ 4¦.
b. / = 2

D
1

1 −x
2
−y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2

1
2
¦.
c. / = 2

D
R

R
2
−x
2
−y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ Ry¦.
d. / =

D

1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 2y¦.
e. / =

D
(a +b cos u)dudv, D = [0, 2π] [0, 2π].
21. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori V prin suprafat ¸a Σ ˆın
urm˘atoarele cazuri:
a. V = xi +yj +zk, Σ : z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
b. V = yi −xj +z
2
k, Σ : z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
c. V =
1

x
2
+y
2

yi −xj +k

, Σ : z = 4 −x
2
−y
2
, z ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Fluxul cˆampului de vectori V prin suprafat ¸a Σˆın raport cu normala n este,
prin definit ¸ie, T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ, n fiind versorul normalei la suprafat ¸a Σ.
Dac˘a Φ : D → R
3
este o parametrizare a lui Σ, atunci fluxul este:
T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ =

D
(V ◦ Φ)

∂Φ
∂u

∂Φ
∂v

dudv =
=

D

V ◦ Φ,
∂Φ
∂u
,
∂Φ
∂v

dudv,
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 265
ultima parantez˘a fiind produsul mixt al vectorilor V ◦ Φ,
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
.
a. Considerˆand parametrizarea cartezian˘a z =

x
2
+y
2
, obt ¸inem
n =
1

2(x
2
+y
2
)

−xi −yj +

x
2
+y
2
k

¸si deci fluxul este 0 deoarece vectorii V ¸si n sunt ortogonali.
b. Considerˆand parametrizarea cartezian˘a
z = x
2
+y
2
, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 1¦,
obt ¸inem:
T
Σ
(V ) =

D
(x
2
+y
2
)
2
dxdy =

1
0


0
ρ
5
dϕ =
π
3
.
c. Cu parametrizarea cartezian˘a
z = 4 −x
2
−y
2
, D = ¦(x, y) ; 3 ≤ x
2
+y
2
≤ 4¦,
obt ¸inem:
T
Σ
(V ) =

D
1

x
2
+y
2
dxdy =

2

3


0
dϕ = 2π(2 −

3).
22. Fie a < b dou˘a numere reale ¸si f, g : [a, b] → R dou˘a funct ¸ii continue
astfel ˆıncˆat f(t) ≥ 0, ∀ t ∈ [a, b]. Fie Γ o curb˘a (situat˘a in planul y = 0) de
parametrizare
x(t) = f(t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
¸si fie Σ suprafat ¸a de rotat ¸ie obt ¸inut˘a prin rotirea curbei Γ ˆın jurul axei Oz.
S˘a se calculeze aria suprafet ¸ei Σ.
Solut ¸ie
Parametrizarea suprafet ¸ei Σ este
Φ(u, v) = (f(u) cos v, f(u) sin v, g(u)), (u, v) ∈ [a, b] [0, 2π]
¸si deci aria este:
/(Σ) =

Σ
dσ =


0
dv

b
a
[f(u)[

(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du =
= 2π

b
a
f(u)

(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du.
266 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Abscisa centrului de greutate al curbei (omogene) Γ este
x
G
=

Γ
xds

Γ
ds
=
1
L

b
a
f(u)

(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du,
unde, L este lungimea lui Γ. Rezult˘a deci /(Σ) = 2πLx
G
.
23. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale unei
semisfere o de raz˘a R ¸si avˆand densitatea constant˘a c.
Solut ¸ie
Masa este dat˘a de formula M =

S
cdσ, iar coordonatele centrului de greu-
tate sunt:
x
G
=
1
M

S
cxdσ, y
G
=
1
M

S
cydσ, z
G
=
1
M

S
czdσ.
Considerˆand semisfera cu centrul ˆın origine ¸si situat˘a ˆın semiplanul z > 0,
parametrizarea este:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ,
Y (θ, ϕ) = Rsinθ cos ϕ,
Z(θ, ϕ) = Rcos θ, (θ, ϕ) ∈ [0,
π
2
] [0, 2π].
Rezult˘a:
M =

S
c dσ =


0

π
2
0
cR
2
sin θ dθ = 2πR
2
c.
Din motive de simetrie (sau calcul direct) rezult˘a x
G
= y
G
= 0.
z
G
=
1
M

S
cz dσ =
1
M


0

π
2
0
cR
3
sin θ cos θ dθ =
R
2
.
Capitolul 9
Formule integrale
9.1 Not ¸iuni teoretice
Formula Green-Riemann
Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat inclus ˆın R
2
(orientarea pe ∂K
este sensul trigonometric pozitiv) ¸si fie
α = Pdx +Qdy
o 1-form˘a diferent ¸ial˘a de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K; atunci:

∂K
Pdx +Qdy =

K

∂Q
∂x

∂P
∂y

dxdy.
Dac˘a V = Pi+Qj este cˆampul vectorial asociat (ˆın mod canonic) formei
diferent ¸iale α, atunci formula se scrie sub forma:

∂K
V dr =

K

∂Q
∂x

∂P
∂y

dxdy.
O consecint ¸˘a este urm˘atoarea formul˘a pentru arie (notat ¸iile ¸si orientarea
pe bordul ∂K sunt cele de mai sus):
aria(K) =
1
2

∂K
xdy −ydx.
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K ⊂ R
3
un compact cu bord orientat ( bordul ∂K orientat dup˘a normala
exterioar˘a). Atunci, pentru orice 2-form˘a diferent ¸ial˘a
ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy
267
268 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K, are loc egalitatea:

∂K
Pdy ∧dz +Qdz ∧dx+Rdx∧dy =

K

∂P
∂x
+
∂Q
∂y
+
∂R
∂z

dxdydz.
Dac˘a not˘am cu V = Pi + Qj + Rk cˆampul vectorial asociat (ˆın mod
canonic) 2-formei diferent ¸iale ω, atunci formula de mai sus se scrie:

∂K
V ndσ =

K
div(V )dxdydz,
unde, n este normala exterioar˘a la ∂K, iar div(V ) =
∂P
∂x
+
∂Q
∂y
+
∂R
∂z
este
divergent ¸a lui V . Observ˘am c˘a membrul stˆang este fluxul cˆampului V prin
suprafat ¸a ∂K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai nume¸ste ¸si for-
mula flux-divergent ¸˘a.
Formula lui Stokes
Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a bordat˘a orientat˘a (orientarea pe Σ este compatibil˘a
cu orientarea pe bordul ∂Σ) ¸si fie α = Pdx+Qdy+Rdz o 1-form˘a diferent ¸ial˘a
de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui Σ; atunci:

∂Σ
Pdx +Qdy +Rdz =
=

Σ

∂R
∂y

∂Q
∂z

dy ∧ dz +

∂P
∂z

∂R
∂x

dz ∧ dx +

∂Q
∂x

∂P
∂y

dx ∧ dy.
Dac˘a V = Pi +Qj +Rk este cˆampul vectorial asociat (ˆın mod canonic)
formei diferent ¸iale α, atunci formula lui Stokes se scrie:

∂Σ
V dr =

Σ
(rotV ) ndσ,
orient˘arile pe curba (ˆınchis˘a) ∂Σ ¸si pe suprafat ¸a Σ fiind compatibile.
ˆ
In exercit ¸iile care urmeaz˘a, se subˆınt ¸elege, atunci cˆand este cazul, c˘a
orient˘arile pe curbe ¸si suprafet ¸e sunt compatibile, adic˘a sunt ˆındeplinite
ipotezele formulelor de mai sus.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 269
9.2 Formula Green-Riemann
1. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula Green-Riemann integrala cur-
bilinie

Γ
α ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. α = y
2
dx +xdy,
Γ este p˘atratul cu vˆarfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2).
b. α = ydx +x
2
dy, Γ este cercul cu centrul ˆın origine ¸si de raz˘a 2.
c. α = ydx −xdy, Γ este elipsa de semiaxe a ¸si b ¸si de centru O.
Solut ¸ie
Calculul direct al integralelor ˆıl l˘as˘am ca exercit ¸iu. Calcul˘am integralele
aplicˆand formula Green-Riemann; not˘am cu K compactul m˘arginit de Γ.
a. Compactul K este interiorul p˘atratului:

y
2
dx +xdy =

K
(1 −2y)dxdy =

2
0
dx

2
0
(1 −2y)dy = −4.
b. Compactul K este discul de centru O ¸si raz˘a 2; pentru calculul integralei
duble folosim coordonatele polare (ρ, ϕ):

Γ
ydx +x
2
dy =

K
(2x −1)dxdy =

2
0


0
(2ρ cos ϕ −1)ρdϕ = −4π.
c. Compactul K este interiorul elipsei; pentru calculul integralei duble
folosim coordonatele polare generalizate:

Γ
ydx −xdy =

K
2dxdy =

1
0


0
2abρdϕ = 2πab.
2. Fie α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
a. S˘a se calculeze integrala curbilinie

C(O,R)
α, unde, am notat cu ((O, R)
cercul de centru O ¸si raz˘a R > 0.
b. S˘a se calculeze

Γ
α, unde, Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a astfel ˆıncˆat
O ∈ Γ.
Solut ¸ie
a. S˘a observ˘am, mai ˆıntˆai c˘a α ∈ (
1
(R
2
`¦O¦), deci pentru calculul integralei
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim definit ¸ia
integralei curbilinii; parametriz˘am cercul:
x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, t ∈ [0, 2π)
270 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
¸si obt ¸inem:

C(O,R)
α =


0
dt = 2π.
b. Not˘am cu K compactul m˘arginit de curba Γ. Distingem dou˘a cazuri:
dac˘a O ∈ K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau dac˘a O ∈ K (nu
se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ˆıntˆai c˘a O ∈ K; atunci:

Γ
α =

K


∂x

x
x
2
+y
2



∂y


y
x
2
+y
2

dxdy = 0.
Presupunem acum c˘a O ∈ K; fie R > 0 astfel ˆıncˆat ((O, R) este inclus ˆın
interiorul lui K. Not˘am cu D(O, R) discul deschis de centru O ¸si raz˘a R.
Fie A compactul A = K ` D(O, R). Bordul orientat al lui A este reuniunea
∂A = Γ∪((O, R), sensul pe cerc fiind sensul trigonometric negativ. Deoarece
O ∈ A, avem:

∂A
α =

A
0dxdy = 0.
Rezult˘a:

Γ
α =

C(O,R)
α = 2π.
3. Fie α =
x −y
x
2
+y
2
dx +
x +y
x
2
+y
2
dy. S˘a se calculeze integrala curbilinie

Γ
α, unde Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a cu O ∈ Γ.
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a α este o 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a.
ˆ
In continuare aplic˘am
rat ¸ionamentul de la exercit ¸iul precedent.
4. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii direct ¸si aplicˆand for-
mula Green-Riemann:
a.

Γ
e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(−ydx +xdy), Γ = ¦(x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1¦.
b.

Γ
xydx +
x
2
2
dy,
Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 1, x ≤ 0 ≤ y¦ ∪ ¦(x, y) [ x +y = −1, x ≤ 0, y ≤ 0¦.
Solut ¸ie
Pentru calculul direct se parametrizeaz˘a cele dou˘a curbe ¸si se aplic˘a definit ¸ia
integralei curbilinii. Vom calcula acum integralele cu ajutorul formulei
Green-Riemann.
a. Elipsa Γ este ˆınchis˘a iar 1-forma diferent ¸ial˘a este de clas˘a (
1
pe R
2
,
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 271
deci putem aplica formula Green-Riemann (not˘am K mult ¸imea compact˘a
m˘arginit˘a de Γ):

Γ
e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(−ydx +xdy) =

K
2e
x
2
a
2
+
y
2
b
2

1 +
x
2
a
2
+
y
2
b
2

dxdy,
integrala dubl˘a calculˆandu-se cu coordonate polare generalizate.
b. Curba Γ nu este ˆınchis˘a, deci nu putem aplica direct formula Green-
Riemann. Fie A(0, −1) ¸si B(0, 1) ¸si fie [AB] segmentul orientat (de la A
c˘atre B) determinat de aceste puncte. Fie Λ = Γ ∪ [AB]; atunci Λ este o
curb˘a ˆınchis˘a ¸si deci, aplicˆand formula Green-Riemann, obt ¸inem (not˘am cu
K compactul m˘arginit de Λ):

Λ
xydx +
x
2
2
dy =

K
0dxdy = 0.
Rezult˘a deci:

Γ
xydx +
x
2
2
dy = −

[AB]
xydx +
x
2
2
dy = 0,
ultima integral˘a curbilinie calculˆandu-se imediat cu definit ¸ia.
5. S˘a se calculeze aria mult ¸imii m˘arginite de curba Γ ˆın urm˘atoarele
cazuri:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (a > 0, b > 0).
b. x
2
3
+y
2
3
= 1.
Solut ¸ie
Aria mult ¸imii m˘arginite de curba Γ este / =
1
2

Γ
xdy −ydx.
a. Cu parametrizarea x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t ∈ [0, 2π), obt ¸inem:
/ =
1
2

Γ
ab

cos
2
t + sin
2
t

dt = πab.
b. Cu parametrizarea x(t) = cos
3
t, y(t) = sin
3
t, t ∈ [0, 2π), obt ¸inem:
/ =
1
2

Γ
xdy −ydx =
3
2


0
sin
2
t cos
2
tdt =
3
8
π.
272 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
6. a. Fie ρ = ρ(t), t ∈ [a, b] ecuat ¸ia ˆın coordonate polare a unei curbe
ˆınchise Γ. S˘a se demonstreze c˘a aria interiorului lui Γ este / =
1
2

b
a
ρ
2
(t)dt.
Fie a > 0, b > 0; s˘a se calculeze ariile mult ¸imilor m˘arginite de curbele de
ecuat ¸ii (ˆın coordonate polare):
b. ρ(t) =
ab

a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
, t ∈ [0, 2π].
c. ρ(t) = a(1 + cos t), t ∈ [0, π].
Solut ¸ie
a. Cu parametrizarea x(t) = ρ(t) cos t, y(t) = ρ(t) sin t, t ∈ [a, b], obt ¸inem:
/ =
1
2

Γ
xdy −ydx =
1
2

b
a
ρ
2
(t)dt.
b. / =
1
2


0
a
2
b
2
a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
dt = 2a
2
b
2


0
du
a
2
u
2
+b
2
= πab.
c. Analog.
7. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V pe curba Γˆın cazurile:
a. V = y
2
i +xyj,
Γ = ¦(x, y); x
2
+y
2
= 1, y > 0¦ ∪ ¦(x, y); y = x
2
−1, y ≤ 0¦.
b. V = e
x
cos yi −e
x
sin yj.
Γ este o curb˘a arbitrar˘a cont ¸inut˘aˆın semiplanul superior care une¸ste punctele
A(1, 0) ¸si B(−1, 0), sensul fiind de la A c˘atre B.
Solut ¸ie
a. Vom aplica formula Green-Riemann; notˆand cu K interiorul curbei Γ,
obt ¸inem:

Γ
V dr =

K
−ydxdy = −

1
−1
dx


1−x
2
x
2
−1
ydy.
b. Curba nu este ˆınchis˘a; fie [BA] segmentul orientat (de la B c˘atre A) ¸si
fie curba ˆınchis˘a Λ = Γ ∪ [BA]. Calcul˘am circulat ¸ia lui V pe curba Λ cu
ajutorul formulei Green-Riemann (not˘am cu K compactul m˘arginit de Λ):

Λ
V dr =

K
0dxdy = 0,
deci circulat ¸ia pe curba Γ este egal˘a cu circulat ¸ia pe segmentul orientat
[AB]:

Γ
V dr =

[AB]
V dr = −

1
0
e
t
dt = 1 −e.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 273
8. Fie a < b, fie γ : [a, b] → R
2
, γ(t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat
ˆınchis (γ(a) = γ(b)) , orientat ˆın sens trigonometric pozitiv ¸si fie K com-
pactul m˘arginit de imaginea lui γ.
ˆ
Intr-un punct arbitrar γ(t) = (x(t), y(t)),
consider˘am vectorul normal la γ, n(t) = (y

(t), −x

(t)). S˘a se demonstreze
c˘a pentru orice cˆamp de vectori V de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K, avem:

b
a
V (γ(t))n(t)dt =

K
div(V )dxdy.
Solut ¸ie
Din definit ¸ia integralei curbilinii, rezult˘a:

b
a
V (γ(t))n(t)dt =

γ
Pdy −Qdx.
Aplicˆand ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obt ¸inem:

b
a
V (γ(t))n(t)dt =

γ
Pdy −Qdx =
=

K

∂P
∂x
+
∂Q
∂y

dxdy =

K
div(V )dxdy.
9. Formula de medie pentru funct ¸ii armonice
O funct ¸ie f : U ⊆ R
2
→ R se nume¸ste armonic˘a pe U dac˘a
∆f =

2
f
∂x
2
+

2
f
∂y
2
= 0 pe U.
Fie f o funct ¸ie armonic˘a pe discul unitate. Atunci:
f((0, 0)) =
1


0
f(ρ cos t, ρ sint)dt, ∀ρ ∈ (0, 1),
egalitate numit˘a formula de medie pentru funct ¸ii armonice.
Solut ¸ie
Fie ρ ∈ (0, 1) ¸si fie
g(ρ) =
1


0
f(ρ cos t, ρ sin t)dt.
Vom demonstra c˘a funct ¸ia g este constant˘a.
Pentru aceasta, calcul˘am derivata sa:
g

(ρ) =
1


0

∂f
∂x
(ρ cos t, ρ sin t) cos t +
∂f
∂y
(ρ cos t, ρ sint) sin t

dt =
274 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
=
1
2πρ


0

∂f
∂x
(ρ cos t, ρ sin t),
∂f
∂y
(ρ cos t, ρ sin t)

(ρ cos t, ρ sin t) dt.
Vom aplica acum rezultatul exercit ¸iului 8 de mai sus.
Vectorul n = (ρ cos t, ρ sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul de
centru O ¸si raz˘a ρ, iar cˆampul vectorial V =
∂f
∂x
i +
∂f
∂y
j. Obt ¸inem (not˘am
cu K discul de centru O ¸si raz˘a ρ):
g

(ρ) =
1
2πρ

K
∆fdxdy = 0.
Rezult˘a deci c˘a funct ¸ia g este constant˘a pe intervalul (0, 1); ˆın consecint ¸˘a,
avem:
1


0
f(ρ cos t, ρ sint)dt = g(ρ) = lim
ρ→0
g(ρ) =
=
1


0
f((0, 0)) = f((0, 0)).
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski
10. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a

Σ
ω ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x
2
dy ∧ dz −2xydz ∧ dx +z
3
dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= 9¦.
b. ω = yzdy ∧ dz −(x +z)dz ∧ dx + (x
2
+y
2
+ 3z)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
= 4 −2z, z ≥ 1¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 4 −2z, z = 1¦.
c. ω = x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
= 1, z ≥ 0¦.
Solut ¸ie
a. Fie K = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
≤ 9¦;
aplicˆand formula Gauss-Ostrogradski (sunt verificate ipotezele), obt ¸inem:

Σ
x
2
dy ∧ dz −2xydz ∧ dx +z
3
dx ∧ dy =

K
3z
2
dxdydz,
integrala tripl˘a calculˆandu-se folosind coordonate sferice.
b. Fie K compactul m˘arginit de suprafat ¸a (ˆınchis˘a) Σ ¸si fie
D = ¦(x, y); x
2
+ y
2
≤ 2¦ proiect ¸ia lui K pe planul xOy; aplicˆand formula
Gauss-Ostrogradski, obt ¸inem:

Σ
ω =

K
3dxdydz = 3

D
dxdy

2−
1
2
(x
2
+y
2
)
1
dz.
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 275
c. Suprafat ¸a Σ nu este ˆınchis˘a, deci formula Gauss-Ostrogradski nu se poate
aplica.
Fie D = ¦(x, y, z) ; x
2
+ y
2
≤ 1, z = 0¦ ¸si fie S = Σ ∪ D, orientat˘a cu
normala exterioar˘a (pe D normala este −k). Fie K compactul al c˘arui bord
(orientat) este suprafat ¸a (ˆınchis˘a) S. Aplicˆand formula Gauss-Ostrogradski,
obt ¸inem:

S
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy =

K
2dxdydz =

3
.
Rezult˘a deci:

Σ
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy =
=

3

D
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy.
Calculˆand ultima integral˘a de suprafat ¸˘a cu definit ¸ia, obt ¸inem:

D
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy = −

D
0dxdy = 0,
¸si deci

Σ
ω =

3
3
.
11. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a

Σ
ω direct ¸si folosind formula
Gauss-Ostrogradski ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x(y −z)dy ∧ dz +y(z −x)dz ∧ dx +z(x −y)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z) ; z = 1 −x
2
−y
2
, z > 0¦ ∪ ¦(x, y, z) x
2
+y
2
≤ 1, z = 0¦.
b. ω = x
2
(y −z)dy ∧ dz +y
2
(z −x)dz ∧ dx +z
2
(x −y)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); z
2
= x
2
+y
2
, 0 < z ≤ 1¦.
Solut ¸ie
Analog cu exercit ¸iul anterior; ˆın cazul b trebuie s˘a reunim la Σ discul
D = ¦(x, y, z); x
2
+ y
2
≤ 1, z = 1¦, orientat dup˘a normala k. Obt ¸inem

Σ
ω = −

1
0


0
ρ
2
(cos ϕ −sin ϕ)dϕ = 0.
12. Fie a, b, c trei numere strict pozitive. S˘a se calculeze fluxul cˆampului
vectorial:
V = x(xy +az)i −y(xy −az)j +z
3
k
prin suprafat ¸a Σ de ecuat ¸ie:

x
2
a
2
+
y
2
b
2

2
+
z
2
c
2
= 1.
276 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia suprafet ¸ei Σ se poate scrie sub forma echivalent˘a:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=

1 −
z
2
c
2
,
deci z ∈ [−c, c]. Intersect ¸iile suprafet ¸ei Σ cu plane orizontale (z = constant)
sunt elipsele S(z) de ecuat ¸ii:
x
2

a
4

1 −
z
2
c
2

2
+
y
2

b
4

1 −
z
2
c
2

2
= 1.
Semiaxele acestor elipse sunt
a
4

1 −
z
2
c
2
¸si b
4

1 −
z
2
c
2
.
Fie D(z) mult ¸imea (din planul orizontal z = constant) m˘arginit˘a de elipsa
S(z); atunci aria lui D(z) este:
/(z) = πab

1 −
z
2
c
2
.
Pentru calculul fluxului se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fie n
normala exterioar˘a la Σ ¸si fie Ω compactul m˘arginit de Σ; atunci:

Σ
V ndσ =


div(V ) dxdydz =

c
−c
dz

D(z)
(2az + 3z
2
) dxdy =
= πab

c
−c
(2az + 3z
2
)

1 −
z
2
c
2
dz = 3πab

c
−c
z
2

1 −
z
2
c
2
dz =
= 6πab

c
0
z
2

1 −
z
2
c
2
dz = 6πab
π
2
0
(c sin t)
2

1 −sin
2
t c cos t dt =
=
3
2
πabc
3
π
2
0
sin
2
2t dt =
3
8
π
2
abc
3
.
13. Legea lui Gauss
Pentru orice q > 0, consider˘am cˆampul scalar
f(x, y, z) =
q

x
2
+y
2
+z
2
=
q
4πr
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 277
¸si fie cˆampul de gradient ¸i:
E = −gradf.
Cˆampul scalar f reprezint˘a potent ¸ialul electric (sau potent ¸ial Newtonian)
asociat sarcinei electrice q plasate ˆın O, iar E este cˆampul electric generat
(sau cˆamp Newtonian).
a. S˘a se expliciteze E ¸si s˘a se demonstreze c˘a este cˆamp solenoidal, adic˘a:
divE = 0.
b. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului E prin orice suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce
nu cont ¸ine originea ˆın interior este nul.
c. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului E prin orice suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce
cont ¸ine originea ˆın interior este q, (legea lui Gauss).
Solut ¸ie
a. Putem calcula E direct cu definit ¸ia, sau aplicˆand propriet˘at ¸ile gradien-
tului; obt ¸inem:
E = −gradf =
q

r
r
3
.
Ar˘at˘am acum c˘a E este solenoidal:
divE = −grad(divf) = −∆f =
q
4πr
6

3r
3
−3r(x
2
+y
2
+z
2
)

= 0.
b. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior. Deoarece
cˆampul electric E este de clas˘a (
1
pe R
3
` ¦O¦, sunt ˆındeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski ¸si deci, (not˘am cu K compactul m˘arginit de Σ
¸si cu n versorul normalei exterioare la Σ), obt ¸inem:
T
Σ
(E) =

Σ
E ndσ =

K
divEdxdydz = 0.
c. Fie acum Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce cont ¸ine originea ˆın interior. Deoarece
E nu este de clas˘a (
1
pe compactul K m˘arginit de Σ, (E nefiind de clas˘a (
1
ˆın origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru a calcula
fluxul lui E prin Σ. Fie R > 0 astfel ˆıncˆat sfera de centru O ¸si raz˘a R
(notat˘a ˆın continuare cu S), s˘a fie inclus˘a ˆın interiorul lui Σ. Fie suprafat ¸a
(ˆınchis˘a) Σ
1
= Σ ∪ S, orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a (deci pe S este
normala interioar˘a la sfer˘a). Fie K
1
mult ¸imea compact˘a m˘arginit˘a de Σ
1
.
Deoarece O ∈ K
1
, fluxul lui E prin Σ
1
este nul (conform (b)). Rezult˘a c˘a
fluxul lui E prin Σ este egal cu fluxul lui E prin S (orientat˘a dup˘a normala
exterioar˘a n =
r
R
la sfer˘a):
T
Σ
(E) =

S
E ndσ =
q


0

π
0
sin θ dθ = q.
278 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
14. Fie n ∈ N ¸si fie q
ı
> 0, ∀ı ∈ ¦1, 2, .., n¦. Fie A
ı
, ı ∈ ¦1, 2, .., n¦, n
puncte ˆın R
3
de coordonate (x
ı
, y
ı
, z
ı
). Not˘am cu r
ı
vectorul de pozit ¸ie al
punctului A
ı
. Potent ¸ialul electric generat de sarcinile electrice q
ı
plasate ˆın
punctele A
ı
este
f(x, y, z) =
1

n
¸
ı=1
q
ı
| r −r
ı
|
,
unde, | | este norma euclidian˘a ˆın R
3
. Fie E = −gradf cˆampul electric
asociat potent ¸ialului f. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului electric E
printr-o suprafat ¸˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a ce cont ¸ine toate punctele A
ı
ˆın interi-
orul ei este egal cu
n
¸
ı=1
q
ı
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a rat ¸ionamentul din exercit ¸iul anterior.
15. Legea lui Arhimede
Consider˘am un recipient (cont ¸inut ˆın semispat ¸iul z < 0) ˆın care s-a turnat
un lichid avˆand densitatea constant˘a c.
Scufund˘amˆın lichid un corp pe careˆıl asimil˘am cu un compact cu bord orien-
tat (K, ∂K). Presupunˆand c˘a presiunea exercitat˘a de lichid asupra corpului
scufundat cre¸ste proport ¸ional cu adˆancimea, obt ¸inem pentru cˆampul presiu-
nilor formula V = czk. Fort ¸a ascensional˘a pe care lichidul o exercit˘a asupra
corpului scufundat este, prin definit ¸ie, egal˘a cu fluxul cˆampului presiunilor
prin suprafat ¸a (bordul) ∂K, ˆın raport cu normala exterioar˘a, n. Aplicˆand
formula Gauss-Ostrogradski, obt ¸inem:
T
∂K
(V ) =

∂K
V ndσ =
=

K
divV dxdydz =

K
cdxdydz = c vol(K),
adic˘a fort ¸a ascensional˘a este egal˘a cu masa lichidului dezlocuit de corpul
scufundat.
16. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ¸si fie K compactul m˘arginit de Σ. S˘a se
demonstreze c˘a:
1
3

Σ
r ndσ = vol (K) ,
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 279
unde, n este normala exterioar˘a la Σ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski:
1
3

Σ
r ndσ =
1
3

K
div(r) dxdydz =

K
dxdydz = vol(K).
17. Fie cˆampul vectorial V = r +
k r
r
4
r ¸si fie suprafat ¸a
Σ = ¦(x, y, z); z = 3 −x
2
−y
2
, 1 ≤ z¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 2, z = 1¦.
S˘a se calculeze fluxul lui V prin Σ (orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a).
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calcul˘am
divV = div

r +
k r
r
4
r

= 3 +

k r
r
4

divr +rgrad

k r
r
4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
−4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

k
r
4
−4
(k r)
r
6
r

= 3.
Notˆand cu K compactul m˘arginit de suprafat ¸a Σ, rezult˘a:
T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ =

K
3dxdydz = 3vol(K).
18. S˘a se calculeze fluxul cˆampului vectorial V =
1
r
(r k) prin:
a. O suprafat ¸˘a ˆınchis˘a arbitrar˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior.
b. Sfera de centru O ¸si raz˘a R.
Solut ¸ie
a.
ˆ
In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul este nul
deoarece divV = 0.
b.
ˆ
In cazul al doilea, fluxul se calculeaz˘a cu definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a
(nu sunt ˆındeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); ¸si ˆın acest caz
fluxul este tot 0 deoarece vectorii V ¸si normala exterioar˘a la sfer˘a sunt or-
togonali.
280 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
19. Formulele lui Green
Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat din R
3
. Fie n normala exterioar˘a
la ∂K ¸si fie f, g dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe o vecin˘atate a lui K. S˘a se
demonstreze formulele lui Green:
a.

∂K
f (gradg) ndσ =

K

f ∆g + (gradf)(gradg)

dxdydz.
b.

∂K

f (gradg) − g (gradf)

ndσ =

K

f ∆g −g ∆f

dxdydz.
Solut ¸ie
a. Pentru prima formul˘a se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski cˆampului de
vectori V = f gradg:

∂K
f (gradg) ndσ =

K
div(f gradg) dxdydz =
=

K

f div(gradg) + (gradg) (gradf)

dxdydz =
=

K

f∆g + (gradg) (gradf)

dxdydz.
b. A doua formul˘a rezult˘a direct din prima.
20. Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat din R
3
¸si fie n versorul nor-
malei exterioare la suprafat ¸a ∂K. Fie h o funct ¸ie armonic˘a pe o vecin˘atate a
lui K ¸si fie
dh
dn
derivata dup˘a direct ¸ia n a lui h. S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
a.

∂K
dh
dn
dσ = 0.
b.

∂K
h
dh
dn
dσ =

K
| gradh |
2
dxdydz.
Solut ¸ie
a. Se aplic˘a prima formul˘a a lui Green pentru: f = 1 ¸si g = h; o alt˘a
metod˘a este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski cˆampului V = gradh:

∂K
dh
dn
dσ =

∂K
(gradh) n dσ =
=

K
div(gradh) dxdydz =

K
∆h = 0.
b. Se aplic˘a a doua formul˘a a lui Green pentru f = g = h; o alt˘a metod˘a
const˘a ˆın a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = hgradh:

∂K
h
dh
dn
dσ =

K
hgradh n dσ =
9.4. FORMULA LUI STOKES 281
=

K
div(hgradh) dxdydz =
=

K

hdiv(gradh) + (gradh) (gradh)

dxdydz =
=

K

h∆g + | gradh |
2

dxdydz =

K
| gradh |
2
dxdydz.
9.4 Formula lui Stokes
21. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie

Γ
α ˆın
urm˘atoarele cazuri:
a. α = (y −z)dx + (z −x)dy + (x −y)dz.
Γ : z = x
2
+y
2
, z = 1.
b. α = ydx +zdy +xdz,
Γ : x
2
+y
2
+z
2
= 1, x +y +z = 0.
Solut ¸ie
a. Fie suprafat ¸a Σ = ¦(x, y, z); z = x
2
+y
2
+z
2
, z ≤ 1¦; atunci Γ este bordul
lui Σ ¸si aplicˆand formula lui Stokes obt ¸inem (l˘as˘am ca exercit ¸iu verificarea
compatibilit˘at ¸ii orient˘arilor):

Γ
(y −z)dx +(z −x)dy +(x −y)dz =

Σ
−2(dy ∧dz +dz ∧dx +dx ∧dy) =
= −2

D
(−2x −2y + 1)dxdy,
unde D este discul unitate.
b. Fie θ unghiul f˘acut de planul x +y +z = 0 cu planul xOy; atunci:
cos θ =
1

3
(i +j +k) k =

3
3
.
Intersect ¸ia dintre sfer˘a ¸si plan este un cerc mare al sferei, notat Γ. Con-
sider˘am drept suprafat ¸˘a Σ port ¸iunea din planul x + y + z = 0 situat˘a ˆın
interiorul sferei x
2
+y
2
+z
2
= 1. Evident, aria lui Σ este π. Fie D proiect ¸ia
lui Σ pe planul xOy. Aria lui D (care este interiorul unei elipse) este:
aria(D) = aria(Σ) cos θ = π

3
3
.
Rezult˘a:

Γ
ydx +zdy +xdz = −

Σ
(dy ∧ dz +dz ∧ dx +dx ∧ dy) =
282 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
= −

D
3dxdy = −3 aria(D) = −

3π.
22. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului vectorial
V = (y
2
+z
2
)i + (x
2
+z
2
)j + (x
2
+y
2
)k
pe curba Γ : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, ax +by +cz = 0.
Solut ¸ie
Curba Γ este un cerc mare al sferei (intersect ¸ia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consider˘am drept suprafat ¸˘a Σ oricare din cele dou˘a semisfere
determinate de plan pe sfer˘a. Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
V dr =

Σ
(rotV ) ndσ =
=

Σ
(2(y −z)i + 2(z −x)j + 2(x −y)k)
1
R
(xi +yj +zk) dσ = 0,
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfer˘a, n =
1
R
r ¸si rotV sunt per-
pendiculari.
23. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integralele:
a.

Γ
y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz , Γ : z
2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
b.

Γ
2zdx −xdy +xdz , Γ : z = y + 1, x
2
+y
2
= 1.
Solut ¸ie
a. Integrala este 0.
b. Considerˆand Σ port ¸iunea din planul z = y + 1 situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 1, ¸si aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
2zdx −xdy +xdz =

Σ
dz ∧ dx −dx ∧ dy =

D
−2dxdy = −2π,
unde, D este discul unitate (proiect ¸ia suprafet ¸ei Σ pe planul xOy).
24. S˘a se calculeze direct ¸si cu formula lui Stokes integrala curbilinie

Γ
(y
2
−z
2
)dx + (z
2
−x
2
)dy + (x
2
−y
2
)dz,
unde Γ este poligonul de intersect ¸ie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] ¸si planul
x +y +z =
3
2
.
9.4. FORMULA LUI STOKES 283
Solut ¸ie
Γ este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definit ¸ia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
x(t) = t, y(t) =
3
2
−t, t ∈
¸
1
2
, 1

.
Calcul˘am acum integrala aplicˆand formula lui Stokes. Fie Σ port ¸iunea din
planul x + y + z =
3
2
situat˘a ˆın interiorul cubului (interiorul hexagonului).
Proiect ¸ia lui Σ pe planul xOy este mult ¸imea
D = ¦(x, y);
1
2
≤ x +y ≤
3
2
, 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1¦,
a c˘arei arie este
3
4
. O parametrizare (cartezian˘a) a suprafet ¸ei Σ este
z =
3
2
−x −y, (x, y) ∈ D.
Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
(y
2
−z
2
)dx + (z
2
−x
2
)dy + (x
2
−y
2
)dz =
= −2

Σ
(x +y)dx ∧ dy + (y +z)dy ∧ dz + (z +x)dz ∧ dx =
= −2

D
3dxdy = −6 aria(D) = −
9
2
.
25. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula lui Stokes integrala

Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz,
pe curba Γ de ecuat ¸ii:
x
2
+y
2
= R
2
, z = x +y.
Solut ¸ie
Pentru a calcula integrala direct parametriz˘am
Γ : x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, z(t) = R(cos t + sint), t ∈ [0, 2π).
284 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
Pentru a aplica formula lui Stokes, consider˘am suprafat ¸a Σ port ¸iunea din
planul z = x+y situat˘a ˆın interiorul cilindrului x
2
+y
2
= R
2
. Proiect ¸ia lui Σ
pe planul xOy este discul de centru O ¸si raz˘a R, notat D. O parametrizare
cartezian˘a pentru Σ este z = x+y, (x, y) ∈ D. Aplicˆand formula lui Stokes,
obt ¸inem:

Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz =

Σ
dx ∧ dy +dy ∧ dz −dz ∧ dx =
=

D
dxdy = πR
2
.
26. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V =
1
r
(kr) pe curba
Γ = Γ
1
∪ Γ
2
∪ Γ
3
, unde:
Γ
1
= ¦(x, y, z); x
2
+y
2
= 1, z = 0, x > 0, y > 0¦
Γ
2
= ¦(x, y, z); y
2
+z
2
= 1, x = 0, y > 0, z > 0¦
Γ
3
= ¦(x, y, z); z
2
+x
2
= 1, y = 0, z > 0, x > 0¦.
Solut ¸ie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calcul˘am mai ˆıntˆai rotorul
cˆampului V :
rotV =
1
r
rot(k r) −(k r)grad
1
r
=
=
1
r

k divr −r divk +
dk
dr

dr
dk

+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
Fie suprafat ¸a Σ = ¦(x, y, z); x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, x > 0, y > 0, z > 0¦; evident,
bordul lui Σ este Γ. Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
V dr =

Σ
rotV ndσ,
unde, n = r este versorul normalei exterioare la Σ. Pentru a calcula integrala
de suprafat ¸˘a, putem folosi atˆat parametrizarea cartezian˘a cˆat ¸si coordonatele
sferice; se obt ¸ine

Γ
V dr =
π
2
.
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, ¸si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) ¸si
C(0, 0, c). Fie Γ reuniunea segmentelor [AB] ∪ [BC] ∪ [CA] (cu acest sens).
S˘a se calculeze

Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz.
Solut ¸ie
9.4. FORMULA LUI STOKES 285
Vom calcula integrala aplicˆand formula lui Stokes (l˘as˘am ca exercit ¸iu calculul
direct). Fie Σ interiorul triunghiului ABC; obt ¸inem:

Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz =

Σ
2dx ∧ dy + 2dy ∧ dz + 2dz ∧ dx.
Proiect ¸ia lui Σ pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar
parametrizarea cartezian˘a este
z = c

1 −
x
a

y
b

.
Rezult˘a:

Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz = 2

OAB

c
a
+
c
b
+ 1

dxdy =
= ab +bc +ca.
28. Fie V = (x
2
+y −4)i + 3xyj + (2xz +z
2
)k ¸si fie semisfera
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 16, z ≥ 0¦.
S˘a se calculeze fluxul cˆampului rot (V ) prin Σ, orientat˘a cu normala exte-
rioar˘a (la sfer˘a).
Solut ¸ie
Fluxul cerut este:
T
Σ
(rot(V )) =

Σ
rot(V ) ndσ,
unde, n este normala exterioar˘a la Σ. Integrala de suprafat ¸˘a se poate calcula
atˆat direct (cu definit ¸ia) cˆat ¸si cu formula lui Stokes; pentru aceasta, fie Γ
cercul de intersect ¸ie dintre Σ ¸si planul xOy. Ecuat ¸iile lui Γ sunt:
x
2
+y
2
= 16, z = 0.
Orientarea pe Γ este orientarea pozitiv˘a a cercului ˆın planul xOy. Aplicˆand
formula lui Stokes, rezult˘a:

Σ
rot(V ) ndσ =

Γ
V dr =
=


0

(16 cos
2
t + 4 sin t −4)(−4 sin t) + (48 sint cos
2
t)

dt = −16π.
286 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
29. Fie a > 0, b > 0 ¸si fie Γ intersect ¸ia cilindrului x
2
+ y
2
= a
2
cu
planul
x
a
+
z
b
= 1. S˘a se calculeze, (aplicˆand formula lui Stokes), circulat ¸ia
cˆampului vectorial V = xi + (y − x) j + (z − x − y) k de-a lungul curbei Γ
(orientarea pe Γ nu este precizat˘a).
Solut ¸ie
Fie Σ port ¸iunea din planul
x
a
+
z
b
= 1 din interiorul cilindrului x
2
+y
2
= a
2
:
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[
x
a
+
z
b
= 1, x
2
+y
2
≤ a
2
¦.
Atunci, conform formulei lui Stokes, rezult˘a:

Γ
V dr =

Σ
rot(V ) ndσ,
orient˘arile pe Γ ¸si Σ fiind compatibile. Parametriz˘am cartezian Σ:
z = b

1 −
x
a

, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ a
2
¦.
Rezult˘a vectorii tangent ¸i la Σ:

1, 0, −
b
a

¸si (0, 1, 0),
¸si deci versorul normalei la Σ indus de parametrizarea aleas˘a este n =
b
a
i+k.
Rotorul cˆampului V este rotV = −i + j − k. Rezult˘a circulat ¸ia:

Γ
V r =

Σ
rot(V ) ndσ = −πa
2

1 +
b
a

.
30. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie n versorul normalei
la Σ ¸si fie c un vector constant. S˘a se demonstreze c˘a circulat ¸ia cˆampului
vectorial V = (c r) r pe curba ∂Σ este egal˘a cu

Σ
c (r n) dσ.
Solut ¸ie
Aplic˘am formula lui Stokes:

∂Σ
(c r) r dr =

Σ
rot

(c r) r

ndσ =
9.4. FORMULA LUI STOKES 287
=

Σ

(c r) rotr −r grad(c r)

ndσ =

Σ
(c r) ndσ =

Σ
c(r n)dσ.
31. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie n versorul normalei
la Σ ¸si fie f ¸si g dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe o vecin˘atate a lui Σ. S˘a se
demonstreze relat ¸iile:

∂Σ
f gradg dr =

Σ

(gradf) (gradg)

ndσ.

∂Σ

f
∂g
∂x
+g
∂f
∂x

dx +

f
∂g
∂y
+g
∂f
∂y

dy +

f
∂g
∂z
+g
∂f
∂z

dz = 0.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:

∂Σ
f gradg dr =

Σ
rot(f (gradg)) ndσ =
=

Σ

f rot(gradg) −grad g gradf

ndσ =
=

Σ

(gradf) (gradg)

ndσ.
Pentru a doua egalitate, calcul˘am rotorul:
rot

f
∂g
∂x
+g
∂f
∂x

i +

f
∂g
∂y
+g
∂f
∂y

j +

f
∂g
∂z
+g
∂f
∂z

k

= 0,
deci circulat ¸ia este nul˘a (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).
32. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat ¸si fie n versorul normalei
la suprafat ¸a Σ.
a. Dac˘a f este o funct ¸ie de clas˘a (
1
pe (0, ∞), s˘a se calculeze circulat ¸ia
cˆampului vectorial V = f(r)r pe curba ∂Σ.
b. Dac˘a g este o funct ¸ie de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui Σ ¸si c este un
vector constant, s˘a se demonstreze c˘a circulat ¸ia cˆampului de vectori
W(x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba ∂Σ este

Σ
c (n gradg)dσ.
Solut ¸ie
a. Aplic˘am formula lui Stokes; pentru aceasta, calcul˘am
rotV = f(r) rotr −r gradf(r) = −r
f

(r)
r
r = 0,
288 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
deci circulat ¸ia este nul˘a.
b. Aplic˘am formula lui Stokes; calculˆand rotorul cˆampului W, obt ¸inem
rotW = −c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.
33. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie f ∈ (
1
(R), a ∈ R
3
¸si
fie V = (a gradf(r)) r, unde, r este vectorul de pozit ¸ie. S˘a se demonstreze:

∂Σ
V dr =

Σ
a r
r
f

(r) n dσ,
unde, n este versorul normalei la Σ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Stokes:

∂Σ
V dr =

Σ
a r
r
f

(r)n dσ =

Σ
rot ((a gradf(r)) r) n dσ.
Calcul˘am acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calcul˘am mai ˆıntˆai:
gradf(r) = f

(r) gradr = f

(r)
r
r
.
Obt ¸inem:
rot (( a gradf(r) ) r) = rot

( a r )
r
f

(r) r

=
=
(a r)
r
f

(r) rotr −r grad

( a r )
r
f

(r)

= −r

f

(r) grad

( a r )
r

+
( a r )
r
gradf

(r)

=
= −r

f

(r)
r a −( a r )
r
r
r
2
+
( a r )
r
f

(r)
r
r

=
=
f

(r)
r
(a r),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Capitolul 10
Exemple de teste pentru
examen
10.1 Analiz˘a matematic˘a I
Testul 1.
I. Este spat ¸iul (R
2
, | |
2
) complet ? Justificare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a seriilor:
¸
n≥1
3

n
3
+n
2
−n
n
2
,
¸
n≥1
n!

a
n

n
, a ∈ R
III. S˘a se construiasc˘a un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive care s˘a convearg˘a
la solut ¸ia real˘a a ecuat ¸iei x
3
+ 12x −1 = 0.
IV. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a ¸sirului de funct ¸ii
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) = x
n
−x
n+1
.
V. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ¸si a diferent ¸ialei (ˆın origine)
pentru funct ¸ia: f(x, y) =

x
2
y
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
VI. S˘a se determine maximul ¸si minimul funct ¸iei f(x, y) = x
2
+y
2
−3x−2y+1
pe mult ¸imea K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦.
Testul 2.
I. Sunt urm˘atoarele afirmat ¸ii adev˘arate? Justificare.
a. Orice funct ¸ie de clas˘a (
1
(R
2
) este diferent ¸iabil˘a.
b. Dac˘a f : R
2
→ R are derivate part ¸iale ˆın origine, atunci ea este
289
290 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
II. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a a seriei:
¸
n≥1
sin nx
n
2
, x ∈ R. Se poate
deriva seria termen cu termen (pe R)?
III. S˘a se afle extremele locale ale funct ¸iei f(x, y) = x
2
ye
2x+3y
, pe R
2
.
IV. S˘a se calculeze aproximarea liniar˘a a funct ¸iei f(x, y, z) =

x+1
(y+1)(z+1)
ˆın vecin˘atatea originii.
V. Fie r vectorul de pozit ¸ie ¸si fie f ∈ (
1
(R). S˘a se calculeze laplacianul
funct ¸iilor g(x, y, z) = f

1
r

¸si h(x, y, z) = f(r).
VI. Pe spat ¸iul Banach (([a, b], | |

) al funct ¸iilor continue (reale) con-
sider˘am aplicat ¸ia J : ([a, b] → R, J(f) =

b
a
f(t)dt. Este J funct ¸ional˘a
liniar˘a? Dar continu˘a?
Testul 3.
I. Teorema contract ¸iei.
II. S˘a se studieze convergent ¸a ¸si convergent ¸a absolut˘a seriilor:
¸
n≥1
n(2+i)
n
3
n
,
¸
n≥2
(−1)
n
lnn
.
III.
ˆ
In spat ¸iul metric R, mult ¸imea ¦(−1)
n n−1
n+1
[ n ∈ N¦ ∪ ¦−1, 1¦ este
ˆınchis˘a sau deschis˘a? Justificare.
IV. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸iile f(x) = sin 2x
¸si g(x) = ln(1 + 2x). S˘a se calculeze apoi suma seriei
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
.
V. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate c˘a f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este f de clas˘a (
2
pe R
2
?
VI. S˘a se afle extremele funct ¸iei y = y(x) definite implicit de ecuat ¸ia
x
3
+y
3
−2xy = 0.
Testul 4.
I. Teorema lui Taylor. Este adev˘arat c˘a orice funct ¸ie f ∈ (

(R) se poate
dezvolta ˆın serie Taylor ˆın vecin˘atatea oric˘arui punct?
II. S˘a se calculeze rotorul cˆampului vectorial V =
1
r
(k r).
10.1. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A I 291
III. S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a ecuat ¸iei
x
3
+ 4x −1 = 0.
IV. S˘a se determine valorile extreme ale produsului xy cˆand x ¸si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuat ¸ie x
2
+ 2y
2
= 1.
V. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a ¸sirului u
n
: R → R,
u
n
(x) =

x
2
+
1
n
2
, n > 0.
VI. S˘a se studieze convergent ¸a seriei
¸
n≥0
n!
(a+1)(a+2)...(a+n)
, a > −1.
Testul 5.
I. Spat ¸iul metric al funct ¸iilor continue (([a, b], | |

) este complet ? Justi-
ficare.
II. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integrala

1
0
sin x
x
dx.
III. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
S˘a se studieze continuitatea, existent ¸a derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
¸si diferent ¸iabilitatea ˆın origine.
IV. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
f : (0, 2π) (0, 2π) → R, f(x, y) = sin xsin y sin(x +y).
V. Fie g ∈ (
1
(R
2
) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
g(y
2
−x
2
, z −xy) = 0. S˘a se calculeze expresia E = y
∂z
∂x
+x
∂z
∂y
.
VI. Se poate deriva termen cu termen seria

¸
n=1
sin nx
2
n
, x ∈ R?
Testul 6.
I. Consider˘am pe Q ¸si C metrica uzual˘a: d(x, y) = [x−y[. S˘a se stabileasc˘a
dac˘a urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt adev˘arate sau false. Justificare.
a. Spat ¸iul metric (Q, d) este complet.
b. Spat ¸iul metric (C, d) este complet.
II. S˘a se studieze convergent ¸a seriei
¸
n≥1

an+1
bn+1

n
, a > 0, b > 0.
III. S˘a se determine mult ¸imea de convergent ¸˘a (ˆın R) a seriei de puteri:

¸
n=1
n!
(a+1)(a+2)...(a+n)
x
n
, a > 0.
IV. S˘a se calculeze divergent ¸a cˆampului vectorial V = r +
k r
r
4
r, unde k este
versorul axei Oz, iar r este vectorul de pozit ¸ie.
292 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
V. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei f : R
3
→ R,
f(x, y, z) = 2x
2
+y
2
+ 3z
2
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
VI. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = sin
1
x
. S˘a se studieze dac˘a f este uniform
continu˘a.
Testul 7.
I. Serii de puteri, teorema lui Abel.
II. S˘a se dezvolte ˆın serie ˆın jurul originii funct ¸ia f(x) = arctgx ¸si s˘a se
calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integrala
1
2
0
arctgx
x
dx.
III. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = x
2
+ yz −xy ¸si a = (1, 1, 2). S˘a se deter-
mine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este maxim.
IV. S˘a se determine extremele funct ¸iei z = z(x, y), definite implicit de
ecuat ¸ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0.
V. S˘a se caracterizeze ¸sirurile Cauchy ¸si cele convergente ˆıntr-un spat ¸iu met-
ric discret.
VI. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia u(x, y) = f(x
2
−y
2
) este armonic˘a
pe R
2
.
Testul 8.
I. S˘a se enunt ¸e ¸si s˘a se demonstreze trei criterii de convergent ¸˘a pentru serii
cu termeni pozitivi.
II. Fie a, b ∈ R, a < b. S˘a se demonstreze c˘a d
1
(f, g) =

b
a
[f(x) − g(x)[dx
este distant ¸˘a pe mult ¸imea funct ¸iilor continue ([a, b].
III. S˘a se calculeze suma seriei numerice
¸
n≥0
(−1)
n
3n+1
, folosind seria de puteri
¸
n≥0
(−1)
n
3n+1
x
3n+1
.
IV. S˘a se studieze continuitatea ¸si existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine
ale funct ¸iei f(x, y) =

e

x
2
y
2
+
y
2
x
2

dac˘a xy = 0
0 dac˘a xy = 0
V. Fie F ∈ C
2
(R
2
). Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(sin x +y, cos y +x) = 0.
S˘a se determine y

ˆın punctele critice ale lui y.
VI. Fie ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a x
2 d
2
y
dx
2
+ x
dy
dx
+ 2y = 0. Ce devine ecuat ¸ia dac˘a
10.1. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A I 293
se face schimbarea de variabile (x, y) → (t, y), unde x = e
t
?
Testul 9.
I.
ˆ
In R (cu distant ¸a uzual˘a) orice ¸sir Cauchy este convergent? Justificare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a ¸si convergent ¸a absolut˘a a seriei
¸
n≥1
(−1)
n
ln n
.
III. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸ia
f(x) = arcsinx ¸si apoi s˘a se calculeze suma seriei 1+
¸
n≥1
1·3·5...·(2n−1)
2·4·6...(2n)

1
2n+1
.
IV. Folosind dezvolt˘ari limitate s˘a se calculeze limita: lim
x→0
1−cos x
2
x
2
sinx
2
.
V. Fie funct ¸ia: f(x, y) =

xy
3
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın origine
¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
VI. Fie a, b, c ∈ R, a
2
+ b
2
+ c
2
= 0; s˘a se determine valorile extreme ale
funct ¸iei f : R
3
→ R, f(x, y, z) = ax +by +cz, pe mult ¸imea
D = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= r
2
¦.
Testul 10.
I. Derivarea ¸si integrarea termen cu termen a ¸sirurilor de funct ¸ii.
II. S˘a se studieze convergent ¸a absolut˘a pentru seria
¸
n≥2
(−1)
n
nln
2
n
.
III. Pe spat ¸iul Banach complex (([a, b], | |

) consider˘am operatorul:
(Mf)(x) = xf(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀ x ∈ [a, b].
a. S˘a se demonstreze c˘a M este liniar ¸si continuu ¸si | M |= [b[.
b. S˘a se demonstreze c˘a spectrul lui M este : σ(M) = [a, b].
c. S˘a se determine mult ¸imea valorilor proprii.
IV. S˘a se calculeze mult ¸imea de convergent ¸˘a (ˆın C) a seriei
¸
n≥1
z
n
n
, z ∈ C.
V. Este funct ¸ia g : R
2
→ R, g(x, y) = x

x
2
+y
2
de clas˘a (
1
(R
2
) ?
VI. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iei:
f(x, y) = 3xy
2
−x
3
−15x −36x + 9, (x, y) ∈ R
2
.
294 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
10.2 Analiz˘a matematic˘a II
Testul 1.
I. S˘a se enunt ¸e ¸si s˘a se demonstreze dou˘a criterii de convergent ¸˘a absolut˘a
pentru integrala Riemann improprie.
II. S˘a se calculeze

0
x
1
4
(x+1)
2
dx.
III. S˘a se calculeze integrala:

D

1 +

x
2
+y
2

dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−y ≤ 0, x ≥ 0¦.
IV. Fie 0 < k < R; s˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
≤ R
2
, z ≥ k¦.
V. Fie cˆampul vectorial V = r +
k r
r
4
r ¸si fie suprafat ¸a:
Σ = ¦(x, y, z); z = 3 −x
2
−y
2
, 1 ≤ z¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 2, z = 1¦.
S˘a se calculeze fluxul lui V prin Σ (orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a).
VI. Ce relat ¸ii de incluziune sunt ˆıntre mult ¸imile:
i.
1
(Z) ¸si
2
(Z) ,
ii. L
1
[0, 2π] ¸si L
2
[0, 2π]? Justificare.
Testul 2.
I. Formula Green-Riemann.
II. S˘a se studieze continuitatea funct ¸iei F(y) =


0
sinxy
1+x
2
dx, ∀ y ∈ R.
III. Pe spat ¸iul Hilbert
2
(N) consider˘am operatorul:
V :
2
(N) −→
2
(N) , (V x)(0) = 0 ¸si (V x)(n) = x(n − 1) , ∀n ≥ 1. S˘a se
calculeze valorile proprii ale lui V .
IV. S˘a se calculeze aria mult ¸imii plane D m˘arginite de curba de ecuat ¸ie:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a ¸si b fiind dou˘a constante pozitive.
V. S˘a se calculeze aria submult ¸imii de pe sfera x
2
+y
2
+z
2
= 1, situate ˆın
interiorul conului x
2
+y
2
= z
2
.
VI. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula lui Stokes integrala

Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz , Γ : x
2
+y
2
= R
2
, z = x +y.
10.2. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A II 295
Testul 3.
I. Formula Gauss-Ostrogradski.
II. S˘a se calculeze integrala: J(α) =
π
2

0
arctg(αtgx)
tgx
dx, α > 0, α = 1.
III. S˘a se calculeze integrala dubl˘a:

D
(x + 3y)dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
y = x
2
+ 1, y = −x
2
, x = −1, x = 3.
IV. S˘a se calculeze aria paraboloidul z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
V. S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc de
raz˘a R ¸si de m˘asur˘a α ∈ (0, π), presupus omogen.
VI. S˘a se calculeze fluxul cˆampului vectorial V =
1
r
(rk) printr-o suprafat ¸˘a
ˆınchis˘a arbitrar˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior.
Testul 4.
I. Teorema lui Poincare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a integralei

1
ln x

x
3
−1
dx
III. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia f(x) = [x[, x ∈ [−π, π], prelun-
git˘a prin periodicitate laˆıntregul R. S˘a se deduc˘a apoi suma seriei numerice:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+....
IV. Fie α =
x−y
x
2
+y
2
dx +
x+y
x
2
+y
2
dy. S˘a se calculeze integrala curbilinie

Γ
α,
unde Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a cu O ∈ Γ.
V. Fie a > 0, b > 0, c > 0, ¸si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) ¸si C(0, 0, c).
Fie Γ reuniunea segmentelor [AB] ∪ [BC] ∪ [CA] (cu acest sens). S˘a se cal-
culeze

Γ
(z − y)dx + (x − z)dy + (y − x)dz direct ¸si aplicˆand formula lui
Stokes.
VI. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori r = xi + yj + zk, prin
suprafat ¸a de ecuat ¸ie z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
296 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 5.
I. Formula lui Stokes.
II. S˘a se calculeze integrala
1

0
dx
(1−x
n
)
1
n
, n ∈ N.
III. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = e
ax
, x ∈ (−π, π]
¸si apoi s˘a se calculeze suma seriei de numere:
¸
n≥1
1
n
2
+a
2
, a = 0.
IV. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
z = 4 −x
2
−y
2
, 2z = 5 +x
2
+y
2
.
V. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori V = yi−xj+z
2
k, prin suprafat ¸a
de ecuat ¸ie z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
VI. S˘a se calculeze masa firului material de ecuat ¸ii parametrice:
x(t) = t, y(t) =
1
2
t
2
, z(t) =
1
3
t
3
, t ∈ [0, 1], cu densitatea F(x, y, z) =

2y.
Testul 6.
I. Baze ortonormale ˆın spat ¸ii Hilbert ¸si serii Fourier.
II. S˘a se calculeze integrala
1

0
ln
p

1
x

dx, p > −1.
III. S˘a se calculeze aria mult ¸imii plane m˘arginite de curba de ecuat ¸ie

x
2
+y
2

2
= 2a
2
xy, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
IV. Fie α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
a. S˘a se calculeze integrala curbilinie

C(O,R)
α, unde, am notat cu ((O, R)
cercul de centru O ¸si raz˘a R > 0.
b. S˘a se calculeze

Γ
α, unde, Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a astfel ˆıncˆat
O ∈ Γ.
V. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
+z
2
= 1, y
2
+z
2
= x
2
, x ≥ 0.
VI. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:

Γ
y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz ,
Γ fiind curba de ecuat ¸ii Γ : z
2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
10.2. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A II 297
Testul 7.
I. Serii trigonometrice.
II. Fie α > 0. S˘a se calculeze

0
sinαx
x
dx.
III. S˘a se calculeze integrala dubl˘a

D
ln(1+x
2
+y
2
)dxdy, D fiind m˘arginit
de curbele de ecuat ¸ii x
2
+y
2
= e
2
, y = x

3, x = y

3, x ≥ 0.
IV. Fie 1-forma diferent ¸ial˘a α = ydx +xdy, (x, y) ∈ R
2
.
i. Este α ˆınchis˘a? Dar exact˘a?
ii. S˘a se calculeze

Γ
α pe un drum cu capetele A(2, 1) ¸si B(1, 3).
V. S˘a se calculeze spectrul ¸si norma operatorului diagonal:
D
α
:
2
(N) →
2
(N), (D
α
x)(n) = α(n)x(n), unde α(n) =
1
n
2
+1
.
Este operatorul D
α
inversabil ?
VI. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a

Σ
x
2
dy∧dz−2xydz∧dx+z
3
dx∧dy,
unde, Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= 9¦.
Testul 8.
I. Integrale cu parametri.
II. S˘a se calculeze integrala: F(y) =
π
2
0
ln

cos
2
x +y
2
sin
2
x

dx, ∀y > 0.
III. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; (x, y) ∈ D, 0 ≤ z ≤ f(x, y)¦,
dac˘a D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2y¦, ¸si f(x, y) = x
2
+y
2
.
IV. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale unei sem-
isfere o de raz˘a R ¸si avˆand densitatea constant˘a c.
V. Fie V = (x
2
+y −4)i + 3xyj + (2xz +z
2
)k ¸si fie semisfera
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 16, z ≥ 0¦.
S˘a se calculeze fluxul cˆampului rot (V ) prin Σ, orientat˘a cu normala exte-
rioar˘a (la sfer˘a).
VI. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = x
2
, x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R. S˘a se calculeze apoi sumele seriilor de
numere:
¸
n≥0
1
n
2
,
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
2
,
¸
n≥1
1
n
4
.
298 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 9.
I. M˘asura ¸si integrala Lebesgue.
II. S˘a se calculeze integrala: F(a) =
π
2

0
ln

1+a cos x
1−a cos x

dx
cos x
, [a[ < 1.
III. S˘a se calculeze:

D
e
x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 1¦.
IV. S˘a se calculeze norma ¸si valorile proprii ale operatorului
W :
2
(Z) →
2
(Z) , (Wx)(n) = x(n −1) , ∀n ∈ Z.
V. Fie P, Q, R : Ω = ¦(x, y, z) ; y > 0, z ≥ 0¦ → R,
P = x
2
−yz +
y
x
2
+y
2
, Q = y
2
−zx −
x
x
2
+y
2
, R = z
2
−xy.
Notˆand cu ω = Pdx + Qdy + Rdz, s˘a se calculeze

Γ
ω, unde Γ este un
drum parametrizat arbitrar (inclus ˆın Ω) ce une¸ste punctele A(1, 1, 0) ¸si
B(−1, 1, 0).
VI. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ¸si fie K compactul m˘arginit de Σ. S˘a se
demonstreze c˘a:
1
3

Σ
r n dσ = vol (K) , n fiind normala exterioar˘a la Σ.
Testul 10.
I. Funct ¸iile lui Euler.
II. Fie f : [0, 1] (0, ∞) → R, f(x, y) =
x
y
2
e

x
y

2
¸si fie integrala parametru
F(y) =

1
0
f(x, y) dx. S˘a se calculeze: lim
y→0

1
0
f(x, y) ¸si

1
0
lim
y→0
f(x, y) dx.
III. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
= 1, z
2
= x
2
+y
2
, z ≥ 0.
IV. S˘a se calculeze aria submult ¸imii de pe paraboloidul z = x
2
+ y
2
situat
ˆın interiorul cilindrului x
2
+y
2
= 2y.
V. S˘a se calculeze, aplicˆand formula Green-Riemann,

Γ
xydx +
x
2
2
dy,
Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 1, x ≤ 0 ≤ y¦ ∪ ¦(x, y) [ x +y = −1, x ≤ 0, y ≤ 0¦.
VI. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a:

Σ
x
2
(y −z)dy ∧ dz +y
2
(z −x)dz ∧ dx +z
2
(x −y)dx ∧ dy,
unde Σ = ¦(x, y, z); z
2
= x
2
+y
2
, 0 < z ≤ 1¦.
Bibliografie
Lucr˘ari teoretice
1. I. Colojoar˘a
Analiz˘a matematic˘a, Ed. Didactic˘a ¸si pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1983.
2. R. Courant
Differential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt ¸
Curs de calcul diferent ¸ial ¸si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnic˘a, 1965.
4. P. Flondor, O. St˘an˘a¸sil˘a
Lect ¸ii de analiz˘a matematic˘a, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiz˘a funct ¸ional˘a, Ed. S¸tiint ¸ific˘a ¸si enciclopedic˘a, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiz˘a funct ¸ional˘a, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Romˆane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. St˘an˘a¸sil˘a
Analiz˘a liniar˘a ¸si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. St˘an˘a¸sil˘a
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferent ¸ial - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebr˘a ¸si analiz˘a matematic˘a, Ed. Did. Ped., Bucure¸sti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Opri¸san
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nit ¸˘a, Tatiana St˘an˘a¸sil˘a
1000 de probleme rezolvate ¸si exercit ¸ii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
299
300 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN

˘ ˘ ANALIZA MATEMATICA Notiuni teoretice ¸i probleme rezolvate ¸ s
Mircea Olteanu

Cuprins
1 Serii de numere 1.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 Spatii metrice. Continuitate ¸ 2.1 Notini teoretice . . . . . . . . . . ¸ 2.2 Spatii metrice . . . . . . . . . . . ¸ 2.3 Teorema contractiei . . . . . . . ¸ 2.4 Functii continue . . . . . . . . . . ¸ 2.5 Spatii normate ¸i operatori liniari ¸ s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 7 15 21 29 29 37 42 48 54 67 67 72 86 95

3 Siruri de functii. Functii elementare ¸ ¸ ¸ 3.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . ¸ 3.2 Siruri ¸i serii de functii . . . . . . . . ¸ s ¸ 3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . . 3.4 Serii de puteri, functii elementare . . ¸ 4 Functii diferentiabile ¸ ¸ 4.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . ¸ 4.2 Derivate partiale ¸i diferentiala ¸ s ¸ 4.3 Diferentiala functiei compuse . ¸ ¸ 4.4 Extreme locale . . . . . . . . . 4.5 Functii implicite . . . . . . . . ¸ 4.6 Extreme cu leg˘turi . . . . . . a 5 Integrale improprii ¸i cu s 5.1 Notiuni teoretice . . . ¸ 5.2 Integrale improprii . . 5.3 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . .

107 . 107 . 112 . 126 . 135 . 141 . 152

parametri 161 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169 3

6 M˘sur˘ ¸i integral˘ a as a 6.1 Notiuni teoretice . . . . . . ¸ 6.2 Functii integrabile . . . . . ¸ 6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . 6.4 Operatori pe spatii Hilbert ¸

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

181 . 181 . 192 . 201 . 213

7 Integrale duble ¸i triple s 229 7.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229 ¸ 7.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232 7.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237 8 Integrale curbilinii ¸i de suprafat˘ s ¸a 243 8.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243 ¸ 8.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249 8.3 Integrale de suprafat˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258 ¸a 9 Formule integrale 9.1 Notiuni teoretice . . . . . . . ¸ 9.2 Formula Green-Riemann . . . 9.3 Formula Gauss-Ostrogradski . 9.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267 . 267 . 269 . 274 . 281

10 Exemple de teste pentru examen 289 10.1 Analiz˘ matematic˘ I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289 a a 10.2 Analiz˘ matematic˘ II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294 a a

sunt recomandate cursurile care se adreseaz˘ studentilor din a ¸ ˆ at˘mˆntul superior tehnic. Cartea este strucs a s turat˘ ˆ zece capitole. continˆnd exercitii rezolvate care acoper˘ programa a ın ¸ a ¸ a cursului de analiz˘ din primul ¸i al doilea semestru. s 5 . o list˘ cu acestea se g˘se¸te ˆ bibliografia de ınv˘ a a a a s ın la sfˆr¸it. se recomand˘ cona a sultarea ¸i a altor culegeri de probleme. ˆ a s ındeosebi lucr˘rile [4]. de exemplu [11]. Desigur. De asemenea. [9]. ˆ ultimul capitol sunt a s In exemple de subiecte propuse la examenele de analiz˘ matematic˘.Introducere Aceast˘ lucrare este rezultatul cursurilor ¸i seminariilor de analiz˘ matema s a atic˘ ¸inute de autor studentilor anilor ˆ ai ai Facult˘¸ilor de Automatic˘ at ¸ ıntˆ at a ¸i Electronic˘ din Universitatea Politehnica Bucure¸ti. [12]. pentru ˆ ¸elegerea conceptelor a ¸ ınt fundamentale ale analizei este necesar˘ o preg˘tire teoretic˘ suplimentar˘. [6]. [13]. a a a a Pentru aceasta. Fiecare a a capitol ˆ ıncepe cu o sectiune teoretic˘ ce contine principalele notiuni ¸i rezul¸ a ¸ ¸ s tate necesare rezolv˘rii exercitiilor. [14].

6 .

∀x ∈ X. a a antisimetric˘ dac˘ xρy ¸i yρx ⇒ x = y. Se noteaz˘ xρy dac˘ (x. a a s O relatie se nume¸te relatie de ordine dac˘ este reflexiv˘. ∀x ∈ M . dac˘ x ≤ γ. ∀x ∈ X. ≤) este o multime total ordonat˘. a s a Un element b ∈ M se nume¸te minorant al lui X dac˘ b ≤ x. ∀x ∈ X. a Relatia de ordine ρ (pe multimea M ) se nume¸te total˘ (sau se mai spune ¸ ¸ s a c˘ multimea M este total ordonat˘) dac˘ pentru orice x. ¸ s a a a s as a Dac˘ X este o submultime majorat˘ a lui M . y ∈ M rezult˘ xρy a ¸ a a a sau yρx. ii.Capitolul 1 Serii de numere 1. ¸ s a a ¸ ¸ a a Multimea X se nume¸te m˘rginit˘ dac˘ este ¸i majorat˘ ¸i minorat˘. a a simetric˘ dac˘ xρy ⇒ yρx. orice submultime ρ ⊆ M × M se a ¸ a a ¸ nume¸te relatie pe M . s a Multimea X se nume¸te minorat˘ dac˘ multimea minorantilor s˘i este nevid˘. antisimetric˘ ¸i ¸ s ¸ a a a s tranzitiv˘. Un element a ∈ M se nume¸te majorant al ¸ a s multimii X dac˘ x ≤ a. ∀x ∈ X. atunci un element α ∈ M se a ¸ a nume¸te marginea superioar˘ a lui X dac˘: s a a i. Dac˘ multimea majorantilor lui X este ¸ a a ¸ ¸ nevid˘.1 Notiuni teoretice ¸ Relatii ¸ Dac˘ M este o multime arbitrar˘ nevid˘. y) ∈ ρ. (α este majorant). iar X este o In a ¸ a submultime nevid˘ a lui M . a a s tranzitiv˘ dac˘ xρy ¸i yρz ⇒ xρz. (α este cel mai mic majorant). atunci X se nume¸te majorat˘. atunci α ≤ γ. x ≤ α. a 7 . ˆ cele ce urmeaz˘ (M. s ¸ a a Relatia ρ se nume¸te: ¸ s reflexiv˘ dac˘ xρx.

Se noteaz˘ i = (0. −1. 0. ¸ n a n Prin definitie. s rezult˘ A = N (principiul inductiei matematice). respectiv. 0) cu num˘rul real a. −2. y ∈ R. ·) este corp comutativ. ∀x. s (C.. a ¸ propriet˘¸ile modulului sunt: at i. z ∈ R 0 ≤ x ≤ y ⇒ 0 ≤ xy. prin calcul direct se obtine i2 = −1. a. structura de ordine: exist˘ o relatie de ordine total˘ pe R (notat˘ ≤). c + d) ¸i (a. 1. a ıncˆ ¸ a iii.. ∀n ∈ N. +. s a ¸ Notatiile uzuale pentru marginea superioar˘ ¸i marginea inferioar˘ ale lui ¸ a s a X (dac˘ exist˘) sunt sup X ¸i. a ¸ a a compatibil˘ cu operatiile algebrice: a ¸ x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z. 1) ¸i identificˆnd perechile a s a de forma (a.. 2. a ¸ a ¸ ii. prin definitie. multimea numerelor reale R satisface axiomele urm˘toare: ¸ ¸ a i. C = R × R. d) = (ac − bd. notate ¸ + ¸i · ) astfel ˆ at (R. b) + (c. b ∈ R. iar multimea ¸ numerelor rationale este: ¸ p Q = { m | m.. 2.. Cu operatiile ¸ (a. s ıncˆ ii. n ∈ Z. 1. pentru orice submultime A ⊆ N cu propriet˘¸ile ¸ at 0 ∈ N ¸i s(n) ∈ A. orice num˘r complex z ∈ C se scrie a a z = a + ib. |z| = a2 + b2 . ad + bc). a a ın x dac˘ x ≥ 0 a Modulul unui num˘r real x ∈ R este |x| = a −x dac˘ x < 0 a Multimea C a numerelor complexe este multimea perechilor ordonate de ¸ ¸ numere reale.. . axioma marginii superioare (Cantor): orice submultime nevid˘ ¸i majo¸ as rat˘ a lui R are o margine superioar˘ ˆ R. y.. SERII DE NUMERE Analog se define¸te marginea inferioar˘ a unei multimi minorate. iii. a ¸ Multimea numerelor ˆ ¸ ıntregi este Z = {.} a numerelor naturale se define¸te axiomatic dup˘ ¸ s a cum urmeaz˘ (axiomele lui Peano): a i. ·) este corp comutativ. |z| ≥ 0.8 CAPITOLUL 1. +. ¸ √ Modulul num˘rului complex z = a + ib este. ∀z ∈ C . ∀x. b) · (c. structura algebric˘: exist˘ dou˘ operatii (adunarea ¸i ˆ a a a ¸ s ınmultirea.}. a a s Multimi de numere ¸ Multimea N = {0. exist˘ s : N → N functie injectiv˘ (functia succesor). . inf X. cu conventia m = k dac˘ mk = np}. exist˘ 0 ∈ N astfel ˆ at functia s : N → N \ {0} este bijectiv˘. n = 0. d) = (a + b.

m ≥ N ( ). ıncˆ Sirul xn de numere reale se nume¸te monoton dac˘ ∀n ∈ N. s as a s a Sirul xn (de numere reale sau complexe) se nume¸te m˘rginit dac˘ exist˘ ¸ s a a a M > 0 astfel ˆ at |xn | ≤ M. s dar nu are limit˘ rational˘. ∀z. |z| = 0 ⇔ z = 0 iii. Pentru ¸iruri de numere reale are loc s a s ¸i urm˘torul rezultat (teorema lui Weierstrass): s a Orice ¸ir monoton ¸i m˘rginit este convergent. ıncˆ Multimea numerelor reale are urm˘toarea proprietate de completitudine ¸ a (criteriul general al lui Cauchy de convergent˘): ¸a Un ¸ir de numere reale este convergent (ˆ R) dac˘ ¸i numai dac˘ este ¸ir s ın as a s Cauchy. 2π) f˘cut de semidreptele Ox ¸i Oz (ˆ sens trigonometric pozitiv). ∀ n ∈ N . ¸ a Dac˘ ϕ : N → N este o functie strict cresc˘toare. Fie z ∈ C.1. xn ≥ xn+1 (descresc˘tor). iar dac˘ ¸irul este dea a s scresc˘tor. ∃ N ( ) ∈ N astfel ˆ at ∀n ≥ N ( ). atunci xϕ(n) se nume¸te a ¸ a s sub¸ir al ¸irului xn . |xn − xm | < . a a Un ¸ir xn se nume¸te ¸ir Cauchy (sau fundamental) dac˘: s s s a ∀ > 0. s s Un ¸ir de numere reale (sau complexe) se nume¸te convergent dac˘ exist˘ s s a a un num˘r real (respectiv complex) a cu proprietatea: a ∀ > 0. atunci limita este marginea sa inferioar˘ (inf xn ). limita este unic˘. In a s s s a n→∞ Dac˘ exist˘. a Siruri de numere ¸ Un ¸ir de numere reale (complexe) este orice aplicatie x : N → R(respectiv C). ¸irul ¸ ¸ a s n 1 (cresc˘tor ¸i m˘rginit de numere rationale) xn = 1 + n a s a ¸ este ¸ir Cauchy. prin definitie. a a a Un ¸ir este convergent dac˘ ¸i numai dac˘ orice sub¸ir al s˘u este convergent. ∀z. ∃ N ( ) ∈ N astfel ˆ at ∀n.1. Multimea numerelor rationale nu are aceast˘ proprietate: de exemplu. w ∈ C. sau ∀n ∈ N. |xn − a| < . dac˘ ¸irul este cresc˘tor. argumentul (redus) al lui z este. a s ın Forma trigonometric˘ a lui z este z = |z|(cos ϕ + sin ϕ). ∀n ∈ N . NOTIUNI TEORETICE ¸ 9 ii. s ¸ notatia uzual˘ este x(n) = xn . a ¸ a In a n→∞ . xn ≤ xn+1 ¸ s a (cresc˘tor). exist˘ lim xn ∈ R. z = 0. num˘rul a se nume¸te limita ¸irului ¸i se noteaz˘ a = lim xn . w ∈ C iv. a a Orice ¸ir convergent este m˘rginit. ıncˆ ˆ acest caz. s s a as a atunci limita este marginea sa superioar˘ (sup xn ). |zw| = |z| · |w|. |z + w| ≤ |z| + |w|. ˆ schimb. unghiul ¸ ϕ ∈ [0.

Atunci seria este Fie z ∈ C (numit ratie) ¸i fie seria geometric˘ ¸ s a n≥0 convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ |z| < 1. ∃ NM ∈ N astfel ˆ at ∀ n ≥ NM . D˘m ˆ continuare dou˘ exemple remarcabile de serii. ıncˆ Un ¸ir de numere complexe zn are limita ∞ dac˘: s a ∀ M > 0. In acest caz suma seriei este: a as a zn = n≥0 1 . a Dac˘ xn = un + ivn . reciproca a a a fiind fals˘. s ın Multimea numerelor complexe are (ca ¸i multimea numerelor reale) pro¸ s ¸ prietatea de completitudine: un ¸ir de numere complexe este convergent s dac˘ ¸i numai dac˘ este ¸ir Cauchy. Orice serie absolut convergent˘ este convergent˘. atunci seria a xn este convergent˘ a n dac˘ ¸i numai dac˘ seriile as a n un ¸i s n vn sunt ambele convergente. |zn | > M. zn = xn + iyn este ¸ir (de numere complexe) convergent dac˘ ¸i numai s as dac˘ ¸irurile (de numere reale) xn ¸i yn sunt ¸iruri convergente. xn > M. ∃NM ∈ N astfel ˆ at ∀ n ≥ NM . as a s Se spune c˘ un ¸ir de numere reale xn are limita ∞ dac˘: a s a ∀M > 0. vn ∈ R. as s s In lim zn = lim xn + i lim yn . ıncˆ Sirul de numere reale xn are limita −∞ dac˘: ¸ a ∀M < 0. n Seria n xn se nume¸te absolut convergent˘ dac˘ seria s a a n |xn | este serie convergent˘. ∃ NM ∈ N astfel ˆ at ∀n ≥ NM . n→∞ n→∞ n→∞ ii. SERII DE NUMERE Sirurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu ¸ ajutorul ¸irurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy): s i. ıncˆ Serii de numere Fie xn un ¸ir de numere complexe ¸i fie sn = s s k=1 n xk ¸irul sumelor partiale s ¸ asociat. un ∈ R. Seria n xn se nume¸te convergent˘ dac˘ ¸irul sn este ¸ir convergent. 1−z . notat˘ s a xn . s a as s ˆ caz contrar seria se nume¸te divergent˘. Dac˘ seria este convergent˘. xn < M. a ın a Seria geometric˘ a z n . zn = xn + iyn este ¸ir Cauchy ˆ C dac˘ ¸i numai dac˘ xn ¸i yn sunt s ın a s a s ¸iruri Cauchy ˆ R. ˆ acest caz. ın s a a a atunci limita ¸irului sn este suma seriei.10 CAPITOLUL 1.

.. NOTIUNI TEORETICE ¸ 11 Evident. 1−z De aici rezult˘ c˘ sn este convergent dac˘ ¸i numai dac˘ |z| < 1. + 1 2n + . + n ≥ α 2 3 2 2 2 1 + 2 1 1 + 3 4 1 2n−1 +1 + 1 1 1 1 + + + + 5 6 7 8 1 2n−1 +2 + . + 2n−1 · n = 1 + → ∞. pentru orice z ∈ C.. ≥ 1 1 1 1 n + 2 · + 4 · + ... ˆ particular. + nα ≥ 1 + + . Vom demonstra c˘ ¸irul sumelor partiale sn este nem˘rginit. 2 4 8 2 2 Fie acum α > 1. a n n Fie α ≤ 1... pentru orice n ∈ N . este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ ¸irul sumelor partiale este a aa a s ¸ m˘rginit (fiind cresc˘tor.1. deci as ¸ a divergent.. avem inegalit˘¸ile: at s2n = 1 + ≥1+ .... Fie α ∈ R ¸i fie seria s nα n≥1 Seria dat˘ este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ α > 1.... + 2n−1 · (n−1)α = α 2 4 8 2 1 + 1 + . a a as a Seria lui Riemann (seria armonic˘ generalizat˘) a a 1 . seria a a as a ın 1 armonic˘ a este divergent˘.. rezult˘ convergent).. Pentru orice n ∈ N avem a a a inegalit˘¸ile: at s2n −1 = 1 + + 1 2(n−1)α 1 1 + α α 2 3 + + 1 2(n−1)α +1 1 1 1 1 + α+ α+ α α 4 5 6 7 + . + 1 2(n−1)(α−1) ≤ 2α−1 .+ ≤ ≤1+2· =1+ 1 + 1 1 1 1 + 4 · α + 8 · α + . z = 1 ¸irul a a s sumelor partiale este: ¸ n sn = k=0 zk = 1 − z n+1 . ∀ z = 1.1. dac˘ z = 1 seria este divergent˘. + 2nα 1 −1 + ..... + ≥1+ 1 1 1 1 1 + α + . 2α−1 − 1 2α−1 22(α−1) 23(α−1) De aici rezult˘ c˘ ¸irul sn este m˘rginit. a as a .

n→∞ i. un atunci seria n un este convergent˘. + zn+p | < ε. a n b. a un este divergent˘. a. Dac˘ lim a exist˘ ¸i este un num˘r real nenul. SERII DE NUMERE Criterii de convergent˘ pentru serii de numere ¸a 1. atunci cele dou˘ serii as a a n→∞ vn au aceea¸i natur˘.12 CAPITOLUL 1.( poate fi ¸i ∞) atunci seria s 4. ˆ particular. Dac˘ seria a n vn este divergent˘. a n ii. Criteriul r˘d˘cinii (al lui Cauchy) a a √ Fie un > 0. presupunem c˘ exist˘ lim n un = . s un a. Dac˘ seria a un este convergent˘. presupunem c˘ exist˘ lim a a n→∞ un a. Criteriul de comparatie la limit˘ ¸ a Fie un > 0 ¸i vn > 0. 2. Criteriul comparatiei ¸ Fie un ≥ vn ≥ 0. Dac˘ α > 1 ¸i ∈ R. atunci seria a s s n un este convergent˘. atunci ¸i seria a s 3. atunci ¸i seria a s n n n vn este convergent˘. Fie zn ∈ C un ¸ir de numere complexe. atunci seria n un este convergent˘. a a n→∞ a. s a b. atunci obtinem criteriul de comparatie la In a ¸ ¸ α limit˘ cu seria lui Riemann: a Fie = lim nα un . 1) ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ un+1 < c. Dac˘ a > 1. a 5. a . dac˘ vn = n1 . a n b. ∀ n ≥ N (ε). ∀ p ∈ N.. atunci seria a un este convergent˘. ∃ N (ε) ∈ N cu proprietatea as a |zn+1 + zn+2 + . ∀ n ≥ n0 . Criteriul raportului (al lui D Alembert) un+1 = Fie un > 0. Dac˘ < 1. a O variant˘ (mai general˘) a acestui criteriu este: a a Dac˘ exist˘ c ∈ (0. a un este divergent˘. ( poate fi ¸i 0).. atunci seria s zn este convergent˘ a dac˘ ¸i numai dac˘ ∀ε > 0. Criteriul general al lui Cauchy. Dac˘ α ≤ 1 ¸i a s > 0. atunci seria n un este divergent˘. Dac˘ a < 1.

10. a O variant˘ (mai general˘) a acestui criteriu este: a a Dac˘ exist˘ c ∈ (0. s a 11. n→∞ ln n un este convergent˘. Criteriul condens˘rii a Fie un ≥ un+1 ≥ 0. f (n) este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ¸irul an este cona as as vergent. NOTIUNI TEORETICE ¸ b. Criteriul Raabe-Duhamel Fie un > 0. atunci seria n < 1. Dac˘ > 1. atunci seria n un este divergent˘. Criteriul lui Leibniz Fie un ≥ 0 ¸i fie seria alternat˘ s a n (−1)n un . a n b. presupunem c˘ exist˘ a a un lim n −1 = .1. presupunem c˘ exist˘ lim a a a. a ln u1 n = . a n 7. n→∞ un+1 a. Dac˘ a < 1. Dac˘ ¸irul un este descresc˘tor as a ¸i are limita zero. atunci seria este convergent˘. Criteriul integral Fie f : (0. atunci seria 8. Dac˘ a b. atunci seria n un este convergent˘. a 6. Criteriul logaritmic Fie un > 0.1. ∀n ∈ N . 1) ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ √ n un < c. Atunci seriile un ¸i s n n 2n u2n au aceea¸i natur˘. atunci seria a un este convergent˘. Dac˘ a > 1. ∀ n ≥ n0 . s a 9. Criteriul Abel-Dirichlet Fie an un ¸ir descresc˘tor cu an → 0 ¸i fie un un ¸ir de numere complexe s a s s . a un este divergent˘. atunci seria n 13 un este divergent˘. ∞) o functie descresc˘toare ¸i fie ¸irul ¸ a s s an = Atunci seria n n 1 f (t)dt. ∞) → [0. Dac˘ a > 1.

¸ a a ın Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi Fie un ≥ 0 ¸i fie k ≥ 0 astfel ˆ at s ıncˆ este suma seriei convergente n + 1 termeni. Dac˘ S a un n un . seria ¸ a n uσ(n) este de asemenea convergent˘.14 n CAPITOLUL 1. altfel. seria se nume¸te conditionat convergent˘. a a s Fie n∈N n Dac˘ Sn = a (−1)k uk este suma primilor n + 1 termeni. a ¸ a Teorema lui Riemann Fiind date o serie convergent˘. suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii ¸irului s sumelor partiale. a s ¸ a D˘m ˆ continuare dou˘ rezultate remarcabile cu privire la convergenta a ın a ¸ conditionat˘: ¸ a Teorema lui Dirichlet Orice serie absolut convergent˘ este neconditionat convergent˘. ¸i fie S suma sa. atunci: n∈N un+1 < k < 1. D˘m mai jos dou˘ rezultate ˆ acest sens. a Aproximarea sumelor seriilor convergente Evident. Atunci seria a k=1 n astfel ˆ at ¸irul sumelor partiale ıncˆ s ¸ este convergent˘. 1−k Aproximarea sumelor seriilor alternate (−1)n un o serie alternat˘ convergent˘. k=0 . a as atunci exist˘ o permutare a termenilor seriei initiale astfel ˆ at suma noii a ¸ ıncˆ serii s˘ fie S. atunci |S − Sn | ≤ un+1 . ∀n ∈ N . dar nu absolut convergent˘ ¸i S ∈ R∪{±∞}. SERII DE NUMERE uk este m˘rginit. a an un Convergent˘ conditionat˘ ¸a ¸ a O serie convergent˘ a un se nume¸te neconditionat convergent˘ dac˘ pens ¸ a a n tru orice permutare (functie bijectiv˘) σ : N → N . iar sn = k=0 un este suma primilor |S − sn | < k un .

a ∈ R n+1− n Solutie ¸ Se amplific˘ cu conjugata ¸i se procedeaz˘ ca ˆ exemplul precedent. a a n . 2n 1 3. lim nα xn = lim nα n→∞ n→∞ a ( 3 (n + 1)2 + 3 n(n + 1) + 3 n2 ) n 2 1 Alegˆnd α = a + 3 . seria este divergent˘. 3 na 5. xn = √ . deci seria cona ¸ a n→∞ verge.1. seria este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ¸ a a as a a > 1. se obtine limita 3 (finit˘ ¸i nenul˘) ¸i deci. se aplic˘ criteriul necesar: lim xn = √ = 0. xn = n! Solutie ¸ Seria converge.2. n n+1 Solutie ¸ 3 Aplic˘m criteriul de comparatie la limit˘: lim n 2 xn = 1. xn = √ √ . conform cria ¸ as a s teriului de comparatie la limit˘. ∀ n ≥ 4.2 Serii cu termeni pozitivi S˘ se studieze natura urm˘toarelor serii cu termeni pozitivi defia a nite de ¸irul xn (exercitiile 1-30): s ¸ 1. a 3 n→∞ e 1 2. a s a ın 6. SERII CU TERMENI POZITIVI 15 1. se apoate aplica criteriul comparatiei: ¸ xn ≤ 1 . xn = Solutie ¸ √ 1 n ln 1 + n 1 a Se compar˘ la limit˘ cu √ . xn = .a∈R na Solutie ¸ 1 √ . √ √ 3 n+1− 3n 4. xn = Solutie ¸ 3n 3n + 1 n 1 Seria diverge.

a a n 1 1 8. ¸ s a 2 n→∞ n! 10. b ∈ R n n Solutie ¸ 1 Se compar˘ la limit˘ cu b−a . xn = √ ln 1 + √ 3+1 n n Solutie ¸ 1 Se compar˘ la limit˘ cu 2 . dac˘ a > e. Pentru a = e. SERII DE NUMERE 1 1 7.a ∈ R Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul raportului: a xn+1 n = lim a n→∞ xn n→∞ n+1 lim n = a e Dac˘ a < e. atunci seria este convergent˘. atunci seria este a a a divergent˘. 2 x→0 x→0 x x 2 1 . xn = n! a n n 2n = 1 < 1. e2 . xn = 2n n Solutie ¸ Aplic˘m criteriul lui D Alembert: a n xn+1 = lim n→∞ n + 1 n→∞ xn lim deci seria converge. Ultima limit˘ se calculeaz˘ aplicˆnd regula lui L‘Hopital: a a a (1 + x) x − e (1 + x) x −1 [x − (1 + x) ln(1 + x)] e lim = lim =− .16 CAPITOLUL 1. a a n ln(n + 2) 9. xn = a ln 1 + b . xn = √ n3 + 1 Solutie ¸ Pentru orice α ∈ (1. 3 ) se obtine lim nα xn = 0 ¸i deci seria este convergent˘. a. 11. aplic˘m criteriul lui Raabe-Duhamel: a a n→∞ lim n xn − 1 = lim n n→∞ xn+1 1 1+ n n n+1 n n 1 −1 = e 1 n 1 n n =n 1+ 1 1 − 1 = lim e e n→∞ 1 −e .

aplicˆnd criteriul Raabe-Duhamel... lim n→∞ xn n→∞ (2n + 1)(a + n + 2)2 xn − 1 = 4a + 3.. atunci seria cona se obtine: lim n ¸ 2 n→∞ xn+1 1 2 verge. n→∞ xn+1 n+1 n→∞ deci pentru a < 1 seria diverge.(a + n) Solutie ¸ Criteriul raportului nu decide.. se obtine: a lim n xn a+n+1 − 1 = lim n − 1 = a...(a + n + 1) 2 .. (a + 1)(a + 2). divergenta seriei se poate demonstra ¸i aplicˆnd ¸ ¸ s a criteriul necesar: ¸irul xn nu converge la zero. seria diverge. xn = (2n + 1) a(a − 1). Dac˘ a > − 1 .(2n − 1) 1 · 2 · 4 · 6. 15. Cu criteriul Raabe-Duhamel. xn = 2 · 4 · 6. 14. atunci xn = 2n+1 ¸i deci a a s 2 seria diverge.(2n − 1) .. iar pentru a > 1 converge. ¸ a a 1 · 3 · 5.1... xn = 1 − 3 ln n 2n n .2n 2n + 1 Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergent˘. SERII CU TERMENI POZITIVI 17 rezult˘ c˘ seria este divergent˘. se a obtine seria armonic˘ (divergent˘).(a − n + 1) (a + 1)(a + 2).. a 16... a ∈ Z. dac˘ a = − 2 . se aplic˘ criteriul raportului.2.. rezult˘: a a xn+1 (2n + 3)(a − n)2 = lim = 1. s 12. a a 13. Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul raportului. a a a Observatie: pentru a = e. xn = n! . xn = (n!)2 (2n)! Solutie ¸ Seria este convergent˘. dac˘ a < − 1 . a > −1. dac˘ a = 1..2n Solutie ¸ Seria este divegent˘ (criteriul Raabe-Duhamel).. a a 17. xn = 1 · 3 · 5.

n→∞ ln n 2 lim deci seria converge. deci dac˘ a < 1. a a a a a criteriul raportului nu decide. pentru a = 1. S˘ mai observ˘m c˘ pentru aceast˘ serie.18 CAPITOLUL 1. iar dac˘ a > b seria diverge. Dac˘ a = b. xn = an + 1 bn + 1 n .a>0 Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul r˘d˘cinii. seria este divergent˘. seria a a a este divergent˘ (criteriul necesar). b > 0 Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul r˘d˘cinii se obtine: a a a ¸ √ a lim n xn = . a a a atunci seria diverge (criteriul necesar). se obtine: a a a ¸ ln ln(1 − 3 2nn )−n 3 = . xn = n ln(n + 1) n ln(n + 1) n ln(n + 1) n 22. xn = 1 ln n · ln(1 + n ) n . se aplic˘ criteriul r˘d˘cinii. a > 0. 21. xn = 1 n na nan dac˘ n par a dac˘ n impar a . atunci seria converge. aplicˆnd criteriul logaritmic. 20. 18. se obtine lim n |xn | = a. xn = Solutie ¸ 2 sin2 1 − cos π n n ln(n + 1) π 2n √ √ π π 2 sin 2n 2 2n 1 = < < 2 . deci seria converge. seria a a a ¸ a n→∞ este convergent˘. xn = n+1 3n + 1 n Solutie ¸ Seria converge. a a a 19. n→∞ b Dac˘ a < b. iar dac˘ a > 1. SERII DE NUMERE Solutie ¸ Criteriul r˘d˘cinii nu decide.

n ln n Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul integral: a n→∞ 2 1 n n . a 1 25. deci seria este lim n 1 dx = lim ln(ln n) − ln(ln 2)) = ∞. xn = 1 n ln2 n Solutie ¸ Seria converge (se aplic˘ criteriul integral). xn = an (n!)2 . 23. xn = 1 ln n ln(ln n) . deci seria converge. SERII CU TERMENI POZITIVI Solutie ¸ 1 ln n ln n xn < n = 2 . lim √ 24. Solutie ¸ Din inegalitatea n > 1 + divergent˘.1. Se aplic˘ acum criteriul logaritmic: a n n n→∞ 19 lim ln n2 ln n ln n = lim n→∞ 2− ln(ln n) ln n = 2. n→∞ n→∞ ln n ln n deci seria diverge. xn = n n − 1. ∀ n ≥ 3 rezult˘ a √ 1 n n − 1 > n . 26.a > 0 (2n)! Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul raportului: a xn+1 a(n + 1)2 a = → . n→∞ x ln x deci seria diverge. Solutie ¸ Se aplica criteriul logaritmic: (ln(ln n))2 ln (ln n)ln(ln n) = lim = 0. xn = . a 27.2. xn (2n + 1)(2n + 2) 4 .

a a 1 29. se aplic˘ criteriul Raabe-Duhamel: a lim (2n + 1)(2n + 2) 1 xn − 1 = lim n −1 =− . ¸i pentru c > 3 seria diverge. dac˘ s a c = 3. seria converge. α ∈ R n n Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul de comparatie la limit˘. Dac˘ p < 1 se aplic˘ criteriul de condensare: seria are aceea¸i natur˘ cu a a s a 1 seria cu termenul general q n(p−1) q .20 CAPITOLUL 1. a a Pentru a = 4.. xn = p q . seria diverge. n→∞ b + n xn deci pentru 2 < c < 3 seria converge. a > 0. se aplic˘ criteriul Raabe-Duhamel ¸i rezult˘: dac˘ b − a < 1 seria a s a a diverge. n Dac˘ p = 1. 28. atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplic˘ a a criteriul comparatiei): ¸ 1 xn ≤ p . rezult˘ c˘ seria are aceea¸i natur˘ a ¸ a a a s a 1 cu seria .. c > 2 b(b + 1).. n ln n Solutie ¸ Dac˘ p > 1.(b + n − 1) Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul raportului: a lim n→∞ a+n xn+1 = lim (c − 2) = c − 2. Dac˘ b − a = 1. α+1 n n .. dac˘ b − a > 1. b > 0. q > 0. SERII DE NUMERE Rezult˘ c˘ pentru a ∈ (0. xn = a(a + 1). care este divergent˘ pentru orice a n 2 ln 2 q > 0 (se poate aplica criteriul raportului). se aplic˘ criteriul integral: seria converge dac˘ ¸i numai dac˘ a a as a q > 1. 1 π 30. p > 0.(a + n − 1) (c − 2)n . 4) seria converge. 2 n→∞ xn+1 4(n + 1) 2 n→∞ deci seria diverge. atunci seria este a a divergent˘ (seria armonic˘). xn = α sin . iar pentru a > 4.

a 33. deci conditia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este a ¸ necesar˘.3. Vom ar˘ta acum c˘ seria este dia a a vergent˘. + 3 2n − 1 + 1 1 1 + 4 + . Sirul sumelor partiale are un sub¸ir divergent: a ¸ ¸ s s2n = − 1 + 1 1 + . xn = n Solutie ¸ Seria nu este absolut convergent˘ (seria modulelor este seria armonic˘). 1 n2 1 n3 34. SERII CU TERMENI OARECARI 21 1. ¸irul an = a s dac˘ n impar a nu este descresc˘tor. dar a a 1 este convergent˘ (cu criteriul lui Leibniz): n este descresc˘tor la 0.3 Serii cu termeni oarecari S˘ se studieze convergenta ¸i absolut convergenta seriilor definite a ¸ s ¸ de ¸irul xn (exercitiile 31-50): s ¸ (−1)n 31. xn = 1 −n 1 2n dac˘ n impar a dac˘ n par a Solutie ¸ S˘ observ˘m mai ˆ ai c˘ nu se poate aplica criteriul lui Leibniz. a dac˘ n par a ceea ce arat˘ c˘ criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergenta unei a a ¸ serii alternate.. a a .1. a a 32.. xn = (−1)n Solutie ¸ Seria este divergent˘: se aplic˘ criteriul necesar. a Pe de alt˘ parte. xn = 1 − n2 1 n3 dac˘ a dac˘ a n impar n par Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘. + 2n 2 2 2 2 → −∞... deci seria este divergent˘ (conform criteriului necesar). ¸irul a a ıntˆ a s an = 1 n 1 2n dac˘ n impar a dac˘ n par a tinde la zero dar nu este descresc˘tor.

Ar˘t˘m mai ˆ ai c˘ seria nu este absolut convergent˘: aa ıntˆ a a |xn | = | sin(nx)| sin2 (nx) 1 − cos(2nx) ≥ = . ≤ sin x | sin x| 1 ar trebui s˘ fie convergent˘. xn = nα Solutie ¸ Dac˘ x = kπ. k ∈ Z. atunci xn = 0. k ∈ Z. iar un are ¸irul s a s sumelor partiale m˘rginit: ¸ a Rezult˘ c˘ ¸i seria a a s n sin(kx) = k=1 sin nx · sin (n+1)x 1 2 2 . presupunem ˆ continuare c˘ a ın a x = kπ. Dac˘ α ≤ 0. k ∈ Z. ≤ x sin 2 | sin x | 2 sin nx . atunci xn = 0. a 1 √ . xn = . α ∈ R 37. ∀n ∈ N . a a a a 1 − cos(2nx) ar fi ar rezulta (cu criteriul de comparatie) c˘ ¸i seria ¸ a s 2n n cos(2nx) convergent˘. fie aa a a 1 an = n ¸i un = sin(nx). Seria a este convergent˘ (aplic˘m criteriul Abela a 2n n 1 Dirichlet): fie an = 2n ¸i un = cos(2nx). Atunci an este descresc˘tor la 0. tot cu criteriul Abel-Dirichlet. Atunci an este descresc˘tor la 0. presupunˆnd prin absurd c˘ seria dat˘ ar fi absolut convergent˘. a a . k ∈ Z. s a iar un are ¸irul sumelor partiale m˘rginit: s ¸ a n cos(2nx) = k=1 1 sin(nx) cos(n + 1)x .22 35. x ∈ R.x ∈ R n Solutie ¸ Dac˘ x = kπ. SERII DE NUMERE xn = (−1)n sin π n2 + 1 − nπ = (−1)n sin Seria este convergent˘ (cu criteriul lui Leibniz). presupunem x = kπ. fiind suma a dou˘ a a a 2n n serii convergente: contradictie. n + n2 + 1 sin nx 36. xn = sin π n2 + 1 Solutie ¸ Seria este alternat˘: a CAPITOLUL 1. ∀n ∈ N . ¸ Ar˘t˘m acum c˘ seria este convergent˘. n n 2n Deci.

pentru a ar˘ta c˘ an este descresc˘tor (ˆ a a a ıncepˆnd de la un a 1 1 a rang suficient de mare). deci seria diverge.3. a √ 1 38. SERII CU TERMENI OARECARI 23 atunci xn nu converge la 0.1. xn = (−1)n n n sin n Solutie ¸ Seria nu este absolut convergent˘ (se compar˘ la limit˘ cu seria armonic˘). x x Pentru a studia semnul derivatei (pentru x ”mare”). fie functia f (x) = x x sin . vom demonstra c˘ ¸irul an = n sin este descresc˘tor a as a n la 0. a a a a √ 1 n Seria este alternat˘. Dac˘ a α > 1. ultima serie fiind convergent˘ (criteriul raportului sau al r˘d˘cinii). n+i n +1 n +1 n +1 . 1]. xn = 3n Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘: a |n(2 + i)n | |xn | = =n 3n √ 5 3 n . deci ¸irul an este descresc˘tor. deci seria converge. Calcul˘m ¸ x f (x) = x x −2 (1 − ln x) sin 1 1 1 − cos . Evident an → 0. n Dac˘ α ∈ (0. a a a 40. x→∞ x x x x deci f (x) < 0 pentru x suficient de mare. a xn = 1 n−i n 1 = 2 = 2 −i 2 . xn = 1 n+i Solutie ¸ Seria este divergent˘. s a n(2 + i)n 39. atunci seria este absolut convergent˘ (cu criteriul de comparatie): a ¸ 1 |xn | ≤ α . Presupunem α > 0. dar ¸ a a este convergent˘ (cu criteriul Abel-Dirichlet). atunci seria nu este absolut convergent˘ (am demonstrat ˆ a a ın exercitiul anterior c˘ pentru α = 1 seria nu este absolut convergent˘). calcul˘m: a x→∞ lim (1 − ln x) sin sin 1 1 − ln x 1 1 − cos = −1 + lim 1 x · = −1.

z ∈ C. deci seria din enunt diverge. seria a a s converge absolut. ca ˆ ın n n exercitiul 36). Dac˘ t = 2kπ. t ∈ R. se compar˘ la limit˘ cu a a n(n2 + 1) Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘: |xn | = a seria armonic˘. atunci seriile a a n n sin(nt) ¸i s sunt ambele convergente (cu criteriul Abel-Dirichlet. 2+1 +1 n n n a doua converge). seria este absolut convergent˘ pentru orice α ∈ R. atunci seria este absolut convergent˘ (cu criteriul raportului). Dac˘ t = 2kπ.24 Seriile CAPITOLUL 1. iar dac˘ α ≤ 0. k ∈ Z.z ∈ C 43.z ∈ C n Solutie ¸ Dac˘ |z| < 1. 1] a s se procedeaz˘ ca ˆ exercitiile 36. ¸ n2 41. a a a atunci seria este divergent˘ pentru orice α ∈ R. Atunci xn = cos(nt) sin(nt) eint = +i . xn = α . xn = n! Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘. a a Studiem acum cazul |z| = 1. a a Dac˘ |z| > 1. SERII DE NUMERE n 1 ¸i s nu sunt ambele convergente (prima diverge. α ∈ R n Solutie ¸ Dac˘ |z| < 1. dac˘ |z| > 1. atunci seria este divergent˘. Dac˘ |z| = 1. deoarece xn nu converge la 0. In cazul |z| = 1 ¸i α ∈ (0. ¸ zn . xn = .37 ¸i 42. a ın ¸ s 45. seria diverge. a zn 42. n n n 1 Seria nu este absolut convergent˘ deoarece |xn | = n . a zn 44. xn = sin 1 1 + i(−1)n ln 1 + 2 n n . a a cos(nt) 1 atunci seria este divergent˘: xn = n . fie z = eit . xn = 1 √ (n + i) n 1 . ¸i α > 1.

xn = . a a 1 1 48. Dac˘ a a a a a = 0. xn = n3 + 1 Solutie ¸ Dac˘ b = 0 seria este absolut convergent˘ pentru orice a ∈ R. x2n−1 = √ ¸i x2n = − √ s n+1−1 n+1+1 Solutie ¸ 2 Seria este divergent˘: a (x2n−1 + x2n ) = . SERII CU TERMENI OARECARI 25 Solutie ¸ Seria este convergent˘ deoarece seriile: a sin n 1 ¸i s n2 (−1)n ln 1 + n 1 n 1 sunt convergente (se aplic˘ criteriul de comparatie la limit˘ cu n2 ¸i. (5n − 3)(5n − 1) . 5n n≥1 50. a a a atunci seria este convergent˘ dar nu este absolut convergent˘ ∀a ∈ R. atunci seria este divergent˘.a∈R n Solutie ¸ Dac˘ a = 0 seria este convergent˘ dar nu este absolut convergent˘. x2n−1 = n−1 ¸i x2n = − n s 3 5 Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘: a |xn | = n≥1 n≥1 1 3n−1 + 1 . ¸ a √ a + (−1)n n 46.3. n n≥1 n≥1 1 1 49. Dac˘ b = 0. criteriul lui Leibniz). rea ¸ a s spectiv. seria nu este absolut convergent˘ (se aplic˘ a a 1 criteriul de comparatie la limit˘ cu n pentru seria modulelor). a √ √ a 3 n + b(−1)n n √ 47. x2n−1 = Solutie ¸ Seria este convergent˘ dar nu absolut convergent˘: a a (x2n+1 + x2n ) = n≥1 n≥1 1 1 ¸i x2n = − s 5n − 3 5n − 3 1 1 − 5n − 3 5n − 1 = n 2 .1.

26 51.. ¸ S˘ se aproximeze cu o eroare mai mic˘ decˆt a a a definite de ¸irul xn (exercitiile 52-56) s ¸ sumele seriilor (−1)n . xn = n! Solutie ¸ ˆ cazul seriilor alternate. 3 2 5 7 4 9 11 2 care este o permutare a seriei initiale. SERII DE NUMERE (−1)n+1 1 1 1 = 1 − + − + .. = S 2 4 6 8 2 ˆ Insum˘m acum cele dou˘ egalit˘¸i grupˆnd termenii astfel: a a at a 1 1 1+ − + 2 2 + 1 1 1 + − − 3 4 4 + 1 1 1 + − + 5 6 6 1 + + 7 1 1 1 1 1 1 3 + − − + + − + + . as a n n≥1 Mention˘m c˘ suma acestei serii este ln 2. deci n! S≈ (−1)k = 0. s˘ se permute a n 2 3 4 n≥1 ordinea termenilor astfel ˆ at s˘ se obtin˘ o serie convergent˘ dar cu o alt˘ ıncˆ a ¸ a a a sum˘.. dar acest rezultat nu se va folosi ¸ a a ˆ rationamentul urm˘tor.. rezult˘: ¸ a 2 1 1 1 1 1 − + − + . ˆ seria convergent˘ In a CAPITOLUL 1.. Obtinem: ¸ < 10 ⇒ n = 7. 36805. deci cea mai mic˘ solutie a inecuatiei |xn | < este rangul primului a ¸ ¸ 1 −3 termen neglijat. = S.. = 10−3 52. = S 2 3 4 ˆ Inmultind egalitatea de mai sus cu 1 ... Fie deci: ın ¸ a 1− 1 1 1 + − + . k! k=0 6 . eroarea este mai mic˘ decˆt primul termen negliIn a a jat. = S... 8 8 9 10 10 11 2 Seria de mai sus este (dup˘ efectuarea calculelor din paranteze): a 1+ 1 3 1 1 1 1 1 1 − + + − + + − .. a Solutie ¸ (−1)n+1 Seria este convergent˘ ¸i suma sa este un num˘r nenul S > 0.

din conditia: ¸ 1−k 56 k 1 xn = xn < 10−6 . evalu˘m: a 1 1 xn+1 = < = k. 1 . 2 k! k k=1 1 56. = 10−3 n! Solutie ¸ Dac˘ S este suma seriei ¸i sn = a s S − sn = deci S ≈ 2. 1 √ = 0. deci S ≈ x1 + x2 + x3 + x4 = 0. 5026212. 7166. = 10−6 n (2n)! Solutie ¸ Aplic˘m acela¸i procedeu ca ˆ exercitiul anterior: a s ın ¸ xn+1 = xn n n+1 4 1 1 < = k. xn = 4 . xn = (−1)n √ .. SERII CU TERMENI OARECARI 53. a Rezult˘ S − sn ≤ xn a . Aplic˘m rezultatul cu privire s a la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sectiunea teoretic˘).3. ≤ < 10−3 ⇒ n = 6. 06725. ¸ a pentru aceasta. 1−k 56 rezult˘ n ≥ 4.1. atunci k! k≥0 1 1 1 1 + + . xn 2n + 2 6 deci S − sn ≤ xn 1 1 k = < 10−4 ⇒ n = 5. 1−k n!2n 5 5 1 Aproximarea cerut˘ este S ≈ s5 = a = 1. xn = . = 10−4 n!2n Solutie ¸ Fie S suma seriei ¸i sn suma primilor termeni. (2n + 1)(2n + 2) 56 k 1 ≤ xn . ∀ n ≥ 3. (n + 1)! (n + 2)! n! n 1 55. 146463. ∀ n ≥ 2... n3 n k=2 3 27 Solutie ¸ √ n3 n > 100 ⇒ n = 4. n3 n = 10−2 . deci S ≈ 1 54. xn = .

SERII DE NUMERE .28 CAPITOLUL 1.

Capitolul 2

Spatii metrice. Continuitate ¸
2.1 Notini teoretice ¸

Spatii metrice ¸ Fie X o multime nevid˘; o aplicatie d : X × X → R se nume¸te distant˘ ¸ a ¸ s ¸a (metric˘) pe X dac˘: a a i. d(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ R ii. d(x, y) = 0 ⇔ x = y. iii. d(x, y) = d(y, x) ∀x, y ∈ X. iv. d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z). Perechea (X, d) se nume¸te spatiu metric. s ¸ Dac˘ Y ⊆ X este o submultime nevid˘, atunci (Y, d) se nume¸te subspatiu a ¸ a s ¸ metric indus. Un ¸ir xn ∈ X se nume¸te convergent dac˘ exist˘ a ∈ X astfel ˆ at s s a a ıncˆ ∀ > 0, ∃n ∈ N cu proprietatea d(xn , a) < , ∀n ≥ n . ˆ acest caz a se nume¸te limita ¸irului ¸i se noteaz˘ a = lim xn sau xn → a. In s s s a n→∞ Un ¸ir xn ∈ X se nume¸te ¸ir Cauchy (fundamental) dac˘ s s s a ∀ > 0, ∃n ∈ N astfel ˆ at d(xn , xm ) < , ∀n, m ≥ n . ıncˆ Un spatiu metric se nume¸te complet dac˘ orice ¸ir Cauchy este convergent. ¸ s a s Fie d1 ¸i d2 dou˘ distante pe o aceea¸i multime X. Metricele d1 ¸i d2 se s a ¸ s ¸ s numesc echivalente dac˘ exist˘ α > 0 ¸i β > 0 astfel ˆ at a a s ıncˆ d1 (x, y) ≤ αd2 (x, y) ≤ βd1 (x, y), ∀x, y ∈ X. In acest caz, (dac˘ d1 ¸i d2 sunt echivalente), se demonstreaz˘ c˘ un ¸ir a s a a s xn ∈ X este convergent (respectiv Cauchy) ˆ spatiul metric (X, d1 ) dac˘ ¸i ın ¸ as 29

30

CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸

numai dac˘ este convergent (respectiv Cauchy) ˆ spatiul metric (X, d2 ). a ın ¸ Multimi remarcabile ˆ spatii metrice ¸ ın ¸ Fie a ∈ X ¸i r > 0; bila deschis˘ de centru a ¸i raz˘ r este, prin definitie, s a s a ¸ multimea ¸ B(a, r) = {x ∈ X | d(a, x) < r}. Sfera de centru a ¸i raz˘ r este definit˘ prin s a a S(a, r) = {x ∈ X | d(a, x) = r, iar bila ˆ ınchis˘ de centru a ¸i raz˘ r este a s a B(a, r) = B(a, r) ∪ S(a, r) = {x ∈ X | d(x, a) ≤ r}. O submultime D ⊆ X se nume¸te deschis˘ dac˘ ∀a ∈ D, ∃ r > 0 astfel ¸ s a a ˆ at B(a, r) ⊆ D. ıncˆ O submultime F ⊆ X se nume¸te ˆ ¸ s ınchis˘ dac˘ X \ D (complementara) a a este multime deschis˘. ¸ a Se poate demonstra urm˘toarea caracterizare cu ¸iruri a multimilor ˆ a s ¸ ınchise: F este ˆ ınchis˘ dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice ¸ir convergent xn ∈ F rezult˘ a as a s a lim xn ∈ F . n→∞ O submultime M ⊆ X se nume¸te m˘rginit˘ dac˘ exist˘ a ∈ X ¸i r > 0 ¸ s a a a a s astfel ˆ at M ⊆ B(a, r). ıncˆ O multime K ⊆ X se nume¸te compact˘ dac˘ pentru orice familie de ¸ s a a multimi deschise (Di )i∈J cu proprietatea ¸ Di ⊇ K, ∃I ⊆ J, I finit˘ astfel a
i∈J

ˆ at ıncˆ
i∈I

Di ⊇ K.

Spatiul metric X se nume¸te conex dac˘ nu exist˘ dou˘ submultimi ¸ s a a a ¸ simultan deschise (sau ˆ ınchise) D1 ¸i D2 cu propriet˘¸ile: s at D1 = ∅, D2 = ∅, X = D1 ∪ D2 ¸i D1 ∩ D2 = ∅. s O submultime A ⊆ X se nume¸te conex˘ dac˘ spatiul metric (indus) (A, d) ¸ s a a ¸ este conex. Rezult˘ urm˘toarea caracterizare a submultimilor conexe: o a a ¸ submultime A ⊆ X este conex˘ dac˘ ¸i numai dac˘ nu exist˘ dou˘ submultimi ¸ a as a a a ¸ deschise D1 ¸i D2 astfel ˆ at D1 ∩ D2 = ∅, D1 ∩ A = ∅, D2 ∩ A = ∅ ¸i s ıncˆ s A ⊆ D1 ∪ D2 . Fie A ⊆ X ¸i fie a ∈ X. Punctul a se nume¸te punct de acumulare al s s multimii A dac˘ pentru orice r > 0, avem B(a, r) ∩ A \ {a} = ∅. Caracteri¸ a zarea cu ¸iruri a punctelor de acumulare este: s

2.1. NOTINI TEORETICE ¸

31

Punctul a ∈ X este punct de acumulare al multimii A dac˘ ¸i numai ¸ a s dac˘ exist˘ un ¸ir xn ∈ A astfel ˆ at xn = a ∀n ∈ N ¸i lim xn = a. a a s ıncˆ s n→∞ Un punct al multimii A se nume¸te punct izolat al lui A dac˘ nu este ¸ s a punct de acumulare al lui A. Multimea A se nume¸te perfect˘ dac˘ este ¸ s a a ˆ ınchis˘ ¸i nu contine puncte izolate. as ¸ Multimile finite nu au puncte de acumulare. ˆ plus, se poate demonstra c˘ ¸ In a orice multime perfect˘ este nenum˘rabil˘. ¸ a a a Functii continue ¸ Fie (X, d) ¸i (Y, d ) dou˘ spatii metrice. s a ¸ O aplicatie f : X → Y se nume¸te continu˘ ˆ punctul a ∈ X dac˘ ¸ s a ın a ∀ > 0, ∃δ > 0 astfel ˆ at ∀x ∈ X cu proprietatea d(x, a) < δ rezult˘ ıncˆ a d (f (x), f (a)) < . O formulare echivalent˘ (cu ¸iruri) este: a s f este continu˘ ˆ a dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice ¸ir xn ∈ X cu propria ın as a s etatea lim xn = a, rezult˘ lim f (xn ) = f (a). a n→∞ n→∞ Functia f se nume¸te continu˘ (pe X) dac˘ este continu˘ ˆ orice punct ¸ s a a a ın a ∈ X. Caracterizarea functiilor continue ¸ Urm˘toarele afirmatii sunt echivalente: a ¸ i. Aplicatia f : X → Y este continu˘. ¸ a ii. Aplicatia f ˆ ¸ ıntoarce multimi deschise ˆ multimi deschise, i.e.: ¸ ın ¸ pentru orice submultime deschis˘ D ⊆ Y rezult˘ c˘ f −1 (D) este submultime ¸ a a a ¸ deschis˘ ˆ X. a ın iii. Aplicatia f ˆ ¸ ıntoarce multimi ˆ ¸ ınchise ˆ multimi ˆ ın ¸ ınchise, i.e. pentru orice submultime ˆ ¸ ınchis˘ D ⊆ Y rezult˘ c˘ f −1 (D) este submultime ˆ a a a ¸ ınchis˘ ˆ X. a ın Uniform continuitate O aplicatie f : X → Y se nume¸te uniform continu˘ (pe X) dac˘: ¸ s a a ∀ > 0, ∃δ > 0 astfel ˆ at d(x, y) < δ ⇒ d (f (x), f (y)) < . ıncˆ Propriet˘¸i ale functii continue at ¸ Fie f : X → Y o functie continu˘; atunci: ¸ a Dac˘ A este multime compact˘ atunci f (A) este multime compact˘. a ¸ a ¸ a Dac˘ X este conex, atunci f (X) este conex (ca subspatiu al lui Y ). a ¸ Dac˘ X este spatiu metric compact, atunci f este uniform continu˘ pe X. a ¸ a

32

CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸

Principiul contractiei, metoda aproximatiilor succesive ¸ ¸ Fie (X, d) un spatiu metric ¸i fie f : X → X. Aplicatia f se nume¸te ¸ s ¸ s contractie (pe X) dac˘ exist˘ k ∈ [0, 1) astfel ˆ at: ¸ a a ıncˆ d(f (x), f (y)) ≤ k · d(x, y), ∀x, y ∈ X. Num˘rul k se nume¸te factor de contractie. a s ¸ Teorema de punct fix a lui Banach Fie (X, d) un spatiu metric complet ¸i fie f : X → X o contractie de factor ¸ s ¸ k. Atunci exist˘ un unic punct ξ ∈ X astfel ˆ at f (ξ) = ξ. a ıncˆ Punctul ξ de mai sus se nume¸te punct fix al aplicatiei f . s ¸ Constructia lui se face astfel: fie x0 ∈ X, arbitrar fixat ¸i fie ¸irul (nu¸ s s mit ¸irul aproximatiilor succesive) definit prin recurent˘ xn+1 = f (xn ). Se s ¸ ¸a demonstreaz˘ c˘ ¸irul xn este convergent ¸i limita sa este punctul fix c˘utat. a as s a ˆ plus, are loc formula (evaluarea erorii): In d(xn , ξ) ≤ kn · d(x0 , x1 ), ∀n ∈ N. 1−k

Exemple uzuale de spatii metrice ¸ a. Multimea numerelor reale, R, este spatiu metric cu distanta uzual˘ ¸ ¸ ¸ a d(x, y) = |x − y|, ∀x, y ∈ R. Se poate demonstra c˘ singurele multimi conexe din R sunt intervalele. a ¸ b. Pe multimea numerelor complexe, C, distanta uzual˘ este ¸ ¸ a d(z, w) = |z − w|, ∀z, w ∈ C. c. Fie Rn = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj ∈ R}. Distanta uzual˘ (euclidian˘): ¸ a a
n

d2 (x, y) =

(xk − yk )2 , unde x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ).
k=1

ˆ Rn o multime este compact˘ dac˘ ¸i numai dac˘ este ˆ In ¸ a as a ınchis˘ ¸i m˘rginit˘. as a a d. Fie C n = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj ∈ C}. Distanta uzual˘ (euclidian˘): ¸ a a
n

d2 (x, y) =
k=1

|xk − yk |2 ,

cu notatii evidente. ¸

2.1. NOTINI TEORETICE ¸ e. Fie
2

33 |x(n)|2 < ∞}. Generalizarea distantei ¸
n 2 (N ))

(N ) = {x : N → R |

euclidiene la cazul infinit dimensional (pe d(x, y) =
n

este

|x(n) − y(n)|2 .

f. Fie A = ∅ ¸i fie M(A) = {f : A → R | f m˘rginit˘}. Distanta s a a ¸ ”supremum” pe spatiul functiilor m˘rginite este ¸ ¸ a d∞ (f, g) = sup |f (x) − g(x)|.
x∈A

g. Fie a, b ∈ R ¸i fie C[a, b] = {f : [a, b] → R | f continu˘}. Distanta s a ¸ uzual˘ pe spatiul functiilor continue este a ¸ ¸ d∞ (f, g) = sup |f (x) − g(x)|.
x∈[a,b]

h. Mai general, dac˘ X este un spatiu metric compact, atunci multimea a ¸ ¸ functiilor continue C(X) = {f : X → R | f continu˘} este spatiu metric cu ¸ a ¸ distanta d∞ (f, g) = supx∈X |f (x) − g(x)|. ¸ i. Fie B = {0, 1} codul (alfabetul) binar. Pe produsul cartezian Bn = {(x1 , x2 , ...xn ) | xj ∈ B, ∀ j = 1, 2, ..., n} definim distanta Hamming: ¸
n

d((x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn )) =
j=1

|xj − yj |.

Distanta Hamming m˘soar˘ de fapt num˘rul de necoincidente dintre ele¸ a a a ¸ mentele (x1 , x2 , ..., xn ) ¸i (y1 , y2 , ..., yn ). s j. Orice multime nevid˘ A se poate organiza ca spatiu metric (discret) ¸ a ¸ 1 dac˘ x = y a cu distanta ”discret˘” ρ(x, y) = ¸ a 0 dac˘ x = y a Spatii normate ¸ Fie X un spatiu vectorial complex (sau real). ¸ O aplicatie : X −→ [0 , ∞) cu propriet˘¸ile: ¸ at a. x + y ≤ x + y b. αx = |α| x c. x = 0 ⇐⇒ x = 0, pentru orice x , y ∈ X ¸i α ∈ C, se nume¸te norm˘. O aplicatie care verific˘ s s a ¸ a

34

CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸

doar conditiile a ¸i b se nume¸te seminorm˘. ¸ s s a Perechea (X , ) se nume¸te spatiu normat. Orice spatiu normat este ¸i s ¸ ¸ s spatiu metric, distanta dintre x ¸i y fiind, prin definitie, ¸ ¸ s ¸ d(x, y) = x − y Dac˘ ˆ plus orice ¸ir Cauchy este convergent, atunci (X , ) se nume¸te a ın s s spatiu Banach (sau spatiu normat complet). Se poate demonstra c˘ operatiile ¸ ¸ a ¸ algebrice sunt continue: dac˘ lim xn = x ¸i lim yn = y, atunci lim (xn + a s n→∞ n→∞ n→∞ yn ) = x + y ¸i analog pentru ˆ s ınmultirea cu scalari. ¸ Exemple de spatii normate ¸ i. Spatiile vectoriale Rn ¸i C n sunt spatii Banach cu norma euclidian˘: ¸ s ¸ a
n

x ii. Spatiile de ¸iruri p (Z) ¸i ¸ s s Fie p ∈ R , p ≥ 1, fixat ¸i fie s
p

2= j=1 p (N )

|xj |2 .

(Z) = {x : Z → C ;
n∈Z

|x(n)|p este convergent˘}. a

Facem precizarea c˘ dac˘ (an )n∈Z este un ¸ir de numere complexe indexat a a s dup˘ Z, atunci seria a
n∈Z

an este convergent˘ dac˘ seriile a a
p (Z)

0

sunt amˆndou˘ convergente. a a Cu operatiile uzuale cu ¸iruri, ¸ s x Se demonstreaz˘ c˘ ( p (Z), a a Analog se definesc spatiile ¸

n=−∞

an ¸i s

n=1

an

este spatiu vectorial. Norma este ¸ |x(n)|
p
1 p

p= n∈Z p)

.

este spatiu Banach. ¸ = {x : N → C ;

p (N )

|x(n)|p < ∞}.

n=0

iii. Spatiul ¸irurilor m˘rginite ¸ s a Fie ∞ (Z) = {x : Z → C ; x ¸ir m˘rginit }. Cu operatiile uzuale, ∞ (Z) este s a ¸ spatiu vectorial. Aplicatia x ∞ = sup |x(n)| este norm˘, iar ( ∞ (Z), ¸ ¸ a ∞) este spatiu Banach. ¸ Analog se define¸te spatiul s ¸
n∈Z ∞ (N ).

ˆ general. s ) dou˘ normate. NOTINI TEORETICE ¸ 35 iv. a. Structura de spatiu Banach ¸ ¸ ¸ este definit˘ de norma supremum: a f ∞= sup |f (t)|. Spatiul functiilor m˘rginite ¸ ¸ a Fie A = ∅. reciproca fiind. y ∈ X. ¸ Serii ˆ ınt-un spatiu normat ¸ Fie (X. multimea L(X. o aplicatie T : X → Y se nume¸te a ¸ s aplicatie liniar˘ (sau operator liniar) dac˘: ¸ a a T (αx + βy) = αT (x) + βT (y). C(D) este spatiu vectorial. t∈D v. Y ). ) ¸i (Y. a Cu operatiile uzuale. fals˘. Seria xn se nume¸te absolut convergent˘ dac˘ seria (de numere reale ¸i pozis a a s n∈N tive) xn este convergent˘. f continu˘}. aplicatia T este ¸i s s a ın ¸ s continu˘. b]. Spatiul functiilor continue ¸ ¸ Fie D un spatiu metric compact (caz particular: D = [a. ) un spatiu normat ¸i fie (xn )n∈N un ¸ir de elemente din X. ¸ s s Spunem c˘ seria a xn este convergent˘ la x ∈ X (numit ˆ acest caz a ın n∈N suma seriei) dac˘ ¸irul sumelor partiale. (α T )(x) = αT (x). Cu o demonstratie asem˘n˘toare celei de a ¸ a a la serii de numere reale se poate ar˘ta c˘ ˆ a a ıntr-un spatiu Banach orice serie ¸ absolut convergent˘ este convergent˘. a a ın a Operatori liniari Fie (X. sn = a s ¸ n∈N n k=1 xk converge la x.1. ¸ s ın a Cu operatiile uzuale: ¸ (T + S)(x) = T (x) + S(x). ∀ x ∈ X. β ∈ C. Y ) este spatiu vectorial. ∀x. Operatorul T se nume¸te liniar ¸i continuu dac˘. ∀α. ¸ ¸ .2. ˆ plus. ∀ α ∈ C. b ∈ R) ¸i fie ¸ s C(D) = {f : D → C . spatiul vectorial al functiilor m˘rginite ¸ ¸ a M(A) = {f : A → R | f m˘rginit˘ } a a este spatiu Banach cu norma supremum: f ∞ = supt∈A |f (t)|. a Multimea operatorilor liniari ¸i continui de la X ˆ Y se noteaz˘ cu L(X.

se demonstreaz˘ c˘ urm˘toarele ¸ a a a a afirmatii sunt echivalente: ¸ a. not˘m L(X) = L(X. unde. exist˘ M > 0 astfel ˆ at: ∀ x ∈ X. S ∈ L(X) se define¸te produsul (compunerea): s (T S)(x) = T (S(x)). multimea: ¸ σ(T ) = {λ ∈ C | operatorul λI − T nu este inversabil} se nume¸te spectrul operatorului T . CONTINUITATE ¸ Pentru orice aplicatie liniar˘ T : X → Y . as a Pentru orice T ∈ L(X). In a Spectru. T este continu˘ ˆ 0 ∈ X. Se demonstreaz˘ de asemenea inegalitatea: a TS ≤ T S . SPATII METRICE. T (x) ≤ M x }. valori proprii.36 CAPITOLUL 2. as a a ın . T (x) ≤ M x . Y ) se organizeaz˘ ca spatiu normat cu norma: ¸ a ¸ T = inf{M > 0 | Au loc urm˘toarele egalit˘¸i: a at T = sup{ T x Din definitie rezult˘: ¸ a Tx ≤ T x ∀ T ∈ L(X). s ˆ cazul X = Y . ∀ x ∈ X. Se demonstreaz˘ c˘ spectrul este multime s a a ¸ nevid˘ ¸i compact˘ inclus˘ ˆ {λ ∈ C | |λ| ≤ T }. a ıncˆ Spatiul vectorial L(X. ¸ Dac˘ Y este corpul scalarilor (R sau C) atunci L(X. Dac˘ Y este spatiu Banach. a ¸ ) este spatiu Banach. a ın c. T este continu˘. | x ≤ 1} = sup{ T x | x = 1}. X). iar elementele lui se numesc functionale liniare s ¸ ¸ ¸i continue. C) se noteaz˘ X ¸i se a a s nume¸te dualul spatiului X. S ∈ L(X). ıncˆ Un rezultat fundamental (teorema lui Banach) afirm˘ c˘ un operator T este a a inversabil dac˘ ¸i numai dac˘ este bijectiv. ∀ T. am notat cu I operatorul identic: Ix = x. Y ). ∀ x ∈ X. a b. vectori proprii ˆ continuare presupunem c˘ X este spatiu Banach. In a ¸ Pentru orice operatori T. ∀ x ∈ X. atunci (L(X. Un operator T ∈ L(X) se nume¸te inversabil dac˘ exist˘ T −1 ∈ L(X) astfel s a a ˆ at T S = I.

y1 ). y1 ). r(T ) ≤ T ¸i. SPATII METRICE ¸ 37 Num˘rul r(T ) = sup{|λ| | λ ∈ σ(T )} se nume¸te raza spectral˘ a operaa s a torului T . d∞ ((x1 . y1 ). y2 )) ≤ d1 ((x1 . b.2. Fie d2 distanta euclidian˘ pe R2 ¸i fie a ¸ ¸ ¸ a s 2 . y1 ). y2 )) ≤ ¸i respectiv s 1 d1 ((x1 . y2 )) = |x1 − x2 | + |y1 − y2 |. Dac˘ X este un spatiu Banach finit dimensional. s ¸ Dac˘ λ ∈ σp (T ). Solutie ¸ Se verific˘ direct definitia distantei. |y|} ≤ |x| + |y|. y2 )). S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele aplicatii sunt metrici pe R2 . (x2 . PT este polinomul caracteristic al operatorului T . y2 )) ≤ d1 ((x1 . y1 ). (x2 .2 Spatii metrice ¸ 1. x = 0. y2 )) ≤ d∞ ((x1 . d1 ((x1 . ˆ a a ıncˆ In acest caz vectorul x se nume¸te vector propriu al lui T asociat valorii proprii s λ. (x2 .2. evident. echivaa a a ¸ lente cu distanta euclidian˘: ¸ a a. (x2 . (x2 . y) ∈ R at |x|2 + |y|2 ≤ |x| + |y| ≤ 2 (|x|2 + |y|2 ). unde. y1 ). (x2 . astfel ˆ at T x = λx. ˆ plus. y1 ). atunci exist˘ x ∈ X. (x2 . 2 rezult˘: a d2 ((x1 . (x2 . 2 √ 2 d2 ((x1 . y2 )) = max{|x1 − x2 |. n→∞ Tn 1 n . |y1 − y2 |}. are loc formula razei spectrale: s ın r(T ) = lim Submultimea: ¸ σp (T ) = {λ ∈ σ(T ) | operatorul λI − T nu este injectiv} se nume¸te spectrul punctual (sau multimea valorilor proprii). y1 ). din inegalit˘¸ile: (x. (C n sau Rn ) atunci a ¸ spectrul coincide cu multimea valorilor proprii ¸i ¸ s σp (T ) = σ(T ) = {λ ∈ C | PT (λ) = 0}. 2. 1 (|x| + |y|) ≤ max{|x|. y2 )) .

1]. se obtine un ¸ir de multimi I0 . ∪ . 1 ]. rezult˘ c˘ C nu este multime num˘rabil˘. y) = |x − y|. CONTINUITATE ¸ 2. dac˘ xn ar fi convergent ˆ Q. I2 . fiecare de lungime 3−n . a ın s 3. a) < ε < 1. consider˘m distanta uzual˘ (in¸ ¸ a ¸ a dus˘ din R). S˘ se demonstreze urm˘toarele propriet˘¸i: a a at a. rezult˘ c˘ ¸irul xn este constant (ˆ a as ıncepˆnd de la un a rang). Se ¸tie c˘ ˆ R ¸irul xn este s ¸ convergent la e ∈ R \ Q. fie 0 < ε < 1. cu propriet˘¸ile: a ¸ s ¸ at i. ii. atunci exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at d(xn . Multimea C nu contine intervale. S˘ se caracterizeze ¸irurile convergente ¸i ¸irurile Cauchy ˆ a s s s ıntr-un spatiu metric discret. Solutie ¸ Fie (X. 3 ) a a 3 ¸i not˘m s a 2 1 ∪ . ˆ partic¸ a ¸ ın ular. S˘ se generalizeze exemplul de mai sus ˆ cazurile Rn ¸i C n . ceea ce a ın ın a constituie o contradictie. Continu˘m procedeul: din fiecare din intervalele ¸ ¸ a a 2 a s a ¸ [0.1 I1 = 0. deci a ıncˆ d(xn . ¸ a b. ∀n ≥ nε . Solutie ¸ n 1 s a ın s Fie ¸irul de numere rationale xn = 1 + n .. Dac˘ ¸ s s ın a xn → a. S˘ se demonstreze c˘ orice spatiu metric discret este ¸ a a ¸ complet. ∪ . Un rationament similar se aplic˘ ¸i ˆ cazul ¸irurilor Cauchy. d) un spatiu metric discret ¸i fie xn un ¸ir ˆ X.. Q. I0 ⊃ I1 ⊃ I2 ⊃ . a) = 0. a a ¸ a a n∈N .. 3 3 multimea astfel obtinut˘. S˘ se demonstreze c˘ spatiul metric (Q. 9 9 9 9 9 9 Continuˆnd procedeul.. 1] elimin˘m intervalul din mijloc ¸i not˘m cu I2 multimea rezul3 tat˘: a 1 2 3 6 7 8 I2 = 0. Elimin˘m din I0 intervalul din mijloc. d(x. ( 1 . atunci ˆ R ar avea dou˘ limite. I1 . C este multime compact˘. ¸ ¸ c. multimea lui Cantor este intersectia: C = ¸ ¸ ¸ In . ∀n ≥ nε . Pe multimea numerelor rationale. ∪ . Multimea lui Cantor ¸ 2 Not˘m cu I0 intervalul [0. In este reuniunea a 2n intervale.1 .38 CAPITOLUL 2. Multimea lui Cantor este perfect˘ (nu contine puncte izolate). d) a a a ¸ nu este complet. deci ¸i ˆ a a s ın s ın Q. Prin definitie. ¸ a s ın s 4. Rezult˘ c˘ xn este ¸ir Cauchy ˆ R. . [ 3 . ¸ 5. SPATII METRICE.

k |f (x) − g(x)|dx este distant˘ pe multimea functiilor continue C[a.. g) = b a n k=1 |xm − ak |. ∀n ≥ n0 . b]. rezult˘: ¸ a C∩ 3k + 1 3k + 2 . 1]) ¸i ˆ ¸ a a a ın s ınchis˘ (intersectie de a ¸ multimi ˆ ¸ ınchise). Fie a ∈ C ¸i fie S un interval arbitrar care-l contine pe a. dac˘ not˘m cu xn acel cap˘t al intervalului ıncˆ a a a Jn diferit de a. xm ) un ¸ir de ele¸ s n 1 2 n ¸i a = (a . . a < b. 3k+1 3k+2 3m . a . Fie fn . . rezult˘ xn ∈ C ∩ S. fie Jn acel interval al lui In care-l contine pe a. Alegem n0 suficient ¸ de mare astfel ˆ at Jn0 ⊆ S. .. Atunci: mente din R s 1 2 n m→∞ lim xm = a (ˆ Rn ) ⇔ lim xm = ak (ˆ R). f ∈ C([a. a 6.. f ) → 0. a. Atunci: ıncˆ d1 (fn . b. xn = a. xm . S˘ se demonstreze c˘ orice ¸ir fn ∈ C([a. a Solutie ¸ a. b]) convergent ˆ raport cu a a s ın distanta d∞ este convergent ¸i ˆ raport cu distanta d1 .. Fie a.. b]) astfel ˆ at d∞ (fn . n}. c. n}. dar reciproca este ¸ s ın ¸ fals˘. ın ın k m→∞ Solutie ¸ Se aplic˘ inegalit˘¸ile: a at |xm − aj | ≤ d2 (xm . a) ≤ j 7. orice interval (α. b ∈ R. β) contine un interval de forma ¸ dac˘ m a este ales cu conditia 3−m < ¸ Rezult˘ c˘ multimea C nu contine intera a ¸ ¸ vale. Multimea C este m˘rginit˘ (inclus˘ ˆ [0. SPATII METRICE ¸ 39 Solutie ¸ a. 3m Dar. f ) = b a |fn (x) − f (x)|dx ≤ (b − a) · d∞ (fn . ∀k.. ∀k ∈ {1.2. b.. m ∈ N. 2. d2 ). ∀j ∈ {1.2. 2.. .. . pentru orice s ¸ n ∈ N . Din constructie. Se verific˘ direct definitia (se folosesc propriet˘¸ile modulului ¸i ale intea ¸ at s gralei). ¸a ¸ ¸ b. 3m 3m β−α 6 . f ) → 0. Fie spatiul metric (Rn . = ∅. fie xm = (xm .. a ) ∈ Rn . S˘ se demonstreze c˘ a a d1 (f...

CONTINUITATE ¸ 1 . este distant˘ pe R. ∀a ∈ R. Fie (X. y) = 0 ⇔ x = y. a. ¸a b. a Presupunˆnd. fie ¸irul fn (x) = a a a s 8. 1 + nx Atunci fn → 0 ˆ raport cu distanta d1 . fie f : X → R ¸i fie a a s d : X × X → [0. dar nu converge ˆ raport cu d∞ . y ∈ R. s˘ se demon¸ s a streze c˘ spatiul metric indus (A. atunci exist˘ a a s ın a (deoarece X este complet) x ∈ X astfel ˆ at xn → x. Implicatia invers˘ o l˘s˘m ca exercitiu. pe de alt˘ parte: a d(xn . ∞). deci d(x. ∞). SPATII METRICE. a ın Solutie ¸ Se folose¸te caracterizarea cu ¸iruri a multimilor ˆ s s ¸ ınchise. ¸ a b. a) = |arctg n − arctg a| = = arctg contradictie. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: fie X o multime ¸ nevid˘ arbitrar˘. dac˘ m. Functia arctg este injectiv˘. c˘ ¸irul xn este convergent la a ∈ R. d) un spatiu metric complet ¸i fie A ⊆ X. ¸ 10. Spatiul metric (R. Presupunem mai ˆ ai c˘ A este ˆ ıntˆ a ınchis˘. a) → 0. ∀x. d) nu este complet. xm ) = |arctg n − arctg m| = arctg n−m 1 + nm → 0. ¸ Solutie ¸ a. Sirul xn = n este ¸ir Cauchy ˆ raport cu distanta d: ¸ s ın ¸ d(xn . Atunci d este distant˘ pe X dac˘ ¸i numai dac˘ functia f este injectiv˘. n → ∞.40 CAPITOLUL 2. y) = | f (x) − f (y) |. d(x. ın ¸ ın Pentru a ar˘ta c˘ reciproca este fals˘. . prin absurd. ¸a as a ¸ a n−a 1 + na → arctg 1 a = 0. y) = |arctgx − arctgy|. d) este complet dac˘ ¸i numai dac˘ A este a ¸ as a submultime ˆ ¸ ınchis˘ ˆ X. atunci a a s d(xn . ¸ a aa ¸ 9. S˘ se demonstreze c˘ aplicatia a a ¸ d : R × R → [0. d(x. a deci x ∈ A. Dar A este ˆ ıncˆ ınchis˘. Dac˘ xn ∈ A este un ¸ir Cauchy (ˆ X).

1] {(0. conexe a sau compacte. conex˘ ¸i nem˘rginit˘. ˆ acela¸i spatiu metric. a. G = F ∪ {(0. conex˘ ¸i m˘rginit˘. y ∈ M exist˘ a. sin 1 x ∈ R2 | x ∈ (0. dar nu este deschis˘ ¸i nici ˆ ¸ a a s a a s ınchis˘. c ∈ R constante fixate}. fie multimile ˆ In s ¸ ¸ ınchise 1 1 . 1)}. de exemplu.2. In spatiul metric (R2 . . E = {(x. y) ∈ R2 | 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 2}. Dn = − . SPATII METRICE ¸ 11. ˆ spatiul metric R multimile deschise ın ¸ ¸ 1 1 . d2 ) consider˘m submultimile: ¸ a ¸ 2 | 0 < x2 + y 2 ≤ 1}. nici a as a a a a a ˆ ınchis˘ ¸i nici conex˘. x > 0. A = {(x. a ıncˆ s Solutie ¸ Un exemplu este : H= x. y) ∈ R B = {(x. a Solutie ¸ Fie. 41 S˘ se precizeze dac˘ multimile sunt deschise. a B este compact˘ ¸i conex˘. S˘ se dea un exemplu de submultime ˆ R2 care este conex˘. y) ∈ R2 | x2 + y 2 < 1. 1 ∈ R | n ∈ N . dar nu este deschis˘. y) ∈ R2 | y ∈ [−1. D este deschis˘. 13. y) ∈ R2 | ax + by + c = 0. F este m˘rginit˘. 1). as a ¸ a 12. m˘rginite. b ∈ R ¸i o functie a a a s ¸ continu˘ γ : [a. Solutie ¸ A este multime m˘rginit˘ ¸i conex˘. E este a s a a a s a a ˆ ınchis˘. dar nu a ¸ ın a este conex˘ prin arce (o submultime M a unui spatiu metric X se nume¸te a ¸ ¸ s conex˘ prin arce dac˘ pentru orice x. n n Atunci n≥1 Dn = {0}. ∀n ∈ N . G este multime compact˘. y > 0}.2. b. ∀n ∈ N . n n Fn = Atunci n≥1 Fn = (0. b] → M astfel ˆ at γ(a) = x ¸i γ(b) = y). 1 2 F = n . D = {(x. ˆ a a ¸ ınchise. 1]}. S˘ se arate c˘ ˆ a a ıntr-un spatiu metric intersectia unei familii infinite de ¸ ¸ multimi deschise nu este neap˘rat deschis˘ ¸i reuniunea unei familii infinite ¸ a as de multimi ˆ ¸ ınchise nu este neap˘rat ˆ a ınchis˘.1 − .

∞). Fie X = [0. deoarece. 1) ¸ ¸ astfel ˆ at |arctg x − arctg y| ≤ k |x − y|. ¸ b. ˆ particular pentru ıncˆ In |arctg x| y = 0 rezult˘ |arctg x| ≤ k |x|. f (x) = x21 . 1) astfel ˆ at | sin x − sin y| ≤ k |x − y|. se obtine | sin x| ≤ k |x|. y ∈ R. x ∈ R. 1). x ∈ R. Vom aplica metoda ¸ a ¸ a aproximatiilor succesive. ˆ particular pentru y = 0. Functia sinus este totu¸i contractie pe ¸ ¸ s ¸ c˘ lim a x→0 |x| orice interval ˆ ınchis care nu contine numere de forma kπ. rezult˘ ın ¸ a | sin x| ≤ k < 1. ∀ x ∈ R ¸i deci lim a s ≤ k < 1. b. Functia f (x) = arctg x este contractie pe orice interval I pen¸ ¸ ¸ tru care 0 nu este punct de acumulare. ∀x ∈ R. ξ ∈ (0. e. 1] ¸i f : X → X. Presupunˆnd prin absurd ¸ ¸ a c˘ ar exista k ∈ (0. y ∈ R. c. fie. f (x) = ln x. rationament similar cu exemplele a ¸i c ¸ ¸ ¸ s de mai sus. Functia este contractie pe R. pe un astfel de interval are loc inegalitatea sup |f (x)| < 1. x ∈ R. contradictie. x→0 |x| contradictie. Ecuatia ¸ s ¸ +4 x∈I . e c. ∀x. CONTINUITATE ¸ 2. Functia f (x) = sin x nu este contractie pe R. ∞). f (x) = 1 + x2 Solutii ¸ a. ∀k ∈ Z (pentru ¸ demonstratie se poate aplica teorema lui Lagrange). ∀ x. x ∈ [e.42 CAPITOLUL 2. Functia f (x) = arctg x nu este contractie pe R. ∀x. ¸ Solutie ¸ Ecuatia are o singur˘ solutie real˘. Functia nu este contractie pe R. x ∈ R. prin absurd. y ∈ R. d. f (x) = arctg x. k ∈ (0. f (x) = . 1 − x2 d. a ıncˆ atunci. e. S˘ se decid˘ dac˘ urm˘toarele functii sunt contractii pe multimile a a a a ¸ ¸ ¸ indicate: a. Functia f (x) = ln x este contractie pe [e.3 Teorema contractiei ¸ 14. 5(1 + x2 ) 2x . f (x) = sin x. SPATII METRICE. S˘ se aproximeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 solutia real˘ a a a a ¸ a ecuatiei x3 + 4x − 1 = 0. din teorema lui Lagrange ¸ ¸ rezult˘: a | ln x − ln y| ≤ sup c≥e 1 c |x − y| ≤ 1 |x − y|. ¸ ¸ 15.

¸ Solutie ¸ Ecuatia are o singur˘ solutie real˘ ξ ∈ (1. ¸ ¸ Solutie ¸ Scriem ecuatia sub forma x = φ(x). ¸ 5 5 14 18. ξ ≈ x6 . ın 16. 2355072. q ∈ (−1. 1]. ¸ Solutie ¸ Ecuatia are o singur˘ solutie real˘ ξ ∈ (0. 2). S˘ se construiasc˘ un ¸ir al aproximatiilor succea a s ¸ sive pentru solutia din (0. cu factorul de contractie unde f (x) = x ¸ ¸ 2 k = 169 . x ∈ [0. demonstr˘m acum c˘ f este contractie pe X. Fie a ∈ (0. 17. S˘ se calculeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 solutia real˘ a a a a ¸ a ecuatiei x3 + 12x − 1 = 0. xn+1 = f (xn ) = 2 . iar supx∈X |f (x)| = −f (1) = 25 < 1. TEOREMA CONTRACTIEI ¸ 43 este echivalent˘ cu f (x) = x.1) mai ˆ ıncet ˆ acest caz. 1) ¸i este echivalent˘ cu x = f (x). 10−1 ). m ∈ R. Sirul aproximatiilor ¸ ¸ ¸ ¸ succesive este 1 x0 = 0.2. 1] → [0. 1] ¸ este o contractie (cu factorul a). Derivata a a a a ¸ 2 este f (x) = (x−2x 2 . ¸ ¸ . ˆ acest caz factorul de contractie este In ¸ 4 3 k = sup |g (x)| = . deci f este 2 +4) 2 contractie cu factorul factorul de contractie k = 25 . Atunci φ : [0. 2] a 1 cu factorul de contractie k = √ 4 . ¸ a ¸ a s a 2 + 12 −1 este contractie pe [0. ¸ 19. Scriem ecuatia sub forma ¸ ¸ a ¸ √ √ a ¸ ¸ echivalent˘ x = 5 15 − x. Metoda aproximatiilor succesive converge mult ¸ 4 x∈(0. aplicatia f (x) = 5 15 − x este contractie pe [1.3. Ecuatia lui Kepler S˘ se construiasc˘ un ¸ir care converge la ¸ a a s (unica) solutie a ecuatiei x = q sin x + m. 1−k 3 25 16 deci ξ ≈ x3 = f 65 = 0. 1). S˘ se calculeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 solutia real˘ a a a a ¸ a ecuatiei x5 + x − 15 = 0. 1]. cu φ(x) = ae−x . iar spatiul metric X este complet (cu metrica a ¸ uzual˘ indus˘ din R). xn + 4 evaluarea erorii: kn 1 2 n |xn − ξ| < |x0 − x1 | = · . 1) a ecuatiei xex = a. Aceea¸i ecuatie se poate rezolva aproximativ ¸i folosind contractia s ¸ s ¸ g(x) = 1 (1 − x3 ).

1]). Este suficient s˘ demonstr˘m c˘ F este contractie (functia u din concluzie a a a ¸ ¸ este punctul fix al contractiei). c ∈ R. 1−q 20. f (x) = a sin x + b cos x + c. b. ¸ ¸ a Pentru orice x0 ∈ R. atunci un ¸ir al a a a a a a s aproximatiilor succesive este (de exemplu) x0 = 0. 1] → R astfel a a a ¸ a ˆ at u(x) = h(x) + a sin u(x). g ∈ C([0. cu φ √ R bine ales. ∀x ∈ [0. eroarea la pasul n fiind: |xn − ξ| < qn |x1 − x0 |. Fie a. 1]). xn+1 = f (xn ). 1]) → C([0. x∈R deci ecuatia x = f (x) are o solutie unic˘ ξ ∈ R. (F (f ))(x) = h(x) + a sin f (x). atunci: ¸ d∞ (F (f ). g). dac˘ aceast˘ ipotez˘ este adev˘rat˘. ˆ ce conditii se poate aplica metoda aproximatiilor ın ¸ ¸ succesive ecuatiei: x = a sin x + b cos x + c ? ¸ Solutie ¸ Fie f : R → R. Fie aplicatia ¸ ın ¸ ¸ F : C([0. 1 − a2 + b2 21. 1]. d∞ )).44 CAPITOLUL 2. 1]. 1]).1] . F (g)) = sup |a(sin f (x) − sin g(x))| ≤ |a| · d∞ (f. 1) ¸i pentru orice functie a a s ¸ continu˘ h : [0. ∀x ∈ [0. ¸irul s xn+1 = f (xn ) = q sin xn + m converge la ξ. x∈[0. 1] → R exist˘ o singur˘ functie continu˘ u : [0. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice a ∈ (−1. CONTINUITATE ¸ Solutie ¸ Functia f : R → R. Eroarea ¸ √ n a2 + b2 √ la pasul n este cel mult |b + c|. Functia f se poate scrie sub ¸ forma: f (x) = a b a2 + b2 √ sin x + √ cos x + c = a2 + b2 a2 + b2 = a2 + b2 sin(x + φ) + c. Rezult˘ c˘ aplicatia f este contractie dac˘ ¸i numai ∈ a a ¸ ¸ a s dac˘ a2 + b2 < 1. Fie f. ıncˆ Solutie ¸ Studiem ecuatia ˆ spatiul metric (C([0. SPATII METRICE. f (x) = q sin x + m este contractie: ¸ ¸ sup |f (x)| = q < 1.

Sisteme liniare Fie A = (aij ) o matrice p˘tratic˘ de ordinul n ∈ N a a cu elemente aij ∈ R. y). ∀x ∈ [a. S˘ se afle pentru ce valori ale lui λ ∈ R se poate aplica metoda aproximatiilor a ¸ succesive ecuatiei considerate. ¸ a ¸ s ¸ Vom face ˆ continuare calculul pentru distanta euclidian˘.. . k=1 k=1 ank xk + bn . ∀i. Pentru orice functie ¸ a a ¸ continu˘ f : [a. x2 ... b]. .. d = d2 . T (x1 . 2. xn ) ¸i y = (y1 . fie ecuatia (cu necunoscuta a s ¸ φ): φ(x) = λ b a K(x. b ∈ R. . 2. ... a < b ¸i fie ¸ s K : [a.. xn ) = λ · n n a1k xk + b1 . ¸ 45 22. Se impune conditia ca T s˘ fie contractie ¸i se obtin valorile cerute pentru λ.. .. ∀ 1 ≤ i ≤ n ? Solutie ¸ Fie d una din distantele echivalente pe Rn (a se vedea exercitiile 1 ¸i 2) ¸i ¸ ¸ s s fie T : Rn → Rn .. n}. Pentru ın ¸ a orice vectori x = (x1 .2.. x2 . a ¸ ın ¸ s 24. yn ) din Rn . Pentru s ce valori ale parametrului λ ∈ R se poate aplica metoda aproximatiilor ¸ n succesive sistemului liniar: xi = λ k=1 aik xk + bi .. ik n n  −1 Deci T este contractie dac˘ ¸i numai dac˘ |λ| ≤  ¸ as a i=1 k=1 a2  ik . y)φ(y)dy + f (x).. 23. b] → R o functie continu˘ (numit˘ nucleu)... S˘ se rezolve exercitiul anterior ˆ raport cu distantele d1 ¸i d∞ . b] → R ¸i pentru orice λ ∈ R. n} ¸i fie bi ∈ R. y2 . Ecuatii integrale de tip Fredholm Fie a. j ∈ {1. ¸ . ∀i ∈ {1. TEOREMA CONTRACTIEI ¸ deci F este contractie cu factorul |a|. avem (aplic˘m s a inegalitatea lui Schwarz): n n 2 d2 (T (x). T (y)) = |λ| i=1 n n n k=1 aik (xk − yk ) ≤ n n ≤ |λ| i=1 k=1 a2 ik (xk − yk )2 k=1 = |λ| i=1 k=1 a2 · d2 (x. .3. b]×[a..

Calcul˘m primii termeni ai ¸irului: s a s Aplicatia U este contractie dac˘ ¸i numai dac˘ |λ| < ¸ ¸ a s a φ1 (x) = (U φ0 )(x) = λ φ2 (x) = (U φ1 )(x) = λ = f (x) + λ = f (x) + λ b a b a b a b a K(x. y)f (y)dy + λ2 φ0 (t) K(x. y). y) λ K(y. construim un ¸ir al aproximatiilor succesive: fie φ0 ∈ C([a.y)∈[a. b]). U ψ) ≤ |λ| K ∞ . y)φ0 (y)dy + f (x). ψ ∈ C([a. b]) a a s ¸ ¸i φn+1 = U φn . ˆ In (b − a) K ∞ aceast˘ ipotez˘. ∀φ. calcul˘m: ¸ a d∞ (U φ.b] b a b = sup |λ x∈[a.b] a |K(x. y)| · |φ(y) − ψ(y)|dy ≤ b ∞ a K |φ(y) − ψ(y)|dy. b]). 1 d∞ (U φ. y)K(y. y)f (y)dy + λ2 a b a K(x. y)|.b]2 |K(x. b]). . y) = K(x. d∞ ). (U φ)(x) = λ b a K(x. ψ). y)φ(y)dy + f (x). sup (x. am notat K ∞= x∈[a.46 CAPITOLUL 2. y)K(y. ∀x ∈ [a. t)φ0 (t)dtdy = b a K(x. t)dy dt. t)φ0 (t)dt + f (y) dy + f (x) = b b a K(x. Ecuatia Fredholm se scrie U (φ) = φ. Pentru orice φ. Rezult˘ deci a (b − a)d∞ (φ.b] K(x. CONTINUITATE ¸ Solutie ¸ Studiem ecuatia ˆ spatiul Banach (C([a. b]. b]). y)(φ(y) − ψ(y))dy| ≤ ≤ |λ| sup ≤ |λ| unde. SPATII METRICE. ψ ∈ C([a. Fie aplicatia ¸ ın ¸ ¸ U : C([a. b]) → C([a. Definim nucleele iterate: K1 (x. b a K(x. U ψ) = sup |(U φ)(x) − (U ψ)(x)| = x∈[a.

Aplicatia s ¸ 1 2 este contractie dac˘ ¸i numai U definit˘ prin (U φ)(x) = λ 0 xyφ(y)dy + x a ¸ as dac˘ |λ| < 1. K2 (x..... y)dt.. a = 0..... b = 1. 3−λ .. y) = ˆ general.2.. K(x. K(x. ¸ Solutie ¸ Cu notatiile din exercitiul precedent. y. ˆ acest caz. y)dt. ¸ ¸ K : [0. y) = K(x. y) rezolventa ecuatiei.. y. 1] → R... 25. λ) = n≥0 xy = 3xy . y) = K3 (x..... ˆ acest caz. y) = 1 0 K(x. y.. 1] × [0. Kn = In 1 3n−1 1 2 1 xt ydt = 2 xy. ... Rezult˘: a λ 3 n R(x. atunci: ¸ b a ξ(x) = f (x) + λ R(x. λ)f (y)dy. t)Kn−1 (t. f (x) = x2 ¸i K ∞ = 1.. λ) = n≥0 λn Kn+1 (x.... s˘ se a a ¸ s ın a rezolve ecuatia.. y) = b a b a 47 K(x.. b]. t)K1 (t... t)K1 (t... y)dt = 1 0 1 0 1 xt2 ydt = xy. t)K2 (t. nucleele iterate sunt: a In K1 (x. TEOREMA CONTRACTIEI ¸ K2 (x. y) = xy. ∀x ∈ [a. y)dt.. Kn (x.. y) = xy. y) = b a K(x. solutia ecuatiei Fredholm este: ¸ ¸ ¸ ξ(x) = f (x) + n≥1 λn b a Kn (x...... Fie R(x.3. y)f (y)dy. 3 K3 (x. 3 3 xy.. S˘ se determine λ ∈ R astfel ˆ at ecuatiei a ıncˆ ¸ φ(x) = λ 1 0 xyφ(y)dy + x2 s˘ i se poat˘ aplica metoda aproximatiilor succesive ¸i. Cu aceste notatii..

s ¸ 27. s ¸ Solutie ¸ 1 f (x) = Fie f (x) = xp − a ¸i g(x) = x − s (p − 1)x + ax1−p . ∀x > 1 − ax−p < p p p a . S˘ se aplice metoda lui Newton pentru a s a √ construi un ¸ir al aproximatiilor succesive pentru p a. ∀x ∈ [a. x0 . b] → R o functie de dou˘ ori derivabil˘ astfel s ¸ a a ˆ at f (x) = 0. Metoda lui Newton Fie a. Intr-adev˘r. SPATII METRICE. a ıncˆ 2. Aplicatia g ¸ f (x) p√ este contractie pe un interval care contine p a: ¸ ¸ |g (x)| = p−1 p−1 < 1 .48 CAPITOLUL 2. S˘ se studieze continuitatea in zero functiei a ¸ f (x) = . Metoda lui Newton aproximeaz˘ ξ cu ¸irul aproximatiilor suca s ¸ f (x) cesive generat de contractia g(x) = x − ¸ . pentru a construi un ¸ir al aproximatiilor succesive. b]. b]. 1] 1.4 Functii continue ¸ 1 x[ x ]. CONTINUITATE ¸ ¸i deci solutia (unic˘) a ecuatiei este s ¸ a ¸ ξ(x) = x2 + λ 1 0 3xy 2 3λ y dy = x2 + x. ∀x ∈ [a. a f (xn−1 ) atunci ¸irul aproximatiilor succesive este xn = xn−1 − s ¸ . S˘ se g˘seasc˘ o conditie a a a ¸ f (x) suficient˘ pentru a se putea aplica metoda aproximatiilor succesive ¸i s˘ se a ¸ s a interpreteze geometric metoda. 2 In concluzie. f (xn−1 )) cu axa Ox. s˘ fie ales astfel ˆ at x0 > 2 . trebuie ca s ¸ p a primul termen. Fie a > 0 ¸i p ∈ N . Geometric. Presupunem c˘ ecuatia f (x) = 0 are o solutie incˆ a ¸ ¸ ξ ∈ [a. f (xn−1 ) xn este abscisa punctului de intersectie al tangentei la graficul functiei f ¸ ¸ ˆ ˆ punctul (xn−1 . Solutie ¸ Conditia |g (x)| ≤ k < 1 (pentru ca g s˘ fie contractie) este echivalent˘ cu ¸ a ¸ a 2 . ecuatia tangentei este ın a ¸ y − f (xn−1 ) = f (xn−1 )(x − xn−1 ) ¸i pentru y = 0 se obtine xn . b ∈ R ¸i fie f : [a. Dac˘ aceast˘ conditie este ˆ |f (x)f (x)| < k(f (x)) a a ¸ ındeplinit˘. x=0 28. b]. 3−λ 4(3 − λ) 26. x ∈ (0.

1] → R. [a] este partea ˆ ıntreag˘ a num˘rului a ∈ R. FUNCTII CONTINUE ¸ unde. Atunci a s ıncˆ |f (xn ) − f (yn )| → 0 (deoarece lim f (xn ) = lim f (yn ) = 1). ¸ s Solutie ¸ Functia f nu este uniform continu˘: fie xn = e−n ¸i yn = e−2n . Fie f : R → R. deci pe orice interval compact [a. dar nπ 2 + 2nπ |f (xn ) − f (yn )| → 1 = 0. S˘ se demonstreze c˘ f nu este a a x uniform continu˘. Atunci |xn − yn | → 0. y ∈ [1. deci f este n→∞ n→∞ uniform continu˘ pe R. Fie (X. Fie f : (0. Consider˘m multimile: a ¸ A = {x ∈ X | f (x) < a} . f (x) = sin . b] ⊂ R este ¸i ¸ a s uniform continu˘. ∀ x ∈ (0. Fie f : (0. g(x) = ln x. a a a Solutie ¸ Functia f este continu˘. f (x) = ln x ¸i g : [1. (aplicˆnd teorema lui Lagrange): a a x≥1 |g(x) − g(y) ≤ |x − y|. d) un spatiu metric. ∀x. x = 0 S˘ se demonstreze c˘ f este uniform continu˘ pe R. dar |f (xn ) − f (yn )| → ∞. 1] → R. x = 0 0. x x 49 rezult˘ c˘ functia f este continu˘ ˆ 0.2. S˘ se s a studieze uniform continuitatea functiilor f ¸i g. 31. Fie xn → ∞ ¸i yn → ∞ astfel ˆ at |xn − yn | → 0. a a Solutie ¸ Din dubla inegalitate: x 1 1 − 1 < f (x) ≤ x . fie f : X → R o aplicatie continu˘ ¸i fie ¸ ¸ as a ∈ R. 1]. rezult˘. Functia g este uniform continu˘: ¸ a din inegalitatea sup |g (x)| ≤ 1. 32. a a ¸ a ın 29. a Solutie ¸ 1 1 Fie xn = ¸i yn = π s . f (x) = 1 x sin x . a 1 30. ∞) → R. ∞).4. Atunci ¸ a s |xn − yn | → 0.

prin absurd. 1) ? a ¸ s ın Solutie ¸ Fie X = [0. Solutie ¸ A = f −1 ((−∞. cu distanta euclidian˘ indus˘ din R2 (se poate lua ¸i metrica ”lungimea ¸ a a s arcului”. a]). Dar (0. B = f −1 ((−∞. CONTINUITATE ¸ B = {x ∈ X |f (x) ≤ a} D = {x ∈ X | f (x) = a}. restrictia ¸ a ın ¸ g este continu˘. S˘ presupunem. s ın ¸ 34. SPATII METRICE. dar imaginea sa prin functia f −1 : ın ¸   f −1 1 1 1 − 2. atunci imaginea oric˘rui a ¸ a a a 1 1 1 − n2 . 1) ˆ (0. 1) cu metrica indus˘ din R ¸i Y = (0. − n ¸ir convergent din Y ar fi un ¸ir convergent ˆ X. 1)) = (0. Fie a = f (0) ¸i fie g restrictia lui f la (0. a) ¸ este deschis˘. 33. 2π) cu distanta uzual˘ indus˘ din R. 1)) s˘ fie multime conex˘ ˆ Y . iar multimile (−∞. Fie functia: a ¸ a ¸ f : X → Y. Exist˘ functii continue ¸i bijective de la [0. 1).− n n = 2π − arctg  1 n 1− 1 n2  nu este ¸ir convergent ˆ X. sin t). 1) cu aceea¸i meta s s ric˘. D = f −1 ({a}). altfel ar trebui ca 2π ∈ X. care este echivalent˘ cu distanta euclidian˘). a] ¸i {a} sunt ˆ a ¸ s ınchise. a a ¸ a ın contradictie. iar B ¸i D sunt multimi a a ¸ a s ¸ ˆ ınchise. 1). f (t) = (cos t. bijectiv˘ avˆnd inversa disa a ¸ a a a continu˘. c˘ ar exista o functie continu˘ ¸i bia a a ¸ a s jectiv˘ f : X → Y . S˘ se demonstreze c˘ A este multime deschis˘. a Solutie ¸ Fie X = [0. multimea (−∞. y) ∈ R2 | x2 + y 2 = 1}. contradictie. ¸ . a) ∪ (a. deci ar trebui ca g((0. Atunci f este continu˘ (deoarece componentele sunt continue) ¸i bijectiv˘.50 CAPITOLUL 2. 0) ˆ Y . a s a Dac˘ functia invers˘ f −1 : Y → X ar fi continu˘. 1) este multime conex˘ ˆ X. a)). S˘ se construiasc˘ o functie continu˘. Fie cercul unitate ¸ a a Y = {(x. atunci a s ¸ g((0. Sirul s s ın ¸ converge la (1.

x2 +y 2 (x. totu¸i limita nu exist˘. 0). 0) x y = 0. n2 ) → (0. 0) 0. x = ρ cos ϕ.4. FUNCTII CONTINUE ¸ 51 S˘ se studieze continuitatea urm˘toarelor functii ˆ origine a a ¸ ın (exercitiile 35-47): ¸ 35. y = ρ sin ϕ. ¸ a 36.0) x +y functia este continu˘.0) ceea ce arat˘ c˘ limita ˆ (0. (x.0) lim f (x. (x. y) = (0. yn ) a 2 x→0 1 1 fie (xn . y) = 0. y) = xy ρ2 sin ϕ · cos ϕ = lim = sin ϕ · cos ϕ. (x. f (x. y) = (0. ρ→0 ρ2 (x. 0) nu exist˘. 0) Atunci 1 1 = ( n . Se observ˘ c˘ de¸i lim f (x.0) x2 + y 2 lim (x. deci functia nu este continu˘ ˆ a a ın a ¸ a ın origine. . x2 +y 2 (x. y) = Solutie ¸ lim f (x. f (x. y) = (0. f (x. 0) 0. y) = (0. x2 +y 2 38. 0) 0. 0) Solutie ¸ lim f (x. 0). Dac˘ (xn . y) = (0.2. y) = Solutie ¸ x2 y lim a 4 2 nu exist˘: (x. y) = (0. atunci f (xn . y) = 1 (x2 + y 2 ) sin xy . (x. (x.0) x +y f (xn . 0) Solutie ¸ Trecˆnd la coordonate polare. y) nu exist˘.y)→(0.0) 39.y)→(0.0) x2 y . a (x. y) = (x. ∀m ∈ R. 0) 0. y) = (x. f (x. yn ) = ( n . yn ) → 1 . deoarece | x2 +y2 | ≤ |x|. y) = xy .y)→(0. mx) = 0. a a s s a x2 −y 2 . yn ) → 0. (x. obtinem: a ¸ lim f (x. 0) Solutie ¸ 1 Din inegalitatea (x2 + y 2 ) sin xy ≤ x2 + y 2 rezult˘ a (x. y) = (0. 37. Rezult˘ c˘ a a 2 x2 y lim 2 2 (x. x2 y . y) = (0.y)→(0.y)→(0. y) = (0. y) = (0. n ) → (0.y)→(0. f (x.y)→(0. 0) 0. x4 +y 2 (x.

y)→(0. atunci a f (xn .y)→(0.0)   − 1 x2 − 2 y 2 +e x2 ye . (x. 0) Solutie ¸ 1 1 lim f (x. SPATII METRICE. (x. 0). 0) 0. yn ) = ( √ln n .0) lim · x3 y 2 = 0. y) = (0. (x. f (x. 0) 1 f (xn .0) 1 xy y sin xx +y2 . 0) x2 y 2 +1−1 x2 +y 2 √ f (x.y)→(0. 41.0) lim lim = x2 y 2 = 0. yn ) → 0.y)→(0. y) = 0. ¸ a  √  x2 ·y 2 +1−1 43. y) = (0.y)→(0. y) = (0. f (x. ¸ a    40. y) = (0. yn ) = ( √ln n . y) =   √ x2 +y2  x2 +y 2 +1−1 . dac˘ (xn .52 CAPITOLUL 2.0) = 2. 0) 2 0. (x. y) = (0. y) = = (x.0) (x2 + y 2 )( x2 y 2 + 1 + 1) lim .y)→(0. (x. x2 + y 2 deci functia este continu˘. ¸ a 42. y) = (0. (x. y) = (x. y) = (0. y) = Solutie ¸ (x. f (x. CONTINUITATE ¸ deci functia este continu˘.y)→(0. (x. n ) → (0. yn ) → .y)→(0. 0) 0. (x. n2 ) → (0. 0).0)  x2 +y 2 . y) = (0. 0) y sin xx +y2 2 x3 y 2 x2 +y 2 3 2 3 2 lim f (x. 2 1 1 iar dac˘ (xn . y) nu exist˘. atunci a a (x.0) (x. deci functia nu este continu˘. deoarece x2 + y 2 x3 y 2 ≤ |x3 |. 0) lim √ x2 +y 2 x2 +y 2 +1−1 Solutie ¸ lim f (x. y) = Solutie ¸ (x. (x. f (x. y) = (x.

y)→(0.0) lim (1 + x2 y 2 ) = − x2 y 2 x2 +y 2 = (x. 0.0) functia este continu˘. z) = √ xz x2 +y 2 . (x. y.z)→(0. y) = (0. ρ→0 ρ2 (x. 0) lim f (x. (x. (x. analiz˘m mai ˆ ai cazul zo = 0. x2 +y 2 +z 2 (x. ¸ a 46. 0) 0. a ıntˆ Folosind coordonate cilindrice.y. y. z) ∈ Oz 0.y)→(0. y) = (0.2. ¸ a  1  e− x2 +y2 . 0) 44.4. z) = (0. z) = x2 . y. y = ρ sin ϕ.0. y) = Solutie ¸ (x. z) = (0.0) lim (1 + x y ) 2 2 1 x2 y 2 = 1. 0. ∀n ∈ N . y) = (0. zo ) ∈ Oz. 0. y) = 0. y = ρ sin θ sin ϕ. f (x. ¸ a 45. (x. x=y=0 Solutie ¸ Fie (0. . y) = (x. z) = lim ρ2 (sin2 θ cos2 ϕ) = sin2 θ cos2 ϕ. f (x.0) deci limita nu exist˘. rezult˘ a (x. z = z. y. x = ρ cos ϕ. 0) 0. deci functia nu este continu˘. obtinem ¸ lim f (x. FUNCTII CONTINUE ¸ deci functia este continu˘. z = ρ cos θ. a 47. (x.y)→(0. y) = x4 +y 4  53 0. y) = (0. 0) − 1 x2 +y 2 lim f (x.0) (1 + x2 y 2 ) − 1 x2 +y 2 . 0) Solutie ¸ Folosind coordonatele sferice: x = ρ sin θ cos ϕ. y. y. deci Solutie ¸ Folosind limita lim t→0+ e− t tn 1 = 0. f (x. f (x.y)→(0. (x.

atunci: s Fx0 (αf + βg) = αf (x0 ) + βg(x0 ) = αFx0 (f ) + βFx0 (g). y. b]. b] → R.0) lim f (x. b.z)→(0. pe spatiul functiilor continue. a Dac˘ zo = 0. z) = ρ cos ϕ · z = zo cos ϕ. b] → R.. F (f ) = k=1 ck f (tk ) este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘. b] ¸i α. cn ∈ R. .z)→(0. . din inegalitatea a |f (x.5 Spatii normate ¸i operatori liniari ¸ s ∞) 48. y. y.z)→(0. a. Fie x0 ∈ [a. z) = 0.zo ) lim deci limita nu exist˘. ¸ a a Pentru orice f ∈ C[a. (C[a.0. t2 ..54 obtinem ¸ CAPITOLUL 2. g ∈ C[a. aplicatia: ¸ n F : C[a.zo ) lim f (x. c2 . b]. ˆ plus: ¸ a as a In n F = k=1 |ck |.. deci functia este continu˘ ˆ origine. Solutie ¸ a. ¸ ¸ consider˘m aplicatia (numit˘ evaluarea ˆ punctul x0 ): a ¸ a ın Fx0 : C[a. s˘ se demonstreze c˘ pentru orice t1 .0. ¸ a ın 2. z)| ≤ |z|. CONTINUITATE ¸ (x. Fx0 (f ) = f (x0 ).. rezult˘ a (x. Mai general. b]. SPATII METRICE. S˘ se demonstreze c˘ Fx0 este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ ¸i s˘ se calculeze a a ¸ a as as a norma Fx0 .. tn ∈ [a. Fie f. avem: |Fx0 (f )| = |f (x0 )| ≤ f ∞. ρ (ρ.y. β ∈ R. b] ¸i orice a a s c1 .y. . deci Fx0 este functional˘ liniar˘..

β ∈ R. Pentru a demonstra inegalitatea invers˘.. ¸ consider˘m aplicatia a ¸ ∞) al functiilor continue (reale) ¸ b J : C[a. b] → R. Evident. t2 . tk+1 ) a ın functia este liniar˘. ¸ a s ¸ a ck ¸ Notˆnd uk = |ck | . b] functia h este constant˘. b]. b]. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 55 deci Fx0 este continu˘ ¸i Fx0 ≤ 1. iar pe intervalele [a. consider˘m functia h : [a. liniaritatea: a n n F (αf + βg) = k=1 ck αf (tk ) + k=1 ck βg(tk ) = = αF (f ) + βF (g) ∀ f. b]. . t1 ) ¸i (tn . a ¸ a b.. ≤ k=1 |ck f (tk )| ≤ k=1 ∀ f ∈ C[a. x ∈ [a.. . rezult˘ continuitatea lui F ¸i inegalitatea: a s n F ≤ k=1 |ck |. 2. b] → R. atunci |Fx0 (1)| = 1. as Dac˘ 1 este functia constant˘ 1. Pe spatiul Banach (C[a. deci Fx0 = 1. din definitie rezult˘ functia h este continu˘ ¸i ¸ a ¸ as n n 1.5. ∀α. deci: F n ck ≥ |F (h)| = ck h(tk ) = = |ck |. t1 ) un . .2.. x = tk u1 . ¸ 49. tk+1 ) tk+1 h ∞= Evident. J(f ) = a f (t)dt. pe fiecare interval (tk .. a a ¸ definit˘ astfel: ˆ punctele tk ia valorile sgn(ck ). x ∈ (tn . ∀ k ∈ {1. tn sunt alese cresc˘tor. n} ¸i c˘ punctele a s a t1 .. x ∈ (tk . ck |ck | k=1 k=1 k=1 ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. g ∈ C[a. se poate presupune c˘ ck = 0. Din inegalitatea: |F (f )| = k=1 n n n ck f (tk ) ≤ |ck | f ∞. b] u t −uk+1 t x + k k+1 −tk k . functia h este: a      h(x) =    uk+1 −uk  tk+1 −tk u k . a.

Jϕ (f ) = este o functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ si ¸ a as a Jϕ = b a b a ϕ(t) f (t) dt |ϕ(t)| dt.. Atunci a 1 ∞ = 1 ¸i deci: s J ≥ |J(1)| = b − a. b] dup˘ a ¸ a cum urmeaz˘. a as Pentru a demonstra inegalitatea invers˘. fie ε > 0. fie 1(t) = 1. b] → R. Liniaritatea este o consecint˘ direct˘ a propriet˘¸ilor integralei Riemann. CONTINUITATE ¸ S˘ se demonstreze c˘ J este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ ¸i apoi s˘ se a a ¸ a a s a s a calculeze norma sa. b] . astfel ˆ at ıncˆ max |ϕ(tk ) − ϕ(tk−1 )| < ε. b]. SPATII METRICE. Liniaritatea este evident˘. Pentru a demonstra inegalitatea invers˘ construim o functie g ∈ C[a. ¸a a at Pentru orice f ∈ C[a. a s a = t0 < t1 < t2 < . Din inegalitatea de mai sus rezult˘ ¸i J ≤ b − a. 1]. b.. k=1 n . a b. < tn = b. arbitrar fixat ¸i fie o diviziune a intervalului [a. b] → R aplicatia: ¸ a ¸ Jϕ : C[a. ∀t ∈ [0. avem: |J(f )| = b a b a f (t) dt ≤ ≤ |f (t)|dt ≤ (b − a)· f ∞. deci J este continu˘. Mai general. Rezult˘ J = b − a. pentru orice functie continu˘ ϕ : [a. din inegalitatea: a |Jϕ (f )| = b a ϕ(t)f (t) dt ≤ b a |ϕ(t)f (t)| dt ≤ f b ∞ a |ϕ(t)| dt rezult˘ continuitatea ¸i inegalitatea: a s Jϕ ≤ b a |ϕ(t)| dt.56 CAPITOLUL 2. Solutie ¸ a.

∀ i = 1. deci: ¸ as Jϕ ≥ |Jϕ (g)| = r s = j=1 ∆j r ϕ(t) g(t) dt + k=1 ∆k s ϕ(t) g(t) dt ≥ ≥ j=1 ∆j b a |ϕ(t)| dt − k=1 ∆k s |ϕ(t)| dt = = |ϕ(t)| dt − 2 b a k=1 ∆k |ϕ(t)| dt > > |ϕ(t)| dt − 2ε (b − a). ∆s ). S˘ consider˘m pe C 1 [a. b a |ϕ(t)| dt. ∆2 . rezult˘ inegalitatea: a Jϕ ≥ ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. a a a at ¸ ˆ artim intervalele diviziunii ˆ dou˘ grupe: Imp˘ ¸ ın a ˆ prima grup˘ consider˘m intervalele (notate ∆1 . 2. b] → C[a. b]. b]. r. a ın a se vedea exercitiul anterior). ¸ 50. a a S˘ se demonstreze c˘ aplicatia de derivare a a ¸ D : C 1 [a.. ..2. functia g este continu˘ ¸i g ∞ ≤ 1. . ∆r ) pe care functia ın a a ¸ ϕ nu se anuleaz˘ (nu schimb˘ semnul). b]... D(f ) = f . Fie C 1 [a.. ii. atunci a a g(a) = 0 . Evident..5. ın Definim functia g pe fiecare interval al diviziunii urmˆnd urm˘toarele reguli: ¸ a a i. b] norma supremum: f ∞ = supx∈[a. ∀ t ∈ ∆i . g(t) = sgn(ϕ(t)). Pentru ε → 0. a a ˆ grupa a doua. b] spatiul vectorial al functiilor de clas˘ C 1 definite pe ¸ ¸ a intervalul compact [a. (se pot da formule concrete. (repectiv g(b) = 0). ∆2 . . celelalte intervale (notate ∆1 . a. dac˘ a sau b este extremitate a unui interval din a doua grup˘... ¸ iii. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 57 Aceast˘ alegere a diviziunii este posibil˘ datorit˘ continuit˘¸ii functiei ϕ.. g(t) este liniar˘ ˆ restul punctelor din [a. .b] |f (x)|.

notat˘ ˆ continuare (pe spatiul R ¸ a a a ın 2 ). S˘ consider˘m acum pe spatiul C 1 [a... Liniaritatea este evident˘. atunci fn ∞ = n a s ¸i deci fn → 0 ˆ spatiul normat C 1 [a.. din inegalitatea: D(f ) ∞ = f ∞ ≤ f ∞ + f ∞ = f rezult˘ c˘ D este operator continuu. s ın ¸ s ∞ . Fie f ∈ C 1 [a. en } baza canonic˘ ˆ Rn ¸i fie: ın ¸ a ın s K = max{ T e1 Pentru orice vector x = n j=1 xj ej 2. ca de obicei. s ¸ ¸ C[a.. |xi | ≤ x ∀ i = 1. au loc inegalit˘¸ile: at 2.. Evident. b]. .. mai sus r˘mˆne adev˘rat˘ ¸i pe spatiul C a a a as ¸ . CONTINUITATE ¸ este operator liniar dar nu este ¸i continuu.58 CAPITOLUL 2. . Solutie ¸ Fie T ca ˆ enunt. Fie ¸irul fn (x) = n sin nx. b]. deci operatorul T este continuu ¸i T ≤ nK. este considerat˘. e2 . norma supremum. fie {e1 . . a a 51. ın b. a b. T e2 2 . T en 2 }.. n.. SPATII METRICE. ∈ Rn . 2. ∀x ∈ Rn . Solutie ¸ 1 1 a. dar ¸irul D(fn ) = fn nu converge (la 0) ˆ C[a. Pe spatiul functiilor continue. demonstratia de s ¸ n. b] norma: a a ¸ f = f ∞ + f ∞ . rezult˘: s a  n  Tx n 2= T j=1 xj ej  2= xj T ej 2 ≤ ≤ j=1 |xj | T ej 2 ≤ nK x 2. S˘ se demonstreze c˘ orice operator liniar T : Rn → Rn este continuu a a n este considerat˘ norma euclidian˘. S˘ se demostreze c˘ aplicatia de derivare D este ˆ acest caz operator cona a ¸ ın tinuu. b]. De aici ¸i din inegalitatea triunghiului.. b].

Fie λ0 ∈ [a. a a Prin definitie. a se vedea sectiunea teoretic˘ a acestui capitol).b] ∞= 1 ¸i deci: s sup |x| = |b|. ∀f ∈ C[a. Pentru orice f. din ¸ a egalitatea: ((λ0 I − M )(f ))(x) = (λ0 − x)f (x). b] ⊆ σ(M ). avem: s (M (αf + βg)) (x) = x(αf + βg)(x) = = αxf (x) + βxg(x) = (αM f + βM g)(x). conform teoremei lui Banach. ∀ x ∈ [a. atunci 1 a ¸ a M ≥ M1 ∞= x∈[a. b] demonstr˘m In a incluziunea echivalent˘: C \ [a. b]. ¸ a ımultire ¸ ∞ ) consider˘m operatorul (de ˆ cu variabila independent˘): a (M f )(x) = xf (x). λ ∈ σ(M ) dac˘ ¸i numai dac˘ operatorul λI − M nu este ¸ a s a inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv. ∀ x ∈ [a. b].b] f ∞. b]. b]. ˆ locul incluziunii inverse σ(M ) ⊆ [a. β ∈ C. atunci functia a ¸ ϕ : [a. Fie λ0 ∈ [a. b]. a.2. b]. b] ⊆ C \ σ(M ). b] prin dubl˘ incluziune. S˘ se demonstreze c˘ M este liniar ¸i continuu ¸i a a s s b. ∀f ∈ C[a. ∀ x ∈ [a. deci M este continuu ¸i ˆ plus M ≤ |b|. c. Demonstr˘m egalitatea σ(M ) = [a. g ∈ C[a. ϕ0 (x) = 1 λ0 − x . ∀ f ∈ C[a. b]. a a ¸ a Solutie ¸ a. deci M = |b|. b. b] ¸i α.5. b]. b]. b]. deci M este liniar. b] rezult˘ c˘ operatorul λ0 I − M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este: a a Im(λ0 I − M ) = {f ∈ C[a. sup |xf (x)| ≤ |b| x∈[a. deci [a. Continuitatea: Mf ∞= M = |b|. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 59 52. S˘ se demonstreze c˘ multimea valorilor proprii este vid˘: σp (M ) = ∅. S˘ se demonstreze c˘ spectrul lui M este : a a σ(M ) = [a. s ın Notˆnd cu 1 functia constant˘ 1. b] → C. ∀x ∈ [a. b]. b] | f (λ0 ) = 0} = C[a. Operatorul de ˆ ınmultire cu variabila independent˘ ¸ a Pe spatiul Banach complex (C[a.

Fie φ ∈ C[a. 53. c. rezult˘ ¸i f (λ0 ) = 0. operatorul S ∈ L(C[a. ϕ0 deci operatorul λ0 I − M este inversabil ¸i (λ0 I − M )−1 = S. deci f (x) = 0. ˆ concluzie.60 CAPITOLUL 2. Continuitatea a aa a rezult˘ din inegalitatea: a Sf ∞= x∈[a. in ¸ a as concluzie. ∀ x ∈ J. b]. b]. au loc egalit˘¸ile: In ın at (λ0 I − M )Sf = (S(λ0 I − M ))f = ϕ0 1 f = f. b]}. b]). ceea ce demons streaz˘ c˘ λ0 ∈ σ(M ). Spectrul lui Mφ coincide cu imaginea functiei φ: ¸ σ(Mφ ) = {φ(x) | x ∈ [a. b] → C[a. b] ¸i a a s fie operatorul (de ˆ ınmultire cu functia φ): ¸ ¸ Mφ : C[a. a a c. b] → C[a.b] sup |ϕ0 (x)f (x)| ≤ ϕ0 ∞ f ∞. De aici rezult˘ a f (x) = 0. λ0 I − M este injectiv. operatorul λI − M este injectiv. vom ar˘ta c˘ pentru orice a a a λ ∈ [a. b] ¸i fie f ∈ C[a. Pentru a demonstra c˘ M nu are valori proprii. Consider˘m operatorul: a 1 f (x). a. rezult˘: ıncˆ a (λ0 − x)f (x) = 0. Functia f fiind continu˘. b] astfel ˆ at φ(x) = c. b]. Operatorul Mφ are valori proprii dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ intervale a s a a ˆ acest caz c este (nedegenerate) J ⊆ [a. b]. Mφ f = φ f. λ0 − x S : C[a. deci as a ∞. b] s astfel ˆ at (λ0 I − M )f = 0. (Sf )(x) = ϕ0 (x)f (x) = Se demonstreaz˘ f˘r˘ dificultate c˘ S este operator liniar. Fie λ0 ∈ [a. b]. ∀ f ∈ C[a. SPATII METRICE. ∀ f ∈ C[a. Operatorul de ˆ ınmultire ¸ Exemplul anterior se poate generaliza dup˘ cum urmeaz˘. . b]. ∀ x ∈ [a. ˆ plus. b]. b] \ {λ0 }. b]. CONTINUITATE ¸ ϕ0 ∞< este corect definit˘ ¸i continu˘. ∀ x ∈ [a. ∀x ∈ [a. Mφ = φ ∞. S˘ se arate c˘ Mφ este operator liniar ¸i continuu ¸i a a s s b. In ıncˆ valoare proprie a lui Mφ . ∀ x ∈ [a.

∀x ∈ [a. Continuitatea operatorului Mϕ0 se poate ar˘ta direct. b] a a a astfel ˆ at φ(x0 ) = λ0 . din inegalitatea: a Mφ f ∞= 61 sup |φ(x)f (x)| ≤ φ x∈[a. deci operatorul λ0 I −Mφ este injectiv. a ¸ a atunci. atunci exist˘ x0 ∈ [a. Rezult˘ c˘ operatorul λ0 I − Mφ este ina s a a a versabil. consider˘m o functie neidentic nul˘ f0 ∈ C[a. atunci. ∀ x ∈ [a. dar este ¸i o consecint˘ a s ¸a a teoremei lui Banach (a se vedea sectiunea teoretic˘). b]. Atunci f0 este vector propriu asociat valorii ıncˆ proprii c: ((cI − Mφ )f0 )(x) = 0. fie λ0 ∈ A. Fie A = {φ(x) | x ∈ [a. ¸ b. ∀ f ∈ C[a. ∀ x ∈ J. Se poate demonstra c˘ pro¸ a priet˘¸ile demonstrate mai sus sunt adev˘rate ¸i ˆ acest caz. Demonstr˘m c˘ c este valoare proprie a lui ıncˆ a a Mφ . SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ Solutie ¸ a. ∀ x ∈ [a. b] astfel a ¸ a ˆ at f0 (x) = 0.5. rezult˘ continuitatea ¸i Mφ ≤ φ ∞ . b] → C. Demonstr˘m egalitatea a σ(Mφ ) = A prin dubl˘ incluziune. De exemplu. de aici rezult˘ c˘ operatorul λ0 I − Mφ nu este ıncˆ a a surjectiv deoarece imaginea sa este: Im(λ0 I − Mφ ) = {f ∈ C[a. inversul s˘u fiind operatorul de ˆ a ınmultire cu functia ϕ0 : ¸ ¸ (λ0 I − Mφ )−1 f = Mϕ0 f = ϕ0 f. ¸ s ¸ n este o multime compact˘ ¸i dac˘ φ : D → C este o functie dac˘ D ⊂ R a ¸ as a ¸ continu˘. S˘ presupunem acum c˘ exist˘ J ⊆ [a. b]. ¸ a c. b] \ J.b] ∞ f ∞.2. at a s ın . din egalitatea (λ0 − φ(x))f (x) = 0. b]. b] cu proprietatea ıncˆ a (λ0 I − Mφ )f = 0. deci λ0 a nu este valoare proprie pentru Mφ . b] | f (x0 ) = 0} = C[a. ∀ x ∈ [a. Dac˘ λ0 ∈ A. b] a a a astfel ˆ at φ(x) = c. pentru aceasta. dac˘ functia φ nu este constant˘ pe nici un interval. pe spatiul C(D) al functiilor continue pe D se poate defini a ¸ ¸ operatorul (de ˆ ınmultire cu φ): Mφ f = φf . Inegalitatea invers˘ rezult˘ ca ˆ a s a a ın exercitiul anterior. b]. Operatorul de ˆ ınmultire se poate defini ¸i conditii mai generale. ϕ0 (x) = 1 λ0 − φ(x) este corect definit˘ ¸i continu˘. Pentru a demonstra incluziunea invers˘. Fie λ0 ∈ σ(Mφ ) = A astfel ˆ at exist˘ f ∈ C[a. Liniaritatea este imediat˘. b]} imaginea lui φ. atunci functia a ¸ ϕ0 : [a. b] ¸i din continuitatea lui s f rezult˘ f (x) = 0.

deci TK este liniar. b. t)| dt. ∀ f ∈ C[a. β ∈ R avem: s (TK (αf + β g))(s) = =α b a b a K(s. t)f (t) dt + β b a K(s. t)(αf (t) + β g(t)) dt = K(s. Din inegalitatea de mai sus rezult˘ ¸i inegalitatea as TK ≤ sup b s∈[a. b] s→ b a |K(s. ∀ s ∈ [a.b] a |K(s. . t)f (t) dt. t)f (t) dt ≤ ∞ s∈[a. S˘ se demonstreze c˘ TK este operator liniar ¸i continuu. b]×[a. b] astfel ˆ at: a a s a ıncˆ sup b s∈[a. Operatorul integral Fie K : [a. t)| dt = b a |K(s0 .b] b b a K(s. CONTINUITATE ¸ 54. t)| dt. g ∈ C[a. t)| dt. Aplicatia a a ¸ [a. Pentru orice f.b] a |K(s.b] a |K(s.b] a sup |K(s. Continuitatea operatorului TK rezult˘ din inegalitatea: a TK f ≤ f ∞= sup s∈[a. (TK (f ))(s) = b a K(s. b] → C[a. b]. SPATII METRICE. b]. t)| dt. t)g(t) dt = α(TK f )(s) + β (TK g)(s). Norma operatorului TK este: TK = sup b s∈[a. b]. a a s b. b] → R o functie continu˘ ¸i fie operatorul integral (asociat ¸ as nucleului K) definit prin: TK : C[a. ¸ ¸ a a. Demonstr˘m acum inegalitatea invers˘. b] ¸i α. Solutie ¸ a. Pe spatiul functiilor continue este considerat˘ norma supremum.62 CAPITOLUL 2. t)| dt ∈ R este continu˘ (definit˘ pe un compact) ¸i deci exist˘ s0 ∈ [a.

¸ s n n d. b] astfel ˆ at g ∞ ≤ 1 a a ¸ ıncˆ ¸i s Jφ (g) ≥ Jφ − ε.5. y : Z → C. b Deoarece ε > 0 a fost ales arbitrar. cu proprietatea c˘ pentru orice n ∈ Z seria as a x(n − k)y(k) este convergent˘. ˆ demonstratia egalit˘¸ii de mai sus s-a ar˘tat (a se vedea solutia exercitiului In ¸ at a ¸ ¸ 49.2. Jφ este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ pe C[a. y ∈ 1 (Z). numit convolutia (sau produsul de convolutie) ¸irurilor x ¸i y. ¸ ¸ s s a. ∀m. t)f (t) dt.b) c˘ pentru orice ε > 0. Operatorul de convolutie ¸ Fie dou˘ ¸iruri x. ˆ acest caz se poate defini ¸irul a In s k∈Z x y : Z → C. exist˘ o functie g ∈ C[a. unde. Produsul de convolutie este comutativ ¸i asociativ. fie ¸irul σm (n) = δm . y ∈ a a ¸ ¸i ˆ plus x y 1 ≤ x 1 y 1 s ın c. n ∈ Z. . Deoarece g ≤ 1 avem: TK ≥ TK g ∞≥ (TK g)(s0 ) = −ε = sup b a b K(s0 . t). SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 63 Not˘m φ(t) = K(s0 . b]. a a a ¸ 1 (Z). 55. b] ¸i ¸ ¸ a as a s Jφ = b a |φ(t)| dt = b a |K(s0 . S˘ se demonstreze c˘ pentru orice x.b) a ¸ ın ¸ Jφ (f ) = b a φ(t)f (t) dt = b a K(s0 . δm este simbolul lui s Kronecker. S˘ se demonstreze egalitatea: a (σm x)(n) = x(n − m). t)| dt. Pentru orice m ∈ Z. convolutia x y ∈ 1 (Z). b] cona ¸ sider˘m functionala (ca ˆ exercitiul 49. φ ∈ C[a. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice x. t)| dt. t)| − ε. Pe spatiul Banach C[a.b] a |K(s. Conform exercitiului 49. b. ∀ x ∈ 1 (Z). evident. t)g(t) dt = = Jφ (g) ≥ Jφ s∈[a. rezult˘: a TK = sup s∈[a.b] a |K(s. (x y)(n) = k∈Z x(n − k)y(k). exist˘ convolutia x y.

Fie x. Analog se demonstreaz˘ ¸i asociativitatea. In ¸ 1 (Z) un ¸ir fixat ¸i fie operatorul (de convolutie): e.64 CAPITOLUL 2. pentru orice aa ¸ x ∈ 1 (Z). y ∈ atunci: |(x y)(n)| = n∈Z n∈Z k∈Z x y 1= x(n − k)y(k) ≤ ≤ n∈Z k∈Z |x(n − k)y(k)| =   k∈Z |y(k)| n∈Z |x(n − k)| = = k∈Z |y(k)| m∈Z |x(m)| = x 1 y 1. Fie θ ∈ s s ¸ Cθ : 1 (Z) → 1 (Z). Cθ x = θ x. S˘ se demonstreze c˘ operatorul Cθ este liniar ¸i continuu. σ0 este element neutru pentru convolutie. Pentru orice x. c. SPATII METRICE. atunci. n ∈ Z. comutarea sumelor (ˆ k ¸i n) fiind corect˘ datorit˘ absolut convergentei ın s a a ¸ ambelor serii. atunci: s   |x(n − k)y(k)| ≤ k∈Z k∈Z 1 (Z). L˘s˘m liniaritatea ca exercitiu. a a s Solutie ¸ a. e. Pentru orice x ∈ 1 (Z) ¸i m. avem: s (x y)(n) = k∈Z x(n − k)y(k) = m∈Z x(m)y(n − m) = (y x)(n). CONTINUITATE ¸ ˆ particular. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. Fie θ ∈ 1 (Z). avem: s (σm x)(n) = (x σm )(n) = k∈Z x(n − k)σm (k) = x(n − m). aplicˆnd inegalitatea de la punctul b. fixat. as d. b. y ∈ 1 (Z) ¸i fie n ∈ Z. ¸ . Fie x. avem: a Cθ x 1= θ x 1≤ θ 1 x 1. y ∈ 1 (Z) ¸i n ∈ Z. |x(n − k)| k∈Z |y(k)| = y 1 x 1 .

dintr-un calcul f˘cut mai sus. a deci (I −T )S = I. Fie S ∈ L(X) suma acestei serii ¸i fie ın ¸ s n Sn = k=0 T k ¸irul sumelor partiale asociat. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. are loc inegalitatea: In (I − T )−1 ≤ 1 1− T . deci converge ˆ spatiul L(X). + T n ) = I − T n+1 . deci orice serie (de operatori) absolut conver¸ gent˘ este ¸i convergent˘. deci ˆ as ıntr-adev˘r a −1 . S˘ se demonstreze c˘ I − T este operator inversabil ¸i ıncˆ a a s (I − T )−1 = n≥0 T n. seria converge absolut: n≥0 Tn n≥0 ≤ n≥0 T n = 1 1− T . ˆ plus. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 65 56. rezult˘: S = (I − T ) In a a (I − T )−1 = n≥0 Tn ≤ 1 1− T . atunci: s ¸ (I − T )Sn = (I − T )(I + T + t2 + . Analog se arat˘ ¸i egalitatea S(I −T ) = I. ˆ plus. ) un spatiu Banach ¸i fie T ∈ L(X) un operator astfel ¸ s ˆ at T < 1.2. Dar ¸irul T n+1 converge la O ˆ spatiul L(X): s ın ¸ T n+1 ≤ T n+1 → 0.5. Fie seria a s a T n .. cˆnd n → ∞.. Solutie ¸ Spatiul L(X) este complet. Fie (X. ¸ .

SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸ .66 CAPITOLUL 2.

∀n ≥ N (ε). ∀x ∈ X.1 Notiuni teoretice ¸ Convergent˘ punctual˘ ¸i convergent˘ uniform˘ ¸a as ¸a a Fie (X.Capitolul 3 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ Functii elementare ¸ 3. iar ¸irul fn converge simplu la f . De exemplu. Se spune c˘ f este limita punctual˘ a ¸irului fn . ¸ ın ¸ ¸ a Dac˘ functiile fn sunt continue. a a s Sirul fn este uniform convergent la f dac˘ ¸ a ∀ε > 0. ¸ Sirul fn converge punctual (sau simplu) la f dac˘ ¸ a n→∞ lim (x) = f (x). reciproca fi¸ a a ¸ a ind fals˘. a ¸ s a ˆ general. ¸irul fn converge uniform la f dac˘ ¸i numai a s as dac˘ a lim sup |fn (x) − f (x)| = 0. atunci convergenta uniform˘ coincide cu a ¸ a ¸ a convergenta ˆ spatiul metric al functiilor m˘rginite. d) un spatiu metric. n→∞ x∈X Evident. fn (x) = xn 67 . continuitatea functiei f . ¸irul de functii continue ın ¸ s ¸ fn : [0. ıncˆ ˆ Intr-o formulare echivalent˘. ∃N (ε) > 0 astfel ˆ at |fn (x) − f (x)| < ε. convergenta uniform˘ implic˘ convergenta punctual˘. ∀x ∈ X. (M. d∞ ). a Dac˘ fn sunt functii m˘rginite. fie fn : X → R(C) un ¸ir de functii ¸i fie ¸ s ¸ s f : X → R(C) o functie. nu rezult˘. 1] → R.

as Serii de functii ¸ Fie un : X → R(C) un ¸ir de functii ¸i fie sn = s ¸ s k=1 n un ¸irul sumelor partiale. dar ¸irul derivatelor fn (x) = cos(nx) nu con¸ s verge (nici punctual). n b a f (x)dx. an converge. ∀x ∈ X a a s ıncˆ un converge uniform.68 CAPITOLUL 3. Suma seriei este limita (punctual˘ sau uniform˘) a ¸irului sumelor a a s partiale. atunci seria ¸i seria s Transfer de continuitate Dac˘ un sunt functii continue ¸i seria a ¸ s n n un converge uniform la f . b] → R functii continue. ¸ Criteriul lui Weierstrass de convergent˘ uniform˘ ¸a a Dac˘ exist˘ un ¸ir cu termeni pozitivi an astfel ˆ at |un (x)| ≤ an . SIRURI DE FUNCTII. a Integrare termen cu termen Fie fn . atunci f este derivabil˘ ¸i f = g. S˘ consider˘m ¸irul fn (x) = a a s functia constant˘ 0: ¸ a n→∞ x∈R x ∈ R. 1) a 1 dac˘ x = 1 a converge punctual la functia discontinu˘ f (x) = ¸ a Are loc urm˘torul rezultat: a Transfer de continuitate Dac˘ fn sunt functii continue ¸i ¸irul fn converge uniform la f . atunci functia a ¸ s s ¸ f este continu˘. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 0 dac˘ x ∈ [0. Sirul fn converge uniform la ¸ 1 = 0. Dac˘ ¸irul fn converge a ¸ as punctual la f ¸i dac˘ exist˘ g : [a. ∀ n ∈ N . n lim sup |f (x)| ≤ lim n→∞ Functiile fn sunt derivabile. atunci a n→∞ a lim b fn (x)dx = sin(nx) . f : [a. Seria este uniform convergent˘ dac˘ sn converge unia a form. atunci n . Rezultatul urm˘tor d˘ conditii suficiente ˆ care ¸irul a a ¸ ın s derivatelor converge: Derivare termen cu termen Presupunem c˘ functiile fn sunt derivabile. ¸ Dac˘ fn converge uniform la f . b] → R astfel ˆ at fn converge uniform s a a ıncˆ la g. s ¸ Se spune c˘ seria a n un este punctual (simplu) convergent˘ dac˘ sn este a a punctual convergent.

a a a ¸ ın Teorem˘ (Formula lui Taylor cu restul Lagrange) a Fie f : I → R de clas˘ C n+1 ¸i a ∈ I. ¸ a Integrare ¸i derivare termen cu termen s Se spune c˘ o serie de functii a ¸ fn are proprietatea de integrare termen cu n termen pe intervalul [a.a (x) = f (x) − Tn. pentru orice x ∈ I. Pentru orice a ∈ I definim polinomul Taylor de gradul n ≤ m asociat functiei f ˆ punctul a: ¸ ın Tn. prin definitie.f.a (x) = f (k) (a) (x − a)k .3.f. Formula lui Taylor Fie I ⊆ R un interval deschis ¸i fie f : I → R o functie de clas˘ C m pe s ¸ a I. atunci f este derivabil˘ ¸i f = g. as Trebuie mentionat c˘ ipotezele teoremei de mai sus sunt conditii suficiente ¸ a ¸ (nu ¸i necesare) pentru ca o serie s˘ se poat˘ integra (respectiv deriva) ters a a men cu termen. ¸ Rn. Are loc urm˘torul rezultat: a Fie un : [a.a (x). Polinoamele Taylor de gradul ˆ ai (respectiv de gradul al doilea) se numesc ıntˆ aproximarea liniar˘ (respectiv p˘tratic˘) ale functiei ˆ jurul punctului a. NOTIUNI TEORETICE ¸ 69 functia f este continu˘. s ¸ a. Atunci. Dac˘ seria a un converge uniform la f . b] → R un ¸ir de functii continue. exist˘ a s a . atunci f este integrabila ¸i s b a n n un (x)dx = n b a un (x)dx.1. k! k=0 n Restul de ordin n este. fn are proprietatea de derivare termen fn (x) n cu termen pe multimea D dac˘ ¸ a = n fn (x).f. un converge n b. Dac˘ seria a ¸ a punctual la f ¸i dac˘ exist˘ g : [a. ∀ x ∈ D. Presupunem c˘ functiile un sunt derivabile. b] → R astfel ˆ at s a a ıncˆ n un converge uni- form la g. b] dac˘ a Se spune c˘ o serie de functii a ¸ b a n n fn (x) dx = n b a fn (x)dx.

f. lim x→a (x − a)n 3. b]. Rn. ∀x ∈ [a. Seria Taylor asociat˘ lui f ˆ x0 = 0 se mai nume¸te ¸i serie Mc Laurin. adic˘ f (x) = ¸ a n! n≥0 Serii de puteri Fie (an )n∈N un ¸ir de numere complexe ¸i a ∈ C. n! n=0 Observatii ¸ 1.f. a ¸ ın 2.a (x) + (x − a)n+1 (n+1) f (ξ). a)) astfel ˆ at ıncˆ f (x) = Tn.70 CAPITOLUL 3. Restul de ordin n poate fi scris sub forma integral˘: a Rn. Seria Taylor asociat˘ functiei f ˆ punctul x0 este o serie de puteri. este functia f . . b] ¸i suma ei ın a s f (n) (x0 ) (x − x0 )n . b].f. (n + 1)! Observatii ¸ 1. |f 0 Taylor a lui f ˆ jurul lui x0 este uniform convergent˘ pe [a.f. b). x) (sau (x. Atunci pentru orice x ∈ (a. ∀x ∈ [a. Seria s s nume¸te seria de puteri centrat˘ ˆ a definit˘ de ¸irul an . s ¸ a Pentru orice x0 ∈ I definim seria Taylor asociat˘ functiei f ˆ punctul x0 : a ¸ ın f (n) (x0 ) (x − x0 )n . b]) astfel ˆ at exist˘ M > 0 cu proprietatea c˘ s ıncˆ a a (n) (x)| ≤ M . Restul de ordin n poate fi scris sub forma Peano : ∃ ω : I → R astfel ˆ at lim ω(x) = ω(a) = 0 ¸i ıncˆ s x→a n (x − a) ω(x). a ın s s Teorema de reprezentare a functiilor prin serii Taylor ¸ Fie a < b ¸i fie f ∈ C ∞ ([a. Seria Taylor Fie I ⊆ R un interval deschis ¸i fie f : I → R o functie de clas˘ C ∞ pe I. s a ın a s Formula razei de convergent˘ ¸a ∞ n=0 ∞ ∞ an (z − a)n se Fie seria n=0 an (z − a)n ¸i fie α = lim sup s n n |an |. 2. SIRURI DE FUNCTII.a (x) = 0. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ ξ ∈ (a. seria ∀n ∈ N.a (x) = 1 n! x a f (n+1) (t)(x − t)n dt.a (x) = n! Rn.

atunci seria converge numai pentru z = a. ∀ |z| < 1. R). α ∈ R. ∀ z ∈ C. sin z = (−1)n 2n · z . ∀r ∈ (0. a 3. (2n)! n=0 ∞ ∞ (−1)n · z 2n+1 . ez = 1 · z n . Dac˘ R = 0. atunci seria converge absolut pentru orice z ∈ C. Seria primitivelor an n+1 n=0 seria initial˘ ¸i suma sa este o primitiv˘ a lui S. Derivare ¸i integrare termen cu termen s ∞ Fie n=0 an (z − a)n o serie de puteri ¸i fie S(z) suma sa. se define¸te astfel: ¸a a s 0 dac˘ α = ∞ a ∞ dac˘ α = 0 a R=  1  dac˘ α ∈ (0. ∞ 1 = (−1)n z n . ∀ |z| < 1. = z n . (notat˘ R).(α − n + 1) n 6. s ¸a 1. s ∞ n=1 1. Dac˘ R ∈ (0. n! n≥0 . 1 + z n=0 4. ∀ z ∈ C.3. (2n + 1)! n=0 α(α − 1)(α − 2). ¸ as a Functii elementare 1. (1 + z)α = z . n! n=0 ∞ ∞ 1 2. Seria derivatelor nan (z − a)n−1 are aceeasi raz˘ de convergent˘ cu a ¸a seria initial˘ ¸i suma sa este S (z). ∀z ∈ C. ∀ |z| < 1. ∞). cos z = 5. NOTIUNI TEORETICE ¸ Raza de convergent˘ a seriei date. a 2.. ∞) a α Teorema lui Abel ∞ Fie n=0 71    an (z − a)n o serie de puteri ¸i fie R raza sa de convergent˘. atunci seria este absolut convergent˘ pentru |z −a| < R a a ¸i divergent˘ pentru |z − a| > R. s a 4. Dac˘ R = ∞. ¸ as ∞ (z − a)n+1 are aceeasi raz˘ de convergent˘ cu a ¸a 2. 1 − z n=0 3.1.. Seria este uniform convergent˘ pe orice disc ˆ a ınchis |z−a| ≤ r .

Atunci lim un (x) = lim punctual la f (x) = 0.2 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ S˘ se studieze convergenta punctual˘ ¸i uniform˘ a a ¸ as a urm˘toarelor siruri de functii (exercitiile 1-9): a ¸ ¸ 1. 1] fixat. un (x) = Solutie ¸ n→∞ 1 .n ≥ 0. rezult˘: a n→∞ lim un (x) = lim (xn − x2n ) = 0. n ≥ 0. 1).1) x∈(0. fixat.1) x∈(0. Studiem convergenta uniform˘: ¸ a sup |un (x) − f (x)| = sup |xn − x2n | = un x∈(0.1) x∈(0. un (x) = nx(1 − x)n .72 CAPITOLUL 3. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 3. avem: n→∞ lim un (x) = lim nx(1 − x)n = 0. deci un converge n→∞ nx + 1 1 = 1 si deci un nu converge nx + 1 Fie x > 0. s Studiem acum convergenta uniform˘: ¸ a sup |un (x) − f (x)| = sup |nx(1 − x)n | = un x∈(0. 1] → R . nx + 1 1 = 0. un : [0. 1) → R .1) 1 n+1 1 → . 1] → R . Solutie ¸ Pentru orice x ∈ (0. Evident.1) uniform la f . 2. fixat. n ≥ 0. e deci un nu este uniform convergent. un : [0. un (x) = xn − x2n .1) 1 √ n 2 1 = . Solutie ¸ Pentru orice x ∈ [0. sup |un (x) − f (x)| = sup x∈(0. un : (0. SIRURI DE FUNCTII. 4 . 3. n→∞ deci un converge punctual la f (x) = 0. n→∞ ¸i deci un converge punctual f (x) = 0.

enx + 1 lim un (x) = lim enx − 1 = −1. n→∞ lim un (x) = lim n→∞ x2 + √ 1 = x2 = |x|.0) enx − 1 + 1 = 1. 1 + n(n + 1)x2 . un : (−∞. dar f nu este derivabil˘. un : R → R . enx + 1 deci un nu converge uniform. un (x) = arctg Solutie ¸ Fie x ∈ R. ¸ a a 5.2. atunci: n→∞ n→∞ x . un (x) = Solutie ¸ Fie x < 0. Se observ˘ c˘ pentru orice n ∈ N . fixat. un (x) = Solutie ¸ Fie x ∈ R. 1 + n(n + 1)x2 lim un (x) = lim arctan x = 0. n2 deci un converge punctual f (x) = |x|. 0). 6. n ≥ 0. ∀x ∈ (−∞. un : R → R. √ n + x2 deci un converge uniform la f .3. atunci: n→∞ enx − 1 . ∀x ∈ R. Studiem convergenta uniform˘: ¸ a sup |un (x) − f (x)| = sup = sup x∈R x2 + x∈R x∈R √ 1 − x2 = n2 1 n2 x2 + 1 n2 1 = → 0. fixat. un este a a functie derivabil˘. n→∞ enx + 1 deci un converge punctual la f (x) = −1 . n > 0. Convergenta uniform˘: ¸ a sup x∈(−∞. atunci: x2 + 1 n2 73 . n > 0. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ deci un nu converge uniform.0) |un (x) − f (x)| = sup x∈(−∞. fixat. 0) → R. 4.

∀x ∈ [0. ∀x ∈ R. n deci supremumul este atins ˆ x = √ ın form convergent. n(n+1) (n2 + 1) sin2 Solutie ¸ Folosim inegalitatea sin x ≤ x . un (x) = xn e−nx . ∀x ≥ 0.74 CAPITOLUL 3. Studiind variatia functiei un . Solutie ¸ Fie x ≥ 0. ∞). x ∈ [0. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ deci un converge punctual la f (x) = 0. π ] ¸i obtinem : ¸ 2 s 0 ≤ un (x) ≤ (n2 + 1) sin2 (n2 + 1) sin2 2 π n π n + nx + < √ nx π (n2 + 1) n2 π2 √ < < √ → 0. ∞) → R. deci ¸irul un converge punctual s n→∞ la f (x) = x. x2 + (1 + n(n + 1)x2 )2 ˆ final rezult˘ c˘ un este uniın a a √ π + nx − nx. un : (1. un (x) = nx . un (x) = arctan x 1 + n(n + 1)x2 = 1 − n(n + 1)x2 . 1 + n(n + 1)x2 Functiile un sunt impare deci este suficient s˘ gasim supremumul pe inter¸ a valul (0.1] lim sup |un (x) − f (x)| = lim sup x + x2 2 = lim = 0. Atunci lim un (x) = x. un (x) = 1 . n > 0. 1]. Atunci lim un (x) = 0. 1]. calcul˘m: ¸ a a n→∞ x∈[0. deci ¸irul converge punctual la s n→∞ functia f (x) = 0.1] 1 + n + x n→∞ 2 + n . Convergenta uniform˘: ¸ a x∈R sup |un (x) − f (x)| = sup arctg x∈R x . ∀x ∈ [0. n→∞ n→∞ deci ¸irul este uniform convergent. 1]. 7. 2 n n deci ¸irul un este uniform convergent la 0 . 1+n+x Solutie ¸ Fie x ∈ [0. rezult˘: ¸ ¸ ¸ a n→∞ x≥0 lim sup |un (x)| = lim |un (1)| = lim e−n = 0. fixat. fixat. Pentru a studia convergenta uniform˘. s 9. x ≥ 0. s 8. n→∞ x∈[0. SIRURI DE FUNCTII.

a as Sirul derivatelor nu este punctual convergent: ¸ √ (un (x)) = n cos nx. ∀ x > 0. S˘ se studieze convergenta ¸irurilor un ¸i un a ¸ s s Solutie ¸ Sirul un converge uniform la f (x) = x: ¸ 11. n > 0. n→∞ x+n deci un converge punctual la f (x) = e−x . n+x . n n2 12. un (x) = √ s . n→∞ Solutie ¸ Fie x ≥ 0. n Sirul u2 converge punctual la f 2 (x) = x2 . un (x) = s An = 1 0 ne−x + xe−n . ∞) → R. a ¸ s s Solutie ¸ Din inegalitatea sin nx 1 √ ≤ √ → 0. faptul c˘ supremumul de mai sus se atinge ˆ s a ın x + x2 x = 1 rezult˘ din studiul variatiei functiei x → a ¸ ¸ pe [0. ∀x ≥ 0. n ∈ N si fie x+n un (x)dx.3. 1 . n 2. a sin nx 10. Evalu˘m ˆ continuare a ın n gn (x) = |un (x) − f (x)| = 1 − |e−n − e−x |. n S˘ se studieze convergenta ¸irurilor un ¸i un . 1] (functia ¸ 1+n+x este cresc˘toare). S˘ se studieze convergenta ¸irului un ¸i s˘ se a ¸ s s a calculeze lim An .2. dar nu converge uniform: ¸ n n→∞ x∈R lim sup |u2 (x) − x2 | = lim |2 n n→∞ x 1 + | = ∞. Fie ¸irul un : R → R. n→∞ lim un (x) = lim ne−x + xe−n = e−x . SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 75 deci ¸irul converge uniform. Fie ¸irul un : [0. ∀ n ∈ N ∗ . fixat. ∀n ∈ N ∗ . n n rezult˘ c˘ ¸irul un converge uniform la 0 . un (x) = x + s n→∞ x∈R lim sup |un (x) − x| = lim n→∞ 1 = 0. Fie ¸irul un : R → R.

Aplicˆnd transferul de integrabilitate obtinem: a ¸ lim An = 1 0 n→∞ f (x)dx = 1 0 e−x dx = e−1 . x+n Studiem acum variatia functiei [0. π → R. n).76 CAPITOLUL 3. s s Solutie ¸ ¸ a Sirurile un ¸i un converg simplu la functia constant˘ zero. ∞) atunci: a e−x < e−n ⇒ |e−n − e−x | < e−n ⇒ gn (x) < e−n → 0. (x + n)2 √ 2xe−x 2 este cresc˘toare pe (0. n +4n−n ) ¸i descresc˘toare pe a s a 2 x+n √ 2 ( n +4n−n . ( n2 + 4n + n)2 Deci un converge uniform la f . ∞) → R. deci g(x) ≤ 2xe−x . Fie ¸irul fn : 0. e 13. n]. S˘ se studieze convergenta a ¸ ¸irurilor un ¸i un . ∀ x ∈ [0. Fie un : (0. dar nu converg ¸ s uniform. 1] ¸ ¸ 2xe−x x+n deci functia =2 e−x · (−x2 − nx + n). definit prin relatia de recurent˘: s ¸ ¸a 2 f1 (x) = x. x+n x→ 2xe−x . 14. un (x) = e−nx . Dac˘ x ∈ [0. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Dac˘ x ∈ (n.deci 2 − √ 2n 8n gn (x) ≤ √ · e n2 +4n+n → 0. n] atunci a e−x ≥ e−n ⇒ |e−n − e−x | ≤ |e−n | + |e−x | = = e−n + e−x ≤ 2e−x . fn+1 (x) = sin (fn−1 (x)) . SIRURI DE FUNCTII. .

atunci n→∞ 1 n→∞ lim fn (x) = lim x1+ n = x. S˘ se studieze convergenta uniform˘ pe [0.1] sup |fn (x) − f (x)| = sup x − x1+ n .2. π ) ¸i deci fn este uniform convergent. π ] 2 este cresc˘toare pentru orice n ∈ N ¸i deci supremumul de mai sus este a s π π fn ( 2 ). n→∞ 1 deci fn converge punctual la f (x) = x. a ¸ a s Solutie ¸ a. deci fn+1 este functie cresc˘toare. Studiem acum convergent˘ uniform˘. a e. pentru aceasta.3. Fie 0 ≤ x < y ≤ . S˘ se studieze convergenta uniform˘ a ¸irului derivatelor pe [0. a a a ın a ¸ trebuie calculat sup |fn (x)|. 77 Deci ¸irul fn este punctual convergent. f (x) = lim fn (x). ∞) → R. fn (x) = x1+ n . SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ S˘ se studieze convergenta punctual˘ ¸i uniform˘. presupunem c˘ fk sunt cresc˘toare pentru orice 1 ≤ k ≤ n a a a π ¸i demonstr˘m c˘ fn+1 este cresc˘toare. ∀x ∈ 0. ∀ x ∈ 0. 1]. b. s a. Trecˆnd la limit˘ ˆ relatia de a a ın ¸ 2 recurent˘. S˘ se studieze convergenta uniform˘ pe [1. π fixat. a ¸ as a Solutie ¸ Fie x ∈ 0. ceea ce ˆ ¸ a ıncheie demonstratia. Fie ¸irul fn : [0. calcul˘m: ¸ a a x∈[0. a ¸ a b. Sirul fn ( 2 ) converge la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus c˘ ¸ a s lim fn (x) = 0. deci functia f a ¸ ¸ ¸ este constant˘ zero. Demonstram ˆ continuare c˘ functia fn x∈[0. se obtine: f (x) = sin (f (x)) . ∞). Pentru a studia convergenta uniform˘ pe [0. 1 x∈[0. ∀ n ∈ N ¸i m˘rginit: s a 0 ≤ fn (x) ≤ x. Sirul fn (x) este descresc˘tor: ¸ a 2 fn+1 (x) = sin (fn (x)) ≤ fn (x). atunci: s a a a 2 fn+1 (x) = sin (fn (x)) ≤ sin (fn (y)) = fn+1 (y). S˘ se studieze convergenta punctual˘ a ¸irului derivatelor (acolo unde a ¸ a s exist˘). a ¸ a d. s Fie f : 0. S˘ se studieze convergenta punctual˘. 1]. ∀n ∈ N. Se demonstreaz˘ ¸a ¸ a 2 simplu c˘ singura solutie a ecuatiei t = sin t este t = 0. π → R. 2 n→∞ Demonstratia faptului c˘ fn sunt functii cresc˘toare se face prin inductie: f1 ¸ a ¸ a ¸ este cresc˘toare. fixat. 1]. a ¸ a c. Fie x ≥ 0.1] . π . ¸ 15.

Seria derivatelor: n−x = − n−x ln n converge uniform pe orice inn≥1 n≥1 terval [r. obtinem: ¸ a ¸ sup |fn (x) − f (x)| = sup x x n − 1 = ∞.78 CAPITOLUL 3. fn (x) = 1 + 1 n x n . fixat. pentru orice x ≥ r. Pentru orice x > 0. 1]: supx∈[0. seria converge uniform pe inters valul [r. ∞). x ∈ R. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Studiind variatia functiei de mai sus. avem lim f (0) = 0. Sirul derivatelor nu converge uniform pe [0. Seria este convergent˘ a r n n n n ¸i deci. deci ¸irul fn converge uniform pe [0. rezult˘ c˘ supremumul se atinge ˆ ¸ ¸ a a ın n n x = n+1 . 1 1 1 Fie r > 1. ¸ Un alt argument este faptul c˘ functia limit˘ (a ¸irului derivatelor) nu este a ¸ a s continu˘. Procedˆnd ca mai sus. ∞). 1 n e. rezult˘: a n→∞ x∈[0. a S˘ se studieze convergenta urm˘toarelor serii de functii ¸i s˘ a ¸ a ¸ s a se decid˘ dac˘ se pot deriva termen cu termen (exercitiile 16-22): a a ¸ 16. Solutie ¸ Seria converge punctual dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ (1. Evident. SIRURI DE FUNCTII. x≥1 x≥1 1 d. s ¸ c. conform criteriului lui Weierstrass. se aplic˘ criteriul lui Weierstrass: a n−x ln n ≤ n≥1 n≥1 n−r ln n.1] lim sup |fn (x) − f (x)| = lim n→∞ n n+1 n 1− n n+1 = 0. a a . 1] la functia f . avem: = lim n→∞ 1 n x n = 1 = f (x). n n−x . Ultima serie (numeric˘) este convergent˘. Deci ¸irul derivatelor converge punctual In s n→∞ n pentru orice x ∈ [0. ∞). Sirul nu converge uniform la f pe [1.1] n+1 x n − 1 ≥ 1. avem x ≤ r . ∞). n+1 1 lim f (x) n→∞ n ˆ x = 0. ∀ x ≥ r. ∞) (se compar˘ cu seria as a a lui Riemann).

x ∈ [a. b]. Seria este converSeria are termeni pozitivi ¸i s 2 + (ϕ(x))2 n n2 n n=1 ∞ 1 gent˘. b] . 0 < a < b. a Solutie ¸ ∞ 1 1 1 ≤ 2 . deci a 2 2 2 n≥1 (n + (ϕ(x)) ) seria se poate deriva termen cu termen. a sin nx n cos nx Seria derivatelor = converge uniform pe R (crin 2 2n n≥1 n≥1 teriul lui Weierstrass). |un (x)| = 2n 2 1 este convergent˘ ¸i din criteriul lui Weierstrass rezult˘ c˘ seria as a a Seria 2n n≥1 17. 18. n4 n≥1 Solutie ¸ Din inegalit˘¸ile 0 < a < b ¸i a ≤ x ≤ b rezult˘ (x + n)2 ≤ (b + n)2 ¸i deci at s a s 19.2. b] → R este o functie de clas˘ C 1 ¸ a 2 + (ϕ(x))2 n≥1 n arbitrar˘. deci seria se poate deriva termen cu termen. unde ϕ : [a. n4 n4 n≥1 n≥1 Aplicˆnd criteriul lui Weierstrass. . rezult˘ c˘ seria este uniform convergent˘ a a a a pe [a. Seria derivatelor converge uniform pe [a. (x + n)2 (b + n)2 ≤ . b]. b].∀x ∈ R . 1 . deci seria se poate deriva termen cu termen. deci a a 2 este uniform convergent˘ pe [a. b]. (x + n)2 . 2 n=1 n + (ϕ(x)) −2ϕ(x)ϕ (x) Seria derivatelor este uniform convergent˘ pe [a. sin nx 2n n≥1 este uniform convergent˘ pe R. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ ∞ 79 sin nx . 2n n=1 Solutie ¸ sin nx 1 ≤ n .3. x ∈ R.

∞). a a 21. n (1 + nx)x xn+1 n≥1 Fie r > 1. α > 1. n n−1 nx x n≥1 n≥1 Ultima serie este convergent˘ dac˘ x ∈ (−1. Rezult˘ c˘ seria converge simplu pentru orice x ∈ [0. n nx n n≥1 n≥1 rezult˘ c˘ seria este divergent˘. 1]. a ın ¸ a a Seria converge uniform pe orice interval [α. ∞). ∞). Deci seria initial˘ este simplu convergent˘ pentru x ∈ (1. atunci din inegalitatea: a ln(1 + nx) ln(1 + nx) ≥ . a a Suma seriei este s : [0. 1]. Dac˘ x ∈ (0. SIRURI DE FUNCTII. r > 1. s . din inegalit˘¸ile: at 1 1 . ∞). FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 20. In a as a Seria derivatelor este: ln(1 + nx) 1 − . ≤ n (1 + nx)x (1 + nr)rn n ln(1 + nx) n ≤ n ≤ n .80 CAPITOLUL 3. n+1 (1 + nx)x x r rezult˘ c˘ seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r. ∀ x ∈ [r. 1] → R. x > 0. n≥0 xn (1 − x). 1) (deci x ∈ (1. ∀x ∈ [0. nxn n≥1 Solutie ¸ Aplicˆnd inegalitatea ln(1 + x) ≤ x obtinem a ¸ 1 ln(1 + nx) ≤ . ∞). deoarece ultima serie este divergent˘ (cria a a a teriul necesar). ln(1 + nx) . seria dat˘ converge dac˘ ¸i numai dac˘ x > 1. ∀ x ∈ [r. s(x) = 1. ˆ concluzie. ∞)) ¸i divera a 1 s gent˘ ˆ rest . 1) ¸i s(1) = 0. x ≥ 0. Solutie ¸ Sirul sumelor partiale este ¸ ¸ sn (x) = 1 − xn+1 .

1] (altfel suma seriei ar fi continu˘). ∞) r > 0 (se poate face un rationament asem˘n˘tor cu ¸ a a cel pentru seria initial˘). ∞). SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 81 Seria nu converge uniform pe [0. n k=0 Solutie ¸ Sirul sumelor partiale este sn (x) = ¸ ¸ e−kx = 1 − e−(n+1)x . f (x) = a a ¸ sin nx este n(n + 1) n≥1 continu˘. Convergenta nu ¸ este uniform˘ pe (0. ∀ r < 1. n(n + 1) n≥1 n(n + 1) n≥1 . Seria converge 1 − e−x 1 punctual la functia f (x) = ¸ pentru orice x > 0.3. ∞): n sup x>0 k=0 e−kx − f (x) = sup x>0 e−(n+1)x −e−(n+1)x = ∞.2. = lim x→0 1 − e−x 1 − e−x Seria derivatelor n≥0 −ne−nx are ¸irul sumelor partiale s ¸ (n + 1)e−(n+1)x − ne−(n+2)x − e−x . n≥0 e−nx . dar seria derivatelor converge uniform pe orice ina terval compact [r. Seria derivatelor (nxn−1 − (n + 1)xn ) are ¸irul sumelor partiale s ¸ n≥0 sn (x) = −(n + 1)xn care converge uniform pe orice interval compact [0. seria nu converge 1 − e−x uniform pe (0. 22. r]. Se poate deriva seria termen cu termen ? a Solutie ¸ Seria este uniform convergent˘ (se aplic˘ criteriul lui Weierstrass): a a sin nx 1 ≤ . ¸ a 23. (1 − e−x )2 e−x . S˘ se demonstreze c˘ functia f : R → R. dar a converge uniform pe orice interval [0. (1 − e−x )2 sn (x) = 1 − e−(n+1)x 1 − e−x = Pentru orice x > 0 fixat avem n→∞ lim sn (x) = − deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. x > 0. α]. α < 1.

seria dat˘ converge punctual a ¸i b suma seriei s n2 n n n n x2 + k la functia f (x) = ax2 + b.82 CAPITOLUL 3. Fie x ∈ R. Evident. S˘ se studieze absolut convergenta pentru orice x ∈ R. Seria nu converge absolut pentru nici un x ∈ R deoarece seria n este divergent˘ (se poate compara cu seria armonic˘). aplic˘m criteriul lui Weiera a strass de convergent˘ uniform˘ pentru serii: ¸a a 24. Evident. Este seria uniform convergent˘ pe R? a a b. ∀x ∈ [a. S˘ se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exist˘). Calcul˘m: a k2 k=1 lim sup |f (x) − sn (x)| = lim sup x2 n→∞ x∈R n→∞ x∈R (−1)k − a = ∞. Fie seria de functii ¸ (−1)n (−1)n b2 x2 ≤ 2 . a a c. pentru aceasta. . SIRURI DE FUNCTII. a a x2 Studiem acum convergenta uniform˘ pe intervalul [a. a ¸ c. pentru aceasta. S˘ se studieze convergenta punctual˘ pentru orice x ∈ R ¸i convergenta a ¸ a s ¸ uniform˘ pe orice interval [a. x ∈ R. deci seria dat˘ este punctual convergent˘ pentru orice x ∈ R. Se poate deriva seria termen cu termen ? Solutie ¸ 1 x2 s (−1)n sunt ambele cona. functia f (suma seriei) este continu˘ pe R (de¸i seria nu converge ¸ a s uniform pe R). a a d. b. b]. fie a suma seriei a (−1)n (−1)n . b]. a 2 n n Seria nu este uniform convergent˘ pe R. 2 n n iar seria numeric˘ a 1 este convergent˘. seriile numerice (−1)n 2 ¸i n n n n vergente. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ cos nx n+1 n≥1 ultima serie fiind convergent˘. Seria derivatelor a nu converge punc- tual. b]. Seria ¸ a (−1)n 2 n n este uniform convergent˘ pe [a. x2 + n . n2 n≥1 a. b]. Fie sn (x) = ¸ (−1)k . k2 k=1 x2 + n n2 n deci seria nu converge uniform pe R la f . deci seria nu se poate deriva termen cu termen.

pentru demonstratie se poate aplica criteriul raa ¸ portului: n+1 (n+1)2 +1 n n→∞ n2 +1 lim · xn+1 = |x| < 1. k2 k=1 n n→∞ x∈R Mention˘m totu¸i c˘ seria derivatelor converge uniform pe orice compact ¸ a s a din R. n2 + 1 n≥1 a. Dac˘ x = 1 seria este divergent˘ (se poate compara cu seria armonic˘).2. Se poate deriva seria termen cu termen ? Solutie ¸ a. S˘ se studieze convergenta uniform˘. Fie seria 1 n nxn + x =x + xn . Seria nu verific˘ ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria dat˘ a a trebuie s˘ convearg˘ punctual. seria converge dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ [−1. Seria dat˘ se poate deriva termen cu termen. A doua serie converge a absolut dac˘ x ∈ (−1. 1). SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 83 d. serie n n≥1 care nu este uniform convergent˘ pe R: a lim sup 2x (−1)k − 2ax = ∞. a a a a 2x prima conditie a fost verificat˘. a a nxn + x . Pentru ce valori ale lui x ∈ R seria converge ? b. iar seria derivatelor s˘ convearg˘ uniform. egalitatea a   (−1)n  (−1)n (−1)n x2 + = 2x . as a . a a a Dac˘ |x| > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar). a In concluzie. a ¸ a c. fixat. 2+1 2+1 2+1 n n n n≥1 n≥1 n≥1 Prima serie este convergent˘ pentru orice x ∈ R.∀x ∈ R n2 n n2 n≥1 n≥1 n≥1 fiind evident adev˘rat˘. xn Dac˘ x = −1. 1). 1). Descompunem seria: 25. Fie x ∈ (−1.3. Seria derivatelor este ¸ a (−1)n 2 . seria converge (cele dou˘ serii de mai sus sunt convergente) a a dar nu converge absolut.

fn (x) = nx(1 − x)n . 1]. ≤ 2+1 n n2 + 1 n≥1 n≥1 iar ultima serie (numeric˘) este convergent˘. 1 + enx Solutie ¸ a. Calcul˘m ¸irul sumelor partiale a s ¸ n Sn (x) = k=1 (fk (x) − fk−1 (x)) = fn (x) − f0 (x) = fn (x). enx b. Seria derivatelor este: nxn + x n2 + 1 = = n≥1 n≥1 n2 1 xn−1 + 2 2+1 n n +1 = 1 n2 + xn−1 . Din evaluarea: a a ¸ 2 x∈(0. nx 1+e 2 1 Rezult˘ c˘ seria converge punctual la functia S(x) = . n2 + 1 n≥1 n2 + 1 n≥1 Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [−r. 1): nrn + r nxn + x . fn : (0. SIRURI DE FUNCTII. 1] → R. ∀x ∈ [0. a a a . ∀n ∈ N.1] 1 + e rezult˘ c˘ seria nu este uniform convergent˘ . deci seria se poate deriva termen cu termen. 26. Aplicˆnd criteriul lui Weierstrass.1] sup Sn (x) − 1 1 enx 1 − 1 = sup = . r] ⊂ (−1. a a c. 1] → R .84 CAPITOLUL 3. = sup nx nx 2 2 x∈(0. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ b. Calcul˘m ¸irul sumelor partiale: a s ¸ n Sn (x) = k=1 (fk (x) − fk−1 (x)) = fn (x) − f0 (x) = enx 1 − . r] ⊂ (−1. seria converge absolut ¸i uniform pe a s orice compact [−r. ∀n ∈ N. Folosind exercitiul 2 din acest capitol rezult˘ c˘ seria este simplu conver¸ a a gent˘ (la 0) dar nu este uniform convergent˘. ∀ |x| ≤ r.1] 1 + e x∈(0. a a b. fn (x) = . S˘ se stabileasc˘ natura seriei a a n≥1 (fn − fn−1 ) dac˘ : a a fn : [0. 1).

1 (Z). Fie D1 = {z ∈ C | |z| = 1} cercul unitate ¸i fie C(D1 ) spatiul s ¸ Banach al functiilor continue pe D1 cu norma supremum. datorit˘ a ¸ a a punctului a): Zx : D1 → C. S˘ se demonstreze ¸ s s a c˘ Zx este functie continu˘. S˘ se demonstreze c˘ aplicatia a a ¸ Z: 1 (Z) → C(D1 ). (Zx)(z) = n∈Z x(n)z −n este liniar˘ ¸i continu˘. (a se vedea sectiunea teoretic˘ a capitolului 2). Fie. ∀ x ∈ Solutie ¸ a. 2). (Zx)(z) = x(n)z −n . 1 (Z) are loc egalitatea: unde. x y este convolutia ¸irurilor x ¸i y. S˘ se demonstreze relatia: a ¸ Z Cθ x = MZθ Zx. MZθ f = (Zθ)f. as a d. a a s s seria (de numere complexe) x(n)z −n este absolut convergent˘. de asemenea. (cf. Fie z ∈ D1 ¸i fie x ∈ s 1 (Z). y ∈ a a s Z(x y) = (Zx) (Zy). Cθ x = θ x. Fie θ ∈ 1 (Z) un ¸ir fixat ¸i fie MZθ operatorul de ˆ s s ınmultire cu functia ¸ ¸ Zθ ( a se veda exercitiului 53 din capitolul 2): ¸ MZθ : C(D1 ) → C(D1 ). a b. ¸ s s ¸ e. not˘m cu Zx functia (corect definit˘. ¸ 1 (Z) spatiul Banach al ¸irurilor absolut sumabile cu norma ¸ s 1 . a ¸ a c. atunci: |x(n)| = x n∈Z 1< x(n)z −n ≤ n∈Z ∞. cap. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice ¸iruri x. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice z ∈ D1 ¸i pentru orice ¸ir x ∈ 1 (Z). Fie. operatorul de convolutie cu θ (a se vedea exercitiul 55 din ¸ ¸ capitolul 2): Cθ : 1 (Z) → 1 (Z). Pentru orice x ∈ 1 (Z).2. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 85 27. ¸ a a. . exercitiului 55. n∈Z n∈Z Functia Zx se nume¸te transformata Z (”zet”) a ¸irului x.3. de asemenea.

atunci: s   (Z(x y)) (z) = n∈Z (x y)(n) z −n = n∈Z  k∈Z x(n − k)y(k) z −n = = k∈Z y(k) n∈Z x(n − k) z −n   = k∈Z y(k)  m∈Z x(m) z −k−m = = m∈Z x(m)z −m y(k)z −k  = (Zx) (Zy) . SIRURI DE FUNCTII.3 Formula lui Taylor. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ b. Fie x ∈ 1 (Z). Liniaritatea o propunem ca exercitiu.86 CAPITOLUL 3. aplicˆnd punctul d. y ∈ 1 (Z) ¸i z ∈ D1 . ≤ sup z∈D1 n∈Z |x(n)| |z −n | = x ceea ce arat˘ c˘ Z este operator continuu. Fie x. Fie θ ∈ 1 (Z). atunci. ultima serie fiind o serie numeric˘ absolut convergent˘. avem: sup |(Zx) (z)| = sup z∈D1 z∈D1 n∈Z x(n)z −n ≤ 1. rezult˘: a a ZCθ x = Z(θ x) = (Zθ) (Zx) = MZθ Zx. pentru a demonstra c˘ functia Zx este continu˘ pe D1 a ¸ a −n este suficient s˘ demonstr˘m c˘ seria a a a x(n)z este uniform convergent˘ a pe D1 . Serii Taylor S˘ se dezvolte ˆ serie Mc Laurin urm˘toarele functii precizˆndua ın a ¸ a se domeniul de convergent˘ (exercitiile 28-41): ¸a ¸ . e. k∈Z comutarea seriilor (ˆ n ¸i k) fiind permis˘ datorit˘ faptului c˘ ambele sunt ın s a a a absolut convergente. a a d. Pentru aceasta aplic˘m criteriul lui Weierstrass: a x(n)z −n ≤ n∈Z n∈Z n∈Z |x(n)|. ¸ 3. pentru orice x ∈ 1 (Z). a a c. pentru orice x ∈ ¸ Zx ∞= 1 (Z).

· n = lim n→∞ n + 1 (n + 1)! x xn+1 · eξ . obtinem: a ¸ shx = 1 x2n+1 . ∀x ∈ R. 0). s Rezult˘ seria a chx = 1 x2n . ∀n ∈ N . ∀x ∈ R. n! n=0 ∞ 87 Pentru determinarea domeniului de convergent˘ folosim criteriul raportului ¸a lim xn+1 x n! = 0 < 1. SERII TAYLOR 28.3.3. ξ ∈ (0. (2n)! n≥0 30. f (x) = shx Solutie ¸ Procedˆnd ca mai sus. f (x) = chx Solutie ¸ Din relatiile: (chx) = shx ¸i (shx) = chx rezult˘ ¸ s a (ch)(2n) (0) = ch(0) = 1 ¸i (ch)(2n+1) = sh(0) = 0. x) sau ξ ∈ (x. FORMULA LUI TAYLOR. (n + 1)! n→∞ seria este convergent˘ pe R . ∀ n ∈ N. 2 . a Restul de ordin n este : Rn (x) = 29. Rezult˘ a ¸ s ¸ a ex = 1 · xn . (2n + 1)! n≥0 31. f (x) = sin x Solutie ¸ Calcul˘m derivata de ordin n a functiei sinus: a ¸ (sin x)(n) = sin x + n π . f (x) = ex Solutie ¸ Calcul˘m derivatele functiei ¸i obtinem : (ex )(n) = ex .

α ∈ R Solutie ¸ Fie α ∈ R.. f (x) = Solutie ¸ 1 1+x . 2 (−1)n 2n ·x . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ ¸i deci sin(2n) (0) = 0 ¸i sin(2n+1) (0) = (−1)n .88 CAPITOLUL 3. ∀ n ∈ N.(α − (n − 1)) a a ın ¸i deci (seria binomial˘): s a (1 + x)α = α(α − 1)(α − 2). f (x) = (1 + x)α . ¸a 34. (2n)! n=0 ∞ Domeniul de convergent˘ al seriei este |x| < 1. Rezult˘ s s a sin x = (−1)n · x2n+1 . (2n + 1)! n=0 ∞ Pentru determinarea domeniului de convergent˘ folosim criteriul raportului ¸a lim x2 x2n+3 (2n + 1)! = lim · = 0 < 1.. f (x) = cos x Solutie ¸ Derivata de ordin n a functiei cosinus este: ¸ (cos x)(n) = cos x + n ¸i deci s cos x = Seria este convergent˘ pe R... a 33..(α − n + 1) n x .(α − (n − 1))(1 + x)α−n . n! n≥0 π . Rezult˘ c˘ derivata de ordin n ˆ zero este α(α − 1)(α − 2).. derivata de ordinul n a functiei x → (1 + x)α este: ¸ ((1 + x)α )(n) = α(α − 1)(α − 2). a 32. n→∞ (2n + 2)(2n + 3) (2n + 3)! x2n+1 n→∞ deci seria este convergent˘ pe R . SIRURI DE FUNCTII.

2n n≥0 89 36.. s˘ se calculeze apoi suma seriei a (−1)n+1 . f (x) = ln(1 + x) . 2n + 1 n≥0 Solutie ¸ Dezvolt˘m ˆ serie derivata functiei: a ın ¸ (arctgx) = 1 (−1)n x2n . SERII TAYLOR 1 = (−1)n xn .. 1). se obtine: a In ¸ (−1)n+1 = ln 2. ˆ particular. 1].3. = 1 + x2 n≥0 . f (x) = 1 + x. 1 + x n≥0 √ 35. s˘ se calculeze apoi suma seriei a (−1)n . (1 + x)n (−1)n−1 n ·x . ∀ |x| < 1. FORMULA LUI TAYLOR.3. ∀ n ∈ N. n n=1 care este convergent˘ pe (−1. n n≥1 Solutie ¸ Derivata de ordin n a functiei x → ln(1 + x) este: ¸ (ln(1 + x))(n) = Rezult˘ seria: a ln(1 + x) = 1 1+x (n−1) = ∞ (−1)n−1 (n − 1)! . rezult˘: a 2 √ 1+x= (−1)n−1 1 · 3 · 5. n n≥1 37. Solutie ¸ Caz particular al seriei binomiale: α = 1 . ∀ x ∈ (−1. f (x) = arctgx. ∀ |x| < 1.(2n − 3) n x .

se obtine: a s a ¸ ¸ sin2 x = ∞ (−1)n−1 22n−1 2n 1 − cos 2x = ·x . f (x) = x 0 Solutie ¸ Aplicˆnd dezvoltarea functiei sinus ¸i integrˆnd termen cu termen.90 CAPITOLUL 3. 1]. (1 − x)(1 + 2x) n=0 2 . se obtine (seria Leibniz-Gregory): In ¸ (−1)n π = . (1 − x)(1 + 2x) 1 − x 1 + 2x n=0 n=0 1 Prima serie este convergent˘ pe (−1. f (x) = sin2 x Solutie ¸ Liniarizˆnd ¸i aplicˆnd dezvoltarea functiei cosinus. 2n + 1 n≥0 ˆ particular. SIRURI DE FUNCTII. 1 . 2n + 1 4 n≥0 38. 2 (2n)! n=1 Seria este convergent˘ pe R. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Integrˆnd termen cu termen. ∀ x ∈ [−1. rezult˘: a ¸ s a a x 0 ∞ sin t (−1)n dt = · x2n+1 t (2n + 1)(2n + 1)! n=0 sin t dt t Seria este convergent˘ pe R . 1) iar a doua pe − 2 . f (x) = 3 (1 − x)(1 + 2x) Solutie ¸ Descompunem functia ˆ fractii simple : ¸ ın ¸ f (x) = ∞ ∞ 1 2 3 = + = xn + (−2)n xn . rezult˘ (convergenta ˆ punctele ±1 rezult˘ a a ¸ ın a aplicˆnd criteriul lui Leibniz): a arctgx = (−1)n 2n+1 x . Rezult˘: a a 2 ∞ 3 1 = (1 + (−1)n 2n+1 )xn . a 39. a 40. ∀ |x| < .

∀n ∈ N. + 3x + 2 Solutie ¸ Se descompune functia ˆ fractii simple ¸i apoi se procedeaz˘ ca la exercitiul ¸ ın ¸ s a ¸ anterior (se calculeaz˘ derivata de ordin n ˆ x = −4): a ın f (x) = ∞ x2 1 1 1 = − = + 3x + 2 x+1 x+2 = n=0 1 1 − (x + 4)n . xn+1 1 . ∀|x| < 1. ∀ x ∈ (−6.3. FORMULA LUI TAYLOR. S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri ale lui x + 4 functia a ın ¸ f : R \ {−2. unde cn = 1 dac˘ n = 4k .3. 2). f (x) = 1 1 + x + x2 + x3 91 Solutie ¸ Descompunem functia ˆ fractii simple : ¸ ın ¸ f (x) = ∞ 1 x 1 1 = − = + 1 + x + x2 + x3 1 + x 1 + x2 1 + x2 ∞ n=0 = (−1) x + n=0 n n (−1) x n 2n ∞ − (−1) x n=0 n 2n+1 ∞ = n=0 cn xn . a a s ın 42. f (x) = Solutie ¸ Derivata de ordin n este: f (n) (x) = Rezult˘ a (−1)n n! . SERII TAYLOR 41. deci f (n) (1) = (−1)n n!. cn = −1 dac˘ n = 4k + 1 ¸i cn = 0 ˆ rest. S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri ale lui x − 1 functia a ın ¸ f : R \ {0} → R. f (x) = x2 1 . −1} → R. x ∞ 1 = (−1)n (x − 1)n . −2). x n=0 43. ∀x ∈ (0. 2n+1 3n+1 .

Aproxim˘rile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 ¸i respectiv 2. a s Se calculeaz˘ f (1) = 0. = 0. f (x) = x ln x ˆ jurul punctului a = 1. 1 2 b. ¸ s 45. 1! 2! contradictie: evident. ∀ x ∈ V.. functia f nu se anuleaz˘ ˆ alte puncte ˆ afara originii. SIRURI DE FUNCTII.. Dac˘ functia s-ar putea dezvolta ˆ serie Mc Laurin f a ¸ ın ˆ ıntr-o vecin˘tate V a originii. ın √ 3 b. ın Solutie ¸ Un exemplu uzual este functia ¸ f : R → R. 44. f (x) = x + 1 sin x ˆ jurul punctului a = 0. se obtine T1 (x) = 1 + x ¸i T2 (x) = 1 + x + 2 x . ∀ n ∈ N .92 CAPITOLUL 3. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 1 translatat˘ a 1+x = O alt˘ metod˘ este de a aplica direct dezvoltarea functiei a a ¸ ˆ x = −4: ın f (x) = 1 1 1 − = x+1 x+2 −3 1 − 1 n≥0 x+4 3 − 1 −2 1 − x+4 2 =− 3n+1 (x + 4)n + n≥0 1 2n+1 (x + 4)n . f (1) = 1. ın Solutie ¸ a. Folosind dezvolt˘ri limitate s˘ se calculeze urm˘toarele limite: a a a 1 − cos x2 a. S˘ se demonstreze c˘ exist˘ functii f ∈ C ∞ (R) care nu se pot a a a ¸ dezvolta ˆ serie Taylor. ¸ ¸ a ın ın 46. f (x) = a e− x2 dac˘ x = 0 0 dac˘ x = 0 a 1 Atunci f ∈ C ∞ (R) ¸i ˆ plus functia f ¸i toate derivatele ei ˆ 0 sunt nule: s ın ¸ s ın (n) (0) = 0. 1 1 T2 (x) = f (1) + f (1)(x − 1) + 2! f (1)(x − 1)2 = (x − 1) + 2 (x − 1)2 . S˘ se determine aproxim˘rile liniare ¸i p˘tratice ale urm˘toarelor a a s a a functii ˆ jurul punctelor indicate: ¸ ın a. Rezult˘: a a T1 (x) = f (1) + f (1)(x − 1) = x − 1. f (1) = 1. ∀ |x + 4| < 2.. Analog. lim 2 x→0 x sin x2 . atunci a f (x) = f (0) + f (0) 2 f (0) x+ x + .

Rezult˘ a x→0 xk 1 = . FORMULA LUI TAYLOR. putem calcula derivatele pˆn˘ la ordinul al a a treilea ale functiei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvolt˘rile functiilor ¸ a ¸ logaritm ¸i sinus: s f (x) = Rezult˘: a ln(1 + 2x) − sin 2x + 2x2 lim = lim x→0 x→0 x3 16x3 3! (−1)n 2n 2n+1 (−1)n+1 2n n x − x + 2x2 .3. Obtinem: a ¸ f (x) = 2x sin x2 ⇒ f (0) = 0 f (x) = 2 sin x2 + 4x2 cos x2 ⇒ f (0) = 0 f (x) = 12x cos x2 − 8x3 sin x2 ⇒ f (0) = 0 f (4) (x) = 12 cos x2 − 48x2 sin x2 − 16x4 cos x2 ⇒ f (4) (0) = 12 g (x) = 2x cos x2 ⇒ g (0) = 0 g (x) = 2 cos x2 − 4x2 sin x2 ⇒ g (0) = 2 Not˘m 0(xk ) orice expresie care verific˘ egalitatea lim a a 1 − cos x2 = lim x→0 x2 sin x2 x→0 lim 12x4 4 4! + 0(x ) 4 2x 4 2! + 0(x ) 0(xk ) = 0. 2 O alt˘ metod˘ const˘ ˆ a aplica direct dezvolt˘rile functiilor sinus ¸i cosinus a a a ın a ¸ s (pˆn˘ la gradul al treilea). x→0 2x2 (ex − 1) . pentru aceasta.3. Consider˘m functiile f (x) = 1 − cos x2 ¸i g(x) = sin x2 pe care le deza ¸ s volt˘m in jurul lui 0. SERII TAYLOR 93 ln(1 + 2x) − sin 2x + 2x2 b. Consider˘m functia f (x) = ln(1 + 2x) − sin 2x + 2x2 pe care o dezvolt˘m a ¸ a in jurul lui 0. n (2n + 1)! n≥0 n≥1 + 0(x3 ) 8 = . 3 x 3 47. S˘ se calculeze limita: lim a x→0 Solutie ¸ Scriem mai ˆ ai limita sub forma: ıntˆ x→0 2+x 1 − 2x(ex − 1) x2 lim 2+x 1 − 2 x − 1) 2x(e x = lim x2 + 2x − 2ex + 2 . lim x→0 x3 Solutie ¸ a. a a b.

Solutie ¸ 1 0 e−x dx. x 1 3 0 (−1)n arctg dx = . se integreaz˘ termen a ın ın a cu termen ¸i se aproximeaz˘ seria alternat˘ rezultat˘: s a a a 1 2 0 sin x dx. 1 2 Solutie ¸ Se procedeaz˘ analog. Proced˘m ca ˆ exercitiul precedent ¸i obtinem : a a ın ¸ s ¸ lim 2+x 1 − 2x(ex − 1) x2 = lim − x + 0(x3 ) 1 3 =− . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Consider˘m functiile f (x) = x2 + 2x − 2ex + 2 ¸i g(x) = ex − 1 pe care le a ¸ s dezvolt˘m in jurul lui 0. SIRURI DE FUNCTII. 1 2 Solutie ¸ Se dezvolt˘ integrantul ˆ serie de puteri ˆ jurul lui 0. rezult˘: a a 1 2 0 ln(1 + x) dx. x (2n + 1)!(2n + 1)22n+1 n≥0 49. 1 3 Solutie ¸ Analog. x 0 (−1)n sin x dx = . x n2 2n n≥1 50. x (2n + 1)2 32n+1 n≥0 51.94 CAPITOLUL 3. 2 . x→0 2x3 + 0(x3 ) 6 3 x→0 S˘ se calculeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 integralele a a a (exercitiile 48-51): ¸ 48. x 0 (−1)n−1 ln(1 + x) dx = . se obtine: ¸ 0 arctg dx.

iar pentru x = 1 se a n n=1 ∞ (−1)n+1 obtine seria ¸ care este o serie convergent˘. 1) ¸i divergent˘ pe (−∞. 1) ¸i divergent˘ pe (−∞. −1) (1. functii elementare ¸ S˘ se calculeze raza de convergent˘ ¸i multimea de convergent˘ ˆ a ¸a s ¸ ¸a ın R pentru urm˘toarele serii de puteri (exercitiile 52-62): a ¸ ∞ 52.4. 1} se obtine o serie divergent˘. Dac˘ a s a a ∞ −1 x = −1 se obtine seria ¸ care este divergent˘. ¸ a Fie R raza de convergent˘: R = lim ¸a n→∞ ∞ 53. −1) (1. ¸ a Fie R raza de convergent˘: R = lim ¸a n→∞ ∞ 54. FUNCTII ELEMENTARE ¸ Analog. a s a seria este uniform convergent˘ pe orice interval ˆ a ınchis |x| ≤ r < 1. divera |an+1 | gent˘ pe (−∞. Deci seria este abso|an+1 | lut convergent˘ pe (−1. 1). Deci seria este abso|an+1 | lut convergent˘ pe (−1. 1} se obtine o serie divergent˘. Dac˘ a x ∈ {−1. Solutie ¸ (−1)n+1 n=1 xn n |an | = 1. rezult˘: a 1 0 95 e−x dx = 2 (−1)n .3. Deci seria este absolut convergent˘ pe (−1. a s a seria este uniform convergent˘ pe orice interval ˆ a ınchis |x| ≤ r < 1. Evident. ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < 1. Solutie ¸ n=1 nn xn |an | = 1. ∞) . ∞) . nn xn n! n=1 ∞ . n!(2n + 1) n≥0 3. Dac˘ a x ∈ {−1. a n n=1 R = lim n→∞ 55. Evident. −1) (1. SERII DE PUTERI. Solutie ¸ n=0 xn |an | = 1.4 Serii de puteri.

1 e e ∞ se obtine o serie divergent˘ (criteriul raportului). ∞ 57. a n→∞ |an+1 | divergent˘ pentru x ∈ (−∞. − 1 ) ( 1 . iar pentru x = 1 se obtine seria s a ¸ np n=1 care este divergent˘ pentru p ≤ 1 ¸i convergent˘ pentru p > 1. Dac˘ x ∈ {−1.96 CAPITOLUL 3. 1).. 1] dac˘ p > 1. ∞) . 1 ¸i divergent˘ pe a s a e e (−∞.(a + n) n≥1 ∞ . a > 0 (a + 1)(a + 2). ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ a s a ∞ (−1)n r < 1.. Dac˘ a a e e x ∈ −1.. n→∞ |an+1 | n→∞ n!(n + 1)n+1 n→∞ n + 1 e Seria este absolut convergent˘ pe − 1 . Dac˘ x = −1 se obtine seria a ¸ care este divergent˘ pentru a np n=1 ∞ 1 p ≤ 0 ¸i convergent˘ pentru p > 0. a s a Dac˘ x = 1 obtinem seria a ¸ 58. ¸ a xn . −1) (1.(a + n) n=1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este R = 1. Seria este absolut convergent˘ pe (−1. a a n! xn . 1} se obtine o serie s a a ¸ divergent˘ (se aplic˘ criteriul necesar). Seria este uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < e . −1) (1. n=1 1 cos n n2 +2 n+2 xn Solutie ¸ R = 1 . Seria este absolut convergent˘ pentru x ∈ (−1. ¸a a divergent˘ pe (−∞. a [−1. divergent˘ pe (−∞. 1) dac˘ p ≤ 0 .p∈R np n=1 Solutie ¸ |an | R = lim = 1. −1) (1. a 56. Prin urmare a s a multimea de convergent˘ este: ¸ ¸a [−1. Seria este absolut convergent˘ pe (−1. 1). 1] ¸i a s (−1. SIRURI DE FUNCTII. ∞) a a ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < 1.. (a + 1)(a + 2). 1). n! . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Solutie ¸ R = lim n |an | 1 nn (n + 1)! n = lim = lim = . ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < 1. 1) dac˘ p ∈ (0.

¸a a divergent˘ pe (−∞. FUNCTII ELEMENTARE ¸ Cu criteriul Raabe-Duhamel obtinem: ¸ n→∞ 97 lim n an − 1 = a. 13 4 n=1 (2n − 1)2n (x − 1)n (3n − 2)2n 9 4. −2) (4. a ¸ a 59. a 61. (x + 3)n n2 n=1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este R = 1. adic˘ x ∈ (1. − 4 9 uniform convergent˘ pe |x − 1| ≤ r < 4 . ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x+3| ≤ r < 1. (−1)n−1 (x − 2)2n n n=1 Solutie ¸ R = 1. Seria este absolut convergent˘ pe (−2. adic˘ x ∈ a . Seria este absolut convergent˘ pentru |x − 1| < a 5 − 4 . n2 n≥1 60. Dac˘ x = a a n 2n 9 (2n − 1) ria − care este divergent˘ (criteriul necesar). Seria este absolut convergent˘ pe (−4. dac˘ a = 1 a s a a seria este seria armonic˘ (divergent˘). −2} se obtin seriile a ¸ care sunt absolut convergente. a s a (±1)n Dac˘ x ∈ {−4. Seria este absolut convergent˘ pentru (x − 2)2 < 1. a s a Dac˘ x ∈ {−2. seria este divergent˘ pentru x ∈ a 5 −∞. seria este − 5 se obtine se¸ 4 . SERII DE PUTERI. 4). (−1)n+1 Solutie ¸ 9 R = 4 . 1) (3. ¸a a divergent˘ pe (−∞. ∞) ¸i uniform convergent˘ pe a s a (−1)n−1 care este (x − 2)2 ≤ r < 1. a a seria este divergent˘ pentru x ∈ (−∞.3. 3). Dac˘ x ∈ {1. ∞ ∞ ∞ ∞ 62.4. −2). ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x − 1| ≤ r < 3. −4) (−2. 3} se obtine seria a ¸ n n≥1 convergent˘. ∞ . a (x − 1)2n n · 9n n=1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este R = 3. Dac˘ x = −1 se obtine o serie cona a a ¸ vergent˘ (cu criteriul lui Leibniz). an+1 Seria este divergent˘ pentru a < 1 ¸i convergent˘ pentru a > 1. iar dac˘ a a 4 (3n − 2)2n n≥1 13 4 . 4} se obtine seria armonic˘.

seria ¸ a a as a −r . ∞).98 x= CAPITOLUL 3. Seria este absolut convergent˘ a n→∞ n pentru t ∈ (0. e). s˘ se studieze convergenta urm˘toarelor In ¸ a ¸ a serii de functii ¸ ∞ 63. −n2 e = n 1 1+ n −n n e ≥ 1. adic˘ s a a x < −1 . SIRURI DE FUNCTII. seria de puteri 1 n y are raza de convergent˘ R = ∞. seria de puteri n≥0 (−1)n+1 y n are raza de convergent˘ R = 1 ¸a . Rezult˘ c˘ s a a a 1 seria initial˘ este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ e . Seria de puteri este absolut convergent˘ a convergent˘ R = lim ¸a n→∞ |an+1 | pentru t ∈ (−1. Fie y = x−1 . (−1)n+1 e−n sin x n≥0 Solutie ¸ Fie y = e− sin x . x > 0 Solutie ¸ Cu schimbarea de variabil˘ t = ln x se obtine o serie de puteri cu raza de a ¸ |an | = 1.∀r > −1. deci ¸a n! n≥1 seria initial˘ converge pentru orice x = 0. ∀r < 1. e . Dac˘ a a x = −1 se obtine o serie divergent˘ (se poate aplica criteriul necesar): ¸ a 1 1+ n 1 n!xn n≥1 Solutie ¸ 65. este uniform convergent˘ pe [e a ∞ 64. −1) (1. deci pentru x > −1 ¸i divergent˘ pentru t ∈ (e. Evident. 1) ¸i divergent˘ pentru t ∈ (−∞. n=0 lnn x. ¸ a 66. n=1 1+ 1 n −n2 e−nx Solutie ¸ Cu schimbarea de variabil˘ t = e−x > 0 se obtine o serie de puteri avˆnd raza a ¸ a n2 1 n de convergent˘ R = lim ¸a 1+ = e. ∞). a (3n − 2)2n ˆ exercitiile 63-68. er ]. Evident seria este uniform convergent˘ pe x ≥ r . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 13 4 se obtine seria ¸ n≥1 (−1)n+1 9 4 n (2n − 1)2n care este divergent˘.

FUNCTII ELEMENTARE ¸ 99 ¸i converge dac˘ ¸i numai dac˘ y ∈ (−1. a 69. Fie z = eit . (1 + ni)z n . (2k + 1)π). dac˘ p > 1. Rezult˘ c˘ seria initial˘ converge s as a a a ¸ a dac˘ ¸i numai dac˘ sin x > 0. seria 68.z ∈ C n=0 . 1). Seria converge ¸ a ¸ dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ (0. Cazurile z = ±1 au fost studiate ˆ s a ın exercitiul 11. SERII DE PUTERI. z ∈ C Solutie ¸ R = 1. as a S˘ se g˘seasc˘ raza de convergent˘ ¸i multimea de convergent˘ a a a ¸a s ¸ ¸a ˆ C pentru urm˘toarele serii de puteri (exercitiile 69-73): ın a ¸ zn . Dac˘ |z| = 1 ¸a a ¸irul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergent˘ . a s a ln x x < | ln x|. n≥0 (−1)n sinn x n n≥1 Solutie ¸ 67.x>0 x . ¸ a as a 2 Fie y = sin x. Fie ξ ∈ (0. seria este diver¸ a gent˘ (criteriul necesar). k ∈ Z.3. s a ∞ 71.4. as a n n≥1 deci seria initial˘ converge dac˘ ¸i numai dac˘ x = (4k − 1) π . ∀k ∈ Z.z∈C np n≥1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este 1. Dac˘ p ≤ 0. ξ). x ln x n . Dac˘ a a a a p ∈ (0. sau echivalent. seria este absolut convergent˘. seria este convergent˘ (p˘rtile real˘ ¸i imaginar˘ sunt convergente a a¸ as a . Seria este absolut convergent˘ pentru orice ¸a a |z| < 1 ¸i divergent˘ pentru |z| > 1. deci discul de absolut convergent˘ al seriei este |z| < 1. adic˘ as a a x∈ k∈Z (2kπ. 1]. n=0 in z n . seria converge dac˘ ¸i numai dac˘ |y| < 1. 1]. t = kπ. 1) solutia unic˘ a ecuatiei x = − ln x.se aplic˘ criteriul Abel-Dirichlet). ∞ Solutie ¸ Fie y = 70. (−1)n n y converge dac˘ ¸i numai dac˘ y ∈ (−1.

SIRURI DE FUNCTII. Din S(0) = 0. Calcul˘m: a S (x) = (−1)n (x2 )n = n≥0 n=0 x2n+1 2n + 1 1 . s a (z − 2i)n . n≥0 n=0 z n+1 . pentru z = −1 seria este convergent˘ (criteriul a a a Abel-Dirichlet). (−1)n Solutie ¸ R = 1. a a .z∈C n · 3n n=0 Solutie ¸ R = 3. Solutie ¸ Raza de convergent˘ este 1. Dac˘ |z| = 1 ¸a a ¸irul termenilor seriei nu tinde la 0.100 CAPITOLUL 3. ∞ ∞ 73. z = eiθ se obtine seria ¸ (−1)n+1 n n≥1 divergent˘ ( seria armonic˘). 1 − x2 Solutie ¸ x2n = n≥0 n≥0 ∞ 75. deci discul de absolut convergent˘ este |z −2i| < 3 . Fie S(x) suma seriei date.z∈C n+1 x2n (x2 )n = (−1)n 1 . 1 + x2 Rezult˘ S(x) = arctgx + C. Dac˘ |z −2i| = 3. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Solutie ¸ R = 1. rezult˘ C = 0. ¸a a einθ deci z − 2i = 3eiθ se obtine seria ¸ care a fost studiat˘ ˆ capitolul 1. S˘ se calculeze sumele seriilor de functii (exercitiile 74-80) : a ¸ ¸ 74. ¸ 72. deci seria este divergent˘. ∀ |x| < 1. deci discul de absolut convergent˘ al seriei este |z| < 1 . ∀ |x| < 1. Seria derivatelor are ¸a aceeasi raz˘ de convergent˘ cu seria initial˘ ¸i suma ei este egal˘ cu derivata a ¸a ¸ as a sumei. a ın n n≥1 exercitiul 42. seria este a |z| = 1. Dac˘ ¸a a inθ e .. deci discul de absolut convergent˘ al seriei este |z| < 1. Dac˘ z = −1.

ˆ concluzie rezult˘: a In a S(x) = 2 2 2 − ln . x = 2(1 − 2 ) 2−x 1 n+1 n≥0 x 2 = C − ln(2 − x).3. 1−x Rezult˘ S(x) = a ∞ 1 . 2) ¸i fie S(x) suma seriei. Din T (0) = 0 rezult˘ C = ln 2. ∞ . S(x) = n≥0 x 2 n − 1 n+1 n≥0 x 2 n = 2 2 1 − 2 − x x n≥0 n + 1 x 2 n+1 . 2) \ {0}. x = 0 ¸i S(0) = 0. ∀x ∈ (−2. ¸ a s a a Integrˆnd seria termen cu termen se obtine: a ¸ x 0 n=0 S(x)dx = n≥0 xn+1 = x . s 2−x x 2−x (n + 1)3 n−1 x n(n + 2) n=1 Solutie ¸ 78. 2). Seria primitivelor are aceeasi raz˘ de convergent˘ cu a ¸a seria initial˘ (R = 1) ¸i suma ei este egal˘ cu o primitiv˘ a sumei seriei date. SERII DE PUTERI. 77. fie x ∈ (−2. (n + 1)xn Solutie ¸ Fie S(x) suma seriei. (1 − x)2 n x n n+1 2 n=0 Solutie ¸ Seria converge pentru x ∈ (−2. ∀ |x| < 1. Suma ultimei serii (pe care o not˘m cu T (x)) se calculeaz˘ prin derivare a a  1 T (x) =  n+1 n≥0 Rezult˘: a T (x) = x 2 n+1   = 1 x 2 n≥0 2 n+1 n = 1 1 . Dac˘ x = 0. atunci s a S(0) = 0.4. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ∞ 101 76.

∀ y ∈ (−1. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Seria este absolut convergent˘ pentru x ∈ (−1. Solutie ¸ Se face substitutia y = x−1 . 1). (1 − y)2 ny n = n≥1 Rezult˘: a nx−n = n≥0 x . rezult˘: ¸ a y . a a 3 3 (n + 1) fie x ∈ (−1. ∀ x ∈ (−∞. 1) \ {0}): a 1 (n + 1)3 n−1 1 n−1 x = xn−1 + x + xn−1 = nxn−1 + n(n + 2) 2n 2(n + 2) n=1 n≥1 n≥1 n≥1 n≥1 = 1 1 + (xn ) + 1 − x n≥1 2x n≥1   x 0 x 0 ∞ xn−1 dx +  1 2x3 x n≥1 0 xn+1 dx =    x 0 x 0 1 1 + xn  + = 1−x 2x n≥1 = 1 + 1−x x 1−x + 1  xn−1  dx + 3 2x n≥1 x 0  n≥1 xn+1  dx = 1 2x 1 1 dx + 3 1−x 2x −x − x2 dx = 1−x = 1 1 1 1 1 + ln + 3 + 2 1 − x (1 − x) 2x 1 − x 2x nx−n n≥1 x2 1 + ln . Coeficientul se descompune ˆ fractii simple: ın ¸ n(n + 2) (n + 1)3 1 1 =n+1+ + . 1). Dac˘ x = 0 suma este 8 . ∞). x = 0.102 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. Suma seriei (de puteri) ¸ n≥1 ny n se calculeaz˘ prin derivarea seriei a n≥1 y n ¸i apoi ˆ s ınmultire cu y. 1) \ {0}. −1) ∪ (1. 2 1−x 79. n(n + 2) 2n 2(n + 2) Rezult˘ (pentru x ∈ (−1. (x − 1)2 .

(2n − 1) 1 · = ln(1 + 2).. ∀ |x| < 1. FUNCTII ELEMENTARE ¸ 80.(2n) 2n + 1 2 n≥1 Solutie ¸ Dezvolt˘m ˆ serie derivata functiei arcsin (folosim seria binomial˘ petru a ın ¸ a 1 exponentul α = − 2 ): 1 1 · 3 · 5. 2 · 4 · 6.3.(2n) .... 1]. (4n − 3)x−(4n−3) n≥1 103 Solutie ¸ Se procedeaz˘ analog cu exercitiul precedent.. 2 · 4 · 6.... =1+ 2 2 · 4 · 6. ¸ ın s Suma seriei numerice din enunt este arcsin(1) = π ..4. a ¸ 81. 2 · 4 · 6. 2 · 4 · 6... ∀ x ∈ [−1.. · (2n − 1) · = ...(2n) 2n + 1 Solutie ¸ Proced˘m analog cu exercitiul anterior: a ¸ ln(x + =1+ Rezult˘ dezvoltarea: a ln(x + 1 + x2 ) = (−1)n n≥1 1 + x2 1 = =√ 1 + x2 1 · 3 · 5. S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri centrate ˆ zero functia a ın ın ¸ f (x) = ln x + 1 + x2 ¸i apoi s˘ se demonstreze: s a 1+ (−1)n n≥1 √ 1 · 3 · 5.(2n − 1) 2n · x .(2n − 1) 1 · x2n+1 . obtinem: a ¸ arcsin x = x + 1 · 3 · 5. ∀ |x| < 1. S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri centrate ˆ zero a ın ın functia f (x) = arcsin x ¸i apoi s˘ se demonstreze ¸ s a 1+ 1 π 1 · 3 · 5.(2n) 1−x n≥1 Integrˆnd termen cu termen (de la 0 la x).. ¸ 2 82. · (2n − 1) 2n (arcsin x) = √ x ..... SERII DE PUTERI..(2n) 2n + 1 n≥1 Convergenta ˆ punctele ±1 se stabile¸te cu criteriul lui Leibniz.

∀ x ∈ [−1. 85. 4 84. (−1)n 22n n! n≥0 Solutie ¸ 1 Suma este e− 4 . 2 · 4 · 6. SIRURI DE FUNCTII. (−1)n 2n + 1 n≥0 Solutie ¸ Suma este arctg1 = π . arctg x = (−1)n · x2n+1 ∀x ∈ (−1. (−1)n (2n + 1)3n n≥0 Solutie √ ¸ 1 Suma este 3 arctg( √3 ) = 86. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ =x+ (−1)n n≥1 1 · 3 · 5.. 2n + 1 n=0 ∞ Primitiva care se anuleaz˘ ˆ 0 este: a ın x 0 arctgx = (−1)n x2n+2 . (2n + 1)(2n + 2) n≥0 . (−1)n (2n + 1)(2n + 2) n=0 Solutie ¸ Fie dezvoltarea: 87.(2n − 1) 1 · · x2n+1 .(2n) 2n + 1 √ 2)... ˆ particular pentru x = 1 obtinem suma seriei date: ln(1 + In ¸ Folosind serii de puteri s˘ se calculeze sumele urm˘toarelor a a serii de numere (exercitiile 83-90): ¸ (−1)n+1 n n≥1 Solutie ¸ Suma este ln 2.104 CAPITOLUL 3. 83.. 1). ∞ √ π 3 6 . 1].

2n + 1 n≥0 1 arctgx (−1)n dx = . (1 − x)2 n + 1 16 =9. Raza de convergent˘ a seriei ¸a ∞ ∞ 105 1 (−1)n ln(x2 + 1) = x2n+2 . 1]. ∀ x ∈ (−1. FUNCTII ELEMENTARE ¸ Calculˆnd (prin p˘rti) integrala. 2 (2n + 1)(2n + 2) n≥0 π 4 − 1 ln 2. rezult˘ a (−1)n (2n + 1)2 n≥1 Solutie ¸ Din dezvoltarea functiei arctg: ¸ arctgx = rezult˘ a 0 (−1)n 2n+1 x . integrˆnd a 3n + 1 n≥0 . rezult˘: a a¸ a xarctgx − deci suma cerut˘ este a n+1 4n n=0 Solutie ¸ 88. ∀ x ∈ [−1. 1]. SERII DE PUTERI. 91596. 4n n=0 ∞ ˆ particular. 2 ∞ (n + 1)xn este 1 ¸i s ∞ ∞ n=0 n=0 (n + 1)xn = x 1−x 1 4 (xn+1 ) = xn+1 = n=0 n=0 = = 1 . Seria de puteri (−1)n 3n+1 x converge pentru orice x ∈ (−1. (−1)n 3n + 1 n≥0 Solutie ¸ 90.3.4. pentru x = In 89. 1). x (2n + 1)2 n≥0 Valoarea acestei integrale (constanta lui Catalan) este aproximativ 0.

FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ termen cu termen. 6 x2 − x + 1 18 3 9 3 3 = lim (−1)n x3n dx = lim x x = lim x→1 .106 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. se obtine: ¸ (−1)n (−1)n 3n+1 = lim x = 3n + 1 x→1 n≥0 3n + 1 n≥0 dx = x→1 0 x→1 0 1 + x3 n≥0 √ √ 1 (x + 1)2 1 2x − 1 π 3 1 π 3 ln + √ arctg √ + = ln 2 + .

¸ Presupunem c˘ f ∈ C 1 (D). Functia f se zice de clas˘ C 1 pe D ¸ ¸ a ∂f (se noteaz˘ f ∈ C 1 (D)) dac˘ toate derivatele partiale a a ¸ exist˘ ¸i sunt a s ∂xk functii continue pe D. vectorul a grada f = ∂f ∂f ∂f (a).. . Functia f se zice derivabil˘ partial pe D dac˘ pentru orice a ∈ D ¸ a ¸ a ∂xk ∂f ¸i pentru orice k ∈ {1.. 2.. Fie a ∈ D ¸i s ∈ Rn ¸ a ın s s un versor arbitrar. care ˆ acest caz se noteaz˘ ın a dek ∂f (a).. aceast˘ limit˘ se noteaz˘ a a a a a (a) ¸i se nume¸te derivata lui f s s ds dup˘ s ˆ punctul a. pentru orice a ∈ D. Functiile ¸ ∂xk ∂f :D→R ∂xk se numesc derivatele partiale ale lui f . Se spune c˘ f are derivat˘ partial˘ ˆ punctul a a ın a a ¸ a ın df ˆ raport cu variabila xk dac˘ exist˘ ın a a (a). (a) ∂x1 ∂x2 ∂xn 107 . n} exist˘ s a (a). diferential˘ ¸ ¸ a Fie D o submultime deschis˘ ˆ Rn ¸i fie f : D → R. . (a)..Capitolul 4 Functii diferentiabile ¸ ¸ 4. Se spune c˘ f este derivabil˘ ˆ punctul a dup˘ directia a a ın a ¸ s dac˘ exist˘ ˆ R limita: a a ın f (a + ts) − f (a) . t→0 t lim df Dac˘ exist˘.1 Notiuni teoretice ¸ Derivate partiale.

x2 .. matricea (ˆ baza canonic˘) a aplicatiei liniare DF (a) este In ın a ¸ matricea jacobian˘ a lui F ˆ a. Dac˘ F este diferentiabil˘ ˆ punctul a atunci F este derivabil˘ partial ˆ a ¸ a ın a ¸ ın a. Presupunˆnd c˘ exist˘ toate a a a ∂fi derivatele partiale ¸ (a). f2 . ∂x1 ∂x2 ∂xn .. f1 . f2 .1≤j≤n Dac˘ m = n. .. deci a ın DF (a)x = JF (a)xT ... F = (f1 . ds Fie F : D → Rm .. + (a)xn . se poate defini matricea jacobian˘ a aplicatiei F a ¸ ∂xj ˆ punctul a prin: ın JF (a) = ∂fi (a) ∂xj . fn ˆ punctul a ¸i se noteaz˘ ¸ ın s a det (JF (a)) = D(f1 .. ˆ acest caz. . Dac˘ f : D → R este diferentiabil˘ ˆ a ∈ D. xn ) Functia F se nume¸te de clas˘ C 1 pe multimea D dac˘ toate componen¸ s a ¸ a tele sale.. a a ¸ s ¸ ın Leg˘tura dintre derivate partiale ¸i diferential˘ a ¸ s ¸ a i. diferentiala se scrie sub forma: a ¸ ¸ Df (a)(x1 . xn ) = Df (a) = ∂f ∂f ∂f (a)dx1 + (a)dx2 + ... fn ) . a Diferentiala ¸ Aplicatia F : D → Rm se nume¸te diferentiabil˘ ˆ punctul a ∈ D dac˘ ¸ s ¸ a ın a exist˘ o aplicatie liniar˘ DF (a) : Rn → Rm astfel ˆ at a ¸ a ıncˆ F (x) − F (a) − DF (a)(x − a) = 0.. fm ).... . . ∂f ∂f ∂f (a)x1 + (a)x2 + . atunci matricea este p˘tratic˘ ¸i determinantul ei se nume¸te a a as s jacobianul functiilor f1 .. . . 1≤i≤m. Are loc formula: s ın df (a) = s · grada f. ∂x1 ∂x2 ∂xn sau.108 CAPITOLUL 4. fm sunt de clas˘ C 1 . x→a x−a lim Dac˘ exist˘. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ se nume¸te gradientul lui f ˆ punctul a.. x2 . notˆnd cu dxj proiectia pe componenta j. D(x1 . ∀ s ∈ Rn .. f2 . + (a)dxn . aplicatia DF (a) se nume¸te diferentiala lui F ˆ punctul a. ∀x ∈ Rn . atunci a ¸ a ın Df (a) : Rn → R.

In ∂xj ∂xk ∂2f se folose¸te notatia s ¸ .. Not˘m a ∆f (a) = Df (a)(x − a) = ∂f (a)(xk − ak ).. NOTIUNI TEORETICE ¸ 109 ii. 2. 2. ∂xi ∂xj 1≤i.1. n}. ∂x2 k Teorema de simetrie a lui Schwartz Dac˘ f ∈ C 2 (D). Dac˘ F ∈ C 1 (D) atunci F este diferentiabil˘ ˆ orice a ∈ D. fie f : D → R o functie de clas˘ C m ¸i ¸ a ¸ a s fie a = (a1 .. a2 . Matricea hessian˘ a lui f ˆ a este matricea s a ın (simetric˘) a ∂2f Hf (a) = .. ∂xj ∂xk ∂xk ∂xj Diferentiala a doua ¸ Fie f ∈ C 2 (D) ¸i a ∈ D. ∂xi ∂xj i=1 j=1 n n Polinomul Taylor Fie D o submultime deschis˘ din Rn . Functiile ¸ se numesc derivatele ∂xk ∂xj ∂xk ∂2f partiale de ordinul al doilea ¸i se noteaz˘ ¸ s a . . atunci a ∂2f ∂2f (a) = (a). k ∈ {1... an ) ∈ D. ∀j. ∀k ∈ {1.. hn ) = ∂2f (a)hi hj . a ¸ a ın Diferentiala functiei compuse ¸ ¸ Fie A ⊆ Rn ¸i B ⊆ Rm dou˘ multimi deschise ¸i fie F : A → B. n}. . s a ¸ s G : B → Rk . . ∂xk k=0 n .j≤n Diferentiala a doua a functiei f ˆ punctul a este forma p˘tratic˘ ¸ ¸ ın a a D2 f (a) : Rn → R. Dac˘ F este diferentiabil˘ ˆ a ∈ A ¸i G este diferentiabil˘ ˆ a ¸ a ın s ¸ a ın b = F (a) ∈ B atunci compunerea G ◦ F este diferentiabil˘ ˆ a ¸i ¸ a ın s D(G ◦ F )(a) = DG(b) ◦ DF (a).. ˆ cazul particular j = k. Relatia dintre matricele jacobiene asociate este ¸ JG◦F (a) = JG (b)JF (a). . ∀a ∈ D. D2 f (a)(h1 .4. Derivate partiale de ordin superior ¸ Functia f : D → R se nume¸te de clas˘ C 2 pe D dac˘ f ∈ C 1 (D) ¸i ¸ s a a s ∂f ∂ ∂f ∈ C 1 (D).. h2 .

110

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

Puterea simbolic˘ [∆f (a)](k) se define¸te ca fiind puterea k a polinomului a s ∆f (a) cu conventiile ¸ ∂f (a) ∂x1
p1

∂f (a) ∂x2

p2

...

∂f (a) ∂xn

pn

=

(a), ∂xp1 ∂xp2 ...∂xpn n 1 2

∂kf

∀ p1 , p2 , ...pn ∈ {0, 1, ..., k} astfel ˆ at p1 + p2 + ...pn = k. ıncˆ Polinomul Taylor de gradul m asociat functiei f ˆ punctul a este, prin ¸ ın definitie: ¸ Tm (f, a)(x) = f (a) + 1 1 1 ∆f (a) + [∆f (a)](2) + ... + [∆f (a)](m) , ∀x ∈ D, 1! 2! m!

iar restul de ordin m este Rm (f, a)(x) = f (x) − Tm (f, a)(x). De exemplu, dac˘ n = 2, (a1 , a2 ) = (a, b), atunci: a T1 (f, (a, b))(x, y) = f (a, b) + (x − a) T2 (f, (a, b))(x, y) = f (a, b) + (x − a) + ∂f ∂f (a, b) + (y − b) (a, b), ∂x ∂y

∂f ∂f (a, b) + (y − b) (a, b)+ ∂x ∂y

1 ∂2f ∂2f ∂2f (x − a)2 2 (a, b) + 2(x − a)(y − b) (a, b) + (y − b)2 2 (a, b) . 2! ∂x ∂x∂y ∂y

ˆ general, pentru m ∈ N : In Tm (f, (a, b))(x, y) = unde [∆f (a, b)]
(k)

1 [∆f (a, b)](k) , k! k=0 ∂kf (a, b). ∂xk−i ∂y i

m

k

=
i=0

i Ck (x − a)k−i (y − b)i

Polinoamele T1 (f, a) ¸i T2 (f, a) se numesc aproximarea liniar˘ ¸i, respectiv, s as aproximarea p˘tratic˘ a functiei f ˆ jurul punctului a. a a ¸ ın Formula lui Taylor ˆ conditiile de mai sus, fie r > 0 astfel ˆ at B(a, r) ⊆ D. Atunci, pentru In ¸ ıncˆ orice x ∈ B(a, r), exist˘ ξ ∈ [a, x] astfel ˆ at a ıncˆ f (x) = Tm (f, a) + ˆ particular, rezult˘ c˘ In a a Rm (f, a)(x) = 0. x→a x−a m lim 1 [∆f (ξ)](m) . m!

4.1. NOTIUNI TEORETICE ¸

111

Extreme locale Fie D o submultime deschis˘ ˆ Rn ¸i f : D → R. Un punct a ∈ D se ¸ a ın s nume¸te punct de extrem local pentru functia f dac˘ exist˘ o vecin˘tate s ¸ a a a V ⊆ D a punctului a astfel ˆ at f (x) − f (a) ≤ 0, ∀x ∈ V (maxim local) sau ıncˆ f (x) − f (a) ≥ 0, ∀x ∈ V (minim local). Un punct a ∈ D se nume¸te punct critic al lui f dac˘ f este diferentiabil˘ s a ¸ a ˆ a ¸i Df (a) = 0. ın s Teorema lui Fermat Cu notatiile de mai sus, dac˘ a ∈ D este punct de extrem local pentru f ¸i ¸ a s functia f este diferentiabil˘ ˆ a, atunci a este punct critic al lui f . ¸ ¸ a ın Conditii suficiente de extrem local ¸ Fie f ∈ C 2 (D) ¸i fie a ∈ D un punct critic pentru f . Dac˘ forma p˘tratic˘ s a a a 2 f (a) este pozitiv definit˘ (respectiv negativ definit˘) atunci a este minim D a a local (respectiv maxim local) al lui f . Dac˘ matricea hessian˘ are valori a a proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local. Difeomorfisme Fie A, B doi deschi¸i din Rn . O aplicatie f : A → B se nume¸te difeomors ¸ s fism dac˘ este bijectiv˘, de clas˘ C 1 ¸i cu inversa de clas˘ C 1 . a a a s a Teorema functiei inverse ¸ Dac˘ intr-un punct a ∈ A diferentiala Df (a) este izomorfism liniar (sau, a ¸ echivalent, det (Jf (a)) = 0), atunci f este difeomorfism local ˆ jurul lui ın a, adic˘ exist˘ V vecin˘tate a lui a ¸i W vecin˘tate a lui f (a) astfel ˆ at a a a s a ıncˆ restrictia f : V → W s˘ fie difeomorfism. ¸ a Teorema functiilor implicite ¸ Fie A ⊆ Rn ¸i B ⊆ Rm dou˘ multimi deschise. s a ¸ Not˘m x = (x1 , x2 , .., xn ) ∈ A, y = (y1 , y2 , .., ym ) ∈ B ¸i (x, y) ∈ A × B. a s Fie F : A × B → Rm , F (x, y) = (f1 (x, y), f2 (x, y), .., fm (x, y)) o functie de ¸ clas˘ C 1 . Fie (a, b) ∈ A × B astfel ˆ at a ıncˆ F (a, b) = 0 ¸i s D(f1 , f2 , .., fm ) = 0. D(y1 , y2 , .., ym )

Atunci exist˘ V ⊆ A vecin˘tate deschis˘ a lui a ¸i W ⊆ B vecin˘tate deschis˘ a a a s a a a lui b ¸i o unic˘ functie φ : V → W cu propriet˘¸ile: s a ¸ at φ ∈ C 1 (V ), φ(a) = b ¸i F (x, φ(x)) = 0, ∀x ∈ V. s

112

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

Extreme cu leg˘turi a p o submultime nevid˘ ¸i a ∈ M . Fie f o functie definit˘ pe o Fie M ⊆ R ¸ as ¸ a vecin˘tate a lui a. Se spune c˘ punctul a este punct de extrem pentru f a a cu leg˘tura M (sau extrem conditionat) dac˘ a este punct de extrem local a ¸ a pentru restrictia lui f la M , sau, echivalent, dac˘ exist˘ V o vecin˘tate a ¸ a a a lui a astfel ˆ at ıncˆ f (x) ≤ f (a) sau f (x) ≥ f (a), ∀ x ∈ V ∩ M. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange Fie D o submultime deschis˘ din Rn+m ¸i fie f : D → R o functie de clas˘ ¸ a s ¸ a 1 (D). Not˘m D C a (x, y) = (x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., ym ) variabilele din D. Fie gk : D → R, ∀k ∈ {1, 2, ..., m} functii de clas˘ C 1 (D) ¸i fie ¸ a s M = {(x, y) ∈ D | gk (x, y) = 0, ∀ 1 ≤ k ≤ m}. Dac˘ (a, b) ∈ M este punct de extrem local pentru f cu leg˘tura M astfel a a ˆ at ıncˆ D(g1 , g2 , ..., gm ) (a, b) = 0, D(y1 , y2 , ..., ym ) atunci exist˘ λ = (λ1 , λ2 , ..., λm ) ∈ Rm astfel ˆ at (a, b) s˘ fie punct critic a ıncˆ a al functiei ¸ F (x, y, λ) = f (x, y) + λ1 g1 (x, y) + λ2 g2 (x, y) + ... + λm gm (x, y), sau, echivalent, (a, b) este solutie a sistemului de n + 2m ecuatii cu n + 2m ¸ ¸ necunoscute: ∂F ∂F = 0, = 0, gk = 0, ∀j ∈ {1, 2, ..., n}, ∀k ∈ {1, 2, ..., m}. ∂xj ∂yk

4.2

Derivate partiale ¸i diferentiala ¸ s ¸
2

1. Fie f : R2 → R, f (x, y) = 2x3 y − ex . S˘ se calculeze, cu definitia, a ¸ derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui f ˆ punctele (0, 0) ¸i (−1, 1). ¸ ıntˆ ın s Solutie ¸ Observ˘m c˘ f este continu˘ ˆ cele dou˘ puncte. Aplicˆnd definitia, obtinem: a a a ın a a ¸ ¸ ∂f f (x, 0) − f (0, 0) −ex + 1 (0, 0) = lim = lim = 0. x→0 x→0 ∂x x x ∂f f (0, y) − f (0, 0) (0, 0) = lim = 0. y→0 ∂y y
2

4.2. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸
2

113

∂f f (x, 1) − f (−1, 1) 2x3 − ex + 2 + e (−1, 1) = lim = lim = 6 + 2e. x→−1 x→−1 ∂x x+1 x+1 ∂f f (−1, y) − f (−1, 1) (−1, 1) = lim = −2. y→1 ∂y y−1

2. a. S˘ se studieze existenta derivatelor partiale ˆ origine pentru a ¸ ¸ ın functia ¸ f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . b. Este functia g : R2 → R, g(x, y) = x x2 + y 2 de clas˘ C 1 (R2 ) ? ¸ a Solutie ¸ a. Aplicˆnd definitia, se obtine: a ¸ ¸ f (x, 0, 0) − f (0, 0, 0) |x| = lim . x→0 x→0 x x lim Limita de mai sus nu exist˘, deci functia f nu are derivate partiale ˆ origine. a ¸ ¸ ın b. Pentru orice (x, y) = (0, 0), avem: ∂g 2x2 + y 2 (x, y) = , ∂x x2 + y 2 ∂g (x, y) = ∂y x2 xy . + y2

ˆ origine derivatele partiale exist˘ ¸i sunt nule: In ¸ as ∂g x|x| ∂g (0, 0) = lim = 0, (0, 0) = 0. x→0 x ∂x ∂y Verific˘m dac˘ derivatele partiale sunt continue (ˆ origine): a a ¸ ın 2x2 + y 2 ∂g (x, y) = lim = 0, (x,y)→(0,0) ∂x (x,y)→(0,0) x2 + y 2 lim
2x deoarece √ 2+y 2 ≤ 2 x2 + y 2 ; x +y
2 2

∂g (x, y) = lim (x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0) ∂y lim ≤ deoarece √ xy 2
x +y 2

x2

xy = 0, + y2

x2 + y 2 . Rezult˘ c˘ f ∈ C 1 (R2 ). a a

3. Folosind definitia, s˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul al ¸ a ¸ doilea ale functiilor urm˘toare, ˆ punctele indicate: ¸ a ın

114

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

a. f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 2 ˆ (1, 0) ¸i (1, 1). ın s 3 yz b. g : R → r, g(x, y, z) = xe ˆ (0, 0, 0) ¸i (1, 1, 1). ın s Solutie ¸ a. Se calculeaz˘ mai ˆ ai derivatele partiale de ordinul ˆ ai ˆ a ıntˆ ¸ ıntˆ ıntr-un punct arbitrar (x, y) = (0, 0): ∂f (x, y) = ∂x x2 x ∂f , (x, y) = 2 ∂y +y x2 y . + y2

Calcul˘m acum derivatele partiale de ordinul al doilea (cu definitia): a ¸ ¸ ∂2f (1, 0) = lim x→1 ∂x2 ∂2f (1, 0) = lim y→0 ∂y 2
∂f ∂x (x, 0) ∂f ∂y (1, y) √x − 1 − ∂f (1, 0) 2 ∂x = lim x = 0. x→1 x − 1 x−1

− y

∂f ∂y (1, 0)

= lim

y = 1. y→0 y 1 + y 2 = 0.

∂2f (1, 0) = lim x→1 ∂x∂y

∂f ∂y (x, 0)

∂f ∂y (1, 0)

x−1

√1 −1 ∂f (1, y) − ∂f (1, 0) ∂2f 1+y 2 ∂x (1, 0) = lim ∂x = lim = 0. y→0 y→0 ∂y∂x y y Analog se calculeaz˘ ¸i ˆ punctul (1, 1). a s ın b. Derivatele partiale de ordinul ˆ ai ˆ ¸ ıntˆ ıntr-un punct arbitrar sunt: ∂g ∂g ∂g (x, y, z) = eyz , (x, y, z) = xzeyz , (x, y, z) = xyeyz . ∂x ∂y ∂z ˆ (0, 0, 0) toate derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule. ˆ punctul In ¸ In (1, 1, 1), avem: ∂2g ∂2g ∂2g (1, 1, 1) = e = (1, 1, 1), (1, 1, 1) = 0, ∂x2 ∂y∂x ∂z∂x celelalte calculˆndu-se analog. a 4. Fie f : R3 → R2 , f (x, y, z) = (x2 − yz, y 2 − z 2 ). S˘ se calculeze, a 1 2 folosind definitia, derivata dup˘ directia h = ( 3 , 2 , 3 ) a functiei f ˆ punctul ¸ a ¸ ¸ ın 3 (x, y, z) = (1, 1, 2). Solutie ¸ Aplicˆnd definitia, obtinem: a ¸ ¸
1 2 f (1, 1, 2) + t( 3 , 2 , 3 ) − f (1, 1, 2) df 3 (1, 1, 2) = lim = t→0 dh t

4.2. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ −1 − 4 t − 1 t2 , −3 − 4 t − (−1, −3) 3 3 3 t 4 4 = − ,− . 3 3

115

= lim

t→0

5. Fie f : R3 → R2 , f (x, y, z) = (x3 − y 3 , x3 + y 3 + z 3 ). S˘ se calculeze a 1 √ (1, −1, 2) a lui f ˆ punctul (1, −1, 1). derivata dup˘ directia h = 6 a ¸ ın Solutie ¸ Se aplic˘ definitia (ca ˆ exercitiul precedent). a ¸ ın ¸ 6. S˘ se calculeze laplacianul urm˘toarelor functii: a a ¸ a. f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = ln(x2 + y 2 ). b. g : R3 \ {(0, 0, 0)} → R, g(x, y, z) = ln(x2 + y 2 + z 2 ). 1 c. h : R2 \ {(0, 0)} → R, h(x, y) = . 2 + y2 x 1 d. k : R3 \ {(0, 0, 0)} → R, k(x, y, z) = . 2 + y2 + z2 x Solutie ¸ Laplacianul unei functii f de n variabile, este, prin definitie: ¸ ¸ ∆f = ∂2f ∂2f ∂2f + + ... + 2 . ∂xn ∂x2 ∂x2 1 2

O functie al c˘rei laplacian este nul se nume¸te functie armonic˘. ¸ a s ¸ a a. Calcul˘m derivatele partiale: a ¸ ∂f 2x (x, y) = 2 , ∂x x + y2 2y ∂f (x, y) = 2 ∂y x + y2 ∂2f 2y 2 − 2x2 (x, y) = 2 , 2 ∂x (x + y 2 )2 ∂2f 2x2 − 2y 2 (x, y) = 2 , ∂y 2 (x + y 2 )2 ¸i deci ∆f = 0. s b. Derivatele partiale: ¸ ∂g 2x (x, y, z) = 2 , ∂x x + y2 + z2

∂x2 (x + y 2 )3 ∂2g 6x2 − 2(y 2 + z 2 ) b. ın s ¸ a ın Solutie ¸ Din inegalitatea: |f (x. y) = (0. y) = ∂x2 −x (x2 + y 2 )3 2x2 − y 2 (x2 + y 2 )5 . y. . ∂x2 (x + y 2 + z 2 )2 ¸i deci ∆g = s 2 . y. s −x (x2 + y 2 + z 2 )3 2x2 − y 2 − z 2 . f (x. (x. (x. ¸i deci ∆h = s 1 (x2 + y 2 )3 d. are derivate partiale de ordinul ˆ ai a a a ¸ ıntˆ ˆ orice punct ¸i nu este diferentiabil˘ ˆ origine. ∂k (x. b. z) = 2 . y) = 2 . deci functia ¸ (x.116 CAPITOLUL 4. ∂x2 (x2 + y 2 + z 2 )3 √ xy x2 +y 2 0 dac˘ (x. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂2g 2y 2 + 2z 2 − 2x2 (x. z) = (x2 + y 2 + z 2 )−1 . y) = ∂x ∂2h (x. Derivatele partiale: ¸ . z) = ∂x2 ¸i deci ∆k = 0. g(x.y)→(0. Solutie ¸ 6x2 − 2y 2 ∂2f a. 0) a . y.0) 8. z) = . 7. y. y) = (0. Fie functia f (x. 0) a S˘ se demonstreze c˘ f este continu˘. x2 + y 2 + z 2 c. y) = 0. S˘ se calculeze laplacianul functiilor: a ¸ a. z) = ∂x ∂2k (x. y) = ¸ dac˘ (x. deci ∆g = 2(x2 + y 2 + z 2 )−2 . deci ∆f = 4(x2 + y 2 )−2 . y. (x2 + y 2 + z 2 )5 . y)| ≤ |x| rezult˘ a lim f (x. y) = (x2 + y 2 )−1 . Derivatele partiale: ¸ ∂h (x.

lim f (x. y) xy = lim = 0. 0) = (0.y)→(0. ρ→0 ρ deci functia nu este continu˘ ˆ origine. 0) a x2 +y 2 a. 0) = 0. 0) − f (0.y)→(0. ¸ ıntˆ ¸ ın ¸ ∂f ∂f obtinem: ¸ (0. y) = (0. Din inegalitatea: |f (x. 0)x + (0. 0) functia are a a ın ¸ derivate partiale de ordinul ˆ ai. 0) a lim . 0)(x. y) =  0 dac˘ (x. y) = (0. (se pot folosi coordonatele ¸ a a a a polare). 2 + y2 x2 + y 2 (x.0) x2 + y 2 ρ(ρ2 cos3 ϕ − sin ϕ) = lim = − sin ϕ. 0)(x. x→0 x |x| x→0 x lim lim f (0. 0) a b. 0)y = 0. 0) = lim = 0. ∂x ∂y Demonstr˘m acum c˘ f nu este diferentiabil˘ ˆ origine. ∂x ∂y Din definitia diferentiabilit˘¸ii ar trebui ca: ¸ ¸ at f (x. y→0 y |y| y x2 + y 2 . y) − f (0. a ¸ ın ın b.y)→(0. y) − f (0. y) = (0. S˘ se studieze continuitatea ¸i existenta derivatelor partiale ˆ origine a s ¸ ¸ ın pentru functiile: ¸ x  √ 3 −y dac˘ (x. y)| ≤ . 0) −y = lim = −∞.y)→(0.0)  x  √3 −y2  x2 +y 2 dac˘ (x.) x lim contradictie cu faptul c˘ aceast˘ limit˘ nu exist˘. g(x. studiind existenta lor ˆ origine (cu definitia). y) = (0. f (x. y) = (0.2. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ 117 este continu˘. dac˘ ar fi. atunci a a ¸ a ın a diferentiala sa ar fi aplicatia identic nul˘ deoarece: ¸ ¸ a df (0.4.0) (x. y) = ∂f ∂f (0. 0) − df (0. 0) a 0 dac˘ (x. Este evident c˘ ˆ orice punct (x. (x. y) = Solutie ¸ a. ¸ a ın Studiem acum existenta derivatelor partiale: ¸ ¸ x3 f (x. y) = x3 − y = (x. rezult˘ c˘ functia g este continu˘ a a ¸ a y→0 deci f nu este derivabil˘ partial ˆ raport cu y ˆ origine. 9.

y) = (0. 0) − df (0.y)→(0. 0) a 0 dac˘ (x. z) =   √ xy2 z  0 dac˘ (x. x→0 x→0 |x| x lim y→0 lim g(0.y)→(0. deci g nu este derivabil˘ partial ˆ raport cu y ˆ a a a ¸ ın ın origine. y) − g(0. y. z) = (0. y) = (0. y) = (0. y) =   √ xy2  x2 +y 4 dac˘ (x. 0) a Derivatele partiale sunt continue ˆ orice punct (x. y) = 0 dac˘ (x. 0) a. y→0 |y| y Ultima limit˘ nu exist˘. 0) a 0 dac˘ (x. 0) a 0 dac˘ (x. + y2 . g(x. y) nu exist˘ (se pot folosi a ∂x (x. derivatele partiale fiind con¸ ın ın ¸ tinue. y.0) coordonatele polare). functia este diferentiabil˘): ¸ ¸ a f (x. 0) a c. y) − f (0. Calculˆnd derivatele partiale de ordinul ˆ ai. h(x. y) = (x. 0) a b. y) = ∂x ∂f (x. 0) − g(0. a a Studiem diferentiabilitatea ˆ origine (ˆ rest. y) = ∂y 1 2x sin x2 +y2 − 2x x2 +y 2 1 cos x2 +y2 dac˘ (x.118 CAPITOLUL 4. y) = (0. y) = (0. ın Studiem acum existenta derivatelor partiale: ¸ ¸ g(x. 0) a dac˘ (x. 0. y) = (0. Am demonstrat deci c˘ f nu este de clas˘ C 1 pe R2 . y.0) x2 + y 2 lim = (x. 0)(x.0) lim x2 + y 2 sin x2 1 = 0. y) = (0. 0). y) = (0. dar ˆ orig¸ ın ın ∂f ine nu sunt continue deoarece lim (x. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ˆ origine. f (x. y) = (0. 0. 0) x2 = lim = 0. z) = (0. 0) −y = lim . 0) a Solutie ¸ a. se obtine: a ¸ ıntˆ ¸ ∂f (x. 10. S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele functii sunt diferentiabile ˆ origa a a ¸ ¸ ın ine dar nu sunt de clas˘ C 1 : a 1 a (x2 + y 2 ) sin x2 +y2 dac˘ (x.y)→(0. 0) a x2 +y 4 +z 2 1 2y sin x2 +y2 − 2y x2 +y 2 1 cos x2 +y2 dac˘ (x.

y)→(0.0) (x.. (x. In ¸ ∂g y6 (x. demonstr˘m c˘ h este aa ¸ a a a a diferentiabil˘ ˆ origine. ¸ ın ¸ Derivatele partiale nu sunt continue ˆ origine. 0) = lim (x.0. ∂x (x + y 4 ) x2 + y 4 ∂g 2xy 5 . ¸ a ın ˆ puncte (x. Derivatele partiale ˆ origine sunt toate nule (se ¸ a ın ¸ ın aplic˘ definitia).0) x2 + y 2 + z 2 lim = deoarece: x2 lim xy 2 z = 0.y. ∂x ∂g ∂x : 119 x→0 ∂g 2 1 (y .y)→(0.0. y) = (0.y)→(0. z) − f (0. x2 + y 2 xy 2 = 0. diferentiabilitatea: a ¸ ¸ f (x.z)→(0. 0) derivatele partiale sunt: b. y.z)→(0. x2 + y 4 + z 2 x2 + y 2 + z 2 xz ≤ 1 ¸i s + y4 + z2 (x.y. y→0 ∂x 2 lim ∂g nu exist˘.y)→(0.0) c.4.2.0) ∂x Demonstr˘m c˘ g este diferentiabil˘ ˆ origine: a a ¸ a ın deci lim g(x.0) x2 + y 2 lim deoarece: x ≤ 1 ¸i s + y4 y2 = 0. (cu definitia). DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ deci f este diferentiabil˘ ˆ origine. 0. x2 + y 4 x2 + y 2 x2 lim (x. y) = . 0) = 0.0) . 0) = (x. L˘s˘m ca exercitiu faptul c˘ h nu este de clas˘ C 1 . y) = 2 ∂y (x + y 4 ) x2 + y 4 Evident. y) = 2 . demonstr˘m pentru ¸ ın a lim ∂g (x. ˆ origine derivatele partiale sunt nule. a (x. y) − g(0.

s s atunci: 1 lim f (xn . y) = e − 2 x2 + y2 y2 x dac˘ xy = 0 a 0 dac˘ xy = 0 a Solutie ¸ a. y) = (0. 0) a 1 pe R2 . f (x. calcul˘m: a ¸ a ın a x→0 lim g(x. y) = ∂x −y y sin x2 +y2 + x 2 2 2 2 4x2 y 3 (x2 +y 2 )2 x −y cos x2 +y2 dac˘ (x. y) = (0. deci limita nu exist˘ (depinde de m). y) = 0 dac˘ (x. yn ) = 0. 0) = (0. ∂x ∂y b. yn ) = ( n . 0) a 0 dac˘ (x. 0) a 2 2 . 0) ¸i (xn .z)→(0.0) 11. 0) a x2 +y 4 a.y. 0) = 0. yn ) = ( n2 . ¸ xy sin x2 −y2 dac˘ (x. S˘ se arate c˘ f este de clas˘ C a a a b. Pentru a demonstra c˘ functia nu este continu˘ ˆ origine. Derivatele partiale de ordinul ˆ ai sunt: ¸ ıntˆ ∂f (x. y) = (0. n→∞ 2 lim f (xn . y) = (0. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ lim y2 = 0. 0) a x +y 12. y) = (0. x2 + y 2 + z 2 (x. n ) → (0. S˘ se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea ˆ orice a ¸ ın ∂2f ∂2f punct ¸i s˘ se calculeze s a ¸i s ˆ origine.0. g(x. Fie functia f (x. 0) a    b. yn ) = . totu¸i au derivate partiale ˆ acest punct. n→∞ Derivatele partiale: ¸ ∂f ∂f (0. n ) → (0. este functia f de clas˘ C 2 ın ¸ a ∂x∂y ∂y∂x pe R2 ? Solutie ¸ a. mx) = lim e x→0 − (mx)2 x2 + 2 (mx)2 x = e− 1 +m2 m2 .120 CAPITOLUL 4. 0). a. a Derivatele partiale ˆ origine sunt ambele nule (rezult˘ direct din definitia ¸ ın a ¸ functiei). y) = (0. se pot cona ¸ a ın 1 1 1 1 sidera ¸irurile: (xn . y) = ¸ 0 dac˘ (x. S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele functii nu sunt continue ˆ origa a a ¸ ın ine. s ın xy 2 dac˘ (x. Pentru a demonstra c˘ functia nu este continu˘ ˆ origine.

0) = lim = − sin 1. y) = (0. y) = ∂x 0 dac˘ (x. studiem existenta derivatelor mixte ˆ origine (cu definitia): ¸ ın ¸ Se demonstreaz˘ c˘ a a ∂2f x sin 1 ∂2f y sin(−1) (0. y) = (0. 0) = lim x→0 ∂x∂y ∂2f (0. S˘ se studieze existenta derivatelor partiale ¸i a diferentialei ˆ origa ¸ ¸ s ¸ ın xy 2 −yx2 dac˘ (x. y) = (0. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ ∂f (x. . y) = ¸ ∂2f (0. functia are derivate partiale de ordinul al doilea ˆ orice punct ¸ ¸ ın (x. este functia f de clas˘ C 2 ın ¸ a ∂x∂y ∂y∂x pe R2 ? Solutie ¸ Derivatele partiale de ordinul ˆ ai sunt: ¸ ıntˆ y 5 −x2 y 3 ∂f dac˘ (x. y) = (0. (0. 0) xy 3 x2 +y 2 x ∂f ∂x (0. 0) a 3x3 y 2 +xy 4 ∂f dac˘ (x. 0). S˘ se arate c˘ f este de clas˘ C a a a b. y) = (0. y) = (0. Evident. y) = ¸ 0 dac˘ (x. 0) a (x2 +y 2 )2 (x. atunci. a. y) = (0. 0) a Derivatele partiale de ordinul al doilea ˆ origine: ¸ ın 13. y) = ∂x 0 dac˘ (x. y) = (0. cele dou˘ derivate mixte de ordinul al doilea ar a fi trebuit s˘ fie egale. 0) a 0 dac˘ (x. 0) = lim = sin 1. Fie functia: f (x. 0) a ∂f ∂y (x. 0) a 2 2 ∂f ∂f ¸i s sunt continue.4. 0) a (x2 +y 2 )2 (x. y) = (0. S˘ se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea ˆ orice a ¸ ın ∂2f ∂2f punct ¸i s˘ se calculeze s a ¸i s ˆ origine. y) = ∂y x sin x2 −y2 − x +y 2 2 121 4y 2 x3 (x2 +y 2 )2 −y cos x2 +y2 dac˘ (x.2. 0) a x2 +y 2 ine pentru functia: f (x. deci f este de clas˘ C 1 pe R2 . 0) a x 0 dac˘ (x. y = 1. x→0 y→0 ∂x∂y x ∂y∂x y Functia nu este de clas˘ C 2 pe R2 . y) = 0. conform teoremei ¸ a a de simetrie a lui Schwartz. 0) = lim y→0 ∂y∂x deci functia nu este de clas˘ C 2 (R2 ). a dac˘ (x. y) = (0. y) = (0. a ∂x ∂y b. 0) a 1 pe R2 . ¸ a 14. dac˘ ar fi fost.

rezult˘ c˘ minimul se obtine a ¸ a a ¸ atunci cˆnd s are aceea¸i directie ¸i sens opus cu grada f . ∞) × (0. Deci maximul se obtine atunci cˆnd s are aceea¸i directie ¸i acela¸i sens cu ¸ a s ¸ s s 1 a grada f. Jacobianul ˆ ıntr-un punct arbitrar (ρ. y) = (ρ cos ϕ. ϕ) este: D(x. S˘ se calculeze jacobienii transform˘rilor ˆ coordonate polare. f (x. ρ sin ϕ). 1. 0. ϕ) cos ϕ −ρ sin ϕ sin ϕ ρ cos ϕ =ρ Transformarea ˆ coordonate cilindrice este ın (x. S˘ se s a df determine versorul s stiind c˘ a (a) este maxim. ϕ. S˘ se s a df (a) este minim. 2). y) = det D(ρ. z) ∈ (0. Fie f : R3 → R . 0. . dar nu este diferentiabil˘ ˆ ¸ ¸ ın ¸ a ın origine. f (x.122 CAPITOLUL 4. Fie f : R3 → R . ∞) × (0. a s ¸ s 1 Rezult˘: grada f = (−1. 4). a 17 17. 1). z) = (ρ cos ϕ. z) = xy 2 − 2xyz ¸i a = (2. (ρ. grada f ) = ds = grada f · cos (s. 1. ds Solutie ¸ df (a) = s · grada f = s · grada f · cos (s. Rezult˘: grada f = (1. −4) ⇒ s = √ (1. (ρ. 3 16. 1) ⇒ s = √ (1. z) = x2 + yz − xy ¸i a = (1. 15. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Solutie ¸ Functia are derivate partiale ˆ orice punct. 1). 2π). 2π) × R. y. s Solutie ¸ Transformarea ˆ coordonate polare este: ın (x. 1. determine versorul s stiind c˘ a ds Solutie ¸ Repetˆnd rationamentul din exercitiul anterior. z). 1. ϕ) ∈ (0. y. grada f ). y. ρ sin ϕ. cilina a ın drice ¸i sferice.

0)). y. (1. 1! 2! n!   Rezult˘ a Tn (f. Se calculeaz˘ a ∂mf (x. ρ sin θ sin ϕ.4. k ≤ m ≤ n. (ρ. (1. y. k ∈ N. z) = (ρ sin θ cos ϕ. 19. 0) ¸i (1. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ Jacobianul ˆ ıntr-un punct arbitrar este: cos ϕ −ρ sin ϕ 0 D(x. 0) = 1. y) = 1 + 1 ((x − 1) + (y + 1))+ 1! 1 1 + ((x − 1)2 + 2(x − 1)(y + 1) + (y + 1)2 ) + . ϕ. S˘ se calculeze aproximarea liniar˘ ˆ jurul originii a functiei a a ın ¸ f (x. Jacobianul ˆ ıntr-un punct arbitrar este: sin θ cos ϕ ρ cos θ cos ϕ −ρ sin θ sin ϕ D(x. S˘ se scrie polinomul Taylor ¸ a de gradul n asociat functiei f ˆ punctele (0. ∂xk ∂y m−k ∂xk ∂y m−k 1 1 1 (x + y) + (x + y)2 + . + ((x − 1) + (y + 1))n = 2! n! Tn (f. ϕ) ∈ (0. D(ρ. + (x + y)n . (0. 0))(x. ∞)×(0.. −1) = 1. ¸ ın s Solutie ¸ Fie m. 2π). z)   = det  sin θ sin ϕ ρ cos θ sin ϕ ρ sin θ cos ϕ  = ρ2 sin θ. ϕ) cos θ −ρ sin θ 0 18. −1).. z)   = det  sin ϕ ρ cos ϕ 0  = ρ. Fie functia f : R2 → R. ρ cos θ). y) = 1 + = Tn (f. (0. y.. f (x. D(ρ. −1))(x. z) 0 0 1 Transformarea ˆ coordonate sferice este ın   123 (x. π)×(0. y. y) = ex+y ∂xk ∂y m−k ¸i deci s ∂mf ∂mf (0. y) = ex+y . θ. θ.2. z) = x+1 (y + 1)(z + 1) .

S˘ se calculeze aproximativ 1.2 4 1. 1)hk + 2 (1. a 21. a ıntˆ √ 22. 1)k 2 . 0. a Solutie ¸ Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat functiei ¸ √ f (x. 1 + k) ≈ f (1. 2 √ √ 20. 0. 3. 0. 1)h2 + 2 ∂x2 ∂x∂y ∂y ˆ particular pentru h = 0. 1) = − . 0) = − . 1)h + (1. S˘ se calculeze aproximativ e−0. 1) = . 0))(x. y. ∂x 2 ∂y 3 ∂x 4 ∂2f 1 ∂2f 2 (1. (0. −1). 0) = . 2 ∂x∂y 6 ∂y 9 Aproximarea de ordinul 2 a functiei f ˆ jurul punctului (1. (0. (1. z) = 1 + (x − y − z). y) = x 3 y ˆ punctul (1. 1 ¸i k = −0. y) = x2 ex a a ¸ jurul punctului (1. obtinem valoarea aproximativ˘ In s ¸ a cerut˘. (1. 2 +y 2 ˆ ın . 1) = . 97 . 2 (1. folosind polinomul Taylor a √ √ de gradul 2 asociat functiei f (x. 1) este ¸ ın f (1 + h. 1) + 1 2! 1 1! ∂f ∂f (1. 1). S˘ se determine aproximarea liniar˘ a functiei f (x. 1) = − . 0. Solutie ¸ Se calculeaz˘ polinomul Taylor de gradul ˆ ai.124 Solutie ¸ Se calculeaz˘ a CAPITOLUL 4. 0) = (0. 1)k + ∂x ∂y + ∂2f ∂2f ∂2f (1. (1. 02. ∂x 2 ∂y ∂z 2 Aproximarea cerut˘ este polinomul Taylor de gradul ˆ ai: a ıntˆ 1 T1 (f. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂f 1 ∂f ∂f 1 (0. y) = ex 4 y. 1) = . 01 3 0. ¸ ın Solutie ¸ Se calculeaz˘ a 1 ∂f 1 ∂2f ∂f 1 (1.

0))(x. z) = ex+y+z . 1. f (x. Tn (f. a. y) = arctg y . ∀ m = i + j + k.. z) = e ın Solutie ¸ Analog cu exercitiul anterior: ¸ ∂mf (x. k! k=0 n 25. ∂xi y j z k Rezult˘: a Tn (f. k! j=0 k ∂xk−j ∂y j k! j=0 k deci polinomul Taylor de gradul n ˆ origine este: ın 1 k j k−j k−j j C 2 x y .. S˘ se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei a ¸ 2x+y ˆ origine.. y) | y = 0}. . S˘ se calculeze diferentialele functiilor: a ¸ ¸ 2 \ {(x. 0. 0)x y = C 2 x y . f (x. k}. y) = dg(x. din domeniul comun al functiilor ¸ f ¸i g diferentialele sunt egale: s ¸ df (x. z) = 1 (x + y + z)k .4. y) | x = 0}. y. f : R x b. y. y) = 2k−j e2x+y . 2 +y x + y2 . (0. y) = − x2 y x dx + 2 dy. S˘ se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei a ¸ x+y+z ˆ origine. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ 23. 0))(x. (0. y) ∈ R2 \{(x.2. y) = e ın Solutie ¸ Derivatele partiale de ordinul k sunt: ¸ ∂kf (x. y Solutie ¸ ˆ Intr-un punct (x. y) | xy = 0}. y. ∀ j ∈ {0. ∂xk−j ∂y j Rezult˘: a 1 k j k−j k−j j 1 k j ∂kf k−j j C (0. y) = k! j=0 k k=0 n 125 24. g : R2 \ {(x. y) = −arctg x . g(x. f (x.

g(x. = 2y. y) = f (x2 + y 2 . derivatele partiale ale functiilor u ¸i v sunt: s ¸ ¸ s ∂u ∂u ∂v ∂v = 2x. y. y. ¸ ıntˆ s ¸ Solutie ¸ Fie u = x2 + y 2 ¸i v = x2 − y 2 . = ∂f ∂f − ∂u ∂v 27. = −2y. x2 − y 2 ).3 Diferentiala functiei compuse ¸ ¸ 26. S˘ se calculeze laplacianul s a 1 r functiilor g(x. Fie f ∈ C 2 (R2 ) ¸i fie g : R2 → R. ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + + + ∂u2 ∂x ∂v∂u ∂x ∂u∂v ∂x ∂v 2 ∂x + 4x2 ∂g ∂x ∂2f ∂2f ∂2f + 2 +2 2 ∂u ∂u∂v ∂v = ∂ ∂f ∂f 2x + ∂y ∂u ∂v = 4xy = . ∂ ∂f ∂f 2y − ∂y ∂u ∂v =2 ∂f ∂f − ∂u ∂v =2 + 2y ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + − − 2 ∂u2 ∂y ∂v∂u ∂y ∂u∂v ∂y ∂v ∂y + 4y 2 ∂2f ∂2f ∂2f −2 + 2 ∂u2 ∂u∂v ∂v . = 2x. S˘ se s a calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ¸i al doilea ale functiei g. Fie r = x2 + y 2 + z 2 ¸i fie f ∈ C 1 (R). z) = f ¸ ¸i h(x. z) = f (r). = ∂f ∂f + ∂u ∂v ∂2g ∂ ∂2g = = ∂x∂y ∂y∂x ∂y = 2x ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + + + 2 ∂u2 ∂y ∂v∂u ∂y ∂u∂v ∂y ∂v ∂y ∂2g ∂ = 2 ∂y ∂y ∂g ∂y = ∂2f ∂2f − 2 ∂u2 ∂v . s . Rezult˘: a ∂x ∂y ∂x ∂y ∂g ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f = + = 2x + ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂v ∂g ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f = + = 2y − ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v Derivatele partiale de ordinul al doilea: ¸ ∂2g ∂ = ∂x2 ∂x =2 ∂f ∂f + ∂u ∂v =2 + 2x ∂g ∂x = ∂ ∂f ∂f 2x + ∂x ∂u ∂v = = . FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ 4.126 CAPITOLUL 4.

(r) = r3 ∂x r 127 Derivatele partiale ale functiei g: ¸ ¸ ∂g =f ∂x 1 r 1 f r4 − ∂2g x .4. DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ Solutie ¸ Calcul˘m mai ˆ ai: a ıntˆ ∂ ∂x 1 r = −x ∂ x . Derivatele partiale ale functiei h: ¸ ¸ ∂h x2 r2 − x2 x ∂2h = f (r) . q = x2 − y 2 ¸i r = 2xy. = f (r) 2 + f (r) . r 28. y) = f (x2 + y 2 . 2xy) s˘ se calculeze a s a derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei u. s ∂f ∂p ∂f ∂q ∂f ∂r ∂f ∂f ∂f ∂u = + + = 2x + 2x + 2y ∂x ∂p ∂x ∂q ∂x ∂r ∂x ∂p ∂q ∂r ∂u ∂f ∂p ∂f ∂q ∂f ∂r ∂f ∂f ∂f = + + = 2y − 2y + 2x ∂y ∂p ∂y ∂q ∂y ∂r ∂y ∂p ∂q ∂r ∂2u ∂ 2 f ∂p ∂ 2 f ∂q ∂ 2 f ∂r ∂f + 2x + + =2 2 2 ∂x ∂x ∂p ∂p ∂p∂q ∂x ∂p∂r ∂x +2x +2x = 4x2 ∂ 2 f ∂r ∂q∂r ∂x ∂ 2 f ∂p ∂ 2 f ∂q + + ∂q∂p ∂x ∂q 2 ∂x ∂ 2 f ∂p ∂ 2 f ∂q ∂ 2 f ∂r + + 2 ∂r∂p ∂x ∂r∂q ∂x ∂r ∂x = +2 ∂f + ∂q + 2y ∂2f ∂2f ∂2f + 2 +2 +4xy ∂p2 ∂q ∂p∂q ∂2u = 4xy ∂x∂y ∂2f ∂2f ∂2f ∂f ∂f + +4y 2 2 +2 +2 ∂p∂r ∂q∂r ∂r ∂p ∂q + 4(x2 + y 2 ) ∂2f + ∂p∂r ∂2f ∂2f ∂2f − 2 + 2 ∂p2 ∂q ∂r . x2 − y 2 . Dac˘ f ∈ C 2 (R3 ) ¸i u(x. ∂x r ∂x2 r r3 deci ∆h = f (r) + 2 f (r).3. ¸ ¸ Solutie ¸ Fie p = x2 + y 2 . =f r3 ∂x2 1 r 1 r − x r3 2 −f 1 r 3x2 − r2 r5 Rezult˘ ∆g = a .

2 ∂r ∂p ∂q 29. ∂x ∂x2 ∂u ∂2u = −2yf (x2 − y 2 ) . rezult˘ 4(x2 + y 2 )f (x2 − y 2 ) = 0. 4 x x x x . armonic˘ pe R a Solutie ¸ ∂2u ∂2u O functie este armonic˘ dac˘ satisface relatia ¸ a a ¸ + 2 = 0. = 3f ( ) + 4f ( ) 2 ∂x x x ∂x x x x x 2v ∂v 1 y ∂ 1 y = f( ). S˘ se afle f ∈ C 2 (R) ¸tiind c˘ functia v(x. y) = f ( x ) este armonic˘. S˘ se afle f ∈ C 2 (R) ¸tiind c˘ functia u(x. ∂x2 ∂y 2u ∂ ∂u = 2xf (x2 − y 2 ) . ¸ 30. 2 ∂y x x ∂y x x ˆ Inlocuind ˆ ecuatia dat˘. rezult˘: ın ¸ a a y 2y y x2 + y 2 f ( ) + 3 f ( ) = 0. ¸ y 31. ˆ final se a ın Inlocuind ˆ ın ∂x2 ∂y obtine f (t) = at + b. = 2 f ( ). 2 ∂y ∂x Solutie Calcul direct. b ∈ R arbitrar fixate. y) = f (x2 − y 2 ) este a s a ¸ 2. a s a ¸ a Solutie ¸ y ∂2v y2 ∂v y 2y y y = − 2f ( ) . FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ +4(x2 − y 2 ) ∂2u = 4y 2 ∂y 2 ∂f ∂2f +2 ∂q∂r ∂r + 4xy ∂2f ∂2f − ∂p∂r ∂q∂r + ∂2f ∂2f ∂2f + 2 −2 ∂p2 ∂q ∂p∂q +4x2 ∂2f ∂f ∂f +2 −2 . Fie a ∈ R ¸i fie g ¸i h dou˘ functii de clas˘ C 2 pe R. S˘ se demons s a ¸ a a streze c˘ f (x. cu a. = 2f (x2 − y 2 ) + 4x2 f (x2 − y 2 ).128 CAPITOLUL 4. = −2f (x2 − y 2 ) + 4y 2 f (x2 − y 2 ) ∂y ∂y 2 ∂2u ∂2u ˆ + 2 = 0. y) = g(x − ay) + h(x + ay) verific˘ ecuatia coardei vibrante: a a ¸ ∂2f ∂2f − a2 2 = 0.

∂ϕ ρ2 ∂2f ∂2f ∂ 2 f sin ϕ cos ϕ ∂ 2 f cos2 ϕ ∂f cos2 ϕ = sin2 ϕ + 2 + + − ∂y 2 ∂ρ2 ∂ρ∂ϕ ρ ∂ϕ2 ρ2 ∂ρ ρ −2 ∂f sin ϕ cos ϕ . rezult˘: a ∂f ∂f sin ϕ ∂f ∂f ∂f cos ϕ ∂f = cos ϕ − . f (t) t +1 ¸i deci s f (t) = a · arctg(t) + b cu a. x = ρ cos ϕ. 32. = −ρ sin ϕ. ∂x ∂ρ ∂ϕ ρ ∂y ∂ρ ∂ϕ ρ ∂2f ∂ = 2 ∂x ∂x = ∂f ∂x = cos ϕ ∂ ∂ρ ∂f ∂x − sin ϕ ∂ ρ ∂ϕ ∂f ∂x = ∂2f ∂ 2 f sin ϕ cos ϕ ∂ 2 f sin2 ϕ ∂f sin2 ϕ cos2 ϕ − 2 + + + ∂ρ2 ∂ρ∂ϕ ρ ∂ϕ2 ρ2 ∂ρ ρ +2 ∂f sin ϕ cos ϕ . ∂ρ ∂ϕ ∂ρ ∂ϕ ∂f ∂x ∂f ∂y ∂f ∂f ∂f = + = cos ϕ + sin ϕ ∂ρ ∂x ∂ρ ∂y ∂ρ ∂x ∂y ∂f ∂f ∂x ∂f ∂y ∂f ∂f = + = (−ρ sin ϕ) + ρ cos ϕ.3. ∂x ∂x ∂y ∂y = cos ϕ. (ˆ necunoscutele a ın ∂f ∂x ¸i s ∂f ∂y ). = sin ϕ. DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ Notˆnd t = a y x 129 se obtine (dup˘ calcule): ¸ a f (t) −2t = 2 . S˘ se demonstreze c˘ laplacianul ˆ coordonate polare este: a a ın ∆f = 1 ∂2f 1 ∂f ∂2f + 2 + . b ∈ R arbitrar fixate. = ρ cos ϕ. ∂ϕ ∂x ∂ϕ ∂y ∂ϕ ∂x ∂y Rezolvˆnd sistemul. ∂ϕ ρ2 . y = ρ sin ϕ.4. 2 ∂ρ ρ ∂ϕ2 ρ ∂ρ Solutie ¸ Fie f ∈ C 2 (R2 ). = sin ϕ + .

dt2 y 34. rezult˘: deci dx = x = e a 33. etc. Din x = et . v). Ce devine ecuatia x2 y + 2xy + 2 y = 0 dac˘ se face schimbarea ¸ a x 1 de variabile (x. y) → (u. y). FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∆f = ∂2f 1 ∂2f 1 ∂f + 2 + . unde t = . y). a ¸ ıntˆ 1 35. y) → (t. etc. Ce devine ecuatia ¸ 2 dx dx t ? dac˘ se face schimbarea de variabile (x. v = . Fie ecuatia diferential˘ x2 ¸ ¸ a dy dt dy −t dy = = e . dx dt dx dt d2 y d = dx2 dx Ecuatia devine: ¸ dy −t d e = dt dt dy −t dt e = e−2t dt dx d2 y dy − dt2 dt . ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u y ∂v . unde u = xy. Ce devine ecuatia x2 2 − y 2 2 = 0 prin schimbarea de variabile ¸ ∂x ∂y x (x. d2 y + 2y = 0. S˘ se demonstreze c˘ functia z(x.130 ˆ concluzie: In CAPITOLUL 4. ∂ρ2 ρ ∂ϕ2 ρ ∂ρ dy d2 y +x + 2y = 0. y) → (t. ∂x ∂y Solutie ¸ Se calculeaz˘ derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui z. rezult˘ t = ln x ¸i a dy s d 2 ın dt s dt dt 1 −t . x Solutie ¸ Se calculeaz˘ a dy dy dt 1 dy dy = =− 2 = −t2 . y) = xy + xe x verific˘ ecuatia a a ¸ a ¸ x ∂z ∂z + = xy + z. dx dt dx x dt dt 2z 2z ∂ ∂ 36. y Solutie ¸ Se calculeaz˘: a ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z 1 ∂z = + =y + . unde x = e a Solutie ¸ 2 2y ¸ a s Calcul˘m dx ¸i dxy ˆ functie de dy ¸i d 2 .

Rezult˘ ¸ a a a 1 1 − =f z x deci z(x. y x x 1 y − 1 x . v ¸i w. =− 2 ∂x z ∂x x ∂y z ∂y .3. z) → (u. y. uv + 1 uw + 1 Se calculeaz˘ acum derivatele partiale ale lui u ¸i v ˆ raport cu x ¸i y: a ¸ s ın s ∂u ∂v 1 1 ∂u 1 ∂v uv + 1 = 1. unde. y) care verific˘ ecuatia a ¸ a ¸ x2 ∂z ∂z + y2 = z2. Rezult˘ deci c˘ w este o ın ¸ ¸ a ¸ a a ∂u functie constant˘ ˆ raport cu variabila u. S˘ se determine functiile z = z(x. DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ 37.z= . ∂x ∂y 131 folosind schimbarea de variabile: (x. y) = 1 + xf 1 1 − . = 2 = 2. se obtine: ∂w = 0. u uw + 1 ∂v = ∂y ∂ ∂u ∂u ∂ + ∂y ∂v ∂w . u = x. ∂v = ˆ Inlocuind ˆ ecuatia initial˘.4. =− 2 =− ∂x ∂y ∂x x u ∂y y u ∂z ∂ = ∂x ∂x u uw + 1 = ∂ ∂u u uw + 1 (uw + 1)2 u uw + 1 uv + 1 uw + 1 2 2 . v. = 0. deci w = f (v). se a a ın ıntˆ s ın ¸ s obtine: ¸ u u x = u. O alt˘ metod˘ const˘ ˆ a calcula: a a a ın ∂w 1 ∂z 1 ∂w 1 ∂z =− 2 + 2. ∂u ∂ + ∂x ∂v ∂w ∂v u uw + 1 ∂v = ∂x = ∂ ∂z = ∂y ∂y u uw + 1 = 1 − u2 ∂w − ∂u . y x z x Solutie ¸ O metod˘ const˘ ˆ a calcula mai ˆ ai x.w= − . y = . w). y ¸i z ˆ functie de u. v = 1 1 1 1 − . unde f este o ¸ a ın functie arbitrar˘ de clas˘ C 1 pe R.

xn )) = tr f (x1 . . a.. ty. ty. y) = xn f verific˘ ecuatia: a ¸ x Solutie ¸ ∂z = nxn−1 f ∂x y x2 y x2 ∂z ∂z + 2y = nz. ty. . ∂z ∂y = xn−2 f y x2 . ∀t ∈ R∗ . O functie f : D → R se nume¸te omogen˘ de grad r pe D dac˘ ¸ s a a f (t(x1 . y. a ın ¸ ın 40.. x ∂x ∂y ∂z ∂ ∂ ∂ 2 b. ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x Se calculeaz˘ apoi a 38. tz) + z (tx. Operatori diferentiali ¸ Fie V = P i + Qj + Rk un cˆmp de vectori de clas˘ C 2 pe un deschis U ⊆ R3 a a . tz) = tr f (x. ∂x ∂x x ∂y ∂y ∂w ∂w ∂u ∂w ∂v = + .. rezult˘: a x ∂f ∂f ∂f (tx.. Derivˆnd ˆ raport cu t relatia a ın ¸ f (tx. se obtine relatia de la punctul a. tz) = rtr−1 f (x. . ∂x ∂y y x2 − 2yxn−3 f . xn ).. etc.. x2 .. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂z ∂w z 2 ∂z ∂w = −z 2 + 2. z) ( ) ∂x ∂y ∂z ˆ particular pentru t = 1. ∀(x1 .. = −z 2 .. xn ) ∈ D. 39. y. tz) + y (tx. In ¸ ¸ b. x2 .132 ¸i deci s CAPITOLUL 4. x2 . S˘ se demonstreze c˘ functia s a a ¸ z(x. Se deriveaz˘ ˆ continuare relatia ( ) ˆ raport cu t. ty. S˘ se arate c˘ orice functie omogen˘ de grad r pe R3 satisface relatiile: a a ¸ a ¸ ∂f ∂f ∂f +y +z = rf . Fie f ∈ C 1 (R) ¸i n ∈ N . x +y +z f = r(r − 1)f . ∂x ∂y ∂z Solutie ¸ a. z).

rot(gradf ) = 0. y. da h. div(V × W ) = W rotV − V rotW . pentru orice vector constant a. c. d. g. r4 . ∂x ∂y ∂z ∂P ∂Q ∂R (a) + (a) + (a). j. div(rotV ) = 0. ∂x2 ∂y ∂z Solutie ¸ Calcul direct. dW dV df = agradf. div(f V ) = f divV + V gradf . este derivata dup˘ directia W a lui V . i. grad(f g) = f gradg + ggradf . ∂x ∂y ∂z × V )(a) = ∂Q ∂P (a) − (a) k. grad(a r) = a. gradrα = αrα−2 r. dV W e. iar r a este un cˆmp scalar. dW dV dV unde. a ¸ dW dV dW f. ∂2f ∂2f ∂2f k. S˘ se calculeze divergenta cˆmpului vectorial a ¸ a V =r+ kr r. au loc relatiile: a ¸ a. z) vectorul de pozitie ¸i cu In a ¸ s r = x2 + y 2 + z 2 norma sa.3. a Pentru orice cˆmpuri vectoriale V ¸i W ¸i orice cˆmpuri scalare f ¸i g de a s s a s clas˘ C 2 . divergenta ¸i rotorul. rot(V × W ) = V divW − W divV + − . DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ 133 ¸i f ∈ C 2 (U ) (cˆmp scalar). rot(f V ) = f rotV − V × gradf .4. r este un cˆmp vectorial. ∀α ∈ R. div(gradf ) = ∆f = + 2 + 2. 41. definiti pentru orice a ∈ U astfel: ¸ s ¸ (gradf )(a) = ( f )(a) = (divV )(a) = ( V )(a) = ∂f ∂f ∂f (a)i + (a)j + (a)k. Evident. ∂x ∂y (rotV )(a) = ( = ∂R ∂Q (a) − (a) i + ∂y ∂z ∂P ∂R (a) − (a) j + ∂z ∂x ˆ cele ce urmeaz˘ vom nota cu r = (x. grad(V W ) = W × rotV + V rotW + + . Operatorii diferentiali de ordinul ˆ ai sunt s a ¸ ıntˆ gradientul. b.

134

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

unde k este versorul axei Oz, k = (0, 0, 1). Solutie ¸ kr kr kr divr + rgrad divV = div r + 4 r = 3 + 4 r r r4 =3+3

=

kr 1 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr−4 = 4 r r kr +r r4 k (k r) −4 6 r 4 r r = 3.

=3+3

1 42. S˘ se calculeze rotorul cˆmpului vectorial V = (k × r). a a r Solutie ¸ 1 1 1 rotV = rot k×r = rot(k × r) − (k × r) grad = r r r = 1 r k divr − r divk + dr dk − dr dk + (k × r) r 2k . = 3 r r

43. S˘ se verifice c˘ urm˘toarele transform˘ri sunt difeomorfisme ¸i s˘ a a a a s a se calculeze jacobianul transform˘rii inverse: a a. F : (0, ∞) × (0, 2π) → R2 \ {(0, 0)}, F (ρ, ϕ) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ). x y b. G : R2 \ {(0, 0)} → R2 \ {(0, 0)}, G(x, y) = . , x2 + y 2 x2 + y 2 Solutie ¸ D(x, y) = ρ = 0, iar iacobianul a. Fie x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ; atunci D(ρ, ϕ) transform˘rii inverse este a D(ρ, ϕ) = D(x, y) b. Fie u = D(x, y) D(ρ, ϕ)
−1

=

1 . ρ

x y ,v = 2 . Atunci x2 + y 2 x + y2 D(u, v) 1 D(x, y) =− ¸i s = −(x2 + y 2 )2 . 2 + y 2 )2 D(x, y) D(u, v) (x

4.4. EXTREME LOCALE 44. Fie aplicatia ¸

135

F : {(x, y) ∈ R2 | x > 0, y > 0} → {(x, y) ∈ R2 | y > 0}, F (x, y) = (xy, 3y). S˘ se demonstreze c˘ F este un difeomorfism. a a Solutie ¸ Se demonstreaz˘ c˘ F este bijectiv˘. Evident, F este de clas˘ C 1 . Iacobianul a a a a intr-un punct arbitrar este 3y = 0, deci F este difeomorfism. Se poate calcula ¸i transformarea invers˘: F −1 (x, y) = 3x , y . s a y 2 45. S˘ se demonstreze c˘ aplicatia a a ¸ f : (0, ∞) × (0, ∞) → {(x, y) ∈ R2 | x > 0}, f (x, y) = xy, 1 2 y − x2 2

este un difeomorfism ¸i s˘ se calculeze inversa. s a Solutie ¸ Faptul c˘ f este difeomorfism local rezult˘ din faptul c˘ iacobianul este a a a nenul ˆ orice punct: det (Jf (x, y)) = x2 + y 2 = 0. ın Se arat˘ c˘ f este o bijectie ¸i a a ¸ s
 

f −1 (x, y) = 

x2 + y 2 − y, x2

x + y2 −y

.

4.4

Extreme locale

46. S˘ se calculeze extremele locale ale functiilor: a ¸ a. f : R2 → R, f (x, y) = x3 + y 3 − 6xy. b. g : R2 → R, g(x, y) = x3 + 8y 3 − 2xy. c. h : R2 → R, h(x, y) = x2 ye2x+3y . Solutie ¸ a. Punctele critice ale functiei f sunt solutiile sistemului: ¸ ¸
∂f ∂x ∂f ∂y

= 0 , adic˘ a = 0

3x2 − 6y = 0 3y 2 − 6x = 0

Rezult˘ dou˘ puncte critice: (0, 0) ¸i (2, 2). Pentru a decide dac˘ acestea a a s a

136

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

sunt puncte de extrem, se calculeaz˘ matricea hessian˘ (mai ˆ ai ˆ a a ıntˆ ıntr-un punct arbitrar):

Hf (x, y) =  ˆ punctele critice se obtine: In ¸ Hf (0, 0) =

∂2f ∂x2 ∂2f ∂y∂x

∂2f ∂x∂y ∂2f ∂y 2

 =

6x −6 −6 6y

0 −6 −6 0

¸i Hf (2, 2) = s

12 −6 −6 12

Valorile proprii ale matricei Hf (0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei Hf (2, 2) sunt ambele strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local. b. Punctele critice sunt (0, 0) ¸i ( 3 , 1 ). Primul nu este punct de extrem, iar s 1 6 al doilea este punct de minim local. c. Multimea punctelor critice este: {(0, y) | y ∈ R} ∪ {(−1, − 1 )}. Punctul ¸ 3 1 a (−1, − 3 ) este punct de minim (matricea hessian˘ are valorile proprii pozitive). ˆ punctele (0, y), criteriul cu matricea hessian˘ nu decide (exist˘ o In a a valoare proprie nul˘). Se evalueaz˘ semnul diferentei a a ¸ f (x, y) − f (0, y) = x2 ye2x+3y . Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adic˘ y > 0), exist˘ un disc (de a a raz˘ suficient de mic˘, de exemplu y ), pe care diferenta f (x, y) − f (0, y) este a a ¸ 2 pozitiv˘, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate a sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci ˆ origine), diferenta ın ¸ f (x, y) − f (0, 0) nu p˘streaz˘ semn constant pe nici o vecin˘tate a lui (0, 0), a a a deci originea nu este punct de extrem. 47. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ 2 + y 2 + z 2 + 2x + 6y − 6z, (x, y, z) ∈ R3 . a. f (x, y, z) = x b. g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − xy + x − 2z, (x, y, z) ∈ R3 . 1 x y c. h(x, y, z) = + + + z, x = 0, y = 0, z = 0. x y z Solutie ¸ a. Functia f are un singur punct critic, (−1, −3, 3). Matricea hessian˘ ¸ a are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (−1, −3, 3) este minim local. 2 b. Functia g are punctul critic (− 3 , − 1 , 1) care este minim local deoarece ¸ 3 valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.

4.4. EXTREME LOCALE

137

c. Punctele critice sunt (1, 1, 1) ¸i (−1, 1, −1). Matricea hessian˘ ˆ s a ıntr-un punct arbitrar este

Hh (x, y, z) = 

2 x3 − y12

− y12
2x y3 − z12

0 − z12  
2y z3

0

Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (−1, 1 − 1) este maxim local. 48. S˘ se determine punctele de extrem local ale functiilor a ¸ f : R2 → R, f (x, y) = xy ¸i g : R3 → R, g(x, y, z) = xyz. s Solutie ¸ Singurul punct critic al functiei f este (0, 0) care nu este punct de extrem ¸ deoarece diferenta f (x, y) − f (0, 0) nu p˘streaz˘ semn constant pe nici o ¸ a a vecin˘tate a originii. Punctele critice ale functiei g sunt a ¸ (x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), ∀x, y, z ∈ R. Functia nu are puncte de extrem. ¸ 49. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ a. f : (0, 2π) × (0, 2π) → R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y). b. g : (0, π)3 → R, g(x, y, z) = sin x + sin y + sin z − sin(x + y + z). Solutie ¸ a. Punctele critice sunt solutiile sistemului: ¸
∂f ∂x ∂f ∂y

= cos x sin y sin(x + y) + sin x sin y cos(x + y) = sin y sin(2x + y) = 0 = sin x cos y sin(x + y) + sin x sin y cos(x + y) = sin x sin(x + 2y) = 0
π π 3, 3

Rezult˘ punctele critice: (x1 , y1 ) = (π, π) ¸i (x2 , y2 ) = a s Derivatele partiale de ordinul al doilea: ¸ ∂2f = 2 sin y cos(2x + y), ∂x2 ∂2f = 2 sin x cos(x + 2y), ∂y 2 ∂2f = sin(2x + 2y). ∂x∂y Punctul (x2 , y2 ) este maxim local: rt − s2 =

.

138 ∂2f ∂x2 π π , 3 3 ∂2f ∂y 2

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ π π , 3 3 ∂2f ∂x∂y π π , 3 3
2

=

=

√ 9 > 0, r = − 3 < 0. 4

ˆ punctul (x1 , y1 ) = (π, π), derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule, In ¸ deci trebuie evaluat semnul diferentei f (x, y)−f (π, π) = sin x sin y sin(x+y) ¸ ˆ jurul punctului (π, π). Se poate face acest lucru fie folosind formula lui ın Taylor de ordinul 3, fie direct, observˆnd c˘ pentru x < π, y < π diferenta a a ¸ este negativ˘, iar pentru puncte x > π, y > π diferenta este pozitiv˘. a ¸ a Rezult˘ c˘ (x1 , y1 ) nu este extrem local. a a ˆ particular, rezult˘ inegalitatea In a sin x sin y sin(x + y) ≤ √ 3 2
3

, ∀x, y ∈ (0, π)

b. Se calculeaz˘ punctele critice ale functiei g: a ¸
 ∂g  ∂x   
∂g ∂y ∂g ∂z

= cos x − cos(x + y + z) = 0 = cos y − cos(x + y + z) = 0 = cos z − cos(x + y + z) = 0

deci cos x = cos y = cos z = cos(x + y + z). Deoarece functia cos este injectiv˘ pe (0, π), rezult˘ x = y = z. Se obtine ¸ a a ¸ cos x = cos 3x, adic˘ 2 sin x sin 2x = 0, cu singura solutie x = π . Rezult˘ a ¸ a 2 π π π ¸ punctul critic (x, y, z) = 2 , 2 , 2 . Derivatele partiale de ordinul al doilea sunt: ∂2g ∂2g = − sin x + sin(x + y + z), 2 = − sin y + sin(x + y + z), ∂x2 ∂y ∂2g = − sin z + sin(x + y + z), ∂z 2 ∂2g ∂2g ∂2g = = = sin(x + y + z). ∂x∂y ∂y∂z ∂x∂z

−2 −1 −1 ˆ punctul critic matricea hessian˘ este  −1 −2 −1 . Polinomul carIn a   −1 −1 −2 acteristic P (λ) = λ3 + 6λ2 + 9λ + 4 are toate r˘d˘cinile strict negative, deci a a π π π a a 2 , 2 , 2 este punct de maxim. Se observ˘ c˘ este un maxim global.

4.4. EXTREME LOCALE

139

50. S˘ se determine punctele de extrem local ale functiilor: a ¸ 2 − x3 − 15x − 36x + 9, (x, y) ∈ R2 . a. f (x, y) = 3xy b. f (x, y) = y 4 − 8y 3 + 18y 2 − 8y + x3 − 3x2 − 3x, (x, y) ∈ R2 . c. f (x, y) = 4xy − x4 − y 4 , ∀ (x, y) ∈ R2 . Solutie ¸ a. Punctele critice sunt (x1 , y1 ) = (2, 3), (x2 , y2 ) = (−2, −3); nici unul nu este punct de extrem. b. Punctele critice sunt √ √ √ √ √ (x1 , y1 ) = (1+ 2, 2), (x2 , y2 ) = (1+ 2, 2+ 3), (x3 , y3 ) = (1+ 2, 2− 3), √ √ √ √ √ (x4 , y4 ) = (1− 2, 2), (x5 , y5 ) = (1− 2, 2+ 3), (x6 , y6 ) = (1− 2, 2− 3). Punctele de extrem sunt (x2 , y2 ), (x3 , y3 ) (minime) ¸i (x4 , y4 ) (maxim). s c. Punctele critice sunt (0, 0), (1, 1), (−1, −1); primul nu este punct de extrem, celelalte sunt puncte de maxim. 51. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ 2 a. f : (0, ∞) × (0, ∞) → R , f (x, y) = 4x2 + xy2 + y 2 b. f : R2 \ {(0, 0)} → R , f (x, y) = √x+y 2 . 2
x +y

Solutie ¸ a. Functia f este de clas˘ C 2 ¸i are in domeniul de definitie un singur punct ¸ a s ¸ √ 1 critic (x1 , y1 ) = 2 , 2 . √ 24 4 2 ˆ punctul critic matricea hessian˘ este √ In a . ∆1 = 24 > 0 ¸i s 4 2 8 √ √ 1 ∆2 = 24·8−32 > 0 deci 2 , 2 este punct de minim local ¸i f 1 , 2 = 4. s 2 ¸ a b. Functia f este de clas˘ C 2 ¸i are in domeniul de definitie punctele critice s ¸ (x, x), x ∈ R Matricea hessian˘ intr-un punct critic este a

Hf (x, x) = 

−x √ 2 2|x|3 √x 2 2|x|3

√x 2 2|x|3 −x √ 2 2|x|3

 

√ Dac˘ x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minim ¸i fmin = − 2; dac˘ x > 0, a a √s atunci (x, x) sunt puncte de maxim ¸i fmax = 2. s 52. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ 2 → R, f (x, y) = x4 + y 4 − 2x2 + 4xy − 2y 2 a. f : R b. f : R3 → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + 3z 2 − xy + yz + 2xz

−1). Functia f este de clas˘ C√ ¸i are in domeniul de √ √ ie punctele critice ¸ a 2s √ definit ¸ (x1 .140 CAPITOLUL 4. 54. ∆2 = 3 > 0 ¸i ∆3 = 4 > 0 deci (0. y) = √ 2 2 . 2) sunt minime locale. b. 56. 0) nu este extrem. (x2 . (2. se a decide natura acestor puncte. Solutie ¸ Punctele critice sunt (1. 0) este punct de minim s local strict ¸i fmin = 0. S˘ se determine extremele locale ale functiei: a ¸ 2 y2 2 f (x. 0). iar (0. a . 2x+y b. S˘ se determine extremele locale ale functiei: a ¸ F : R2 → R. g(x. 0. 0. y) = xy 1 − x2 − y 2 . f (x. (x3 . f (x. (− 2. 1). x +y Solutie ¸ Se trece la coordonate polare ¸i se reduce problema la a determina extremele s unor functii de o singur˘ variabil˘ real˘. y2 ) = ( 2. a ın 2 1 6 ∆1 = 2 > 0. − 2). y) = x3 + 3xy − 15x − 12y. z > 0. 0). ¸ a a a 55. folosind matricea hessian˘. − 2). folosind matricea hessian˘. S˘ se determine extremele functiilor: a ¸ a. y) = (x2 + y 2 )e−x −y . definit˘ pentru x2 + y 2 < 1. a Solutie ¸ Se determin˘ punctele critice ¸i apoi. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Solutie ¸ a. z1 ) = (0. Functia f este de clas˘ C 2 ¸i are in domeniul de definitie un singur punct ¸ a s ¸ critic (x1 . se decide a s a natura lor. 2). s 53. S˘ se determine extremele globale ale functiilor: a ¸ 2 2 a. y.   2 −1 2   Matricea hessian˘ ˆ punctul critic este  −1 2 1 . y1 ) = (0. 2) ˆ Intr-un punct oarecare matricea hessian˘ este a 12x2 − 4 4 4 12y 2 − 4 √ √ √ √ Punctele ( 2. y > 0. y1 . z) = x + 4x + zy + z . definit˘ pentru x > 0. y3 ) = (− 2. f (x. (−2.

y. Solutie ¸ a. (− √1 . z) = (y + z) sin z − y(x + z). Solutie ¸ √ √ √ √ a. ∂x ∂y Solutie ¸ Fie F (x. adic˘ a ∂z sin z + (y + z) cos z − y = 0. z) = xy ln(x2 + y 2 ). ∀n ∈ Z. FUNCTII IMPLICITE ¸ 141 b. b. − √1 ). − √1 ). (− √1 .5. .4. ∂x sin z + (y + z) cos z − y = 0. Functia z = z(x. (z este functie de x ¸i y): ¸ ın s ¸ s ∂z ∂z ∂z sin z + (y + z) cos z −y 1+ ∂x ∂x ∂x deci: ∂z y = . Functia are un singur punct de extrem (maxim): (2. 57. f (x. Punctele critice sunt (0. √1 ). y) = (1 + ey ) cos x − yey . ± 33 ). 2e 2e 2e 2e b. iar celelalte nu sunt puncte de extrem.5 Functii implicite ¸ 58. g(x. y) exist˘ ˆ ¸ a ın ∂F vecin˘tatea punctelor cu proprietatea a = 0. z) = −2x2 + 2xy − 5y 2 + 6x + 6y. ˆ aceast˘ ipotez˘. Punctele critice sunt (2nπ. √1 ). 2e 2e 2e 2e puncte de minim: ( √1 . Puncte de maxim: ( √1 . (x. y. se calculeaz˘ derivatele partiale ale functiei z. derivˆnd In a a a ¸ ¸ a relatia F (x. S˘ se calculeze expresia: a E = (z sin z) ∂z ∂z − y2 . ¸ 4. S˘ se determine extremele urm˘toarelor functii: a a ¸ a. 0). ( 33 . b. g(x. Primele sunt s puncte de maxim. 0) ¸i ((2n + 1)π. y. y) este definit˘ implicit de ecuatia ¸ a ¸ (y + z) sin z − y(x + z) = 0. 1). z) = 0 ˆ raport cu x ¸i respectiv y. Functia z = z(x. ( −3 3 . ± 33 ). y) ∈ R2 . y. −2).

adic˘ ∂v = 0. Fie g ∈ C 1 (R2 ) ¸i fie functia z = z(x. y) exist˘ ˆ ¸ ¸ a ın vecin˘tatea punctelor cu proprietatea ∂F = 0. y. ¸ 60. z − xy) = 0. Functia z = z(x. y) este ∂F = 0. ∂y sin z + (y + z) cos z − y ∂z ∂x ˆ Inlocuind ¸i s ∂z ∂y cu valorile obtinute mai sus ˆ expresia E. adic˘ z = 0.142 1+ deci CAPITOLUL 4. ∂y ∂y ∂v ˆ Inlocuind. y) definit˘ implicit de ecuatia s ¸ a ¸ ∂z ∂z − x2 . ∂g ∂x ∂x ∂v x ∂g − 2y ∂g ∂z ∂z −x =0⇒ = ∂v ∂g ∂u . Fie a ∈ R ¸i fie functia z = z(x. S˘ se calculeze expresia E = y ∂x + x ∂y . ˆ ¸ ¸a ¸ a ∂g In ∂z aceast˘ ipotez˘. sin z + (y + z) cos z − y 59. z < 0. z > 0 ¸i semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 . ¸ a s Conditia de existent˘ a functiei z = z(x. z) = x2 + y 2 + z 2 − a2 . a ¸ ıntˆ s ¸ ¸ Solutie ¸ Fie functia F (x. z: semisfera x s Vom calcula diferentialele functiei z asociate primei semisfere (z > 0): ¸ ¸ 2x + 2z ∂z ∂z x =0⇒ =− =− ∂x ∂x z a2 x . y. z) = 0. y) definit˘ de ecuatia s ¸ a ¸ x2 + y 2 + z 2 = a2 . − x2 − y 2 . z) = g(y 2 − x2 . a Solutie ¸ Fie functia F (x. Not˘m u = y 2 − x2 ¸i v = z − xy. S˘ se calculeze diferentiala ˆ ai ¸i diferentiala a doua ale functiei z. se calculeaz˘ derivatele partiale ale functiei z: a a a ¸ ¸ g(y 2 ∂g ∂g (−2x) + ∂u ∂v 2y ∂g ∂g + ∂u ∂v ∂g ∂g 2x ∂u + y ∂v ∂z ∂z −y =0⇒ = . z − xy). ∂y ∂y ∂y ∂z x + z − sin z = . y. se obtine: E = x2 + y 2 . se obtine ¸ ın ¸ E= yF (x. Exist˘ deci a a a ∂z dou˘ submultimi ale sferei de centru O ¸i raz˘ a pe care exist˘ cˆte o functie a ¸ s a a a ¸ 2 + y 2 + z 2 = a2 . FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂z ∂z ∂z sin z + (y + z) cos z − (x + z) − y = 0.

4.5. FUNCTII IMPLICITE ¸ Analog, ∂z y =− =− ∂y z y ¸i deci s a2 − x2 − y 2 x dx − a2 − x2 − y 2 y dy. a2 − x2 − y 2

143

x y dz = − dx − dy = − z z Diferentiala a doua: ¸ 2+2 deci:

∂z ∂x

2

+ 2z

∂2z = 0, ∂x2 y 2 − a2 (a2 − x2 − y 2 )3

x2 + z 2 y 2 − a2 ∂2z =− = = ∂x2 z3 z3 2

.

∂2z ∂z ∂z + 2z = 0, ∂y ∂x ∂x∂y xy (a2 − x2 − y 2 )3

deci

∂2z xy ∂x ∂y =− =− 3 =− ∂x∂y z z ˆ concluzie: In d2 z = y 2 − a2 (a2 − x2 − y 2 )3 dx2 − (a2 2xy − x2 −

∂z ∂z

.

y 2 )3

dxdy+

x2 − a2 (a2 − x2 − y 2 )3

dy 2

61. Functiile u = u(x, y) ¸i v = v(x, y) sunt definite implicit de sistemul ¸ s de ecuatii u + v = x + y, ux + vy = 1. S˘ se calculeze derivatele partiale de ¸ a ¸ ordinul ˆ ai ¸i al doilea ale functiilor u ¸i v. ıntˆ s ¸ s Solutie ¸ Fie F : R4 → R2 , F (x, y, u, v) = (u + v − x − y, ux + vy − 1). Notˆnd a f (x, y, u, v) = u + v − x − y ¸i g(x, y, u, v) = ux + vy − 1, conditia de s ¸ D(f,g) a In a existent˘ a functiilor u ¸i v este D(u,v) = 0, adic˘ y − x = 0. ˆ aceast˘ ¸a ¸ s ipotez˘, derivˆnd ˆ raport cu x ¸i respectiv y relatiile f = 0, g = 0, se a a ın s ¸ obtine: ¸ ∂u ∂v ∂u ∂v + = 1 ¸i u + x s +y = 0, ∂x ∂x ∂x ∂x ∂u ∂v ∂u ∂v + = 1 ¸i x s +v+y = 0, ∂y ∂y ∂y ∂y

144 de unde rezult˘: a

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

∂u u + y ∂v u + x ∂u v + y ∂v v+x = , = , = , = . ∂x y − x ∂x x − y ∂y y − x ∂y x−y Pentru a calcula derivatele partiale de ordinul al doilea, se deriveaz˘ ˆ ¸ a ın continuare ˆ raport cu x ¸i respectiv y: ın s ∂2u ∂2v ∂u ∂2v ∂2u + 2 = 0, ¸i 2 s + x 2 + y 2 = 0, ∂x2 ∂x ∂x ∂x ∂x de unde rezult˘ a 2 ∂u ∂2u 2(u + y) = ∂x = . ∂x2 y−x (y − x)2

Analog se calculeaz˘ ¸i celelalte derivate partiale de ordinul al doilea. as ¸ 62. Fie F ∈ C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definit˘ implicit de ecuatia ¸ a ¸ F (sin x + y, cos y + x) = 0. S˘ se determine y ˆ punctele critice ale lui y. a ın Solutie ¸ Fie u = sin x + y, v = cos y + x. Conditia de existent˘ a functiei y este ¸ ¸a ¸ ∂F ∂F a ¸ ın a ∂u − ∂v sin y = 0. Derivˆnd ecuatia F (u, v) = 0 ˆ raport cu x, rezult˘: (∗) (y + cos x) Se obtine: ¸ y =
∂F ∂u

∂F ∂F + (1 − y sin y) = 0. ∂u ∂v cos x +
∂F ∂v ∂F ∂v

∂F ∂u

.

Derivˆnd relatia (∗) ˆ raport cu x ¸i ˆ a ¸ ın s ınlocuind y = 0, rezult˘ ( ˆ punctele a ın critice): 2 2 ∂2F − ∂ F cos2 x − 2 ∂u∂v cos x − ∂ F + ∂F sin x ∂u ∂u2 ∂v 2 y = . ∂F − ∂F sin y ∂u ∂v 63. Functiile y = y(x) ¸i z = z(x) sunt definite implicit de sistemul ¸ s sin x + sin y + sin z = a , a, b ∈ R. x2 + y 2 + z 2 = b

4.5. FUNCTII IMPLICITE ¸

145

S˘ se calculeze y ¸i z . a s Solutie ¸ Fie f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z − a, g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − b ¸i s F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)). Conditia de existent˘ pentru functiile y ¸ ¸a ¸ ¸i z este D(f,g) = 0 ⇔ 2z cos y − 2y cos z = 0. Derivˆnd ecuatiile f = 0, s a ¸ D(y,z) g = 0 ˆ functie de x , rezult˘: ın ¸ a (∗) Solutia sistemului este ¸ y = x cos z − z cos x y cos x − x cos y , z = . z cos y − y cos z z cos y − y cos z cos x + y cos y + z cos z = 0 2x + 2yy + 2zz = 0

Derivˆnd relatiile ( )ˆ functie de x, rezult˘: a ¸ ın ¸ a y cos y − (y )2 sin y + z cos z − (z )2 sin z = sin x 2(y )2 + 2yy + 2(z )2 + 2zz = −2 Rezolvˆnd sistemul, rezult˘ y ¸i z . a a s 64. Functiile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit ¸ de sistemul de ecuatii ¸
  u + ln v 

= x v − ln u = y   z = 2u + v
∂z ∂ u ∂ S˘ se calculeze ∂x , ∂x∂y , ∂yv . a 2 Solutie ¸ Fie functiile: ¸ f (x, y, u, v, z) = u + ln v − x, g(x, y, u, v, z) = v − ln u − y, h(x, y, u, v, z) = z − 2u − v ¸i fie F = (f, g, h). Conditia de existent˘ a functiilor u, v, z este s ¸ ¸a ¸
2 2

1 D(f, g, h) =0⇔1+ = 0. D(u, v, z) uv Derivˆnd relatiile f = 0, g = 0, h = 0 ˆ raport cu x, rezult˘ a ¸ ın a ∂u uv ∂v v ∂z 2uv + v = , = , = . ∂x 1 + uv ∂x 1 + uv ∂x 1 + uv

146

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

Derivˆnd relatiile f = 0, g = 0 ˆ raport cu y, rezult˘: a ¸ ın a (∗)
∂u 1 ∂y + v 1 − u ∂u + ∂y ∂v ∂y ∂v ∂y

= 0 . = 1

Solutia sistemului este: ¸

∂u u ∂v uv =− , = . ∂y 1 + uv ∂y 1 + uv Derivˆnd relatiile (∗) ˆ raport cu x, rezult˘ a ¸ ın a
∂2u 1 ∂v ∂v ∂x∂y − v 2 ∂x ∂y ∂2v 1 ∂u ∂u ∂x∂y + u2 ∂x ∂y 1 ∂ v + v ∂x∂y 1 ∂2u − u ∂x∂y
2

= 0 = 0

Rezolvˆnd sistemul, rezult˘ a a ∂2u uv(u − 1) = . ∂x∂y (1 + uv)3 Analog se calculeaz˘ ¸i as
∂2v . ∂y 2

65. Fie g ∈ C 1 (R) ¸i fie functia z = z(x, y) definit˘ implicit de ecuatia s ¸ a ¸ g(z) . S˘ se demonstreze c˘ z nu are puncte critice. xyz = e a a Solutie ¸ Fie F (x, y, z) = xyz − eg(z) ; conditia de existent˘ a functiei z este ¸ ¸a ¸ ∂f = 0 ⇔ xy − g (z)eg(z) = 0. ∂z Derivˆnd ecuatia F = 0 ˆ raport cu x se obtine: a ¸ ın ¸ yz + xy Rezult˘ a ∂z ∂z − eg(z) g (z) = 0. ∂x ∂x

∂z yz =− ∂x xy − g (z)eg(z) ∂z xz =− . ∂y xy − g (z)eg(z)
  

¸i analog, s

Sistemul

= 0 = 0   F (x, y, z) = 0

∂z ∂x ∂z ∂y

4.5. FUNCTII IMPLICITE ¸ nu are solutii, deci z nu are puncte critice. ¸

147

66. S˘ se determine extremele functiei y = y(x) definite implicit de a ¸ ecuatia x3 + y 3 − 2xy = 0. ¸ Solutie ¸ Fie F (x, y) = x3 + y 3 − 2xy. Functia y = y(x) este definit˘ ˆ vecin˘tatea ¸ a ın a a In a a punctelor pentru care ∂F = 0, adic˘ 3y 2 − 2x = 0. ˆ aceast˘ ipotez˘, se ∂y determin˘ punctele critice ale functiei y: a ¸ 3x2 + 3y 2 y − 2y − 2xy = 0 ⇒ y (x) = Punctele critice sunt solutiile sistemului: ¸
    

2y − 3x2 . 3y 2 − 2x
2

 ∂F 
∂y

y F

  = 0 y = 3x 2y − 3x2 = 0   2 = 0 ⇒ x3 27x3 − 16 = 0 x3 + y 3 − 2xy = 0 ⇒     ∂F = 0 3y 2 − 2x = 0 = 0 ∂y
√ √ 232 234 , 3 3

.

Unica solutie este (x, y) = ¸

. Pentru a decide dac˘ x = a
√ 232 3

√ 232 3

este

punct de extrem local pentru y, vom calcula y 6x + 6y y deci x =
√ 232 3 2 2

:

√ 232 + 3y y − 2y − 2y − 2xy = 0, ⇒ y ( ) = −3 < 0, 3
√ 3 √ 234 3 .

este maxim local pentru y ¸i y( 2 3 2 ) = s

67. S˘ se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de a ¸ 3 + z + 20(x2 + y 2 ) − 8(xy + x + y) = 0. ecuatia z ¸ Solutie ¸ Fie F (x, y, z) = z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) − 8(xy + x + y); conditia de existent˘ a ¸ ¸a ∂F 2 + 1 = 0. Evident, conditia este ˆ functiei z este ∂z = 0, adic˘ 3z ¸ a ¸ ındeplinit˘ a pentru orice x, y, z ∈ R. Derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui z: ¸ ıntˆ 3z 2 3z 2 ∂z ∂z ∂z 8(y + 1) − 40x + + 40x − 8(y + 1) = 0 ⇒ = . ∂x ∂x ∂x 3z 2 + 1

∂z ∂z ∂z 8(x + 1) − 40y + + 40y − 8(x + 1) = 0 ⇒ = . ∂y ∂y ∂y 3z 2 + 1 Punctele critice ale functiei z sunt solutiile sistemului: ¸ ¸
  
8(y+1)−40x  = 0 = 0  3z 2 +1 8(x+1)−40y = 0 ⇒ = 0 3z 2 +1    3  2 + y 2 ) − 8(xy + x + y) = 0 F (x, y, z) = 0 z + z + 20(x ∂z ∂x ∂z ∂y

148

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

1 1 Unica solutie a sistemului este (x, y, z) = ( 4 , 4 , 1). Pentru a decide dac˘ el ¸ a este punct de extrem local, se calculeaz˘ derivatele partiale ale functiei z. a ¸ ¸

6z 6z 6z Rezult˘ a

∂z ∂x ∂z ∂y

2

+ 3z 2 + 3z 2

∂2z ∂2z ∂2z 40 + 2 + 40 = 0 ⇒ =− 2 . 2 2 ∂x ∂x ∂x 3z + 1 ∂2z ∂2z 40 ∂2z + 2 + 40 = 0 ⇒ 2 = − 2 . 2 ∂y ∂y ∂y 3z + 1

2

∂2z ∂2z ∂2z 8 ∂z ∂z + 3z 2 + −8=0 ⇒ = 2 . ∂y ∂x ∂x∂y ∂x∂y ∂x∂y 3z + 1 ∂2z 1 1 ∂2z 1 1 ∂2z 1 1 ( , ) = −10, ( , ) = −10, ( , ) = 2, 2 4 4 2 4 4 ∂x ∂y ∂x∂y 4 4

deci ˆ punctul ( 1 , 1 ), functia z are un maxim local. ın ¸ 4 4 68. Fie a ∈ R, a = 0; s˘ se determine extremele locale ale functiei a ¸ z = z(x, y) definite implicit de ecuatia (x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 − x2 − z 2 . ¸ Solutie ¸ Fie F (x, y, z) = (x2 +y 2 +z 2 )2 −a2 +x2 +z 2 ; Conditia de existent˘ a functiei z ¸ ¸a ¸ a In a a a ¸ este ∂F = 0, adic˘ z = 0. ˆ aceast˘ ipotez˘, se calculeaz˘ derivatele partiale ∂z ale functiei z: ¸ 2(x2 + y 2 + z 2 ) 2x + 2z ∂z ∂x + 2x + 2z ∂z ∂y ∂z ∂z x =0 ⇒ =− . ∂x ∂x z ∂z = 0, ∂y

2(x2 + y 2 + z 2 ) 2y + 2z de unde rezult˘ a
  

+ 2z

Sistemul

 

∂z −2y(x2 + y 2 + z 2 ) = . ∂y z(2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 1) ∂z ∂x = 0 ∂z ¸ ∂y = 0 are solutiile F (x, y, z) = 0

(x1 , y1 , z1 ) = 0, 0,

−1 +

 √ 1 + 4a2  ¸i s 2  √ 1 + 4a2  . 2

(x2 , y2 , z2 ) = 0, 0, −

−1 +

0) = −1 + √ 1 + 4a2 . s = 2 ∂x z ∂x∂y ∂y z +1 Deoarece rt − s2 = z 21 > 0. 0). 2 + y 2 + z 2 + 1) ∂x∂y z(x Calculˆnd derivatele partiale de ordinul al doilea ˆ punctul critic (0. 2 Functia z2 satisface conditia r > 0. 0). t = 2 (0. iar valoarea ei ˆ acest punct este ın ın z1 (0. 0) = − −1 + √ 1 + 4a2 . ∂x2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1) ∂2z ∂y 2 + 2z ∂2z = 0. 0) = 0. deci a s ın ¸ ¸ are un maxim local ˆ (0. 0). 0) = − . ∂x ∂y ∂x ∂x ∂y ∂x∂y ∂2z 2xy =− . ∂y 2 4y 2 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 + 2z de unde rezult˘ a x2 + 3y 2 + z 2 ∂2z =− . (¸i pentru z1 ¸i pentru z2 ). iar ¸ ¸ ın valoarea ei ˆ acest punct este ın z2 (0. Functia z1 satisface conditia r < 0. 2 69. deci are un minim local ˆ (0. 0). a ¸ ın rezult˘: a r= ∂2z ∂2z ∂2z 1 z (0. Derivatele partiale de ordinul a a a ¸ ¸ al doilea: 2x + 2z ∂z ∂x 2 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 + 2 ∂z ∂2z + 2z 2 ∂x ∂x +2+2 ∂z ∂2 + 2z 2 = 0.5. FUNCTII IMPLICITE ¸ 149 Se observ˘ c˘ este verificat˘ conditia z = 0. rezult˘ c˘ atˆt z1 s s a a a +1 cˆt ¸i z2 au extreme locale ˆ (0. (0.4. ∂x ∂x de unde rezult˘ a ∂2z 3z 2 + y 2 + z 2 + 1 =− . ¸ . 0) = − 2 . ∂y 2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1) 2x + 2z ∂z ∂x 2y + 2z ∂z + ∂x +(x2 + y 2 + z 2 ) 2 de unde rezult˘ a ∂z ∂z ∂2z ∂z ∂z ∂2z + 2z ∂y + 2 + 2z = 0. S˘ se determine extremele locale ale functiei y = y(x) definite ima ¸ plicit de ecuatia x3 + y 3 − 3x2 y − 3 = 0.

6x + 6y(y )2 + 3y 2 y − 6y − 12xy − 3x2 y = 0 ⇒ y (x) = −2x + 2y − 2y(y )2 + 4xy .150 CAPITOLUL 4. rezult˘ ¸ ¸a a ¸ a a 3x2 y (x) = 1−sin y . implicit de ecuatia x + y − e ¸ Solutie ¸ Conditia de existent˘ a functiei y este ¸ ¸a ¸ y(x2 + y 2 ) + xe Se obtine ¸ y = punctele critice sunt: x1 = e2 . ˆ aceast˘ ipotez˘. a a Solutie ¸ Conditia de existent˘ este sin y − 1 = 0. y = 0.2 ). y) = x3 +y 3 −3x2 y −3. x2 = −2. deci a s 3 3 3 x2 = −2 este maxim local. S˘ se determine punctele de extrem ale functiei y = y(x) definite a ¸ 2arctg x 2 2 y . 2ye − x(x2 + y 2 ) . Conditia de existent˘ pentru y este ¸ ¸a 2 − 3x2 = 0. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Solutie ¸ Fie F (x. y fiind definit˘ implicit de x3 − y − cos y = 0. 2arctg x y y(x2 + y 2 ) + xe arctg x y e2 . deci x1 = 0 este minim local ¸i y (−2) = − 2 . 70. 2 π ˆ aceste puncte y(x1 ) = x1 ¸i y(x2 ) = x2 . y 2 − x2 ∂F ∂y = 0. y1 (0) = 3. S˘ se calculeze y (1). x2 = − 2 π 2arctg x y = 0. . y2 (−2) = −1. y 2 − x2 2 Rezult˘ y (0) = √ > 0. se calculeaz˘ y : adic˘ 3y a In a a a 3x2 + 3y 2 y − 6xy − 3x2 y = 0 ⇒ y (x) = 2xy − x2 . In s a 71. derivˆnd relatia dat˘. Se calculeaz˘ y (x1. etc. deci punctele critice ale functiei y sunt ¸ √ 3 x1 = 0.

arctg x + ln(x2 + 2y 2 + z 2 ) = ln 2 y Solutie ¸ Se deriveaz˘ relatiile date ˆ functie de z. y). z = z(x. a ¸ ın ¸ 76. S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui z. FUNCTII IMPLICITE ¸ 151 72. S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ˆ punctul (1. a c. definit˘ de x2 + y 2 + z 2 − xz − yz + 2x + 2y + 2z − 2 = 0.5. 1) a ¸ ıntˆ ın ale functiei z definite implicit de ¸ 2z = x2 + y 2 tg z . functiile x ¸i y fiind definite implicit a s ¸ s de sistemul de ecuatii: ¸ xy + 2y 2 + yz + x + y = 1 . S˘ se calculeze y (0) ¸i y (0). Solutie ¸ Se deriveaz˘ ecuatia dat˘ ˆ raport cu x. s a ın ¸ .4. a 2 b. a ¸ ıntˆ Solutie ¸ Derivˆnd ˆ raport cu x. y. a Solutie ¸ Aceea¸i metod˘ ca ˆ exercitiul 70. unde y este definit˘ implicit de ecuatia a s a ¸ ex 2 −y 2 = sin(x + 2y) + 1. definit˘ de 2yx2 + y 2 − 4x − 3 = 0. y = y(x). a ¸ a ın s 74. y) definit˘ implicit de relatia s a ¸ z + G(x. x2 + y 2 Solutie ¸ Se deriveaz˘ relatia dat˘ ˆ raport cu x ¸i y. y = y(x) definit˘ de x2 + y 2 = x2 − y 2 . ∂x ∂x ∂y ∂z ∂x 75. z) = 0. a ¸ a ın 73. se obtine: a ın ¸ ∂G ∂G ∂G ∂z ∂z + + + = 0. Fie G ∈ C ∞ (R3 ) ¸i fie z = z(x. S˘ se calculeze x (0) ¸i y (0). S˘ se determine extremele urm˘toarelor functii definite implicit: a a ¸ a.

. a Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. z) = x + y + z − 1 ¸i F (x. ˆ punctul (x1 . S˘ se determine extremele locale ale functiei f (x. 3. 3   (x2 . z1 ) = 9 pentru λ2 = 0 ⇒ 3.  3 3 3   (x . 0. 1 . 3. y2 . y. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ 4. 1 a a a a s 3 3 este maxim local al functiei f cu leg˘tura g = 0. 0). y1 . y. z1 ) = 3 . y . 0). se calculeaz˘ diferentiala a ¸ a doua a functiei F : ¸ d2 F = ∂2F ∂2F ∂2F 2 ∂2F 2 ∂2F 2 ∂2F dxdy+ dxdz + dydz = dx + 2 dy + 2 dz + ∂x2 ∂y ∂z ∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z = 2 (zdxdy + ydxdz + xdydz) . Pe leg˘tur˘. 3 se obtine: ¸ 2 dx2 + dxdy + dy 2 . avem dg = 0. 0. y . z) = xyz cu a ¸ leg˘tura x + y + z = 1. z2 ) = (1. 3 3 3 =− 1 care este o form˘ p˘tratic˘ negativ definit˘ ¸i deci (x1 . y1 . 3 1 1 1 . ¸ a Celelalte puncte nu sunt puncte de extrem. rezult˘ ın a . Fie functiile a ¸ g(x. . z ) = (0. 1) Pentru a decide natura celor patru puncte critice. 0. adic˘ dx + dy + dz = 0. Rezult˘ deci c˘ restrictia a a a a a ¸ 2 F la leg˘tura g = 0 este: lui d a d2 F = 2((1 − x − y)dxdy + ydx(−dx − dy) + xdy(−dx − dy)) = = 2 −ydx2 − xdy 2 + (1 − 2x − 2y)dxdy . 1. ˆ (1. y1 . z ) = 4 4 4 1 1 1 (x . 0). z1 ) = In d2 F 1 1 1 3. s Extremele cerute verific˘ sistemul: a  ∂F  ∂x   ∂F      = = ∂y ∂F = ∂z g = 0 0 0 0      ⇒     yz + λ xz + λ xy + λ x+y+z−1 = = = = 0 0 0 0 Solutiile sistemului sunt: ¸ pentru λ1 = − 1 ⇒ (x1 . (0.6 Extreme cu leg˘turi a 77. de exemplu. z) = f + λg = xyz + λ(x + y + z − 1).152 CAPITOLUL 4. y.

y. S˘ se calculeze valorile extreme ale functiei f (x. ¸ a Solutie ¸ Se determin˘ mai ˆ ai extremele locale ale lui f pe interiorul lui Γ (care a ıntˆ este o multime deschis˘). s Se determin˘ punctele critice ale functiei F cu leg˘turile date: a ¸ a              ∂F ∂x ∂F ∂y ∂F ∂z Γ = 1 + 2λx + 2µ = = 1 + 2λy + 2µ = = 1 + 2λz + µ = g = x2 + y 2 + z 2 − 1 = h = 2x + 2y + z − 1 = µ1 = − 1 2 µ2 = − 11 18 0 0 0 ⇒ 0 0 ⇒ 1 λ1 = − 4 λ2 = 1 4 (x1 . 4 . s 9 9 79. etc. 0. y. z) = x2 + y 2 + z 2 − 1. y. ˆ a a ıntr-unul dintre ele functia va lua val¸ oarea maxim˘. − 7 ) = 1 (minim). restrictionat˘ la planul x + y + z = 1. 9 . z1 ) = (0. x Punctele critice ale lui f din multimea {(x. y. apoi se determin˘ extremele lui f cu leg˘tura ¸ a a a 2 + y 2 + 2z 2 = 8. rezult˘ c˘ este m˘rginit˘ (pe Γ) ¸i ˆsi atinge marginile. 0. Exa a a a a s ı¸ ist˘ deci α ¸i β ˆ Γ astfel ˆ at f (α) = inf f ¸i f (β) = sup f . a Fie g(x. y2 . se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. y. 1) 7 (x2 . h(x.6. valoarea minim˘. S˘ se determine extremele globale ale functiei a ¸ f (x. 0. z)|x2 + y 2 + 2z 2 < 8} sunt ¸ . 0. y. 0). y. iar ˆ cel˘lalt. care are valorile proprii −1 ± 2. restrictionate la Γ = {(x. Functia ¸ as ¸ a ¸ f fiind continu˘. 0) ˆ s ¸ ıntr-o vecin˘tate a a punctului (1. 2x + 2y + z = 1}. ¸ a 78. z)|x ¸ Solutie ¸ Intersectia dintre sfer˘ ¸i plan este un cerc deci o multime compact˘. Se calculeaz˘ f (0. Avˆnd numai dou˘ puncte critice. − 9 9 9 . Pentru a a s ın ıncˆ s Γ determina aceste valori. 0) = −2dy 2 − 2dxdy. y. z)|x2 + y 2 + 2z 2 ≤ 8}. z) = x + y + z + λ(x2 + y 2 + z 2 − 1) + µ(2x + 2y + z − 1). Se poate studia ¸i semnul diferentei f (x. 0. z) = x + y + z a ¸ 2 + y 2 + z 2 = 1. y1 . EXTREME CU LEGATURI 153 √ d2 F (1. y. z2 ) = 4 . 1) = 1 a ın a a a 4 4 (maxim) ¸i f ( 9 . z) = 2x + 2y + z − 1 ¸i fie F (x. z) − f (1. z) = 2x2 + 2y 2 − xy + z 4 − 2z 2 pe multimea compact˘ Γ = {(x.˘ 4.

y2 . Cazul λ = 5 −2      conduce la sistemul x2 x+y = 0 + + 2z 2 = 8 cu solutiile: ¸ z(2z 2 − 7) = 0 y2 √ √ (x4 . (x3 . a a Valoarea functiei ˆ aceste puncte este f (0. z7 ) = − 22 . ±2) = 8.0 − 1) 3 − 4z = 0 3 3 3 = 4z    4 −1 0   ˆ Matricea hessian˘ ˆ a ıntr-un punct arbitrar este  −1 4 0  . ± 7 = 33 . 0) matricea hessian˘ are ¸i valori proprii pozitive ¸i negative. (x5 . y6 . In s a are toate valorile proprii pozitive. z2 ) = (0. 0. 1) ¸i (0. a s s ˆ (0. 2. y. ± 7 = f − 22 . y2 . 2 . − 22 . z6 ) = 22 . 22 . y . − 2. rezult˘ c˘ valoarea minim˘ a functiei (pe a ¸ a a a ¸ √ √ . f 2. ± 7 (x7 . −2. − 22 . z) = 2x2 + 2y 2 − xy + z 4 − 2z 2 + λ(x2 + y 2 + 2z 2 − 8). 0). −1) = −1. ± 7 . y7 . 1)   (x . 22 . ± 2 = 4 . In 0 0 12z 2 − 4 punctul (0. y5 . 2. 0. 0) = f (−2. Fie F (x. ± 5 2 . y. 3 2. z) = x2 + y 2 + 2z 2 − 8 = 0. Cazul x = y conduce a ¸ a 2 la solutiile: ¸ λ1 = −3. ¸ ın Se determin˘ acum extremele locale ale lui f cu leg˘tura a a g(x. −1) matricea hessian˘ deci originea nu este extrem local. 0) 4x − y = 0  = 4y − x = 0 ⇒ (x2 . 2 2 4 Comparˆnd valorile functiei f . 0. 1) = f (0. 0. z3 ) = − 2 . 2. (x2 . − ˆ aceste puncte functia f ia valorile: In ¸ 3 3 5 3 3 5 23 f (0.154 solutiile sistemului: ¸  ∂f  ∂x =  ∂f ∂y  ∂f  ∂z CAPITOLUL 4. 0) (x6 . √ √ √ √ f 22 . ± 2 = f − 2. deci acestea sunt amˆndou˘ minime locale. (x1 . ±2). FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸  (x1 . 3 3 5 3 λ2. 0. 0. z1 ) = (0. 0) = 20.3 = − 3 . z ) = (0. z5 ) = (−2. z1 ) = (0. y1 . z4 ) = (2. 0. 0. y1 . −2. z2 ) = 2 2. y3 . 0. Se rezolv˘ a  ∂F 4x − y + 2λx = 0  ∂x =   ∂F  = 4y − x + 2λy = 0 ∂y sistemul: 3 − 4z + 4λz =  ∂F = 4z 0  ∂z   g = x2 + y 2 + 2z 2 − 8 = 0 5 Din primele dou˘ ecuatii rezult˘ x = y sau λ = − . 2 2 ˆ aceste puncte functia f ia valorile: In ¸ f (2. ± 2 . y4 .

.6. −1) = −1. y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 1}. ¸ Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Functia lui Lagrange este leg˘tura g(x. y) = x2 + y 2 − 3x − 2y + 1 + λ(x2 + y 2 − 1). 0) = f (−2. x2 = 3 13 . y) = x a ¸ F (x. Rezult˘ c˘ valorile extreme se ¸ ın a a vor atinge pe cerc. EXTREME CU LEGATURI 155 multimea Γ) este f (0.˘ 4. 2. y) = x2 + y 2 − x − y + λ(x + y − 1). 1) = f (0. y) = x2 + y 2 − 1 = 0 Solutiile sunt: ¸ √ √ √ 13 13 13 λ1 = −1 − 2 . y) = x + y − 1 ¸i fie a s F (x. 81. y) = x2 + y 2 − 3x − 2y + 1 pe multimea K = {(x. y2 = 2 13 . −2. Sistemul tremele functiei pe multimea deschis˘ {(x. Calculˆnd valorile functiei f ˆ aceste puncte se obtin valorile extreme a ¸ ın ¸ cerute. Determin˘m mai ˆ ai ex¸ ı¸ ¸ a ıntˆ 2 | x2 + y 2 < 1}. Fie D = {(x. iar valoarea maxim˘ este ¸ a f (2. x1 = − 3 13 . ¸i deci rezult˘ sistemul s a    = 2x − 3 + 2λx = 0 = 2y − 2 + 2λy = 0   g(x. a Fie leg˘tura g(x. ¸ Solutie ¸ Functia ˆsi atinge marginile pe multimea K. 0. y) = x2 + y 2 − x − y. 0) = 20. y) + λg(x. y1 = − 2 13 √ √ √ ∂F ∂x ∂F ∂y 13 13 13 λ2 = −1 + 2 . Pentru a le determina. S˘ se determine maximul ¸i minimul functiei a s ¸ f (x. y) ∈ R ¸ ¸ a ∂f ∂x ∂f ∂y = 2x − 3 = 0 = 2y − 2 = 0 nu are solutii ˆ interiorul cercului unitate. f (x. 0. y) = f (x. afl˘m extremele functiei f cu a ¸ 2 + y 2 − 1 = 0. y)|x + y = 1}. S˘ se determine extremele locale ale a functiei f : D → R. 80.

(0. S˘ se determine valorile extreme ale functiei a ¸ f : R3 → R. 2 2 0 2 82. y. (x. y. 0)}. y. Sfera unitate este multime compact˘. 1. z) = x2 + y 2 + z 2 cu leg˘tura g(x. y) = 1 . z) = f (x.156   ∂F =  ∂x ∂F ∂y CAPITOLUL 4. 1). (x. z) = 4x2 + y 2 + z 2 − 8x − 4y + 4 = 0. 0. z). 1 ¸ 2 2   g = x+y−1=0 Matricea hessian˘ a functiei F (ˆ a ¸ ıntr-un punct arbitrar. 1 este minim local. 0. (−1. s  ∂F  ∂x =   ∂F  =     Sistemul 2(2 + λ)x = 0 2(1 + λ)y = 0 ∂y are solutiile ¸ ∂F 2(3 + λ)z = 0 ∂z = g = x2 + y 2 + z 2 − 1 = 0 λ1 = −1. fie a g(x. pe suprafata de ecuatie 4x ¸ ¸ Solutie ¸ Problema este echivalent˘ cu a g˘si extremele functiei a a ¸ f (x. −1. y. y. y. deci ¸i pe D) este s 2 0 . z) ∈ {(1. 1) = 3. λ2 = −2. 0)}. f (x. z) = x2 + y 2 + z 2 − 1 ¸i F (x. y. ¸ Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. y. 0) = 1 ¸i fmax = f (0. ¸ a ¸ s rezult˘ fmin = f (0. deci functia f i¸i atinge marginile. S˘ se determine punctele cele mai dep˘rtate de origine care se g˘sesc a a a 2 + y 2 + z 2 − 8x − 4y + 4 = 0. 0. z) ∈ {(0. z) = 2x2 + y 2 + 3z 2 pe multimea {(x. 0). (x. y. z) ∈ R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1}. a s 84. (0. deci punctul 1 . a 83. (x. y. λ3 = −3. 1. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Sistemul 2x − 1 + λ = 0 = 2y − 1 + λ = 0 are solutiile λ = 0. 0. y. S˘ se determine valorile extreme ale produsului xy cˆnd x ¸i y sunt a a s 2 2 coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x + 2y = 1. z) + λg(x. 0. z) ∈ {(0. 0). −1)}. ¸ Solutie ¸ .

y1 ) = 2 . ¸ Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. 2λ . cu leg˘tura g(x. 2 ¸i (x4 . − 2 ¸i (x2 . y) = x a Consider˘m functia F (x. Fie a. y. y. √ 4 2 Pentru λ = 4 . Deoarece f este continu˘. a2 + b2 + c2 = 0. y) = xy a a ¸ 2 + 2y 2 − 1.6. y. f are cel putin un punct de minim atinge marginile pe D. 2λ . ¸ 2r Deoarece f are cel putin dou˘ puncte de extrem globale pe D. 1 − 22 . a Fie g(x. y3 ) = 2 .2 . y2 ) = s √ 2 Pentru λ = − 4 . rezult˘ c˘ f este ˆsi ¸ a a a a ı¸ ˆ concluzie. z) = ax + by + cz. y. a s 85. y4 ) = s rezult˘ λ = ± a √ − √ 2 1 2 . pe multimea D = {(x. In ¸ global conditonat de g ¸i un punct de maxim global conditonat de g. y1 ) = − 42 ( minim) ¸i f (x3 . (x. c ∈ R. S˘ se determine extremele functiei a ¸ f : R3 → R. s˘ se determine valorile extreme ale a functiei ¸ f : R3 → R. z) − λg(x. f (x. y3 ) = 42 ( maxim). Din sistemul: a ¸   ∂F =  ∂x   ∂F ∂y y + 2λx = 0 = x + 4λy = 0 2 + 2y 2 − 1 = 0 g= x √ 2 . y. z) = f (x. ¸ s ¸ Sistemul  ∂F a − 2λx = 0  ∂x =   ∂F  b − 2λy = 0 ∂y =  ∂F = c − 2λz = 0  ∂z   2 + y2 + z 2 − r2 = 0 g= x a b c are solutiile λ = ± a +b +c . y. rezult˘: a √ 2 1 (x1 . deducem c˘ ¸ a a √ 2 + b2 + c2 . z) = 2λ . − 2 . Valorile extreme ale functiei continue f pe elips˘ (care este multime com¸√ a ¸ √ pact˘) sunt: f (x1 . y.˘ 4. rezult˘: a √ 2 1 (x3 . z) s Multimea D este compact˘. EXTREME CU LEGATURI 157 Problema este echivalent˘ cu a g˘si valorile extreme ale functiei f (x. z) = x2 + y 2 + z 2 − r2 ¸i F (x. f (x. z) = xyz . y) = xy + λ(x2 + 2y 2 − 1). z) ∈ R3 | x2 + y 2 + z 2 = r2 }. b. y. valoarile extreme ale lui f sunt ± r a √ 2 2 2 86.

y) + λx. Fie ¸ ın ı¸ .158 CAPITOLUL 4. y2 . 3 6 . 2 − 15). y. −1. −1). S˘ se determine extremele functiei f (x. y1 . y. . x + y + z = 0} ¸ Solutie ¸ Fie g(x. y.√ .√ . y. . y. 1 −2 1 √ . ¸ Solutie ¸ Functia f este continu˘. z) = x2 + y 2 + z 2 − 1 . −1) iar functia z2 are un minim a a ¸ ın ¸ ˆ (0. −1 √ 3 6 Se obtin trei puncte de minim ˆ care f are valoarea ¸ ın maxim ˆ care f are valoarea ın ¸i trei puncte de s 87. z) = x3 + y 3 + z 3 pe a ¸ multimea {(x. z2 ) = (0.√ 6 6 6 −1 2 −1 √ . −1 −1 2 √ .√ .√ 6 6 6 2 −1 −1 √ . z) = x + y + z ¸i s F (x. y. Functia z = z(x. z) = f (x. y.√ . ∂y 2 Rezult˘ c˘ functia z1 are un maxim ˆ (0. ın 88. . iar multimea dat˘ este compact˘. h(x. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ pe multimea {(x. deci exist˘ cel ¸ a ¸ a a a putin doua puncte de extrem (ˆ care f ˆsi atinge valorile extreme). 2 + 15) ¸i (x2 .√ 6 6 6 1 √ . y. a a Solutie ¸ Fie F (x. z)  ∂F yz + 2λx + µ = 0  ∂x =   ∂F   ∂y = xz + 2λy + µ = 0  ∂F Sistemul ¸ = xy + 2λz + µ = 0 are solutiile  ∂z   g = x2 + y 2 + z 2 − 1 = 0    h= x+y+z = 0 1 1 −2 √ .√ 6 6 6 . z) + µh(x. z) ∈ R3 | x2 + y 2 + z 2 = 1}. z) = z(x. z) ∈ R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1.√ .√ . Se obtine sistemul: ¸  1−x ∂z   ∂x + λ = z−2 + λ   1+y ∂z ∂y = − z−2  x = 0    2 2 + z 2 − 2x + 2y − 4z − 10 = 0 x +y √ √ s Solutiile sunt (x1 . z1 ) = (0. y. y. S˘ se determine extremele locale ale lui z cu leg˘tura x = 0. y) este definit˘ implicit de ecuatia ¸ a ¸ x2 + y 2 + z 2 − 2x + 2y − 4z − 10 = 0. z) + λg(x.√ 6 6 6 . ¸ Calculˆndu-se diferentiala a doua a functiei F (pe leg˘tur˘) se obtine a ¸ ¸ a a ¸ D2 F = ∂2z 2 dy .√ 6 6 6 −2 1 1 √ . −1.

xn ) = i.. y. (x. y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 16. x2 + y 2 + z 2 = 4. y) ∈ R2 | x2 + y 2 < 16.6. Se obtin solutiile ¸ ¸ 91. f (x. j ∈ {1. Fie matricea (simetric˘ de ordinul n).˘ 4. .. z) ∈ R3 . ∀i. y) ∈ R2 . aij = aji . f (x. x2 . S˘ se determine valorile extreme ale functiei (formei p˘tratice) a ¸ a n f (x1 . ¸ Solutie ¸ Se determin˘ mai ˆ ai extremele (libere) pe multimea deschis˘ a ıntˆ ¸ a {(x. Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. x + y = 3. leg˘turile fiind a a a a x2 + y 2 = 16 ¸i respectiv y = 2. cea de a doua. y. EXTREME CU LEGATURI 159 F (x. rezult˘ sistemul sistemul a  ∂F  ∂x = 3x2 + 2λx =   ∂F  2 ∂y = 3y + 2λy =  ∂F = 3z 2 + 2λz =  ∂z   2 2 2 0 0 0 x +y +z −1 = 0 Sistemul format din primele trei ecuatii are solutiile x = y = z = 0 ¸i ¸ ¸ s x = y = z = − 2 λ.. S˘ se determine valorile extreme ale functiei f (x. y. y) = e b. y ≥ 2}.j=1 aij xi xj . y > 2}. rezult˘ valorile extreme ale lui f . z) = x3 + y 3 + z 3 + λ(x2 + y 2 + z 2 − 1).. ¸ a ¸ 3 ˆ ınlocuit˘ ˆ ultima ecuatie d˘ λ1 = a ın ¸ a √ 3 3 x1 = y1 = z1 = ¸i x2 = y2 = z2 = s Calculˆnd valorile functiei f ˆ a ¸ ın aceste puncte.. √ λ2 = − √ 3 2 . s 3 s 2√ ¸i 3 − 3 . z) = x + y + z. . a 89. y) = ln(x2 +y 2 )−xy a ¸ pe multimea {(x.. n}. S˘ se calculeze extremele urm˘toarelor functii pe multimile indicate: a a ¸ ¸ xy . Apoi se rezolv˘ dou˘ probleme de extrem cu leg˘turi. Prima solutie nu verific˘ ultima ecuatie. x − y + z = 0. a. a 90. (x. 2. a A = (aij )ij .

.. a doua ¸ s ¸ cu x2 .. + a1n xn    a x + (a − λ)x + ... + (a − λ)x  n1 1 n2 2 nn n    2 2 2 = 0 = 0 .. 1 2 n Solutie ¸ Construim functia lui Lagrange ¸ F (x1 .m... x2 ... x2 ... .. x2 ... a n-a ecuatie cu xn ¸i se adun˘ membru cu membru cele n s ¸ s a relatii obtinute.. xn ) = f (x1 .. ....a. ......... ¸. + x2 = 1. + xn = 1 Evident. pentru a calcula valorile a In extreme ale functiei f ......160 CAPITOLUL 4.... + x2 ) = 0 n 1 2 Sistemul se scrie sub forma echivalent˘: a   (a11 − λ)x1 + a12 x2 + ..... FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ pe sfera x2 + x2 + . Rezult˘ In a c˘ valorile minim˘ ¸i maxim˘ ale functiei f sunt cea mai mic˘ ¸i (respectiv) a as a ¸ as cea mai mare valoare proprie ale matricei A..... ... xn ) = λ... pe sfera unitate are loc egalitatea f (x1 ............. sistemul liniar (format din primele n ecuatii) are solutii nenule dac˘ ¸ ¸ a ¸i numai dac˘ λ este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale s a deoarece A este matrice simetric˘)... + a x  21 1 22 2 2n n    a x + a x + .... xn ) − λ(x2 + x2 + . rezult˘: ¸ ¸ a f (x1 ... 1 2 n Rezult˘ sistemul: a         ∂F ∂x1 ∂F ∂x2 = =  ∂F    ∂xn   ∂F  ∂λ ....... .x2 − 1)..... ˆ acest caz. x2 .d... se ˆ ¸ ımulte¸te prima ecuatie de mai sus cu x1 . + x2 ) = 0 1 2 n ˆ concluzie. ∂f ∂x1 ∂f ∂x2 − 2λx1 = 0 − 2λx2 = 0 ∂f = ∂xn − 2λxn = 0 = 1 − (x2 + x2 + . xn ) − λ(x2 + x2 + ..... = 0 x1 + x2 + .

∞) ¸i α ∈ R. altfel. atunci integrala improprie a a (la ∞) ∞ a f (x)dx se nume¸te convergent˘ dac˘ limita s a a lim t t→∞ a f (x)dx exist˘ ¸i este finit˘. Integrala improprie (ˆ b) ın se nume¸te convergent˘ dac˘ limita s a a lim t t→b a b a f (x)dx f (x)dx exist˘ ¸i este finit˘. as a Integrala improprie gent˘ dac˘ integrala a a Exemple b a f (x)dx (b poate fi ¸i ∞) se nume¸te absolut convers s b a |f (x)| dx este convergent˘. Atunci integrala s a dx este convergent˘ dac˘ ¸i a as xα 161 . ∞) → R este local integrabil˘. b) → R o functie local integrabil˘ (integrabil˘ pe s ¸ a a orice interval compact [u.1 Notiuni teoretice ¸ Integrale improprii Fie a. v] ⊆ [a. as a s a Dac˘ f : [a. integrala se nume¸te divergent˘. b)). Fie a ∈ (0. b ∈ R ¸i fie f : [a.Capitolul 5 Integrale improprii ¸i cu s parametri 5. a ∞ a.

b ∈ R.162 CAPITOLUL 5. as a Dac˘ α = 1. Fie a. Dac˘ a ∈ [0. b) → [0. g(x)dx este convergent˘. x→b g(x) b a i. a ii. a Criteriul de comparatie la limit˘ ¸ a Fie f. ∃ bε ∈ [a. g : [a. ∞) sau g(x)dx este divergent˘. ∞) astfel ˆ at exist˘ limita: ıncˆ a = lim b a a f (x)dx este divergent˘. atunci: lim t a b dx este conver(b − x)α t→∞ a t1−α 1 a1−α dx = lim − t→∞ 1 − α xα 1−α < ∞ dac˘ ¸i numai dac˘ α > 1. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ numai dac˘ α > 1. b) astfel ˆ at ∀x. atunci: a lim t t→∞ a 1 dx = lim (ln t − ln a) = ∞. Dac˘ a ii. Criterii de convergent˘ ¸a Criteriul lui Cauchy Fie f : [a. a ∈ (0. y ∈ (bε . atunci ¸i integrala a s f (x) . dac˘ integrala a este convergent˘. g : [a. (b poate fi ¸i ∞) astfel ˆ at 0 ≤ f ≤ g. a b. local integrabil˘. a as a Demonstratie ¸ a. Fie α = 1. dac˘ integrala a b a x f (t)dt < ε. atunci integrala a rezulte y b a f (t)dt este conver- gent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ∀ ε > 0. b) → R. atunci ¸i a s = ∞ ¸i s b a f (x)dx este convergent˘. s ıncˆ i. atunci ¸i a s . t→∞ x b. Analog. a < b ¸i α ∈ R. atunci ¸i integrala a s b b a b a f (x)dx g(x)dx este divergent˘. b) s˘ a as a ıncˆ a Criteriul de comparatie ¸ Fie f. Atunci integrala s gent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ α < 1. ∞) ¸i s g(x)dx este convergent˘. b) → R.

local integrabil˘ astfel ˆ at exist˘ s a ıncˆ a Criteriul de comparatie cu ¸ = lim xα f (x). g : [a. b] x → f (x. ∞). iar functia G(x) = a ¸ Atunci integrala ∞ a a f (x)g(x)dx este convergent˘. a ∞ x f (x)dx absolut convergent˘. NOTIUNI TEORETICE ¸ b a 163 f (x)dx este divergent˘. atunci a s Criteriul lui Abel Fie f. a 1 xα Fie a ∈ R ¸i f : [a. x→∞ ∞ i. y)dx. a b ii. a x→∞ a a f (x)dx este convergent˘. atunci a s a f (x)dx este divergent˘. a Integrale cu parametri Fie A = ∅ ¸i [a. F (y) = b a f (x. atunci a s a f (x)dx este convergent˘. a f (t)dt este m˘rginit˘ pe [a. a ∞ ii. b] ⊂ R un interval compact. a Criteriul de comparatie cu ¸ 1 (b − x)α Fie a < b ¸i f : [a. Functia definit˘ prin: a ¸ a F : A → R. Dac˘ α > 1 ¸i 0 ≤ < ∞. x→b b i.1. Dac˘ α ≤ 1 ¸i 0 < ≤ ∞. b) → [0. Fie f : [a. b] × A → R o s functie (de dou˘ variabile reale) astfel ˆ at pentru orice y ∈ A aplicatia ¸ a ıncˆ ¸ [a. atunci a s a f (x)dx este convergent˘. ∞). Dac˘ α ≥ 1 ¸i 0 < ≤ ∞. lim f (x) = 0. y) ∈ R este integrabil˘ Riemann. ∞) → R cu propriet˘¸ile: at f este de clas˘ C 1 . ∞) → [0.5. ∞). . a a g este continu˘. local integrabil˘ astfel ˆ at exist˘ s a ıncˆ a = lim (b − x)α f (x). Dac˘ α < 1 ¸i 0 ≤ < ∞.

atunci: ¸ a b a c d f (x. s a Continuitatea integralei cu parametru Dac˘ f : [a. d). b] × A → R este continu˘. . y)φ (y) − f (ϕ(y). Integrale improprii cu parametri Fie f : [a. Atunci integrala cu parametru as a ∂y F (y) = b a f (x. b] × (c. ¸ a Formula lui Leibniz de derivare Fie f : [a. y) ∈ R este local integrabil˘ ¸i integrala (impro¸ as prie) b a f (x. ∂y Schimbarea ordinei de integrare Fie f : [a. y) = f (x. ∀ y ∈ (c. Atunci functia G(y) = a ¸ φ(y) ϕ(y) f (x.164 CAPITOLUL 5. b) x → f (x. d) → [a. d). y)dx este derivabil˘ ¸i: as G (y) = ∂f (x. y)dx dy. φ : (c. y)ϕ (y). y)dx este derivabil˘ ¸i as b a F (y) = ∂f (x. y)dx converge. ∂y ∂f ∂y exist˘ ¸i este continu˘ pe [a. d] → R o functie continu˘. y)dx + f (φ(y). y)dx este functie continu˘. d) → R o functie continu˘ astfel ˆ at derivata partial˘ ¸ a ıncˆ ¸ a φ(y) ϕ(y) Formula general˘ de derivare a de clas˘ C 1 . y)dx. y)dy dx = d c b a f (x. b] × (c. b] × (c. ∀ y ∈ (c. d). b) × A → R o functie cu proprietatea c˘ pentru orice y ∈ A. atunci integrala cu parametru a a F (y) = b a f (x. d) ¸i fie ϕ. y)dx. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ se nume¸te integral˘ cu parametru. ¸ a aplicatia [a. b] × (c. Se poate defini ˆ acest caz functia ın ¸ b a F (x. b) dou˘ functii as a s a ¸ Fie f : [a. d) → R o functie continu˘ astfel ˆ at derivata partial˘ ¸ a ıncˆ ¸ a ∂f exist˘ ¸i este continu˘ pe [a. b] × [c.

y)dy dx. a . F (y) = a ¸ f (x. integrala improprie b a f (x. Atunci urm˘toarele ¸ a a afirmatii sunt echivalente: ¸ i. ∃ bε ∈ (a. y)dx. Criterii de uniform convergent˘ ¸a Criteriul lui Cauchy Fie f : [a. atunci integrala improprie cu parametru a F (y) = b a f (x. a Derivarea integralei improprii cu parametru Fie f : [a. y)dx este continu˘. atunci : a d c b a b a f (x.1. y)dx dy = b a c d f (x. ¸ a aplicatia [a. y)dx se nume¸te uniform convergent˘ (ˆ raport cu y) pe s a ın f (x. Dac˘ integrala a a a a ∂y uniform convergent˘ pe (c. y)dx este uniform convergent˘ pe A. b) × (c. ∀ t ∈ (bε . Continuitatea integralei improprii cu parametru Dac˘ f : [a. y)dx este f (x. a a Integrala b 165 multimea A dac˘ ¸ a ∀ε > 0. y)dx este b a uniform convergent˘ pe A. b) × A → R este continu˘ ¸i dac˘ integrala a a s a b a f (x. y) ∈ R este local integrabil˘. y)dx este f (x. y)dx este derivabil˘ ¸i as F (y) = b a ∂f (x.5. b) × (c. NOTIUNI TEORETICE ¸ numit˘ integral˘ improprie cu parametru. d) → R o functie continu˘ astfel ˆ at derivata partial˘ ¸ a ıncˆ ¸ a ∂f exist˘ ¸i este continu˘ pe [a. ∀ y ∈ (c. d) ¸i pentru orice y ∈ (c. d] → R este continu˘ ¸i dac˘ integrala a as a uniform convergent˘ pe (c. atunci functia F : A → R. b) x → f (x. d). d). b) × A → R o functie cu proprietatea c˘ pentru orice y ∈ A. y)dx < ε. ∂y Schimbarea ordinei de integrare ˆ integrala improprie ın Dac˘ f : [a. d) fixat a s a s ∂y b b ∂f integrala (x. b) astfel ˆ at ıncˆ b t a f (x. b) × [c. ∀y ∈ A. d). y)dx este convergent˘. b).

Propriet˘¸ile uzuale ale functiilor Γ ¸i B at ¸ s a. y)| ≤ g(x).(2n − 1) · 2−n π. ∀α ∈ (0. d.. b) x → f (x. Criteriul de comparatie ¸ Fie f : [a. xp−1 (1 − x)q−1 dx. ∀n ∈ N . ∀ y ∈ A. Γ(n) = (n − 1)!. a Functiile lui Euler ¸ Fie Γ ¸i B functiile (integralele) lui Euler: s ¸ Γ(α) = B(p. b. Dac˘ integrala ıncˆ a este convergent˘. ∃ bε ∈ (a. v ∈ (bε . q) = 1 0 ∞ 0 xα−1 e−x dx. Γ(α)Γ(1 − α) = sin(απ) Γ(p)Γ(q) e. c. π . Γ( 1 ) = π.166 CAPITOLUL 5. atunci integrala a b a b a g(x)dx f (x.. b) astfel ˆ at pentru orice u. q) = 0 y p−1 dy. q) = B(q. B(p. 2 √ i. Γ(n + 1 ) = 1 · 3 · 5. p). B(p. y)dx este uniform convergent˘. ¸ a aplicatia [a. 2 5.2 Integrale improprii Aplicand criteriile de comparatie cu ¸ 1 1 ¸i s . 1). Γ(1) = 1. s˘ se studieze a xα (b − x)α natura integralelor urm˘toare (exercitiile 1-10): a ¸ . (1 + y)p+q g. q > 0. y)dx < ε. ∀ ε > 0. b) × A → R o functie cu proprietatea c˘ pentru orice y ∈ A. y) ∈ R este local integrabil˘ ¸i fie g : [a. q) = . Γ(p + q) ∞ f. √ h. ∀ y ∈ A.. α > 0. b). Γ(α + 1) = αΓ(α). ∀ x ∈ [a. b) rezult˘ ıncˆ a v u f (x. b) → R ¸ as astfel ˆ at |f (x. p > 0. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ ii. B(p.

a ın ∞ 4. a ın x−1 x→1 deci integrala este divergent˘. x2 + 1 1 Solutie ¸ 1 lim x 2 √x1 +1 = 1. 0 x2 √ dx. x3 − 1 √ln x x3 −1 Solutie ¸ Integrala este convergent˘: lim a ∞ x→1 = 0. x→∞ lim x1. 1 − x2 sin 1 2 . Solutie ¸ sin x lim (1 − x) 1−x2 = x→1 deci integrala este divergent˘. (de¸i ˆ x = 1 integrala 3 x→∞ este convergent˘). a Urm˘toarele integrale sunt improprii ˆ ambele capete.2. a ∞ 5. 1 − x2 1 √ . 2 Solutie ¸ 1 x2 lim (1 − x) 2 √1−x2 = x→1 1 deci integrala este convergent˘. 3−1 x Solutie ¸ 1 a s ın lim x 2 √xx−1 = 1. 2. x −1 6. a 3. deci integrala este divergent˘. a 2 x→∞ 1 ∞ 167 1. 1 ln x √ dx. deci integrala este divergent˘. 1 dx √ .5. 0 sin x dx. x x−1 Solutie ¸ 3 lim x 2 x√1 = 1. dar este divera x−1 3 gent˘ ˆ x = 1: lim (x − 1) x√1 = 2 .1 √ln3x = 0. INTEGRALE IMPROPRII dx √ . 1 x √ dx. a x→∞ . deci integrala este convergent˘ la infinit.

Solutie ¸ 1 dx . 0 xm − 1 dx. 1+x Solutie ¸ Integrala este convergent˘ pentru orice n ∈ N : a 2n e−x 1 x lim (1 + x) 2 √ = e. dar nu este a x . a 0 sin x dx este convergent˘. S˘ se arate c˘ integrala a a absolut convergent˘. dac˘ m > 1. m ∈ N − {0}. ln x Solutie ¸ Integrala este convergent˘: a xm − 1 = 0. x→−1 1+x x2n e−x lim x2 √ = 0. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ ∞ 7. 0 arctg(ax) dx. a ∞ 11. x→1 ln x lim x 2 1 ∞ 10. a 1 0 du . care este diuα 9. x→0 ln x m−1 1 x lim (x − 1) 2 = 0. m ∈ N − {0}. xm Solutie ¸ Dac˘ m = 1. obtinem integrala a ¸ vergent˘ pentru orice α > 0. x→∞ 1+x ∞ 8. n ∈ N . a > 0. integrala este divergent˘. x(ln x)α ∞ Cu schimbarea de variabil˘ ln x = u.168 CAPITOLUL 5. integrala este convera a a gent˘. −1 x2n e−x √ dx. α > 0.

3. S˘ se studieze continuitatea functiei a ¸ F (y) = sin xy dx. ar rezulta (ˆ a ıntrucˆt integrala a 0 ∞ cos 2x dx este 2x convergent˘. ∀ y ∈ R. a ın s ¸ a Evident. a ¸ 0 1 dx ar fi con2x 5. de aici. f este functie continu˘. y)dx este uniform convergent˘ ˆ raport cu y pe R ¸i deci functia F este continu˘. y) ∈ [0. Atunci. (x.5.3 Integrale cu parametri ∞ 0 12. are loc inegalitatea: |f (x. ∞ sin x Presupunem acum prin absurd ca integrala dx ar fi absolut converx gent˘. y)| ≤ 1 . 2 ∞ ar rezulta (aplicˆnd criteriul de comparatie) c˘ integrala a ¸ a 0 ∞ 1 − cos 2x dx 2x este convergent˘. ceea ce constituie o contraditie. Evident. 1 + x2 Solutie ¸ Fie f (x. ∀ (x. conform criteriului lui Abel). INTEGRALE CU PARAMETRI 169 Solutie ¸ 1 Convergenta ( la ∞ ) rezult˘ aplicˆnd criteriul lui Abel: f (x) = x ¸i ¸ a a s g(x) = sin x. c˘ ¸i integrala a as vergent˘. y) = sin xy . 1 + x2 . ˆ 0 integrala este convergent˘ deoarece functia sin x se poate In a ¸ x prelungi prin continuitate. ∞) × R. y) ∈ [0. ∞) × R. din inegalitatea: a 0 1 − cos 2x = sin2 x ≤ | sin x|. ¸ a 1+x2 Demonstr˘m acum c˘ integrala (improprie) cu parametru a a ∞ 0 f (x.

y) ∈ (0. 1 y→0 0 1 1 0 x y2 e − x 2 y ¸i fie integrala s f (x. avem: F (y) = 1 0 0 y→0 lim f (x. 1 − f (x. S˘ se calculeze F (0). conform criteriuas 1 + x2 lui de comparatie. y 1 0 Pentru y = 0. 1] × {0} a ¸i fie F (y) = s f (x. a a ¸ a ii. a 1  iii. ∂y Solutie ¸ i. Fie f (x. y)dx dac˘ y > 0 a −1 dac˘ y = 0 a i. 0) dx. S˘ se calculeze: a f (x. ∞) a ln x dac˘ (x. 1] × (0. y)dx = − e 2 1 1 f (x. y) =   1 0 y→0 0 1 0 y→0 lim f (x. S˘ se demonstreze c˘ functia F este continu˘. Solutie ¸ i. S˘ se calculeze a 0 ∂f (x. ∞) → R. lim ii.170 CAPITOLUL 5. integrala dat˘ este uniform convergent˘. rezult˘: lim In ¸a a ii. obtinem F (0) = ¸ f (x. Fie f : [0. . y) dx. x 2 y 1 = 0 1 1 − y12 − e . Pentru orice y > 0. y) ∈ [0. integrˆnd prin p˘rti. 0)dx = 1 0 (−1)dx = −1. y)dx = x ln = ln x2 + y 2 0 − 1 0 x2 dx = x2 + y 2 1 1 + y 2 − 1 + y · arctg . INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ ∞ Integrala improprie 0 1 dx este convergent˘ ¸i deci. y) dx. ¸ a a 13. 2 2 ˆ consecint˘. 1] × (0. ln x2 + y 2 dac˘ (x. Pentru orice y > 0. y)= 2 . f (x. y) = parametru F (y) = i. Pe de alt˘ parte: a 14. y) dx = 1 0 0 dx = 0. obtinem: a a¸ ¸ F (y) = 1 0 1 f (x. y).

y)dx. ∞) × [0. y) = ye−xy ¸i fie integrala cu s parametru F (y) = functiei F .5. 1] → R. avem: ∂f ln (x. F (0) = 0. 1]. 1].3. Fie f : [0. a ın ∞ 16. f (x. INTEGRALE CU PARAMETRI Functia F este continu˘ ˆ 0: ¸ a ın y→0+ 171 lim F (y) = lim ln y→0+ 1 + y 2 − 1 + y · arctg 1 = −1. deci F nu este continu˘ ˆ 0. 0) = lim y→0+ ∂y Rezult˘ a 1 0 ln x2 + y 2 − ln x = lim y→0+ y 1+ y 2 x y 2 x · y = 0. 2 y→0+ iii. 1]. Fie α > 0. y ii. S˘ se calculeze a 0 sin αx dx. Pentru orice x ∈ (0. S˘ se studieze continuitatea a ye−xy dx = −e−xy ∞ 0 = 1. avem: F (y) = ∞ 0 0 f (x. ∂y ∞ 15. ¸ Solutie ¸ Evident. +1 . ∀ y ∈ [0. 0)dx = 0. x Solutie ¸ Consider˘m integrala (cu parametrul y > 0): a ∞ F (y) = 0 e−yx sin x dx. x Sunt verificate ipotezele teoremei de derivare sub integral˘ ¸i obtinem: as ¸ F (y) = ∞ 0 −e−yx sin xdx = − y2 1 . pentru orice y ∈ (0. Derivata F (0) se calculeaz˘ cu definitia: a ¸ F (0) = lim F (y) − F (0) 1 = lim ln y→0+ y y 1 + y 2 + arctg 1 y = π . x2 ∂f (x.

y→0 x 2 Se arat˘ simplu (printr-o schimbare de variabil˘) c˘: a a a ∞ 0 sin(αx) π dx = . ¸ 1 18. x 2 0 ∞ sin αx · cos βx 17. dac˘ α < 0. F (1) = 0. s a Primitivele acestei functii sunt: ¸ 19.172 CAPITOLUL 5. atunci: F (y) = π 2 0 2y sin2 x dx = 2y cos2 x + y 2 sin2 x π 2 0 tg2 x dx = 1 + y 2 tg2 x . ˆ concluzie: a 2 ın ∞ 0 sin x π dx = lim F (y) = . atunci. Solutie ¸ Dac˘ y = 1. atunci a sin αx π dx = − . Rezult˘ J = F (1) = 8 ln 2. x 0 Solutie ¸ Se transform˘ produsul sin αx · cos βx ˆ sum˘ ¸i apoi se aplic˘ rezultatul a ın as a din exercitiul anterior. α > 0. 1 + x2 Solutie ¸ Prin derivare ˆ raport cu α. obtinem: ın ¸ F (α) = α ln(1 + α2 ) + arctgα. k ∈ R. ∀y > 0. s˘ se calculeze a dx. S˘ se calculeze integrala: a F (y) = π 2 0 ln(cos2 x + y 2 sin2 x)dx. S˘ se calculeze integrala J = a α 0 ln(1 + x) dx. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ Rezult˘ deci F (y) = −arctgy + π . Dar F (0) = 0 2 π ¸i deci k = 0. a Fie y > 0. Fie α. folosind integrala cu 1 + x2 parametru F (α) = 0 ln(1 + αx) dx. evident. 2(1 + α2 ) 1 + α2 1 arctg α ln(1+α2 )+k. y = 1. ∀ α > 0. x 2 ∞ Analog. β ∈ R.

¸i deci F (y) = π ln 2 . ¸ ¸ s 1 20. 1 Vom calcula mai ˆ ai integrala: J1 = ıntˆ 0 xy cos(ln x)dx . b > 0. |a| < 1.obtinem: J1 = a ¸ 21. tgx dx . α > 0.3. |a| = 1. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea 1 + α2 tg2 x π 2 de variabil˘ t = tgx . se obtine k = −π ln 2. x(1 + x2 ) . unde k este o constant˘ ce se determin˘ din a a a 1+y conditia F (1) = 0. 2 J(α) = Solutie ¸ J (α) = 0 0 π 2 arctg(αtgx) dx. ln x J= 0 xb − xa cos(ln x)dx = ln x = b a 0 1 1 0 cos(ln x) b a xy dy dx = xy cos(ln x)dx dy. INTEGRALE CU PARAMETRI = 2y = 2y 1 − y2 ∞ 0 ∞ 0 173 u2 du = (1 + y 2 u2 )(1 + u2 ) 1 1 − 1 + y 2 u2 1 + u2 = π . S˘ se calculeze integralele: a π 2 ln(1 + α) ¸i I = s π 2 ln 2. ¸i deci J = s π 2 1 2 1+(b+1) ln 1+(a+1)2 . Pentru orice a > 0. a. a ∈ R. G(a) = 0 ln 0 ∞ 1 + a cos x 1 − a cos x dx . S˘ se calculeze integralele: a π 2 . cos x arctg(ax) dx.5. ˆ final obtinem J(α) = a ın ¸ 22. folosind schimbarea y+1 1+(y+1)2 de variabil˘: t = ln x . F (a) = b. s˘ se calculeze J = a Solutie ¸ Integrala J se poate scrie ¸i sub forma: s 1 0 xb − xa cos(ln x)dx. 1+y Rezult˘ F (y) = π ln(1 + y) + k. α = 1 ¸i I = s tgx 0 x dx.

s ∞ b. x2 1 − x2 Solutie ¸ a. Derivˆnd ˆ raport cu a.174 CAPITOLUL 5. b2 + x2 0 1 b. obtinem: a ın ¸ J = = ∞ 0 π b ∞ 0 2a (a2 + x2 )(b2 + x2 ) dx = b2 2a 1 1 π . F (a) = 0 π 2 2 1− a2 cos2 x dx. 23. cu schimbarea de variabil˘ t = tgx . calcul˘m a ln(b2 + x2 ) dx = b2 + x2 π 2 ∞ 0 0 ln(b2 + b2 tg2 t) b(1 + tg2 t)dt = b2 + b2 tg2 t π π 2 2 1 b2 dt = ln b − = ln ln cos tdt. Derivˆnd ˆ raport cu a. S˘ se calculeze integralele: a ∞ ln(a2 + x2 ) a. b) = ln(a + b) + K(b). INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ Solutie ¸ a. F (a) = 0 ln 1 − a2 x2 √ dx. a s b. G (a) = 0 dx π = ¸i deci G(a) = s (1 + x2 )(1 + a2 x2 ) 2(1 + a) π 2 ln(1 + a). Pentru a calcula K(b). a = b. ( − 2 )dx = 2 a2 + x2 2 −a b +x b(a + b) π 2 Rezult˘ deci J = a J(b. b) = b ln(2b) ¸i deci K(b) = 0. 2 0 π Rezult˘ J(b. J(a. obtinem: a ¸ ∞ 0 F (a) = ∞ 0 2 t 2 √ dt = √ arctg √ t2 + ( 1 − a2 )2 1 − a2 1 − a2 π . |a| < 1. =√ 1 − a2 ¸i deci F (a) = π arcsin a. b) = dx. b > 0. 2t b 0 cos b b 0 Ultima integral˘ se poate calcula cu schimbarea de variabil˘ t = a a obtine ¸ π 2 π ln cos tdt = − ln 2. a > 0. obtinem: a ın ¸ F (a) = 1 0 π 2 − y ¸i se s (1 − a2 x2 ) −2a √ dx = 1 − x2 .

obtinem: a ¸ f (bx) dx = x bu f (t) dt. cu schimbarea de variabil˘ bx = t. x b Solutie ¸ Vom demonstra mai ˆ ai egalitatea: ıntˆ ∞ u f (bx) − f (ax) dx = x ∞ u au bu f (t) dt . 1 + (1 + a2 ) u2 2 1 + a2 π ln a + 2 1 + a2 + C. 25. x 1 − x2 dx √ = 2 x2 ) 1 − x2 (1 + a = ∞ 0 π 2 cos t (1 + a2 sin2 t) cos t 0 dt = du π = √ . ∞) → R o functie continu˘ ¸i m˘rginit˘ astfel s ¸ a s a a ∞ ˆ at integrala ıncˆ 1 f (t) dt este convergent˘. a ∈ R.5. 175 = π 2 24. ∀u > 0. dar F (0) = 0. ˆ final se obtine: a In ¸ J(a) = ln a + 1 + a2 . deci F (a) = π( 1 − a2 − 1). t . Rezult˘: a J(a) = constanta C calculˆndu-se din J(0) = 0. 2 dt = − 1 − a2 2 sin t 2 + (√ 1 2 u ) 1 − a2 0 0 1−a 1−a2 √ √ deci F (a) = π 1 − a2 + k . (∗) t ∞ Fie u > 0 .Formula lui Froullani Fie 0 < a < b ¸i fie f : [0. S˘ se calculeze integrala: a J(a) = Solutie ¸ Derivata functiei J este: ¸ J (a) = 1 0 1 0 arctg (ax) √ dx.3. S˘ se demonstreze egalitatea: a a t ∞ 0 f (bx) − f (ax) a dx = f (0) ln . INTEGRALE CU PARAMETRI ∞ −2a 2a du aπ = −√ .

t Prin sc˘derea membru cu membru a celor dou˘ egalit˘¸i rezult˘ egalitatea a a at a (∗). a t b f (bx) − f (ax) dx = lim u→0 x au bu f (t) dt = lim u→0 t au bu f (0) a dt = f (0) ln . t b 26. dx. x 0 Solutie ¸ Se aplic˘ formula lui Froullani. t∈[au. avem: a ∞ 0 f (bx) − f (ax) dx = lim u→0 x ∞ u f (bx) − f (ax) dx = lim u→0 x au bu f (t) dt. s˘ se calculeze integralele: a ∞ e−ax − e−bx a. t Prima integral˘ tinde la 0 pentru u → 0: a au bu f (t) − f (0) dt ≤ t au bu |f (t) − f (0)| dt ≤ t ≤ ˆ concluzie: In ∞ 0 au bu h(u) a dt = h(u) ln → 0 atunci cˆnd u → 0. se demonstreaz˘ ¸i egalitatea: as ∞ u f (ax) dx = x ∞ au f (t) dt. x 0 ∞ cos ax − cos bx dx. avem: ¸ a u→0 au bu f (t) dt = t au bu f (t) − f (0) dt + t au bu f (0) dt. a .176 CAPITOLUL 5. Evident. t Pentru a calcula ultima integral˘ consider˘m functia a a ¸ h(u) = sup |f (t) − f (0)|. rezult˘ lim h(u) = 0. Demonstr˘m acum formula lui Froullani. b.bu] Din continuitatea functiei f . folosind egalitatea (∗). INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ Analog. Fie 0 < a < b.

Cu schimbarea de variabil˘ x3 = y.obtinem: a ¸ ∞ 0 dx 1 = x3 + 1 3 ∞ 0 y− 3 1 1 2 dy = B . (x + 1)2 x3 dx dx. 0 ∞ b. 1+y 3 3 3 2 √ 2 3π = . S˘ se calculeze. 0 xp e−x dx.3. S˘ se calculeze integralele: a π 2 a. 2 b. m > 0. q > −1. INTEGRALE CU PARAMETRI 27. folosind functiile Γ ¸i B. Cu schimbarea de variabil˘ xp = y. 9 28. integralele: a ¸ s ∞ 177 a. xp+1 (1 − xm )q−1 dx. p > −1. p > 0. 0 Solutie ¸ a. p > 0. b. p > −1. p ˆ cazul particular p = 2. q . Folosind propriet˘¸ile functiilor lui Euler. 0 1 sinp x cosq x dx. 4 c.5. obtinem: In ¸ ∞ 0 e−x dx = Γ 2 3 2 = √ π . +1 1 c. q > 0.obtinem: a ¸ ∞ 0 e−x dx = p ∞ 0 1 1−p −y 1 1 y p e dy = Γ p p p =Γ 1 +1 . obtinem: at ¸ ¸ ∞ 0 x4 5 3 . c. 0 ∞ p x4 dx. q > 0. 0 ∞ e−x dx. dx = B 2 (x + 1) 4 4 1 = Γ 5 4 Γ 3 4 Γ(2) 1 1 3 = Γ Γ 4 4 4 √ π 2 = .

obtinem: a ¸ 1 0 xp+1 (1 − xm )q−1 dx = 1 p+2 B . obtinem: ¸ ∞ 0 e−x cos xdx = ∞ 0 2 (−1)n (2n)! n≥0 ∞ 0 e−x x2n dx = 2 = (−1)n (2n)! n≥0 (−1)n 1 1 n− 1 −y 1 y 2 e dy = Γ n+ 2 (2n)! 2 2 n≥0 = . Cu schimbarea de variabil˘ xm = y. Cu schimbarea de variabil˘ ln( x ) = y. Cu schimbarea de variabi˘ xn = y. Cu schimbarea de variabil˘ sin2 x = y. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ 1 dx. p > −1. q q 1 d. obtinem: a ¸ 1 0 dx (1 − xn ) 1 n = 1 n 1 0 y n −1 (1 − y)− n dy = 1 1 1 1 1 B . obtinem: a ¸ 1 0 lnp 1 dx = x ∞ 0 y p e−y dy = Γ(p + 1). x dx d. 2 Solutie ¸ Folosind dezvoltarea ˆ serie de puteri (ˆ jurul lui 0) a functiei cos ¸i teorema ın ın ¸ s de integrare termen cu termen a seriilor de puteri. n ∈ N. n sin π n ∞ 29. S˘ se calculeze integrala a 0 e−x cos xdx. obtinem: a ¸ e. 0 π 2 0 sinp x cosq xdx = 1 2 1 0 y p−1 2 (1 − y) q−1 2 1 p+1 q+1 dy = B . obtinem: a ¸ ∞ 0 xp e−x dx = q 1 q ∞ 0 y p+1 −1 q 1 p+1 e−y dy = Γ . . m m c. e.178 1 CAPITOLUL 5.q . 2 2 2 b. 0 1 lnp 1 . (1 − xn ) n Solutie ¸ a.1 − n n n = π . Cu schimbarea de variabil˘ xq = y.

. x3 − 1 Solutie ¸ 1 Pentru I se face schimbarea de variabil˘ x = t 3 . obtinem a s ¸ ¸ 1 π I = J = 2 2. 2 Cu schimbarea de variabil˘ x2 = −it2 ¸i folosind relatia Γ(1) = 1. 3 3 2 1 Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabil˘ x = t− 3 . a J= 1 3 1 0 t− 6 (1 − t)− 2 dt = 5 1 1 1 1 B .3. .. 2 30. S˘ se calculeze ˆ functie de B integralele: a ın ¸ I= 1 0 dx √ ¸i J = s 1 − x3 ∞ 1 dx √ . Calcul˘m acum: a a J − iI = ∞ 0 e−ix dx.5. S˘ se calculeze integralele lui Fresnel: a I= ∞ 0 cos x2 dx ¸i J = s ∞ 0 sin x2 dx. INTEGRALE CU PARAMETRI √ (−1)n 1 · 3 · 5. rezult˘: a .. rezult˘: a a I= 1 3 1 0 t− 3 (1 − t)− 2 dt = 2 1 1 1 1 B . 3 6 2 31. .(2n − 1) √ π = π= (2n)! 2n+1 2 n≥0 1 1 − n! 4 n≥0 −n 179 √ π −1 = e 4. Solutie ¸ Convergenta celor dou˘ integrale rezult˘ din criteriul lui Abel ¸i cu schim¸ a a s barea de variabil˘ x2 = y.

INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ .180 CAPITOLUL 5.

σ-algebra multimilor Boreliene (pe R) coincide In ¸ 181 . dac˘ An ∈ A. A \ B ∈ A. B ∈ A atunci A B ∈ A. a ˆ acest caz (X. ii. a s Dac˘ (Y.1 Notiuni teoretice ¸ Spatii m˘surabile ¸ a Fie X o multime nevid˘ ¸i fie P(X) multimea p˘rtilor lui X. ¸ a Dac˘ A este o σ-algebr˘ pe X. Dac˘ C ⊆ P(X) atunci σ-algebra generat˘ de C se noteaz˘ AC ¸i este a a a s definit˘ prin a AC = {B | B este σ − algebr˘ pe X. atunci σ-algebra multimilor Boreliene a ¸ ¸ pe Y este σ-algebra generat˘ de familia multimilor deschise din Y . dac˘ An ∈ A. ∀n ∈ N atunci ∪n∈N An ∈ A. ¸i B ⊇ C}. a iii. atunci: a a i. A ∩ B ∈ A. n∈N iv. dac˘ A. ii. ∅ ∈ A. X ∈ A. d) este un spatiu metric. a iii. dac˘ (A)i∈J sunt σ-algebre pe X atunci intersectia a ¸ i∈J Ai este σ-algebr˘ a pe X. dac˘ A ∈ A atunci X \ A ∈ A. a ¸ ˆ cazul particular Y = R. ∀n ∈ N atunci a An ∈ A. O submultime ¸ as ¸ a¸ ¸ A ⊆ P(X) se nume¸te σ− algebr˘ pe X dac˘ verific˘ urm˘toarele pros a a a a priet˘¸i: at i.Capitolul 6 M˘sur˘ ¸i integral˘ a as a 6. A) se nume¸te spatiu m˘surabil iar elementele σ-algebrei A In s ¸ a se numesc multimi m˘surabile.

ii. pentru orice (An )n∈N ⊆ A rezult˘ a µ n∈N An ≤ n∈N µ (An ) (num˘rabil-subaditivitate)..182 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6.. ∞) | a ∈ R} C3 = {(a. (monotonie). ∀B multime Bores a a a ¸ lian˘ din Y ... An ∈ P(X) ¸i α1 . b) | b ∈ R} C2 = {(a. echivalent. Functii m˘surabile ¸ a Fie (X. atunci functia caracteristic˘ χA : X → R este m˘surabil˘ a ¸ a a a dac˘ ¸i numai dac˘ A ∈ A. αn ∈ a a a s n R astfel ˆ at s = ıncˆ i=1 αi χAi .. A ⊆ B ⇒ µ(A) ≤ µ(B). A) un spatiu m˘surabil. α2 . o aplicatie ¸ a ¸ µ : A → [0. dac˘ exist˘ A1 . Evident. µ) se nume¸te spatiu cu m˘sur˘.. atunci: a ¸ a a i.. . . o aplicatie ¸ a a s ¸ ¸ f : X → Y se nume¸te m˘surabil˘ dac˘ f −1 (B) ∈ A. ∞] se nume¸te m˘sur˘ (pe X) dac˘: s a a a i. a . as a O aplicatie s : X → R se nume¸te simpl˘ (sau etajat˘) dac˘ multimea s(X) ¸ s a a a ¸ este finit˘. pentru orice (An )n∈N ⊆ A astfel ˆ at An ∩ Am = ∅. An sunt m˘surabile. ∀ A. A2 . a Dac˘ (X. ∀n = m rezult˘ ıncˆ a µ n∈N An = n∈N µ (An ) . sau. MASURA SI INTEGRALA cu σ-algebra generat˘ de oricare din urm˘toarele tipuri de intervale: a a C1 = {(−∞. A. B ∈ A.. a ¸ a s Spatii cu m˘sur˘ ¸ a a Fie (X. ¸ a Are loc urm˘torul rezultat de aproximare: a Orice functie m˘surabil˘ ¸i pozitiv˘ este limita punctual˘ a unui ¸ir ¸ a a s a a s cresc˘tor de functii simple m˘surabile ¸i pozitive. .. µ(∅) = 0 ii. s este m˘surabil˘ dac˘ ¸i numai dac˘ a a as a multimile A1 . Proprietatea ii de mai sus se nume¸te s ¸ a a s num˘rabil-aditivitate. b ∈ R}. A. b) | a. a Dac˘ A ⊆ X. µ) este un spatiu cu m˘sur˘. A2 . d) un spatiu metric. deoarece orice multime deschis˘ din R este reuniune cel mult num˘rabil˘ de ¸ a a a intervale deschise. (X. A) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i (Y.

unde u ¸i v sunt ¸ a s functii m˘surabile reale. X X X X X Integrala astfel definit˘ are propriet˘¸ile: a at i.)) dac˘ multimea {x ∈ X | f (x) = g(x)} este de m˘sur˘ nul˘. o functie m˘surabil˘ f : X → C se ¸ a a ¸ a a nume¸te integrabil˘ dac˘ s a a Multimea functiilor integrabile este spatiu vectorial cu operatiile uzuale de ¸ ¸ ¸ ¸ adunare ¸i inmultire cu scalari. g integrabile ¸i ∀ α. ¸ a a Dac˘ f : X → [0. m˘surabil˘. X (αf + βg) dµ = α X f dµ + β X gdµ.6.t. s a¸ s s atunci integrala lul f ˆ raport cu m˘sura µ este ın a f dµ = u+ dµ − u− dµ + i v+ − v − dµ . ∞] este o functie m˘surabil˘ pozitiv˘ ¸i dac˘ A ∈ A. ∞] este o functie m˘surabil˘ pozitiv˘ atunci integrala lui a ¸ a a a f ˆ raport cu m˘sura µ este: ın a X f dµ = sup{ X sdµ | s functie simpla m˘surabil˘.1. 0 ≤ s ≤ f }. s ¸ Fie f : X → C o functie integrabil˘. β ∈ C. a ¸ a a a s a atunci integrala lui f pe multimea A ˆ raport cu m˘sura µ este: ¸ ın a A f dµ = X f · χA dµ. descompunˆnd u = u+ − u− . X |f |dµ < ∞. ¸ a a s a a a a Dou˘ functii m˘surabile se numesc egale aproape peste tot (se noteaz˘ a ¸ a a f = g (a. v − sunt p˘rtile pozitive ¸i respectiv negative ale lui u ¸i v). ∞]. v + ¸i u− . ¸ a Functii integrabile ¸ Fie (X. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i s : X → [0. µ) un spatiu cu m˘sur˘. s . NOTIUNI TEORETICE ¸ 183 Egalitate aproape peste tot O multime m˘surabil˘ A ∈ A se nume¸te de m˘sur˘ nul˘ dac˘ µ(A) = 0. a a a a ın a prin definitie: ¸ n X sdµ = i=1 αi µ(Ai ). s = ¸ a as i=1 n αi χAi o functie ¸ simpl˘. Dac˘ f : X → [0. ∀f. v = v + − v − (aici ¸ a a u+ . Integrala lui s ˆ raport cu m˘sura µ este. Fie (X. A. atunci f = u + iv. a ¸ a a a Relatia de egalitate aproape peste tot este relatie de echivalent˘ pe multimea ¸ ¸ ¸a ¸ functiilor m˘surabile. pozitiv˘.p. A.

|f |p dµ < ∞}. se demonstreaz˘ c˘ (Lp (X. fn converge punctual la functia f . exist˘ g o functie integrabil˘ astfel ˆ at |fn | ≤ g. ¸ ii. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie fn : X → [0. a ¸ a ıncˆ Atunci f este functie integrabil˘ ¸i lim ¸ as Spatii de functii p-integrabile ¸ ¸ Fie (X. . µ). atunci: In a X n∈N fn dµ = n∈N X fn dµ. Din relatia f p = 0 rezult˘ f = 0 (a. pentru p = 1 se obtine multimea functiilor integrabile. ¸ ¸ ¸ Lp (X.184 ii.t. MASURA SI INTEGRALA |f |dµ. Dac˘ pe multimea numerelor naturale. In a a ¸ p ) este spatiu Banach. Dac˘ f este limita punctual˘ a ¸ a a a ¸irului fn . A. Consider˘m multimea: ¸ a as a ¸ Lp (X. A. a ¸ a fie Lp (X. Exemple de spatii de functii integrabile ¸ ¸ i. a Teorema de convergent˘ monoton˘ a lui Lebesgue ¸a a Fie (X. A.t. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie fn : X → C un ¸ir de functii ¸ a a s s ¸ m˘surabile cu propriet˘¸ile: a at i. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie 1 ≤ p < ∞. Atunci (L ¸ ¸ ¸ p ) este spatiu normat (spatiul functiilor p-integrabile). Teorema de convergent˘ dominat˘ a lui Lebesgue ¸a a Fie (X. ∞] un ¸ir cresc˘tor ¸ a a s s a de functii m˘surabile: fn ≤ fn+1 . atunci s n→∞ X X X lim fn dµ = X f dµ. itate a. µ) este spatiu vectorial. atunci.p. ˆ plus. µ). N . se consider˘ m˘sura de num˘rare a ¸ a a a (a se vedea exercitiul 1 din acest capitol). spatiul ¸ ın ¸ functiilor p-integrabile este spatiul ¸irurilor p-absolut sumabile (a se vedea ¸ ¸ s ¸i exemplele de spatii normate din capitolul 2): s ¸ p (N ) = {x : N → C | n∈N |x(n)|p < ∞}. ∞].p. iar aplicatia ¸ ¸ f p= X |f | dµ p 1 p este o seminorm˘ pe Lp (X. µ) = {f : X → C | f m˘surabil˘ ¸i a as X n→∞ X fn dµ = X f dµ. dac˘ fn : X → [0. ˆ acest caz. µ). ˆ particular. µ) multimea claselor de echivalent˘ ˆ raport cu relatia de egal¸ ¸a ın ¸ p (X. ∀n ∈ N . Evident.). f dµ ≤ ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ∀ f integrabil˘.

b) s ¸ ¸ corespunz˘toare. Dac˘ pe multimea numerelor reale. Analog se define¸te spatiul functiilor periodice (de perioad˘ 2π) integrabile: s ¸ ¸ a L1 [0. 2π] = {f ∈ P | f m˘surabil˘ ¸i a as 2π 0 |f (t)|dt < ∞}.6. a a a a dac˘ P este multimea functiilor periodice f : R → C . f de perioad˘ 2π. definit dup˘ cum urmeaz˘. ∀ f ∈ L2 [0. 2π] este: ¸ f 1= 2π 0 |f (t)| dt < ∞}. Evident. atunci: L2 [0. norma ˆ aceste cazuri este: ın x p= n∈N |x(n)| p 1 p . b) ⊂ R ¸i se obtin spatiile Lp (a. ii. . a iii. s ¸ s evident. π]. NOTIUNI TEORETICE ¸ 185 Analog se define¸te spatiul p (Z) al ¸irurilor bilaterale p-absolut sumabile. se consider˘ m˘sura Lebesgue a ¸ a a (constructia acestei m˘suri se g˘se¸te ˆ capitolul urm˘tor). o alt˘ alegere uzual˘ este a a intervalul [−π. ∀x ∈ R. R. Un caz particular remarcabil este spatiul functiilor periodice (de pe¸ ¸ rioad˘ 2π definite pe R) de p˘trat integrabil. 2π] = {f ∈ P | f m˘surabil˘ ¸i a as Norma pe spatiul L1 [0. Analog. 2π]. 2π] este: ¸ f 2= 1 2π 2π 0 |f (t)|2 dt. 1 2π 2π 0 |f (t)| dt. ∀ f ∈ Lp (R). a ¸ ¸ a f (x) = f (x + 2π). ∀ f ∈ L1 [0. integrala fiinds ˆ raport cu m˘sura Lebesgue. |f (x)| dx 1 p . se pot considera intervale (a.1. 2π] se poate lua orice interval de lungime 2π. atunci not˘m: ¸ a a s ın a a Lp (R) = {f : R → C | f m˘surabil˘ ¸i a as Norma ˆ acest caz este ın f p= ∞ −∞ ∞ −∞ |f (x)| dx < ∞}. ˆ locul intervalului ın a ın [0. 2π]. ∀x ∈ p (N ). Norma pe spatiul L2 [0.

o aplicatie ¸ ¸ <. y > | ≤ x y . ¸ a as ¸ a a consider˘m multimea a ¸ M = {t ∈ R | µ f −1 (t. y ∈ H. y.186 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. supremumul esential al lui f este: ¸ ¸ esssupf = ∞ dac˘ M = ∅ ¸i esssupf = inf M dac˘ M = ∅. β ∈ C sunt s a s adev˘rate relatiile: a ¸ i. A. Multimea functiilor esential m˘rginite se noteaz˘ L∞ (X. functia f se nume¸te esential m˘rginit˘ dac˘ a ¸ s ¸ a a a f ∞ < ∞. ∞ [0. Reciproc. 2π]. < x. < x. s ¸ √ Aplicatia ¸ : H → H. µ) ¸i ¸ ¸ ¸ a a s este spatiu Banach cu norma ¸ ∞. x > este norm˘ pe H ¸i verific˘ a s a inegalitatea lui Schwarz: | < x. <. y > = < y. < x. Perechea (H. A. Spatiul (H. un spatiu normat (H. z >. ∞] o functie m˘surabil˘. < α x + β y. ii. ¸ ) este spatiu cu produs scalar dac˘ ¸i ¸ a s numai dac˘ este verificat˘ legea paralelogramului: a a x+y 2 + x−y 2 =2 x 2 + y 2 . ˆ cele ce urmeaz˘ (H. y ∈ H. x > ≥ 0. ∀x. ¸ ) este complet). <. iii. x >. >) se nume¸te spatiu cu produs scalar. MASURA SI INTEGRALA Spatiul functiilor esential m˘rginite ¸ ¸ ¸ a Fie (X. >) este un spatiu Hilbert. x > = 0 ⇔ x = 0. z > + β < y. iv. µ). ∀ x. <. Spatii Hilbert ¸i serii Fourier ¸ s Fie H un spatiu vectorial (complex sau real). obtinˆndu¸ ın ¸ a a ¸ a ∞ (N ). >: H × H → C (respectiv R) se nume¸te produs scalar dac˘ pentru orice x. x = < x. (L ∞ ). z ∈ H ¸i orice α. a s a Not˘m f ∞ = esssup|f |. ∞] = 0}. >) se nume¸te spatiu Hilbert dac˘ orice ¸ir Cauchy este con¸ s ¸ a s vergent (spatiul normat (H. Si ˆ acest caz putem particulariza spatiul cu m˘sur˘ (X. ∞ (R). se (ca mai sus) spatiile ( ¸ ∞ ). In a ¸ . (L ∞ ). Prin definitie. z > = α < x. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie f : X → [0.

ˆ ¸ s ¸ a ınhis˘ ¸i convex˘. µ) este spatiu Hilbert. produsul functiilor de p˘trat integrabil. A. multimea (subspatiul ˆ ¸ ¸ ¸ ınchis) M ⊥ = {x ∈ H | x ⊥ y. y ∈ 2 (N ).. Spatiul Banach C n (cu norma euclidian˘) este spatiu Hilbert cu produsul ¸ a ¸ scalar: n < x. Dintre toate spatiile de functii p-integrabile..1. y >= j=1 xj yj . pentru orice x = (x1 . not˘m x ⊥ y) a dac˘ < x. ∀y ∈ M }. Lp (X. g >= f g dµ. y >= n∈N x(n)y(n). Urm˘torul rezultat este esential ˆ studiul spatiilor Hilbert: a ¸ ın ¸ Teorema proiectiei ¸ Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie M ⊆ H o multime nevid˘. ... y >= 0. yn ) vectori din C n . A. L ¸ a ¸ scalar fiind: < f. a s s ıncˆ . iii. g ∈ L2 (X. as a Atunci exist˘ un unic vector xM ∈ M astfel ˆ at a ıncˆ xM = inf{ x | x ∈ M }. ¸ s a 2 (N ) = {x : N → C | n∈N |x(n)|2 < ∞} este spatiu Hilbert cu produsul scalar: ¸ < x. Spatiul Banach al ¸irurilor de p˘trat sumabil. Analog ¸i pentru spatiul ¸irurilor bilaterale s s ¸ s (definite pe Z). X Ortogonalitate Doi vectori x. pentru vecs a tor x ∈ H exist˘ (¸i sunt unici) y ∈ K ¸i z ∈ K ⊥ astfel ˆ at x = y + z. 2 (Z). x2 . prin a ¸ definitie. ∀ f. .6. Analog s ¸i pentru Rn . µ).. numai spatiul ¸ ¸ ¸ 2 (X. Atunci. y2 . s ii. µ). NOTIUNI TEORETICE ¸ 187 Exemple de spatii Hilbert ¸ i. O consecint˘ important˘ este generalizarea descompunerii dup˘ directii pera a a ¸ pendiculare din geometria euclidian˘: a Descompunerea ortogonal˘ a Fie K ⊆ un subspatiu ˆ ¸ ınchis ¸i fie K ⊥ ortogonalul s˘u. pentru orice ¸iruri x. A.. xn ) ¸i y = (y1 . y ∈ H se numesc ortogonali (sau perpendiculari. Ortogonalul unei multimi nevide M ⊆ H este.

coeficientii Fourier (ˆ ın ¸ ¸ ın iar norma f 2= . ¸ ın Spatiul Hilbert H se nume¸te separabil dac˘ admite baze ortonormale cel ¸ s a mult num˘rabile. 2π] → C | f m˘surabil˘ ¸i a as Produsul scalar este < f. < εi . o submultime B = {εi }i∈J se nume¸te baz˘ ortonor¸ ¸ s a mal˘ ˆ H dac˘: a ın a i. g >= 1 2π 2π 0 2π 0 |f (t)|2 dt < ∞}. εn >. fie B = {εn }n∈N o baz˘ ortonormal˘ ¸ a a (fixat˘) ¸i fie x ∈ H un vector fixat. Fie H un spatiu Hilbert (separabil). iar seria xn εn se nume¸te seria Fourier s asociat˘ lui x. 2π 0 Pentru orice n ∈ Z. 2π] = {f : [0. Pentru orice x ∈ H. ˆ continuare vom considera numai spatii Hilbert separaa In ¸ bile. 2π]. MASURA SI INTEGRALA Baze ortonormale. ii. x 2 = n∈N |xn |2 (identitatea lui Parseval). a xn εn . j ∈ J.188 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. s ¸ Propriet˘¸ile seriei Fourier at i. n∈N ii. iii. f (t)g(t)dt. Pentru orice functie f ∈ L2 [0. serii Fourier Fie H un spatiu Hilbert. ¸ Serii trigonometrice Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometric˘. ∀n ∈ N . coeficientii Fourier ai lui x (ˆ baza B) a s ¸ ın sunt xn =< x. fie ωn (t) = eint . εj >= δij (simbolul lui Kronecker). subspatiul vectorial generat de B este dens ˆ H. 2π] . 1 2π |f (t)|2 dt. converge la x. transformarea Fourier este un izomorfism (izometric) de spatii Hilbert. seria Fourier asociat˘. Cona sider˘m spatiul Hilbert al functiilor periodice (de perioad˘ 2π) de p˘trat a ¸ ¸ a a integrabil (a se vedea exemplele de spatii p-integrabile): ¸ L2 [0. Aplicatia a ¸ H n∈N x → (xn )n ∈ 2 (N ) se nume¸te transformarea Fourier (pe spatiul H). Un rezultat clasic de analiz˘ afirm˘ c˘ a a a multimea (sistemul trigonometric) B = {ωn | n ∈ Z} este baz˘ ortonormal˘ ¸ a a ˆ L2 [0. ∀i.

1. 2π]. fn = . f−n = . an ¸i bn este: a ¸ s f0 = a0 an − ibn an + ibn . n∈Z iar seria Fourier (sau seria trigonometric˘) asociat˘ functiei f este a a ¸ n sumele partiale ale seriei. ∀ n = 1. . are loc urm˘torul In a a ¸ a a rezultat clasic: . Folosind egalitatea eint = cos nt + i sin nt.6. Identitatea lui Parseval devine ˆ acest caz: ın 1 2π 2π 0 |f (t)|2 dt = f 2 2= n∈Z |fn |2 . ∀ n ≥ 1. f (t) sin ntdt. ωn >= 1 2π 2π 0 189 f (t)e−int dt. ∀n ∈ Z. sunt a fn =< f. fn ωn . 2 2 2 Lema lui Riemann afirm˘ c˘ dac˘ functia f este integrabil˘. se numesc polinoame k=−n L2 [0.. sau. NOTIUNI TEORETICE ¸ raport cu baza fixat˘ mai sus). ∀ n ≥ 0. atunci: a a a ¸ a n→∞ lim an = lim bn = 0. 2. echivalent: Pn − f 2= trigonomet- n→∞ lim 0. 2 n=1 unde coeficientii trigonometrici (clasici) an ¸i bn sunt: ¸ s an = bn = 1 π 1 π 2π 0 2π 0 f (t) cos ntdt. Pn = ¸ rice ¸i lim Pn = f ˆ spatiul s ın ¸ n→∞ fk ωk . ∀t ∈ R. seria Fourier asociat˘ a functiei f se poate scrie sub forma: ¸ ∞ a0 + (an cos nt + bn sin nt).. n→∞ ˆ leg˘tur˘ cu convergenta punctual˘ a seriei Fourier. Leg˘tura dintre coeficientii fn .

conform lemei lui Riemann n rezult˘ lim An = 0. atunci are loc descompunerea: f (t) = ∞ a0 + (an cos nt + bn sin nt). iar termenul ¸ a ın an cos nt + bn sin nt. baza ortonormal˘ este a a { n | n ∈ Z}. m˘surabil˘. iar amplitudinea An = |an |2 + |bn |2 . n ≥ 2 este armonica de ordinul n a functiei f . ∀ n ∈ Z. 2 ˆ particular. avˆnd cel mult un num˘r finit de discontinuit˘¸i de speta intˆi ¸i a a a a at ¸ a s avˆnd derivate laterale ˆ orice punct.190 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. atunci seria Fourier asociat˘ functiei a ın a ¸ f converge ˆ fiecare punct x ∈ R la ın 1 (f (x + 0) + f (x − 0)). . cu adapt˘rile coreın a a spunz˘toare. a a0 1 2π Num˘rul a = f (x)dx este media semnalului f . a ¸ a a a a m˘rginit˘. a n→∞ ˆ cazul ˆ care functia f are perioada T = 2 . atunci toate In ın ¸ rezultatele de mai sus sunt ˆ continuare adev˘rate. Perioada armonicei de ordinul n ¸ este 2π . atunci seria sa Fourier este absolut ¸i uniform a a s convergent˘. cu n (x) = ei nπx . iar coeficientii Fourier sunt: ¸ fn = 1 2 2 0 f (x)e−i nπx dx. ( > 0). primul termen 2 2π 0 a1 cos x + b1 sin x este oscilatia principal˘ (ˆ jurul valorii medii). 2 n=1 Convergenta uniform˘ a seriei Fourier ¸ a Conditii suficiente pentru convergenta uniform˘ a seriei Fourier sunt date ˆ ¸ ¸ a ın teorema urm˘toare: a Dac˘ f : R → C este o functie continu˘. MASURA SI INTEGRALA Teorema lui Dirichlet Dac˘ f : R → R este o functie periodic˘ de perioad˘ 2π. de clas˘ C 1 pe portiuni ¸i a ¸ a a ¸ s periodic˘ de perioad˘ 2π. iar suma este f . dac˘ functia f este continu˘ (¸i verific˘ celelalte ipoteze din In a ¸ a s a teorema lui Dirichlet).

periodic˘ de ¸ a s a perioad˘ 2 . dezvoltˆnd a ¸ ˜ ¸ a ˜ ˆ serie Fourier. ). ] → R. 0) . . ]. 2 2 n=1 f (0 + 0) = ∞ ∞ a0 a0 + an . definit˘ prin: a a ˜ f (x) = f (x) . atunci. 0) Dac˘ functia f satisface conditiile teoremei lui Dirichlet. o functie integrabil˘ ¸i fie f : R → R. x ∈ [0. . Serii de sinusuri ¸i cosinusuri s ˜ Fie f : [0. toate rezultatele de mai sus r˘mˆn adev˘rate dac˘ ˆ a a a a ınlocuim intervalul [0. dac˘ functia (impar˘): a ¸ a ˜ f (x) = f (x) . [− .6. de exemplu. 2. ∀ n = 1. s ın Analog.. ∀ x ∈ R.1. Evident.. x ∈ (− .. ¸ ¸ ¸ ¸ Formula de mai sus se nume¸te dezvoltarea ˆ serie de cosinusuri a lui f . . x ∈ [0. ] −f (−x) . f (x) cos 2 0 bn = 1 f (x) sin nπx Teorema lui Dirichlet se scrie: ∞ 1 a0 nπx nπx (f (x + 0) + f (x − 0)) = + an cos + bn sin 2 2 n=1 ∞ = = n=−∞ fn ei nπx . f ( − 0) = + (−1)n an . 2 ] cu orice alt interval de lungime 2 . 2 2 n=1 n=1 ˜ coeficientii an fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f . 1.. NOTIUNI TEORETICE ¸ an = 1 0 2 191 nπx dx.. ∀ n = 0. ∀ x ∈ (0. x ∈ (− . 2. ] f (−x) . Identitatea lui Parseval devine acest caz: |a0 |2 1 + |an |2 + |bn |2 = 2 n≥1 2 0 |f (t)|2 dt. rezult˘: f ın a ∞ 1 a0 πnx (f (x + 0) + f (x − 0)) = + an cos .

y >=< x. ). are loc urm˘torul rezultat: a Teorema lui Riesz i.2 Functii integrabile ¸ 1. iar L(H) este spatiul Banach In ¸ ¸ ˆ leg˘tur˘ cu dualul unui spatiu al operatorilor liniari ¸i continui pe H. β ∈ C. fie P(X) multimea p˘rtilor lui X ¸i fie a ∈ X. In s a a ¸ Hilbert. ıncˆ Adjunctul unui operator Pentru orice T ∈ L(H). ¸ ¸ ¸ ¸ Operatori pe spatii Hilbert ¸ Acest˘ sectiune continu˘ paragraful din capitolul 2 referitor la operatori a ¸ a liniari ¸i continui pe spatii normate. >) este un spatiu Hilbert. iv. 2 n=1 ˜ coeficientii bn fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f . Fie X = ∅. S ∈ L(H). v. (T ) = T. S ∈ L(H). T se nume¸te autoadjunct dac˘ T = T . aplicatia ¸ fy : H → C. y ∈ H. (T S) = S T .192 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ∀α. atunci dezvoltarea ˆ serie de si¸ ın nusuri a functiei f este: ¸ ∞ 1 πnx (f (x + 0) + f (x − 0)) = bn sin . <. Dac˘ T ∈ L(H) este inversabil. MASURA SI INTEGRALA satisface conditiile teoremei lui Dirichlet. ii. fy (x) =< x. dac˘ f este o functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ pe H. s a 6. s ¸ ˆ continuare (H. (αT + β S) = αT + β S . Propriet˘¸ile lui T (numit adjunctul lui T ) sunt: at i. ∀ T ∈ L(H). S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele aplicatii sunt m˘suri: a a a ¸ a a. ∀T. ¸ a as a ii. atunci (T −1 ) = (T )−1 . un element ¸ a¸ s . iii. s a −1 = T . y > este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘. Pentru orice y ∈ H. atunci exist˘ a ¸ a as a a y ∈ H astfel ˆ at f = fy . a Fie T ∈ L(H) un operator fixat. se demonstreaz˘ c˘ exist˘ un unic operator a a a T ∈ L(H) astfel ˆ at: ıncˆ < T x. T T = T 2 . ∀T. Reciproc. T y >. ∀ T ∈ L(H). ∀ x ∈ (0. ∀x. operatorul operatorul T se nume¸te unitar dac˘ este inversabil ¸i T s a s T se nume¸te normal dac˘ T T = T T .

a. M˘sura Dirac concentrat˘ ˆ punctul a este. FUNCTII INTEGRABILE ¸ 193 arbitrar fixat. (mai ˆ ai pentru functii simple). ∞) o functie ¸ a a s ¸ m˘surabil˘. S˘ se demonstreze c˘ dac˘ a a a a a X f dµ = 0. Presupunem ˆ plus c˘ multimea X este finit˘. M˘sura de num˘rare pe X este. prin definitie: a a ¸ µc : P(X) → [0. Fie P m˘sura de probabilitate (cf exercitiului 1) ¸i fie f : X → R. a a 2. Fie δa m˘sura Dirac (cf. ¸ a ın a Solutie ¸ Se verific˘ direct axiomele m˘surii. prin definitie: a a ın ¸ δa : P(X) → [0. µc (A) = cardA dac˘ A este finit˘ a a ∞ dac˘ A este infinit˘ a a c.2. Fie µc m˘sura de num˘rare (cf. S˘ se demonstreze c˘ a a f dµc = n∈N N f (n). ∞). S˘ se a ¸ s a demonstreze c˘: a f dδa = f (a). a ¸ ıntˆ ¸ 3.t. prin definitie: ¸ P : P(X) → [0. . δa (A) = 1 dac˘ a ∈ A a 0 dac˘ a ∈ A a b. f dP = x∈X card(X) X Solutie ¸ Se aplic˘ definitia integralei. Fie (X. atunci f = 0 (a. exercitiului 1) ¸i fie f : X → R. S˘ se a ¸ s a demonstreze c˘ a f (x) . Un exemplu remarcabil de m˘sur˘ este m˘sura Lebesgue (pe spatiul Rn ). X b.). 1]. card(X) d. M˘sura de probabilitate ın a ¸ a a pe X este. exercitiului 1) pe N ¸i fie a a ¸ s f : N → R. ∞]. A. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie f : X → [0. ˆ ipoteza c˘ seria din membrul drept are o sum˘ (eventual ∞). P (A) = card(A) .p. ın a a c.6. a a a ¸ constructia ei este dat˘ ˆ capitolul urm˘tor.

∀i. ¸ a at s Solutie ¸ Vom aplica teorema de convergent˘ monoton˘. ¸ a a n avem: An = {x ∈ X . Fie (aij )i. S˘ s ıncˆ a se demonstreze c˘: a aij = aij . ∞) . ∞). ∀n ∈ N . 4. Consider˘m spatiul cu m˘sur˘ ¸a a a ¸ a a (N. µc ) ¸i ¸irul de functii s s ¸ fi : N → [0. n∈N Vom demonstra c˘ µ(An ) = 0. Avem deci: µ({x ∈ X . n 1 Multimile An sunt m˘surabile pentru c˘ An = f −1 ( . fie ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ∀x ∈ An . n obtinem (folosim ¸i f (x) ≥ 0): ¸ s 1 µ(An ) ≤ n f dµ ≤ f dµ = 0. j ∈ N . Atunci. i∈N j∈N j∈N i∈N Facem mentiunea c˘ membrii egalit˘¸ii pot fi ¸i ∞. Mai mult. conform teoremei de convergent˘ monoton˘. f (x) > 1 }. avem: ¸a a fi dµc = i∈N N i∈N N fi dµc . MASURA SI INTEGRALA An = {x ∈ X . f (x) = 0}) = µ( n∈N An ) ≤ n∈N µ(An ) = 0. An X deci µ(An ) = 0.194 Solutie ¸ Pentru orice n ∈ N .j∈N un ¸ir dublu indexat astfel ˆ at aij ≥ 0. f (x) = 0} . Integrˆnd pe An inegalitatea: a a 1 < f (x). . ∀n ∈ N . fi (j) = aij .

y ∈ (a.2. Un exemplu remarcabil de functie convex˘ pe R este functia a ¸ a ¸ x. Atunci. A. X X X adic˘: a X (φ ◦ f )dµ ≥ φ X f dµ) .6. exponential˘. a < b. b) ¸i pentru orice functie convex˘ φ : (a. b ∈ R. . b).t] inegalitatea: φ(s) ≥ φ(t) + α(s − t). 5. ∀x ∈ X. Propunem ca exercitiu ¸ t−s s∈[a. FUNCTII INTEGRABILE ¸ adic˘ (aplicˆnd exercitiul 2(b)): a a ¸ aij = j∈N i∈N i∈N j∈N 195 aij . ∀a < s < t < u < b. 1]. inegalitatea lui Jensen ¸ O functie φ : (a. µ) un spatiu cu m˘sur˘ astfel ˆ at ¸ a a ıncˆ ¸ a µ(X) = 1 ¸i fie a. pentru orice functie integrabil˘ s f : X → (a. echivalent: φ(t) − φ(s) φ(u) − φ(t) ≤ . t−s u−t Se demonstreaz˘ f˘r˘ dificultate c˘ o functie convex˘ pe un interval deschis a aa a ¸ a este continu˘. ∀x. φ(x) = e ¸ a Inegalitatea lui Jensen Fie (X. sau. b) → R se nume¸te convex˘ dac˘: ¸ s a a φ((1 − λ)x + λy) ≤ (1 − λ)φ(x) + λφ(y). b) → R. Functii convexe. obtinem: In ¸ φ(f (x)) ≥ φ(t) + α(f (x) − t). ∀λ ∈ [0. pentru s = f (x). ˆ particular. Integrˆnd ultima inegalitate pe X ˆ raport cu m˘sura µ. ∀s ∈ (a. obtinem: a ın a ¸ (φ ◦ f )dµ ≥ φ(t)dµ + α f dµ − t . are loc s ¸ a inegalitatea: φ Solutie ¸ Fie t = X X f dµ ≤ X (φ ◦ f )dµ. f dµ ∈ R ¸i fie α = sup s φ(t) − φ(s) . b).

µ) un spatiu cu m˘sur˘. Fie (X.. obtinem: ¸ ¸ e 1 1 n n j=1 f (pj ) 1 n f (pj ) ≤ e ... g : X → [0. ∀j = 1.. f (pj ) = ln xj ¸i fie φ(x) = ex . a ¸ 7. g : X → [0. .196 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Inegalitatea lui Holder 1 1 Fie p > 0 ¸i q > 0 astfel ˆ at + = 1. pn } o multime cu n elemente ¸i fie ¸ s P : P(X) → [0. m˘sura de probabilitate. a Fie X = {p1 ....xn ) n ≤ a x1 + x2 + ..xn ) n ≤ 1 x1 + x2 + . . p2 . n. . deci a P ({pj }) = 1 .. n 8. MASURA SI INTEGRALA 6. + xn ... x2 .. pentru orice functii m˘surabile ¸ a a ¸ a f. . xn sunt strict pozitive. ın ¸ s dou˘ functii integrabile. n Solutie ¸ Evident. ∞). n Fie f : X → R. X X ln g dµ ≤ g dµ. Fie (X. A... a. x2 . putem presupune c˘ x1 .. A. Solutie ¸ Se aplic˘ inegalitatea lui Jensen functiei convexe φ(t) = et . ∞). ∞). + xn .. 2.. e b. xn . are loc inegalitatea mediilor: (x1 · x2 · . Aplicˆnd inegalitatea lui s a Jensen (sau exercitiul 6a). p ¸i q se numesc ˆ acest caz s ıncˆ s ın p q conjugate. are loc inegalitatea lui Holder: f g dµ ≤ f p dµ 1 p X X X g q dµ 1 q . Atunci. e X f dµ ≤ X ef dµ. n j=1 adic˘ (x1 · x2 · . µ) ca ˆ exercitiul 5 ¸i fie f : X → R. .. s˘ se demonstreze inegalit˘¸ile: a ¸ a at a. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice numere reale nenegative a a x1 .. Inegalitatea mediilor Fie n ∈ N ..

an ¸i b1 . deoarece F (x) > 0 ¸i G(x) > 0. µ) un spatiu cu m˘sur˘.. f = 0(a. B ∈ (0. t ∈ R astfel s s a A ˆ at F (x) = e p ¸i G(x) = e q .t.p. exist˘ s. Dac˘ A = ∞ sau B = ∞. pentru orice functii m˘surabile s ¸ a a ¸ a f. A. Inegalitatea lui Minkovski Fie p > 1 ¸i fie (X. FUNCTII INTEGRABILE ¸ b..2. Cazul particular p = 2 este cunoscut sub numele de inegalitatea lui Schwarz. n n 1 2 1 2 Solutie ¸ a. . Fie x ∈ X. + ap ) p · (bq + bq + . Se aplic˘ inegalitatea lui Holder pentru un spatiu de probabilitate (a se a ¸ vedea demonstratia de la inegalitatea mediilor).6..t.) ¸i ¸ s s inegalitatea este iar˘¸i evident˘. p q p q Integrˆnd ultima inegalitate. .. obtinem: a ¸ F G dµ ≤ 1 p F p dµ + 1 q Gq dµ = 1 1 + = 1. ¸ 9. Dac˘ A = 0 sau B = 0.p.t. a s+ 1 q t ≤ 1 1 s 1 t 1 p e + e = F (x) + Gq (x). conform a a exercitiului 3..) ¸i deci f g = 0 (a.. ∞). p q X X X ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. atunci. b2 .. ¸ b. Folosind convexitatea functiei exponentiale. a2 . are loc inegalitatea: (f + g) dµ p 1 p X ≤ X f dµ p 1 p + X g dµ p 1 p ... Fie a1 . + bq ) q .) sau g = 0 (a. + an bn ≤ (ap + ap + ... X X X . Solutie ¸ Integrˆnd egalitatea: a (f + g)p = f (f + g)p−1 + g(f + g)p−1 . Fie A = X 1 p 1 q 1 1 f p dµ ¸i B = s atunci inegalitatea este evident˘. ∞).. obtinem: ¸ (f + g)p = f (f + g)p−1 dµ + g(f + g)p−1 dµ. atunci: s 197 a1 b1 + a2 b2 + . fie F = as a f g ¸i G = B . g : X → [0. Presupunem acum A. ıncˆ s ¸ ¸ avem: F (x)G(x) = e p 1 s t X g q dµ .p. bn numere reale pozitive.

fn (x) = . ˆ norma · 1 . MASURA SI INTEGRALA Aplicˆnd inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al a egalit˘¸ii de mai sus. 2 (f + g)p dµ < ∞. dar s nu converge uniform. uniform˘ ¸i ˆ norma · 1 a a ¸ a a s ın ¸irului de functii s ¸ 1 fn : [0. 2π]. 1] ¸i f (0) = 1. (f + g)p dµ 1 q ceea ce arat˘ c˘ dac˘ membrul stˆng al inegalit˘¸ii (∗) este ∞. S˘ se demonstreze incluziunile: a 1 (Z) ⊂ 2 (Z) ¸i L2 [0.198 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Putem deci presupune c˘ a Demonstratia se ˆ ¸ ıncheie ˆ artind inegalitatea (∗) cu ımp˘ ¸ X X . S˘ se studieze convergenta punctual˘. ∀x ∈ (0. atunci ¸i a a a a at s membrul drept este ∞. n 11. obtinem a a at s ¸ inegalitatea: (f + g)p dµ ≤ (f + g)p dµ 1 q X X X f p dµ 1 p + X g p dµ 1 p (∗). s Solutie ¸ Incluziunile rezult˘ din urm˘toarele dou˘ inegalit˘¸i: a a a at x 2 ≤ x 1. 10. Folosind convexitatea functiei putere ¸ obtinem: ¸ f +g p ≤ 2 cu exponent supraunitar. 2π] ⊂ L1 [0. 1] → R. obtinem (alegem q conjugat cu p): at ¸ f (f + g)p−1 dµ ≤ g(f + g) p−1 X X f p dµ g dµ p 1 p X 1 p (f + g)(p−1)q dµ (f + g) (p−1)q 1 q . Atunci fn converge punctual la f . ¸i s . 1 + nx Solutie ¸ Fie f (x) = 0. ∀x ∈ 2 (Z) ¸i s . φ(t) = tp . X dµ ≤ X X dµ 1 q ˆ Insumˆnd cele dou˘ inegalit˘¸i ¸i folosind egalitatea (p − 1)q = p. ¸irul fn converge la functia nul˘: ın s ¸ a fn 1= 1 0 |fn (x)|dx = 1 ln(1 + n) → 0. 1 p (f + g p ).

Dac˘ η(x) = f (−x). functia h(x) = e−itx f (x) este a a ¸ ˆ spatiul L1 (R). FUNCTII INTEGRABILE ¸ f 1 199 f 2.6. t ∈ R. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice t ∈ R. atunci ψ(t) = f (t)e−ist . Pentru cea de-a doua inegalitate s˘ obsev˘m mai ˆ ai c˘ functia constant˘ a a ıntˆ a ¸ a 1 [0. ın ¸ Putem defini deci: f : R → C. Dac˘ ψ(x) = f (x − s). Functia f se nume¸te transformata Fourier a functiei f . b. a s a. a c. a d. t ∈ R. atunci φ(t) = f (t − s). . Cu notatiile din enunt: ¸ ¸ h deci h ∈ L1 (R). 12. atunci: ψ(t) = R 1= R |e−ixt f (x)| dt = f 1< ∞. 2π] → C o functie m˘surabil˘ (¸i periodic˘). f (t) = R e−ixt f (x) dx. 2π]: 1(t) = 1 este ¸i ˆ L s ın s ın 1 1= 1 2= 1. ∀s. obtinem: ¸ ¸ s ¸ f 1 ≤ 2π 2π 0 1= 1 2π 1 2 2π 0 |f (t)| 1(t) dt ≤ 2π 0 |f (t)| dt 2 |1(t)| dt 2 1 2 = f 2 . ∀s. Fie s. 2π] ¸i ˆ L2 [0. Fie acum f : [0. atunci η(t) = f (t). s˘ se demonstreze ¸ s ¸ a urm˘toarele propriet˘¸i: a at b. a Solutie ¸ a. t ∈ R. ≤ ∀ f ∈ L1 [0. Aplic˘m ¸ a a s a a inegalitatea lui Holder (exercitiul 8) functiilor |f | ¸i 1. 2π]. Fie L1 (R) spatiul Banach al functiilor integrabile pe R ˆ raport cu ¸ ¸ ın m˘sura Lebesgue ¸i fie f ∈ L1 (R). 2 Prima inegalitate este evident˘: a x 2 2= n∈Z |x(n)| ≤ n∈Z 2 |x(n)| = x 2 1 . Dac˘ φ(x) = f (x)eisx . ∀ t ∈ R. e−ixt f (x)eixs dx = R e−ix(t−s) f (x) dx = f (t − s).2.

ın a a a d. Pentru orice t.200 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. R eixt f (−x) dx = R 13. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. functia R a ¸ x → xf (x) ∈ R este integrabil˘ ¸i deci putem a s aplica teorema de convergent˘ dominat˘ a lui Lebesgue: ¸a a f (t + u) − f (t) = u→0 u lim = e−ixt f (x) lim e−ixu − 1 u dx = R u→0 R e−ixt f (x) (−ix) dx = g(t). unde. ˆ prima integral˘ s-a f˘cut schimbarea de variabil˘ x − s = u. atunci s a functia f este diferentiabil˘ ¸i ¸ ¸ as Solutie ¸ Pentru orice t ∈ R. Dac˘ g ∈ L1 (R). avem: lim f = g. Pentru orice t ∈ R avem: g(t) = = R e−ixt f (−x) dx = e−ixt f (x) dx = f (t). s . f (t + u) − f (t) = lim u→0 u→0 u Propunem ca exercitiu inegalitatea: ¸ e−ixt f (x) e−ixu − 1 u R e−ixt f (x) e−ixu − 1 dx. MASURA SI INTEGRALA c. Fie f ∈ L1 (R) ¸i fie g(x) = −ixf (x). ¸ 14. ¸ a ıncˆ |x|→∞ Atunci f ∈ L1 (R) ¸i f (t) = itf (t). Din ipotez˘. ∀u = 0. u ≤ | xf (x)| . s ∈ R avem: ψ(t) = e−ixt f (x − s) dx = e−i(s+u)t f (u) du = R R = e−ist R e−iut f (u) du = e−ist f (t). Fie f ∈ L1 (R) o functie de clas˘ C 1 (R) astfel ˆ at lim f (x) = 0. ∀ t ∈ R.

x = 2kπ.. 12 32 52 Solutie ¸ Functia este continu˘. a a a s s a notˆnd z = cos x + i sin x. sin x + sin 2x + . ¸ s a ın ¸ 2 s Alt˘ metod˘: not˘m cu S prima suma ¸i a doua cu T ¸i calcul˘m S + iT . 6. sin x 2 sin (n+1)x sin nx 2 2 . S˘ se deduc˘ apoi suma seriei numerice: a a 1 1 1 + + + . S˘ se demonstreze egalit˘¸ile: a at ∀n ∈ N .... x ∈ [−π. se obtine o progresie geometric˘.3. k ∈ Z. aplicˆnd formula de integrare prin p˘rti..6. π |x| cos nx dx = 0 x cos nx dx = . π]. + sin nx = sin x 2 15.. a ¸ a 16. Solutie ¸ Se ˆ ınmulte¸te membrul drept cu 2 sin x ¸i se transform˘ produsele ˆ diferente. ∀ x ∈ R. SERII FOURIER Solutie ¸ Pentru orice t ∈ R. prelungit˘ prin periodicitate la ˆ a ıntregul R. avem: a a¸ f (t) = = e−ixt f (x) ∞ −∞ ∞ −∞ 201 e−ixt f (x) dx = ∞ −∞ + it e−ixt f (x) dx = itf (t). S˘ se dezvolte ˆ serie Fourier functia a ın ¸ f (x) = |x|. + cos nx = . calcul˘m coeficientii Fourier reali: ¸ a a ¸ a0 = an = 1 π 1 π π −π π −π |x| dx = 2 π 2 π π 0 x dx = π.3 Serii Fourier sin (n+1)x cos nx 2 2 1 + cos x + cos 2x + .

. Notˆnd cu S suma acestei serii. ∀ x ∈ [−π. π]. S˘ se determine seria Fourier asociat˘ functiei a a ¸ f (x) = x. π]. ∀ x ∈ [−π. k ∈ Z ¸i: a ın s 1 (f (−π + 0) + f (π − 0)) = 0. 2 π π 0 x sin nx dx = x sin nx dx = . echivalent: |x| = −4 π + cos(2m + 1)x. ∀ n ≥ 1. π]. = 12 3 5 8 17. ∀ n ≥ 1. MASURA SI INTEGRALA 1 x sin nx n π π − 0 1 n π 0 sin nx dx = 2 cos nx πn2 1 bn = π = 0 π 2 ((−1)n − 1) .. rezult˘ c˘ f (−π) = f (π) = π. πn2 −π |x| sin nx dx = 0. ∀x ∈ (−π. ∀ n ≥ 0. Rezult˘ seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet): a |x| = sau. + 2 + 2 + . 2 m≥0 π(2m + 1)2 π 2 ((−1)n − 1) cos nx. prelungit˘ prin periodicitate la R. s˘ se a a a determine S(x). Solutie ¸ Din periodicitate. 2 Calcul˘m acum coeficientii Fourier: a ¸ an = bn = π −π 1 π π −π x cos nx dx = 0. deci functia nu este cona a ¸ tinu˘ ˆ punctele kπ. pentru x = 0. se obtine: In ¸ 1 1 1 π2 . + 2 n≥1 n2 ˆ particular.202 = = 2 π ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6.

n4 n≥1 Solutie ¸ Evident. bn = 0. ∀ n ≥ 1. x ∈ (−π. pentru x = π . π]. ∀ n ≥ 1. S˘ se determine seria Fourier asociat˘ functiei a a ¸ f (x) = x2 . calcul˘m coeficientii Fourier: ¸ a a ¸ a0 = an = 1 π = π −π 1 π 2 x2 dx = π 2 . a S˘ se calculeze apoi sumele seriilor de numere: a 1 . n n=1 ∞ Conform teoremei lui Dirichlet rezult˘ : a S(x) = f (x). ∀x ∈ [0. π]. n2 4 x cos nx n2 π sin nx dx = 4 0 Evident. prelungit˘ prin periodicitate la R. n2 n≥0 (−1)n−1 . n2 n≥1 1 .3. SERII FOURIER = 2 π x − cos nx n π 203 + 0 1 n π 0 cos nx dx = 2 (−1)n+1 . 2k + 1 4 k≥0 ˆ particular. Rezult˘ dezvoltarea: a x2 = π2 (−1)n 4 2 cos nx.6. se obtine seria lui Leibniz: In ¸ 2 18. ∀ x ∈ (−π. π). functia este continu˘. + 3 n n≥1 . 3 −π π π x2 cos nx = π 2 2 x sin nx nπ − 4 n2 π π 0 − 0 4 nπ π 0 x sin nx dx = (−1)n . n Rezult˘ seria Fourier: a S(x) = 2(−1)n+1 sin nx. iar ˆ punctele ±π rezult˘: ın a S(π) = S(−π) = 1 (f (−π + 0) + f (π − 0)) = 0. 2 (−1)k π = .

a a ¸ b. scriem mai ˆ ai identitatea lui ıntˆ Parseval pentru seria trigonometric˘ de mai sus. π]. x ∈ (−π. π(a2 + n2 ) eax (a sin nx − n cos nx) π(a2 + n2 ) π bn = 1 π π −π eax sin nx dx = = −π . n 2 n≥1 π4 . rezult˘: a a 1 π Se obtine: ¸ 1 2π 4 2 1 − + = 4 n 16 9 π n≥1 π 0 π −π x4 dx = f 2 2= a2 0 + a2 . Fie a ∈ R .204 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Calcul˘m coeficientii Fourier: a ¸ a0 = an = 1 π π −π 1 π π −π eax dx = eaπ − e−aπ sh (aπ) =2 aπ aπ eax (a cos nx + n sin nx) π(a2 + n2 ) π eax cos nx dx = = (−1)n = −π 2a sh (aπ) . 90 x4 dx = 19. n2 6 n≥1 Pentru suma celei de-a doua serii. S˘ se deduc˘ sumele seriilor de numere: a a 1 ¸i s 2 + a2 n n≥1 (−1)n n2 + a2 n≥1 c. ∀ n ≥ 1. a. rezult˘: a 1 π2 = . lu˘m x = 0. n2 12 n≥1 Pentru a calcula suma celei de-a treia serii. particulariz˘m ˆ identitatea de mai sus a ın x = π. MASURA SI INTEGRALA Pentru a calcula suma primei serii. π). S˘ se determine seria Fourier asociat˘ functiei f (x) = eax . a a a ın ¸ s pe intervalul (−π. se obtine: a ¸ (−1)n π2 = . Solutie ¸ a. S˘ se deduc˘ dezvolt˘rile ˆ serie Fourier ale functiilor ch(ax) ¸i sh(ax).

a Analog. π). ∀ x ∈ (−π. se obtine: ¸ (−1)n 1 π − 2. Din definitie ¸i din dezvoltarea obtinut˘ la punctul a.3. = = + 2 + n2 2 2 π 2a n≥1 a Din egalitatea de mai sus rezult˘ suma primei serii cerute: a 1 1 π(eaπ + e−aπ ) − = . ∀ x ∈ (−π. deorece functia ch (prelungit˘ a a s ın ¸ a prin periodicitate) este continu˘. π). se obtine: ¸ eax − e−ax = sh(ax) = 2 = (−1)n−1 n≥1 2n sh(aπ) sin nx. In ¸ a a ˆ aceste puncte suma seriei trigonometrice este: ın   f (π+) + f (π−) eaπ + e−aπ 2 sh (aπ)  1 a  . ∀x ∈ (−π. a 2 + n2 2a(eaπ − e−aπ ) 2a2 n≥1 Pentru a calcula suma celei de-a doua serii.6. SERII FOURIER = (−1)n−1 Rezult˘ formula: a   205 2n sh (aπ) . + π 2a n≥1 a2 + n2 b. a2 + n2 . aπ a + n2 n≥1 Formula de mai sus este adev˘rat˘ ¸i ˆ ±π. ∀ n ≥ 1. se ia x = 0 ˆ dezvoltarea functiei ın ¸ f . π). = 2 + n2 a 2a sh(aπ) 2a n≥1 c. rezult˘: ¸ s ¸ a a ch(ax) = = eax + e−ax = 2 sh(aπ) 2a sh(aπ) + (−1)n 2 cos nx. ˆ punctele ±π functia (prelungit˘ prin periodicitate) nu este continu˘. π(a2 + n2 ) eax 2 sh (aπ)  1 (−1)n = (a cos nx − b sin nx) .

∀ x ∈ (0. ∀x ∈ (0. ∀ n ≥ 1. ∀x ∈ (0. ∀ n ≥ 1. 2π). rezult˘: a a π−x sin nx = .206 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. calcul˘m a a 2 coeficientii Fourier: ¸ 1 a0 = π 2π 0 π−x 1 dx = 2 2π 1 π 2π 0 2π 0 x2 πx − 2 2π = 0. ∀x ∈ (0. 0 an = = (π − x) sin nx 2nπ bn = = π−x cos nx dx = 2 2π 0 − 1 π 2π 1 2nπ sin nx dx = 0. ∀ x ∈ (0. − 2nπ 2nπ 0 n 0 Aplicˆnd teorema lui Dirichlet. prelungit˘ prin periodicitate la R. S˘ se demonstreze formula: a sin nx π−x = . 2 n n≥1 ˆ punctele x = 0 ¸i x = 2π functia f nu este continu˘. 2 n n≥1 . 2 n n≥1 Solutie ¸ Fie f (x) = π−x . ˆ a ın ¸ ınlocuind pe x cu 2x. 2n 4 2 n≥1 Solutie ¸ Din formula: sin nx π−x = . 2π). 2π). 2π). 2 n n≥1 demonstrat˘ ˆ exercitiul precedent. MASURA SI INTEGRALA 20. S˘ se demonstreze egalitatea: a π x sin 2nx = − . 2π 0 π−x sin nx dx = 2 2nπ −(π − x) cos nx 1 1 cos nx dx = . ˆ aceste puncte In s ¸ a ın seria trigonometric˘ asociat˘ ei are suma 0. rezult˘ identia tatea: π − 2x sin 2nx = . π). π). x ∈ [0. a a 21.

Pentru a calcula suma seriei numerice date. π).. 4 n≥1 2n − 1 √ 1 1 1 1 π 3 de unde rezult˘: 1 − + − a + − . 5 7 11 13 207 Solutie ¸ Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele dou˘ egalit˘¸i a at demonstrate ˆ exercitiile 20 ¸i 21. a doua identitate rezult˘ din prima ¸i din ın ¸ s a s imparitatea functiei sinus. π) 2n − 1 4 n≥1 sin(2n − 1)x π = − . π) → R. 2n − 1 n≥1 . = . ∀ x ∈ (−π. π). seria Fourier asoIn ¸ ciat˘ ei converge doar punctual (nu neap˘rat uniform).. D˘m ˆ contina ın uare un exemplu ˆ acest sens. numit fenomenul Gibbs. π) ˆ exercitiul anterior s-a demonstrat egalitatea: In ¸ sgn(x) = 4 π sin(2n − 1)x .. 5 7 11 13 6 23.. 2n − 1 4 n≥1 S˘ se calculeze apoi suma seriei: a 1− 1 1 1 1 + − + − .3. Acest fapt conduce a a la un defect de convergent˘ (aparent paradox) al ¸irului sumelor partiale ¸a s ¸ asociat seriei trigonometrice date. ın Consider˘m restrictia functiei signum la intervalul (−π. x ∈ (0. 0). sgn(x) =   x ∈ (−π. ∀x ∈ (0.6. rezult˘ egalitatea cerut˘. 0) 0 . se ia ¸ s ¸ x = π ˆ prima egalitate ¸i obtinem: 3 ın sin π 3 = . Fenomenul Gibbs ˆ jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date. S˘ se demonstreze identit˘¸ile: a at sin(2n − 1)x π = . x=0 1 . Imp˘ ¸ a a 22.  (2n−1)π sgn : (−π. ∀x ∈ (−π. SERII FOURIER ˆ artind acum cu 2. a ¸ ¸   −1 .

Solutie ¸ a. a s a n→∞ a. sin t π 2n b. Dup˘ calcule. ∀ x ∈ (−π.. ∀ x = kπ. ∀ x ∈ (−π. t c. nu ¸i uniform˘. S˘ se calculeze a n→∞ lim Sn − sgn(0+) . convergenta ¸ lim Sn (x) = sgn(x). 2k − 1 k=1 n ˆ punctul x = 0 functia sgn nu este continu˘. 1789.. Calcul˘m mai ˆ ai suma a ıntˆ A = cos x + cos 3x + . + cos(2n − 1)x = sin 2nx . S˘ se arate c˘ functia Sn are un maxim ˆ punctul x = a a ¸ ın n→∞ ¸i: s lim Sn π 2n = 2 π π 2n π 0 sin t dt ≈ 1. sin x . π).. MASURA SI INTEGRALA Not˘m cu Sn ¸irul sumelor partiale: a s ¸ Sn (x) = 4 π sin(2k − 1)x . + (cos(2n − 1)x + i sin(2n − 1)x) = = z2 z 2n − 1 . consider˘m ¸i suma B = sin x + sin 3x + . π). k ∈ Z. z2 − 1 unde am notat z = cos x + i sin x.. + cos(2n − 1)x. k ∈ Z.. ∀ x ∈ (−π. seria sa Fourier converge In ¸ a 1 (conform teoremei lui Dirichlet) la 2 (−1 + 1) = 0 = sgn(0).. rezult˘: a a A + iB = ¸i deci: s cos x + cos 3x + . S˘ se demonstreze egalitatea: a Sn (x) = 2 π x 0 sin 2nt dt. Pentru aceasta. ∀ x = kπ. + sin(2n − 1)x ¸i a s s calcul˘m: a A + iB = = (cos x + i sin x) + (cos 3x + i sin 3x) + . π) este punctual˘...208 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. 2 sin x sin nx (cos nx + i sin nx).

3. a a a Cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 . (2n − 1)!(2n − 1) n≥1 Seria fiind alternat˘. ˆ ınmultind cu ¸ 4 π: n x 0 209 sin 2nt dt. . ∀ x ∈ (−π. 1789. SERII FOURIER Integrˆnd de la 0 la x.6. 2 sin t Sn (x) = 2 π x 0 sin 2nt dt. x < . x > . sin t b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezult˘ c˘ a a Sn (x) = ¸i deci s π 2n 2 sin 2nx π sin x π 2n este punct critic al lui Sn . u  Ultima integral˘ se aproximeaz˘ dezvoltˆnd functia sinus ˆ serie de puteri: a a a ¸ ın π 0 sin u du = u π 0 (−1)n  x2n−2  du = (2n − 1)! n≥1 π = n≥1 (−1)n x2n−1 (2n − 1)!(2n − 1) = 0 (−1)n π 2n−1 . ˆ ıntr-o vecin˘tate a lui a Sn (x) = Sn (x) = 2 sin 2nx π > 0. eroarea este mai mic˘ decˆt primul termen neglijat. π sin x 2n avem: π Rezult˘ c˘ x = 2n a a Calcul˘m acum: a π 2 sin 2nx < 0. rezult˘: a a sin(2k − 1)x = 2k − 1 k=1 sau. π). π sin x 2n este punct de maxim al functiei Sn . se obtine a a ¸ n→∞ lim Sn π 2n ≈ 1. ¸ π 2n Sn π 2n 2 = π 0 sin 2nt 2 dt = sin t π lim Sn π 2n  π 0 sin u du 1 = u sin 2n 2n n π 0 π 0 sin u u du. sin 2n Rezult˘: a n→∞ = 2 π sin u du.

∀ n ≥ 1. 1 2 nπx (2n − 1)πx (−1)n−1 + − 2 + sin cos 4 n≥1 π (2n − 1)2 2 πn 2 = x 2 = 0 . (2n − 1)2 8 n≥1 . x ∈ (0. 24. ci. S˘ se dezvolte ˆ serie Fourier functia: a ın ¸ f (x) = x 2 0 . 2 2 x nπx cos dx = 2 2 1 2 2 0 0 dac˘ n par. ∀ x ∈ (−2. la = . 2) ˆ particular. x ∈ (−2. = 2 ¸i deci coeficientii Fourier sunt: ¸ s ¸ a0 = an = 1 2 2 0 1 2 2 −2 f (x) dx = 1 2 2 0 x 1 dx = . 2). 2 2 πn a0 nπx nπx + an cos + bn sin 2 2 2 n≥1 deci: = f (x). . n ≥ 1 a bn = Rezult˘ dezvoltarea: a x nπx (−1)n−1 sin dx = . 1789. a a Solutie ¸ Cu notatiile uzuale. 2n − 1 4 n≥1 ˆ x = 2 functia nu este continu˘. x ∈ (0. x ∈ (−2. 2 2 rezult˘ identitatea (obtinut˘ ¸i ˆ exercitiul 16): a ¸ a s ın ¸ 1 π2 = . pentru x = 1 rezult˘ identitatea (obtinut˘ ¸i ˆ exercitiul 17): In a ¸ a s ın ¸ (−1)n−1 π = . deci seria Fourier nu converge ˆ acest In ¸ a ın f (2−) + f (2+) 1 punct la f (2) = 1. 0] . MASURA SI INTEGRALA π 2n − sgn(0+) ≈ 0. n ≥ 2 a − π22n2 dac˘ n impar.210 c. 0] . conform teoremei lui Dirichlet. Rezult˘: lim Sn a n→∞ ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. 2] prelungit˘ prin periodicitate (perioad˘ 4) la R.

ˆ serie de sinusuri. n n≥1 26. π) → R. Fie a ∈ R . a ın b. Calcul˘m coeficientii dezvolt˘rii ˆ serie de sinusuri (coincid cu coeficientii a ¸ a ın ¸ Fourier ai prelungirii impare a functiei f ): ¸ bn = 2 π π 0 x sin nx dx = = 2 π 1 − x cos nx n π + 0 1 n π 0 cos nx dx = 2(−1)n−1 .3. n2 π Rezult˘ dezvoltarea ˆ serie de cosinusuri: a ın x= π 4 − cos(2n − 1)x. f (x) = eax : a ¸ a.6. Fie functia f : [0. ¸ a. Calcul˘m coeficientii dezvolt˘rii ˆ serie de cosinusuri (coeficientii Fourier a ¸ a ın ¸ ai prelungirii pare a functiei f la intervalul (−π. s˘ se dezvolte functia f : [0. π] → R. a ın Solutie ¸ a. π)): ¸ a0 = an = 2 π π 0 2 π π 0 x dx = π. S˘ se dezvolte f ˆ serie de cosinusuri. π). ∀ x ∈ [0. ın b. ∀ x ∈ [0. ˆ serie de cosinusuri. a a b. ∀n ≥ 1. aπ π(a2 + n2 ) n≥1 . ın Solutie ¸ Se calculeaz˘ coeficientii (a se vedea ¸i exercitiul 19) ¸i rezult˘ dezvolt˘rile: a ¸ s ¸ s a a eax = eaπ − 1 2a((−1)n eaπ − 1) + cos nx ∀ x ∈ [0. SERII FOURIER 211 25. n Rezult˘ dezvoltarea ˆ serie de sinusuri: a ın x= 2(−1)n−1 sin nx. 2 n≥1 π(2n − 1)2 egalitatea fiind adev˘rat˘ ˆ punctele x = 0 ¸i x = π deoarece prelungirea a a ın s par˘ este continu˘. π]. f (x) = x. π). π x cos nx dx = = 2x sin nx πn − 0 2 nπ π 0 sin nx dx = 2((−1)n − 1) . S˘ se dezvolte f ˆ serie de sinusuri. ∀ n ≥ 1.

Solutie ¸ Pentru orice n ∈ Z. π(a2 + n2 ) n≥1 27. ∀ t ∈ (−π. S˘ se determine coeficientii Fourier complec¸i ¸i seria Fourier pentru a ¸ s s functia periodic˘ ¸ a −1 . t ∈ [−π.212 eax = ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ¸ a f (t) = e|t| . ∀ x ∈ (0. x ∈ (0. 0) ∪ (0. Pentru n ∈ Z . S˘ se determine coeficientii Fourier complec¸i (spectrul ˆ frecvent˘) a ¸ s ın ¸a ai functiei de perioad˘ 2π. 2π]. avem: a ¸ fn = = 1 2πin 1 − 2π e−int 0 −π 0 −π e−int dt + π 0 π 0 e−int dt = − e−int = i ((−1)n − 1) . π] Solutie ¸ Calcul˘m coeficientii Fourier. πn Din teorema lui Dirichlet. π). 2 4π . MASURA SI INTEGRALA 2n(1 − (−1)n eaπ ) sin nx. rezult˘: a f2n+1 ei(2n+1)t = n∈Z n∈Z −2i ei(2n+1)π . π]. f0 = 0. evident. π(n2 + 1) 28. (2n + 1)π 29. 0) f (x) = 1 . coeficientii Fourier sunt: ¸ fn = = 1 2π π −π 1 2π 1 2π π −π 0 −π 0 f (t)e−int dt = 1 2π π 0 e|t| e−int dt = e−t(1+in) dt + + et(1−in) dt = π = −1 e−t(1+in) 2π(1 + in) = −π 1 et(1+in) 2π(1 − in) = 0 (−1)n in sh(π) + ch(π) + (−1)n+1 . π). x ∈ [0. x ∈ (−π. S˘ se determine seria Fourier complex˘ a functiei de perioad˘ 2π: a a ¸ a f (x) = x x2 − .

f0 = π . 2. en } baza canonic˘ din Rn .j . ¸ s Not˘m Ker(T ) ¸i Im(T ) nucleul ¸i.. b. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ S˘ se demonstreze c˘ seria converge uniform pe R. (T ) ei > = < ej . unde. Fie (H..... a Solutie ¸ a. imaginea operatorului T : a s s Ker(T ) = {x ∈ H | T x = 0}. j ∈ {1. a ın a a. 2. e2 ... .. a a Solutie ¸ Calcul˘m mai ˆ ai coeficientii Fourier. Im(T ) = {T x | x ∈ H}. n}. atunci. n}. ∀ i.. S˘ se demonstreze c˘ operatorul T este autoadjunct dac˘ ¸i numai dac˘ a a as a aij = aji . c. 2. Celelalte afirmatii sunt consecinte directe ale definitiilor ¸i ale punctului a. . periodic˘ ¸i de clas˘ C 1 pe portiuni (functia nu este ¸ a as a ¸ ¸ 1 ˆ punctele 2kπ. >) un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H). Pentru orice i.4 Operatori pe spatii Hilbert ¸ 30.. respectiv. S˘ se demonstreze c˘ matricea adjunctului T este MT = (bij )ij .. n}. 2. n}. a a bij = aji . j ∈ {1. .4. ∀i. pentru orice n ∈ Z : a ıntˆ ¸ fn = = 1 2πin 2π 0 213 1 2π 2π 0 x x2 − 2 4π 1 2πn2 e−inx dx = 1 x − 2 2π e−inx 2π 0 1 x − 2 2π e−inx dx = =− 1 . avem: bij = < T ej . 6 n∈Z 2πn2 2 4π 6. ∀k ∈ Z).. ei >. . Fie {e1 . 2πn2 Prin calcul direct. j ∈ {1. 6 Functia f este continu˘. ∀ x ∈ R. ...6. din definitie. ∀i. S˘ se demonstreze c˘ operatorul T este unitar dac˘ ¸i numai dac˘ MT a a as a este matrice ortogonal˘.. Fie T ∈ L(C n ) cu matricea asociat˘ (ˆ baza canonic˘) MT = (aij )i. ei >=< ej . ¸ ¸ ¸ s 31. deci seria Fourier asociat˘ converge de clas˘ C ın a a uniform la f pe R: π −1 inx x x2 + e = − . T ei > = < T ei . a ¸ aij =< T ej . <. j ∈ {1. ej > = aji . .

fie x ∈ (Im(T ))⊥ . avem: s αx 2= n∈Z |α(n)x(n)|2 ≤ α ∞ x 2. MASURA SI INTEGRALA S˘ se demonstreze egalit˘¸ile: a at ⊥ a. ˆ ın ınchiderea (ˆ C) a multimii respective. S˘ se demonstreze c˘ Dα este inversabil dac˘ ¸i numai dac˘: a a as a α(n) = 0. Fie x ∈ Ker(T ) ¸i fie y ∈ H. x >=< y. T x >= 0 ¸i deci x ⊥ Im(T ). 0 ∈ {α(n) | n ∈ Z}. bara ˆ a ınseamn˘. a ˆ acest caz. Operatorul diagonal a. Pentru orice α ∈ ∞ (Z) ¸i x ∈ 2 (X). T y >= 0 ¸i deci T x = 0. Ker(T ) = (Im(T )) . Pentru incluziunea invers˘. S˘ se determine spectrul operatorului diagonal.214 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. s a pentru orice y ∈ H. b. Liniaritatea este imediat˘. ˆ ıntr-o formulare echivalent˘. s a s sau. Din inegalitatea: a Dα x 2= n∈Z |α(n)x(n)|2 ≤ α ∞ x 2. atunci: s < T y. S˘ se calculeze adjunctul operatorului Dα ¸i s˘ se caracterizeze operatorii a s a diagonali autoadjuncti ¸i cei unitari. deci αx ∈ 2 (Z). Fie α ∈ ∞ (Z). Operatorul Dα se nume¸te operas s s tor diagonal. y >=< x. avem: < T x. s ın ¸ b. ¸ s d. (αx)(n) = α(n)x(n) este ˆ spatiul 2 (Z). Im(T ) = (Ker(T ))⊥ . s a b. Este o consecint˘ a egalit˘¸ii (T ) = T ¸i a egalit˘¸ii de la punctul a. . ∀ n ∈ Z ¸i 0 nu este punct limit˘ al ¸irului α. atunci. ın ¸ e. s˘ se demonstreze c˘ operatorul: a a Dα : 2 2 (Z). a Solutie ¸ a. unde. b. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice α ∈ ∞ (Z) ¸i pentru orice x ∈ a a s ¸irul produs αx : Z → C. Solutie ¸ a. c. adic˘ x ∈ Ker(T ). Dα x = αx este liniar ¸i continuu ¸i Dα = α ∞ . ¸a at s at 32. (Z) → 2 (Z).

Rezult˘ imediat a a c˘ Dβ este inversul lui Dα . ∀ n ∈ Z. σm (n) = δm . rezult˘: s a 215 |α(m)| = α(m)σm 2= Dα σm 2≤ Dα σm 2= Dα . luˆnd supremumul (dup˘ m ∈ Z).4. δm este simbolul lui Kronecker. . y ∈ ∞ < Dα x. a ıntˆ a s at ¸ adic˘: a α(n) = 0 ¸i 0 nu este punct limit˘ al lui α. Dα y >. Pentru orice ¸iruri a a s s 2 (Z). OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ rezult˘ c˘ Dα este continuu ¸i ˆ plus Dα ≤ α ∞ . αy >=< x. atunci: a −1 −1 −1 σn = Dα (Dα σn ) = Dα (α(n)σn ) = α(n)Dα σn . a ın s −1 −1 Reciproc. deci Dα este ˆ acest caz inversabil ¸i Dα = Dβ . d. s c. σm 2 = 1 ¸i Dα σm = α(m)σm . S˘ not˘m α ¸irul definit prin α(n) = α(n). β(n) = 1 α(n) este m˘rginit. y >= n=−∞ ∞ α(n)x(n)y(n) = = n=−∞ x(n) α(n)y(n) =< x. deci putem considera operatorul Dβ x = βx. Din inegalitatea obtinut˘. rezult˘: ¸ a a a a m∈Z sup |α(m)| ≤ Dα . ∀ n ∈ Z. a a s ın Pentru a demonstra inegalitatea invers˘. avem: x. ¸i deci α ∞ ≤ Dα . ∀ n ∈ Z. s˘ presupunem acum c˘ operatorul Dα este inversabil ¸i fie Dα a a s inversul s˘u. S˘ presupunem mai ˆ ai c˘ ¸irul α ∈ ∞ (Z) are propriet˘¸ile din enunt. Evident. ¸irul a s n σ : Z → C. De aici rezult˘ urm˘torele caracteriz˘ri: a a a a a Dα este autoadjunct ⇔ α(n) ∈ R. Dα este unitar ⇔ |α(n)| = 1. ceea ce arat˘ c˘ Dα = Dα . pentru orice m ∈ Z. fie. n unde. s a Rezult˘ c˘ ¸irul definit prin: a as β : Z → C.6.

prin definitie. ceea ce arat˘ c˘ Im(λI − T ) = H . este m˘rginit: a 1 −1 ≤ Dα . Operatorul de translatie unilateral ¸ Pe spatiul Hilbert 2 (N ) consider˘m operatorul: ¸ a V : 2 (N ) −→ 2 (N ) . a a rezult˘ λ ∈ σ(T ). atunci . aplicˆnd rezultatul de la punctul s s a anterior operatorului Dα − λI = Dα−1 . s Este evident c˘ definitia este corect˘ (V x ∈ 2 (N )). ∀ n ∈ Z. Fie λ ∈ C ¸i fie 1 ¸irul constant 1. 33. V este liniar ¸i continuu. Operatorul V se a ¸ a nume¸te operatorul de translatie unilateral. (V x)(0) = 0 ¸i (V x)(n) = x(n − 1) . S˘ se demonstreze urm˘toarele s ¸ a a propriet˘¸i: at a. avem deci (aplic˘m exercitiul 31): a ¸ {0} = Ker(λI − T ) = (Im((λI − T ) ))⊥ = (Im(λI − T ))⊥ . S˘ se demonstreze ¸ s a implicatia: ¸ λ ∈ σp (T ) ⇒ λ ∈ σ(T ). exist˘ x ∈ H . σ(Dα ) = {α(n) | n ∈ Z}.216 deci ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. deci operatorul λI − T nu este surjectiv. ∀n ≥ 1. obtinem: a ın ¸ 1 σn α(n) Rezult˘ deci c˘ ¸irul a as 2= 1 α −1 Dα σn 2≤ −1 Dα σn 2= −1 Dα . x = 0 astfel ˆ at a ¸ a ıncˆ T x = λx . MASURA SI INTEGRALA −1 Dα σn = 1 σn . rezult˘: a λ ∈ σ(Dα ) ⇔ ∃ n ∈ Z cu λ = α(n) sau λ este punct limit˘ al lui α. a 34. ¸ e. α(n) Considerˆnd normele ambilor membri ˆ egalitatea de mai sus. bara desemnˆnd ˆ In a ınchiderea. Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H). s . Solutie ¸ Dac˘ λ ∈ σp (T ) . a ˆ concluzie. α(n) ceea ce ˆ ıncheie demonstratia.

) = V x ∈ 2 (N ). |λ| ≤ 1}.c..ˆ cazul finit dimensional orice operator injectiv este ¸i surjectiv a ın s ( ˆ plus.. cu proprietatea V x = λx . . a dimpotriv˘. . x(0) = 0} = 2 (N ) de exemplu. x(0).b.. Este de asemenea de retinut ın ¸ faptul c˘ V nu are valori proprii.deci V ≤ 1 . Fie . y(2). x(2). Dar V σ1 2 = σo 2 = 1 . a . . De aici rezult˘. c˘ V = 1. avem V V x = x . x(1).. ceea ce arat˘ c˘ adjunctul lui V este: a a 2 (N ) y = (y(0). orice izometrie este operator unitar). x(2). deci V = 1. . este o izometrie). a a c. ∀x ∈ 2 (N ) . f. .) → (0.) ∈ 2 (N ). x(1). adic˘: ıncˆ a a (0. dar. y(1). Este clar c˘ V V = I . s ˆ leg˘tur˘ cu afirmatiile de la punctele b ¸i c s˘ observ˘m c˘ pe spatii In a a ¸ s a a a ¸ finit dimensionale nu exist˘ endomorfisme injective care s˘ nu fie surjective a a ( de fapt operatorul V este mai mult decˆt injectiv. a ıncˆ d. Este evident c˘ pentru orice x ∈ 2 (N ) avem a V x 2 ≤ x 2 . nu exist˘ x ∈ 2 (N ) astfel ˆ at V x = σo . ∀n ∈ N .4. e.. V este o izometrie: V x 2 = x 2 . pentru orice x ∈ 2 (N ) cu proprietatea c˘ a a x(0) = 0 . ∀x ∈ 2 (N ) . ¸i deci V este izometrie. ˆ timp ce ˆ cazul unui operator definit a ın ın pe un spatiu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii. a. y(3). V nu este operator inversabil (nu este surjectiv). Operatorul V nu are valori proprii: σp (V ) = ∅ . g. σp (V ) = {λ ∈ C .). (V x)(n) = x(n + 1) . ∀n ∈ N ¸i V = 1. avem: ∞ ∞ ∞ < V x. De aici rezult˘ x(n) = 0 . Pentru orice x. contradictie cu x = 0. d. y >= (V x)(n)y(n) = n=0 n=1 x(n − 1)y(n) = n=0 x(n)y(n + 1). Ar˘t˘m acum c˘ V nu are valori proprii. λx(1). y ∈ 2 (N ) .6.. x = 0 . . f. prin absurd . a ¸ Am demonstrat deci c˘ σp (V ) = ∅. y(2).) → V y = (y(1). s e. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 217 b. Operatorul V nu este a s surjectiv deoarece Im(V ) = {x ∈ 2 (N ) . Este evident (din schema de mai aa ¸ sus) c˘ V x 2 = x 2 . V V = I dar V V = I.. ¸ Solutie ¸ Prin definitie. V actioneaz˘ astfel: ¸ ¸ a 2 (N ) x = (x(0). |λ| < 1} ¸i σ(V ) = σ(V ) = {λ ∈ C .. λ ∈ C aa a astfel ˆ at exist˘ x ∈ 2 (N ) . x(1).) = (λx(0). λx(2). x(0). in particular. Liniaritatea o l˘s˘m ca exercitiu.

Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H). fie λ ∈ σp (T ) ¸i fie x ∈ H un vector propriu s de norm˘ 1 asociat lui λ. Vom ar˘ta mai ˆ ai c˘ a ıntˆ a σp (V ) = {λ ∈ C . Aplicˆnd acest operator egalit˘¸ii lim (λI − T )xn = 0. Cum spectrul este multime ˆ ¸ ınchis˘. ∀n ∈ N ¸i lim (λI − T )xn = 0} s n→∞ se nume¸te spectrul punctual aproximativ al lui T . λ2 x(0). Dac˘ x(0) = 0 .) = (λx(0). spectrele ¸ a a In operatorilor V ¸i V contin discul unitate deschis ¸i sunt continute ˆ diss ¸ s ¸ ın cul unitate ˆ ınchis. ˆ concluzie.. rezult˘ c˘ σ(V ) ⊇ σp (V ) . de asemenea. ∀ n ∈ N . s a Rezult˘ deci c˘ vectorii proprii x asociati valorii proprii λ sunt de forma: a a ¸ x = (x(0). exist˘ operatorul s a (λI − T )−1 . ∀ n ∈ N satisa s face conditiile: ¸ xn = 1 ¸i (λI − T )xn = 0. λx(0). rezult˘ c˘ spectrele a a a celor doi operatori sunt egale cu discul unitate ˆ ınchis. Din exercitiul anterior. λx(2). x(2).). rezult˘: a (x(1). contradictie cu xn = 1. ∀n ∈ N . . ceea ce este echivalent cu |λ| < 1 . .. Atunci exist˘ un ¸ir xn cu propriet˘¸ile a s a s at xn = 1. Atunci ¸irul constant xn = x.. |λ| < 1}. Deoarece V = V = 1 . deci λ ∈ σpa (T ). S˘ se demonstreze ins a cluziunile: σp (T ) ⊆ σpa (T ) ⊆ σ(T ).218 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. 35. ∀ n ∈ N ¸i lim (λI − T )xn = 0. Solutie ¸ Pentru prima incluziune. Din egalitatea V x = λx . atunci x = 0 ... rezult˘ c˘ spectrele operatorilor V ¸i V a a s sunt incluse ˆ discul unitate ˆ ın ınchis. x(3). λx(1). |λ| < 1}.) .. . MASURA SI INTEGRALA g. ¸i deci x(n + 1) = λn x(0) . Am σp (V ) = {λ ∈ C . λ3 x(0). ¸ Exist˘ ˆ a restrictia x ∈ a ıns˘ ¸ demonstrat deci c˘: a 2 (N ) . ∀ n ∈ N . cu conditia x(0) = 0. s Incluziunea σpa (T ) ⊆ σ(T ) se demonstreaz˘ prin reducere la absurd: prea supunem c˘ λ ∈ σpa (T ) ¸i λ ∈ σ(T ). ¸ n→∞ n→∞ . rezult˘ a at a n→∞ lim xn = 0. Multimea ¸ s ¸ σpa (T ) = {λ ∈ C | ∃ xn ∈ H cu xn = 1.

∀n ∈ Z. Dac˘ T este unitar. W se nume¸te operatorul de translatie bilateral. . 219 Fie λ ∈ C \ σ(T ). el comut˘ cu a s ın a T . (W x)(n) = x(n − 1) . (T )−1 = (T −1 ) . Evident. Dar |λ| ≤ T = 1 ¸i |λ s 37. Demonstratia s ¸ se ˆ ıncheie observˆnd c˘ 0 ∈ (C \ σ(T )) ∩ (C \ σ(T −1 )). din egalitatea (adev˘rat˘ ˆ general. deci: I = (λI − T )(λI − T )−1 = (T −1 − λ−1 I) λT (λI − T )−1 = = (T −1 − λ−1 I) (λI − T )−1 λT. a a −1 | ≤ T −1 = 1. atunci σ(T ) ⊆ {λ ∈ C | |λ| = 1}. ¸ s a. W este liniar ¸i continuu. Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H). Egalitatea cerut˘ este echivalent˘ cu dubla implicatie: a a ¸ λ ∈ C \ σ(T ) ⇔ λ−1 ∈ C \ σ(T −1 ). Adjunctul lui W este (W x)(n) = x(n + 1) . Presupunem c˘ T este operator unitar. ceea ce arat˘ c˘ operatorul λ−1 I − T −1 este inversabil. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 36. Demonstr˘m a a mai ˆ ai c˘ T = 1: ıntˆ a T 2 = TT = I = 1. rezult˘ c˘ ¸i T −1 este operator unitar. atunci exist˘ (λI − T )−1 ¸i. a a b. deci T = T −1 . a b.4. atunci σ(T −1 ) = {λ−1 | λ ∈ σ(T )}. rezult˘ c˘ λ−1 ∈ σ(T −1 ). s b. nu numai pentru operatori a a ın unitari). ∀n ∈ Z. conform punctului precedent. Dac˘ T este inversabil. ˆ plus. Implicatia invers˘ rezult˘ datorit˘ simetriei ˆ ¸ a a a ıntre T ¸i T −1 . λ = 0. S˘ se demonstreze urm˘toarele s ¸ a a propriet˘¸i: at a. Fie acum λ ∈ σ(T ). deci |λ| = 1. deci: a a λ−1 ∈ C \ σ(T −1 ).6. deci a as T = T −1 = 1. Operatorul de translatie bilateral ¸ Pe spatiul Hilbert 2 (Z) consider˘m aplicatia: ¸ a ¸ W : 2 (Z) → 2 (Z) . a Solutie ¸ a.

adic˘ ıncˆ a x(n − 1) = λx(n) . ˆ particular. at d. y >= n∈Z x(n − 1)y(n) = ¸i deci ˆ s ıntr-adev˘r (W x)(n) = x(n + 1) . Operatorii W ¸i W nu au valori proprii. 2= x 2 . Cum σ(W ) ¸i σ(W ) sunt incluse ˆ a s s ın cercul unitate. ın d. Reamintim c˘ σpa este spectrul punctual aproximativ (cf. a ¸ e. Egalit˘¸ile W W = W W = I sunt evidente. Dar x ∈ a a geometrice: 0 n=−∞ 2 (Z) ¸i deci seriile s |x(0)|2 |λ|−2n ¸i s ∞ n=0 |x(0)|2 |λ|−2n trebuie s˘ fie simultan convergente. demonstratia este ˆ ¸ ıncheiat˘. exercitiul 35). adic˘ x = 0 . Rezult˘ deci c˘ x(n) = λ−n x(0) . Vom demonstra c˘ W nu are valori proprii (analog se arat˘ ¸i pentru a as W ). contradictie. MASURA SI INTEGRALA c. Propunem cititorului s˘ arate c˘ a a n→∞ 1 xn 2= 1 ¸i: s 2= lim (λI − W )xn 0. ∀n ∈ Z.220 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. n∈Z < W x. avem: x(n)y(n + 1). Liniaritatea este imediat˘. ¸ Demonstr˘m c˘ spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul a a unitate. |λ| = 1}. Pentru orice x . acest lucru este posibil numai dac˘ a a x(0) = 0 . ∀n ∈ Z. continuitatea rezult˘ din relatia evident˘: a a ¸ a Wx b. W este operator unitar: W W = W W = I . s e. W = W = 1. Spectrele operatorilor W ¸i W sunt incluse ˆ cercul unitate pentru c˘ s ın a sunt operatori unitari (exercitiul 36). Presupunem prin absurd c˘ exist˘ λ ∈ C ¸i x ∈ 2 (Z) . a c. Analog se calculeaz˘ ¸i σpa (W ). a . ¸irul definit prin: s s s ın xn (k) = (2n + 1)− 2 e−ikt pentru |k| ≤ n ¸i xn (k) = 0 ˆ rest. Fie λ = eit ¸i fie xn ∈ 2 (Z) . x = 0 astfel a a s ˆ at W x = λx. σ(W ) = σpa (W ) = σ(W ) = σpa (W ) = {λ ∈ C . ∀n ∈ Z. a ¸ Solutie ¸ a. y ∈ 2 (Z) .

y) = K(y. d. 1] × [0. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice functie f ∈ L2 [0. Fie TK ¸i TH doi operatori integrali cu nucleele K ¸i respectiv H . TK este autoadjunct dac˘ ¸i numai dac˘ nucleul K are proIn as a prietatea K(x. 1] . 1] . 1] × [0. functia g definit˘ a a ¸ ¸ a prin egalitatea: g(x) = 1 0 K(x. s s S˘ se demonstreze c˘ operatorul TK TH este operator integral ¸i are nucleul a a s 1 definit prin G(x. y) = K(y. obtinem: In ¸ 2 (TK f )(x) = 1 0 0 1 K(x.6. z)H(z. Fie K : [0. 1] ¸i fie: ¸ a s K 2= 1 0 0 1 |K(x. z)K(z. y)dz dx. z)H(z. y)dz . x) ˆ particular. Adjunctul operatorului TK este operatorul integral TK . 1] → C o ın a functie de p˘trat integrabil pe [0. s . cu nucleul K(x. deci: (TK TH f )(x) = 1 0 0 1 K(x. 1] ˆ raport cu m˘sura Lebesgue. 1]) as ın ¸ la functia K . y)f (y)dy este ˆ L2 [0. atunci ¸irul de operatori integrali TKn converge ˆ spatiul ¸ s ın ¸ (L L2 [0. 1]. 2 ) al functiilor de p˘trat integrabil pe in¸ ¸ a tervalul [0. y)|2 dxdy. (TK f )(x) = 1 0 K(x. ˆ cazul particular K = H . 1) → L2 (0. 1] . OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 221 38. a a s s c. x) ( un astfel de nucleu se nume¸te simetric). ) la operatorul integral TK . Operatorul TK se nume¸te operatorul integral definit de nucleul K . 1] × [0. a. s b. Operatorul integral Fie spatiul Hilbert (L2 [0. y) = 0 K(x. y)f (y)dy. y)dz f (y)dy. ın Rezult˘ deci c˘ putem defini aplicatia: a a ¸ TK : L2 (0. Dac˘ ¸irul de nuclee Kn converge ˆ spatiul Hilbert L2 ([0. 1) . e. S˘ se demonstreze c˘ TK este liniar ¸i continuu ¸i TK ≤ K 2 .4.

Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz): g ≤ 1 0 0 1 2 2= 1 0 0 1 2 K(x. ∀f ∈ L2 [0. y) = 0 . y)|2 dy |f (y)|2 dy dx = f K 2 2 . continuitatea rezult˘ din punctul precedent a a ¸i ˆ plus TK ≤ K 2 . g ∈ L2 [0. avem: (TK TH f )(x) = = 1 0 0 1 1 0 K(x. y)H(y. 1]. a Rezult˘ c˘ un operator Volterra este definit prin: a a (TK f )(x) = x 0 K(x. avem: < TK f. y)H(y. y)g(x)dx dy = f (y) K(y. 39. ∀x < y .222 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. 1] . d. z)f (z)dz = (TG f )(x). z)f (z)dzdy = = 1 0 K(x. y) (TH f ) (y)dy = 1 0 0 1 K(x. g >= = = 1 0 1 0 1 0 1 0 2→ 0. Pentru orice f. z)dy f (z)dz = G(x. TK g > . y)f (y)dy . Operatorul Volterra Un operator integral TK (a se vedea exercitiul precedent) se nume¸te oper¸ s ator de tip Volterra dac˘ nucleul K are proprietatea: K(x. y)f (y) dy 1 0 dx ≤ 2 2 |K(x. s ın c. Demonstratia este o consecint˘ imediat˘ a inegalit˘¸ii dintre normele ¸ ¸a a at operatorului integral ¸i a nucleului s˘u: s a TKn − TK ≤ Kn − K e. (TK f )(x)g(x)dx = f (y) 1 0 K(x. . b. x)g(x)dx dy =< f. Liniaritatea este imediat˘. Pentru orice f ∈ L2 [0. MASURA SI INTEGRALA Solutie ¸ a. 1] .

Tinˆnd cont de cele demonstrate ˆ s s ¸ a ın exercitiul precedent (punctul c). lim ( TK ) n = 0. TK . ˆ Intr-adev˘r. a atunci. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 223 Analogia cu teoria matricelor este evident˘: operatorii de tip Volterra sunt a analogul operatorilor asociati matricelor inferior triunghiulare. K(x. operatorul Volterra asociat. adic˘ exist˘ m ∈ N astfel ˆ at Am = O . deci oricum G(x. y) = G(x. y). y) = 0 . 1]) un nucleu Volterra m˘rginit. z)H(z. y) = ¸i ˆ general pentru n ∈ N : s ın K [n] (x. y) = 0 K(x. atunci: ın a G(x. z)K(z. . z) = 0 . 1] × [0. atunci ea este nilpoa a tent˘. are propriet˘¸ile: at 1 n a. Pentru orice 0 ≤ y ≤ x ≤ 1 . S˘ presupunem acum c˘ H = K ¸i s˘ not˘m ˆ acest caz a a s a a ın K [2] (x. y) = 0 . un operator cu aceast˘ proprietate se nume¸te cvasinilpoa s tent. z)K [n−1] (z. z)H(z. Vom demonstra mai ˆ ai c˘ produsul a doi operatori de tip Volterra TK ıntˆ a ¸i TH este un operator de acela¸i tip. Dac˘ x ≥ y . conform exercitiului precedent (punctul c): ¸ 1 G(x. y)dz. z)K(z. y)dz ≤ K 2 ∞ (x − y). y) = H(x. ∀x < y ⇒ G(x. atunci orice z ∈ [0. y)dz. at ın iar ˆ al doilea H(z. Scopul acestui exercitiu a a a ıncˆ ¸ este de a demonstra o proprietate asem˘n˘toare ¸i pentru operatorii Volterra a a s definiti de nuclee m˘rginite. σ(TK ) = {0} . Se ¸tie c˘ ¸ s a dac˘ o matrice A este strict inferior triunghiular˘. este suficient s˘ ar˘t˘m implicatia: ¸ a aa ¸ K(x. unde. deci K ∞ < ∞ . 1] trebuie s˘ verifice cel putin a a a ¸ una din inegalit˘¸ile: x < z sau z < y . y) = 1 0 1 0 K(x. avem: |K [2] (x. y)dz. dac˘ x < y . y) = 0 . o consecint˘ va fi calculul spectrului unui astfel ¸ a ¸a de operator.6. ∀x < y. y) = 0 . Fie K ∈ L2 ([0. y) = x y K(x.4. y)| = x y K(x. avem K(x. Solutie ¸ a. ˆ primul caz. n→∞ b.

S˘ se demonstreze c˘ Mφ = Mφ . . rezult˘ a c˘ r(TK ) = 0 . MASURA SI INTEGRALA Prin inductie rezult˘ c˘ pentru orice n ∈ N ¸i y ≤ x . S˘ se demonstreze c˘ Mφ = φ ∞ . S˘ se arate c˘ pentru orice φ ∈ L∞ [0. fixat˘ definim operatorul: a Mφ : L2 [0. Din definitia razei spectrale rezult˘ ˆ mod evident c˘ dac˘ r(T ) = 0 . 2π]. 2π]. Pentru orice φ ∈ L∞ [0. avem: ¸ a a s |K [n] (x. a. Fie L∞ [0. 2π] spatiul Banach al functiilor esential m˘rginite cu ¸ ¸ ¸ a norma · ∞ . 2π] ¸i f ∈ L2 [0. a 40. S˘ se a a a caracterizeze apoi operatorii de ˆ ınmultire autoadjuncti ¸i cei unitari. (n − 1)! (n − 1)! K [n] ∞ 1 n ≤ K ∞ 1 (n − 1)! n −→ 0. 2π] ¸i f ∈ L2 [0. φ(t) = φ(t). pentru n −→ ∞ . S˘ se demonstreze c˘ Mφ este operator liniar ¸i continuu. y)| ≤ Rezult˘ deci c˘: a a n ( TK ) n ≤ 1 K n K n ∞ ∞ (x − y)n−1 ≤ . ¸ ¸ c. Pentru orice φ ∈ L∞ [0. Liniaritatea aplicatiei Mφ este evident˘. Din cele demonstrate la punctul precedent. ¸ ¸ s Solutie ¸ a. ın b. 2π]. unde. functia produs a a s ¸ φf este ˆ L2 [0. 2π] → L2 [0. 2π]. λ ∈ σ(T )} = lim n→∞ Tn 1 n . avem: s φf 2= 2π 0 |φ(t)f (t)|2 dt ≤ φ ∞ f 2< ∞. 2π]. continuitatea este echivalent˘ ¸ a a cu existenta unei constante k > 0 cu proprietatea ¸ Mφ f 2≤ k f 2. ¸ a ın a a atunci σ(T ) = {0} . a a s Operatorul Mφ se nume¸te operatorul de ˆ s ınmultire cu functia φ. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. ¸ b. Mφ (f ) = φf. Reamintim c˘ raza spectral˘ a unui operator T este: a a r(T ) = sup{|λ| .224 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ∀f ∈ L2 [0. ∀t ∈ [0. 2π]. deci σ(TK ) = {0} . b. 2π]. a a d.

2π] ¸i: a ¸ s Mφ χn 2π 0 2= 2π 0 |φ(t)χ(t)|2 dt ≥ 1 n ≥ φ ∞ − 1 n 2 |χn (t)|2 dt ≥ φ ∞ − χn 2. as a 41. norma Mφ este: ¸ Mφ = inf{k > 0 . ∀n ∈ N. demonstr˘m a a acum inegalitatea invers˘. ∀n ∈ N. 2π]. 2π] = {f ∈ L2 [0. Fie χn functia a ¸ caracteristic˘ a multimii An . ˆ spatiul Hilbert L2 [0. Mφ f 2≤ ∞. 2π] | fk = 0. rezult˘ c˘ putem lua k = φ a a a ˆ ıncheie demonstratia. a a a ¸i deci (Mφ ) = Mφ . atunci: a < Mφ f. 2π] . Prin definitie. Dac˘ f. . d. Pentru orice n ∈ N consider˘m multimea: a a ¸ An = {t ∈ [0. n 1 2π 2π 0 (φ(t)f (t)) g(t) dt = f (t) (φ(t) g(t)) dt =< f.6. ¸ c.4. g ∈ L2 [0. 2π] consider˘m submultimea: In ¸ a ¸ H 2 [0. deoarece m˘sur˘ ˆ a s a a a ıntregului cerc este finit˘). ∀k ∈ Z. Rezult˘ imediat urm˘toarele caracteriz˘ri: s Mφ este autoadjunct dac˘ ¸i numai dac˘ φ(t) ∈ R. |φ(t)| ≥ φ ∞ 1 − }. Inegalitatea Mφ ≤ φ ∞ a fost demonstrat˘ la punctul b. g >= = 1 2π 2π 0 ∞ 1 − . OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ Din calculul f˘cut la punctul a. ∀ t ∈ [0. 225 ceea ce k f 2. 2π]. n Din definitia normei · ∞ rezult˘ c˘ m˘sura Lebesgue a multimii An este ¸ a a a ¸ nenul˘ (¸i finit˘. Rezult˘ inegalitatea: a Mφ ≥ φ deci Mφ ≥ φ ∞ . as a Mφ este unitar dac˘ ¸i numai dac˘ |φ(t)| = 1. 2π]}. ∀ t ∈ [0. ∀f ∈ L2 [0. Mφ g >. evident χn ∈ L2 [0. 2π] . k ≤ −1}.

Trebuie s˘ b. atunci f ∈ H 2 [0. k ≤ −1. 2π] (cf. Fie functia ω1 (t) = e ¸ s ınmultire ¸ ω1 operatorul de ˆ cu functia ω1 : Mω1 f = ω1 f. Fie k ∈ Z. Rezult˘ f (k) = 0. fie k ∈ Z. ultima inegalitate a fost demonstrat˘ ˆ exercitiul 11. k ≤ −1 ¸i h ∈ H 2 [0. Pentru orice f. a ın ¸ 2 [0. ∀k ∈ Z. 2π] un ¸ir de functii ¸i fie f ∈ L2 [0. 2π] ¸i α. k ≤ −1. S˘ se demonstreze c˘ H 2 [0. 2π] este subspatiu invariant pentru operatorul M . 2π]. se demonstreze c˘ H a ¸ ω adic˘ Mω1 h ∈ H 2 [0. a a a ın Pentru aceasta. 2π] este subspatiu ˆ L2 [0.2π]. ¸ ın 2 [0. ¸i deci f ∈ H a s c. ¸ a. 2π]. 2π]. 2π 0 Ultima integral˘