You are on page 1of 5

undele seismice, autorii consideră că scoarţa terestră este formată din circa 20 de plăci mari, care se comportă ca blocuri

rigideşi se deplasează în mod compact (fig. 14).
Fi
g

. 14.Distribu
ţ

ia
p

rinci
p

alelor
p

lăci tectonice. La zonele de contact plăcile sunt active din punct de vedere seismic. De-a lungul crestelor se poate forma material crustal. Acesta poate fi însă antrenat în dreptul foselor sub crusta continentală. De-a lungul zonelor de fractură nu se formează material nou, dar nici nu se distruge. Cele trei ipoteze ridică ş i unele probleme greu de rezolvat. Astfel, fenomenele care se petrec la marginea soclurilor continentale nu pot fi înţelese dacă nu se iau în consideraţie diferite posibilităţi. Uneori la marginea continentelor are loc o sfărâmareşi deformare a crustei oceanice, alteori nu (fig. 15).
Proiectul de Foraje Marine Adânci (D.S.D.P.) a oferit date care confirmă

ipoteza

Acum se cunoaşte cu exactitate că balansul apare înaintea mişcărilor seismice. care au fost fixate pe o anumită direcţie asupra unor stele a căror poziţie este cunoscută exact. caşi cum l-ar determina. Heirtzeler considera că balansul 29 . Acest balans a fost corelat cu mişcările seismice. Datele care probează vârsta sedimentelor se suprapun cu cele ale anomaliilor magnetice. Aceste cercetări.nouă tectonică globală. J. Sedimentele sunt cu atât mai vechi cu cât sunt mai îndepărtate de Dorsala Medio-Atlantică. Cercetările din ultimele decenii au urmărit aspectul structural al Pământului la scară globală. bazate pe datele oferite de sateliţişi de cele acumulate cu ajutorul cosmonauţilor arată că Pământul are un oarecare balans în jurul axei sale. Balansul ar putea fi pus în evidenţă şi cu ajutorul telescoapelor.

.

.

Fig.P. Summerhayes & S. Thorpe) 30 31 . Evoluţia plăcilor tectonice din Oceanul Indian (după C.A. 15.