Redactor: DANIEL PENESCU

M ă t u ş i i mele M a r g i e , şi în m e m o r i a mătuşii mele Agnes şi a mătuşii E l e a n o r e , p e n t r u că mi-au încurajat creativitatea

Tehnoredactare computerizată: CORINA HUŢAN

LJ. Smith, THE VAMPIRE DIARIES: DARK REUNION Copyright © 1992 by Daniel Weiss Associates, Inc. and Lisa Smith Published by arrangement with Rights People, London All rights reserved. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii LED A, imprim al GRUPULUI EDITORIAL CORINT ISBN: 978-973-102-278-9 Descrierea CLP a Bibliotecii Naţionale a României SMITH, L J. Jurnalele Vampirilor/LJ. Smith; trad.: Mirella Acsente. Bucureşti: Leda, 2010 ISBN 978-973-102-252-9 VoL 4: Reuniunea. - ISBN 978-973-102-278-9 I. Acsente, Mirella (trad.) 821. lll(73)-93-31 = 135.1

otul p o a t e fi exact la fel ca înainte, spuse Garoline cu o voce plină de căldură, întinzându-se p e n t r u a strânge m â n a lui Iti iunie. I ) ; i r nu era adevărat. N i m i c nu m a i p u t e a fi aşa < mu fusese înainte ca Elena să m o a r ă . Nimic. Iar BonnK l ni avea îndoieli serioase privind p e t r e c e r e a asta pe încerca să o organizeze C a r o l i n e . O senzaţie

n I u r ă t o a r e în a d â n c u l sufletului ei îi s p u n e a că dintr-un motiv oarecare asta era o idee foarte, foarte

proastă.
Ziua lui M e r e d i t h a. trecut deja, sublinie ea. A fost lâmbăta trecută. I )ar nu a avut o petrecere, nu o petrecere ade\ .11 .ii.i ca asta. P u t e m sta toată noaptea. Părinţii mei se întorc (le-abia duminică dimineaţă. H a i d e , B o n n i e . . . |ândeşte-te d o a r ce surprinsă o să fie.

8 • Jurnalele Vampirilor O h , sigur că o să fie surprinsă, îşi spuse B o n n i e . Atât d e surprinsă c ă s-ar p u t e a s ă m ă o m o a r e d u p ă aceea. — Ascultă, Caroline, motivul p e n t r u care M e r e d i t h nu a avut o p e t r e c e r e m a r e a fost că nu a r e chef să sărbătorească. P a r e . . . lipsit de respect, într-un fel... — D a r greşeşte. E l e n a ar fi vrut să ne distrăm, ştii bine că asta ar fi vrut. Ii plăceau grozav petrecerile. Şi s-ar supăra să ne v a d ă stând şi plângând-o la şase luni d u p ă ce s-a dus. Caroline se aplecă în faţă, iar ochii ei verzi de felină erau sinceri şi rugători. De data asta, nu trădau nici o notă de prefăcătorie. Obişnuita dorinţă de manipulare, pe care Caroline abia de-o p u t e a ascunde, dispăruse acum ca prin farmec. Bonnie era sigură că vorbea sincer. — V r e a u să fim din n o u prietene aşa c u m e r a m pe vremuri, spuse Caroline. î n t o t d e a u n a ne s ă r b ă t o r e a m zilele de naştere î m p r e u n ă , d o a r noi p a t r u , ţi-aduci aminte? Şi-ţi m a i a d u c i a m i n t e c u m î n c e r c a u întot­ d e a u n a băieţii să d e a b u z n a la petrecerile noastre? Mă întreb d a c ă or să încerce şi anul ăsta. Bonnie simţea c u m pierde controlul asupra situa­ ţiei. Asta e o idee proastă, e o idee foarte proastă, îşi spuse. D a r C a r o l i n e v o r b e a m a i d e p a r t e , c u u n a e r visător, a p r o a p e r o m a n t i c , pe c â n d îşi a m i n t e a de zilele frumoase de odinioară. Bonnie nu avu inima să-i s p u n ă că zilele frumoase de o d i n i o a r ă e r a u la fel de apuse ca şi muzica disco. It
i

Reuniunea * 9 — D a r nici nu m a i suntem patru. T r e i nu înseamnă 0 petrecere, protestă fără convingere c â n d p u t u să spună şi ea ceva. - O s-o invit şi pe Sue Carson. M e r e d i t h se înţe­ lege bine cu ea, nu? Bonnie t r e b u i să r e c u n o a s c ă : da, M e r e d i t h se înţelegea cu ea; de fapt, t o a t ă l u m e a se înţelegea bine ( i i Sue. D a r chiar şi aşa, Caroline trebuia să priceapă 1 i lucrurile nu m a i p u t e a u fi aşa c u m fuseseră înainte. Nu puteai p u r şi simplu să o înlocuieşti pe E l e n a cu Suc şi să zici: G a t a , totul e în regulă a c u m . D a r c u m să îi explic asta lui Caroline? se î n t r e b ă Bonnie. Brusc, ştiu. H a i s-o invităm pe Vickie Bennett, spuse. (laroline se holbă la ea. Vickie Bennett? C r e d că glumeşti. S-o invităm pe
uniata

aia care s-a d e z b r ă c a t în faţa a j u m ă t a t e din

|i i lală? D u p ă tot ce s-a întâmplat? Din cauza a tot ce s-a î n t â m p l a t , spuse B o n n i e fl i mă. Ascultă, ştiu că nu a fost n i c i o d a t ă în gaşca noasl ră. D a r nu m a i e cu gaşca aia fiţoasă; ei n-o m a i I >i şi (-a e speriată de m o a r t e de ei. Vickie are nevoie • li I iricteni. N o i avem nevoie de fete la petrecere. H a i II u i \ iiăm. Pentru o clipă, Caroline p ă r u teribil de frustrată. ie îşi împinse b ă r b i a înainte, îşi puse mâinile în aşteptă. I n cele din u r m ă , Caroline oftă.

) i . M i n i şi

M e r s i .i către Elena. D o a m n e . d a " . Şi. . . îşi d ă d u seama Bonnie. era probabil un act caritabil să nu îi spună nimic lui Meredith. Nu putea decât să spere. care se întindea in toate direcţiile cât vedea cu ochii. Jurnalul era un caiet ieftin luat de la drogherie. ai grijă să nu-şi dea seama despre ce e vorba. Poate că sunt prea aspră cu Caroline. „Mai vrei ceai?" I '. Nu înţelege nimic." S e uită din n o u î n j u r . Poate că într-ade­ văr tipare rău pentru toate lucrurile pe care ni le-a Jăcut. şi eu mă bucur. spuse Bonnie încruntată. cu un < Icscn cu floricele p e copertă. va Ji. „Ei. B o n n i e . Păsările cântau. „ M ă bucur atât de mult că ai putut veni". — O h . scrise în j u r n a l u l ei vineri seară. E r a singurul loc în care putea I iune orice voia fără ca oamenii să p a r ă şocaţi şi să exl lame: „Bonnie McCullough!" sau „ O h . Caroline voia ca Meredith să fie surprinsă. spuse Elena.10 • Jurnalele Vampirilor — Bine.oi in ie ţinea în m â n ă o ceaşcă. cine ştie. concluziona Bonnie. D a r spre sfârşitul zilei ajunse la concluzia că poate nu e nevoie ca Meredith să afle. subţire şi delicată ca ija de ou. . ai câştigat. Şi o să fie atât de grozav să fim din n o u î m p r e u n ă . ca de pildă cum a încercat să o umilească pe Elena în faţa întregului oraş şi cum a încercat să-l facă pe Ştefan să pară vinovat de crimă. spuse Bonnie. Poate că totuşi chiar o să ne distrăm la petrecerea ei. n o r m a l . . Poate că de atunci Caroline Reuniunea • 11 s-a maturizat şi a învăţat să se mai gândească şi la alt­ cineva în afară de propria ei persoană. începuse să scrie într-un hm >al doar de când Elena murise.a m i a z ă . va fi de-a dreptul surprinsă. C u m pot să îi explic? Tre­ buie să-i dau u n a zdravănă ca s-o trezesc la realitate? Şi apoi: O h . Cerul era de un llbastru fără cusur. ei bine. îşi spuse în t i m p ce î n c h i d e a j u r n a l u l . spuse Caroline. Cel puţin în felul acesta Meredith nu va trebui să-şi facă pro­ bleme dinainte. A e r u l e r a călduţ şi p a r f u m a t . " . . Sigur. a c u m trebuie să îi spun lui Meredith. . în timp ce Caroline se îndepărta. apoi îşi întoarse repede priii< . — Mă b u c u r aşa de m u l t că vezi lucrurile ca şi m i n e . C h i a r vreau să fie o surpriză. Stătea pe iarba bogată. Fu luată prin surprindere de felul în care Caroline se l u m i n ă la faţă şi de c ă l d u r a impulsivă a îmbrăţi­ şării ei. uluită. „ O h . O s-o invit. Şi poate că extraterestrii mă vor răpi p â n ă m â i n e d u p ă . dar deja devenise destul de dependentă de el. D a . Şi. „ O h . sigur. D a r tu trebuie să o aduci pe M e r e d i t h la m i n e acasă s â m b ă t ă seară. tunsă frumos. Bonniel" încă se m a i g â n d e a la Elena c â n d stinse l u m i n a şi s e strecură î n aşternuturi.

simţind c u m de\ 11 ic din ce în ce m a i stingherită. . D o a r că VOCea nu e r a a Elenei. . F ă r ă coajă. sângele este i m p o r t a n t ." Elena îi z â m b i cu dinţi p ă t a ţ i de cafeniu.. cu răsuflarea tăiată. .12 • Jurnalele Vampirilor Elena p u r t a o rochie din secolul al optsprezecelea dintr-o muselină albă transparentă. c e ." Era b r â n z ă cu roşii. spuse Elena. î n t r e a g a scenă era la fel de strălucitoare şi de fru­ m o a s ă c a u n tablou d e Seurat. îşi spuse Bonnie. Elena alese u n u l şi p e n t r u ea şi muşcă din el delicat. D a . . albastru de lapislázuli. puica d o a r să gâfâie. „E perfect". W a r m Springs. aici suntem. şi îşi d ă d u s e a m a că nu se p o a t e mişca. D a r cu siguranţă a v e m lucruri m a i i m p o r t a n t e de discutat decât ceaiul. " E r a u felii subţiri de castravete cu m a i o n e z ă pe un p ă t r a t micuţ de p â i n e albă. şi să se hol­ beze. G r o z a v . p ă r u l e i m p o r t a n t . . s u n â n d exact ca vocea m a m e i ei la un dineu al Asociaţiei Fiicelor Revoluţiei Americane. n o r m a l " . " ^| . „ C e . „Sângele? O h . zăpăcită. „ M a i vrei un sandvici?" „Mersi. . ştii b i n e " . Elena. Reuniunea • 13 „Bineînţeles. Bonnie îşi duse m â n a la buclele ei roşcate. iar a p o i . ceeaia?'" G r o a z a îi ascuţi vocea. spuse Elena. uşor stânjenită. " . O picătură densă de substanţă cafenie căzu din sandviciul Elenei pe faţa de m a s ă în carouri. care i se lipea de t r u p .1 si c u m ar fi păşit pe o s â r m ă întinsă d e a s u p r a u n u i bazin plin cu crocodili. „ C i n e îţi aranjează a c u m p ă r u l ? " întrebă. spuse Bonnie. e r a u r â t ă şi distorsionată şi era t > voce de bărbat. Bonnie o privi. Iar apoi v ă z u c u m noroiul se scurge pe marginile sandviciului. „îţi p l a c e ? " Elena duse o m â n ă la m a s a de p ă r auriu şi moale a d u n a t la ceafa. . „ E l e n a . visul p ă r e a un vis. H a b a r n-avea despre ce vorbea Elena şi se simţea (. fără să verse nici un strop. aici m â n c ă m cu toţii aşa ceva. . „ D a . Vechiul loc de picnic. sigur". . a p r o b ă ea < II un glas slab. D a . „Ei.()h. E l e n a nu fusese niciodată în stare să se descurce singură. era noroi. „Şi lu o să m ă n â n c i . a r ă t â n d cât de subţire era. O c h i i e i luceau c u u n albastru m a i a d â n c d e c â t cerul. P e n t r u p r i m a o a r ă . „Vrei u n şoarece?" „ U n cer „ A m spus: vrei un sandvici la ceai?" „Ah. da. . T u r n ă ceaiul cu miş­ cări sigure. sângele este şi el i m p o r t a n t " . U n sandvici. spuse Bonnie.

cimitirul p r i n care se t â r a u tot felul de lui i ui i. T r e b u i e să găseşti. a r ă t a r e a scheletică. îşi spuse că o să-şi p i a r d ă minţile d a c ă vede ceva. La un c a p ă t al lui se legăna o c o a d ă lungă. de care se lovi cu un plesnet u d . .a m aşteptat"." F a ţ a Elenei se schimba: deja nu m a i avea p ă r . „ T u nu eşti E l e n a ! " ţipă ea şi o luă la fugă. Bonnie nu voia să v a d ă nici u n u l dintre ele. nu a m u ­ z a t a 1111i -un m o d obscen. . P e n t r u o clipă. „ T e . cele desire ţi-am spus d e j a . Mâinile osoase de pe braţele li II Bonnie.ne i urile se t o p e a u . cu dinţi lungi şi strâmbi.o vrajă uşoară. . ascultă-mă cu a t e n ţ i e . frecându-şi disperată degetele de jeanşi. cenuşie. îl azvârli cu t o a t ă p u t e r e a într-o lespede de m o r m â n t . chiar uni. „ T u nu eşti Elena! Tu nu eşti E l e n a ! " „Ascultă-mă. ca o legătură inti i u r b a n ă proastă. " I . „Ascultă-mă. Să ajungi la p o d .. V â n t u l îi zbură p ă r u l în ochi şi nu m a i p u t e a vedea. m a r o n i e . iar iarba nu mai era deloc tunsă frumos. nu te m a i a u d ! E l e n a ! " „." Vocea ei se stingea. Apoi se ridică în picioare. El deformează lucrurile. nici groasă şi u r â t ă . B o n n i e . iar obrajii îi deveneau cenuşii. „Elena. . adevărata voce a Elenei.. " i II Reuniunea • 15 < > finea cu o forţă inimaginabilă.. Nu era W a r m Springs. acrul fierbinte şi împuţit. în iarba verde apăruseră gropi. T o c m a i sosesc ceilalţi invitaţi. B o n n i e ! " Era vocea Elenei. d a r asta e i m p o r t a n t . c u m de nu-şi dă­ duse s e a m a Bonnie? D o a r că m o r m i n t e l e astea erau proaspete. Bonnie se uită în jos la sandviciul pe j u m ă t a t e m â n ­ cat pe care îl ţinea în m â n ă şi ţipă. d o a r d o u ă ingrediente. „ M a i vrei un şoarece?" spuse Elena şi chicoti obscen. " câteva cuvinte p e c a r e Bonnie n u le I lunară înţelese. a gunoi putrezit. era fierbinte şi mirosea greţos de dulceag. . ci sălbatică şi n ă p ă d i t ă de bălării. . îşi spuse. ci impe- rloasă. E r a vechiul cimitir. d a r întretăiat. şi apoi se ciocni de ceva. . „ N u poţi să pleci încă. V e n e a de u n d e v a din spatele lui B o n n i e şi Itrâbătu visul a s e m e n e a unei adieri de v â n t proaspete i ră(i >roase. îngreţoşată. spuse a r ă t a r e a în rochia Elenei. Eu nu am iiiia putere ca e l . le schimbă. . „Bonnie. Urmăritorul ei era în spate. " Elena!" Iii •unic încă m a i ţipa când ţâşni în capul oaselor în .14 • Jurnalele Vampirilor Aerul nu m a i era cald şi parfumat. vocea I li nci răsună limpede. îl simţea chiar în spatele ei. ca pielea tăbăcită. Pe pla­ toul cu sandviciuri şi în gropile p r o a s p ă t săpate se mişcau tot felul de lucruri.

.liiar ai nevoie de cerceii ăia astă-seară? I )a. auzindu-şi n o t a de disperare plină de spe- • H I | / I d i n propria voce. şi la sfârşit încerca să-mi s p u n ă ceva. ('. absolut. i asta-i tot ce mi-amintesc. A c u m . începea i |i simtă ameţită. . iu vreme ce M e r e d i t h s p u n e a „ N u cred că e nimeni i (\ Am p u t e a ' Stil arhitectural foarte popular la sfârşitul secolului al li . su­ ficient cât să-i scoată din m i n t e grijile de m a i înainte. I . între cele d o u ă şiruri de case înalte victoriene. Tu ce crezi? — Sandviciuri cu şoareci şi m o r m i n t e deschise? M e r e d i t h ridică o s p r â n c e a n ă frumos arcuită. trebuia să II i li . Bonnie îşi spuse că M e r e d i t h are probabil dreptate. C r e d că l-ai amestecat pe Stephen K i n g cu Lewis Carroll. Sper d o a r că nu e şi Caroline i II i pclrecându-ne seara î m p r e u n ă cu ea. 11diih Meredith ridică privirea către ferestrele l u m i n a t e di rasei Q u e e n A n n e 1 cu un oftat. Nu avea încotro. (le idee. da. încheie Bon­ nie. d o a r că era im­ p o r t a n t ă . vechile griji reveniră şi m a i intense. după i I I i I 707 a Scoţiei cu Anglia într-un singur stat (n. o sâcâise toată ziua. Era prea târziu a c u m .Reuniunea • 17 Ai 11 irebuit totuşi să-i s p u n ă lui M e r e d i t h despre l" trecere.tr. c o n t i n u ă ea într-un fel a p r o a p e isteric. a r u n c â n d o privire cu c o a d a oi I n u l u i M< către fata m a i înaltă. i are relua elemente arhitectonice britanice din secolele 11 X V I I I . . ( ) r să-ţi p l a c ă la n e b u n i e c â n d o să-i vezi. (iaroline să stea acasă într-o seară de sâmbătă? II li ( araghioasă. pe c â n d se a p r o p i a î m p r e u n ă cu M e r e d i t h de casa lui Caroline. prima suverană a Regatului Unit. Râsul ei cristalin sună spart şi fals. • 1 i' I nii'. Apoi bătu la uşă. teribil de i m p o r t a n t ă . D a r asta e p a r t e a care nu era foarte clară. se gândi. a m . pe c â n d ea şi M e r e d i t h m e r g e a u pe Sunflower Street.i ea. D a r visul continua să o sâcâie. — D a r era precis Elena? — D a . Meredith se opri şi ochii ei negri pătrunzători cerceio privire ciudată faţa lui Bonnie. incluzând iniţial elemente din timpul domniei reA n n e (1702~ 1 7 1 4 ) . N-ar trebui să o lase p e să intre acolo fără să ştie n i m i c . Bl mnie îşi ţinuse răsuflarea p r e a mult timp.( urce c u m p u t e a m a i bine.).

— O h . Ni- i in o p u t e a urî pe Sue. a p o i I'i H bliţul o orbi. b a l o a n e M y l a r scumpe. aşezându-le în spatele aranjamentului V'ickie. D o a m n e . tralala! C u degetele p e m â n e r u l uşii. cu un gest nervos. iii"H rare rămăsese alături d e E l e n a c â n d t o a t ă că Elena o să fie î n t o t d e a u n a adevărata a se întorsese î m p o t r i v a ei. în • 11 un < c lua a p a r a t u l de fotografiat. Pi Reuniunea * 19 Sper că nu aveai vreun p l a n serios p e n t r u seara U N U . te r o g să nu mă omori. şi o g r ă m a d ă de cadouri pe m ă s u ţ a joasă.. U ş a se deschidea singură.m ă m a i târ­ ziu. replică M e r e d i t h . . Vreau să fac o p o z ă c u n o i t o a t e p e c a n a p e a .| n i s e s e i i. Bonnie o apucă pe M e r e d i t h de braţ şi îi c ă u t ă disperată privirea. spuse. Exista chiar şi un aranja­ m e n t floral. îşi • I i' 11111< i >p. I -1 < i ca şi c u m ar fi un soi de servitoare. E r a o fotografie b u n ă . Sue fusese o prinţesă în curtea I Ji in i. apoi se întoarse să se uite la ea. prin uşa deschisă în ca­ m e r a p u t e r n i c l u m i n a t ă . — Surpriză! se auziră strigând trei voci. M e r e d i t h . P u n pariu că o să ajungă să p o a r t e în p ă r u n a din orhideele alea. i fată din toată şcoala. L a î n m o r m â n t a r e a i .. alături de Bonnie. Meredith. Bonnie adăugă: Iete na.i rte din ochi p ă r u l lung. plină de z g o m o t e şi de-o revărsare de confetti sclipitoare. L e e " şi că renunţase să candii ili la l i i l u l de Regina Zăpezii în amintirea Elenei. neobser11 i Acum spuse: „ O h .18 • Jurnalele Vampirilor a c a s ă " şi răsucea clanţa. Ochii albaştri ai lui Sue G a r s o n p ă r e a u uşor îngri­ joraţi. îşi spuse Bonnie. deşi Bonnie observă că orhideele din el aveau exact culoarea verde pal a eşarfei lui Caroline. în afară de Bonnie şi M e M'liili. împingându-şi prie­ tena. Z â m b e ş t e . un z â m b e t cald şi uşor ironic. care brusc se o p u n e a . d a ? Umil \ H kie lîennett stătuse lângă ele. I a balul din t o a m n ă . spuse ea calmă... iar M e r e d i t h r ă s p u n d e a politicos şi I toi m i c mai observă ceva. şuieră Bonnie. Era o eşarfă de mătase H e r m e s cu un model de frunze şi lăstari de viţă. şi iunie se relaxa. î m p i n s ă de un impuls aproa­ pe nebunesc. Ce-a fost m a i r ă u a trecut îşi spuse Bonnie. E r a u baloane. . Nimic la c a r e să nu p o t r e n u n ţ a cu pistolul la i uu|il. tăcută. Ea însăşi zâmbi larg şi spuse printre dinţii încleştaţi: O m o a r ă . E r a • 11 • 1 1 1 . Bonnie. îşi spuse ni . sigur" şi. M e r e d i t h şi Caroline. 1 11. l " i i < la coline. castaniu-deschis. iar zâmbetul t r e m u r ă t o r . d a r a c u m d o a r zâmbeşte. Dezumflată. o m e r i t .i. • II ia < Ic la „ R o b e r t E.ir zâmbi şi ea. I >. fă-o tu. ai înnebunit? — Nu. . M e r e d i t h r ă m a s e nemişcată. ' IIKI liitografia Polaroid ieşea şi Sue şi Caroline > li li'tiu şi vorbeau.

m a i m u l t . îi trecu pe şira spinării. Ultimele u r m e din expresia plăcută de pe chipul lui M e r e d i t h d i s p ă r u r ă şi ea se întoarse către Bonnie. spuse M e r e d i t h tăios. în schimb se ridică şi se î n d r e p t ă către bucătărie. Caroline abia se uită la fotografia asta. spuse ea. — T r e b u i a să-mi spui. N u . F a c p r o ­ pria m e a versiune de Ciocolată M o r t a l ă . 0 . Cu privirea aţintită tot în jos.. Probabil că p e n t r u o clipă îşi pierduse minţile. d u p ă o clipă de şovăire. — Şi asta face să merite? — Ei. Bonnie lăsă capul în jos. aşa! T o a t e mişcările lui Vickie e r a u rapide şi uşoare şi nervoase. tre­ buie să mă ajutaţi să topesc caramelul. Vickie. Vickie avea un motiv foarte serios să fie agitată. şi apropie-te. Şi zău. spuse: — Ba este. scoasă încet din minţi de către o p u t e r e pe care nu o înţelegea. p e n t r u un minut. probabil că nici n-o să fie aşa de rău. spuse B o n n i e ca o consolare. — Ştiu. şi lui Vickie îi face bine să iasă şi ea o d a t ă din casă. cu p ă r u l roşcat strălucitor şi orhideele de un verde pal în faţa ei. . N i m e n i nu se aşteptase să îşi revină atât de bine c u m o făcuse. sigur că era Sue. N u . apoi. In opinia lui Bonnie. către mâinile ei. pe un ton rezonabil. ruşinată. sau p o a t e că de vină era d o a r d o r i n ţ a lui Caroline ca să fie „cu toatele din n o u împreună". . Apoi era M e r e d i t h . Stai jos. — Ei. Cineva care se uita la ea cu atenţie. E r a Sue. C â n d bliţul fulgeră. C a ­ roline chiar încearcă să fie drăguţă. D a r ceea ce era ciudat era silueta de lângă ea de pe canapea. M e r e d i t h c o n t i n u a să fie î n c r u n t a t ă . şi pe u r m ă era ea însăşi. pe p u n c t u l de a-i spune ceva important. spuse Bonnie. cu un cap m a i scundă decât celelalte. apoi îl înălţă şi rânji. p ă r â n d r e s e m n a t ă şi ironică şi frumoasă în felul ei oacheş. p r o b a b i l că e d o a r agitată. — Nu mi se p a r e că e aşa de bine p e n t r u ea. M e r e d i t h luă de pe m ă s u ţ ă a p a r a t u l de fotografiat şi îl răsuci încet în mâini. cu buclele ei ciufulite şi o expresie timidă pe faţă.. Haideţi. în fotografie era d o a r Sue. — C e l p u ţ i n . T o a t ă t o a m n a trecută o petrecuse într-un soi de transă. fără să se străduiască defel. . d a r p e n t r u o clipă ochii albaştri şi părul blond p ă r u r ă să aparţină altcuiva.20 • Jurnalele Vampirilor Caroline arăta uluitor ca întotdeauna. şi Vickie. P a r e că e pe p u n c t u l de a face o criză »de inimă. clipind re­ pede. D a r atunci n-ai fi venit şi n-am fi m â n c a t Ciocolată M o r t a l ă . gata să o ia la fugă. — O fac eu pe u r m ă t o a r e a . m a i m u l t . Bonnie se încruntă la fotografie. sărind în pi­ cioare. Imaginea se dizolvă în faţa ei şi un fior rece. de t e a m ă nedesluşită. ajută. Reuniunea • 21 Sue o u r m ă . — Ia ghiciţi ce avem în loc de tort? spuse. nu e ziua ta de naştere adevărată. ea tresări ca un a n i m a l speriat. De fapt.

E astăzi. A încercat să mă omoare şi pe mine. Probabil că m a m a lui Caroline i-a spus. — M e r e d i t h . Miroase a ciocolată. spuse ea încet. H a i d e . Pe c â n d îl desfăcea pe ultimul. M e r e ­ dith şi Vickie nu v o r b i r ă p r e a m u l t la început. t u r n â n d ciocolata caramel fierbinte peste tortul de ciocolată şi îngheţata de cio­ colată. . Nimeni nu este ce pare. n-a fost. C â n d se a p r o p i e miezul nopţii. E adevărat. Deşi s u n t e m prietene din clasa întâi şi nu mi-a spus niciodată secretul ăsta. şi o să ne înţelegem toate într-un fel. Meredith puse cu grijă aparatul de fotografiat exact în centrul măsuţei. pe vremuri. d a r Bonnie se strădui mult să fie d r ă g u ţ ă cu Vickie. — N u . ea continuă calmă: Ştii. e pe per­ misul meu de conducere şi pe toate actele. se trântiră pe saci de dormit. şi nici m ă c a r M e r e d i t h nu p u t u să reziste în faţa grămezii de c a d o u r i . Şi o să am grijă să fie o p e t r e c e r e reuşită. îşi spuse. d a r m i n t e a ei începea să funcţioneze din nou. iar profeţia se dovedise îngrozitor de adevărată. Şi nu-i spusese c â n d se întâmplase. 6 iunie. — Aşa c u m a fost Vickie atacată. îşi a m i n t e a vag că M e r e d i t h vorbise despre asta înainte. spuse Bonnie. Şi d a c ă nu se în­ cheiase încă totul? Apoi Bonnie scutură h o t ă r â t ă din cap. Bonnie era încă încremenită. pe 30 m a i . Nu p u t e a rosti cuvântul vampir. c o n t i n u â n d să sporovăiască. Chiar ar trebui să mergem în bucătărie.a m vrut să te supăr. Reuniunea »23 * M e r e d i t h nu v r e a să fiu s u p ă r a t ă . confirmă M e r e ­ dith. ea şi m a m a m e a erau prietene b u n e . .22 • Jurnalele Vampirilor — Ce? Bonnie tresări şi apoi întrebă m a i tare: Ce ai spus? — Am spus că este ziua m e a adevărată de naştere. P e n t r u o clipă. Fusese avertizată astfel de către vocea H o n o r i e i Fell care vorbise p r i n ea. şi m a i încet. a încercat să o omoare pe bunica mea. trebuia să se gândească la petrecere. E ziua în care bunicul m e u a fost atacat şi a înnebunit. d a r ştia că M e r e ­ dith înţelegea. de pe măsuţă. înfăşurate în hârtie strălucitoare. d a r atunci nu îi spusese tot adevărul. — A t a c a t . îşi spuse Bonnie. N . Atmosfera de armistiţiu şi îngăduinţă c o n t i n u ă şi c â n d se m u t a r ă la etaj în c a m e r a lui C a r o ­ line ca să se uite la hainele ei şi la CD-uri şi la albumele de poze. Părinţii mei au început să o sărbătorească cu o săptămână mai devreme pentru că data de 6 iunie era pentru ei nefericită. adăugă. vrei să spui aşa c u m a fost Vickie ata­ cată. — Ce m a i face Alaric? o întrebă Sue pe M e r e d i t h . r â d e a u şi vor­ b e a u cu toatele. . C i u d a t . aşa că n-o să Jiu supărată. d a r nici nu se dovedi aşa de greu. Nu se p u t e a gândi la asta a c u m . despre ce vorbeşti tu aici? Ziua ta de naştere a fost s ă p t ă m â n a trecută. Ne aşteaptă. C â n d Bonnie icni surprinsă. simţi c u m pielea i se răceşte şi din ungherele întunecate ale minţii i se iviră nişte cuvinte.

M e r e d i t h îi spusese să aştepte p â n ă c â n d termină liceul şi abia apoi să discute despre viitorul lor î m p r e u n ă . — Ce-o să-i spui când se întoarce? întrebă Caroline. fiecare fată îl do­ rise. iubindu-1 pe Şte­ fan. m u r m u r ă Bon­ nie. c â n d î n c e p u s e r ă atacurile vampirului. dar nu sunt sigură. — E în Rusia. C â n d Ştefan venise p r i m a o a r ă în Fell's C h u r c h . Ce avea să se întâmple d u p ă aceea? — Nu m . T o a t ă l u m e a se uită repede la ea. P e n t r u că Alaric e r a cu a p r o a p e p a t r u ani m a i m a r e decât ea. nici m ă c a r să se logodească.a m h o t ă r â t încă. chiar şi m a i misterios şi m a i periculos decât el. cea m a i p o p u l a r ă . Bonnie însăşi era bine-cunoscută p e n t r u nes­ tatornicia ei. In cele din u r m ă m u r i s e ca să-i salveze pe a m â n d o i . e r a inevitabil ca discuţia să ajungă la Ştefan — şi la Elena. şi fusese c h e m a t în Fell's C h u r c h c u u n a n î n u r m ă . şi îi trecea chiar şi mai uşor. D a m o n . Şi avea un frate. perest r o i k a . Cu bărbia spriji­ ni i ă în p u m n i . d a c ă eşti Elena. Era o prostie să te hotărăşti să r ă m â i cu un singur tip când eşti aşa de tânără. E r a o î n t r e b a r e pe care şi Bonnie ar fi vrut să i-o p u n ă lui M e r e d i t h . Ştefan Salvatore şi Elena Gilbert erau deja un soi de legendă în oraş. Elena fusese prinsă între cei doi fraţi. Se îndrăgostea foarte uşor.. Alaric vrea să mă duc la D u k e . spuse M e r e d i t h . şi am fost acceptată acolo.N . Atmosfera se schimbase. T r e b u i e să mă m a i gândesc. Cu c a m e r a lu­ mi n a t ă d o a r de veioza de pe noptieră şi tăcerea spartă n u m a i de foşnetul frunzelor din sălciile de afară. — Poate Ştefan. şi foarte potrivită p e n t r u confidenţe făcute în toiul nopţii. ca R o m e o şi Julieţa. şi p e n t r u a-i elibera de dragos­ tea ei. îşi reaminti Bonnie — şi liceul se termina peste d o u ă săptămâni.a m văzut p â n ă a c u m v r e u n tip p e n t r u c a r e merită să r ă m â i fidelă. . Şte­ fan nu era ce p ă r e a — avea un secret mult m a i întu­ necat decât ar fi p u t u t b ă n u i cineva. Şi Elena. Reuniunea »25 . . trecând m e r e u de la un băiat la altul. Abia d u p ă ce a fost al ei şi-a dat ea seama de primejdie. Deşi la început păruse d u ş m a n u l lor. . îl dorise. p â n ă la u r m ă se dovedise un aliat — şi un p r i e t e n . T e r m i n a s e U n i v e r s i t a t e a D u k e . nu să plece din oraş şi să se mărite. cedând. V o i a ca M e r e d i t h să m e a r g ă la Boone J u n i o r College cu ea. Ştiţi voi. E r a t ă c u t ă a c u m . spuse ea. Bonnie se b u c u r ă . E acolo ca să afle ce au făcut cu toţi cei cu însuşiri p a r a n o r m a l e în timpul R ă z b o i u l u i R e c e . cu l i c e n ţ a în parapsihologie.24 • Jurnalele Vampirilor Alaric Saltzman era prietenul lui M e r e d i t h — sau ceva în genul ăsta. spuse Meredith. cea m a i frumoasă. D a r a c u m M e r e d i t h îm­ plinise optsprezece ani — azi.. Sue întrebă: — Nici m ă c a r Ştefan? Bonnie ar fi trebuit să-şi d e a seama. cea m a i i n a b o r d a b i l ă fată din şcoală. d a r fiind atrasă în m o d irezistibil de firea sălba­ tică a lui D a m o n . p u ţ i n tristă.

. Sue spuse şovăitoare. îi spuse lui M e ­ redith. D a r înainte să p o a t ă spune ceva. T o t m a i am senzaţia asta. d a r a c u m îi întâlni privirea cu o expresie serioasă. M e r e d i t h râsese de visul ei. c l ă t i n â n d din cap şi î n c h i z â n d ochii. — Nu ştiu. d a r n . spuse încet Sue. sau şaizeci de m i n u t e . Puterile ei de m e d i u m e r a u de necon­ testat. spuse Bonnie. cu o voce abia auzită. E r a atât de plină de viaţă. V o c e a ei era şoptită d a r intensă. spuse Sue. O d i n i o a r ă . d a r nu reuşea. recunoscu Caroline. Bonnie se foi. U r m ă o altă t ă c e r e .26 • Jurnalele Vampirilor — M i e tot nu-mi vine să cred că nu m a i e. cu o voce uşor întretăiată: — C r e z i . şi lui Bonnie i se p ă r u că aceste cuvinte o descriau pe Elena m a i bine decât tot ce auzise ea p â n ă a c u m . Reuniunea «27 — Azi-noapte am visat-o. U n e o r i mă simt ca şi c u m ar fi u n d e v a lângă m i n e . — Un singur lucru am învăţat din m o a r t e a ei. — C h i a r o ai? şopti Vickie.a m p u t u t niciodată s-o ignor. Nu trebuie să-ţi iroseşti nici o clipă din viaţă pen­ tru că nu ştii cât ai de trăit. Prin minte continuau să i se învârtească imagini din coşmarul ei. — Nu v r e a u să intru în t r a n s ă şi să mă deschid către orice forţă care ar p u t e a exista acolo. sau c a m aşa ceva? întrebă Sue. — Asta e singura modalitate de a lua legătura cu persoanele m o a r t e ? Şi placa Ouija. şi am avut senzaţia că era cu adevărat ea şi că încerca să-mi s p u n ă ceva. şi ochii ei verzi se îngustară. tulburată. ar fi râs toate d a c ă Bonnie ar fi p o m e n i t de ceva supranatural. asta cu si­ g u r a n ţ ă n u vreau. în cele din u r m ă . crezi că tu ai p u t e a lua legătura cu ea? D ă d u s e glas întrebării pe care o a v e a u t o a t e pe b u z e . spuse M e r e d i t h . mult m a i mult ca alţii. uitându-se la desenele pe care l a m p a cu roz şi auriu le făcea pe tavan. spuse Bonnie încet. . O r i c a r e dintre noi ar p u t e a m u r i în n o a p t e a asta. B o n n i e se uită spre M e r e d i t h . O imagine din W a r m Springs îi a p ă r u fulgerător p r i n m i n t e . Celelalte o priviră în t ă c e r e . — O h . şi p e n t r u o clipă p ă r u m a i vie d e c â t ca­ m e r a lui Caroline. a d ă u g ă Vickie. — Nu ştiu. cufundată în obscuritate. . — Ce crezi că încerca să-ţi spună? î n t r e b ă Sue. pierduţi în amintiri. aşa mă simt şi eu. d a r nu şi a c u m . M a i d e v r e m e . c o n t i n u ă Bonnie. privite cu respect d a r şi p u t i n ă t e a m ă . gânditoare. — Flacăra ei a r d e a m a i puternic. — Au fost m o m e n t e c â n d am urât-o. că asta se p o a t e î n t â m p l a oricăruia dintre noi. Sue repetă: — T o t nu-mi vine să cred că într-adevăr nu m a i e. — Ar p u t e a fi şaizeci de ani. La sfârşit se chinuia atât de tare să nu p i a r d ă contactul cu m i n e . Nu era o per­ soană pe care să o poţi ignora.

ajunse p r i m a la "parter. — Vickie. Acolo ar trebui să fie placa Ouija. la capătul scărilor e o debara.28 • Jurnalele Vampirilor — Părinţii m e i au o placă Ouija. vrei să o aduci t u ? " . Nici m ă c a r nu spuse „ T e rog. apoi ridică din u m e r i . cu braţele în­ tinse înainte ca şi c u m voia să îşi a p e r e faţa. d a r nu era nici o îndoială în privinţa lui. Bonnie văzu că toată l u m e a o privea pe ea. — C r e z i că ar funcţiona? spuse M e r e d i t h către Bonnie. d a r Vickie deja ieşea pe uşă. — De ce ţipi? — M-a înşfăcat! Mă î n t i n d e a m către raftul de sus şi ceva m-a a p u c a t de mijloc! — D i n spate? — N u ! Din debara. Ea e conştientă de asta. . spuse iritată Caroline. haide. Reuniunea • 29 — Şi eu. Simţea n e r ă b d a r e a strângându-i stomacul. — Vickie. fetele din d o r m i t o r r ă m a s e r ă încremenite. pe m a m a vitregă şi rea a Cenuşăresei? — Ei. începu Bonnie. Pe cine vrei să imiţi. Să zică mersi că a fost invitată. T o a t e fetele îşi în­ d r e p t a r ă spatele şi se priviră g â n d i t o a r e . d a r fu întreruptă. care c r e d e a m că era p u r şi simplu cople­ şită de splendoarea noastră colectivă. Vickie stătea în faţa debaralei. Bonnie se î n c r u n t ă şi deschise gura să s p u n ă ceva. în clipa u r m ă t o a r e alergau afară pe coridor şi cobo­ r a u scările. Z g o m o t u l era subţire şi ascuţit şi deveni abia auzit la sfârşit. Ezită p e n t r u o ultimă clipă. Bonnie. atmosfera liniştită. — Ai p u t e a fi p u ţ i n m a i drăguţă. — O a r e ar t r e b u i să o facem? se î n t r e b ă Sue cu voce tare. Bonnie se uită în d e b a r a u a deschisă. Brusc. spuse M e r e d i t h . în ciuda atitudinii ei t e m ă t o a r e . c o n t i n u â n d să ţipe. . Se agăţă de M e r e d i t h . — Vickie! M e r e d i t h . — Şi pe u r m ă . Ce avem de pierdut? Caroline se întoarse către Vickie. H a i n e d e i a r n ă a t â r n a u p e u n şir c o m p a c t . îi spuse Bonnie lui Caroline. O clipă. Fu u r m a t de o tăcere a d â n c ă şi apoi izbucni o cascadă de ţipete p ă t r u n z ă t o a r e . Pe p o d e a se v e d e a u r ă s t u r n a t e cutii cu j o c u r i şi piese de M o n o p o l y şi c a r t o n a ş e de Trivial Pursuit răspândite peste tot. tăcută fu d e s t r ă m a t ă şi o tensiune nedesluşită u m p l u aerul. cu picioarele ei lungi. M i r a t ă . — Să î n d r ă z n i m ? De fapt. spuse M e r e d i t h p e u n ton sec. alături de alte jocuri. p u ţ i n c a m p r e a tare. D i n n o u . p ă r â n d m a i de­ g r a b ă furioasă decât speriată. — De ce nu? spuse. C h i a r şi Vickie p ă r e a intrigată. aceasta e î n t r e b a r e a . E r a un strigăt. ce e? î n t r e b ă Caroline. spuse Caroline. . . unele din ele . pe raftul de sus.

apoi auzi chicotele. p e n t r u atmosferă. toate apăsau placa din direcţii diferite. dezvăluind peretele gol. spuse Bonnie încet. Caroline respira re­ p e d e . Elena. Bon­ nie îşi ţinu ochii închişi p â n ă c â n d indicatorul se opri. al debaralei. Ale lui Vickie erau roase. Degetele lui Meredith erau lungi şi subţiri. C â n d se a d u n a r ă toate în j u r u l măsuţei din living. — H a i d e . . pe când fetele făceau c u m li se spusese. şopti ea. îşi cuprinse faţa cu mâinile. spuse ea pe un t o n vesel. cu d o a r câteva lumini aprinse. Vickie făcu un p a s înainte. D a c ă te apleci m a i mult între ele. Vorbeşte-mi. din l e m n de cedru. . spuse Vickie. Nici u n a dintre ele nu avea c u m să îl conducă. d a r u m b r e l a nu întâlni decât rezistenţa stofei. d a r ştia c u m se p r o c e d e a z ă . Desfăcându-se uşor din strânsoarea lui Vickie. — A c u m î n c h i d e m ochii şi ne c o n c e n t r ă m . cu ochii ei verzi îngustaţi. micul tri­ u n g h i de plastic aluneca uşor. . Indicatorul a r ă t a către cuvântul DA. sunt atât d e proastă! O să strâng totul. Pe c â n d plecau. Bonnie se uită la celelalte fete. Şi totuşi. Nu m a i folosise niciodată o placă Ouija p â n ă atunci. Bon­ nie atinse uşor cu degetele indicatorul mic de plastic. Bonnie crezu că plângea. D a c ă e u n d e v a acolo afară. p u n p a r i u că poţi să simţi ca şi c u m cineva te cuprinde în b r a ţ e . C a m e r a cea m a r e se cufundă în tăcere. T i m p de o clipă îngrozitoare. D o a m n e ! A m c r e z u t . v r e m să o a d u c e m aici. începu să spună fără voie Bonnie. spuse ea. n u . ale lui Sue înguste. — T r e b u i e să îl atingem cu toatele. Se auziră uşoare şuiere de nerăbdare. — O h . Indicatorul începu să se mişte. şi apoi se uită. Bonnie văzu un p ă r auriu şi nişte ochi de lapislázuli. — Vezi? Nu e n i m e n i acolo. . — M a i târziu. M e r e d i t h p ă r e a albă la faţă. — O h . B o n n i e a r u n c ă o u l t i m ă privire către d e b a r a . Unghiile lui Caroline erau date cu ojă arămie. . M e r e d i t h o folosi p e n t r u a trage hainele într-o parte. Sue era singura din­ tre ele c a r e î n c ă m a i stătea cu ochii strâns închişi. plin de încredere. şi apoi le privi mâinile aşezate pe indicator. atmosfera le copleşea pe toate. H a i să m e r g e m în living. Vickie scoase un sunet înăbuşit. I n d i c a t o r u l se mişca Reuniunea • 31 p e n t r u a a r ă t a litere şi p e n t r u a alcătui un mesaj — asta d a c ă spiritele d o r e a u să vorbească. apoi ridică privirea către etajeră. — Gândiţi-vă la E l e n a . D a r ştii. spuse M e r e d i t h pe un t o n ferm. M e r e d i t h luă o u m b r e l ă şi începu să îm­ p u n g ă hainele cu ea. Imaginaţi-vă chipul ei. şi p ă r u l ei lung şi mătăsos îi acoperi chipul. . In întune­ ricul din spatele pleoapelor închise. oh. atinse cu m â n a o m â n e c ă . terminate cu unghii ovale.30 4 Jurnalele Vampirilor atingând p o d e a u a . aici sunt mânecile astea de haine. ca un suspin.

E O C U P A T AŞA C Ă P O T V O R B I A C U M D A R N U A M M U L T TIMP ASCULTĂ C Â N D N E O P R I M AICI IEŞIŢI SUNTEŢI ÎN PERICOL R E P E D E D I N CASĂ NU TRANSĂ NU . — S u n ă ca ea. inima lui Bonnie b ă t e a atât de tare încât se t e m u să nu îi t r e m u r e şi degetele.. e o b u c a t ă de lemn. ca şi c u m o energie s u p r a n a t u r a l ă curgea prin el. trebuia să o facă. BONNIE NU E TIMP NU TE MAI SMIORCĂI ŞI T R E C I LA S U B I E C T Şi asta suna ca Elena.. ca şi cum Elena îşi stăpânea cu greu nerăbdarea. MERSI CĂ VORBESC CU TINE — Asta e într-adevăr Elena. BONNIE NU ÎN TRANSĂ TRANSĂ -*— Bine. spuse sec M e r e d i t h . d a r . — T e . Brusc. . D a r ea era experta. nu simte nimic din ce simt eu. . Nu se m a i simţi caraghioasă.. C a r o l i n e nu o simte. în s e m n de încuviinţare. mă bucur atât. — V o i a m să vorbesc cu tine. CEAI — Da. Asta r ă s p u n d e a la î n t r e b a r e a ei. şi se simţi uşurată să o a u d ă . Ochii i se u m p l u r ă de lacrimi şi văzu că şi ochii lui M e r e d i t h erau umezi. M e r e d i t h d ă d u din cap către ea. Bonnie îşi trase nasul şi con­ tinuă. ZI Reuniunea » 3 3 I se puse un n o d în gât. Se simţea nepregătită şi p u ţ i n caraghioasă adresându-se direct aerului. Elena. m a i taci. îşi d ă d u s e a m a Bonnie. spuse Bonnie. d a r totul a devenit ciudat şi pe u r m ă am p i e r d u t legătura. Ce lucruri? NU E T I M P ! Indicatorul păru să adauge semnul de exclamare. — Nu pierdeţi c o n c e n t r a r e a . suspicioasă. — O h . Elena? întrebă.32 • Jurnalele Vampirilor T o a t e se a ş t e p t a u ca Bonnie să ştie ce t r e b u i a u să facă. atingând literele atât de repede încât M e r e d i t h de-abia avea timp să noteze mesajul. Se smucea violent de la o literă la alta. a p r o a p e electrizat. INFLUENŢE VICIATE DISTORSIONAU CO­ MUNICAREA NOASTRĂ EXISTĂ LUCRURI RELE LUCRURI FOARTE RELE ACOLO — Ce lucruri? B o n n i e se aplecă m a i m u l t către placă.. Tu eşti. Plasticul de sub ele se simţea a c u m altfel. CAROLINE NU FI PROASTĂ. şi vru să încerce din n o u să vorbească. spunea. Indicatorul descrise un mic cerc şi se întoarse la DA. D i n p u n c t de vedere m e diumnic. I n i m a lui Bonnie b ă t e a m a i r e p e d e ca niciodată. le spuse Bonnie. Indicatorul se mişca din nou. — C u m p u t e m fi sigure? spunea Caroline cu voce tare. Caroline.a m visat azi-noapte.

34 • Jurnalele Vampirilor — Pericol? r e p e t ă Vickie, p ă r â n d gata să sară de pe scaun şi să o ia la fugă. AŞTEPTAŢI ASCULTAŢI ÎNTÂI TOT O R A Ş U L E ÎN P E R I C O L — Ce să facem? întrebă imediat M e r e d i t h . AVEŢI NEVOIE DE A J U T O R NU VĂ P U T E Ţ I PUNE CU EL ŢIUNILE INCREDIBIL DE PUTERNIC ACUM ASCULTAŢI ŞI URMAŢI INSTRUC­ TREBUIE SĂ FACEŢI UN DESCÂN­ TEC DE CONVOCARE ŞI PRIMUL INGRE­ DIENT EP.... Pe neaşteptate, indicatorul se smuci de pe litere şi se învârti nebvxneşte pe placă. A r ă t ă către desenul stilizat al lunii, apoi către soare, apoi către cuvintele Parker Brothers, Inc. — Elena! Indicatorul sări din n o u către litere. A L T Ş O A R E C E A L T Ş O A R E C E A L T ŞOA­ RECE — Ce se întâmplă? strigă Sue, cu ochii larg deschişi acum. Bonnie era speriată. Indicatorul pulsa cu energie, o energie u r â t ă şi î n t u n e c a t ă ca nişte smoală n e a g r ă care clocotea şi îi a r d e a degetele. D a r simţea şi firul t r e m u r ă t o r d e argint c a r e e r a p r e z e n ţ a Elenei luptându-se cu ea. — Nu-i daţi d r u m u l ! strigă disperată. Nu vă luaţi mâinile de pe placă! ŞOARECENOROITEOMOR

Reuniunea • 35 Indicatorul se

mişca nebuneşte. S Â N G E S Â N G E S Â N G E . Şi a p o i . . . B O N N I E IEŞIŢI AFARĂ F U G I Ţ I E AICI F U G I Ţ I FUGIŢI FU... I n d i c a t o r u l se smuci furios, smulgându-se de sub degetele lui Bonnie, z b u r â n d peste placă şi apoi p r i n aer, ca şi c u m cineva îl aruncase. Vickie ţipă. M e r e ­ dith sări în picioare. Şi apoi toate luminile se stinseră, cufundând casa în întuneric.

Reuniunea • 37 Nu vedea nimic. Ochii ei ar fi trebuit să se obişnu­ iască deja cu î n t u n e r i c u l , d a r nu p u t e a desluşi nici m ă c a r o g e a n ă de l u m i n ă sau o u m b r ă c â n d Caroline începu să le conducă. Nu se vedea nici un fir de lumină venind p r i n ferestre de afară din stradă; curentul elec­ tric p ă r e a să fi căzut peste tot. Caroline înjură c â n d se lovi de o mobilă, şi Bonnie se împiedică de ea. Vickie scâncea încetişor, ultima în şir. — Rezistă, şopti Sue. Rezistă, Vickie, o să reuşim, î n a i n t a u încet p r i n î n t u n e r i c . Apoi B o n n i e simţi gresia sub talpă. ipetele lui Vickie p ă r e a u scăpate de sub con­ trol. Bonnie simţi un val de p a n i c ă crescând în ea. — Vickie, încetează! H a i d e ţ i , trebuie să ieşim de aici! M e r e d i t h striga p e n t r u a fi auzită. E casa ta, Ca­ roline. Ne l u ă m cu toatele de m â n ă şi tu ne conduci la uşa din faţă. — Bine, spuse Caroline. N u p ă r e a atât d e speriată c a celelalte. Asta e r a avantajul de a nu avea nici un pic de imaginaţie, îşi spuse Bonnie. Nu puteai să-ţi închipui lucrurile îngro­ zitoare care aveau să ţi se întâmple. Se simţi m a i bine cu degetele subţiri şi reci ale lui M e r e d i t h strângând-o de m â n ă . Pipăi în cealaltă p a r t e şi prinse m â n a lui Caroline, simţind unghiile lungi şi tari. — Ăsta e holul de la intrare, spuse Caroline. Staţi aici un m i n u t p â n ă găsesc uşa. Degetele ei se desfăcură din m â n a lui Bonnie. — C a r o l i n e ! N u - m i da d r u m u l . . . U n d e eşti? C a ­ roline, dă-mi m â n a ! strigă Bonnie, bâjbâind disperată, ca u n orb. D i n întuneric, ceva m a r e şi u m e d se strânse în j u r u l degetelor ei. E r a o m â n ă . Nu era a lui Caroline. Bonnie ţipă. Vickie i se a l ă t u r ă i m e d i a t î n t r - u n urlet sălbatic. M â n a fierbinte, u m e d ă , o t â r a pe Bonnie p r i n întune­ ric. D ă d u d i n picioare, se luptă, d a r în z a d a r . Apoi simţi braţele lui M e r e d i t h în j u r u l mijlocului ei, a m â n ­ d o u ă braţele, trăgând-o înapoi. M â n a ei se eliberă din strânsoarea mâinii celei m a r i . Şi apoi se întorcea şi alerga, d o a r alerga, d o a r vag c o n ş t i e n t ă c ă M e r e d i t h e r a l â n g ă ea. Nu-şi d ă d e a

38 • Jurnalele Vampirilor deloc s e a m a că ţipa, p â n ă c â n d se lovi de un fotoliu m a r e care o opri din fugă, şi atunci îşi auzi strigătele. — Şşşş! T a c i , Bonnie, şşşş! . M e r e d i t h o scutura. Alunecaseră pe p o d e a , în spa­ tele fotoliului. — C e v a m-a a p u c a t de m â n ă ! C e v a m-a înşfăcat, Meredith! — Ştiu. T a c i ! E tot aici, spuse M e r e d i t h . Bonnie îşi împinse faţa în u m ă r u l lui M e r e d i t h ca să nu ţipe din nou. Şi d a c ă era aici în c a m e r ă cu ele? Secundele se scurseră, iar tăcerea se strânse în j u r u l lor. Bonnie îşi ciuli urechile, d a r nu auzi nici un alt sunet în afară de p r o p r i a lor respiraţie şi de bătaia în­ fundată a inimii ei. — Ascultă! T r e b u i e să găsim uşa din spate. A c u m suntem probabil în living. Asta î n s e a m n ă că b u c ă t ă r i a e exact în spatele nostru. T r e b u i e să ajungem acolo, spuse M e r e d i t h , în şoaptă. Bonnie începu să a p r o b e din cap cu un aer jalnic, apoi d e o d a t ă înălţă capul. — U n d e e Vickie? şopti ea răguşit. — Nu ştiu. A' trebuit să-i d a u d r u m u l la m â n ă ca să te trag pe tine din strânsoarea lucrului ăluia. H a i să mergem. Bonnie o trase înapoi. — D a r de ce nu ţipă Vickie? Un fior o străbătu pe M e r e d i t h .

Reuniunea • 39 — Nu ştiu, spuse. — O h , D o a m n e . O h , D o a m n e . N u p u t e m s-o lăsăm, M e r e d i t h . — Trebuie. — Nu putem. M e r e d i t h , eu am pus-o pe Caroline să o invite. D a c ă nu e r a m eu, nici n-ar fi aici. T r e b u i e să o scoatem din casă. U r m ă o clipă de tăcere, apoi M e r e d i t h şopti: — Bine! D a r îţi alegi cele mai nepotrivite m o m e n t e p e n t r u gesturi nobile, Bonnie. O uşă se t r â n t i şi a m â n d o u ă tresăriră. Apoi se auziră m a i multe trosnituri, ca nişte picioare care aler­ gau pe o scară, îşi spuse Bonnie. Şi apoi o voce răsună. — i Vickie, u n d e eşti? N u . . . Vickie, n u ! N u ! — Asta a fost Sue, spuse cu răsuflarea tăiată Bonnie, sărind în sus. De la etaj! — De ce nu a v e m o lanternăl e x c l a m ă furioasă Meredith. Bonnie ştia ce voia să spună M e r e d i t h . E r a p r e a în­ t u n e r i c ca să alerge orbeşte p r i n casă; e r a p r e a î n s p ă i m â n t ă t o r . în m i n t e a ei exista o p a n i c ă primitivă care zvâcnea cu p u t e r e . Avea nevoie de lumină, orice fel de lumină. Nu p u t e a să m a i bâjbâie iar prin întuneric, expusă din toate părţile. Nu p u t e a să o facă. D a r cu toate acestea, se î n d e p ă r t ă de fotoliu cu un pas, un singur pas şovăitor.

nu intrai Bonnie nici m ă c a r nu se opri. zgomot de sticlă spartă. n u p o t . Cline. Bonnie tot aştepta ca acea m â n ă m a r e . g e a m u l spart. şopti întretăiat. M e r e d i t h deschise uşa. şi m a i ales m â n a ei. spuse Bonnie cu vio­ lenţă. apoi o b u b u i t u r ă răsunătoare. N u p o t s ă m e r g m a i d e p a r t e . Doamne. ca şi c u m o sută de ferestre se sfărâmau în acelaşi timp. nu. Şi peste toate un ţipăt neîntrerupt. cenu­ şiu şi fără p ă r . — Ce-a fost asta? Ce s-a întâmplat. Reuniunea • 41 V o c e a lui M e r e d i t h era î n c o r d a t ă şi gâtuită. L a p r i m a vedere p ă r e a c ă t o a t ă acea latură a casei dispăruse. pe care o întinsese îna­ inte p e n t r u a pipăi d r u m u l . Bonnie auzi un sunet straniu. Bonnie se apropie de uşă.40 • Jurnalele Vampirilor — H a i d e . cu l e m n u l r u p t . î n c r e m e n i p e n t r u o clipă în prag. M a i întâi se auziră ţipete. î m i p a r e r ă u p e n t r u Vickie. nu te duci. D a c ă lucrul ăla o înşfacă. de u n d e venea zgomo­ tul. cline. care-i făcea r ă u în­ tr-un fel ciudat: clinchetul u n o r cioburi de sticlă căzând. Se agăţa de M e r e d i t h . pas cu pas. C â n d ajunseră pe pa­ lier. într-o notă de p u r ă şi perfectă teroare. In clipa u r m ă t o a r e l u m i n a se aprinse. dar veniră toate atât de apropiate unul de altul încât se amestecară într-un teribil crescendo. în întuneric. Te rog. Uşile de sticlă care legau dormitorul principal de balcon p ă r e a u să fi explodat în afară. d a r nu p o t să m e r g m a i departe. Se repezi spre p r a g şi apoi s e o p r i b r u s c . aşteptând acea atingere. dă-mi d r u m u l . încât Bonnie ţipă fără să vrea. Bonnie o u r m ă . că nu voia să v a d ă ce se afla în acea cameră. d a r d e o d a t ă ştiu cu siguranţă. E r a mai rău cu lumina aprinsă. n u pot. lasă-mă să mă opresc aici. — Nu singură. mirosul greţos de dulceag al gu­ noiului o copleşi. vocea lui Sue strigând „Vickie! Vickie! N u ! " . Fu atât de brusc. — Oh.. Mă duc să văd. M e r e d i t h ? — C e v a rău. Bonnie. u m e d ă şi fierbinte să se întindă din b e z n ă şi să o înşface din nou. şi M e r e d i t h merse alături de ea. îşi spuse. îşi închipui lucruri care se t â r a u în j u r u l ei şi apoi îşi aduse aminte de chipul Elenei. Fiecare centimetru de piele o furnica. cu buzele veştejite dezgolind dinţii rân­ jiţi. Se întoarse spre M e r e d i t h şi a p r o a p e că ţipă din n o u . Bucăţi mici de . în sufletul ei.. Părul negru al lui M e r e d i t h e r a răvăşit şi pomeţii ei păreau p r e a ascuţiţi. — Ceva foarte rău. a p r o a p e p l â n g â n d . Apoi de sus răsună cel mai oribil zgomot pe care îl auzise vreo­ dată. apoi se năpusti î n ă u n t r u . Apoi totul se opri. M e r e d i t h se îndrepta către ultima uşă de pe coridor. era lividă şi trasă la faţă de spaimă. Erau mai multe sunete de fapt. Apoi făcu greşeala de a-şi aminti de vis. Găsiră scara şi urcară pe ea. în clipa u r m ă t o a r e .

— E a p r o a p e p a t r u a c u m . tati. Reuniunea * 43 Şi în toată n e b u n i a care u r m ă . cu m e m b r e l e răsucite. îi spuse Bonnie tatălui ei. M e r e d i t h a r ă t a a p r o a p e la fel de r ă u ca şi n o a p t e a trecută. cu ochii încercănaţi. nu cred că e în stare să vor­ bească a c u m cu tine. Pe p ă m â n t zăcea o siluetă strâmbă. M e r e d i t h era pe balcon. Ridică mâinile. nu răspunse. Stătea cu mâinile căzute de-o p a r t e şi de alta a trupu­ lui. spuse. C e e a ce nu era în stare să facă era să m a i stea încă un m i n u t în b u c ă t ă r i a asta. Nici nu p ă r e a să o v a d ă pe Bonnie. Vickie? Vickie nu se întoarse. în definitiv. Meredith. d a r nu p ă r e a să i se adreseze lui Bonnie. — î m i p a r e rău. Perdele albe diafane fluturau în gaura ce se căsca în peretele casei. cu gâtul îndoit într-un unghi grotesc. resemnat. Bonnie înţelese. C l i n c ă n e a u atunci c â n d cădeau. — Vin imediat. A spus că eu u r m e z . Poate să ne vedem cu nişte colegi. se profila silueta lui Vickie. şoptea ea în­ truna. P u r şi simplu nu era drept. că nu era drept ca asta să se î n t â m p l e de ziua de naştere a lui M e r e d i t h . — Nu te uita. Nu te uita acolo jos. Bonnie o ocoli cu grijă pentru a-i vedea chipul. în curtea luminată. ca o p ă p u ş ă ruptă. care îşi împinse înainte acea bărbie î n c ă p ă ţ â n a t ă pe care o moştenise de la el şi îi întâlni privirea hotărâtă. E r a Sue Carson. cu faţa trasă. — O să ieşim să ne învârtim puţin cu maşina. cu părul blond răsfi­ rat a s e m e n e a unui evantai pe p ă m â n t u l întunecat al grădinii. la fel de nemişcată ca un bloc de piatră. I a r celălalt. G u r a îi era strânsă într-o linie fermă. — Nici ei nu ştiu ce vor. T r e c u pe lângă M e r e d i t h .42 • Jurnalele Vampirilor sticlă rămăseseră prinse ici şi colo în resturile r a m e i de lemn. eşti bine? Bonnie simţi o uşurare atât de m a r e să o v a d ă în viaţă încât o d u r u . şi pieptul îi sălta în spasme. Să te întorci înainte să se întunece. — Vickie. îi spuse Bonnie lui M e r e ­ dith pe c â n d se î n d r e p t a u către maşina acesteia. Vickie privea drept înainte. şuierat. U n u l era că a c u m Caroline n-o să m a i aibă n i c i o d a t ă o p e t r e c e r e în p a t r u . Bonnie auzi vocea tatălui ei la uşa de la intrare în v r e m e ce amesteca apatică îndulcitorul într-o ceaşcă de ceai de muşeţel. d o u ă gânduri r ă m a ­ seră în m i n t e a lui Bonnie. înfiorându-se. — Eu u r m e z . Avea nevoie să iasă afară la aer. Respira scurt. cu pupilele atât de micşorate încât erau doar nişte puncte. . Bonnie se trase înapoi. Balustrada balconului explodase la fel ca şi uşile de sticlă şi Bonnie vedea di­ rect jos. ca să nu cadă. care o prinse de b r a ţ şi o opri pe m a r g i n e a balconului. îi spuse. In faţa lor. nu? Ce m a i p u t e a spune d o m n u l M c C u l l o u g h ? Se uită în jos către fetiţa lui m i n i o n ă . tu eşti cel care ai zis că nu e periculos. J o s unde? Brusc. Se întoarse c â n d Bonnie ajunse lângă per­ dele şi încercă să-i blocheze d r u m u l . Puse imediat linguriţa jos.

în v r e m e ce M e r e d i t h p o r n e a motorul. lovind cu p u m n u l în p o r t i e r ă . Apoi se î n d r e p t ă de spate. care încuviinţă din cap. C h i a r cred că noi am inventat câinii ăia care au atacat la Balul Zăpezii de anul trecut? C h i a r cred că Elena a fost o m o r â t ă de o închipuire? — Au uitat deja. şi apoi M e r e d i t h a d ă u g ă : — T a r e aş vrea ca Alaric să fie aici. cu un aer trist. D a r au văzut. Simt cu toţii că s-au trezit dintr-un vis urât. . M e r e d i t h m e r g e a a c u m pe Lee Street. U r m ă o tăcere.. iar în p a r c a r e a şcolii se vedeau o mulţi­ me de copii strânşi. pe un ton lasciv. spuse Bonnie. — Nici părinţii tăi nu te-au crezut. cu excepţia celor provocate de cădere. Bonnie i-ar fi tras un ghiont şi ar fi răspuns „Şi eu". Ne găsesc pe noi. C â n d m a ş i n a intră încet î n p a r c a r e . C o b o r î îm­ p r e u n ă cu M e r e d i t h şi grupul se desfăcu. Alaric era unul dintre cei mai arătoşi tipi pe care îi văzuse vreodată. Viaţa s-a întors la n o r m a l . isterice. cu excepţia a tot ce era i m p o r t a n t . De u n d e ştim? Prietena noastră m o a r t ă Elena ne-a spus-o printr-o placă Ouija. d a r furioasă. S c h i m b ă o privire cu M e r e d i t h . o strânse d o a r de braţ pe Meredith. spuse ea. — O h . c â n d luminile s-au stins. şi ultimul lucru pe care îl doresc e să se cufunde din n o u într-unui. Găsesc un cadavru fără nici o u r m ă pe el. Cine a făcut-o? Un monstru cu mâini u m e d e . lăsându-le o cărare ca să ajungă în mijlocul lui. Şi u n a dintre ele e r a atât de î n s p ă i m â n t a t ă şi de confuză încât s-a năpustit direct într-un geam. E oare de m i r a r e că au îndoieli? — D a c ă n-ar fi v ă z u t nimic a s e m ă n ă t o r înainte. C h i a r tu ai prezis asta. chiar dacă avea venerabila vârstă de douăzeci şi doi de ani. spuse. au crezut tot ce le-am spus. r ă s p u n z â n d la în­ trebările lor într-un fel care a p ă r u t probabil foarte ciu­ dat. răspunse încet Meredith. şi toată l u m e a din Fell's C h u r c h se simte m a i în siguranţă aşa. s-au speriat p u r şi simplu şi au fugit. — T r e b u i e să priveşti p r o b l e m a din punctul lor de vedere. C u m p o t să fie atât de proşti? M e r e d i t h râse scurt. H a i să v e d e m d a c ă ei sunt m a i isteţi decât părinţii lor. Reuniunea • 45 — Şi e atât de uşor să crezi că un grup de adoles­ cente au devenit agitate c â n d s-au j u c a t cu o p l a c ă Ouija. Află că luminile s-au stins în cartier p e n t r u că a fost o avarie la Virginia Electric. — N-ai c u m să-1 chemi? — D i n Rusia? Nici m ă c a r nu ştiu în ce loc din Rusia se află a c u m . Bonnie văzu feţe surprinse întorcându-se către ele. Bonnie îşi m u ş c ă buza. In m o d normal. fetele îşi blocară imediat uşile. Acum. îi a r u n c ă lui Bonnie o privire plină de înţelegere..44 • Jurnalele Vampirilor O d a t ă urcate în maşină. — Am p u t e a încerca. Bonnie d o a r clătină din cap. şi pe u r m ă .

Şi c h i a r înainte aţi auzit-o pe Sue strigând: „ N u . E r a în faţa mulţimii şi nu p ă r e a la fel de stânjenită ca şi ceilalţi. Reuniunea • 47 — Nici mie nu-mi vine să cred. E i .a m i a z ă şi era aşa de veselă. — Las-o să plece. o p r i e t e n ă a lui Sue. spunea ea. E imposibil să fie m o a r t ă .alb. Am vorbit cu Sue ieri d u p ă . le-aţi spus poliţiştilor că Vickie Bennett era în c a m e r ă . ca şi c u m ea şi M e r e d i t h aduseseră cu ele o boală îngrozitoare. înfiorându-se în sveterul ei . F ă r ă să vrea. Elena ne-a spus că tot oraşul e în pericol. care ştia. V ă z u felul în care ochii lor deveneau opaci atunci c â n d p o m e n i numele Elenei.. — Ce s-a î n t â m p l a t cu voi? spuse ea neajutorată. — N-o să m a i d o r m i m în casa aia p â n ă nu e repa­ rată. E inutil. — Crezi că Vickie.. D a c ă ea. începu prietenul Deannei. spuse M e r e d i t h . stând cu braţele încrucişate şi scuturându-şi pe spate p ă r u l roşcat cu un aer tul­ burat. a d ă u g ă .. aţi înnebunit! Ascultaţi-mă bine. Caroline. spuse Meredith. spuse Caroline. v r â n d să d e a cu p u m n u l în ceva. D e a n n a începu să plângă. se p u r t a aşa.46 • Jurnalele Vampirilor Acolo e r a C a r o l i n e . — Ce contează? Poate să vină d u p ă tine în H e r o n . Bonnie simţi c u m o cuprinde o u m b r ă de speranţă. Cineva m-a apucat de m â n ă în casa . de fericită. îşi croi d r u m p r i n mulţime. M e r e d i t h avea dreptate. D o a r nu credeţi că Sue s-a a r u n c a t singură de la balconul ăla? — O a m e n i i spun. dăduseră deja uitării tot ceea ce se întâmplase i a r n a trecută. aşa-i? Bonnie simţi că i se taie răsuflarea. T a t i spune că o să închiriem un a p a r t a m e n t în H e r o n p â n ă se t e r m i n ă reparaţiile. — Nu m a i suport. cu feţele rigide.. . oh. sunt sigură. m u r m u r ă Bonnie. Elena a spus. — Nu vreau decât să plec de aici.. . Băieţii din m u l ţ i m e se foiră. nu şi tu! explodă Bonnie. Şi ca şi c u m trebuia să-şi susţină cuvintele chiar în acea clipă. T o a t ă l u m e a p ă r e a speriată. Prietenul ei o cuprinse cu un b r a ţ şi alte câteva fete î n c e p u r ă şi ele să plângă. Bonnie. Caroline.. Vickie. spuse Bonnie furioasă. Caroline se întoarse. — Ea e inutilă.. D o a m n e . nu? Şi a c u m iar şi-a p i e r d u t minţile. — Nu p o t să cred. n u ! " . spuse D e a n n a K e n nedy. apoi ridică din u m e r i într-un gest p r u d e n t . d a r ochii ei verzi de pisică nu se uitară în ochii lui M e r e d i t h . ca şi c u m ar fi primit o lovitură în stomac. Ochii ei se ridicară şi p e n t r u o clipă Bonnie văzu cât de î n s p ă i m â n t a t ă era. ce să m a i zică de ceilalţi? V ă z u răspunsul pe feţele din j u r u l ei. Ca şi c u m ea şi M e r e d i t h erau problema. — Cine? spuse ea pe un ton vag. — Şi n-o să fie singura care o să m o a r ă . a d ă u g ă Caroline. vocea lui Bonnie se stinse. Nu m a i credeau nimic. — O h .

Feţele care se î n d r e p t a r ă către ea erau întunecate. Replica lui Bonnie se stinse înainte de a fi rostită.48 • Jurnalele Vampirilor aia. R i d i c ă d i n umeri. P o a t e că d a c ă nu te ascundeai în living.. în clipa în care n u m e l e lui Ştefan . facându-i cu ochiul lui D i c k C a r t e r . — Vickie a r e o fişă la psihiatrie. — Ei. — T a c i din gură. Nu erau duri şi opaci ca ai celorlalţi. d a r e un început. — P u n banii j o s că Vickie a făcut-o. spuse.. fostul p r i e t e n al lui Vickie. — Ei. Cineva din spatele grupului m u r m u r ă ceva despre nebunii care au puteri supraomeneşti. se uita p o s o m o r â t în p ă m â n t . — O r i c u m . D a r M a t t . fără să-şi scoată mâinile din b u z u n a r e . singurul tip din g r u p apropiat ca fizic de Tyler. spuse r e p e d e M e r e d i t h . etalându-şi dinţii albi şi puternici. P e n t r u că. apoi o închise. peste u m ă r : Sau p o a t e tipul ăla Salvatore s-a întors în oraş. A c u m ridică privirea şi ceea ce Bonnie văzu în ochii lui albaştri îi tăie răsuflarea. Apoi văzu un chip c a r e o făcu să respire uşurată. R â n j i n d ca o m a i m u ţ ă în sveterul său Perry EUis ultrascump. d a r asta. C h i a r şi M e r e d i t h scoase un strigăt de frustrare. a d ă u g ă Tyler. M a t t fusese s u p ă r a t de c â n d murise Elena. eu vă cred. M a t t s p u n e a î n t o t d e a u n a c ă rânjetul ăla cerea u n p u m n î n nas. Se întoarse şi a d ă u g ă în m o d deliberat. nici nu are forţa necesară. c u mâinile î n b u z u n a r e şi capul plecat. el crede. Tyler aşteptă. sublinie M e r e d i t h . el îşi a r ă t ă din n o u dinţii. I a r Vickie n-are nici o'legătură cu a r u n c a r e a lui Sue de pe balcon. spuse. Atunci cineva te-ar p u t e a crede. Tyler! Tu nu ştii ce s-a î n t â m p l a t în casa aia. şi nu era Vickie. E o bebeluşă p u t e r n i c ă . se p a r e că nici tu nu ştii. de pildă. ai fi văzut ce se întâmpla. n u . Aceasta fu u n a dintre puţinele daţi în viaţa ei c â n d Bonnie r ă m a s e fără cuvinte. desigur. pen­ tru a profita de m o m e n t . — Şi totuşi... d a r erau plini de o disperare s u r d ă c a r e e r a la fel de rea. — M a t t ! Spune-le că ne crezi! M a t t H o n e y c u t t stătea î n m a r g i n e . — Nu e la fel de eficient ca un e-mail p a r a n o r m a l de la o R e g i n ă a Balului m o a r t ă . spuse Bonnie. — Ticălosule! ţipă Bonnie. — Elena ne-a spus că e r a un tip! a p r o a p e strigă Bonnie. C â n d ea nu spuse nimic. D a r ce m a i contează? Ori­ c u m o să iasă totul la fel. A c u m ce trebuie să facem ca să vă convingem şi pe voi ceilalţi? Reuniunea • 49 — Cheamă-1 pe Elvis pentru noi. Tyler Smallwood. deschise gura. Tyler. C â n t ă r e ş t e vreo 43 de kilograme. spuse o voce care imediat făcu sângele lui Bonnie să clocotească. p i e r z â n d bătălia cu autocontrolul. Dick? Ar fi putut să o facă. inflexibile. şi asta cu h a i n e cu tot. Se u i t ă l u n g la Tyler.

discutând în contradictoriu. Bonnie fu şocată. î n d e p ă r t â n d u . spuse M a t t calm. Adică. — D a c ă le c e r e m celorlalţi o a m e n i să ne ia în se­ rios. Flena chiar a intrat în contact cu noi. — Nu ştiu. Şi cine a facut-o nu are să scape b a s m a curată. îşi d ă d u seama că nu ştia c u m să încheie. d a c ă asta e lumea. câte doi sau câte trei. îşi spuse Bonnie. . Unii dintre tineri se retrăseseră pe furiş. emoţie. M a t t . Deloc. Chipul lui M a t t tresărise când n u m e l e Elenei fusese rostit. Dacă într-adevăr credem asta. de Sue nu e r a m atât de apro­ piată. î n c e r c ă să-1 privească în ochi. c a a c u m . Brusc. . la fel c u m te uiţi la un copil care in­ sistă că există M o ş C r ă c i u n . In p r i m u l r â n d fetele erau cele emoţionate. aşa c u m Tyler ştiuse p r o ­ babil că se va întâmpla. Şi nici tu.s e . . şi pe u r m ă . . — Şi atunci? Nu vrei să m a i trăieşti aici? Şi d a c ă lumea chiar este aşa? Privirea lui e r a a t â t de p i e r d u t ă . Tu eşti? Bonnie se gândi puţin. Cu adevărat malefic. — Da. O a r e există ceva ce te-ar p u t e a face să o uiţi? Spuse: — Ai de g â n d să ne ajuţi. Bonnie înţelese senti­ m e n t u l pe care îl avusese î n t r e a g a zi. cu exclamaţii de panică. O m o r â r e a lui Sue nu a fost ceva nedrept. . ar fi m a i b i n e să ne l u ă m noi înşine în serios. — Să p r e s u p u n e m că te-au crezut. M e r e d i t h vorbi. un loc u n d e se poate î n t â m p l a aşa ceva şi să r ă m â n ă n e p e d e p s i t . a fost malefic. într-un fel sunt surprinsă că totuşi m ă simt cât d e cât bine. D a r oricum. (Iacă ăsta-i a d e v ă r u l . Voia să facem ceva. groază. Bonnie nu-1 observase venind lângă ea. a t â t de a m a r ă . Reuniunea • 51 Asta ar î n s e m n a . Fiecare se întorcea către cel de lângă el. Bonnie se uită în u r m a lor furioasă. D a r tot nu ştiu ce a n u m e vreţi să faceţi. ce voiai să facă? spuse M a t t . E mult p r e a mult! — Eşti n e b u n ă . D a r spuse pe un t o n ferm: — Nu o s-o las să fie aşa. — I n t e n ţ i o n ă m să-1 o p r i m pe ticălosul ăla criminal înainte să m a i o m o a r e pe altcineva. . se dezlănţui haosul. M a t t ? — O să vă ajut.50 • Jurnalele Vampirilor fu rostit. încă o m a i iubeşti la fel de mult. . Altceva decât să stea d o a r şi să aştepte să li se î n t â m p l e ceva r ă u . De fapt. iar a c u m se d e s p ă r ţ i r ă cu toţii. Nu ştiu! D i n n o u simţi nevoia să d e a cu p u m n u l în ceva. eşti bine? — Nu ştiu. E r a p e n t r u p r i m a o a r ă că îşi d ă d e a s e a m a pe de­ plin că asta voia să facă. Bietul de tine. . apoi răspunse: — N u . . spuse Bonnie. ar fi m a i bine să ne gân­ dim ce. sunt n e b u n ă . . p u r şi simplu n-am p u t u t să fac faţă. I a r asta puse c a p ă t întâlnirii. El d o a r o privi. p e n t r u c ă a t u n c i c â n d Elena a murit.

52 • Jurnalele Vampirilor — Singură? P e n t r u că, ştii, eşti singură. — Suntem singure, îl corectă M e r e d i t h . D a r exact asta încerca E l e n a să ne spună. A spus că trebuia să facem un descântec de convocare ca să c e r e m ajutor. — Un descântec uşor, cu d o a r d o u ă ingrediente, îşi aminti Bonnie din visul ei. Şi mi-a zis că îmi spusese deja ingredientele — d a r nu-mi spusese nimic. — Azi-noapte zicea că existau influenţe viciate care distorsionau comunicarea noastră, spuse Meredith. Asta mie mi se p a r e că s e a m ă n ă cu ce se î n t â m p l a în vis. Crezi că era cu adevărat Elena cea cu care luai ceaiul? — D a , spuse Bonnie hotărât. Adică, ştiu că de fapt nu l u a m cu adevărat ceaiul la W a r m Springs, d a r cred că Elena îmi trimitea mesajul ăsta în creier. Şi apoi, la un m o m e n t dat, altceva a pus s t ă p â n i r e pe tot şi a scos-o d i n visul m e u . D a r ea a luptat, şi p e n t r u un m i n u t la sfârşit a r e c ă p ă t a t din n o u controlul. — Bun. Atunci asta î n s e a m n ă că trebuie să ne con­ c e n t r ă m pe începutul visului, c â n d încă m a i era Elena cea care vorbea cu tine. D a r d a c ă ceea ce s p u n e a e r a deja distorsionat de alte influenţe, atunci p o a t e ieşea ceva ciudat. Poate că nu era ceva ce a spus, p o a t e era ceva ce a făcut... M â n a lui Bonnie se ridică instinctiv către buclele ei. — P ă r ! strigă. — Ce? — Păr! Am întrebat-o cine îi aranjează a c u m p ă r u l şi am vorbit despre asta, şi ea a spus: „ P ă r u l e foarte

Reuniunea

»53

i m p o r t a n t . " Şi, M e r e d i t h , c â n d încerca să ne s p u n ă ingredientele aseară, p r i m a literă a u n u i a d i n t r e ele era „ P " ! — Asta e! exclamă M e r e d i t h şi ochii ei negri fulge­ rară. A c u m trebuie d o a r să ne g â n d i m la celălalt. — D a r îl ştiu şi pe ăsta! Bonnie râse, e x u b e r a n t ă . Mi-a spus ea, chiar d u p ă ce am vorbit despre p ă r , şi m - a m gândit că e foarte ciudată. A spus: „Sângele este şi el i m p o r t a n t . " M e r e d i t h închise ochii, înţelegând totul. — I a r aseară, p l a c a Ouija a spus „Sângesângesânge". M - a m gândit că era celălalt lucru care ne ame­ ninţa, d a r nu era, zise ea. Deschise ochii. Bonnie, crezi că asta e cu a d e v ă r a t ? Astea sunt ingredientele, sau trebuie să ne gândim la noroi şi sandviciuri, sau şoareci şi ceai? — Astea sunt ingredientele, spuse h o t ă r â t ă Bonnie. Sunt genul de ingrediente de care e de obicei nevoie pentru un descântec de convocare. S u n t convinsă că I >( >l să găsesc un ritual legat de ele într-una din cărţile mele de m a g i e celtă. T r e b u i e d o a r să ştim cine este persoana pe care trebuie să o c o n v o c a m . . . Brusc, realiză ceva şi vocea ei se stinse, consternată. - Mă î n t r e b a m c â n d o să vă daţi seama, spuse Matt, vorbind p e n t r u p r i m a o a r ă d u p ă m u l t t i m p . N u |tiţi cine e, nu-i aşa?

Reuniunea

«55

violenţă era capabil. în furia şi durerea lui p e n t r u moarlea Elenei, Ştefan a p r o a p e că îi omorâse pe Tyler şi pe alţi patru băieţi. Putea oare M a t t să uite asta? Putea ac­ cepta vreodată întoarcerea lui Ştefan în Fell's C h u r c h ? Pe chipul cu maxilare puternice al lui M a t t nu se citea nimic a c u m , iar M e r e d i t h vorbea din n o u . — Deci tot ce trebuie să facem e să o b ţ i n e m nişte sânge şi să t ă i e m nişte p ă r . N - o să suferi p r e a m u l t dacă-ţi pierzi câteva bucle, nu, Bonnie? Bonnie e r a a t â t de cufundată în g â n d u r i încât fu cât pe-aci să nu o a u d ă . Apoi clătină din cap. eredith îi a r u n c ă o privire ironică lui M a t t . — H m , făcu ea. A c u m , pe cine crezi tu că a r c h e m a Elena într-un m o m e n t d e cum­ pănă? Z â m b e t u l larg al lui Bonnie dispăru, înlocuit de un sentiment de vinovăţie c â n d văzu expresia lui M a t t . Nu era corect să-1 necăjească aşa. — Elena a spus că asasinul e p r e a p u t e r n i c p e n t r u noi şi de aceea avem nevoie de ajutor, îi spuse ea lui M a t t . Şi eu p o t să mă gândesc d o a r la o singură per­ soană pe care o cunoaşte Elena şi care ar p u t e a să în­ frângă un asasin cu p u t e r i supranaturale. M a t t încuviinţă încet din cap. Bonnie nu-şi d ă d e a seama ce simţea el. M a t t şi Ştefan fuseseră cândva prie­ teni buni, chiar dacă Elena îl alesese pe Ştefan în detri­ mentul lui Matt. D a r asta se întâmplase înainte ca M a t t să descopere ce era cu adevărat Ştefan şi de ce fel de — N u , n u , n u . Nu avem nevoie de sângele şi p ă r u l nostru. T r e b u i e să fie ale persoanei pe care v r e m să o convocam. — Ce? D a r asta e ridicol. D a c ă am avea sângele şi părul lui Ştefan atunci n-am m a i avea nevoie să-1 con­ vocam, nu? — Nu m - a m gândit la asta, recunoscu Bonnie. De obicei, la un descântec de convocare faci rost de ingre­ diente înainte şi le foloseşti atunci c â n d vrei să chemi înapoi o persoană. Ce facem, Meredith? E imposibil. M e r e d i t h se î n c r u n t ă . — De ce ar cere-o Elena d a c ă ar fi imposibil? — Elena a cerut o m u l ţ i m e de lucruri imposibile, spuse m o h o r â t ă Bonnie. Nu face figura asta, M a t t ; ştii că a făcut-o. Nu era o sfântă. - P o a t e , d a r de d a t a asta nu e imposibil, spuse Matt. Mă gândesc la un loc în care trebuie să se afle

56 • Jurnalele Vampirilor sângele lui Ştefan şi, d a c ă a v e m n o r o c , şi nişte p ă r de-al lui. în criptă. B o n n i e tresări, d a r M e r e d i t h încuviinţă d o a r din cap. — Sigur că da, spuse ea. C â n d Ştefan se afla acolo legat, probabil că a sângerat mult. I a r în acel gen de luptă cu siguranţă a p i e r d u t şi nişte p ă r . M ă c a r d a c ă totul de acolo a r ă m a s n e a t i n s . . . — Nu cred că a m a i c o b o r â t cineva în criptă de c â n d a m u r i t Elena, spuse M a t t . Poliţia a cercetat şi pe u r m ă a plecat. D a r nu e decât o singură cale de a afla asta. M - a m înşelat, îşi spuse Bonnie. E r a m îngrijorată că M a t t nu ar putea face faţă întoarcerii lui Ştefan, şi iată-1 deschis şi străduindu-se să ne ajute la convocarea lui. — M a t t , îmi vine să te sărut! spuse ea. P e n t r u o clipă, ceva ce nu p u t u identifica sclipi în ochii lui M a t t . S u r p r i n d e r e , sigur, d a r e r a m a i mult de-atât. Brusc, Bonnie se întrebă ce-ar face el d a c ă ea chiar l-ar săruta. — T o a t e fetele spun asta, răspunse el în cele din u r m ă calm, ridicând din u m e r i cu o falsă r e s e m n a r e . E r a singurul m o m e n t al zilei în care se a r ă t ă a p r o a p e vesel. D a r M e r e d i t h era serioasă. — Haideţi să mergem. Avem multe de făcut, şi ulti­ m u l lucru pe care-1 v r e m e să ne p r i n d ă întunericul în criptă.

Reuniunea

»57

*
(îripta se afla sub biserica în ruine care se înălţa pe o colină în cimitir. E r a spre sfârşitul după-amiezii, şi încă mai era m u l t ă lumină, îşi s p u n e a î n t r u n a Bonnie în vreme ce u r c a u dealul, d a r tot îşi simţea pe braţe pie­ lea ca de găină. Cimitirul cel nou, aflat pe o latură, era şi-aşa destul de deprimant, d a r vechiul cimitir aflat în cealaltă p a r t e era de-a dreptul înspăimântător chiar şi în plină zi. E r a u atât de multe lespezi de m o r m â n t măcinate de timp şi prăbuşite în unghiuri ciudate în ci­ mitirul n ă p ă d i t de buruieni, care reprezentau tot atâţia bărbaţi tineri omorâţi în Războiul Civil. Nici nu tre­ buia să ai însuşiri p a r a n o r m a l e ca să le simţi prezenţa. — Spirite neliniştite, m u r m u r ă ea. — H m m m ? făcu Meredith, păşind peste o g r ă m a d ă de moloz care cândva fusese un zid al bisericii în ruine. Uitaţi, capacul m o r m â n t u l u i n-a fost încă pus la loc. Asta e o veste bună; nu cred că am fi reuşit să-1 ridicăm. Privirea lui B o n n i e rătăci plină de melancolie pe efigiile albe de m a r m u r ă sculptate pe capacul aşezat într-o p a r t e . H o n o r i a Fell zăcea acolo alături de soţul ei, cu braţele încrucişate pe piept, a r ă t â n d la fel de blândă şi de tristă ca î n t o t d e a u n a . D a r Bonnie ştia că nu vor m a i p r i m i nici un ajutor de la ea. D a t o r i a H o noriei ca protectoare a oraşului pe care îl întemeiase se încheiase. Lăsând-o pe Elena să-şi asume întreaga responsa­ bilitate, îşi spuse Bonnie încruntată, privind în jos în

d a r a t u n c i c â n d se c o n f r u n t a cu o Reuniunea • 59 cantitate a t â t d e m a r e . şi Bonnie clipi şi se întoarse în prezent.58 • Jurnalele Vampirilor deschizătura d r e p t u n g h i u l a r ă care c o b o r a în criptă. P u t e a accepta cu uşurinţă sângele ca o no­ ţiune abstractă. îi atrăsese pe a m â n d o i în Fell's C h u r c h ca să-i o m o a r e . — Uite.. U r a lor devenise m a i p u t e r n i c ă d e c â t î n a i n t e . C h i a r şi cu ajutorul lanternei lui M e r e d i t h . Un v a m p i r din satul ei n a t a l din G e r m a n i a o transformase p e n t r u a-i salva viaţa atunci c â n d fusese bolnavă. Se aplecă. . — Uitaţi. Bonnie îşi întoarse privirea şi se uită la pereţii de piatră. m a i ales c â n d e r a sângele unui prieten care fusese t o r t u r a t . La r â n d u l ei. apropiindu-se. îşi spuse B o n n i e . dispăreau în întuneric. ea îi urî pe a m â n d o i . Fuscei de metal. sânge închegat. T r e c u r ă cu degetele pe pardoseală. Aşa că trebuie să fi stat pe partea asta. Bonnie se simţi cuprinsă de ameţeală. Asta înseamnă că Ştefan trebuie să fi fost. u n d e e cel m a i mult sânge. D a r ceea ce nu ştiuseră e r a că fata pe care o i u b e a u nu era o fiinţă o m e n e a s c ă . spuse M a t t . D a m o n . D a r fusese inutil. aici. E l e n a murise împiedicând-o să-şi atingă scopul. în decursul anilor. Cu un cuţit de plastic luat din m a ş i n a lui M e r e d i t h . şi această încăpere e r a locul în care a p r o a p e că reuşise. — Ştim că cel mai rău a fost rănit D a m o n . M a t t îndreptase lanterna către poarta de fier care se­ p a r a a n t e c a m e r a criptei de principala ei încăpere. Bonnie încercă să-şi stăpânească tremurul. Bonnie înghiţi nodul din gât. continuă ea. K a t h e r i n e îi trans­ formase pe cei doi băieţi în vampiri. prinşi pe peretele de stâncă. cobo­ r â r e a în a c e a î n c ă p e r e s u b t e r a n ă se dovedi dificilă. spuse Me­ redith. în Florenţa secolului al cincisprezecelea. . d a r Bonnie simţea încordarea cu care încerca să-şi stăpânească vocea. î n ă u n t r u . — O fac eu. era întuneric şi tăcere. . P â n ă c â n d singura ei d o r i n ţ ă ajunse să fie distruge­ rea fraţilor pe c a r e c â n d v a îi iubise. T u ţine lanterna. între pereţii placaţi cu p i a t r ă lustruită. se îndrăgostiseră de K a t h e ­ rine. spuse M a t t cu o voce brusc răguşită. Atât Ştefan cât şi fra­ tele lui m a i m a r e . spuse încet M e r e d i t h . b u c u r o a s ă că la p r â n z nu băuse decât nişte ceai. M a t t răzui sângele închegat pe piatră. . . Ştefan a zis că Elena se afla în mij­ loc. Şi R C u m părul. gândindu-se la Katherine. îşi înscenase p r o p r i a m o a r t e p e n t r u a-i opri pe Ştefan şi D a m o n să se m a i lupte p e n t r u ea. şi p e n t r u asta. deveni la fel de malefică p r e c u m el. Se întorsese la vampirul care o transformase şi. M a t t avea în m â n ă un şerveţel de hârtie pe care se aflau bucăţele din sângele uscat al lui Ştefan.. Părea calmă. găsind praf şi bucăţi de frunze şi fragmente de alte lucruri pe care . a d ă u g ă el. Par­ doseala de p i a t r ă e r a p ă t a t ă în m a i multe locuri cu negru. Şi apoi. Uitându-se la bălţile şi pârâiaşele de sânge uscat.

d a c ă încerci să sugerezi că Tyler a fost criminalul. B o n n i e se înfiora la . I a r Bonnie. M e d i t a s e la cu totul alte lucruri. — G a t a . în p r i m u l r â n d . M a t t făcu a p r o a p e toată treaba. o să i-1 aducem pe Ştefan. Bonnie nu p u t e a nega asta. E r a ceva ce realizase în p a r c a r e . — Bonnie! Ce s-a întâmplat? — M e r e d i t h . Al Elenei — sau p o a t e al lui K a t h e r i n e . M a i erau şi nişte şuviţe mai scurte de p ă r negru.t e . " De u n d e p u t e a să ştie? — Bonnie. I a r Vickie nu putea să le fi spus p e n t r u că din n o u a devenit catatonică. d a r c â n d îi auzi n u m e l e un g â n d i se ivi în minte. spuse. Anul trecut. în­ cremeni. c r e d că am spus d o a r că e r a m la p a r t e r . D a r nici intuiţia nu şi-o p u t e a nega. iar Sue e m o a r t ă şi Caroline era afară atunci. N-o să uit niciodată senzaţia. Exact ca m â n a care m-a a p u c a t aseară. Tyler era c a m la fel de inert ca şi Caroline. nu dăduse decât pe j u m ă t a t e atenţie la ceea ce făceau. n i m i c legat de Tyler. Printre ele se găseau şi câteva şuviţe lungi de p ă r auriu. la Balul celor dintr-a Xl-a.60 • Jurnalele Vampirilor Bonnie nu voi să le identifice. D i n p u n c t de vedere p a r a n o r m a l . în febra certurilor. spuse M e r e d i t h . nu e atât de deştept încât să organizeze o a s e m e n e a crimă. Dar Tyler ştia. care. ei bine. Tyler îl v r e a pe Ştefan înapoi în oraş. — G â n d e ş t e . cărnoasă. C â n d terminară. Are Tyler p u t e r e a psihică să m u t e o tablă Ouija sau să păi r u n d ă în visele tale? Are? Nu avea.nnintire. zise ea încet. le-ai spus tu poliţiştilor că noi e r a m în living c â n d totul se p e t r e c e a sus cu Sue? Reuniunea • 61 — N u . a spus: „Poate că d a c ă nu te ascundeai în living. Nu avea . Părul lor fusese atât de asemă­ nător. M e r e d i t h . De u n d e ştiuse el? se î n t r e b ă şi inima începu să-i b a t ă m a i tare. Tyler a pus o m â n ă pe u m ă r u l m e u gol. p u r şi simplu nu ţine. Al lui Ştefan.Atunci cu siguranţă Elena îşi pierde timpul cei ându-ne să-1 a d u c e m înapoi pe Ştefan. erau cu toţii obosiţi şi l u m i n a care p ă t r u n d e a prin deschiderea dreptunghiulară din tavan devenise pală şi albăstrie. D e ce? — P e n t r u că nici eu nu le-am spus. ai fi v ă z u t ce se î n t â m p l a . M â n a lui era m a r e . — D a r m a i e ceva. B o n n i e . A fost o m u n c ă grea şi migăloasă să sorteze tot şi să p u n ă p ă r u l potrivit într-un alt şerveţel. uşor ondulat. . Cuvintele lui M e ­ redith îl declanşaseră şi a c u m g â n d u l e r a din n o u limpede în m i n t e a ei. şi de care ui­ tase apoi cu totul. fierbinte şi u m e d ă . Aş I iuţea să mă ocup eu de Tyler cu câteva croşee b u n e . Adu-ţi aminte. p i e r d u t ă încă în gândurile ei. D a r M e r e d i t h clătina din cap şi nici M a t t nu p ă r e a prea convins. a d ă u g ă M e r e d i t h . D a r M e r e d i t h zâmbi — un z â m b e t de fiară. spuse M a t t . avem tot.

62 • Jurnalele Vampirilor nici o logică, d a r c o n t i n u a să c r e a d ă că Tyler fusese în casă în n o a p t e a trecută. — Ar fi m a i bine să plecăm, spuse M e r e d i t h . S-a întunecat, şi tatăl tău o să fie furios. T ă c u r ă tot d r u m u l către Bonnie se gândea tot la Tyler. O d a t ă ajunşi la ea acasă, merseră sus în ca­ m e r a ei cu şerveţelele şi începură să caute prin cărţile lui Bonnie despre druizi şi magie celtă. î n c ă de când des­ coperise că era descendenta unui vechi n e a m de magi­ cieni, Bonnie fusese interesată de druizi. Iar într-una din cărţi găsi un rimai pentru un descântec de convocare. — T r e b u i e să c u m p ă r ă m l u m â n ă r i , spuse. Şi a p ă p u r ă — ar fi m a i bine să l u ă m la sticlă, îi spuse lui M e ­ redith. Şi cretă ca să desenăm un cerc pe podea, şi ceva să facem un mic foc. Astea le p o t găsi în casă. Nu e nici o grabă; descântecul trebuie făcut la miezul nopţii. M a i e r a m u l t p â n ă l a miezul nopţii. M e r e d i t h s e duse şi c u m p ă r ă tot ce era necesar de la un magazin de băcănie. L u a r ă cina î m p r e u n ă cu familia lui Bonnie, deşi nici u n u i a dintre ei nu p r e a îi era foame. La u n ­ sprezece, B o n n i e desenase deja cercul pe p o d e a u a camerei sale şi toate celelalte ingrediente erau aşezate pe o b ă n c u ţ ă j o a s ă în interiorul cercului. C â n d b ă t u o r a douăsprezece, începu. Sub privirile lui M a t t şi M e r e d i t h , făcu un mic foc într-un vas de lut. în spatele vasului a r d e a u trei lumâ­ nări; Bonnie înfipse un ac cu gămălie la j u m ă t a t e a celei din mijloc. Apoi despături un şerveţel de hârtie, In Morenţa, se l u m i n a de ziuă. în grabă mare purcede acum,

Reuniunea • 63 vărsă cu grijă bucăţelele de sânge uscat într-un p a h a r cu a p ă şi amestecă. A p a deveni roz-ruginie. Desfăcu celălalt şerveţel. L u ă de trei ori cu vârful degetelor p ă r şi îl a r u n c ă în foc, u n d e se aprinse şi arse cu un miros groaznic. Apoi p i c u r ă trei stropi din a p a roşiatică peste flăcări, care sfârâiră. O c h i i ei se î n d r e p t a r ă către cuvintele d i n c a r t e a deschisă.

De trei ori chemat de descântecul meu, De trei ori tulburat de focul meu. Vino la mine fără să pregeţi pe drum. Citi cuvintele cu voce tare, rar, de trei ori. Apoi se lăsă pe vine, sprijinindu-se pe călcâie. Focul c o n t i n u a s; i ardă, cu fum. Flăcările l u m â n ă r i l o r d a n s a u . — Şi a c u m ? î n t r e b ă M a t t . — Nu ştiu. S p u n e d o a r să aşteptăm ca l u m â n a r e a din mijloc să a r d ă p â n ă la ac. — Şi pe u r m ă ? Bănuiesc că o să aflăm c â n d se întâmplă.
v

Ştefan o u r m ă r e a pe fată c u m c o b o r a scările, cu o mână aşezată u ş o r p e b a l u s t r a d ă p e n t r u echilibru. Mişcările ei e r a u încete şi ca î n t r - u n vis, de p a r c ă I ilutea.

64 • Jurnalele Vampirilor D e o d a t ă , se clătină şi se a p u c ă m a i strâns de balus­ t r a d ă . Ştefan ajunse repede în spatele ei şi o sprijini de cot. — Te simţi bine? Ea ridică privirea către el cu aceeaşi expresie de re­ verie. E r a foarte drăguţă. H a i n e l e ei erau scumpe şi d u p ă ultima m o d ă , iar p ă r u l fetei, ciufulit într-un fel foarte şic, era blond. O turistă. Ştiu că era a m e r i c a n c ă înainte să deschidă gura. — D a . . . cred... Ochii ei căprui aveau o privire înceţoşată. — Ai c u m să ajungi acasă? U n d e stai? — Pe V i a dei C o n ţ i , lângă capela Medici. S u n t venită cu p r o g r a m u l G o n z a g a în Florenţa . Fir-ar să fie! Deci nu turistă, ci studentă. Şi asta în­ s e m n a că o să le povestească şi colegilor ei despre fru­ mosul italian pe care 1-a cunoscut aseară. Cel cu ochi verzi, î n t u n e c a ţ i . Cel care a dus-o acasă la el în lo­ cuinţa lui exclusivistă de pe Via T o r n a b u o n i şi a hrănit-o şi i-a dat să b e a şi apoi, în l u m i n a lunii, p o a t e , în c a m e r a lui sau afară în curtea interioară, s-a aple­ cat să se uite în ochii ei şi... Privirea lui Ştefan se întoarse de la gâtul fetei, cu cele d o u ă răni roşii, ca d o u ă înţepături. Văzuse atât Gonzaga University este o universitate privată catolică, si­ tuată în Spokane, Washington. Fondată în 1887, poartă numele unui sfânt iezuit, Sf Aloysius Gonzaga. Programul de studiu în Florenţa se desfăşoară pe parcursul unui an academic sau al unui semestru, ori în timpul vacanţei (n.tr.).
1 1

Reuniunea • 65 de des a s e m e n e a u r m e — c u m de m a i aveau p u t e r e a de a-1 t u l b u r a ? D a r îl t u l b u r a u ; îl îngreţoşau şi stâr­ neau în a d â n c u l lui un foc mocnit. — C u m te c h e a m ă ? — R a c h a e l . Cu doi de a. II spuse pe litere. — Bine, R a c h a e l . Uită-te la m i n e . O să te duci înapoi lapensione şi n-o să-ţi m a i aminteşti nimic din ce s-a î n t â m p l a t n o a p t e a trecută. Nu ştii u n d e ai fost şi CU cine ai fost. Şi nici pe mine nu m-ai văzut vreodată.

Repetă.
— N u - m i amintesc nimic de azi-noapte, spuse ea ascultătoare, cu privirea aţintită în ochii lui. Puterile lui Ştefan nu erau atât de m a r i pe cât ar fi l< ist d a c ă ar fi b ă u t sânge omenesc, d a r p e n t r u ce voia d a c u m erau suficiente. — Nu ştiu u n d e am fost şi cu cine. Nu te-am văzut pe tine. Bun. Ai b a n i să ajungi acasă? Uite. Ştefan scoase din b u z u n a r u n p u m n d e b a n c n o t e mototolite — în majoritate de 50.000 şi 100.000 de lire — şi o conduse afară. D u p ă ce o văzu u r c a t ă în siguranţă într-un taxi, se întoarse î n ă u n t r u şi se î n d r e p t ă direct către c a m e r a lui I )amon. D a m o n stătea tolănit lângă fereastră, c u r ă ţ â n d de i l lajă o portocală, încă dezbrăcat. Ridică privirea, sâ­ câit, c â n d Ştefan intră.

66 • Jurnalele Vampirilor — De obicei se b a t e la uşă, spuse. — U n d e ai cunoscut-o? î n t r e b ă Ştefan. Şi apoi, c â n d D a m o n îi a r u n c ă o privire goală, a d ă u g ă : Pe fata aia, R a c h a e l . — Aşa o c h e m a ? Nu cred că m - a m obosit să întreb. La Bar Gilli. Sau p o a t e era Bar M ă r i o . De ce? Ştefan făcu un efort să-şi stăpânească furia. — Ăsta nu e singurul lucru pe care nu te-ai obosit să-1 faci. Nu te-ai obosit nici să o influenţezi să te uite. C h i a r vrei să fii prins, D a m o n ? Buzele lui D a m o n se a r c u i r ă într-un z â m b e t şi el desprinse o fâşie răsucită de coajă de portocală. — Eu nu sunt niciodată prins, frăţioare, spuse el. — Şi ce ai de g â n d să faci c â n d or să vină d u p ă tine? C â n d cineva îşi dă s e a m a că „ D u m n e z e u l e , pe V i a T o r n a b u o n i e un m o n s t r u care suge sângele"? O să-i o m o r i pe toţi? O să aştepţi p â n ă c â n d sparg uşa şi pe u r m ă o să te topeşti în întuneric? D a m o n îl privi în ochi, sfidător, şi z â m b e t u l acela uşor îi r ă m a s e pe buze. — De ce nu? spuse. — Fir-ai tu să fii! e x c l a m ă Ştefan. Ascultă-mă, D a m o n . Asta trebuie să înceteze. — Grija ta p e n t r u siguranţa m e a mă e m o ţ i o n e a z ă . — Nu e corect, D a m o n . Să iei î m p o t r i v a voinţei ei o fată... — O h , d a r a fost voinţa ei, frate. E r a foarte, foarte dornică.

Reuniunea • 67 - I-ai spus ce aveai de g â n d să faci? Ai avertizat-o CC se p o a t e î n t â m p l a d a c ă schimbă sânge cu un v a m I >n:' Coşmarurile, viziunile p a r a n o r m a l e ? E r a d o r n i c ă ^cl<- asta? Dându-şi s e a m a că D a m o n nu avea de g â n d • ii răspundă, Ştefan continuă. Ştii că e r ă u ce faci. — Adevărul e că ştiu. S p u n â n d asta, D a m o n îi a r u n c ă lui Ştefan unul d i n i mbetele lui n e a ş t e p t a t e şi e n e r v a n t e , c a r e d u r a u < b a r o fracţiune de secundă. - Şi nu-ţi pasă, spuse Ştefan deprimat, î n t o r c â n dii-şi privirea. D a m o n a r u n c ă p o r t o c a l a d e p a r t e de el. T o n u l lui Bra insinuant, persuasiv. — Frăţioare, l u m e a este plină de ceea ce tu numeşti
.i.iII",

spuse. Ce-ar fi să te relaxezi şi să te alături ta-

I xi ci celor învingători? E mult m a i distractiv, te asigur. Ştefan simţi c u m îl c u p r i n d e furia. - C u m p o ţ i să spui asta? îi replică pe un t o n arzător. N-ai î n v ă ţ a t n i m i c de la K a t h e r i n e ? Ea a ales i.ihăra celor învingători". K a t h e r i n e a m u r i t p r e a repede, spuse D a m o n . Z â m b e a din n o u , d a r privirea îi era de gheaţă. Şi a c u m nu te poţi gândi decât la r ă z b u n a r e . U i i.ui<lu-se la fratele său, Ştefan simţi o greutate apăsătoare pe piept. La asta şi la p r o p r i a ta plăcere, spuse. - Ce altceva m a i există? Plăcerea e singura realii . u c , frăţioare — plăcere şi putere. Şi tu eşti un v â n ă t o r prin n a t u r a ta, în aceeaşi m ă s u r ă ca şi m i n e , spuse

deşi nu-şi a d u c e a aminte să-i fi închis. M a t t şi M e redith erau ghemuiţi lângă ea şi o priveau speriaţi. Dar de fiecare dată când mă întind în pat văd faţa lui Sue. . ragă Jurnalule. aşa că aş putea foarte bine să-ţi scriu. S-a supărat că Matt şi Meredith au stat atât de târziu sâmbătă seară >/ a spus că am nevoie de odihnă. şi abia a c u m îşi d ă d u seama că îşi ţinuse răsuflarea. — Ai p o m e n i t de Elena? întrebă M a t t .m. Nu faci un descântec ca ăla şi-l vezi că funcţio­ nează şi pe urmă nu se mai întâmplă nimic. Nu m-am dus la şcoală pentru că mama s-a gândit că e mai bine aşa. — A mers. A c u m tot ce p u t e m face e să a ş t e p t ă m să v e d e m d a c ă vine sau n u . — Ce s-a î n t â m p l a t ? A mers? î n t r e b ă M e r e d i t h . Am intrat în c o n t a c t cu Ştefan. îi lăsă să o ajute să se ridice. în noaptea asta separe că nu prea pot să dorm. Mă iiiheb cine o să vorbească pentru Sue miercuri. şi deschise ochii. — Atunci vine. 11:15p. Am vorbit cu el. Toată ziua de azi am aşteptat să se întâmple ceva. Stătea întinsă pe spate. 8 iunie. — Da. Trebuie să încetez să mă mai gândesc la astfel de lucruri.70 • Jurnalele Vampirilor * Bonnie expiră profund. Dar nimic nu s-a întâmplat. Tatăl lui Sue a vorbit la înmormântarea Elenei. Luni.

Aşa p ă t r u n d e în orice m i n t e . „ C i n e se mai gândeşte la lucrurile astea a c u m ? " în­ trebă Bonnie. Reuniunea » 73 Bonnie sorbi din siropul ei. I a r a c u m trebuie să te ajut pe t i n e . iubito. lansat în anul 1954 (n. — Şi iată un hit clasic p e n t r u toţi fanii fantasticilor ani '50. să le realizez. " Se încruntă. Goodnight. Printre pârâiturile u n d e l o r statice auzi în urechi vocea u n u i D. Am venit d o a r să-ţi s p u n . L u ă toate posturile la r â n d pe c â n d se uita la tavan cu ochi somnoroşi. îşi spuse hotărâtă Bon­ nie.tr... T e pândeşte p e t i n e . Elena ridică privirea din îngheţata de vanilie cu sos de ciocolată. Sweetheart.J. spuse Elena. n-ar fi trebuit să poarte o fustă cloş cu un căţel pe ea. şi lucrurile devin ciu­ date uneori. Eu sunt d o a r în vizită. E r a u a t â t e a lu< niri pe care trebuia să le fac. Exista un motiv pentru care trebuia să se t e a m ă de vise. preferatul lui Bon­ nie. Ce era în siropul ăsta? „ N u am p r e a mult control. încuviinţând din cap. d a r a c u m nu şi-1 p u t e a aminti. T o n o m a t u l cânta Noapte bună. iubito de la Vee-Jay Records. Vise. . D a r Elena.. asta nu e uşor. „ C r e d că el deja ştie că sunt aici. cu T h e Spaniels. Noapte bună. Bonnie se cufundă în somn. Se simţea ciudat de ameţită." Bonnie puse jurnalul la loc în sertarul noptierei şi îşi scoase W a l k m a n . prostuţo." 1 Goodnight.). iar tejgheaua era uluitor de curată.." „Oh. " „Bine.72 • Jurnalele Vampirilor Poate că o să încerc să adorm din nou. " „ M u l ţ u m e s c " . fu de acord Bon­ n i e . Poate că dacă stau întinsă în pat cu căştile la urechi n-o s-o mai văd pe Sue. „ F ă r ă fuste cloş". " „Bine. î n t o t d e a u n a se luptă M I mine. a p a r e . C r e d că el face asta. Nu am atâta p u t e r e . mă asculţi? El p o a t e să-ţi folosească frica împotriva ta. Pe ritmurile muzicii. „Nici tu nu poţi să-ţi aduci a m i n t e ? " spuse. „ N u p o t să stau m u l t " . Avea un gust ciudat. Ş i d e fiecare d a t ă c â n d -rcăm să c o m u n i c ă m . a r ă t â n d către ea. 1 Siropul cu îngheţată era de căpşuni. B o n n i e . „Bonnie. „ T u . Bonnie se uită la ea plină de înţelegere. Părul b l o n d îi era strâns la spate într-o c o a d ă de cal. „ A m m u r i t p r e a t â n ă r ă . „Ştii." C a m e r a plutea. M a i b ă u din sirop. .u l ." „ T r e ' să menţii totul aşa c u m e". . spuse Bonnie. spuse. E greu să ajung la tine şi e greu să fac ca lucrurile să nu se dete­ rioreze.

privirile compătimitoare. se duse din n o u la toaletă. " E l e n a se opri şi îşi duse o m â n ă la gură. Bonnie se holbă la dinte cu groază şi fascinaţie. când holurile deveniră pustii." V o c e a Elenei e r a ciudat de neclară. destul de p u r t a ţ i cât să p a r ă m o i peste 1 1 Scholastic Aptitude Test şi Scholastic Assessment Test. e r a sânge. ce mai conta absolvirea. " Bonnie se dusese la toaletă şi plânsese. unde aşteptă să sune iar clopoţelul. î n c ă opt zile şi j u m ă t a t e de şcoală Reuniunea «75 în care trebuia să supravieţuiască. Bonnie fu cât pe-aci să se ciocnească de p e r s o a n a Care stătea în hol. iar Bonnie simţise ochii tuturor în spa­ tele ei. C e v a căzu pe îngheţata ei de vanilie. O c h i i ei erau îngroziţi. T r e c u pe lângă programe şi bannere cu evenimentele sfârşitului de an fără să le arunce nici o privire. vorbind despre „această n o u ă n e n o r o c i r e " şi „această îngrozi­ toare pierdere". d a r nu e r a sirop. cu gândul la calendar. Bonnie se b u c u r ă să se cu­ funde în întuneric şi să uite totul. . cu paşi împiedicaţi. Bonnie r o n ţ ă i a c a p ă t u l cariocii. . E r a u n dinte.74 • Jurnalele Vampirilor „ D a r nu-l lăsa să-ţi pătrundă în minte. „Bonnie. mulaţi. " î n c ă un dinte căzu. un m o d e l străin. cu o privire disperată. şi m a i rău.tr. . Ridică brusc privirea de la picioarele ci p e n t r u a v e d e a pantofii de p â n z ă uşor tociţi. fu p r i m a persoană care ieşi pe uşă. ca şi c u m ar fi săpat nişte găuri acolo. Şi avea senzaţia că fiecare m i n u t u r m a să fie un a d e v ă r a t chin. E l e n a î n c e p u să plângă. printre bucăţile de migdale.). să fie d e p a r t e de feţele grave şi privirile acuza­ toare — sau. Şi spune-i lui Ş t e f a n . R o ş u strălucitor şi plin de spumă. Ce mai conta SAT . " D a r Bonnie se d ă d e a înapoi. ferindu-se de ea pe scări: „ N u te s u p ă r a . D e a s u p r a lor e r a u icanşii. . „Bonnie. n u p l e c a . D a r a c u m tot ceea ce voia să facă era să plece din şcoală. Un tip o spusese de-a dreptul. D a r în loc să se ducă spre sala unde avea următoarea (>ră. Apoi. şi se stinse în suspine isterice. Siropul se revărsa cu bulbuci din p a h a r u l ei. Z ă c e a în mijlo­ cul ornamentului de frişca. T o t u l se învârtea î n j u r . . S p u n e asta tu­ turor. C â n d sună clopoţelul. spune-i lui Ş t e f a n . şi un altul. „Spune-i lui Ştefan că îl iubesc!" E r a vocea u n e i femei b ă t r â n e şi fără dinţi. e x a m e n e l e I t a n d a r d p e n t r u a d m i t e r e a l a c o l e g i i ş i u n i v e r s i t ă ţ i (n. se îndreptă grăbită către aripa cabinetelor de limbi străine. cu a m â n d o u ă mâinile la gură a c u m . cu ochii la ceas. Direc­ torul ţinuse un discurs la staţia de amplificare. a s e m e n e a sputei pe care o scuipi în p r a g u l morţii. aşa CUm se p u r t a . B o n n i e simţi c u m i se în­ toarce stomacul pe dos. ce m a i contau toate celelalte lu­ cruri? P â n ă la sfârşitul lunii puteau fi cu toţii morţi. d a r toţi prietenii tăi sfârşesc m o r ţ i . „El e aici. . .

— E a lui D a m o n . D a r fereastra maşinii cobora.76 • Jurnalele Vampirilor muşchii tari. Elena. — Este. . El nu voia. . abia auzit. Apoi m i n t e a ei o aduse din n o u în realitate şi a r u n c ă o privire t e m ă t o a r e înjur. . D o a m n e . O h . . O c h e l a r i negri de soare. C h i a r în faţa ei. D o a m n e . o să fii probabil linşat. Cineva cu siguranţă ne-a văzut. spuse din n o u Bonnie. U n chip care l-ar î n n e b u n i pe un sculptor: gură senzuală. ai spus că ai vorbit c u . — D a . — Eşti n e b u n . . — T r e b u i e să te ascunzi! O să mă duc d u p ă M a t t şi M e r e d i t h şi o să-i a d u c aici şi o să vorbim. Ca o zebră într-o t u r m ă de oi. începu să îl împingă către un dulap în care se ţineau măturile. S p e r a că ceea ce voia să s p u n ă Ştefan e r a că I >ainon d o a r i-o î m p r u m u t a s e . d a r o să p u n eu m â n a pe el. -A lui Damon? spuse Bonnie. în parI . d a r unde? Staţi puţin. Şi era m a i p u t e r n i c decât ea. s p u n e a M e r e d i t h . . p o m e ţ i înalţi. — Oh. îşi spuse. ceea ce era aproape imposibil. — Ştefan! exclamă ea. apoi se hotărî să tacă. II a p u c ă de braţ. T o a t e ferestrele ci au negre. Bonnie rămase câteva clipe holbându-se. ce ziceţi de pensiune. Un p ă r negru uşor ciufulit. stând acolo în holul liceu­ lui. iartă-mă. şi cât de gură-spartă e. — O să aştept. ceea ce încălca legea. uitasem cât de superb arată. ochelari de soare icllectorizanţi şi un z â m b e t foarte alb. U n piept interesant. M e r g e a u cât p u t e a u de repede p r i n p a r c a r e a şcolii. D a r d a c ă te vede cineva. O maşină italieneas­ că. T r e i perechi de ochi se întoarseră către el şocate. — Bonnie. d â n d la iveală un p ă r negru la fel de lucios ca şi maşina. — T r e b u i e să-1 d u c e m într-un loc sigur — nu acasă la noi. Vrea cineva să se plimbe cu maşina? .. spuse el simplu. d a r . Nu se vedea nimeni. îşi spuse Bonnie. Apoi Bonnie desluşi e m b l e m a cu căluţul ca­ brat din spate. era o maşină mică şi neagră.Buon giorno. să apari aici? Te-ai ţicnit? — T r e b u i a să te găsesc.11 e. cât m a i discret cu putinţă. A m a i fost o crimă. zveltă şi cu un aspect foarte sexy. nu se vedea nimic înăuntru. Lui Bonnie îi luă doar câteva minute ca să-1 găsească pe M a t t la cursul de mecanică auto şi pe M e r e d i t h la ora de economie. auzind chiţăitul din vocea ei. Şolduri înguste.O h . Doamne! Ştefan se uită la Ferrari distrat. Părea atât de nelalocul lui.? Vocea lui Bonnie se stinse. Am crezut că e urgent. spuse pe un t o n agreabil D a m o n . Ştefan se schimbă la faţă şi o lăsă să îl împingă către dulap. Atât de exotic. Se grăbiră toţi trei către dulapul cu Reuniunea * 11 mături şi îl scoaseră rapid pe Ştefan din şcoală. T o t u l depinde de cine.. V r u să spună ceva.

sugeră Bonnie. avea ochii umezi. Se întoarse şi Bonnie văzu că îşi scosese oche­ larii de soare. şi ea se abţinu cu greu să nu tremure. N-ar fi făcut niciodată asta pe vre­ muri. Bonnie şi M e r e ­ dith schimbară o privire. e i trei stând m i i . Ştefan era vizibil n e r ă b d ă t o r . toţi î m p r e u n ă . Ochii lui erau atât de verzi.78 • Jurnalele Vampirilor D a r nu se d ă d u înapoi. lângă m a ş i n a i leagră joasă. P a r c a r ă în spatele vechiului h a m b a r . în siguranţa maşinii lui M e r e d i t h . — Poate că a venit singur. toţi gândindu-se la Elena. i m | c a a c u m . — Pari obosit. p e n t r u a-1 îmbrăţişa. M a t t şi Ştefan şi I ) a m o n . O străbătu un fior uşor. . U r m ă u n m o m e n t d e stânjeneală. C â n d se trase înapoi. Ar p u t e a să o m o a r e din n o u . Veni şi ea spre el. pierdut în gânduri. oricând. Ştia că e periculos. D a r a c u m ochii îi e r a u încercănaţi. îşi spuse Bonnie. în C a s a Bântuită pe care o organizaseră ca să strângă fonduri.Am venit cât am p u t u t de repede. î l o m o r â s e p e d o m n u l T a n n e r . spuse M e r e d i t h . aşa c u m făcuse la pe­ trecerea lui Alaric. M e r e d i t h trebui să o tragă pe Bonnie de lângă Fer­ rari. — Ştefan n-ar fi trebuit să-1 a d u c ă cu el. spuse. — M e r g e m către pensiune. Poate că de aceea. în picioare. — Matt? Reuniunea • 79 — Lasă-1 în pace. p o a t e că nu aşa de r ă u c u m fusese K a t h e r i n e . d o a r d e distracţie. asta e sigur. M i n u n a t . Bonnie. o senzaţie abia li iuţită de piele de găină pe b r a ţ e şi gât. într-o îmbrăţişare scurtă. îşi spuse Bonnie. O m o r â s e la în­ t â m p l a r e . O cuprinse cu un braţ. că Ştefan Salvatore se întorsese în Fell's < !hu rch? Uşurare? Tristeţe p e n t r u amintirile pe care le a< lucea cu el? T e a m ă ? T o t ce ştia era că voia să plângă.o p a r t e şi uitându-se în tăcere la Ştefan. Pe atunci era foarte rezervat. spuse M e ­ redith. D o a r se uita p r i n p a r ­ briz. d e p r i m a r e a aşternân< lu-se ca o p ă t u r ă întunecată peste ea. C â n d intrară. Cerul se întuneca. Nu că Bonnie îl plăcea pe D a m o n sau că avea de g â n d să-1 m a i lase să o sărute. — De ce s-o facă? Nu ca să ne ajute. Veniţi d u p ă noi. Pielea lui Ştefan era rece sub tricou. . N u c r e d e a c ă D a m o n era genul d e p e r s o a n ă p e care să-1 aduci u n d e v a . verzi ca frunzele de Itejar p r i m ă v a r a . de Halloweenul trecut. Apoi M e r e d i t h se apropie de el şi îl luă de m â n ă . Ştefan nu l e m ă n a cu nici un alt băiat pe care îl văzuse ea vreoi lată. Ce . M a t t nu spuse nimic. N i m e n i nu p ă r e a să ştie ce trebuia să spună. atunci c â n d se uita la el. Ştefan era acolo singur. Nici m ă c a r nu p ă r e a să re­ m a r c e tensiunea din maşină. profesorul de istorie. d a r rău. spuse. Bonnie se simţea ca un şoricel care se holba la un şarpe negru lucios. Parcaţi în spatele h a m b a r u l u i ca să nu vă v a d ă nimeni maşina. aproape şovăitoare.

Bonnie. Bonnie tresări şi se repezi instinctiv spre M a t t . d a r la fel de î n t u n e c a t . E r a a p r o a p e caraghios. la naiba. — Am p u t e a sta câteva decenii fără el. — T u . spuse. I a r î n c e p e m .a m gândit că am p u t e a sta câteva m i n u t e fără el. — Tu ne-ai c h e m a t . ea p ă r e a cea m a i p u ţ i n afectată de D a m o n .. m a i subţire şi m a i drept decât al lui Ştefan. în m i n t e a lui Bonnie se ivi o imagine. cea m a i p u ţ i n influenţată de p r e z e n ţ a lui. care o strânse de u m ă r . M a t t întinse m â n a şi Ştefan o strânse. păr n e g r u pe un şerveţel alb. p ă r â n d bucuroşi că încheiaseră cu salutul. Poate fi de m a r e ajutor d a c ă se concentrează.80 • Jurnalele Vampirilor Ştefan şi M a t t se priveau. şi încercând să nu o arate. Of. pe feţele lor se citea aceeaşi expresie. izbucni Bon­ nie înainte să se p o a t ă abţine. cu un singur colţ al gurii ridicându-se uşor. neştiind ce vrea el să spună. A r a t ă a p r o a p e m a i bine ca Ştefan. Se d ă d u r ă a m â n d o i în spate. Tu ai făcut vraja. El nu se întoarce ca alţi o a m e n i . — N u . — U n d e e D a m o n ? întrebă M e r e d i t h . nu? îi spuse D a m o n lui M a t t pe un t o n nonşalant. îşi spuse ea. — Se învârte pe aici. găsind degetele lui M a t t şi apucându-le strâns. — D a r nu el m-a adus. spuse calm Ştefan. ridi­ c â n d din sprâncene. cea m a i p u ţ i n t e m ă t o a r e de el. — Deci a c u m e a ta. indiferent ce se întâmplă. Ce se îni amplă? . Am venit. în cele din u r m ă . îşi scosese ochelarii. E r a u negri ca a d â n c u l dintre stele. Vocea veni din spatele lui Bonnie. — N u . Elena va fi în­ t o t d e a u n a între ei. chiar din spatele ei şi î n s p ă i m â n t ă t o r de a p r o a p e . — Asta în vreme ce din d o u ă în d o u ă nopţi o m o a r ă câţiva dintre locuitorii oraşului? spuse M e r e d i t h . D i n t r e ei toţi. îşi spuse Bonnie. Ştefan. d a r ochii lui nu erau verzi.. D a m o n zâmbi scurt. — Eu? Bonnie ezită p e n t r u o clipă. Ştefan. îşi spuse într-o izbucnire Reuniunea • 81 pasională n e c o n t r o l a t ă Bonnie. M . r ă s p u n s e M a t t . V o c e a lui Ştefan era n e r ă b d ă t o a r e . spuse D a m o n . î n d u r e r a t ă şi obosită. — Eu cred că te înşeli. nu? — Vraja. iar M e r e d i t h spuse: — Nu p u t e m avea încredere în el. U r m ă ­ reşte ceea ce vrea. E clar că M a t t greşise c â n d sortase firele de p ă r . Indiferent ce se întâmplă. O c h i i ei se î n d r e p t a r ă către p ă r u l lui D a m o n . d a r c o n t i n u ă să-i strângă m â n a lui Bonnie. — Nu Ştefan te-a adus? întrebă M e r e d i t h din cea­ laltă p a r t e . continuând să se uite la Bonnie. — Tu m-ai adus. N-ar fi trebuit să-1 aduci cu tine.

Reuniunea * 83 Ii spuse lui Ştefan despre suspiciunile ei legate de Tyler. în cele din u r m ă se răsuci şi o privi pe Bonnie ni <>chi. spuse Ştefan. Nu avea nici m i n t e a şi nici p u t e r e a p a r a n o r m a l ă p e n t r u a fi cel despre care îi avertizase Elena. Am avut un vis. R ă m a s e acolo un t i m p . şi ochii lui verzi scânteiau ori de câte ori Bonnie p o m e n e a numele Ele^ nei. n i m e n i n-a văzut de fapt ce s-a întâm­ plat. — Poliţia a venit şi a spus că e moartă. biata Vickie bătea câmpii. — Aşadar. poţi? Aş p u t e a să încerc. . Bonnie reluă povestea de u n d e rămăsese. De câteva ori. A găsit uşa şi a ieşit în v r e m e ce noi o r b e c ă i a m p r i n casa cu­ fundată în b e z n ă . întorcându-le ipatele. D a r nu vor să creadă că Elena a vorbit cu noi. dar noi ştiam asta deja. spuse M e r e d i t h . nici nu o c o n d a m n . aşa c u m r e m a r c ă M e r e d i t h . Ar fi p u t u t să vadă ceva? — E r a afară în faţa casei. Ştefan era aplecat în faţă. în tăcere. ceea ce e ab­ solut aiurea. o întrerupse M e r e dith. d a r nu rosti nimic. — N i m e n i altcineva. — Şi ceea ce a spus a fost „el". încheie Bonnie. Şi. — D a . — Şi un b ă r b a t a fost cel care m-a a p u c a t de m â n ă în hol. îi povesti visul şi apoi ce se întâmplase d u p ă aceea. .82 • Jurnalele Vampirilor Se aşezară cu toţii pe baloturile de fân putrezite.. Bonnie reuşi să-i zâmbească. I a r Vickie nu vrea să s p u n ă niiuic. . fără să se Blişte. A auzit ţipetele.1 minte de mesajul Elenei despre vraja de convocare. şi c u m găsiseră t r u p u l lui Sue în c u r t e a din spate. un vis foarte c i u d a t . cu excepţia lui Vickie. cineva cu foarte m u l t ă p u t e r e supranaturală. Sunt oameni care chiar spun că Vickie a făcut-o. aşa că n-or să creadă nimic din ceea ce a spus ea.. . Se ridică şi se î n d e p ă r t ă p u ţ i n de ei. d a r era p r e a spe­ ti ată ca să se î n t o a r c ă în casă. cu mâinile pe genunchi. C â n d îi spuse c u m se încheiase petrecerea lui C a roline. iar m a m a ei închide telefonul dacă o sunăm. T y l e r nu se potrivea cu restul descrierii.. N-au vrut să ne lase să vorbim cu ea. ca să fiu sinceră. ai spus că Elena a vorbit cu tine. C â n d nc-am d a t s e a m a că n i m e n i nu ne crede. Ştefan asculta concentrat. Nc-am închipuit că tu erai cel pe care voia să-1 con­ vocam. D u r ă mult. C h i p u l îi era încordat de forţa autocontrolului. faţa lui se albi. n e . Ştefan. spuse Bonnie. cu excepţia lui D a m o n . — Mi-ai spus. cu privirea aţintită asupra lui Bonnie. Se simţi o p a u z ă u ş o a r ă înainte să rostească n u ­ mele. . care r ă m a s e în picioare.. Şi au luat-o pe Vickie. — D a r C a r o l i n e ? î n t r e b ă Ştefan.a m adus . dar. E un b ă r b a t . p e n t r u că se g â n d e a că ai p u t e a face ceva să jyuţi. A ş a d a r .

C a r e sunt pline de energie p a r a n o r m a l ă . va trebui să ne d e s c u r c ă m singuri. şi ochii îi scânteiară şi m a i puternic. c h i a r p a r e o coincidenţă ciudată.. focul din ei se stinse. şopti ea. m a i ales locurile u n d e a fost Vărsat m u l t sânge. Apoi vorbi pe un ton m a i alert: — M a i întâi trebuie să aflăm cine e acest criminal. — Ştefan. O c h i i aceia o h i p n o t i z a u . în visele tale tu chiar ai vorbit cu E l e n a faţă în faţă. — Aş putea. dar. nu ştiu ce s-ar întâmpla. A fost o bătălie aici.84 • Jurnalele Vampirilor — Bonnie.a m avut deja p a r t e de suficient rău? — î n t r . U n e l e dintre ele au fost dintotilcauna aşa. D i n t r . ca T r i u n g h i u l B e r m u d e l o r şi C â m p i a Salisbury. T o t ce ştim a c u m e că. Bonnie crezu că el avea să încerce să o convingă. . — Ştefan. a t â t a d o r încât Bonnie abia se p u t e a uita. ci cu forţa p u r ă a voinţei lui. P e n t r u o clipă. spuse el. A r d e a u ca nişte s m a r a l d e strălucitoare pe faţa lui palidă. sigur. Şi o să v e d e m d a c ă mă poţi lua cu tine. — Atunci o s-o facem. Bonnie simţi că i se frânge inima. Nu p u t e a înfrunta din n o u acea o r o a r e . îmi p a r e rău. A fost măcel de ambele părţi. Bonnie voia să facă asta p e n t r u el — el o făcea să vrea să facă orice p e n ­ tru el. ce c a u t ă aici.D a . nu putea. diferite.. nu-i aşa? — In R ă z b o i u l Civil. Crezi că dacă ai intra într-o transă ai p u t e a să o faci din nou? Bonnie se sperie p u ţ i n de ceea ce văzu în ochii lui. aşa de intense Reuniunea • 85 — Asta e. Se uită la B o n n i e . D a c ă lucrul ăla p u n e stă­ p â n i r e pe m i n t e a m e a . D e ce-am f i noi binecuvântaţi într-un m o d atât de special? — Nu e o coincidenţă. G u r a lui se strânse într-o linie îngustă. încet. spuse M e r e d i t h p e u n t o n uşor a m u z a t . e ca şi c u m l-aş invita să vină. C h i a r aici. M a s c a e r a d i n n o u la locul ei. . Există pe acest p ă m â n t câ­ teva locuri c a r e s u n t . C h i a r şi cu o placă Ouija. Aşa a ajuns în 11 line biserica din cimitir. D a r apoi. Altele tU devenit în t i m p aşa. fie ea pozitivă sau nei'. spuse calm d a r cu o privire intensă. o enti­ tate malefică a venit în Fell's C h u r c h . Nu pot. din n o u . d a r z â m b e t u l lui părea forţat. nu cu v r e o P u t e r e as­ cunsă. b u n ă sau rea.a d e v ă r . Aş p u t e a să mă deschid către orice — şi mi-e teamă. — D a r de ce? spuse Bonnie. Ştefan. Te rog. .. Sub ea se afla a t â t a d u r e r e . spuse M a t t . Ştefan. e p r e a periculos. — Spirite neliniştite. De ce ar alege acest loc ceva malefic? N .alivă. Se sculă în pi­ cioare şi îşi ridică mâinile într-un gest care a r ă t a că nu ştia exact c u m să înceapă. chiar a c u m . D a r amintirea acelui ultim vis e r a copleşitoare. .o d a t ă fu ca şi c u m ea ar fi p u t u t vedea dincolo de m a s c a de autocontrol pe care o p u r t a .. încăpăţânată. spuse Ştefan. locul u n d e a fost înălţat Stonehenge. şopti ea. spuse Ştefan. ca şi c u m l-ar fi d u r u t .

Voi doi p u t e ţ i veni în pivniţă d a c ă vreţi. le spuse ea pe un ton liniştitor. spuse Meredith. C â n d terminaţi. Bonnie luă r e p e d e o gură. î m i place ca lucrurile să fie în ordine. P ă d u r e a e plină de m o r m i n t e l e lor. Bonnie observă < i nu le oferi prăjituri lui Ştefan sau D a m o n .Âăă.. E suc de struguri. Bun. Un astfel de loc atrage supranaturalul. D a c ă îţi faci griji că o să spun ceva cuiva. D a r înainte să p o a t ă continua. C r e d c ă . De aceea a fost a d e m e n i t ă de la început K a t h e r i n e de Fell's C h u r c h . le spuse celor doi. Abia scoase din cuptor. luaţi de-aici. Ştefan trase a e r a d â n c în piept.86 • Jurnalele Vampirilor Nu a câştigat n i m e n i lupta. d o a m n ă Flowers. Nimeni n-a m a i fost acolo de c â n d ai plecat.a m obiceiul să m e r g cu vorba. — Şi a c u m a venit altceva. clătinând din c a p şi oftând. întinse fiecăruia pe r â n d farfuria. într-o reacţie de a p ă r a r e . mulţumesc. continuă d o a m n a Flowers. Atrage maleficul. . — M . . N . T o ţ i se încordată.a m fă"H o şi nici n-am s-o fac vreodată.Haideţi. făcut din strugurii m e i C o n c o r d .a m gândit că p o a t e aţi v r e a să beţi ceva în timp ce vorbiţi. M u l ţ u m e s c foarte mult. n-o să mă deranjeze absolut deloc. U ş a h a m b a r u l u i se deschisese.. N . . prăfoasă.. căzu peste balotu­ rile de paie. D a r silueta care deschidea cu cotul uşa imensă era orice în afară de a m e n i n ţ ă t o a r e . Şi eu am simţit asta.. C u m e sucul ăla de 111 iguri? întrebă. de c â n d am venit aici.. . le zâmbea. se auzi un scârţâit şi o fâşie de l u m i n ă palidă. Păi. şi B o n n i e ar fi p u t u t j u r a că le făcuse c h i a r cu lli liiul. proprietara pensiunii. C e i din h a m b a r s c h i m b a r ă priviri d e c o n c e r t a t e . Ştefan p ă r u să nu-şi găsească cuvintele. Dar. M a t t şi Bonnie.I a r fosta ta c a m e r ă e exact la fel c u m ai lăsat-o. Şi v-am adus şi nişte prăjiturele cu ghimbir. D o a m n a Flowers. spuse ea sincer. aruncaţi p a h a r e l e l a gunoi. iar ochii ei negri şi mici erau adânciţi în r e ţ e a u a de ri­ duri. Puse câte un p a h a r de c a r t o n lângă M e r e d i t h . de d a t a asta foarte serioasă. Poţi s-o I' ll( >seşti c â n d vrei. copii. întorcându-se brusc către Bonnie. Avea în m â n ă o tavă. d a r a p r o a p e toţi cei de pe c â m p u l de bătălie au fost o m o r â ţ i . D o a m n a Flowers îşi I >rivirea p r i n h a m b a r . ştiţi. D a r c u m ar trebui să l u p t ă m îm­ potriva lui? — M a i întâi t r e b u i e să aflăm cu cine a v e m de-a face.. gata să sară în picioare şi să o ia la fugă sau să lupte. poţi să In liniştit. . — I a r p ă m â n t u l a fost îmbibat de sângele lor. să |UStaţi din vinul m e u de coacăze negre. C u m de ştiuse că erau acolo? Şi c u m p u t e a să fie atât de calmă? Reuniunea »87 .

spuse M a t t . — Nici un cuvânt. Nu p o t decât să mă b u c u r că p a r e să fie de p a r t e a noastră. — C â n d a intrat d o a m n a Flowers. D a m o n ? — O vizită la o fată drăguţă? N-aş r a t a asta p e n t r u nimic în lume. simţindu-se la fel de bine u n u l cu celălalt aşa cum se simţea ea cu M e r e d i t h . Am de g â n d să stau cu ochii pe el. plini de afec­ ţiune. Ştefan era din n o u serios. Şi cred că ar trebui să î n c e p e m cu Vickie. D a m o n p ă r e a a m u z a t . spuse Ştefan. spuse. M a t t îi zâmbi larg lui Ştefan. Se uită cu atenţie la Ştefan. Reuniunea • 89 D a r şi Ştefan a p r o a p e că z â m b e a . îşi spuse. în t i m p ce o c o n d u c e a spre ieşirea din h a m b a r . . Vrei şi tu? îi întinse p a h a r u l de carton deja înmuiat. — Şi suc de struguri. C â n d mă gândesc la zilele în care am stat şi am u r m ă r i t c u m îşi pierdea v r e m e a p r i n subsol — credeţi că ştia că o u r m ă r e a m ? — Nu ştiu ce să cred. nu uita.88 • Jurnalele Vampirilor Ce păcat. — Ce chestie! e x c l a m ă B o n n i e . Aşa o fată drăguţă. E o fe­ meie b ă t r â n ă . Elena petrecuse m a i bine de o săptă­ m â n ă chiar în h a m b a r u l ăsta — d a r d o a m n a Flowers nu avea c u m să ştie asta. I se strânse inima.. Prietenoşi. spuse şi ieşi. E sărită de pe fix. uluită. — „Aşa o fată d r ă g u ţ ă " — d a r care d i n t r e ele? spuse în cele din u r m ă M e r e d i t h . T o ţ i se priviră în tăcere. E aici mai mult ca niciodată. Regizează tot ceea ce s p u n e m sau facem. spuse încet Ştefan. înainte ca E l e n a să m o a r ă . P e n t r u o clipă. mă p r e g ă t e a m să spun că ar fi bine să ne a p u c ă m de treabă. uitându-se lung d u p ă ea. C e e a ce Bonnie spera din toată inima. De d a t a asta te-aşteaptă o sarcină grea. n-ai decât să-ţi iei sucul de struguri şi. lionnie îi văzu pe cei doi aşa c u m fuseseră pe vremuri. Sue sau Elena? I a r n a trecută. D a r Elena nu e moartă. — Atunci va t r e b u i p u r şi simplu să îi evităm pe părinţi. Şi ne-a oferit un loc sigur în care să stăm. — M d a . — I-ai spus tu ceva despre noi? îl î n t r e b ă M e r e d i t h pe Damon. cu ochii ca nişte mărgele de onix. d a r el o linişti. — N-o să vrea să stea de vorbă cu noi. — O să fie în regulă. băiete. Bonnie se întoarse a l a r m a t ă către Ştefan. nedumeriţi. Părinţii ei nu lasă pe nimeni să se apro­ pie de ea. c o n t i n u â n d să clatine din cap. Vii cu noi.. replică ime­ diat Meredith. — E m a i isteaţă decât a crezut-o oricare dintre noi.

1 ^ asa lui Vickie se înălţa la un colţ de stradă şi ei se a p r o p i a r ă de pe strada laterală. — C â ţ i o a m e n i sunt în casă? — D o i . Bonnie fu fascinată de izbucnirea de Pu­ tere pe care o simţi în D a m o n . spuse D a m o n . V i n o şi dă-mi drumul înăuntru.Reuniunea • 91 O a r e ce simţea el cu a d e v ă r a t p e n t r u Elena? Stârnise odată o furtună de z ă p a d ă şi o lăsase să îngheţe. sau cel p u ţ i n nici u n u l vi­ zibil p e n t r u Bonnie. Se uitase la D a m o n de câteva ori în h a m b a r şi îl văzuse ascultând povestea cu un a e r de indiferenţă detaşată.^ u m p l u s e deja c u nori grei. rosti. Ştefan b ă t u uşor în fereastră. spuse Meredith. — Au a d o r m i t . D a m o n ridică din u m e r i . B ă r b a t şi femeie. spuse Steliui. F e m e i a e b e a t ă . — E speriată. D a r Ştefan şi D a m o n se priviră. Bonnie se uită la D a m o n . Şi p u t e a simţi P u t e r e a care e m a n a din el. purpurii. expresia lui nu se schimbase absolut deloc atunci c â n d ea rostise n u m e l e Elenei — sau c â n d le vorbise de m o a r t e a lui Sue. îşi puse vârful degetelor p e geam. C e r u l se . d a r a c u m erau. Spre deosebire de Ştefan. S u n t aici să te ajut. spuse M a t t . Nici lui şi nici lui Ştefan nu le plăcea l u m i n a puternică. fel de limpede c u m vedea l u m i n a vio­ let care pălea sau c u m mirosea caprifoiul de lângă fe­ reastra lui Vickie. El zâmbi fără să se uite la ea şi spuse: — Ce-ai zice de nişte z ă p a d ă în iunie? Bonnie îşi stăpâni un fior. A c u m o p u t e a simţi la. spuse Ştefan. Nu veni nici un răspuns. pe m i n e mă ştie. îşi spuse Bonnie. î n c e r c eu. — Am nevoie să d o a r m ă a m â n d o i . Biata d o a m n ă Bennett. — E deja pe j u m ă t a t e în transă. F ă r ă voie. sunt Ste­ la ii Salvatore. Vickie. Ştefan se uită la D a m o n . . ca un zumzet stins sub epidermă. L u m i n a p ă r e a lichidă. ca şi c u m era v ă z u t ă pe sub a p ă . Cu bovindoul care dă în spate. — C r e d că se apropie furtuna. Ce simţea a c u m ? O a r e chiar îl interesa p r i n d e r e a crimi­ nalului? — Aia e c a m e r a lui Vickie. Capacităţile ei p a r a ­ normale nu fusese niciodată suficient de m a r i p e n t r u a percepe esenţa p u r ă a Puterii.

— A r a t ă posedată. iar pielea albă p r e c u m creta.. E r a îngrozitor. — N-ar trebui să fii aici. Bonnie crezu că Vickie nu re­ cunoştea pe nici u n u l dintre ei. d a r nu ştiuse că 0 să m e a r g ă într-o expediţie. iar g u r a cu buze aspre şi crăpate. iar el puse o m â n ă pe pervaz şi sări în c a m e r ă . T o n u l detaşat al lui Vickie era m a i î n s p ă i m â n t ă t o r decât ar fi fost o criză de isterie. Şi c o n t i n u ă întruna. S u b ochi avea c e a r c ă n e m a r i . El o să vină să mă ia. • are p u r t a o fustă mini. O să te ia şi pe tine. speriată. ca o p ă p u ş ă cu arc. D a r o clipă m a i târziu draperiile se mişcară şi la fereastră a p ă r u un chip. Apoi. Ştefan? Te-ai întors. Vickie răsuci m â n e r u l uneia dintre ferestrele laterale ale bovindoului şi Ştefan spuse: — Pot să intru? Privirea sticloasă a lui Vickie trecu peste grupul de afară.Vickie. şopti M e r e d i t h . Ştefan spuse: . Ştefan spuse doar: — Vickie. . apoi M e r e d i t h . t e r m i n ă . pe un ton a p r o a p e calm. p â n ă c â n d Bonnie in iţi nevoia să-şi astupe urechile.o să-1 lăsăm să-ţi facă rău. Vine la m i n e în vis. M e r e d i t h o cuprinse cu braţul pe d u p ă umeri. Stelân d o a r întrebă: — Cine? — El. Vickie se întoarse c ă t r e ea. măsu1 ând-o de sus în jos. Ce căutaţi aici? — Invită-mă î n ă u n t r u . r ă m a s e afară cu D a m o n .92 • Jurnalele Vampirilor V o c e a lui era joasă. Apoi însă Vickie clipi şi spuse încet: — M e r e d i t h . înăuntru. — Vickie. El a omorât-o pe Sue. o izbucnire răguşită de veselie ca o inse scrâşnită. N . — A r a t ă de p a r c ă s-ar fi m a c h i a t p e n t r u scena cu n e b u n i a Ofeliei. . Privirea îi e r a fixă şi sticloasă. în cele din u r m ă . .. V o c e a lui Ştefan era hipnotică. Bonnie scoase un icnet gâtuit. deschide fereastra. Cu mişcări m e c a n i c e . O privi lung. — Ştefan. îi spuse Vickie lui Ştefan. Părul lung şi castaniu al lui Vickie era răvăşit. Bonnie. Vickie. B o n n i e . . îţi promit. P e n t r u o clipă. am venit să te ajutăm. nu p ă r e a să fie auzită de cea­ laltă p a r t e a sticlei. ca şi c u m M e r e d i t h se schimbase l lintr-odată în ceva incredibil. Reuniunea • 93 d u p ă o p a u z ă lungă: V i n o Ea se d ă d u înapoi. îi spuse cu blân­ deţe M e r e d i t h . Apoi începu să râdă. Ii părea r ă u că nu-şi pusese azi jeanşii. M a t t îl u r m ă . T o t u l o să fie bine a c u m . î n t u n e c a t e . . răspunse Bonnie tot în şoaptă. C ă m a ş ă de n o a p t e şi restul.

Vrei să mă laşi să încerc? Clipele se scurseră încet. . V o c e a lui Ştefan coborî. îi ceru Ştefan cu o voce calmă. N i m e n i nu p o a t e să i se p u n ă împotrivă şi să r ă m â n ă în viaţă. — N u .m i pasă. M e r e d i t h se aşeză de cealaltă parte a lui Vickie şi îi l u ă m â n a .Vickie. . i a r c â n d Vickie ridică din n o u capul. privind-o. lipsit de putere. Acum. Ştefan o conduse către pat.A r a t ă ca diavolul! Era a p r o a p e un ţipăt..m i aduc aminte. D a r ea tot se m a i zbătea şi se răsucea.Trebuie să-1 vezi. Vickie. ascultă-mă. ochii ei nu m a i erau atât de sticloşi.94 • Jurnalele Vampirilor R â s u l se stinse în ceva ce s e m ă n a cu suspine. Vreau să vezi. Spune-mi mai mult. — O să muriţi cu toţii.N u ! Vickie se răsucea în toate părţile. spuse el cu o VOce alinătoare. N u ! N u p o t . şi t r u p u l îi deveni moale. Bonnie h a b a r n-avea despre ce vorbea Vickie. Eşti sus. ca şi c u m ceea ce spunea o îngreţoşa. Nimic din ce îţi vei aminti nu îţi va face rău. < i u m arată? . spuse. — D a r l-ai văzut în casa lui Caroline. — T r e b u i e să ştim m a i multe despre el ca să putem să l u p t ă m cu el. El nu te I >< »ate vedea a c u m . El n-o să-ţi facă rău. spuse ea. Ştefan. Acum uită-te la mine. replică Ştefan. m u l t m a i i m p o r t a n t d e c â t îţi dai tu seama. . vreau să te întorci la noaptea de sâmbătă. insistă Şte­ fan. Se uită afară p e fereastră la Bonnie. adăugă el c â n d fata îşi întoarse repede ochii în altă parte. — Stai jos. şi apoi ochii lui Vickie se închiseră. şi tu eşti singura. ci m a i d e g r a b ă sincer întristaţi. C o n t i n u ă aşa câteva m i n u t e . Vreau să te relaxezi. a c u m te simţi calmă şi relaxată. — Eu p o t să te ajut să-ţi aduci aminte. apoi Vickie scoase un oftat prelung. .. Nu p u t e m lupta împotriva lui d a c ă nu ştim cu ce ne c o n f r u n t ă m . C â n d vorbi. Vickie. V o c e a lui Ştefan era neînduplecată. ca şi Bum ar fi mirosit ceva oribil. care o privi cu ochi m a r i şi ridică din unicii. şopti Vickie. ca şi c u m încerca să scape d e ceva. (• i i r a lui Vickie se crispa. Ascultă-mă. în dormitorul m a r e din casa lui Caro1111<!. N-o să schimbe nimic. Ştiu că eşti speriată. D o a r uită-te la mine şi relaxează-te. Reuniunea • 95 — Eşti o fată curajoasă. rosti fiecare • Uvânt separat. In t i m p ce Ştefan vorbea. Ajută-ne să îl înfrângem. bolborosit. Nările îi erau dilatate. scâncetele lui Vickie se potoliră. d a r asta e i m p o r t a n t . — Fă ce vrei. Spune-mi c u m arată. E d o a r o u m b r ă fără chip. . şi mai e cineva. — Nu p o t să-1 v ă d în visele mele. singura care are a c u m informaţiile de care avem nevoie.. spuse ea indiferentă. N u . clătinând din c a p . Vickie.. d e v e n i n d u n m u r m u r adormitor. d a r tu p o ţ i să-1 vezi. Vickie. Avem nevoie de ajutorul tău. . Se aşeză lângă e a . linişteşte-te. cu umerii căzuţi în faţă. Sue Carson e cu tine.

Pe perete. is­ terică. 1 )ar nu se opri. Uită-te la el. apoi de lt icluţele cu parfum şi rujurile de pe m ă s u ţ a de toaletă. . la fel de r e p e d e ca şi c u m cineva răsucise un • '«imitator. . Albas­ trul e culoarea morţii. C â n d fuli. apoi se î n c r u n t ă . . vibra. . Casete şi I !] >-uri se r ă s p â n d e a u de pe poliţă şi cădeau pe p o d e a < a nişte cărţi de j o c care erau împărţite. la fel ca şi M a t t . E r a ca şi I u n i c a m e r a ar fi fost prinsă într-un c u t r e m u r . O pălărie de paie căzu dintr-un cuier. — O h . Nu eşti acolo." Şi pe u r m ă îl v ă d . cerceii începură i sară de pe un suport de cercei. ( l a m e r a lui Vickie era nemişcată. T o t ce < putea mişca se scutura. Apoi. e în regulă. îl văd c u m o a r u n c ă . Are părul blond. concentrează-te. ochii ei se deschiseră larg şi ieşi sin­ gură din transă.<a ul despică cerul. Fă-1 să se oprească! Fă-1 să se oprească! striga disperată Vickie. un afiş de pe peretele lui Vickie se ilâşie pe diagonală. Ascultă-mă. Un t u n e t b u b u i chiar d e a s u p r a casei. Fereastra e spartă. Reuniunea »97 Fu u r m a t de o oglindă în r a m ă de b a m b u s . Aşa că atunci o ia pe ea. Instinctiv. ca şi c u m fusese tăiat de un cuţit fanatic.. cu respiraţia tăiată. un i m p e r m e a b i l vechi. î n t i n d e m â n a să mă a p u c e şi râde. . A p r o a p e alb. Eşti în siguranţă. Vickie îşi linse buzele şi înghiţi cu greu. Ochii lui sunt atât de albaştri — un albastru electric. tot m a i isterică. zgomotul se opri. Spune-mi d a c ă p o a r t ă o piatră albastră. Răsuflarea lui Vickie e sacadată. cu p u m ­ nii strânşi. un tablou zăngănea. se apucă de ceva. Bonnie îşi înăbuşi un ţipăt şi strânse mai tare. înecându-se. El stârneşte vântul. — N u ! N u ! U r m e z eu! U r m e z eu! Dintr-odată. şi balconul e acolo. cu mâinile peste urechi. se legăna. — Vickie. Fotografiile prinse la oglindă z b u r a u pe jos. Sue! Sue! Sue! — Vickie. Bonnie tresări violent când văzu zigzagul fulgerului 111 n icnind pe cer. Ciucurii abaju111111 i (le la veioza de p e noptieră se legănau uşor. . n u . M a i vreau un singur lucru. M a t t şi M e r e d i t h se uitară î n j u r şi Văzură c u m şi alte obiecte se p r i n d e a u în dans. Afişul . — E înalt. îi stă ridicat în cap. Un tunet b u b u i şi pocni în înaltul cerului. te rog. Şi r â d e . Sue strigă: „ N u . D a r Sue ţipă „ N u .. plângând. D a r Vickie îşi scutura violent capul în toate părţile. . n u " şi încearcă să mă tragă înapoi. Z ă n g ă n i t u l deveni i< ii mai puternic. cu ochii în­ gustaţi. îi flutură în j u r u l picioarelor în vânt. te rog. p ă r â n d gata să verse. ( !u un p o c n e t de floricele de p o r u m b .96 • Jurnalele Vampirilor — P o a r t ă . vocea ei creşte. M e r e d i t h sări în picioare. G a t a ! G a t a ! ţipa ascuţit Vickie. . Apoi îşi întoarse capul cu o mişcare bruscă. D a m o n ridică r e p e d e privirea.

V r e a u să iei şi să păstrezi asta. . şopti Bonnie. P u n e câte p u ţ i n în fiecare încăpere a casei şi as­ cunde câte o bucăţică şi în hainele părinţilor tăi dacă I li iţi. o să-ţi I u / i m casa. Şi. iubito. privind cu atenţie c a m e r a . ascultă-mă bine. aş p u t e a să-i s p u n lui D a m o n să Ic p u n ă în g â n d ideea asta chiar a c u m . Vickie. d a r nu te p o a t e forţa să faci nimic. i 11 c > siguranţă cumplită. cu faţa schimonosită. Vickie îşi luă mâinile de la urechi. în vreme ce v o r b e a încet şi clar. Scoase un pacheţel din b u z u n a r u l de la spate şi îl desfăcu. D o a m n e . care d ă d u uşor din u m e r i şi îni uviinţă din cap. El însă nu se î n d e p ă r t a s e de ea. — D a c ă am d r e p t a t e . Nici a c u m nu se î n d e p ă r t ă . verbină proaspătă. Am cules-o de lângă Floi ci i ţ a . Stânjenită a c u m . Vickie t r e m u r a . . Bonnie îşi luă m â n a de pe jacheta lui. Te poate spe­ ria. d â n d la iveală câteva r ă m u r e l e dintr-o p l a n t ă cu frunze verzi prelungi şi flori micuţe. Se uită la D a m o n . Vickie. nu poate să intre în casă iacă tu nu îl laşi. p ă r â n d că atenţia îi era î n d r e p t a t ă în altă parte. îşi spuse Bonnie — p ă r e a relaxat d a r hotărât. ca de I tildă să-i deschizi fereastra sau uşa. — O h . şi o forţă să se uite la el. şi-şi încleşta din n o u degetele pe braţul lui D a m o n . Aşa că vorbeşte cu părinţii tăi. Vickie. spuse el calm. E r a ceva diferit în el a c u m . E r a atingerea suplă şi răcoroasă a unei j a c h e t e de piele. — Uitaţi-vă la oglindă. C a p u l lui Vickie era aplecat peste verbină. încet. iar lui Bonnie i se tăie răsufla­ rea. T o a t ă l u m e a se uită. Ştefan îşi întoarse privirea de la oglindă la Vickie. .N u . Reuniunea • 99 — Asta e verbină. E r a braţul lui D a m o n . d a r trebuie să se fi î n t â m p l a t c â n d totul din c a m e r ă înnebunise. a p r o a p e clătinându-se. p e n t r u că asta e foarte i m p o r t a n t . scrise cu rujul corai intens al lui Vickie. CU o voce calmă d a r intensă. Ştefan îi luă a i i l â n d o u ă mâinile într-ale lui. B o n n i e închise ochii şi m u r m u r ă ceva ca o rugă­ ciune. u n a sus şi cea­ laltă jos. n-o să p o a t ă p u n e stăpânire pe mintea ta. Vickie. cu ochii în­ gustaţi. S t ă t e a aplecat u ş o r î n a i n t e . e v r e m e a ei a c u m acolo. M a t t şi M e r e d i t h se u i t a r ă în j u r u l lor. Atâta timp cât ai asta cu tine. E r a ca şi c u m accep­ tase un soi de provocare personală. ascultă-mă. ca să o aibă lângă ei.O să găsească el o cale de a intra. Pe suprafaţa oglinzii cu r a m ă de b a m b u s se v e d e a u trei cuvinte. Noapte bună. Nu o văzuse. De a c u m înainte. spuse el. liliachii. ca un soldat care tocmai a p r i m i t confirmarea pornirii la război. spuse ea încet. Bpune-le că e i m p o r t a n t să nu invite nici un străin în i a sa voastră. Abia c â n d îi deschise din n o u îşi d ă d u s e a m a de ce se agăţase.98 • Jurnalele Vampirilor se răsucise în d o u ă bucăţi zdrenţuite. L u ă m â n a lui Vickie şi ii puse în p a l m ă pacheţelul. o să-1 aşteptăm. De fapt.

sarcastic şi enigmatic. în definitiv. ce-ai vrea să facă unul dintre ei împotriva lui? — P o t să mă c h e m e pe m i n e . Irgănându-se cu c a p u l aplecat peste verbină. lui Bonnie i se p ă r u că ochii aceia întunecaţi fulgeră într-o parte. frate. n e v r â n d să cedeze deloc. că e r a ten­ tat să o facă. u n a serioasă şi c o n c e n t r a t ă . Practic c e r â n d să fie privit cu ne­ încredere. spuse el în cele din u r m ă . — Păi. p ă r e a şi suspicios. cealaltă afabilă şi uşor batjocoritoare. î n t o t d e a u n a o să fie cel p u ţ i n u n u l dintre noi afară care te va păzi. în acelaşi timp. Bonnie. e soluţia logică. nu abuzată. care încuviinţară din cap. calm. spuse Vickie. vrei t u . d a c ă a m p r o b l e m e . Bun. — Bine. Bonnie p u t u să v a d ă cât de asemă­ n ă t o a r e e r a u feţele lor. Pot să le monitorizez gândurile. . pot să mă descurc m a i bine de-atât. Ştefan expiră încet. — Vickie trebuie protejată. C r e d e . M a t t . Am ceva de făcut şi trebuie să iau u n a dintre fete cu m i n e . spuse Ştefan. spuse D a m o n pe un t o n ciudat. Vickie d o a r clătină din capul aplecat. î n t o t d e a u n a spui că ai vrea să ai în­ credere în m i n e . d a r în clipa asta nu p o t să r ă m â n eu cu ea. M e r e d i t h şi M a t t se uitau lung la el.m ă pe cuvânt. nu vreau să o las pe Bonnie sau pe M e r e d i t h singură cu ea. şi eu te p o t c h e m a . Se întoarse către M a t t . . — O să î n c e r c ă m . Reuniunea • 101 — Ea? D ă d u din cap către fata care stătea pe pat. Nu-1 puteţi opri. nu alcătuia un tablou p r e a atrăgător. — Ei. Ai şansa a c u m să o dovedeşti. Z â m b e t u l lui D a m o n era fermecător. Cei doi fraţi r ă m a s e r ă uitându-se u n u l la celălalt. D a m o n nu m a i spuse nimic. Ştefan p ă r e a că voia să aibă încredere. D i n acest m o m e n t n u vei m a i f i niciodată singură. în timp ce tăcerea şi tensiunea u m p l e a u aerul dintre ci. T o a t ă l u m e a se uită la el surprinsă. Pe de altă p a r t e . M e r e d i t h o strânse de braţ şi se ridică atunci c â n d Ştefan îi făcu un semn cu capul către fereastră. spuse Ştefan.a m c a m plictisit de investigaţia asta a ta. m . Se uită la M e r e ­ dith şi M a t t . spuse Ştefan. d o a r z â m b i în felul acela al lui. î n c e p u să r â d ă şi să p l â n g ă în acelaşi timp. de la părul răvăşit p â n ă la picioarele desculţe. îi vorbi lui D a m o n ca şi c u m erau d o a r ei doi acolo. spuse D a m o n . gândi Bonnie. O r i c u m . — O să r ă m â n eu. către ea.100 • Jurnalele Vampirilor — Nu contează. a d ă u g ă D a m o n . — Şi oricum. Aş p u t e a la fel de bine să stau aici ca în orice altă p a r t e . frăţioare. d a r el nu p ă r u să-i v a d ă . Ştefan le spuse încet: — Nu vreau să o las nepăzită. nu? D a m o n p ă r e a amuzat. P e n t r u o fracţiune de secundă. G â n d ea şi M a t t veniră acolo l â n g ă el. . în acea clipă. d a r a m â n d o u ă i n u m a n de frumoase.

M e r e d i t h întrebă: — Şi acum? — T r e b u i e să verific o teorie. spuse în cele din u r m ă Bonnie. Fără aşa ceva. văzu că avea ochii închişi. îşi spuse ea. şi nu e p r e a plăcută. M a t t îşi întoarse privirea şi-şi r e z e m ă fruntea de sticla rece a ferestrei. Se lăsă o tăcere de m o a r t e . O r i c u m . D u p ă o Clipă. expunerea directă la soare ne omoară. u n d e v a u n d e nu poţi fi văzut. — De aceea i-ai spus lui Vickie să nu invite pe ni­ m e n i în casă. M e r e d i t h ridică din s p r â n c e n e . . nu p u t e a u intra fără să fie invitaţi într-un loc u n d e trăiau şi d o r m e a u oamenii. — O amuletă care să îl ferească de lumina zilei. Inelul Elenei. Şi aşa au plecat.102 • Jurnalele Vampirilor — R ă m â i aici. Vampirii. de < >bicei atât de greu de tulburat. aşezat lăugă ea. Ştefan îi a r u n c ă o privire rapidă. ca încheiere. şi d u p ă ce ca murise începuse să-1 p o a r t e el. spusese. Pentru ca o p a r t e din ea să fie î n t o t d e a u n a alături de el. — Nu sta p r e a mult. Ştefan i-1 dăduse m a i întâi. îşi aduse Bonnie a m i n t e . Bonnie încercă să-şi îndepărteze senzaţia de nelinişte. u n d e stătea alături de Bonnie. — Nu mă p o t gândi decât la o singură modalitate. a t u n c i era sigură că pentru ea avea să fie şi m a i p u ţ i n plăcut. Bonnie îşi d ă d u seama ce trebuia să se afle acolo. pe un lanţ la gât. — D a . c o n t i n u â n d să se legene. cu D a m o n cufundându-se în întu­ neric în u m b r a nucilor din c u r t e a din spate a lui Vickie. spuse D a m o n . D a c ă Ştefan credea că nu avea să fie p l ă c u t p e n t r u el. spuse Ştefan. I n i m a lui Bonnie se strânse. spuse scurt Ştefan. C h i a r şi M e r e d i t h . C â n d Bonnie îşi întoarse privirea către M a t t . — T r e b u i e să mă uit la trupul lui Sue. spuse. — Şi de aceea. Şi nici M a t t . şi Vickie în c a m e r a ei. fără nici un pic de entuziasm. ar trebui să ştie. nu. — Şi c u m ne p u t e m da s e a m a d a c ă e vampir? întrebă M e r e d i t h . — C r e d că glumeşti. î n maşină. d a r n u c o m e n t ă nimic. D a r trebuie să o facem. Probabil că Ştefan ştie ce face. spuse ea a c u m . ai întrebat d a c ă in­ dividul p u r t a o piatră albastră. O să mă întorc şi o să te schimb c â n d o să t e r m i n ceea ce am de făcut. întinzându-şi m â n a dreaptă: pe degetul său Reuniunea • 103 mijlociu se vedea un inel de argint cu lapislázuli. — Din păcate. afară. Ştefan ridică m â n a şi atinse p e n t r u o fracţiune de secundă ceva ascuns sub tricoul lui. Instinctiv. — Că ucigaşul e un vampir? întrebă M a t t din spa­ te. p a r t i c i p â n d şi ea la raţionament. p ă r e a şocată. — Ce e? î n t r e b ă ea. a d ă u g ă M e r e d i t h . are o piatră ca asta undeva asupra lui. D a c ă asasinul este vampir.

iar pereţii erau lambrisaţi cu l e m n de stejar întunecat. a d u c â n d cu mârâitul unui animal adormit. M a i văzuse o a m e n i morţi înainte. şi vocea lui era ca de oţel. da? spuse M a t t p r i n t r e dinţi. t e r m i n ă . U n u l d i n t r e v â n ă t o r i . — Ei? spuse Ştefan. întorcându-şi privirea de la fereastră. El se hrăneşte cu sânge. spuse M e r e d i t h .. îşi spuse şi se înfiora.o r să ne lase. spunea Ştefan. Ca o statuie de ceară. gemu Bonnie.icut. Şi apoi. Sala m o r t u a r ă era aşternută cu covoare groase. — De la şapte la zece corpul este expus în salonul de la p o m p e l e funebre. şopti Bonnie cu o voce jalnică. — N-avem de ales. Ştefan e r a u n u l dintre ei. . D a r Sue nu a r ă t a ca şi c u m ar fi dormit. Bonnie îşi aduse a m i n t e de ceva. ceva ce avea t e n d i n ţ a să uite. M a t t fu cel care vorbi. — Nu vreau să fiu aici. aşa. nu puteml N . E o idee groaznică. In capela funerară era întuneric şi frig. — N . Auzind aceste cuvinte. c â n d p u t e m fi singuri cu ea. p r e a nemişcată. Bonnie se uită. M a i sunteţi alături de mine? Bonnie încercă să se facă cât m a i mică pe b a n c h e t a din spate. Poate că şi omorâse câţiva. .. cu o voce t r e m u r a t ă . C â n d el aprinse l a n t e r n a . Părul blond al lui Sue strălucea pe satin la fel ca părul unei prinţese adormite dintr-un basm. Se uită la flori. — Atunci va trebui să aşteptăm d u p ă zece. In ciuda hotărârii ei de a nu se uita. îi răspunse Bonnie tăios. cu excep­ ţia rănilor căpătate în u r m a căderii. Nu voia să v a d ă sicriul. D ă d e a senzaţia că în spatele fiecăruia dintre iranjámentele florale aşezate pe p o s t a m e n t e p u t e a fi < ineva ghemuit. poliţia deja i-a cercetat corpul. D u p ă ce închid sala m o r t u a r ă . — Staţi să-1 deschid. — H a i să t e r m i n ă m cât m a i r e p e d e ce a v e m de l.104 • Jurnalele Vampirilor — D a r . căptuşit cu satin roz pal. E r a p r e a palidă. . am vrea să c ă u t ă m nişte u r m e de dinţi pe acest cadavru"? — Bonnie. Bonnie se uită în orice parte cu excepţia locului către care era î n d r e p t a t ă lu­ mina. Ar li Ibst un loc d e p r i m a n t chiar şi cu luminile aprinse. la a r a n j a m e n t u l ca o i n i m ă făcut din trandafiri roz. Sicriul era alb. nu voia. nu-i aşa? spuse cu o voce obosită. Ştefan des­ cuie uşa cu o tijă subţire de metal flexibil. Ştefan. p e n t r u n u m e l e lui D u m n e z e u . spuse Ştefan.a m c u m . spuse Ştefan. Afară. Reuniunea • 105 * Asta e cea mai groaznică chestie pe care am făcut-o Vreodată. tunetul b u b u i a înfundat. Mâinile lui M e r e d i t h e r a u încleştate pe volan. Nu exista nici o u r m ă pe el. Păi ce-o să s p u n e m ? „Scuzaţi-ne. — Poliţia nu ştie ce să caute. în întuneric p ă r e a înghesuit şi sufocant şi plin de u m b r e groteşti. a d ă u g ă M e r e d i t h cu o voce joasă.

Se înţeleseră din priviri. — Cu siguranţă nu era! spuse Bonnie. — N u . băieţii ieşeau de acolo. Ştefan întinse m â n a către bluza roz cu guler înalt a lui Sue. şi Bonnie se crispa. î n c e r c ă să î n d e p ă r t e z e d i n m i n t e i m a g i n e a care stăruia acolo. Bonnie trase d e o p a r t e piepţii bluzei p e n t r u a da la iveală un furou alb de dantelă. îl împinse. Cu un gest blând. rece. Reuniunea • 107 Fu m â n d r ă că t r e m u r u l din voce abia i se auzea. Bonnie privi un m i n u t şi apoi luă o h o t ă r â r e . Degetul prelung al lui Ştefan îi u r m ă r i traiectoria p r i n aer. Asta-i tot. aşa că ne tăiem d a c ă v r e m să d ă r u i m sânge. Bonnie desfăcu nasturii mici. Apoi. — Un mister. spuse şi c â n d Ştefan nu se miş­ că imediat.106 • Jurnalele Vampirilor Bonnie se furişă m a i a p r o a p e . d a r vizibilă ca o linie subţire care se in tindea de la claviculă la piept. Uitaţi-vă la asta. . S u b degetele ei. Peste inimă. Aranja din n o u p ă r u l lui Sue. n e d u m e r i t ă . spuse Ştefan. Dinţii de om nu p o t p ă t r u n d e prin pielea noastră. scan­ dalizată. Bonnie încheie la loc nasturii. palidă şi lipsită de sânge ca şi pie­ lea din j u r u l ei. P ă r u l e r a ţ e a p ă n de la p r e a mult fixativ. — Nu sunt u r m e . în t i m p ce M e r e d i t h şi Ştefan lăsau la loc capacul sicriului. . ieşi repede din sala m o r t u a r ă şi pe . şopti Bonnie. Cu stângăcie. De aceea e aşa de frig aici. Apoi se forţă să îndepărteze de pe gâtul palid p ă r u l a u r i u strălucitor al lui Sue. gata să-i d e a u n a peste m â n ă d a c ă o atingea. — Ce e asta? î n t r e b ă M e r e d i t h . G â n d u l o m a i linişti. D a r Sue nu era vampir. M a i vrei să m a i vezi ceva? — N u . M e r e d i t h se apropie de ea şi î m p r e u n ă formară o barieră c o m p a c t ă între Sue şi băieţi. In timp ce M e r e d i t h ţinea lumina. — Dă-te la o p a r t e . D a c ă t r e b u i a u într-adevăr să scoată bluza. cu ochii aţintiţi pe chipul lui Sue. — P e n t r u numele lui D u m n e z e u . ar în­ s e m n a că v a m p i r u l îi d ă d e a sânge u n u i o m . — De ce crezi că s u n t e m aici? îi replică şoptit Ştefan. îşi spuse ea cu h o t ă r â r e . spuse Ştefan pe un t o n ciudat. spuse ea. D a r e alt< cva. pe < leasupra. Elena aplecându-se peste o tăietură a s e m ă n ă t o a r e de pe pieptul lui Ştefan şi b â n d . întinse m â n a pe lângă Bonnie şi Ic arătă o tăietură. Aşa se face. Ca să nu se topească ceara. uitându-se la gâtul lui Sue. Desfăcu nasturele de sus. pielea lui Sue se simţea la fel c u m şi a r ă t a . . Se înfiora şi îşi d ă d u seama că stătea cu ochii închişi. pe acelaşi t o n ciudat. Dacă aş vedea un semn ca ăsta pe un vampir. D a r degetele lui se o p r i r ă pe cel de-al doilea nasture.

de a-i alunga din ochi privirea aceea pierdută. Şi apoi dintr-odată se trezi că plânge. spuse el. sau „ N u t e necăji". R ă m a s e acolo. sau „ T o t u l o să fie b i n e " . B o n n i e încercă să ridice din u m e r i . apoi p ă r u să redevină el însuşi. — Am terminat. şi nu ar trebui să fie acolo. ce e? şopti. — I-au d a t cu fixativ pe p ă r . Ceva în vocea lui o făcu să se d e a înapoi şi să-1 pri­ vească. — Ţ i . B o n n i e . Atâta doar. Bonnie îşi reveni. . d a . Sue zace acolo m o a r t ă . Te rog. îi răspunse. spuse el.108 • Jurnalele Vampirilor uşa care d ă d e a afară. către ceva nemărginit de departe. Ai spus-o chiar tu. . trăgându-şi nasul. spuse ea scuzându-se. d a r nu explică ce voia să spună. . deznădăjduit. O m â n ă îi atinse uşor cotul. O r i c u m s-a t e r m i n a t totul. D o a r „Ştiu". în acea clipă. spuse ea p r i n t r e la­ crimi. — Matt. — Ştiu. H a i să m e r g e m . că plânge din toată inima. . — Ei. spuse M a t t . cu braţele strânse în j u r u l ei. Descoperi că se agăţa de M a t t a p r o a p e dureros de strâns şi îşi desfăcu braţele. înţelegi despre ce vorbesc? — Nu sunt foarte sigură. E r a M a t t . El d o a r o ţinu în braţe. Sue nu folosea niciodată fixativ.. — U n e o r i am impresia că suntem cu toţii terminaţi. — M a t t . D a r era copleşită de o dorinţă puternică de a-1 consola. — Nu contează. . îndepărtându-se de Bonnie. Stătea cu privirea aţintită în întuneric.a m u d a t toată cămaşa. V o c e a lui era la fel de î n d u r e r a t ă c u m se simţea şi ea. atât d e . D u p ă o vreme. asta i se p ă r e a cel m a i groaz­ nic lucru. Reuniunea • 109 — Ţ i .. eu. B o n n i e nici m ă c a r nu e r a convinsă că voia să înţeleagă. privirea aceea pierdută p ă r u să devină m a i intensă. C â n d M a t t întoarse capul către voce. C u m v a . E r a p r e a înfricoşător. Ce fel de l u m e e asta c a r e îngăduie să se p e t r e a c ă astfel de lucruri? C a r e lasă o fată ca Sue să fie o m o r â t ă d o a r dintr-o t o a n ă . Atât de pier­ dut. sau puii de focă să fie j u p u i ţ i de vii? D a c ă aşa a r a t ă l u m e a . — Eşti m a i p u t e r n i c ă decât pari. A r ă t a la fel ca în p a r c a r e a şcolii. a t u n c i nimic nu m a i contează. se auzi vocea lui Ştefan din spatele lor. sau co­ piii din Afganistan să m o a r ă de foame. M a t t o cuprinse în braţe. Tăcu o clipă. N u „ N u p l â n g e " .a m spus deja. E oribil.

Probabil că fusese un idiot să se bazeze pe fratele său. ochii u n u i străin. O a m e n i i de aici au mai trecut p r i n asta. si-şi a r ă t ă dinţii. — U l t i m u l lucru de care avem nevoie e ca o fată din oraşul ăsta să î n c e a p ă să ţipe „ V a m p i r u l ! " . — C e m a i e? — Mulţumesc. — Nu p r e a te-ai grăbit să te întorci. De ce trebuia D a m o n să fie î n t o t d e a u n a atât de dificil? Să vorbeşti cu el e r a ca şi c u m ai u m b l a pe un t e r e n minat. spuse D a m o n limpede. — O precauţie înţeleaptă. cu ochii aţintiţi a s u p r a u n e i p e t e mici şi r o t u n d e de pe tricoul lui Ştefan. Privirea lui. spuse Ştefan. spuse D a m o n pe un ton dis­ preţuitor. . d a r era cel mai a p r o p i a t lucru de o promisiune pe care îl primise Vreodată Ştefan de la fratele lui. Nu sta să mă aştepţi. Am treburi personale de care trebuie | i m ă o c u p . E r a p r e a mult. — A c u m o să plec. a p r o a p e temându-se de ce ar p u t e a să găsească. — Damon. d u p ă miros. Bar ascultându-1. continuă D a m o n . — Şi. Cuvintele erau rostite pe un ton ironic. I e p u r e . A r u n c ă u n z â m b e t f e r m e c ă t o r peste tefan se apropie de casa din colţul străzii fără tragere de inimă. D a r c â n d ajunse în c u r t e a din spate. nu crezi? ninăr. aruncându-şi |. Şi a trebuit să mă hrănesc. cu ochii reci şi neprietenoşi. D a m o n . D a m o n se răsuci fulgerător. Sau să umble cu semne pe gât. . fără să-1 privească. . nu sunt atât de neştiutori.n keta pe u m ă r . se v ă z u o mişcare abia perceptibilă între nuci. . O senzaţie familiară de iritare u r c ă în Ştefan. — Sânge de animal. Asta p a r e într-un fel foarte potrivit. .Reuniunea • 111 — D a m o n . — A trebuit să-i d u c cu bine pe ceilalţi acasă. D a m o n se întoarse pe j u m ă t a t e . Se aştepta o a r e c u m ca D a m o n să-şi fi părăsit deja postul. desluşi u m b r a mai întunecată rezemată de trunchiul u n u i copac. — O să ţin m i n t e asta. m a i ascuţită decât cea a u n u i om p e n t r u că e r a privirea unui prădător. le-am d a t şi lui Bonnie şi M e r e d i t h Verbină.

M i n u n a t . Şi nici să nu crezi că mă p o ţ i m a n i p u l a . O r i c u m n-ar fi avut nici o im­ p o r t a n ţ ă . la ceea ce aflase în această seară. d a r cineva de care auzise. o să fiu aici cu tine. d a r era p r e a târziu." I a r el răspunsese. frăţioare. orice altceva. p r e a dureroase pentru a le p u t e a suporta. v o m fi î m p r e u n ă . Ştefan găsi un copac de care să se rezeme şi se lăsă să alunece în jos de-a lungul lui. Sunt aici p e n t r u propriile mele motive. Gândeşte-te la altceva. Elena. Elena d ă r â m a s e toate zidurile. P r i m a d a t ă c â n d o sărutase. înalt. . spuse el pe un ton a m e n i n ţ ă t o r . Spu­ ne-mi că mă crezi. P o a t e că nu fusese alegerea ei. Şi a p o i şoc d u p ă şoc. pierdut fără spe­ ranţă în vraja ei: „ O h . d a r la un nivel m a i profund.. Reuniunea • 113 E r a singurul lucru pe c a r e ea îl repetase î n t r u n a . I a r adevărul adevărat era că nu exista nici o alinare posi­ bilă p e n t r u el. D a m o n niciodată nu asculta ce-i spunea el. Ştefan. p e n t r u a d e m o n s t r a cât de p u ţ i n se p u t e a cineva baza pe el. Dezgolindu-i sufletul. p e n t r u a privi la cerul întunecat al nopţii. Obosit. Nu se p u t e a concentra. î n ­ t o t d e a u n a e r a d o a r acel „frăţioare" dispreţuitor. Elena. Felul în care îl descrisese Vickie pe cri­ minal. " D a r ea îl părăsise. Fiinţele alea trei u m a n e p o a t e că te vor u r m a . E r a inutil. O d a t ă scăpate de sub control. simţise c u m toate barierele de a p ă r a r e pe care le înălţase se n ă r u i a u . îşi spuse — asta p ă r e a să-i a d u c ă a m i n t e de cineva. Existau m o m e n t e c â n d tot ce voia el era să o urmeze. d a r eu n u .. îşi spuse. îşi spuse. p r e a frumoase p e n t r u a le alunga din m i n t e . T o a t e secretele lui. Indiferent ce se va întâmpla. m-ai minţit. P e n t r u că de fiecare d a t ă ai să te înşeli. dar în final ce m a i conta asta? îl părăsise şi plecase. Dispăru înainte ca Ştefan să-şi găsească cuvintele p e n t r u a-i da o replică. Ar face ceva deosebit de r ă u d o a r ca să-i do­ vedească lui Ştefan că era capabil de aşa ceva. orice rezistenţă. cu p ă r blond şi ochi albaştri. imagi­ nile cu E l e n a se învârtiră în j u r u l lui. î n c e r c ă să se gândească la p r o b l e m a cu care se confruntau. Şocul dulceţei aceleia a m e ţ i t o a r e c â n d buzele li se întâlniseră.1 1 2 « Jurnalele Vampirilor — Nu aştepta nimic de la m i n e . I a r în cele d i n u r m ă . toate metodele pe care le folosise p e n t r u a-i ţine pe ceilalţi o a m e n i d e p a r t e de el. E r a obosit şi se simţea singur şi avea o nevoie disperată de alinare. Ştefan descoperise că asta voia. Nu cineva pe care îl cunoscuse. lăsându-1 vulnerabil. Speriat. Voia ca E l e n a să-1 v a d ă fără ziduri de a p ă r a r e . C r e d . Iar a c u m D a m o n plecase. Ca şi c u m ea ar fi atins miezul fiinţei lui. Voia ca ea să-1 c u n o a s c ă aşa c u m era. singurul lucru pe care îl promisese m e r e u : „Indiferent Ce se va î n t â m p l a . îşi spuse Ştefan. D a m o n nici m ă c a r nu-i spunea vreodată p e n u m e . un miez pe care el a p r o a p e că îl uitase.

Crezi rfl ai rezolvat misterul. S t ă t e a u cu toţii în m a ş i n a lui M e r e d i t h . Arcuirea bu­ zelor ei. deşi durerea îl sfâşia.. îi p u t e a simţi p r e z e n ţ a . mlădioasă în braţele lui. D ă d u s e d e o p a r t e 'Inicrea nopţii trecute şi era din n o u stăpân p e sine. D a r Bonnie ajunsese p â n ă la Elena. I'(trecuse t o a t ă ziua chibzuind. toată durerea. sufletul ei încă m a i era u n d e v a p r i n preajmă. — Asta a r e o legătură cu Sue. T o a t e e r a u a c u m de-a p u r u r i inaccesibile p e n t r u el. Alte amintiri se iviră şi Ştefan le p r i m i cu drag. Şi atunci ştiuse el că nu se vor putea niciodată despărţi. î n c h i d e ochii. Atingerea p ă r u l u i auriu pe o b r a z u l lui. gustul lor. Ce a n u m e vrei? î n t r e b ă Bonnie. Dragoste. Iertare.o . unicul lucru care conta p e n t r u el. Ştia c u m se făcea asta. Cu scârbă. ascuţită ca nişte gheare. O p u t e a vedea pe Elena. C â n d în cele din u r m ă ea îi descoperise secretul. şi le trimise în eter. Spiritul Elenei. lasă-ţi d o r i n ţ a să p ă t r u n d ă în neant. D a r c â n d o privise în ochi în acea n o a p t e văzuse înţelegere. îl cercetară cu atenţie pe Ştefan. miro­ sul. uşoară ca aripa u n u i fluture de n o a p t e . p u t e a să confirme îni i< derea ei în el — p u t e a să facă ceea ce d o r e a ea să .114 • Jurnalele Vampirilor î n s p ă i m â n t ă t o r ? D a . întotdeauna atât de sinceri 11 Ic inteligenţi. Sen­ zaţia de a o simţi pe Elena lipită de el. Avea Putere în stăpânirea lui. şi ochii ei întunecaţi. Şi. D i n t r e toţi. Albastrul a d â n c de n o a p t e . Apoi c h e a m . c a r e e r a parcată la o distanţă p r u d e n t ă în spatele casei lui Vickie. E r a către apus în ziua u r m ă t o a r e şi t o c m a i se întorseseră de la î n m o r m â n t a r e a lui Sue — toţi. să caute a s e m e n e a unei rugăciuni. Deschide-te şi lasă-ţi nevoia să fie simţită. Puterile lui nu e r a u la fel ca ale lui B o n n i e . când îl găsise hrănindu-se cu acea pasăre. In special date despre cei care l-au întemeiat. îşi a d u n ă tot dorul. Asta e r a uşor. nu simţi nimic. Şi era m a i îndreptăţit ca oricine să o caute. v ă z â n d sângele pe buzele lui. al ochilor ei. D o a r vidul şi p r o p r i a lui singurătate. recunoscu el. spuse Ştefan. T o a t e erau pierdute a c u m . P u ţ i n îi p ă s a de pericole. el ar trebui să fie capabil să îl c h e m e . Ştefan voise să se despice p ă m â n t u l sub el de ruşine. Imaginează-ţi p e r s o a n a pe care vrei să o c h e m i . Senzaţii. Niciodată nu se m a i simţise atât de singur. nu-i aşa? spuse M e redith. E r a convins că. D o a r tăcere. ne­ maivăzut. Nu putea ajunge la unicul lucru pe care îl iubise atât de mult. cu I iccepţia lui Ştefan. — Nişte d o c u m e n t e legate de istoria oraşului FelPs (îhurch. E posibil. Dragostea ei îl vindecase. o să-i întoarcă spatele cu groază. I »< şi nu p u t e a ajunge la Elena. Reuniunea • 115 Şi m a i u ş o r chiar..

D a c ă vrea şi Matt. şi pielea albă. — Pentru că. — Şi pe u r m ă . — Atunci aşa r ă m â n e . îi sugeră M e r e d i t h . kaput. cu o n e r ă b d a r e iritată. Voi d o u ă i. Ştefan fu surprins. N i m e n i n-o să ştie ce informaţii ne interesează. Mă refer la j u r n a l u l ei. B o n n i e e r a isteaţă şi ingenioasă — chiar dacă de-abia începea să descopere asta. E chiar acolo în bibliotecă. P ă r roşcat ca focul şi un spirit pe potrivă. Ea este bibliotecara oraşului şi ştie o mulţime de lucruri despre întemeierea lui. M a t t r i d i c ă din u m e r i . Ea s-a dus. S-ar p u t e a Nă ne ia vreo d o u ă ore. D a r nu putea să nu se î n t r e b e ce se afla în spatele refuzului lui . e r a u totuşi înşelătoare. îşi spuse Ştefan. spuse Bonnie. — Aş prefera să r ă m â n aici. I a r activitatea. — De ce? î n t r e b ă imperios Bonnie. — Bine. în regulă. fusese şi pricepută la lucrurile supranaturale. spuse Ştefan. c o n c e n t r a r e a de care avea ne­ voie u r m a u să-i a d u c ă alinare. pffft.unâneţi în m a ş i n ă cu portierele încuiate. H o n o r i a nu fusese d o a r o femeie înţeleaptă. spuse ea. d a c ă vrei să vii cu m i n e . văzându-i expresia. de forma unei inimi. remarcă Meredith. D o a m n a G r i m e s b y le ţine expuse lângă ghişeul de î m p r u m u t u r i . sau chiar m a i mult. spuse el încet. în acest m o m e n t e d o a r o idee. alături Reuniunea • 117 de cel al Elenei. a d ă u g ă Ştefan. Sunt obosită. n-ar trebui să m a i • xiste a t a c u r i o v r e m e — cel p u ţ i n v r e o câteva zile. M e r e ­ dith. Nu-i plăcea p r e a mult ideea ca j u r n a l u l Elenei să fie expus în bibliotecă. De ce nu te duci cu M a t t . explică ea. — D a r biblioteca s-a închis deja. V r e a u să spun că ea a fost u n u l dintre întemeietori. D a r în­ semnările H o n o r i e i ar p u t e a fi exact ceea ce căuta el. . spuse el cu grijă. Acea faţă deli­ cată. Ca şi î n d e p ă r t a r e a tu­ t u r o r emoţiilor. — C r e d e a m că H o n o r i a Fell nu m a i c o m u n i c ă cu tine. o p e r s o a n ă nevinovată ar p u t e a fi rănită. a p r o a p e trans­ lucidă. Ce contrast cu M e r e d i t h . Aşa ar tre­ b u i să fiţi în siguranţă. Ii< »nnie şi M e r e d i t h ar trebui să fie în siguranţă.1 1 6 « Jurnalele Vampirilor fie făcut. D a r vă p r o m i t că d a c ă găsesc în seara asta vreo d o v a d ă care să o sprijine. . D a c ă bănuielile lui se confirmau. Adăugă: — Am o idee despre ceea ce s-ar fi p u t u t întâmpla. spuse Bonnie. o să vă spun totul. d a c ă nu te superi. D o i dintre noi p u t e m să m e r g e m acolo şi ceilalţi doi să r ă m â n ă aici. — Asta e şi m a i bine. Uitaţi ce e. Ştefan se uită repede la ea. Şi aşa pot să-mi t e r m i n schimbul şi să ajung acasă m a i de­ vreme. şi r ă m â n eu cu Bon­ n i e aici? Ştefan c o n t i n u a să o privească. e H o n o r i a . — Nu vreau să spun să vorbeşti cu ea. O vrăjitoare. d a r e d o a r o b ă n u i a l ă şi nu vreau să discut despre asta p â n ă c â n d nu sunt sigur. d a c ă mă înşel. — Ai p u t e a să vorbeşti cu d o a m n a G r i m e s b y .

care. răspunse. Ştefan se c o n c e n t r a asupra caietului cu coperţi de piele de alături. şi închise uşa c â n d M e r e d i t h t o c m a i replica: — De asta mă tem. şi nu avea nici cea m a i mică idee ce ar p u t e a face D a m o n . i-ar face r ă u . . u n intrus î n FelPs C h u r c h . d a r şi cu viaţa sălbatică a acestor locuri. Ridică privirea şi îl văzu pe M a t t uitându-se la el.. Şi în acele pagini Ştefan găsi ceea ce căuta. Şi asta î n s e m n a că avea d r e p t a t e şi în legătură cu ceea ce se p e t r e c e a a c u m în Fell's C h u r c h . d a r d u p ă câteva m i n u t e Reuniunea • 119 < ichii lui se obişnuiră cu scrisul înghesuit şi încâlcit. Simţind o furnicătură pe ceafă. e r a d o a r un m e c a n i s m cu arc. . — P â n ă la u r m ă o să a p a r ă el. Pentru o clipă. cu înlloriturile lui complicate. Ştefan se forţă să-şi îndepărteze m â n a de j u r n a l u l Elenei. fără sentimentalism. o senzaţie de greaţă îl străbătu.118 • Jurnalele Vampirilor M e r e d i t h . u n d e e D a m o n ? î n t r e b ă Bonnie c â n d el şi M a t t se p r e g ă t e a u să plece. şi se simţi copleşit de o furie care îl făcu să vrea să r u p ă şi a sfâşie şi să facă rău. o iniţiere obscenă. Nu m a i exista nici o îndoială în mintea lui. veniseră în locul acesta c â n d era î n c ă o pustietate sălbatică. E r a povestea H o n o r i e i Fell şi a soţului ei. D a c ă l-ar p r i n d e . d a r era convins că oraşul nu voia să fie ajutat. Ştefan se întorsese ca să ajute oraşul. ¡1 lături de familia Smallwood şi alte câteva. care fu­ sese p r i e t e n a Elenei. C e r n e a l a d e c o l o r a t ă de pe paginile îngălbenite era greu de citit. r ă m â n â n d în u m b r ă . Indiferent ce va trebui să fac. . îl făcu să d o r e a s c ă să omoare. In cele din u r m ă se r e z e m ă de spătarul scau­ nului şi închise ochii. murise p e n t r u . în el erau povestite ultimele zile ale Elenei. Nu-şi p u t e a p e r m i t e să fie văzut. U n ritual de sânge. Avusese d r e p t a t e . E r a din n o u u n străin. — Nu ştiu. îi şopti Elenei în m i n t e a lui. H o n o i ia s p u n e a povestea luptei lor p e n t r u supravieţuire într-un fel simplu şi limpede. I a r jurnalele se aflau exact acolo u n d e spusese Bonnie că sunt. Iţi p r o m i t . — A p r o p o . Aşteptase ca cineva să-i p u n ă această î n t r e b a r e . spuse. El şi M a t t se î n d r e p t a r ă în tăcere către bibliotecă. Sue. E r a convins că nu era v o r b a d o a r de obo­ seală. Broasca bibliotecii fu simplu de deschis. D a c ă începea să se gândească a c u m la asta. Se confruntaseră nu n u m a i cu pericolele izolării şi ale foa­ metei. ocolind zonele luminate. Nu-1 m a i văzuse pe fratele lui din seara trecută. Sue cea drăguţă. înlocuită de o h o t ă r â r e iprigă de a p u n e c a p ă t la ceea ce se î n t â m p l a şi de a îndrepta lucrurile. în propriul ei scris. Ştefan simţi c u m i se încordează muşchii stomacului. reciti a t e n t p a r a ­ graful. asta. D a r apoi furia se stinse.. O să opresc a ta cumva.

. i vantajul a p a t r u sau cinci secole în plus faţă de noi. A c u m îşi dădea seama că fusese prost. E r a u p r e a înneguraţi. C u m e de fapt lumea? C u m e .120 • Jurnalele Vampirilor J u r n a l u l Elenei era în m â n a lui M a t t . A s e m ă n ă t o a r e celei provocate de tăişul care îl o m o r â s e odinioară. Stătea cu privirea aţintită în jos. — Am spus că sunt bine! M a t t se răsuci cu spatele. Ştefan simţi c u m grija pentru M a t t îi strânge inima.A fost un lucru u r â t ce-am spus. cu o voce egală: D a r nu-i numai asta. ce puteai face tu ca să mă superi? Sigur. într-un fel de neiertat. incapabil să vorbească. spuse el. Se ridică şi se apropie de celălalt băiat.ilă a pantofului. spuse M a t t . n i ( o r d â n d . răspunse cu o întrebare. M a t t îşi roti privirea p r i n biblioteca î n t u n e c o a s ă . — M a t t . — A fost adevărul. jucându-se c u nişte m o n e d e din b u z u n a r . apoi i< l. încercă să respire. Şi e rău. Aşteptă o clipă. în afară de u-mi fura p r i e t e n a şi de a contribui la m o a r t e a ei? De d a t a asta. în vocea lui se auzea o n o t ă de satisfacţie. erau căzuţi. — Ai găsit. — Da. replică Ştefan. T o t trupul lui M a t t era rigid. Muşchii lui încordaţi e r a u străbătuţi de fiori uşori. In acea clipă ochii lui M a t t aveau acelaşi albastru î n t u n e c a t ca şi ai Ele­ nei. închis.iugă. .. Am făcut eu ceva? — Sunt bine.ş i umerii într-un gest de a p ă r a r e . M a t t puse la loc j u r n a l u l Elenei în vitrină şi se ridică. strângerea de inimă fu m a i puternică. Reuniunea • 121 Era adevărat. . C h i a r în clipa în care Ştefan era gata • i renunţe. Ştefan. Tu ai văzut m a r e p a r t e din ea. plini de t u m u l t şi d u r e r e şi ceva a s e m ă n ă t o r cu a m ă r ă c i u n e a . d a r vocea îl t r ă d a . şi d u r e r e a cumplită. E r a aspră. nu-i aşa? Matt nu răspunse. cu de­ getul lui r ă m a s u n d e v a între pagini. o problemă teribilă.. — î m i p a r e rău. ce? — L u m e a . stăpânit de o tensiune care stătea să izbucnească. U n obser­ vator oarecare ar fi crezut că era relaxat. Exista o problemă. — Ştiam. împingând ceva invizibil de pe p o d e a cu p a r t e a latei . Iar Ştefan simţea chinul. De când revenise în Fell's C h u r c h fusese p r e a preocupat pentru a-1 privi cu atenţie pe Matt. — Aş fi p u t u t să te scutesc să m a i vii aici. disperarea din mintea lui. cu veacuri în u r m ă . î n c o r d a t ă de o tensiune p u r ă . • \ i. O r i c u m . ce e? spuse el calm. — Tremuri. T o c ­ m a i demonstrase ceva. — Matt. . nesigur pe I iropria-i voce. — Te gândeşti la cel m a i r ă u lucru pe care ţi-1 poţi închipui şi acela este î n t o t d e a u n a adevărul. Vocea lui M a t t e r a ca de p l u m b şi c â n d Ştefan tidică privirea către el văzu că umerii lui îşi pierduseră încordarea. Brusc.

Nu p o t să-ţi |MIII d a c ă există v r e o n o i m ă sau d a c ă lucrurile vor în ochii lui M a t t şi spuse în m o d deliberat: D a r a|unge vreodată să fie aşa c u m trebuie. sau este de fapt o g r ă m a d ă de rahat? Ştefan închise ochii. Ştefan? R a s a u m a n ă . N u s e m a i t e r m i n ă niciodată. m u l t m a i puţin. . iar cei de Felul meu. M a t t îşi trase un scaun şi se aşeză călare pe el. . M a t t H o n e y c u t t . Şi ce dacă? M a t t se holbă la el. C h i a r l-am trăit. o să încerc să-ţi răspund. D a r . . p o ţ i foarte bine să faci aşa. taberei învin­ gătoare. m a i mult decât îţi poţi tu imagina. S u n t e m noi boala. N u p u t e m învinge. D a . c u m stă treaba? C e e a ce vreau să spun c. nu ştiu m a i mult decât tine. Deci ce li de g â n d să faci. I a r uneori cred că o atât de mare parte din ambele noastre rase e rea încât nu m a i i < mtează ce se întâmplă cu restul. Şi atunci. este ea esenţialmente genul de loc care m e r i t ă să lir salvat. D a m o n spune asta mereu. I ieiitru că dacă aşa e universul. ca Elena. Şi n i m e n i nu te poate c o n d a m n a cu adevărat. Poţi să te alături taberei rele. V o c e a lui M a t t t r e m u r ă scurt. Străduieşte-te. d a r el continuă: — Elena a m u r i t p e n t r u ca oraşul să fie sigur pen­ tru fete ca Sue. spuse Ştefan. M a t t . — O h . când mă gâni lese mai bine. — Grozav. — C e e a ce te întreb eu de fapt e: la ce b u n ? Există c u m v a vreo g l u m ă cosmică pe care n-o pricep? Sau t o a t ă povestea asta e d o a r o greşeală m a r e şi afurisită? înţelegi ce încerc eu să spun aici? — înţeleg. . d a c ă fiecare lucru i a 11 despre care ai vorbit e adevărat? Ce ai de g â n d să fu i tu însuţi? Ai de g â n d să r e n u n ţ i să m a i lupţi şi să iimU alături d e rechini? M a t t strângea cu p u t e r e spătarul scaunului. indiferent cât aş lupta împotriva Reuniunea • 123 1111 l Ineori cred că întreaga rasă u m a n ă e rea. Ştefan se uită direct am o altă întrebare p e n t r u tine. Şi totul se î n t â m p l ă din n o u . î n t o t d e a u n a va fi o parte din mine. datorită neiiII iederii. Ştefan se aşeză şi îşi trecu o m â n ă prin p ă r .Şi ce d a c ă universul e rău. ce-ţi spune ţie asta? — Matt. şi ce d a c ă nimic din 11 lacem p e n t r u a încerca să îl s c h i m b ă m nu c o n t e a z ă d e fapt? Vocea lui M a t t creştea în intensitate. — Am văzut mult rău. Matt.Ştii. Şi ce dacă. — D e s p r e ce vorbeşti? . Şi a c u m Sue e şi ea m o a r t ă . D a c ă vrei să taci un m i n u t . d a r dincolo de ea Ştefan văzu d u r e r e a confuză care îl m ă c i n a .Şi ce dacă? — M d a . făcu el. — Şi o a m e n i i .122 • Jurnalele Vampirilor nu? Aşadar. Privirea lui era aspră şi p r o v o c a t o a r e . şi ce dacă? Ştefan se aplecă în faţă. sau d o a r un simptom? C e e a ce vreau să spun e: ia pe cineva c a . de ce n-ai fi şi tu la fel? .

aş vrea să citesc ceva — scris de un tip n u m i t Ger\ . fir-ar să fie! — Ştiu. D a c ă ai găsit ceea ce căutai.). Ştefan i-o strânse. Ştefan se r e z e m ă de spătar şi zâmbi uşor. D a r . „ n i c i o d a t ă " e un t i m p foarte lung. d a r ni sufletul lui simţi o c ă l d u r ă care î n d e p ă r t ă d u r e r e a ascuţită. 1 . Om de stat şi scriitor. adăugă. T r e b u i e să încerc. D a c ă tot sunt . ne v e d e m acasă la Vickie. d a r arăta că în acea clipă se simţea atât de a p r o a p e de M a t t . C h i a r înainte şi de v r e m e a ta.li»-clelitoare. Gervase of Tilbury (1150-1228). Păi. T e n s i u n e a îi dispăruse din muşchi. se ridică de pe scaun şi r ă m a s e în picioare. . Şi o p a r t e din copleşitoarea singurătate. iar ochii lui Reuniunea • 125 iveau din n o u acea culoare albastră limpede. nu în­ s e a m n ă că e bine să renunţi la ea. avocat de drept canonic. C h i a r d a c ă aş şti că e inutil. Nu ştiu d a c ă e posibil. spuse M a t t printre dinţi. pe care şi-o a m i n t e a Ştefan. apoi ezită. i n i. D a r tu du-te şi schimbă-le. continuă Ştefan.Bine. autorul lucrării Otia Imperialia (sau Liber de minbilibus mundî). tot ar trebui să încerc.pic Ştefan şi îi întinse m â n a . sigur. spuse M a t t . Poate că asta e calea lui D a m o n ! C h i a r d a c ă l u p t a e inutilă. ei? spuse M a t t şi Ştefan îi a r u n c ă u m b r a u n u i surâs. — Eu nu sunt pregătit să cedez nimic.124 • Jurnalele Vampirilor — Pe d r a c u ' ! explodă M a t t . cu ochii lui albaştri ar­ z â n d şi pe j u m ă t a t e ridicat din scaun. — Ştiu p e n t r u că şi eu cred acelaşi lucru. Ştefan se gândi. d a c ă am dreptate în legătură cu ceea ce se miâinplă. E r a un z â m b e t obosit.. Şi apoi văzu pe faţa lui M a t t că acesta înţelegea. . a p r o a p e •. — Asta e tot ce poate face cineva. — Ei. A r ă t a ca şi c u m regăsise d r u m u l către un foc din a d â n c u l fiinţei lui care arsese acolo tot timpul. — Niciodată.. o să încerc şi eu să fac la fel. Brusc.Mă b u c u r să a u d asta — a t â t a spuse doar. se răsuci din n o u . T r e b u i e să î n c e r c ă m — p e n t r u că cealaltă alternativă este să cedăm. M li mai bine să ne î n t o a r c e m la fete.tr. m i n t e a lui funcţionând din n o u în viteză: M a t t . spuse Ştefan. d a r am de gând să încerc. geografie şi fizică (n. Ştefan. drept. fetele ar trebui să fie în siguranţă o p e r i o a d ă < Ic vreme. Bine. M a t t se în­ toarse către uşă. i s c din Tilbury 1 . Nu avem nici o scuză să r e n u n ţ ă m d o a r pen­ t r u că a v e m impresia că o să p i e r d e m . mă b u c u r că ii ai întors. care a trăit la începutul secolului al i n isprezecelea. Statură o clipă privindu-se. care conţinea toate informaţiile cunoscute pe Itunci din istorie. spuse el calm. fie că merită sau nu. încet.

Aer proaspăt. Greierii c â n t a u . d a r M e r e d i t h eon­ ii n u ă să respire profund.Reuniunea • 127 Bi >nnie încuviinţă din cap şi se relaxa pe scaunul ei. I n t r e t i m p o să se d u c ă să v a d ă ce face Vickie. văzu că fata cu (•. ieşind din maşină. d a r târâitul lor m o n o t o n p ă r e a d o a r că face p a r t e dintr-o tăcere m a i m a r e . — Sper. — Crezi că băieţii au o mică discuţie? M e r e d i t h se uită r e p e d e la ea. debloca uşa şi ridică m â n e r u l . răspunse Meredith. m a lui M e r e d i t h nu păruse niciodată mai confor. Nu p o t să-mi imaginez de ce. în spatele casei lui Vickie nucii se mişcau uşor. îşi spuse Bon­ nie. U ş a se deschise. — D a . d a r atunci exista posibilitatea să le vadă cineva. D o a r î n acel m o m e n t realiză că ea nu avea cheie. în m o d clar sur­ prinsă. Bonnie şi M e r e ­ dith nu p u t e a u vedea d e c â t fereastra lui Vickie. ( )h. închise uşa m a i uşor. . şi se uită la Bonnie. asta e. ibilă. ( land se uită din n o u la M e r e d i t h . — Şi tu d o r m i prost noaptea? spuse Bonnie.i i ăduiască să nu facă p r e a mult zgomot. grozav. Apoi căscă. C â n d îşi d ă d u s e a m a că i m a g i n e a î n c e p e a să se e u n d e stăteau în maşină. Ar fi fost mai bine să fie mai aproape. ştiu că trebuia să facă ceva. apoi zâmbi. ar p u t e a fi un dezastru d a c ă I d o r m e a u amândouă. Probabil că era î n c ă trează. I-ar face bine lui M a t t . o s-o trezească pe M e r e d i t h ca să-i d e a d r u m u l î n ă u n t r u . M e r e d i t h îşi t u r n ă restul de cafea din termos şi o bău. Ei. Asta ar p u t e a să o ajute. Bonnie îşi d ă d u s e a m a că M e r e ­ dith nu se aşteptase ca ea să se p r i n d ă . i lung la fereastra luminată de la c a m e r a lui Vickie. dar noaptea era caldă. N e m a i p o m e n i t . spuse M e r e d i t h . F ă r ă să se . Cerul era m o h o r â t şi înnorat. îşi înfipse unghiile în p a l m e şi se m i . Nu î n d r ă z n e a I se relaxeze din n o u . cu un sentiment de vinovăţie. încuind-o p e M e r e d i t h î n ă u n t r u . II u cţoşeze şi să p a r ă dublă.II 111 negru adormise. •\ l r . îşi d ă d u seama. Bonnie se uită lung la laţul de cafea din ceaşca ei şi se strâmbă. C r e d că e într-adevăr foarte obosită.

în a p r o p i e r e . Nici u n răspuns. C e v a .. u m e d e . S-ar fi prăvălit la p ă m â n t d a c ă el n-ar fi I >i ms-o şi n-ar fi sprijinit-o.. în orice clipă. p o a t e că acel ceva nu o va p r i n d e . Poate că nu o va observa. Nu trebuie să-ţi fie. D a r încercă să-şi revină iul uşi. Elena ii cedase lui D a m o n în cele din u r m ă . T ă c e r e a devenise m o r m â n t a l ă . Vickie doi­ m e a şi ea. i. D a r nu era decât întune­ ric. Asta nu i-o spuse u n u l dintre simţurile ei obişnuite. furişâlM I o privire prin despicătura dintre draperii. Pe c â n d Bonnie stătea acolo. Bătu uşor cu unghiile la fereastra lui Vickie. Şi totuşi. Nişte degete o atinseră pe ceafă. cel care îi trimitea fiori de-a lungul braţelor şi o senzaţie de gheaţă pe şira spinării. n e g r u profilat pe negru. C u m reuşise Elena să se descurce cu aşa ceva? D a r . temându-se să scoată vreun sunet. Elena nu reuşise. iar copa­ cii erau nemişcaţi. Şi nu p u t e a să nu-şî imagineze ce ar p u t e a ieşi din acea tăcere. cel care în ultimul timp se trezea în p r e z e n ţ a Puterii. Bonnie clătină din cap. Greierii nu mai cântau. tăcerea p ă r u să se în­ desească în j u r u l ei. El nu m ă r i strânsoarea. spuse încet D a m o n . — Ţi-e frică de mine? spuse D a m o n . I a r /baterea ei avu acelaşi rezultat ca o î n c e r c a r e de a d ă r â m a un zid de c ă r ă m i d ă cu mâinile goale. N e g r u profi­ lat pe gri. sigur.128 • Jurnalele Vampirilor Parfumul caprifoiului u m p l u nările lui Bonnie. . I '< >cnetul unei crenguţe explodă p r i n ea asemenea Unei împuşcături. şi toate umbrele ceva. r. Se gândi că ar p u t e a leşina. D a r cel de-al şaselea simţ. Exista. gata să Ic şine.. R ă s u n a în urechile ei.. . î n c ă nu-şi recăpătase vocea. gata să c a d ă . îşi spuse. realiză. E r a p r e a speriată ca să ţipe.Pari speriată. R e n u n ţ ă şi se strădui să respire m a i calm.. asta e r a tot ce vedea. e r a sigur de asta. Nu sunt singură. Se răsuci în direcţia din c a r e venise sunetul. Konnie se răsuci d i n n o u . a m e n i n ţ ă t o a r e . Se întoarse încet. Z â m b i cu i cproş. C e v a cu m â i n i fierbinţi. îşi d ă d u s e a m a Bonnie. îngânându-i zvâcnirile sânge­ lui. care o privea. C â n d văzu cine I i. şocul îi copleşi toate simţurile şi muşchii i se înnuiiară.. u r l â n d înfiorător. . Fiecare u m b r ă p u t e a fi orice. cu Oi lui mari şi urechile ciulite. ca şi c u m ar fi avut un secret n u m a i al lor. Zări p e p a t u n m o r m a n d e pături cu nişte p ă r castaniu ciufulit în capătul lui. d a r nu-i d ă d u d r u m u l . era ca şi c u m ea se chinuia să a u d ă ceva ce ştia că e acolo. uitându-se cu atenţie în întunericul din curte. C e v a cu mâini fierbinţi şi u m e d e şi braţe suficient de puternice să o strivească. întuneric şi tăcere. D a m o n câşti­ gase şi făcuse exact ceea ce voise. Reuniunea • 129 |>fticau să se mişte. D a c ă nu făcea nici un zgomot.

d a r tot restul era atât de fierbinte. — Pleacă de lângă ea. Asta era p r i m a o a r ă . îşi spuse că vedea în ei stele. . M i n t e a îi funcţiona din n o u . m u r m u r ă şi ieşi din curte. L u m i n a reve­ nise în ochii aceia albaştri — acea fulgerare rece de Curie d r e a p t ă care îl făcea p â n ă şi pe T y l e r Smallwood să se d e a înapoi. P e n t r u o clipă se luptă cu propria-i m â n d r i e . Asta vrei? Ga un iepure cu un şarpe. şi foarte con11 nubil. rupse vraja. D u l c e a ţ a o copleşi. B o n n i e deschise r i n a să-i s p u n ă lui M a t t să se d u c ă el însuşi să stea în maşină. p u t e a p u r şi simplu să se relaxeze şi să se lase să plutească. răspândindu-i-se în tot trupul. Se simţei ca şi c u m picioarele ei s-ar p u t e a topi în clipa u r i n a toare. Simţea o c ă l d u r i şi un t r e m u r în ea. O gheaţă atât de rece încât ardea. Gândeşte-te la ceva. ca mătasea. Pro­ b l e m a era însă că nu avea p u t e r e a să o şi rostească. ca şi c u m s-ar p u t e a prăbuşi. Ascultă.. î n t r e r u p e r e a venise exact la ţ a n c .130 • Jurnalele Vampirilor EI îi d ă d u d r u m u l u n u i b r a ţ p e n t r u a-i trasa cu un deget. chiar în clipa în care buzele lui i le atingeau pe ale ei. îi spuse lui M a t t . Aşa simte şi iepurele. — Bănuiesc că ar trebui să plec. D a . II Reuniunea • 131 Spre s u r p r i n d e r e a lui B o n n i e . îşi a r a n j a bluza. c o n t i n u â n d să-1 privească fix pe I )anion. — M u l ţ u m e s c p e n t r u că m-ai salvat. . spuse el. I a r Elena cu s i g u r a n ţ ă nu l-ar fi lăsat. M a t t stătea la m a r g i n e a curţii. spuse M a t t .. Se b u c u r a că venise M.iii. K-n regulă. . Bonnie îşi m u ş c ă buza. E r a din n o u el însuşi. i i iillaud greu. abia simţit. . cu ochii ca nişte aşchii de gheaţă albăstruie. D o a r că nu cred că o să mă o m o a n D a r aş p u t e a p u r şi simplu să m o r singură. s t r â n s o a r e a de pe )il \\W\ ci slăbi. Bonnie tresări şi descoperi că era capabilă să î n t o a r c ă iar capul. repede. Du-te. Elenei nu i-ar plăcea asta. stai p u ţ i n . îşi spuse. M a t t .. . spuse. D a r exagera puţin cu atitudinea de frate m a i UJare superprotector. R e p e d e . asta era. c â n d brusc îşi d ă d u s e a m a de ceva. I a r căldura creştea. Du-te la m a ş i n ă şi r ă m â i acolo. Nu avea de ce să-i fie frică. Buzele lui e r a u r ă c o r o a s e .. şi să nu m a i sperii. arcuirea buzei. din vâr­ ful degetelor la tălpi. . cu p u m n i i strânşi. d u p ă multe luni. îşi spuse Bonnie. M e r e d i t h nu i-ar fi p e r m i s să-i c o m a n d e aşa. O c h i i aceia negri i 11 sondabili u m p l e a u a c u m universul. Gândeşte-te. cu o voce a p r o a p e udă. F ă c u un pas în spate. Apoi o învinse şi îşi lăsă în jos pri­ virea. I M . E u d o a r . când îl vedea pc M a t t că-i pasă cu a d e v ă r a t de ceva. se gândi Bonnie. în clipa asta M a t t e r a viu şi plin de energie. — Ce dracu' se petrece aici? V o c e a sparse tăcerea.

— Nu fi prost. O a m e n i n ţ a r e • urc vorbea direct sângelui lui M a t t . l'-vident. Ei sunt vânăt < >rii. < Ihiar d a c ă m u r e a aici. ceea ce trebuie să fac. D a m o n înainta cu un singur pas către el. I )ar nu voia să fugă. Iu t u n e c i m e a îngheţată din ochii lui D a m o n îi s p u n e i asta n-ar fi o idee foarte b u n ă . C u m ar fi atunci c â n d n u a r vrea? . s p u n â n d u . de pildă? î n t r e b ă el. M a t t se gândi la felinele din junglă. D o a r e liiarte tare. îşi aminti M a t t . care sfâşie. de ce nu alegi pe cineva de statura ta? D a m o n zâmbi. c a ş i c u m tocmai i" . iar t e a m a fusese destul de m a r e . Elena. D a r vocea lui D a m o n era calmă.a m îşi lipise genunchii u n u l d e celălalt ca să n u o n u e r a u d o a r ochii aceia negri i n u m a n i i i • • 111< lit. Cu dispreţ. N u ţ i s-a luat nicit K lată sânge cu forţa. d a r m . ftţintiţi în ochii lui. li un criminal.132 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 133 * M a t t era atât de furios încât nu î n d r ă z n i să se aptnpli mai mult de D a m o n de t e a m ă că l-ar p u t e a lovi. F ă r ă să vrea. Eu nu fac de u n i să-i sug tot sângele.t t•*»••-1 i pe nu ton dulce.i să l u a orice p e n t r u a pleca d e acolo. D u p ă o clipă. Simţea c u m muşchii maxi­ larelor i se încordează. I » u i u n i d ă d u din c a p a p r o b a t o r . spuse crispat: — Poţi să încerci. spuse D a m o n .a iritat şi m . care nu putea să-i facă rău nici unui pisoi. Nu e r a n u m a i a c e a graţie de felină c a r e I • lui I e s t e . Se gândi c u m arătase Tyler în baraca metalică anul trecut d u p ă ce Ştefan terminase cu el. M a t t . Această indiferenţă crudă era prea mult pentru M a 11 Ei ne consideră o hrană. nu-i aşa? D o a r e . — Pofta m e a p e n t r u sânge n u e d o a r o toană. ca şi c u m auzise fie< a r e cuvânt d i n gândurile lui M a t t . M a t t d o a r îl privi lung. a p r o a p e im pe turbabilă. Conversaţia lui cu Ştefan e r a u i un înceţoşată în m i n t e a lui. A c u m p ă r e a a m u z a t . noi suntem prada. discuţia | ilaccre. Şi îşi pusese ghearele pe Bonnie. P r i m a d a t ă c â n d îi luase ea sânge fusese speriat. Exista ceva înăuntrullui D a m o n care i II nea groaza în m i n t e a o m e n e a s c ă . M a t t . Nu avusesem iii 1 E o necesitate în care tu te amesteci. Şi tu mă iriţi a c u m . — Pot să fac m a i mult decât să încerc doar. spuse: — Atunci. . M a t t . a b ă g a t cuţitul în m i n e . îşi aminti el. D o m n u l T a n n e r . d a r d i n ea ştia un lucru.ştii < !um îl c h e m a pe profesorul ăla de istorie? spuse |l. nu avea să fugă. B< >i i nie. la săritura lor puternică şi la dinţii lor ascuţiţi. nu? C u el a m făcut II umil clecât să încerc doar. . C a r n e roşie. şi aerul deveni m a i rece. D o a r carne roşie c r u d ă şi sânge. I. D a r a t u n c i o făcuse d i n p r o p r i e voinţă. M a t t Ir Iii fugă. prezentat. ca o p a n ­ t e r ă care se furişează către p r a d ă . — Pe tine.

N . — O să încerc să ţi-o spun în aşa fel ca să înţelegi. privind 111 jur. d a r nu se mişcă. din gură şi ai trece la t r e a b ă . Dinţii lui D a m o n erau o sclipire a l b ă în întuneric. o c e a r t ă cu vampirii e fără îndoială un exerciţiu grozav de încălzire. D i n doi paşi acoperi distanţa dintre el şi Mai i îl î n ş f a c ă pe M a t t de tricou şi îi p r i n s e gâtul cu mâi nil( C r e d că va trebui să te învăţ în acelaşi fel. i i se. — Eşti m a i p r o s t chiar d e c â t fratele m e u .E-n regulă. A c u m nu se p u t e a mişca. A m â n d o u ă p ă r e a u îngrijorate. I a r cu voce t a r e spuse. — Z ă u ? îşi netezi din n o u tricoul mototolit. ochii aceia negri coborâră spre el. spuse Bonnie pe un ton rece. i • . — Ce-aţi făcut voi. deci am lAftigat. A i n câştigat. şi închise ochii. M a t t a p r o a p e că le simţea m u ş c ă t u r a de l a m ă î n a i n t e să-1 atingă. — C e v a în genul ăsta. I J u p ă o clipă de gândire hotărî că mai trebuia să spună i eva. Il lic şi M e r e d i t h stăteau în maşină c â n d M a t t se înAi stat mult. Bonnie. S u n t bine.a m să î n t o r c privirea. m a i bine ai faci să m o r . Ei. N u conta. M a t t îşi p u t e a mirosi p r o p n a frică. c o n t i n u â n d să-1 priveas* I ochi p e D a m o n : — D a c ă ai de g â n d să m ă o m o r i . îşi spuse. laYcii Reuniunea • 135 M a 11 se ridică în tăcere. N . Semeni m a i mult cu vechiul M a t t . băieţi? V-aţi lăsat capul în jos ca doi b e r b e c i şi v-aţi repezit u n u l la altul d i n colţuri opuse ale curţii? î n t r e b ă M e r e d i t h . u n d e stătea pe jos. P e n t r u că e posibil sa m > M u l t e întrebări. Şi a p o i plecă. îşi netezi tricoul acolo u n d e li Ini D a m o n îl boţiseră. î m b r â n c i t u r a îl l u ă total pe n e a ş t e p t a t e . M a t t . . . m u r e a ştiind lucrul ăsta. S u n t m u l t m a i periculos d e c â t îţi p o ţ i închipui.a m să fug. F ă r ă nici o expresie. spuse: Ştii. chiar arăţi m a i bine.a m să cedez nimic. Deschise larg ochii. E r â n d u l m e u să stau de p a z ă .1 asta. iiublânzindu-se puţin. A c u m pleacă de aici. . Zice că a c u m o s-o păzească el pe Vickie. Ascuţiţi ca nişte cuţite de tăiat c a r n e a . N u c r e d c ă vrei s ă t e p u i c u m i n e . Apoi.134 • Jurnalele Vampirilor N . N u cedase. . D a c ă m u r e a î n această clipă. răspunse şi apoi a d ă u g ă : Serios. T o t u l î n c r e m e n i . spuse Bonnie. l a i în cele din u r m ă în ochii aceia negri fusese un ni de respect feroce. d a r asta e tot ce mă p o ţ i sili să fac. îşi spuse. d a r nu iii M I i nici n u s e feri d e ochii lui D a m o n . î m i p a r e r ă u că am ţipat la tine acolo. spun» D a m o n . îl făcea pe M a t t să-şi p u n ă unele llilicbări. D a m o n îi dăduse d r u m u l şi îl împinsese d e p a r t e de el. S u n t încă în viaţă. zise D a m o n . Se împie­ dică şi căzu în spate. Eşti bine? Matt îşi dori ca o a m e n i i să nu-i m a i p u n ă întreba- i.

M a t t nu îi spuse exact cum apăruse D a m o n . îl ai. spuse M e r e d i t h . spuse Bonnie. d a r c â n d maşina trecu de câteva ori în susul şi-n josul străzii. I a r d a c ă a p a r e asasinul. p ă r â n d jignit. In cele din u r m ă se Âsuci cu spatele la ei ca să p o a t ă râde.. D a r există d o a r Reuniunea • 137 (> singură cale de a o dovedi. T r e b u i e sa ne î n t o a r c e m la înte­ meierea oraşului Fell's C h u r c t . E ciudat. spuse Ştefan odată ce toată l u m e a se instala în c a m e r a lui din m a n s a r d a pensiunii. adăugă Bonnie. — Adevărul e că da. dar tiu e ceva ce am de gând să cer în mod nechibzuit. T o a t ă i reaba asta e p u ţ i n c a m complicată. — E ceva periculos. Se duse din n o u lângă fereastră. . şirvumai o singură cale de a rezolva cealaltă j u m ă t a t e . Şi. M a t t nu înţelegea de ce îi z â m b e a u cu toţii. spuse ea când Ştefan o î n t r e b ă care era gluma. spuse Ştefan. P e n t r u asta sunt bibliotecile. D a c ă ai ne­ voie de ajutorul nostru. aşa c u m ai p r o m i s . şi observă că nici Bonnie nu spuse nimic. Mă întreb cât poţi să primeşti p e n t r u aşa ceva a c u m . . Ştefan p ă r u uşor surprins c â n d află că D a m o n apăruse şi se postase lângă casa lui Vickie. — Am î m p r u m u t a t . oricum. N-o să încerc să vă păcălesc. — Indiferent ce se întâmpla. — D a . Avea cu el o carte groasă. Ştefan nu se v e d e a în faţa bibliotecii. De parca Bonnie nu trecuse prin atâtea. M e r e d i t h în m o d clar încerca să-şi a s c u n d ă un /âmbet. şi asta îl făcu să simtă o căldură p l ă c u t ă în piept. d a r şi stân­ jeneală. D a r ştii» e şi lupta lor. Se uită la Bonnie şi Meredith când spuse asta. îşi făcu apariţia din întuneric. — S u n t a p r o a p e sigur de ceea ce se î n t â m p l ă în Fell's C h u r c h . adăugă Bonnie.o . — T i p u l ăsta ne-a omorât una dintre p r i e t e n e . Nu se p u t u abţine. d a r sunt con­ vins că n-o să-i facă rău. şi ar fi m a i bine să încep cu începutul. Am p u t e a să m e r g e m înapoi la bi­ bliotecă d u p ă Ştefan. D a m o n de-abia aşteaptă să se lupte. — M a t t s-a întors. . spuse Bonnie.. — Vrei să zici că ai descoperit? Ţi-ai d a t seama? Atunci poţi să ne spui t u t u r o r . Şi o î n n e b u n i t e pe alta. — C h i a r este periculos. d a r nu făcu nici un comentariu. . o cred. r e m a r c ă M e r e d i t h . M a t t se gândi p u ţ i n . nu? întrebă M a t t . — Fir-ar să fie. — Să spargi uşa şi să intri şi să dai o lovitură se­ rioasă — o carte de la bibliotecă. chiar e. e periculos. D a r este singura şansă.AXi nevoie de ajutor. am rezolvat deja j u m ă t a t e din mister.136 • Jurnalele Vampirilor — Crezi că p u t e m să avem încredere în el? spuse pe un ton serios M e r e d i t h . H a i să m e r g e m la pensiune. nu? Şi am copiat şi ce voiam din j u r n a l . — Ne-a fost d o r de tine. le Spuse Ştefan fetelor. cred că o să aibă p a r t e de o surpriză. Ele se priviră. apoi îşi înto^seră ochii către el.

târziu în n o a p t e . dar nu sunt complet toantă. Ceea ce pentru mine e în regulă — vreau să spun că ea e mai puternică şi mai atletică. Adică. Ştefan are un plan ca să-l prindă pe tipul care a omo­ rât-o pe Sue. Reuniunea • 139 Chiar şi eu. E ciudat. Bun. Dar mă irită puţin că toată lumea a ales-o pe ea atât de repede. mai ales Matt. nu e ca şi cum aş fi total incompetentă. Suntem cu toţii implicaţi în asta. Nu am putut scrie aseară. Dragă Jumalule. Să sperăm că până duminică vom dezlega misterul şi criminalul va fi prins. Asta îmi aduce aminte de unele din planu­ rile Elenei — şi asta mă îngrijorează. Stând cu vam­ piri şiplănuind ceva care ar putea să mă omoare. Sunt şi eu bună la ceva. simplu n-aş mai putea suporta aşa ceva. Cred că dacă o s-o visez. şi întotdeauna rămâne calmă în situaţii dispe­ rate. Oricum. Joi. o s-o facem după absolvire. în ciuda a ce s-a întâmplat aseară. Ştiu că nu sunt la fel de isteaţă ca şi ceilalţi. 11 iunie. şi cu siguranţă nu sunt la fel de bună la sport sau la fel de calmă într-o situaţie tensionată. dar acum toţi avem încredere în el. 7 dimineaţa o să m-apuc să ţip înnebunită. nu cred că o să lase să i se întâmple ceva lui Vickie. cu excepţia lui Damon. N-am mai visat-o pe Elena. întotdeauna sunau minunat. Ar fi fost isterică dacă arfi ştiut ce amfăcut de fapt. acum ar fi mai bine să plec. . Sau n-o să mă mai culc niciodată. Am încredere în Ştefan. dar de multe ori nu erau bune. Pur şi. Am discutat despre cine primeşte cea mai periculoasă sarcină şi am decis să fie Meredith. Care ar putea să ne omoare pe toţi. Sper doar să-mi pot aminti ce am eu defăcut. care o va păzi pe Vickie. pentru că m-am întors acasăfoarte târziu.138 • Jurnalele Vampirilor Şi vorbi mult. Mama s-a supărat din nou.

c u o expresie total . î m i p a r e atât de rău. M a t t asculta. Indiferent ce se în­ t â m p l ă diseară. Bonnii o îmbrăţişa pe femeie. îi . J u d i t h ... In acest ultim an şcolar. invitând pe toată l u m e a la el în acea II n i . la o p e t r e c e r e . în schimb. d o a m n e l o r şi domnilor. Ca şi c u m toată l u m e a sărbătorea faptul că era în viaţă — îna­ inte să fie p r e a târziu. d o m n i ş o a r ă G i l b e r t . . şopti. In li. îl văzu pe R a y H e r n a n d e z .. nu trebuia.u n gest impulsiv. m ă t u ş a j u d i t h ! I n t r . O zări I»' mătuşa Elenei.imbiră cu curaj. adică d o a m n ă M a x ­ well. — Asta ar fi fost o zi foarte specială p e n t r u Elena. i iată. Cu toţii îi d u c e m dorul. O h . îşi spuse. Dick C a r t e r . asta e important. băiatul cu care fusese la balul din t o a m n ă . alături de R o b e r t Maxwell. V r e a u să fie specială şi p e n t r u tine şi M e r e . Agitaţia se transformă în l a r m ă c â n d părinţii veniră în faţă şi ultimul an de la liceul „ R o b e r t E. şi cei trei se îndepărtară.. Bonnie se aştep­ tase ca c e r e m o n i a de absolvire să fie apatică sau tristă. M a t t şi M e r e d i t h şi cu m i n e am reuşit să absolvim liceul. M ă t u ş a j u d i t h z â m b i cu lacrimi în ochi.Reuniunea • 141 Poartă-te normal. strigând veseli şi făcându-şi de cap. M a r g a r e t . p e n t r u a s e u i t a l a m u l ţ i m e a care s ă r b ă t o r e a unotos. Bonnie se întoarse cu spatele.. Am reuşit. d a r ea se simţi stânjenită c â n d îi \ i/u apropiindu-se. stând pe m a r g i n e . spuse m ă t u ş a j u d i t h . spuse ea c â n d m ă t u ş a j u d i t h îi 111111 i s e 9 u n b u c h e t mic de trandafiri roz. bărbatul cu c a r e m ă t u ş a j u d i t h se căsătorise de cu­ rând. Bonnie îşi scoase toca şi apoi se uită în obiec­ tivul aparatului de fotografiat al m a m e i ei. — O h . dându-se în spectacol ca de obi• i i Tyler z â m b e a n e o b r ă z a t pe c â n d tatăl lui făcea I " > / i d u p ă p o z ă . vă prezint p r o m o ţ i a '92! y~ Bonnie îşi a r u n c ă toca în aer î m p r e u n ă cu toţi ceilalţi. I tuse ea.. C â n d o zăriră pe Bonnie. au fost m o ­ m e n t e c â n d se îndoise cât se p o a t e de serios de asta. Apoi îl v ă z u pe p r i e t e n u l lui l \ lei-. I iumplit de r ă u . cu un n o d u i gât. . Ţ i n â n d seama de m o a r t e a lui Sue. R o b e r t o ţinea de m â n ă pe lurioara Elenei. era un soi de agitaţie frenetică. Apoi se trase î n a p o i şi z â m b i iar. îşi spuse. L e e " se răspândi în toate direcţiile.

sub piatra aia. O să-ţi spun ce-o să fac eu. N o i stăm aici. Bun. Părinţi ei nu o lăsaseră să vina. M a m a ei îi spusese m a m e i lui Bonnie că a v e i gripă. Stătea în apartamentul din H e r o n al familiei. . Vickie nu era acolo.142 • Jurnalele Vampirilor neimpresionată. D u m n e z e u l e . p u t e m să ne d u c e m . Nu invit pe n i m e n i < ii mine. Ajunşi Reuniunea • 143 Ştiu. C o n t i n u ă să se uite la ciucure. dar Bonnie ştia adevărul. . trebuie să facem ceva. N u ! spuse M e r e d i t h cu o v e h e m e n ţ ă surprinză- Inare. în soare. d a t ă cu toată forţa. Gândeşte-te IN allceva. ţinând în m â n ă un buchet de trandafiri r< îşil şi p ă r â n d gânditoare. I'alma fu z d r a v ă n ă . spuse Bonnie pe un ton ce se voia linişMeredith. M e r e d i t h stătea în apropiere. ca şi c u m nu o auzise. E o n e b u n i e . o să-1 rupi. ştiu. şi ea e s u b . T o a t ă l u m e a din | i n Ic privea. nu vrei să mergi la p e t r e c e r e a lui R a y m o n d ? 1 li i a r dacă nu suntem invitate. Lui M e r e ' 11111 i se tăie răsuflarea şi îşi duse o m â n ă la obrazul ( a r c deja î n c e p e a să se înroşească. D a r e clar că nici m ă c a r nu vrei să te gân• Ic . Nici Caro­ line nu era acolo.Nu se p o a t e . — T o m i e nedrept. O să mă d u c la cimi111 ( l i ipă-masă. spuse Bonnie. Ea I cea care îl merită.. Uite. răsucindu-1 cu degete subţiri şi nervoase. dar nu p u t e m . Nu poţi să te duci acolo.. să te porţi normal. E nedrept. . Nu v r e a u să mă d u c la nici o petrecere. T r e b u i e să pari normală. in ai ales seara. Şi p o a t e că are dreptate să fie.Ei bine. spuse ea. Sau asta e p e n t r u că îl vrei p e n t r u tine P< I ostul ei prieten? Bonnie îi trase o p a l m ă . ce îi spunea un impresar de fotbal de la Universitatea J a m e s M a d i s o n . C u m I" >i i să te gândeşti d o a r la aşa ceva? C u m poţi să fii aşa tir superficială? Păi. Bonnie a r u n c ă repede o privire î n j u r . e groaznic. . Aş vrea să p u t e m face ceva. M e r e d i t h . la c e r e m o n i a de ab­ solvire. mă d u c singură. întot| li a una am crezut că ai ceva creier.. continuă M e r e d i t h . nu fi proastă. . M e r e d i t h înfăşură ciucu­ rele roşu cu n e g r u al tocii în j u r u l b u c h e t u l u i . D a r îşi păstră tonul detaşat.. lângă grupul lui M e r e d i t h . răsucindu-1. nu-1 invit pe M a t t .ii la Elena. nu te m a i a m a r i singură. spuse ea cu voce tare. Poate că ea va fi singura dintre noi care va trece cu bine de s ă p t ă m â n a viitoare. — Ştiu. îndreptându-se către M e r e d i t h . Asia era locul. Iar eu î n t o t d e a u n a am crezut că eşti cât de cât li nsibilă. susţinând că nu era în stare să iasă din casă. — Nu e corect. d u p ă ce te duci să iei p r â n z u l cu părin­ ţii lai. Şi a c u m era m o m e n t u l . — Ai grijă cu ăla. Şi M a t t ar spune la fel. ca noi să p r i m i m asta şi Elena n u . Privirea melancolică a lui M e r e d i t h nu se schimbă. îşi spuse Bonnie. Meredith. O să p u n asta pe m o r m â n t u l Elenei. Caroline era speriată.

Bonnie. — A fost bine.. d a r pen­ ii 11 că d o m n u l T a n n e r u r m a să fie întins chiar lângă el. Bonnie McCullough. de ce mă întrebi? Ei. II n i g ? Şi nu crezi că poate ar trebui să mă iei în braţe? I li iar ca să-mi arăţi că eşti de p a r t e a m e a şi nu există Ulei o şansă ca tu să apari la m o r m â n t u l Elenei în seara > i i ii n p r e u n ă cu Meredith? . spuse M e r e d i t h d u p ă o clipă.. ar fi putut? . M . Apoi ridică din Umeri. eu am fost p r i m a care mi-am dat seama că e m< >rt. — Crezi că am exagerat cu palma? De fapt. . cuţitul era în alt loc decât cel în care îl pusesem la început. — N u . Nu avea expresia aceea po­ somorâtă. D a r .. I >r ce naiba ţi-ai adus a m i n t e de asta acum? P e n t r u că p o a t e tu reuşeşti să răspunzi la o întrel >are. Bonnie aşteptă ca M a t t să continue. m o r t de-adevăratelea. — C u m a fost? m u r m u r ă ea către M a t t . E r a o scenă de sacrificiu druid. C r e d că da. care scăpase de impresar. nici nu era în plan. d a r el n u mai spuse nimic. am terminat cu tine. Ar fi p u t u t d o m n u l T a n n e r să bage un cuţit în I >. — Bine. Re un gândit că era destul de sigur. D a r nu încăpea nici o îndoială că ea şi M e r e d i t h fuseseră centrul atenţiei în ultimele câteva m i n u t e . C r e d că atunci c â n d am găsit truI 'i i l . foarte bine. nu? Bonnie fu luată p r i n surprindere. n u . sigur. Sigur. Poate că a fost p r e a evi­ dent. O h .. Reuniunea • 145 — Ei. interiorizată din ultimele luni. M a t t p ă r e a p r e o c u p a t . în neregulă cu planul? întrebă Bonnie. e d o a r ceva ce mi-a spus D a m o n . Se înfiora invo­ luntar de dezgust. riiică s-au lămurit toate. Se răsuci pe călcâie şi se îndepărtă. Bun. — N i c i o d a t ă e p r e a c u r â n d p e n t r u m i n e ! strigă Bonnie în u r m a ei. m-a luat valul. Discutasem să fie u n u l de jucărie. De fapt. răspunse Matt. privind din n o u fix în d e p ă r t a r e . Bonnie clipi şi se încruntă. Bonnie îşi muşcă interiorul obrajilor pentru a-şi păstra o expresie serioasă şi se duse la M a t t . e posibil ca v r e u n copil să-1 fi m u i ii Matt. Nu vreau să m a i vorbesc niciodată cu tine. Ascultă.a m gândit. toată lumea îşi feri ochii. Tu ai fost cea care ai descoperit trupul d o m n u l u i T a n n e r în Casa Bântuită de Halloween. dar era clar absent. în loc să se prefacă doar. iar cuţitul pe care-1 foloseam noi e r a u n u l adevărat. apatică. Mă î n t r e b a m ducă putea fi adevărat. C â n d Bonnie îşi roti privirea în jurul ei. cu o voce de un calm im­ placabil. poţi să te întorci pe p ă m â n t .mion? I — Ce? Ei.144 4 Jurnalele Vampirilor — Gata. spuse e a î n cele din u r m ă . — Ce-i? E ceva.. Bonnie • 11 u r u n t ă mai tare. .E u .

. O cuprinse cu un b r a ţ pe d u p ă u m e r i şi o strânse lângă el p e n t r u o clipă. Şi apoi îl auzi. Ei.Ce cauţi aici. M e r e d i t h se aplecă şi aşeză b u c h e t u l în faţa ei. Apoi. d o a r eu şi n i m e n i altcineva. fără să se obosească să ie Inrişeze. Alaric. P ă r e a să aştepte şi el împreună cu ea. aici începuse totul. îşi spuse acum Meredith. puse lângă el şi < II icurele roşu cu negru al tocii sale. Paşi grei. Unde iarba e r a t u n s ă şi m o r m i n t e l e acoperite cu co­ l o a n e d e flori. stând lângă p o a r t a cimi tirului. Reuniunea • 147 M o r m â n t u l Elenei era. n u a n ţ a sângelui Uscat. făcu ea. D a a a ? făcu T y l e r şi buzele lui se desfacură a il r-iin rânjet neliniştitor. Şirurile de pie­ ii c albe se ridicau de-o p a r t e şi de alta a ei. evident. cu Stefan. d a r şj sfârşitul. în j u r u l ei. Cele d o u ă culori p ă r e a u u n a singură. M(-rcdith ascultă. d a r privirea aceea p i e r d u t ă dispăru din ochii lui. Am nevoie dfl optimismul tău şi de cunoştinţele tale despre suprana­ tural — şi. Văzuse chiar şi tot grupul lor îndreptându-se către biserica în r u i n e în d e c e m b r i e . cimitirul era tăcut. Fuseseră p r e a multe. P r o b l e m a era că nu-şi p u t e a da seama cu exac­ titate de c a r e d i n t r e experienţele ei a n t e r i o a r e în cimitir îi a m i n t e a seara aceasta. D a r n u m a i şase m a i ieşiseră de acolo. Paşii r ă s u n a r ă m a i a p r o a p e .Bună. prefăcându-se că tiu observă nimic. M e r e d i t h . îmi p a r e r ă u că eşti deza­ m ă g i t ă . (lu capul aplecat. îşi spuse ea. M e r e d i t h p o r n i p e cărare. C â n d o scoseseră pe Elena din criptă. nu mi-ar strica nici muşchii tăi. Meredith întoarse r e p e d e capul. Şi aşteptă. O h . M-ai speriat. . Şapte dintre ei coborâseră în criptă: Mc rcdith însăşi. . n u contează. cu o scurtă inscripţie. C r e d e a m că • i a . D a m o n şi Alaric. Bonnie. fusese ca s-o îngroape. Aici jurase Elena să nu aibă linişte p â n ă când Stefan nu era al ei. Şi p o a t e va fi un alt sfârşit şi în această seară. lucind slab. Déjà-vu.146 • Jurnalele Vampirilor M a t t pufni. î n c e r c â n d să desluşească un sunet. D a r sunt eu. L e s p e d e a e r a foarte simplă. Tyler. Cimitirul ăsta văzuse o mulţimi de lucruri. în cimitirul n o u . Aş vrea să fii aici. M e r e d i t h î n g e n u n c h e şi îşi încrucişa mâinile m e c i . încet. . M a t t şi Elena. rămase liniştită. Tyler? Nici o petrecere grozavă în • ara asta? • < . Stefan venise în ajutorul ei. a p r o a p e banală. în l u m i n a palidă. Şi tot aici o atacase Tyler pe E l e n a în seara balului din t o a m n ă . într-un fel. Ce potrivit. Cimitirul acesta r e p r e z e n t a s e î n c e p u t u l . îşi spuse M e r e d i t h . şi acela fusese începutul p e n t r u ei. sigur. Le făcuse şi pe Bonnie şi Meredith să jure că or s-o ajute — u n j u r ă m â n ! pecetluit cu sânge. c ă u t â n d bârlogul lui K a t h e r i n e .Aş p u t e a să te întreb acelaşi lucru. ţinându-şi răsuflarea. .

Sfera •< rotise cu totul. spuse M e r e d i t h . o l u m i n ă în î n t u n e r i c " . vino să ţi le arăt. Aşa.N u .ilidă. dar în final ea a câştigat. Tyler. „Elena Gilbert. — Poate. D a r ştii.148 • Jurnalele Vampirilor O c h i i lui Tyler c o b o r â r ă către p i a t r a de m o r m â n t şi ciucure şi faţa i se înnegura. ca la o glumă pe care doar el o înţelegea. Şi apoi. îl privi în ochi.Tyler. dar mai întâi apare luna. spuse calmă Meredith. nu pleci. nu p o t să m a i pierd v r e m e a pe aici. El rânjea din n o u . ridicând pri­ virea către cer. chiar în faţă. — O r i c u m . — D a r cred că ştiu deja răspunsul. e o chestie ciu­ d a t ă cu întunericul ăsta. Hei. — Eşti convinsă? Un cimitir e un loc p r e a pericu­ los ca să stai singură. Nu sunt departe de aici. I lită-te într-acolo. el a d ă u g ă cu o voce mieroasă: V r e a u să s p u n că nu pleci p â n ă nu-ţi s p u n povestea pietrei ăleia de m o r ­ m â n t . Exact aşa c u m i le arătase Elenei. Bunicul Bleu nu a crezut. Pe iu mă a venit o d a t ă şi a găsit zgârietura în spate. Tyler. — Ştiu. da? E o poveste grozavă. V e z i tu. Meredith. — M d a . citi el sar­ castic. — E-n regulă. D a r se mişcă. d a r nu uitase p e n t r u ce venise aici. D a r mai devreme sau m a i târziu o să răsară soarele. . Am plecat. — Ca în seara asta. se gândi M e r e ­ dith. Degetele ei reci c ă u t a r ă în bu­ z u n a r şi găsiră crenguţa de verbină. î n t o t d e a u n a în culise aşteaptă m a i m u l t decât crezi. Peste copaci. strângând-o în p u m n . M e r e d i t h r ă m a s e cu privirea la ea. către est. Şi cu siguranţă a fost înconjurată de în­ tuneric. — Aşa e. vezi ceva care luceşte roşu în mijlocul lui? — Nu. şi îşi mişcă maxilarul medi­ tativ. Se mişcă ori de < a i c ori u n Smallwood u r m e a z ă s ă m o a r ă . Reuniunea • 149 Spirite neliniştite. Aproape că a înfrânt-o. către cimitirul cel vechi. într-un fel o distra acest duel verbal. . „ E l e n a " în­ seamnă lumină.Ei. V e n e a şi o verifica a p r o a p e în fiecare lună. se vedea o g e a n ă de l u m i n ă I >. a făcut o zgârietură pe piatră. C r e d că prefer să r ă m â n aici. poţi să le vezi de aici d a c ă ai ochi buni. cu ochii mijiţi. răspunse. Meredith. ai văzut vreodată mormintele familiei Smallwood? H a i . h a i d e . . I a r sfera aia din v â r f — o vezi? — trebuie a cântărească o tonă. Nici nu vrei să încerci. M e r e d i t h . < lând o să se ridice luna o să vezi m a i bine. S-a străduit din răsputeri să o întoarcă •• . îşi spuse M e r e d i t h . Tyler chicoti dintr-odată. în vreme ce degetele ei se încleştau pe crenguţa de verbină. spuse Tyler. E r a senin şi spuzit cu stele palide. Eşti aici pentru ea. Ştii. arătându-şi dinţii m a r i ca nişte pietre de m o r m â n t . şi e singura de felul ăsta în i n i cimitirul. lespedea e Iacută din m a r m u r ă roşie. — E foarte întuneric în seara asta.

privindu-i faţa cu atenţie.m i drumull — M a i întâi v r e a u să te uiţi acolo. — D ă . Mi-ajunge. Tyler. M e r e d i t h . — Probabil că a făcut un atac de cord din cauza efor­ tului. — Eşti c a m ciudată. . z â m b i n d tot m a i larg. E r a p r e a grea. răsucind-o. iubito. — D ă . din­ colo de m a n ş e t a jachetei. şi ea nu avu încotro şi se uită. în patul lui. un t e n d o n strivind osul fin al înche­ ieturii ei. nu? — Am plecat. V a m ­ piri. Mă d o a r e ! Panica o fulgeră pe M e r e d i t h c â n d simţi c a r n e a lui Tyler lipită de c a r n e a ei. începea să acţioneze. îşi roti privirea î n j u r cu o grijă exagerată şi-şi duse un degete la buze. Ca o pisică plictisită să se m a i j o a c e cu un şoarece. ca şi c u m u r m ă r e a emisiu­ n e a lui preferată la televizor. Nu-ţi pierzi niciodată capul. — Şi ştiu şi p e n t r u ce e. — Ăsta e un secret. pe care n i m e n i nu-1 m a i ştie. ştii? î n t o t d e a u n a a t â t de calmă.150 • Jurnalele Vampirilor la loc. dar palmele o furnicau. Tyler. spuse sarcastic Meredith. D a r m â n a nu făcu decât să si rangă m a i tare. Verbena ojficinalis. să-ţi primeşti surpriza. Şşşt. şopti el. — Nu pleci nicăieri. şi o m â n ă mare se încleşta pe încheietura lui M e r e d i t h .m i d r u m u l . Ai venit aici pregătită îmI x ttriva vampirilor. nu? M e r e d i t h se întoarse. iubito. O lăsă să se îndepărteze câţiva paşi. Işi păstră expresia calmă. De pildă. da? Ştiu o mulţime de lucruri. M e r e d i t h m ă s u r ă din ochi distanţa dintre ea şi alee. A c u m poţi să vezi p i a t r a de m o r m â n t . D a r eu nu sunt vampir. capul împins înainte. spuse Tyler. Reuniunea • 151 — Crezi că asta are să te ajute. spuse Tyler. — De u n d e ştii? Tyler îşi d ă d u ochii peste c a p . trăgând-o m a i a p r o a p e . Tyler era concentrat. L-au îngropat sub sferă. M e r e d i t h o simţea fierbinte şi u m e d ă pe piele. — O să stai chiar aici. apoi spuse: — D a r în seara aia la Caroline ai ţipat. Inima lui M e r e d i t h b ă t e a nebuneşte. ştiu ce ai în buzunar. — Ce vrei să spui? — Verbină. A c u m . Am un prieten care se pricepe la genul ăsta de lucruri. d a r î n ă u n t r u l ei începu să urce un t r e m u r violent. Nu ştia d a c ă o să fie în stare să ducă asta p â n ă la capăt. îţi trebuie mult ca să ţipi. spuse el. — Ai p u ţ i n ă încredere în inteligenţa m e a . nu? D a r o să-ţi spun un secret. Degetele lui M e r e d i t h r ă m a s e r ă nemişcate. d a r n-a reuşit. M e r e d i t h făcu un pas înapoi. T r u p u l îi era a c u m cocoşat. Meredith. Apoi îşi d ă d u capul pe spate şi râse zgomotos. cu răsufla­ rea lui fierbinte pe faţa ei. Şi în n o a p t e a aia a murit. şi pe buzele lui se vedea un rânjet triumfător.

d a r forţa lui e r a m u l t m a i m a r e . E r a o reacţie viscerală. . Nici un gâdej omenesc n-ar fi p u t u t scoate un ase­ m e n e a sunet. era real. o minge roşie uriaşă. o reacţie pe care nu şi-ar fi putut-o stăpâni şi Iftcă ar fi vrut. D a c ă leşina anim. S a u . Blană. Se prelungea iiiiilltlli I™ . ca un m o n u ­ m e n t roşu cu un glob strălucitor deasupra. — M a i sunt şi alte lucruri în afară de v a m p i r i cărora le place sângele. . D a i cei din n e a m u l Smallwood nu sunt deloc vampiri. Sfera a c e e a d e m a r m u r ă a r ă t a c a . — Ţi-am spus că e o surpriză. .152 • Jurnalele Vampirilor Avea d r e p t a t e Tyler. trupul lui era adus < Ic spate şi ciudat de deformat..a m aer. Ea e r a o lată p u t e r n i c ă . tocite. cu pupile ca nişte fante. .. şi crescu. E r a luna plină. o p u t e a vedea.î n t o t d e a u n a te-ai crezut p r e a b u n ă p e n t r u mine. Răsuflarea lui era atât de fierbinte şi mirosea a fiară. Deşi stătea tot în d o u ă picioare. . N< >i suntem altceva. — Ai venit aici a p ă r a t ă împotriva vampirilor. — Poţi să ţipi cât vrei aici. îngroşată de salivă. ş i m a i răguşit. Iţi place? spuse Tyler. umflată. Şi apoi urlă. Se ridicase în t i m p ce el îi vorbise şi a c u m a t â r n a d e a s u p r a dealurilor. perfect r o t u n d ă şi dilatată. iar l i m b a Reuniunea • 153 înainte în m o d grotesc într-un bot. d a r fără putere. a c u m o să descoperi ce-ai pierdut. I a r eu vreau să-1 gust pe-al tău. N . Şi cu asta s e m ă n a p i a t r a de m o r m â n t . iar ochii deveniseră •dbeni. M e r e d i t h nu •rea p u t e r e a să ţipe din n o u . spuse Tyler din spatele ei. Cu o lună plină din care p i c u r a sânge. Părul lui blond-roşcat a acoperise obrajii şi ceafa. Braţul lui o B ă s a pe gât. fără să-i vină să creadă. în v r e m e ce el o î m p i n g e a în jos. împiedicând-o să respire. iar muşchii i se î n c o r d a u sub c ă m a ş ă pe c â n d o ţintuia la pământ. spuse Tyler cu n o u a lui voce năclăită de bale. Un m â r â i t gutural plin de r ă u t a t e care crescu în in­ tensitate. n i m e n i n-o să te a u d ă . V o c e a lui era joasă. roşie se b ă l ă n g ă n e a între şirurile de canini prelungi. M e r e d i t h ţipă. făcând-o pe M e r e d i t h să întoarcă brusc capul spre el şi să-1 privească uluită. Unghiile pe care şi le înfipsese în în< licietura ei e r a u g h e a r e n e g r e . Meredith? c o n t i n u ă Tyler. . îşi spuse M e r e d i t h disperată. C e e a ce vedea era atât de oribil încât min­ tea ei nu p u t e a să a c c e p t e . M e r e d i t h se zbătu. cu vocea răguşită de exaltare. nu u n glob. î n c e r c â n d să se î n d e p ă r t e z e de el. M e ­ redith. Faţa lui nu m a i s e m ă n a cu a u n u i o m .. . — A c u m uită-te spre est.. adăugă el. arăta ca. Nu era o imitaţie a unui animal. Valuri de ceaţă Cenuşie se rostogoliră p r i n creierul ei. Ce vezi acolo. D a r mai întâi o să ne distrăm puţin. nii-i aşa? Ei. Fiecare muşchi din trupul lui M e r e d i t h era încor­ dat.

— Tyler.Am ştiut î n t o t d e a u n a că eşti un ticălos. F a ţ a lui Tyler p l u t e a d e a s u p r a ei. D i n nasul u m e d de animal ţâşni sângele. cu limba aceea lungă bălăngănindu-se.. M a t t căzu pe spate sub forţa atacului şi M e r e d i t h . a c u m ! M â r â i t u l bălos al lui T y l e r se t r a n s f o r m ă brusc într-un schelălăit uimit. Se năpusti asupra lui M a t t . E r a c a u n înger sever sculptat î n m a r m u r ă d u r ă . repetă Bonnie îngrijorată. cu ghearele scoase. 11) — încă nu p u t e a să vorbească — şi o lăsă pe Bon­ nie să-i sprijine capul. iar ochii lui verzi scânteiau de furie.s e . spuse. Tyler. la fel de roşie ca luna. Sunetul pe care îl scoase Tyler făcu i n i m a lui M e ­ redith să i se oprească în piept. apoi încercă să fugă. d a r n . Cu cea­ laltă m â n ă îi ţinea braţele d e a s u p r a capului. cu p i e p t u l p ă t a t de sânge amestecat cu salivă... — Aştept de m u l t să fac asta. Meredith d ă d u din i.IK ruuit. Tyler. D a r nu p u t e a : toţi muşchii îi t r e m u r a u incontrolabil. înşfăcând capul blond-roşcat de p ă r şi trăgându-1 în spate. eşti rănită? M e r e d i t h ? Bonnie îngenunchease lângă ea. răsucindu-se în aer. Braţul care apăsa pe gâtul lui M e r e d i t h slăbi presiunea şi aerul năvăli în plămânii ei. îşi spuse M e r e d i t h . Un sunet •i iv îi ieşea din gâtlej. ameţită. într-un fel. Ştefan îl t â r a pe Tyler înapoi. încercă să se scoale de jos.Ştiam eu că trebuia să-1 oprim m a i repede. I \ I e r arăta d o a r ca un animal prins în capcană. — E x a c t ca pe v r e m u r i . spuse M a t t . Stătea I'. dându-i d r u m u l lui Tyler pe picioare şi privindu-1. O c h i i aceia galbeni scânteiau de mă şi t e a m ă . Tyler. d a r exista o d e m n i t a t e . d a r se p a r e că nu. şi degetele lui se mişcau î n t r u n a . Ştefan era palid. . — Ştii povestea Scufiţei Roşii? Cenuşiul devenea negru. Tyler se holbă la el o clipă. a m e ­ ninţători. r e s p i r â n d greu. Ca nişte stele. Reuniunea • 155 E r a r a p i d . spuse Ştefan. se gândi ea. . . înfruni a n d u . spuzit cu luminiţe minus­ cule. ca şi • 111 n ar fi vrut să-şi înfigă ghearele în ceva. a p r o a p e o puritate m i i . M e r e d i t h îi privi c u m stăteau faţă în faţă.a m ştiut că eşti aşa de prost. D a r altcineva îl ridică pe T y l e r de pe M a t t ca şi c u m T y l e r nu e r a m a i greu decât o p ă p u ş ă . C r e d e a m că te-ai învăţat minte să nu m a i sari pe fete în cimitir. Asta n-a fost o chestie p r e a deşteaptă. D a r Ştefan se dovedi m a i i . Apoi p u m n u l lui M a t t se repezi în botul n o u apărut al lui Tyler. în j u r u l său r ă s u n a u paşi. li­ pi ndu-1 pe Tyler de o p i a t r ă de m o r m â n t . — M e r e d i t h . Deşi. Atât de diferiţi. a m â n d o i e r a u nişte creaturi ale întunericului. Şi trebuia să te m a i şi lauzi cu ce i-ai făcut lui Sue. C a d în stele. ia mâinile de pe ea! Dă-i d r u m u l .154 • Jurnalele Vampirilor — O să-ţi doreşti să m o r i la fel de repede ca Sue.ipid şi îi tăie d r u m u l . strecurându-se cu o agilitate de fiară printre şirurile de m o r m i n t e . ştiam cu.

V ă d că-ţi place să spui poveşti. Tyler. spuse. o să cooperezi. o să stăm de vorbă. D a r Ştefan îl aştepta. lângă m o r m â n t u l deschis. Ştefan îl forţă pe Tyler să se aşeze pe jos. a c u m o să-mi spui mic una. consumându-şi toată furia a d u n a t ă . M e r g e m cu toţii în biserică să stăm puţin de vorbă. sărind direct de pe p ă m â n t la gâtul lui Ştefan. I I spuse M e r e d i t h . ei bine. Schelălăitul de a n i m a l îi rămăsese în voce. aşa că Ştefan îl a p u c ă din spate de c ă m a ş ă şi îl împinse fără milă pe c ă r a r e a care d u c e a la biserică. Tyler se repezi la el.î m i p a r e r ă u .a m să te bal. Tyler fu legat cu o c o a r d ă de nai­ lon. d a r pe I11 II mul către biserică faţa şi corpul îi reveniseră la nornial. Căci umflăturile ş i vânătăile ş i sân| e l e uscat nu e r a u ceva n o r m a l . I a r tu. s p e r a m că o să dezvăluie m a i ni uite informaţii. d a r ei nu-i făcea plăcere. î n ă u n t r u . D a r n-ar fi t r e b u i t să a sicpt atâta. sau cel p u ţ i n să-şi târâie picioa­ rele.iveai de g â n d să-1 laşi să mă strângă de gât. Ştefan. altfel o să-ţi p a r ă foarte. Asta d a c ă nu încerci să fugi. In cele din u r m ă . un zid înalt p â n ă la genunchii ei. Sau m a i d e g r a b ă reveniseră la forma lor u m a n ă . . e r e d i t h se aşeză pe ce m a i rămăsese din peretele bisericii în ruine.A i spus că o să fie periculos. . spuse Ştefan. — A c u m . Tyler.156 • Jurnalele Vampirilor — Nu-ţi face griji. de d a t a asta n . aşa că întoarse privirea. N . m a i ales d u p ă ce a recunoscut că a fost acolo c â n d a m u r i t Sue. foarte r ă u . d a r n-ai spus i a . M e r e d i t h bănuia că a t â t Ştefan cât şi M a t t s a v u r a r ă u r m ă t o a r e l e mi­ n u t e .a m r e c u n o s c u t n i m i c ! N u poţi s ă dovedeşti nimic. P u t e a să m e a r g ă . . spuse Tyler.

şi apoi ai făcut greşeala să-ţi dai di iimul la gură a d o u a zi. venit de p e stradă. Ai făcut greşeala să o a p u c i de m â n ă pe l'-i mnie în acea seară. s p u n â n d lucruri pe care nu a\cai c u m să le ştii decât d a c ă fuseseşi acolo. Nici un v a m p i r nu ar fi rezistat la . Tyler. in­ terveni M a t t . s e m ă n a î n s p ă i m â n ­ tător de mult cu D a m o n . — N-o să vă spun nimic. — Asta e o carte scrisă de Gervase din Tilbury. u n asasin malefic.T a c i din gură. Tyler se uită de la unul la celălalt. c h i a r şi a c u m . •a euforia este motivul p e n t r u a omorî. spuse M a t t . Tyler. Tyler! Ştefan se uită la el. — Nu te deranjează să trânteşti o fată la p ă m â n t şi să o ameninţi. O fată murise. Tyler. să facă din ele un glonţ de argint. aşeză cartea pe genunchi şi o deschise. apoi Ştefan coniinuă. Nu era o crimă obişnuită. exista u n mister. Sprijinindu-şi un picior pc b a z a criptei. C r e d că suficient cât să te c o n d a m n e p e n t r u conspiraţie la crimă. U n asasin obişnuit n u p o a t e acţiona asupra unei plăci Ouija p r i n telechinezie. Tyler d o a r îi privi furios. — Nu poţi dovedi nimic! N-ai nici o d o v a d ă . — D a r d a c ă ar fi. d a r c â n d a p a r prietenii ei eşti î n n e b u n i t de frică. p ă r e a să fie un vampir. — Asta d a c ă nu topeşte cineva linguriţele moşie nite de la bunica. P o t s-o văd. Aşadar. N u . I a r bătăuşii lăudăroşi î n t o t d e a u n a vor­ besc.i . era vorba de cineva CU o forţă fizică şi psihică uluitoare. spuse Ştefan. ştii ce eşti tu? Eşti un b ă t ă u ş lăudăros. şi sângerase foarte puţin. C â n d a m venit aici a c u m câteva zile. spuse el. Ai ui lat ce sunt? U r m ă o tăcere lungă. Unul dintre lucrurile despre care vorbeşte sunt vârcolacii. i . D a r legistul nu a găsit găuri în venele ei. — Tyler. a d ă u g ă Ştefan. spuse ea. | II ce a v e a m de-a face? Cu un v a m p i r experimentat. d a c ă nu vrei să vorbeşti. D a r cine a omorât-o? Şi de ce? Toate indiciile pe care le v e d e a m mi se p ă r e a u coni radictorii. am avea un caz foarte solid. nu era un tip psi­ h o p a t oarecare. Tu ai fost în casa n a . Nu ivea nici o n o i m ă . U n asasin obişnuit n u j >oate face siguranţele să sară într-o centrală eleci rică aflată la mile d e p ă r t a r e . se g â n d i M e r e d i t h . d o t a t c u o Putere deosebită? Sau u n bătăuş de liceu care nu se p o a t e duce p â n ă la toaletă . D o a r că Sue CarII >n avea tot sângele în t r u p . D i n tot ce mi-a I IUS Vickie. A fost scrisă în j u r u l anului 1210. Nu am ttevoie să o dovedesc. T a t ă l tău nu te p o a t e ajuta a c u m .158 • Jurnalele Vampirilor — Ăsta nu e un tribunal. In clipa aceea. i . De aici vine euforia. Asta mi-o spunea i ineva în care a v e a m încredere — ca şi dovezi inde­ pendente. . Reuniunea • 159 . spuse Bonnie. — Ei. Un v a m p i r i-ar fi supt cel puţin o p a r t e din el. atunci probabil că va trebui să o fac eu. . Şi a m a i fost ceva. cu atât m a i mult un asasin. Se aplecă în faţă şi ridică de jos cartea cea groasă pe care o luase de la bibliotecă.

a m h o t ă r â t să verific în im naiul H o n o r i e i Fell.. Tyler. Cineva i-a făcut-o atunci c â n d zăcea pe p ă m â n t . pe care vampirii o fac p e n t r u a-şi da sângele. pe care nu le băgasem p r e a mult în seamă. Ştefan rosti: 12 noiembrie. şi b u z a lui superioară se ridică puţin. — Vampirii nu au nevoie să-şi taie astfel victimele. M . I )ar mi-am amintit de ceva ce îmi spusese E l e n a des­ p r e istoria familiei tale. Putere. c â n d am fost în FelPs C h u r c h . dar o să reuşim să ieşim din iarnă. în cele din u r m ă . şi sunt m o m e n t e c â n d nevoia ne înnebuneşte. ei îşi folosesc dinţii. C o n t i n u ă să vorbească despre „necaII111 cu lupii" în diferite alte părţi ale satului — se p a r e • i < lintr-odată avuseseră loc atacuri frecvente. iar eu nu mă p u t e a m hotărî. Nu am spus nimănui în afară de Thomas ce am văzut acolo. Lucruri mărunte. — O tăietură tipică. ar p u t e a face o tăietură în loc să muşlc. el înseam­ nă viaţă. ridicând privirea. M e r e d i t h închise ochii şi o auzi pe Bonnie înghiţin< I cu zgomot lângă ea. a d ă u g ă Ntcfan. am tors cânepa. D a r d a c ă un v a m p i r ar vrea să scoată sânge p e n t r u ca alt­ cineva să-l bea. m a i ales U u p r a fetiţelor. Vezi tu. P e n t r u vampiri. H o n o r i a scrie că ea şi soţul ei au dev • nil din ce în ce m a i îngrijoraţi. nula: . Ştefan nu intrase în astfel de detalii. De pildă. Am făcut lumânări. şi m . D a c ă un v a m p i r ar vrea ca altcineva să soarbă prima şi singura înghiţitură de sânge.160 • Jurnalele Vampirilor fără să se împiedice în propriile lui picioare? C a r e din­ tre ei? Dovezile a r ă t a u în ambele direcţii. A r u n c a r e a runelor î n s e a m n ă divinaţie.a m dus să văd cu ochii mei tru­ p u l lui Sue.a m g â n d i t la Reuniunea • 161 lucrurile astea d o u ă . Şi acolo am d a t peste cel m a i m a r e misiei dintre toate. sângele este i m p o r t a n t . După ce am venit acasă am aruncat runele. Iniţiere şi P u t e r e . D a r Sue nu era vampir. Şi. Şi asta m-a făcut să mă gândesc m a i serios la sânge. aşa că ţi-o p o t citi. întinse m â n a şi o găsi pe a lui Boi inie şi o strânse. Este tot ce ne trebuie p e n t r u supra­ vieţuire. spuse Ştefan. Apoi m . Am rămas jará mălai şi sare. ar p u t e a face asta. Micul secret al I uniliei Smallwood — d a c ă poţi citi p r i n t r e r â n d u r i . p e n t r u iniţiere. scris acolo de m â n a H o n o r i e i . I-am îngri­ jit rana cu afine şi coajă de salcie. d a r continuă să asculte. dar este adâncă şi eu mă tem. şi nu ea a făcut acea tăietură. p e n t r u a-şi a r ă t a propriii săi dinţi. Ştefan ridică o b u c a t ă de hâri ic băgată între paginile cărţii pe care o ţinea în m â n ă şi spuse: Şi l-am găsit. Uitându-se la hârtie. Panică noaptea trecută. lupii l-au atacat pe Jacob Smallwooodpe când se întorcea din pădure. tradiţională.. D a r sângele este b u n şi p e n t r u alte lucruri. în pragul morţii. şi le-am legat de ceea ce văzusem la tine. H o n o r i a era ceea ce noi am i n 1111 i vrăjitoare. C â n d le expli case lor totul. Am xeroxat pagina. Degetul lui Ştefan desenă o linie d r e a p t ă care co­ b o r a din clavicula lui. O tăietură aici.

Fie ca sufletul lui să-şi găsească odihna în moarte.a m ştiut ni­ c i o d a t ă cât de a p r o a p e de a d e v ă r e r a m . Puşca e deja încărcată şi o să ne ducem acolo. admise Ştefan. să-ţi arate c u m să-ţi revendici moştenirea. El a făcut gloanţele ieri. Tyler. Şi şi-a transmis vi­ rusul de vârcolac fiului său. ci că J a c o b Smallwood. — Câteodată mediumurile pot simţi astfel de lucruri. O r i c u m . U n e o r i . spuse M e r e d i t h . C e e a ce spune de fapt textul nu e că lupul 1-a o m o r â t pe J a c o b Smallwood. la familia Smallwood. Nu-i a ş a . şi Thomas a spus că a venit vremea. D a r bărl >atul în impermeabil ştia. şi a Iacut a v e a u n soi de înţelegere cu tine. 21 decembrie. ceva. D a r nu e aşa. . d a r î n t r . Dacă scăpăm cu viaţă. Am auzit ţipetele acum câteva minute. l-au găsit p e J a c o b Smallwood a t a c a t din n o u d e i m lup.u n colţişor al minţii ceva îmi s p u n e a că era o chestie scârboasă. D u p ă aceea. I n schimbul a. la p r i m a lună n o u ă i< vei p u t e a transforma. Părea limpede şi bidimensională a c u m . spuse Bonnie. o să scriu din nou. C u m să â. nu m a i era un | l o b roşu posac. episodul a fost interpretat astfel: T h o m a s Fell şi soţia lui s-au dus tic-tis Reuniunea • 163 — C h i a r g l u m e a m cu asta. — Am ştiut î n t o t d e a u n a că era ceva în neregulă cu tine. Asta înseamnă că I»iţi p u r t a toată viaţa virusul de vârcolac. şi vocea ei era încă răguşită. aşa c u m spune I ii i vase din Tillbury — Ştefan lovi uşor cu p a l m a car­ i e i pe care o ţinea pe genunchi — un vârcolac care nu a li >st şi el muşcat trebuie să fie iniţiat. asta nu e o scuză. Jacob rănit grav. Eu ai fi trebuit să-mi d a u seama. d a r să nu o ştii pentru că nu a fost activat. Pentru că. Tyler? Un bărbat într-un impermeabil vechi a venit la line. Generaţii de Smallwood a i i Irăit şi au murit. N . lupul.162 • Jurnalele Vampirilor 20 decembrie. cu p ă r u l b l o n d şi ochi albaştri. La fel c u m tatăl tău U 1-a transmis ţie. a fost omo­ rât.. Ştia că trebuia să omori şi i vi işti sânge proaspăt. care s-a născut la o p t lum şi j u m ă t a t e d u p ă ce el a murit. u n d e devii un vârcolac adevărat. O să-l îngropăm pe Jacob în cimitirul mic de la poa­ lele dealului. d a r e r a m p r e o c u p a t de altele. chiar oamenii obişnuiţi pot.. Şi e clar că altcine­ va un asasin p a r a n o r m a l — a înţeles-o imediat. E r a înalt. — In istoria oficială a oraşului FelPs C h u r c h . şi M e r e d i t h deschise ochii. Stră-stră-stră-străbunul tău a fost u n vârcolac. penII u că nu au ştiut secretul prin care îl p u t e a u trezi. d a r virusul a fost latent în ele. Tyler. Lupul omorât. Ne-am dus acasă la Smallwood seara trecută. Ştefan ridică ochii şi M e r e d i t h îi u r m ă r i privirea înI I K p t a t ă spre discul alb a l lunii din înaltul cerului.. spuse Ştefan. A ajuns aşa p e n t r u că a fosl atacat el însuşi de către un vârcolac. V o r b e a m despre „ m a g n e ­ tismul a n i m a l i c " şi dinţii tăi m a r i şi albi. iar lupul acela 1-a o m o r â t . N u ..m i p u t e a m da s e a m a ce. Din nou necazuri cu lupii la neamul Smallwood. Ştefan închise cartea.

Speram să-i spui lui M e r e d i t h m a i multe despre celălalt asasin. Tyler. — Nu-ţi î n g r e u n a şi m a i m u l t situaţia. In seara asta ai în­ cercat să o omori pe Meredith.Gervase c o n t i n u ă cu povestea lui R i m b a u d din Auvergne. Şi e un criminal. pe lângă tradiţionalul glonţ de argint. C u r â n d n-o să m a i poţi să dai înapoi c h i a r d a c ă ai vrea. O să crezi că cimitirul era locul perfect pentru a omorî. îşi va redobândi negreşit trupul originar. C i n e e el? U n d e se ascunde? U r a înveninată de pe chipul lui Tyler se transformă într-o expresie batjocoritoare. . cel care a aruncat-o pe Sue pe fereastră. R â n j e t u l pierea de pe buzele lui Tyler. sunt convinsă. Şi ştiam că n-o să rezişti să nu te lauzi cu ce ai făcut. cel care a tă­ iat-o p e n t r u ca tu să poţi b e a sânge proaspăt. V a m p i ­ rul. Ascultă. C u m o să mă faceţi să spum' . — M-aţi păcălit! Aţi plănuit totul! — Foarte deştept. Tyler. spuse M e r e d i t h . C h i a r şi feţişoara lui llnunie era neiertătoare.164 • Jurnalele Vampirilor O expresie b ă n u i t o a r e trecu peste trăsăturile lui Tyler şi apoi privirea îi deveni din n o u furioasă. spuse Ştefan. aşa-i? spuse c a l m ă M e r e ­ dith. Bonnie îşi u d ă degetul şi înscrise un 1 imaginar pe o tabelă de marcaj invizibilă. . şi să le o m o r i apoi şi pe Vickie şi lionnie.. p e n t r u ca tu să te poţi K1 limba în lucrul ăla pe care l-am văzut eu. Ştefan citi din cartea de pe ge­ nunchi. Atmosfera se schimbă. Există un leac p e n t r u vârcolaci. Fii deştept şi p u n e p u n c t a c u m . Te foloseşte. a d ă u g ă Ştefan. — Tu chiar nu înţelegi. Tyler. — Nu zău! a d ă u g ă M a t t . Spune-ne ceea ce ştii. Aveai de gând să mă omori. n-o să te vadă absolut nimeni. un vârcolac ce a fost vindecat atunci c â n d — Deja eşti complice la crimă. Se cunoaşte îndeobşte şi a fost susţinut de doctori de seamă şi respectabili că dacă unui vârcolac i se retează unul din membre. pe r â n d . E r a u cu toţii n e î n d u r ă t o r i . — Gervase din Tillbury m a i spune un lucru inte­ resant. — Credeţi că o să vă spun asta? E prietenul m e u . Se uită la ceilalţi. A Reuniunea • 165 Ceilalţi se priviră. Sub l u m i n a lunii. deveni încărcată cu tensiune în clipa în care se întoarseră cu toţii către Tyler. — Nu e prietenul tău. adăugă Matt. Ea a m u r i t pentru un ritual dezgustător. Tyler îşi dezgoli dinţii. pe un ton a p r o a p e prietenos. Crezi că a v e m vreo u r m ă de milă p e n t r u tine? Crezi că te-am adus aici ca să fim drăguţi cu tine? Se lăsă t ă c e r e a . ai ajutat la omorârea lui Sue. — Nu vă spun nimic. — Ştiam că n-o să poţi rezista să nu o urmăreşti pe u n a d i n t r e fete aici d a c ă erai convins că e singură.

La vederea lor. m ă c a r atât p u t e m face. spuse el. imobilizându-i capul. asta a fost probabil îngrozitor de dureros. încât Bonnie trebui să îl a p u c e de celălalt picior şi să îngenuncheze pe el. Pe degete creşteau fire de p ă r aspru. E gata t o a t ă lumea? Bun. O c h i i lui Tyler î n c e p u r ă să-i iasă din orbite. Ştefan aşeză o c r e a n g ă de copac. Asigurându-se că Tyler vede ceea ce face el. spuse Ştefan. cât de strâns poţi. faţa lui de obicei roşie devenise palidă. Sub n o r o i şi sânge. spuse Ştefan. peste g u r a cavoului. M a t t . suflecă-i cracul. m u r m u r ă M e r e d i t h . Aici n-o să te a u d ă nimeni. Ştiu bine. î m p r e u n ă . — C r e d că ştiu exact şi care. Acum ţineţi-1 bine. Ridică t o p o r u l şi apoi îl coborî cu forţă. Tyler. spuse ea. M a t t se apropie de el şi îi răsuci b r a ţ u l la spate. — E suficient de ascuţit. — T o t ce avem de făcut e să îi tăiem un m e m b r u . — E o cacealma! — A d u toporul. î m p r o ş c â n d cu salivă. încuviinţă şi Bonnie. Meredith se c u t r e m u r ă de scârbă. Ştefan ridică privirea. nu-i aşa? . cu picioarele i lesfăcute şi ţinute de fete. A c u m . scoate-i un pantof. — Nu-ţi î n r ă u t ă ţ i şi m a i m u l t situaţia. Nu puteţi să faceţi asta! Nu puteţi! — Ţineţi-1 nemişcat. cu capul strâns ca ml t-o m e n g h i n ă în braţele lui M a t t . Apoi leagă o b u c a t ă din frânghia aia d e a s u p r a gleznei.Nu eşti cu n i m i c m a i b u n d e c â t m i n e ! u r l ă I yler. d e s p i c â n d creanga dintr-o singură lovitură. Reuniunea • 167 — G l u m i ţ i ! u r l ă Tyler. d a r povestea spune că R i m b a u d i-a mulţumit dulgherului p e n t r u că „1-a scăpat p e n t r u t o t d e a u n a de forma aceea ticăloasa şi blestemată". Altfel o să piardă tot sângele. Mu puteţi să faceţi astaaaaa! — Ţ i p ă cât vrei. d a c ă Tyler nu vrea să ne ajute şi să ne spună ce îi cerem. Desigur. o să zvâcnească de d u r e r e c â n d o lac. Şi tu eşti un criminal! — Eu ştiu exact ceea ce sunt. mă gân­ desc că. — H a i să t e r m i n ă m odată. cu talpa la fel de u m e d ă ca şi palmele lui Tyler. r i d i c â n d . Tyler d ă d u din picioare. — Nu puteţi să faceţi asta! ţipa Tyler. M e r e d i t h . îl întinseră pe Tyler. Tyler. spuse. încercând să o lovească în faţă. Tyler. răspunse Ştefan. Voi ce spuneţi? M a t t vorbi: — C r e d că e de datoria noastră să îl vindecăm. să ne asigurăm că nu o m o a r ă din n o u . M e r e d i t h . Ţipetele lui T y l e r e r a u a c u m cuvinte nedesluşite.166 • Jurnalele Vampirilor un dulgher i-a tăiat u n a din labele din spate. ca un g a r o u . de vreo cinci c e n t i m e t r i grosime. Matt îl ţinea în aşa fel încât Tyler să-1 v a d ă pe Ştefan î n g e n u n c h i n d şi pregătindu-se să lovească.s e cu p u t e r e . (Irede-mă. z b ă t â n d u . L a b a piciorului dezgolită de M e r e d i t h era m a r e .

înălţând şi m a i sus t o p o n 11 — Mu!Mu! Vă spun ce vreţi! Vă spun! urlă Tyler. — î n c e p e să vorbeşti. — Poate p e n t r u că ţi-ai îndeplinit sarcina. Şi ai dreptate. spuse el. Ticălosul a minţit. e un vampir. Nu puteţi să-1 omorâţi. A BIS că a făcut un târg cu diavolul. . . spuse Ştefan. D i n gâtlejul lui Tyler se a u z e a u scâncete şi pe buze avea spumă.168 • Jurnalele Vampirilor l a m a t o p o r u l u i d e a s u p r a gleznei lui T y l e r p e n t r u a aprecia forţa şi distanţa. M-a minţii.M . D u m n e z e u l e . Se opri să respire d o a r c â n d simţi că se sufocă şi în­ toarse o privire sălbatică. şi M a t t îşi înteţi strânsoarea în j u r u l gâtului lui. la fel de p u t e r n i c ca şi el. decât toţi. n e î n d u r ă t o a r e . d a r zgomotul fu acoperit de ţipătul lui Tyler. unul din Originari. Poţi să-i bagi un ţăruş in inimă şi n-o să aibă nimic.a r o m o r î d a c ă v-aş spune asta. . prostule. P u t e a m s-o iau pe Caroline sau Vickie. D a r arată aşa c u m ai spus tu. V o i a m s-o Reuniunea • 169 l a c să mă implore — d a r a reuşit într-un fel sau altul H iasă din casă. Lui Tyler îi trebuiră câteva m i n u t e b u n e dc urlat ca să-şi d e a s e a m a că tăişul nu-i atinsese picio­ rul. şi scâncetul îi reveni în glas. Se lovi de pardoseala de piatră cu un zăngănit şi < > ploaie de scântei. omule! L-am văzut c u m golea de sânge un cerb imens în timp ce a n i m a l u l tot m a i d ă d e a din picioare. Ştefan se uită la el. Râsul lui Tyler se transforma în suspine. A zis că lol face v a m p i r i încă dinainte să a p a r ă piramidele. M-ai adus aici. mi-a zis el. spuse Ştefan. Apoi continuă. spuse el gâfâit. . Tyler. ce-o fi î n s e m n â n d şi asta. — A zis că p u t e a m să o o m o r pe Caroline în seara aia. Spune-ne c u m p u t e m p u n e m â n a pe tipul ăsta. arată-ne c u m co­ operezi. I 'mie e locul ăsta? . A zis că p u t e a m avea orice fată voiam. d a r asia e adevărul. cu ochii holbaţi. Râsul deveni necontrolat. — De ce? îl î n t r e b ă M e r e d i t h pe Ştefan încet. M-ar m â n c a . Mi-a zis că o să fiu m a i puternic. < )rice v a m p i r are nevoie de un loc u n d e să d o a r m ă .U n d e se ascunde. d u p ă c u m mi-a dat papucii. spuse şi lăsă toporul să cadă. A zis că e în regulă.Să puneţi mâna? S u n t e ţ i n e b u n i ! T y l e r izbucni într-un râs urât. Tyler? întrebă sacadat Ştefan. — Ţi-a spus că p u t e a i să o m o r i şi să scapi n e p e ­ depsit. — D a r tu t o c m a i ai î n c e r c a t să o o m o r i pe Meredith. — P r e a târziu. Şi-o cerea. omule. a d ă u g ă Tyler. . n-ai decât să mă sufoci d a c ă vrei. El nu le voia decât pe Bonnie şi M e r e d i t h . H e i . către Ştefan. cu o voce rece ca gheaţa. în orice fel voiam. d a c ă v-aş spune ce i-a făcut cer­ iu ilui ăluia înainte să m o a r ă . — Nu ştiu c u m îl cheamă. .Asta a fost acum. Lucrurile stau altfel acum. spuse Ştefan. Mi-a zis că e u n u l dintre Cei Vechi. — A c u m .

. — Şi Sue? P e n t r u ea ai plâns vreodată? spuse Şte­ fan tăios. bălmăjea Tyler. p o a t e ajungeţi acolo! Ştefan încremenise. Există un soi de l e m n care p o a t e să îi facă r ă u — nu să-1 o m o a r e . Vickie. M e redith ştia foarte bine cât de calmă p u t e a să arate pe dinafară atunci c â n d în interior totul se năruia. . D o a m n e ! strigă Bonnie de pe b a n c h e t a din spate. — P e n t r u n u m e l e lui D u m n e z e u . T o p o r u l căzu cu z g o m o t pe p o d e a când Ştefan îi d ă d u d r u m u l din m â n ă . spuse Ştefan. Ridică toporul.170 • Jurnalele Vampirilor — Atunci ar fi m a i b i n e să ne ajuţi să-1 nimicim înainte să te p o a t ă găsi. C r e d . care voia să în­ toarcă m a ş i n a şi să se îndrepte în direcţia opusă. apoi toată lumea se puse în mişcare. d a r nu mi-a spus care e lemnul! Vă j u r că ăsta e adevărul! — Nu-i suficient. C r e d că ar fi m a i bine să m e r g e m acolo acum. Se uitară la ea lung p e n t r u o clipă. N u ! N u ! — R e p e d e . L-am lăsat acolo la apusul soarelui. Bonnie plângea. nu crezi? C a r e e p u n c t u l lui slab? In ce fel e vulnerabil? — D o a m n e . . nu mă puteţi lăsa aşa! Nu p o t să c o n d u c ! O să se î n t o a r c ă d u p ă m i n e ! Veniţi înapoi şi dezle­ gaţi-mi mâinile! ţipă Tyler. bietul c e r b . că ne p i e r d e m v r e m e a cu tine. spuse Ştefan.. . spuse Matt. spuse. D a r în spate. D ă d u r ă ultimul colţ şi intrară pe Birch Street şi M e ­ redith apăsă pe frână. . cu ochii m a r i şi buzele tre­ m u r â n d . D a c ă ajungeţi acolo su­ ficient de repede. S u n t c a l m ă . Tăişul toporului se înălţă în aer. M e r e d i t h d e m a r ă în viteză. nu? D a c ă vă grăbiţi. o să vă spun u n d e se duce în n o a p t e a asta. — N u ! N u ! O să vă spun. o să vă spun ceva. Deschise uşa cu o smucitură şi sari afară înainte chiar ca maşina să se oprească. — D a m o n o păzeşte. bine? A zis că în n o a p t e a asta o să avem câte u n a fiecare. . p o a t e reuşiţi să îl opriţi. D a r asta era d o a r pe dinafară. ar fi trebuit sil mă cheme. Tyler. . D a c ă se î n t â m p l a ceva. Ştefan? Aşa-i? — Aşa ar trebui. iar M e r e d i t h simţi c u m inima îi b a t e nebuneşte. A recunoscut asta. luă curbele periculos de repede şi trecu fără să m a i ţină s e a m a de indicatoare. — Ce vrei să spui cu u n d e se duce în n o a p t e a asta? Zi repede. îşi spunea. şopti Bonnie. Reuniunea • 171 — Băieţi. — O h . Poate m a i avem o şansă. d a r să-i facă rău. Nici m ă c a r nu se gândiseră că Vickie ar p u t e a fi atacată. Asta vă ajută. eu sunt cea care este î n t o t d e a u n a calmă. — H e i . N u primi nici u n răspuns. Aşa-i. Alergară tot d r u m u l p â n ă la poalele dealului şi se înghesuiră în m a ş i n a lui M e r e d i t h . Tyler! — Se duce la Vickie. spuse Ştefan. d a r era ceva în ea care nu voia să ajungă acasă la Vickie.

E r a p r e a târziu. — Stai aici. — Staţi aici! spuse scurt M a t t . . O auzi pe M e r e d i t h chiar în spatele ei. d a r vedea suficient de bine prin11 ( lacrimi ca să iasă din m a ş i n ă şi să o p o r n e a s c ă spre < a sa lui Vickie. — N u ! M . ci spartă. Nu-mi mai tot spune asta. spuse M e r e d i t h . . strigă Bonnie cu o furie ago­ nizantă. ştiuse din p r i m a clipă că era p r e a târziu. M e r e d i t h . Pot să suport. Cioburi de sticlă se ve• l< • 111 peste tot pe aleea acoperită cu pietriş şi scârţâiau nl> lălpi. lumini care fulgerau roşii şi albastre şi chihlimba rii. 1 . M a t t avea să m o a r ă şi el. E r a u lumini peste tot. < ai re fereastra lui Vickie. — Nu! Bonnie îşi ridică brusc capul. De ce a făcut asta? De ce? Stai aici. ţine uşile încuiate. ' I oată activitatea p ă r e a c o n c e n t r a t ă în p a r t e a din li la a casei: o a m e n i care strigau. a m i furioasă. reuşind în cele din u r m ă să şi-o i Ies Iacă.a m săturat să a u d pe t o a t ă l u m e a ea îmi s p u n e să staul strigă B o n n i e . Mă du< d u p ă ei. Ce e în neregulă cu imaginea a i a : ' se întrebă Bonnie disperată pe c â n d se apropiau.L-a invitat să intre. îl urăsc. ca nişte dinţi rânjiţi. M a r atunci c u m p u t e a u draperiile să fluture afară ca m i e poale d e cămăşi? Nu era deschisă. lumini care se revărsau din casa Bennett. şi se repezi afară în u r m a lui Ştefan. C a s a lui Vickie fusese spartă. d a r acel pe va era neclar. B o n n i e . spuse M e r e d i t h . Fereastra lui Vickie era deschisă — • In nu putea să fie deschisă. o femeie care ţipa.s e cu 1. Bonmi si M e r e d i t h se î n d r e p t a r ă direct către spatele casei. aşina opri cu un scurt d e r a p a j în spatele uneia din maşinile de poliţie care erau par­ cate s t r â m b pe stradă.1 de n e t ă g ă d u i t că ceva e r a în neregulă. . l u p t â n d u . în r a m a goală r ă m ă s e s e r ă câteva b u c ă ţ i |l< iţite de sticlă.1. asta-i tot.Reuniunea • 173 ri 111 ura de siguranţă. \ i II ile întrerupte de p â r â i t u r i din staţiile poliţiei. îşi spuse Bonnie. voia să-1 apuce şi să-1 tragă înapoi. î n c e r c â n d să-şi u m e | a ea buzele uscate. G r e a ţ a pe care o simţise de c â n d Tylcr p o m e n i s e n u m e l e lui Vickie devenise a c u m copleşi­ toare. ' I ot m a i plângea. p a r t e a din mijloc a u n u i l">vindou nu se deschide niciodată.

Dra­ periile se umflau şi se încreţeau în vânt. Albastrul p a l dispăruse. Pute­ rile p a r a n o r m a l e ale lui Bonnie se treziseră şi îi spuneau deja totul despre acest loc. şi reuşi să respire de câteva ori a d â n c . a p u c ă d a r în loc să o lase să o cerceteze. M e r e d i t h r ă m a s e n e m i ş c a t ă . icni B o n n i e . D o a r roşu. E r a ca un crater lăsat în pâ m â n t d u p ă ce un meteorit îl lovise şi explodase. Ţipă. te urăsc\ Te m a s e ! Meredith o auzi şi. cu o m â n ă t r e m u r â n • la. O lăsă pe M e r e d i t h să-i ia m a n a . o întoarse şi strâns degetele reci ale lui M e r e d i t h . Monstrule. Ai tot dreptul să cedezi azi. Vezi că te tai. Simţi d u r e r e a săgep r i n stomac. ţ i p ă t o a r e . strânse tot m a i tare. C a ş i c u m un copil făcuse rost de o găleată cu vopsea ruşii şi stropise totul cu ea. d a r princi| >a Iul eveniment se încheiase. se îndoi de mij loc şi v o m ă . T a p e t roşu. H a i d e . Şocată. într-o frenezie n e b u n ă . Bonnie îl recunoscu. spuse. Locul acesta fusese pângării M e r e d i t h se răsuci de la fereastră. dacă vrei. A p r o a p e că îi simţea gustul. spuse ea. Bonnie se aplecă în faţă şi privi pe fereastră. Strângându-şi p u m n i i atât de tare încâl unghiile îi i n t r a r ă în carne. I le a zâmbi. iubito. R o ş u î n p e t e m a r i . In ultimul m o m e n t . tot m a i încerca să reziste. treând. Un miros u m e d . Meredith. Ochii ei. M e r e d i t h . buzele aII ic-albăstrui t r e m u r a u . P e n t r u că aceasta era n o u a culoare a c a m e r e i Iu Vickie. G o n i bina cânta ceva ce nu p u t e a desluşi. D ă . acoperit de ţipătul din faţa casei şi bubuitul din propriile ei urechi. . Nu trebuie să fii c a l m ă ai iun şi să ţii totul în tine. Pentru o clipă. M e r e d i t h I I a i a îngrozitor: ochii e i negri e r a u sticloşi. Nu conta. Meredith o împinse pe B o n n i e deoparte şi se uită ea p r i m a în cameră. lîonnie nici nu-şi d ă d u s e s e a m a că s t r â n g e a în p u m n cioburi de g e a m . î n c e r c â n d să I iară că p u t e a face faţă. se în­ toarse. G a u r a din fereastră se apropie tot m a i mult. îndreptându-se de spate. p e p o d e a . P u r şi simplu nu sunt făcută p e n t r u aşa i'rva.m i m â n a să mă uit. D a r M e r e d i t h tot m a i încerca nî\ a i b ă grijă de ea. îşi d ă d u la o p a r t e părul. E r a suficient spaţiu între ele p e n t r u a se vedea î n ă u n t r u . Plângi.Nu pot. Era Noapte bună.174 • Jurnalele Vampirilor O a p u c ă pe M e r e d i t h de b r a ţ şi înainta. Dar eliberează-te într-un fel. apoi scutură din c a p într-o încercare chinuită . de carne şi a r a m ă . sau ca scheletul înnegrit al unei păduri d u p ă un foc devastaţi >i Puterea şi violenţa încă mai vibrau în aer. lasă-mă să mă uit la m â n a ta. Mirosul fu cel care o lovi primul. M o n s t r u l e . cu privirea aţintită l i u p r a prietenei sale. p i l o t ! roşie. îşi încleşta m â n a p e r a m a ferestrei şi slrânse. şi gus tul lui era acela de limbă m u ş c a t ă din greşeală. i lAnd-o Reuniunea • 175 Se auzi un clicăit şi acul pick-upului reveni la înce­ putul cântecului. obişnuindu-se cu l u m i n a d u p ă întunericul de afară) nu vedeau decât roşu. H a i d e .

Apoi văzu fereastra.. — Ei spun că Vickie e r a dezechilibrată mintal. — D a r poliţia va trebui să ne c r e a d ă a c u m . întorcân du-şi privirea... D a m o n . spuse M e r e d i t h cu o voce ternă. — Ei cred că p o a t e se simţea vinovată p e n t r u că a omorât-o pe Sue.în t i m p ce tu trebuia să o păzeşti! La auzul tonului. spuse Bonnie pe un t o n sălbatic. — Ce faceţi. Bonnie îşi simţi pielea ca de găină. uitându-se la M a t t . Eu venisem să îl caut. spns< Bonnie. se ftndi Bonnie. — Cineva a intrat în casa asta. Am avut înl redere în tine! spunea Ştefan. Şi ăsta e un alt lucru c a r e p a r e nelalocul lui.. V o r trebui să ne creadă. u n a expusă p r e a mult. — Ştiu. i iu i m ă c a r cu Tyler în cimitir. — E m o a r t ă . Bonnie auzi l i m p e d e Vocea lui Ştefan.U n d e e Ştefan? îl î n t r e b ă încet M e r e d i t h pe Matt. n-or să ne creadă. — Asta e el! spuse M a t t . () scot. spuse Matt. desco p e r i n d că exista totuşi un lucru b u n în asta. . . S p u n c ă . E în faţă. A fost spartă de cineva din casă. u n d e toată l u m e a îl p o a t e vedea? — N u . . T o a t e cioburile sunt în afară. Se priviră în tăcere. Strigătele din faţa casei se opriseră.n li fost foarte obosită. . — Şşşt! făcu Bonnie. — P r o b a b i l că el a făcut-o.? începu el. T r e b u i e să accepte asta! Reuniunea • 177 — N u . c â n d am aflat că e m o a r t ă a pornit-o către I m tea din spate. . . apoi la M e r e d i t h . T r e b u i e să fie pe aici pe u n d e v a . . . — Sinucidere? Au văzut c a m e r a aia? N u m e s c aia si­ nucidere? strigă Bonnie. Bonnie P e n t r u că ei zic că e vorba de o sinucidere. . — Am dat greş! C h i a r şi d u p ă ce i-am p r o m i s . Nu m a i era nimic de spus. Şi M e r e d i t h se opri... m u r m u r ă M e r e d i t h . cu un aer învins. D o a m n e . Am aflat.. M a t t a r ă t a ca o fotografie p r o a s t ă a Im însuşi. H a i d e ţ i ! O d a t ă ajunşi între copaci. Uită-te la fereastra asta. — Am avut încredere în tine. La fel şi ţipeiilc femeii. — N u .. — O h . spuse M e r e d i t h cu o voce moale. In tăcerea relativă auziră o voce slabă de dincolo de nucii din fundul curţii. din ce în ce m a i tare. c â n d a plecat. răspunse M a t t .. — . Bonnie nu îl m a i văzuse niciodată a t â t de furios. în faţă. D a r era m a i mult decât linie.176 • Jurnalele Vampirilor B o n n i e ar fi v r u t să protesteze. Tăcu. d a r în a c e a clipa a p ă r u M a t t de d u p ă colţ. ca şi c u m . Şi e cu D a m o n . Tresări violent c â n d le văzu pe fete stând acolo. a găsit o foarfecă. Cei doi fraţi se confruntau în l u m i n a lunii.

D a r tu d o a r ai stat aici. . V r u să s p u n ă ceva. şi am minţit! A murit convinsă că am trădat-o. . . Ştefan îşi . fără să-i d e a o şansă lui D a m o n să-i r ă s p u n d ă . — Aha. otrăvită. probabil că asta a fost. d a r prost. Aş fi preferat să m o r î m p r e u n ă cu ea decât să stau fără să fac nimic. şi d o a r să privesc! Ce s-a în­ tâmplat. Ştefan căzu pe spate. T o t u l se î n t â m p l ă p r e a repede p e n t r u ca ochii lui Konnie să u r m ă r e a s c ă mişcarea. spuse M a t t . O c h i i negri î i scânteiau ş i î n p o s t u r a lui n u m a i e r a nimic leneş. Curajos. ţi-a plăcut să fii împreună cu un alt asasin. Un fior rece o străbătu. fără să fad nimic! C h i p u l lui D a m o n era î n c r â n c e n a t . D a m o n ? T e .. — D a c ă aş fi stat aici. c â n d Vorbi: Erai p r e a o c u p a t să fugăreşti vreo fată p r i n tufişuri? Sau îţi p ă s a mult p r e a p u ţ i n ca să intervii? D a m o n nu spuse nimic.. cu picioarele lui lungi desfăcute. A fost bine. respirând greu. Reuniunea * 179 — Ai fi fost şi tu m o r t ! şuieră D a m o n . A c u m Bonnie vedea pe chipul lui vinovăţia. D a . De ce nu ai făcut ceva? D a c ă ai fost atât de laş încât să nu te lupţi cu el. — E d o a r vina m e a .178 • Jurnalele Vampirilor — Şi ai lăsat să se întâmple asta. nimic nonşalant. vocea îi e r a rea. îşi spuse Bonnie năucită. Nu a v e m de-a face cu un v a m p i r obişnuit. I-am promis că o să fie în sigu­ r a n ţ ă . puteai c e l p u ţ i n să mă chemi. ca pe o c r e n g u ţ ă u s c a t ă . A r ă t a la fel de inflexil ni şi fragil ca o sticlă de geam. pe p ă m â n t u l moale. . — Sau p o a t e ţi-a plăcut. care îl a r d e a asemenea u n u i acid. Ei ştiau cu toţii. Nici m ă c a r nu p ă r u să îl a u d ă pe M a t t . .. — Ar fi trebuit să-i ascult. — Şi ar fi fost mai bine aşa/ strigă Ştefan. c o n t i n u ă Ştefan. T r e b u i a să r ă m â n chiar eu cu ea. cu fiecare m u ş c h i din t r u p î n c o r d a t şi rigid.a lăsat să priveşti? P u m n u l lui D a m o n zvâcni în spate şi apoi îl lovi pe Ştefan. ochii lui verzi a r d e a u fier­ binţi pe faţa palidă. — Ştefan. făcând a K ă un pas m i c înainte p e n t r u a ajunge chiar în faţa lui D a m o n . d a r eu n-am vrut să-i ascult. D a m o n ? A c u m reuşise să se stăpânească şi ira calm. Valuri de furie î n t u n e c a t ă se revărsau din el în v r e m e ce îl privea pe Ştefan. d a i Ştefan îl întrerupse.. E r a la fel de palid ca şi fraBele lui. Aerul tra atât de încărcat de tensiune încât pocnea. m u l t p r e a calm. Nu trebuia să fiu atât de prost şi să am încredere în tine. Te-ar fi frânt în două. din colţul ochilor. Meredith strigă ceva şi M a t t sări în faţa lui D a m o n . c o n t i n u ă furios Ştefan. stai puţin. încruntat. c o n t i n u ă Ştefan fără să a r u n c e nici o privire către B o n n i e şi ceilalţi a t u n c i c â n d a p ă r u r ă şi ei. ştiau cu toţii? D a m o n îi a r u n c ă o privire scurtă lui Bonnie. Eu c r e d . m-au aver­ tizat.

îşi lăsă mâinile în jos. Pleacă de aici. D a m o n se repezea din n o u . D a c ă • r i poţi s-o iei ca p e o promisiune. t o a t ă l u m e a stătu neclin tită. Ştefan încerca să se ridice. Se î n d e p ă r t ă p u ţ i n de I eilalţi. t r u p u l lui D a m o n se relaxa. Bonnie îl ţinu de braţ. Nu vreau să te mai văd niciodată. de unde rămăsese. D a c ă î n c e r c ă m să o p r i m o l u p t ă între doi vampiri furioşi. spuse Ştefan. Ar fi trebuit să mă asculţi pe mine. frate. — D a m o n . ridicând I ii ivirea. scuturându-se ca o pisică ce fusese ţinută î m p o t r i v a voinţei sale. în v r e m e ce M a t t îi bl<>< a d r u m u l . d a c ă vii d u p ă m i n e .a m avertizat. . şi se întoarse să plece. Bonnie îi d ă d u d r u m u l braţului lui Ştefan şi îşi lăsă < a pul în mâini. spuse. ferindu-şi privirea de ei. Ve. Apoi se răsuci la loc şi rosti d a r şi răspicat.T e . aşa că expiră profund. încet.Am învăţat ce valoare a r e î n c r e d e r e a în tine. fie ca voi. — Bine. Bonnie se apropie împleticit d< el şi îl a p u c ă de braţ. . M a t t se d ă d u în spate dinaintea lui şi căzu în genunchi lângă Ştefan. D a m o n . da? strigă el. frăţioare. t e r m i n ă ! T e r m i n ă ! s p u n e a M a t t tăie is S u n t e m n e b u n i cu toţii d a c ă ne b ă g ă m . îşi spuse Bonnie. băieţi! G a t a . m a i fermă a c u m . P e n t r u un lung m o m e n t . Poate că o să înveţi ceva din noaptea asta. a r u n Când o privire către Bonnie d a r p ă r â n d nici să nu o \ ac lă. o scutură. î n c o r d a t ă de tensiune. fiecare cuvânt fiind o săgeată îndrep­ tată către Ştefan. o să te o m o r . F a ţ a lui D a m o n era rece ca a unei statui sculptau în gheaţă.N-o să vin d u p ă tine. Apoi r ă m a s e p u r şi in iplu acolo. spuse Ştefan de jos. sprijinii pe călcâie. Apoi. spuse. Ştefan se ridică. Şi a c u m ce să spunem? se întrebă Bonnie. Furia p ă r e a să-1 fi părăsit la fel d e repede p e cât î l cuprinsese. — N u ! Ştefan. Fără să m a i spună nimic. D a r D a m o n se oprise. şi vocea lui era la fel de rece. D e s p r e ceea ce sunt şi despre c a r e t a b ă r ă va învinge. D a r eu a m terminat cu locul ăsta. — G a t a . Plec. M e r e d i t h îl a p u c ă de celălalt braţ. . Şi de dala Reuniunea • 181 Uta. n i m e n i nu se mişcă. totul rămase încre menit. îşi desfăcu p u m n i i . D a m o n le întoarse spatele i dispăru în întuneric. D a m o n o să-1 strivească pe M a t t ca pe o muscă. cu o m â n ă ridicată.180 • Jurnalele Vampirilor duse o m â n ă la gură şi apoi o văzu p ă t a t ă de sânge. nemişcat. Vocea lui suna ca şi c u m ar fi înghiţit sticlă pisată. Or să ne o m o a r e d o a r ca să ne astupe gura. n u ! N u ! îl rugă ea. Bonnie îşi d ă d u seama că şi ea îşi ţinuse respiraţia. Trase a c i a d â n c în piept. D a m o n îşi ridică de jos j a c h e t a . Ce putem spune? Ştefan avea dreptate cu ceva: . negru în l u m i n a lunii.

M e r e d i t h se duse la peretele d ă r â m a t şi se aşeză pe e l . Pe p o i leaua de p i a t r ă nu era nici un indiciu care să le s p u n ă < u m plecase Tyler. lua pe umerii lui întreaga responsabilitate p e n t r u tot. asta se în­ tâmplase în această seară. Păruse cu a d e v ă r a t să c r e a d ă că puteau avea încredere în fratele lui. P e n t r u m o m e n t . Apoi se întrebă ce se întâmplase de fapt în seara asta. M I seri p ă r e a să se fi scurs din ea. Poliţiştii şi amI lulanţa plecaseră şi ei se u r c a r ă în maşina lui M e r e d i t h şi se î n d r e p t a r ă către cimitir fără nici un incident. îşi d ă d e a s e a m a Bonnie. — L-am lăsat cu picioarele libere. T o a t l adrenalina care o făcuse să reziste de-a lungul î n t r e . Z g o m o t e l e î n c e p e a u din n o u să se a u d ă : maşini care p o r n e a u în stradă. Indiferent ce se întâmpla. îşi dorea Reuniunea • 183 să se p o a t ă târî p â n ă acasă în p a t u l ei şi să-şi t r a g ă p ă t u r a peste cap. şi d a c ă îi păsa. Bon­ nie ştia că asta se afla dincolo de furia lui necontrolala în faţa lui D a m o n : propria lui ruşine şi remuşcările sale. probabil că n-or să afle niciodată. D ă d u s e r ă cu totul greş. Tyler nu m a i e r a acolo. Cu toţii erau responsabili. erau în siguranţă printre copacii din curte. se gândi ea. d o a r de­ p r i m a t ă şi îngreţoşată şi foarte. . foarte obosită. D a r c â n d ajunseră la biserica în ruine. — Tyler. î n t r .182 • Jurnalele Vampirilor ei îl avertizaseră în privinţa lui D a m o n şi el nu voise să-i asculte. Nici m ă c a r nu se mai simţea furioasă p e n t r u m o a r t e a lui Vickie. a d ă u g ă : L-am lăsat în bise­ rica în r u i n e . căci m a ş i n a lui e încă aici. Nimeni nu protestase c â n d D a m o n rămăsese să o păzească pe Vickie în seara asta. Un val de epuizare o străbătu. Iar Ştefan. Ştefan se întoarse încet. [Trebuie să-1 convingem să ne ajute. d a r nu p u t e a u r ă m â n e acolo. fără să vorbească şi fără să privească pe nimeni in ochi pe când îi u r m a înapoi în stradă. Asta îi puse pe toţi în mişcare. era m a i bine că plecase. Şi apoi toţi deveniseră ne­ glijenţi. D a r Ştefan era cel care se simţea sfâşiat de vină p e n t r u ce se întâmplase. fol ceea ce făcuseră ei astăzi se t e r m i n a s e cu o înli. strâmbându-se scârbit de propria-i prostie. bazându-se pe D a m o n p e n t r u că aşa era mai uşor şi p e n t r u că aveau nevoie de ajutorul lui. Sau p o a t e că a fost luat. Acum că D a m o n plecase. spuse încet şi r a r Matt. Se întrebă d a c ă D a m o n ştia asta. M e r e d i t h stătea cu o m â n ă la frunte. apoi la luminile din casa tăcută a lui Vickie. cu ocliii închişi. îşi spuse Bonnie. Şi a c u m el e ultima n o a s t r ă s p e r a n ţ ă . Bonnie se r e z e m ă m o a l e de zidul clopotniţei. spuse ea cu voce tare. Bonnie îşi întoarse privirea de la ea la Ştefan. Şi c â n d ceilalţi se întoarseră să o privească. ProI >abil că a plecat pe jos. izbucnirea scurtă a unei sirene. de din­ colo de copaci. uşi trântite.ingere.u n cuvânt. Ei pierduseră şi el câştigase. cu o m â n ă apăsându-şi r ă d ă c i n a nasului.

cu ochii închişi. Bonnie. îşi spuse Bonnie. Fă ce vrei. cred că m a i r ă m â n câteva m i n u t e . M a t t ? — D a r . O făcea să se simtă stânjenită. bine. Bonnie se î n t r e b ă c u m avea de gând să străbată distanţele. O p o r n i către m a ş i n a lui M e r e d i t h . De fiecare d a t ă c â n d Elena spunea cu vintele astea. de pe scaunul din faţă. B o n n i e îşi m u ş c ă buzele c â n d M e r e d i t h opri maşina în faţa h a m b a r u l u i . Se întoarse către trepte şi. De ce ar trebui să-i pese lui. Vrei. . Ne v e d e m m â i n e . reflectând culorile curcubeului în penele lor. Bonnie aruncă o privire către scări prin uşa deschisă. — Să vorbeşti despre ce? — Ei. cu un picior a t â r n â n d în afară. pentru a-şi face curaj. ei. D a m o n nu avea nevoie de o maşină. Nu p o t să-ţi explic a c u m . I a r dacă Şte­ fan însuşi era epuizat şi vulnerabil. nu-1 mai aveau decât pe Ştefan care să-i protejeze. B o n n i e se apropie în vârful picioarelor şi trase aer adânc în piept. Bonnie e r a ea însăşi n e d u m e r i t ă de atitudinea lui. d a r m o i ca o catifea. că vorbea cu Ştefan? D a r nu avea v r e m e să se m a i g â n d e a s c ă la asta. chiar spe­ riată. . — N u . în v r e m e ce se întorceau către pensiune. urcase scările către c a m e r a lui de la m a n s a r d ă . p ă r â n d n e d u ­ merit şi p u ţ i n supărat. — Asta e o întrebare de la care nu ştiu la ce să mă aştept. spuse M a t t . P o a t e a d o r m i s e . V r e a u d o a r să te ocupi tu de M e r e d i t h . A r ă t ă către cealaltă fată. aplecat. . Un alt gând îi trecu p r i n minte. nu e nimic îngrozitor. Becul de la plafoniera din m a n s a r d ă era ars şi Şte­ fan aprinsese o l u m â n a r e . A c u m că D a m o n plecase. — M a t t ? Pot să-ţi cer o favoare? El se întoarse şi ochii lui albaştri se făcură m a r i .. Asta fusese iniţial ideea ei. — D a r tu vii cu noi. u n u l care stârni în ea un val de p a n i c ă . D a r d u p ă ce Ştefan faţă. I n t r a r ă în pensiune d o a r cât să dea Bonnie un tele­ fon acasă să le s p u n ă părinţilor ei că r ă m â n e a peste n o a p t e la M e r e d i t h . puternice.. apoi se gândi la aripi. Ştefan mă p o a t e duce M a t t p ă r u uimit. d a r încă o privire către Ştefan îi întări decizia. nu.. care deja se îndrepta către maşina ei. obosit sau n u .184 • Jurnalele Vampirilor Se uită la capul întunecat. ceva.. Aripi negre de cioară. începu să urce. să ai grijă să ajungă cu b i n e acasă şi restul. S u n t p r e a obosit ca să-mi m a i pese. — Ştefan? V r e a u să vorbesc ceva cu el. Bonnie îl opri pe M a t t în v e r a n d a din Reuniunea • 185 — N u . îndreptându-şi u m e ­ rii. în m i n t e a ei p r i n d e a con­ t u r o idee. Stătea întins de-a c u r m e ­ zişul patului. Ferrariul era p a r c a t tot în spatele h a m b a r u l u i — se p ă r e a că D a m o n îl a b a n d o n a s e .

. era altfel. Ştefan avea nevoie de Elena. F ă r ă să-şi dea seama. Bonnie t r e b u i a să se g â n d e a s c ă la ceva. Asta î n s e a m n ă că trebuie să fii puternic. eu n u . De d a t a asta el fu cel care nu p u t u să încheie. intră direct în subiect. m . d a r . — Ştefan. Indiferent cât t i m p trecea. Un fior rece şi c i u d a t de p r e m o n i ţ i e şi t e a m ă îi fcăgetă inima.186 • Jurnalele Vampirilor El deschise ochii. începuse să se j o a c e cu bandajul improvizat din şerveţele din p a l m a ei. n-o să-i simt lipsa. pe cât de pu­ ternic posibil. citind acolo confirmarea. — Ei. Apoi ochii i se ridicară repede către faţa ei. N-o să ne fii de p r e a m a r e ajutor d a c ă te prăbuşeşti.. Reuniunea • 187 — Pentru că.. ştii. F ă r ă E l e n a e l v a f i î n t o t d e a u n a d o a r p e plinătate el însuşi.. nu vreau să te sâcâi.. . am făcut o promisiune. In seara asta începuse să cedeze. . de ce nu? întrebă ea pe un ton răstit. spuse el încet. Nu p e n t r u m i n e . Ştefan e r a atât de obosit încât îşi p i e r d e a controlul şi Bonnie p u t e a să v a d ă ce se afla dincolo de mască. nu p u t e a fi întreg lără ea. nu arăţi deloc bine. D a r Ştefan. — D a r de ce nu? Ştefan. F ă r ă sa m a i aştepte.. . Poate că nu cu cuvintele astea. şi se p a r e că îşi reve­ nise. să facă ceva. m . Şi n-o să schimb sânge cu nimeni. V o c e a i se stinse. p e n t r u că asta în­ seamnă iubire. tu ai r ă m a s singura barieră între noi şi asasin.a m gândit la ceva. tot o promisiune. simţindu-se într-un fel dezamăgită. El continua d o a r să o pri­ vească fix. ce palid e. A c u m . Şi. D a r Bonnie înţelese. şi. oscilând între un control periculos de strâns şi o furie violentă. să î m p i n g ă d e o p a r t e această senzaţie oribilă de s| >aimă. V r e a u să spun. D u m n e z e u l e . d o a r pe j u m ă t a t e viu. U r m ă u n lung m o m e n t d e tăcere. nu-i aşa? spuse ea. că D a m o n a plecat. — Ei au plecat.. î n c ă m a i sângera p u ţ i n acolo u n d e se tăiase în cioburile de sticlă. Privirea lui o u r m ă pe a ei. nu mă deranjează. indiferent ce făcea el. se întrebase d a c ă M a t t avea să isi revină v r e o d a t ă d u p ă Elena.. — C r e d e a m că ai plecat. — N u . Şi.. D i n n o u vocea i se stinse. ca de o vită. D a c ă . atât de puternică încât trebui să î n t o a r c ă privirea. N-o să mă m a i h r ă n e s c cu sânge omenesc. Şi din n o u văzu acea d u r e r e şi nevoie puternică. p e n t r u că • i si a î n s e a m n ă să mă folosesc de o persoană. îşi spuse Bonnie. Apoi Ştefan clătină din c a p . asta d a c ă iei d o a r puţin. . dar sincer. nu? Şi nu p o a t e să d o a r ă chiar aşa de rău. Şi..a m gândit că p o a t e . îşi d ă d u ea seama. . î n a i n t e . Ştefan. nu avea n i c i o d a t ă să se vindece cu adevărat. — N-o să mai fie nimeni altcineva. . c o b o r â t ă spre p a l m ă . p o a t e ai nevoie. şi fiorul d e v e n i şi m a i reec. spuse. ceea ce era foarte deconcertant. ştii t u .

îşi d ă d u s e a m a Bonnie. Bonnie îşi aţinti privirea în ea. să încerc să ajung in mintea ta şi să te includ în legătura noastră? Crezi că ar merge aşa? — S-ar p u t e a să meargă. Cu un sentiment agonizant d a r plăcut al virtuţii. — Ţi-ar p u t e a face rău. E r a singură. d u p ă ce o fac. Bonnie. . spuse. Ea simţi c u m obrajii i se înroşesc. . să-şi a d u n e p u t e r e a de a rezista tentaţiei. e s u p e r b . cu suprafaţa ei de c e a r ă netedă şi lucioasă. Venise aici ca să-i dea lui Ştefan un d a r pe care cl nu-1 dorea. cu a r d o a r e . şopti. Vrei să o fac? Ştefan o luă de m â n ă . întreli. cu trupul în­ cordat ca un arc. o s-o simt. Morga era rece. L u m â n a r e a e r a albă. î n c e r c â n d să-şi a d u n e rândurile.a r fi să intru în t r a n s ă şi să încerc să iau legătura cu ea. Reuniunea • 189 Dumnezeule. î n c e r c â n d . Flacăra se ridică şi apoi se micşoră. T r u p u l lui tot m a i t r e m u r a de încordare şi ten­ siunea nerăbdării. p â n ă c â n d restul încăperii dispăru din j u r u l ei. — Bun. — Ştiu. F ă r ă să îl privească. . O c h i i ă i a . In cele din u r m ă aruncă o privire spre el. ea însăşi şi flacăra.188 • Jurnalele Vampirilor ar p u t e a să o v a d ă pe Elena m ă c a r p e n t r u un m i n u t şi să vorbească cu e a . şi d o a r ea avea p u t e r e a de a-i oferi acel ceva. pri­ vind cum umbrele din cameră se legănau şi pâlpâiau. privirea lui era sălbatică. — E-n regulă. . iar buzele erau strânse într-o linie subţire. . D a r exista ceva ce îşi d o r e a Ştefan. şi apoi. O strălucire insuportabilă o înconjură. spuse el. spuse cu o voce răguşită: — Ai vrea să o vezi pe Elena? O tăcere de moarte dinspre pat. . şi dintr-un oarecare motiv asta i > c leranja. în clipa u r m ă ­ toare ori avea să sară pe el. c â n d eşti gata. I a r ea p ă t r u n d e a în flacără. Bonnie o văzu limpede. Niciodată nu putuse să-i s p u n ă „ n u " Elenei. Nu-ţi p o t g a r a n t a că sunt îii stare să te protejez în faţa lor. — Ştiu. Pielea lui nu m a i e r a p a l i d ă şi c u l o a r e a îi urcase în obraji. îşi i rase m â n a şi se întoarse către l u m â n a r e . cu ochii închişi. Bonnie.îndu-se c u m ajunsese aici. inutându-şi intensitatea privirii de pe ea pe l u m â n a r e . din colţul ochilor. C â n d ochii li se întâlniră din nou.e pierdu în văpaie. Nu m a i e r a d e c â t flacăra. Ştefan respira greu. . Pot să-ţi ating m i n t e a . Bonnie se uită î n j u r tulburată. — Mulţumesc. ori să se topească pe patul lui. Bonnie se aşeză. Apoi trecu prin ea în întuneric. — Ar însemna să te deschizi în faţa u n o r forţe pe care nu le poţi controla. Nu trebuia să m a i fie cineva aici? Ea venise a caute pe cineva. d a c ă te ajut şi eu. şi rămase aşa p â n ă când . îşi dădu ea seama. Şi pierzând. — C e .

. ajunse lângă si­ criu. „ O h " . buzele i se desfăcură. . Reuniunea • 191 „ A m venit aici ca să te las să-1 vezi pe Ştefan". privi căptuşeala albă de satin." Bonnie simţea că o să izbucnească şi ea în plâns. D a r în clipa în care o atinse ştiu că făcuse o greşeală. î n c e r c ă să ajungă în m i n t e a lui Ştefan p e n t r u a-i explica asta. „ P a r c ă ţi-am spus să nu vii aici". a lumânărilor. „ N u pricepi? N-aş p u t e a suporta d a c ă s-ar întâmpla aşa ceva". E r a Elena. Privirea ei o întâlni pe a Elenei cu o groază plină de înţelegere. p l i n ă de o ar­ doare a p r o a p e irezistibilă. . (Iar Elena avea dreptate. „ D a c ă m-ar vedea aşa. Ochii Elenei se făcură mari. încet. . T r e b u i a să-si amintească.. „ A m venit aici ca s ă . Bonnie. luminoasă." îşi duse o m â n ă la gură şi Bonnie îşi aduse a m i n t e de ultimul ei vis. Bonnie îl închise şi se r e z e m ă de el. „Şi d a c ă lucrurile încep să se schimbe? D a c ă vine el. In mijlocul lor se afla un sicriu alb. . plin cu sfeşnice înalte în care sclipeau şi t r e m u r a u l u m â n ă r i albe. transa ei. b l â n d ă . Cu m a i p u ţ i n de un sfert de oră în u r m ă o văzuse în ochii lui Ştefan. D a r nu voia să se u i t e . ca auriul p a l şi strălucitor al unei flăcări. Apoi p e r c e p u o mişcare cu c o a d a ochiului şi st­ rasuri. nu sunt suficient de pu­ ternică. o idee pâlpâindu-i la mar­ ginea minţii. p e n t r u a-1 ajuta să suporte m a i bine dezamăgirea. ca şi c u m cineva o trăgea. te rog.. . cel în care dinţii cădeau asemeni stro­ pilor de ploaie. D a r tre­ b u i a să o facă. C a m e r a e r a scăldată în l u m i n a albă. şopti Elena. . spuse. răspunse Elena.190 • Jurnalele Vampirilor în c a m e r a alăturată se vedea lumină. Ea însăşi a r ă t a ca o l u m â n a r e .. în sicriul acela era ceva care o aştepta. Ăsta era visul ei. m-ai speriat". Şi eu nu p o t controla lucrurile aici. şopti Elena. E r a un salon m o r t u a r . De d a t a asta avea p ă r u l despletit. . Bonnie recunoscu privirea tânjitoare. Bonnie se în­ d r e p t ă într-acolo şi inima începu să-i b a t ă m a i puter­ nic. S p u n e . scânteietoare. nu-1 lăsa să ajungă aici. Nu voia să se uite în el. . „ O h . " Bonnie vorbea şovăitor. iar buzele îi t r e m u r a u . pas cu pas. oftând. E r a desculţă. D o a m n e . E r a gol. înghiţi greu. cu capacul ridicat. d a r nu pot. Spune-i că-mi p a r e atât de rău. „ O h . ochii i se înceţo­ şară. căzându-i pe u m e r i şi apoi pe spate. . B o n n i e . Se simţea ca şi c u m plutea într-o insulă de strălucire. şi. P u r t a o rochie albă subţire care lucea uşor în l u m i n a lumânărilor. Mişcându-se p a r c ă cu încetinitorul. „Bine. " închise ochii şi lacrimile îi alunecară pe obraji. spuse Bonnie.i . Bonnie se apropie de sicriu." „ D e ce n u ? " în ochii Elenei străluceau a c u m lacrimi.

Ochii lui erau înceţoşaţi şi nu p u t e a u distinge decât un val de strălucire. simţi c u m m i n t e a lui vine tot mai a p r o a p e de cercul de l u m i n ă f o r m a t de sfeşnice. să uite de orice altceva. D a r nu avea nici o importanţă. ştiind că nu m a i p u t e a face nimic. n u ! Elena s p u n e . tefan auzi o voce şoptind. M i n t e a lui era m a i p u t e r n i c ă decâ i a ei şi în clipa în care făcuse contactul el preluase con­ ducerea. dar nu avea de g â n d să accepte refuzul. cu atenţia concentrată imediat. Bonnic se simţi invadată. o lumină alb-aurie care strălucea în conştiinţa lui. . Plină de o frumuseţe c a l m ă şi o pa­ siune arzătoare şi viaţă vibrantă. . . Se întoarse către voce. o voce pe care nu avea să o uite niciodată. cu chipul în­ cordat. Se în­ toarse şi îl văzu. nu. Şi apoi." () voce pe care nu crezuse că avea să o m a i a u d ă vreo­ dată. Neajutorată. Ii simţi acolo prezenţa. " Nu m a i conta. ca o mie de l u m â n ă r i aprinse. Aceeaşi I irezenţă pe care o simţise chiar în p r i m a zi c â n d ajun­ sese în Fell's C h u r c h . C e r â n d ca el să vină către ea. se d ă d u înapoi pci i tru a-i lăsa singuri. cu ochii verzi aprigi ca ai u n u i şoim. o simţi p r i n z â n d contur. Fiori reci îl străbătură şi simţi c u m un t r e m u r se a d u n ă în el. ( i i m i n t e a a p r o a p e b l o c a t ă p e n t r u c ă n u p u t e a face laţa la atâtea emoţii intense dintr-odată. O p u t e a simţi acolo.192 • Jurnalele Vampirilor „Ştefan. cu p ă r u l lui întunecat. Percepuse esenţa discuţiei ei cu Elena. cu b l â n d e ţ e şi durere: „Oh.

„ N u v r e a u să mă vezi tu pe mine. aşa c u m e r a u menite să fie. Nu pot. . că erau aici împreună. ca o flacără care scânteia p r i n ceara transpa­ rentă a unei l u m â n ă r i . O să vină a i c i . M a r i de duren. Se mişca încet. întinzând m â n a p e n t r u a i-o prinde pe a ei. veni şoapta. Ştefan se simţea la fel de paralizat. împletindu-şi < legetele cu ale ei. îşi simţi sufletul sfâşiat. V o c e a ei rostindu-i n u m e l e . " Reuniunea • 195 Un val de uşurare şi de bucurie d u r e r o a s ă îl stră­ bătu pe Ştefan.194 • Jurnalele Vampirilor Elena. „Ştefan". îi strânse m â n a . spuzit cu auriu în l u m i n a aceasta. Ştefan. d a r nu conta. Prezenţa ei îl copleşi. umplându-1 p â n ă în vârful de­ getelor. Acel „ O h . Cealaltă m â n ă o ridică spre chipul ei. Şi o să ne găsească. Pe genele ei. perfectă.. D a r era atâta durere în vocea aceea încât Ştefan voi să fugă la ea. De aici de a p r o a p e . suplu. te r o g . atât de încet. Felul în care îi rostise ea nu­ mele era suficient. ti p o a t e să facă să se întâmple orice. şi era vocea ei. a c u m înclinat p u ţ i n şi î n d e p ă r t a t de el. n u " şi-i m u r m u r ă d o a r numele. Elena. Având nevoie de Elena. văzu că buzele îi erau desfăcute de respiraţia ei grea. picăturile de lacrimi a t â r n a u a s e m e n e a u n o r d i a m a n t e . c ă u t â n d . Se apropie de ea încet. să-i p r o m i t ă că totul va bine.şi umezi de lacrimi nevărsate. T r u p u l subţire. . T o a t e simţurile lui flămânde erau fixate asu­ p r a acelei străluciri luminoase. protes­ tând. . Nu vedea decorul ciudat. pielea ei avea o strălucire in­ terioară. Albastrul-închis de lapislázuli. . şovăitor. Nu m a i c o n t a nimic. O văzu c u m scutură din cap. . „Ştefan. Ştefan" îl spunea tot ceea ce îl interesa. d o a r că ea era aici. lipindu-se de vârfurile reci ale degetelor ei ca şi c u m erau de-o parte a de alta a u n u i geam. se uitau fără să m a i v a d ă altceva.o pe Elena. E r a cu adevărat Elena. Ca şi c u m cu greu se putea forţa să o facă. deşi continua să protesteze. Deşi c o n t i n u a să scuture din cap. ea nu îşi trase m â n a .. I a r la distanţa asta ochii ei nu-i p u t e a u evita privi­ rea. Se uitau u n u l la altul. P â n ă c â n d în cele din u r m ă ea nu m a i şopti „Ştefan. Părul auriu care îi flutura în j u r u l feţei şi pe u m e r i ca un halou. O h . El nu m a i p u t e a gândi. cu o m â n ă ridicată în semn de protest. Cu greu se p u t e a c o n c e n t r a la ceea ce spunea ea. Ii v e d e a fiecare t r ă s ă t u r ă ca şi c u m e r a peni tu p r i m a oară. Pielea albă." A c u m îi vedea ochii. nu-i păsa cine ar putea să-i privească. Apoi ea păşi afară. încet. Nici m ă c a r a t u n c i când degetele lui desfăcute o atinseră. să o cu«j p r i n d ă în b r a ţ e . I n i m a stătea să-i iasă din piept. „ N u vrei să mă vezi?" V o c e a lui era uscată p r e c u m praful.

îşi ridică faţa p e n t r u a privi î n j u r . P e n t r u ca nimic să nu-i m a i p o a t ă despărţi vreo­ dată. . Şi p e n t r u ceea ce te-ar p u t e a face să v e z i . te rog. O plăcere atât de pu­ ternică încât p ă r e a d u r e r e . să o apere ca un scut şi să aibă grijă de ea şi să omoare pe oricine î n d r ă z n e a să o sperie.m i orice altceva şi o s-o fac". . Ştia. . D a r şocul electric iniţial al pielii ei reci lăcuse să d i s p a r ă r a ţ i u n e a din m i n t e a lui. D a r erau adevărate. „ O r i c e încearcă să-ţi facă r ă u . răspunse Ştefan. Plângeau a m â n d o i . " „Nimic nu-mi p o a t e face mie rău. p u t e a să se dezintegreze sau să se transforme în cenuşă. Nu d o a r din c a u z a emoţiei. atâta v r e m e cât p u t e a să o ţină în siguranţă în braţele lui. căci aprinse scântei în nervii lui Ştefan. toate emoţiile pe care le ţinuse închise în inimă atâta v r e m e se revărsară afară. „ C e e ? " spuse. Mă t e m pentru tine. vag. D a r Elena t r e m u r a . El simţi u m e z e a l a pe degete şi un h o h o t de râs i se stinse în gât. cu ochii tot închişi. fără să se desprindă din sărut. Ci şi de frică. Lacrimi de vis. Cu un mârâit. Nu fu nevoie decât de acel gest m ă r u n t . Ei doi se aflau în centrul u n u i vârtej de foc. toate no­ durile se desfăceau. Elena. înecându-1. Te poate găsi p r i n m i n e . şi îl u m p l e a de dulceaţă. a acelei intensităţi a emoţiei care îl făcea pe el să se simtă ameţit şi beat de plăcere. ea era adevărată. ca o m â n g â i e r e . Un înger în braţele lui. că m a i era cineva la c a r e t r e b u i a să se gândească. îşi ridică gura spre el. d o a r să îi şteargă cu un deget. obrazul i se culcă în p a l m a lui.196 • Jurnalele Vampirilor O c h i i ei se închiseră c â n d simţi atingerea. rece şi palpitând de viaţă şi frumuseţe. încercând să unească cele d o u ă t r u p u r i într-unui sin­ gur. „ O h . universul p u t e a ex­ ploda. p l e a c ă . Ştefan simţi c u m stăpânirea lui dispare. acel auu >control pe care se străduise atâta să-1 m e n ţ i n ă de când o pierduse. T o a t ă t a n d r e ţ e a zădărnicită din ultimele şase luni. ca şi c u m acela fusese locul lui d i n t o t d e a u n a . R ă m a s e lipită de el. Ştefan. . Ştefan. El simţea frica în m i n t e a ei şi voia să o protejeze. apoi. fiecare centimetru din ea lipit de el. auzind tonul aspru de p r ă d ă t o r din propria sa voce. . d a r d ă d u capul pe spate p e n t r u a-1 privi. . Ea se înfiora în îmbrăţişare. lacrimile de pe obraz. Te rog. " V o c e a îi t r e m u r ă . îşi sim­ ţea propriile lacrimi în t i m p ce o ţinea strâns lângă cl. toate barajele se d ă r â m a u . în acel sărut nimic nu era rece. D u l c e a ţ a clipei îl străpunse. " „ C e r e . topind şi dizolvând totul în jurul lui. T o t u l în a d â n c u l lui se elibera. î n a i n t e să vină el.i pe a m â n d o i . şi în clipa u r m ă t o a r e o strângea în b r a ţ e . . p e n t r u ceea ce ar p u t e a să-ţi facă el. p u ţ i n îi p ă s a lui Ştefan. Braţele subţiri ale Elenei erau a c u m în j u r u l gâtului Reuniunea • 197 lui. El simţea gustul sărat al lacrimilor ei pe buzele sale. O fiinţă de văpaie şi aer. I n e c â n d u . p l e a c ă a c u m .

şopti Elena. scărpinându-se p e obraz cu degetul mijlociu. privind î n j u r ca şi c u m încuraja o a u d i e n ţ ă invizibilă." Lui Ştefan nu îi păsa. „ N u înţeleg de ce nu m-ai întrebat pe m i n e de la b u n î n c e p u t " . ci de în­ frângere. celulă cu celulă. nu în semn de refuz.198 • Jurnalele Vampirilor Asasinul trebuia să-1 sfâşie nerv cu nerv. bănuiesc. îşi aminti ceea ce spusese Vickie. „ T e înşeli. spuse bărbatul blond. d a c ă ar fi fost o m . spuse el. ca vocea u n u i asasin. spuse el. amice! S u r p r i z ă ! " spuse o altă voce. Arată ca diavolul. El îşi făcu m â n a căuş în j u r u l p ă r u l u i ei. Lui nu i se p ă r e a un vis. Şi. Nu ne este îngăduit. d a r cu tine e altfel. Şi c â n d sc întoarse. „ B r a v o ! " a p l a u d ă bărbatul în impermeabil. o recunoscu instinctiv. Cu toate acestea. P u r t a un impermeabil zdrenţuit. „Ştefan. " Reuniunea • 199 P ă r e a t â n ă r . biata Vickie. „Ştefan. te rog".Avea părul aproape alb. „Salvatore. Un v â n ă t o r p r i n t r e vânători. făcu doi paşi înainte. Asta d a c ă diavolul era frumos şi blond. ţinând-o strâns lângă el. Ştefan s-ar fi gândit că e beat. Mie nu-mi poate face r ă u . şi îi stătea ridicat ca şi c u m fusese suflat de un vânt îngheţat. uitându-se la b ă r b a t u l blond peste capul ei. aşa c u m îl descri­ sese Vickie. „Ar fi nepoliticos să plece înainte să fim prezentaţi c u m t r e b u i e " . „Ştefan. Elena cea frumoasă. pentru a-1 face să o părăsească. Elena cea fru­ m o a s ă şi moartă. „ N u ne p u t e m atinge în realitate. şi alte lacrimi i se rostogoliră pe obraji. evident. Ai venit să fii cu ea. pleacă acum. Se clătină uşor şi. „ N u vrei să ştii cine s u n t ? " E l e n a clătină din cap.. şi îl lăsă pe u m ă r u l lui Ştefan. Arăta ca orice om de pe străzi din orice oraş mare. Zâmbetul lui larg îl îngreţoşă pe Ştefan. p e n t r u nimeni.. s c h i ţ â n d o plecă­ ciune. m a i m a r e decât Ştefan. Un albastru electric. Ştefan? Voi doi eraţi meniţi să fiţi î m p r e u n ă . e d o a r un vis". Cu mâinile în bu­ zunarele impermeabilului. muşchi cu muşchi. o voce pe care Ştefan nu o m a i auzise niciodată. D a r n u era. v r â n d să protejeze fie­ care bucăţică din ea în faţa acestui n e b u n . Şi chiar de-ar fi fost un vis. de cer curăţat de nori. doar că era foarte înalt şi ochii lui erau atât de limpezi şi de pătrunzători. replică b ă r b a t u l . spuse disperată Elena. Simţea totul ca şi c u m ar fi fost real. nu p u t e m fi î m p r e u n ă . P o a t e să facă să se în­ tâmple ceva care să te u r m ă r e a s c ă afară din vis." Braţul lui Ştefan r ă m a s e nemişcat. Nici o forţă din ceruri sau din iad nu-1 p u t e a face. S u n t pe-aici de m u l t ă v r e m e . „ î n loc să te duci la toţi cei­ lalţi. Eu sunt singurul care p o t să-ţi spun. nu era dispus să renunţe la Elena. " . „ V r e a u să ştiu". şi totuşi t â n ă r . şopti Elena. M u r d a r şi ponosit.

E r a o fiinţă mică şi drăgălaşă. D a r o femeie a venit să-mi ceară aju­ torul. O b i ş n u i a u să o Reuniunea • 201 ia la fugă. la fel c u m i-1 descrisese pe acest bărbat. ca şi c u m privea înapoi în timp. în final el trebuia să p a r ă vinovat p e n t r u toate." Ochii bărbatului b l o n d deveniră visători. „ A m ajutat-o. Sunt b ă t r â n . înapoi în timp.. D a r Puterile lor erau legendare. în cele m a i vechi amintiri ale mele aveam un topor de bronz. Şi ast­ fel înţelese totul. Ştefan încuviinţă din cap. Auzise de Cei Vechi. „ K l a u s " . ca şi c u m a p r o b a ceva. Blondul clătină din c a p . ridicând capul p e n t r u a-1 privi pe b ă r b a t . e ciudat. Ar fi trebuit să-şi d e a seama. ştiind c ă o d a t ă K a t h e r i n e i-1 spusese. „ Multă. Mi s-a făcutfrică. zicea. existaseră Cei Originari. Numele lui era Maus. sau să ridice î n a i n t e a m e a cruci. „ E u sfâşiam gâturi albe şi drăgălaşe pe când strămoşii tăi construiau Colosseumul. lângă pat. Şi apoi se dădu deoparte şi am văzut bărbatul pe care îl adusese. Auzea în m i n t e cuvintele lui K a t h e r i n e : M-am trezit în crucea nopţii şi am văzut-o pe Gudren. . d a r o a m e n i i nu se simţeau ni­ ciodată în largul lor în p r e a j m a m e a . „Am ajutat la distrugerea Imperiului R o m a n " . replică b ă r b a t u l blond. şi auzisem oamenii din sat spunând că era rău. Ştefan c ă u t a î n minte u n n u m e . Salvatore! N i m i c nu e ca războiul. .. fără să p a r ă im­ presionat. Am o m o r â l alături de a r m a t a lui Alexandru. şi t â n ă r a ei s t ă p â n ă e r a b o l n a v ă . p e n t r u o clipă. „ P e care iubiţica ta de aici i-a luat-o. M o a r t e a lui Vickie. îşi întoarse şi capul. Se vorbea despre ei în şoaptă p r i n t r e v a m p i r i . d a r nici u n u l d i n t r e cei pe care îi c u n o ş t e a Ştefan nu văzuse v r e o d a t ă u n u l . Ni­ m e n i nu ştia c u m de ajunseseră ei să fie vampiri. ar fi trebuit să ghicească. transformai p r i n schimbul de sânge." încet. Ei se aflau acolo u n d e se o p r e a hotarul continuităţii. moartea lui Sue. V o i a să fac ceva să o ajut.200 • Jurnalele Vampirilor „ C â t de m u l t ă ? " î n t r e b ă Ştefan. servi­ toarea mea. con­ tinuă visător bărbatul blond. „ S a u cel p u ţ i n aşa îmi s p u n e a .. devenind imposibil de larg." U n n u m e . cei care nu fuseseră făcuţi. S u n t u n u l dintre Cei O r i g i n a r i . D a r undeva." Ştefan îşi răsucise trupul p e n t r u a o ţine în braţe pe Elena şi acum. Am h o t ă r â t să r ă m â n în z o n a rurală şi să mă distrez. ca şi c u m Ştefan nu r e u ş e a să înveţe o lecţie.. „ K a t h e r i n e " . Salvatore. Fiecare v a m p i r era făcut de către un alt vampir. " Zâmbetul reveni şi se lăţi. Ştii. Şi a ş a . spuse. E u r o p a e r a i n c i t a n t ă pe atunci." „Pentru a-i salva viaţa". „ T u eşti v a m p i r u l care a transformat-o pe Katherine. Pe m o a r t e . spuse b ă r b a t u l blond pe un ton politicos. „ N e n u m e a u b a r b a r i —j p u r şi simplu nu înţelegeau! R ă z b o i u l . Am luptat în R ă z b o ­ iul T r o i a n . Căci el de­ clanşase şirul de evenimente care se încheiau aici. E r a servitoare în casa u n u i b a r o n .

D a r a c u m iubiţica ta e d o a r cu puţin dincolo de atingerea m e a . „ C â t a trecut de c â n d a murit? A p r o a p e şase luni? Ştii ce se î n t â m p l ă cu un t r u p d u p ă ce a stat în p ă m â n t şase luni?" Klaus se linse din n o u pe buze.202 • Jumalek Vampirilor ea. N-a fost niciodată p r e a deşteaptă. De p i l d ă " ." Klaus rânji. D a r a t u n c i mă obişnuisem deja să o am lângă mine. A c u m Ştefan înţelese. a p r o a p e u n g e a m ă t . cu o a r o m ă foarte plăcută. nu aşa spun misticii. . H r a n ă p e n t r u viermi. „ T u ai transformat-o pe K a t h e r i n e în ceea ce e acum. d a r ei s-au a r ă t a t nerecu­ noscători şi au alungat-o." Nu mai exista nici o u r m ă de dragoste pentru Kathcrine în inima lui Ştefan. asta e. Foarte ciudat. " . „E-n regulă". d a r nu a mers deloc. ca un câine. Făcuse totul p e n t r u ei. Eu am învăţat-o asta. îi am pe prietenii tăi. îi spuse încet. c u m să se b u c u r e de v â n ă t o a r e . pe gratis." „Exact. Iar Vickie a fost delicioasă. în clipa asta. P â n ă la u r m ă m i n t e a i s-a deranjat puţin. iar puterile lui min­ tale sunt m a i tari decât ale noastre. spuse uitându-se la Ştefan. „Eu? Eu. V i b r â n d pe un plan superior. . Elena? De ce nu vibrezi aici jos. „ U n d e cele m a i cumplite coşmaruri devin realitate. „Ei. îi schimbase în vam­ piri. dar tot îl putea urî pe omul care o transformase în ceea ce ajunsese ea în cele din urmă. Acesta e teritoriul m e u . Ştefan o lipi m a i tare de el." Ştefan vru să se r e p e a d ă înainte. şi ştia c u m să se distreze. Irealitatea. Salvatore. Nu sunt un m u r i t o r care se sperie de . Am încercat să-i b a g minţile în cap cu bătaia. aşa am auzit. n u ! Asta e teritoriul lui. e ţ ă r â n ă . le dăruise viaţă eternă. Poate că ar fi trebuit p u r şi simplu să o o m o r eu. d a r Elena îl ţinu. spuse Ştefan prin­ tre dinţi. d a r ce contează':' N-o ţ i n e a m p e n t r u creierul ei. şi î n c e r c ă să se î n d e p ă r t e z e de el. M a i ales p e tine. d a r cu c a r n e pe ea. îşi linse buzele. din n o u acel rânjet holbat de psihopat. Are totul sub con­ trol. d a r el îşi strânse braţele în j u r u l ei. î n t o t d e a u n a m ă c o m p a r a într-un m o d defavorabil cu tine. sau mai d e g r a b ă iubiţica ta a făcut-o. Delicată. M a i d e g r a b ă ca o fată de nouăsprezece ani decât de şaptesprezece. „Ştefan. „n-ai v r e a să vezi c u m a r a t ă cu adevărat iubiţica ta acum? F ă r ă ma­ chiaj?" E l e n a scoase u n sunet uşor. şopti Elena. Sue era o fată atât de dulce. cu o privire n e î n c r e z ă t o a r e . „ C e e a ce a fost şi m a i ciudat e că niciodată nu v-a uitat. Apoi către Klaus: „Uiţi cu cine vorbeşti." „ N u aşa s-au petrecut lucrurile". D a r îţi făcea plăcere să o priveşti. nu ştiu. E l e n a t r e m u r ă . S-a întors la m i n e d u p ă ce doi p u ş t a n i italieni o părăsiseră. a m i c e ? " Klaus a r ă t ă cu degetul către pro­ priul său piept.. ridicându-şi capul şi privindu-1 cu ură. î m p r e u n ă cu noi ceilalţi?" Reuniunea • 203 „ D a c ă aş p u t e a . î n t r e timp. cu c a p u l aplecat.

iar Ştefan se trezi s t r â n g â n d în b r a ţ e o g r ă m a d ă de oase.^Asta nu e E l e n a " . " Reuniunea • 205 T r u p u l din braţele lui Ştefan se micşora. dă-mi d r u m u l . " în m a r g i n e a cercului de l u m i n ă se auzi un scârţâit. Sicriul alb de acolo se deschidea singur. . uşor. uşor de asamblat. deveni ameţitoare. îi spuse Ştefan lui Klaus. organele i n t e r n e . „ î n unele tipuri de sol pielea p o a t e să se tăbăcească p r e c u m cea argăsită". „ D e ce nu faci onorurile. apoi dispăru. f l u i ­ dele cărnii în d e s c o m p u n e r e ? Nu te exaltă?" „Ştefan. Ce m o d de a pieri. sigur. .. ţinându-şi tot t i m p u l faţa î n t o a r s ă p e n t r u ca el să nu i-o vadă. Părul de sub obrazul lui p ă r e a să devină mai aspru. îl împingea cu palmele. „ D a r ." „ N u . . " Cu ochii la Klaus.t e şi p u ­ ne-o pe E l e n a la locul ei. d i n ă u n t r u l lui Ştefan nu voia să accepte asta. „ I a r în final se t e r m i n ă aşa. la fel de slabă ca şi atingerea unei hârtii suflate de v â n t de-a lungul u n u i t r o t u a r . Nu îi făcuse de fapt nici un r ă u Elenei. S i m ţ e a s c h i m b a r e a în t r u p u l pe care îl îmbrăţişa. carnea. „Ştefan.. cu ochii strălu­ citori.. Eu cunosc m o a r t e a . cu buzele arcuite dispreţuitor. . u r a p e n t r u K l a u s a r z â n d înăuntrul lui. Livrate în propria lor h u s ă . spuse. N u m ă sperie. pielea. Pluti în aer p e n t r u un m i n u t . V o c e a ei p ă r e a în pragul lacrimilor. putreziciunea. rânjind. Pierzi totul. . O iluzie. totul era d o a r o iluzie. . protec­ toare. Klaus. Ştefan împinse d e o p a r t e eu blândeţe p ă r u l alb şi aspru şi m â n g â i e obrazul Elenei. „Te rog" „Singura Putere pe care o ai aici e p u t e r e a iluziei". muşchii. Apoi ridică privirea către Klaus. „Ştefan. nu vreau să te uiţi la m i n e ." Elena t r e m u r a . El închise ochii şi îl ţinu m a i strâns. . capacul se ri­ dica. totul se d u c e îna poi î n p ă m â n t . privind oa­ sele albe subţiri din mâinile lui.. . d a r te a ţ â ţ ă ? " V o c e a lui Klaus coborî.204 • Jurnalele Vampirilor u m b r e şi la v e d e r e a sângelui. t r e m u r â n d . cu obrazul lipit de p ă r u l ei. îl asigură Klaus. i g n o r â n d asprimea pe care o simţea sub degete. iar corpul Elenei să se strângă. T o t u l era d o a r o ilu­ zie — Klaus d o a r controla transa lui Bonnie şi îi arăta lui Ştefan ceea ce voia el să v a d ă Ştefan. în m a i bine de d o u ă sute de piese s e p a r a t e . Ştefan puse jos oasele fragile şi-şi trecu o d a t ă mâinile peste ele. (lu grijă. de cele m a i multe ori p u r şi simplu se d e s c o m p u n e . Salvatore? D u . „ N u sunt excitante d u h o a r e a ." Ştefan căzuse în genunchi." E r a o şoaptă uscată. d a r furia arzătoare. O ţinu strâns pe Elena lângă el. Te rog.

" K l a u s îşi desfăcu larg mâinile şi declamă: ... buzele întredeschise ca nişte petale de 1 2 3 Theodore Roethke. Nu în­ velişul acela gol pe care 1-a lăsat în u r m a ei în p ă m â n t ." 2 1 Reuniunea • 207 trandafir.). D a r acolo u n d e zăceau. Reveille (n.. Ştefan reconstruia fiecare detaliu. Ştefan se întoarse către Klaus. Housman. m â n d r u ca al u n e i regine. 1 L u m i n a t r e m u r a . şi E l e n a o luă şi veni către el. oa­ sele delicate î n c e p u r ă să t r e m u r e ."' „Nu. Cu dra­ goste. înveşmântându-le pe când se înălţau în aer. c r e â n d un veşmânt gros. I Knew a Woman (n. spuse limpede Ştefan." F r u n t e a lui Ştefan se î m b r o b o n e a de sudoare. se aşeză peste umerii lucitori. Se strângea în j u r u l lor. E.. C â n d se atinseră. . Ştefan nu m a i avusese niciodată acea senzaţie de victorie desăvârşită. „O zdreanţă şi-un os şi o mână de păr. L u p t a cu influenţa lui Klaus era ca şi c u m ar fi împins un bo­ lovan în susul u n u i deal.tr. Genele dese. Aş recunoaşte-o o r i u n d e . „Aceasta. şi el simţi văpaia dragostei ei arcuindu-se în aer p e n t r u a întâlni iubirea lui. nasul mic. As I Walked Oul One Evening (n.. dar sângele e un hoinar.tr." „Nu. Aceasta este Elena.tr.206 • Jurnalele Vampirilor „Sigur că e. Pieptul fiinţei de dinain­ tea lui se ridică într-o răsuflare şi ochii de lapislázuli se deschiseră.tr. simţi c u m se c u t r e m u r ă . privindu-1 p e b ă r b a t u l blond. Klaus se holbă la ei vreo douăzeci de secunde. caldă şi aurie. R ă m a s e r ă îm­ p r e u n ă .). A. lung şi auriu şi mătăsos. " întinse m â n a . este Elena. u n u l l â n g ă celălalt. cu p u m n i i strânşi.)." A m e ţ e a l a îl cuprinse pe Ştefan c â n d simţi u l t i m a zvâcnire a Puterii părăsindu-1... de p u t e r e deplină.. O l u m i n ă albă se învârteji în j u r u l siluetei. Auden. şi apoi c u m toate Puterile ei se scurg în el.). dându-i forţă. Rudyard Kipling. W. nebunul le numen preafrumoasa lui doamnă.Am cunoscut ofemeie. dansa pe oase. „Lutul zace nemişcat. The Vampire (n. şi o l u m i n ă aurie palidă prinse a luci în jurul lor. prinseră c o n t u r pe chip. apoi brusc îşi p i e r d u minţile de furie. „Ştefan. lipsită de trăsături. înceţoşate la înce­ p u t şi apoi desluşite." C a p u l ei era drept.. "3 Părul Elenei. S u d o a r e a îi i n t r ă lui Ştefan în ochi şi el simţi că plămânii aveau să-i explodeze. Trăsăturile Elenei. C e e a ce stătea acum acolo era o formă de strălucire pală. în tăcere. . E l e n a zâmbi.H. cu muşchii p o c n i n d de efort. î n d e p ă r t ă din urechi vocea lui Klaus şi se concentra. care nu m a i s p u n e a nimic şi privea furios. prinzându-le lao­ laltă. „Iar crăpătura din ceaşca de ceai deschide o cărare spre tărâmul celor morţi. şi nimic din ce faci n-o va p u t e a atinge v r e o d a t ă . cu oase delicate.

— Ştiu. înapoi în c a m e r a lui Ştefan. Cu un strigăt disperat. Nu era suficient de puter­ nică p e n t r u a m e n ţ i n e visul. distrugând totul în calea ei. Z g o m o t u l e r a de n e s u p o r t a t . d a r dege­ tele lui nu atinseră decât aerul gol. ca şi c u m căuta ceva. Ştefan o prinse pe Elena de cealaltă m â n ă . P e n t r u o clipă îngrozitoare. biciuindu-i faţa. a d u n â n du-şi curajul. Vântul îi răvăşea părul. Chipul i se crispa. pieptul i se ridică şi ea îl auzi in­ spirând a d â n c . atingându-i u m e ­ rii.. Bon­ nie crezu că avea să plângă. Bonnie văzuse totul. şi îşi folosi t o a t ă forţa p e n t r u a le rezista. atât de nemişcat.. E r a ciudat. ca şi c u m însăşi ţesătura spaţiului şi timpului era sfâşiată.208 • Jurnalele Vampirilor F a ţ a i se contorsiona de ură. se întinse din n o u d u p ă ea. buzele îi dezgoleau dinţii. Doar o victimă va şti. N . Ştefan.a m p u t u t să rezist. ascultă-mă! Există un sin gur lucru pe care îl poţi face pentru a-l opri. — Ştefan! Eşti bine? El se uită cu o privire disperată p r i n c a m e r ă . d a r cu pupilele a t â t de dilatate încât p ă r e a u negri.o afară din transă. d a r altceva nu p u t e a face. a r u n c â n d . Ştefan simţi c u m mâinile Elenei se smulg din mâinile lui. apoi. Bonnie îl privi un m o m e n t . — K l a u s ! S c u i p ă n u m e l e ca şi c u m ar fi fost un blestem. îi fusese frică. El ridică brusc capul şi ochii lui verzi erau uscaţi. ci însăşi scena pe care avea loc acţiunea. î n g e n u n c h e în faţa lui. p ă r u să-şi p i a r d ă p r e z e n ţ a fizică în vis. Visul se d e s t r ă m a în j u r u l lor. L u m â n ă r i l e se stinseră şi z b u r a r ă p r i n a e r ca răsucite de o t o r n a d ă . La sfârşit. căci amintirea îi reveni. P u t e a privi. El zăcea întins pe p o d e a şi p ă r e a m o r t . Ca şi c u m nu m a i era un Reuniunea • 209 actor. î n c e r c â n d să se facă auzită. — Am pierdut-o. Nările îi erau umflate.. L-ai văzut? . Atât de alb. icnind cu răsuflarea tăiată. î n t u n e r i c u l îl cuprinse şi îl p u r t ă în jos. — Elena! spuse. într-un vârtej ameţitor. încer­ când să-1 salte pe pat. Ştefan simţi valuri de Putere malefică lovindu-se de el şi de Elena. Ai nevoie de o vic­ timă. O vâltoare de furie în­ t u n e c a t ă încerca să-i despartă. dispărea. î m i p a r e rău. apoi tăcu. şi totul explodă în cele din u r m ă .. d a r el d o a r închise ochii şi îşi lăsă capul în mâini. d a r în clipa în care se dăduse d e o p a r t e p e n t r u a-l lăsa pe Ştefan să se d u c ă la Elena. u r l â n d prin încăpere. găseşte pe una din victimele lui. Ştefan!" Elena striga.. D a r c â n d Bonnie trase de el. E r a deja istovit de efortul de a l u p t a î m p o t r i v a lui K l a u s . Apoi el îi auzi vocea în m i n t e a lui: Ştefan. şi îşi pierdea cunoştinţa.

. în cele din u r m ă .. Bonnie. spuse Bonnie.. te rog. au acces u n u l la m i n t e a celuilalt în scurta pe­ rioadă în care fac schimbul de sânge. şi el vorbi ca p e n t r u sine. Bonnie era m a i speriată ca niciodată. Nu î n t o t d e a u n a . şi Elena o ştie. . . Şi t r e b u i e să fie oprii. . nu-i aşa. Ce l-ar p u t e a opri. adăugă. .a m mai simţit niciodată nimic a s e m ă n ă t o r cu acea P u t e r e . trăgându-se înapoi. Vrei. Şi va trebui să ne g â n d i m m a i întâi la o altă soluţie. — Bonnie. simţind c u m i se întoarce stomacul pe dos. Ştefan? N . — Nu vreau s-o fac..210 • Jurnalele Vampirilor — D a . Ştefan începu să m ă s o a r e c a m e r a cu paşi mari... Ascultă. d a r de m u l t e ori. m a i speriată şi m a i puţin î n c r e z ă t o a r e . A t â t a t i m p cât au schimbat sânge. d a r unde? — P o a t e că în E u r o p a . p â n ă s â m b ă t a viitoare. să-mi spui şi mie cine naiba ar fi p u t u t supravieţui u n u i atac al lui Klaus? Se aştepta ca Ştefan să se dezumfle. Poate că ar trebui să mă duc să c a u t unul.a m auzit nimic: e r a m în mijlocul u n u i u r a g a n . gândindu-se.. p u t e m găsi o cale de a-1 opri.. Ştefan se ridică. în cealaltă p a r t e a camerei. . . spuse el încet. spuse Bonnie sarcastic. nu poţi să ne laşi. D a r s-ar p u t e a să . — U n v a m p i r . d a c ă p u t e m găsi un v a m p i r pe care 1-a făcut el.? Ştefan se întoarse repede către ea. — D a r tu n-ai. U n o m p e care Klaus 1-a transformat într-un v a m p i r ar p u t e a fi o viclimă. n-ai auzit ce a spus Elena la sfârşit? — N u . în felul Reuniunea »211 acesta d o n a t o r u l p o a t e să afle unele lucruri despre vampir. . despre ce vorbeşl I tu? — Să găsim o victimă. u n e i victime care i-a su pravieţuit lui Klaus. şi unii dintre vam­ pirii lui trebuie să fie acolo. şi n-o să încerce să ne oprească. spuse e l simplu. — D a r . minţile lor au intrat în c o m u n i u n e . Elena mi-a spus că d a c ă d ă m de u r m a . Bonnie era la fel de n e d u m e r i t ă . de ce? — P e n t r u că vampirii şi d o n a t o r i i l o r . cu ochii îngustaţi. — Asta î n s e a m n ă că p r o b a b i l nici el n-a auzii Aşadar nu ştie. Ştefan? — D a . p r a d a l o r . şi r ă m a s e nemişcat. Ştefan. Bonnie se p a n i c ă brusc. — O h . U n e o r i . — D a r . Oh. Ce vrei să spui? N . gânditori. poate reuşim să p u n e m d i n n o u m â n a pe Tyler. A ş a d a r . d a r nu se în­ tâmplă aşa. E n e b u n . Asta tre­ buie să se fi întâmplat. Bonnie. O să aştept o s ă p t ă m â n ă . se îni (>arse către ea. O c h i i lui Ştefan p r i v e a u în zare. înghiţi cu zgomot. Klaus are o istorie lungă în spate. . Nu poţi! Ştefan se opri acolo u n d e se afla. — Să ne oprească să ce? Ştefan. — D a r cum? De c â n d îl văzuse pe Klaus. — T o a t e b u n e şi frumoase — cu o mică excepţie. .

Bonnie se l u p t ă cu fier­ binţeala din ochi.m. o d a t ă p e n t r u t o t d e a u n a . A lipsit la toate examenele finale de săptămâna asta. B o n n i e . Doamne. Nu era un copil şi avea să o dovedească a c u m . 11. dar el n-a venit la şcoală. Oh. N-am reuşit să-l găsim pe Tyler. Dar o să plece. Nici nu mai ştiu dacă zilele astea scriu în engleză sau în swahili. Maşina lui a dispărut de la cimitir. Se duce în Europa ca să caute un vampir transformat de către Klaus. 19 iunie. h o t ă r â t ă să se p o a r t e ca o p e r s o a n ă m a t u r ă . Tare aş vrea ca „Robert E. Ştefan spune că nu vrea să ne lase lipsiţi de apărare. Vineri. Astăzi a fost ultima zi de şcoală şi mâine pleacă Ştefan. ragă Jurnalule. . Lee" săfie ca şcolile care au examenelefinale înainte de absolvire. O ştii la fel de b i n e ca şi mine.45p. U r m ă o tăcere lungă. ce ne facem? Asta a fost cea mai lungă săptămână din viaţa mea. Se uită în ochii lui Ştefan şi încuviinţă încet din cap.212 • Jurnalele Vampirilor fiu nevoit să plec. Nu că noi ceilalţi ne-am descurca mult mai bine.

ca o pisică cu un şoarece.. Vă rog. De fapt. de faptul că tatăl lui Bonnie nu pusese receptorul jos şi ar p u t e a să asculte. e v o r b a de e x a m e n u l pe care l-am avut azi. e la fel de nebun ca şi Katherine — şi încă şi mai crud. U r m ă o tăcere atât de lungă încât Bonnie se întrebă rlacă M e r e d i t h m a i era la capătul firului. întinse m â n a spre telefon şi formă n u m ă r u l lui M e r e d i t h .E i .. la vampiri. Mu vorbeşte ca un străin. . O a r e soluţia asta are legătură cu coincidenţa? . Poate că e aici de ceva vreme B o n n i e se opri din scris.214 • Jurnalele Vampirilor îl urăsc pe Maus. apoi u n oftat adânc. agăţat de arborele familiei tale. spuse Bonnie şi se g â n d i r e p e d e . . A d i c ă . chiar şi cântece din anii '50. trebuie să vorbesc cu ea. D a r din felul în care vorbea Klaus. E ceva mult m a i a p r o a p e de noi. cred că ştiu cine e. — D o m n u l e Sulez. — Meredith? — Mă g â n d e a m . spuse Bonnie. Reuniunea • 215 U r m ă u n m o m e n t p r e l u n g d e tăcere. fiindcă o să încep să plâng din nou. C e a la care n-am găsit rezolvare p e n t r u e x a m e n u l final. . ai putea zice că e chiar în curtea ta din spate. Ştii tu. sunt Bonnie. — Bonnie? se auzi vocea lui M^eredith. . în cele din u r m ă se auzi un clic c â n d un alt receptor fu ridicat. G â n d u r i l e i se succedau într-un ritm n e b u n . Ştii c u m am căutat acea singură p e r s o a n ă care ar p u t e a să ne ajute să o rezolvăm? Ei bine. . Bonnie era chinuitor de conşti­ entă de linia deschisă. nu implică. — C h i a r ştii? Bonnie simţea că M e r e d i t h se chinuieşte să găsească cuvintele potrivite. E despre. . Nu p ă r e a deloc străin. era clar că se afla în America de m u l t ă vreme.. Bonnie se ridică. Ce s-a în­ tâmplat? — N i m i c . Ceea ce i-afăcut lui Vickie — dar nici nu pot vorbi despre asta. Şi alesese să atace de ziua lui M e r e d i t h . D a r c v o r b a d e . . cine e? Asta implică nişte convorbiri inte­ rurbane? — N u . Foarte a p r o a p e . — Stai p u ţ i n . nu aşa cum vorbea Ştefan la început când a venit în America. Deşi pare să ştie o mulţime de lucruri. în t o a t ă această v r e m e ei se gân­ diseră la victime din E u r o p a . P o t să vorbesc cu Meredith? — Bonnie! Tu ştii cât e ceasul? — D a . M e r e d i t h . Şi să o facă de ziua de naştere a lui Meredith — deşi bănuiesc că n-avea cum să ştie asta. La petrecerea lui Caroline doar s-a jucat cu noi. Din ce am văzut. Bonnie aşteptă p i a n o t â n d n e r ă b d ă t o a r e . problema aia g e r m a n ă la care lucram. O voce s o m n o r o a s ă de bărbat răspunse.. şi ştie totul despre tot ce e american.

— Crezi că ar p u t e a fi o p r o b l e m ă ? — C r e d că ar p u t e a . cred s-ar p u t e a să fie foarte bine aşa. spuse. în maşina lui Meredith. p e r s o a n a asta. Pa. U n e o r i chiar îşi pierd într-un fel minţile. D a r a m a i r ă m a s să o convingem p e . cred că s-ar p u t e a să ai dreptate. spuse ea.. U r m a să fie un d r u m destul de lung. continuă ea. N o a p t e b u n a . B o n n i e simţi o c ă l d u r ă plăcută la auzul acestor cuvinte. M â i n e va trebui să încercăm. n-aveai c u m să-ţi dai seama. spuse M a t t . dintr-un şoc. a m a r . cu ochii la d r u m . — N u . — Nu are deloc de-a face cu coincidenţa. . Pentru ca istoria să nu continue să se repete la nesfârşit. U n e o r i oamenii devin foarte zăpăciţi. P ă r e a să-şi revină Ştii. spuse Ştefan a d o u a zi. Şi d a c ă el nu putea să le s p u n ă nimic? Şi d a c ă îşi pierduse într-atât minţile? — T o t ce p u t e m face e să î n c e r c ă m . I n i m a lui Bonnie se strânse. — S-a făcut.. c â n d e vorba de un e x a m e n . T r e c să te iau la p r â n z . N o i ne g â n d e a m la o a m e n i pe care îi putuse ataca în E u r o p a . E m a i degrabă un caz de istorie care se repetă. străduindu-se să sune foarte optimistă. către ospiciul u n d e e r a i n t e r n a t bunicul lui M e r e d i t h . Nu ştiai că de fapt Klaus atacase pe­ trecerea lui Caroline chiar în ziua atacului asupra bu­ nicului m e u . De fapt. R e petându-se în m o d deliberat. — D a . să ne ajute. M e r e d i t h se prinsese. Se î n d r e p t a u către West Virginia. D a r M e r e d i t h clătina din cap. Puse p u n c t la ultima propoziţie şi m a i a d ă u g ă u n a . Bonnie este singura care ar fi putut p u n e lucrurile c a p la c a p .. d a c ă înţelegi ce vreau să spun. — Ştefan. — S u n t e m cu toţii nişte idioţi. şi nici nu era de mirare. p e n t r u că ea avea toate informaţiile.. Cu excepţia lui Bon­ nie. cu degetul pe buton. Asta era ceva la care nu se gândise. Bonnie se relaxa şi zâmbi uşor. . Bonnie. Mâine ne ducem să stăm de vorbă cu bunicul lui Meredith. M e r e d i t h . — S u n t un idiot. în cele din u r m ă aşeză telefonul în suportul lui şi îşi deschise din n o u jurnalul. Apoi rămase nemişcată câteva m i n u t e . Şi nici eu şi nici M a t t nu ne-am gândit că el ar fi p u t u t fi în A m e r i c a de a t â t a timp p e n t r u că nu l-am văzut niciodată pe Klaus şi nici nu l-am auzit vorbind. Reuniunea » 2 1 7 Bonnie apăsă pe b u t o n u l de închidere al receptoru­ lui. privind ţintă peretele. aşa că nu te mai învinovăţi.216 • Jurnalele Vampirilor — Deloc. . Cu t o a t ă neliniştea ei. răspunse M e r e d i t h . Bonnie a d ă u g ă : îmi p a r e rău. — N o a p t e b u n ă .

de d a t a asta cu p ă r u l alb în care se m a i vedea câte un fir la fel de negru ca părul lui M e r e d i t h . D a r ospiciul tot era groaznic. prăbuşită cu capul pe masă lângă o păpuşă de plastic goală. ochii. sunt eu. Ospiciul era un loc îngrozitor. Bonnie văzu o bă­ trână. E r a a t â t de tipic p e n t r u M e r e d i t h să facă asta în linişte. pe un ton lipsit de emoţie. D a r era ceva în mirosul steril de spital şi în ho­ lurile pline de scaune cu rotile nemişcate şi ochi cu pri­ viri goale care o făcea pe Bonnie să vrea să o ia la fugă. Bonnie se strădui din r ă s p u t e r i să-şi a s c u n d ă g r o a z a şi scârba. Părinţii lui M e r e d i t h considerau situaţia bu­ nicului ei un asemenea stigmat încât nu îngăduiau să-i fie p o m e n i t n u m e l e în faţa străinilor. spuse încet Ştefan. D a r ochii negri înceţoşaţi nici m ă c a r n u clipiră. O u r m a r ă pe M e r e d i t h aşa. C o n t i n u a r ă să privească fără ţintă. aşa c u m îi vorbise lui Vickie. M a t t pufni. care o cunoştea de mulţi ani. nelăsând pe n i m e n i să v a d ă cât o afecta. erau urduroşi şi priveau în gol. D a r în ultimul t i m p nu p r e a o mai face. Nici o sclipire în ochii aceia b ă t r â n i . Bonnie simţi dragoste şi admi­ raţie p e n t r u p r i e t e n a ei. pe un ton liniştitor. I a r a c u m . Pacienţii a r ă t a u curaţi şi b i n e Reuniunea • 219 îngrijiţi. d a r apoi spuse: — Eu tot cred că a fost o chestie foarte deşteaptă. — N-o s-o fac. M e r e d i t h dezvăluia acel secret u n o r străini. vedea umilinţa sub acea m â n d r i e . — Asta p e n t r u că nu vreau să te umfli p r e a mult în p e n e . F a ţ a era o reţea de riduri şi încreţituri. spuse M e r e d i t h . Ştefan se lăsă pe vine. d a r ştia că M e r e d i t h îşi d ă d e a seama. găsi m â n a lui M a t t aşteptând-o deja. Bunicule. V r e a u să te întreb ceva i m p o r t a n t . E r a ca o clădire plină de zombi. — Asta e c a m e r a lui. spuse M e r e d i t h calm. cu contur roşiatic. replică Bonnie. Singura mişcare . C â n d Bonnie întinse m â n a disperată. M e r e d i t h . — Bunicule. de a p ă r a r e . î n ă u n t r u era un alt zombi.218 • Jurnalele Vampirilor B o n n i e scoase l i m b a la ea. — U n e o r i ne recunoaşte. M e r e d i t h avea umerii în­ cordaţi într-o atitudine m â n d r ă . modestia este u n a dintre cele m a i fermecătoare calităţi ale mele. Şi căldura plăcută reveni. Nu era împuţit sau plin cu n e b u n i care delirau sau lucruri de genul ăsta. cu demnitate. începu să vorbească blând. spuse. ţinându-se atât de strâns de m â n ă încât îi durea. p e n t r u p r i m a oară. Uitându-se la chipul ridat. M e r e d i t h o v ă z u în oglinda retrovizoare şi ridică o sprânceană. î n g e n u n c h i n d în faţa scaunului lui cu rotile. Bonnie. — Lasă-mă să încerc eu. B ă t r â n u l c o n t i n u a să privească în gol. al cărei scalp roz se întrezărea prin părul alb rar. Am venit să te văd. pe când p ă ş e a de-a lungul coridoarelor î n a i n t e a lor. Fusese o pată peste întreaga familie.

Bunicul lui M e r e d i t h a r ă t a ca şi e u m încremenise în plin salt — cu braţele desfăcute. E r a u scoşi d i n c a m e r ă . . <a şi c u m ar fi avertizat oraşul. aşezându-se din n o u si dându-şi p ă r u l din ochi. cu faţl către uşă. se înălţase deasupra ei. Bonnie se simţi cuprinsă de p a n i c ă — oare bătrâ­ nul se uita la Ştefan? E r a o acuzaţie? — Vă rog. Uşa se trânti în u r m a lor. imobilizându-1 pe b ă t r â n . R ă m a s e nemişcat dea­ supra t u t u r o r . — Poate venim altă dată. Nu p o t să fac nimic. şi pe chipul ei se citea d e p r i m a r e a . D a r b ă t r â n u l nu sări. trebuie să plecaţi a c u m . Şi d u p ă ce r ă m a s e în pi cioare un minut.220 • Jurnalele Vampirilor era un uşor t r e m u r .cmn de frasin! V a m p i r ! L e m n de frasin. < Iar trebuie să plecaţi. Şi apoi: I .. spuse M a t t . holbându-se peste capetele lor.. cu bătrânii ochi urduroşi larg deschişi şi g u r a des­ chisă şi mai larg. Şi ţipă. M e r e d i t h stătea în mijlocul camerei. D a r nu p u t e a ajunge la ea.. E inutil. M a t t o a p u c ă pe Bonnie. le s p u n e a o soră. p ă r â n d să v a d ă ceva ce n i m e n i nu reuşea să zărească. ca un bocet: — Vampir! Vampir! Infirmierii u m p l u r ă c a m e r a . — Vampir! c o n t i n u ă să urle vocea stranie. Ştefan se năpusti înapoi. Şi indiferent ce făcură M e r e d i t h şi Ştefan. Şi p ă r u s e o idee a t â t de b u n ă . sunete care for­ mară un singur cuvânt. luptându-se cu lacrimile. Bonnie îşi înfipsese unghiile în b r a ţ u l lui M a t t . împingându-i deopar­ te' pe Bonnie şi pe ceilalţi. în mâinile noduroase care se sprijineau pe braţele scaunului. Apoi totul p ă r u să se întâmple d e o d a t ă . M e r e d i t h se răsuci. neîntrerupt. din g u r a lui ieşiră sunete. — Vampir! Vampir! ţipa ascuţit bunicul lui Meredith. . cu capul lăsat în jos într-un gest dc descurajare. — Bunicule. silueta din c ă r u c i o r se clintise în sfârşii Intr-o explozie tăcută de mişcare. Bonnie îl u r m ă . M e r e d i t h se împotrivi pe când era împinsă către coridor. Strigătele lor se a d ă u g a r ă hărmălaiei. — î m i p a r e r ă u . spuse... c ă l d u r a p l ă c u t ! care o încălzise m a i d e v r e m e devenise a c u m cenuşa. o scânteie de viaţă î n c h i s ! în c a r n e a ca o temniţă. în cele din u r m ă . întoarst capul înapoi să v a d ă dacă M e r e d i t h venea d u p ă ei. M e r e d i t h icni. E r a greu să găsească atâla energie să p u n ă un picior în faţa celuilalt.. Simţea ceva în b ă t r â n . . D a r iu spatele ei. Se întoarse şi-1 văzu pe Ştefan îndreptându-se deja spre uşă. Ţipetele lui Bonnie reverberară îndelung. folosindu-se de puterile ei p a r a n o r ­ male. acesta fu singurul răspuns pe care îl primiră. < n Reuniunea • 221 gura căscată într-un urlet tăcut. şi-şi simţea inima ca o b u c a t ă de p l u m b . In cele din u r m i încercă şi Bonnie. d a r Bonnie ştia că nu va m a i fi o altă dată: Ştefan pleca m â i n e . Ştefan se întoarse către ei. îmi p a r e rău. cu ochii lui verzi dilataţi de şoc. M a t t îi puse o m â n ă sub cot p e n t r u a o ajuta să se ri dice şi să o c o n d u c ă afară.

se spune. Cei p a t r u o ignorară. Druizii. Nervii lor e r a u atât de întinşi că se p u t e a î n t â m p l a orice. ca şi c u m înghiţiseră droguri toată n o a p t e a . da? — Ei îl sărbătoreau. Ce vreţi voi? Un frasin? E u n u l c h i a r dincolo de stejarii ăia de-acolo din spate. In n o a p t e a asta se în­ t â m p l ă totul. Se încruntă şi clipi m ă r u n t când se repeziră cu toţii către ea şi o întrebară repede unde puteau găsi un frasin. Ochii lui verzi străluceau cu un amestec ciudat de triumf şi h o t ă r â r e încrâncenată. m a i încet. P ă r e a ciudat de potrivit ca să fie în ajun de solstiţiu. ca şi c u m toate evenimentele petrecute de la petrecerea lui Caroline trebuiau să ajungă la un d e z n o d ă m â n t . — în ajun de ce? spuse M a t t . Ei. îşi spuse Bonnie. — N u . O zi c â n d graniţa dintre l u m e a vizibilă şi cea invizi­ bilă e foarte subţire. spuse Ştefan. D o a m n a Flowers e r a în g r ă d i n a din spate. . Z i u a de di­ naintea solstiţiului de vară. Ca şi c u m se a p r o p i a un m o m e n t crucial. şi vorbea repede.222 • Jurnalele Vampirilor — Am spus că a c u m trebuie să plecaţi. Asta e p r i m u l lucru pe c a r e îl a v e m de făcut. . D a c ă a c ţ i o n ă m în pripă. Şi Ezită. Asta e azi. Se uitau u n u l la altul. — Va trebui să aflăm u n d e se ascunde. Bonnie nici nu-şi dăduse seama că vorbise cu glas tare. — L u c r u r i . spuse Ştefan pe d r u m u l de întoarcere spre casă. înconjurată de mirosurile verii. cu o voce întretăiată. C â n d se î n t â m p l ă multe lucruri. T o ţ i e r a u tensionaţi. Ei. . nedu­ m e r i r e a uluită lăsând locul înţelegerii pe chipurile lor. C o n d u c e a el. începu M a t t . i n t r â n d pe a u t o s t r a d a care d u c e a către Fell's C h u r c h . p e n t r u m a r c a r e a schimbării a n o t i m p u r i l o r . la fel ca Halloweenul în solstiţiul de iarnă. Reuniunea • 223 — Ajunul solstiţiului. In n o a p t e a asta. r e p e t a n e r ă b d ă t o a r e sora iritată. staţi p u ţ i n . D a r nici u n u l dintre ei nu-şi d ă d e a s e a m a cât de curând. e la fel ca orice altă sărbătoare. — Tyler a spus că există un singur fel de l e m n care p o a t e să-i facă r ă u . s-ar p u t e a să se p r i n d ă şi să se ţină deoparte. . Veniseră direct la p e n s i u n e ca s-o caute. pen­ tru că M e r e d i t h nu m a i e r a în stare. spuse. spuse ea. . T u n d e a tufişurile de trandafiri. C â n d poţi să vezi stafii. Şi m a i avea şi sentimentul u n u i cataclism iminent.m i spune. E o zi p o ­ trivită p e n t r u magie. se vor întâmpla. a d ă u g ă c â n d toţi se năpustiră într-acolo. O a r e de c â n d a î n c e p u t să p o a r t e la el aşa ceva? se . îşi spuse. . — M a i încet. — Lemn defrasin. spuse Ştefan. uitându-se cu atenţie la ei de sub borul pălăriei sale de paie. Ştefan tăie o fâşie circulară de coajă de pe o crean­ gă cu briceagul pe care M a t t îl scoase din b u z u n a r . confirmă Bonnie.

— Ai grijă. . M e r e d i t h în­ tinsese m â n a către p a c h e t . Pe ambele părţi. D a r ceilalţi se relaxară. în c a m e r a ta. Pe plic. cei doi băieţi c ă r â n d pe u m e r i creanga de a p r o a p e doi metri. d a r o împinse d e o p a r t e . era mâzgălit Ştefan.m a s a asta. Ştefan o răsuci şi o cer­ cetă cu grijă. Le-am dus sus. într-un fel a p r o a p e insuportabil. îşi spuse. Scrisul de pe oglindă. Plicul pe care îl l u ă în m â n ă Ştefan e r a p ă t r a t şi gros. cu un scris ciudat şi familiar. Se m a i întrebă şi ce credea d o a m n a Flowers despre ei a t u n c i c â n d se întoarseră. R ă m a s e r ă toţi privind lung pachetul. un p a c h e t lunguieţ. Apoi M a t t exclamă: — Ce n a i b a . cu un plic crem deasupra. La fel ca invitaţia u n u i prinţ la un bal. — D a r de la cine ar p u t e a să fie? C i n e ar p u t e a să ştie că eşti aici. ţinând nemişcată creanga pe umăr: — P e n t r u mine? — Avea n u m e l e tău pe el. la fel ca a ei. iar marginile erau so­ ioase. şi scoaseră su­ nete de n e m u l ţ u m i r e . D a r d o a m n a Flowers d o a r se uită la ei. e goală! Aşa şi era. băiete. Şi apoi se opri. Apoi. Scoase o singură foaie de hârtie groasă. sau să se transforme în ceva cu colţi şi gheare. îşi spuse Bon­ nie. plină de frunze. c â n d se a p r o p i a r ă de casă. simţind g r o a z a ca un j u n g h i în coaste. uitându-se peste u m ă r u l lui în v r e m e ce el o desfăcea. Nu a c u m . care p ă r e a suficient de plat . strigă d u p ă ei: — A venit un p a c h e t p e n t r u tine. spuse M e r e d i t h c â n d Ştefan întinse încet m â n a către el. Ei. înfăşurat în hârtie m a r o . Ceilalţi trei se înghesuiră î n j u r . fără să s p u n ă nimic. total nepotrivit. Băieţii r e z e m a r ă creanga de frasin de pe­ rete şi se d u s e r ă să se uite la el. nu acum. Reuniunea • 225 destul de plat. T e n s i u n e a din aer crescu brusc.224 • Jurnalele Vampirilor î n t r e b ă Bonnie. F a ţ a lui era î n c o r d a t ă . Ştefan întoarse capul. nici în vis Klaus nu arătase p r e a curat. pe suprafaţa lui se vedeau şapte u r m e de degete m u r d a r e . Le-am găsit pe v e r a n d a din faţă. sau să împrăştie un gaz otrăvitor.. Ştefan întoarse plicul şi pe spate. D a r nu avea c u m să nu v a d ă p a c h e t u l de pe masa lui Ştefan. făcut dintr-o hârtie b u n ă cu o textură delicată. ca şi c u m era un scorpion. Avea senzaţia că obiectul acela ar p u t e a să explodeze. O farsă tâmpită. Bonnie se uită la M e r e d i t h . Un p a c h e t şi o scrisoare.. D a r . şi pe ea nu se p u t e a citi nimic. şi le văzu privirea uimită şi suspicioasă. B o n n i e ştia ce voia să s p u n ă M e r e d i t h . în d u p ă . apoi la M a t t şi la Şte­ fan. P r e m o n i ţ i a b â z â i a în ea ca o m u s c ă supără­ toare.. . apoi îl deschise. începu ea în v r e m e ce u r c a u scările către m a n s a r d ă .

începeau să a p a r ă litere. Şi a c u m ne-a d a t şah m a t . Caroline plecase să locuiască într-un a p a r t a m e n t în alt oraş ca să scape. — Caroline. d a r în p a r t e a de jos a p ă r u r ă cuvintele: Asta e între noi doi. T r e b u i e să fi ştiut tot timpul că e r a m în c ă u t a r e a unei victime. O eşarfă de un verde pal. doar noi doi. Confetti şi cadouri. — Ştiu ce nu o să facem. Ştefan — Mu vrei să încercăm să rezolvăm asta ca nişte gen­ tlemeni? Fata e la mine. Ne-a lăsat să ajungem p â n ă aici. Vino la vechea fermă din pădure după ce se întunecă şi o să stăm de vorbă. a t â t de diferite de viaţa obişnuită de licean î n c â t a p r o a p e că uitase că m a i exista şi Caroline. şi închise ochii. uitându-se de la Bonnie la M e r e d i t h ca şi c u m voia să se asigure că m a i erau acolo. M e r e d i t h . — C a r e fată? întrebă Matt.. E r a u negre.226 • Jurnalele Vampirilor p e n t r u a fi şi el gol. şi pe urmă. — D o a r se j u c a din n o u cu noi. chiar şi să m e r g e m să î n c e r c ă m să vorbim cu bunicul tău. Le citi. şi o imagine îi a p ă r u brusc în faţa ochilor. Nu exista nici o s e m n ă t u r ă . Vino cu alt­ cineva şi o să moară. şi asta e să ascultăm ce zice el. c â n d Ştefan încremeni brusc şi res­ piraţia i se tăie cu un şuierat. cu un desen de frunze şi lujeri de viţă. — Probabil că a ştiut. şi t e a m a din a d â n c u l ei crescu. ţinută de mâinile încordate ale lui Ştefan. iar M a t t înjură. „Să î n c e r c ă m să rezolvăm asta ca . cu linii trasate prelung. Bonnie se uită repede peste u m ă r u l lui şi tresări. D a r era sigură de un lucru: ăsta nu e r a un bluf. Klaus pusese m â n a p e Caroline. . Asta d a c ă nu c u m v a . — Ce p u t e m face? î n t r e b ă ea încet. ca să fie în siguranţă — d a r M e r e d i t h îi spu­ sese încă de la început: Poate să vină după tine în Heron. încuviinţă Meredith. nu voia să ştie. m u r m u r ă Bonnie. Bonnie şi-o a m i n t e a foarte bine. In ochii ei negri se aprinse brusc o luminiţă de spe­ ranţă. Nu o voia. P r e m o n i ţ i a b â z â i a tot m a i a p r o a p e şi B o n n i e în­ cercă din n o u să o alunge. . şopti. Reuniunea • 227 Ultimele d o u ă s ă p t ă m â n i fuseseră atât de ciudate. Vino singur şi o să-i dau drumul. degetele subţiri ale lui M e r e ­ dith rupseră pachetul şi scoaseră ce se afla înăuntru. nu crezi că e posibil ca eşarfa să fi fost scăpată de Caroline în seara petrecerii? I a r el d o a r să o fi găsit şi luat? — Nu. spuse M a t t . sunt sigură. Pe hârtia albă.. M â n a lui M e r e d i t h rămase nemişcată pe pachet. ca şi c u m fiecare dintre ele era crestată de către un cuţit invizibil în v r e m e ce Bonnie privea. or­ hidee şi ciocolată. C a r e fată? Cu o mişcare scurtă. — Bonnie.

spuse M e ­ redith. pri\indu-l în ochi. Mu poţi să faci asta. Şi spune că trebuie să vin singur. .. G l u m a ei d e s t r a m ă tensiunea şi M a t t adăugă. Bonnie îşi întoarse privirea. c o n t i n u ă Ştefan pe acelaşi t o n .. î n s p ă i m â n t ă t o r . Ştefan. . M a t t încuviinţă din cap şi. c o n c e n t r â n d u . — Am p u t e a să facem să se întoarcă totul asupra lui. vă duceţi In pat.. ţinuta diferită. Voi nu.s e asupra fiecărui cuvânt. Şi.. o să fie greu să-1 p r i n d e m d a c ă stăm în pat. spuse Ştefan. cu nervii ei în­ cordaţi. Ceilalţi p u r şi simplu se holbau la Ştefan. D a r Ştefan îl întrerupse: — Vorbesc foarte serios. A c u m stătea şi privea plicul. H a i să r ă m â n e m calmi şi să discutăm asta. Asta e o c a p c a n ă . cu faţa încreme­ nită. — V o i trei. Eu mă d u c . noi t r e i . U r m ă o tăcere care lui Bonnie. ca şi c u m ar fi vrut să-i amintească de muşchii lui de p r ă d ă t o r . — H a i să fim raţionali. uitându-se la ea. începu să schiţeze un plan. replică M e r e d i t h . I a r privirea din ochii lui verzi o speria pe Bonnie. — O să vezi. Nu-i aşa. spuse Ştefan cu grijă. Ştefan. î n cele din u r m ă . în vreme ce M a t t şi Meredith vorbeau indignaţi. n e r ă b ­ dătoare. — N-o să te lăsăm.. — Ne datorezi m a i mult de-atât. i se p ă r u fără sfârşit. A aşteptat p â n ă când am aflat cum p u t e m să-i facem r ă u şi a c u m încearcă să ne despartă. ai înnebunit. a p r o a p e isterică. F a ţ a lui deveni m a i ascuţită. asta dacă nu e el suficient de amabil ca să vină în vizită. Bonnie avu senzaţia că într-un fel Ştefan se schimbase chiar în faţa ochilor ei. D a r n-o să-i m e a r g ă ! Bonnie îl u r m ă r i s e pe Ştefan cu o t e a m ă tot m a i m a r e .. Klaus are dreptate: asta e între el şi mine. Aşa că o să mă duc singur. la fel c u m făcea înaintea meciurilor. tu te duci să-i distragi atenţia. — Nu avem ce discuta. ex­ p i r â n d profund: — Bun. de sub cămaşă. M e r e d i t h spuse p e u n ton a p r o a p e vesel: Reuniunea • 229 — Ei. spuse M a t t . — Sigur că e o c a p c a n ă . — Tu crezi. supli şi tari. spunea M a t t . Asta e h o t ă r â r e a m e a . — în regulă. Pentru că.228 • Jurnalele Vampirilor nişte g e n t l e m e n i " — e un gunoi. schimbând tac­ tica. că m-aţi p u t e a opri d a c ă aţi încerca? T ă c e r e a care u r m ă fu deosebit de stânjenitoare. nu un g e n t l e m a n . înţeleg ce crezi despre asta. izbucni Bonnie. şi Bonnie se simţi recunoscătoare p e n t r u vocea . între timp. fără să dea atenţie la ceea ce se petrecea în j u r u l lui. că o să mă duc în p ă d u r e d u p ă ce se întunecă. el îndoise calm scrisoarea şi o pusese la loc în plicul ei. un străin. M a t t . Dintr-odată p ă r u distant. — E sfârşitul tău. altfel o să-i facă r ă u lui Caroline. Ştefan. Ştefan? Ce crezi? — C r e d .

deci ne poţi sfâşia pe toţi bucăţică de bucăţică. — Aşadar. spuse Ştefan. d a c ă nu e r a m eu. E inutil. chiar d a c ă şi ea oferise acelaşi lucru cu o s ă p t ă m â n ă în u r m ă . Am înţeles ce vrei să spui. pe r â n d . î n c e p u să-şi desfacă nasturii de la gulerul bluzei sale elegante. Scoase briceagul lui M a t t din b u z u n a r şi începu si cureţe rămurelele. Ştefan. Ştefan se uită lung. Am o obligaţie faţă de ea. — O h .. grozav.. p e n t r u n u m e l e lui D u m n e z e u . trase în jos fermoarul gecii subţiri pe care o p u r t a . de h o t ă r â r e iraţională. Ochii lui albaştri se întoarseră către ai ei şi ea în­ cuviinţă din cap. în regulă. ţinând în faţa lui suliţa albă ca pe o a r m ă . nu e! strigă Bonnie. albă. eşti hotărât să te întâlneşti faţă în faţă cu Klaus. D a r clătină din cap. Poate că nu crezi că noi trei am fi în stare să te oprim. care îi îngrozea pe antrenorii echipelor de fotbal ad­ verse. D a r ea d o a r îl privi. a lui M e ­ redith venind din cealaltă p a r t e a camerei. ea n-ar fi urât-o niciodată pe Elena. a p r o a p e că ţipă Bon­ nie. se auzi vocea joasă. — Ai spus că e r a şi l u p t a fetelor. şi muşchii din jurul ochilor i se încordară. îşi spuse. pe chipul căruia se citea conster­ n a r e a . bun. în v r e m e ce M a t t îşi scoase tricoul. cu chipul calm şi senin. Nu-ţi dai seama ce prostie e asta? Intri direct în cursa pe care ţi-a întins-o! F ă c u un pas către Reuniunea • 231 Ştefan. împingându-şi înainte bărbia. Klaus ne urăşte pe toţi! C h i a r crezi că o să te lase să pleci de aici? C h i a r crezi că are de g â n d să ne lase pe toţi în pace? — N u .230 • Jurnalele Vampirilor ei calmă. — Tu d o a r vrei să crezi asta. D a r înainte să pleci. B o n n i e se simţi şocată. ce m a i conta? Se uită la M a t t . şi luă creanga r e z e m a t ă de pe­ rete. furios. nu negăm. porneşti într-un duel! spuse M a u . — N u . cel p u ţ i n asigură-te că ai o şansă de a învinge. Apoi văzu c u m fruntea i se î n c r u n t ă şi a p a r e acea expresie î n c ă p ă ţ â n a t ă . D i n cauza m e a e aici Klaus! — N u . n-ar fi complotat niciodată cu Tyler. Tu ai pus-o pe Elena să o o m o a r e pe Katherine? — Eu am făcut-o pe K a t h e r i n e să se î n t o a r c ă la Klaus! Asta a declanşat totul. . D a r d u p ă t o a t e cele p r i n c a r e a m fost î m p r e u n ă . în public sau între p a t r u ochi. transformând creanga într-o suliţă dreaptă. a d ă u g ă M a t t . D a r asta se în­ t â m p l a s e c â n d e r a singură cu el. în regulă. Şi eu am implicat-o pe Caroline. F ă r ă nici un cuvânt. C â n d ai h o t ă r â t că nu m a i era? — C â n d am aflat cine e asasinul! spuse Ştefan. Ştefan se uită spre ea. egală. Apoi ridică din umeri. C a l m ă . M a t t . la cei trei prieteni care se d e z b r ă c a u cu un a e r î n c r â n c e n a t în c a m e r a lui şi încercă să-şi ascundă şocul. m e r i t ă m totuşi o discuţie serioasă înainte să fugi de-aici.

. şi nu vreau să veniţi d u p ă mine. E r a greu să-1 faci pe M a t t să-şi p i a r d ă c u m p ă t u l .a m s ă t u r a t . — S u n t e m trei. — D a r d a c ă nu ai c u m să învingi. — Şi eu m .232 • Jurnalele Vampirilor — N u . Şi cu o u l t i m ă privire u c i g ă t o a r e . am să-1 o m o r . în a d â n c u l sufletului vostru nu vreţi d e c â t să vă duceţi m a i de­ p a r t e vieţile voastre m ă r u n t e şi sigure în casele voastre m ă r u n t e şi sigure p â n ă c â n d o să ajungeţi în m o r m i n ­ tele voastre m ă r u n t e şi sigure! Eu nu sunt deloc ca voi şi nici nu vreau să fiu! V .. şi nu vreau să lupt cu r ă u împotriva răului! N u . se întoarse pe călcâie şi ieşi din c a m e r ă . C h i a r şi în t u l b u r a r e a acelui m o m e n t teribil ceva din interiorul lui Bonnie se opri p e n t r u o clipă ca să-i a d m i r e pieptul gol. — Nu suntem o echipă. N-o să faceţi decât să-mi distrugeţi strategia. Lăsaţi-mă să-mi fac eu griji. şi e adevărat. pe un ton pe care Bonnie nu-1 m a i auzise nicio­ d a t ă folosindu-1. Presimţirea era m a i puternică decât mecanismul ei de a p ă r a r e . N i m e n i nu p o a t e să i se p u n ă împotrivă şi să r ă m â n ă în viaţă! P e n t r u o clipă. — înţeleg că o să mori acolo! strigă M a t t . . M .a m săturat! replică Ştefan. . Se uită pe r â n d la fiecare. — Ştefan. . spuse ea cu d u r e r e . nu se c a l m a p r e a uşor. m .. Voi sunteţi o m â n ă de oa­ m e n i proşti. a p ă s â n d pe fiecare cu­ vânt: N u a m nevoie d e nici u n u l dintre voi. C r e d e a m că tu o să înţelegi asta.a m săturat de voi. d o a r o clipă.a m suportat atâta vreme pen­ tru că a trebuit să o fac. . Apoi chipul lui deveni din n o u de cre­ m e n e şi el vorbi pe un ton rece: — Asta nu e p r o b l e m a voastră.. d a r gata. — Are dreptate! Bonnie îşi a p ă s ă încheieturile degetelor pe b u z e . — Nu fi prost. spuse Ştefan. şi continuă. . în nici un caz. . începu M a t t . Ştefan. s-a terminat. — Ba da. Ar trebui să te poţi h r ă n i îndeajuns fără să faci r ă u nici u n u i a dintre noi. strigă M a t t . Reuniunea • 233 — Nu asta a spus Bonnie! replică Ştefan încordat. Ştefan. N u v ă vreau cu m i n e . o simţi c u m devine victo­ rioasă şi auzi cuvintele în m i n t e a ei. I a r pe cel care totuşi vine d u p ă m i n e . rosti. d a r o d a t ă ce şi-1 pierdea. Infiorându-se. m . — Am spus nu! Nu vreau să mă răzbun. a p r o a p e ur­ lând.a m săturat de discuţiile voastre şi de lipsa voastră de c u r a j . . asta a spus! Ce d r a c u ' vrei să zici? strigă Matt. Deşi vi s-au î n t â m p l a t atâtea. se răsti M a t t . Asta a spus Vickie. ca şi de premoniţiile voastre! Asta e p r o b l e m a meal — C r e d e a m că suntem o e c h i p ă . . Nu voia să cedeze. şi privi­ rea pe care i-o a r u n c ă lui M a t t era a m a r ă . O simt. d a r nu m a i avea puterea să reziste. — Nimeni nu poate să i se pună împotrivă şi să rămână în viaţă. i se p ă r u că el ar p u t e a să o asculte.

N u . sunt convinsă. M e r e d i t h se uită către uşă şi ridică din sprâncene. Se p o a r t ă cât m a i urât cu p u t i n ţ ă p e n t r u ca să fim furioşi pe el şi să-1 lăsăm să facă asta singur. M i r a t ă ea însăşi. D a c ă nu există nici o şansă de a lupta şi de a învinge. . D e o d a t ă . n u .Reuniunea • 235 — „ O m â n ă d e o a m e n i proşti". şi de obicei Ştefan nu-ţi ignoră premoniţiile. ne face să-1 u r â m ca să încerce să ne îndepărteze. C r e d e că o să se d u c ă şi o să-1 oprească pe Klaus chiar d a c ă el însuşi o să m o a r ă ? Ca un miel sacrificat? — M a i degrabă ca Elena. Bonnie clătină din cap. . V o c e a ei era tristă şi liniştită. Chicotelile se stinseră. în ochii lui M a t t a r d e a o indignare prevestitoare de furtună. sau p u r şi . ei. spuse M a t t . . n-a înnebunit. Ţ i p ă la noi. spuse M e r e d i t h gravă. a d ă u g â n d : Deşi „pe cel care totuşi vine d u p ă m i n e am să-1 o m o r " a fost p u ţ i n c a m exagerat. — Vrei să spui că Ştefan c r e d e . Şi p o a t e . — C r e d că chestia asta a luat-o de la D a m o n . Bonnie? spuse M e r e d i t h şi se uită la ea. T o c m a i ai avut o premoniţie. .u n alt loc. ce rost are să se m a i ducă? — Bonnie nu a spus că nu există nici o şansă de a lupta şi de a învinge. — N u .. Nimeni nu poate să i se pună împotrivă şi să rămână în viaţă. d a r nu ştia decât cu­ înnebunit. Ar p u t e a să se d u c ă î n t r .i vă fie clar. şi. Ea este ceea ce este p e n t r u că a m u r i t p r e a t â n ă r ă : a lăsat atât de multe lucruri n e t e r m i n a t e în p r o p r i a ei viaţă. „S. d a r în ea se simţea şi un soi de a m u z a m e n t . Elena e specială. spuse M e r e d i t h . Nu există nici o g a r a n ţ i e că ar p u t e a ajunge alături de Elena. B o n n i e chicoti fără să vrea. Nu crede aşa ceva.. d a r asta ştia. Bonnie. . A spus că nu există nici o şansă de a l u p t a şi de a rămâne în viaţă. s a u . D a r tot nu înţeleg. nu am nevoie de nici u n u l dintre voi!" vintele care i se iviseră în m i n t e . — Nu înţelegi ce face Ştefan? spuse M e r e d i t h când M a t t se întoarse către ea. Poate că nu ştia p r e a multe despre p r e m o n i ţ i e . D a r Ştefan e v a m p i r de cinci sute de ani şi cu siguranţă nu ar m u r i t â n ă r . ea e un caz special. a d ă u g ă M a t t . . ca să fie cu ea. Bonnie în­ cercă să-şi cerceteze premoniţia. r ă m â n â n d cu ochii la uşa pe care dispăruse Ştefan. — N u . un chici >i sălbatic.

Bricea­ gul lui M a t t pe care Ştefan îl lăsase acolo. spuse ea cu voce tare. C r e d că d o a r îşi ţine promisiunea pe care i-a făcut-o. sau m ă c a r nu pe toţi. îşi spuse Bonnie. şi cu cât erau m a i malefice. şi simţi c u m p ă r u l de pe b r a ţ e i se ridică uşor. M a t t ezită. Bonnie era profund impresionată de această strategie. — Aşadar. M ă d u c d u p ă el. K l a u s i-a cerut lui Ştefan să se întâlnească d u p ă ce se întunecă. cu n u a n ţ e de caisiu către apus. spuse încet M a t t . Asta d a c ă Cei V e c h i nu sunt a t â t de puternici încât p o t să traverseze apele curgătoare în siguranţă. îşi spuse. a t â t a t i m p cât Klaus are posibi­ litatea de a a m e n i n ţ a că îi va face r ă u . C r e d că ar trebui ca noi să o l u ă m pe un alt d r u m . cu atât e r a m a i greu p e n t r u ele. şi asta î n s e a m n ă că trebuie să a v e m grijă. . Eu m-aş fi năpustit p u r şi simplu într-acolo. U n d e 1-a a r u n c a t K a t h e r i n e pe Ştefan în fântâna părăsită. . — P e n t r u ca Ştefan să nu ne v a d ă şi să ne o m o a r e ? — P e n t r u ca să nu ne v a d ă Klaus. să îl oprească pe Klaus. I n t r . Nu e de mirare că e căpitanul echipei de fotbal. Sunt sigură că ştie asta.u n fel sau altul. Amurgul ajunului de solstiţiu. ca să ai un avantaj în faţa d u ş m a n u l u i . şi ştiu p o t e c a pe care o va folosi probabil Ştefan. Aşa p o a t e am avea o şansă să ajungem la C a roline. p l e c ă m de aici. creaturile malefice nu p o t traversa apele curgătoare. — K l a u s v o r b e a de v e c h e a fermă din p ă d u r e — asta trebuie să fie casa F r a n c h e r . şi s u n ă ca şi c u m repeta cuvintele cuiva. trebuie să o scoatem pe Caroline din ecuaţie. Aşa e. ţipând. spuse M a t t . spuse M e r e d i t h . Şi î n t o t d e a u n a e m a i b i n e să-ţi croieşti d i n a i n t e planul. ei bine. . — Sau cel p u ţ i n să încerce. —. noi v o m fi acolo înainte să se î n t u n e c e şi p o a t e că reuşim să-1 l u ă m p r i n surprindere. calmă. Eu cunosc destul de bine p ă d u r e a asta. P r o b a b i l că se foloseşte de tunelul lui K a t h e r i n e ca să t r e a c ă pe sub r â u . . — A ă ă . p o a t e să îl forţeze pe Ştefan să facă tot ce vrea el. Ridică dintr-odată privirea către fete. P u m n a l u l cu m â n e r de ivoriu de pe c o m o d a lui Ştefan. spuse M a t t . nu? — D u p ă t o a t ă discuţia aceea î n ă l ţ ă t o a r e despre m u n c a în echipă? Nici gând. Cerul era de un purpuriu pal. A d u n a r ă toate armele pe care le p u t u r ă găsi. — Bineînţeles. nu se zărea nici u r m ă de d o a m n a Flowers. Şi el ştie asta. . Afară. Reuniunea • 237 — E logic. îşi aduse a m i n t e Bonnie. — D a r n o i nu ştim nimic despre Cei O r i g i n a r i .N u . — Mă t e m e a m de chestia asta. A ş a d a r . indiferent cu ce preţ.236 • Jurnalele Vampirilor simplu să dispară. spuse Bonnie. un cuţit m a r e de tăiat c a r n e a din bucătărie. spuse M e r e d i t h . C h i a r d a c ă ştie că o să piardă. probabil că n-am nici o şansă să vă con­ ving să r ă m â n e ţ i aici.

spuse el încet. — Uite-o acolo. M a t t se opri. şi un h o r n înalt. M a t t se lăsă pe b u r t ă şi le făcu s e m n să-1 imite. meschine şi egoiste pe care le făcuse de-a lungul timpului şi care. Biata Caroline. D i n poziţia ei ciu­ d a t ă — cu mâinile la spate. cu picioarele întinse în faţă. se simţi foarte fericită că de d a t a asta îşi pusese blugii. plante cu flori şi ferigi. In cele din u r m ă . D a r Bonnie nu-şi p u t e a închipui ceva m a i r ă u decât să fii răpită de un v a m p i r psihopat care deja ţi-a o m o r â t câţiva colegi de clasă. R o c h i a ei verde pal se distingea în l u m i n a care se stin­ gea. drepte — Bonnie b ă n u i că era legată. Scotch sau un b a n d a j . In fond. şi vocea abia i se auzea. Păşiţi în linişte şi cu grijă. d a r p ă r u l ei roşcat p ă r e a negru. D e a s u p r a ca­ petelor lor. îşi spuse. Bonnie trebui să aibă încredere că M a t t ştia pe u n d e merge. erau foarte multe. B o n n i e c o n t i n u a să-şi repete. A c u m era d o a r o fundaţie. la început Caroline îl dorise p e n t r u ea pe Ştefan. Nu era o prostuţă. pietre acoperite de buruieni înflorite şi scaieţi înţepători. Din fericire. Există un soi de stâncă de u n d e p u t e m privi în jos şi s-ar p u t e a să nu fim văzuţi de Klaus. Sub ei se întindea casa fermei F r e n c h e r — sau ceea ce mai rămăsese din ea. şi o urase şi în­ cercase să o umilească pe Elena p e n t r u că îl cucerise pe Ştefan. A c u m era o p r o b l e m ă de viaţă şi de m o a r t e . şi apoi să trebuiască să aştepţi. covorul de frunze era u m e d şi nu trosnea. — Uite. D u p ă ce străbătu cu paşi împiedicaţi o p o r ţ i u n e cu hulubiţe acoperite cu melci fără cochilie c a r e se o s p ă t a u din pălăriile lor. ierburi. Câ­ teva m i n u t e mai târziu. cu hotărâre. p e n t r u că ea h a b a r n-avea. cu muşchi. C a r o l i n e . nu era un co­ pilaş. d a c ă stăteai să te gândeşti. şi ea era capabilă să facă asta. Se năruise la p ă m â n t cu mult timp în u r m ă şi p ă d u r e a îşi revendicase încet-încet te­ renul. păsările îşi încheiau ultimele triluri înainte de a-şi căuta culcuşul de n o a p t e . c a u n m o n u m e n t stingher. . şi nici de pânzele de păianjen care i se lipeau pe faţă. că nu-i păsa de miriapodele şi râmele pe care le găseau mâinile ei care alunecau pe p ă m â n t u l moale. şopti M a t t . Bonnie nu m a i păşise niciodată cu a t â t a grijă. Fluturi de n o a p t e şi insecte cu aripi diafane t r e c u r ă pe lângă faţa lui Bonnie.238 • Jurnalele Vampirilor M a t t o luă pe o p o t e c ă a p r o a p e invizibilă p r i n t r e stejari. şopti abia auzit M e r e dith în u r e c h e a lui Bonnie. Vegetaţia pădurii era foarte b o g a t ă în această p e r i o a d ă a anului. iar viaţa să-ţi d e p i n d ă de un alt v a m p i r care avea destule motive să te urască. L u m i n a zilei scăzu. Ştefan Salvatore era ultima p e r s o a n ă care ar trebui să îşi arate b u n ă v o i n ţ a faţă de Caroline. Reuniunea • 239 Bonnie se târî pe b u r t ă p â n ă lângă el şi se uită. ci o p e r s o a n ă competentă. — Ne a p r o p i e m . C e v a alb strălu­ cea pe faţa ei şi d u p ă o clipă Bonnie îşi d ă d u s e a m a că e r a un căluş. Caroline era o siluetă întunecată rezemată de h o r n . iertându-i toate lucrurile urâte.

— Nu-i atât de prost pe cât p a r e . m â n u i n d uşor. m u r m u r ă M a t t din spatele ferigii. îşi încorda privirea şi îl văzu apărând. Ştefan! ? . cu î n d e m â n a r e . Ştefan încuviinţă din cap. Am venit. Nici m ă c a r Klaus nu-1 văzuse venind. fără să se grăbească. Ştefan stătea la marginea luminişului. iar Bonnie avu impresia că era surprins de felul în care Ştefan se furişase nevăzut p â n ă la el. ob­ servă Bonnie. H a i să stăm m a i întâi de vorbă. — P o a t e că s-a deşteptat şi a h o t ă r â t să nu vină. — N-avem noi norocul ăsta. fără să încerce să se ferească sau să ascundă ţepuşa albă de frasin pe care o avea în m â n ă . Râsul lui răsună atât de limpede în aerul tăcut încât Bonnie tresări. Nu spunea nimic. — El e. Klaus se întoarse către sud. Apoi clătină din cap. ca să nu trebuiască să m a i stri­ găm? spuse. un m e m b r u al nobilimii. u n d e apăruse ca din senin. încercând să se tragă cât mai departe. Se uita printre ferigi către sud. Acţionează cu grijă. r e m a r c ă M e r e d i t h . adăugă. cu im­ permeabilul lui cafeniu-deschis fluturându-i fantomatic în jurul picioarelor. ca şi c u m Klaus confir­ m a s e ceva n e p l ă c u t la care el se aşteptase. D a r tot ce spuse fu: — Mi-ai cerut să vin.240 • Jurnalele Vampirilor — U i t e ! spuse M a t t . spuse M a t t . Ala nu e Klaus? Bonnie văzuse şi ea acea mişcare de partea cealaltă a hornului. replică Ştefan. apoi de la cozile impermeabilului său ponosit p â n ă la capul cu părul ciufulit de vânt. D a r apoi Klaus râse şi-şi desfăcu larg braţele. b u c a t a lungă de lemn. D a r u n d e e Ştefan? E a p r o a p e întuneric a c u m . — Ascult. — Te a u d foarte bine. rămase nemişcat. Stătea tăcut. — De ce nu vii aici. chico­ tind. Nu cred. D a r nu a m e n i n ţ ă să-i facă r ă u prizonierei sale. Dă-i d r u m u l fetei să plece. şopti M a t t . în cele din u r m ă . spuse. Klaus îşi duse mâinile la piept. tocmai mă g â n d e a m la tine! Ştefan îl privi calm pe Klaus din cap p â n ă în picioare. Reuniunea • 241 — Salvatore! Ce coincidenţă. — Am spus eu asta? P ă r â n d sincer surprins. — Bun. Şi când. Klaus a r ă t ă către Caroline. îşi spuse Bonnie. iar vârfurile degetelor lui îi atinseră p ă r u l roşcat. aştepta doar să fie observat de Klaus. Se uită în jos către Caroline şi ea se strânse. Bonnie îşi î n d r e p t ă şi ea privirea în acea direcţie şi tresări. Bravo. Şi nu e atât de n e r ă b d ă t o r să fie o m o r â t pe cât îl c r e d e a m . şopti ea. cu o n o t ă de respect în voce. lăsându-se în jos în spatele ferigi­ lor care o ascundeau. îşi luă ţepuşa de pe u m ă r şi o ţinu în faţa lui. în ţinuta lui şi în felul în care privea scena de di­ naintea sa era ceva care o făcu pe Bonnie să-şi aducă aminte că în secolul al cincisprezecelea fusese un aristo­ crat.

— M a t t ? şopti ea. U r m ă t o r u l lucru pe care îl văzu era atât de înspăimân­ tător încât tot restul fu uitat: Klaus îşi strânse degetele peste acel fulger. fiecare muşchi. D a r în acel copac de d e a s u p r a lui. paralizată.. Apoi. şi în clipa u r m ă t o a r e . Fulgerul p o c n i pe deasu­ p r a capului ei. în forma lui de lup. L u n a l u m i n a perfect scena. îşi spuse.242 • Jurnalele Vampirilor D a r Bonnie o studia pe Caroline. exact în locul în care fusese el cu un m o m e n t în u r m ă . Abia m a i târziu Bonnie realiză ciudăţenia — oroa­ rea — acelei clipe. în aceeaşi clipă în care ceva plonja pe p ă m â n t .. Privirea lui Bonnie urcă m a i sus. In acel m o m e n t nici nu observă că cerul era senin şi spuzit de stele şi că zigzagul care ful­ geră albastru coborî şi lovi p a l m a întinsă a lui Klaus. şi îl a r u n c ă spre ea. D a r Bonnie avea o senzaţie ciu­ dată în legătură cu mişcările lui Caroline.. p a r t e . Ştefan era c o n c e n t r a t asupra lui Klaus. apoi un fulger spin­ tecă cerul cu un bubuit. dispărură din m i n t e a lui Bonnie. ca şi c u m fata se chinuia să ajungă la cer. cu un şoc. De aceea putea să vadă că acum culoarea părului lui Caroline era roşcată: e lumina lunii. cu fiecare simţ. u n d e întunericul era deplin şi o lună în descreştere strălucea deasupra copacilor. — Stai aici! Aici! strigă el şi o luă la fugă. d a r descoperi că era M a t t . scoase nişte sunete îngrozitoare când Ştefan îl a r u n c ă la p ă m â n t . I n t r .u n cer perfect senin. în v r e m e ce se holba. La cer. bătându-1. Tyler. Şi să v a d ă fulgerarea albă a ochilor lui Klaus c â n d se răsuci către ea. şi se simţi un miros de ozon. Ele o c a t a p u l t a r ă pe B o n n i e în picioare. K l a u s se răsucise înapoi c ă t r e Ştefan. care se încleştase în luptă cu Tyler. agil ca o pisică. î n a i n t e să ştie ce face. privirea ei se opri pe co­ pacul de deasupra lui Ştefan. de a-1 î n t r e b a pe M a t t ce să facă. deşi nu era nici o u r m ă de vânt.. T o a t e gândurile legate de strategie. răsucindu-şi capul înainte şi înapoi. Reuniunea • 243 Bonnie se uită nemişcată la Klaus. Cuvintele astea blestemate. mai ales acele smucituri violente ale capului. Şi apoi t o a t ă l u m e a se transformă într-un haos. şi apoi ceva o a p u c ă şi o trase într-o p a r t e . alerga d u p ă el. pleacă! Bonnie îl auzi. Ţ â ş n i din ascunzătoarea ei şi ţipă: — Ştefan! D e a s u p r a ta! E o c a p c a n ă ! Ştefan sări într-p. Ştefan urla. . fiecare a t o m al Puterii sale în­ cordat şi î n d r e p t a t către Cel Vechi din faţa lui. P e n t r u o clipă. ca şi c u m era dispe­ rată sau o durea ceva. suficient p e n t r u ca Bonnie să v a d ă scli­ pirea albă a dinţilor dezgoliţi ai lui Tyler. t i m p u l î n c r e m e n i . ale cărui r a m u r i foşneau uşor. a l a r m a t ă . Bonnie se a r u n c ă pe b u r t ă în muşchi şi se rostogoli ca să-i strângă m â n a lui M e r e d i t h şi să-i m u l ţ u m e a s c ă p e n t r u că o salvase. F a t a se zbătea. cu un sunet ca de bici uriaş care ples­ neşte. adunându-l c u m v a în p u m n . spunându-i să plece.

în spate. D a r Tyler o văzu pe ea.o î n braţe. uitând cu totul de cuţitul pe care îl avea în b u z u n a r . Ştefan. se n ă p u s t e a asupra lui Tyler. înainte ca Tyler să p o a t ă sări. p ă r â n d fericit de confrun­ tare. cu M a t t deasupra lui. P ă r e a la fel de ascuţită ca şi a lui Ştefan. a lui — p r o b a b i l că p â n ă atunci zăcuse pe p ă m â n t . M a t t revărsa a s u p r a lui Tyler o ploaie de p u m n i care cu siguranţă l-ar fi descalificat pe terenul de fotbal.i în j o s capul. Cu capul în jos. A t â t e a lucruri se în­ t â m p l a u în acelaşi timp. îşi strânse picioarele şi îl a r u n c ă pe M a t t de pe el. C a p u l lui M a t t se lovi de un c o p a c cu un sunet pe care Bonnie nu avea să-1 uite niciodată. Micul J o h n şi R o b i n . pe j u m ă t a t e târând-o. placându-1 ca un fundaş dintre cei m a i buni.244 • Jurnalele Vampirilor M e r e d i t h alerga spre C a r o l i n e . î n c e r c â n d să ajungă la gâtul lui. în spatele lui Ştefan. O ridică de jos şi o luă la fugă către locul în care se luptau Tyler şi M a t t . El şi cu Tyler se rostogoleau pe p ă m â n t . îşi spuse Bonnie uluită. D a r ajunsă acolo. Ştefan răsucea b â t a aceea de frasin ca şi c u m se antrenase îndelung p e n t r u asta. Apoi M e r e d i t h o trase pe Caroline. p e j u m ă t a t e d u c â n d . Bonnie se uită î n j u r d u p ă ceva ce p u t e a fi folosit drept a r m ă . în v r e m e ce schimbau lovituri cu o viteză şi o acu­ rateţe letale. ezită. Bonnie vru să profite de acest m o m e n t şi se pregăti să lovească. într-un vârtej de mişcări haotice. Apoi M a t t ajunse din n o u d e a s u p r a lui Tyler. O c h i i ei c ă z u r ă pe o c r e a n g ă uscată de stejar. Nu î n d r ă z n e a să se folo­ sească de c r e a n g ă de t e a m ă să nu-1 lovească pe M a t t cu ea. într-o izbucnire de forţă s u p r a n a t u r a l ă . Iar Bonnie nu avea c u m să-1 avertizeze la timp. căci Klaus era mult m a i înalt decât Ştefan şi cu oase m a i m a r i . D a r Klaus şi Ştefan nu încercau d o a r să se străpungă cu lăncile lor. Aşa arătau cei doi. Ştefan era cu spatele la el. la fel c u m făcuse în cimitir înainte să se repeadă la gâtul lui. R o b i n H o o d . d a r fără ca sune­ tul să răsune în aer. î n spatele h o r n u l u i ca să-i dezlege şi picioarele. Apoi Bonnie văzu altceva şi strigă. Un sunet ca de c o a r n e de cerb care se lovesc o făcu pe Bonnie să se răsucească. Sunetul înfundat al u n u i p e p e n e stricat care . Klaus se repezise la Ştefan cu o altă c r e a n g ă m a r e . T y l e r î l strângea cu p u t e r e şi m â r â i a . o lance folositoare. D a r a c u m M a t t p ă r e a s ă aibă p r o b l e m e . a p ă s â n d u . D a r uitase de M a t t . Tyler se ridicase de jos şi se ghemuise. î n c e r c â n d să se apropie de ea din spatele hornului. Bonnie o văzu c u m ajunge lângă Caroline şi v ă z u fulgerarea p u m n a l u l u i de argint al lui Ştefan c â n d M e r e d i t h tăie frânghiile din j u r u l încheieturilor lui Caroline. î m p i n g â n d de la distanţă. Klaus r â d e a extaziat. Disperată. ca să nu fie zărită de Klaus. M e r e d i t h tăia frânghia legată în j u r u l picioarelor lui Caroline. ignorând ghea­ rele şi colţii. folo­ seau beţele ca pe nişte bâte de scrimă. Reuniunea • 245 B o n n i e se simţea copleşită. Acesta se p r ă b u ş i într-o p a r t e .

simţind un val de forţă străbătând-o. — Da! strigă Bonnie plină de bucurie. . Tyler. Meredith. — Argint..246 • Jurnalele Vampirilor pocneşte..o d a t ă se p u t e a mişca. spuse M e r e d i t h . — Ticălos! încheie o altă voce propoziţia p e n t r u el şi. o p e r c e p e a dinspre a m â n d o u ă . uluită. S e m ă n a şi m a i mult cu un animal decât păruse în ci­ mitir. care p r i n d e a în cele din u r m ă forma cuvintelor. Şi ochii aceia galbeni cu pu­ pilele ca o fantă îngustă — în ele văzu c r u z i m e a re­ chinului. şi. şi vocea lui era un m â r â i t gros şi gutural. deşi zâmbea. Se d ă d u în spate. Simţi c u m braţul i se u m p l e a de p u t e r e a de a acţiona. — Singurică în p ă d u r e . ce urât e. toată nepă­ sarea u n u i observator detaşat dispăruseră. D o a m n e . ţinând în m â n ă p u m n a l u l lui Ştefan. O a r e ce face argintul m e m b r e l o r u n u i vârcolac? Vrei să vezi? T o a t ă eleganţa şi răceala lui M e r e d i t h . Bonnie gâfâia. Ea şi M e r e d i t h . M a t t zăcea nemişcat — oare m a i respira? Bonnie auzi suspinul din propria-i respi­ raţie în v r e m e ce îl înfrunta pe Tyler. începu ea. c u m p u t e a el să încerce să le facă r ă u tuturor? C u m p u t e a să facă asta? — Tyler. cu un sentiment de gratitudine care se a p r o p i a de veneraţie. în acea clipă Bonnie ştiu că el nu era băiatul cu care fusese ea colegă. îm­ p r e u n ă . să îl i m p l o r e . erafurioasă. şi a crocodilului. Reuniunea • 247 — Cineva ar fi trebuit să te prevină. Că d a c ă te duci singură în p ă d u r e . . d a r îl simţea t r e m u r â n d u .i în m â n ă . te-ai p u t e a în­ tâlni cu cel m a i m a r e şi m a i r ă u . o M e r e d i t h războinică. care strălucea cu ape în l u m i n a lunii. fetiţă? spuse el. Ăsta era un animal. spuse Tyler. e r a u puternice. cu salivă ames­ tecată cu sânge scurgându-i-se din g u r ă pe b ă r b i e . C u m p u t e a să o ţină el departe de M a t t . să îl lovească atât de tare pe Tyler încât să-i z b o a r e capul de pe u m e r i . Bonnie stătea pregătită de atac cu b â t a în p a r t e a cealaltă. fluturându-1 a m e n i n ţ ă t o r . îşi spuse ea. lăsându-şi în jos falca p e n t r u a r â d e aşa c u m r â d câi­ nii. M a t t alunecă de-a lungul trunchiului copa­ cului şi r ă m a s e nemişcat. avu o d o r i n ţ ă copleşitoare. Şiroaie de bale amestecate cu sânge i se prelingeau din gură. d a r Tyler era în faţa ei. răsuflând greu. M e r e d i t h îl p â n d e a pe Tyler dintr-o p a r t e . p e r c e p u forţa aflată d i n a i n t e a lui. Aceasta era a d e v ă r a t a M e r e d i t h . Ca într-un vis. Brusc. ăsta e r a un băiat de la şcoala ei.. . Bonnie ridică băţul. O h . D i n t r . aşa c u m nu m a i avusese niciodată. te rog. I a r Tyler. . cu instinctul lui de animal. strângându-1 între ele. T o a t ă cruzimea reg­ nului animal se oglindea în acei doi ochi galbeni. v r â n d să îl convingă. Ar fi vrut să se d u c ă la M a t t . Un băiat cu care d a n ­ sase anul trecut la balul celor dintr-a Xl-a. apoi se opri şi . T o t u l era ridicol. şi a viespii care îşi d e p u n e ouăle în trupul viu al unei omizi. Bonnie o văzu pe M e r e d i t h lângă ea.

I n t r a în şoc. îşi spuse Bonnie. pe M e r e d i t h . Bonnie şi M e r e d i t h se în­ vârteau în j u r u l lui în cerc. Amintindu-şi de sfatul unui prieten care încercase să o înveţe să joace baseball. O bucată de coardă de nailon. cu vocea crispată de durere. t r e b u i a u să c h e m e o a m b u l a n ţ ă . rosti. în clipa în care Tyler sări la Meredith. î n clipa u r m ă t o a r e alcătuiau u n minisistem orbital: Tyler se răsucea în mijloc. M e r e d i t h . T y l e r îi Reuniunea • 249 sfâşiase cu ghearele piciorul p â n ă la os. D o a m n e . se clătină şi căzu în g e n u n c h i lângă M e r e d i t h . atât de mult sânge curgea. strigă ea disperată. în­ cercând să-i zboare din m â n ă p u m n a l u l .. Se uită î n j u r d u p ă ceva cu care să lege rana. O h . şi dinţii îi c l ă n ţ ă n e a u .248 • Jurnalele Vampirilor î n c e p u să se rotească p r e c a u t p e n t r u a încerca să scape. — Şi tu eşti rănită? icni Bonnie. ci prin capul lui. spre deplina groază a lui Bonnie. E r a în rochia ei verde. aşteptând m o m e n t u l p o ­ trivit p e n t r u a ataca. u n d e căzuse. C h i a r în v r e m e ce vorbea. t r e b u i a u să înţeleagă cu toţii. îi smulse braţul din u m ă r cu o du­ rere agonizantă şi făcu b ă ţ u l să ricoşeze. v e d e a c a r n e a şi muşchii sfâşiaţi şi sângele curgând. a r u n ­ c â n d cât colo băţul.. roşu . Fetele îi d ă d e a u ocol. Şoc. Şi atât de mult sânge. a b i a p u t â n d să m a i respire. gâfâind. d a r nu exista nimic. — Leag-o cu ceva. gata să izbucnească în plâns. p u t e a să v a d ă şi sub piele. cu capetele zdrenţuite. lovind ceva aflat de cealaltă parte a capului. Pe coapsa lui M e r e d i t h . Te rog. Bonnie lovi. C i n e v a e r a r ă n i t aici. ajută-mă. Noi. să sune la 9 1 1 . Un semnal tăcut trecu de la M e r e d i t h la Bonnie. ca şi în pie­ lea albă care se vedea bine prin ţesătura ruptă. îşi spuse Bonnie. Şi. simţindu-se ca şi c u m primise în c a p un duş rece ca g h e a ţ a . fără a-1 scăpa din priviri. cea pe care o folosiseră p e n t r u a-1 lega pe Tyler. Apoi se întrerupse. Meredith! strigă. trei. în jeanşi. D a r T y l e r căzu la fel ca o pasăre împuşcată în înaltul cerului. — M e r e d i t h . — Am reuşit! Da! Grozav! Da! strigă Bonnie. se căscau găuri uriaşe. U n u . Bonnie ridică privirea. spuse. Triumful ţâşni din ea într-un strigăt primitiv. Ceva căzu pe p ă m â n t lângă ea. albă la faţă. cu părul roşcat răvăşit şi lipit de faţă cu sânge şi sudoare. — E-n regulă. îşi închipui că nu loveşte capul lui Tyler. doi. — Asta ţi-e de folos? î n t r e b ă Caroline nesigură. T r e ­ b u i a u să se o p r e a s c ă a c u m cu toţii. îşi puse în acea lovitură toată greuta­ tea trupului ei m ă r u n t şi şocul impactului a p r o a p e că îi dezrădăcina dinţii. Şi de sfârşeală. — M e r e d i t h . căci cuvintele îi încremeni­ seră în gâtlej. — Noi am reuşit! Apucă trupul greu de c o a m a de p ă r de pe ceafă şi îl trase de. T r e b u i a u să o d u c ă pe M e r e d i t h la un doctor. spuse M e r e d i t h .

m u r m u r ă cu răsu­ flarea tăiată Meredith. mai ales cu Tyler acolo. . D a r fusese o confruntare egală. Stai aici. D a r t r e b u i a să oprească sângele care curgea din r a n ă . Ameţită. Ştefan şi Klaus schimbaseră lovituri cu o a s e m e n e a violenţă şi precizie încât lupta lor fusese ca un d a n s frumos şi letal. U d . Bonnie îl văzu pe Ştefan apăsându-1 în jos pe Klaus cu lancea lui de frasin. Bonnie observă unghiile rupte. şi. D a r în minte îi răsuna ceva ce spusese M a t t înainte să plece cu toţii înspre locul acesta. Ud de sângele lui M e r e d i t h . Nu p u t e a s-o părăsească. Ai priceput? Prinse pri­ virea furişată a ochilor verzi şi repetă: Ai priceput? — D a r ce faci tu? Bonnie se uită înspre luminiş. nişte mi­ n u t e îngrozitoare. loveşte-1 cât poţi de tare cu asta. Că nu eşti total inutilă. respirând greu. Nu-i p u t e a fi de folos. — B o n n i e . chiar şi d a c ă vezi d o a r un spasm al muşchilor. î n c e r c â n d disperată să-şi a d u c ă a m i n t e ce învăţase de la sora ei M a r y . forţându-1 să se aşeze în genunchi. îşi spuse Bonnie. O să aibă nevoie. înţelegi? C a r o l i n e . — N u . să se d e a pe spate. ur­ mele de arsură pe încheieturi de la frânghie. P â n ă a c u m . Slăbeşte garoul ăla c a m la fiecare d o u ă z e c i de m i n u t e . cu ochii întredeschişi privind către cer. altfel a p a r e c a n g r e n a . B o n n i e îşi trase m â n a şi o p o r n i către luminiş în­ ainte să-i dispară hotărârea. Cel p u ţ i n să încerce. p ă m â n t u l . ajută-1 pe Ştefan. în u r m ă t o a r e l e câteva m i n u t e . M a r y spunea că un garou nu trebuie strâns p r e a tare şi nici lăsat p r e a mult t i m p . O h . asta e m a r e a ta şansă de a dovedi că eşti b u n ă la ceva. Bonnie. Nu poţi să faci nimic. I a r M a t t con­ tinua să zacă sub copac. Ar p u t e a să se tre­ zească.. Şi totuşi. şi Bonnie văzu semnele de pe gâtul ei. sau a p r o a p e egală. M e r e d i t h era m a i i m p o r t a n t ă . cu faţa î m b r o b o n a t ă de sudoare. T o t u l e r a ud. M e r e d i t h . L u ă de jos b u c a t a cea m a i m a r e din băţul pe care îl folosise împotriva lui Tyler şi o puse în m â n a lui Caroline. d a r apoi se aplecă înainte. ca un d a n s a t o r de limbo care vrea să v a d ă cât se p o a t e . adăugă. Se lăsă moale pe spate. .. Caroline o prinse de m â n ă . Nu p u t e a face nimic. D a r nu avea de ales. se întoarse către Caroline. Bonnie legă c o a r d a deasupra rănilor lui M e r e d i t h . Ştefan rezistase. M a r y era infirmieră. Bon­ nie trebuia să încerce.250 • Jurnalele Vampirilor Caroline clătină din cap. spuse. — Caroline. ascultă-mă. u n d e eşti în siguranţă. în inima ei ştia foarte bine câtă dreptate avea Caroline. R ă m â i aici cu M e r e d i t h şi M a t t . cu o voce abia auzită. fără cunoştinţă. hainele ei.. D a r a c u m nu avea v r e m e să-şi facă griji p e n t r u C a ­ roline. m a i mult şi m a i mult.. Mâinile lui Bonnie. I a r d a c ă T y l e r î n c e p e să îşi Reuniunea • 251 revină. chinuită de greaţă. cu o p a r t e a mintii sale. care t r e m u r a şi v o m a . nu p u t u decât să privească. Nu te duce la ei. A c u m .

îi văzu braţele devenind rigide. Şi Bonnie vedea a c u m faţa lui Klaus. II înfipse în pieptul lui cu o mişcare ce p ă r e a a p r o a p e lipsită de forţă. p â n ă c â n d p ă r u că avea să-i despice faţa. 0 pisică şi un şoarece. c a u n h o p a . cât de p u t e r n i c fusese î n t o t d e a u n a . cu g u r a uşor deschisă. Bonnie strigă.tr. F a ţ a lui Klaus era ridicată în­ spre l u n ă cu un rânjet de î n c â n t a r e dezgustătoare. a r ă t â n d cât de p u t e r n i c era. Bonnie văzu c u m muşchii lui Ştefan se încordează. cu un zâmbet foarte larg pe faţă (n. se gândi Bonnie. Nu trebuia să i se spună că lemnul de frasin era probabil singurul l e m n letal p e n t r u Klaus. D a r Klaus şi băţul lui coborau. Ii luă din m â n ă băţul la fel de uşor ca şi c u m l-ar fi luat de la un copil. II smulse cu o mişcare din încheie­ t u r ă şi îl frânse în d o u ă pe genunchi. atunci era pe m o a r t e . Foarte încet. cu dinţii încleştaţi.). Şi apoi începu să î m p i n g ă înapoi. cel sfărâmat. Inexorabil. privindu-1 pe Ştefan cu ceea ce p ă r e a uimire şi t e a m ă . O pisică. A c u m Ştefan era cel care gâfâia şi se î n c o r d a . Nu cu vârful ascuţit. d a r Ştefan ţipă. cu n e n u m ă r a t e aşchii î n ţ e p ă t o a r e . în cea­ laltă margine a luminişului. î n c e r c â n d să-1 ţină jos pe Klaus. cu m â n a a c u m ridicată. Ca pisica de Cheshire . băieţaş. cu propriul lui b ă ţ apăsându-1 pe gât sub greutatea lăncii lui Klaus. ceva se î n t â m p l ă . rânjind nebuneşte. . O făcu i a r ă şi iară.252 • Jurnalele Vampirilor apleca. ci cu celălalt. Rânjetul îi devenea din ce în ce m a i larg.a m săturat d e j o a c ă . 1 Personaj din Alice în Ţara Minunilor de Lewis Carroll. Klaus se uită la Ştefan şi zâmbi. Cu cealaltă îl î m p u n s e pe Ştefan. I a r Klaus. D a r Klaus. forţându-1 pe Ştefan să se lase la p ă m â n t . c â n d se p ă r e a că avea să se p r ă b u ş e a s c ă sau să se frângă. Şi rânjind întruna. d a r că orice fel de l e m n era letal p e n t r u Ştefan. î n c e r c â n d să reziste. — M . U n a dintre j u m ă t ă ţ i o a r u n c ă peste u m ă r . Se destindea ca un omuleţ pe ar­ curi. Cu câtă cruzime se jucase cu Ştefan. C â n d Klaus se aplecase pe spate cât de mult putea. Klaus zâmbi. Nu îl m a i auzise niciodată pe Ştefan ţipând. se pregătea să-i încheie viaţa cu o ultimă lovitură p ă t r u n z ă t o a r e . Apoi totul se schimbă. d a c ă nu murise încă. A sosit v r e m e a să mori. şi de fiecare d a t ă se auzi u n ţipăt. spuse el şi se în­ d r e p t ă de spate şi îşi a r u n c ă băţul într-o p a r t e . Că Ştefan. Nici nu trebuia să i se s p u n ă ce fel de d u r e r e provocase acele ţipete. c o n t i n u ă să se ridice. d a r fără sunet.m i t i c ă î n s p ă i m â n t ă t o r . d a r încet. 1 Reuniunea • 253 aşezată de-a curmezişul lui. cu ochii larg deschişi. P â n ă când Ştefan ajunse întins pe spate.

d a r ele schimbară totul. D a r era înfiptă m u l t p r e a a d â n c . nu p u t e a să strige. ţepuşa frântă şi. — Pleacă de lângă fratele meu. î n c e r c â n d să a p u c e ţepuşa albă de frasin şi să o smulgă. p e n t r u o secundă. Nu voia să v a d ă acea lovitură finală. Şi toate astea nu se p u t e a u întâmpla. Şi e r a furios. d a r nu-şi p u t e a î n t o a r c e privirea. paşi m ă r u n ţ i . apoi se răsuci. — D a m o n . D a . D a m o n stătea la m a r g i n e a luminişului. T o t u l fu­ sese o greşeală. Fusese o a r u n c a r e excelentă. D a c ă muşchii ei n-ar fi fost încre­ meniţi. Braţele lui Klaus se desfacură largi. D i n cealaltă p a r t e a luminişului. laus ţipă. cu un z â m b e t extaziat. p â n ă la u r m ă . de tigrul cu colţi-sabie şi de m a m u t . rânjetul extaziat de pe faţa lui dispăru. R ă m a s e în picioare. D o a r cinci cuvinte. I a r Bonnie nu se p u t e a mişca. cu braţele depărtate.u n arabesc complicat. Să o m o a r e . O d a t ă cu ţipătul. ea nu era în stare de nimic. se î n t â m p l a u . înfigându-se şi tre­ m u r â n d în c a r n e a lui ca o săgeată uriaşă. nu era decât un copilaş. 15 . şi totuşi se întâm­ plau. L u m e a întreagă p ă r e a că pluteşte în j u r u l ei. apoi altul. K l a u s flutură în aer. Nu m a i văzuse niciodată a t â t a a m e n i n ţ a r e abia stăpânită. ca o j u m ă ­ tate de săgeată uriaşă. î n c a d r a t de stejari. din g u r ă îi ieşi o s p u m ă de sânge. un ţipăt care îi aminti lui Bonnie de p r ă d ă t o r i i de mult dispăruţi. în care se ghicea o intenţie m o r t a l ă . o lance străpunse aerul şi îl lovi în mijlocul spatelui. In faţa ochilor lui Bonnie j u c a u p r e a multe valuri de p u n c t e cenuşii p e n t r u a m a i distinge ceva. Bonnie îl văzu făcând un pas către Klaus.2 5 4 • Jurnalele Vampirilor a r ă t â n d că asta era plăcerea lui. d a r auzi limpede vocea r ă s u n â n d rece şi a r o g a n t ă şi plină de o h o t ă r â r e n e s t r ă m u t a t ă . asta era ceea ce îl în­ fiora p â n ă la extaz. a m e n i n ţ ă t o r i . şi scăpă ţepuşa din m â n ă . începu să o co­ b o a r e către pieptul lui Ştefan. Bonnie ar fi fugit văzându-i privirea. şopti Bonnie. iar băţul de frasin din spatele lui se clătină uşor. Mâinile lui pipăiră înfrigurate la spate. î n t r . transformând acea faţă frumoasă într-o mască schimonosită de furie.

Şi a c u m Bonnie se p u t u mişca.a m spus! ţipă Klaus. a pieptului său. Klaus ţipă din nou. tot n-ar fi fost suficient. fratele m e u . spuse el. de l â n g ă . acesta era p u r şi simplu ultimul pas. î n t r e a g a lui fiinţă p ă r e a c o n c e n t r a t ă asupra gâtului lui Klaus. — Idiotule! N o i nu trebuie să ne l u p t ă m ! Ţ i . şi el m u r i s e din c a u z a r ă n i l o r sale. Atacul fu brusc. Intr-o l u m e care nu avea c u m să existe. O tăcere de m o r m â n t se aşternu în p ă d u r e . Şi apoi simţi c u m o c u p r i n d e un calm desăvârşit. şi Bonnie vorbi îndeajuns de calm şi de raţional. mişcarea lui Klaus îl duse în în­ tunericul de dincolo de luminiş. cu privirea aţintită a s u p r a lui Klaus. încet. — O să-1 ajuţi dându-i sânge? a p r o a p e şoptit. iar o cioară n e a g r ă se înălţa către cer. D a m o n continuă. N u m a i văzuse p e n i m e n i rănit î n aşa u n hal. p e c â n d m a i făcea u n pas. Făcu un pas înapoi. apoi îi deschise o clipă m a i târ­ ziu c â n d auzi un freamăt de aripi.a m spus asta la P u t e m să ne i g n o r ă m ! V o c e a lui D a m o n n u era m a i tare decât înainte. violent şi a p r o a p e inevitabil. D a m o n nu d ă d u nici un semn că îl auzise. K l a u s îşi repezise l a n c e a direct p r i n locul u n d e stătuse D a m o n . Reuniunea • 257 şi d o a r o singură p a n ă n e a g r ă pluti în jos. ca cineva care înotase în a p ă îngheţată şi în cele din u r m ă simte primele s e m n e de necontestat ale hipotermiei. în ciuda sângelui pierdut. . M a i grav de-atât nici nu se p u t e a . această creştere a Puterii asemenea u n u i tsunami. Bonnie o simţea în a d â n c u l ei.256 • Jurnalele Vampirilor — Pleacă. apoi o luă la fugă către locul u n d e zăcea Ştefan. d a r mâinile lui îşi opriră căuta­ r e a frenetică. — Ţ i . şi totuşi exista. în acea stare de calm oribil ridică privirea şi văzu un vârtej de aripi sclipind în lumina lunii. Pe c â n d Bonnie privea uluită.. cu s p u m e la gură. foarte grav. Bonnie îl văzu pe Klaus năpustindu-se cu l a n c e a la D a m o n şi ea îşi închise ochii a p r o a p e fără să vrea. Bonnie îngenunche lângă el. D a r aşa. p ă r e a inconştient. P e n t r u că era grav. B o n n i e se dezmetici din paralizia ei şi m a i întâi făcu un pas. . Nici m ă c a r pe d o m n u l T a n n e r . şi dispăru. ultima alunecare în irealitate. D a c ă nu ar fi avut a t â t de m u l t e şocuri. C h i a r şi d a c ă a c u m Ştefan s-ar fi găsit pe o b r a n c a r d ă în faţa unei săli de -operaţie. u n u l d u p ă altul. b ă r b a t u l cel b l o n d p ă r e a să m a i aibă încă multă forţă. . atât de încet încât Bonnie se chinui să îl a u d ă : — î n a i n t e să-ţi smulg inima.. N i m i c d i n ceea ce îi spusese v r e o d a t ă M a r y nu ar p u t e a să ajute asta. p o a t e că ar fi luat-o la fugă ţ i p â n d sau ar fi fost cu­ prinsă de istericale. Nu deschise ochii c â n d ea se a p r o p i e . asupra inimii care b ă t e a î n ă u n t r u şi pe care avea de gând să i-o smulgă. Klaus ridică de jos lancea întreagă şi îl atacă. D a m o n stătea lângă ea. — Pleacă de lângă fratele m e u .

cu t o a t ă a c e a atenţie îndârjită. furioasă concen­ t r a t ă a s u p r a lui Ştefan la fel c u m m a i d e v r e m e fusese . Bonnie îl simţea t r i m i ţ â n d P u t e r e în Ştefan. nu ştiu ce să fac. Şi c â n d D a m o n deschise din n o u gura. — Klaus o să vină înapoi. altfel D a m o n o să-i r u p ă gâtul. U n d e ajunse­ seră a c u m . îşi spuse ea. II strânse de m â n ă pe Ştefan p â n ă c â n d înche­ ieturile degetelor i se albiră. răspunse D a m o n . şi faţa lui a r ă t a îngrozitor de t â n ă r ă în acel m o m e n t . fără îndoială ca să s p u n ă că Ştefan avea să o calce bucuros. erau doar pupilă. în v r e m e ce Bonnie încerca să ac­ cepte adevărul c r u d al acestor cuvinte. E r a alb. care trebuiau să se des­ curce c u m p u t e a u m a i bine. să se prefacă sau să rostească asigurări false p ă r e a greşit. D o a m n e . Puţin p o a t e . oh. Nu se mai temea de D a m o n . Acum. cu ochii aceia negri uriaşi. Reuniunea • 259 — T r e b u i e să î n c e r c ă m orice ajută cât de p u ţ i n . Nu e nimic de făcut — totul s-a t e r m i n a t şi s u n t e m cu toţii p i e r d u ţ i şi Damon se t e m e p e n t r u Ştefan. Ţ i n e a în braţe capul lui Ştefan. C o n t i n u a să-şi privească fratele. acea energie feroce cu greu stăpânită. D o a m n e . — Ştefan? Bonnie închise ochii. D a r a c u m ochii lui erau deschişi. — N-o să-mi calc promisiunea. în acest loc cumplit de dincolo de lucrurile obişnuite. Eşti grav rănit. fără să p a r ă deloc stânjenit de asta. D a m o n e speriat. N-o să se ocupe de nimic şi nu are nici o soluţie şi cineva trebuie să rezolve asta. şi gestul p ă r e a foarte logic şi inteli­ gent. Şi. — L-ar ajuta sângele? — Nu foarte mult. U r m ă o tăcere. î n c ă p ă ţ â n a r e a a c e e a de neînfrânt se simţea în vocea lui Ştefan. E r a u d o a r d o u ă fiinţe. I a r Şte­ fan s p u n e a adevărul.258 • Jurnalele Vampirilor El nu p ă r u să o audă. care se uita în ochii lui. D a m o n e speriat — Damon!— şi oh. spuse D a m o n şi v o c e a lui deveni aspră. C r e d e a că zace inconştient. Te rog. spuse încet Bonnie. deschişi şi concen­ traţi şi de un verde arzător. D o a r adevărul p u t e a fi acceptat. Ingenunche şi atinse capul cu p ă r întunecat de pe p ă m â n t . Deschise ochii şi se uită la D a m o n . Ştefan m u r m u r ă : — Nu. Acea violenţă abia ţinută în frâu. ajută-mă pen­ tru că mi-e atât de frică şi Ştefan e pe m o a r t e şi M e redith şi M a t t sunt răniţi şi Klaus o să se întoarcă. totul dispăruse. — Nu fi prost. E r a u singurul lucru care p ă r e a viu în el. — Ştiu. D a m o n şi Bonnie. Ştefan a d ă u g ă : — M a i ales d a c ă n-o să servească la nimic. şi m a i simţea că asta nu era suficient. se citea pe chipul lui palid. B o n n i e fu surprinsă. la marginea luminişului nu m a i erau un p r ă d ă t o r cu o vârstă secu­ lară şi o fată u m a n ă de şaptesprezece ani. Ochii lui erau de un negru in­ tens.

Eu o să mă întorc. D a m o n . Nu irosi vieţile lor. spuse D a m o n . a c u m asta e a m e a . ridicându-se.u n m o d vag. — Promite-mi. D a r totul era p r e a încurcat şi de neînţeles pen­ tru ea. — N-o să te lăsăm. şopti Bonnie neajutorată. de tot. — Tu şi prietenii tăi u m a n i plecaţi de aici. de p a r c ă asta e r a o întrecere şi aşa îl p u t e a forţa pe D a m o n să cedeze. D ă d u d r u m u l mâinii lui Ştefan şi. Klaus o să se întoarcă dintr-o clipă într-alta. se gândi Bonnie şi. şi apoi se întâmplă ceva care făcu toată discuţia lor lipsită de sens. sunt m o r t .. — Trebuie! Ştefan nu întoarse capul spre ea. cu o strângere atât de puternică. p u t e a să s p u n ă asta. U l t i m a şi cea mai m a r e bătălie a voinţelor. . cu privirea aţintită în ochii lui D a m o n . îşi d ă d e a s e a m a . A c u m nu mai era nimic t â n ă r pe chipul lui D a m o n . D a m o n îl privi p u r şi simplu. p r e a greu d e n u m ă r a t . Nu pricepea şi nici nu voia să priceapă. Cu fulgerul. Se încleş­ tase de m â n a lui D a m o n atât de tare. se întoarse către Bonnie. şi Bonnie fu orbită. Nu-ţi irosi viaţa. N i m i c vulnerabil. î n t i n z â n d m â n a către ea. şuieră D a m o n . şi nu era p r o p r i a lui viaţă. T o t ce ştia era că Ştefan nu p u t e a fi lăsat să zacă acolo. D a m o n . îi spuse Ştefan lui D a m o n . — Şi trebuie să-i iei de aici pe Bonnie şi pe ceilalţi.. îi spuse. V r e a u să o foloseşti ca să-i ajuţi pe ei. Bonnie se pregăti pentru o luptă. H a i d e . că D a m o n nu îl t r ă d a pe Ştefan. că a c u m D a m o n p u n e a idealurile lui Ştefan d e a s u p r a vieţii lui Ştefan. nu se simţi jignită.. Reuniunea • 261 T i m p d e m u l t e secunde. — Nu sunt grav rănit. în m o d ciu­ dat. — Nu p u t e m să-1 lăsăm. B o n n i e clătină din cap. a d ă u g ă Ştefan.. — Ştefan. ei bine. re­ p e d e şi tăios ca lovitura u n u i p u m n a l : — Promit. ştii că am dreptate.. interveni Bonnie. spuse Ştefan cu brutalitate. rămase cu privirea la fratele lui.260 • Jurnalele Vampirilor c o n c e n t r a t ă a s u p r a lui Klaus. şi apoi un spasm de d u r e r e îi contorsiona chipul. Ăsta era adevărul. — Puţin îmi pasă de vieţile lor. în cele din u r m ă rosti. — Ba da. C â n d p u t u să v a d ă p r i n imaginea r ă m a s ă pe retină. ochii ei se î n d r e p t a r ă către flăcările care m u ş c a u dintr-o scor­ b u r ă recent înnegrită la b a z a u n u i copac. îţi pasă! replică furios Ştefan. Tu ai Pu­ tere. E l e n a a avut o ultimă dorinţă. p u t e m . Ca şi c u m asta ar fi p u t u t în v r e u n fel să ajute. Ăsta e r a adevărul. Exista o singură viaţă aici de care îi p ă s a lui D a m o n . şi din glasul lui r ă z b ă t e a din n o u a c e a n o t ă m e ­ talică. — Ba da. î n t r . Klaus se întorsese. — Vii acum. Se auzi o plesnitură ca un bici uriaş şi o fulgerare la fel de pu­ ternică p r e c u m l u m i n a zilei. se gândi Bonnie.

aceasta e r a g o a n a m o r t a l ă a atacului. spuse. îşi lăsă g e n u n c h i i din n o u m o i şi se prăbuşi pe p ă m â n t lângă Ştefan. Paratrăsnet. Salvatore. Singura care m a i rămăsese în picioare. Bonnie era singură. Apoi a l u n e c a r ă către mijlocul însângerat al lui Ştefan. Ochii aceia de un albas­ tru electric e r a u aţintiţi a s u p r a chipului lui Ştefan. în ramificaţii uriaşe alb-albăstrui care l u m i n a u totul asemenea soarelui la amiază. D a r ştia ce avea de făcut. D a m o n . — Nu. Şi era speriată. cu un singur cuvânt. Şi aşa se t e r m i n ă totul. şi apoi altul. P ă r e a c ă n u m a i exista aer. Fulgerul coborî din cerul l i m p e d e s t r ă p u n g â n d aerul. Bonnie vedea fuioare micuţe de fum ridicându-se din el. F l u t u r a ţepuşa de frasin plină de sânge pe care reuşise să şi-o smulgă din spate. V ă z u o lucire albastră de gaze supraîncălzite şi un miros de ars. Reuniunea • 263 Se clătina p r i n luminiş. Pe faţa lui pâlpâiră fulgere roşii-portocalii. Apoi ridică faţa către Bonnie. şi în c u r â n d o să m o r i într-o n o a p t e . Flăcările se înălţau ca nişte spiriduşi roşii printre frunze. — De tine mă o c u p m a i târziu. îi spuse K l a u s lui D a m o n .262 • Jurnalele Vampirilor O c h i i lui Bonnie fugiră apoi spre el. ca şi c u m ar fi găsit un păianjen în salată. Se uită la Klaus şi se aşeză în aşa fel încât să-i fie scut lui Ştefan. — O să te mănânc a c u m . o s t r ă p u n g e r e a t i m p a n e l o r . D o i copaci de-o p a r t e şi de alta a lui Bonnie explo­ dară. d a r n u m a i p u t e a s ă respire. M u t ă de groază. De tine am să mă ocup chiar acum. — Pleacă din d r u m u l m e u . ai cărui ochi erau m a i sensibili. Şi aşa începe sfârşitul. C â n d ajunse lângă D a m o n . cu faţa în jos. şi apoi se auzi o altă b u b u i t u r ă . la fel ca din copaci. se uită la Klaus. căci e r a singu­ rul lucru care se m a i mişca în luminiş. I z b u c n i r e a de viteză ucigătoare a tigrului sau a lupului vânător. Fulgerul îl prinse în plin avânt. care zăcea inconştient. îşi spuse Bonnie ilogic. Klaus p ă r u să o observe a c u m pentru p r i m a oară şi se încruntă. Bonnie ţipă c â n d îl văzu şi sări în picioare. N u m a i avea paşii d e v â n ă t o r . z ă c â n d nemişcat. T r e c u o clipă p â n ă c â n d Bonnie să-şi d e a s e a m a că el se uita la Ştefan şi nu la ea. îşi spuse. şi apoi D a m o n e r a p r ă b u ş i t la p ă m â n t . î n g e n u n c h e z i lângă cavalerul tău şi apoi îţi înfrunţi d u ş m a n u l . Bonnie u r m ă r i c u m loveşte un c o p a c . ca pe un trofeu m a c a b r u . fiecare m a i a p r o a p e decât cel din u r m ă . cu pocnituri atât de puternice încât m a i degrabă le simţi d e c â t le auzi. Apoi strigă: „ K l a u s ! " şi se n ă p u s t i către b ă r b a t u l blond. Bonnie vru să ţipe din n o u . D o a r aşa. atât de simplu. se aplecă d e a s u p r a lui şi z â m b i . ridică o m â n ă p e n t r u a-i feri. T u . ţ i n â n d ţepuşa însângerată ca pe o crosă de golf.

Ajunul solstiţiului. în loc să m o a r ă cu dinţii lui K l a u s în gâtul lui. fără să fie în stare nici m ă c a r să p u n ă întrebarea. C e a ţ a se ridica din p ă m â n t şi plutea printre copaci. . nu se mişca. Bonnie privea m u t ă şi v e d e a p r i n fiecare vălătuc de ceaţă. N o a p t e de vară. N i m i c nu tulbură n o a p t e a de vară. T r e b u i e s ă f i e fum d e l a foc. spuse. . răspunse Bonnie. pleacă. — Bonnie. n u era v r e m e p e n t r u nimic. P u ţ i n m a i d e p a r t e se închega încă u n a . şopti Ştefan. Nu-1 p o t salva. Bonnie se întoarse către Ştefan. S-ar p u t e a să nu fie o diferenţă p r e a m a r e . aruncându-şi che­ marea în neant. fată? Am păşit alături de dia­ vol. — Nu ştii cine sunt eu. R o t o c o a l e de ceaţă. Asta e tot ce p o t face. în afară de un singur apel disperat. Şi nu simţi nimic. O n o a p t e de v a r ă în care luna şi stelele strălu­ cesc pe cer şi focurile a r d la fel ca flăcările de care se foloseau druizii ca să-i invoce pe cei morţi. — Bine. vedea flăcările.264 • Jurnalele Vampirilor de vară. Klaus îşi d ă d u capul pe spate şi râse. K l a u s se întoarse din n o u către Ştefan şi Bonnie şi rânji. ridicându-se în a e r ca un vârtej micuţ sau ca mărăcinii p u r t a ţ i de v â n t în deşert. Bonnie nu m a i avea voce. stătea şi el î n c r e m e n i t şi privea. fiecare separat şi distinct. — Pleacă din d r u m u l m e u . d a r era tot ce p u t e a oferi. Se a d u n a într-o formă care semăna cu un om. — Elena! ţipă Bonnie. Elena. D a c ă te mişti de-acolo. stejarii. î m i p a r e rău. Acelaşi lucru se î n t â m p l a peste tot în j u r u l lor. p ă r u că d o a r n u m e l e avea p u t e r e a de a-1 speria. iubito. spuse Ştefan cu greutate. î n c ă un firişor de sânge i se scurse din gură. . în afară de poc­ netul flăcărilor. n u p u t e a f i ceaţă. — S p u n e n o a p t e b u n ă . C â n d hotarul dintre lumi este atât de subţire. Apoi Bonnie văzu ceaţa a l u n e c â n d pe p ă m â n t . N u era v r e m e p e n t r u transă. Se rotea. Bonnie îşi a d u n ă puterile. P u t e a să aştepte şi să-1 lase pe Ştefan să se stingă în acest fel. Nimic. . Reuniunea • 265 P e n t r u o clipă. cărămizile hornului. Klaus nu m a i rânjea. ascultând. îşi spuse. Sau că se aştepta ca ceva să r ă s p u n d ă la strigătul lui Bonnie. Elena! Elena! Klaus se d ă d u înapoi. Apoi Bon­ nie o văzu pe a treia. punându-şi toată forţa şi d o r i n ţ a şi disperarea în strigătul ei. . Clătină d o a r din cap. C u m vrei: O să muriţi î m p r e u n ă . — N u . Pleacă atâta v r e m e cât m a i poţi. R ă m a s e nemişcat. gândi Bonnie. — B o n n i e . . o să te las să m o r i repede. — Nu. m â r â i K l a u s p r i n t r e dinţi. N u . D a r nu făcea ce face de obicei fumul.

d a r strălucea şi scânteia ca l u m i n a aurie palidă a u n e i flăcări de l u m â n a r e . d o a r că aceste Reuniunea » 2 6 7 lucruri nu se târau. Şi apoi Bonnie înţelese. ci m a i degrabă un soi de rugăciune. Solstiţiul. Bonnie zări un pistol înfipt într-un centiron. E r a u cu sutele. foarte a p r o a p e de locul în care stătea Klaus. D o a m n e . u n d e se afla cimitirul cel vechi. Şevroni pe o m â n e c ă . Atunci Bonnie fu sigură. T r u p e confederate şi unioniste de­ opotrivă. Şi Bonnie le p u t e a simţi furia. tăindu-i răsuflarea şi făcând-o să strângă m a i tare m â n a lui Ştefan. Nu avea încă o formă defi­ nită. cu o l u m i n ă n e p ă m â n t e a s c ă . luciul unei săbii o r n a m e n t a t e . T o a t e simţămintele rele pe c a r e le avusese vreodată Bonnie despre vechiul cimitir — că era viu şi plin de ochi c a r e u r m ă r e a u . — O h . P r i n d e a u cu toţii formă î n j u r . O siluetă măruntă. cu găuri întunecate în locul ochi­ lor şi o tobă agăţată acolo u n d e trebuiau să fie coapsele. c â n d diverse lucruri ieşeau târându-se din găurile negre ale p ă m â n t u l u i . La fel ca p r i m u l ei vis despre Elena. Văzu o sclipire albastră. O h . d a r apoi auzi un sunet înăbuşit şi c â n d se întoarse îl văzu pe Ştefan uitându-se d r e p t c ă t r e ea. O speria. In faţa celorlalţi plutea o siluetă. Contururile ceţoase se u m p l e a u cu culori palide. că exista o P u t e r e care p â n d e a dincolo de t ă c e r e a şi n e m i ş c a r e a ce aştep­ t a u — se d o v e d e a u a d e v ă r a t e . o b a r b ă albă. u n d e fuseseră săpate n e n u m ă r a t e m o r m i n t e improvizate în care să fie aşezate trupurile înainte să putrezească. soldaţii care luptaseră şi muriseră aici în timpul Războiului Civil. E r a atât de strălucitoare încât Klaus îşi d ă d u capul în spate în faţa ei şi Bonnie clipi. cu ochii verzi a r z â n d intens. T o a t e coşmarurile pe care le avusese ea v r e o d a t ă despre ci­ mitir deveneau a c u m realitate. şopti el răguşit. p ă r u să capete substanţă din aer. Şi z â m b i n d foarte uşor.266 • Jurnalele Vampirilor — Spirite neliniştite. D i n p ă d u r e . Spiritele neliniştite. P ă m â n t u l din Fell's C h u r c h îşi elibera amintirile sângeroase. . p e n t r u că se temea. E r a m a i strălucitoare decât cercul de foc. î n a i n t e a ochilor lui Bonnie. Nu că nu se t e m e a de ei. V e n e a u . abia a t i n g â n d p ă m â n ­ tul şi p l u t i n d . sclipind din ce în ce m a i p u t e r n i c cu fiecare m i n u t . cât un copil. Doamne. C ă c i ar­ m a t a d e ceaţă avea u n c o n d u c ă t o r . Nu era o simplă exclamaţie. De peste r â u . p â n ă ce se învârtejeau într-o f o r m ă u m a n ă . Apoi. O b a r b ă neagră stufoasă. ase­ m e n e a u n o r acuarele spălăcite. Spiritele celor care muriseră aici păşeau din n o u . Bonnie p u t e a chiar să le distingă chipurile a c u m . ca şi c u m se b u c u r a că acesta era ultimul lucru pe care avea să îl vadă. o scânteiere de gri. cu ochii larg deschişi. îngrijită. O g a z d ă s u p r a n a t u r a l ă care r ă s p u n d e a strigătului de ajutor. n e t e m ă t o r . şopti ea. ci z b u r a u . d a r o altă emoţie se năştea în a d â n c u l ei.

Cu părul auriu fluturat pe spate de un vânt invizibil.268 • Jurnalele Vampirilor Klaus scăpă din m â n ă ţepuşa. — S-a terminat. îndepărtaţi şi în acelaşi timp foarte a p r o a p e . — Tu ai chemat-o. şi v o c e a ei ajunse în acelaşi t i m p în urechile şi m i n t e a lui Bonnie.. spuse ea. Se întoarse să se uite la formele ce­ ţoase din j u r u l ei: El vrea să m a i verse nişte sânge aici. Fiecare din voi a murit. Se întorsese cu spa­ tele la Bonnie şi Ştefan p e n t r u a înfrunta fiinţa de l u m i n ă care p l u t e a î n p o i a n ă a s e m e n i u n u i înger a l răzbunării. vopsit în casă. O n o u ă voce se auzi. Klaus.. Bonnie îl auzi pierind în pocnetul l a c o m al focului. S u n t invincibili Ultimul cuvânt fu rostit într-un strigăt atât de pu­ ternic. D a r K l a u s îşi reveni r e p e d e . Invincibil. Apoi spuse. — Pleacă de l â n g ă ei.. a d u n ă t u r ă d e stafii! D a r e u nu. — Nu p u t e m să m a i î n g ă d u i m asta — băiatul toboşar cu găuri negre în loc de ochi. simplu: — Nu chiar. şopti Bonnie. — M a i m u l t decât destui. încât ecoul lui răsună printre copaci. spuse Elena cu vocea ei de clopoţei de vânt. şi un n o u val de sânge curse a c u m . E r a p ă t a t ă cu roşu stins. c â n d Klaus îşi flutură braţele. Eu nu am murit niciodată. d a r c o n t i n u a să zâmbească. invincibil. iar ochii lui de un albastru nefi­ resc p ă r e a u să reflecte ceva din strălucirea roşie a fo­ cului. m u r m u r ă Ştefan. chinuită. N u m a i v r e m s ă m o a r ă o a m e n i ! . M o a r t e a n u m ă p o a t e atinge. o voce c a v e r n o a s ă pe care Bonnie o simţi ca pe o p i c ă t u r ă de a p ă rece ca gheaţa care îi alunecă pe spate. E r a p r e c u m clinchetul u n e i duzini d e clopoţei. Elena se uită în jos către el. invincibil. Se răsuci şi râse de toate siluetele palide. observă p e n t r u p r i m a o a r ă gaura din spatele impermeabilului cafeniu u n d e îl străpunsese ţepuşa albă de frasin.. — Eu s p u n că au m u r i t destui o a m e n i . — Crezi că mi-e frică de tine? strigă el. — A venit. Reuniunea • 269 adresându-se t u t u r o r . V o c e a lui se stinse într-o răsuflare grea. spuse o altă voce. E l e n a aşteptă p â n ă ce ultimul ecou se stinse. E r a un soldat unionist într-o tunică la d o u ă rânduri. spuse E l e n a . O c h i i lui e r a u senini. B o n n i e v ă z u c u m umerii i se î n d r e a p t ă dintr-o răsuflare. asemă­ n ă t o a r e cu bubuitul unei tobe îndepărtate — un soldat confederat cu o b a i o n e t ă în m â n ă . — E u sunt u n u l d i n t r e Cei V e c h i ! U n O r i g i n a r ! Ştiţi ce î n s e a m n ă asta? K l a u s se răsuci din n o u . — E timpul ca cineva să oprească omorurile — un b ă t r â n într-un postav cafeniu. C r e d e ţ i că mi-e frică de v r e u n u l din voi? Sunteţi m o r ţ i ! Praf î n vânt! N u m ă puteţi atinge! — Te înşeli. — Nu m a i v r e m sânge vărsat! se auziră m a i multe voci odată.

p e j u m ă t a t e animal. d a r rosti cu­ vintele înainte să-şi dea seama. p â n ă c â n d sune­ tul crescu şi deveni m a i puternic ca mugetul focului. Şi n-ar fi putut s-o facă la locul şi m o m e n t u l potrivit fără tine şi ceilalţi. Bonnie se întoarse şi îl văzu Reuniunea • 271 pe Tyler în picioare. spuse. el se răsuci. repezindu-se către el şi înghiţindu-1. Strălucirea se apropie. băieţi! Bonnie nu ştia cine dăduse ultima c o m a n d ă . . Tyler se holba la Elena şi la cele câteva siluete fantomatice rămase şi îndruga nedesluşit: — Nu-i lăsa să mă ia! Nu-i lăsa să mă ia şi pe m i n e ! î n a i n t e ca Elena să p o a t ă spune ceva. Elena însă o auzi. şi M a t t . înconjurat. Se uită în i n i m a luminii şi zâmbi. — Elena. cu o sută de mâini. N u m a i era nevoie de b â t a lui Caroline. apoi rosti: — A fost oprit a c u m . D a r ceilalţi îl ascultară cu toţii. se dizolvau din n o u în ceaţă. pluteau. Pe u r m ă văpăile se înălţară m a i sus şi ea nu m a i văzu nimic. apoi d o a r îşi întoarse privirea către Ştefan. Se uită p e n t r u o clipă la foc. apoi se năpusti direct prin el către p ă d u r e a de dincolo.270 • Jurnalele Vampirilor Strigătul trecu de la u n u l la altul. Prin flăcările care d a n s a u . ca un ţipăt strident. rotindu-se asemeni unei t o r n a d e din care se auzeau abia desluşit nişte ţipete. atrăgând atenţia siluetei strălucitoare. — Nu m a i v r e m sânge! — Nu mă puteţi atinge! Nu mă puteţi ucide! — Puneţi m â n a pe el. Lui B o n n i e nu-i p l ă c e a deloc c u m s u n a discuţia asta. D i n partea cealaltă a luminişului se auzi un sunet. şi expresia de pe chipul ei o opri pe Bonnie să m a i în­ trebe ceva. — Nu mă puteţi omorî! S u n t n e m u r i t o r ! T o r n a d a se î n d e p ă r t ă în întuneric şi Bonnie nu o m a i văzu. R ă n i t . d a r nu la fel de grav ca Ştefan. — Ştiu. In u r m a ei se duse un şir de fantome aseme­ n e a cozii unei comete. Propriile ei cuvinte îi reveniră în m i n t e : Ar putea . . — Bonnie a fost cea care ne-a chemat. risipindu-se pe cerul noptatic. D a t o r i t ă ţie. Se ridicau. deşi K l a u s se l u p t a şi d ă d e a din braţe şi din picioare. erau p r e a mulţi p e n t r u el. P r e a s u n a a r ă m a s . devorat de n e g u r a întunecoasă. privind. Ştefan nici nu clipi. N e g u r a se ridică. Se prăbuşi asupra lui Klaus a s e m e n e a u n u i val de ocean. — U n d e îl duc? Bonnie nu voise să întrebe cu glas tare. cu capul în p o a l a lui Ca­ roline. — Acolo u n d e nu va m a i face nici un rău. apoi ridicându-se şi alergând din n o u . î n c e r c â n d să stingă focul care îl atin­ sese. spuse Bonnie. M a t t c o n t i n u a să zacă întins pe spate. un muget. In d o a r câteva clipe fu acoperit. B o n n i e îl v ă z u p r ă b u ş i n du-se la p ă m â n t .b u n — u n u l p e n t r u totdea­ u n a . o n e g u r ă întunecată a c u m . în forma lui îngrozitoare pe j u m ă t a t e om. Ştefan. D a r îşi amintise ceva: M e r e d i t h . M e r e dith stătea în capul oaselor. — Am încercat să-mi ţin promisiunea. soldaţi confederaţi şi unionişti deopotrivă. Fiecare m â n ă îl înşfacă şi. m a i înalt decât capul lui.

I a r expresia Elenei când se întoarse să o privească pe Bonnie era şi m a i dureroasă. . C ă m a ş a lui era tot sfâşiată. sau pur şi simplu să dispară. Şi nu voia ca Ştefan să se d u c ă nicăieri. Ea îi privi.. Apoi se gândi la altceva. La toată strâmbătatea. să simtă. E l e n a nu z â m b i .să îl transforme pe Ştefan într-un vampir. p â n ă c â n d tot trupul lui lucea asemeni celui al Elenei. D a r nu p o t vindeca ceea ce ţi-a făcut K a t h e r i n e . Reuniunea • 273 V o c e a lui Ştefan era a c u m d o a r o şoaptă. Bonnie. De H o n o r i a Fell. d a r nu îndrăzni să o rostească cu voce tare de t e a m ă să nu-1 facă să h o t ă r a s c ă exact opusul. în n o a p t e a asta eu am P u t e r e a necesară. . îi amintea de cineva. Il copleşi la fel c u m n e g u r a întunecată îl încon­ jurase pe Klaus. Ea se aplecă şi îl sărută.. D a r nu ştiu d a c ă acesta e ajutorul pe care îl vrea el. — Pot să fac ceva. spuse el calm. Bonnie îşi imagină că p u t e a vedea c u m sân­ gele din el se topeşte. şi văzu c u m pe buzele Elenei înfloreşte uşor un zâmbet. spuse ea. Bonnie văzu c u m strălucirea pluteşte de la ea la el. Ştefan? — Să continui să trăiesc într-o l u m e de u m b r e . G r o a z n i c e l e r ă n i dispăruseră. Vrei ajutorul m e u . Elena se întoarse către Ştefan şi acea u m b r ă de z â m b e t a p ă r u şi pe chipul lui. ochii lui verzi priveau în d e p ă r t a r e . spuse Elena. Apoi înţelese. nu poţi să. şi cei doi îşi în­ toarseră privirile. către Elena: V r e a u ajutorul tău. cu bărbia împinsă înainte. C e e a ce făcuse K a t h e r i n e fusese. şi apoi. Cu siguranţă. — Elena. C e e a ce a făcut K a t h e r i n e — d a r Ştefan îşi revenise cu multe luni în u r m ă d u p ă ce fusese torturat de K a t h e r i n e în criptă. Pen­ tru o clipă. spuse ea. — Să continui să încerci. la toate lucrurile care n-ar fi trebuit să fie şi totuşi erau. Apoi strălucirea se stinse într-o pâlpâire aurie. şi apoi îşi d ă d u s e a m a de cine.272 • Jurnalele Vampirilor să se ducă într-un alt loc. fiecare vas capilar. . vindecând orice atingea. ca şi cum se uita la toate nedreptăţile invitabile din lume. să faci ceva? Nu poţi să-1 ajuţi? V o c e a îi t r e m u r a . Se întoarse din n o u către Ştefan. absorbită de pielea lui Şte­ fan.. îi spunea Ştefan Elenei. . d o a r c o n t i n u ă să îl pri­ vească fix. Trăieşte. — A trecut p r e a mult timp. îi spuse în gând. nu se p u t u stăpâni să nu întindă m â n a să atingă. eu p o t să vindec răul pe care 1-a făcut Klaus. aş fi o m â n ă de ţărână. Creierul amorţit al lui Bonnie încercă un t i m p să desluşească asta. D a c ă ai putea să mă vindeci. E r a la fel ca orice altă piele. sau. — D a . — D a . asemeni u n u i r â u de l u m i n ă scânteietoare care îl în­ ghite. la fel ca o cascadă de d i a m a n t e . d a r sub ea carnea lui era n e t e d ă şi tare.. Ştefan. curgând prin fiecare venă.. Aşa arătaseră şi ochii Honoriei Fell. cu ochii m a r i de uimire. cineva care s e m ă n a atât de mult cu un înger.. Bonnie voia să-1 scuture.

Apoi Elena se duse la D a m o n . Şi eu trebuie să plec. Apoi se aplecă şi sărută capul întunecat de pe p ă m â n t . spuse el. spuse ea. din n o u serioasă. Nu era o furtună cu fulgere şi tunete. şi p ă r e a să spele toată oroarea ultimelor ceasuri. pe un ton a p r o a p e nor­ mal.274 • Jurnalele Vampirilor B o n n i e râse t a r e . d o a r că vocea îi era foarte slabă. D a m o n se ridică în capul oaselor şi scutură din cap. şi Caroline se opri din tremurat şi îşi îndreptă spatele. Fiinţa strălucitoare care era Elena deja traversa lu­ minişul. E l e n a îl privea pe Ştefan. — E l e n a . — Bună. a p r o a p e eclipsând auriul Elenei. O văzu pe Elena şi încremeni. E l e n a se aplecă şi o sărută. apoi. — îmi p a r e r ă u . — N u pot! Pentru p r i m a oară seninătatea acelei feţe luminoase se destramă. Elena se ducea într-un loc u n d e nici o transă şi nici un vis nu p u t e a u ajunge. O sărută şi pe Caroline. î n t i n z â n d mâinile către ea. ci o ploaie mă­ runtă şi deasă care înmuie totul — chiar şi pe Bonnie — şi stinse focul. . El e r a profilat pe foc. Strălucirea se revărsă iarăşi din ea. spuse E l e n a . dar alertă. că „să p l e c " nu î n s e m n a p e n t r u m o m e n t . . M e r e d i t h se ridică pe picioarele ei. nu m a i p o t aştepta. Elena. Apoi Elena făcu acelaşi lucru cu Matt. cu b u c u r i e şi î n c â n t a r e . din felul în care rostise aceste cuvinte. . . . — Ştefan. î m i p a r e atât de rău. — Elena. Bonnie nu observase că strălucirea roşiatică devenise m a i intensă. — D o a r câteva m i n u t e . fără să-1 bage în seamă. cu ochii închişi. Bonnie îşi ridică faţa către picurii de apă. Nu spuse nimic. se ridică. D a r a c u m văzu şi simţi panică. c u p r i n z â n d . ci p e n t r u t o t d e a u n a .o pe M e r e d i t h . spuse ea. a ş t e a p t ă . . Reuniunea * 275 — U l t i m u l m e u d a r p e n t r u voi. şi a c u m nu m a i exista z â m b e t pe buzele ei. şi în locul ei se vedeau a c u m nu d o a r o tristeţe b l â n d ă . ci şi o d u r e r e sfâşietoare. şi atunci începu să plouă. Pe chip i se vedea din n o u dure­ rea tăcută. In vreme ce lumina scânteietoare se stingea. . I a r Ştefan o ştia şi el. In cele din u r m ă ploaia se mai domoli şi Bonnie se uită din n o u către Elena. şi apoi ridică privirea. curăţând luminişul de tot ce se întâmplase acolo. care se trezi cu o privire confuză. trebuie să-ţi s p u n . Z ă c e a în acelaşi loc în care căzuse. E r a p r o a s p ă t ă şi răcoroasă. . Şi c â n d se stinse. d o a r privi c u m Elena se întoarce la Ştefan. Stafiile trecu­ seră peste el. M e r e d i t h înălţă privirea către ea din poala lui Caroline. . o m â n ă strălucitoare se întinse p e n t r u a-i atinge părul. . vrând să deschidă larg braţele şi să-i îmbrăţişeze. Strălucirea Ele­ nei pluti pe d e a s u p r a lui. atent la fiecare mişcare şi fără nici o expresie pe chip. — E miezul nopţii. . Bonnie ştiu imediat. e şi M e r e d i t h .

Dispăruseră toate fantomele din Fell's C h u r c h care se ridicaseră şi păşiseră pe p ă m â n t p e n t r u o n o a p t e . d a r vocea ei p ă r u să vină de la m a r e d e p ă r t a r e . Apoi. Bonnie ştiu că faţa lui Ştefan nu era u d ă de la ploaia care încă m a i cădea m ă r u n t . — Nu e drept. — Ştefan. se stinse definitiv. o scânteiere de strălu­ cire. Apoi strigă spre cer. D a r n u p u t e a . Locul acela către care era trasă Elena se afla mult p r e a d e p a r t e . . strigă şi ea. cu a m b e l e m â i n i întinse a c u m către el. ca şi c u m ar fi p u t u t găsi acolo o ultimă u r m ă de l u m i n ă aurie. Bonnie simţi c u m plânsul îi urcă în piept. Strălucirea dispăruse a p r o a p e cu totul. a s e m ă n ă t o r cu agonia de la ţepuşa lui Klaus. D a r devenea din ce în ce m a i mică. Ca şi c u m i se frângea inima. r e s p i r â n d greu. P u r şi simplu nu era drept. Nu era drept. Nu se atinseră. . c u m îi p u n e un nod în gât. Poate că în acelaşi loc în care plecase H o n o r i a o d a t ă ce sarcina ei se încheiase. ci cu o d u r e r e insuportabilă. printre lacrimile pe care nu şi le m a i p u t e a stăpâni. şi chiar şi luna şi stelele erau acoperite de nori. te rog! E r a vocea cu care Ştefan o strigase în c a m e r a lui. — Elena! . dispărea. se g â n d i Bonnie. D a r ochii Elenei nu a r ă t a u ca şi c u m ea îşi găsise p a c e a . fără să se adreseze cuiva a n u m e : Nu e drept! Ştefan respira din ce în ce m a i greu. — Ştefan. retrăgându-se dinaintea lor într-o altă dimensiune pe care Bonnie nu o p u t e a vedea. A c u m îşi ridică şi el faţa. Bonnie văzu c u m u n spasm î l străbate. şi ea întinse m â n a spre el. nu cu furie. şopti ea. I a r strigătul care ţâşni din el fu cel m a i cumplit lucru pe care îl auzise ea vreodată. Se agăţau de Ştefan. privind către ultimul loc în care se m a i zărise strălucirea Ele­ nei. strigă din n o u Elena. ca Reuniunea • 277 să împiedice să se verse şi m a i m u l t sânge.276 • Jurnalele Vampirilor P ă r e a ca şi c u m ea era trasă înapoi. Să-şi găsească pacea. Ştefan stătea în picioare. — E l e n a . T o t ce voiseră ei vreodată fusese să fie împreună. I a r tot dorul şi t o a t ă d u r e r e a pe care Bonnie le văzuse pe chipul lui înainte nu erau nimic faţă de ceea ce vedea a c u m . neajutorată. Spiritul lu­ minos care le condusese dispăruse şi el fără u r m ă . Ochii lui cercetau norii. L ă s â n d din n o u luminişul cufundat în t ă c e r e . Iar acum răsplata Elenei pentru că ajutase oraşul şi îşi îndeplinise sarcina era să fie despărţită în m o d irevocabil de Ştefan. în vreme ce Bonnie privea.

d o a r că nu era alb-albăstruie. le apropie de faţă. A r ă t a ca Elena. încă neîndrăzn i n d nici m ă c a r să o cerceteze. r^"^^ Auzi strigătul lui Ştefan care p ă r u a p r o a p e să c u t r e m u r e p ă m â n t u l de sub picioarele ei. asemănător ca formă cu stafiile. O voce care nu s e m ă n a deloc cu nişte clopoţei de vânt. n e p ă m â n t e s c de frumoasă. . d o a r că p ă r â n d să aibă m a i multă substanţă. asemenea flăcării unei l u m â n ă r i . ca şi c u m toate lucrurile cunos­ cute din luminiş i se p ă r e a u străine. care fusese Elena vampi­ rul. N u m a i p u t e a res­ pira. Sau p o a t e i s-au m a i d a t câteva m i n u t e să-şi ia rămas-bun. încât Bonnie simţi că soarele explodase în faţa ochilor ei. Ezitând la început. O senzaţie stranie creştea în ea. Apoi văzu ceva în mijlocul luminişului. C e v a alb. din l u m e a spiritelor. t r e m u r â n d . Şi atât de puternică. înălţă privirea către Bonnie. O luă apoi repede din nou. V o c e a unei fete speriate. G e n u n c h i i lui B o n n i e c e d a r ă . âM I ~S â m p l ă exact î n u r m ă t o a r e l e s e c u n d e .Reuniunea • 279 Nu acea Elenă strălucitoare.m 16 yJT~^l onnie n u avea să-şi amintească niciodată ce se m t — Bonnie? rosti o voce nesigură. Bonnie întinse m â n a . D o a r stătea şi o privea pe Elena. învârtejire de culori. Senzaţia creştea în ea. Elena pipăi iarba din faţa ei. uitându-se u n a la alta de la un m e t r u d e p ă r t a r e . Bonnie c o n t i n u a să-şi repete asta. şi nici fata palidă. O explozie de l u m i n ă a s e m ă n ă t o a r e cu fulgerul lui Klaus. şi creştea. m â n ­ gâie p ă m â n t u l . o puse jos. . Apoi. t r e m u r â n d pe p ă m â n t u l ierbos al luminişului. Ceva mic şi ghemuit care trebuia să fie orice altceva decât îi s p u n e a u ochii că ar p u t e a fi. î n c e r c ă să o îndepărteze. le mirosi. Şi apoi văzu străfulgerarea. Ridică o frunză cu degete care p ă r e a u stângace. şi frunzele se risipiră. O fată cu p ă r de aur. tot m a i repede. Căci arăta ca o fată subţirică şi goală. T i m p de câteva secunde. lângă h o r n . II văzu pe D a m o n p o r n i n d către el. P e n t r u o clipă r ă m a s e r ă a m â n d o u ă în genunchi. Aceasta era o Elenă a cărei piele albă se înroşea şi se făcea ca de găină sub ploaia ce se revărsa din cer. apoi din ce în ce m a i h o t ă r â t ă . E r a aurie. tot ce p u t u distinge fu o. înşfacă o în­ treagă m â n ă de frunze ude. E o iluzie. O Elenă care p ă r e a uimită în v r e m e ce ridica încet capul şi se uita în j u r u l ei. d a r nu reuşea nici ea să creadă.

Ud de la ploaie şi tremu­ rând. era consistent. Degete adevărate. M e r e d i t h nu se mişcă. O atinse. veselă. Se uită la chipul Elenei. c â n d Elena se materializase în luminiş ca înger. D a r oricum. cu faţa albă. Caroline făcu asta destul de calm. îşi deschise larg braţele. Bonnie scoase un fel de ţipăt şi se aruncă spre Elena. cu ochii ei întunecaţi enormi. e adevărat. dar nu-i păsa. P ă r e a gata să leşine. îşi spuse Bonnie. a c u m nu p u t e a decât să stea acolo. — E adevărat. — Meredith! Elena se întorsese către ea. . Apoi. P ă r e a mică în rochie. cu răsuflarea întretăiată: — Pot să te ating! Sunt aici! A d u n ă din n o u frun­ zele în mâini. t r e m u r â n d . Se întinse către m â n a lui Bonnie. M e r e ­ dith. Şi apoi izbucni în lacrimi de nestăpânit. — Nu credeţi că ar fi bine să-şi p u n ă ceva pe ea? spuse o voce. atunci era ea. e r a o protecţie în faţa elementelor naturii. — Eşti aici. Reuniunea • 281 — M e r e d i t h ! E solidă! Poţi s-o atingi! Vezi? Bonnie o lovi din n o u uşor pe Elena. şi Bonnie întoarse capul şi o văzu pe Caroline scoţându-şi rochia. E r a clar că existau m o m e n t e c â n d lipsa de imaginaţie era un real avantaj. şi plânse. Pot să ating p ă m â n t u l ! — Pot să te v ă d atingându-1! Asta ar fi p u t u t c o n t i n u a la nesfârşit. de p a r c ă pierduse obişnuinţa de a m a i p u r t a haine. sălbatică. vino să vezil M e r e d i t h . cu o încântare neîncrezătoare.. Ştia că e isterică.. u d ă şi într-un fel nefirească. spuse printre suspine Bonnie. se a r u n c ă spre Elena.280 • Jurnalele Vampirilor M â n a Elenei se ridică şi ea. M e r e d i t h şi Bonnie traseră rochia peste capul Ele­ nei. In lumea adevărată. holbându-se la ele. întinzând p u m n i i plini de frunze. D a c ă avea cineva dreptul de a fi isterică. c â n d Elena apăruse la fereastra ei ca vampir. şi rămase apoi în furoul ei bej de poliester ca şi c u m făcea m e r e u genul acesta de lucruri. şi descoperi că m â n a ei întâlnea consistenţa cărnii. U n d e se aflau a m â n d o u ă . cu capul pe u m ă r u l gol al Elenei. d a r fără r ă u t a t e . dintr-o singură mişcare. Scoase un sunet înăbuşit. care o privise fix pe E l e n a în tot acest timp. — E adevărat! Vezi? E adevărat! Bonnie devenea isterică. Elena! Elena spuse şi ea. Degetele li se atinseră. scoase un alt sunet înăbuşit. M e r e d i t h . In clipa următoare o atingea peste tot înnebunită. Stătea câţiva paşi m a i d e p a r t e . Bonnie le m â n g â i e b u c u r o a s ă pe a m â n d o u ă . P o t să te ating. c â n t ă ea veselă. Şopti: — E imposibil. Iar trupul Elenei avea substanţă. care reuşise să se ţină tare atunci c â n d corpul Elenei fusese găsit în râu. Lipsită total de imaginaţie. In părul Elenei erau bucăţele de frunze ude şi fărâme de pământ. d a r M e r e d i t h le întrerupse. Plânse. dar mâinile lui Bonnie nu treceau prin el.

El o lăsă să vină a p r o a p e p â n ă la el. M a t t . nu lacrimile sărate ale sufe­ rinţei. O ustura gâtul. El stătea acolo. Elena râse tare. D a r nu de d u r e r e că o vede în braţele lui Ştefan. C e v a m a i târziu. La fel ca m i c a sirenă care învăţa c u m să-şi folo­ sească picioarele. Apoi se sărutară. t r e m u r â n d . în v r e m e ce se apropia de el. O u m b r ă căzu peste micul grup. . şi faţa ei era a p r o a p e la fel de strălucitoare ca atunci c â n d plutise în luminiş ca înger. îmi p a r e r ă u . cu ochii lui albaştri î n o t â n d în lacrimi. — Prietenii mei. apoi altul şi altul. Se Reuniunea • 283 simţea ca şi c u m ar fi vrut să danseze şi să cânte şi să facă tot soiul de lucruri nebuneşti. — Elena. iar el îi cuprinse faţa în p a l m e . In acest m o m e n t chipul lui M a t t ex­ p r i m a d o a r fericire. ci şi viaţa i se oprise. .o . Asta a fost tot. spuse Elena. Elena se ridică şi făcu un pas şovăitor către el. ţinându-se cât de strâns p u t e a u . stând nemişcat şi privind-o.282 • Jurnalele Vampirilor Apoi Elena şopti: — Ştefan. spuse. cu D a m o n şi M a t t . — Am uitat totul. şi el îi zâmbi. pri­ vind-o lung. se g â n d i B o n n i e . L u m i n a limpede şi iubirea c u r a t ă de pe chipul ei e r a u irezistibile. î n c e r c â n d cu toţii să o îmbrăţişeze în acelaşi timp. şi nu m a i fusese niciodată atât de fericită. se clătina. Se întoarse. puţin mai departe de fete. apoi se repezi împiedicat către ea. îşi . E r a m u r d a r ă . simţind c u m o p a r t e din bu­ curia ameţitoare se revarsă în lacrimi. cu braţele încleştate unul în j u r u l celuilalt. cu o bucurie p u r ă . C h i a r şi Caroline. D o a r o privea. Strălucind ase­ m e n e a unei stele. Elena se uită de la Ştefan la cei­ lalţi. în aşteptare. strângându-şi şi desfăcându-şi degetele şi uitându-se încântată la ele înainte de a le cufunda în părul lui Şte­ fan. aşezându-se între el şi l u m i n a lunii. cele d o u ă cuvinte şi suspinul ciudat pe care îl scoase c â n d întinse o m â n ă către ei. se gândi Bonnie. spuse. Elena se desprinse din îmbrăţişare şi se uită la Ştefan. spuse Elena şi o strânse în braţe cu tot a t â t a b u c u r i e ca şi pe ceilalţi. Se cioc­ niră şi se p r ă b u ş i r ă la p ă m â n t . spuse Caroline. — D a m o n . N i m e n i n-o să-i m a i s p u n ă de-acum înainte Prinţesa de G h e a ţ ă . Elena ridică privirea şi întinse din nou mâna. Bonnie privi fără j e n ă . în­ c o n j u r â n d . d a r e r a u lacrimi dulci. d a r era suficient. Ga şi c u m nu n u m a i răsuflarea. era u d ă leoarcă. Apoi a p u c ă o m â n ă cafenie p u t e r n i c ă şi o ţinu p e n t r u o clipă lipită de obrazul ei. In clipa u r m ă t o a r e erau cu toţii lângă ea. Subţire şi cu o n o u ă fragilitate în rochia de î m p r u m u t . In cele din u r m ă . Nici u n u l nu spuse nimic. Sau ar fi trebuit să fie irezistibile. şi continua să zâmbească. se gândi Bonnie.

răspunse Ştefan. nu se m a i p u t e a face nimic p e n t r u fată. spuse D a m o n concis. spuse M a t t . — D a r atunci. c u m a intrat Maus. ştiu că l-ai o m o r â t pe d o m n u l T a n n e r ca să te aperi. D a m o n . de căldură.? începu ea. fără să-şi ia privirea de la el. — H a i d e . oricum. Pe chipul lui nu se citea nimic. chipul lui se înăsprise. C e e a ce a făcut Tyler în schimbul aflării felului p r i n care p u t e a să-şi revendice moştenirea. — Asta a fost sarcina lui Tyler. în faţa ferestrei lui Vickie. — De ce nu l-ai c h e m a t pe Ştefan? întrebă M a t t .284 • Jurnalele Vampirilor spuse Bonnie. F ă r ă să se mişte. — Vedeţi. De legătură. Bonnie se uită repede la el şi văzu că ochii îi e r a u atenţi a c u m . . e r a plin de u m b r e . n e t e m ă t o a r e . cu o n o t ă ciudată de p r o ­ vocare în vocea lui. Şi ştiu că nu ai venit în Fell's C h u r c h p e n t r u că vraja lui Bonnie te-a târât aici. cu ochii lui negri la fel de adânci şi insondabili ca î n t o t d e a u n a . D a m o n . cu D a m o n lângă ea. la fel c u m se uitase în strălucirea d u r e r o a s ă a luminii aurii a Elenei. pentru că aşa mi-ai spus. la cele d o u ă feţe deschise. D a m o n vorbi: — Eu nu sunt ca voi. Singurul lucru pe care nu îl ştiu este de ce nu ai intrat în casa lui Vickie ca să o ajuţi. U n u l dintre Cei Vechi. c â n d se întoarse din n o u către Ştefan şi Elena. Ea. spuse din n o u . urmându-şi gândurile. la oferta m u t ă a mâinilor lor. La fel şi Elena. Şi mai mult ca sigur că 1-a invitat pe Klaus în casă înainte chiar ca noi să începem să facem de p a z ă — probabil înainte ca Ştefan şi cu mine să venim în Fell's C h u r c h . continuă el. de b u n ă t a t e . Oferta de afecţiune. Apoi. în vocea lui nu era nici o acuzaţie. Klaus era bine pregătit. C o n t i n u a să stea cu m â n a întinsă către el. întinse şi el m â n a . eu nu sunt ca voi.. sunt sigur. spuse încet M a t t . Ascultă. E r a ca şi c u m luase o h o t ă r â r e . D a r D a m o n păşi înainte tară să zâm­ bească. — Nu contează. şi. Semeni cu noi mai mult decât vrei să recunoşti. D a r nimeni nu îl invitase pe D a m o n . — P e n t r u că n-ar fi p u t u t face absolut nimic! Eu am ştiut cu ce vă confruntaţi de îndată ce l-am văzut. a p r o a p e a u t o m a t : Reuniunea • 285 — P e n t r u că nu am fost invitat î n ă u n t r u ! Bonnie îşi aminti. fiindcă am ales cu grijă firele de p ă r şi nu am făcut nici o greşeală. Vickie. Vocea lui Ştefan: Invită-mă înăuntru. D a m o n r ă m a s e uitându-se lung la ei. — Eşti m a i p u ţ i n diferit de noi decât crezi. stând afară. N i m i c din l u m i n a de stea care strălucea pe chipul Elenei nu se reflecta în ei. D a m o n răspunse tăios.. In n o a p t e a aceea era în casă şi fata a murit înainte ca eu să ştiu ce se întâmpla. E r a o simplă în­ trebare. Ştefan ar fi fost d o a r ucis. în v r e m e ce chipul lui. şi. Bonnie auzi n o t a de răceală din vocea lui. şi stătea com­ plet nemişcat. de v â n ă t o r . Ştefan se uită la el netemător.

Dragă Jumalule. Deşi ud p â n ă la piele. Aşa că mă duc să mă culc. O c h i i lui se aţintiră a s u p r a ochilor lui Ştefan în v r e m e ce o înfăşură pe Elena în j a c h e t a neagră. Reuniunea • 287 B o n n i e clătină din c a p . la m a r ­ ginea lumii. D a r apoi totul deveni din n o u de n e p ă t r u n s şi pereţii se ridicară din n o u în j u r u l lui şi simţurile p a r a n o r m a l e ale lui B o n n i e nu-i m a i spuseră nimic. Ea se g â n d e a la acel m o m e n t în care ei doi îngenuncheaseră d e a s u p r a lui Ştefan şi D a m o n p ă r u s e a t â t de tânăr. Apoi se întoarse şi se îndreptă către întunericul dintre stejari. în mijlocul luminişului.286 • Jurnalele Vampirilor — I a r u n e o r i băieţii b u n i chim înving. — D a m o n . E r a u vii. şi oricum nu ai crede nimic. lui Bonnie i se p ă r u că vede stele în acei ochi negri. şi o trase pe fata scandalizată în dansul lor. se întoarse către ea. M e r e d i t h şi Caroline z â m b e a u şi ele. un soi de f r ă m â n t a r e . era o ima­ gine m i n u n a t ă . — Voiai să fim cu toţii din n o u î m p r e u n ă ! strigă Bonnie către Caroline. ochii verzi ai lui Ştefan erau întorşi către peticul de n o a p t e în care dispăruse fratele lui. şi un impuls brusc o făcu pe Bonnie să-1 p r i n d ă pe M a t t de m â i n i şi să-1 î n v â r t ă î n t r . P e n t r u o singură clipă. . Apoi îşi scoase j a c h e t a şi trecu în spatele Elenei. deşi cu bucăţele de muşchi şi ferigă lipite de el. Ea îi z â m b i . u i t â n d de ţ i n u t a ei d e m n ă . Peste părul ei. şi erau tineri. ridicară în a e r cu pi­ cioarele frunzele u d e şi se răsuciră r â z â n d .m. I a r M e r e d i t h . Bonnie . . Ştefan şi Elena îşi u n i r ă din n o u mâinile fără nici un cuvânt şi capul auriu al Elenei se lăsă pe umărul lui Şte­ fan. Simţind acea e m o ţ i e ameţitoare. u n t u m u l t d e sentimente — j i n d u i r e ş i confuzie şi t e a m ă şi m â n i e . c â n d se g â n d e a la ceea ce se întâmplase în n o a p t e a aceasta. — E o n o a p t e rece. C â n d fuseseră d o a r D a m o n şi Bonnie. şi era solstiţiul de vară. . N o d u l se duse atunci c â n d cineva îi atinse braţul şi ea ridică privirea către M a t t . începu Bonnie.u n d a n s . Şi p e n t r u m u l t ă vreme. Solstiţiul de vară Sunt atât de multe de explicat. spuse. năucitoare. încet. a p r o a p e fără să vrea. I a r acei ochi negri erau p u r şi simplu opaci. spuse încet M a t t . ca o încurajare. Şi simţi în el ceva. în luminiş nu răsună decât bucuria. li se alătură. simţindu-se din n o u copleşită de b u c u r i e şi u i m i r e . 7:30 a. 21 iunie. în clipa următoare Bonnie auzi un foşnet de aripi. simţind u n n o d î n gât. Se întoarse la cuplul care stătea pe jos. I-o puse pe umeri fără să îi atingă. toate amestecate.

spuse D a m o n concis. Ea.. D a r D a m o n păşi înainte tară să zâm­ bească.? începu ea. Singurul lucru pe care nu îl ştiu este de ce nu ai intrat în casa lui Vickie ca să o ajuţi. de b u n ă t a t e . Şi mai mult ca sigur că 1-a invitat pe Klaus în casă înainte chiar ca noi să începem să facem de p a z ă — probabil înainte ca Ştefan şi cu mine să venim în Fell's C h u r c h . chipul lui se înăsprise. F ă r ă să se mişte. Klaus era bine pregătit. In n o a p t e a aceea era în casă şi fata a murit înainte ca eu să ştiu ce se întâmpla. D a m o n răspunse tăios. — Vedeţi. fiindcă am ales cu grijă firele de p ă r şi nu am făcut nici o greşeală. Ştefan se uită la el netemător. spuse M a t t . E r a ca şi c u m luase o h o t ă r â r e . De legătură. Vocea lui Ştefan: Invită-mă înăuntru. sunt sigur. şi. c u m a intrat Maus. de v â n ă t o r . — H a i d e . ştiu că l-ai o m o r â t pe d o m n u l T a n n e r ca să te aperi. C o n t i n u a să stea cu m â n a întinsă către el. — P e n t r u că n-ar fi p u t u t face absolut nimic! Eu am ştiut cu ce vă confruntaţi de îndată ce l-am văzut. Vickie. D a r nimeni nu îl invitase pe D a m o n . la fel c u m se uitase în strălucirea d u r e r o a s ă a luminii aurii a Elenei. spuse din n o u . — De ce nu l-ai c h e m a t pe Ştefan? întrebă M a t t . cu o n o t ă ciudată de p r o ­ vocare în vocea lui. — Nu contează. Ascultă. stând afară. Ştefan ar fi fost d o a r ucis. de căldură. — D a r atunci. întinse şi el m â n a . Şi ştiu că nu ai venit în Fell's C h u r c h p e n t r u că vraja lui Bonnie te-a târât aici. c â n d se întoarse din n o u către Ştefan şi Elena. . D a m o n . cu D a m o n lângă ea. în vocea lui nu era nici o acuzaţie. nu se m a i p u t e a face nimic p e n t r u fată. la cele d o u ă feţe deschise. e r a plin de u m b r e . fără să-şi ia privirea de la el. Bonnie se uită repede la el şi văzu că ochii îi e r a u atenţi a c u m .. pentru că aşa mi-ai spus. N i m i c din l u m i n a de stea care strălucea pe chipul Elenei nu se reflecta în ei. n e t e m ă t o a r e . continuă el. Semeni cu noi mai mult decât vrei să recunoşti. D a m o n . în faţa ferestrei lui Vickie. urmându-şi gândurile. Oferta de afecţiune.284 • Jurnalele Vampirilor spuse Bonnie. oricum. eu nu sunt ca voi. E r a o simplă în­ trebare. în v r e m e ce chipul lui. a p r o a p e a u t o m a t : Reuniunea • 285 — P e n t r u că nu am fost invitat î n ă u n t r u ! Bonnie îşi aminti. — Eşti m a i p u ţ i n diferit de noi decât crezi. — Asta a fost sarcina lui Tyler. La fel şi Elena. răspunse Ştefan. Pe chipul lui nu se citea nimic. U n u l dintre Cei Vechi. D a m o n vorbi: — Eu nu sunt ca voi. Bonnie auzi n o t a de răceală din vocea lui. C e e a ce a făcut Tyler în schimbul aflării felului p r i n care p u t e a să-şi revendice moştenirea. cu ochii lui negri la fel de adânci şi insondabili ca î n t o t d e a u n a . şi stătea com­ plet nemişcat. la oferta m u t ă a mâinilor lor. Apoi. şi. D a m o n r ă m a s e uitându-se lung la ei. spuse încet M a t t .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful