MARIANA RUDĂREANU

DREPTUL BUNURILOR
(DREPTURILE REALE)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Mariana Rudăreanu Dreptul bunurilor (drepturile reale) / Mariana Rudăreanu – Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006 228 p.; 20,5cm. ISBN (10)973-725-662-X (13)978-973-725-662-1 347.22(498)(075.8)

La elaborarea cursului au fost avute în vedere actele normative în vigoare până la data de 1 octombrie 2006.

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

Redactor: Antonela CARPEN Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Marilena BĂLAN Bun de tipar: 6.12.2006; Coli tipar: 14,25 Format: 16/61×86 Editura Fundaţiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

MARIANA RUDĂREANU

DREPTUL BUNURILOR
(DREPTURILE REALE)

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2006

1.2.2.2. 2.3. Patrimoniul este divizibil ………………………………… 2.1. 23 24 25 25 26 26 27 27 28 28 29 30 31 31 31 5 13 14 14 17 18 19 19 20 21 22 .. 2... Definiţia drepturilor reale ……………………….2. Patrimoniul este unic ……………………………………. 2.3.1. 2. După cum pot fi înlocuite sau nu.2. în executarea unei obligaţii civile ………………………….. 1. 1. Noţiunea de patrimoniu ………………………………………….6. Patrimoniul este o universalitate juridică ………………… 2. După modul de percepere ……………………………… 1. Patrimoniul este inalienabil ……………………………….1.4. După cum folosirea bunului implică sau nu consumarea substanţei ori înstrăinarea ………………………………. Orice persoană are un patrimoniu ……………………….2. 2.4.. După cum sunt sau nu producătoare de fructe ………….5. 1. Patrimoniul şi transmisiunea universală şi cu titlu universal 2...5.4.3.. Funcţiile patrimoniului …………………………………………... Patrimoniul şi gajul general al creditorilor chirografari …. Caracterele juridice ale patrimoniului …………………………… 2.1.2.8. Definiţia bunului în dreptul civil ………………………………… 1.. După cum sunt determinate ……………………………. 1. unele cu altele. 1.7.2..1. 2.3.2.4.. După cum pot fi împărţite sau nu fără să-şi schimbe destinaţia …………………………………………………. 2.3.1..3.2. Drepturile patrimoniale ………………………………………….3.2.3..3. 2.2.. CAPITOLUL 2 PATRIMONIUL ŞI DREPTURILE PATRIMONIALE 2. După regimul circulaţiei juridice ……………………….4.1.5. Clasificarea bunurilor …………………………………………… 1.5.CUPRINS CAPITOLUL 1 BUNURILE 1.4.1..2.5. Drepturile reale ………………………………………….. Patrimoniul şi subrogaţia reală cu titlu particular ………… 2. Consideraţii introductive privind patrimoniul …………………… 2. După natura bunurilor şi calificarea dată de lege ……….

.1.7.6. Drepturile de creanţă ……………………………………..2.2.3. 2. 2. Drepturile reale sunt drepturi absolute …..2.2.. 2. Drepturile de creanţă sunt nelimitate ca număr …………………………………. 3...1. 3.2..1..2.5. 2. Din punct de vedere al modului în care sunt apărate 2. Apărarea drepturilor reale ………………………. 2.3.5.1..5.6.8. Dreptul de creanţă nu dă naştere dreptului de urmărire şi dreptului de preferinţă …… 2.3.1.1. 2.2. Dreptul de creanţă este un drept relativ ….1. Apărarea drepturilor de creanţă …………………...2.3. Din punct de vedere al obligaţiei corelative ……. 2.. Elementul psihologic – animus – ………………………..5..2.5.1.. Asemănări ……………………………………………….4.8.. 2. 6 32 32 32 32 33 33 33 33 34 34 34 34 34 34 34 34 34 35 35 35 35 36 36 36 37 37 37 38 39 39 39 39 40 40 41 41 41 41 41 . Noţiunea şi clasificarea …………………………………..1. Obligaţiile propter rem ………………………………….2.. Natura juridică a posesiei ……………………………………….2.2.7..8.2. Noţiunea ………………………………………………………… 3.. Clasificarea drepturilor reale …………………………………….5.4.3..4.2. Comparaţie între drepturile reale şi drepturile de creanţă ………..5. CAPITOLUL 3 POSESIA 3.5.4.2. Elementele constitutive ale posesiei …………………………….5.1. Obligaţiile reale ………………………………………………… 2. 2.3.5.3...5. 2.1.2.2.6.2. Drepturile reale accesorii ………………………………….2. Drepturile care pot fi posedate …………………………… 3.6.. Elementul material – corpus – …………………………….1.2. Domeniul de aplicare al posesiei ………………………………… 3.6. Drepturile reale sunt limitate ca număr ….2..2.6. Obligaţiile scriptae in rem ……………………………….3. Din punct de vedere al efectelor ……………….2.3..2.. Drepturile reale au un caracter perpetuu sau limitat ……………………………… 2. Bunurile care pot forma obiectul posesiei ……………….5. 2. 2. Dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă 2.2. 2.6.2..3.2. 3.. Deosebiri ………………………………………………… 2.1.7..2. 2. Din punct de vedere al numărului lor …………… 2. 2. 3. Posesia şi detenţia precară ……………………………………….1.6.2. 2. 2.3.7. Din punct de vedere al subiectelor ……………… 2.5. Drepturile reale principale ………………………………. Caracterele juridice ale drepturilor reale …………. Dobândirea şi pierderea posesiei ……………………………….5.2. 3.6.1.2. Persoanele care au capacitatea de a exercita posesia ……… 3.4. Caracterele juridice ale drepturilor de creanţă ……. 3.1. 2..5. 2.. Definiţia drepturilor de creanţă ………………….

6. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată …...2...…………………… 3.2.10.9. 4..5.6.3. Felurile acţiunilor posesorii …………………….9. Drept exclusiv ………………………………………….. 3. Definiţia dreptului de proprietate ………………………………. Echivocul ……………………………………….3.2. Caracterele juridice ale acţiunilor posesorii ……...9.2. Viciile posesiei …………………………………………. 3.5.2.3.2. CAPITOLUL 4 DREPTURILE ASUPRA BUNURILOR – DREPTUL DE PROPRIETATE 4.3.3. Discontinuitatea ………………………………….6... 4.2.6.8. 3.7. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică … 41 42 42 43 44 44 45 45 46 46 47 47 48 48 52 52 53 53 55 55 55 56 56 56 56 57 58 59 60 60 60 61 61 61 62 62 63 63 64 66 7 . Noţiunea şi reglementarea legală ………………………… 4.2.1.... Dreptul de proprietate publică …………………………………… 4. 4.3..3.1.1.1.2. Drept absolut ……………………………………………. Dispoziţia ………………………………………………. 4.4.. Pierderea posesiei ……………………………………….3..3. Subiectele dreptului de proprietate privată ………………. Calităţile posesiei ………………………………………… 3. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate ………………… 4. Calităţile şi viciile posesiei ……………………………………….6.6..3. 4.1. 3.3.....3. Posesia …………………………………………………. 4.2..3. 3. 4. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică …. 4. Dreptul de proprietate privată ………………………………….2.10. 3.4.2.3.. Efectele posesiei ……………………………………………….2. Intervertirea precarităţii în posesie utilă ………………………….10.2. 3. Posesorul de bună – credinţă dobândeşte fructele lucrului posedat …………………………………………………. Drept perpetuu …………………………………………. 4.Posesia creează o prezumţie de proprietate ……………. Noţiunea şi reglementarea legală ………………………… 4..6. Drept al cărui conţinut şi limite sunt stabilite de lege ……. Definiţie şi reglementare ……………………….9.1. 4.10. 3.3. 4.1..6. 4. Felurile proprietăţii în raport de titular ………………………….2. Protejarea posesiei prin acţiunile posesorii ……………… 3.2. Folosinţa ………………………………………………… 4.10. 3.4.. Obiectul dreptului de proprietate publică ………………… 4.9. Violenţa ………………………………………… 3.4.2.1.10.5. Dobândirea posesiei ……………………………………… 3..4.1.9. 4.9. 3.5.. Obiectul dreptului de proprietate privată …………………. Subiectele dreptului de proprietate publică ……………….10. 4.5. 4. Conţinutul juridic al dreptului de proprietate ……………………. Clandestinitatea …………………………………. Dovada posesiei …………………………….3.5. 3.. 3.1.

Îngrădirile convenţionale ………………………………….6..7.1.2.7. Proprietatea rezolubilă …………………………………………. Principiile exproprierii ………………………………………….7.7. 5. 5. Caracterele juridice ………………………………………. 5.3.3..1..4.3.6.3.. 6.4.1. 5.2. Modurile de încetare a coproprietăţii obişnuite sau temporare ………………………………………. Dreptul de concesiune …………………………… 4.2. 4.6.3.3..7.7. Proprietatea comună pe cote – părţi …………………………….7.3. 4.. 5.6. 6. Obligaţiile coproprietarilor ……………………… 5. Noţiunea şi clasificarea …………………………………. 8 66 67 67 69 71 71 72 73 74 74 75 76 77 77 77 77 78 79 80 80 83 84 85 86 86 86 87 89 90 91 92 94 .4. 6.3.6. Proprietatea periodică …………………………………………… CAPITOLUL 6 EXPROPRIEREA 6. 5.1. Coproprietatea forţată asupra bunurilor considerate ca fiind bunuri de familie ……………………………. Proprietatea anulabilă …………………………………………. Îngrădirile legale ………………………………………….3.6. Îngrădirile judecătoreşti …………………………………. Regimul juridic al dreptului de proprietate publică ……….7. 4. Obiectul ………………………………………………………….1. 4.4. Coproprietatea forţată asupra despărţiturilor comune 5. 5.3. Drepturile copărtaşilor cu privire la cota – parte ideală din bun …………………………………… 5. Coproprietatea forţată asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente ………. Noţiunea şi reglementarea ………………………………………. Proprietatea comună pe cote – părţi forţată şi perpetuă ….3.. Procedura exproprierii ………………………………………….3. Dreptul de administrare …………………………. 5... Proprietatea comună pe cote – părţi obişnuită sau temporară 5.3.4.3.2..3.. Coproprietatea forţată asupra lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine ……………………………………………. Darea în folosinţă gratuită ……………………….3.3. Exercitarea dreptului de proprietate publică ……………… 4.3.6.... Proprietatea comună în devălmăşie ……………………………… 5.4.3.1.1.5. Închirierea bunurilor proprietate publică …………. 4. Îngrădirile dreptului de proprietate ……………………………… 4.4.. CAPITOLUL 5 MODALITĂŢILE DREPTULUI DE PROPRIETATE 5.7.2. 5.4. 5.4.2.3.4. Drepturile copărtaşilor cu privire la întregul bun … 5.4. 6.. 4..5..3.. Efectele exproprierii ……………………………………………..2.3..3..

4.5. Servituţile legale …………………………………………. 7.8. 7.5. 7. 7. Stabilirea servituţilor prin titlu …………………… 7.3.1.8.. Servitutea privind picătura streşinilor …………….5.5.6.. 7.4.5.8.. Servitutea de scurgere a apelor naturale ………….6.5.5.6.. Stabilirea servituţilor prin destinaţia proprietarului .8.5. 7.6.3..1. 7.3.3.9.1...9. Dreptul de superficie ……………………………………………. Grăniţuirea ………………………………………. Dreptul de servitute ……………………………………………. Drepturile uzufructuarului ………………………………. 7.. Servitutea privind distanţa lucrărilor intermediare pentru anumite construcţii ……………………….4.. Acţiunile în justiţie pentru apărarea servituţii ……………. Stingerea servituţilor ……………………………………. Îngrădirea proprietăţii …………………………….3.3. Dreptul de uz ……………………………………………. Obligaţiile nudului proprietar …………………….4...4. Efectele stingerii uzufructului/ lichidarea uzufructului ….5.3.3. 7..5. 7.Modurile de constituire a dezmembrămintelor dreptului de proprietate 7.3. 7.4.3. 7. 7.1. Dreptul de abitaţie ……………………………………….7..4.5.. 7.5.3. Exercitarea dreptului de servitute ………………………… 7.6.5..7.5. Noţiunea ……………………………………………………….. Caracterele juridice ……………………………………….1. Stingerea uzufructului …………………………………….2.4.3.1.5.2.. Caracterele juridice ………………………………………. 7.5.3.. 7.5..3..4. 7..5. Servituţile naturale ……………………………………….1. 7.5..2.. Noţiunea şi reglementarea ……………………………….5. 7.. Obiectul dreptului de uzufruct …………………………… 7. 7. Servitutea izvoarelor …………………………….5. 7.5. Noţiunea şi reglementarea ………………………………. 7. 7.5.3.. Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar ………………. Dobândirea servituţilor prin uzucapiune ………….5. Modurile de constituire a uzufructului …………………… 7.. Dreptul de uzufruct ……………………………………………… 7.2. 7.CAPITOLUL 7 DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 7.2. 7.10.. Servitutea de vedere ……………………………. Servitutea privind distanţa plantaţiilor 7. Obligaţiile uzufructuarului ………………………………..5. Conţinutul juridic al dreptului de uzufruct ………………..1. 7.4... Clasificarea ………………………………………………. 7.5. Servituţile speciale ……………………………….5...6.3. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie ………………………………. 96 97 98 98 99 100 100 101 103 104 106 106 107 107 109 110 111 111 113 113 113 114 116 117 117 117 118 118 118 119 119 120 120 121 124 125 125 126 126 128 129 130 9 . 7.2.2. 7. 7. 7.5. Drepturile nudului proprietar ……………………. Servitutea de trecere …………………………….5.5.6.5.. Servituţile stabilite prin fapta omului …………………….2.3.5.3. 7. 7..4. 7.

1.4.2.. Restituirea fructelor …………………. 9.6....6.2.3.6.5.2. 8.3 Restituirea cheltuielilor …………………………. 8. 10 130 132 132 133 134 134 135 135 136 136 137 137 137 138 139 139 140 140 140 140 140 141 141 141 141 142 143 143 146 150 151 151 152 153 154 155 .…………………. Acţiunea confesorie ………………….…………………. Noţiunea ………………….3.. 8.2..………..3.2. Condiţiile de exercitare …………………. Restituirea lucrului revendicat ………………….…………..…………… 8..2.… 8.……………………….. Caracterele juridice …………………..5....2.…………………. Caracterele juridice …………………. 8.. 8.. 8. 8. 7.1. Acţiunea în grăniţuire ………………….. Constituirea dreptului de superficie ……………………… 7. Stingerea dreptului de superficie ………………………….4. Dreptul real de folosinţă ………………………………………….4.6. Obiectul …………………..………………… 8.4..…………………..3.….4.7. Acţiunea în revendicare mobiliară ………………. Efectele acţiunii în revendicare …………………..4. Caracterele juridice ………………….. Caracterele juridice ……………………………………….. 7.5.7.4. 8.1.………………….……. Condiţiile de admisibilitate ………………….1. Noţiunea şi reglementarea ………………………………. Noţiunea şi caracterele juridice ………………….……. 8.1.6.4.1. CAPITOLUL 8 APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE 8.1.. 8.…………………..2.…………..…………………. 7.…. CAPITOLUL 9 MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A ALTOR DREPTURI REALE 9. Categorii de acţiuni în revendicare ………………….…………………. Noţiunea …………………. Constituirea dreptului real de folosinţă …………………....………………….. 8.……….1. Exercitarea dreptului de superficie ……………………….2.5.5.5.. 7. Acţiunea în prestaţie tabulară ………………….3.3.2..5..2.2.5. 7.. Noţiunea şi clasificarea ………………….1.5.3.4. 8..1. 8.1.1. 7. Acţiunea în revendicare …………………....…….…….5. Noţiunea şi reglementarea legală ………………….. 8..4.3.……….…………………… 8. mod de dobândire a drepturilor reale …..2... Caracterele juridice ………………………………………... 9..2. 8.. Calitatea procesuală pasivă ………………….7. Noţiunea şi reglementarea legală ………………….…………. 8. 8.3.………….…………………..1.…………… 8..2. Caractere juridice …………………. Hotărârea judecătorească.……………… 8.. Acţiunea negatorie ………………….7. 8.5. Acţiunea în revendicare imobiliară ……………….3. Legea ca mod de dobândire a drepturilor reale ………………….

.4...8. Data deschiderii moştenirii …………………..…………………. Tradiţiunea (predarea materialului) …………………. Reprezentarea succesorală ………………….8.. Rezerva succesorală ………………….6.….3..3. 9. Principiile generale ale devoluţiunii legale ………………. 9.6.. 9..6.…….…………………. 9.…. 155 156 156 156 157 158 158 159 164 165 165 166 166 166 167 168 169 173 179 180 180 181 181 182 182 182 183 184 185 185 185 186 187 187 188 190 190 191 11 .3.... 9. 9.4.……………… 9.9. Accesiunea imobiliară artificială ………………….1..3.7. Condiţiile generale ale dreptului la moştenire …………….…….1.4.……………….………………….………………….8.………. 9.2.13.7.12.2.………………. Succesiunea …………………. 9.. Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani …………………..8.…………. 9.5. 9... 9. 9.…………………. 9.7.. 9..7.5. 9. Joncţiunea posesiilor ………………….1. 9..8.……………. Definiţia şi clasificarea ………………….6. Noţiunea şi reglementarea ………………….10.8.4.1.14.. Noţiunea şi reglementarea legală a succesiunii …………. 9.2. 9.7. 9.8.8. Condiţiile speciale ale moştenirii legale ………………….. 9.8. Locul deschiderii moştenirii ……………………………. Specificaţiunea …………………. 9.7..…… 9.7.11.…………….7.8. Ocupaţiunea …………………. Legatul …………………..7..8..………………….. Efectele uzucapiunii ………………….....5. Întreruperea uzucapiunii …………………...3. Accesiunea mobiliară …………………. Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă …………………..6.2.9. 9.2. 9..6..3. 9.……….4...2. Renunţarea la prescripţia achizitivă ………………….…………. 9. Accesiunea …………………..…………….……..7..……………….….………………. Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor …………..……………..8.…………………..8..4.7.6. Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali 9.6.8. Testamentul ………………….. Dreptul de opţiune succesorală …………………. Uzucapiunea de 30 de ani …………………. Drepturile statului asupra moştenirii vacante …………..8.. 9. 9.6. 9.1.1...…………….. Confuziunea sau amestecul …………………..…………………. Accesiunea lucrărilor făcute de o persoană cu materialele proprii pe terenul altei persoane ……….…………….6.. Domeniul de aplicare a uzucapiunii ………………….. 9.8. 9.6. 9.. Accesiunea lucrărilor făcute de proprietar pe terenul său cu materialele altei persoane ………………….8. 9.………….. Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă 9. 9. Adjuncţiunea ………………….8..7.………………….7.. Accesiunea imobiliară naturală …………………..6.4. Felurile moştenirii ………………….8.

11. 208 209 209 209 210 210 211 215 216 218 218 219 220 221 222 223 225 192 196 196 200 200 202 203 203 204 12 .6.. 10.. Regimul juridic al circulaţiei terenurilor reglementat de Legea nr..…………………..4.………………….2.2.1. Înscrierile în cartea funciară ………………….2.2.………………….5. 11. 10.………… 11.3. Regimul juridic al circulaţiei construcţiilor ……………. 11. Obiectivele publicităţii imobiliare ………………….….1.3.4..2. 7/1996 …………………. Noţiunea ………………….. Noţiunea ………………….2.1.2.4. Evidenţa cadastral-juridică …………………. 247/2005 ………………….4.4.……….. 11.. 10.2.1.4...4. Cadastrul general ………………….4. 11.2..2... 11.7. 54/1998 ………………….3.. 11.…….4. Cartea funciară …………………. 11.CAPITOLUL 10 REGIMUL JURIDIC AL BUNURILOR IMOBILE 10.5.3. 11.. 11...……….……………… 11.2..………………….2. Organizarea activităţii de cadastru …………………. 11.…………. precum şi de către persoanele juridice străine …………………. Procedura de înscriere în cartea funciară ………..4.………………….3. Organizarea activităţii de publicitate imobiliară … 11. Regimul juridic al terenurilor reglementat de Legea nr.….1.1..……………. 10..2. 10..1. Regimul juridic al circulaţiei terenurilor ………………….. Regimul juridic al realizării şi desfiinţării construcţiilor … CAPITOLUL 11 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 11. Circulaţia juridică a terenurilor reglementată de Titlul X al legii nr.. Regimul juridic al construcţiilor ………………….. Consideraţii generale ………………….2.1..3.3.1.. Sistemul Registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni …….……….1.…. Sistemul de publicitate reală al cărţii funciare reglementat de Legea nr.…………………… 10. Dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi. 10.3.……………….4.………………….2. Acţiunile de carte funciară ………………….……….. Obiectivele cadastrului general ………………….……… 11.. Sistemele de publicitate imobiliară …………………. Funcţiile cadastrului general ………………….2.1.………….4. 11.……. 18/1991 ………………….1. Regimul juridic al terenurilor cu destinaţie forestieră …… 10.4..….

cuvântul „bunuri” desemnează „lucrurile” care sunt destinate folosirii de către oameni.” Stricto sensu. Lato sensu. sau un drept de proprietate.L. conform art. LDGJ – Montchrestien. Paris.R.” În legislaţia civilă nu există o definiţie a bunului. prin bunuri sunt desemnate numai lucrurile asupra cărora pot exista drepturi patrimoniale.1 În limbajul obişnuit. p.CAPITOLUL 1 BUNURILE 1. Subiectele dreptului civil. Casa de editură şi presă „ŞANSA” S. cea mai importantă este cea care este făcută între persoane şi bunuri. cu alte cuvinte ceea ce putem atinge cu mâna.. 1 Cod civil prevede că „oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. 475 alin. Astfel. Laurent Aynes. art. De exemplu. astfel că această sarcină a revenit doctrinei. Beleiu. Les Biens. adică obiecte pe care le putem percepe prin simţurile noastre. 1994. Pornind de la ce două sensuri. bunul a fost definit ca fiind valoarea economică ce este utilă pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului şi este susceptibilă de apropriere sub forma dreptului patrimonial. bunurile sunt lucruri corporale. Definiţia bunului în dreptul civil Dintre toate distincţiile juridice. Din acest punct de vedere. Drept civil român. sau un drept de folosinţă. 90 13 . 470 Cod civil „ poate avea cineva asupra bunurilor. 1 2 Gh. Bucureşti. lucrul este distinct de persoană. sau numai servitute. Introducere în dreptul civil. prin bunuri sunt desemnate atât lucrurile cât şi drepturile privitoare la acestea. Codul civil foloseşte termenul de „bun” cu două sensuri.2 1 Philippe Malaurie.1. p. 2003. În sens juridic.

Bunurile imobile prin natura lor sunt reglementate în art. iar folosirea este comună pentru toate persoanele. 2.imobile prin natura lor.464 şi art. bunurile se clasifică în bunuri imobile şi bunuri mobile. 468 – 470 Cod civil. cum ar fi aerul.imobile prin destinaţie. Clasificarea bunurilor 1. 463. 1 „ recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori. Editura Lumina Lex. Partea Generală. − instrumentele arătoare. sunt asemenea imobile”. iar conform art. aşezate pe stâlpi. 1. 99 14 3 . 468 alin. 2 prevede că „sunt imobile prin destinaţie.1. „obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul şi exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaţie”. 1 Cod civil. sunt imobile prin natura lor”. neculese.2. art. 464 dispune că „morile de vânt sau de apă.Pentru ca un lucru să devină bun. 465 alin. când ele s-au pus de proprietar pentru serviciul şi exploatarea fondului: − animalele afectate la cultură. în sens juridic. Aspazia Cojocaru.3 De exemplu. 3. nu sunt bunuri în sens juridic. 465 alin. bunurile imobile – numite şi bunuri nemişcătoare – sunt de trei feluri: 1. După natura bunurilor şi calificarea dată de lege După natura bunurilor şi calificarea dată de lege. Potrivit art. numite şi imobile prin determinarea legii. Potrivit art. Bunurile imobile prin destinaţie sunt enumerate în art. 1 Cod civil.imobile prin obiectul la care se aplică. 462 Cod civil. Bucureşti. care nu aparţin niciunei persoane. p. Drept civil. lucrurile comune. adică să aibă valoare economică şi să fie susceptibil de apropriere sub forma unor drepturi. 2000. este necesar ca acesta să fie util omului. 463 Cod civil prevede că „fondurile de pământ şi clădirile sunt imobile prin natura lor”.2. iar alin. Art.

4 5 Dijmaşi Iepurii de casă 15 . după cum prevede art. cu distincţia că un bun imobil prin destinaţie trebuie să îndeplinească două condiţii: 1. 3. − teascurile. Bunurile mobile numite şi bunuri mişcătoare sunt şi ele de trei feluri. 468 alin. alambicurile. − peştele din izlaz (heleşteie). var sau ciment. 2. 471 Cod civil. respectiv când aceste bunuri sunt întărite cu ghips. fabricilor de hârtie şi altor uzine.bunuri mobile prin natura lor. la care serveşte.− seminţele date arendaşilor sau colonilor parţiari4. − porumbii din porumbărie. Precizăm faptul că dispoziţiile înscrise în art. ambele bunuri să aibă acelaşi proprietar. Bunurile imobile prin obiectul la care se aplică sunt. Oglinzile unui apartament se presupun aşezate în perpetuu când parchetul pe care ele stau este una cu lemnăria camerei. situaţie care se aplică şi în cazul tablourilor sau a altor ornamente. 2. servituţile. Imobile prin destinaţie sunt şi toate efectele mobiliare ce proprietarul a aşezat către fond în perpetuu. potrivit art. − paiele şi gunoaiele”. acţiunile care tind a revendica un imobil”. să existe un raport de accesorietate (de afectare) de natură fizică sau voliţională între bunul mobil şi cel imobil prin natura lui. căldările. căzile şi vasele. 2 Cod civil trebuie să fie interpretate în raport de data adoptării lor. sau când ele nu se pot scoate fără a se strica sau deteriora partea fondului către care sunt aşezate.bunuri mobile prin determinarea legii. − stupii cu roi. − instrumentele necesare pentru exploatarea fierăriilor. 472 Cod civil: 1.bunuri mobile prin anticipaţie. − lapinii ţinuţi pe lângă casă5. „uzufructul lucrurilor imobile.

– publicitatea înstrăinărilor se aplică.” Bunurile mobile prin determinarea legii sunt. – drepturile reale accesorii: ipoteca are ca obiect numai un bun imobil. Aceste acţiuni sau interese se socot ca mobile numai în privinţa fiecărui din asociaţi şi pe cât timp ţine asociaţia. în materia bunurilor imobile.Bunurile mobile prin natura lor sunt. iar în cazul bunurilor mobile. prin natura lor. Importanţa juridică a clasificării bunurilor în imobile şi mobile se concretizează în regimul juridic diferit: – cu privire la efectele posesiei: în cazul bunurilor imobile posesia poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. 474 Cod civil. se prezumă existenţa mandatului tacit reciproc (art. – în cazul bunurilor comune ale soţilor: în cazul înstrăinării sau grevării unui bun imobil se cere. conform art. chiar şi când capitalul acestor companii constă în imobile. veniturile perpetuee sau pe viaţă asupra statului sau asupra particularilor.” Bunurile mobile prin anticipaţie nu au reglementare legală. în mod expres. precum şi cele care nu se pot strămuta din loc decât prin o putere străină. posesia de bună – credinţă valorează proprietate (art. 1909 Cod civil). 473 Cod civil. În această categorie de bunuri se includ: fructele şi recoltele neculese încă. în principal. arborii. prin lege. precum animalele. atât cele care se mişcă de sine. dar în doctrină se admite că mobilele prin anticipaţie sunt acele bunuri care. 6 Lucruri mobile 16 . „corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. dar pe care părţile unui act juridic le consideră ca mobile în considerarea a ceea ce vor deveni. sunt imobile. iar gajul poate avea ca obiect numai un bun mobil. „obligaţiile şi acţiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare6. materialele care rezultă din demolarea unei construcţii. în timp ce în cazul înstrăinării de bunuri mobile. etc. de comerţ sau de industrie. potrivit art. acţiunile sau interesele în companii de finanţe. 35 Codul familiei). Sunt asemenea mobile prin determinarea legii. consimţământul celuilalt soţ. precum sunt lucrurile neînsufleţite.

– în dreptul internaţional privat. excepţiile. legea proprietăţii publice şi regimul juridic al acesteia. produsele şi substanţele toxice. neîngrădit. cum ar fi armele de foc şi muniţia.bunuri care pot fi dobândite. insesizabile şi imprescriptibile. − bunuri scoase din circuitul civil.bunuri care pot circula liber. care potrivit art. Bunurile aflate în circuitul civil sunt acele bunuri care pot fi dobândite sau înstrăinate prin acte juridice.2. bunurile din domeniul public. 14 Cod procedură civilă). materialele explozive. În materie de circulaţie juridică aceste bunuri reprezintă regula. deţinute sau înstrăinate cu respectarea unor condiţii. 2. obiectele de cult. 213/1998. iar dacă acţiunea are ca obiect un bun mobil. Importanţa juridică a acestei clasificări se analizează sub aspectul valabilităţii actelor juridice cu privire la obiectul lor. sunt acele bunuri care nu pot forma obiectul unor acte juridice constitutive sau translative de drepturi reale. 17 . numite şi bunuri inalienabile. Menţionăm. sunt inalienabile. ceea ce înseamnă că legea trebuie să prevadă. în mod expres. bunurile imobile sunt cârmuite de legea locului situării imobilului (lex rei sitae). bunurile aflate în circuitul civil se pot clasifica în două subdiviziuni: 1. După regimul circulaţiei juridice După regimul circulaţiei juridice. 5 Cod procedură civilă).2. competentă este instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază pârâtul (art. cu titlu de exemplu.în timp ce bunurile mobile sunt guvernate de legea personală (lex personalis) care poate fi legea naţională (lex patriae) sau legea domiciliului (lex domicilii). La rândul lor. 11 din Legea nr. 1. Bunurile scoase din circuitul civil.– competenţa teritorială în acţiunile având ca obiect un bun imobil aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află bunul imobil (art. bunurile se clasifică în: − bunuri aflate în circuitul civil.

laturi şi vecinătăţi sau un autoturism individualizat prin serie de motor. etc. dar dacă obiectul actului juridic este un bun determinat generic. bunurile se clasifică în: − bunuri determinate individual. 18 . respectiv să cumpere. După cum sunt determinate După cum sunt determinate. măsurare.3. an de fabricaţie 2005. Bunurile determinate generic (res genera) sunt acele bunuri care se individualizează prin însuşirile speciei sau categoriei din care fac parte. an de fabricaţie. potrivit naturii lor sau voinţei exprimate în actul juridic. conform regulii genera non pereunt. dacă obiectul unui act translativ de proprietate sau alt drept real este un res certa. 971 şi 1295 Cod civil. – suportarea riscului contractului operează diferit: dacă obiectul actului juridic este un bun individual determinat şi acesta piere fortuit înainte de predare. iar dacă obiectul este un res genera. dreptul real se transmite în momentul realizării acordului de voinţă. dacă acesta piere în mod fortuit înainte de predare. ne aflăm în prezenţa unui bun determinat individual.1. se individualizează prin însuşiri proprii. care în anul 2005 a câştigat raliul Paris – Dakar. De exemplu.2. obiectul contractului este un bun determinat generic. în lipsă de stipulaţie contrară. dreptul real se transmite în momentul individualizării sau al predării bunului. Importanţa juridică a acestei clasificări se analizează sub mai multe aspecte: – momentul transmiterii dreptului real. un teren individualizat prin locul situării. − bunuri determinate generic. De exemplu. debitorul nu va fi liberat de obligaţia de predare. cea ce înseamnă că debitorul va trebui să procure alte bunuri de gen. capacitate cilindrică. Bunurile determinate individual (res certa) sunt acele bunuri care. conform art. Dacă părţile convin să vândă. individualizarea făcându-se prin cântărire. dacă părţile convin să încheie un contract de vânzare – cumpărare având ca obiect un autoturism marca Renault. debitorul obligaţiei este liberat de obligaţie. un autoturism marca Renault. număr de înmatriculare. suprafaţă.

5. unele cu altele. 1104 Cod civil). bunurile se clasifică în: . Astfel. după cum este un res certa sau un res genera. plata urmează a se face de către împrumutat după valoarea curentă din timpul în care şi în locul unde s-a contractat”. „dacă nu s-a determinat nici timpul. în executarea unei obligaţii. 19 . de exemplu. Bunul fungibil este acel bun care. şi în timpul stipulat”. bunul individual determinat trebuie să fie predat în locul în care se găsea la data contractării (art. fără ca aceasta să afecteze valabilitatea plăţii. nu poate fi înlocuit cu un alt bun.2. După cum folosirea bunurilor implică sau nu consumarea substanţei ori înstrăinarea lor După cum folosirea bunurilor implică sau nu consumarea substanţei ori înstrăinarea lor. în executarea unei obligaţii. în executarea unei obligaţii civile.4. debitorul nefiind liberat de obligaţie decât prin predarea bunului. Importanţa juridică a acestei clasificări se analizează din punct de vedere al valabilităţii plăţii.2. 1.bunuri fungibile. După cum pot fi înlocuite sau nu. cum ar fi.bunuri nefungibile. conform art. 1. De exemplu. nici locul plăţii împrumutului. . în executarea unei obligaţii civile După cum pot fi înlocuite sau nu. banii sau produsele alimentare. 1584 Cod civil „împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeaşi calitate şi cantitate. poate fi înlocuit cu un alt bun. 1585 Cod civil prevede că…. Bunul consumptibil este acel bun care nu poate fi folosit fără ca prima lui întrebuinţare să implice consumarea substanţei sau înstrăinarea. Bunul nefungibil este acel bun care. unele cu altele. 1319 Cod civil). − bunuri neconsumptibile.– locul predării bunului este diferit. în timp ce predarea unui bun determinat generic se face la domiciliul debitorului (art. bunurile se clasifică astfel: − bunuri consumptibile. iar art.

venitul rentelor. După cum sunt sau nu producătoare de fructe După cum sunt sau nu producătoare de fructe. calitate şi valoare. . Potrivit art. în timp ce obiectul împrumutului de consumaţie (mutuum) este un bun consumptibil.bunuri frugifere.” 20 . fără ca prin aceasta.” Conform art. deoarece uzufructuarului i se transmite chiar dreptul de proprietate. bunurile se clasifică în: . o casă sau un autoturism. Bunurile frugifere sunt acele bunuri care produc. cum ar fi. 523 Cod civil „fructele civile sunt chiriile caselor. obiectul împrumutului de folosinţă (comodat) este un bun neconsumptibil. uzufructuarul are obligaţia să restituie nudului proprietar chiar acel bun. În dreptul civil. În materie de uzufruct. fără consumarea substanţei lor. industriale şi civile. un teren. ne aflăm în prezenţa unui cvasiuzufruct. dacă obiectul acestui dezmembrământ al dreptului de proprietate este un bun neconsumptibil. arendele intră în clasa fructelor civile. dar dacă obiectul uzufructului este un bun consumptibil. Astfel. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin cultură. numite fructe. Importanţa juridică a acestei clasificări se analizează sub aspectul contractului de împrumut şi al uzufructului.6. astfel că el are obligaţia să restituie bunuri de aceeaşi cantitate.2. producţia şi prăsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. dobânzile sumelor exigibile. fără consumarea substanţei lor. în mod periodic. 1. de exemplu. să se consume substanţa sau să implice înstrăinarea lui. alte bunuri ori produse. 522 Cod civil „fructele naturale sunt acelea ce pământul produce de la sine. fructele sunt de trei feluri: naturale. Bunurile nefrugifere sunt acele bunuri care nu au însuşirea de a produce fructe.Bunul neconsumptibil este acel bun care poate fi folosit în mod repetat.bunuri nefrugifere.

în timp ce fructele civile se dobândesc zi cu zi (prin simpla scurgere a timpului). în sensul că productele sunt foloasele trase dintr-un bun cu consumarea substanţei sale. piatra dintr-o carieră sau nisipul extras din albia unui râu. altele decât dreptul de proprietate. − proprietăţile incorporale (fondul de comerţ. În această categorie sunt incluse: − drepturile reale. drepturile de proprietate industrială. de exemplu. Bunurile corporale sunt acele bunuri care au o existenţă materială. instrumentele financiare derivate sau titlurile de credit încadrate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. − bunuri incorporale. Bunurile incorporale sunt acele bunuri care au o existenţă ideală. 21 .7. fructele naturale şi fructele industriale se dobândesc prin percepere (culegere). 1. cum ar fi. dreptul de autor). − titlurile de valoare (acţiunile. − dobândirea proprietăţii prin tradiţiune se aplică numai în privinţa bunurilor mobile corporale. − drepturile de creanţă. obligaţiile.Clasificarea fructelor prezintă importanţă juridică sub aspectul modului lor de dobândire. După modul de percepere După modul de percepere. precum şi cambia. Astfel. cecul). fiind uşor perceptibile simţurilor omului. Între fructe şi producte există deosebiri. Importanţa juridică a acestei clasificări priveşte următoarele aspecte: − dobândirea proprietăţii asupra bunurilor mobile ca efect al posesiei de bună – credinţă se aplică numai în cazul bunurilor mobile corporale. bunurile se clasifică în: − bunuri corporale.2. biletul la ordin. abstractă.

1. el va fi atribuit unuia dintre copărtaşi sau va fi scos la vânzare prin licitaţie publică. cum ar fi de exemplu un autoturism. o bucată de stofă sau o suprafaţă de teren. dacă partajul are ca obiect un bun indivizibil. bunurile se clasifică astfel: − bunuri divizibile.2.8. întrucât bunul nu poate fi fracţionat. Bunul divizibil este acel bun care poate fi împărţit fără să-şi schimbe destinaţia sa economică. Bunul indivizibil este acel bun care prin împărţire îşi schimbă destinaţia economică. De exemplu. Astfel. iar preţul se va împărţi între copărtaşi. După cum pot fi sau nu împărţite fără să-şi schimbe destinaţia În raport de acest criteriu. − bunuri indivizibile. 22 . Această clasificare prezintă importanţă juridică în materia partajului.

2001. Bucureşti. Editura All Beck. Conţinutul raportului juridic civil este dat de totalitatea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor civile pe care le au părţile. 1 23 8 7 . Beleiu. Drepturile reale principale. 3. 8 Pentru definirea noţiunii de patrimoniu se porneşte de la analiza raportului juridic civil. Drepturile reale. 7 Una dintre cele mai importante noţiuni ale dreptului civil este cea de patrimoniu. 2001. care are un sens tehnic şi precis. care sub aspect structural este alcătuit din trei elemente: subiectele. cit. p. p. În funcţie da natura conţinutului lor drepturile şi obligaţiile civile se clasifică în patrimoniale şi nepatrimoniale.CAPITOLUL 2 PATRIMONIUL ŞI DREPTURILE PATRIMONIALE 2. Corneliu Bîrsan. p. 25 Ioan Adam. Editura All Beck.. Părţile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice care sunt titularele drepturilor şi obligaţiilor civile. Obiectul raportului juridic civil constă în acţiunile ori inacţiunile la care sunt îndrituite părţile ori de care acestea sunt ţinute să le respecte. conţinutul şi obiectul. Drept civil. Bucureşti. Gh. Drept civil. op.Consideraţii introductive privind patrimoniul Dreptul civil este definit ca acea ramură a sistemului dreptului românesc care reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică.1.

112/2006. 781. instituie noţiunea de patrimoniu cultural local. 1718. sarcina definirii patrimoniului a revenit doctrinei. 246/2005.2. ca de altfel şi alte izvoare ale dreptului civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. se raportează la sfera drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale. modificată prin Legea nr. prevede că apele fac parte integrantă din patrimoniul natural. În legislaţia română se fac referiri la patrimoniu în diverse acte normative. 10 24 9 . termenul patrimoniu este folosit în expresii intrate în limbajul comun: patrimoniu cultural. Toate aceste accepţiuni ale termenului patrimoniu sunt diferite de noţiunea juridică de patrimoniu. 105/2004. Bucureşti. respectiv: − Legea nr. p. 784. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.Sunt patrimoniale drepturile subiective civile şi obligaţiile corelative care au un conţinut economic. 9 Ion P. cu modificările şi completările ulterioare. 1743 Cod civil. patrimoniu istoric. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. În sens economic. 31/1990 privitoare la societăţile comerciale. Editura Actami. Legea nr. Referiri la patrimoniu se regăsesc în: art. Drept civil. consacră termenul de patrimoniul cultural naţional. modificată şi completată prin Legea nr. patrimoniu artistic. 259/2006. 215/2001 privind administraţia publică locală.107/1996. Legea nr. 2000. − Legea nr. deşi foloseşte acest termen. În aceste condiţii. Noţiunea de patrimoniu. Andrei I. Filipescu. modificată prin Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. evaluabil în bani. În sens larg. 2. legea apelor. patrimoniul desemnează totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane. Ordonanţa Guvernului nr. − Legea nr. în sensul dreptului civil.Noţiunea de patrimoniu Codul civil nu defineşte noţiunea de patrimoniu. Filipescu. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. patrimoniu arheologic.

p. Drept civil. Francois Terre. • latura pasivă. 32. alcătuită din totalitatea drepturilor patrimoniale. 8. Drepturi reale. Bucureşti. 11 Constantin Stătescu. p. 4. Patrimoniul este o universalitate juridică Patrimoniul este o unitate distinctă de elementele sale componente care există independent de modificările concrete. Alexandru Băicoianu. Al. vol. Drept civil. Bucureşti. Editura All Beck. 1985. 1998. Editura Rosetti. Constantin Bîrsan. p. Weill. Drepturile reale principale. Droit civil.1.. rezultă că patrimoniul are în structura sa două elemente: • latura activă. 12 25 10 . alcătuită din totalitatea obligaţiilor patrimoniale. Eugen Chelaru. Cluj – Napoca. 1994. p. p.Bălănescu. Elementele dreptului civil. Bucureşti. Ioan Adam. 1996. această definiţie nu este exactă decât dacă înţelegem prin bunuri nu numai lucrurile materiale care compun averea unei persoane. Ion P. Obligaţii. Bucureşti. Drept civil.. Andrei I. p.3. 2001. 11. Din această trăsătură juridică se desprind două elemente: 1. 2. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Drepturi reale. p. Corneliu Bîrsan. 1997. Editura Institutul European.3. 62. Florin Ciutacu. 7. 4. Cantacuzino. Bucureşti. Constantin Hamangiu. Maria Gaiţă. 1980. Bucureşti. Mona Maria Pivniceru. Cristian Jora. Marile instituţii ale dreptului civil român. op. Ovidiu Ungureanu. Curs de drept civil. op. 4. Costin. Teoria generală a drepturilor reale. Editura All. cit. Matei B. 5. Legislaţie. Drept civil. Ion Rosetti . p. p. patrimoniul desemnează totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale care aparţin unei persoane. Drepturile reale. 10 În sens juridic. Editura All. p. Editura All. p. ci în general toate drepturile pe care le are acea persoană. Les biens. Editura Dalloz. p. Editura Sigma. patrimoniul apare ca o masă de drepturi şi obligaţii legate între ele sau ca o grupare a mai multor mase de drepturi şi obligaţii. Paul Mircea Cosmovici. Filipescu. 1982. Philippe Simler. Tratat de drept civil român. 2002. 10. fiecare având un regim juridic determinat. Mircea N. p. cit. Bucureşti. Caracterele juridice ale patrimoniului 2.Din punct de vedere juridic. 4. 11 Din definiţia dată. I. Drepturi reale. Curs practic. Editura Lumina Lex. 521. Paris. 2000. Editura Dacia. Liviu Pop. Bucureşti. Filipescu. Iaşi.

59 26 12 . p. drepturile şi obligaţiile sunt distincte de universalitate. deoarece numai persoanele pot avea drepturi şi obligaţii. indiferent ce cuantumul sau întinderea drepturilor care sunt incluse în patrimoniu. Editura Humanitas. ea beneficiind de gratuitate în funcţie de numărul kilometrilor parcurşi cu avioanele acestei companii. presupune că existenţa universalităţii juridice nu depinde de cantitatea de drepturi şi obligaţii pecuniare aparţinând unei persoane ori de raportul dintre activul şi pasivul patrimonial. de regulă.12 Acest caracter juridic al patrimoniului desemnează faptul că numai persoanele fizice şi juridice pot avea un patrimoniu.3. denumită şi realitatea patrimoniului. Patrimoniul este unic Această trăsătură decurge din unicitatea subiectului care îi este titular. lucru care se datorează raporturilor complexe care se creează între subiectele de drept şi care nu mai sunt acelea de la data adoptării Codului Napoleon. sume care nu pot fi urmărite având în vedere secretul depunerilor. s-a susţinut că teoria patrimoniului unic este depăşită. drepturile şi obligaţiile sunt avute în vedere numai sub aspectul lor valoric. Drepturile reale principale 1.3. participarea unei persoane la Programul Smart Miles al Companiei Tarom. Bucureşti. Fiecare persoană fizică sau juridică poate avea un singur patrimoniu. 2. cu motivarea că. Orice persoană are un patrimoniu Această trăsătură. În acest sens sunt prezentate exemple de fracţionare în mai multe categorii de bunuri ale patrimoniului unei persoane.3. În doctrină. 2.2. 2004. participarea la un contract în virtutea căruia dobândeşte un drept de proprietate într-o anumită cotă a unui complex Valeriu Stoica.2. în sensul că schimbările ce se produc în legătură cu drepturile şi obligaţiile nu afectează identitatea universalităţii. Drept civil. deoarece. cum ar fi depunerea unor sume de bani la diferite bănci. în condiţiile actualelor relaţii economice şi sociale s-a ajuns la o fracţionare juridică a patrimoniului aproape fiecărei persoane.

Patrimoniul poate fi divizat şi în cazul separaţiei de patrimonii cerută de creditorii succesiunii. prin acte juridice inter vivos se pot transmite unul sau mai multe drepturi ce alcătuiesc patrimoniul. expres menţionate în art. Patrimoniul este divizibil Divizibilitatea patrimoniului înseamnă că acesta poate fi împărţit în mai multe mase de bunuri. 31 Codul familiei. Creditorii comuni ai soţilor pot urmări bunurile comune. Patrimoniul este inalienabil Datorită faptului că este strâns legat de persoană.3. şi patrimoniul propriu al succesorului. 1/2000. 30 Codul familiei cât şi bunuri proprii. p. 2. În cazul persoanei fizice. Creditorii personali. dar nu Betinio Diamant. mai întâi. bunurile proprii şi numai dacă nu-şi pot satisface creanţa. în „Dreptul” nr. fiecare dintre ele având un regim juridic diferit.3. al cărui titular a devenit succesorul. soţii au în patrimoniul lor atât bunuri comune.4. respectiv bunurile dobândite de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei conform art. în sensul că nu poate fi despărţit de persoană. vor putea urmări. În materia acceptării succesiunii.de vile din diferite staţiuni din mai multe ţări. prin care se urmăreşte împiedicarea confuziunii patrimoniului defunctului cu patrimoniul succesorului. drept care îi conferă posibilitatea de a folosi în fiecare an. acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar opreşte confuziunea patrimoniilor dintre patrimoniul lăsat de defunct. în schimb. Astfel. iar în măsura în care aceste nu sunt îndestulătoare pentru acoperirea creanţei vor putea urmări şi bunurile proprii. 116 27 13 . într-un interval de timp limitat un anumit spaţiu dintre vilele respective. patrimoniul este inalienabil. vor solicita împărţirea bunurilor comune pentru acoperirea creanţei din partea de bunuri comune ale soţului debitor. Caracterul depăşit al teoriei patrimoniului unic. atât timp cât aceasta există ca subiect de drept.5.13 2.

indiferent de modificările survenite în patrimoniul debitorului de la data naşterii creanţei sale şi până în momentul executării acesteia. în momentul încetării din viaţă a titularului său. Patrimoniul îndeplineşte trei funcţii: • patrimoniul constituie gajul general al creditorilor chirografari. 2. Transmiterea întregului patrimoniu are loc în cazul încetării acesteia.4. ipotecă sau privilegiu – care să le asigure creanţa.se poate transmite întregul patrimoniu. ca urmare a reorganizării prin comasare sau divizare totală. 1718 Cod civil care prevede că „ oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini datoriile sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile. • • patrimoniul explică şi face posibilă subrogaţia reală cu titlu particular. În cazul persoanei juridice. Funcţiile patrimoniului Funcţiile patrimoniului sunt expresia legăturii juridice care se creează între titularii unor patrimonii diferite. Patrimoniul şi gajul general al creditorilor chirografari Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este instituit de art. care priveşte. prezente şi viitoare”. bunuri prezente sau bunuri viitoare. în principiu.1.4. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garanţie reală – gaj. se pot transmite cote-părţi din patrimoniu în caz de reorganizare prin divizare parţială. Ei au o garanţie constând în dreptul de gaj general. aşa cum sunt şi câte sunt la data executării silite. 2. patrimoniul explică şi permite transmisiunea universală şi transmisiunea cu titlu universal. Patrimoniul constituie singura garanţie generală a tuturor creditorilor titularului său care va răspunde faţă de creditori cu toate bunurile sale care se află în patrimoniul său. totalitatea bunurilor debitorului. prin succesiune. 28 . El se va transmite numai mortis causa.

precum şi bunurile ce vor intra în patrimoniul acestuia. 29 .Deoarece bunurile în patrimoniu sunt privite din punct de vedere al valorii lor exprimate în bani. unde însemna alegere în locul cuiva sau a ceva. Gajul general conferă creditorului dreptul de a urmări doar bunurile existente în patrimoniul debitorului în momentul executării silite. 2. iar dacă se produce în cadrul unui patrimoniu se numeşte subrogaţie reală cu titlu universal. Subrogaţia reală cu titlu particular înseamnă înlocuirea unui bun individual determinat. subrogaţia înseamnă înlocuirea unei persoane cu o altă persoană sau înlocuirea unui lucru cu un alt lucru. preţul va fi înlocuit cu lucrul în care a fost investit. va putea să înstrăineze bunuri şi să dobândească alte bunuri în locul celor înstrăinate. iar dacă din acest preţ se va achiziţiona un alt lucru.2. Subrogaţia reală reprezintă înlocuirea unui lucru cu altul. vor avea regimul juridic al valorilor înlocuite. prezintă interes doar subrogaţia reală. până la realizarea integrală a creanţei sale. Patrimoniul şi subrogaţia reală cu titlu particular Termenul de subrogaţie îşi are originea în limba latină. Din punct de vedere al dreptului civil. iar unul dintre ei achită singur întreaga datorie. În studiul noţiunii de patrimoniu. subrogatio. subrogaţia poate fi personală şi reală. dacă doi debitori sunt obligaţi la plata unei datorii faţă de creditor. deşi are datorii faţă de creditorii săi. Valorile de înlocuire. debitorul. prin această plată are loc subrogaţia. De exemplu. în sensul că debitorul plătitor se subrogă în drepturile creditorului plătit şi va putea să-l urmărească pe celălalt debitor pentru partea de datorie ce revenea acestuia din urmă. dacă un lucru este vândut.4. Cu alte cuvinte. cu un alt bun privit în mod izolat. ut singuli. locul său în patrimoniu va fi luat de preţul încasat. De exemplu. nou intrate în patrimoniu. Subrogaţia personală constă în înlocuirea unei persoane cu altă persoană într-un raport juridic obligaţional.

1721 Cod civil dispune: ”Când un imobil.3. O asemenea subrogaţie reală cu titlu particular a fost instituită de art. 2 din Legea nr. Această subrogaţie reală cu titlu particular are drept scop menţinerea ipotecii care garanta o anumită creanţă. Patrimoniul şi transmisiunea universală şi cu titlu universal Patrimoniul explică transmisiunea universală şi cu titlu universal care intervine în următoarele situaţii: • decesul persoanei fizice. cum se întâmplă în materie de ipotecă sau privilegii şi schimbul de terenuri. obiectul transmisiunii constituindu-l întregul patrimoniu ca universalitate juridică şi nu drepturile şi obligaţiile. ipoteca se va strămuta asupra indemnizaţiei de asigurare. sau asupra sumei primite cu titlu de despăgubire de la autorul prejudiciului. Art. În caz de expropriere. privite în mod izolat. bunul intră în proprietatea statului liber de orice sarcini. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. iar eventualele sarcini care îl grevau se strămută de drept asupra despăgubirilor ce se cuvin fostului proprietar. suma ce se va datora de către asigurător va trebui. să fie afectată la plata creanţelor privilegiate şi ipotecare. 1721 Cod civil14 care prevede că dacă imobilul ipotecat a fost distrus sau deteriorat. subrogaţia reală cu titlu particular intervine numai dacă legea o prevede în mod expres. recolte sau alte bunuri mobile vor fi asigurate în contra incendiului. La decesul unei persoane fizice sau în caz de reorganizare a unei persoane juridice se transmit toate drepturile şi obligaţiile care au aparţinut subiectului de drept. după rangul fiecăreia din ele.4. sau în contra oricărui alt caz fortuit. Asemenea se va urma şi cu orice despăgubire va fi datorită de către o a treia persoană. dacă bunul a fost asigurat. 139/1994 30 14 . 15 2. • reorganizarea persoanei juridice. dacă nu va fi fost cheltuită în reparaţia obiectului asigurat. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică a fost publicată în „Monitorul Oficial” al României nr. conform dispoziţiilor art. pentru pierderea totală sau deteriorarea obiectului însărcinat de un privilegiu sau ipotecă” 15 Legea nr. 28 alin.Spre deosebire de subrogaţia reală cu titlu universal.

cit.5. 2. evaluabil în bani. De exemplu. p. care are vocaţie universală legală sau testamentară. Eugen Chelaru. Filipescu. Corneliu Bîrsan. p. Între cele două transmisiuni nu există o deosebire calitativă. Drepturile patrimoniale se clasifică în: • drepturi reale. • drepturi de creanţă. Maria Gaiţă. nefracţionat de la o persoană la altă persoană. ci de ordin cantitativ. Drepturile patrimoniale Patrimoniul este compus din drepturi subiective civile care au un conţinut economic.5..1. cit. op. Mona Maria Pivniceru. Ion P.. 19 31 16 . 2.Transmisiunea universală intervine atunci când se transmite întreg patrimoniul. respectiv atât activul cât şi pasivul patrimonial.1.5. op.. cit. Transmisiunea cu titlu universal constă în transmiterea fracţionată a întregului patrimoniu al unei persoane la două sau mai multe persoane. op. op. p. 22. 17. 23. De exemplu. Andrei I. în mod direct şi nemijlocit. Liviu Pop. fără a fi necesară intervenţia unei alte persoane. transmisiunea cu titlu universal având ca obiect numai o parte de universalitate... cit. op. cit. Specific celor două tipuri de transmisiuni este faptul că ceea ce se transmite este patrimoniul sau o parte din patrimoniu.1. p. 16 Corneliu Bîrsan. Filipescu. 10-11. Definiţia drepturilor reale Drepturile reale – jus in re – sunt acele drepturi subiective civile în virtutea cărora titularul lor poate să-şi exercite atributele asupra unui lucru determinat. patrimoniul succesoral al persoanei decedate se transmite fracţionat la doi sau mai mulţi moştenitori. care se vor afla în indiviziune cu privire la bunurile dobândite până la momentul partajului. p. la decesul unei persoane întregul său patrimoniu revine unui singur moştenitor. În cazul persoanei juridice o asemenea transmisiune are loc în caz de reorganizare prin divizare totală sau parţială. Drepturile reale 2.

2.2. 2. titularul său.1. • drepturile absolute sunt opozabile tuturor – erga omnes – în sensul că toată lumea este ţinută să respecte prerogativele pe care titularii lor le au.1. de a nu face nimic de natură să-i aducă atingere. Durata celorlalte drepturi reale principale variază în funcţie de durata dreptului de proprietate sau de persoana titularului. ca subiect pasiv nedeterminat. fiind indicate expres de lege.2. 32 . opozabile erga omnes Dreptul absolut este acel drept subiectiv civil. titulari obligaţiei corelative fiind constituiţi din toate celelalte persoane.5. 2. uzul şi abitaţia sunt drepturi viagere când titularul lor este o persoană fizică sau au o durată limitată în timp la cel mult 30 de ani când titularul lor este o persoană juridică.3.1.5. în temeiul căruia. Drepturile reale au un caracter perpetuu sau limitat Drepturi reale cu caracter perpetuu sunt proprietatea şi servituţile. Caracterele juridice ale drepturilor reale 2. numai prin lege putând fi create noi drepturi reale.1. celorlalte persoane revenindu-le obligaţia.2.2. Astfel. Drepturile absolute prezintă următoarele caractere specifice: • numai titularii lor sunt determinaţi ca subiecte active ale raporturilor juridice în al căror conţinut intră. are posibilitatea să-l exercite singur.2. 1. generală şi negativă. • obligaţia corelativă acestor drepturi are întotdeauna acelaşi conţinut: îndatorirea ce revine tuturor celorlalte subiecte de drept civil de a nu face nimic de natură să împiedice titularii drepturilor să-şi exercite prerogativele ce formează conţinutul acestor drepturi.5. determinat. Drepturile reale sunt drepturi absolute. uzufructul. 5. Drepturile reale sunt limitate ca număr Drepturile reale sunt limitate ca număr.

1. Editura All Beck. urmează să se vadă care dintre ei şi-a făcut mai întâi opozabil dreptul faţă de terţi. dacă un debitor.3. În cazul în care ar exista concurs între titularii mai multor drepturi reale. de bună voie. Cristian Jora. Bucureşti..2. prin îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară. De exemplu.4. pentru ca din preţul obţinut să-şi satisfacă dreptul său de creanţă pe care îl are contra debitorului. Manual de drept civil. cit. 2000. op. Ioan Adam. p. ar înstrăina bunul imobil ipotecat şi nu şiar executa.1. op.5.2. titularul dreptului real de garanţie are posibilitatea de a-şi satisface creanţa înaintea altor creditori. dacă un drept de creanţă este însoţit de un drept de gaj care îl garantează. 17 17 Ovidiu Ungureanu. să facă sau să nu facă ceva. care nu au garantată creanţa lor printr-un drept real accesoriu. Definiţia drepturilor de creanţă Dreptul de creanţă – jus in personam – este acel drept subiectiv civil în virtutea căruia subiectul activ – creditorul – poate pretinde subiectului pasiv – debitorul – să dea.5. Drepturile de creanţă 2.1.5. De exemplu. p.2. obligaţia de restituire a sumei împrumutate.5. în cazul drepturilor reale sunt întâlnite două efecte specifice: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă.. p. creditorul ipotecar poate urmări imobilul şi în mâinile noului proprietar. 44. Florin Ciutacu. 2. cerând scoaterea lui în vânzare silită. 33 33 . Dreptul de urmărire este posibilitatea recunoscută titularului unui drept real de a pretinde restituirea bunului de la orice persoană la care acesta s-ar afla. cit. 13 Cod procedură civilă. Dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă Din punct de vedere al efectelor. care a garantat restituirea unei sume împrumutate printr-o ipotecă.2. 26. Dreptul de preferinţă constă în posibilitatea conferită de dreptul real titularului său de a fi satisfăcut cu prioritate faţă de titularii altor drepturi. Apărarea drepturilor reale Drepturile reale sunt apărate prin acţiuni reale care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti de la locul situării imobilului – forum rei sitae – conform prevederilor art. 2. întrucât acesta va avea dreptul de preferinţă faţă de ceilalţi conform regulii exprimate în adagiul qui prior tempore potior jure. Partea generală.

întâlnite în cazul drepturilor reale. 34 . Comparaţie între drepturile reale şi drepturile de creanţă 2.5.1.5.5. dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă.6. Drepturile de creanţă sunt nelimitate ca număr Drepturile de creanţă sunt nelimitate ca număr. atât subiectul activ cât şi subiectul pasiv sunt determinate. Deosebiri 2. Obligaţia corelativă dreptului de creanţă poate consta în: • a da – aut dare -.2.3.2.2. • a face – aut facere -. • a nu face – aut non facere. 2. Asemănări • ambele drepturi sunt drepturi patrimoniale. izvorul acestora putând fi un act juridic sau un fapt juridic. în principiu. subiectul pasiv fiind nedeterminat.2.5.2.2. Dreptul de creanţă este opozabil numai subiectului pasiv determinat. la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială domiciliază debitorul – forum rei. • la ambele drepturi sunt cunoscuţi titularii lor.1. Caracterele juridice ale drepturilor de creanţă 2. Dreptul de creanţă nu dă naştere dreptului de urmărire şi dreptului de preferinţă Fiind un drept relativ. 2.2. Apărarea drepturilor de creanţă Apărarea drepturilor de creanţă se face prin acţiuni personale care se introduc. Din punct de vedere al subiectelor – la dreptul real este determinat numai subiectul activ.6.2.3.6. Dreptul de creanţă este un drept relativ Dreptul de creanţă este un raport juridic între două subiecte determinate de la început.2. 2.1. 2.2.5.2.6.2. ca subiecte active. dreptul de creanţă nu produce cele două efecte specifice. 2.2.

2. în cazul dreptului de creanţă înseamnă obligaţia ce revine debitorului de a nu face ceva ce ar fi putut să facă.6. creditorul. părţile prin acte juridice putând da naştere la orice drept de creanţă.2.3. 2. de a da. – drepturile de creanţă sunt nelimitate ca număr. a face sau a nu face ceva.6. − dreptul de preferinţă. – dreptului de creanţă îi corespunde obligaţia subiectului pasiv.2. fiind indicate expres de lege.6.4. Din punct de vedere al modului în care sunt apărate – drepturile reale sunt apărate prin acţiuni reale. 2. Obligaţia de a nu face. Din punct de vedere al efectelor Numai în cazul drepturilor reale sunt întâlnite două efecte specifice: − dreptul de urmărire. cât şi subiectul pasiv. debitorul. 2. dacă nu şi-ar fi asumat o astfel de obligaţie. în cazul dreptului real înseamnă obligaţia generală ce revine tuturor de a nu face nimic de natură a stânjeni exerciţiul acestui drept. Din punct de vedere al obligaţiei corelative – dreptului real îi corespunde obligaţia generală şi negativă de a nu face nimic de natură să aducă atingere exerciţiului dreptului de către titularul său.– la dreptul de creanţă este determinat atât subiectul activ. 2. determinat. deşi este întâlnită atât în cazul dreptului real cât şi în cazul dreptului de creanţă nu are acelaşi conţinut. A nu face.6.2.5. debitorul. 35 . – drepturile de creanţă sunt apărate prin acţiuni personale. A nu face. Din punct de vedere al numărului lor – drepturile reale sunt limitate ca număr.2.

care impune tuturor deţinătorilor de terenuri agricole obligaţia de a asigura cultivarea acestora şi obligaţia de a asigura protecţia solului. 247/2005. 18 Din definiţia dată rezultă că obligaţiile propter rem pot fi legale sau convenţionale. prevăzute expres de lege sau convenţia părţilor. de stăpânirea unui lucru. 18/1991 a fondului funciar. orăşeneşti sau municipale. Noţiunea şi clasificarea Obligaţiile reale reprezintă o categorie juridică intermediară între drepturile reale şi drepturile de creanţă şi constau în anumite îndatoriri.2. Caracteristica acestor obligaţii este aceea că au o opozabilitate mai mare decât drepturile de creanţă. dar mai restrânsă decât drepturile reale. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 18/199119 republicată. vor Corneliu Bîrsan. de regulă. să execute aceste obligaţii. care dacă nu sunt respectate atrag sancţiunile prevăzute de art. Obligaţiile reale 2. din motive imputabile lor. Astfel. VII din Legea nr. modificată prin Legea nr. potrivit art. 74 vor fi somaţi în scris de către primăriile comunale. sunt îndatoriri ce revin deţinătorului unui bun determinat şi care au ca izvor legea sau convenţia părţilor.1. cit. Obligaţiile reale sunt obligaţiile propter rem şi obligaţiile scriptae in rem. a căror existenţă este determinată. 24 Legea nr. 74 din Legea nr.1. după caz. proprietarii de terenuri care nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la art. modificată şi republicată în temeiul art. 11. Obligaţiile propter rem Obligaţiile propter rem.. Obligaţie propter rem legală este cea prevăzută de art. 75-76 din aceeaşi lege. 299/27.7. cunoscute sub denumirea de obligaţii reale de a face.7. 169/1997.997 36 19 18 .7.2. p. 75. 2. op. Persoanele care nu dau curs somaţiei şi nu execută obligaţiile în termenul stabilit de primar.

drepturile reale se clasifică în drepturi reale principale şi drepturi reale accesorii. Clasificarea drepturilor reale În mod tradiţional.8. obligaţia proprietarului unui fond aservit. dreptul de uzufruct. numite şi obligaţii opozabile şi terţilor. cumpărătorul este obligat să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare.fi sancţionate. 2. Obligaţiile scriptae in rem Obligaţiile scriptae in rem. legea sau convenţia părţilor.7.3. reglementată în art. aceste obligaţii reale grevează dreptul asupra terenului. încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă posesorul bunului va fi obligat să respecte acest drept. cu plata unei sume de la 50.1. cu excepţia cazului în care în contractul de locaţiune s-a prevăzut desfiinţarea acesteia din cauza vânzării. deşi nu a participat direct şi personal la naşterea raportului obligaţional. se caracterizează prin faptul că sunt atât de strâns legate de posesia unui bun. Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat. fără nici o formalitate specială pentru îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară. de exemplu. în raport cu categoria de folosinţă a terenului.8. Indiferent de izvorul lor. anual. Drepturile reale principale • • • • • Codul civil reglementează următoarele drepturi reale principale: dreptul de proprietate. dreptul de servitute. 2. Obligaţie propter rem convenţională este.000 lei/ha. asumată în momentul constituirii unei servituţi de trecere. după cum au sau nu o existenţă de sine stătătoare. 37 . 2. dreptul de uz. dreptul de abitaţie. sunt accesorii ale acestuia şi se transmit o dată cu bunul. 1441 Cod civil.000 la 100. de a efectua lucrările necesare exerciţiului servituţii. Menţionăm în acest sens obligaţia cumpărătorului unui bun ce formează obiectul unui contract de locaţiune.

respectiv: • dreptul de administrare.8. 2. • privilegiile. • dreptul de ipotecă. 38 . În alte izvoare ale dreptului civil sunt reglementate şi alte drepturi reale principale.2. • dreptul de concesiune. Drepturile reale accesorii De lege lata sunt reglementate următoarele drepturi reale accesorii: • dreptul de gaj. • dreptul de retenţie. • dreptul de folosinţă.• dreptul de superficie.

căreia trebuie să i se recunoască efecte juridice. op. Domeniul de aplicare a posesiei21 3.2. Bucureşti. ori detentorul precar nu stăpâneşte pentru el ci pentru altul. 3. Noţiunea Potrivit art. 41-47 39 21 20 . 3. posesia reprezintă o stăpânire de fapt a unui bun şi nu se confundă cu proprietatea. Uzucapiunea. pag 237 Ana Boar. Editura Lumina Lex. posesia şi publicitatea drepturilor. prescripţia.1. Definiţia posesiei a fost criticată în doctrină. preluat şi de dreptul românesc. Natura juridică a posesiei Modul în care este reglementată posesia în dreptul francez. 1846 alin. care. exercitată una sau alta. p. Corneliu Bîrsan. 20 În consecinţă. 1999. 1. astfel că a fost formulată următoarea definiţie a posesiei: Posesia este stăpânirea de fapt a unui bun. a unei situaţii de fapt. 2 Cod civil posesia este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept. 3. care este o stare de drept.3. de noi înşine sau de altul în numele nostru. cit. apare ca fiind manifestarea exterioară a unui drept real.CAPITOLUL 3 POSESIA 3. care a susţinut.. că termenul de deţinere poate să creeze o confuzie între posesie şi detenţia precară. Drepturile care pot fi posedate Posesia se aplică numai drepturilor reale nu şi drepturilor de creanţă. din punct de vedere al comportării posesorului. a făcut ca doctrina să atribuie posesiei natura juridică a unui fapt.

Actele de dobândire a posesiei se realizează prin reprezentanţii legali şi în cazul persoanelor juridice. servitute. În cazul în care asupra aceluiaşi bun corporal se exercită stăpânirea de către mai multe persoane.3. • universalităţile de bunuri: moştenirile. ne aflăm în prezenţa coposesiunii. Potrivit art. fondurile de comerţ. apa mării. (uzufruct. părinte sau tutore. • bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale. bunurile comune sunt cele care nu aparţin nimănui şi al căror uz e comun tuturor.3. dreptul de 40 . În această categorie se includ aerul. minorii şi interzisul judecătoresc. uz. persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu. Persoanele care au capacitatea de a exercita posesia Are capacitatea de a fi posesor orice persoană căreia printr-o dispoziţie specială nu i s-a îngrădit această posibilitate. Deoarece posesia nu este un act juridic nu i se aplică regulile privitoare la capacitatea de exerciţiu a persoanei. 647 Cod civil. 3.3. În cazul dobândirii posesiei prin acte personale. Aceasta înseamnă că posesia are ca obiect numai bunuri corporale. abitaţie. Astfel. Coposesiunea apare în cazul dreptului de proprietate comună şi în cazurile în care se constituie un drept real principal pe temeiul dreptului de proprietate privată sau publică. Bunurile care pot forma obiectul posesiei Pot forma obiectul posesiei numai bunurile susceptibile de exercitarea unui drept real asupra lor.3. care nu pot face obiectul unei aproprieri sub forma unui drept real. indiferent că este vorba de un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată. aflate în circuitul civil. apele curgătoare. (dreptul de administrare.2. Per a contrario sunt excluse din domeniul posesiei: • bunurile comune. superficie) sau un drept real constituit pe temeiul dreptului de proprietate publică. individual determinate. nu pot să facă acte achizitive de posesie decât prin reprezentanţii legali. bunurile care le compun neputând fi posedate decât în mod individual.

61 41 22 . într-o altă formulare. respectiv înstrăinarea bunului sau închirierea bunului. transformare şi folosinţă exercitate asupra bunului22 sau.1. Elementul material – corpus – este format din totalitatea actelor materiale de stăpânire. fără intenţia de a-l poseda. Dobândirea posesiei Pentru a fi dobândită posesia este necesar să fie întrunite ambele sale elemente constitutive. Acest element se poate concretiza în acte materiale. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă.2. ci numai de a-l deţine. reprezintă sau presupune contactul direct cu bunul. Dobândirea şi pierderea posesiei 3. Uzucapiunea.1. asupra aceluiaşi bun se exercită stăpâniri de fapt distincte. schimbarea destinaţiei sau în acte juridice. dar nu există animus. Daniela Dima. două sau mai multe persoane având calitatea de posesor cu privire la acelaşi bun.4. p. 3.concesiune. Bucureşti. Editura Hamangiu. dreptul real de folosinţă gratuită).6. puterea fizică exercitată de către posesor trebuie să fie însoţite de o anumită atitudine psihologică. cum ar fi stăpânirea efectivă a bunului. culegerea fructelor. adică de voinţa de a exercita această stăpânire ca proprietar sau ca titular al altui drept real căruia îi corespunde. 3.6. 2006. În cazul detenţiei există corpus. 3. Astfel. 3. Elementele constitutive ale posesiei În structura sa posesia este alcătuiră din două elemente constitutive: 3. Elementul psihologic – animus – constă în intenţia celui care stăpâneşte un bun de a se comporta ca proprietar sau ca titular al altui drept real. actele de stăpânire.4. Detentorul posedă pentru altul.4. Posesia şi detenţia precară Detenţia presupune puterea materială asupra unui bun.5.

de regulă. Prin excepţie. posesorul care a închiriat bunul. animus. pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu. vânzătorul va fi un simplu detentor precar. trebuie să fie întrunit chiar în persoana celui ce pretinde că posedă. 3. Constituitul posesor apare în situaţia în care un proprietar vinde bunul unui cumpărător. este relativ uşor de dovedit. ca element obiectiv. Ca fapt material el poate fi dovedit prin orice mijloc de probă. Corneliu Bîrsan. Astfel. corpus. dar nu mai are elementul intenţional. p.6. În acest caz. acest element nu se poate exercita. deoarece el are elementul material. 1988. Pierderea posesiei Posesia se pierde dacă ambele elemente sau cel puţin unul dintre cele două elemente constitutive ale acesteia dispar. Cazurile de dispariţie a elementului material sunt pieirea bunului sau trecerea bunului în stăpânirea altui posesor. 230 42 23 . Elementul intenţional încetează chiar dacă stăpânirea materială a bunului continuă. Drepturile reale. Elementul material poate fi exercitat atât personal de posesor. iar posesorul care a depozitat bunul său mobil exercită posesia prin intermediul depozitarului. În consecinţă. Constantin Stătescu.2.7. Dovada posesiei A dovedi posesia înseamnă a dovedi existenţa elementelor sale. prin altcineva – animo alieno . animus. Drept civil. elementul intenţional există în persoana posesorului. dar rămâne chiriaş al bunului. deoarece el nu mai stăpâneşte bunul ca proprietar. datorită caracterului său aparent. se admite că elementul intenţional se exercită prin reprezentanţii lor legali. cât şi printr-un reprezentant al său. iar elementul material se exercită printr-o altă persoană. 23 Cazurile de încetare a ambelor elemente constitutive ale posesiei apar în ipoteza în care posesorul înstrăinează sau abandonează bunul. Elementul material ala posesiei. în cazul aşa-numitului constituit posesor. Tipografia Universităţii Bucureşti. exercită puterea materială prin intermediul chiriaşului.Elementul intenţional. 3.

la un moment dat. 2 Cod civil – presupune din partea detentorului acte de rezistenţă prin care acesta să nege dreptul titularului. considerând. este mai greu de dovedit. 1 Cod civil – este aceea a unei cauze de intervertire provenind de la un terţ şi are în vedere situaţia în care deţinătorul lucrului primeşte cu bună – credinţă de la un terţ. dacă cineva stăpâneşte bunul ca detentor precar. după decesul proprietarului. deşi. 1858 alin. refuză să mai plătească chiria şi îl notifică pe locator în acest sens. Cea de a treia situaţie – art. posesorul este presupus că posedă pentru sine. sub nume de proprietar. detentor precar. de manieră să o facă utilă în vederea prescripţiei.Elementul intenţional. astfel că legea a instituit prezumţii legale pentru a simplifica sarcina probei: Conform art. 1858 Cod civil reglementează patru cazuri în care detenţia precară se poate interverti în posesie utilă. De exemplu. se presupune că a conservat aceeaşi calitate. în realitate. altul decât adevăratul proprietar. 43 . de la o persoană pe care o crede moştenitor. De exemplu. ca element subiectiv. prin intervertire se înţelege orice modificare de drept care poate opera în detenţia precară. dacă nu este probă contrarie. un titlu translativ de proprietate în privinţa lucrului pe care îl deţine. 1858 alin. Potrivit art. 3 Cod civil – este aceea în care detentorul transmite posesia bunului unui terţ de bună – credinţă. dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul. cumpără bunul închiriat. 1854 Cod civil. locatarul uni imobil. Prima ipoteză – art. 1858 alin. locatarul care. Cu alte cuvinte. Intervertirea precarităţii în posesie utilă În sens tehnic. când posesorul a început a poseda pentru altul. vânzătorul nu are această calitate. că este însuşi titularul dreptului de proprietate asupra bunului închiriat. Cea de a doua ipoteză de intervertire – art. 3. el este presupus că va rămâne detentor precar până nu se va face dovada contrară. 1855 Cod civil. Art. printr-un act translativ de proprietate.8.

dacă acest succesor universal este de bună – credinţă. pe de o parte. Cel de al patrulea caz de intervertire –art.1.9. cit.. Calităţile posesiei Posesia deşi este o stare de fapt produce efecte juridice importante. 1909 Cod civil. adică posesia să fie utilă. deoarece în privinţa bunurilor mobile este aplicabilă regula instituită prin art. acceptarea succesiunii ar conduce la intervertirea moştenitorului în posesor sub nume de proprietar. şi transmisiunea cu titlu particular. pe de altă parte. ca absenţă a viciilor care ar putea să o afecteze.. Calităţile şi viciile posesiei 3. p. 3. cit. Întrunirea celor două elemente constitutive ale posesiei nu este suficientă pentru producerea efectelor juridice fiind necesară şi întrunirea anumitor calităţi sau condiţii de eficacitate. 177 44 25 . iar în unele cazuri se transformă din stare de fapt în stare de drept. op. dacă este de bună – credinţă. Ana Boar. Acest caz de intervertire este criticat în doctrină24. 4 Cod civil. Prin efectul dispoziţiilor art. 1858 alin. 25 24 Bogdan Dumitrache. ci al unui terţ.Acest caz de intervertire se aplică numai în materia bunurilor imobile. 4 Cod civil – are loc atunci când transmisiunea posesiunii din partea deţinătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal. 62 p. cu motivarea că se ignoră distincţia dintre transmisiunea universală sau cu titlu universal. De exemplu. Calitatea de care este ataşată producerea efectelor juridice ale posesiei este definită în mod negativ. Marian Nicolae. o persoană acceptă o succesiune în temeiul legii sau al unui legat universal ori cu titlu universal. iar în masa succesorală se află şi un bun care nu era proprietatea defunctului. op. 1858 alin. respectiv dobândirea dreptului de proprietate de către terţul care a intrat cu bună – credinţă în posesia bunului. defunctul având calitatea de detentor precar.9. Romeo Popescu.

În consecinţă. clandestinitatea. se cere o posesiune continuă. ci o condiţie ce ţine de scurgerea termenului de prescripţie achizitivă. Pentru ca posesia să fie continuă nu se cere ca posesorul să se găsească în contact permanent cu lucrul şi să facă zilnic acte de folosinţă a acestuia. publică şi sub nume de proprietar. clandestinitatea şi precaritatea. violenţa. Astfel. ” Deşi textul se referă numai la calităţile cerute pentru uzucapiune. neîntreruptă. fără intermitenţe nefireşti. animus sibi habendi.9. 1848–1853 Cod civil reglementează întreruperea. în realitate dispare însăşi posesia. în realitate aceste calităţi sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. 1863 Cod civil. Discontinuitatea Potrivit art. este lipsa însăşi a posesiei. viciile posesiei sunt: discontinuitatea. la care se adaugă echivocul.1.2. Însuşirea cerută pentru o posesie de a fi neîntreruptă nu este o calitate a acesteia. În altă ordine de idei. Ceea ce este caracteristic pentru precaritate este faptul că stăpânirea lucrului este lipsită de elementul subiectiv. Calitatea posesiei de a fi continuă înseamnă îndeplinirea de către posesor a actelor materiale în mod normal.9. 1848 Cod civil. 1847 Cod civil „ ca să se poată prescrie. în realitate precaritatea este mai mult decât atât.2. care nu este reglementat expres în Codul civil. posesia este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat. 45 . 3. art. discontinuitatea. netulburată.Potrivit dispoziţiilor art. Viciile posesiei 3. Aceasta înseamnă că actele sau faptele materiale asupra lucrului sunt săvârşite nu pentru sine ci pentru altcineva. violenţa. intenţional. Fiecare dintre calităţile posesiei este definită prin contrariul ei. adică cu intermitenţe anormale. deşi Codul civil tratează precaritatea în rândul viciilor posesiei. Discontinuitatea nu se confundă cu întreruperea posesiei prevăzută de art. Atunci când s-a produs întreruperea posesiei.

9. posesorul actual. în sensul că de îndată ce violenţa a încetat posesia redevine utilă.9.2. Până la proba contrară. Viciul discontinuităţii prezintă următoarele caractere juridice: • este un viciu temporar. adică poate fi invocat numai de către cel împotriva căruia s-a exercitat violenţa.3. • este un viciu absolut. • se aplică. deoarece pentru posesia bunurilor mobile operează regula înscrisă în art. Clandestinitatea Pentru ca posesorul să poată beneficia de efectele juridice ale posesiei sale. stăpânirea lucrului trebuie să fie făcută în mod public. lăsate la aprecierea instanţei de judecată.” Pentru a fi producătoare de efecte juridice. 1851 Cod civil precizează că „posesia este tulburată când este fondată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului. care dovedeşte că a posedat la un moment dat mai înainte. Violenţa Art. conform căreia simpla posesie de bună – credinţă are valoarea unui titlu de proprietate. • este un viciu temporar. astfel încât orice persoană să o poată cunoaşte.2.Continuitatea şi intermitenţa anormală reprezintă chestiuni de fapt. posesia trebuie să fie paşnică pe toată durata existenţei sale. în sensul că încetează dacă posesorul începe o posesie utilă. 1909 Cod civil. adică a avut o posesie utilă. • se aplică atât în privinţa posesiei bunurilor imobile cât şi a posesiei bunurilor mobile. 3. în sensul că poate fi invocată de orice persoană interesată. astfel că sarcina probei discontinuităţii incumbă celui care pretinde că posesia a fost lovită de acest viciu. este presupus că a posedat tot timpul intermediar. Dovada caracterului continuu al posesiei nu este cerută posesorului.2. de regulă. 46 . 3. Violenţa prezintă următoarele caractere juridice: • este un viciu relativ. în cazul posesiei bunurilor imobile.

dar nici lipsa lui animus sibi habendi. 1847 Cod civil care cere ca posesia să fie publică. • posesia este apărată prin acţiunile posesorii.În acest sens sunt dispoziţiile art. Romeo Popescu. Echivocul Echivocul. echivocul a fost definit ca fiind acea situaţie în care nu este sigură nici existenţa. nu este reglementat expres în Codul civil. Art. unul dintre coproprietari efectuează acte de folosinţă cu privire la întregul bun aflat în coproprietate.9. De exemplu. prin efectul uzucapiunii. 3.2.4. ca viciu al posesiei. care încetează atunci când posesia redevine publică. 26 Bogdan Dumitrache. 182 . • posesorul de bună-credinţă dobândeşte fructele lucrului asupra căruia se exercită posesia. 47 p. Marian Nicolae.. cit. • posesia exercitată în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege. în sensul că poate fi invocat numai de persoanele faţă de care actele de exercitare a posesiei sunt ţinute ascunse. În doctrină26. Efectele posesiei Posesia produce următoarele efecte: • posesia creează o prezumţie de proprietate. a dreptului de proprietate asupra bunului posedat. ” Caracterele juridice ale clandestinităţii sunt următoarele: • este un viciu temporar. adică exercitată aşa cum ar face-o proprietarul însuşi. 1852 Cod civil prevede că „ posesia este clandestină când posesorul o exercită pe ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască. fără să rezulte în mod evident dacă le-a făcut în calitate de titular al cotei sale părţi ideale din drept sau cu intenţia de a se comporta ca proprietar exclusiv al întregului bun. 3.10. determină dobândirea de către posesor. • este un viciu relativ. op.

posesia. în sensul că persoanele interesate pot proba contrariul. posesorul având calitatea de pârât. fără ca substanţa sa să scadă. Posesorul de bună – credinţă dobândeşte fructele lucrului posedat Prin fructe se înţelege tot ceea ce un lucru produce în mod periodic. Editura Concordia. 1997. Cu alte cuvinte. Prin instituirea acestei prezumţii. Gh. Avantajul acestei prezumţii constă în faptul că în cadrul unui proces posesorul. Botea. 27 În materia acţiunii în revendicare a bunurilor imobile. care este prezumat până la proba contrară. coincide cu dreptul de proprietate. 28 Corneliu Bîrsan. Posesia creează o prezumţie de proprietate Art. inclusiv prin martori şi prezumţii.. 1854 Cod civil dispune că „posesorul este presupus că posedă pentru sine. fiind presupus proprietar.3. p. ca stare de fapt. 204. Prezumţia statuată în art. ” Această prezumţie se întemeiază pe realitatea de necontestat că. op. p.2. Ion P. 2003. pretinsul – proprietar.10. de cele mai multe ori. sub nume de proprietar. Drepturile reale principale. Patrimoniul şi drepturile reale principale. 1909 Cod civil. cit. 1854 Cod civil este una relativă. legiuitorul a pus la dispoziţia posesorului un mijloc de probă avantajos pentru a dovedi însăşi existenţa dreptului de proprietate. fără putinţă de probă contrară. Andrei I.1. 73. prin orice mijloc de probă. op.10. o poate face printr-un titlu de proprietate. p. posesia de bună – credinţă valorează titlu de proprietate. Maria Gaiţă. pârâtul – posesor este prezumat proprietar al bunului revendicat până la dovada contrară pe care reclamantul. Editura Lumina Lex. Filipescu. Prezumţia de proprietate este mai puternică în cazul bunurilor mobile unde. în virtutea regulii instituite prin art. Bucureşti. 147 Dumitru Lupulescu. Drept civil. 403 48 28 27 .. Arad. dacă nu este probat că a început să posede pentru altul. Filpescu. Mona Maria Pivniceru. este scutit de aduce alte probe în sprijinul dreptului său. posesia nu este decât însuşi exerciţiul aparent al dreptului de proprietate. p. 3. cit. Drept civil.

Fructele se clasifică în : - fructe naturale, care se produc fără intervenţia omului; - fructe industriale, care sunt produse de natură, dar prin intervenţia omului; - fructe civile, care sunt venituri băneşti produse prin folosirea bunurilor, cum sunt chiriile şi dobânzile. Pentru ca posesorul să păstreze fructele produse de bunul posedat trebuie să fie îndeplinite două condiţii: 1. fructele să fi fost percepute; 2. posesorul să fi fost de bună – credinţă. Potrivit art. 485 Cod civil posesorul dobândeşte proprietatea fructelor numai atunci când posedă cu bună-credinţă, iar conform art. 486 Cod civil, posesorul este de bună-credinţă dacă posesia sa se întemeiază pe un titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. În sensul textelor invocate buna-credinţă a posesorului care voieşte să culeagă fructele bunului ce posedă, este credinţa lui că bunul îi aparţine în mod legitim. Această credinţă trebuie să fie întemeiată pe aparenţe plauzibile, iar cea mai convingătoare aparenţă este aceea care rezultă dintr-un titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu le cunoaşte. De menţionat că titlul cerut posesorului de bună-credinţă pentru a culege fructele nu este o condiţie distinctă de buna-credinţa ci „un element şi un mijloc de probă a bunei-credinţe, pentru că acela care nu are nici un titlu nu poate fi de bună-credinţă”. Raportat la această caracteristică urmează a conchide că titlul posesorului poate justifica buna-credinţă chiar atunci când este lovit de nulitate absolută sau relativă, de fond sau de formă, dacă nu i-a fost cunoscută cauza nulităţii şi în măsura în care nulitatea nu este cauzată de încălcarea unei dispoziţii legale ce interesează ordinea publică. Pornind de la aceste principii în doctrină s-a decis că nu poate fi posesor de bună-credinţă cel care şi-a procurat titlul prin dol sau violenţă, căci atât dolul cât şi violenţa când nu emană de la un terţ exclud buna-credinţă; dobândirea unui imobil când înstrăinarea este

49

interzisă ori supusă unor formalităţi care nu au fost îndeplinite exclude buna-credinţă dacă posesorul cunoaşte aceste impedimente. În schimb, titlul putativ (adică acela care există numai în conştiinţa posesorului) este de asemenea de natură a justifica buna-credinţă pentru dobândirea fructelor. Astfel, moştenitorul aparent, adică acela care a cules o moştenire crezând că este în cel mai apropiat grad de rudenie cu defunctul, dobândeşte proprietatea fructelor percepute în timpul posesiei sale chiar dacă ar fi evins de către adevăratul moştenitor. Poate să invoce un titlu putativ şi acela care posedă peste titlu cu credinţa că toate lucrurile pe care le posedă sunt cuprinse în titlu. În aceeaşi situaţie se află şi posesorul unui imobil care a posedat în virtutea unui testament fals ori revocabil fără să cunoască aceste împrejurări. Pentru ca posesorul care invocă un titlu putativ să poată dobândi proprietatea fructelor el trebuie să producă titlul în virtutea căruia se credea proprietar şi în felul acesta să dovedească că eroarea sa era scuzabilă. Eroarea este „scuzabilă când cade asupra faptului altuia, iar nu asupra faptului său personal”. Dacă însă posesorul invocă o eroare de drept, el este prezumat de rea-credinţă potrivit regulii „nemo consetur ignorare legem”, până la proba contrară ce cade în sarcina posesorului. Din modul cum este redactat textul art. 485 Cod civil rezultă că buna-credinţă trebuie evaluată în persoana posesorului actual şi nu a autorului său, el dobândind proprietatea fructelor produse numai în timpul posesiei sale. Aceasta înseamnă că posesorul de bună-credinţă nu are dreptul la fructele produse anterior intrării sale în posesie şi nici la cele ce se produc după promovarea acţiunii în revendicare şi pe care le-a cules cu anticipaţie. Fructele se dobândesc numai prin perceperea lor efectivă. Nu este suficient ca buna-credinţă să existe în momentul dobândirii bunului, ci pentru obţinerea fructelor este necesar să existe şi în momentul fiecărei perceperi. Faţă de acest principiu rezultă că posesorul de bună-credinţă va trebui să restituie proprietarului fructele din momentul când a început
50

reaua-credinţă. Fructele naturale sau industriale se consideră culese din momentul ce au fost despărţite de lucrul care le-a produs. Posesorul de bună-credinţă dobândeşte proprietatea fructelor civile – când au fost plătite, adică din momentul în care le-a încasat efectiv. Dispoziţiile art. 485 Cod civil îşi au aplicarea atât faţă de posesorul unei universalităţi juridice cât şi faţă de posesorul unui bun individual determinat. Dreptul posesorului de bună-credinţă de a păstra fructele percepute are caracterul unei recompense aduse bunei sale credinţe. Dacă posesorul de bună-credinţă. în timpul posesiei sale devine de rea-credinţă, el va fi obligat să restituie fructele din momentul când a început reaua-credinţă. În fine, posesorul de bună-credinţă are dreptul de a păstra fructele percepute până la data promovării de câtre prezumtivul proprietar a acţiunii în revendicare. Posterior acestei date, el va trebui să restituie fructele culese întrucât prin deschiderea acţiunii el încetează să mai fie de bună-credinţă. Aşadar, restituirea fructelor se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată independent de data când se pronunţă hotărârea judecătorească. Conform art. 1899 alin. 2 Cod civil, dovedirea bunei-credinţe nu incumbă posesorului, aceasta fiind prezumată de lege şi sarcina probei revine acelui care invocă reaua-credinţă. Posesorul unui imobil dobândit în baza unui titlu despre care ştia că este prohibit de lege sau despre care ştia că nu este investit cu formele cerute de lege pentru validitatea sa, este considerat de reacredinţa. Astfel, posesorul unui imobil în baza unui act de donaţie făcut prin act sub semnătură privată şi care cunoştea neregularitatea titlului său, va fi considerat de rea-credinţă. Reaua-credinţă nu se prezumă ci trebuie dovedită de cel ce o invocă. Posesorul de rea-credinţă va trebui să restituie toate fructele pe care le-a cules cât şi pe acelea care nu le-a perceput din propria-i neglijenţă, dar pe care proprietarul bunului le-ar fi cules dacă l-ar fi avut în posesie.
51

El trebuie să restituie şi fructele percepute de un terţ, fie de rea sau bună-credinţă, căruia i-a transmis imobilul uzurpat, dar va păstra însă fructele a căror proprietate a dobândit-o prin prescripţia de 30 ani. Posesorul de rea-credinţă trebuie să restituie fructele din momentul intrării sale în posesie, iar nu din ziua chemării sale în judecată. Posesorul de rea-credinţă, odată cu restituirea fructelor, este obligat să plătească şi dobânzi la fructele pe care le restituie, conform art. 1088 şi 1090 Cod civil. În ceea ce priveşte momentul de la care încep a curge dobânzile, acesta coincide cu data chemării sale în judecată. 3.10. 3. Protejarea posesiei prin acţiunile posesorii 3.10.3.1. Definiţie şi reglementare Acţiunea posesorie este acea acţiune pusă la îndemâna posesorului pentru a apăra posesia – ca stare de fapt – împotriva oricărei tulburări, pentru a menţine această stare ori pentru a redobândi posesia atunci când ea a fost pierdută29. Reglementarea acţiunilor posesorii este cuprinsă în art. 674-676 Cod procedură civilă30.
Florin Scrieciu, Acţiunile posesorii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 78; Ion I. Filipescu, Andrei I. Filipescu, op. cit., p. 68; Corneliu Bîrsan, op. cit., p. 256; Liviu Pop, op. cit., p. 204; Ioan Adam, op. cit., p. 586; Gh. Botea, op. cit., p. 411; Ion Dogaru, Sevastian Cercel, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, p. 48; Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil. Drepturile reale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 236 30 Art. 674 (1). Cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai dacă: 1. nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare; 2. reclamantul dovedeşte că, înainte de această dată, el a posedat cel puţin un an; 3. posesiunea lui întruneşte condiţiile cerute de art. 1846 şi 1847 din Codul civil. (2) În cazul când deposedarea sau tulburarea s-a făcut prin violenţă, reclamantul este scutit de a face dovada cerută la punctele 2 şi 3 din acest articol. 52
29

deoarece pot fi exercitate numai pentru apărarea posesiei bunurilor imobile. 675.3. 674 Cod procedură civilă: 1. deoarece pot fi introduse împotriva oricărei persoane care. Art. de natură a împiedica exerciţiul liber şi efectele juridice ale acesteia. afară numai dacă tulburătorul este cel pentru care el deţine.3. • acţiunile posesorii sunt acţiuni imobiliare. numită şi acţiune în reintegrare . Felurile acţiunilor posesorii În dreptul nostru sunt cunoscute două acţiuni posesorii: acţiunea posesorie generală. 2. 53 . Pentru a fi exercitată. iar caracterul util. reglementate în art. adică neviciată. 676. Acţiunea posesorie specială este specifică pentru apărarea posesiei atunci când deposedarea sau tulburarea s-a produs prin violenţă.2. prin faptele sale. se cere întrunirea cumulativă a trei condiţii.3. înainte de tulburare sau deposedare. neviciat al posesiei se prezumă până la proba contrarie. să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare.reintegranda. Acţiunea posesorie generală este folosită pentru a face să înceteze orice fel de tulburare a posesiei. Art. (4) Întâmpinarea nu este obligatorie.10. (3) Cererile posesorii se judecă de urgenţă şi cu precădere. Cererile posesorii pot fi făcute şi de cel care deţine lucrul în interesul său propriu. numită şi acţiunea în complângere şi acţiunea posesorie specială.10. 3. posesia reclamantului să fie o posesie utilă. Caracterele juridice ale acţiunilor posesorii Acţiunile posesorii prezintă următoarele caractere juridice: • acţiunile posesorii sunt acţiuni reale. reclamantul să facă dovada că. a posedat bunul cel puţin un an. ele pot fi exercitate chiar şi împotriva proprietarului bunului. Dovedirea primelor două condiţii revine reclamantului.3. tulbură exercitarea paşnică a posesiei sau l-a deposedat pe posesor. Asemenea cereri se pot face şi pentru ocrotirea servituţilor continue şi aparente. 3.

În această materie. 186-187 54 31 . tulburarea sau deposedarea să se fi produs prin violenţă. 2 Cod procedură civilă: 1.31 Bogdan Dumitrache. p. Violenţa poate fi fizică (loviri) sau morală(ameninţări). prin violenţă se înţelege orice cale de fapt contrară ordinii de drept prin care se tinde la deposedarea posesorului în pofida rezistenţei opuse de acesta. cit. 674 pct. sex. 2. raporturile dintre părţi.În cazul acestei acţiuni posesorii se cere întrunirea a două condiţii speciale. iar instanţa va hotărî dacă în cauză este vorba de un act de violenţă.. Romeo Popescu. în funcţie de mai multe criterii: vârstă. reglementate în art. să nu fi trecut un de la tulburare sau deposedare. op. Marian Nicolae.

32 Liviu Pop. 1. cu respectarea normelor juridice în vigoare. cit. În doctrină. 32 4.. folosinţa şi dispoziţia.CAPITOLUL 4 DREPTURILE ASUPRA BUNURILOR – DREPTUL DE PROPRIETATE 4. o defineşte mai mult prin atributele ei şi că aceste atribute nici nu sunt enumerate complet în definiţie. Conţinutul juridic al dreptului de proprietate Din definiţia dreptului de proprietate se desprind cele trei atribute care formează conţinutul juridic al dreptului de proprietate: posesia. op.2. această definiţie în loc să definească proprietatea prin natura ei. folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun. dreptul de proprietate a fost definit ca fiind acel drept real care conferă titularului atributele de posesie.2.” Deoarece noţiunea de proprietate. 4. Definiţia dreptului de proprietate Codul civil român defineşte proprietatea în art. ca de altfel şi Codul Civil român îşi au aceeaşi origine şi anume Codul Civil francez. 43 55 . Posesia (jus utendi) Dreptul de a folosi bunul denumit şi usus este posibilitatea care-i permite proprietarului să-1 stăpânească efectiv şi în mod nemijlocit. definiţia dreptului de proprietate este şi a fost criticată în sensul că. însă în limitele determinate de lege. p. 480 astfel: ”Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut.1. atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor. în putere proprie şi în interesul său propriu.

Dreptul de dispoziţie este singurul atribut a cărui înstrăinare duce la însăşi pierderea dreptului de proprietate. Posibilitatea de a dispune de substanţa bunului prin transformare.2. dar nu vor fi de natură să conducă la pierderea sa. pe care le produce bunul.3. industriale sau civile. Folosinţa (jus fruendi) Dreptul de a culege fructele bunului denumit şi fructus.2. 4. Fructele i se cuvin proprietarului ca prerogativă a dreptului său de proprietate iar nu în puterea dreptului de accesiune aşa cum în mod greşit dispune art. 4. De aceea s-a şi spus că dreptul de a dispune rămâne definitiv fixat în puterea titularului dreptului de proprietate chiar şi atunci când proprietatea este dezmembrată. 4. cel mai adesea însoţit de jus utendi. Dreptul de dispoziţie juridică constă în competenţa titularului de a înstrăina bunul sau de a-şi dezmembra dreptul de proprietate constituind asupra acestuia drepturi reale în favoarea altor persoane.3. Dezmembrarea celorlalte atribute ale proprietăţii vor limita acest drept. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate 4. Acest caracter al dreptului de proprietate de a fi un drept absolut rezultă din definiţia dată 56 . Drept absolut Dreptul de proprietate este un drept absolut. fără ca existenţa dreptului de proprietate să fie afectată. Este vorba despre fructele naturale.2.1. dacă acesta este frugifer. Dispoziţia (jus abutendi) Dreptul de a dispune de lucru denumit şi abusus are două componente: dispoziţia juridică şi dispoziţia materială. Ceea ce caracterizează în maniera cea mai pregnantă dreptul de proprietate este atributul dispoziţiei şi anume partea referitoare la dispoziţia juridică.Proprietarul poate transmite acest atribut unei alte persoane care va exercita astfel un uz derivat din puterile titularului dreptului de proprietate. 483 din Codul civil şi acest drept poate fi transmis. este prerogativa conferită titularului dreptului de proprietate de a culege şi percepe fructele produse de acesta.3. consumare sau chiar distrugere reprezintă dispoziţia materială.

Singură proprietatea reuşeşte cele trei atribute: „usus”. ca şi caracterul absolut. 4. Drept exclusiv Dreptul de proprietate este un drept exclusiv. dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut titularului său. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. tot din art. 30/199433. „fructus” şi „abusus”. având ca scop apărarea dreptului de proprietate. rezultă. în raporturile acestuia cu toţi ceilalţi. Proprietatea este cel mai absolut dintre toate drepturile reale fiindcă ea singură dă o putere completă asupra lucrului. 1 din Constituţia României conform căruia conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege. 480 Cod civil care îl proclamă expres.2. şi anume exclusivitatea. dreptul de proprietate este absolut dacă îl comparăm cu celelalte drepturi reale. Referitor la aceasta. 480 Cod civil care prevede că dreptul de proprietate se exercită numai „în limitele determinate de lege”.3. În acelaşi sens. 480 Cod civil prevede că dreptul de proprietate se exercită numai în limitele determinate de “lege”. termenul “absolut” poate fi înţeles în sensul că dreptul de proprietate este opozabil tuturor. acest lucru rezultând din textul art. ori. 1. ratificată de România prin Legea nr. 135/1994 57 . În ceea ce priveşte caracterul absolut al dreptului de proprietate. Aşadar. 33 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. un drept limitat de lege nu poate fi un drept absolut. orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. deoarece este un drept limitat de lege. Şi acest caracter al dreptului de proprietate. 44 pct. precizăm că art. dar limitat în conţinutul său. care sunt obligaţi să nu facă nimic de natură a-l încălca. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. adoptat în anul 1950.de Codul civil Din punct de vedere al conţinutului său juridic. poate fi menţionat şi art. în care sunt stabilite trei norme de protecţie a dreptului de proprietate. dreptul de proprietate nu este absolut. adică erga omnes. Dar.

p. În virtutea acestei puteri exclusive. 83 58 34 . şi aceştia au obligaţia de a respecta puterea sa. este totuşi important şi general. de a-l lăsa în părăsire şi de a-l abandona. nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi principiile generale de drept internaţional. op. aşa încât înstrăinarea transmite proprietatea fără să o stingă. 34 Dreptul de proprietate este exclusiv în sensul că proprietarul singur poate exercita asupra lucrului cele trei atribute ale proprietăţii. proprietarul exclude pe toţi ceilalţi oameni. ea continuă să existe. Acest caracter.. Filipescu. proprietarul are dreptul de a se abţine de a face orice act asupra lucrului. cit.3. proprietarul poate face în principiu asupra lucrului orice act. Tot în virtutea acestei puteri exclusive. El poate să facă relativ la un lucru acte materiale de uz. p. cit. Caracterul de drept perpetuu se desfăşoară în cazul înstrăinării prin faptul că se stinge proprietatea în patrimoniul alienatorului numai pentru a renaşte în patrimoniul dobânditorului. folosindu-se şi dispunând de lucrul ce-i aparţine. în exerciţiul dreptului său. servindu-se. fără a fi esenţial ca puterea exclusivă de a dispune. 168 – 169. sau de înstrăinare totală sau parţială. cu condiţia ca acel act să nu fie contrar ordinii publice şi dispoziţiilor imperative ale legilor. Andrei I. Drept perpetuu Dreptul de proprietate este un drept perpetuu.3. de cultură sau chiar de distrugere.2. Caracterul de drept perpetuu al proprietăţii nu înseamnă că proprietarul nu poate pierde dreptul său asupra lucrului. Filipescu. op. 4. privită în calitatea sa abstractă de Paul Mircea Cosmovici.. Ion P. de folosinţă. 3. precum şi acte juridice de fructificare prin cedarea folosinţei lucrului în schimbul unei sume. statele au dreptul de a pune în vigoare legi pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuţii sau amenzi.

Decizia nr. p. care prevede că „Dreptul de proprietate. calificare care ar fi implicat consecinţa că prin efectul ei s-ar fi născut drepturi noi. În concluzie. dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se.. în cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole.07.1995.08. în special asupra posibilităţii de înstrăinare. 480 Codul civil care prevede că dreptul de proprietate se exercită numai „în limitele determinate de lege”. distincţie cu consecinţe importante asupra regimului juridic aplicabil drepturilor respective. cit. precum şi creanţele asupra statului. continuă să existe. 73/19. ori pur şi simplu în fapt. 10 Curtea Constituţională.1995 59 36 35 . În sprijinul ideii de perpetuitate a dreptului de proprietate au fost aduse ca argumente şi reglementările adoptate după anul 1989. în materia fondului funciar şi a imobilelor cu destinaţie de locuinţă trecute în proprietatea statului prin naţionalizare sau cu alt titlu. Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite în primul rând de Constituţie în art. aşadar fără titlu. pentru acele persoane cărora li se atribuie drepturi noi. 44. Astfel. dreptul de proprietate al persoanei fizice nefiind desfiinţat legal. atunci când a reţinut că în cazul imobilelor preluate de stat printr-un act administrativ ilegal. sunt garantate.36 4. Ana Boar.drept real.3.4. independent de schimbarea succesivă în persoana titularilor ei. publicată în „Monitorul Oficial” al României nr. Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se găsesc dezvoltate în Codul civil şi în alte legi organice care reglementează prin normele lor limitele şi conţinutul dreptului de proprietate. potrivit Legii nr. Drept al cărui conţinut şi limite sunt stabilite de lege Acest caracter reiese din chiar textul art. 177/8. inexistente anterior. 18/1991 s-a respins caracterizarea drept „împroprietărire” sau „reformă agrară”. astfel încât imobilul nu este vizat de dispoziţiile legii referitoare la restituire. atunci când este vorba de revenirea terenurilor la vechii proprietari şi „constituire”. Legea face o distincţie între „reconstituire”. op.35 Curtea Constituţională a evocat ideea de perpetuitate.

proprietatea poate să fie proprietate publică şi proprietate privată. Proprietatea privată aparţine persoanelor fizice sau juridice. Proprietatea publică este acea formă de proprietate care aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Felurile proprietăţii în raport de titular În raport de titular. regim care este definit prin art. 136 din Constituţia României prevede: (1) Proprietatea este publică sau privată. În condiţiile legii organice. (3) Bogăţiile de interes public ale subsolului. după caz proprietate publică sau proprietate privată. Codul civil în art. 9 alin. (2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Dreptul de proprietate privată 4.5.5. Per a contrario. Noţiunea şi reglementarea legală Dreptul de proprietate privată este acel drept de proprietate care are ca titular persoane fizice. (4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. 480 şi următoarele reglementează dreptul de proprietate în conţinut şi limite. (5) Proprietatea privată este inviolabilă. Codul silvic. prevede că fondul forestier este supus regimului silvic. spaţiul aerian. 4. De asemenea. iar dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier naţional se exercită în conformitate cu dispoziţiile aceluiaşi cod. ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate . apele cu potenţial energetic valorificabil. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental.Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”. persoane juridice. în condiţiile legii organice. Art. precum şi alte bunuri stabilite de legea organică. de interes naţional. fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. terenurile din acest fond fiind. marea teritorială. 2 al aceluiaşi cod.4. ceea ce nu este public este privat. 4. ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. publicat la 8 mai 1996.1. de asemenea. plajele. statul şi unităţile 60 .

• caracter perpetuu. modificată şi completată prin Legea nr. 172 38 Valeriu Stoica. 4. op.5.247 61 37 . Subiectele dreptului de proprietate privată Subiecte ale dreptului de proprietate privată pot fi: − persoanele fizice. asupra bunurilor mobile sau imobile aflate în circuitul civil. 3 din Constituţie. − statul. Legea fondului funciar nr. obiect al dreptului de proprietate privată poate fi orice bun. p. fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. 241 .. p. cit. Mona Maria Pivniceru.op. 61. op. 4. 215/2001 a administraţiei publice locale. cit. al cărui obiect este limitat.administrativ – teritoriale. Maria Gaiţă.2. modificate şi completate prin Legea nr.3. − persoanele juridice. 247/2005. dispoziţia) în nume şi interes propriu în limitele determinate de lege37. cit. 169/1997 şi Legea nr. Bunurile proprietate privată prezintă următoarele caractere juridice: Constantin Bîrsan. conform art..5. Dreptul de proprietate privată este reglementat în Constituţia României. Obiectul dreptului de proprietate privată Spre deosebire de dreptul de proprietate publică.5. p. 18/1991. 136 alin. Ioan Adam. cu singura excepţie a bunurilor care. • caracter exclusiv. 1/2000. − unităţile administrativ-teritoriale. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată Dreptul de proprietate prezintă următoarele caractere juridice38: • caracter absolut.4. 4. aceştia exercitând asupra lor atributele conferite de dreptul de proprietate (posesia.. folosinţa. Legea nr.

Legea nr. potrivit legii sau prin natura lor. Dreptul de proprietate publică 4. bunurile ce formează obiectul dreptului de proprietate privată sunt în circuitul civil. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia dispune. 11. sunt de uz sau de interes public. 215/2001 a administraţiei publice locale. în art. 6. 448/24. că dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. 4. modificată şi completată prin Legea nr. dreptul de proprietate publică a fost definit ca fiind dreptul de proprietate al statului şi unităţilor administrativ – teritoriale asupra bunurilor din domeniul public. indiferent dacă bunurile aparţin domeniului public sau privat. Legea fondului funciar. Legea nr. 247/2005. Titularii dreptului de proprietate asupra acestor bunuri pot dobândi dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. • bunuri prescriptibile: bunurile proprietate privată sunt supuse prescripţiei extinctive şi achizitive. asupra bunurilor care. modificată şi republicată. p. fiind inalienabil. 475 – 478). 65 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr.. 39 40 Liviu Pop. op. Noţiunea şi reglementarea legală Legea nr. Codul civil (art.6. care se exercită în regim de drept public.1998 62 .1. imprescriptibil şi insesizabil. • bunuri sesizabile: bunurile vor putea fi urmărite de creditori pentru satisfacerea creanţelor lor indiferent de natura bunului (mobil sau imobil). 39 Proprietatea publică este reglementată în Constituţia României. cit. 1. fac excepţie bunurile care fac obiect al domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale nu vor putea fi urmărite pentru că statul e prezumat a fi solvabil. În doctrină.• bunuri alienabile: indiferent de titularul lor. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia40.

În condiţiile legii organice. 2. cât şi achizitiv. pot fi concesionate ori închiriate şi pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. 213/1998. Din punct de vedere achizitiv. nu pot forma obiectul unor garanţii reale (gaj. Urmărirea silită a bunurilor din domeniul public al statului nu e posibilă. întrucât statul este prezumat a fi mereu solvabil.6. pentru bunurile din domeniul public de interes naţional .6. Drept imprescriptibil Bunurile aparţinând domeniului public al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale sunt imprescriptibile atât extinctiv. ipotecă). unităţile administrativ-teritoriale.2. statul. 1 lit. 11 lit.Drept inalienabil Bunurile aparţinând dreptului de proprietate publică nu pot fi înstrăinate (art. Drept insesizabil Bunurile proprietate publică nu pot fi urmărite de creditorii proprietarului lor sau de creditorii celor cărora le-au fost date în administrare sau cu orice titlu. conform art. a din Legea nr. sub sancţiunea nulităţii absolute a actelor juridice având ca obiect înstrăinarea sau grevarea cu o sarcină reală. pentru bunurile din domeniul public de interes local. 213/1998). Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică 1. 4. acţiunea în revendicare a unui bun poate fi exercitată oricând astfel că ea nu se stinge. 3. 63 . acţiunea în revendicare cu privire la un bun aparţinând domeniului public nu poate fi paralizată prin invocarea dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului prin uzucapiune. 11 alin.4. Subiectele dreptului de proprietate publică Subiectele dreptului de proprietate publică sunt: 1. Din punct de vedere extinctiv. bunurile proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice. c din Legea nr. 2. bunurile din proprietatea publică nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună – credinţă asupra bunurilor imobile. Astfel.3.

spaţiul aerian. 213/1998 prevede că domeniul public e alcătuit din bunurile prevăzute în art. resursele de petrol situate în subsolul ţării şi al platoului continental românesc al Mării Negre. Obiectul dreptului de proprietate publică Constituţia României enumeră cu caracter general bunurile proprietate publică ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate publică. fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”.4. Criteriile42 în baza cărora sunt incluse în domeniul public anumite bunuri sunt: • Declaraţia legii – fac parte din domeniul public bunurile expres enumerate în acest sens de lege. legea petrolului41. 535/15.06. etc. Editura All Beck. • Natura bunurilor – intră în domeniul public acele bunuri care sunt de uz sau de interes public. Legea nr. 110-112 64 42 41 . plajele. în limitele şi în condiţiile legii. 3 din Constituţie şi cele stabilite prin anexa ce face parte integrantă din lege. Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. de interes naţional.6. precum şi alte bunuri stabilite de legea organică. muzeele. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. 136 alin. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. • Afectaţiunea bunurilor – intră în alcătuirea domeniului public acele bunuri ce sunt destinate uzului sau interesului public. ) Statul sau unităţile administrativ – teritoriale exercită posesia. Potrivit art. drumuri publice. delimitat conform principiilor dreptului internaţional şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. Sfera de cuprindere a acestor bunuri este stabilită în art. Bucureşti. chiar dacă nu au acces nemijlocit la folosinţa acestor bunuri (şcolile.4. 1 alin. apele cu potenţial energetic valorificabil. p. fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român. de interes public sunt acele bunuri ce interesează toţi membri societăţii. Sunt bunuri de uz public acele bunuri care prin natura lor sunt de folosinţă generală (parcuri publice. pieţe publice). 136 (3) care prevede că : „Bogăţiile de interes public ale subsolului. 2000. 1 din Legea nr. folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public. marea teritorială. 238/2004. spitalele.2004 Ioan Adam.

Potrivit art. Bunurile ce formează obiectul dreptului de proprietate publică alcătuiesc domeniul public şi se numesc bunurile domeniale. 213/1998. 6 din Legea nr. Alături de domeniul public.1. în timp ce sfera obiectului proprietăţii publice este începută în Constituţie şi completată prin Legea nr. 1998. deoarece domeniul public este o totalitate de bunuri ce formează obiectul proprietăţii publice. dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil. a statuat că art.0. 65 44 43 . Din domeniul privat fac parte bunurile care nu aparţin domeniului public. 6 din Legea nr. 448/24. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr.998. 11. imprescriptibile şi insesizabile. 213/1998. 87 Curtea Constituţională prin decizia nr.Domeniul public poate fi caracterizat ca fiind acel domeniu din care fac parte bunurile proprietate publică ce aparţin statului şi unităţilor administrativ-teritoriale sau totalitatea bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate publică43. statul şi unităţile administrative deţin şi bunuri care fac parte din domeniul privat. Drepturile reale. a tratatelor la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.1. Sfera titularilor dreptului de proprietate publică este stabilită prin Constituţie. Regimul juridic al domeniului public este dominat de principiul că bunurile aparţinând domeniului public nu pot fi sustrase de la afectaţiunea lor normală pentru că aceste bunuri sunt considerate inalienabile. spre deosebire de celelalte bunuri ce aparţin particularilor – persoane fizice sau juridice – altele decât statul şi unităţile administrativ-teritoriale şi care formează circuitul civil. adică acele bunuri mobile şi imobile pe care statul şi unităţile administrativ – teritoriale le au ca orice persoană fizică sau juridică. Drept civil. 136/21. fac parte din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Noţiunea de domeniu public nu se confundă cu cea de proprietate publică. cu respectarea Constituţiei. în timp ce proprietatea publică este o instituţie juridică ce are titulari strict determinaţi prin norma constituţională. 44 Ioan Adam. 213/1998 este constituţional. p.

Actele administrative de trecere a unui bun în domeniu public sunt supuse controlului instituţiilor de contencios administrativ atunci când se apreciază că măsura luată este ilegală în sensul că bunul respectiv nu îndeplinea condiţia utilităţii publice cerută de lege.04. respectiv celelalte bunuri care sunt obiect al proprietăţii publice.2006 66 45 .5.În concluzie. 45 4.6.6. 75 46 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică. 365726. 5 din Legea 213/1998 prevede că regimul juridic al dreptului de proprietate publică e reglementat prin această lege. dacă prin legi speciale nu se dispune altfel. e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora pentru cauză de utilitate publică. Un astfel de control vizează în primul rând dacă un astfel de bun poate fi afectat uzului sau interesului public. Regimul juridic al dreptului de proprietate publică Art. modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică sunt următoarele: a) pe cale naturală. p. b) prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. 7 din Legea nr. adică dacă bunul respectiv este de utilitate publică. proprietatea publică poate fi de domeniu public ori de domeniu privat. regula de bază ce guvernează regimul juridic al dreptului de proprietate publică e Ion P. această lege cuprinde sediul materiei în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate publică. Domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ – teritoriale. dacă bunul în cauză intră în domeniul public. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică Potrivit art. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 213/1998.6. d) prin acte de donaţii/ legate acceptate de Guvern /consiliu judeţean/local. 5-6/1994. Filipescu. în „Dreptul” nr.46 c) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică. 4.

p. concesionate. ca subiecte de drept public. op. iar conform art. cit.. Dreptul de administrare Potrivit art. 55 Liviu Pop. cit. p. 77 67 . 4. 47 48 Corneliu Bîrsan. 4 din Constituţie. pentru bunurile din domeniul public de interes local. în condiţiile legii organice bunurile proprietate publică pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice. consilii locale). − autorităţile publice centrale şi locale cu personalitate juridică (ministere. În situaţia în care prin legi speciale nu se stabileşte un regim juridic derogator se aplică prevederile legii organice în ceea ce priveşte regimul juridic.ca exercitarea acestui drept să nu fie dispusă prin legi speciale. ministere. − instituţiile publice de interes naţional. 12 din Legea nr. organelor centrale ale puterii executive – Guvern. bunurile din domeniul public pot fi date. autorităţi care înfăptuiesc administrarea generală a domeniului public. 47 Exercitarea dreptului de proprietate publică revine. investite cu prerogative de putere.6. după caz. în administrarea regiilor autonome.6. 4. op. a altor instituţii publice de interes naţional. 48 Bunurile proprietate publică pot fi date în administrare.. judeţean sau local. Maria Gaiţă. închiriate sau date în folosinţă gratuită. Mona Maria Pivniceru. − prefecturile.1. alte autorităţi centrale – pentru bunurile din domeniul public naţional şi autorităţilor locale.7. judeţean sau local. 213/1998. 136 alin.7. consilii judeţene. Exercitarea dreptului de proprietate publică Titularii dreptului de proprietate publică sunt statul şi unităţile administrativ-teritoriale. a prefecturilor. a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. potrivit dispoziţiilor legale. Titularii dreptului de administrare sunt: − regiile autonome.

51 Sub aspectul caracterelor juridice. p. Corneliu Bîrsan.50 Titularul dreptului de administrare răspunde. prin hotărârea consiliului judeţean. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaţiile născute din actul de transmitere. cit. preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. 82 68 49 . de către consiliile judeţene. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Dreptul de administrare este un drept real. constituit pe temeiul proprietăţii publice. care dau mandat scris. în „Dreptul” nr. în condiţiile legii. iar acesta poate desemna un alt funcţionar sau un avocat care să-l reprezinte în faţa instanţei. după caz. respectiv este un drept inalienabil.. sau prin hotărârea consiliului local. Liviu Pop. să folosească bunul şi să dispună de acesta. În litigiile privitoare la dreptul de administrare. cit. de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale. iar unităţile administrativ – teritoriale. p.. potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. dreptul de administrare are aceleaşi caractere ca şi dreptul de proprietate public. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului. op. p. 64 – 66 Cod procedură civilă 51 Eugen Chelaru. Regimul juridic al dreptului de administrare asupra bunurilor ce fac parte din domeniul public.49 Titularul dreptului de administrare poate să posede. în fiecare caz. 49. pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii. titularul dreptului de administrare are obligaţia să arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate. statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. 107. prin hotărâre a Guvernului.. 3/2000. 213/1998 dispune că darea în administrare se realizează. p. 90-93 50 Arătarea titularului dreptului este reglementată în art. imprescriptibil şi insesizabil. op. iar neîndeplinirea acestei obligaţii poate atrage revocarea dreptului de administrare. în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. op. cit. În aceste litigii. în instanţă titularul acestui drept va sta în nume propriu.Legea nr. Eugen Popa.

G. judeţului. nr. pe o perioadă determinată.U. unei persoane. în condiţiile legii.. 54/2006. . 2 din O. oraşului sau comunei: . dar acesta are.consiliile judeţene. 569 din 30 iunie 2006 69 . dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevenţe. în numele statului. indiferent de naţionalitatea 52 53 Ion Dogaru. potrivit Constituţiei şi reglementărilor legale privind proprietatea publică. consiliile locale. Potrivit art. cit. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică53 care a fost adoptată având în vedere necesitatea şi urgenţa compatibilizării depline a legislaţiei naţionale în domeniul concesiunilor cu reglementările şi practica comunitară. pentru bunurile proprietate publică a statului. nr. care acţionează pe riscul şi răspunderea sa. cu modificările şi completările ulterioare. 219/1998 privind regimul concesiunilor. recomandarea Comisiei Europene de abrogare expresă a Legii nr. Conform art.U. 7 din O. oraşului sau comunei. op. Au calitatea de concedent. contractul de concesiune se încheie în conformitate cu legea română. denumită concedent. 1 alin.2. Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizică sau juridică. Sevastian Cercel. contractul de concesiune este acel contract încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică.6. transmite. p.ministerele sau alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. 52 4.G. Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau instituţiile publice de interes local.Dreptul de administrare nu conferă titularului său dispoziţia juridică asupra bunului. română ori străină. 54/2006. 95 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. pentru bunurile proprietate publică a judeţului. Fac obiectul contractului de concesiune bunurile care sunt proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ – teritoriale.7. Dreptul de concesiune Cadrul juridic general al concesionării este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. denumite concesionar. un drept de dispoziţie materială.

de către autoritatea publică. a criteriilor de atribuire a contractului de concesiune. indiferent de naţionalitatea participanţilor la procedura de atribuire a contractului de concesiune. ale convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte. d) nediscriminarea – aplicarea de către autoritatea publică a aceloraşi reguli. începând de la data semnării lui. cu respectarea condiţiilor prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.sau de cetăţenia concesionarului.G. prin simplul acord de voinţă al părţilor. Art. 54/2006 stabileşte că principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune sunt: a) transparenţa – punerea la dispoziţia tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune. nr. pentru o perioadă care nu va putea depăşi 49 de ani. 13 din O. executarea. De regulă. Procedurile de atribuire a contractului de concesiune sunt următoarele. e) libera concurenţă – asigurarea de către autoritatea publică a condiţiilor pentru ca orice participant la procedura de atribuire să aibă dreptul de a deveni concesionar în condiţiile legii. concedentul are obligaţia de a atribui contractul de concesiune prin aplicarea procedurii licitaţiei. cu unul sau mai mulţi participanţi la procedura de atribuire a contractului de concesiune. într-o manieră nediscriminatorie. nr. 14 din O. Soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea. c) proporţionalitatea – presupune că orice măsură stabilită de autoritatea publică trebuie să fie necesară şi corespunzătoare naturii contractului.U. inclusiv redevenţa. conform art. modificarea şi încetarea contractului de concesiune se 70 . b) tratamentul egal – aplicarea.U. Durata concesiunii se stabileşte de către concedent pe baza studiului de oportunitate şi poate fi prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa iniţială. încheierea.G. 54/2006: a) licitaţia – procedura la care orice persoană fizică sau juridică interesată are dreptul de a depune ofertă: b) negocierea directă – procedura prin care concedentul negociază clauzele contractuale.

după caz.7. acesta va avea dreptul să încaseze din chirie o cotă – parte între 20 – 50%.7. 136 alin.6. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. 136 alin. conform prevederilor legale. iar sumele încasate din închiriere se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale. a consiliului judeţean. 125 din Legea nr.4. prin hotărâre a Guvernului. Acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului. În cazul în care contractul de închiriere este încheiat de către titularul dreptului de administrare. 215/2001. a Consiliului General al municipiului Bucureşti sau a consiliului local prin care s-a aprobat închirierea. prin hotărâre a Guvernului. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. după caz. 554/2004. 04. 2001 71 54 . 4. 4. 4 din Constituţie şi art. legea administraţiei publice locale. Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ – teritoriale se aprobă. stabilită. 215/2001. Darea în folosinţă gratuită Dreptul real de folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică este consacrat legislativ în art. potrivit specificului acestuia. 215/200154. Contractul de închiriere se poate încheia de titularul dreptului de proprietate sau de administrare cu orice persoană fizică sau juridică. română sau străină. 204/23.6. Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secţia de contencios administrativ a curţii de apel. a consiliului judeţean. 126 din Legea nr. Închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitaţie publică.realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. cu modificările ulterioare. iar contractul de închiriere cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat.3. Legea nr. Închirierea bunurilor proprietate publică Închirierea bunurilor proprietate publică se face în condiţiile reglementate în art. 4 din Constituţie şi art. publicată în „Monitorul Oficial” al României nr.

În conformitate cu dispoziţiile legale. 4. cu modificările stabilite de lege”. Menţionăm. – art. 2 se prevede că „ proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege. pe termen limitat. care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică. sunt garantate. 480 Cod civil. cu titlu de exemplu. cu credit de la Casa de Economii şi Consemnaţiuni. 44 alin. prevede că atributele dreptului de proprietate sunt recunoscute „în limitele prevăzute de lege”. Îngrădirile dreptului de proprietate Deşi drept absolut. 480 Cod civil. – art. limitări care privesc exerciţiul atributului dispoziţiei juridice asupra bunurilor proprietatea unor subiecte de drept. În această categorie sunt incluse bunurile declarate de lege ca fiind inalienabile. Potrivit art. 61/1991 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”. indiferent de titular. 12 din Decretul – Lege nr. nu pot fi înstrăinate decât cu autorizarea prealabilă a unităţii creditoare.7. Cu privire la situaţia juridică a unor imobile cu destinaţia de locuinţă. în folosinţă gratuită. definitiv sau temporar sau alienabile în condiţii restrictive. precum şi creanţele asupra statului. 1 din Constituţia României „dreptul de proprietate. ori serviciilor publice. stabileşte principiul că „oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. persoanelor juridice fără scop lucrativ. statul şi unităţile administrativ – teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor. prevede că dreptul de proprietate se exercită „în limitele determinate de lege”. dreptul de proprietate poate fi exercitat în anumite limite legale. ” Limitele legale în care poate fi exercitat dreptul de proprietate rezultă şi din dispoziţiile Codului Civil: – art.1 Cod civil. iar în alin. 72 . care a prevăzut că locuinţele cumpărate din fondul locativ de stat. 475 alin. o inalienabilitate temporară a fost instituită prin art.

îngrădiri în interes de salubritate şi sănătate publică. 9 alin. dar s-a prevăzut dreptul chiriaşilor cărora li s-au vândut apartamentele în care locuiau să le înstrăineze sub orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării. după caz.1. 247/2005. sub sancţiunea nulităţii absolute. locuinţele dobândite de chiriaşii titulari de contracte de închiriere pentru apartamentele care nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora. moştenitori ai acestora. având în vedere trăsăturile juridice ale dreptului de proprietate privată. Astfel. potrivit dispoziţiilor art. îngrădiri în interes economic general sau interes fiscal. prin convenţia părţilor sau pe cale judecătorească. 15 din Legea nr. 73 . parţială şi specială. prin care s-a mai instituit o interdicţie de vânzare a imobilelor ce intră sub incidenţa acestei legi. fost proprietar al locuinţei. foşti proprietari sau. 112/1995. 8 din Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin Legea nr. 4. 112/1995. 10/2001 s-a menţinut interdicţia de înstrăinare prevăzută de Legea nr. îngrădirile proprietăţii în zona de frontieră. Ulterior.O dispoziţie similară se regăseşte şi în art. Îngrădirile sau restricţiile dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. 48 alin. 2 din Legea nr. este interzisă vânzarea în orice mod a imobilelor dobândite în baza Legii nr. locuinţa cumpărată în condiţiile acestei legi nu poate fi înstrăinată fără autorizarea prealabilă a unităţii vânzătoare. precum şi faptul că exerciţiul acestui drept nu poate fi restrâns decât prin lege. Concluzionăm că toate aceste interdicţii de înstrăinare reprezintă cazuri de inalienabilitate legală. 10/2001. Îngrădirile legale de interes public sunt: îngrădirile de interes edilitar şi de estetică urbană . până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunilor formulate de persoanele îndreptăţite.7. în sensul că până la achitarea integrală a preţului. Îngrădirile legale Îngrădirile legale pot fi de interes public şi de interes privat. 85/1992. temporară. 112/1995. îngrădiri în interes de apărare a ţării. Potrivit art. nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani de la data cumpărării. îngrădiri în interes cultural. Legea nr. dar numai persoanei îndreptăţite. cu modificările şi completările ulterioare. istoric şi arhitectonic. prin Legea nr.

55 Cristian Jora. servitutea zidului. când donatorul îşi rezervă un drept de uzufruct asupra bunului donat şi stipulează inalienabilitatea temporară a bunului pentru ca acesta să nu iasă din patrimoniul donatarului şi donatorul să nu fie nevoit să intre în raporturi juridice cu alte persoane. potrivit legii sau obiceiului. bunurile din fondul arhivistic. armele şi muniţiile. precum şi îngrădirile care rezultă din regimul juridic al pădurilor. p. privind cărarea pe marginea apelor navigabile.. bunurile din patrimoniul naţional-cultural. obligaţia de a contribui la îngrădirea proprietăţii. Codul civil le numeşte servituţi naturale şi servituţi legale. 4. Din raporturile de vecinătate rezultă îndatorirea titularului dreptului de proprietate de a-şi exercita dreptul astfel încât să nu aducă atingere drepturilor celorlalţi titulari ai dreptului de proprietate. Îngrădirile convenţionale Îngrădirile convenţionale sunt cele care îşi au izvorul în convenţia părţilor. în art.3. îngrădiri privind unele bunuri mobile: medicamente şi substanţe toxice. 347 74 . în cazul unui contract de donaţie. Florin Ciutacu.2. cit. op. 44 alin. gardului şi şanţului comun.7. Astfel de îngrădiri pot să apară. al construirii drumurilor. Servituţile legale sunt: servitutea de trecere pe locul vecin. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care.servituţile aeronautice. servitutea de vedere pe proprietatea vecinului. îngrădirea referitoare la scurgerea apelor. Îngrădirile legale de interes privat decurg din raportul de vecinătate. ceea ce înseamnă că titularul dreptului de proprietate are posibilitatea de a-şi îngrădi exercitarea acestui drept pe cale convenţională. Îngrădirile judecătoreşti Îngrădirile pe cale judecătorească sunt acele îngrădiri pe care le hotărăşte instanţa de judecată. stupefiantele. revin proprietarului. servitutea de picătură a streşinilor. de exemplu.55 Atât Codul civil cât şi Constituţia cuprind dispoziţii care obligă la asigurarea bunei vecinătăţi. ele rezultând din raporturile de vecinătate.7. îngrădirea referitoare la plantaţii şi construcţii. Servituţile naturale sunt: obligaţia de grăniţuire. 4. Astfel. 7 din Constituţie se prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la asigurarea bunei vecinătăţi. îngrădirea referitoare la izvoare. al apelor.

Cluj-Napoca. p. 1994. 57 Principalele modalităţi sub care se poate prezenta proprietatea sunt: proprietatea rezolubilă. 1. 75 56 . 5. 182 57 Liviu Pop. Drepturile reale principale. Realizarea condiţiei. fie că existenţa lui viitoare în patrimoniul titularului actual depinde de un eveniment sau o împrejurare prevăzută de lege sau stabilită prin voinţa omului. Dreptul de proprietate este pur şi simplu în situaţia când are ca titular o singură persoană şi a fost dobândit de către proprietarul actual în mod sigur şi ireversibil. fără ca fiinţa sa în patrimoniul acestuia să depindă de un eveniment sau de o împrejurare viitoare care ar putea să-l desfiinţeze prin rezoluţiune. astfel cum prevede art. dreptul de proprietate poate fi un drept pur şi simplu sau afectat de modalităţi. Bucureşti. Drepturile reale principale. în mod retroactiv. Editura Universul Juridic. 32 58 Potrivit art. are ca efect desfiinţarea. 2006. 1019 Cod civil ”Condiţia rezolutorie este aceea care supune desfiinţarea obligaţiei la un eveniment viitor şi necert. proprietatea anulabilă. Liviu – Marius Harosa. care fie că aparţine simultan la două sau mai multe persoane. proprietatea comună şi proprietate periodică. a dreptului de proprietate. revocare sau anulare. p. 1019 Cod civil58. Drept civil. iar Liviu Pop.56 Dreptul de proprietate afectat de modalităţi este definit ca fiind acel drept de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri. Proprietatea rezolubilă Proprietatea este rezolubilă în cazul în care transmiterea dreptului de proprietate este afectată de o condiţie rezolutorie.CAPITOLUL 5 MODALITĂŢILE DREPTULUI DE PROPRIETATE La fel ca alte drepturi patrimoniale. Drept civil.

dreptul de proprietate al dobânditorului nu este sigur. 5. 59 Neîndeplinirea sau îndeplinirea condiţiei determină transformarea proprietăţii rezolubile în proprietate pură şi simplă. actul juridic este confirmat sau se împlineşte termenul de prescripţie... supusă termenelor generale de prescripţie. în caz de realizare a condiţiei. op. cit. pe dobânditor sau pe transmiţător60. dobânditorul devine. iar celălalt proprietar sub condiţie suspensivă are posibilitatea de a redeveni proprietarul bunului. p. Astfel. iar dacă acţiunea este respinsă.. în caz de neîndeplinire a evenimentului prevăzut prin condiţie. p. • transmiţătorul. Dreptul de proprietate al dobânditorului are un caracter provizoriu. Acţiunea în nulitate relativă este o acţiune prescriptibilă. p. Până la acoperirea nulităţii relative prin confirmarea actului sau expirarea termenului de prescripţie a acţiunii. Romeo Popescu. după caz. dreptul poate fi desfiinţat prin admiterea acţiunii în anulare. Proprietatea anulabilă Proprietatea anulabilă este acea modalitate a dreptului de proprietate care ia naştere prin dobândirea acestui drept în temeiul unui act juridic translativ de proprietate afectat de o cauză de nulitate relativă. 2. 138 61 Eugen Chelaru. 110 76 . titularul dreptului de proprietate. retroactiv. tacită sau expresă. cit.” 59 Dumitru Lupulescu. 57 60 Bogdan Dumitrache. cit. ci numai obligă pe creditor a restitui aceea ce a primit. op. proprietar sub condiţie suspensivă. Aceasta înseamnă că proprietatea rezolubilă presupune existenţa a doi proprietari asupra bunului: • dobânditorul.dacă nu se îndeplineşte condiţia. având ca unic titular. a actului anulabil sau până la desfiinţarea actului translativ de proprietate ca urmare a acţiunii în anulare formulată de persoana interesată. dreptul Ea nu suspendă executarea obligaţiei. op. Marian Nicolae. proprietar sub condiţie rezolutorie. 61 Această modalitate durează până la consolidarea dreptului de proprietate prin confirmare. existenţa dreptului său fiind ameninţată de realizarea condiţiei rezolutorii.

• proprietate comună pe cote –părţi forţată şi perpetuă. atunci când defunctul lasă mai mulţi moştenitori sau dintrun contract translativ de proprietate având mai mulţi dobânditori. Proprietatea comună pe cote – părţi 5.3. Astfel. Caracterele juridice Coproprietatea prezintă două caractere juridice esenţiale: 1. din punct de vedere material. 62 5. Proprietatea comună pe cote-părţi obişnuită sau temporară Proprietatea comună pe cote-părţi obişnuită sau temporară este acea specie de coproprietate care încetează printr-o modalitate specifică.3. inclusiv statul sau unităţile administrativ-teritoriale. p. Titularii coproprietăţii temporare pot fi persoane fizice sau persoane juridice.3. prin partaj.3. nici unul dintre coproprietari nu este titularul exclusiv al unei fracţiuni materiale din bun. Noţiunea şi clasificarea Dreptul de proprietate comună pe cote-părţi se defineşte ca fiind acel drept de proprietate al cărui obiect este indiviz.dobânditorului se va consolida ireversibil. devenind un drept pur şi simplu. 62 Liviu Pop. 2. 5.1. însă deţine o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate.3. Proprietatea comună pe cote– părţi este de două feluri: • proprietate comună pe cote –părţi obişnuită sau temporară. Coproprietatea temporară se naşte ca efect al deschiderii unei succesiuni. 129 77 .2. însă divizat sub aspect ideal. fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote – părţi din dreptul de proprietate asupra bunului nedivizat din punct de vedere material. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. 5. nici unul dintre titulari nu are un drept exclusiv cu privire la o fracţiune materială din bunul respectiv.

acte de administrare şi acte de dispoziţie65. p. Maria Gaiţă.5. op. actele juridice sunt : acte de conservare.11. Sunt acte de conservare: întreruperea unei prescripţii. acte materiale cu privire la întregul bun.63 Referitor la dreptul copărtaşilor la fructele produse de bun.145 78 63 . . Oricare dintre copărtaşi poate efectua singur. decurge regula unanimităţii. Fiecare copărtaş poate efectua singur. respectiv: . fără acordul celorlalţi copărtaşi. cit.. cu respectarea următoarelor condiţii: 1. Drepturile copărtaşilor cu privire la întregul bun Din principiul potrivit căruia nici unul dintre coproprietari nu are un drept exclusiv asupra unei fracţiuni materiale din bun.3. proporţional cu cota – parte din drept. fără acordul şi chiar împotriva voinţei celorlalţi copărtaşi. 2003.fructele industriale (a căror producere presupune munca omului) se cuvin numai copărtaşului care a lucrat efectiv. se distinge între fructele civile şi fructele industriale. cit. 1030/21. p.1. 2.fructele civile se cuvin tuturor copărtaşilor. p. op. 12-13 64 Corneliu Bîrsan.3. 99 65 Gabriel Boroi.64 După cum se cunoaşte. se distinge între actele materiale şi actele juridice. somaţia. Bucureşti. Editura All Beck. Mona Maria Pivniceru. care impune existenţa acordului de voinţă al tuturor copărtaşilor pentru efectuarea unui act având ca obiect întregul bun.. Referitor la actele la actele pe care un copărtaş le poate efectua cu privire la întregul bun. Ministerul Justiţiei. Copărtaşul care a stat în pasivitate va putea pretinde o cotă-parte din fructele industriale numai dacă dovedeşte că a fost împiedicat să participe la producerea şi culegerea fructelor. Curtea de Apel Târgu – Mureş. în funcţie de importanţa lor.2002. Actul juridic de conservare este acela prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Culegere de practică judiciară 2002. să nu stânjenească folosinţa bunului de către ceilalţi copărtaşi. să nu schimbe destinaţia bunului sau modul de folosire al acestuia. acte de conservare. înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu. Decizia civilă nr. 144 .

considerându-se că în acest caz ne aflăm în prezenţa unui act încheiat sub condiţie rezolutorie. Editura Cordial lex.Curtea de Apel Iaşi. în Curtea de Apel Iaşi.12. Drepturile reale principale. vânzarea se va consolida retroactiv. Culegere de practică judiciară. Sunt acte de dispoziţie: vânzarea. 104. constituirea unui gaj. donaţia. vânzarea se va desfiinţa retroactiv. Această regulă nu-şi va găsi aplicarea în cazul actelor de înstrăinare a întregului bun încheiate de un copărtaş. Cluj – Napoca. dacă bunul nu va fi atribuit în lotul său. Actele de dispoziţie se încheie cu consimţământul tuturor copărtaşilor. locaţiunea devine un act de dispoziţie. Drept civil.2. asigurarea unui bun. Liviu Pop.66 5. dacă dobânditorul a cunoscut că transmiţătorul nu era proprietarul exclusiv al bunului. Iaşi. Soarta actului de înstrăinare va depinde de modul de soluţionare a partajului: dacă bunul ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare va fi atribuit în lotul copărtaşului vânzător. Drepturile copărtaşilor cu privire la cota-parte ideală din dreptul de proprietate Fiecare copărtaş poate înstrăina şi constitui garanţii reale cu privire la cota – parte ideală din dreptul de proprietate. În materia actelor de administrare se aplică regula unanimităţii. p. Sunt acte de administrare: culegerea fructelor. 13 -14 79 66 . Actul juridic de dispoziţie este acela care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui drept sau grevarea cu sarcini reale a unui bun.1354/5. 1995.Actelor de conservare nu le este aplicabilă regula unanimităţii. ceea ce înseamnă că aceste acte juridice sunt supuse regulii unanimităţii. p. deoarece după acest termen.1997. locaţiunea unui bun pe un termen de până la 5 ani.3. Actul juridic de administrare este acel act juridic civil prin care se urmăreşte să se realizeze o normală punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. în sensul că ele implică consimţământul tuturor copărtaşilor. Secţia civilă. constituirea unei ipoteci. decizia nr.3. 1998.

. cit. Prin împărţeală sau partaj se înţelege operaţia juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate ori de indiviziune. respectiv asupra unui bun din masa indiviză. după caz. p.4. fiecare dintre aceştia devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau părţi materiale din bunurile dintre cele ce formau obiectul coproprietăţii.3. dacă este vorba de încetarea coproprietăţii. 119. cit. cit. Cornelia Munteanu. în raport cu cota – parte din dreptul de proprietate. op. 138. Ovidiu Ungureanu. dacă se pune capăt stării de indiviziune. în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun pe cote – părţi sunt împărţite materialmente între copărtaşi. Editura Graphyx.prin împărţeală sau partaj.3.în cazul în care toate cotele – părţi din dreptul de proprietate sunt dobândite.. Obligaţiile coproprietarilor Coproprietarii sunt obligaţi.prin pieirea totală a bunului sau prin expropriere.3. p. 5. dreptul indiviz este transformat într-un drept exclusiv asupra unei părţi materiale dintr-un bun sau. 119 80 67 . prin acte juridice sau prin uzucapiune. p. Editura Rosetti. Drepturi reale. 177 70 Eugeniu Safta – Romano. op. conservarea şi administrarea bunului comun. de unul dintre copărtaşi sau de o terţă persoană. 95 68 Eugeniu Safta – Romano.3. p. Ovidiu Ungureanu..69 În acest mod. Curs practic. 67 5.70 Liviu Pop.3. p. asupra întregului bun. op. Iaşi. . Bucureşti. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. să suporte cheltuielile şi datoriile ocazionate de întreţinerea. p. 1993. 2001. Modurile de încetare a coproprietăţii obişnuite sau temporare Încetarea coproprietăţii obişnuite sau temporare poate avea loc prin următoarele moduri68: . 186 69 Corneliu Bîrsan. Dreptul de proprietate privată şi publică în România.Dacă actul de dispoziţie este un contract de vânzare – cumpărare sau un contract de donaţie. coproprietatea va continua cu noul copărtaş. .

219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1 Cod civil. 728 alin.Partajul este reglementat în art. 479/2. dacă un copărtaş este minor sau pus sub interdicţie. 219/200572. sub sancţiunea nulităţii relative. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. cu excluderea celorlalţi copărtaşi.” 81 71 . timp de 30 de ani. ceea ce înseamnă că fiecare coproprietar poate intenta acţiunea de partaj indiferent de data la care a luat naştere coproprietatea. 728 Cod civil rezultă că acţiunea de partaj este imprescriptibilă. Pentru validitatea convenţiei de partaj. Un coerede poate cere oricând împărţeala succesiunii. chiar când ar exista convenţii ori prohibiţii contrarii. 609/14. 138/200071.U. dacă aceste persoane au exercitat o posesie utilă asupra întregului bun imobil. 728 – 799 Cod civil şi în art. dacă nu a fost act de împărţeală sau dacă nu se poate opune prescripţia.2005 73 Potrivit art. . Acţiunea de partaj poate fi paralizată de un copărtaş sau de un terţ. 6731 – 67314 Cod de procedură civilă. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr.2000 72 Legea nr.73 Partajul este de două feluri: . 730 alin. . art. astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.prezenţa tuturor copărtaşilor. prin invocarea excepţiei dobândirii prin uzucapiune a proprietăţii exclusive asupra bunului supus partajului. 729 Cod civil „ diviziunea poate fi cerută chiar când unul sau mai mulţi din erezi au posedat părţi separate din succesiune.partaj convenţional sau voluntar. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr.07. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. nr. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. impune şi întrunirea următoarelor condiţii: .G. Potrivit art. este necesar acordul autorităţii tutelare. în sensul încetării proprietăţii comune.” Din dispoziţiile art. 1 Cod civil „ nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.capacitatea deplină de exerciţiu a tuturor copărtaşilor. O. Partajul convenţional sau voluntar reprezintă acordul de voinţă exprimat de toţi coproprietarii.partaj judiciar.10.

procedura partajului judiciar este reglementată şi se efectuează în condiţiile art.2002. În acest sens. temei al răspunderii constructorului potrivit art. 6739 Cod procedură civilă. care poate să adopte una din următoarele soluţii: 1. Culegere de practică judiciară 2002. astfel încât fiecărui copărtaş să îi revină o cotă parte din bun proporţional cu cota sa din dreptul de proprietate. domiciliul şi ocupaţia părţilor. partajarea în natură a bunului. Atunci când niciuna dintre părţi nu solicită atribuirea imobilului şi îşi dispută valoarea lui. şi de acordul părţilor. la formarea loturilor.Partajul judiciar se realizează de către instanţa de judecată. natura bunurilor. Potrivit art.06. în raport de cota – parte din dreptul de proprietate. instanţa va dispune efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv stabilirea valorii de circulaţie a bunului. atunci când bunul este comod partajabil în natură. instanţa va ţine seama. vânzare care se face prin intermediul executorului judecătoresc sau de către părţi. 494 Cod civil74. valoarea de circulaţie pe piaţa liberă la data judecăţii. 3. Secţia civilă. Bucureşti. p. au făcut construcţii. prin vânzarea bunului şi împărţirea preţului către toţi copărtaşii. Decizia nr. şi nu valoarea tehnică care cuprinde valoarea materialelor şi preţul muncii. faptul că unii dintre coproprietari. 175 82 74 . atribuirea bunului către unul din copărtaşi cu obligarea acestuia la plata echivalentului bănesc al cotelor celorlalţi copărtaşi. După abrogarea Legii nr. 603/1943 privind simplificarea împărţelilor judiciare. Editura All Beck. astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului Curtea de Apel Cluj. iar în caz de neînţelegere. la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. în Ministerul Justiţiei. 6731 – 67314 Cod de procedură civilă. 2. îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor. 2003. partajul se realizează prin vânzarea bunului la licitaţie publică. în practica judiciară s-a reţinut că adevăratul preţ este valoarea de înlocuire. Evaluarea bunului se face prin acordul copărtaşilor. înainte de a se cere împărţeala. mărimea cotei – părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit. după caz. 1437/27. echivalent numit sultă.

prin încheiere interlocutorie. 268 alin. cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Proprietatea comună pe cote-părţi forţată şi perpetuă Proprietatea comună pe cote-părţi forţată şi perpetuă poartă asupra unui bun care. a celorlalţi coproprietari. împărţeala prin hotărâre asupra fondului este admisibilă doar când părţile se învoiesc şi se va lua act de învoială conform art. 138/2000. 271 – 273 Cod procedură civilă. op. cit. p. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3. Cornelia Munteanu. p. 145 83 76 75 . 3 şi 6735 Cod procedură civilă.. Această formă de proprietate comună este forţată deoarece există şi se menţine indiferent de voinţa coproprietarilor şi perpetuă deoarece scopul bunurilor care îi alcătuiesc obiectul este permanent. 76. Corneliu Bîrsan. op. partajul este un act juridic declarativ de drepturi. Ovidiu Ungureanu. op. Liviu Pop. 786 Cod civil. În lipsa învoielii părţilor.76 Fiecare copărtaş poate poseda şi utiliza bunul comun. 4. op. 190 Dumitru Lupulescu.. 180. fără posibilitatea de a fi partajat.75 Bunurile care alcătuiesc obiectul proprietăţii comune forţate şi perpetue constituie accesoriul altor bunuri principale ce se află în proprietate exclusivă.. p. 219/2005. Potrivit art. instanţa de judecată este obligată să stabilească bunurile supuse împărţelii.nr. cit. cit. Potrivit art. fără a avea nevoie de consimţământul celorlalţi coproprietari. cu respectarea a două condiţii: – să nu aducă atingere drepturilor simultane şi concurente. calitatea de coproprietar. 5. de aceeaşi natură. din momentul în care s-a născut coproprietatea. 6734 Cod procedură civilă. prin natura sa este folosit în mod permanent de două sau mai multe persoane. conform dispoziţiilor art.. p. ceea ce înseamnă că fiecare dintre foştii copărtaşi va deveni retroactiv proprietar exclusiv al bunului ce i-a fost atribuit. cit.

3.2001 84 . – Ordonanţa Guvernului nr. – Legea nr. În dreptul nostru civil sunt cunoscute patru cazuri de proprietate comună pe cote-părţi forţată şi perpetuă: 1. 4. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice şi bugetare de stat. 5.1. 234/2002. Coproprietatea forţată asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente Coproprietatea forţată asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente este reglementată prin următoarele acte normative: – Decretul – Lege nr. republicată. 3. Anexa 2 la Legea nr.4. aprobată cu modificări prin Legea nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari77. – Legea nr.– să exercite aceste atribute numai pentru utilizarea bunului principal căruia îi este afectat bunul comun accesoriu. 544/1. 114/1996 a locuinţei. 400/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de 77 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. coproprietatea forţată asupra bunurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine. 2. modificată şi completată prin Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare. coproprietatea forţată asupra bunurilor considerate ca fiind bunuri de familie. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. coproprietatea forţată asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente. – Regulamentul – cadru al asociaţiilor de proprietari. 453/2001. în acord cu interesul celorlalţi coproprietari.09. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului. – Hotărârea Guvernului nr. coproprietatea forţată asupra despărţiturilor comune.

coşurile de fum. rezultă că obiectul acestei coproprietăţi este format din terenul pe care este construită clădirea. iar restul. fântânile.05.2003 80 Adina Nicolae. reprezentate din apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă. scările. p. Asociaţiile de proprietari. 311/8. 271998. izvoarele. structura de rezistenţă. Coproprietatea forţată asupra lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine Coproprietatea forţată asupra lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine are ca obiect potecile.3. proprietarii locuinţelor şi ai spaţiilor cu altă destinaţie decât cea de locuinţă se pot constitui în asociaţii de proprietari cu personalitate juridică. legate de folosirea bunurilor aflate în proprietate comună indiviză din clădirea ce alcătuieşte un condominiu. aflate în folosinţă comună.proprietari78. în „Dreptul” nr.80 5. Marian Nicolae.12. în condiţiile în care nu se poate delimita proprietatea comună. prin bloc de locuinţe – clădire – condominiu. terasele. fundaţia. Prin asimilare. casa scării. ascensoarele. Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. precum şi instalaţiile clădirii. acoperişul. proprietate comună indiviză. se înţelege o proprietate imobiliară din care unele părţi sunt proprietăţi individuale. curtea. 863/4. 85 79 78 . poate fi definit condominiu şi un tronson. rezervoarele de apă.4. tubulatura de gunoi. bunuri aflate pe linia despărţitoare dintre două imobile care au proprietari diferiţi. din cadrul clădirii de locuit. cu una sau mai multe scări. modificate şi completate prin Hotărârea Guvernului nr. subsolurile. holurile.2003 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. pivniţele. În înţelesul art. drumurile. 17 şi urm. 1 alin. 2 din Normele metodologice privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. În scopul reprezentării şi susţinerii intereselor comune ale proprietarilor. 1386/200379.2. Din analiza dispoziţiilor legale în această materie.

cit. conform dispoziţiilor art.3. Coproprietatea forţată asupra bunurilor considerate ca fiind bunuri de familie Coproprietatea forţată asupra bunurilor considerate ca fiind bunuri de familie priveşte acele bunuri care sunt menite să servească întregului grup de persoane formând familia: mormintele.. p. op. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune. bunuri comune ale soţilor. ceea ce înseamnă că atunci când unul Ioan Adam. respectiv dreptul de proprietate devălmaşă al soţilor asupra bunurilor dobândite de oricare dintre ei în timpul căsătoriei. 152. p. 1 Codul familiei.4.4. 590 –609 Cod civil.gardul comun. Coproprietatea forţată asupra despărţiturilor comune Coproprietatea forţată asupra despărţiturilor comune este reglementată în art. tablourile de familie. cit. 188.zidul comun. .5. 494 86 82 81 .3.82 Legislaţia actuală reglementează un singur caz de devălmăşie.. Potrivit art. Corneliu Bîrsan. op. de la data dobândirii lor..3. 5. bunurile dobândite în timpul căsătoriei. bunul aparţinând deopotrivă tuturor coproprietarilor. p. 492 Dumitru Lupulescu. 2 Codul familiei prin care s-a instituit un mandat tacit reciproc între soţi. op. Proprietatea comună în devălmăşie Proprietatea comună în devălmăşie este acea formă a dreptului de proprietate comună caracterizată prin faptul că titularii săi nu au determinată cota-parte ideală din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefracţionate în materialitatea lor. cit.4. 85. Ioan Adam.şanţul comun.81 5. cit. op. op. scrisorile. 30 alin. . Titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie administrează. 35 alin.. de oricare dintre soţi sunt.. p.4. hârtiile şi titlurile de familie. Liviu Pop. p. Sunt despărţituri comune: . cit.

27. Proprietatea periodică Proprietatea periodică este definită ca fiind o modalitate a dreptului de proprietate în cadrul căreia fiecare titular exercită în nume propriu şi în interes propriu prerogativele dreptului său de proprietate pe perioade determinate. s-a decis că indiferent de valoarea masei partajabile. în întregime sau numai o parte din ele.5.12. 36 alin. revine judecătoriei. 1996. se presupune că ele acţionează atât în nume propriu. fără consimţământul expres al celuilalt soţ. p.dintre ei exercită atributele dreptului de proprietate (posesia. Proprietatea comună în devălmăşie încetează: 1. Dreptul familiei. Potrivit art. La desfacerea căsătoriei. 2 Codul familiei). VIII/21. Codruţa Hangeanu. 2000. Editura All. cât şi atunci când sunt formulate separat. Bucureşti. Filipescu. Bucureşti. recăsătorirea soţului celui ce fusese declarat mort. bunurile comune. se pot împărţi prin hotărâre judecătorească şi în timpul căsătoriei (art. competenţa de a soluţiona cererile având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei. dispoziţia) asupra bunurilor comune. bunurile comune se împart între soţi. 2.2001 87 83 . Florin Ciutacu. 37 Codul familiei (căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi. declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi. pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – Secţiile Unite84. Alexandru Bacaci. 35 alin. 108 84 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr.02. 5. care se repetă succesiv şi perpetuu. folosinţa. Prin desfacerea sau încetarea căsătoriei83 conform art. Bucureşti. Editura All Beck. 84/19. Tratat de dreptul familiei. iar desfiinţarea căsătoriei se face prin divorţ). 36 alin. p. Pentru motive temeinice. Codul familiei român comentat şi adnotat. potrivit învoielii acestora. va hotărî instanţa de judecată (art. Editura Sigma. 2001. la intervale Ion P. p. atât în cazul în care aceste cereri au fost formulate concomitent cu acţiunea principală de desfacere a căsătoriei. Viorica Dumitrache. 1 Codul familiei). 199.2000. 2 Codul familiei nici unul dintre soţi nu poate înstrăina sau greva un bun imobil. Dacă soţii nu se învoiesc asupra împărţirii bunurilor comune. Prin decizia nr. cât şi ca reprezentant al celuilalt soţ.

op. Ioan Adam. în sistemul time sharing. 203 88 85 . timp de 7 zile pe an atributele dreptului de proprietate şi tot pentru aceeaşi perioadă poate să transmită dreptul său prin acte de vânzare sau locaţiune şi chiar acte pentru cauză de moarte.regulate. în mod exclusiv. 35 86 Corneliu Bîrsan. p. ca o nouă modalitate juridică a dreptului de proprietate. p.. „Vila de Aur”. în „Dreptul” nr. inclusiv statul. mobilat şi dotat cu aparatură electronică şi electrocasnică. a apărut în dreptul nostru pe la jumătatea deceniului trecut. 195. situat într-o vilă din Poiana Soarelui (Braşov). Proprietatea în sistem”time sharing” – proprietate periodică – o nouă modalitate a dreptului de proprietate?. cit. Titularul dreptului de proprietate exercită. p.85 Proprietatea periodică. presupunând cel puţin doi titulari care pot fi persoane fizice sau juridice. când Regia Autonomă „Loteria Naţională” a creat un nou tip de loz în plic. op. 5/1997. cit. Teodor Sîmbrian. între care nu există nici un raport juridic..86 Acest sistem constituie în persoana celui care câştigă un drept de proprietate imobiliară pentru o săptămână pe an având ca obiect un apartament de trei camere.

487/31. dar şi la pierderea acestuia cu privire la bunuri imobile. 3 prevede că „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică. Această posibilitate este reglementată de Constituţie care în art. 481 Cod civil. stabilită potrivit legii. Liviu Pop. 481 Cod civil potrivit căruia „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. 3 şi 6 din Constituţie. Bucureşti. Interesul public poate duce nu doar la limitarea exerciţiului unor atribute ale dreptului de proprietate. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”.88 Exproprierea este reglementată în art. Circulaţia juridică a terenurilor. a unor imobile aflate în proprietate privată. p. cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire. a unor bunuri imobile proprietate privată. cit. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale89 şi în Normele metodologice de aplicare a acestei legi. p. 49 Eugen Chelaru.1.2004 89 88 87 . 33/1994. 583/1994. prin hotărâre judecătorească. aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.05. Legea nr.. cu titlu oneros. Legea nr.CAPITOLUL 6 EXPROPRIEREA 6. 44 alin. Editura All Beck. pentru cauză de utilitate publică. 1999.87 Într-o altă formulare. precum şi de art. op.2004 90 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr.07. 941/200490. 596/1. Noţiunea şi reglementarea Exproprierea a fost definită ca fiind un mod originar de dobândire a proprietăţii constând în trecerea forţată în proprietate publică. exproprierea a fost definită ca fiind o instituţie juridică de drept public care constă în achiziţia forţată. Hotărârea Guvernului nr. 44 alin. pentru cauză de utilitate publică. art. în condiţiile legii şi sub control judiciar. 334 89 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr.

apă. lacuri de acumulare pentru surse de apă şi atenuarea viiturilor. 33/1994 se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. ansamblurilor şi siturilor istorice. în sfârşit. care potrivit art. Existenţa unei cauze de utilitate publică Exproprierea se poate face numai pentru lucrări de utilitate publică.afară numai pentru cauză de utilitate publică. Principiile exproprierii Exproprierea este guvernată de următoarele principii: 1. precum şi a parcurilor Legea nr. şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire” şi. 33/1994 sunt de utilitate publică lucrările privind: prospecţiunile şi explorările geologice. 139/2. extracţia şi prelucrarea substanţelor minerale utile. sănătate. cultură. 5 din Legea nr. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 6 din Legea nr. canalizare. în Legea nr.1994 92 Regulamentul a fost adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. protecţie şi asistenţă socială. protejarea şi punerea în valoare a monumentelor. 583/31. instalaţii pentru producerea energiei electrice.1994 90 91 . publicată în „Monitorul Oficial al României” nr.2. sport. Legea nr. precum şi de administraţie publică şi pentru autorităţile judecătoreşti. termoficare. staţii hidrometeorologice. 271/26. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. dar şi apărarea dreptului de proprietate privată.08. 33/1994 se completează cu Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. sistemele de alimentare cu energie electrică. telecomunicaţii.1994. alinierea şi lărgirea străzilor. 33/199491 care cuprinde dispoziţii de natură să asigure cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor. Conform art. salvarea. căile de comunicaţii. clădirile şi terenurile necesare construcţiei de locuinţe sociale şi altor obiective sociale de învăţământ. deschiderea. îndiguiri şi regularizări de râuri. derivaţii de debite pentru alimentări cu apă şi pentru devierea viiturilor.09. instalaţii pentru protecţia mediului.06. seismice şi sisteme de irigaţii şi desecări. lucrări de combatere a eroziunii de adâncime. gaze.92 6.

după caz. imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ – teritorială. prevenirea şi înlăturarea urmărilor dezastrelor naturale – cutremure. Curtea 93 Valeriu Stoica. care prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. Obiectul exproprierii Obiectul exproprierii îl constituie bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu sau fără scop lucrativ. ordinea publică şi siguranţa naţională. apărarea ţării. precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând. Exproprierea se dispune şi despăgubirea se stabileşte prin hotărâre judecătorească Instanţa de judecată dispune cu privire la expropriere şi stabileşte despăgubirea pe care urmează să o primească expropriatul.93 3. precum şi de daunele aduse proprietarului sau. 6. În acest sens. inundaţii. Existenţa unei despăgubiri drepte şi prealabile Expropriatorul este obligat să plătească proprietarului bunului expropriat sau titularilor altor drepturi reale cu privire la bunul expropriat o compensare pentru pierderea suferită care trebuie să fie dreaptă. caracter care reprezintă o garanţie importantă acordată persoanelor îndreptăţite la expropriere. în revista „Dreptul” nr. 33/1994 nu sunt incluse bunurile imobile proprietate de stat. altor persoane îndreptăţite.3. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică. adică să acopere întreaga pierdere suferită de persoanele afectate de măsura exproprierii În acest sens sunt dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 2 din Legea nr. p. alunecări de terenuri. precum şi cele aflate în proprietatea privată a comunelor. 34 91 . în mod obişnuit. Despăgubirea trebuie să fie şi prealabilă. experţii.naţionale. În enumerarea făcută de legiuitor în art. iar la calcularea cuantumului despăgubirilor. la data întocmirii raportului de expertiză. 2. 33/1994. 5/2004. rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii. municipiilor şi judeţelor. luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.

94 6. cit. 1 din Legea nr. cit.4. p. 339-343 96 Corneliu Bîrsan.Constituţională a decis că exproprierea nu se poate referi la bunurile aflate în proprietatea statului. conform legii. p.96 Pe baza rezultatelor cercetării prealabile se adoptă actul de declarare a utilităţii publice. Tratat.1997. 7 alin. 115/21. Eugen Chelaru. cit. 33-36. Declararea utilităţii publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile şi condiţionat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului. Drept civil român. II.. exproprierea şi plata despăgubirilor. p. Pentru a se produce exproprierea este necesar să fie întrunite. p. 33/1994. 51 – 53. utilitatea publică şi declararea ei. op. op. măsurile premergătoare exproprierii. Vol. Teoria generală a drepturilor reale. Maria Gaiţă. în mod cumulativ. p. cit. Ovidiu Ungureanu. Mona Maria Pivniceru. – existenţa unei juste şi prealabile despăgubiri. Corneliu Bîrsan. 28-29. p. Decizia nr. Editura Europa. utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrările de interes naţional şi de către consiliile judeţene şi Consiliul Local al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de interes local. 141/1997 95 Ion Dogaru. 1996. Conform art.05. cit. 85 – 86. aprobate. 3. p. Drepturile reale principale. care se aduce la cunoştinţă publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială este situat bunul imobil şi prin publicare în Monitorul Oficial – pentru utilitatea Curtea Constituţională. 2.. următoarele condiţii95: – existenţa unei declaraţii de utilitate publică. Sevastian Cercel. Procedura exproprierii Procedura exproprierii se desfăşoară în trei etape reglementate distinct în lege: 1. Cornelia Munteanu. Craiova. 115 92 94 .. Liviu Pop.. op. – existenta unei publicităţi speciale. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 63 – 65.. Teodor Sâmbrian. Drept civil. op. pentru localităţi sau zone unde se intenţionează executarea ei. op. Ion Dogaru.

cu indicarea numelui proprietarilor. în termen de 15 zile de la comunicare. potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. După declararea utilităţii publice. despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau celorlalte persoane îndreptăţite. Potrivit art.publică de interes naţional – sau în presa locală – pentru utilitatea publică de interes local. în înţelesul Legii nr. Întâmpinările vor fi soluţionate în termen de 30 de zile de o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului pentru lucrările de interes naţional. prin decizia delegaţiei permanente a consiliului judeţean sau prin dispoziţia primarului municipiului Bucureşti pentru cele de interes local. Soluţionarea cererii de expropriere este de competenţa tribunalului în a a cărui rază este situat bunul imobil propus pentru expropriere. pentru lucrările de interes naţional. pentru lucrările de interes local. 33/1994. este statul. 544/2004. Instanţa va verifica dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi va stabili cuantumul despăgubirilor şi suma cuvenită fiecărei părţi. municipiile. expropriatorul imobilului97 va executa planurile cuprinzând terenurile şi construcţiile propuse spre expropriere. Hotărârea comisiei este comunicată părţilor în termen de 15 zile de la adoptarea. iar acestea o pot contesta la Curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul. precum şi a ofertelor de despăgubire. se notifică titularilor drepturilor reale asupra imobilelor. împreună cu procesul – verbal care încheie cercetarea prealabilă declarării utilităţii publice. 26 din Legea nr. 33/1994. conform art. 12 alin. Propunerile de expropriere. în termen de 15 zile de la publicare. iar aceste persoane pot face întâmpinare împotriva actelor respective în termen de 45 de zile de la primirea notificării. unul desemnat de expropriator şi unul din partea persoanelor supuse exproprierii. Pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie compusă din trei experţi: unul numit de instanţă. 2 din lege 93 97 . prin organismele desemnate de Guvern. şi judeţele. oraşele şi comunele. Expropriator.

27 94 98 . – stingerea drepturilor personale dobândite de alte persoane asupra imobilului expropriat. în „Dreptul” nr. la data întocmirii raportului de expertiză. 2. Efectele exproprierii Exproprierea produce următoarele efecte98: – transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului. uzufructul. imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ – teritorială. luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia. 15-17. 35-37 din lege sunt reglementate două drepturi în favoarea proprietarului imobilului expropriat: 1. abitaţia şi superficia. p.dreptul de a cere retrocedarea imobilului expropriat. vor ţine seama de preţul cu care se vând. Efectele juridice ale exproprierii pentru cauză de utilitate publică. dreptul de preemţiune la cumpărarea imobilului. cum ar fi cum ar fi cele rezultate dintr-un contract de locaţiune sau un contract de comodat. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. în „Dreptul” nr. iar odată ce despăgubirea a fost stabilită. Bogdan Dumitrache. după caz. Primind rezultatul expertizei.La calcularea cuantumului despăgubirilor. despăgubirea acordată neputând să fie mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de o altă persoană interesată. altor persoane îndreptăţite. 4/1995. experţii.5. precum şi de daunele aduse proprietarului sau. Prin art. Discuţii pe marginea Legii nr. precum şi instanţa. în mod obişnuit. – subrogaţia reală cu titlu particular: ipoteca şi privilegiul imobiliar se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite. – stingerea dezmembrămintelor dreptului de proprietate: uzul. 6. Eugen Chelaru. – imobilul expropriat trece în proprietatea publică liber de orice sarcini. creditorul ipotecar nu mai poate proceda la executarea silită a imobilului respectiv. p. 4/1998. Flavius Baias. instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî.

Curtea Supremă de Justiţie.1999 Marian Nicolae. 33/1994.100 Art. Cererea de retrocedare se adresează tribunalului care. 35 din Legea nr. 37 din Legea nr. expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar. care se stabileşte ca şi în situaţia exproprierii. a admis un recurs în interesul legii şi a decis că în cazul cererilor de restituire a imobilelor expropriate anterior intrării în vigoare a Legii nr.Potrivit art. poate să dispună retrocedarea. 636/27. foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. VI din 29 septembrie 1999. Publicată în „Monitorul Oficial al României”.12. nr. Retrocedare imobilului se face în schimbul unui preţ. 35 – 36 din Legea nr. sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 25 95 100 99 . pronunţată de Secţiile Unite99. iar dacă acesta nu optează pentru cumpărare sau dacă nu răspunde expropriatorului în termen de 60 de zile de la primirea notificării. şi nu poate să fie mai mare decât despăgubirea actualizată. după ce verifică temeiurile acesteia. 33/1994. iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului. În acest scop. acesta din urmă poate dispune de imobil. Discuţii cu privire la aplicarea în timp a art. 33/1994. în „Dreptul” nr. p. expropriatul – fost proprietar – are un drept prioritar la dobândire. 11/2000. 33/1994 prevede că în cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat. la un preţ care nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat. respectiv lucrările nu au fost începute. dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. prin decizia nr.

1. cel mai complet drept real.. deoarece aceasta. pag 137 96 101 . Astfel. aceasta rămânând în mâinile proprietarului. cit. Cantacuzino. independent de puterile şi drepturile pe care altul le-ar avea asupra aceluiaşi bun. cit. Ovidiu Ungureanu. 479 Cod civil. Elementele dreptului civil. cit. Liviu Pop. legea permite separarea atributelor dreptului de proprietate şi atribuirea lor altor persoane decât titularul dreptului de proprietate. op. potrivit art. pag 157. 1998.102 În unele situaţii. pag 155. Bucureşti. „poate avea cineva asupra bunurilor. iar unele atribute ale ei pot fi exercitate ca drepturi reale de o altă persoană decât titularul dreptului de proprietate. în sensul că există în raporturile proprietarului cu toţi ceilalţi şi un caracter exclusiv. Eugen Chelaru. nu va putea fi exercitată de alte persoane.101 Aceste atribute au un caracter absolut. pag 262 102 Matei B. sau un drept de proprietate sau un drept de folosinţă sau numai servitute”. în înţelesul că numai proprietarul le poate exercita în plenitudinea lor. op. conform legii.. întruneşte în mâinile titularului toate atributele care. ca atribut al dreptului de proprietate. fructus şi abusus).. Cornelia Munteanu. cu excepţia dispoziţiei. îl compun: dreptul de folosinţă. op. Aceasta înseamnă că proprietatea poate fi dezmembrată.CAPITOLUL 7 DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 7. dreptul de a culege fructele şi dreptul de dispoziţie (usus. Noţiunea Dreptul de proprietate. Editura All Educaţional.

105 Aceste dezmembrăminte pot fi constituite numai pentru bunurile proprietate privată. care se constituie sau dobândesc prin desprinderea ori limitarea unor atribute din conţinutul juridic al dreptului de proprietate. în mod special.. cit. în raport de dispoziţiile art.. dreptul de uz. 44/1996. Importanţa dreptului de dispoziţie a fost reţinută şi de Curtea Constituţională. 7. care a decis că garantarea dreptului de proprietate presupune protecţia tuturor prerogativelor acestui drept şi. op. asupra bunurilor altuia. atunci înstrăinarea ar conduce la însăşi pierderea dreptului de proprietate.103 Pe de altă parte. dreptul de abitaţie. de asemenea. pot lua naştere prin următoarele moduri: Decizia nr. p. În condiţiile legii organice ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. dreptul de servitute. care prevede că bunurile proprietate publică sunt inalienabile. Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt definite ca fiind acele drepturi reale principale derivate. pag 158 105 Corneliu Bîrsan. dreptul de superficie şi dreptul real de folosinţă. 185-186 97 103 . ca în cazul servituţilor şi acordate în favoarea terţilor. 136 alin 4 din Constituţie. 345/1996 104 Liviu Pop.2. ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.Dacă dreptul de dispoziţie ar fi atribuit altei persoane decât proprietarului lucrului. inclusiv proprietarului. Mona Maria Pivniceru.104 În sistemul nostru de drept sunt cunoscute următoarele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate: dreptul de uzufruct. cit. a dreptului de dispoziţie. nu şi pentru bunurile din domeniul public. op. Maria Gaiţă. Modurile de constituire a dezmembrămintelor dreptului de proprietate Dezmembrămintele dreptului de proprietate. opozabile erga omnes. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. cele prevăzute de Codul civil. unele atribute ale proprietăţii pot fi limitate.

dreptul de superficie. Ca urmare a separării atributelor dreptului de proprietate şi încredinţării lor către două persoane diferite. dreptul de superficie. Dreptul de uzufruct 7. • prin uzucapiune:dreptul de uzufruct. În urma constituirii uzufructului. pag 159 98 . numit uzufructuar.1. • prin voinţa omului: dreptul de uzufruct. uzufructul a fost definit ca fiind acel drept real principal derivat. compus din atributele posesiei şi folosinţei bunului. apar două drepturi reale distincte: dreptul de proprietate. dreptul de uz.106 Reglementarea uzufructului este cuprinsă în art. 517-564 Cod civil. op. cu obligaţia de a le conserva substanţa şi de a le restitui proprietarului la încetarea uzufructului. Noţiunea şi reglementarea Uzufructul este definit în art 517 Cod civil ca fiind dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia. dreptul de abitaţie. servituţile stabilite prin fapta omului. asupra bunului sau bunurilor ce aparţin în proprietatea altei persoane.3. al cărui conţinut va fi format numai din dispoziţie şi dreptul de uzufruct. cel în patrimoniul căruia rămâne dreptul de dispoziţie se numeşte nud proprietar. dreptul de superficie. atributele de posesie şi folosinţă.• prin lege: dreptul de abitaţie. temporar. • prin destinaţia proprietarului: servituţile stabilite prin fapta omului. desprinse din dreptul de proprietate. 106 Liviu Pop. întocmai ca însuşi proprietarul lor. dreptul de uz. 7. În doctrină. cit. însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa. • prin act administrativ emis de autoritatea competentă:dreptul real de folosinţă. servituţile legale şi naturale. iar cel în patrimoniul căruia intră dreptul de a folosi bunul şi de a-i culege fructele se numeşte uzufructuar.3. care conferă titularului său. servituţile continue şi aparente..

II. 534 Cod civil) fără să-şi piardă calitatea de titular al dreptului real de uzufruct. în raport cu bunurile asupra cărora a fost constituit. Băicoianu. Al. Uzufructuarul poate transmite numai emolumentul uzufructului (art. Rosetti-Bălănescu. adică avantajele economice pe care acest drept le conferă. vol. Tratat de drept civil român. Uzufructul este un drept real. dacă titularul este o persoană juridică (art. Această natură a uzufructului îl deosebeşte de dreptul de folosinţă pe care îl are locatarul asupra bunului închiriat. deoarece se stinge cel mai târziu la moartea uzufructuarului dacă acesta este o persoană fizică (art. p. p. 4.107 Acest caracter al uzufructului rezultă din dispoziţiile art. precum şi din definiţia legală a uzufructului. cuprinsă în art. deoarece uzufructuarul dobândeşte dreptul de a întrebuinţa lucrul şi de a-i culege fructele. 3. inclusiv proprietarului. Andrei I. titular al dreptului real de uzufruct rămânând uzufructuarul.2. Uzufructul este un drept de folosinţă. 5.. Dreptul de uzufruct poate fi constituit atât pe o durată de timp determinată cât şi pe durata vieţii uzufructuarului (uzufructul viager). iar când obiectul său îl reprezintă bunuri corporale. Uzufructul este mobiliar sau imobiliar. În acest caz. 192 108 Ion P.3. 479 Cod civil care prevede că cineva poate avea asupra unui lucru un drept de proprietate sau un drept de folosinţă sau numai servitute. Caracterele juridice Uzufructul prezintă următoarele caractere juridice: 1.Filipescu. 322 99 107 .7. 1997. uzufructul fiind asimilat cu dreptul de proprietate. Filipescu. 517 Cod civil. Uzufructul este un drept temporar.559 Cod civil). conferă titularului dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă. Uzufructul este un drept incesibil. care este un drept de creanţă. Hamangiu. op. Editura All. cit. ceea ce înseamnă că nu se poate transmite prin acte juridice. dobânditorul va folosi bunul cu titlu de drept personal. Uzufructuarul dobândeşte beneficiul uzufructului (emolumentul). fiind opozabil erga omnes. C.557 Cod civil) sau cel mai târziu după 30 de ani. Bucureşti. I.108 2.

Având în vedere faptul că una dintre obligaţiile uzufructuarului este aceea de a nu se atinge de substanţa lucrului şi de a restitui lucrul 109 110 Corneliu Bîrsan. p. Sevastian Cercel. p. în funcţie de obiectul său: − uzufruct cu titlu particular. 160 100 . atunci când are ca obiect o fracţiune dintr-o universalitate. fără să fie afectată substanţa acestuia. Conţinutul juridic al dreptului de uzufruct Conţinutul juridic al dreptului de uzufruct este alcătuit din atributele de posesie şi folosinţă. 270 Liviu Pop.7. op. În raport de această formulare rezultă că dreptul de uzufruct se poate stabili asupra oricăror bunuri aflate în circuitul civil.. în proprietate.. pe timpul uzufructului.3. cit. bunul este înlocuit cu valoarea lui. atunci când are ca obiect o universalitate. op.3. − uzufruct cu titlu universal. uzufructuarul poate să folosească bunul fără să aducă atingere substanţei lucrului. 196 112 Eugen Chelaru.3. 520 Cod civil. p. Această clasificare prezintă importanţă în ceea ce priveşte repartizarea sarcinilor şi datoriilor. op.112 Astfel..111 Uzufructul poate fi de mai multe feluri. corporale sau incorporale şi. cit.4. între uzufructuar şi nudul proprietar. în cazul uzufructului cu titlu particular.. Obiectul dreptului de uzufruct Potrivit art. atunci când este stabilit asupra unui bun determinat.109 atribut pe care îl poate exercita fără ca prin aceasta să aducă atingere dreptului de uzufruct. cit. − uzufruct universal. 160 111 Ion Dogaru. mobile sau imobile. op. Proprietarul bunului astfel grevat va rămâne numai cu dreptul de dispoziţie asupra bunului.110 7. în timp în interiorul fracţiunii de universalitate sau în universalităţi de bunuri. neconsumptibile. p. cit. fructele bunului. uzufructuarul având şi dreptul de a culege sau percepe. în principiu. adică va avea nuda proprietate. uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile şi imobile. operând subrogaţia reală cu titlu universal.

p. modificată prin Legea nr. în materie de bunuri ce pot forma obiectul uzufructului. Referitor la terenuri şi locuinţe. menţionăm că terenurile dobândite prin constituirea dreptului de proprietate privată şi care nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani (conform art. mărcile de fabrică).proprietarului. – terenurile proprietate privată.5. se admite că obiect al uzufructului pot fi şi bunuri consumptibile. ca universalitate de fapt. În legislaţia noastră nu mai există cazuri de uzufruct legal. 112/1995 care nu pot fi înstrăinate. Deoarece uzufructuarului i se transmite însăşi proprietatea asupra bunurilor. 519 101 . dar în acest caz uzufructuarul are obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi cantitate şi valoare cu cele primite. Modurile de constituire a uzufructului În conformitate cu prevederile art.113 7. 9 alin. – locuinţele. final pe timp de 10 ani de la data dobândirii. 1 din Legea nr. cit. 526 Cod civil. prin voinţa omului şi prin uzucapiune. 684 şi 1242 din Codul civil care reglementau uzufructul legal ( dreptul de uzufruct legal al părinţilor asupra averii copiilor lor minori. materii prime. 32 alin. al soţului asupra bunurilor dotale şi al văduvei fără avere în moştenirea soţului său predecedat) au fost 113 Ioan Adam. o constituie bunurile neconsumptibile.3. ne aflăm în prezenţa quasi – uzufructului. 338. 18/1991. deoarece articolele 283.. brevete de invenţii. precum şi apartamentele cumpărate de chiriaşi în condiţiile Legii nr. op. – fondul de comerţ. Pot forma obiectul uzufructului următoarele categorii de bunuri: – titlurile la purtător. deoarece pot fi identificate prin seriile şi numerele lor. cu obligaţia de restituire prevăzută în art. 518 Cod civil. regula. 247/2005) nu pot face obiectul uzufructului pe această perioadă. Cu caracter de excepţie. potrivit dispoziţiilor art. format din bunuri corporale şi incorporale ( mărfuri. uzufructul se poate constitui prin lege.

161 102 .abrogate prin Legea nr. 247/2005. Uzufructul se instituie în mod direct. direct sau indirect. Decretul nr. Liviu – Marius Harosa. 235 Eugen Chelaru. 519 Cod civil. 2 alin.. Atunci când uzufructul se constituie asupra unui imobil. proprietarul menţinând pentru el numai nuda proprietate. cit. op. dacă obiectul convenţiei este reţinerea de către vechiul proprietar a dreptului de uzufruct şi înstrăinarea nudei proprietăţi.. Constituirea uzufructului prin testament Testatorul poate transmite legatarului uzufructul şi moştenitorilor nuda proprietate sau poate să instituie un legatar al nudei proprietăţi şi să transmită moştenitorilor legali uzufructul. uzufructul constituit prin voinţa omului poate fi: pur şi simplu. Instituirea uzufructului prin voinţa omului se poate face în două moduri: 1. modificată de Titlul XII din Legea nr. În consecinţă. op. 1 din Legea nr. p. Uzufructul se instituie în mod indirect. cit.115 Potrivit art. pe termen sau sub condiţie. dreptul de uzufruct se poate constitui numai prin voinţa omului şi prin uzucapiune. aceasta se poate realiza atât pe calea uzucapiunii de 10 până la 20 de ani. 32/1954 şi Legea nr. p. 319/1944. 247/2005. Constituirea uzufructului prin convenţia intervenită între proprietar şi uzufructuar Convenţia poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. actul de constituire se va perfecta în forma înscrisului autentic – art. Constituirea dreptului de uzufruct prin convenţie poate fi directă şi indirectă. 2 din Titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor” al Legii nr. 114 115 Liviu Pop. 7/1996. 22 alin. dacă prin convenţie se înstrăinează cele două atribute care formează conţinutul juridic al dreptului de uzufruct. coroborat cu art. când există justul titlu şi buna – credinţă a posesorului.114 2. cât şi a uzucapiunii de 30 de ani. În ceea ce priveşte dobândirea dreptului de uzufruct prin uzucapiune. 18/1948.

103 . Fructele neculese în momentul constituirii uzufructului aparţin uzufructuarului iar cele nepercepute în momentul încetării uzufructului se cuvin proprietarului (art. 3. ce poate produce obiectul asupra căruia are uzufruct. împotriva celuilalt contractant având ca obiect predarea bunului. fie naturale. Drepturile uzufructuarului Uzufructuarul are dreptul de a obţine posesia bunului care face obiectul uzufructului şi dreptul de a-l folosi. în mod direct şi nemijlocit sau prin intermediul unei persoane. 524 Cod civil). Uzufructuarul poate să facă şi acte de dispoziţie materială cu privire la bun. uzufructuarul are la îndemână o acţiune personală. în ceea ce priveşte fructele naturale şi industriale. 525 Cod civil). conservându-i substanţa. „uzufructuarul are dreptul de a se bucura de tot felul de fructe. uzufructuarul are următoarele drepturi: 1. Dreptul de a folosi bunul şi de a-i culege fructele Dreptul de folosinţă îi conferă uzufructuarului dreptul să efectueze acte de conservare şi de administrare asupra bunului. În cazul uzufructului testamentar. cu precizarea că potrivit art. Dreptul de a cere predarea în folosinţă a bunului În acest scop.7. proporţional cu durata uzufructului (art. Dreptul de a exercita prerogativele pe care i le conferă constituirea uzufructului.3. fie industriale. fructele se cuvin uzufructuarului din momentul predării voluntare a bunului de către moştenitori sau de la data introducerii acţiunii în justiţie pentru predarea bunului. Corespunzător acestor atribute. 521 Cod civil. Fructele civile se dobândesc de către uzufructuar zi de zi. 539 alin. 2 Cod civil nu are dreptul la despăgubiri de la proprietar pentru sporul de valoare adus bunului. fie civile.” Astfel.6. 2. Potrivit art. sunt dobândite de uzufructuar prin culegere (percepere). dacă uzufructul s-a constituit prin legat. are la dispoziţie acţiunea confesorie împotriva nudului proprietar ori a succesorilor acestuia. născută din contract. Dacă uzufructul s-a instituit prin convenţie.

4. iar atât timp cât există uzufructul aceste contracte sunt opozabile nudului proprietar. uzufructuarul va suporta următoarele sancţiuni: 104 . Uzufructuarul are dreptul să închirieze sau să arendeze bunul. 534 Cod civil. În caz de neîndeplinire a acestei obligaţii. uzufructul poate fi ipotecat. 541 Cod civil). 1. Această obligaţie are ca scop să stabilească obiectul uzufructului şi întinderea obligaţiei de restituire a uzufructuarului. Conform art. în funcţie de următoarele etape: . Obligaţiile uzufructuarului Obligaţiile uzufructuarului pot fi grupate în trei categorii.3. 2 Cod civil.la încetarea uzufructului. . . acesta are următoarele obligaţii: a) Obligaţia de întocmi un inventar al bunurilor mobile şi un proces-verbal de constatare a stării bunurilor imobile (art. fie prin înscris sub semnătură privată. fără ca prin aceasta să-şi înstrăineze dreptul ci numai exerciţiul dreptului. 7. Inventarul şi procesul-verbal pot fi întocmite fie în formă autentică. 1750 pct. pe cheltuiala uzufructuarului şi constituie probe pentru stabilirea stricăciunilor suferite de lucru pe timpul uzufructului.Potrivit art. Înainte ca uzufructuarul să intre în posesia şi folosinţa bunului asupra căruia se exercită dreptul de uzufruct. Uzufructuarul poate să constituie asupra uzufructului său un alt drept de uzufruct.în timpul exercitării dreptului de uzufruct. uzufructuarul are posibilitatea să cedeze emolumentul uzufructului prin acte cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.înainte de intrarea în posesia şi folosinţa bunului care formează obiectul uzufructului. 540 şi art.7. Dreptul de a folosi acţiunile posesorii pentru apărarea uzufructului. cu consecinţa faptului că va rămâne în continuare răspunzător faţă de nudul proprietar.

274 105 . nudul proprietar poate să facă dovada pretenţiilor sale faţă de uzufructuar. – în momentul stingerii uzufructului. sub forma gajului sau a ipotecii.. uzufructuarul are următoarele obligaţii116: a) Să se folosească de bun ca un bun proprietar (art. 2. Nudul proprietar poate scuti de darea cauţiunii pe uzufructuar. 545 – 547 Cod civil). ca şi cum ele ar fi autorul acestora (art. 554 Cod civil). persoana care se obligă. inclusiv proba cu martori şi prezumţii. în sensul de a folosi lucrul întocmai ca şi proprietarul lucrului (art. 545 Cod civil) care pot să provină din partea unui terţ prin intentarea unei acţiuni în revendicare. să răspundă în caz de insolvabilitate a acestuia (art. 116 Corneliu Bîrsan. În timpul exercitării dreptului de uzufruct. p. De asemenea. cu precizarea că reparaţiile importante sunt în sarcina nudului proprietar (art. alături de uzufructuar. 2) Obligaţia de a aduce o cauţiune Se numeşte cauţiune. Îndeplinirea acestei obligaţii se face fie prin găsirea şi darea unei cauţiuni propriu-zise. Dacă nu-şi îndeplineşte această obligaţie. vânzătorul sau donatorul bunului care şi-au reţinut uzufructul din vânzare sau donaţie nu sunt obligaţi să dea cauţiune. obligaţie din care decurge îndatorirea de a întreţine lucrul în bună stare. 541 Cod civil). prin orice mijloc de probă. op. uzufructuarul va plăti toate daunele suferite de proprietar.– proprietarul îl poate împiedica pe uzufructuar să intre în folosinţa lucrului. c) Să respecte şi să continue modul de folosire stabilit de proprietar. a unei acţiuni în grăniţuire sau a unei acţiuni posesorii. fie prin constituirea unei garanţii reale. având sarcina de a face reparaţiile de întreţinere. 541 Cod civil). b) Să aducă la cunoştinţa nudului proprietar orice încălcări sau uzurpări ale dreptului acestuia (art. cit. 517 Cod civil).

Drepturile nudului proprietar Constituirea uzufructului lasă în mâinile nudului proprietar acele drepturi care sunt manifestări ale atributului dispoziţiei117. 548 – 549 Cod civil). cum ar fi plata taxelor şi a impozitelor.d) Să suporte anumite cheltuieli şi sarcini ale lucrului (art. Această obligaţie nu va mai exista în cazurile în care uzufructul sa stins prin consolidare sau în cazul în care bunul a pierit fără culpa uzufructuarului. op. b) Să restituie bunuri de aceeaşi cantitate. uzufructuarul are obligaţia de a-l restitui în starea în care se afla la sfârşitul uzufructului. p. indiferent de motiv.8.. La încetarea uzufructului. Astfel. uzufructuarul este exonerat de obligaţia de a-l restitui. Dacă bunul a pierit ca urmare a unui caz fortuit. calitate şi valoare sau. Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar 7. după caz. 3. respectiv: 1. dar cu respectarea prerogativelor ce revin uzufructuarului. c) Obligaţia de a plăti nudului proprietar despăgubiri în caz de pierire sau deteriorare din culpă a bunului.1. 7. potrivit principiului res perit domino. să o doneze).8. Pieirea acestor bunuri. în natură şi în starea în care se găsea ca la momentul constituirii uzufructului. cit. dar noul proprietar sau noul titular al unui drept real asupra lucrului ce formează obiectul uzufructului. Dacă bunul s-a deteriorat prin folosinţă. nu 117 Eugen Chelaru. 165 106 . deoarece riscul pieirii este suportat de către nudul proprietar. cheltuielile pentru obţinerea recoltelor etc. potrivit principiului genera non pereunt. Obligaţia de restituire va reveni moştenitorilor uzufructuarului în situaţia în care uzufructul încetează prin deces. Dreptul de a dispune de lucru. echivalentul lor bănesc în cazul în care obiectul uzufructului l-au constituit bunuri consumptibile. uzufructuarul are următoarele obligaţii: a) Să restituie bunul care a făcut obiectul uzufructului. el va putea să înstrăineze nuda proprietate (să o vândă.3. nu-l exonerează pe uzufructuar de obligaţia de restituire.3.

Să-şi însuşească productele lucrului. acţiunea negatorie.8. Sevastian Cercel.9. 7. respectiv: 1. Având dreptul de dispoziţie. 269 Liviu Pop. Ovidiu Ungureanu. 2. cit. Obligaţia de garanţie decurge din principiul că nudul proprietar trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a asigura uzufructuarului posesia utilă şi liniştită a lucrului. În concluzie. Stingerea uzufructului Uzufructul se stinge în următoarele cazuri119: 1) Moartea uzufructuarului. Să exercite în justiţie toate acţiunile prin care să-şi apere dreptul său de proprietate(acţiunea în revendicare. Obligaţia de a-l garanta pe uzufructuar împotriva evicţiunii în cazul în care obligaţia de garanţie rezultă din natura uzufructului (de exemplu constituirea uzufructului cu titlu oneros). spre deosebire de fructe. Obligaţiile nudului proprietar118 Nudul proprietar are două obligaţii. deoarece uzufructul este un drept temporar şi cel mult viager.. 3. op. nudul proprietar poate să greveze lucrul cu sarcini reale. acţiunea în grăniţuire.2. cit. 2. p. precum şi în cazul în care o asemenea obligaţie a fost asumată prin actul de constituire a uzufructului. op. p. cit. în principiu. 168. 205 .3.. însă acestea nu se vor putea întinde asupra deplinei proprietăţi decât după stingerea uzufructului.3.. acţiunea pentru constatarea unei servituţi. Ion Dogaru. p.207 107 119 118 . Cornelia Munteanu.va putea intra în folosinţa lucrului sau a dreptului decât după încetarea uzufructului. nu se cuvin uzufructuarului. productele. nudul proprietar nu are nici o obligaţie pozitivă faţă de uzufructuar cu excepţia obligaţiei de garanţie contra evicţiunii. Este cauza cea mai generală de stingere. Obligaţia de a nu-l stânjeni pe uzufructuar în exerciţiul drepturilor sale. op. acţiunea pentru ieşirea din indiviziune). deoarece consumând substanţa lucrului. 7.

Conform reglementărilor art. după decesul unei. În cazul în care uzufructuarul este o persoană juridică. 2) Expirarea termenului pentru care a fost constituit. cât şi uzufructul. cumpărare. 4) Renunţarea uzufructuarului. Părţile pot stabili. ca uzufructul să se constituie pe anumită perioadă de timp. prin convenţie. Totodată. Uzufructuarul poate renunţa la dreptul său fie în mod unilateral. fiind necesar. în raport de prevederile art. Aceasta înseamnă că orice convenţie prin care s-ar stipula constituirea unui drept perpetuu şi transmisibil pentru cauză de moarte este sancţionată cu nulitatea absolută. (conform art. Termenul de 30 de ani se calculează de la data ultimului act de folosinţă al uzufructuarului. Renunţarea convenţională poate fi realizată cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. iar renunţarea poate fi expresă sau tacită. cealaltă va păstra uzufructul asupra întregului bun. consolidarea se mai poate îndeplini şi în persoana unui terţ. 557 din Codul Civil. 5) Neuzul sau prescripţia extinctivă. 561 din Codul Civil). atât nuda proprietate. consolidarea vizează reunirea celor două calităţi în persoana uzufructuarului care poate dobândi nuda proprietate prin moştenire. simultan. în această situaţie. Dacă uzufructul viager a fost constituit în favoarea a două persoane. ca nefolosirea bunului să fie continuă şi completă pe această perioadă. care ar dobândi. 3) Consolidarea sau întrunirea în aceeaşi persoană a calităţilor de proprietar şi uzufructuar. durata maximă fiind de 30 de ani. donaţie sau prin orice alt act. uzufructul este întotdeauna cu termen. 559 Cod civil. De fapt. 6) Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă în favoarea unui terţ. uzufructul se stinge datorită neexercitării sale timp de 30 de ani. Uzufructul se poate stinge în favoarea unui terţ în două situaţii: 108 .fiind o regulă de ordine publică şi o consecinţă a caracterului viager al uzufructului. Renunţarea unilaterală a imobilelor este realizată în practică în formă autentică în scopul de a se crea posibilitatea radierii dreptului de uzufruct din cartea funciară. fie în mod convenţional.

deoarece dacă ea este imputabilă uzufructuarului. conduc la stingerea uzufructului. 563 Cod civil). Dacă uzufructul are ca obiect o universalitate de lucruri ele nu se stinge dacă pier numai anumite lucruri. – prin uzucapiunea lucrului. 9) Rezolvirea. Prin efectul exproprierii imobilului. cât şi a nudei proprietăţi. acest caz fiind reglementat în art. 8) Abuzul de folosinţă (art. potrivit regulii „rezoluto jure dantis. potrivit art. titularul având dreptul la despăgubiri. uzufructul se stinge prin lipsă de obiect (art. Efectele stingerii uzufructului (Lichidarea uzufructului) Odată cu stingerea uzufructului. uzufructul nu se stinge ci se exercită asupra părţii care a mai rămas din lucru (art. 7. nudului proprietar ori unei terţe persoane. 7) Pieirea totală a lucrului. adică atât a uzufructului.– prin uzucapiunea numai a uzufructului fără a se uzucapa nuda proprietate. revocarea sau anularea titlului prin care s-a constituit uzufructul ori a dreptului celui ce a constituit uzufructul. 564 din Codul civil). rezolvitur jus accipientis”. Pieirea trebuie să se datoreze unui caz fortuit sau forţei majore. Când lucrul piere total. Pieirea trebuie să fie totală. 3 din Legea nr. ci doar când dispare întreaga universalitate. 558 Cod civil). În cazul în care uzufructuarul abuzează de folosinţa lucrului.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. 10) Exproprierea imobilului. uzufructul se exercită asupra indemnizaţiei.3. întrucât în caz de pieire parţială. nudul proprietar este îndreptăţit să ceară în justiţie pronunţarea unei hotărâri de încetare a uzufructului înainte de termenul pentru care a fost constituit. se stinge uzufructul. 556 Cod civil pentru cazul unei turme de animale. uzufructuarul este obligat să restituie nudului proprietar bunul ce a făcut obiectul dreptului de 109 . 28 alin. 557 şi art. Legea are în vedere atât pieirea materială cât şi pieirea juridică a lucrului.10.

se restituie în starea în care se află în momentul încetării uzufructului (art. prin uzucapiunea bunului de către un terţ ori prin expropriere. De regulă. dar numai pentru nevoile titularilor şi ale familiilor acestora. bunurile mobile care se uzează. le-a perceput după stingerea dreptului de uzufruct. În cazul în care uzufructul a avut ca obiect bunuri consumptibile (quasi-uzufructul). uzufructuarul are obligaţia de a restitui şi fructele naturale şi industriale pe care. cu excepţia cazurilor în care uzufructul s-a stins prin consolidare. În cazul bunurilor mobile care au suferit deteriorări ca urmare a folosinţei normale a acestora. Uzufructuarul are dreptul să pretindă nudului proprietar să-i restituie sumele de bani pe care le-a plătit pentru el. calitate şi cantitate ori se restituie preţul lor (art. se restituie bunuri de aceeaşi natură. cele două dezmembrăminte ale dreptului de proprietate conferă titularilor lor posibilitatea de a folosi lucrul altuia şi a-i culege fructele. prin pieirea totală a lucrului fără culpa uzufructuarului. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie reprezintă drepturi de uzufruct restrânse.uzufruct. în starea în care bunul a fost primit de la proprietar. 7. în schimb. Ca varietăţi ale uzufructului. Pe cale de excepţie. 528 Cod civil). 526 Cod civil). chiar dacă au sporit valoarea acestuia. restituirea se face de bună voie. exercitarea şi stingerea lor sunt cele aplicabile uzufructului. eventual. Odată cu lucrul. nudul proprietar are la îndemână acţiunea în revendicare sau acţiunea personală. acesta are obligaţia de a plăti despăgubiri pentru daunele produse. Dacă uzufructuarul refuză restituirea bunului. uzufructuarul nu mai are obligaţia de a plăti despăgubiri (art.4. uzufructuarul nu va putea pretinde despăgubiri pentru îmbunătăţirile pe care le-a adus lucrului. 110 . şi prin urmare regulile privind constituirea. 528 Cod civil). Atunci când bunul a pierit sau s-a deteriorat din culpa uzufructuarului.

Ca şi în cazul dreptului de uz. care pot mări sau micşora drepturile uzuarului (art. Limitele dreptului de uz vor fi stabilite prin actul constitutiv conform voinţei părţilor. insesizabil şi să nu poată fi închiriat. Codul civil (art. numit uzuar. Bucureşti. permite titularului să închirieze o parte din locuinţă. are posibilitatea de a exercita atributele posesiei şi ale folosinţei asupra unui bun mobil sau imobil al altei persoane. care poate înstrăina emolumentul uzufructului. Acest drept are caracter strict personal şi prin urmare nu poate fi cedat.120 Curtea Supremă de Justiţie. 2). uzuarul nu are acest drept. închiriat sau grevat cu sarcini. Nici fructele care exced nevoilor titularului şi ale familiei sale nu pot fi înstrăinate şi nici urmărite de creditorii uzuarului. decizia civilă nr. 1993. Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie (1990 – 1992). titularul său.a. 23 111 120 . 568 Cod civil). în Valeriu Bogdănescu ş. Editura Orizonturi. Acest caracter determină ca dreptul de abitaţie să fie inalienabil. Spre deosebire de uzufructuar.. 1767/1992. dar numai pentru satisfacerea nevoilor personale de locuit şi ale familiei sale. când aceasta depăşeşte nevoile de locuit personale şi ale familiei sale. întemeiată pe titlul constitutiv. 572 alin. conform căruia titularul are posibilitatea de a exercita atributele posesiei şi folosinţei asupra unui imobil cu destinaţie de locuinţă. Dreptul de abitaţie Dreptul de abitaţie este un drept real. conform căruia. Titularul dreptului de uz nu poate fi decât o persoană fizică.4. Dreptul de uz Dreptul de uz este un drept real.7. titularul dreptului de abitaţie poate fi numai o persoană fizică. aparţinând altei persoane. Apărarea dreptului de abitaţie se poate face de către titularul său.1. fie prin exercitarea unei acţiuni personale. p. Pe cale de excepţie.4. fie pe calea unei acţiuni confesorii. dreptul având caracter personal. dezmembrământ al dreptului de proprietate.2. dar numai în măsura necesară acoperirii nevoilor personale şi ale familiei sale. dezmembrământ al dreptului de proprietate. 7.

dar în orice caz cel puţin un an de la deschiderea Mihail Eliescu. Marian Nicolae. nu poate avea asupra propriului bun un alt drept decât dreptul de proprietate. − locuinţa să facă parte din masa succesorală. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor prezintă următoarele caractere juridice: – este un drept real. Curs de succesiuni. iar acest drept special nu poate fi cedat sau închiriat în nici o situaţie. p. Legea nr. deoarece dacă este unic moştenitor. Editura Humanitas. 1997. 4 alin. 2. 319/1944. 319/1944 prezintă unele particularităţi. p. – este un drept temporar. 2001. − prin moştenire. deoarece durează până la ieşirea din indiviziune.Spre deosebire de dreptul de uz. întrucât soţul supravieţuitor nu este rezervatar în privinţa acestui drept. 417-418 112 121 . indiferent de moştenitorii cu care vine în concurs. Instituţii de drept civil. soţul supravieţuitor nu este ţinut de cauţiunea impusă de art. Editura Universul Juridic. − soţul supravieţuitor să nu aibă o locuinţă proprie. se cer întrunite următoarele condiţii122: − soţul supravieţuitor să fi locuit la data deschiderii succesiunii în casa ce formează obiectul dreptului de abitaţie. 319/ 1944 privind dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor. Astfel. soţul supravieţuitor să nu devină singurul proprietar al locuinţei. care se poate constitui numai prin acte juridice şi uzucapiune. 566 Cod civil. soţul supravieţuitor se bucură de dreptul de abitaţie asupra casei în care a locuit. cu care se aseamănă. Potrivit art. Romeo Popescu. dreptul de abitaţie poate fi şi legal. Faţă de dreptul de abitaţie de drept comun. Pentru a se recunoaşte soţului supravieţuitor dreptul de abitaţie. Astfel. − defunctul să nu fi dispus altfel. dacă aceasta face parte din succesiune121. Bucureşti. având ca obiect casa de locuit şi terenul aferent. Bucureşti. 4 din Legea nr. 113 122 Bogdan Dumitrache. potrivit art. reglementat în Codul civil. reglementează un drept de abitaţie legală. dreptul de abitaţie prevăzut în Legea nr.

ceilalţi moştenitori pot cere restrângerea dreptului de abitaţie şi pot obţine mutarea soţului supravieţuitor într-o altă locuinţă corespunzătoare. dacă locuinţa nu-i este necesară în întregime soţului supravieţuitor.5. 576 Cod civil. intitulat „Despre servituţi” în art. Bucureşti. Caracterele juridice Din definiţia dată servituţii de Codul civil rezultă că aceasta prezintă următoarele caractere juridice125: Corneliu Bîrsan. Potrivit legii. – este un drept strict personal. p. în cazul servituţilor se realizează o limitare a exercitării acestor atribute. – este conferit cu titlu gratuit.5.succesiunii. 302 113 124 123 .123 În doctrină s-a afirmat că „întreaga teorie a servituţilor ar putea fi reconstituită într-o nouă teorie de drept. Editura All Beck. dacă locuinţa.5. cu caracter perpetuu şi indivizibil. inalienabil şi insesizabil. Dreptul de servitute 7. soţul supravieţuitor pierde dreptul de abitaţie. 7. denumit fond dominant. Maria Gaiţă. 166 Istrate Micescu. p. 576 – 673. cit. op.2. „Servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având alt stăpân”. aparţinând altui proprietar. Dreptul de servitute reprezintă un drept real principal. prin care se impune o sarcină asupra unui imobil. neputând fi cedat sau grevat în favoarea unei alte persoane şi nici urmărit de creditorii soţului supravieţuitor. care rămân la îndemâna proprietarului. 2000. Mona Maria Pivniceru. sub forma unei teorii a restricţiilor aduse dreptului de proprietate”124. pentru care atributele acestui drept se transmit altor persoane.. Noţiunea şi reglementarea Conform art. denumit fond aservit sau supus. Diferit de celelalte dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.1. pentru uzul şi utilitatea unui alt imobil. Titlul IV. iar în caz de recăsătorire. 7. Servituţile sunt reglementate în Codul civil. Curs de drept civil.

Servitutea este un drept real principal derivat asupra lucrului altuia (jus in re aliena).5. 2. Servitutea are un caracter perpetuu. ceea ce înseamnă că ea grevează întregul fond aservit şi profită întregului fond dominant. fiind determinat de perpetuitatea dreptului de proprietate asupra fondului dominant. servitutea se poate stinge prin neuz. la data la care părţile au stabilit prin convenţia lor sau prin renunţarea la servitute de către proprietarul fondului dominant. Bucureşti. constituirea servituţii trebuie să se facă cu consimţământul unanim al titularilor. 4. aparţinând unor proprietari diferiţi. servitutea se va transmite prin acte juridice odată cu fondul dominant sau cu fondul aservit. iar imobilul asupra căruia există sarcina servituţii se numeşte fond aservit. Tot astfel. Imobilul în folosul căruia apare servitutea este denumit fond dominant. servitutea urmează soarta fondului dominant. 7. Cu toate acestea. 1980. este suficient ca la încheierea actului de constituire a servituţii să participe un singur coproprietar. nefiind necesară vreo menţiune expresă în actul translativ de proprietate cu privire la servitute.1. aparţine unor coproprietari. Corneliu Bîrsan. Teoria generală a drepturilor reale. p. ipotecată sau urmărită decât odată cu fondul căruia profită. Clasificarea Potrivit dispoziţiilor Codului civil servituţile se clasifică în raport cu diferite criterii. 6. Servitutea este întotdeauna un drept imobiliar. astfel: Constantin Stătescu. 265 114 125 . Dacă bunul imobil asupra căruia poartă servitutea (fondul aservit) este proprietate comună. 3.3. 5. Servitutea presupune două bunuri imobile. Servitutea este un accesoriu al fondului dominant şi o sarcină impusă fondului aservit. dar dacă fondul dominant în favoarea căruia se constituie servitutea. deoarece nu poate fi stabilită decât cu privire la bun imobil prin natura sa. Drept civil. constituind un dezmembrământ al dreptului de proprietate. ceea ce înseamnă că ea nu poate să fie înstrăinată. întrucât aceasta profită tuturor. Pe cale de consecinţă. prin natura lor. Servitutea este indivizibilă.

adică de intervenţia actuală şi activă a proprietarului fondului dominant. – servituţi legale.. testament. care se pot constitui prin convenţie. servitutea de a nu planta la o anumită distanţă faţă de hotar etc. servitutea de scurgere naturală a apelor. uzucapiune sau prin destinaţia proprietarului. care îndreptăţesc pe proprietarul fondului dominant să exercite acte de folosinţă asupra fondului aservit. servitutea picăturii streaşinilor. ci folosirea dreptului de către titular fără ca acesta să fie obligat la acte succesive şi repetate. cum ar fi: servitutea de scurgere naturală a apelor. servitutea izvoarelor. De exemplu. servitutea de grăniţuire şi îngrădirea proprietăţii. – servituţi negative. 4. în considerarea utilităţii lor publice sau a utilităţii proprietarilor. După felul în care se manifestă: – servituţi aparente. După obiectul lor: – servituţi pozitive. De exemplu: servitutea de trecere. După modul de exercitare: – servituţi continue. 2. care se manifestă şi se cunosc prin lucrări exterioare: o uşă. servitutea de a lua apă dintr-o fântână. cum ar fi servitutea de a lua apă dintr-o fântână aflată pe terenul vecinului. Fac parte din această categorie servitutea de vedere. servitutea de apeduct etc. o fereastră. cum ar fi servitutea de a nu clădi. Servituţile continue nu presupun exercitarea lor neîntreruptă. servitutea de vedere. care se stabilesc prin lege. servitutea referitoare la zidul sau şanţul comun etc. distanţa plantaţiilor. cum ar fi: servitutea de trecere. servitutea de apeduct etc. După modul de constituire sau după originea lor: – servituţi naturale. care impun proprietarului fondului aservit restricţii în exercitarea dreptului său de proprietate. acele servituţi pentru a căror existenţă şi exercitare este nevoie de faptul actual al omului. 115 . servitutea de a paşte vite etc. 3. care-şi au originea în situaţia naturală a fondului. – servituţi necontinue. servitutea de trecere.1. acelea pentru a căror existenţă şi exercitare nu este necesar faptul actual al omului. un drum. – servituţi stabilite prin fapta omului. servitutea de trecere etc.

servituţile urbane sunt acelea stabilite în folosul clădirilor. 5. ci obligaţii simple care izvorăsc din raporturile de vecinătate. Împărţirea servituţilor în naturale şi legale nu se justifică.4. Servituţile naturale sunt reglementate de Codul civil (art. Servituţile naturale Ca şi servituţile legale.După natura fondului: − servituţi rurale. de a nu construi până la o anumită distanţă de hotarul dintre proprietăţi etc. cât şi fond aservit.. servituţile naturale nu sunt veritabile servituţi. − servituţi urbane. În realitate. op. Literatura de specialitate126 a clasificat servituţile naturale. iar servituţile rurale sunt cele stabilite în folosul terenurilor. în servituţi reciproce sau bilaterale şi servituţi nereciproce sau unilaterale. 621 Cod civil.5. ca de altfel şi pe cele legale. ca dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. 7. Servituţile nereciproce sunt stabilite în folosul unuia dintre imobile şi în sarcina celuilalt imobil. servituţi în adevăratul sens al cuvântului. care nu au un semn exterior de existenţă. cit. în raport cu celălalt. deoarece în ambele cazuri izvorul servituţii îl constituie legea şi reprezintă un mod de determinare a conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept. Servituţile reciproce reprezintă limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege în folosul şi respectiv în sarcina a două imobile.– servituţi neaparente. fiecare fiind concomitent atât fond dominant. cum sunt: servitutea de a nu zidi sau de a nu zidi decât până la o anumită înălţime. în mediul urban sau în mediul rural. 578-584 Cod civil) fiind clasificate în: – servitutea de scurgere a apelor naturale. – servitutea izvoarelor. sunt numai servituţile stabilite prin fapta omului. 126 Liviu Pop. Potrivit art. indiferent de locul situării lor. p. 177 116 .

584 Cod civil. 107/1996. 7.5. 26 alin.– grăniţuirea. Dacă grăniţuirea nu se realizează pe cale amiabilă. 7. nici proprietarul fondului superior nu poate să facă lucrări cum ar fi şanţuri sau lucrări de hidroamelioraţii care să agraveze situaţia fondului inferior. proprietarul pe terenul căruia se află un izvor nu-i poate schimba cursul. – îngrădirea proprietăţii. grăniţuirea constituie o operaţiune de determinare 117 . orice proprietar poate obliga pe vecinul său să procedeze la grăniţuirea proprietăţii. Grăniţuirea În conformitate cu prevederile art. fără însă a avea dreptul să vatăme dreptul pe care proprietarul altui fond l-ar fi dobândit cu privire la folosirea acelui izvor. 7.2. Servitutea de scurgere a apelor naturale Potrivit art. Totodată. proprietarul fondului inferior trebuie să suporte scurgerea naturală a apelor care vin de pe fondul superior. modificată şi completată prin Legea nr.5. în temeiul art. 1 prevede că deţinătorii terenurilor din aval sunt obligaţi să primească apele ce se scurg de pe terenurile situate în amonte.4. 584 Cod civil. fiindu-i interzis să efectueze lucrări de natură să împiedice această scurgere. Aceeaşi îndatorire este stipulată şi în Legea apelor nr. iar cheltuielile de grăniţuire sunt suportate în proporţie egală. Potrivit art.3. 584 Cod civil. o acţiune în grăniţuire pentru determinarea limitelor fondurilor învecinate.4. 579 Cod civil stabileşte regula că proprietarul care are un izvor pe proprietatea sa poate să-l întrebuinţeze. 112/2006. cel îndreptăţit poate intenta. când izvorul dă apa necesară locuitorilor unei comune. cu excepţia acelor lucrări de natură a uşura sarcina cu condiţia de a nu afecta vecinii. În practica instanţelor judecătoreşti s-a arătat că „în sensul art. Servitutea izvoarelor Art.4.1. care în conţinutul art. 581 Cod civil. 578 Cod civil.5.

Îngrădirea proprietăţii Potrivit art. arborii care cresc înalţi nu pot fi plantaţi la o distanţă mai mică de doi metri de linia despărţitoare dintre două proprietăţi. Reglementarea servituţilor legale este dată de dispoziţiile art. Servituţile legale Servituţile legale reprezintă limitări ale dreptului de proprietate create în considerarea utilităţii publice a unor bunuri ori în scopul bunei desfăşurări a raporturilor de vecinătate. în lipsă de convenţie contrară ori dacă obiceiul locului nu este altul. 7.1. ci şi atunci când atare semne există. 607 Cod civil.4. Literatura de specialitate128 a considerat că dreptul de îngrădire nu are nimic cu o servitute.5. situaţie în care ea implică şi o revendicare. Servitutea privind distanţa plantaţiilor Conform art. Corneliu Bîrsan. 608 Cod civil dispune că proprietarul fondului vecin poate să ceară în justiţie desfiinţarea plantaţiilor vecinului aflate la o distanţă mai Tribunalul Suprem. ea se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când între proprietăţi nu au existat niciodată semne exterioare de hotar. iar arbuştii şi gardurile vii la o distanţă mai mică de o jumătate de metru faţă de hotarul respectiv.5. Repertoriu de practică judiciară. p. 1303/5. 68 128 Constantin Stătescu. Art. cit. op.08. în Ioan G.. fiind pur şi simplu o manifestare a dreptului de proprietate. conform art.1982. 7. 585 Cod civil „Tot proprietarul îşi poate îngrădi proprietatea”. decizia nr.4.5.5. Mihuţă. dar sunt controversate. Secţia civilă. 7. 257 118 127 . îngrădirea este obligatorie în cazul proprietăţilor aflate în localităţile urbane. Cu toate acestea. 586 – 619 Cod civil.5. 600 Cod civil. p. despărţite prin zid.prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăţile învecinate.”127 Grăniţuirea nu poate avea loc în cazul clădirilor alipite. În caz de conflict.

terase. etc. magazii de materiale explozibile. Servitutea contrară.5. şi anume aceea de a avea deschidere de vedere la o distanţă mai mică decât cea legală. în cazul în care vederea este oblică.5.5.2.) la o distanţă mai mică faţă de hotar decât cea prevăzută de reglementările legale speciale sau prin obiceiul locului. 611-613 Cod civil). etc. pentru care Codul civil nu prevede ce distanţa trebuie respectată.60 m. spre fondul învecinat la o distanţă mai mică de 1. Dacă proprietarul fondului a obţinut o servitute contrară. În schimb. care constituie sediul materiei. adică de a avea plantaţii la o distanţă mai mică decât cea legală atunci servitutea distanţei plantaţiilor nu mai operează.90 m dacă vederea este perpendiculară sau la o distanţă mai mică de 0. 7.mică de hotar decât cea legală. Servitutea contrară evocată. Servitutea privind distanţa lucrărilor intermediare pentru anumite construcţii Art.. 7. rădăcinile plantaţiilor care se întind pe terenul său sau sub proprietate le poate scoate singur. fiind o servitute continuă şi aparentă. totodată. Servitutea de vedere Servitutea de vedere constă în interdicţia ce incumbă proprietarilor a două imobile vecine. să se taie crengile care se întind peste terenul său. ocol de vite. poate fi dobândită prin titlu sau pe calea uzucapiunii. Proprietarul fondului vecin poate solicita. Acţiunea prin care se solicită desfiinţarea plantaţiilor nu impune reclamantului să probeze că ar fi suferit vreun prejudiciu. fierărie. Este vorba de lucrări ce pot fi periculoase şi dăunătoare pentru folosirea normală a fondului vecin. piezişă (art. balcoane. cu toate că titularul acţiunii nu a respectat distanţa legală atunci când a plantat pe terenul său. poate fi dobândită prin 119 . de a deschide ferestre de vedere.3.5. instituie obligaţia reciprocă a proprietarilor fondurilor învecinate de a nu executa pe terenul lor vreuna din lucrările prevăzute de lege (puţuri. 610 Cod civil.

titlu, pe cale de uzucapiune de 30 de ani sau prin destinaţia proprietarului. Deschiderile pentru aerisire şi iluminat pot fi practicate la orice distanţă faţă de fondul vecinului, întrucât ele reprezintă atribute ale dreptului de proprietate şi nu sunt de natură să creeze vreun prejudiciu proprietarului vecin. În raport cu tipul construcţiei şi cu dimensiunile acesteia, instanţa de judecată va decide dacă deschiderile sunt pentru aerisire (iluminat) sau vedere şi va dispune cu privire la închiderea deschiderilor de vedere. 7.5.5.4. Servitutea privind picătura streşinilor Potrivit prevederilor art. 615 Cod civil, orice proprietar are obligaţia de a efectua streaşina casei sale, astfel încât apele rezultate din precipitaţii să se scurgă pe terenul său sau pe stradă, şi nicidecum pe terenul proprietatea vecinului. 7.5.5.5. Servitutea de trecere Proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are nici o ieşire la calea publică, poate să ceară recunoaşterea dreptului de a trece pe locul vecinului pentru a-şi exercita dreptul de proprietate, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele pe care i le-ar cauza, conform dispoziţiilor art. 616 Cod civil. Servitutea de trecere se poate constitui atât în favoarea terenurilor cât şi a construcţiilor. Trecerea trebuie să se efectueze pe drumul cel mai scurt către calea publică şi prin locul care ar cauza pagube cât mai mici proprietarului fondului peste care se constituie trecerea. Prin „loc înfundat” se înţelege un fond care este înconjurat de alte proprietăţi, aparţinând altor titulari, fără ca proprietarul locului să aibă ieşire la calea publică. Imposibilitatea de ieşire la calea publică vizează atât imposibilitatea absolută, în sensul că locul nu are nici o ieşire, cât şi imposibilitatea relativă, în cazul în care, deşi există o ieşire, aceasta prezintă inconveniente grave sau periculoase pentru proprietarul fondului dominant.
120

Servitutea de trecere nu poate fi dispusă dacă locul are ieşire la calea publică pe un drum impracticabil, dar care poate fi amenajat prin intervenţia omului spre a fi utilizat. Tot astfel, în cazul în care înfundarea este rezultatul faptei proprietarului însuşi (a efectuat lucrări ori a înstrăinat o parte a terenului şi a devenit proprietarul unui fond înfundat), servitutea de trecere nu mai poate fi acordată. La stabilirea servituţii de trecere, instanţa de judecată trebuie să ţină cont, în egală măsură, de interesele proprietarului fondului dominant, ca şi de interesele fondului aservit, pentru a se asigura utilizarea netulburată a servituţii şi respectarea ei de bună voie. Legea obligă pe proprietarul fondului dominant (în favoarea căruia s-a constituit servitutea) de a-l despăgubi pe proprietarul fondului aservit, pentru lipsa de folosinţă a terenului, la preţul de circulaţie. S-a mai decis că titularul fondului aservit a cărui cerere de despăgubiri este prescriptibilă, nu va putea să ceară să i se atribuie teren în compensaţie, dar părţile pot conveni în acest sens, cu respectarea formalităţilor legale impuse de schimbul de terenuri. Proprietarul fondului aservit, pentru care servitutea a devenit împovărătoare, va putea să ofere titularului dreptului de servitute un alt loc de trecere, fără ca acesta să-l poată refuza. În situaţia unui teren aflat în indiviziune, cu acces la calea publică, orice împărţire de drept sau de fapt între coindivizari trebuie să asigure accesul fiecărei parcele create prin partaj la calea publică, în limitele fondului indiviz. Nici un alt proprietar străin de fondul indiviz nu poate fi obligat la trecere pe terenul său. Dreptul de trecere nu poate fi dobândit prin uzucapiune. Servitutea de trecere încetează dacă motivele pentru care a fost înfiinţată nu mai există. 7.5.5.6. Servituţile speciale Servitutea aeronautică Servituţile aeronautice sunt reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian129, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 130/2000130.
129 130

Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 208/1997 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 355/31.07.2000 121

În art. 3 din Codul aerian, astfel cum acesta a fost modificat şi completat prin Legea nr. 130/2000, se prevede că prin servitute aeronautică se înţeleg condiţiile, restricţiile, obligaţiile, impuse sau recomandate de prevederile reglementărilor aeronautice naţionale şi/sau internaţionale în interesul siguranţei zborului aeronautic. Potrivit art. 76 din Codul aerian, modificat, în scopul asigurării siguranţei zborului, Ministerul Transporturilor împreună cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu avizul ministerelor interesate stabilesc zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă aferente aerodromurilor şi amplasării echipamentelor de protecţie a navigaţiei aeriene. Servitutea din zona de frontieră Sediul materiei se găseşte în Legea nr. 243/2002131 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României132. Potrivit dispoziţiilor art. 39 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 105/2001, în zona de frontieră, pe adâncimea de 500 metri de la linia de frontieră către interior, cu avizul direcţiei teritoriale a poliţiei de frontieră competente, se pot executa activităţi cum sunt: mineritul, exploatările de ţiţei, de gaze, de ape minerale, de ape termale, exploatările forestiere, balastiere sau cariere, lucrări de îmbunătăţiri funciare şi irigaţii, îndiguirile, lucrările sau construcţiile pe cursurile de apă, lucrări de asigurare a condiţiilor de navigaţie, construcţiile şi amenajările turistice, de agrement sau de altă natură, cercetările sau prospectările geologice. Servitutea prevăzută de legea apelor Legea apelor nr. 107/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 112/2006, reglementează dreptul de folosire a apelor şi stabileşte numeroase restrângeri pentru riveranii albiilor cursurilor de apă, inclusiv cu privire la plantarea sau tăierea arborilor şi arbuştilor de pe terenurile situate în albiile majore ale apelor sau cu privire la exploatarea agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă.

131 132

Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 302/8.05.2002 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 352/30.06.2001

122

Astfel, plantarea sau tăierea arborilor sau arbuştilor de pe terenurile situate în albiile majore ale cursurilor de apă şi pe ţărmul mării, fără avizul de gospodărire a apelor şi al organelor silvice de specialitate, este interzisă. De asemenea, riveranii sunt obligaţi să acorde drept de servitute, fără a percepe taxe pentru: – trecerea sau circulaţia personalului cu atribuţii de serviciu în gospodărirea apelor; – amplasarea, în albie şi pe maluri, de borne, repere, aparate de măsură şi control precum şi accesul pentru întreţinerea acestora; – transportul şi depozitarea temporară a materialelor şi utilajelor pentru intervenţii operative privind apărarea împotriva inundaţiilor; – transportul şi depozitarea temporară de materiale, utilaje, precum şi circulaţia acestora şi a personalului, în cazul executării de lucrări. Deţinătorii terenurilor au dreptul la despăgubiri în măsura în care acestea se produc. Servitutea prevăzută de legea minelor Legea minelor nr. 85/2003133 reglementează un drept de servitute legală. Astfel, art. 7 prevede că asupra terenurilor necesare accesului la perimetrele de exploatare sau explorare şi oricăror alte activităţi pe care acestea le implică se instituie în favoarea titularului un drept de servitute legală de trecere. Exercitarea dreptului dreptului de servitute legală de trecere se face contra plăţii unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de aceasta, pe baza convenţiei încheiate între părţi cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de terenuri a unei notificări scrise din partea titularilor de licenţe şi/sau permise. În cazul în care părţile nu ajung la un acord de voinţă în termenul de 60 de zile, stabilirea cuantumului rentei se va face de către instanţă, în condiţiile legii. Durata servituţii legale este cea a activităţilor miniere, iar terenurile care urmează a fi afectate vor fi determinate, în ceea ce priveşte suprafeţele şi proprietarii, după principiul celei mai mici atingeri posibile aduse dreptului de proprietate.
133

Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 197/27.03.2003 123

09. în limită de 20 m fiecare. 134 135 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. În doctrină s-a exprimat punctul de vedere după care servituţile stabilite prin fapta omului sunt adevărate dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Astfel. Soluţionarea unor astfel de cauze se va face de către instanţele competente în regim de urgenţă.U. Servitutea prevăzută de transportul pe calea ferată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 prevede că zona de siguranţă a infrastructurii feroviare publice cuprinde fâşiile de teren. 658/25. la asigurarea funcţionării acesteia. 620-643 din Codul civil.07. precum şi a instalaţiilor şi lucrărilor de protecţie a mediului. cu respectarea principiului egalităţii de tratament şi al echităţii.2004 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. necesare pentru amplasarea instalaţiilor de semnalizare şi de siguranţa circulaţiei şi a celorlalte instalaţii de conducere operativă a circulaţiei trenurilor. 111/2005135. sub orice formă. art. 7. situate de o parte şi de alta a axei căii ferate.134modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. propriu-zise. 834/9. republicată.5. precum şi terenurile destinate sau care servesc.2005 124 . Orice neînţelegeri între titularii care desfăşoară activităţi miniere şi proprietarii terenurilor se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente. aprobată cu modificări prin Legea nr. instituie o zonă de siguranţă şi o zonă de protecţie a infrastructurii feroviare. în limita a maximum 100 m de la axa căii ferate. indiferent de proprietar. Zona de protecţie a infrastructurii feroviare publice cuprinde terenurilor limitrofe. Servituţile stabilite prin fapta omului Sediul materiei se află în dispoziţiile art. 29 din O. situate de o parte şi de alta a axei căii ferate. 8 din legea minelor. accesul la terenurile afectate de servitutea legală se stabileşte prin negocieri între titularul activităţii miniere şi proprietarii terenurilor.Potrivit dispoziţiilor art. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române. 336/2006.G nr. singurele servituţi veritabile. potrivit legii.6.

6. nu va putea cere constituirea unei servituţi legale de trecere. Stabilirea servituţilor prin titlu Prin titlu se înţelege orice act juridic oneros sau gratuit. cu toate că fondul nu este un loc înfundat. cum ar fi servituţile continue şi neaparente ori cele necontinue şi neaparente pot fi constituite numai prin titlu (art. el va trebui să îmbrace forma autentică. iar dacă se constituie servitute prin acte juridice între vii. de asemenea.2. De pildă. întrucât toate servituţile pot fi stabilite în acest fel. Dobândirea unei servituţi prin uzucapiune se realizează. Singurele condiţii ce trebuie respectate la crearea servituţilor de acest gen sunt de a nu impune proprietarului fondului aservit obligaţia unui fapt personal (o prestaţie personală) şi. Dobândirea servituţilor prin uzucapiune Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă reprezintă modul de dobândire numai pentru servituţile continue şi aparente (art.5.Putând fi constituite prin convenţie între părţi.1. Actul juridic de constituire trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege. 623 Cod civil). cu îndeplinirea următoarelor condiţii: . S-a decis că cel care beneficiază de o servitute de trecere constituită prin convenţia părţilor. de pildă. Servituţile prin fapta omului se pot stabili prin titlu. nelimitat. Prin convenţia părţilor se poate constitui. convenţie sau testament. Constituirea servituţilor prin titlu are o mare aplicabilitate practică. ci va trebui să exercite dreptul de servitute născut din respectiva convenţie. 7. dacă titlul este un act de donaţie. prin uzucapiune şi prin destinaţia proprietarului.6. să nu se încalce ordinea publică. numărul acestor servituţi este practic. Unele dintre ele. 125 . este suficient ca forma înscrisului să fie sub semnătură privată.5. cu titlu oneros.servitutea să fie continuă şi aparentă. aşadar. 7. o servitute de trecere. având în vedere principiul libertăţii convenţiilor. 624 din Codul Civil).

iar actul de înstrăinare (moştenire) să nu conţină nici o clauză de stingere a servituţii. Deşi prin dispoziţiile art. spre exemplu. astfel încât cele două entităţi să aparţină unor proprietari diferiţi se naşte servitutea dacă nu s-a prevăzut în convenţie sau testament o clauză contrară. servitutea de trecere nu se poate dobândi prin uzucapiune.7. în practică şi doctrină s-a recunoscut faptul că şi servituţile necontinue şi aparente pot fi stabilite prin acest mod. .625 Cod civil prin destinaţia proprietarului nu se pot constitui decât servituţile continue şi aparente. servitutea de a lua apă etc. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: – cele două fonduri să fi aparţinut la origine aceluiaşi proprietar.5. de către proprietarul originar al celor două fonduri. 126 .posesia servituţii să fie utilă. stabileşte între aceste entităţi o stare de fapt care ar putea constitui servitute dacă ele ar aparţine unor proprietari diferiţi. nu şi continuă. Stabilirea servituţilor prin destinaţia proprietarului Destinaţia proprietarului reprezintă actul prin care proprietarul unic a două imobile vecine sau a două părţi distincte ale aceluiaşi imobil. interdicţia de a planta. Dacă unul din cele două imobile va fi înstrăinat sau moştenit. având în vedere dispoziţiile art.3. adică să se înstrăineze sau să se transmită prin moştenire un fond. când exerciţiul acestora rezultă din lucrări care să le exteriorizeze. interdicţia de a executa anumite construcţii. Prin acest mod pot fi dobândite. – cele două fonduri să fie despărţite ulterior între doi proprietari.6. servitutea de vedere. care cer ca servitutea să fie numai aparentă. Fiind necontinuă şi neaparentă. Exercitarea dreptului de servitute Drepturile şi obligaţiile ce revin proprietarului fondului dominant şi proprietarului fondului aservit reprezintă exercitarea dreptului de servitute. Pentru constituirea unei servituţi prin destinaţia proprietarului.. 7.627 Cod civil.durata posesiei să fie de 30 de ani.5. 7. – starea aparentă de servitute să fi fost făcută de proprietarul originar anterior al celor două proprietăţi.

drepturile şi obligaţiile celor doi proprietari sunt prevăzute de lege. Astfel: – în situaţia servituţilor naturale şi legale. a) Drepturile proprietarului fondului dominant – să exercite servitutea în toată întinderea prevăzută de lege sau de titlul său. drepturile şi obligaţiile sunt cele care rezultă din starea de fapt stabilită între cele două imobile de proprietarul originar al celor două fonduri. – să i se acorde mijloacele necesare pentru utilizarea servituţii. drepturile şi obligaţiile sunt stipulate prin actul juridic de constituire. – să facă toate lucrările necesare existenţei şi conservării servituţii. Spre exemplu. – în cazul în care servitutea a fost dobândită prin uzucapiune. când pentru exercitarea servituţii principale este nevoie şi de o servitute accesorie. Deşi există o mare diversitate de situaţii.Aceste drepturi şi obligaţii sunt în funcţie de modul de constituire al fiecărei servituţi. proprietarul fondului aservit poate să solicite oprirea executării lucrărilor şi obligarea la plata de daune-interese. drepturile şi obligaţiile sunt în funcţie de modul în care s-a executat posesia pe durata termenului de prescripţie. Cheltuielile cu efectuarea lucrărilor se suportă de proprietarul fondului dominant. au fost conturate unele reguli cu caracter general. b) Obligaţiile proprietarului fondului dominant – să exercite servitutea numai în limitele prevăzute de lege sau de titlul său. 127 . – în ipoteza în care servitutea a fost constituită prin destinaţia proprietarului. În caz contrar. – în cazul servituţilor stabilite prin titlu. proprietarul fondului dominant va beneficia şi de această din urmă servitute: servitutea de a lua apă de la fântână implică şi dreptul de a trece pe terenul pe care aceasta se găseşte. care îmbină în exercitarea dreptului de servitute principiul asigurării avantajelor utile pentru proprietarul fondului dominant cu cel al protejării drepturilor proprietarului fondului aservit. în afara cazurilor când prin titlul de stabilire a servituţii s-a prevăzut altfel. inclusiv pe terenul care constituie fondul aservit.

– să ofere proprietarului fondului dominant un alt loc asupra căruia să poarte servitutea. modul de folosire a servituţii nu rămâne neschimbat în mod absolut. Ca atare. d) Obligaţiile proprietarului fondului aservit – de a nu face nimic de natură a stânjeni exercitarea servituţii (obligaţia de non facere). – să nu facă nimic de natură a agrava situaţia fondului aservit. fără să aducă atingere exerciţiului dreptului de servitute. – de a efectua lucrările necesare pentru exercitarea şi întreţinerea servituţii. – să nu utilizeze servitutea în alt scop decât acela pentru care i-a fost recunoscut dreptul de servitute. va putea fi ulterior folosită pentru accesul mijloacelor auto.– să nu modifice caracterul servituţii. pentru a se elibera de suportarea cheltuielilor necesare pentru păstrarea şi exercitarea servituţii asumate prin titlu. dacă s-a obligat în acest sens prin titlul constitutiv. 7. – să nu schimbe locul de exercitare a trecerii stabilit prin actul de constituire a servituţii. dacă aceasta a devenit prea împovărătoare pentru el. c)Drepturile proprietarului fondului aservit – să înstrăineze sau să greveze cu sarcini reale bunul asupra căruia poartă servitutea. dacă nu se aduc pagube proprietarului fondului aservit.8. acţiune petitorie reală şi imobiliară exercitată de proprietarul fondului dominant împotriva proprietarului fondului aservit. – să renunţe la fondul său la dispoziţia proprietarului fondului dominant. – să pretindă despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului de servitute.5. Totuşi. 128 . Acţiunile în justiţie pentru apărarea servituţii Dreptul de servitute poate fi apărat ori înlăturat prin: – acţiunea confesorie de servitute. o servitute de trecere constituită pentru accesul vehiculelor cu tracţiune animală.

7. de fapt. a) Cauzele generale de stingere a servituţilor sunt cele care operează în cazul tuturor drepturilor reale: – pieirea fondului aservit. exercitată atât de proprietarul fondului dominant cât şi de proprietarul fondului aservit. dacă nu au trecut 30 de ani (art.636-643 Cod civil): – imposibilitatea materială de exercitare a servituţii. S-a decis că prin acţiunile posesorii nu poate fi apărată servitutea de trecere decât dacă a fost constituită prin titlu. – revocarea. precum şi servituţile stabilite prin titlu. Pe calea acţiunii posesorii pot fi apărate servituţile continue şi aparente. indiferent dacă sunt sau nu continue şi aparente. de exemplu. – neuzul sau prescripţia extinctivă: conduce la stingerea servituţii dacă nu a fost exercitată timp de 30 de ani. Stingerea servituţilor Stingerea servituţilor se realizează datorită unor cauze generale sau unor cauze speciale. 129 . – acţiunea posesorie. care stinge servitutea prin lipsa obiectului servituţii (de pildă cazul dărâmării unei clădiri). – renunţarea la exerciţiul servituţii de către titularul ei.– acţiunea negatorie. rezolvitur jus accipientis”.5. servitutea renaşte. o suspendare a exercitării servituţii. încetarea dreptului de trecere la o fântână dacă aceasta a secat datorită lucrărilor de canalizare a străzii. în cazul în care prin actul constitutiv s-ar fi prevăzut un asemenea termen şi acesta s-a împlinit. Este o cauză specială de stingere care se aplică la toate servituţile constituite prin fapta omului.640 Cod civil). b) Cauzele speciale de stingere a servituţilor sunt următoarele (art.9. odată cu dispariţia cauzei care a împiedicat exercitarea sa. rezoluţiunea sau anularea dreptului celui care a constituit servitutea sau a titlului constitutiv. proprietarul fondului dominant. – expirarea termenului. pentru a înlătura starea de fapt privind servitutea exercitată de proprietarul fondului aservit. cum ar fi. în virtutea regulii „resoluto jure dantis. (Această cauză reprezintă. deoarece.

termenul de prescripţie se socoteşte de la ultimul act de folosire. ele se supun regulilor dreptului comun. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. în timp ce la servitutea discontinuă. prin uzucapiunea de 10 la 20 de ani nu are ca efect stingerea servituţii. În cazul servituţilor necontinue. în cazul servituţii continue. servituţile stabilite prin fapta omului asupra unui imobil care a fost supus exproprierii. sarcina probei aparţine proprietarului fondului dominant. care poate fi: proprietarul fondului dominant ori proprietarul fondului aservit sau o terţă persoană. – exproprierea unui imobil.6.6. Exercitarea dreptului de servitute numai de către unul din coproprietarii fondului dominant. împiedică prescrierea servituţii şi faţă de ceilalţi. – confuziunea conduce la stingerea servituţii prin reunirea celor două fonduri în patrimoniul aceluiaşi proprietar. cursul prescripţiei se suspendă şi profită şi celorlalţi coproprietari majori. se sting. plantaţiilor sau altor lucrări aflate pe terenul proprietatea 130 . Proba prescripţiei revine proprietarului fondului aservit. Dobândirea dreptului de proprietate asupra fondului aservit de către proprietarul fondului dominant. 7. care constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană. În ceea ce priveşte raporturile obligaţionale dintre expropriator şi expropriat. asupra construcţiilor. dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren. prescripţia poate să stingă numai o parte din servitute.1. Dreptul de superficie 7. Potrivit Legii nr. Dacă titularul exercită servitutea numai în parte. numită superficiar.Termenul se calculează în funcţie de felul servituţii. Prescripţia poate fi suspendată sau întreruptă. în măsura în care devin incompatibile cu situaţia naturală şi juridică a obiectivului urmărit prin expropriere. Dacă printre coproprietari se află şi un minor. Noţiunea şi reglementarea Dreptul de superficie este un drept real principal.

aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie. Alături de reglementarea dreptului de superficie dată de Codul civil şi în alte acte normative este reglementat acest dezmembrământ al dreptului de proprietate. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare.altei persoane. – art. 492 din Codul civil. Textul de lege evocat instituie o prezumţie relativă – juris tantum –. potrivit căreia proprietatea asupra terenului include şi proprietatea a tot ceea ce se află pe suprafaţa lui. plantaţie sau lucru sunt prezumate a aparţine proprietarului terenului pe care se află. Acest drept constituie o excepţie de la regula înscrisă în art. în sensul că proprietatea asupra unui lucru principal se extinde a tot ceea ce se uneşte ca accesoriu cu acel lucru (dreptul de accesiune).489 Cod civil. o plantaţie sau o lucrare nu aparţin titularului dreptului de proprietate a terenului pe care lucrurile se află. 131 . în sensul că orice construcţie. respectiv: – art. 482 Cod civil. Dreptul de superficie comportă o suprapunere a două drepturi de proprietate aparţinând la doi titulari diferiţi şi un drept de folosinţă al unuia din ei asupra terenului proprietatea celuilalt. 492 Cod civil. art. doctrina a afirmat existenţa acestui drept. în literatura de specialitate s-au purtat discuţii controversate pe tema existenţei sau nu a acestui drept. care a primit şi recunoaşterea legislativă. Întrucât dreptul de superficie nu este reglementat de Codul civil. Tocmai dovada contrară înseamnă existenţa dreptului de superficie. Totodată. îngăduie să se dovedească faptul că o construcţie. 22 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. Aşadar. plantaţiilor sau altor lucrări atrage după sine un drept de folosinţă asupra terenului pe care se află bunurile enunţate. 11 din Legea nr. drept care rezultă din prevederile art. precum şi dreptul de folosinţă pe care-l dobândeşte superficiarul asupra acelui teren. cu excepţia cazului în care s-ar dovedi contrariul. Dreptul de proprietate asupra construcţiilor. dreptul de superficie este şi o derogare de la principiul cuprins în art. Până la urmă.

având ca obiect numai construcţii.2. un drept de proprietate corporală. plantaţiile sau lucrările respective. 5) poate fi integral. 132 . după care distincţia dreptului de superficie în total şi parţial. nu reprezintă un caracter al acestuia. Caracterele juridice Dreptul de superficie are următoarele caractere juridice: 1) este un drept real imobiliar. înseamnă dobândirea acestuia prin convenţie. dacă poartă numai asupra anumitor lucrări. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare. prin natura sa. 3) este un drept imprescriptibil. întrucât nu are implicaţii asupra regimului său juridic.– art. în sensul că acţiunea în revendicare poate fi exercitată de superficiar atâta vreme cât dreptul există. plantaţii sau construcţii situate pe acel teren. titlu sau lege. 4) nu poate înceta pe calea ieşirii din indiviziune. în sensul că durează atâta vreme cât există construcţia.3. fără a se stinge prin neîntrebuinţare. În literatura juridică s-a exprimat şi punctul de vedere contrar. 3 din Legea nr. deoarece dreptul superficiarului şi dreptul proprietarului terenului nu se află în indiviziune. Dreptul de superficie poate fi dobândit prin uzucapiune după regulile aplicabile în cazul dobândirii pe această cale a drepturilor reale. 33/1994 cu privire la exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Constituirea dreptului de superficie prin titlu. modificată prin Legea nr. legat sau act de concesiune. Constituirea dreptului de superficie Dreptul de superficie poate fi dobândit prin uzucapiune.6. dacă priveşte toate construcţiile. – art 21 din Legea nr. 7. el implică şi dreptul de folosinţă asupra terenului pe care se află construcţiile. plantaţii sau lucrări ataşate la sol. plantaţia sau lucrarea amplasată pe terenul proprietatea altei persoane. lucrările sau plantaţiile de pe un teren sau poate fi parţial. 28 alin. 7.6. 2) este un drept perpetuu. 247/2005.

etc. excavări. exercită atributele acestuia – posesia. Astfel. 50/1991. o altă lucrare sau o plantaţie. Exercitarea dreptului de superficie Superficiarul. 133 .Prin convenţie. Întrucât prin constituirea în acest mod de dreptului de superficie nu se transmite dreptul de proprietate asupra terenului. construcţia. Pe acest teren se va constitui un drept de superficie al cărui titular va fi celălalt soţ (neproprietar al terenului). Superficiarul poate transmite dreptul de proprietate asupra construcţiei. iar terenul va rămâne proprietatea exclusivă a soţului care-l avea ca bun propriu. Dreptul de superficie se poate naşte şi prin act de concesiune. În temeiul legii. dreptul de superficie se dobândeşte atunci când soţii construiesc pe terenul bun propriu al unuia dintre ei. reprezentând doar posibilitatea de a dispune de substanţa terenului în măsura necesară realizării construcţiilor.6. Asupra terenului pe care se află edificiile şi plantaţiile. Potrivit art. folosinţa şi dispoziţia – în integralitatea lor. plantaţiei sau altor lucrări. modificată şi republicată. plantaţiilor sau altor lucrări (cum ar fi săpături. unele terenuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale pot fi concesionate în scopul efectuării unor construcţii. superficiarul exercită posesia. dreptul de superficie se constituie când proprietarul unui teren convine cu o altă persoană ca aceasta din urmă să amplaseze pe terenul său o construcţie. plantaţiilor sau altor lucrări. prin acte juridice pentru cauză de moarte şi prin moştenire legală. conform Legii nr.4. Transmiterea se poate face prin acte juridice între vii. având un drept de proprietate asupra construcţiilor. Prin legat. 30 din Codul familiei. folosinţa şi un drept de dispoziţie materială limitate. lucrarea sau plantaţia va deveni proprietate comună devălmaşă a ambilor soţi.). dreptul de superficie se dobândeşte în ipoteza în care terţatorul lasă proprietatea terenului unui legatar şi proprietatea construcţiei sau plantaţiei altui legatar. consolidări. odată cu acesta transmiţându-se şi dreptul de superficie. 7. bunurile dobândite de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. convenţia se poate încheia şi sub forma înscrisului sub semnătură privată. Ca atare.

7. în folosinţă agricolă. 7. plantaţia sau lucrarea. b) prin confuziune. fără consimţământul proprietarului terenului.Superficiarul poate să greveze cu sarcini reale construcţia. 18/1991 a fondului funciar. care în art.5. constituit în favoarea unor persoane fizice prin acte administrative individuale. la cerere. oraş sau municipiu. 247/2005. el sau membrii familiei din care face parte. modificată prin Legea nr. Acest drept este reglementat de Legea nr. 7. dacă nu are teren în proprietate în această localitate. până la 5000 mp în echivalent arabil. Subiectele dreptului real de folosinţă nu pot fi decât persoanele fizice care fac parte din personalul de specialitate al serviciilor publice comunale. Dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole respective aparţine unităţilor administrativ-teritoriale în raza cărora se află. în perioada cât lucrează în localitate. 19 alin. având posibilitatea de a obţine fructele rezultate din cultivarea pământului. plantaţiei sau lucrării. republicată. când o persoană (proprietarul terenului. personalului de specialitate din serviciile publice comunale. 3 stipulează că: se pot atribui. superficiarul ori un terţ) dobândeşte dreptul de proprietate atât asupra terenului cât şi asupra construcţiei. Titularul dreptului real de folosinţă trebuie să exploateze terenul care face obiectul acestui drept pentru producţia agricolă. Stingerea dreptului de superficie Dreptul de superficie se stinge în următoarele moduri: a) prin dispariţia (pieirea sau desfiinţarea) totală a construcţiei. lucrării ori plantaţiei existente pe teren. Dreptul real de folosinţă Dreptul real de folosinţă reprezintă un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată al unităţilor administrativ-teritoriale asupra unor categorii de terenuri agricole. de familie. Terenurile fac parte din proprietatea privată a unităţilor administrativteritoriale enumerate de lege: comună. 134 .6.

7.7.7. 4. Persoana fizică care solicită să i se constituie un drept real de folosinţă trebuie să aibă domiciliul în localitatea unde se află terenul şi să nu deţină teren. dar în acest caz numai până la data când a intervenit o cauză legală de încetare a dreptului real de folosinţă. Fiind un drept real. deoarece încetează în cazurile expres prevăzute de lege. putând fi constituit numai în favoarea persoanelor fizice care au o calitate specială prevăzută de lege şi anume care fac parte din personalul de specialitate al serviciilor publice comunale. se stinge prin acte administrative individuale. Constituirea dreptului real de folosinţă Dreptul real de folosinţă se constituie la cererea persoanelor îndreptăţite. 7. 135 .1. 2. Este un drept real. oraşului sau municipiului. Caracterele juridice Dreptul real de folosinţă are următoarele caractere juridice: 1. 5. Se constituie şi. Are caracter intuitu personae.2. decurgând din caracterul intuitu personae al acestuia. este opozabil erga omnes. Este un drept temporar. uneori. chiar şi proprietarului. dezmembrământ al dreptului de proprietate privată al comunei. atât ea cât şi membrii familiei sale în localitatea respectivă. Este un drept inalienabil. 3.

Culegere de practică judiciară semestrul I 1999. Noţiunea şi reglementarea legală Potrivit art. Secţia civilă. Buletinul Jurisprudenţei.CAPITOLUL 8 APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale se realizează prin intermediul acţiunilor petitorii. 191 – 192. Bucureşti. − acţiunea confesorie. 227-228 136 136 .1. 1. Buletinul Jurisprudenţei. 1998. deoarece acestea privesc însăşi fondul dreptului. p. Bucureşti. 584 Cod civil. decizia nr. în Curtea de Apel Ploieşti. − acţiunea în grăniţuire. Curtea de Apel Ploieşti. Secţia civilă. Din categoria acţiunilor petitorii fac parte: − acţiunea în revendicare. În sensul art. 8. pentru a se cunoaşte cadrul fondului asupra căruia poartă dreptul de folosinţă al proprietarilor celor două fonduri. − acţiunea în prestaţie tabulară.1998. 584 Cod civil. grăniţuirea constituie o operaţiune de determinare prin semne exterioare şi vizibile a limitelor dintre două proprietăţi limitrofe.136 Curtea de Apel Ploieşti. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipită de a sa. Editura Lumina Lex.01. în Curtea de Apel Ploieşti. Culegere de practică judiciară semestrul II 1998. p. Acţiunea în grăniţuire 8. decizia 1905/22. 209/27.1.07. − acţiunea negatorie. Titularul dreptului real încălcat sau contestat are exclusivitatea exercitării acţiunilor petitorii. 2000. Editura Lumina Lex.1998.

232 Corneliu Bîrsan. 35 – 37. deşi există între proprietăţile învecinate semne exterioare de delimitare. Acţiunea în prestaţie tabulară 8. 8/1984. 8. prin semne exterioare. întinderea proprietăţilor părţilor.1. Pavel Perju. 8. Probleme privind acţiunea în grăniţuire. 42 137 138 137 . Acţiunea în revendicare. p. caracter care decurge din faptul că este o acţiune reală imobiliară. deoarece se întemeiază pe dreptul de proprietate sau un alt drept real. 6/1991. care trebuie să separe proprietăţile limitrofe. p.Grăniţuirea este acţiunea reală prin care reclamantul solicită instanţei să determine. în contradictoriu cu pârâtul. Caracterele juridice Acţiunea în grăniţuire prezintă următoarele caractere juridice138: – acţiune reală. pentru că prin acţiunea în grăniţuire se apără drepturi reale imobiliare. cât şi în situaţia în care. – declarativă de drepturi.1.2.. este cert că admisibilitatea acţiunii în grăniţuire este condiţionată de caracterul limitrof al proprietăţilor. – acţiune petitorie. op. stabilit prin voinţa părţilor sau pe cale judiciară. totuşi acestea sunt controversate sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăţi.2. cit. în „Revista Română de Drept” nr. p. deoarece are ca scop delimitarea proprietăţii limitrofe. Noţiunea şi reglementarea legală Acţiunea în prestaţie tabulară este acea acţiune prin care dobânditorul unui drept real imobiliar solicită instanţei obligarea pârâtului de a preda înscrisul necesar pentru înscrierea în cartea Corneliu Bîrsan. întrucât tinde la reconstituirea limitelor reale între proprietăţile învecinate. – imprescriptibilă.137 Acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată atât în situaţia în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar. – acţiune imobiliară. Scopul grăniţuirii fiind stabilirea hotarului între proprietăţile aparţinând unor persoane diferite. în „Dreptul” nr.2.

funciară, dacă este singurul exemplar doveditor, iar în caz contrar să dispună înscrierea în cartea funciară.139 Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, modificată prin Legea nr. 247/2005, cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil, este dator să-i predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept. Dacă un drept înscris în cartea funciară se stinge, titularul este obligat să predea celui îndreptăţit înscrisurile necesare radierii. În situaţia în care cel obligat nu predă înscrisurile, persoana interesată va putea solicita instanţei să dispună înscrierea în cartea funciară. Hotărârea instanţei va suplini consimţământul la înscriere al părţii care are obligaţia de a preda înscrisurile necesare înscrierii. Articolul 29 din Legea nr. 7/1996 are o formulare diferită faţă de cea din articolele 22 şi 24 din Decretul – Lege nr. 115/1938140, datorită faptului că în reglementarea dată de Legea nr. 115/1938, întabularea are caracter constitutiv de drepturi. Astfel, conform art. 22 din Decretul – Lege nr. 115/1938, cel care sa obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept, iar potrivit art. 24, dacă cel obligat nu predă înscrisul trebuitor, partea va putea cere instanţei judecătoreşti să dispună înscrierea. Această obligaţie instituită prin lege specială este o obligaţie „de a face”, iar dacă cel obligat refuză să o îndeplinească poate fi constrâns la executarea ei.141 8.2.2. Caracterele juridice Acţiune în prestaţie tabulară este o acţiune reală, principală, în realizare de drepturi, caracter conservator şi imprescriptibilă.

Andreea Annamaria Ţuluş, op. cit., p. 36; Marian Nicolae, op. cit., p. 401 Potrivit art. 22 din Legea nr, 115/1938, cel ce s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator sa-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept, iar conform art. 24, dacă cel obligat nu predă înscrisul trebuitor, partea va putea cere instanţei judecătoreşti să dispună înscrierea. 141 Corneliu Bîrsan, Maria Gaiţă, Maria Mona Pivniceru, op. cit., p. 222 138
140

139

- acţiune reală142, deoarece apără însuşi dreptul real dobândit de reclamant, opozabil inter partes, însă inopozabil erga omnes; - acţiune principală, întrucât nu poate fi promovată decât pe cale principală; - acţiune în realizare, deoarece reclamantul urmăreşte obligarea pârâtului (înstrăinătorul sau constituitorul dreptului real), să predea înscrisul necesar pentru intabularea sau înscrierea provizorie; - acţiune cu caracter conservator, întrucât tinde la păstrarea şi consolidarea dreptului real dobândit, motiv pentru care poate fi promovată şi de o persoană incapabilă; - acţiune imprescriptibilă, caracter care rezultă din dispoziţiile art. 29 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, modificată prin Legea nr. 247/2005, care prevede că dreptul la acţiunea în prestaţie tabulară este imprescriptibil. 8.2.3. Calitatea procesuală pasivă Acţiunea în prestaţie tabulară se intentează împotriva următoarelor persoane, care au calitatea de pârât în proces: - cel care a strămutat sau constituit un drept real asupra unui imobil; - terţul dobânditor înscris în cartea funciară, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) actul juridic în baza căruia se solicită prestaţia tabulară să fie încheiat anterior celui în baza căruia a fost înscris dreptul terţului în cartea funciară; b) terţul să fi dobândit imobilul cu titlu gratuit sau, dacă l-a dobândit cu titlu oneros, să fie de rea credinţă. 8.2.4. Condiţiile de admisibilitate Acţiunea în prestaţie tabulară este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 1. să existe un singur exemplar doveditor al actului translativ sau constitutiv de drepturi reale imobiliare;

142

Gabriel Boroi, Drept civil, Partea generală, Editura All Beck, 1999, 139

p. 286

2. înscrisul translativ sau constitutiv al dreptului real să se găsească în posesiunea înstrăinătorului sau a constituitorului dreptului. 8.3. Acţiunea negatorie 8.3.1. Noţiunea Acţiunea negatorie este acea acţiune reală prin care reclamantul cere instanţei de judecată să stabilească că pârâtul nu are un anumit drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate (uz, uzufruct, abitaţie, servitute sau superficie) asupra bunului aflat în proprietatea sa şi, ca atare, să fie obligat să înceteze exercitarea sa nelegitimă.143 8.3.2. Caractere juridice Din definiţia prezentată rezultă că acţiunea negatorie prezintă următoarele caractere juridice: a) este o acţiune reală; b) este o acţiune petitorie; c) este o acţiune imprescriptibilă extinctiv, dar pârâtul poate invoca în apărarea sa dobândirea dezmembrământului (dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie sau dreptul de servitute) prin uzucapiune. 8.4. Acţiunea confesorie 8.4.1. Noţiunea Acţiunea confesorie este acea acţiune reală prin care reclamantul cere instanţei de judecată să stabilească, prin hotărârea ce va pronunţa, că el este titularul unui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate, uzufruct, uz, abitaţie, servitute, superficie, asupra bunului altuia, şi să-l oblige pe pârât, care poate fi proprietarul sau o altă persoană, să-i permită exercitarea lui deplină şi netulburată.144

143 144

Ioan Adam, op. cit., p. 727 Liviu Pop, op. cit., p. 252

140

8.4.2. Obiectul Obiectul acţiunii confesorii îl constituie obligarea pârâtului la recunoaşterea existenţei unui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra imobilului proprietatea altei persoane, precum şi obligarea pârâtului la respectarea acestui drept. 8.4.3. Caracterele juridice Acţiunea confesorie este o acţiune reală, petitorie, deoarece în cadrul litigiului se analizează existenţa sau inexistenţa dreptului real al reclamantului şi ea poate fi exercitată în termen de 30 de ani. 8.5. Acţiunea în revendicare 8.5.1. Noţiunea şi caracterele juridice Acţiunea în revendicare este acţiunea reală petitorie prin care reclamantul solicită instanţei de judecată să-i recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.145 Acţiunea în revendicare este o acţiune reală, petitorie şi imprescriptibilă.146 1. acţiunea în revendicare este o acţiune reală. Acest caracter rezultă din faptul că ea pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate, care este un drept real, prin însăşi natura sa, opozabil erga omnes; 2. acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie prin care se apără dreptul de proprietate, deosebindu-se de acţiunile posesorii prin care se apără posesia; 3. acţiunea în revendicare este imprescriptibilă sub aspect extinctiv, ceea ce înseamnă că oricât timp nu ar fi exercitată, nu se
Eugen Chelaru, op. cit., p. 130; Liviu Pop, op. cit., p. 252; Ovidiu Ungureanu, op. cit., p. 110; Corneliu Bîrsan, op. cit., p. 200; Ioan Adam, op. cit., p. 693; Ion Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 169 146 Constantin Stătescu, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale. Introducere în teoria generală a obligaţiilor, Universitatea din Bucureşti, 1973, p. 160; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil, Teoria generală a drepturilor reale, Universitatea din Bucureşti, 1980, p. 200 141
145

rupe deodată o parte mare. 149 Dumitru Lupulescu. în materia avulsiunii termenul de prescripţie extinctivă este de un an. orice cerere de evicţiune.147 Această excepţie nu-şi găseşte aplicarea in cazul în care pământul constituie proprietate publică. Editura Actami. Bucureşti. de pământ.2.5. 142 147 . 498 Cod civil.stinge decât odată cu stingerea dreptului de proprietate pe care îl însoţeşte şi îl apără. 1998. lipsindu-le un drept exclusiv asupra părţilor ce li se cuvin. privind imobilul adjudecat la licitaţie publică se prescrie in termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară.G. 269. op. 138/2000. Acest caracter juridic al acţiunii în revendicare decurge din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. şi care se poate recunoaşte. p. 8. cit. p. Acţiunea în revendicare. 66 şi urm. Condiţiile de exercitare Condiţiile de exercitare a acţiunii în revendicare privesc titularul acţiunii şi bunurile ce pot forma obiectul acesteia. 1998. şi o lipeşte la pământul unui alt proprietar. 177 150 Ion P. Editura Lumina Lex.U. p. Filipescu Dreptul civil. 219/2005. modificat prin O. 520 din Codul de procedură civilă. minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. însă dacă se va reclama în termen de un an. chiar dacă pârâtul deţine bunul fără titlu149. Coproprietarul sau coindivizarul nu pot exercita acţiunea în revendicare împotriva celorlalţi copărtaşi sau împotriva terţilor.” 148 Eugenia Popa. De la acest caracter juridic există doua excepţii: – potrivit art.498 Cod civil prevede că” dacă un fluviu sau râu.148 Titularul acţiunii în revendicare nu poate fi decât proprietarul exclusiv al bunului. Această prescripţie curge şi împotriva dispăruţilor. totală sau parţială.. acţiunea trebuie respinsă. Bucureşti. întrucât au numai cote părţi ideale asupra proprietăţii. nr. – conform art. acea parte rămâne a cui a fost pământul de la care s-a rupt. În practica judecătorească s-a decis că dacă subiectul activ al acţiunii în revendicare nu este titularul dreptului de proprietate încălcat. navigabil sau nu.150 Art.

8. 1169 Cod civil din capitolul probaţiunii obligaţiilor.Acţiunea în revendicare a unui bun imobil. iar despre revendicarea mobilelor există prevederi în titlul consacrat prescripţiei. nu poate fi promovată decât de ambii soţi. Categorii de acţiuni în revendicare Codul civil nu conţine reglementări speciale cu privire la acţiunea în revendicare. 143 . Aceasta înseamnă că titularul acţiunii trebuie să dovedească nu numai dreptul de proprietate. îşi găseşte aplicarea şi în materia dovedirii proprietăţii.3. cu privire la revendicarea imobilelor.3. cunoscută sub adagiul „actori incubit probatio”. iar termenul general de prescripţie pentru acţiunile reale este de 30 de ani. 8. Astfel. Acţiunea în revendicare imobiliară Imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare reprezintă o derogare de la dispoziţiile art. înscrisă în art. Această regula.5. Totodată. cu excepţia titlurilor de purtător. deoarece în acest caz nu operează prezumţia de mandat tacit reciproc. care instituie principiul că orice drept la acţiune este supus prescripţiei extinctive.1. Doctrina şi practica judiciară au conturat regimul acţiunii în revendicare pe baza principiilor generale ale dreptului civil şi a dispoziţiilor Codului Civil referitoare la bunurile mobile şi la bunurile imobile şi s-a impus distincţia între acţiunea în revendicarea bunurilor imobile şi acţiunea având ca obiect bunurile mobile. în Codul Civil nu există nici un fel de dispoziţii. Referitor la obiectul material al acţiunii în revendicare.5. acţiunea în revendicare nu poate avea ca obiect bunuri incorporale. 1890 Cod civil. aflate în posesie nelegitimă a pârâtului. 1169 Cod civil „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. Dovada dreptului de proprietate Potrivit art. ci şi identitatea bunului revendicat. acesta este constituit numai din bunuri imobile sau mobile individual determinate. proprietate devălmaşă a soţilor.

în sensul că ea conferă deţinătorului titlului recunoaşterea dreptului său până la proba contrarie făcută de partea adversă. respectiv pârâtul din proces. cu efect constitutiv. jurisdicţional sau administrativ. pe scara tuturor autorilor anteriori. instanţa de judecată va examina dacă părţile au îndeplinit sau nu formalităţile de publicitate imobiliară. Prin titlu în materia revendicării imobiliare se înţelege actul juridic. . de unde şi denumirea de probatio diabolica. prima ipoteză este aceea în care ambele părţi prezintă titluri scrise privind dreptul de proprietate.Potrivit acestei reguli. 144 . deoarece în favoarea lui operează o prezumţie relativă de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei. a) În situaţia în care ambele titluri. O asemenea probă este adeseori imposibil de realizat. . emană de la acelaşi autor (de exemplu au cumpărat de la aceeaşi persoană). donaţia. Practica judiciară a elaborat o serie de reguli care se aplică în soluţionarea diferitelor ipoteze: 1. translativ sau declarativ de proprietate care dă naştere unei prezumţii relative de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă. reclamantul este acela care trebuie să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. 18/1991. În această ipoteză se disting două situaţii: după cum titlurile provin de la acelaşi autor sau de la autori diferiţi. Pârâtul posesor are o situaţie pasivă. care la rândul său a dobândit de la un adevărat proprietar. – Dacă s-a efectuat publicitatea.acte administrative: titlul de proprietate emis in baza Legii nr. Această prezumţie este relativă. constituie titlu: . al reclamantului şi al pârâtului.actele declarative de drepturi: hotărârea judecătorească.actele juridice translative de proprietate: vânzarea. şi aşa mai departe. Astfel. un act de partaj. va avea câştig de cauză partea care a transcris actul în cartea funciară sau cea care a transcris mai întâi. modificată prin Legea nr. Reclamantul trebuie să facă dovada că titlul pe care-l deţine emană de la adevăratul proprietar. De exemplu. o tranzacţie. 247/2005.

el va câştiga procesul dacă titlul îndeplineşte două condiţii: emană de la un terţ şi nu de la reclamantul însuşi. provenind de la acelaşi autor. în primul testament. testatorul lasă bunul imobil unei persoane. celui care are posesia neviciată faţă de cea viciată. A doua ipoteză este aceea când numai o parte deţine titlu privind proprietatea bunului revendicat: – în cazul în care reclamantul are titlu. – Dacă nici una dintre părţi nu a îndeplinit formalităţile de publicitate imobiliară. Cel care a transcris primul titlul său va avea câştig de cauză. 34 145 151 . De exemplu. celui a cărui Coordonator Prof. Transmisiunea şi împărţeala moştenirii. Dr. Instanţa de judecată va compara cele două posesii: a reclamantului şi a pârâtului şi va da eficienţă celui a cărei posesie este mai caracterizată: celui care are posesia de bună credinţă faţă de cea de rea credinţă. Moştenirea testamentară. 2. nici una dintre părţi nu poate invoca un titlu şi nici dobândirea bunului imobil prin prescripţie achizitivă ori prin ocupaţiune. Editura Actami.921 Cod civil)151.potrivit principiului „qui prior tempore. făcând aplicarea principiului „nemo plus juris ad alium transferre potest. printr-un alt testament lasă acelaşi bun altei persoane. potior jure”. În acest caz ne aflăm în situaţia unei contrarietăţi dintre dispoziţiile testamentului posterior şi cel anterior ( art . 3. quam ipse habet”. Fiind vorba de două testamente succesive rezultă că al doilea testament reprezintă o revocare a primului. Francisc Deak. iar ulterior. iar data certă a titlului este anterioară datei la care pârâtul a intrat in posesia bunului imobil. cu privire la acelaşi bun. respectiv situaţia in care ambele părţi produc câte un testament. b) În situaţia în care titlurile prezentate de părţi provin de la autori diferiţi instanţa va compara titlurile şi va da câştig de cauză părţii al cărei titlu provine de la autorul al cărui drept este preferabil. 1996. chiar dacă data titlului său este ulterioară datei titlului invocat de partea care a făcut ulterior transcrierea. va câştiga partea al cărei titlu are data cea mai veche. – în situaţia în care pârâtul are titlu. În cea de-a treia ipoteză. acţiunea reclamantului va fi respinsă. De la această regulă există o excepţie. p. Bucureşti.

1909 alin. revendicarea bunurilor mobile. 152 Corneliu Bîrsan. p.2.3. Domeniul acţiunii în revendicare mobiliară Acţiunea în revendicare mobiliară poate fi intentată în următoarele situaţii: 1. Revendicarea bunului mobil de la un posesor de rea-credinţă Prin posesor de rea-credinţă se înţelege persoana care a intrat in posesia bunului mobil cunoscând sau putând să cunoască faptul că nu a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului. care poate fi răsturnată prin proba contrarie. 3. spre deosebire de revendicarea imobiliară în care posesia instituie doar o prezumţie relativă de proprietate. celui a cărui posesie este mai îndelungată etc. 214 146 . De exemplu. op.posesie are la origine un titlu faţă de cea fără titlu de origine. 1 Cod civil Potrivit prevederilor art.. terţ dobânditor de rea-credinţă). Această regulă a fost definită în literatura de specialitate în sensul că posesia de bună credinţă în materia bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. 2. găsitor. revendicarea bunului mobil de la un terţ dobânditor.5. 1909 alin. 1 Cod civil “lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor fără să fie trebuinţă de vreo scurgere de timp”. revendicarea bunului mobil de la un posesor de rea-credinţă ( hoţ. posesorul actual a dobândit bunul mobil de la o persoană despre care ştia că nu are calitatea de proprietar al bunului. revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la terţul de bună-credinţă. Acţiunea în revendicare mobiliară Prezumţia absolută de proprietate instituită de art.152 Astfel. posesor de bună-credinţă. revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la terţul dobânditor de bună-credinţă. care l-a dobândit în anumite condiţii. în majoritatea cazurilor devine imposibilă datorită prezumţiei absolute de proprietate pe care o conferă posesia bunurilor mobile. 4. cit. 8.

prin care a fost instituită prezumţia de proprietate. Analiza acestei prezumţii impune trei aspecte: 1. calitatea de reclamant o are cel care se pretinde proprietarul bunului. Revendicarea bunului mobil de la un terţ dobânditor. apropiindu-le în acest fel de natura bunurilor corporale. persoanele care pot invoca în favoarea lor această prezumţie. deoarece proprietatea nu se stinge prin neuz. Bunurile mobile în privinţa cărora se aplică prezumţia Regula menţionată se aplică cu condiţia ca bunurile mobile să fie corporale deoarece acestea sunt susceptibile de posesiune (de detenţiune materială). Referitor la termenul de intentare a acţiunii. 147 . posesor de bună-credinţă Revendicarea bunului mobil de la terţul dobânditor. 1 Cod civil. şi anume titlurilor la purtător. în doctrină şi jurisprudenţă se consideră că acţiunii în revendicare mobiliară îi este aplicabil termenul de prescripţie extinctivă de 30 de ani. 2. găsitorul sau terţul dobânditor de rea-credinţă.Sub aspectul calităţii procesuale. obligaţiile emise de stat şi societăţile comerciale pe acţiuni. iar calitatea de pârât îi revine posesorului de rea-credinţă care este în acest caz hoţul. 1909 alin. posesor de bună-credinţă. este întemeiată pe dispoziţiile art. cu următoarele argumente: – în art. acţiunea va fi admisă. Se aplică. acţiunile la purtător şi certificatele de proprietate. bunurile mobile cărora le este aplicabilă prezumţia. şi unor bunuri incorporale. dată fiind corporalitatea drepturilor pe care le reprezintă. Dacă reclamantul îşi va dovedi dreptul de proprietate asupra bunului mobil revendicat. 3. 1890 Cod civil. este reglementat termenul general de prescripţie aplicabil acţiunilor reale. cu caracter de excepţie. Reprezintă titluri la purtător: acţiunile societăţilor. – dreptul la acţiune este imprescriptibil. 1. iar indiferent de natura bunului – bun mobil sau bun imobil – dreptul de proprietate are caracter perpetuu. condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia bunului mobil.

contractul de comodat sau contractul de închiriere. respectiv posesia trebuie să fie continuă. fie că este o valoare incorporală. 1909 alin. Această calitate a posesiei de a fi utilă reprezintă o prezumţie relativă. mobilierul dintr-un apartament). Regula cuprinsă în art.A doua condiţie pe care trebuie să o îndeplinească bunul mobil este aceea ca el să fie privit în mod individual. textul nu se aplică bunurilor corporale mobiliare care: . în persoana terţului dobânditor. 2. 3. 1909 alin. Cod civil pot fi invocate în favoarea sa numai de terţul dobânditor. Totodată. 1847 Cod civil. . adică acele persoane care deţin bunul mobil de la proprietar. care primeşte bunul de la un detentor precar. 1909 alin. 2) să fie utilă. care poate fi răsturnată prin proba contrarie. 1909 alin. în „Dreptul” nr. Ion Lulă. poate fi acoperită de principiul potrivit căruia trebuie protejat cel care luptă să evite o pagubă (certat de damno vitando) nu cel care doreşte să păstreze un câştig (certat de lucro captando)153. nu se pot prevala de dispoziţiile art.fac parte din domeniul public. adică să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. publică şi neprecară. 1 Cod civil. 1909 alin. 1 Cod civil.sunt accesorii ale unui imobil (de exemplu. adică să existe concomitent şi cumulativ ambele elemente ale posesiei. succesiunea mobiliară). 79 148 153 . făcută de adevăratul proprietar. Lipsa de diligenţă a adevăratului proprietar în alegerea persoanei căreia i-a încredinţat bunul. 1 Cod civil. paşnică. Observaţii asupra prezumţiilor prevăzute de art. Persoanele care pot invoca prezumţia de proprietate În doctrină şi jurisprudenţă s-a precizat că prevederile art. precum şi fondului de comerţ. posesia terţului dobânditor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 1) să fie reală. 1 Cod civil nu se aplică bunurilor care formează o universalitate (de exemplu. fie pentru că este o universalitate. căruia adevăratul proprietar i l-a încredinţat de bunăvoie. în baza unui titlu. p. Condiţiile posesiei pentru a fi aplicată prezumţia Pentru a se putea invoca dispoziţiile art. cum ar fi contractul de depozit. 1/2000. Aceasta înseamnă că detentorii precari. animus şi corpus.

3) să fie de bună credinţă, adică persoana care o invocă să aibă convingerea că a dobândit bunul mobil de la adevăratul proprietar, în sensul că nu a cunoscut şi nu putea să cunoască că a dobândit bunul de la un neproprietar. Buna-credinţă trebuie să existe la momentul intrării în posesia bunului mobil, iar proba bunei credinţe se face printr-o prezumţie relativă legală, instituită prin art. 1899 alin. 2 Cod civil, conform căruia „ buna-credinţă se presupune totdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credinţă.” Revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la terţul dobânditor de bună-credinţă Potrivit art. 1909 alin. 2 Cod civil cel ce a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru, poate sa-l revendice, în curs de 3 ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel la care îl găseşte, rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-l are. În această situaţie, acţiunea în revendicare trebuie să fie intentată de adevăratul proprietar în termen de 3 ani. Aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 1909 alin. 2 Cod civil presupune două categorii de condiţii: 1. condiţii generale, care se referă la bunuri şi respectiv posesia terţului dobânditor şi care sunt aceleaşi condiţii ca in cazul aplicării dispoziţiilor art. 1909 alin. 1 Cod civil; 2. condiţii speciale, care se referă, în primul rând la persoane, iar în al doilea rând la termenul de intentare a acţiunii. Astfel pentru a ne afla în ipoteza prevăzută de art. 1909 alin. 2 Cod civil, bunul mobil trebuie să se afle în posesia unui terţ de bună-credinţă care a dobândit bunul prin desesizarea proprietarului de bun (respectiv bunul a fost furat sau pierdut de proprietar). O asemenea situaţie poate să apară atunci când proprietarul este victima unei infracţiuni de furt, tâlhărie, piraterie. Referitor la termenul de introducere a acţiunii în revendicare, în acest caz acţiunea trebuie să fie intentată în termen de 3 ani de la data furtului sau pierderii bunului. Revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la terţul de bună-credinţă care l-a dobândit în anumite condiţii Potrivit art. 1910 Cod civil, dacă posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat la bâlci sau la târg, sau la o vânzare publică,
149

sau de la un neguţător care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate sa ia înapoi decât întorcând posesorului preţul ce l-a costat. În acest caz dacă terţul dobânditor de bună – credinţă a dobândit bunul furat sau pierdut dintr-un loc public, unde asemenea operaţii se derulează în mod obişnuit, atunci proprietarul care revendică este obligat să plătească terţului dobânditor o sumă de bani egală cu preţul pe care acesta l-a plătit, soluţia astfel reglementată de art. 1910 Cod civil instituind o măsură de protecţie pentru terţul care a dobândit bunul în anumite condiţii de publicitate a tranzacţiei. Pentru recuperarea sumei plătite, proprietarul are la îndemână o acţiune împotriva hoţului sau găsitorului bunului, având ca obiect plata despăgubirilor reprezentând suma pe care a plătit-o terţului dobânditor al bunului154. Termenele de exercitare a acţiunii în revendicare mobiliară Referitor la termenele de exercitare a acţiunii în revendicare mobiliară, după situaţiile prezentate anterior, concluzionăm că acestea sunt diferite: – împotriva terţului dobânditor de bună-credinţă, termenul de exercitare a acţiunii este de 3 ani, care se calculează de la data pierderii sau furtului bunului. Sub aspectul naturii juridice a acestui termen, apreciem că este vorba de un termen de decădere, după împlinirea căruia se stinge şi dreptul la acţiune a proprietarului 155 ; – împotriva terţului dobânditor de rea-credinţă, a autorului furtului sau a găsitorului bunului, acţiunea în revendicare este imprescriptibilă.156 8.5.4. Efectele acţiunii în revendicare Dacă acţiunea în revendicare a fost admisă, atunci instanţa de judecată recunoaşte dreptul de proprietate reclamantului şi pe cale de consecinţă se produc următoarele efecte: - restituirea lucrului revendicat; - restituirea fructelor;
Corneliu Bîrsan, Maria Gaiţă, Mona-Maria Pivniceru, op.cit; p. 131 Liviu Pop, op. cit., p. 289 156 Valeriu Stoica, Corelarea dispoziţiilor art.14 din Codul de procedură penală cu prevederile art. 1909-1910 din Codul civil, în „Revista Română de Drept” nr. 10/1981, p. 29 150
155 154

- restituirea cheltuielilor necesare şi utile efectuate de posesorul pârât cu lucrul pe care trebuie să-l restituie. 8.5.4.1. Restituirea lucrului revendicat Ca efect al admiterii acţiunii în revendicare, posesorul pârât va fi obligat să restituie adevăratului proprietar lucrul revendicat. Lucrul reintră în patrimoniul proprietarului liber de orice sarcini, potrivit principiului resoluto jure dantis, rezolvitur jus accipientis (desfiinţarea dreptului transmiţătorului duce la desfiinţarea dreptului dobânditorului). În principiu, restituirea bunului se face în natură, iar atunci când acest lucru nu mai este posibil ( bunul a pierit în mod fortuit sau din culpa posesorului) restituirea se face prin echivalent, urmând a fi avută în vedere valoarea bunului.157 8.5.4.2. Restituirea fructelor Dacă lucrul revendicat a produs fructe, în ceea ce priveşte restituirea lor, se face distincţie între situaţia în care posesorul pârât a fost de bună credinţă şi situaţia în care a fost de rea credinţă. Posesorul de bună credinţă, adică cel care nu a cunoscut viciul titlului său, va putea să reţină fructele percepute până la data introducerii acţiunii în revendicare de către adevăratul proprietar (art. 485 Cod civil). În schimb, el va fi obligat să restituie fructele pe care le-a perceput după data intentării acţiunii în revendicare, deoarece se consideră că buna sa credinţă a încetat din momentul în care a luat la cunoştinţă de acţiune, deci de existenţa viciului titlului său. Posesorul de rea credinţă va fi obligat să restituie toate fructele lucrului percepute sau nepercepute, ori valoarea acestora dacă le-a consumat sau a neglijat să le perceapă. El va avea dreptul să reţină din valoarea fructelor, cheltuielile care au fost necesare pentru producerea şi perceperea fructelor, deoarece aceste cheltuieli ar fi fost făcute şi de către adevăratul proprietar.

157

Eugeniu Safta - Romano, op. cit., p. 360 151

8.5.4.3. Restituirea cheltuielilor Cheltuielile făcute de posesorul pârât cu lucrul pe care-l restituie pot fi de trei categorii: 1. cheltuieli necesare; 2. cheltuieli utile; 3. cheltuieli voluptuarii. Cheltuielile necesare sunt acea categorie de cheltuieli care constau în sumele de bani ori munca depusă pentru conservarea bunului. Posesorul, indiferent că este de bună ori de rea credinţă, are dreptul să pretindă de la proprietar restituirea integrală a acestora, deoarece şi proprietarul le-ar fi făcut pentru conservarea bunului. Cheltuielile utile sau ameliorările reprezintă suma de bani sau munca depusă pentru sporirea valorii lucrului. De exemplu, cheltuielile efectuate cu introducerea gazelor naturale pentru încălzirea unui imobil pot fi calificate drept cheltuieli utile. Cheltuielile utile se restituie conform art. 997 Cod civil atât de posesorul de bună credinţă cât şi de posesorul de rea credinţă, în măsura sporului de valoare adus lucrului, calculat la data restituirii. Cheltuielile voluptuarii sau de simplă plăcere, au caracter de lux sau de înfrumuseţare a bunului, pe care posesorul le-a făcut pentru plăcerea lui personală şi care nu sporesc valoarea lucrului. Aceste cheltuieli nu sunt datorate de proprietar. Restituirea cheltuielilor necesare şi utile este fundamentată pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză a adevăratului proprietar, din care ia naştere obligaţia de restituire către posesorul neproprietar.

152

deoarece nu menţionează şi alte moduri cum ar fi: . 645 Cod civil. p. mijloacele juridice prin care se dobândeşte proprietatea şi alte drepturi reale.1. Codul civil reglementează în Cartea a III-a. în art. prin legate.. . În doctrină.dobândirea fructelor de către posesorul de bună – credinţă. cit. Referitor la inexactitatea reglementării cuprinse în Codul civil. intitulată „Diferite moduri prin care se dobândeşte proprietatea”. enumerarea modurilor de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale în Codul civil a fost criticată.hotărârea judecătorească constitutivă de drepturi. 187 160 Veronica Stoica. 644. s-a argumentat în sensul că nu se face distincţie între succesiunea legală şi succesiunea testamentară. Mona Maria Pivniceru. . Maria Gaiţă. Nicolae Puşcaş.posesia de bună-credinţă a bunurilor mobile. p. 644 Cod civil. Noţiunea şi clasificarea Prin modurile generale de dobândire a proprietăţii şi a altor drepturi reale se înţeleg acele mijloace juridice – acte şi fapte juridice – prin care se dobândesc aceste drepturi. Petrică Truşcă. op.158 Potrivit art.. în condiţiile în care din modul de redactare ar trebui să se înţeleagă succesiunea legală. prin convenţie şi prin tradiţiune”.160 Conform art. op.CAPITOLUL 9 MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE 9. 159 Corneliu Bîrsan. „dreptul de proprietate se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. prin lege şi prin ocupaţiune. prin prescripţie. proprietatea se poate dobândi şi prin accesiune sau incorporaţiune. deoarece este incompletă şi inexactă.159Este incompletă. cit. aceasta fiind urmată în prezentare de legate. 241 153 158 .

ocupaţiunea. Legea ca mod de dobândire a drepturilor reale În concepţia Codului civil163. – moduri de dobândire cu titlu gratuit.uzucapiunea sau prescripţia achizitivă. op. Liviu Pop. 208-209. 210 Dumitru Lupulescu. . • după situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii: – moduri de dobândire originare.În doctrină161 s-a apreciat că modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate sunt următoarele: .succesiunea testamentară. . . op.posesia de bună – credinţă a bunurilor mobile. p.. domeniul de aplicare al legii în această materie cuprinde: Liviu Pop. 178. – moduri de dobândire cu titlu particular. . cit. op. p.. . Corneliu Bîrsan.accesiunea.succesiunea legală. Mona Maria Pivniceru. p.. .contractul sau convenţia translativă sau constitutivă de drepturi reale.2. – moduri de dobândire derivate. p. 9. op. cit. – moduri de dobândire pentru cauză de moarte – mortis causa . • după momentul la care se produce momentul dobândirii: – moduri de dobândire inter vivos. cit. . Modurile de dobândire a drepturilor reale pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii162: • după întinderea dobândirii: – moduri de dobândire universală sau cu titlu universal. • după caracterul dobândirii: – moduri de dobândire cu titlu oneros. 211-213 154 162 161 .. . cit.tradiţiunea. Maria Gaiţă.dobândirea fructelor de către posesorul de bună – credinţă a bunului frugifer.

263 164 Francisc Deak. p. 1073 şi 1077 Cod civil. fără a fi necesară o formă specială. cu sau fără construcţii. adică al unor donaţii curente. una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul. 9.. Hotărârea judecătorească. 210. p. Darul manual reprezintă o categorie specială de donaţie pentru validitatea căreia se cer două elemente: Dumitru Lupulescu. Contracte speciale. Paul Mircea Cosmovici. 1999. care prevede că în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la un teren. care în fond este o vânzare silită (art. dobândirea mobilelor prin posesia de bună-credinţă. Florin Ciutacu. referitor la circulaţia juridică a terenurilor. 2. 3. Tratat de Drept Civil. partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract. Tradiţiunea (predarea materială) Prin tradiţiune se înţelege predarea materială a unui bun..4. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. care se execută imediat. dobândirea fructelor prin posesia de bună-credinţă (art. 485 Codul civil ). 159-162 155 163 . 5 alin. cit. Cristian Jora. conform art. În prezent tradiţiunea operează transferul proprietăţii în cazul aşa numitelor daruri manuale164.. Prezintă acest caracter hotărârea judecătorească prin care se dispune exproprierea unui imobil proprietate privată pentru utilitate publică sau hotărârea judecătorească pronunţată într-o cauză care are ca obiect suplinirea consimţământului uneia din părţi la încheierea unui act translativ de proprietate. Bucureşti. Editura Actami. p. 597 şi 598 Codul civil ). 2 din Titlul X al Legii nr. p. mod de dobândire a drepturilor reale Hotărârea judecătorească constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale numai atunci când ea are un caracter constitutiv de drepturi. op.3. prin predarea lucrului donat. 247/2005. dobândirea coproprietăţii zidului comun. op. 88. 9. cit. cit. de mică importanţă.1. op.

283 156 . p. iar conform art. republicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 103/1996 cu privire la fondul cinegetic si protecţia vânatului. 9. deoarece potrivit art.2003 167 Constantin Stătescu. 146-147. Validitatea darurilor manuale este consacrată in art. denumită de Codul civil ”ocupaţiune”. – tradiţiunea.. constă în luarea în posesie a unui bun care nu aparţine nimănui. Florin Ciutacu. 264 166 Legea nr.. 9. op. 971 Cod civil). Ocupaţiunea Ocuparea. Accesiunea 9. 192/2001 privind fondul piscicol. cit. pescuitul şi acvacultura. toate averile rămase fără stăpân sunt ale domeniului public. bunurile fără stăpân sunt ale statului.09. Legea nr. cit. p. precum şi vânatul sau peştele când sunt dobândite legal166.167 Titularul dreptului asupra lucrului mai important devine şi titularul bunului mai puţin important. Cristian Jora. 477 Cod civil. În prezent. predarea efectivă si reală a bunului dăruit. Ocupaţiunea are o arie restrânsă de aplicare.05. Corneliu Bîrsan. atunci când aceasta este luată de la un izvor natural. se admite că în această categorie ar intra: apa de băut sau pentru trebuinţele casnice. 644 Cod civil care. op.5.– acordul de voinţă pentru a transfera si dobândi un drept cu titlu gratuit. p.2002. 165 Paul Mircea Cosmivici.6. deci a unui bun fără stăpân165. 646 Cod civil. cit. prevede şi tradiţiunea. republicată în „Monitorul Oficial al României” nr. Definiţia şi clasificarea Accesiunea reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate şi constă în încorporarea materială a unui lucru mai puţin important într-un lucru mai important. ca mod de dobândire a drepturilor reale. la modurile de dobândire a proprietăţii ( prin excepţie de la art. op.6.1. 627/02.328/17..

cu obligaţia acestuia de a lăsa. în adăugarea la pământul unui proprietar a unei părţi de pământ ruptă din pământul altui proprietar şi care poate fi recunoscută. pe nesimţite. Dacă insula formată „ trece peste jumătatea râului. – avulsiunea. Accesiunea imobiliară naturală Accesiunea imobiliară naturală constă în unirea a două bunuri care aparţin unor proprietari diferiţi.mobiliară. – accesiunea animalelor. 157 . 9. Avulsiunea constă. pe pământul său „drumul trebuitor pentru conducerea vaselor”. accesiunea poate fi: .imobiliară.2. Aluviunile sunt în folosul proprietarului riveran. pornind de la jumătatea râului. 495 Cod civil care prevede că acestea sunt creşterile de pământ care se adună succesiv. Insulele şi prundişurile care se formează în râurile navigabile şi neplutitoare sunt ale proprietarului ţărmului pe care ele s-au format.6. fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra acelei părţi din insulă care se întinde spre el. dintre care cel puţin bunul principal este un bun imobil. conform prevederilor art. dacă fostul proprietar nu o revendică în termen de un an. Această parte de pământ va deveni proprietatea celui la pământul căruia s-a alipit. conform art. care poate fi naturală şi artificială. 500 Cod civil. . Codul civil reglementează următoarele cazuri de accesiune imobiliară naturală: – aluviunile. la malurile fluviilor si râurilor. 498 Cod civil. fără intervenţia omului. Aluviunile sunt reglementate de art.În funcţie de natura bunului principal la care se referă. revendicarea este imprescriptibilă. – insulele şi prundişurile. Dacă bucata de pământ aparţine domeniului public.

9. cu materialele sale. 2. „orice animale sau zburătoare sălbatice trec in cuprinsul nostru se fac ale noastre. În această materie urmează a fi avute în vedere dispoziţiile cuprinse în Legea nr.493 din Codul civil169 care prevede că proprietarul terenului care a construit sau Conform art. 493 Cod civil ” Proprietarul pământului care a făcut construcţii. proprietarul terenului devine şi proprietar al construcţiei sau al plantaţiei. afară numai dacă asemenea trecere s-a ocazionat prin fraude sau prin artificii”. Construcţia sau plantaţia făcută de o persoană. pe terenul său. în raport de dispoziţiile art. 9. Conform regulii superficies solo cedit. Accesiunea imobiliară artificială Accesiunea imobiliară artificială presupune edificarea unei construcţii de o persoană pe un teren proprietatea altei persoane. modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 169 Potrivit art. plantaţie sau lucru făcut În Codul civil sunt reglementate două cazuri de accesiune artificială: 1. pe cât timp rămân la noi. El mai poate fi osândit după împrejurări. Accesiunea lucrărilor făcute de proprietar pe terenul său cu materialele altei persoane Accesiunea construcţiilor şi plantaţiilor făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele altuia este reglementată de art. iar în prezent acest tip de accesiune se aplică numai pentru porumbei sau albine.” 158 168 .1. Dar proprietarul materialelor nare dreptul de a le ridica. 503 Cod civil. 503 Cod civil168. plantaţii şi lucrări. însă cu materialele altcuiva.Accesiunea animalelor este reglementată în art. 193/2005. 103/1996 cu privire la fondul cinegetic si protecţia vânatului. este dator să plătească valoarea materialelor. pentru asemenea urmare şi la plata de daune – interese. iar prin accesiune. cu materiile străine.6. Construcţia sau plantaţia făcută de proprietar.3. 492 Cod civil care prevede că orice construcţie. însă pe terenul altcuiva.6. proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei.3. republicată. Codul civil porneşte de la ideea că lucrul principal este terenul.

Aceasta înseamnă că proprietarul terenului devine prin accesiune şi proprietar al construcţiei sau plantaţiei pe care le-a ridicat cu acele materiale străine.6. 606 159 .. proprietarul terenului va fi obligat la plata contravalorii materialelor.494 Cod civil nu se aplică în următoarele ipoteze: – când lucrările efectuate de terţa persoană reprezintă reparaţii sau îmbunătăţiri aduse imobilului deja existent.494 Cod civil. potrivit cărora: „Dacă plantaţiile. construind pe terenul său.plantat folosind materialele altei persoane. – în situaţia în care o persoană.” Dispoziţiile art.2. 170 Ioan Adam. Proprietarul construcţiei sau plantaţiei cu materialele altei persoane va putea fi obligat la plata unor daune – interese. cit. este obligat să plătească valoarea materialelor folosite şi dacă este cazul şi daune-interese.170 9. iar proprietarul materialelor nu are dreptul să le revendice sau să le ridice. construcţiile şi lucrările au fost făcute de a treia persoană cu materialele ei. Proprietarul terenului dobândeşte proprietatea construcţiilor sau plantaţiilor făcute cu materialele altuia indiferent dacă este de bună sau rea–credinţă. extinde limitele construcţiei sale şi pe o parte din terenul vecinului. în condiţiile răspunderii civile delictuale. p.3. . op. proprietarul materialelor nu are dreptul de a ridica materialele folosite la efectuarea lucrărilor. la valoarea reală a acestora de la data plăţii şi nu de la data când ele au fost încorporate. La rândul său. Accesiunea lucrărilor făcute de o persoană cu materialele proprii pe terenul altei persoane Sediul materiei îl reprezintă dispoziţiile art. în concretizarea principiului conform căruia nimeni nu se poate îmbogăţi fără justă cauză. după cum ştia sau nu că materialele aparţin altei persoane. chiar dacă era proprietarul acestora. În această situaţie. proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

stabilind că proprietarul terenului devine. – persoana care construieşte pe un teren aflat în litigiu. Bucureşti. 2003. ea putând fi stabilită şi în funcţie Curtea Supremă de Justiţie. – persoana care foloseşte terenul în temeiul unui titlu lovit de vicii. 32-33 172 Coordonator Ion Dogaru. care pot fi ridicate. Editura All Beck. întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză. construcţii sau alte lucrări pe pământul luat în arendă. plantaţiile sau construcţia au fost executate în temeiul unei convenţii încheiate între proprietarul terenului şi constructor171. proprietarul lor. p. Drept civil. Idei producătoare de efecte juridice.– în cazul construcţiilor provizorii. Bucureşti. decizia nr. p. având obligaţia unei anumite dezdăunări faţă de constructor. asupra căruia i s-a recunoscut dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătorească nedefinitivă. 2002. Editura All Beck. 892/1. – în cazul când un coproprietar construieşte pe terenul proprietate comună. Accesiunea imobiliară şi uzucapiunea. – dacă lucrările.04.172 Situaţia constructorului de rea – credinţă pe terenul altuia Constructorul de rea – credinţă este persoana care face o plantaţie sau ridică o construcţie pe un teren despre care a ştiut că nu este proprietatea sa. Adriana Pena. prin accesiune. Este constructor de rea-credinţă: – persoana care foloseşte terenul fără nici un titlu. Preluând principiul apărut în dreptul roman. Culegere de practică judiciară. – arendaşul care a efectuat lucrări. Tratamentul juridic al constructorului este însă diferit. superficies solo cedit. – detentorul precar al terenului pe care edifică o construcţie. plantaţiilor sau altor lucrări realizate pe terenul altuia. Secţia civilă. 61 160 171 .1994. 494 situaţia construcţiilor. Codul civil a reglementat în art. pe care le cunoaşte. Reaua – credinţă a constructorului nu se deduce numai din lipsa titlului de proprietate asupra terenului. după cum el a fost de bună-credinţă ori de rea-credinţă.

pentru terenul pentru care reclamantului i s-a stabilit dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătorească.1997.2004. 2) să-l oblige pe constructor să-şi desfiinţeze sau să-şi ridice construcţiile. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă. În baza art. şi în condiţiile în care reclamantul s-a opus la edificarea construcţiei. Marin Voicu. pusă în executare prin executorul judecătoresc.”174 Proprietarul terenului este îndreptăţit să pretindă desfiinţarea lucrărilor realizate pe ternul său de un constructor de rea – credinţă. însă punerea în executare a hotărârii prin care s-a dispus demolarea nu se va putea face decât după obţinerea autorizaţiei. este de rea – credinţă şi nu poate pretinde ca proprietarul terenului să fie obligat să-şi însuşească construcţia. fără a avea autorizaţia administrativă necesară. nu poate împiedica accesul la justiţie al proprietarului terenului. Tratat de jurisprudenţă 1991 –2002. În practica judiciară s-a stabilit că „ cel care construieşte. Regimul juridic al construcţiilor edificate pe terenul altei persoane. 2002. Secţia civilă. 50/1991. p.279 175 Decizia nr.175 Corneliu Bîrsan. Omisiunea autorităţii administraţiei publice locale de a elibera.11. în condiţiile art. 278 . Jurisprudenţă naţională 2004 – 2005. pentru minori şi familie. 9 din Legea nr. p. de muncă şi asigurări sociale. Mihaela Popoacă. 34 174 Curtea de Apel Iaşi. anterior procesului sau în timpul acestuia. cu obligaţia de a plăti constructorului valoarea materialelor şi preţul muncii prestate. ocazionată de executarea lucrărilor173. pe cheltuiala sa.de condiţiile în care s-a construit. 66/27. Bucureşti. să păstreze lucrările. 1 şi 3 Cod civil. devenind proprietarul acestora. plantaţiile sau lucrările executate.01. autorizaţia de demolare impusă prin art. 494 alin. în „ Revista Română de Drept” nr. publicată în Consiliul Superior al Magistraturii. 5/1985. Editura Lumina Lex. 161 173 . 1245 R/8. eventual cu obligaţia de a plăti daune – interese pentru prejudiciile suferite de proprietarul terenului. proprietarul terenului are următoarele soluţii: 1) în temeiul accesiunii. apreciindu-se în raport cu atitudinea proprietarului fondului pe timpul executării construcţiei. 494 Cod civil. republicată. fără a se lua în calcul sporirea valorii fondului. decizia nr.

316. cit. 278 179 Eugen Chelaru.Obligaţia constructorului este o obligaţie de a face.177 Constructorul este considerat de bună-credinţă dacă a executat construcţia crezând că este proprietarul terenului. p. acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. proprietarul Practica judiciară a curţilor de apel şi a tribunalelor. op.. Colecţia Lex Expert. iar reaua-credinţă intervenită ulterior nu produce nici o schimbare de regim juridic în ce priveşte drepturile constructorului şi cele ale proprietarului terenului. 31 176 Eugeniu Safta – Romano. proprietarul terenului devine şi proprietar al construcţiilor. fără a fi îndreptăţit să ceară desfiinţarea sau ridicarea acestora şi ca o protecţie a bunei – credinţe. op.. p. 2006. pe cheltuiala constructorului. credinţă întemeiată pe un titlu ale cărui vicii nu le cunoştea. cit.. 198 162 . constructorul are un drept de creanţă împotriva proprietarului. op. cit. Editura Brilliance. iar instanţa de judecată îl poate autoriza pe proprietarul terenului să demoleze construcţiile. dar eronată că acel teren se află în proprietatea sa. Situaţia constructorului de bună – credinţă pe terenul altuia Prin constructor de bună-credinţă se înţelege acea persoană care ridică o construcţie. având convingerea fermă. cit. op. op. Cristian Jora. În situaţia când constructorul este de bună credinţă.179 Constructorul va deveni de rea – credinţă în momentul în care ia cunoştinţă de viciile titlului său.. p.178 Aprecierea bunei-credinţe se face în raport de momentul edificării construcţiei. p. Pentru recuperarea valorii materialelor şi a preţului muncii efectuate cu lucrările. Piatra Neamţ. p. p. face o plantaţie sau altă lucrare pe un teren. Florin Ciutacu. cit. plantaţiilor sau lucrărilor făcute pe terenul său. 220 178 Corneliu Bîrsan. Acţiunea pentru valorificarea acestui drept se prescrie în termen de 3 ani.. termen care începe să curgă de la data la care proprietarul terenului ridică pretenţiile cu privire la lucrări176. 1077 Cod civil. 329 177 Liviu Pop.

181..terenului. p. dispoziţiile art. p. op. p. cit.. 277 182 Dan Chirică. care produce efecte de plin drept fără a fi necesară o manifestare de voinţă din partea proprietarului terenului182.. dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii. decizia nr. 299 Curtea de Apel Craiova. • să plătească o sumă de bani egală cu creşterea valorii fondului. în virtutea accesiunii. dacă plantaţiile. devine şi proprietarul construcţiei. Corneliu Bîrsan. Natura juridică şi valorificarea drepturilor constructorului pe terenul unui terţ. clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană cu bună – credinţă. 1/19987. Dreptul de proprietate al proprietarului terenului asupra construcţiei se naşte odată cu încorporarea acesteia în teren. Secţia civilă. op. p. proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus – ziselor plantaţii. 494 Cod civil au fost edictate în favoarea proprietarului fondului care. op. împotriva proprietarului terenului din acelaşi moment al naşterii dreptului de Ovidiu Ungureanu. fie creşterea valorică ce s-a adăugat fondului.. 6. Cornelia Munteanu. Ion Dogaru. Constructorul dobândeşte un drept de creanţă. Marin Voicu. p. cit. adică. Sevastian Cercel.180 Potrivit art.. prin accesiune. Mihaela Popoacă. proprietarul va putea opta pentru una din următoarele soluţii: • să achite contravaloarea materialelor şi preţul muncii. 267 163 181 180 . op. Maria Gaiţă. p. devenit şi proprietarul lucrării. 494 alin. cit. 3353/1997. 199. cit. Eugen Chelaru. Corneliu Bîrsan. op. va trebui să-l dezdăuneze pe constructor. 194. Mona Maria Pivniceru.. sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii fondului. 3 Cod civil. clădiri şi lucrări. Referitor la întinderea despăgubirilor. 317. cit. În cazul constructorului de bună – credinţă. cit. în „Revista Română de Drept” nr. plătindu-i acestuia o sumă care reprezintă o îmbogăţire a sa. p. fie valoarea materialelor şi a manoperei. ele trebuind să fie interpretate în sensul voinţei de a da proprietarului posibilitatea de a plăti constructorului cea mai mică despăgubire posibilă. dat fiind faptul că ele este obligat să reţină lucrările făcute pe terenul său de către constructorul de bună – credinţă. op.

se prescrie în termen de 3 ani. folosind materialele altuia. op. p. Dreptul de creanţă al constructorului va fi afectat de condiţie suspensivă.184 În cazul accesiunii mobiliare. proprietarul lucrului mai important devine şi proprietarul lucrului mai puţin important. Cluj – Napoca.proprietate asupra construcţiei de către proprietarul terenului. p. deoarece în caz contrar se vor aplica regulile din materia convenţiilor. aceasta fiind tocmai manifestarea de intenţie a proprietarului de a prelua construcţia.. Constructorul de bună credinţă se bucură de un drept de retenţie. Dreptul de creanţă al constructorului de a pretinde despăgubiri pentru edificarea construcţiei. cit.185 Codul civil reglementează trei cazuri de accesiune mobiliară: Eugeniu Safta – Romano.183 9. 1 şi 3 din Decretul nr. constructorul exercită asupra construcţiei o posesie. în temeiul căruia va putea reţine construcţia până la achitarea despăgubirilor ce i se cuvin. 1992. Costin. în măsură să conducă la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate imobiliară. op. 382 164 184 183 . 167/1958. p. cit. Editura Dacia. Sevastian Cercel. cu obligaţia de a-l despăgubi pe acesta din urmă. adică de la data încorporării materialelor de construcţie în sol.4. Marile instituţii ale dreptului civil român.6. Accesiunea mobiliară Accesiunea mobiliară reprezintă unirea a două bunuri mobile care aparţin unor proprietari diferiţi sau confecţionarea sau obţinerea unui bun de către o persoană prin munca sa. termen care începe să curgă de la data formulării pretenţiilor de către proprietarul terenului. De la data realizării construcţiei până la invocarea accesiunii de către proprietarul terenului. 328 Ion Dogaru. 275 185 Mircea N. potrivit art.. Accesiunea mobiliară este aplicabilă doar dacă între proprietarii celor două bunuri mobile care s-au reunit nu există o convenţie în acest sens.

Acest caz de accesiune mobiliară este reglementat în art. deşi formează un singur tot. atunci lucrul cu cel mai mare volum va fi considerat ca principal.6. lucrurile rămân distincte şi pot fi despărţite unul de altul întrucât nu-şi pierd individualitatea. 301 Liviu Pop. în sensul că ambele lucruri ar avea aceeaşi valoare. pentru completarea căruia a servit unirea celuilalt lucru. 227 165 . care prelucrează şi transformă un material aflat în proprietatea altei persoane. 505 Cod civil. pentru uzul sau pentru ornamentul. p.. cit.• adjuncţiunea. Adjuncţiunea Adjuncţiunea constă în unirea a două lucruri mobile. • confuziunea (amestecul).1.4.187 Dacă acest criteriu nu se poate aplica. 507 Cod civil. 9. cit. • specificaţiunea. iar dacă nici acesta nu e aplicabil. op. 9.6. Determinarea lucrului principal se face potrivit dispoziţiilor art. p.. Cornelia Munteanu. op. Adjuncţiunea este reglementată în art. astfel încât. lucrul principal va fi cel cu valoarea mai mare. Proprietatea bunului rezultat se dobândeşte de proprietarul materialului dacă valoarea acestuia este mai mare decât valoarea muncii 186 187 Ovidiu Ungureanu. care dispune că este principal acela din două lucruri.186 Exemple de adjuncţiune: montarea unei pietre preţioase într-o bijuterie sau înrămarea unui tablou. În ipoteza în care nici unul dintre bunuri nu poate fi privit ca accesoriu al celuilalt bun. 504 – 507 Cod civil. 508-510 Cod civil. Specificaţiunea Specificaţiunea constă în confecţionarea unui bun nou de către o persoană prin munca sa. se consideră principal acel bun care are o valoare mai mare. conform art.2.4. aparţinând unor proprietari diferiţi.

completat cu Decretul nr. Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă 9.6. Ne aflăm în prezenţa confuziunii în cazul obţinerii unui aliaj prin topirea a două metale diferite sau reacţia chimică a două substanţe sau amestecul a două lichide. limitându-se a spune că valoarea muncii întrece cu mult valoarea materiei. 9.188 9.7. bunul va fi dobândit de cel care l-a confecţionat. în aşa fel încât se realizează un bun nou.1. 509 Cod civil: „ Dacă însă manopera ar fi atât de importantă încât ar întrece cu mult valoarea materiei întrebuinţate. Dacă aceste criterii nu se pot aplica. 511-516 Cod civil. prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.prestate.3. iar atunci când manopera are o valoare mai mare decât materialul.4. Confuziunea este reglementată în art. pe cote – părţi egale. plătind însă celorlalţi proprietari preţul materiei fiecăruia. op. cit. p. Proprietarul bunului principal va dobândi proprietatea bunului rezultat prin confuziune. Confuziunea sau amestecul Confuziunea constă în unirea a două sau mai multor bunuri mobile având proprietari diferiţi. plătind proprietarului preţul materiei. atunci munca lucrătorului va fi considerată ca parte principală şi lucrătorul va avea dreptul de a reţine lucrul format. Noţiunea şi reglementarea Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. 320 166 188 . bunul care se obţine prin amestec va aparţine în coproprietate. bunurile iniţiale nemaiputând fi separate şi individualizate.” 189 Corneliu Bîrsan. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi Decretul – Lege Potrivit art. Legea nu stabileşte care trebuie să fie raportul dintre valoarea muncii şi valoarea materialului.7. Bun principal este considerat acela care este mai mare cantitativ sau valoric decât celelalte.189 Sediul materiei îl reprezintă Codul civil..

Sevastian Cercel. p. uzul. în acord cu prevederile art. 136 alin. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic ala acesteia. 304 167 191 190 . Ovidiu Ungureanu. ci sunt scoase din comerţ. cit. 204. uzucapiunea reprezintă totodată şi o sancţiune aplicată acestuia.. Astfel. bunurile proprietate publică nu pot forma obiect al uzucapiunii.190 Din punctul de vedere al fostului proprietar al imobilului. conform art. 281 Ana Boar. care a instituit cadastrul general naţional şi cărţile funciare pe întreg teritoriul ţării. uzucapiunea este reglementată pe întreg teritoriul ţării de dispoziţiile Codului civil. Ion Dogaru. cit. nu a mai preluat cazurile speciale de uzucapiune din sistemul cărţilor funciare.. 1844 Cod civil conform căruia nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. sarcina ce-i revine celui care a dobândit un drept real prin moduri derivate.2. op. pentru starea de pasivitate şi indiferenţă de care a dat dovadă faţă de îndeplinirea obligaţiilor de adevărat proprietar. op. domeniul de aplicare al uzucapiunii cuprinde numai bunurile imobile care se află în circuitul civil. nu pot fi obiecte de proprietate privată..nr.191 În plan probatoriu. dar numai pentru regimul de carte funciară. uzufructul. în prezent. 247/2005. 229. 9. p. 11 din Legea nr. Domeniul de aplicare a uzucapiunii Prin uzucapiune pot fi dobândite dreptul de proprietate privată şi dezmembrămintele acestuia. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. op. Liviu Pop. op.. imprescriptibilitatea fiind consecinţa caracterul inalienabil ce caracterizează regimul juridic al acestor bunuri potrivit art. Referitor la bunuri. p. uzucapiunea face dovada absolută a dreptului de proprietate. Legea nr. deoarece aceste bunuri sunt imprescriptibile achizitiv. cit. de a face probatio diabolica.7. sau printr-o declaraţie a legii. p. op. Cornelia Munteanu.Corneliu Bîrsan. 321. cit. uzucapiunea tabulară şi uzucapiunea extratabulară. întrucât cel care a beneficiat de uzucapiune este scutit în caz de litigiu. cit. astfel că. modificată prin Legea nr. abitaţia. 4 din Constituţie. p. din natura lor proprie.. servituţile. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare.

op. fiind viciată de precaritate.1999. 9. Marin Voicu. uzucapiunea se întemeiază pe existenţa unei posesii utile. două condiţii: – posesia să fie exercitată neîntrerupt. pentru care termenul este redus la 10 până la 20 de ani. nu poate conduce. Secţia a IV-a Civilă. în „Dreptul” nr.7. 2. una specială. Uzucapiunea de 30 de ani Denumită şi uzucapiunea lungă uzucapiunea de 30 de ani este reglementată de art. Din modul de redactare al textului invocat. decizia nr. op. 293. una generală.Efect al posesiei. Mihaela Popoacă..105 193 Curtea Supremă de Justiţie – Secţiile Unite. rezultă că efectul uzucapiunii se va produce dacă sunt îndeplinite. op.12. decizia nr. adică neafectată de nici unul dintre viciile acesteia.. cit. cumulativ. 391/4. decizia nr. adică neviciată. cit. 104 . de drept comun pentru împlinirea căreia nu este necesară decât o posesie obişnuită exercitată pe durata a 30 de ani. respectiv de a fi fost exercitată cu bună – credinţă. fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu. – posesia să fie utilă. p. posesia poate conduce la dobândirea proprietăţii numai dacă a fost exercitată în mod util. care a decis că detenţia locatarului.192 În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Supremă de Justiţie într-un recurs în interesul legii. Codul civil român de la 1864 reglementează două forme ale uzucapiunii: 1. ori cât de mult ar dura exerciţiul acesteia nu poate duce niciodată la uzucapiune. Corneliu Bîrsan. p. 1890 Cod civil care prevede ca durată toate acţiunile reale se vor prescrie prin 30 de ani. 1847 Cod civil. având în vedere calităţile cerute posesiei. Curtea de Apel Bucureşti. în temeiul unui just titlu. 8/27. Curtea Supremă de Justiţie. p. 1847 Cod civil. 2/2000. cit.3. Aceasta înseamnă că o detenţie precară.1992. conform art.193 Urmând modelul Codului civil francez. 1858/19. Conform art. în Adriana Pena. şi fără să i se poată opune reaua – credinţă. 322. la dobândirea proprietăţii asupra imobilului ce face obiectul locaţiunii. 169 .03..171 168 192 . Secţia civilă. p.09. prin uzucapiune.1997. timp de 30 de ani.

9. iar potrivit art. la bunuri imobile determinate. posesorul este presupus că posedă pentru sine. Constituind o excepţie de la regula generală care este prescripţia de 30 de ani. unde se află nemişcătorul şi prin douăzeci de ani. dacă adevăratul proprietar locuieşte în raza teritorială a tribunalului judeţean. cel ce câştigă cu bună – credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani. justificarea acestei forme de uzucapiune scurtă se regăseşte în intenţia de a privilegia. pe lângă condiţiile generale ale posesiei. sub aspectul bunurilor care pot forma obiectul său. publică şi sub nume de proprietar.. stabilite pentru prescripţia achizitivă de 30 de ani. uzucapiunea scurtă poate fi invocată dacă sunt îndeplinite şi următoarele condiţii speciale: 194 Ana Boar. şi este reglementată prin dispoziţiile art. netulburată. Conform art. dacă locuieşte afară din acea rază teritorială. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani se aplică. În ceea ce priveşte domeniul de aplicare. cit. 1854 Cod civil. sub nume de proprietar.194 Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani este denumită şi uzucapiunea scurtă.Cele două condiţii sunt necesare şi suficiente pentru a uzucapa. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă. indiferent dacă posesorul este de bună sau rea credinţă. op. prin reducerea termenului necesar prescripţiei achizitive. 1895 Cod civil. şi un just titlu pe baza căruia au intrat cu bună – credinţă în stăpânirea imobilului. deoarece justul titlu şi buna – credinţă a terţului dobânditor al unui bun mobil permit invocarea dispoziţiilor art. 1847 Cod civil. pe acei posesori care pot invoca în favoarea lor. Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani Potrivit art.7. neîntreruptă.1895-1899 din Codul Civil. 115 169 . p. 1909 – 1910 Cod civil. în exclusivitate. nefiind nevoie de existenţa vreunui titlu.4. În afara condiţiilor generale. dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.

în acest caz n-ar mai fi nevoie de uzucapiune. cu excepţia cazului când uzucapantul a cunoscut viciile titlului celui de la care a dobândit. posesia să se întemeieze pe just titlu. cit. dar care. Craiova. p. posesorul de bună – credinţă trebuie să-şi întemeieze posesia pe o justă cauză. p. pentru a opera uzucapiunea scurtă.. nu şi la persoana de la care acesta a dobândit bunul. după distincţiile cuprinse în lege. Sevastian Cercel.. Editura Europa. cit. Adriana Pena. 2. cit. Corneliu Bîrsan.. etc. care există numai în imaginaţia posesorului nu poate fi apt pentru uzucapiunea scurtă. cit. Justul titlu trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: – să nu emane de la adevăratul proprietar196 . adică o operaţiune juridică care are ca scop transferul proprietăţii. cit. 1897 justa cauză ca fiind orice act translativ de proprietate. op. p. Liviu Pop. deoarece actul juridic provenit de la proprietar este suficient prin el însuşi să transfere dreptul de proprietate. 3. 1. – să cuprindă cu exactitate. posesia să se execute neîntrerupt.. 232. în toată întinderea sa. Ion Dogaru. op. Condiţia justului titlu se referă la posesorul care invocă uzucapiunea.. 95-97 197 Teodor Sâmbrian. 1895 Cod civil. 325. schimbul. situaţie în care este exclusă buna – credinţă. Cornelia Munteanu. posesia să fie de bună – credinţă. 284 Eugen Chelaru. – să aibă o existenţă reală: un titlu putativ197. fiind lipsit de relevanţă dacă acesta avea un titlu legal sau a dispus fără nici un temei de un drept al altuia.1. strămută doar posesia bunului. cit. datorită unor împrejurări care ţin de actul respectiv. Codul civil defineşte în art. Drept civil. 1996. Moduri originare de dobândire a proprietăţii. op. de la 10 la 20 de ani. Condiţia justului titlu al posesiei Potrivit art. op. p. p. în raport cu dispoziţia înscrisă în art.. Ovidiu Ungureanu. p.195Justul titlu. bunul posedat şi care urmează să fie uzucapat. 178 170 196 195 . op. nu şi proprietatea lui. op. p. 1897 Cod civil este un act juridic translativ de proprietate. precum vânzarea. 307. 203.

o operaţiune juridică (negotium). – convenţia de împărţeală prin care se pune capăt stării de indiviziune.1182 din Codul Civil). – tranzacţia încheiată pentru a stinge litigiul.. 286 200 Daniela Dima. în temeiul art. cum sunt cele de partaj. literatura juridică şi practica judiciară au arătat că nu pot servi ca just titlu: – contractele de locaţiune de imobile urbane sau de arendă.. Pornindu-se de la împrejurarea că justul titlu este un act translativ de proprietate. 2 din Titlul X al Legii nr. 3 Cod civil). referitor la dovada justului titlu precizăm că sunt aplicabile regulile generale de probă a actelor juridice..1858 din Codul Civil. etc. – hotărârile judecătoreşti care ţin loc de contract de vânzare-cumpărare (art. prin care una din părţi transferă celeilalte un imobil care-i aparţine. 140 171 199 198 . iar sarcina probei incumbă uzucapantului. sub condiţia ca acest imobil să nu formeze obiectul litigiului respectiv. p. 5 alin. p. – titlul anulabil. op. După prescrierea termenului în care se putea invoca nulitatea relativă. de depozit. Editura Hamangiu. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă. deoarece altfel el este inopozabil terţilor. Uzucapiunea. cu menţiunea că nu poate fi opus persoanei îndreptăţite să invoce nulitatea relativă ( art. deoarece el este cel care invocă justul titlu în favoarea sa. p. 2006. cit. op. – să existe şi să fie dovedit separat de buna credinţă199. – succesiunea legală (ab intestat) şi succesiunea testamentară (titlul pro herede). Liviu Pop. 247/2005)200. Bucureşti. comodat. fiind asimilate acestuia: – actele translative de proprietate încheiate cu o persoană care nu are calitatea de proprietar.– să aibă dată certă198 (art. actul anulabil poate fi invocat ca just titlu şi împotriva persoanei care ar fi avut dreptul să ceară anularea. – hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi. cit. Sevastian Cercel. iar termenul de 10-20 de ani începe să curgă de la data certă a justului titlu.1897 alin. În doctrină şi în practica judiciară au fost considerate ca îndeplinind condiţiile pentru a fi just titlu. 233 Ion Dogaru.

împotriva celorlalţi moştenitori.– antecontractul şi promisiunea unilaterală de vânzare-cumpărare. astfel încât sarcina probei revine celui care susţine că posesorul a fost de rea-credinţă. 1898 alin 1 Cod civil ca fiind „credinţa posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea.1897 din Codul Civil). Posesia să se exercite neîntrerupt de la 10 la 20 de ani Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea scurtă. în condiţiile în care adevăratul proprietar locuieşte în aceeaşi circumscripţie cu aceea a tribunalului în a cărui rază teritorială este situat bunul imobil. comun tuturor moştenitorilor. – certificatul de moştenitor – titlul afectat de o cauză de nulitate absolută (art. din cauză că titlul pro herede ce se invocă este. 172 . conform art. 2 Cod civil este textul care instituie în favoarea posesorului o prezumţie de bună-credinţă. până la facerea împărţelii. 2 Cod civil. 1899 alin. 1898 alin. Posesia să fie de bună credinţă Buna-credinţă este definită în art. Împrejurarea că ulterior posesorul şi-a dat seama că titlul său este impropriu pentru a fi devenit proprietar. în privinţa bunei-credinţe instituie o prezumţie relativă. Art. 3.” Buna credinţă nu există dacă posesorul a avut îndoieli cu privire la calitatea de proprietar a persoanei de la care a dobândit posesia bunului. posesia sa rămânând de bună-credinţă. este suficient ca buna-credinţă să existe la momentul câştigării imobilului. legiuitorul a prevăzut două limite între care trebuie să se situeze durata posesiei: a) Uzucapiunea de scurtă durată va putea fi invocată dacă s-a exercitat o posesie timp de 10 ani. 2. Dacă legea cere celui care invocă uzucapiunea de 10 până la 20 de ani să facă dovada actului pe care-l invocă ca just titlu. nu are nici un fel de relevanţă. – transmisiunea pe cale de moştenire către moştenitorul care a posedat exclusiv un imobil din succesiune. Sub aspectul la care trebuie să existe buna-credinţă.

b) Termenul pentru uzucapiune este de 20 de ani atunci când adevăratul proprietar locuieşte în afara circumscripţiei tribunalului în a cărui rază teritorială se află situat bunul imobil. un an de prezenţă este socotit cât doi ani de absenţă. respectiv 10 ani pentru cei care locuiesc în acelaşi judeţ şi până la 20 de ani pentru cei care locuiesc în judeţe diferite. 1888 Cod civil).5. trebuie să înceapă o nouă prescripţie integrală. Întreruperea uzucapiunii Potrivit art. 1896 Cod civil. Întreruperea prescripţiei achizitive are ca rezultat înlăturarea oricăror efecte ale posesiei anterioare apariţiei cauzei de întrerupere. În această situaţie. 1864. Potrivit dispoziţiilor art. În cazul în care obiectul uzucapiunii este un bun aflat în coproprietate. 9. Întreruperea naturală Codul civil prevede în art. pentru a se putea uzucapa. cât şi pentru uzucapiunea de 10 până la 20 de ani. 1889 Cod civil). – ziua se socoteşte de 24 de ore. pentru fiecare coproprietar va curge un termen diferit. În acest caz. cu număr dublu de ani faţă de acela care rămăsese până la 10 ani.7. termenul de bază este de 10 ani şi se prelungeşte când proprietarul nu a locuit pe tot parcursul termenului în raza aceluiaşi tribunal în care se află imobilul. Codul civil reglementează două moduri generale de întrerupere a prescripţiei întreruperea naturală şi întreruperea civilă. conform art. prescripţia achizitivă trebuie să fie neîntreruptă pentru a putea produce efecte juridice. 1887-1889 Cod civil: – ziua în care începe prescripţia nu intră în calcul (art. 1887 Cod civil). – prescripţia se socoteşte încheiată la împlinirea ultimei zile a termenului (art. două cazuri de întrerupere naturală a prescripţiei: 173 . În ambele forme de uzucapiune termenul se calculează pe zile. începe la ora zero şi se sfârşeşte la miezul nopţii următoare (art. 1847 Cod civil. Regulile de calcul al termenului uzucapiunii sunt aceleaşi atât pentru uzucapiunea de 30 de ani.

p. 58/1974 şi 59/1974 care au întrerupt cursul prescripţiei achizitive prin scoaterea din circuitul civil a terenurilor.. 30 alin. asupra terenurilor în perioada în care au fost în vigoare. dreptul de proprietate asupra terenurilor cuprinse în „perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale” (art. 1 din Legea nr. Potrivit art. fie de către o altă persoană. 1978. 58/1974) şi asupra „terenurilor Traian Ionaşcu. În doctrină201 şi jurisprudenţă202 s-au exprimat mai multe opinii care se grupează. 30 din Legea nr. p. 276-277 202 Culegere de decizii ale T. Corneliu Bîrsan – Drept civil.R. În legătură cu întreruperea naturală a prescripţiei. pct. 9/1989 care le-au abrogat în contextul unui nou cadru legislativ. Problema care s-a pus a fost aceea dacă aceste legi au produs efectul unei întreruperi naturale a prescripţiei achizitive potrivit art. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale şi a Legii nr. 1864. „dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legală. Editura Academiei. respectiv până la Decretul – Lege nr. în principiu. potrivit căruia „dobândirea de terenuri agricole se poate face numai prin moştenire legală fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri”. 1/1989 şi respectiv Decretul – Lege nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale. Prin asemănarea cu acest text de lege a fost enunţat art. 2. în jurul aceloraşi idei susţinându-se că în perioada anterioară anului 1989 prin intrarea în vigoare a Legilor nr.S. practica judiciară s-a confruntat cu diferitele aspecte privind efectele Legii nr.1. 59/1974 privind fondul funciar.S. Salvator Brădeanu . când bunul asupra căruia se exercită posesia este declarat imprescriptibil ca urmare a unei transformări a naturii şi destinaţiei sale.Drepturi reale principale în R. Bucureşti. 59/1974 privind fondul funciar.47 174 201 . Drepturi reale. pag 182. când posesorul este şi rămâne lipsit de folosinţa bunului mai mult de un an. fie de către adevăratul proprietar. 2 Cod civil. Universitatea din Bucureşti 1988. 44 din Legea nr. fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri”. începând cu anul 1989. pe anul 1980. 44 .

18/1991 în doctrină şi jurisprudenţă s-au ivit controverse cu privire la efectul întreruptiv al prescripţiei achizitive susţinându-se mai multe opinii. terenurile de orice fel nu mai pot fi dobândite prin uzucapiune. respectiv: 1. • art.65 175 203 . 58/1974 şi 59/1974. 9/1989 şi Legea nr. 58/1974 şi 59/1974 nu au avut efect întreruptiv asupra prescripţiei achizitive. pct. 30 din Legea 58/1974 şi art. 58/1974 şi 59/1974 a fost întrerupt cursul prescripţiei achizitive a terenurilor de orice fel. 5 – 6/1993. 1844 Cod civil şi nu au fost declarate imprescriptibile ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinaţiei lor în sensul art. Aceste teze au fost susţinute prin argumente de către o serie de autori ai literaturii de specialitate şi practicieni. posesia fiind exercitată în continuare. 59/1974). 44 din Legea nr. 1844 Cod civil sau în baza art. 1864 pct. 1864. 1 Cod civil. Prescripţia achizitivă nu a fost întreruptă dacă termenul s-a împlinit după abrogarea Legilor nr. p. Referitor la prima opinie203 au fost aduse următoarele argumente: • nu se poate susţine că uzucapiunea a fost prohibită prin intrarea în vigoare a legilor menţionate deoarece se consideră că terenurile de orice fel nu au fost scoase din circuitul civil în sensul art. în „Dreptul” nr. 59/1974 prin Decretul – Lege nr. 2 Cod civil. 1864 pct. 2 şi art. Dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin prescripţie achizitivă.agricole” (art. 4. 62 . 2. 59/1974 instituie doar o interdicţie şi nu modifică situaţia de fapt existentă în sensul că se restrânge numai modul de dobândire a terenului în condiţiile unei legi speciale. • legile menţionate au interzis numai înstrăinarea terenurilor prin acte juridice. Legile nr. Decretele-lege de abrogare a legilor menţionate nu au avut un caracter retroactiv. iar uzucapiunea fiind un fapt juridic nu intră sub incidenţa normelor prohibitive. După abrogarea totală a Legii nr. singurul mod de dobândire fiind moştenirea legală (ab intestat). scoase din circuitul civil în temeiul art. Marius Şcheaua. 3. 44 din Legea nr. Prin intrarea în vigoare a Legilor nr.

. Reglementarea dobândirii drepturilor reale imobiliare prin uzucapiune in cazul succesiunilor mai multor legi în timp. 51. astfel că „drepturilor câştigate” nu li se poate aduce atingere şi. în consecinţă. 50 207 Corneliu Bîrsan. 2/1994. Efectul întreruptiv al prescripţiei achizitive a legilor nr. Acelaşi autor afirmă că este vorba de o situaţie juridică în curs de constituire. Per a contrario alţi autori206 susţin că în ipoteza în care „este vorba de situaţii în care termenele de prescripţie achizitivă s-au împlinit înainte de abrogarea legilor prohibitive” nu se poate cere recunoaşterea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune după abrogarea legilor respective pentru că „astfel s-ar înfrânge principiul neretroactivităţii legii civile”. Ioan Popa. Filipescu. p. 9/1992. surprinsă de o lege nouă. în „Dreptul” nr. dar atipică. p. 1864209. idem. 1844208 şi art. în „Dreptul” nr. cit. pct. Ion Lulă . op. Valeriu Stoica. în „Dreptul” nr. în „Dreptul” nr. 58/1974 şi nr. Evoluţia legislaţiei privind circulaţia imobilelor. 58/1974 şi 59/1974 apare ca o posesie utilă. Culegere de practică judiciară civilă pe anul 1991. A patra opinie susţine întreruperea prescripţiei achizitive întemeiată pe scoaterea din circuitul civil a terenurilor de orice fel în baza prevederilor Codului civil. dacă prescripţia achizitivă a început să curgă înainte de data intrării în vigoare a celor două legi şi nu s-a împlinit până la acea dată. A treia opinie207 afirmă că decretele – lege de abrogare a celor două legi nu au avut un caracter retroactiv astfel că. p. 6/1990.Corneliu Turianu. p. 67-68 208 Ion P. 58/1974 si 59/1974. respectiv art. p. 10 -11/1995 p. 43-51 205 Ioan Adam. p. 1864. 114-115 176 204 . 59/1974. 210 209 Ioan Mihuţă. 206 Ion Lulă. 68. 2 şi art.Opinii în legătură cu dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe calea prescripţiei achizitive prin posesiune exercitata şi în perioada cât au fost in vigoare Legile nr.În legătură cu cea de-a doua opinie se susţine argumentul 204 în sensul că posesia exercitată asupra terenurilor în intervalul aplicării Legilor nr. ea a fost întreruptă natural deoarece acele legi au scos terenurile din circuitul civil. Această motivare a fost însuşită şi de alţi autori205. este posibilă invocarea uzucapiunii.

Ca urmare a interdicţiei instituite prin art. De altfel. 1 Cod civil “orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii”. Astfel. Raportul juridic civil existând înainte de intrarea în vigoare a legilor menţionate nu se schimbă în ceea ce priveşte subiectul care exercită posesia deoarece în continuare rămân neschimbate corpus şi animus ca elemente cumulative ale posesiei. Potrivit art. 59/1974. pe întreaga perioadă de 15 ani de aplicare a celor două legi. 44 din Legea nr. ca o dovadă a caracterului real şi util al posesiei. prin Decizia nr.Analizând opiniile şi argumentele formulate de susţinătorii acestora. 1847 Cod civil. 30 din Legea nr. 1864. conform art. 182/1991 a Secţiei a III-a Tribunalului municipiului Bucureşti s-a arătat că prescripţia achizitivă nu a fost întreruptă prin intrarea în 210 211 Ioan Popa. cit. op. dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune. 58/1974 şi art. nu s-a produs implicit şi o modificare esenţială a situaţiei de fapt existente. posesorii s-au bucurat de protecţia drepturilor prin intermediul acţiunilor posesorii. cu principalul efect al acesteia. starea de fapt existentă până la acest moment nu suferă nici o modificare210 în sensul că „posesiunea exercitată până atunci nu s-a transformat în mod miraculos în detenţie”211. considerăm că Legile nr. p. indirect. idem. Imposibilitatea transmiterii terenurilor prin acte juridice nu duce. netulburată. 58/1974 şi 59/1974 nu au întrerupt cursul prescripţiei achizitive a terenurilor de orice fel în timpul cât au fost în vigoare. publică şi sub nume de proprietar. 44-45 Ioan Adam. Ca să se poată prescrie se cere. alin. 245 177 . Diversitatea opiniilor exprimate în doctrină s-a reflectat şi în practica neunitară a instanţelor judecătoreşti. ca posesia să fie continuă. la imposibilitatea dobândirii posesiei. Din cele expuse rezultă că exercitându-se posesia în continuare şi titularul terenului putând beneficia de protecţie juridică posesorie completă este posibilă invocarea uzucapiunii sub incidenţa celor două legi. neîntreruptă. p.. în sensul pierderii materiale a terenurilor şi a posesiei însăşi.

p. 1846 Cod civil. Într-o altă hotărâre judecătorească213. IV din 16 ianuarie 2006. 58/1974 şi 59/1974. posesorii acelor terenuri pot solicita instanţelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective. cit. nu a avut loc o declarare a imprescriptibilităţii acestor bunuri. prin deciziile nr.. 744/1991. op. nr. p.1997. 58 şi 59/1974. op.op. în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legilor nr. 296 . 9/1989. 272 215 Decizia nr.. 329 alin.297 214 Ion Dogaru.” Per a contrario. instanţa a reţinut că „respingând excepţia referitoare la întreruperea prescripţiei achizitive prevăzută de art. Această hotărâre judecătorească este obligatorie. 288 din 30 martie 2006 178 213 212 . curtea de apel a conchis că prin cele două legi nu a avut loc transformarea naturii sau destinaţiei terenurilor proprietate personală în domeniu public şi deci. 1085/1991 ale Secţiei a III-a şi prin Decizia nr. prescripţia achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi. opinie susţinută şi de o parte a doctrinei214.. 1202/1991 a secţiei a IV-a civile a Tribunalului municipiului Bucureşti s-a ajuns la concluzia că cele două legi amintite mai sus au întrerupt prescripţia şi după abrogarea lor este necesar să înceapă o nouă prescripţie. după abrogarea lor prin Decretul – lege nr. potrivit art. cit. 58/1974 şi nr. astfel că. 208/1991. în Marin Voicu. 3 Cod procedură civilă. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 2246/15. p. ca efect şi pe durata de acţiune a Legilor nr. decizia nr.10.vigoare a Legilor nr. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite. nr. În prezent problema a primit o soluţionare dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie215 care constituită în Secţii Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că. cit. 1/1989 şi Decretul – lege nr. Secţia civilă. opinie susţinută şi în doctrină212. Teodor Sâmbrian. 59/1974. 249 Curtea De Apel Ploieşti. Mihaela Popoacă. Întreruperea civilă a prescripţiei achizitive are loc în următoarele cazuri: Ioan Adam.

Cererea de chemare în judecată este formulată de adevăratul proprietar împotriva posesorului.1. 9. cit. cererea de chemare în garanţie. p. iar posesorul care înţelege să invoce în favoarea sa acest beneficiu al legii are obligaţia să continue posesia autorului său. Cornelia Munteanu. 312 179 .216 Potrivit art. în consecinţă prescripţia nu va fi întreruptă în următoarele cazuri: – dacă acţiunea va fi respinsă sau anulată.6. – dacă se va constata perimarea cererii de chemare în judecată. se pot uni doar două sau mai multe posesii utile. Întreruperea prescripţiei va opera numai dacă cererea de chemare în judecată va fi admisă. cu scopul de a dobândi dreptul de proprietate prin prescripţie achizitivă.. a timpului cât bunul a fost posedat de autorul posesorului actual. – dacă se va pronunţa încetarea procesului. Joncţiunea posesiilor Joncţiunea posesiilor este adăugarea. 2. 2. la termenul posesiei actuale. Pentru a opera joncţiunea posesiilor. se cer întrunite două condiţii cumulative: 1.” Joncţiunea posesiilor este obligatorie. – dacă reclamantul a renunţat la acţiune. trebuie să fie un succesor în drepturi al posesorului precedent. să unească posesia sa cu posesia autorului său. 1860 Cod civil „ orice posesor are facultatea. 216 Ovidiu Ungureanu. Sunt asimilate cererii de chemare în judecată: cererea reconvenţională. cererea de intervenţie. prin joncţiunea posesiilor se înţelege unirea posesiei uzucapantului cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorul său. prin recunoaşterea de către posesor a dreptului adevăratului proprietar. cu toate calităţile sau viciile acesteia. persoana care invocă joncţiunea posesiilor. Cu alte cuvinte. op. prin cererea de chemare în judecată. spre a putea opune prescripţia.7. posesorul actual. ceea ce înseamnă că nu se pot uni o detenţie precară cu o posesie utilă.

Efectele uzucapiunii Prin exercitarea unei posesii utile în termenul şi cu respectarea condiţiilor enunţate anterior. op. se reţine faptul că transmiterea posesiei de la posesorul precedent la posesorul actual trebuie să fie făcută în mod valabil. prin invocarea uzucapiunii de către pârâtul posesor în acţiunea în revendicare formulată de adevăratul proprietar. Retroactivitatea se aplică şi efectului extinctiv al prescripţiei. posesorul devine titularul dreptului de proprietate asupra bunului posedat. prescripţia achizitivă nu poate fi invocată din oficiu. sau pe cale de excepţie. ci din momentul când a intrat în posesia bunului. Spre deosebire de prescripţia extinctivă. 1841 Cod civil. pentru că dacă se face prin deposedarea posesorului precedent sau în baza unui act lovit de nulitate absolută. cu efect retroactiv. cit.8. dar renunţarea nu poate fi făcută decât după împlinirea ei (art. printr-o acţiune promovată de posesor prin care acesta solicită instanţei de judecată să constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra bunului posedat. în raport de prevederile art. p. 217 Matei Cantacuzino. în sensul că uzucapantul este considerat proprietarul bunului nu din momentul când s-a împlinit termenul de prescripţie achizitivă ori de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care se constată dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.7.217 Uzucapiunea se poate invoca pe cale de acţiune.7. 1838 Cod civil).7. 128 180 . conform cărora „judecătorii nu pot aplica prescripţia dacă cel interesat nu va fi invocat acest mijloc. 9.” 9. dreptul vechiului titular fiind considerat stins tot din momentul începerii cursului prescripţiei achizitive.. nu se poate vorbi de un succesor în drepturi al posesorului precedent.Referitor la cea de a doua condiţie. Renunţarea la prescripţia achizitivă Beneficiarul prescripţiei achizitive va putea renunţa la beneficiul acesteia.

Legea nr. transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane fizice sau juridice. intitulat „Despre succesiuni” şi Titlul II. ci doar în raporturile dintre posesor şi adevăratul proprietar. Noţiunea şi reglementarea legală a succesiunii Termenul de succesiune desemnează. 46 din Constituţia României şi este reglementată în Codul civil. modificată şi completată prin Legea nr. op.8. Titlul I. pentru a desemna însuşi patrimoniul transmis din cauză de moarte. chiar şi în ipoteza în care beneficiarul a renunţat la ea. în general. 247/2005 . republicată. 2. noţiunile de „succesiune” şi de „moştenire” sunt sinonime. În dreptul civil. Cartea a III –a intitulată „Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea”. creditorii uzucapantului pot invoca uzucapiunea.Renunţarea poate să fie expresă sau tacită. 1843 Cod civil. adică în sensul de masă succesorală. Moştenirea este garantată de art. În principiu. pe calea acţiunii oblice. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri imobile cu destinaţia de locuinţe. legea fondului funciar. în sensul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate. 18/1991. precum şi în alte acte normative. p. numit „Despre donaţiuni între vii şi despre testamente”. cum ar fi: . deoarece renunţarea este un act de dispoziţie.. 218 Mihail Eliescu. Succesiunea 9. iar renunţătorul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu. noţiunea de succesiune este folosită în două sensuri218: 1. În concluzie.Legea nr.1. în materia dreptului de moştenire.8. Potrivit art. . 13 181 . 319/1944 privind drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor. 9. ori către stat. trecute în proprietatea statului. cit.Legea nr. renunţarea nu produce efecte erga omnes.

manifestată prin testament. 650 Cod civil.4. Felurile moştenirii În raport de prevederile art.8. • legatar cu titlu universal.8.219 Moştenirea este testamentară în cazul şi în măsura în care transmiterea masei succesorale are loc în temeiul voinţei celui care lasă moştenirea.220 Persoanele desemnate de testator să culeagă moştenirea se numesc legatari. 2002. Ediţia a II-a actualizată şi completată. Francisc Deak. Moştenirea este legală în cazul în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii la persoanele. 7 220 Idem. în raport de prevederile art.2. – moştenire testamentară. 9. 247/2005. succesiunile se deschid prin moarte. 9. 14 din Codul de procedură Prof. modificată şi completată prin Legea nr. Locul deschiderii moştenirii Locul deschiderii moştenirii este cel al ultimului domiciliu al defunctului.3. Data deschiderii moştenirii Potrivit art.Legea nr.univ. dr. cu vocaţie la bunuri determinate. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. • legatar particular. cu vocaţie la întregul patrimoniu succesoral. în ordinea şi în cotele determinate de lege. 8 182 219 . cu vocaţie la o fracţiune din patrimoniul succesoral. 9. ceea ce înseamnă că data deschiderii unei succesiuni este data morţii celui care lasă moştenirea. Legatarul poate fi: • legatar universal. Bucureşti. 651 Cod civil. Tratat de drept succesoral. p. p. Editura Universul Juridic.8. moştenirea este de două feluri: – moştenire legală..

„Despre succesiuni”. respectiv: 1) să aibă capacitate succesorală. de la data recunoaşterii sau autorizării înfiinţării. 10 lit.persoanele fizice predecedate. Drept civil. 2 din Legea nr. 654 Cod civil.persoanele concepute. . precum şi dispoziţiile art.persoanele dispărute.H. 2) să nu fie nedemnă de a moşteni. . Codul civil prevede două condiţii221 pentru ca o persoană să poată veni la moştenire.civilă conform cărora litigiile privitoare la moştenire sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului. 68 alin. 2006. Persoanele care au capacitate succesorală sunt: . Alexandru Bacaci. . Nu au capacitate succesorală: .5. 1 şi 2 din Legea nr. dar nenăscute. Succesiunile. legea notarilor publici şi a activităţii notariale. Ediţia 2. 68 alin. a şi b şi art.8. p. conform art. Conform art. Condiţiile generale ale dreptului la moştenire În Capitolul II din Titlul I. 9. 15 183 221 . Dacă persoana decedată nu a avut domiciliul în ţară locul deschiderii succesiunii este locul din ţara unde se află bunurile cele mai importante ale acestuia. 36/1995. la data deschiderii succesiunii. Capacitatea succesorală reprezintă aptitudinea unei persoane de a fi subiect de drepturi şi obligaţii pe care le implică calitatea de moştenitor.persoanele juridice dacă sunt în fiinţă la data deschiderii succesiunii.persoanele juridice care au încetat să mai aibă fiinţă.persoanele fizice în viaţă la data deschiderii succesiunii. pentru a putea succede trebuie neapărat ca persoana care succede să existe la momentul deschiderii succesiunii. Beck. de la data actului de dispoziţie. intitulat „Despre condiţiile cerute pentru a putea succede”. 36/1995. Editura C. . având capacitate succesorală de la data înregistrării. Bucureşti. care stabilesc competenţa teritorială în materia procedurii succesorale notariale a notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu defunctul. Gheorghe Comăniţă.

precizăm faptul că în sistemul nostru de drept sunt chemate la moştenire rudele defunctului.8. Cazurile de nedemnitate sunt reglementate de art. Dreptul de autor. Drept civil.comorienţii (persoanele care au murit în aceeaşi împrejurare. care s-a făcut vinovat de o faptă gravă faţă de defunct sau de memoria acestuia. din căsătorie. din dreptul de a-l moşteni222. 389 184 222 . Principalul efect al nedemnităţii succesorale constă în desfiinţarea retroactivă a titlului de moştenitor. Cu caracter de excepţie. Nedemnitatea sau nevrednicia succesorală reprezintă decăderea moştenitorului. p.6. 3) să nu fie exheredată (dezmoştenită). 1983. 3) nedenunţarea omorului a cărui victimă a căzut cel care lasă moştenirea. 9. Legea conferă vocaţie la moştenire rudelor defunctului. în temeiul legii. statul poate dobândi moştenirea lăsată de defunct în cazul în care succesiunea este vacantă. o persoană trebuie să îndeplinească trei condiţii speciale: 1) să aibă vocaţie succesorală legală.. Dreptul de moştenire. 2) să nu fie nedemnă. Condiţiile speciale ale moştenirii legale Pentru a dobândi moştenirea. Francisc Deak. din afara căsătoriei sau din adopţie alături de rudele defunctului este chemat la moştenire şi soţul supravieţuitor. 655 Cod civil: 1) atentatul la viaţa celui care lasă moştenirea. Vocaţia la moştenire este cea de a doua condiţie pozitivă pe care trebuie să o îndeplinească o persoană fizică sau juridică ori statul pentru a culege moştenirea lăsată de defunct. Referitor la vocaţia succesorală legală. fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit celeilalte). Universitatea Bucureşti. 2) acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea. soţului supravieţuitor al defunctului şi statului. Stanciu Cărpenaru. Contracte speciale.

străbunicii defunctului. fără limită de grad. alcătuită din copiii. clasa descendenţilor în linie directă. cit. 3.univ. clasa asendenţilor ordinari. clasa colateralilor ordinari. dar nici nu este înlăturat de la moştenire indiferent de clasa cu care vine în concurs. Soţul supravieţuitor al defunctului. în prezenţa fie şi a unei singure rude din clasa I. nu face parte din nicio clasă de moştenitori. chiar dacă rudele din categoria exclusă ar fi de grad mai apropiat cu defunctul decât rudele din categoria chemată. clasa ascendenţilor privilegiaţi (părinţii defunctului) şi a colateralilor privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii defunctului până la gradul al IV– lea inclusiv. rudele mai apropiate în grad înlătură de la moştenire rudele mai îndepărtate în grad. indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul223.8. clasa I. 2. Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă Conform acestui principiu.dr. p.8. 4.2. op. Principiile generale ale devoluţiunii legale 9.1. 75 185 . alcătuită din bunicii. verii primari. ceea ce înseamnă că nu înlătură nicio clasă de moştenitori. De exemplu. nepoţii.7. dar vine în concurs cu oricare dintre acestea. fraţii şi surorile bunicilor defunctului. 9. Deoarece rudele sunt chemate la moştenire în ordinea claselor.7. Francisc Deak.8. clasa a II-a (mixtă). înăuntrul aceleiaşi clase de moştenitori.7. alcătuită din unchii şi mătuşile.9. nefiind rudă cu acesta. fără limită în grad. Codul civil stabileşte patru clase de moştenitori: 1.. clasa a IV-a. rudele din clasele subsecvente nu mai sunt chemate la moştenirea legală. Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali Printr-o clasă de moştenitori se înţelege o categorie de rude care exclude o altă categorie sau este exclusă de ea. copiii defunctului înlătură de la moştenire nepoţii şi strănepoţii defunctului. strănepoţii defunctului. 223 Prof. clasa a III-a.

8. egalitatea păstrându-se numai între fraţii pe aceeaşi linie. 78 186 . în cadrul clasei a II-a. Reprezentarea succesorală este admisă în privinţa descendenţilor copiilor defunctului şi a descendenţilor din fraţi şi surori. numit reprezentant. op. dacă moştenitorii defunctului fac parte din aceeaşi clasă şi au acelaşi grad de rudenie.3. care este decedat la deschiderea moştenirii. numit reprezentat. împărţeala moştenirii pe linii. dacă la moştenire se vine prin reprezentare. în cazul în care sunt chemaţi la moştenire doi sau mai mulţi colaterali privilegiaţi: fraţi sau surori care provin din părinţi diferiţi (fraţi buni. părinţii defunctului (rude de gradul I nu înlătură de la moştenire fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii lor (rude de gradul II – IV) ci vin împreună la moştenire . iar fratele bun al defunctului va beneficia de cotă – parte pe ambele linii. 9. 2.8. Reprezentarea succesorală Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia un moştenitor legal. dacă la moştenirea defunctului vin doi copii ai defunctului. De la acest principiu. Moştenirea nu se împarte în părţi egale.7. reprezentare succesorală. împărţirea pe tulpini a moştenirii. p. 9. de un grad mai îndepărtat.8. indiferent dacă vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare. locul şi drepturile ascendentului său. 2. fraţi consangvini sau fraţi uterini) sau descendenţii fraţilor sau surorilor de categorii diferite. legea prevede două excepţii: 1. ei vor împărţi moştenirea în părţi egale..De la acest principiu există două excepţii: 1. urcă în gradul. Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenire Potrivit acestui principiu. dacă s-ar mai fi aflat în viaţă224. De exemplu. 224 Francisc Deak. cit. pentru a culege partea acestuia din moştenire. ei vor împărţi moştenirea în părţi egale.

Editura Hamangiu. se cer întrunite următoarele condiţii: .9.Pentru a opera reprezentarea succesorală. statul. revăzută şi actualizată. Teste grilă. în condiţiile legii civile. reconstituirea dreptului de proprietate se poate face. Pentru a-l pute moşteni pe defunct. 9. 9.locul celui reprezentat să fie util. Drepturile statului asupra moştenirii vacante Potrivit art. 2 din Legea nr. .8. p. Legea nr. 2) drept special de moştenire cu privire la bunurile aparţinând gospodăriei casnice şi asupra darurilor de nuntă. Curs selectiv pentru licenţă. cât şi prin reprezentare sau retransmitere. Astfel. 10/2001225. bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului. Bucureşti. Drept civil. Liviu Stănciulescu. 319/1944 recunoaşte soţului supravieţuitor următoarele categorii de drepturi: 1) drept de moştenire în concurs cu oricare clasă de moştenitori. atât în nume propriu. după Gabriel Boroi. în lipsă de moştenitori legali sau testamentari. calitatea de soţ la data deschiderii succesiunii. . 4 alin. 319/1944 au fost recunoscute soţului supravieţuitor drepturi succesorale în concurs cu toate clasele de moştenitori. 437 187 225 . care dispun că de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii. Pentru a putea prelua moştenirea. 18/1991 şi a Legii nr. prin organul financiar.cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moştenirii. soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească condiţiile generale cerute de lege pentru a moşteni.10. trebuie să ceară notarului public constatarea faptului că succesiunea este vacantă şi eliberarea certificatului de vacanţă succesorală. 680 Cod civil. 10/2001. precum şi o condiţie specială. Reprezentarea succesorală prezintă particularităţi în materia Legii nr. 3) drept temporar de abitaţie asupra casei de locuit. potrivit art.8. Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor Prin Legea nr. Ediţia a 3 –a.reprezentantul să îndeplinească condiţiile pentru a moşteni.

testamentul mistic (secret).226 9. conform art.este un act juridic.8.testamentul autentic. Testamentul prezintă următoarele caractere juridice: . 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială. în condiţiile prevăzute de lege pentru 226 Francisc Deak. în lipsa certificatului de vacanţă succesorală eliberat de notarul public. . testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune.. .expirarea termenului de acceptare a succesiunii. cit. a fost investit. . p. pentru timpul încetării sale din viaţă. . Testamentul olograf trebuie să fie în întregime scris. 3) forme simplificate de testamente pentru depunerile la C.testamentul olograf. 859 Cod civil. semnat şi data de mâna testatorului.C. În categoria testamentelor ordinare sunt incluse: . Testamentul Potrivit art. 85 din Legea nr. 148 188 .este un act juridic pentru cauză de moarte. op. prin încheiere. în mod direct. potrivit art. adică legatele. şi testamentul făcut în străinătate.este un act juridic esenţialmente revocabil.este un act juridic personal.11.E. Cuprinsul principal al testamentului îl constituie actele de dispoziţie cu caracter gratuit privitoare la bunurile pe care testatorul le va lăsa la moartea sa. 802 Cod civil. 2) testamentele privilegiate. . . Constatarea existenţei unei succesiuni vacante şi a componenţei acesteia se poate face şi de către instanţa judecătorească.este un act juridic unilateral. Testamentul autentic este acel testament făcut pe teritoriul ţării care. de tot sau parte din avutul său. În dreptul nostru sunt cunoscute trei categorii (feluri) de testamente: 1) testamentele ordinare (obişnuite).

C. 886 Cod civil).A. introducerea de dispoziţii testamentare prin care să indice persoanele cărora să li se elibereze. prezentat judecătoriei în vederea efectuării formalităţilor de suprascriere (art. Testamentul militarilor este acel testament încheiat de militari şi persoanele asimilate lor. 189 . Testamentul făcut în timp de boală contagioasă este acel testament făcut de persoanele bolnave sau sănătoase care se află într-o localitate izolată din cauza unei boli contagioase în faţa unui membru al consiliului local. în formă olografă.C. asistat de doi martori. Dacă miliarul este rănit sau bolnav. Testamentul maritim este testamentul făcut de persoanele care se află la bordul unui vas sub pavilionul României. 36/1995). 65 din Legea nr. – S.testamentul în caz de boală contagioasă. Testamentul mistic sau secret este un testament semnat de mâna testatorului. sumele dispuse prin acestea. adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. asistat de comandantul militar al spitalului. Testamentul făcut în străinătate este acel testament făcut de un cetăţean român aflat în străinătate. Din categoria testamentelor privilegiate fac parte: . Testamentul având ca obiect sume de bani depuse la C. 2 din Statutul C.E. în faţa comandantului navei sau unui înlocuitor al său. dar numai dacă se află pe teritoriu străin. strâns şi sigilat. este reglementat de art.autentificare înscrisurilor.C. prevăzută de legea română sau în forma autentică întrebuinţată în locul unde se face testamentul (art. indiferent dacă fac parte din echipaj sau sunt călători. . 864 – 867 Cod civil). . asistat de ofiţerul intendent de bord sau înlocuitorul său şi de doi martori. după deces. în misiune sau prizonier la inamic ori pe teritoriul ţării într-o localitate asediată sau într-un alt loc fără comunicaţie cu exteriorul din cauza războiului.testamentul militarilor.testamentul maritim. cu formă autentică de către notarul public (art.E. poate testa în faţa medicului militar şef.E. în cursul călătoriei. 860 Cod civil şi art. 27 alin. care prevede că titularii instrumentelor de economisire pot solicita în scris C. 1602/2002. în faţa comandantului militar al unităţii sau în faţa unui alt ofiţer superior asistat de doi martori. republicată.

302 190 .sub condiţie. a face sau a nu face.8.cu titlu universal.227 Dacă există moştenitori rezervatari. . . 9. atunci când are ca obiect bunuri determinate.cu titlu particular.dacă prevede o obligaţie de a da. la decesul său. impusă de testator legatarului. După obiectul dispoziţiei testamentare.universal. urmează să dobândească cu titlu gratuit întregul său patrimoniu sau o fracţiune din acesta ori anumite bunuri determinate. Condiţia poate fi suspensivă sau rezolutorie. 227 Francisc Deak. iar defunctul a dispus de bunurile sale prin donaţii şi/sau testament. neîngrădit. inclusiv prin donaţii şi prin dispoziţii testamentare. dacă are ca obiect întreaga avere a testatorului. . masa succesorală se împarte în două părţi: rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă. legatul poate fi: . dacă naşterea sau stingerea sa depinde de un eveniment viitor şi nesigur că se va realiza. dacă executarea sau stingerea sa depinde de împlinirea unui termen suspensiv sau extinctiv. Legatul Legatul este o dispoziţie testamentară prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane care. . Cotitatea disponibilă este acea parte a patrimoniului care excede rezervei succesorale şi de care defunctul poate dispune liber.12.8.cu sarcină(sub modo). dacă are ca obiect o cotă-parte din patrimoniul defunctului. dacă nu este afectat de nicio modalitate. cit.pur şi simplu.cu termen. împotriva voinţei defunctului manifestată prin liberalităţi făcute în timpul vieţii (donaţii) şi/sau prin dispoziţii testamentare pentru cauză de moarte (legate sau exeheredări). Rezerva succesorală Dreptul de a dispune de bunurile moştenirii este limitat prin interzicerea actelor asupra succesiunii viitoare.. op.9. interzicerea substituţiilor fideicomisare şi interdicţia încălcării rezervei succesorale. Rezerva succesorală este acea parte din patrimoniul celui care lasă moştenirea la care moştenitorii au dreptul în virtutea legii. După modalităţile care afectează voinţa testatorului. p.13. legatul poate fi: . Cotitatea disponibilă se obţine prin scăderea din masa succesorală a rezervei succesorale. .

Dreptul de opţiune succesorală se prescrie în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii. op. Gheorghe Comăniţă. cu titlu universal sau cu titlu particular. Alexandru Bacaci. Conform art. 380 191 228 . 9.8. 31971944. 167/1958). 841. 843 Cod civil şi art. fără deosebire după cum vocaţia este universală. Dreptul de opţiune succesorală Potrivit art. în cazul transmisiunilor universale şi cu titlu universal. 3 din Decretul nr.soţul supravieţuitor al defunctului.. Succesibilul are trei posibilităţi după deschiderea moştenirii şi anume228: 1) acceptarea pură şi simplă a moştenirii. Francisc Deak. 696 Cod civil. cit. moştenitorul care a renunţat la moştenire este considerat că nu a avut niciodată această calitate. 688 Cod civil.14. 1 şi 2 din Legea nr.Potrivit art. în raport de prevederile art. iar potrivit art. Dreptul de opţiune succesorală se exercită prin intermediul actului juridic de opţiune succesorală care reprezintă actul prin care titularul dreptului subiectiv de opţiune succesorală are posibilitatea de alegere între a accepta pur şi simplu.ascendenţii privilegiaţi. p. 2) acceptarea sub beneficiu de inventar. efectele acceptării se suie până în ziua deschiderii moştenirii. sunt moştenitori rezervatari: . astfel cum acesta a fost modificat prin Decretul nr. 700 Cod civil. cit.descendenţii defunctului de orice grad.. 686 Cod civil. a accepta sub beneficiu de inventar sau a renunţa la moştenire. 174. 842. 3) renunţarea la moştenire. Dreptul de opţiune succesorală aparţine tuturor persoanelor cu vocaţie succesorală. . . p. 73/1954 şi în termen de 3 ani în cazul transmisiunilor cu titlu particular (termenul general de prescripţie potrivit art. nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine. indiferent dacă vocaţia lor este legală sau testamentară. op.

Drept agrar şi Drept funciar. Editura Lumina Lex. p. Florin Scrieciu. contractele de vânzare – cumpărare având ca obiect un bun imobil se puteau perfecta prin simplul acord de voinţă al părţilor. dar cât timp au fost în vigoare dispoziţiile unor acte normative.1. în materia circulaţiei juridice a bunurilor imobile. Bucureşti. sistemul Codului civil a consacrat două principii: principiul libertăţii contractuale şi principiul consensualismului. Codul civil nu cuprinde reglementări în materia înstrăinării acestora. care au instituit restricţii circulaţiei juridice a bunurilor imobile.” Astfel. Bucureşti. 441 – 446. Regimul juridic al circulaţiei terenurilor Iniţial. p. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul nu se va fi numărat. 17 – 36.269 192 229 . Tratat teoretic şi practic de Drept Funciar. Circulaţia juridică a terenurilor. chiar când nu s-a făcut tradiţiunea bunului. Potrivit art. 2001. 2000.CAPITOLUL 10 REGIMUL JURIDIC AL CIRCULAŢIEI BUNURILOR IMOBILE 10. în doctrină şi în jurisprudenţă s-a considerat că terenurile la care se refereau aceste acte normative au fost scoase din circuitul civil. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. I. Editura All Beck. 1999. 264 . Sub imperiul acestor principii. În perioada 1947 – 1990 prin mai multe acte normative a fost instituit un control administrativ prealabil al înstrăinărilor tuturor categoriilor de terenuri şi a fost impusă condiţia formei autentice a actului de înstrăinare229: Eugen Chelaru. Vol. Florin Scrieciu. p.” Cu privire la terenuri. art. Editura Lumina Lex. Bucureşti. în privinţa vânzătorului. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor şi lucrul rămâne în rizico – pericolul dobânditorului. 1295 Cod civil prevede că „ vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. 971 Cod civil „în contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii sau unui alt drept real.

Art. după cum terenurile erau situate în afara sau în interiorul vetrelor localităţilor. Legea nr.140/23. forma autentică şi autorizaţia administrativă prealabilă pentru împărţeli şi înstrăinări între vii.09. 151/1950 pentru comasarea şi circulaţia bunurilor agricole231 a instituit condiţia obţinerii unei autorizaţii administrative prealabile. prin acte între vii. localităţi balneoclimaterice şi centre muncitoreşti. având ca obiect înstrăinarea terenurilor agricole. reparare şi desfiinţare a construcţiilor. 23 al Decretului nr. de orice fel. se face numai cu autorizaţie prealabilă şi în formă autentică.a) Legea nr. 151/1950 a intrat în vigoare la 10. nule absolut pentru lipsa formei autentice. sub sancţiunea nulităţii absolute. obţinerea unei autorizaţii administrative şi încheierea actului în formă autentică.08.1991.1947 231 Decretul nr. aflate în oraşe. sub sancţiunea nulităţii absolute. 11 că înstrăinarea sau împărţeala. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. precum şi a celor referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii233 a prevăzut în art. prin art. 12 din acelaşi act normativ consacra posibilitatea părţilor de a valorifica înscrisurile sub semnătură privată. 221/1950 cu privire la împărţeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcţii şi la interzicerea construirii fără autorizare232 a prevăzut. comune. b) Decretul nr. 203/1947 pentru reglementarea circulaţiei şi stabilirea regimului juridic imobilelor agricole230 a impus pentru înstrăinarea prin acte juridice între vii. 41 din Legea nr.11. 79 al Legii nr. în cadrul unor acţiuni adresate instanţelor judecătoreşti competente să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.1958 şi a fost abrogat la 7. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire.1950 şi a fost abrogat la 29. prin art.03. a terenurilor cu sau fără construcţii. sub sancţiunea nulităţii absolute. a terenurilor cu sau fără construcţii. reşedinţe de raioane. 144/1958 a întrat în vigoare la data de 29. 1974. precum şi forma autentică a actelor juridice între vii. 221/1950 a intrat în vigoare la 6. prin art. 203/1947. 59/1974 232 Decretul nr. 50/1991 193 230 .03.06. d) Decretul nr. 144/1958 233 Decretul nr. c) Decretul nr.1950 şi a fost abrogat la 5. emisă de Ministerul Agriculturii sau de fostele sfaturi populare.1958.06.

a fost abrogată prin Decretul –lege nr. prin Decretul – Lege nr.transferând astfel dreptul de proprietate. 59/1974. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane237 şi Legea nr.1989 238 Legea nr. din orice motive. Contractele civile.Ioan Zinveliu. e) Legea nr. Stanciu Cărpenaru. Bucureşti. 1/26.1974. instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Popescu. Conform art. Sinteză teoretică şi practică referitoare la antecontractul prevăzut de art. publicată în Buletinul Oficial nr. 26-29 236 Legea nr.1989 au fost abrogate art. publicată în Buletinul Oficial nr. 12.Napoca. iar în termen de 3 luni de la eliberarea autorizaţiei prevăzută în art. în măsura în care depăşeau suprafeţele stabilite prin detaliile de sistematizare. precum şi părţile din terenurile cu construcţii. 80. 30 din Legea nr.1974.1/1991. la notariat pentru autentificarea actului de înstrăinare. 55-61. 9/31. f) Legea nr. 1983. Editura Dacia. 9/1989 237 Legea nr. Editura Ştiinţifică. p. Contractele speciale. 135/1. în cazul în care s-a încheiat un înscris din care rezultă că proprietarul unui imobil s-a obligat să-l înstrăineze cu titlu oneros şi s-au respectat modalităţile de plată a preţului prevăzute în înscris.12 din Decretul nr. 1968. Acest text s-a dovedit extrem de util pentru simplificarea juridică care se năştea în domeniul transmisiunilor imobiliare inter vivos şi s-a bucurat de ample explicaţii şi interpretări în doctrină234 şi jurisprudenţă235. 138/5. 11. 1978. 31-45 235 Plenul Tribunalului Suprem.p. în Culegerea de decizii a Tribunalului Suprem. p. 76-78. dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al Tudor R.Romano. 19/1968 a fost abrogată prin Decretul – Lege nr.11.Eugeniu Safta . 58/1974.144/1958.1967.12. instanţa judecătorească va putea da o hotărâre care să ţină loc de act autentic de înstrăinare. 19/1968 cu privire la regimul juridic al terenurilor fără construcţii din perimetrul construibil al municipiilor şi oraşelor236 a indisponibilizat şi declarat expropriabile terenurile fără construcţii aflate în perimetrul construibil al municipiului Bucureşti. p.12.Francisc Deak. în “Dreptul” nr. Cluj . Teoria generală a obligaţiilor. al celorlalte municipii şi al oraşelor. Universitatea Bucureşti. 59/1974 cu privire la fondul funciar238 au scos total terenurile din circuitul civil. 58/1974.7/1967. 44-50 194 234 . Petre Anca. potrivit art. una din părţi sau succesorii acesteia nu se prezintă.11. p. Decizia de îndrumare nr. Astfel.

Aceeaşi reglementare a fost stabilită şi prin art. Decretul nr.1991. 44 din Legea nr. 223/1974 239privind reglementarea situaţiei unor bunuri a prevăzut că numai persoanele fizice cu domiciliul în ţară pot avea în proprietate terenuri şi construcţii în România. Această lege a fost abrogată în mod expres prin Legea nr. 59/1974. cu aprobarea comitetului executiv al consiliului popular judeţean. dacă aceştia locuiesc sau urmează să-şi stabilească domiciliul în aceeaşi comună şi îşi asumă o serie de obligaţii legate de exploatarea terenurilor. 37/20. legea a permis înstrăinarea terenurilor aferente construcţiilor care fac obiectul unor acte translative de proprietate. o parte din terenurile agricole pe care le au în proprietate.08. 167/1997 şi republicată în „Monitorul Oficial al României” nr. prin care s-a interzis înstrăinarea prin acte juridice între vii a terenurilor de orice fel situate înăuntrul sau în afara localităţilor.02. prin acte între vii. 223/1974 a fost abrogat prin Decretul – Lege nr. 44 din Legea nr. În cazul înstrăinării construcţiilor. 9/1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor între vii240. inclusiv curtea. până la adoptarea noii reglementări a fondului funciar. 95/1. 9/1989 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr.01. fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea lor prin acte juridice între vii. 112/1984 pentru modificarea şi completarea art.localităţilor urbane şi rurale avea loc numai prin moştenire legală. Prin excepţie. modificată prin Legea nr. h) Decretul nr. în suprafaţă de cel mult 1000 mp. g) Decretul nr. 1/5. 59/1974 a permis producătorilor agricoli particulari din zonele necooperativizate să transmită copiilor lor.1990 241 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. ceea ce înseamnă că interdicţia înstrăinărilor prin acte juridice între vii a terenurilor a fost abrogată cu această dată. care a intrat în vigoare la 20 februarie 1991.1998 195 240 239 . 18/1991 privind fondul funciar241. terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului. Sancţiunea nerespectării cerinţelor privind circulaţia juridică a terenurilor de orice fel era nulitatea absolută. După 1989 a fost adoptată Legea nr.

1. p. 152. 10. care se exercită prin Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală.10. Indiferent că sunt situate în intravilanul sau extravilanul localităţilor şi indiferent de întinderea suprafeţei. cit. p.36 196 242 . Corneliu Bîrsan. terenurile pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii. p. indiferent de titularul lor. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor. 32 . p. 48 243 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 11 – 14. în Revista juridică a Olteniei nr.244 Referitor la terenuri. • în cazul înstrăinării unui teren agricol situat în extravilan este recunoscut un drept de preemţiune. Bucureşti. Eugen Chelaru.. 120/4. nu pot dobândi sau păstra dreptul de proprietate asupra terenurilor de orice fel. Mona Maria Pivniceru. cit.. cit. sunt şi rămân în circuitul civil. p. 54/1998 priveşte terenurile şi persoanele cărora li se aplică dispoziţiile legii. Regimul juridic al circulaţiei terenurilor reglementat de Legea nr.1. 84 – 87.2. op. 18/1991 prezintă următoarele trăsături fundamentale242: • toate terenurile proprietate privată sunt în circuitul civil.03. 2001. 18/1991 Regimul juridic al circulaţiei juridice a terenurilor. op. p. Domeniul de aplicare al Legii nr. 1 – 2/1999. intitulat „Circulaţia juridică a terenurilor”. Radu Motica. Drept funciar şi publicitate imobiliară. Anton Trăilescu. conform Legii nr. a intrat în vigoare după 90 de zile de la data publicării 244 Victoria Daha. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor243 a fost abrogat capitolul V din Legea fondului funciar. 50 – 53. Ele pot fi înstrăinate şi dobândite cu respectarea condiţiilor stabilite de lege. Maria Gaiţă.1. 1 se prevede că terenurile proprietate privată. Comentariu la Legea nr. 54/1998 Prin Legea nr. op. • forma actului juridic având ca obiect înstrăinarea unui teren este forma autentică. Corneliu Bîrsan.. cu următoarele limitări: Dumitru Lupulescu. la art. încheiate în formă autentică.1998. Editura All Beck. Regimul juridic al terenurilor reglementat de Legea nr. • persoanele fizice sau juridice străine.

2 din Constituţia României.245 Instituirea acestui drept reprezintă o derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor şi. s-a prevăzut că „ cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. patrimonial. prin vânzare. mai ales.. astfel cum a fost modificat prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. incesibil şi temporar. în cazul înstrăinării lor prin vânzare. legal. p. a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanţele judecătoreşti. proprietarilor vecini şi arendaşilor. 3/22. sub orice formă. aprobată prin referendum.” 3. 2. pe tot timpul soluţionării acestor litigii. cu preferinţă faţă de orice alt cumpărător. 5. 4. sunt interzise înstrăinările. proprietate dobânditorului nu poate depăşi 200 ha teren agricol. înstrăinarea. a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preemţiune al coproprietarilor. cit. 166 197 . sub sancţiunea reducţiunii actului juridic de înstrăinare până la limita suprafeţei legale. op.1. 245 Eugen Chelaru.2003 a Curţii Constituţionale.10. în cazul terenurilor care fac obiectul investiţiilor străine se aplică dispoziţiile legislaţiei speciale în materie. de familie. Ulterior. 429/2003. prin acte juridice între vii şi prin moştenire. 44 alin. Dreptul de preemţiune Noţiunea Dreptul de preemţiune este un drept subiectiv civil. în echivalent arabil. cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor de orice fel. de la principiul potrivit căruia proprietarul dispune liber de bunurile sale. prin art. în condiţiile prevăzute prin lege organică. conform Hotărârii nr. la preţ şi în condiţii egale. precum şi prin moştenire legală. al vecinilor ori al arendaşilor. recunoscut coproprietarilor. în temeiul căruia titularii săi pot dobândi proprietatea terenurilor agricole situate în extravilan. pe bază de reciprocitate.

Dacă preţul oferit de titularii dreptului de preemţiune nu este convenabil vânzătorului. p. Bucureşti. vânzătorul are dreptul de a alege pe unul dintre ofertanţi. 34 – 35 198 246 . 12. acesta se vinde liber. Radu Motica. iar dacă în termenul de 45 de zile nici unul dintre titularii dreptului de preemţiune nu şi-a manifestat voinţa de a cumpăra terenul. sub semnătură şi cu aplicarea ştampilei. cit. secretarul consiliului local va afişa oferta. Dănuţ Cornoiu. În cazul în care în termenul de 45 de zile îşi exercită dreptul de preemţiune mai mulţi titulari. proprietarii vecini şi arendaşii.. dovada publicităţii ofertei de vânzare se face cu actul eliberat vânzătorului de către secretarul unităţii Adam Popescu. p. 1999. suprafaţa şi categoria de folosinţă. la consiliul local în raza căruia este situat terenul. la sediul primăriei. op. Titularii dreptului de preemţiune trebuie să se pronunţe în scris asupra exercitării acestuia.Condiţiile Dreptul de preemţiune se naşte numai dacă sunt întrunite următoarele condiţii: • înstrăinarea are ca obiect un teren agricol situat în extravilan. Oferta va cuprinde numele şi prenumele vânzătorului. Anton Trăilescu. acesta poate să vândă terenul oricărei alte persoane. Victoria Daha. În faţa notarului public. În aceeaşi zi.. Procedura exercitării dreptului de preemţiune Procedura exercitării dreptului de preemţiune este următoarea246: Proprietarul terenului care doreşte să-şi înstrăineze terenul este obligat să înregistreze oferta de vânzare a terenului agricol situat în extravilan. Drept funciar şi proceduri funciare. precum şi locul unde este situat terenul. op. p. Titularii dreptului de preemţiune Titularii dreptului de preemţiune sunt coproprietarii. iar oferta de cumpărare se înregistrează la primărie. • înstrăinarea terenului se face prin vânzare – cumpărare. în termen de 45 de zile de la data afişării ofertei de vânzare. cit. 60 – 61. Editura Fundaţiei România de Mâine. în care se va arăta şi preţul oferit.

operându-se în documentele cadastrale şi în registrul agricol modificările survenite. Contractul de schimb se încheie. 54/1998 a fost reglementat schimbul de terenuri agricole. ori între persoane fizice şi persoane juridice private. dacă anterior înstrăinării acestea erau lovite de nulităţi absolute. 199 . după expirarea termenului de exercitare a dreptului de preemţiune. Vânzarea terenurilor agricole din extravilan cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind exercitarea dreptului de preemţiune se sancţionează cu nulitatea relativă a contractului de vânzare – cumpărare. fiecare teren dobândeşte situaţia juridică a terenului înlocuit. în formă autentică. care se poate dobândi de o familie. procuror. primar sau de către orice persoană interesată. Acţiunea în constatarea nulităţii poate fin introdusă de către părţi. cu acordul părţilor contractante şi respectarea prevederilor privind suprafaţa de 200 ha teren agricol. 54/1998. 18/1991 şi care au fost constatate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Prin schimburile efectuate. cu respectarea drepturilor şi a sarcinilor anterior şi legal constituite. Terenurile agricole proprietate publică. în echivalent arabil. în urma schimbului se face de către delegatul oficiului de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol judeţean sau al municipiului Bucureşti. Schimbul de terenuri agricole Prin art. Înstrăinările realizate sub orice formă. 12 – 13 din Legea nr. părţi în contractul de schimb. în temeiul prevederilor Legii nr. Punerea în posesie a noilor deţinători. izvorâte din încălcarea unor norme imperative ale Legii fondului funciar nr. nu validează titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor. sub sancţiunea nulităţii absolute. în prezenţa părţilor contractante sau a reprezentaţilor acestora. care se poate face între persoane fizice sau între persoane juridice private.administrativ – teritoriale. indiferent de titularul care le administrează. nu pot face obiectul schimbului.

nu împiedică înstrăinarea acestuia şi nici constituirea altor drepturi reale sau de creanţă. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor. cu sau fără construcţii. Cetăţenii străini şi apatrizii. nu validează titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor şi dobânditorilor. dacă acestea erau lovite de nulitate. situate în intravilan şi extravilan. pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii. ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor. sub sancţiunea nulităţii absolute.3. existenţa unui litigiu privitor la un teren cu sau fără construcţii. indiferent de destinaţia sau de întinderea lor.4. 66/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de 200 . după încheierea unui antecontract cu privire la un teren. Circulaţia juridică a terenurilor reglementată prin Titlul X al Legii nr. Cu excepţia litigiilor privind reconstituirea dreptului de proprietate privată şi legalitatea titlului de proprietate. după caz.10. Regimul juridic al terenurilor cu destinaţie forestieră Regimul juridic al terenurilor cu destinaţie forestieră a fost reglementat prin Legea nr.1. precum şi persoanele juridice străine pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România în condiţiile prevăzute de legea specială. care a abrogat Legea nr. 247/2005 În prezent. 10. precum şi unele măsuri adiacente. Noul act normativ prevede că terenurile proprietate privată. circulaţia juridică a terenurilor este reglementată prin Titlul X al Legii nr. sunt şi rămân în circuitul civil. partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei. Înstrăinările realizate sub orice formă în temeiul prezentei legi. Terenurile cu sau fără construcţii. conform legilor fondului funciar. În situaţia în care. una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul. cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. Ele pot fi înstrăinate şi dobândite liber prin oricare din modurile prevăzute de lege. indiferent de destinaţia şi titularul lor.1. încheiate în formă autentică.

8 din Titlul X al Legii nr. – potrivit dispoziţiilor art. pe tot timpul soluţionării acestor litigii. precum şi pentru enclavele din acesta. prevedeau următoarele: – în cazul înstrăinării şi dobândirii de terenuri. Reglementările iniţiale. prin regia Naţională a Pădurilor. 247/2005 s-a abrogat Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Exercitarea dreptului de preemţiune presupunea înregistrarea ofertei de vânzare de către proprietarul enclavei sau a terenului forestier la primăria de la locul situării terenului. 66/2002. p. anterior abrogării. – proprietatea de fond forestier a dobânditorului nu putea să depăşească 100 ha de familie (prin familie înţelegându-se soţii şi copiii necăsătoriţi. a intrat în vigoare în 45 de zile de la publicare 248 Ion Dogaru.. vânzarea terenurilor din fondul forestier proprietate privată se făcea cu respectarea dreptului de preemţiune al coproprietarilor sau vecinilor. limitrofe fondului forestier proprietate publică a statului. cit. 74/31.248 Prin art.01.121 201 247 . ofertă în care se va menţiona numele şi prenumele vânzătorului. 226/2000247 care prevedea că terenurile cu destinaţie forestieră constituie fondul forestier naţional. Sevastian Cercel. 1 din Legea nr. op. suprafaţa şi categoria de folosinţă. 66/2002. prin acte juridice între vii. 3 alin. precum şi în cazul schimbului de terenuri. actul juridic se încheie în formă autentică. – prin lege erau interzise înstrăinările sub orice formă ale terenurilor pentru care existau litigii în instanţele judecătoreşti. 226/2000 privind circulaţia juridică a terenurilor cu destinaţie forestieră. sub sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic. 66/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. Legea nr. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 120 . dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor) sub sancţiunea reducţiunii actului juridic până la limita suprafeţei legale. care cuprinde fondul forestier proprietate publică şi fondul forestier proprietate privată. avea un drept de preemţiune la vânzarea terenurilor din fondul forestier proprietate privată. iar Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.2002. 226/2000 privind circulaţia juridică a terenurilor cu destinaţie forestieră.Urgenţă a Guvernului nr. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr.

precum şi de către persoanele juridice străine este cuprinsă în dispoziţiile Legii nr. care cuprindea şi preţul oferit. termenii. 4 din Legea nr. Vânzătorul avea dreptul să aleagă. 312/2005. apatridul nerezident în România. condiţiile şi preţul vânzării. iar în termen de 30 de zile de la data afişării titularii dreptului de preemţiune se pronunţau cu privire la ofertă. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini. 10. precum şi de către persoanele juridice străine Reglementarea dobândirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi.5. apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România. Art. prevede că cetăţeanul unui stat membru.1. Sancţiunea nerespectării dreptului de preemţiune era nulitatea relativă a actului de înstrăinare a terenului.2005 202 249 .11. 312/2005. după care o afişa. cu precizarea că oferta de cumpărare. precum şi persoana juridică nerezidentă. precum şi persoana juridică constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru cetăţenii români şi pentru persoanele juridice române. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. locul situării. precum şi de către persoanele juridice străine. 3 din acest act normativ. constituită în conformitate cu Legea nr. 1008 din 14. iar dacă nu era de acord cu preţul oferit avea dreptul să vândă terenul altei persoane. dacă erau mai multe oferte de cumpărare. Secretarul primăriei semna şi ştampila oferta de vânzare. se înregistra la primărie. Dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi. Potrivit art. cetăţeanul unui stat membru nerezident în România.sarcinile cu care este grevat terenul.249 Prevederile acestei legi nu se aplică în cazul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi prin moştenire legală. apatrizi.

6 alin. care îşi stabilesc reşedinţa în România sau apatrizi cu domiciliul în România. pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru reşedinţe secundare. precum şi persoana juridică constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole. uzucapiune. testament. 312/2005.legislaţia unui stat membru. cit. 5 alin. pădurilor şi terenurilor forestiere la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană. pe bază de reciprocitate.2. respectiv sedii secundare. cetăţeanul unui stat membru. Pentru aceste persoane dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole. op.1. cetăţeanul străin. op. 126 203 . Sevastian Cercel. Regimul juridic al construcţiilor 10. Ion Dogaru. accesiune. Calitatea de fermier care desfăşoară activităţi independente se dovedeşte cu documente emise/eliberate de autorităţile competente sin statul membru sau de provenienţă. pădurilor şi terenurilor forestiere se face în aceleaşi condiţii cu cele aplicabile cetăţenilor români. apatrid cu domiciliul într-un stat membru sau în România. iar pentru apatrizii cu domiciliul în România cu atestatul eliberat de către Ministerul Agriculturii. p. 1 din Legea nr. de la data aderării României la Uniunea Europeană. p. succesiune legală. Dispoziţiile alin.. 312/2005. cit..250 250 Liviu Pop. în condiţiile reglementate prin tratate internaţionale. 10. Potrivit prevederilor art. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. 1 din Legea nr. 121. Conform prevederilor art.2. apatridul şi persoana juridică aparţinând statelor terţe pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. 1 nu se aplică fermierilor care desfăşoară activităţi independente şi care sunt cetăţeni ai statelor membre sau apatrizi cu domiciliul într-un stat membru. Regimul juridic al circulaţiei construcţiilor Construcţiile de orice fel aflate în proprietate privată sunt în circuitul civil general şi pot fi înstrăinate şi dobândite prin oricare dintre modurile prevăzute de lege: convenţie. la împlinirea unui termen de 5 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană.

op. prin constituirea unui drept de uzufruct. abitaţie.. op.. înscrierea având ca efect opozabilitatea faţă de terţi a actului de înstrăinare. p.2. Sevastian Cercel. Legea nr.251 Forma actului juridic având ca obiect înstrăinarea unei construcţii este forma scrisă. superficie şi poate fi grevat printr-o ipotecă sau un privilegiu imobiliar. 50/1991 privind Pentru dezvoltări a se vedea Capitolul 6 „ Îngrădirile dreptului de proprietate” 252 Corneliu Bîrsan.07.. modificată şi completată prin Legea nr. 61/1990. care au natura juridică a unor indisponibilizări parţiale şi speciale. servitute. Legea nr. română sau străină. 373/10. 27 din Legea nr. Regimul juridic al realizării şi desfiinţării construcţiilor Dreptul de proprietate privată asupra construcţiilor este supus unor reglementări speciale atunci când este vorba de realizarea şi desfiinţarea construcţiilor. Ion Dogaru.252 În acest sens sunt dispoziţiile cuprinse în Legea nr.2006 204 251 . uz. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul253. Ovidiu Ungureanu. 10. Referitor la persoanele care pot dobândi dreptul de proprietate asupra construcţiilor. Actul juridic de dobândire a unei construcţii se înscrie în cartea funciară. Liviu Pop.Dreptul de proprietate asupra construcţiilor poate fi dezmembrat. Este vorba de interdicţiile de înstrăinare instituite prin Decretul – Lege nr. formă cerută ad probationem. 247/2005. 10/2001. cit. Legea nr. p.2.. De la principiul liberei circulaţii a construcţiilor. conform art. 85/1992. 122-123. 606/13. formă cerută ad validitatem. p.2001 254 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. precizăm că subiecte ale acestui drept poate fi orice persoană fizică sau juridică. 165 .07. cit. cit. 134-135. cit. cu caracter temporar. modificată prin Legea nr. cu excepţia cazului în care transmisiunea dreptului de proprietate se realizează printr-un contract de donaţie. 112/1995 şi Legea nr. p. 7/1996. 289/2006254. situaţie în care actul juridic trebuie să fie încheiat în formă autentică. prin anumite acte normative s-au stabilit interdicţii de înstrăinare. op. op.166 253 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 126-127. Cornelia Munteanu. sub sancţiunea nulităţii absolute.

258 Art. Urbanismul este componenta cea mai importantă a amenajării teritoriului.1997 256 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. culturale şi ecologice în vederea realizării unui cadru natural şi construit armonios. 453/2001256 se numeşte Legea privind autorizarea executării de construcţii. Amenajarea teritoriului reprezintă o activitate complexă care are ca scop coordonarea politicilor economice.08. cu respectarea specificului acestora. în concordanţă cu valorile generale ale societăţii. 255 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. care prin modificările aduse prin Legea nr. • îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi a colectivităţilor umane în ansamblul lor. op. prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt.2001 257 Radu I. Drept funciar. sociale. 3/13. 163/7. 43 258 Ion Dogaru. 13 din Legea nr. al cărui obiect îl constituie stimularea evoluţiei complexe a localităţilor. 350/2001. p. asigurarea accesului la infrastructuri. Sevastian Cercel. • utilizarea raţională a teritoriului ţării.1991. amenajarea teritoriului şi protecţia mediului. • crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor.08. 9 din Legea nr. Editura Lumina Lex. obiectivele amenajării teritoriului sunt următoarele: • dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regimurilor şi a zonelor. • gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului. p. 431/1. cit. mediu şi lung. republicată în „Monitorul Oficial al României” nr. Bucureşti.autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor255. 350/2001 stabileşte că principalele obiective ale activităţii de urbanism sunt: • îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor.01.257 Activitatea de amenajare a teritoriului şi urbanism este realizată de organele administraţiei publice centrale şi locale. 122 205 . Anton Trăilescu. 1999. servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii. vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap.. Motica. Potrivit dispoziţiilor art.

• asigurarea calităţii cadrului construit. partajare sau comasare a bunurilor imobile. executarea şi funcţionarea construcţiilor. modificată şi completată prin Legea nr. • protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural. 2.facultativă în cazul vânzării sau cumpărării de imobile. Potrivit art.obligatorie pentru adjudecarea prin licitaţie publică a lucrărilor de proiectare şi de execuţie a lucrărilor publice şi pentru legalizarea actelor de înstrăinare. cu caracter obligatoriu. proiectarea. prin care autoritatea administraţiei publice judeţene sau locale face cunoscute regimul juridic. Eliberarea certificatului de urbanism este: 1. 50/1991. Referitor la regimul juridic al unui bun imobil. • situarea terenului în intravilan sau extravilan. Certificatul de urbanism este un act administrativ de informare. 206 .. amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale. interdicţii speciale. economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare pentru realizarea unor investiţii. certificatul de urbanism trebuie să conţină următoarele menţiuni: • dreptul de proprietate asupra imobilului şi servituţile de utilitate publică de care este afectat. zone în care se poate exercita un drept de preemţiune. • protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale. 453/2001. dacă imobilul este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice din România.• utilizarea eficientă a terenurilor. 1 din Legea nr. Legea dispune că aplicarea documentaţiei specializate de amenajare a teritoriului şi de urbanism se asigură prin eliberarea certificatului de urbanism. tranzacţii imobiliare şi alte operaţiuni imobiliare. executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare. • prevederi care ar institui un regim asupra imobilului: zone protejate. Autorizaţia de construire este un act al autorităţii publice locale în temeiul căruia este asigurată aplicarea măsurilor prevăzute de lege cu privire la amplasarea. în acord cu funcţiile urbanistice adecvate şi extinderea controlată a zonelor construite.

207 . primarul municipiului Bucureşti sau primar. • dovada achitării taxei de eliberare a autorizaţiei.Aceasta se emite la cererea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului – teren sau construcţie – în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiei de urbanism şi de amenajare a teritoriului. • titlul asupra terenului sau construcţiei. 4 din lege. în condiţiile respectării documentaţiei de urbanism şi de amenajarea teritoriului. aprobate. lucrările se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi s-a efectuat recepţia finală. Legea nr. eliberată în aceleaşi condiţii de către autoritatea publică competentă. destinate construirii. de către preşedintele consiliului judeţean. în vederea realizării construcţiei de către titular. după distincţiile făcute în art. 453/2001 prevede în art. potrivit legii. • proiectul autorizat pentru construcţie. aceasta va fi anulată de către instanţa de contencios de administrativ. Cererea de anulare a autorizaţiei de construire sau de desfiinţare poate fi formulată şi de către prefect. prin licitaţie publică. Pentru desfiinţarea construcţiilor. 1 că terenurile care aparţin domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale. legea impune ca această operaţiune să se realizeze pe baza unei autorizaţii de desfiinţare. avizate şi aprobate conform legii. inclusiv la sesizarea Inspectoratului de Stat în Construcţii. pot fi vândute. Persoanele fizice sau juridice care realizează lucrările de construcţie au obligaţia să execute integral lucrările în termenul prevăzut în autorizaţie. în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii. 10 alin. În situaţia în care autorizaţia de construire sau de desfiinţare a fost eliberată cu încălcarea dispoziţiilor legale. Pentru eliberarea autorizaţiei de construire la cererea tip solicitantul trebuie să anexeze şi următoarele acte: • certificatul de urbanism. potrivit legii. concesionate ori închiriate.

p. Noile cărţi funciare. evidenţa şi opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice prin care se constituie. 362 208 259 . p. Într-o opinie în literatură s-a susţinut că. 260 Se reţine în această opinie că. pentru a acoperi securitatea statică şi securitatea dinamică a circuitului civil referitor la asemenea bunuri. Litografia şi Tipografia Învăţământului. economică şi juridică prin care se realizează identificarea. Publicitatea imobiliară se întemeiază pe sistemul de evidenţă al cadastrului general care este un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică. în viitor. p. Într-o altă opinie261 instituţia publicităţii imobiliare constituie un ansamblu de mijloace juridice care au ca scop să asigure siguranţa. Noţiunea Publicitatea imobiliară reprezintă ansamblul mijloacelor juridice prevăzute de lege prin care se înfăţişează în mod public situaţia materială şi juridică a bunurilor imobile în scopul de a ocroti interesele titularilor drepturilor reale şi circulaţia acestora de la naşterea şi până la stingerea lor259. 11/1996. 342 261 Eugeniu Safta – Romano. se evidenţiază situaţia materială şi juridică a imobilelor în mod public. Bucureşti. 3 260 Ioan Albu. asupra unui bun. 1957. Dreptul nr. se transmit sau se sting drepturile reale imobiliare.. prin publicitatea.CAPITOLUL 11 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 11. Curs de drept funciar.1. Ioan Albu. Publicitatea imobiliară în dreptul român. op. iar prin „securitatea dinamică” ocrotirea unor drepturi ce se vor dobândi în conformitate cu legea. prin „securitatea statică” se înţelege ocrotirea drepturilor existente în prezent. cit.

precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării.2002 209 263 262 . 78/2002. cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică.05.3. 247/2005. Radu I.1. p. • de a se constitui o evidenţă clară a bunurilor imobile pentru a se utiliza şi exploata cât mai eficient. 154/4. Noţiunea Potrivit art.. 61 Legea nr. modificată prin Legea nr. 1 din Legea nr. Cadastrul general 11. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 70/2001. 266/23. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară263. cit. grevări).03. a transmiterii lor. Motica. modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. în acord cu prevederile legale şi interesele societăţii. urmând a se evita astfel transmisiunile succesive în scopuri frauduloase. 61/26. indiferent de destinaţia lor şi de proprietari.2001. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare. evitându-se astfel posibilitatea de a fi înstrăinat imobilul de către un proprietar către mai multe persoane.03. economică şi juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul ţării. Obiectivele publicităţii imobiliare Prin publicitatea imobiliară se urmăresc următoarele obiective: • asigurarea certitudinii constituirii şi transmiterii de drepturi reale. op.3. Entităţile de bază ale acestui sistem sunt parcela. aprobată prin Legea nr.2. prin aducerea la cunoştinţa terţilor a situaţiilor juridice nou create şi a le face opozabile. Anton Trăilescu.înregistrarea şi reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor.1996. adăugiri) sau situaţiei lor juridice (înstrăinări.262 11. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 11. • de a se permite organelor competente ale statului să exercite un control riguros al situaţiei lor materiale (transformări. • de a se da cât mai mare siguranţă drepturilor reale existente. construcţia şi proprietarul.

descrierea şi înregistrarea în documentele cadastrale. Vol. Tratat teoretic şi practic de drept funciar.Prin imobil.3. 11. 11. precum şi stocarea datelor pe suporturi informatice. Obiectivele cadastrului general Prin cadastrul general se realizează următoarele obiective264: – identificarea. 3. Cadastrul general se organizează la nivelul fiecărei unităţi administrativ teritoriale şi la nivelul întregii ţări. Prin parcelă se înţelege suprafaţa de teren cu aceeaşi categorie de folosinţă. a imobilelor prin natura lor. 2. Anton Trăilescu. 10 din Legea nr.2. cadastrul general îndeplineşte următoarele funcţii: 1.. cu sau fără construcţii. 2001. 193 – 194. configuraţiei şi mărimii suprafeţelor terenurilor pe destinaţii. cit. 63 210 264 . Radu I. măsurarea şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale. Editura Lumina Lex. p. în vederea înscrierii în cartea funciară cu caracter definitiv. Florin Scrieciu. p. se înţelege una sau mai multe parcele alăturate. 7/1996. Bucureşti. – furnizarea datelor necesare sistemului de impozite şi taxe pentru stabilirea corectă a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor. solicitate de organismele abilitate. op. aparţinând aceluiaşi proprietar. 7/1996. Funcţiile cadastrului general Potrivit art. Motica. funcţia tehnică. funcţia economică. în sensul Legii nr. precum şi ale construcţiilor. Funcţia tehnică a cadastrului general se realizează prin determinarea pe bază de măsurători a poziţiei. funcţia juridică. – identificarea şi înregistrarea tuturor proprietarilor şi a altor deţinători legali de imobile. I. categorii de folosinţă şi pe proprietari.3.3.

Conform art. 18/1991. instituţie publică cu personalitate juridică. în mod corespunzător. republicată.2004 267 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. Geodezie şi Cartografie şi preluarea activităţii privind publicitatea imobiliară de la Ministerul Justiţiei este Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.08. 11.4 Organizarea activităţii de cadastru Unica autoritate în domeniu. fondul funciar şi. 265 266 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. geodezie şi cartografie şi a municipiului Bucureşti şi a Birourilor de carte funciară.3. modificată şi completată prin Hotărârea de Guvern nr. La nivelul fiecărui judeţ şi municipiul Bucureşti au fost înfiinţate oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară. prin reorganizarea Oficiului Naţional de Cadastru. Potrivit art. constituie fondul funciar al României. 247/2005. terenurile de orice fel. aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.În cadrul funcţiei economice a cadastrului general se evidenţiază elementele tehnice necesare stabilirii valorii de impozitare a imobilelor asupra veniturilor realizate din tranzacţii imobiliare. 7 din Legea fondului funciar nr. de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte. ca unităţi cu personalitate juridică în subordinea agenţiei naţionale.2005 211 . 247/2005.01. 1 din Legea nr. 727/10.1/ 5.08. 718/09. La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale s-au înfiinţat birouri de cadastru şi publicitate imobiliară. modificată prin Legea nr. Organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară este reglementată prin Hotărârea de Guvern nr. prin reorganizarea oficiilor judeţene de cadastru. republi265 cată . 1210/2004266. 869/2005267. modificată prin Legea nr. birouri teritoriale. oficii teritoriale. dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale trebuie înregistrate în documentele de evidenţă funciară şi de publicitate imobiliară prevăzute de lege. 1998 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. Funcţia juridică se realizează prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate şi prin înscrierea în cartea funciară. 18/1991. indiferent de destinaţie. în subordonarea oficiilor teritoriale.

k) avizează tehnic expertizele efectuate de către experţi judiciari în specialitatea topografie. j) participă la organizarea şi coordonarea măsurătorilor în vederea aplicării legilor funciare.Oficiul Naţional de Cadastru. cartografiei şi publicităţii imobiliare. 212 . d) organizează şi administrează fondul naţional de geodezie şi cartografie. geodeziei. e1) asigură executarea şi actualizarea hărţilor oficiale. în condiţiile legii. b) elaborează regulamente şi norme. a1) controlează executarea lucrărilor de cartografie. situaţii statistice de sinteză privind terenurile şi construcţiile h) îndeplineşte sarcinile ce rezultă din angajamentele internaţionale în domeniul său de activitate. ghidurilor şi al altor documente cartografice necesare uzului public. geodeziei şi cartografiei. planurilor. atlaselor. conform progreselor ştiinţifice şi tehnice în domeniul cadastrului. avizează conţinutul topografic al hărţilor. geodezie şi cadastru cu privire la corectitudinea datelor topografice utilizate. modernizarea şi menţinerea în stare de utilizare a reţelei geodezice naţionale. promovează tehnici. la solicitarea instanţelor de judecată. e) asigură. topografie. executarea. f) avizează conţinutul topografic al hărţilor. c) autorizează persoanele fizice şi juridice care pot executa lucrări tehnice de specialitate din domeniile cadastrului. în condiţiile legii speciale care reglementează înfiinţarea uniunii profesionale a acestora. planurilor. fotogrammetrie şi teledetecţie la nivelul întregii ţări. atlaselor. pe teritoriul României. g) pune la dispoziţia autorităţilor publice şi a altor instituţii interesate. geodezie. procedee şi metodologii de specialitate compatibile cu cele ale Uniunii Europene. completarea. Avizele menţionate mai sus vor fi date de oficiul teritorial în baza unui regulament comun. în condiţiile legii. Geodezie şi Cartografie are următoarele atribuţii principale: a) coordonează şi controlează executarea lucrărilor de cadastru şi asigură înscrierea imobilelor în registrul de publicitate imobiliară la nivelul întregii ţări. ghidurilor şi al altor documente cartografice destinate uzului public. precum şi baza de date a sistemului de cadastru general. elaborat de Agenţia Naţională şi Ministerul Justiţiei.

19 din Legea nr. potrivit legii. care se vor întocmi la nivelul comunelor. amplasarea. pe sol sau pe construcţii. deţinătorii de imobile sunt obligaţi să permită accesul specialiştilor pentru executarea lucrărilor de cadastru general. se modifică sau se sting. m) asigură înscrierea căilor de atac împotriva înregistrărilor de carte funciară. b) identificarea amplasamentelor imobilelor pe baza actelor de proprietate sau. 12 alin. 7/1996. n1) asigură formarea şi specializarea personalului de specialitate în publicitate imobiliară prin intermediul Institutului Naţional al Registratorilor.registrul cadastral al proprietarilor. La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale – comună. Geodezie şi Cartografie potrivit art. drepturi personale. interdicţii. incapacităţi şi litigii judiciare în legătură cu bunul imobil. n) asigură înscrierea altor raporturi juridice. municipiu – lucrările tehnice de cadastru constau în: a) stabilirea. c) consemnarea litigiilor de hotare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. 7/1996. . 2 din Legea nr. Conform art. . Modul de avizare şi de recepţie a lucrărilor de cadastru general se stabileşte de către Oficiul Naţional de Cadastru. la cererea notarului public sau a titularului dreptului ori a celorlalte persoane interesate. o) îndeplineşte şi alte atribuţii ce au legătură cu activitatea specifică. .planul cadastral şi anexele la partea I a cărţii funciare.l) asigură înscrierea drepturilor reale ce se constituie. 213 . să admită. oraşelor şi municipiilor sunt: . se transmit. a semnelor şi semnalelor geodezice şi să asigure protecţia şi conservarea acestora.registrul cadastral al imobilelor. în lipsa acestora.indexul alfabetic al proprietarilor. pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar şi determinarea formei şi dimensiunilor tuturor imobilelor din cuprinsul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. d) întocmirea documentelor tehnice cadastrale. oraş. Documentele tehnice ale cadastrului general. în condiţiile legii. a hotarelor unităţii administrativteritoriale şi a limitelor intravilane componente.

în scris. După finalizarea lucrărilor de teren. să permită accesul specialiştilor pentru executarea lucrărilor de cadastru sau. în scris în termen de 60 de zile de la înştiinţarea scrisă. După finalizarea cadastrului general pe un teritoriu administrativ şi expirarea termenului de soluţionare a contestaţiilor. având aceleaşi efecte juridice şi forţă probantă echivalentă cu cea a înscrisurilor în baza cărora au fost înregistrate. Datele definitorii ale fiecărui imobil se transmit de către oficiul teritorial. însoţite de documente doveditoare. se va face din oficiu înscrierea în cartea funciară. Registrele. pot fi prezentate de deţinători. în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatelor. consiliului local care are obligaţia să le aducă la cunoştinţa deţinătorilor prin înştiinţare scrisă şi prin afişare la sediul primăriei. oficiului teritorial care le va soluţiona în termen de 30 de zile. oraşe şi municipii – şi se păstrează la oficiul teritorial. Planul cadastral conţine reprezentarea grafică a datelor din registrele cadastrale referitoare la imobilele din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale – comune.Baza de date poate fi redată şi arhivată şi sub formă de înregistrări. pe suporturi accesibile echipamentelor de prelucrare automată a datelor. pentru fiecare unitate administrativ-teritorială. se înregistrează în documentele tehnice ale cadastrului. identificarea limitelor se face în lipsa acestora. datele obţinute se prelucrează. după caz. prin afişare şi prin alte mijloace de publicitate. să se prezinte personal pentru a da lămuriri privitoare la imobile şi a participa la identificarea şi marcarea limitelor acestora. planurile cadastrale şi anexele la partea I a cărţii funciare vor sta la baza completării sau. Primarii localităţilor au obligaţia să înştiinţeze deţinătorii imobilelor. Contestaţiile cu privire la exactitatea datelor comunicate. Persoanele nemulţumite de modul de soluţionare a contestaţiilor de către oficiul teritorial pot face plângere la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul. în baza unui regulament aprobat prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. se recepţionează şi se introduc în baza de date cadastrale. Dacă deţinătorii imobilelor nu se prezintă. după caz a întocmirii din oficiu 214 .

aplicabil în provinciile româneşti anexate de fostul Imperiu austro – ungar. după anii 1960 de către notariatele de stat. aplicat într-un număr redus de localităţi din fostul judeţ Ilfov. iar nu pe imobile. întrucât evidenţa transmisiunilor imobiliare se ţine pe numele proprietarilor. 106 215 . care este tot un sistem intermediar. iar ulterior. p. numit şi sistemul publicităţii reale deoarece evidenţa se ţine pe imobile. 3. de Decretul – Lege nr. reglementat prin Legea nr. Crişana./1946 şi aplicat în localităţile din Transilvania unde cărţile funciare au fost distruse. Maramureş şi Bucovina de Sud. sustrase sau pierdute din cauza războiului. iar ulterior. Iniţial. registrele de publicitate imobiliară s-au ţinut la tribunale apoi de către judecătorii. reglementate în a doua jumătate a secolului al XIX de legislaţia austriacă şi ungară. reglementat prin Legea nr. Transilvania. op. aplicat în Vechiul Regat (Muntenia. 11.. Sistemele de publicitate imobiliară În ţara noastră sunt cunoscute patru sisteme de publicitate imobiliară268 : 1. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare. însă conceput provizoriu. Banat. cit.4.a cărţilor funciare. sistemul cărţilor funciare. la finalizarea măsurătorilor cadastrale la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. registrele de 268 Marian Nicolae. reglementat de Codul civil şi Codul de procedură civil. sistemul cărţilor de evidenţă funciară. numit şi sistemul intermediar de publicitate. 2. 4. Moldova. o dată cu transformarea activităţii notariale. În anul 1995. Oltenia şi Dobrogea). sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni. în care s-au efectuat măsurători şi s-au întocmit documente cadastrale. 242/1947 pentru transformarea cărţilor provizorii în cărţi de publicitate imobiliară. Satu – Mare. atribuţiile de publicitate mobilară şi imobiliară. acest sistem mai este denumit şi “sistemul publicităţii personale”. 163. sistemul cărţilor de publicitate imobiliară. Bucureşti şi câteva comune limitrofe.

fără modificări majore până în anul 1996. cu anumite schimbări faţă de modul în care acestea au fost reglementate prin Decretul – Lege nr. publicitatea imobiliară fiind însă reglementată doar în materia inscripţiunii ipotecilor. Unificarea regimului juridic al publicităţii imobiliare a constituit o preocupare majoră a legislativului după anul 1989. dacă nu se operează în registre operaţiunile juridice. prin care s-a extins sistemul cărţilor funciare la nivelul întregii ţări. evidenţa numai reflectă realitatea. 2 Cod civil. Astfel. 818-819 Cod civil. Prin verificarea numelor persoanelor în succesiunea lor se va putea afla ce drepturi s-au constituit. Această operaţie de verificare este extrem de dificilă. sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni a fost introdus prin Codul civil de la 1865. sau stins. mapele de amanet.. în anul 1996 a fost adoptată Legea nr. p.1. Publicitatea imobiliară prin registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni este reglementată de următoarele texte de lege: . cit. pentru că. Aşadar. dacă se doreşte aflarea situaţiei juridice a unui imobil de către o persoană interesată. precum cărţile funciare au trecut la judecătoriile în circumscripţia cărora au funcţionat notariatele de stat.art. fiind aplicat în Vechiul Regat. transcrierea vânzării unui imobil.4.transcripţiuni-inscripţiuni. Acest sistem este de origine franceză şi belgiană. 737 216 . op.269 11. cu privire la acel imobil. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară. 269 Ioan Adam. transmis. Sistemul Registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni Sistemul de publicitate imobiliară al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni a fost reglementat cu caracter general de Codul civil şi Codul de procedură civilă. în Codul civil francez de la 1804. transcrierea donaţiilor. 115/1938. aceasta se va putea stabili numai dacă se vor afla proprietarii succesivi ai imobilului respectiv. Acest sistem este un sistem personal de publicitate a drepturilor reale imobiliare întrucât registrele se ţin pe numele proprietarilor şi nu pe imobile. . În dreptul civil român. 1295 alin.art.

1801-1802 Cod civil. Dintre toate actele de proprietate. au adoptat. 1816 – 1823 care reglementează ţinerea registrelor şi obligaţiile grefierilor. .art.. 52– 22 / 1955 de reformă a publicităţii funciare. completată mai târziu de Decretul nr. Conform principiului consensualismului absolut. necesitatea transcripţiei şi inscripţiei. 1738– 1745. 1780– 1787.art. 99/1999 217 270 . pentru că dispoziţiile referitoare la transcriere sunt împrăştiate în diferite texte ale codurilor. art. 1801– 1803 pentru transcrierea transmisiunilor imobiliare grevate de sarcini ipotecare. inscripţiunea ipotecilor. destul de târziu prin Legea din 23 martie 1855 privitoare la transcrierea în materie ipotecară legiuitorul a acoperit această lacună. – art. doar donaţiile erau supuse transcrierii şi acestea ca o reminiscenţă a ostilităţii cu care au fost private actele de liberalitate de către vechiul regim care era preocupat de a apăra interesele familiei donatorului. Cu toate acestea. ci numai. Astfel în Codul civil se găsesc următoarele dispoziţii legale: – art.art. care a pus bazele publicităţii imobiliare. 1754– 1768. În Codul civil şi Codul de procedură civilă. În ceea ce priveşte felurile înregistrării în sistemul de publicitate prin transcripţiuni şi inscripţiuni. 1778. 7/1996 şi Legea nr. Dar această lege era totuşi incompletă. 1394 Cod civil. . publicitatea imobiliară cum este ea organizată este departe de exigenţele unui sistem modern de publicitate. În general. 710-720 Cod procedură civilă. sistemul personal de publicitate imobiliară al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni. 710 – 720 sunt considerate ca fiind abrogate prin Legea nr. acestea sunt transcrierea şi înscrierea. Codul de procedură civilă în art. cesiunile de chirii. – art. 710 – 720270 prevede obligativitatea a trei registre : Potrivit ediţiei oficiale a Codului de procedură civilă elaborată de Ministerul Justiţiei în octombrie 2000. aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Codului nostru civil. Codul Napoleon de la 1804 n-a reglementat publicitatea transmisiunilor imobiliare. legislaţiile civile care au urmat modelul Codului Napoleon. în privinţa înscrierii privilegiilor şi ipotecilor imobiliare.

op. Dănuţ Cornoiu. 2) registru de inscripţia privilegiilor şi ipotecilor. Registrul de transcripţiuni este acel registru în care se transcriu. donaţie etc.4. Sistemul de publicitate reală al cărţii funciare reglementat de Legea nr. menit să înlocuiască cele trei sisteme de publicitate imobiliară aplicabile în dreptul român actual272. În acest scop.1) registrul de transcripţiune a actelor de mutaţiune. 1035/28. 11. 7/1996 s-au pus bazele unui sistem real şi unic de publicitate imobiliară pentru întreaga ţară. tehnice şi umane necesare efectuării şi finalizării lucrărilor cadastrale. I. Consideraţii generale Prin Legea nr. întrucât întocmirea cadastrului şi a noilor cărţi funciare este o problemă de timp şi bani.1. să existe un singur registru. 12 –13. cit.4. p. Adam Popescu. 7/1996 11. 3) registru pentru transcrierea comandamentelor. Registrul de inscripţiuni este acel registru în care se trec menţiuni cu privire la privilegii şi ipoteci. s-a dispus ca în locul celor două registre.. adică se copiază actele juridice prin care se constituie şi se transmit drepturi reale imobiliare: vânzare – cumpărare. Vol. op. România a încheiat un Acord de 271 Ioan Albu. 2006. Noua lege reglementează în acelaşi act normativ două instituţii distincte. Editura Universul Juridic.. Bucureşti.2. de transcripţiuni şi de inscripţiuni. care depinde de alocarea resurselor financiare. cit.04. Tratat de publicitate imobiliară.1950 a Ministerului Justiţiei (nepublicată). însă interferente: instituţia tehnică a cadastrului şi instituţia juridică a noilor cărţi funciare. 220 218 272 . p. p. Legea a creat numai premisele juridice normative pentru ca România să ajungă la stadiul european de a avea un cadastru naţional şi cărţi funciare în întreaga ţară.271 Sistemul de publicitate personală a funcţionat şi va funcţiona până la întocmirea documentaţiilor cadastrale. Prin Circulara nr. în care se înscriu numai menţiuni de transcriere şi înscriere.2. 110 Marian Nicolae. registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni.

cu precizarea că este vorba de cărţi funciare care cuprind înscrieri cu caracter nedefinitiv.06. Legea nr. lucrările cadastrale neputând fi definitivate în acelaşi timp în fiecare localitate sau judeţ. potrivit art.2004 219 . 7/1996 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. – proiectarea şi instalarea unui sistem computerizat de înregistrare a pământului. Ţinând seama de faptul că realizarea unui cadastru naţional este o problemă de viitor. comună. 7/1996. 247/2005. Titlul II – Publicitatea imobiliară. Acest proiect a fost încheiat pe timp de 5 ani (1998 -2003) având ca obiective: – asigurarea unor servicii tehnice. legea dispune întocmirea imediată a cărţilor funciare pentru întreaga ţară. 41/2004273.1996. 7/1996 este structurată în trei titluri: Titlul I – Regimul general al cadastrului şi publicităţii imobiliare.2005 a fost modificată Legea nr.07. respectiv la data de 24.4. oraş sau municipiu. Legea nr. publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca obiectiv înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi 273 Publicată în „Monitorul Oficial al României” nr. 11. Referitor la intrarea în vigoare a legii. 7/13. 7/1996 prevede în mod corespunzător. 509/07.2. Evidenţa cadastral – juridică Conform art. 20 alin.03. Titlul III – Dispoziţii tranzitorii. modificată prin Legea nr. până la punerea în aplicarea a cadastrului în fiecare unitate administrativ – teritorială. Legea nr.04.împrumut cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind Proiectul cadastrului general şi publicităţii imobiliare.1996. Prin Legea nr. sancţiuni şi dispoziţii finale. 1. o extindere treptată şi progresivă a noului sistem de publicitate bazat pe cărţile funciare. 72 alin. 247/19. 7/1996 a intrat în vigoare la 90 de zile de la publicare. 1 din Legea nr.2. – refacerea şi extinderea birourilor de carte funciară. Legea nr. semnat la Washington la 23 ianuarie 1998.

teritoriu administrativ şi se realizează de către oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară. aparţinând aceluiaşi proprietar. formează un imobil. pe imobilele situate în raza de activitate a acestora. ce se ţine de către biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial în a cărui rază teritorială de activitate este situat imobilul respectiv. române ori străine. împreună cu un exemplar al înscrisurilor constatatoare ale actelor sau faptelor juridice supuse înscrierii. registrul cadastral de publicitate imobiliară al acestui teritoriu. 11. Agenţia Naţională colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. înfiinţată prin reorganizarea Oficiului Naţional de Cadastru.4. indiferent de categoria de folosinţă. Cărţile funciare întocmite şi numerotate pe teritoriul administrativ al fiecărei localităţi alcătuiesc. iar organele sale de conducere sunt consiliul de administraţie şi directorul general. care este preşedintele consiliului de administraţie. cu personalitate juridică. Organizarea activităţii de publicitate imobiliară Activitatea de publicitate imobiliară se realizează de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Acest registru se întregeşte cu registrul de intrare. care se identifică printr-un număr cadastral unic şi se înscrie într-o carte funciară. cu index alfabetic al proprietarilor şi cu o mapă în care se păstrează cererile de înscriere. cu registrul cadastral al imobilelor. Una sau mai multe parcele alăturate.2. oficiile de cadastru şi publicitate 220 . În exercitarea atribuţiilor ce îi revin. indicând numărul cadastral al imobilelor şi numărul de ordine al cărţilor funciare în care sunt înscrise. Geodezie şi Cartografie şi preluarea activităţii privind publicitatea imobiliară de la Ministerul Justiţiei. aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. În subordinea Agenţiei Naţionale funcţionează ca instituţii publice. instituţie publică cu personalitate juridică. împreună. cu planul cadastral. unica autoritate în domeniu. cu alte instituţii publice şi cu alte persoane juridice de drept public sau privat. Agenţia Naţională are sediul în municipiul Bucureşti. de pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale.3.

precum şi din trei părţi: Partea I. în subordonarea oficiilor teritoriale. prin reorganizarea oficiilor judeţene de cadastru. 221 . pentru fiecare imobil în parte. activitatea de publicitate imobiliară în responsabilitatea unui registrator-şef. constituie anexa la partea I. după caz. Cartografie. birouri teritoriale. categoriile de folosinţă şi. 11. geodezie şi cartografie şi a municipiului Bucureşti şi a Birourilor de carte funciară. La nivelul fiecărui judeţ şi municipiul Bucureşti au fost înfiinţate oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară. Cartea funciară Cartea funciară este alcătuită din titlu. ca unităţi cu personalitate juridică în subordinea agenţiei naţionale. Activitatea de publicitate imobiliară în cadrul oficiilor teritoriale este îndeplinită de registratori de carte funciară.4. La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale s-au înfiinţat birouri de cadastru şi publicitate imobiliară. destinaţia. numiţi prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. indicând numărul ei şi numele localităţii în care este situat imobilul. în vederea respectării legilor şi reglementărilor în materie. întocmită conform regulamentului aprobat prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. În cadrul oficiilor teritoriale. În cadrul Agenţiei Naţionale funcţionează Direcţia de publicitate imobiliară care organizează.4. în urma unui concurs organizat de aceasta. în urma unui concurs. Fotogrammetrie şi Teledetecţie. oficii teritoriale. numiţi prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. coordonează şi controlează activitatea de publicitate imobiliară din cadrul oficiilor teritoriale. care cuprinde: a) numărul de ordine şi cel cadastral al imobilului. iar în cadrul birourilor teritoriale în responsabilitatea unui registrator-coordonator.imobiliară şi centrul Naţional de Geodezie. c) planul imobilului cu vecinătăţile. construcţiile.2. referitoare la descrierea imobilelor. descrierea imobilului şi inventarul de coordonate al amplasamentului. b) suprafaţa imobilului.

Partea a III-a. b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate. b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiţia justificării ulterioare. 28 alin. servituţile în sarcina fondului aservit. a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor. abitaţie.4. c) notarea. c) strămutările proprietăţii. 222 . precum şi locaţiunea şi cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani. precum şi acţiunile privitoare la proprietate. ipoteca şi privilegiile imobiliare. îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu.2. 4 din Legea nr. în legătură cu imobilele din cartea funciară. înscrierile în cartea funciară sunt de trei feluri: a) intabularea. b) faptele juridice. acţiunilor şi căilor de atac în justiţie. precum şi a măsurilor de indisponibilizare. cu privire la înscrierile făcute. d) orice modificări. precum şi acţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte. referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate şi sarcinile. având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale. modificată prin Legea nr. drepturile personale sau alte raporturi juridice. 247/2005. Înscrierile în cartea funciară Potrivit art. având ca obiect înscrierea drepturilor personale. care cuprinde: a) numele proprietarului. uz. uzufruct. 7/1996. precum şi menţionarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept. urmărirea imobilului sau a veniturilor sale. folosinţă.Partea a II-a.5. în partea I sau a II-a a cărţii funciare. e) faptele juridice. referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate. d) servituţile constituite în folosul imobilului. 11. drepturile personale sau alte raporturi juridice. f) orice modificări. îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte. care cuprinde: a) dreptul de superficie. c) sechestrul.

6. 247/2005. să constituie. Înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părţilor interesate. iar în cazul hotărârii judecătoreşti se prezintă o copie legalizată cu menţiunea că este definitivă şi irevocabilă. hotărârii judecătoreşti sau hotărârii autorităţii administrative. în numele şi în folosul debitorului său.11. iar celelalte drepturi vor primi numai provizoriu rang egal. ori în cazurile anume prevăzute de lege printr-o decizie a unităţii administrative. . 7/1996. Cererea de înscriere se îndreaptă la biroul unde se află cartea funciară în care urmează să se facă înscrierea. Înscrierea unui drept sau radierea unei sarcini pot fi cerute de următoarele categorii de persoane: . Procedura de înscriere în cartea funciară Procedura de înscriere în cartea funciară este reglementată în Capitolul II din Legea nr. modificată prin Legea nr.2. cu excepţia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu. Cererea de înscriere în cartea funciară se depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial şi este însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată a acestuia. va putea cere instanţei.4. potrivit înscrisului original. iar dacă mai multe cereri au fost depuse deodată la acelaşi birou teritorial.debitorul care a plătit valabil creanţa ipotecară a unui cesionar neînscris în cartea funciară poate cere radierea ipotecii. să dobândească sau să stingă un drept tabular. Intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care. drepturile de ipotecă şi privilegiile vor avea acelaşi rang. urmând ca prin judecată să se hotărască asupra rangului şi asupra radierii încheierii nevalabile. cu menţionarea datei şi a numărului care rezultă din ordinea cronologică a depunerii.mandatarul general al celui îndrituit. Creditorul a cărui creanţă certă şi exigibilă este dovedită printr-un înscris sau printr-o hotărâre judecătorească. . prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. dacă înfăţişează înscrisul original al cesiunii şi chitanţa doveditoare a plăţii. înscrierea unui drept tabular sau radierea unei sarcini. Cererea de înscriere se înregistrează de îndată în registrul de intrare. să modifice. urmează să strămute. 223 .oricare dintre titularii aceluiaşi drept.

în dreptul înregistrării acesteia. din 224 . Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului. precum şi celorlalte persoane interesate. potrivit menţiunilor din cartea funciară. d) este însoţit de o traducere legalizată. cu privire la imobilul în cauză. dacă înscrisul îndeplineşte următoarele condiţii: a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege. 7/1996. poziţiile ce au fost radiate şi numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile. e) este însoţit. b) indică numele părţilor. precum şi în cartea funciară. dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere. dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii. iar hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică. Dacă registratorul constată că cererea nu întruneşte condiţiile legale o va respinge printr-o încheiere motivată. Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu apel. indiferent de felul lor. În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă pe baza datelor existente. de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului. în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii. Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se înscrie din oficiu în cartea funciară. Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic. c) individualizează imobilul printr-un identificator unic. iar despre respingerea cererii se va face menţiune în registrul de intrare. în termen de 15 zile de la comunicare. dacă actul nu este întocmit în limba română. precum şi a părţii cărţii funciare în care urmează a se face înscrierea. la biroul teritorial. vor fi folosite documentaţii cadastrale întocmite şi recepţionate conform prevederilor Legii nr. indicarea numărului cadastral al imobilului şi al cărţii funciare. însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.În cazul în care registratorul admite cererea. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul. după caz.

reglementează. . Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la data înregistrării cererii de înscriere la biroul teritorial. 247/2005. 11/1999. astfel că în Andreea Annamaria Ţuluş. Acţiunea în prestaţie tabulară a fost tratată în capitolul 8 referitor la apărarea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale. celelalte înseşi drepturile patrimoniale aflate în legătură imobilele cuprinse în cartea funciară. biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului. două acţiuni în justiţie: .4. Acţiunile de carte funciară Acţiunile de carte funciară sunt acele acţiuni în justiţie care au ca obiect înscrierile în cartea funciară274. Acţiunile de carte funciară în lumina actualei reglementări.7. modificată prin Legea nr.acţiunea în prestaţie tabulară.acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară. respectiv: – temeiul juridic: pe când acţiunile de carte funciară îşi află temeiul în Legea nr. Aceste acţiuni sunt specifice regimului de carte funciară şi nu se confundă cu acţiunile reale de care se deosebesc din mai multe puncte de vedere. celelalte acţiuni îşi găsesc temeiul în încălcarea unor dispoziţii legale de drept substanţial existente în Codul civil şi în alte acte normative. – obiectul: primele vizează înscrierile de carte funciară. 7/1996. 7/1996. notările făcute se radiază din oficiu. – competenţa instanţei: regulile de competenţă materială şi teritorială sunt parţial diferite pentru fiecare categorie de acţiuni. În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. – prescripţia extinctivă: pentru fiecare din aceste categorii de acţiuni există reguli specifice în legătură cu termenele prescripţiei. Legea nr. cu privire la înscrierile de carte funciară.oficiu. modificată prin Legea nr. în „Dreptul” nr. p. 2472005. 33-40 225 274 .2. 11.

modificată prin Legea nr. Acţiunea în rectificarea înscrierilor de carte funciară Noţiunea şi reglementarea legală Acţiunea în rectificare este acea acţiune prin care orice persoană interesată poate solicita în cazuri prevăzute de lege radierea sau îndreptarea înscrierilor de carte funciară în scopul restabilirii concordanţei dintre starea tabulară şi situaţia juridică reală a imobilului cuprins în cartea funciară. în privinţa înscrierii. se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului.. 35 alin. având un regim juridic cvasi-identic. 35 alin. op. schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil.275 Acţiunea în rectificare înscrierilor de carte funciară este reglementată în mod asemănător atât în sistemul Decretului – Lege nr. 7/1996. p. Prin modificare. modificată prin Legea nr. 247/2005. 1 din Legea nr. 115/1938.prezentul capitol vom trata doar acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară. 247/2005. se poate cere rectificarea sau. 7/1996. 7/1996. 7/1996. 247/2005. după caz. modificată prin Legea nr. 38 226 . în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde. 35 alin 2 din Legea nr. 247/2005. cu situaţia juridică reală. cit. fie în caz de litigiu prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. modificarea acesteia. conform art. 275 Andreea Annamaria Ţuluş. îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. modificată prin Legea nr. Potrivit art. prin rectificare se înţelege radierea. şi al Legii nr. Procedura de rectificare şi îndreptare a erorilor materiale Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă prin declaraţie autentică. susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Conform art. 3 din Legea nr. Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.

7/1996. 7/1996.acţiune imprescriptibilă. sub rezerva prescripţiei dreptului material la acţiunea în fond. radierea sau îndreptarea cuprinsului cărţii funciare fie în scopul restabilirii situaţiei tabulare anterioare înscrierii inexacte sau în vederea înlocuirii unei înscrieri nevalabile cu o înscriere valabilă. sub rezerva prescripţiei dreptului material la acţiunea în fond. imprescriptibilă.acţiune în realizare de drepturi. 3. 1 din Legea nr. procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară. Conform alin. 35 alin. a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Calitatea procesuală Potrivit art. 247/2005. Caracterele juridice ale acţiunii în rectificare Acţiunea în rectificare este o acţiune în realizare de drepturi. . modificată prin Legea nr. 247/2005. orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară. 247/2005. 6 din Legea nr. modificată prin Legea nr. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului. 7/1996. faţă de terţele persoane care au dobândit cu bună-credinţă un drept real prin donaţie sau legat. 2. în mod contradictoriu cu pârâtul. nu mai sunt întocmite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. 37 alin. dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că: 1. socotiţi din ziua în care s-a înregistrat cererea lor de înscriere. în raport de dispoziţiile art. întrucât reclamantul urmăreşte ca instanţa să dispună. cu excepţia cazului în care dreptul material la acţiunea în fond nu s-a prescris mai înainte.Conform art. dreptul înscris a fost greşit calificat. modificată prin Legea nr. 4. 227 . 2. . înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil. acţiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani. 36 din Legea nr.

în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere. Dacă acţiunea în rectificare a fost înscrisă în cartea funciară. afară de cazul când dreptul material la acţiunea de fond nu s-a prescris. se va putea îndrepta şi împotriva terţelor persoane care şi-au înscris un drept real. hotărârea judecătorească va fi opozabilă şi terţelor persoane care au dobândit dreptul după înscriere. bazându-se pe înscrisul cărţii funciare. Efectele hotărârii judecătoreşti Hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acţiunea nu a fost admisă. cu excepţia cazului în care dreptul material la acţiunea în fond nu s-a prescris mai înainte. Acţiunea în rectificare. acţiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani.Faţă de terţele persoane care au dobândit cu bună-credinţă un drept real prin donaţie sau legat. 228 . socotiţi din ziua în care s-a înregistrat cererea lor de înscriere. dobândit cu bună credinţă şi prin act juridic cu titlu oneros. întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii. a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greşita calificare a dreptului înscris.