@’

ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A
Not ¸iuni teoretice ¸si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere 7
1.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2 Spat ¸ii metrice. Continuitate 29
2.1 Not ¸ini teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2 Spat ¸ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Teorema contract ¸iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.4 Funct ¸ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.5 Spat ¸ii normate ¸si operatori liniari . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3 S¸iruri de funct ¸ii. Funct ¸ii elementare 67
3.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.2 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
3.4 Serii de puteri, funct ¸ii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4 Funct ¸ii diferent ¸iabile 107
4.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.2 Derivate part ¸iale ¸si diferent ¸iala . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
4.3 Diferent ¸iala funct ¸iei compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.4 Extreme locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
4.5 Funct ¸ii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
4.6 Extreme cu leg˘aturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
5 Integrale improprii ¸si cu parametri 161
5.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
5.2 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.3 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
3
6 M˘asur˘a ¸si integral˘a 181
6.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
6.2 Funct ¸ii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
6.4 Operatori pe spat ¸ii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
7 Integrale duble ¸si triple 229
7.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
7.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
7.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
8 Integrale curbilinii ¸si de suprafat ¸˘a 243
8.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
8.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
8.3 Integrale de suprafat ¸˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
9 Formule integrale 267
9.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
9.2 Formula Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
9.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
10 Exemple de teste pentru examen 289
10.1 Analiz˘a matematic˘a I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
10.2 Analiz˘a matematic˘a II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
Introducere
Aceast˘a lucrare este rezultatul cursurilor ¸si seminariilor de analiz˘a matem-
atic˘a t ¸inute de autor student ¸ilor anilor ˆıntˆai ai Facult˘at ¸ilor de Automatic˘a
¸si Electronic˘a din Universitatea Politehnica Bucure¸sti. Cartea este struc-
turat˘a ˆın zece capitole, cont ¸inˆand exercit ¸ii rezolvate care acoper˘a programa
cursului de analiz˘a din primul ¸si al doilea semestru.
ˆ
In ultimul capitol sunt
exemple de subiecte propuse la examenele de analiz˘a matematic˘a. Fiecare
capitol ˆıncepe cu o sect ¸iune teoretic˘a ce cont ¸ine principalele not ¸iuni ¸si rezul-
tate necesare rezolv˘arii exercit ¸iilor. Desigur, pentru ˆınt ¸elegerea conceptelor
fundamentale ale analizei este necesar˘a o preg˘atire teoretic˘a suplimentar˘a.
Pentru aceasta, sunt recomandate cursurile care se adreseaz˘a student ¸ilor din
ˆınv˘at˘amˆantul superior tehnic; o list˘a cu acestea se g˘ase¸ste ˆın bibliografia de
la sfˆar¸sit, ˆındeosebi lucr˘arile [4], [6], [9]. De asemenea, se recomand˘a con-
sultarea ¸si a altor culegeri de probleme, de exemplu [11], [12], [13], [14].
5
6
Capitolul 1
Serii de numere
1.1 Not ¸iuni teoretice
Relat ¸ii
Dac˘a M este o mult ¸ime arbitrar˘a nevid˘a, orice submult ¸ime ρ ⊆ M M se
nume¸ste relat ¸ie pe M. Se noteaz˘a xρy dac˘a (x, y) ∈ ρ.
Relat ¸ia ρ se nume¸ste:
reflexiv˘a dac˘a xρx, ∀x ∈ M;
simetric˘a dac˘a xρy ⇒ yρx;
antisimetric˘a dac˘a xρy ¸si yρx ⇒ x = y;
tranzitiv˘a dac˘a xρy ¸si yρz ⇒ xρz.
O relat ¸ie se nume¸ste relat ¸ie de ordine dac˘a este reflexiv˘a, antisimetric˘a ¸si
tranzitiv˘a.
Relat ¸ia de ordine ρ (pe mult ¸imea M) se nume¸ste total˘a (sau se mai spune
c˘a mult ¸imea M este total ordonat˘a) dac˘a pentru orice x, y ∈ M rezult˘a xρy
sau yρx.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a (M, ≤) este o mult ¸ime total ordonat˘a, iar X este o
submult ¸ime nevid˘a a lui M. Un element a ∈ M se nume¸ste majorant al
mult ¸imii X dac˘a x ≤ a, ∀x ∈ X. Dac˘a mult ¸imea majorant ¸ilor lui X este
nevid˘a, atunci X se nume¸ste majorat˘a.
Un element b ∈ M se nume¸ste minorant al lui X dac˘a b ≤ x, ∀x ∈ X.
Mult ¸imea X se nume¸ste minorat˘a dac˘a mult ¸imea minorant ¸ilor s˘ai este nevid˘a.
Mult ¸imea X se nume¸ste m˘arginit˘a dac˘a este ¸si majorat˘a ¸si minorat˘a.
Dac˘a X este o submult ¸ime majorat˘a a lui M, atunci un element α ∈ M se
nume¸ste marginea superioar˘a a lui X dac˘a:
i. x ≤ α, ∀x ∈ X; (α este majorant).
ii. dac˘a x ≤ γ, ∀x ∈ X, atunci α ≤ γ; (α este cel mai mic majorant).
7
8 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Analog se define¸ste marginea inferioar˘a a unei mult ¸imi minorate.
Notat ¸iile uzuale pentru marginea superioar˘a ¸si marginea inferioar˘a ale lui
X (dac˘a exist˘a) sunt supX ¸si, respectiv, inf X.
Mult ¸imi de numere
Mult ¸imea N = ¦0, 1, 2, ...¦ a numerelor naturale se define¸ste axiomatic dup˘a
cum urmeaz˘a (axiomele lui Peano):
i. exist˘a s : N → N funct ¸ie injectiv˘a (funct ¸ia succesor);
ii. exist˘a 0 ∈ N astfel ˆıncˆat funct ¸ia s : N → N ` ¦0¦ este bijectiv˘a;
iii. pentru orice submult ¸ime A ⊆ N cu propriet˘at ¸ile
0 ∈ N ¸si s(n) ∈ A, ∀n ∈ N,
rezult˘a A = N (principiul induct ¸iei matematice).
Mult ¸imea numerelorˆıntregi este Z = ¦..., −2, −1, 0, 1, 2, ...¦, iar mult ¸imea
numerelor rat ¸ionale este:
Q = ¦
m
n
[ m, n ∈ Z, n = 0, cu convent ¸ia
m
n
=
p
k
dac˘a mk = np¦.
Prin definit ¸ie, mult ¸imea numerelor reale R satisface axiomele urm˘atoare:
i. structura algebric˘a: exist˘a dou˘a operat ¸ii (adunarea ¸si ˆınmult ¸irea, notate
+ ¸si ) astfel ˆıncˆat (R, +, ) este corp comutativ;
ii. structura de ordine: exist˘a o relat ¸ie de ordine total˘a pe R (notat˘a ≤),
compatibil˘a cu operat ¸iile algebrice:
x ≤ y ⇒ x +z ≤ y +z, ∀x, y, z ∈ R
0 ≤ x ≤ y ⇒ 0 ≤ xy, ∀x, y ∈ R.
iii. axioma marginii superioare (Cantor): orice submult ¸ime nevid˘a ¸si majo-
rat˘a a lui R are o margine superioar˘a ˆın R.
Modulul unui num˘ar real x ∈ R este [x[ =

x dac˘a x ≥ 0
−x dac˘a x < 0
Mult ¸imea C a numerelor complexe este mult ¸imea perechilor ordonate de
numere reale, C = R R. Cu operat ¸iile
(a, b) + (c, d) = (a +b, c +d) ¸si (a, b) (c, d) = (ac −bd, ad +bc),
(C, +, ) este corp comutativ. Se noteaz˘a i = (0, 1) ¸si identificˆand perechile
de forma (a, 0) cu num˘arul real a, orice num˘ar complex z ∈ C se scrie
z = a +ib, a, b ∈ R; prin calcul direct se obt ¸ine i
2
= −1.
Modulul num˘arului complex z = a + ib este, prin definit ¸ie, [z[ =

a
2
+b
2
;
propriet˘at ¸ile modulului sunt:
i. [z[ ≥ 0, ∀z ∈ C
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 9
ii. [z[ = 0 ⇔ z = 0
iii. [z +w[ ≤ [z[ +[w[, ∀z, w ∈ C
iv. [zw[ = [z[ [w[, ∀z, w ∈ C.
Fie z ∈ C, z = 0; argumentul (redus) al lui z este, prin definit ¸ie, unghiul
ϕ ∈ [0, 2π) f˘acut de semidreptele Ox ¸si Oz (ˆın sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometric˘a a lui z este z = [z[(cos ϕ + sin ϕ).
S¸iruri de numere
Un ¸sir de numere reale (complexe) este orice aplicat ¸ie x : N → R(respectiv C);
notat ¸ia uzual˘a este x(n) = x
n
, ∀n ∈ N.
Dac˘a ϕ : N → N este o funct ¸ie strict cresc˘atoare, atunci x
ϕ(n)
se nume¸ste
sub¸sir al ¸sirului x
n
.
Un ¸sir de numere reale (sau complexe) se nume¸ste convergent dac˘a exist˘a
un num˘ar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
∀ > 0, ∃N() ∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N(), [x
n
−a[ < .
ˆ
In acest caz, num˘arul a se nume¸ste limita ¸sirului ¸si se noteaz˘a a = lim
n→∞
x
n
.
Dac˘a exist˘a, limita este unic˘a.
Un ¸sir este convergent dac˘a ¸si numai dac˘a orice sub¸sir al s˘au este convergent.
S¸irul x
n
(de numere reale sau complexe) se nume¸ste m˘arginit dac˘a exist˘a
M > 0 astfel ˆıncˆat [x
n
[ ≤ M, ∀n ∈ N.
S¸irul x
n
de numere reale se nume¸ste monoton dac˘a ∀n ∈ N, x
n
≤ x
n+1
(cresc˘ator), sau ∀n ∈ N, x
n
≥ x
n+1
(descresc˘ator).
Orice ¸sir convergent este m˘arginit. Pentru ¸siruri de numere reale are loc
¸si urm˘atorul rezultat (teorema lui Weierstrass):
Orice ¸sir monoton ¸si m˘arginit este convergent; dac˘a ¸sirul este cresc˘ator,
atunci limita este marginea sa superioar˘a (supx
n
), iar dac˘a ¸sirul este de-
scresc˘ator, atunci limita este marginea sa inferioar˘a (inf x
n
).
Un ¸sir x
n
se nume¸ste ¸sir Cauchy (sau fundamental) dac˘a:
∀ > 0, ∃N() ∈ N astfel ˆıncˆat ∀n, m ≥ N(), [x
n
−x
m
[ < .
Mult ¸imea numerelor reale are urm˘atoarea proprietate de completitudine
(criteriul general al lui Cauchy de convergent ¸˘a):
Un ¸sir de numere reale este convergent (ˆın R) dac˘a ¸si numai dac˘a este ¸sir
Cauchy.
Mult ¸imea numerelor rat ¸ionale nu are aceast˘a proprietate: de exemplu, ¸sirul
(cresc˘ator ¸si m˘arginit de numere rat ¸ionale) x
n
=

1 +
1
n

n
este ¸sir Cauchy,
dar nu are limit˘a rat ¸ional˘a.
ˆ
In schimb, exist˘a lim
n→∞
x
n
∈ R.
10 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
S¸irurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu
ajutorul ¸sirurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy):
i. z
n
= x
n
+ iy
n
este ¸sir (de numere complexe) convergent dac˘a ¸si numai
dac˘a ¸sirurile (de numere reale) x
n
¸si y
n
sunt ¸siruri convergente.
ˆ
In acest caz,
lim
n→∞
z
n
= lim
n→∞
x
n
+i lim
n→∞
y
n
.
ii. z
n
= x
n
+ iy
n
este ¸sir Cauchy ˆın C dac˘a ¸si numai dac˘a x
n
¸si y
n
sunt
¸siruri Cauchy ˆın R.
Mult ¸imea numerelor complexe are (ca ¸si mult ¸imea numerelor reale) pro-
prietatea de completitudine: un ¸sir de numere complexe este convergent
dac˘a ¸si numai dac˘a este ¸sir Cauchy.
Se spune c˘a un ¸sir de numere reale x
n
are limita ∞ dac˘a:
∀M > 0, ∃N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀ n ≥ N
M
, x
n
> M.
S¸irul de numere reale x
n
are limita −∞ dac˘a:
∀M < 0, ∃N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N
M
, x
n
< M.
Un ¸sir de numere complexe z
n
are limita ∞ dac˘a:
∀ M > 0, ∃ N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N
M
, [z
n
[ > M.
Serii de numere
Fie x
n
un ¸sir de numere complexe ¸si fie s
n
=
n
¸
k=1
x
k
¸sirul sumelor part ¸iale
asociat. Seria
¸
n
x
n
se nume¸ste convergent˘a dac˘a ¸sirul s
n
este ¸sir convergent;
ˆın caz contrar seria se nume¸ste divergent˘a. Dac˘a seria este convergent˘a,
atunci limita ¸sirului s
n
este suma seriei, notat˘a
¸
n
x
n
.
Seria
¸
n
x
n
se nume¸ste absolut convergent˘a dac˘a seria
¸
n
[x
n
[ este serie
convergent˘a. Orice serie absolut convergent˘a este convergent˘a, reciproca
fiind fals˘a.
Dac˘a x
n
= u
n
+ iv
n
, u
n
∈ R, v
n
∈ R, atunci seria
¸
n
x
n
este convergent˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a seriile
¸
n
u
n
¸si
¸
n
v
n
sunt ambele convergente.
D˘am ˆın continuare dou˘a exemple remarcabile de serii.
Seria geometric˘a
Fie z ∈ C (numit rat ¸ie) ¸si fie seria geometric˘a
¸
n≥0
z
n
. Atunci seria este
convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a [z[ < 1. In acest caz suma seriei este:
¸
n≥0
z
n
=
1
1 −z
.
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 11
Evident, dac˘a z = 1 seria este divergent˘a; pentru orice z ∈ C, z = 1 ¸sirul
sumelor part ¸iale este:
s
n
=
n
¸
k=0
z
k
=
1 −z
n+1
1 −z
, ∀z = 1.
De aici rezult˘a c˘a s
n
este convergent dac˘a ¸si numai dac˘a [z[ < 1.
Seria lui Riemann (seria armonic˘a generalizat˘a)
Fie α ∈ R ¸si fie seria
¸
n≥1
1
n
α
.
Seria dat˘a este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a α > 1; ˆın particular, seria
armonic˘a
¸
n
1
n
este divergent˘a.
Fie α ≤ 1. Vom demonstra c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale s
n
este nem˘arginit, deci
divergent; pentru orice n ∈ N, avem inegalit˘at ¸ile:
s
2
n = 1 +
1
2
α
+
1
3
α
+... +
1
2

≥ 1 +
1
2
+... +
1
2
n

≥ 1 +
1
2
+

1
3
+
1
4

+
1
5
+
1
6
+
1
7
+
1
8

+...
... +

1
2
n−1
+ 1
+
1
2
n−1
+ 2
+... +
1
2
n


≥ 1 +
1
2
+ 2
1
4
+ 4
1
8
+... + 2
n−1

1
2
n
= 1 +
n
2
→ ∞.
Fie acum α > 1; este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale este
m˘arginit (fiind cresc˘ator, rezult˘a convergent). Pentru orice n ∈ N avem
inegalit˘at ¸ile:
s
2
n
−1
= 1 +

1
2
α
+
1
3
α

+

1
4
α
+
1
5
α
+
1
6
α
+
1
7
α

+...+
+

1
2
(n−1)α
+
1
2
(n−1)α
+ 1
+... +
1
2

−1


≤ 1 + 2
1
2
α
+ 4
1
4
α
+ 8
1
8
α
+... + 2
n−1

1
2
(n−1)α
=
= 1 +
1
2
α−1
+
1
2
2(α−1)
+
1
2
3(α−1)
+... +
1
2
(n−1)(α−1)

2
α−1
2
α−1
−1
.
De aici rezult˘a c˘a ¸sirul s
n
este m˘arginit.
12 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Criterii de convergent ¸˘a pentru serii de numere
1. Criteriul general al lui Cauchy.
Fie z
n
∈ C un ¸sir de numere complexe; atunci seria
¸
n
z
n
este convergent˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a ∀ε > 0, ∃N(ε) ∈ N cu proprietatea
[z
n+1
+z
n+2
+... +z
n+p
[ < ε, ∀ n ≥ N(ε), ∀ p ∈ N.
2. Criteriul comparat ¸iei
Fie u
n
≥ v
n
≥ 0.
a. Dac˘a seria
¸
n
u
n
este convergent˘a, atunci ¸si seria
¸
n
v
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a seria
¸
n
v
n
este divergent˘a, atunci ¸si seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
3. Criteriul de comparat ¸ie la limit˘a
Fie u
n
> 0 ¸si v
n
> 0.
a. Dac˘a lim
n→∞
u
n
v
n
exist˘a ¸si este un num˘ar real nenul, atunci cele dou˘a serii
au aceea¸si natur˘a.
b.
ˆ
In particular, dac˘a v
n
=
1
n
α
, atunci obt ¸inem criteriul de comparat ¸ie la
limit˘a cu seria lui Riemann:
Fie = lim
n→∞
n
α
u
n
.
i. Dac˘a α > 1 ¸si ∈ R, ( poate fi ¸si 0), atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≤ 1 ¸si > 0,( poate fi ¸si ∞) atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
4. Criteriul raportului (al lui D

Alembert)
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
u
n+1
u
n
=
a. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
O variant˘a (mai general˘a) a acestui criteriu este:
Dac˘a exist˘a c ∈ (0, 1) ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
u
n+1
u
n
< c, ∀ n ≥ n
0
,
atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
5. Criteriul r˘ad˘acinii (al lui Cauchy)
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
n

u
n
= .
a. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 13
b. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
O variant˘a (mai general˘a) a acestui criteriu este:
Dac˘a exist˘a c ∈ (0, 1) ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
n

u
n
< c, ∀n ≥ n
0
,
atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
6. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a
lim
n→∞
n

u
n
u
n+1
−1

= .
a. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
7. Criteriul logaritmic
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
ln
1
un
ln n
= .
a. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
8. Criteriul condens˘arii
Fie u
n
≥ u
n+1
≥ 0, ∀n ∈ N. Atunci seriile
¸
n
u
n
¸si
¸
n
2
n
u
2
n
au aceea¸si natur˘a.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ∞) → [0, ∞) o funct ¸ie descresc˘atoare ¸si fie ¸sirul
a
n
=

n
1
f(t)dt.
Atunci seria
¸
n
f(n) este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ¸sirul a
n
este con-
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz
Fie u
n
≥ 0 ¸si fie seria alternat˘a
¸
n
(−1)
n
u
n
. Dac˘a ¸sirul u
n
este descresc˘ator
¸si are limita zero, atunci seria este convergent˘a.
11. Criteriul Abel-Dirichlet
Fie a
n
un ¸sir descresc˘ator cu a
n
→ 0 ¸si fie u
n
un ¸sir de numere complexe
14 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
astfel ˆıncˆat ¸sirul sumelor part ¸iale
n
¸
k=1
u
k
este m˘arginit. Atunci seria
¸
n
a
n
u
n
este convergent˘a.
Convergent ¸˘a condit ¸ionat˘a
O serie convergent˘a
¸
n
u
n
se nume¸ste necondit ¸ionat convergent˘a dac˘a pen-
tru orice permutare (funct ¸ie bijectiv˘a) σ : N → N, seria
¸
n
u
σ(n)
este de
asemenea convergent˘a; altfel, seria se nume¸ste condit ¸ionat convergent˘a.
D˘am ˆın continuare dou˘a rezultate remarcabile cu privire la convergent ¸a
condit ¸ionat˘a:
Teorema lui Dirichlet
Orice serie absolut convergent˘a este necondit ¸ionat convergent˘a.
Teorema lui Riemann
Fiind date o serie convergent˘a, dar nu absolut convergent˘a ¸si S ∈ R∪¦±∞¦,
atunci exist˘a o permutare a termenilor seriei init ¸iale astfel ˆıncˆat suma noii
serii s˘a fie S.
Aproximarea sumelor seriilor convergente
Evident, suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii ¸sirului
sumelor part ¸iale. D˘am mai jos dou˘a rezultate ˆın acest sens.
Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi
Fie u
n
≥ 0 ¸si fie k ≥ 0 astfel ˆıncˆat
u
n+1
u
n
< k < 1, ∀n ∈ N. Dac˘a S
este suma seriei convergente
¸
n∈N
u
n
, iar s
n
=
n
¸
k=0
u
n
este suma primilor
n + 1 termeni, atunci:
[S −s
n
[ <
k
1 −k
u
n
.
Aproximarea sumelor seriilor alternate
Fie
¸
n∈N
(−1)
n
u
n
o serie alternat˘a convergent˘a, ¸si fie S suma sa.
Dac˘a S
n
=
n
¸
k=0
(−1)
k
u
k
este suma primilor n + 1 termeni, atunci
[S −S
n
[ ≤ u
n+1
.
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 15
1.2 Serii cu termeni pozitivi
S˘a se studieze natura urm˘atoarelor serii cu termeni pozitivi defi-
nite de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 1-30):
1. x
n
=

3n
3n + 1

n
Solut ¸ie
Seria diverge; se aplic˘a criteriul necesar: lim
n→∞
x
n
=
1
3

e
= 0.
2. x
n
=
1
n!
Solut ¸ie
Seria converge; se apoate aplica criteriul comparat ¸iei:
x
n

1
2
n
, ∀n ≥ 4.
3. x
n
=
1
n

n + 1
.
Solut ¸ie
Aplic˘am criteriul de comparat ¸ie la limit˘a: lim
n→∞
n
3
2
x
n
= 1, deci seria con-
verge.
4. x
n
=
3

n + 1 −
3

n
n
a
, a ∈ R
Solut ¸ie
lim
n→∞
n
α
x
n
= lim
n→∞
n
α
1
n
a
(
3

(n + 1)
2
+
3

n(n + 1) +
3

n
2
)
.
Alegˆand α = a +
2
3
, se obt ¸ine limita
1
3
(finit˘a ¸si nenul˘a) ¸si deci, conform cri-
teriului de comparat ¸ie la limit˘a, seria este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
a >
1
3
.
5. x
n
=
n
a

n + 1 −

n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Se amplific˘a cu conjugata ¸si se procedeaz˘a ca ˆın exemplul precedent.
6. x
n
=

nln

1 +
1
n

Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1

n
; seria este divergent˘a.
16 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
7. x
n
=
1

n
ln

1 +
1

n
3
+ 1

Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1
n
2
.
8. x
n
=
1
n
a
ln

1 +
1
n
b

, a, b ∈ R
Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1
n
b−a
.
9. x
n
=
ln(n + 2)

n
3
+ 1
Solut ¸ie
Pentru orice α ∈ (1,
3
2
) se obt ¸ine lim
n→∞
n
α
x
n
= 0 ¸si deci seria este convergent˘a.
10. x
n
=
n!
n
2n
Solut ¸ie
Aplic˘am criteriul lui D

Alembert:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞

n
n + 1

2n
=
1
e
2
< 1,
deci seria converge.
11. x
n
= n!

a
n

n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
a

n
n + 1

n
=
a
e
Dac˘a a < e, atunci seria este convergent˘a; dac˘a a > e, atunci seria este
divergent˘a. Pentru a = e, aplic˘am criteriul lui Raabe-Duhamel:
lim
n→∞
n

x
n
x
n+1
−1

= lim
n→∞
n

n + 1
n

n
1
e
−1

=
= n

1 +
1
n

n
1
e
−1

=
1
e
lim
n→∞

1 +
1
n

n
−e
1
n
.
Ultima limit˘a se calculeaz˘a aplicˆand regula lui L‘Hopital:
lim
x→0
(1 +x)
1
x
−e
x
= lim
x→0
(1 +x)
1
x
−1
[x −(1 +x) ln(1 +x)]
x
2
= −
e
2
;
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 17
rezult˘a c˘a seria este divergent˘a.
Observat ¸ie: pentru a = e, divergent ¸a seriei se poate demonstra ¸si aplicˆand
criteriul necesar: ¸sirul x
n
nu converge la zero.
12. x
n
=
(n!)
2
(2n)!
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a; se aplic˘a criteriul raportului.
13. x
n
= (2n + 1)

a(a −1)...(a −n + 1)
(a + 1)(a + 2)...(a +n + 1)

2
, a ∈ Z.
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul raportului, rezult˘a:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
(2n + 3)(a −n)
2
(2n + 1)(a +n + 2)
2
= 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
se obt ¸ine: lim
n→∞
n

x
n
x
n+1
−1

= 4a + 3. Dac˘a a > −
1
2
, atunci seria con-
verge; dac˘a a < −
1
2
, seria diverge; dac˘a a = −
1
2
, atunci x
n
=
2
2n+1
¸si deci
seria diverge.
14. x
n
=
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
, a > −1.
Solut ¸ie
Criteriul raportului nu decide; aplicˆand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
lim
n→∞
n

x
n
x
n+1
−1

= lim
n→∞
n

a +n + 1
n + 1
−1

= a,
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; dac˘a a = 1, se
obt ¸ine seria armonic˘a (divergent˘a).
15. x
n
=
1 3 5....(2n −1)
2 4 6...2n
.
Solut ¸ie
Seria este divegent˘a (criteriul Raabe-Duhamel).
16. x
n
=
1 3 5....(2n −1)
2 4 6...2n

1
2n + 1
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergent˘a.
17. x
n
=

1 −
3 ln n
2n

n
18 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Solut ¸ie
Criteriul r˘ad˘acinii nu decide; aplicˆand criteriul logaritmic, se obt ¸ine:
lim
n→∞
ln(1 −
3 ln n
2n
)
−n
lnn
=
3
2
,
deci seria converge.
18. x
n
=

n + 1
3n + 1

n
Solut ¸ie
Seria converge; se aplic˘a criteriul r˘ad˘acinii.
19. x
n
=

an + 1
bn + 1

n
, a > 0, b > 0
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul r˘ad˘acinii se obt ¸ine:
lim
n→∞
n

x
n
=
a
b
.
Dac˘a a < b, atunci seria converge, iar dac˘a a > b seria diverge. Dac˘a a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
20. x
n
=

1
n
a
n
dac˘a npar
na
n
dac˘a nimpar
, a > 0
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul r˘ad˘acinii, se obt ¸ine lim
n→∞
n

[x
n
[ = a, deci dac˘a a < 1, seria
este convergent˘a, iar dac˘a a > 1, seria este divergent˘a; pentru a = 1, seria
este divergent˘a (criteriul necesar). S˘a mai observ˘am c˘a pentru aceast˘a serie,
criteriul raportului nu decide.
21. x
n
=

1 −cos
π
n
nln(n + 1)
Solut ¸ie
x
n
=

2 sin
2 π
2n
nln(n + 1)
=

2 sin
π
2n
nln(n + 1)
<

2
π
2n
nln(n + 1)
<
1
n
2
, deci seria converge.
22. x
n
=
lnn ln(1 +
1
n
)
n
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 19
Solut ¸ie
x
n
<
1
n
ln n
n
=
lnn
n
2
. Se aplic˘a acum criteriul logaritmic:
lim
n→∞
ln

n
2
ln n

ln n
= lim
n→∞

2 −
ln(ln n)
ln n

= 2,
deci seria converge.
23. x
n
=

1
ln n

ln(ln n)
.
Solut ¸ie
Se aplica criteriul logaritmic:
lim
n→∞
ln (ln n)
ln(lnn)
ln n
= lim
n→∞
(ln(lnn))
2
lnn
= 0,
deci seria diverge.
24. x
n
=
n

n −1.
Solut ¸ie
Din inegalitatea n >

1 +
1
n

n
, ∀n ≥ 3 rezult˘a
n

n −1 >
1
n
, deci seria este
divergent˘a.
25. x
n
=
1
nlnn
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul integral:
lim
n→∞

n
2
1
xlnx
dx = lim
n→∞
ln(lnn) −ln(ln 2)) = ∞,
deci seria diverge.
26. x
n
=
1
nln
2
n
Solut ¸ie
Seria converge (se aplic˘a criteriul integral).
27. x
n
=
a
n
(n!)
2
(2n)!
, a > 0
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
x
n+1
x
n
=
a(n + 1)
2
(2n + 1)(2n + 2)

a
4
.
20 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Rezult˘a c˘a pentru a ∈ (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
Pentru a = 4, se aplic˘a criteriul Raabe-Duhamel:
lim
n→∞

x
n
x
n+1
−1

= lim
n→∞
n

(2n + 1)(2n + 2)
4(n + 1)
2
−1

= −
1
2
,
deci seria diverge.
28. x
n
=
a(a + 1)...(a +n −1)
b(b + 1)...(b +n −1)
(c −2)
n
, a > 0, b > 0, c > 2
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
a +n
b +n
(c −2) = c −2,
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, ¸si pentru c > 3 seria diverge; dac˘a
c = 3, se aplic˘a criteriul Raabe-Duhamel ¸si rezult˘a: dac˘a b − a < 1 seria
diverge, dac˘a b − a > 1, seria converge. Dac˘a b − a = 1, atunci seria este
divergent˘a (seria armonic˘a).
29. x
n
=
1
n
p
ln
q
n
, p > 0, q > 0.
Solut ¸ie
Dac˘a p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplic˘a
criteriul comparat ¸iei):
x
n

1
n
p
.
Dac˘a p = 1, se aplic˘a criteriul integral: seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a
q > 1.
Dac˘a p < 1 se aplic˘a criteriul de condensare: seria are aceea¸si natur˘a cu
seria cu termenul general
1
n
q
2
n(p−1)
ln
q
2
, care este divergent˘a pentru orice
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
30. x
n
=
1
n
α
sin
π
n
, α ∈ R
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul de comparat ¸ie la limit˘a, rezult˘a c˘a seria are aceea¸si natur˘a
cu seria
¸
n
1
n
α+1
.
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 21
1.3 Serii cu termeni oarecari
S˘a se studieze convergent ¸a ¸si absolut convergent ¸a seriilor definite
de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 31-50):
31. x
n
=
(−1)
n
n
Solut ¸ie
Seria nu este absolut convergent˘a (seria modulelor este seria armonic˘a), dar
este convergent˘a (cu criteriul lui Leibniz):
1
n
este descresc˘ator la 0.
32. x
n
=


1
n
dac˘a nimpar
1
2
n
dac˘a npar
Solut ¸ie
S˘a observ˘am mai ˆıntˆai c˘a nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; ¸sirul
a
n
=

1
n
dac˘a nimpar
1
2
n
dac˘a npar
tinde la zero dar nu este descresc˘ator. Vom ar˘ata acum c˘a seria este di-
vergent˘a, deci condit ¸ia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesar˘a. S¸irul sumelor part ¸iale are un sub¸sir divergent:
s
2n
= −

1 +
1
3
+... +
1
2n −1

+

1
2
2
+
1
2
4
+... +
1
2
2n

→ −∞,
deci seria este divergent˘a (conform criteriului necesar).
33. x
n
=


1
n
2
dac˘a nimpar
1
n
3
dac˘a npar
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a.
Pe de alt˘a parte, ¸sirul a
n
=

1
n
2
dac˘a nimpar
1
n
3
dac˘a npar
nu este descresc˘ator,
ceea ce arat˘a c˘a criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergent ¸a unei
serii alternate.
34. x
n
= (−1)
n
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a: se aplic˘a criteriul necesar.
22 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
35. x
n
= sin

π

n
2
+ 1

Solut ¸ie
Seria este alternat˘a:
x
n
= (−1)
n
sin

π

n
2
+ 1 −nπ

= (−1)
n
sin
1
n +

n
2
+ 1
.
Seria este convergent˘a (cu criteriul lui Leibniz).
36. x
n
=
sin nx
n
, x ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a x = kπ, k ∈ Z, atunci x
n
= 0, ∀n ∈ N; presupunem ˆın continuare c˘a
x = kπ, k ∈ Z. Ar˘at˘am mai ˆıntˆai c˘a seria nu este absolut convergent˘a:
[x
n
[ =
[ sin(nx)[
n

sin
2
(nx)
n
=
1 −cos(2nx)
2n
, ∀n ∈ N

.
Deci, presupunˆand prin absurd c˘a seria dat˘a ar fi absolut convergent˘a,
ar rezulta (cu criteriul de comparat ¸ie) c˘a ¸si seria
¸
n
1 −cos(2nx)
2n
ar fi
convergent˘a. Seria
¸
n
cos(2nx)
2n
este convergent˘a (aplic˘am criteriul Abel-
Dirichlet): fie a
n
=
1
2n
¸si u
n
= cos(2nx). Atunci a
n
este descresc˘ator la 0,
iar u
n
are ¸sirul sumelor part ¸iale m˘arginit:

n
¸
k=1
cos(2nx)

=

sin(nx) cos(n + 1)x
sin x


1
[ sin x[
.
Rezult˘a c˘a ¸si seria
¸
n
1
2n
ar trebui s˘a fie convergent˘a, fiind suma a dou˘a
serii convergente: contradict ¸ie.
Ar˘at˘am acum c˘a seria este convergent˘a, tot cu criteriul Abel-Dirichlet; fie
a
n
=
1
n
¸si u
n
= sin(nx). Atunci a
n
este descresc˘ator la 0, iar u
n
are ¸sirul
sumelor part ¸iale m˘arginit:

n
¸
k=1
sin(kx)

=

sin
nx
2
sin
(n+1)x
2
sin
x
2


1
[ sin
x
2
[
.
37. x
n
=
sin nx
n
α
, x ∈ R, α ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a x = kπ, k ∈ Z, atunci x
n
= 0; presupunem x = kπ, k ∈ Z. Dac˘a α ≤ 0,
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 23
atunci x
n
nu converge la 0, deci seria diverge. Presupunem α > 0. Dac˘a
α > 1, atunci seria este absolut convergent˘a (cu criteriul de comparat ¸ie):
[x
n
[ ≤
1
n
α
.
Dac˘a α ∈ (0, 1], atunci seria nu este absolut convergent˘a (am demonstrat ˆın
exercit ¸iul anterior c˘a pentru α = 1 seria nu este absolut convergent˘a), dar
este convergent˘a (cu criteriul Abel-Dirichlet).
38. x
n
= (−1)
n n

nsin
1
n
Solut ¸ie
Seria nu este absolut convergent˘a (se compar˘a la limit˘a cu seria armonic˘a).
Seria este alternat˘a; vom demonstra c˘a ¸sirul a
n
=
n

nsin
1
n
este descresc˘ator
la 0, deci seria converge.
Evident a
n
→ 0; pentru a ar˘ata c˘a a
n
este descresc˘ator (ˆıncepˆand de la un
rang suficient de mare), fie funct ¸ia f(x) = x
1
x
sin
1
x
. Calcul˘am
f

(x) = x
1
x
−2

(1 −ln x) sin
1
x
−cos
1
x

.
Pentru a studia semnul derivatei (pentru x ”mare”), calcul˘am:
lim
x→∞
(1 −lnx) sin
1
x
−cos
1
x
= −1 + lim
x→∞
sin
1
x
1
x

1 −lnx
x
= −1,
deci f

(x) < 0 pentru x suficient de mare, deci ¸sirul a
n
este descresc˘ator.
39. x
n
=
n(2 +i)
n
3
n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a:
[x
n
[ =
[n(2 +i)
n
[
3
n
= n

5
3

n
,
ultima serie fiind convergent˘a (criteriul raportului sau al r˘ad˘acinii).
40. x
n
=
1
n +i
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a;
x
n
=
1
n +i
=
n −i
n
2
+ 1
=
n
n
2
+ 1
−i
1
n
2
+ 1
.
24 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Seriile
¸
n
n
n
2
+ 1
¸si
¸
n
1
n
2
+ 1
nu sunt ambele convergente (prima diverge,
a doua converge), deci seria din enunt ¸ diverge.
41. x
n
=
1
(n +i)

n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a: [x
n
[ =
1

n(n
2
+ 1)
; se compar˘a la limit˘a cu
seria armonic˘a.
42. x
n
=
z
n
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
Dac˘a [z[ < 1, atunci seria este absolut convergent˘a (cu criteriul raportului).
Dac˘a [z[ > 1, atunci seria este divergent˘a, deoarece x
n
nu converge la 0.
Studiem acum cazul [z[ = 1; fie z = e
it
, t ∈ R. Atunci
x
n
=
e
int
n
=
cos(nt)
n
+i
sin(nt)
n
.
Seria nu este absolut convergent˘a deoarece [x
n
[ =
1
n
. Dac˘a t = 2kπ, k ∈ Z,
atunci seria este divergent˘a: x
n
=
1
n
. Dac˘a t = 2kπ, atunci seriile
¸
n
cos(nt)
n
¸si
¸
n
sin(nt)
n
sunt ambele convergente (cu criteriul Abel-Dirichlet, ca ˆın
exercit ¸iul 36).
43. x
n
=
z
n
n!
, z ∈ C
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a.
44. x
n
=
z
n
n
α
, z ∈ C, α ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a [z[ < 1, seria este absolut convergent˘a pentru orice α ∈ R; dac˘a [z[ > 1,
atunci seria este divergent˘a pentru orice α ∈ R. Dac˘a [z[ = 1, ¸si α > 1, seria
converge absolut, iar dac˘a α ≤ 0, seria diverge. In cazul [z[ = 1 ¸si α ∈ (0, 1]
se procedeaz˘a ca ˆın exercit ¸iile 36,37 ¸si 42.
45. x
n
= sin
1
n
2
+i(−1)
n
ln

1 +
1
n

1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 25
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a deoarece seriile:
¸
n
sin
1
n
2
¸si
¸
n
(−1)
n
ln

1 +
1
n

sunt convergente (se aplic˘a criteriul de comparat ¸ie la limit˘a cu
1
n
2
¸si, re-
spectiv, criteriul lui Leibniz); seria nu este absolut convergent˘a (se aplic˘a
criteriul de comparat ¸ie la limit˘a cu
1
n
pentru seria modulelor).
46. x
n
=
a + (−1)
n

n
n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a a = 0 seria este convergent˘a dar nu este absolut convergent˘a. Dac˘a
a = 0, atunci seria este divergent˘a.
47. x
n
=
a
3

n +b(−1)
n

n

n
3
+ 1
Solut ¸ie
Dac˘a b = 0 seria este absolut convergent˘a pentru orice a ∈ R. Dac˘a b = 0,
atunci seria este convergent˘a dar nu este absolut convergent˘a ∀a ∈ R.
48. x
2n−1
=
1

n + 1 −1
¸si x
2n
= −
1

n + 1 + 1
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a:
¸
n≥1
(x
2n−1
+x
2n
) =
¸
n≥1
2
n
.
49. x
2n−1
=
1
3
n−1
¸si x
2n
= −
1
5
n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a:
¸
n≥1
[x
n
[ =
¸
n≥1
1
3
n−1
+
¸
n≥1
1
5
n
.
50. x
2n−1
=
1
5n −3
¸si x
2n
= −
1
5n −3
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a dar nu absolut convergent˘a:
¸
n≥1
(x
2n+1
+x
2n
) =
¸
n≥1

1
5n −3

1
5n −1

=
¸
n
2
(5n −3)(5n −1)
.
26 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
51.
ˆ
In seria convergent˘a
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
= 1−
1
2
+
1
3

1
4
+... s˘a se permute
ordinea termenilor astfel ˆıncˆat s˘a se obt ¸in˘a o serie convergent˘a dar cu o alt˘a
sum˘a.
Solut ¸ie
Seria
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
este convergent˘a ¸si suma sa este un num˘ar nenul S > 0.
Ment ¸ion˘am c˘a suma acestei serii este ln 2, dar acest rezultat nu se va folosi
ˆın rat ¸ionamentul urm˘ator. Fie deci:
1 −
1
2
+
1
3

1
4
+... = S
ˆ
Inmult ¸ind egalitatea de mai sus cu
1
2
, rezult˘a:
1
2

1
4
+
1
6

1
8
+... =
1
2
S
ˆ
Insum˘am acum cele dou˘a egalit˘at ¸i grupˆand termenii astfel:
1 +


1
2
+
1
2

+
1
3
+


1
4

1
4

+
1
5
+


1
6
+
1
6

+
1
7
+
+


1
8

1
8

+
1
9
+

1
10

1
10

+
1
11
+... =
3
2
S.
Seria de mai sus este (dup˘a efectuarea calculelor din paranteze):
1 +
1
3

1
2
+
1
5
+
1
7

1
4
+
1
9
+
1
11
−.... =
3
2
S,
care este o permutare a seriei init ¸iale.
S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat sumele seriilor
definite de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 52-56)
52. x
n
=
(−1)
n
n!
, = 10
−3
Solut ¸ie
ˆ
In cazul seriilor alternate, eroarea este mai mic˘a decˆat primul termen negli-
jat; deci cea mai mic˘a solut ¸ie a inecuat ¸iei [x
n
[ < este rangul primului
termen neglijat. Obt ¸inem:
1
n!
< 10
−3
⇒ n = 7, deci
S ≈
6
¸
k=0
(−1)
k
k!
= 0, 36805.
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 27
53. x
n
=
(−1)
n
n
3

n
, = 10
−2
.
Solut ¸ie
n
3

n > 100 ⇒ n = 4, deci S ≈
3
¸
k=2
1
n
3

n
= 0, 06725.
54. x
n
=
1
n!
, = 10
−3
Solut ¸ie
Dac˘a S este suma seriei ¸si s
n
=
¸
k≥0
1
k!
, atunci
S −s
n
=
1
(n + 1)!
+
1
(n + 2)!
+... ≤
1
n!
1
n
< 10
−3
⇒ n = 6,
deci S ≈ 2, 7166.
55. x
n
=
1
n!2
n
, = 10
−4
Solut ¸ie
Fie S suma seriei ¸si s
n
suma primilor termeni. Aplic˘am rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a);
pentru aceasta, evalu˘am:
x
n+1
x
n
=
1
2n + 2
<
1
6
= k, ∀ n ≥ 2,
deci S −s
n
≤ x
n
k
1 −k
=
1
n!2
n
1
5
< 10
−4
⇒ n = 5.
Aproximarea cerut˘a este S ≈ s
5
=
5
¸
k=1
1
k
2
k!
= 1, 146463..
56. x
n
=
1
n
4
(2n)!
, = 10
−6
Solut ¸ie
Aplic˘am acela¸si procedeu ca ˆın exercit ¸iul anterior:
x
n+1
x
n
=

n
n + 1

4
1
(2n + 1)(2n + 2)
<
1
56
= k, ∀ n ≥ 3.
Rezult˘a S −s
n
≤ x
n
k
1 −k

1
56
x
n
; din condit ¸ia:
x
n
k
1 −k
=
1
56
x
n
< 10
−6
,
rezult˘a n ≥ 4, deci S ≈ x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= 0, 5026212.
28 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Capitolul 2
Spat ¸ii metrice. Continuitate
2.1 Not ¸ini teoretice
Spat ¸ii metrice
Fie X o mult ¸ime nevid˘a; o aplicat ¸ie d : X X → R se nume¸ste distant ¸˘a
(metric˘a) pe X dac˘a:
i. d(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ R
ii. d(x, y) = 0 ⇔ x = y.
iii. d(x, y) = d(y, x) ∀x, y ∈ X.
iv. d(x, z) ≤ d(x, y) +d(y, z).
Perechea (X, d) se nume¸ste spat ¸iu metric.
Dac˘a Y ⊆ X este o submult ¸ime nevid˘a, atunci (Y, d) se nume¸ste subspat ¸iu
metric indus.
Un ¸sir x
n
∈ X se nume¸ste convergent dac˘a exist˘a a ∈ X astfel ˆıncˆat
∀ > 0, ∃n

∈ N cu proprietatea d(x
n
, a) < , ∀n ≥ n

.
ˆ
In acest caz a se nume¸ste limita ¸sirului ¸si se noteaz˘a a = lim
n→∞
x
n
sau x
n
→ a.
Un ¸sir x
n
∈ X se nume¸ste ¸sir Cauchy (fundamental) dac˘a
∀ > 0, ∃n

∈ N astfel ˆıncˆat d(x
n
, x
m
) < , ∀n, m ≥ n

.
Un spat ¸iu metric se nume¸ste complet dac˘a orice ¸sir Cauchy este convergent.
Fie d
1
¸si d
2
dou˘a distant ¸e pe o aceea¸si mult ¸ime X. Metricele d
1
¸si d
2
se
numesc echivalente dac˘a exist˘a α > 0 ¸si β > 0 astfel ˆıncˆat
d
1
(x, y) ≤ αd
2
(x, y) ≤ βd
1
(x, y), ∀x, y ∈ X.
In acest caz, (dac˘a d
1
¸si d
2
sunt echivalente), se demonstreaz˘a c˘a un ¸sir
x
n
∈ X este convergent (respectiv Cauchy) ˆın spat ¸iul metric (X, d
1
) dac˘a ¸si
29
30 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
numai dac˘a este convergent (respectiv Cauchy) ˆın spat ¸iul metric (X, d
2
).
Mult ¸imi remarcabile ˆın spat ¸ii metrice
Fie a ∈ X ¸si r > 0; bila deschis˘a de centru a ¸si raz˘a r este, prin definit ¸ie,
mult ¸imea
B(a, r) = ¦x ∈ X [ d(a, x) < r¦.
Sfera de centru a ¸si raz˘a r este definit˘a prin
S(a, r) = ¦x ∈ X [ d(a, x) = r,
iar bila ˆınchis˘a de centru a ¸si raz˘a r este
B(a, r) = B(a, r) ∪ S(a, r) = ¦x ∈ X [ d(x, a) ≤ r¦.
O submult ¸ime D ⊆ X se nume¸ste deschis˘a dac˘a ∀a ∈ D, ∃ r > 0 astfel
ˆıncˆat B(a, r) ⊆ D.
O submult ¸ime F ⊆ X se nume¸ste ˆınchis˘a dac˘a X ` D (complementara)
este mult ¸ime deschis˘a.
Se poate demonstra urm˘atoarea caracterizare cu ¸siruri a mult ¸imilorˆınchise:
F este ˆınchis˘a dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ¸sir convergent x
n
∈ F rezult˘a
lim
n→∞
x
n
∈ F.
O submult ¸ime M ⊆ X se nume¸ste m˘arginit˘a dac˘a exist˘a a ∈ X ¸si r > 0
astfel ˆıncˆat M ⊆ B(a, r).
O mult ¸ime K ⊆ X se nume¸ste compact˘a dac˘a pentru orice familie de
mult ¸imi deschise (D
i
)
i∈J
cu proprietatea
¸
i∈J
D
i
⊇ K, ∃I ⊆ J, I finit˘a astfel
ˆıncˆat
¸
i∈I
D
i
⊇ K.
Spat ¸iul metric X se nume¸ste conex dac˘a nu exist˘a dou˘a submult ¸imi
simultan deschise (sau ˆınchise) D
1
¸si D
2
cu propriet˘at ¸ile:
D
1
= ∅, D
2
= ∅, X = D
1
∪ D
2
¸si D
1
∩ D
2
= ∅.
O submult ¸ime A ⊆ X se nume¸ste conex˘a dac˘a spat ¸iul metric (indus) (A, d)
este conex. Rezult˘a urm˘atoarea caracterizare a submult ¸imilor conexe: o
submult ¸ime A ⊆ X este conex˘a dac˘a ¸si numai dac˘a nu exist˘a dou˘a submult ¸imi
deschise D
1
¸si D
2
astfel ˆıncˆat D
1
∩ D
2
= ∅, D
1
∩ A = ∅, D
2
∩ A = ∅ ¸si
A ⊆ D
1
∪ D
2
.
Fie A ⊆ X ¸si fie a ∈ X. Punctul a se nume¸ste punct de acumulare al
mult ¸imii A dac˘a pentru orice r > 0, avem B(a, r) ∩ A` ¦a¦ = ∅. Caracteri-
zarea cu ¸siruri a punctelor de acumulare este:
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 31
Punctul a ∈ X este punct de acumulare al mult ¸imii A dac˘a ¸si numai
dac˘a exist˘a un ¸sir x
n
∈ A astfel ˆıncˆat x
n
= a ∀n ∈ N ¸si lim
n→∞
x
n
= a.
Un punct al mult ¸imii A se nume¸ste punct izolat al lui A dac˘a nu este
punct de acumulare al lui A. Mult ¸imea A se nume¸ste perfect˘a dac˘a este
ˆınchis˘a ¸si nu cont ¸ine puncte izolate.
Mult ¸imile finite nu au puncte de acumulare.
ˆ
In plus, se poate demonstra c˘a
orice mult ¸ime perfect˘a este nenum˘arabil˘a.
Funct ¸ii continue
Fie (X, d) ¸si (Y, d

) dou˘a spat ¸ii metrice.
O aplicat ¸ie f : X → Y se nume¸ste continu˘a ˆın punctul a ∈ X dac˘a
∀ > 0, ∃δ

> 0 astfel ˆıncˆat ∀x ∈ X cu proprietatea d(x, a) < δ

rezult˘a
d

(f(x), f(a)) < .
O formulare echivalent˘a (cu ¸siruri) este:
f este continu˘a ˆın a dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ¸sir x
n
∈ X cu propri-
etatea lim
n→∞
x
n
= a, rezult˘a lim
n→∞
f(x
n
) = f(a).
Funct ¸ia f se nume¸ste continu˘a (pe X) dac˘a este continu˘a ˆın orice punct
a ∈ X.
Caracterizarea funct ¸iilor continue
Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
i. Aplicat ¸ia f : X → Y este continu˘a.
ii. Aplicat ¸ia f ˆıntoarce mult ¸imi deschise ˆın mult ¸imi deschise, i.e.:
pentru orice submult ¸ime deschis˘a D ⊆ Y rezult˘a c˘a f
−1
(D) este submult ¸ime
deschis˘a ˆın X.
iii. Aplicat ¸ia f ˆıntoarce mult ¸imi ˆınchise ˆın mult ¸imi ˆınchise, i.e. pentru orice
submult ¸ime ˆınchis˘a D ⊆ Y rezult˘a c˘a f
−1
(D) este submult ¸ime ˆınchis˘a ˆın X.
Uniform continuitate
O aplicat ¸ie f : X → Y se nume¸ste uniform continu˘a (pe X) dac˘a:
∀ > 0, ∃δ

> 0 astfel ˆıncˆat d(x, y) < δ

⇒ d

(f(x), f(y)) < .
Propriet˘at ¸i ale funct ¸ii continue
Fie f : X → Y o funct ¸ie continu˘a; atunci:
Dac˘a A este mult ¸ime compact˘a atunci f(A) este mult ¸ime compact˘a.
Dac˘a X este conex, atunci f(X) este conex (ca subspat ¸iu al lui Y ).
Dac˘a X este spat ¸iu metric compact, atunci f este uniform continu˘a pe X.
32 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Principiul contract ¸iei, metoda aproximat ¸iilor succesive
Fie (X, d) un spat ¸iu metric ¸si fie f : X → X. Aplicat ¸ia f se nume¸ste
contract ¸ie (pe X) dac˘a exist˘a k ∈ [0, 1) astfel ˆıncˆat:
d(f(x), f(y)) ≤ k d(x, y), ∀x, y ∈ X.
Num˘arul k se nume¸ste factor de contract ¸ie.
Teorema de punct fix a lui Banach
Fie (X, d) un spat ¸iu metric complet ¸si fie f : X → X o contract ¸ie de factor
k. Atunci exist˘a un unic punct ξ ∈ X astfel ˆıncˆat f(ξ) = ξ.
Punctul ξ de mai sus se nume¸ste punct fix al aplicat ¸iei f.
Construct ¸ia lui se face astfel: fie x
0
∈ X, arbitrar fixat ¸si fie ¸sirul (nu-
mit ¸sirul aproximat ¸iilor succesive) definit prin recurent ¸˘a x
n+1
= f(x
n
). Se
demonstreaz˘a c˘a ¸sirul x
n
este convergent ¸si limita sa este punctul fix c˘autat.
ˆ
In plus, are loc formula (evaluarea erorii):
d(x
n
, ξ) ≤
k
n
1 −k
d(x
0
, x
1
), ∀n ∈ N.
Exemple uzuale de spat ¸ii metrice
a. Mult ¸imea numerelor reale, R, este spat ¸iu metric cu distant ¸a uzual˘a
d(x, y) = [x −y[, ∀x, y ∈ R.
Se poate demonstra c˘a singurele mult ¸imi conexe din R sunt intervalele.
b. Pe mult ¸imea numerelor complexe, C, distant ¸a uzual˘a este
d(z, w) = [z −w[, ∀z, w ∈ C.
c. Fie R
n
= ¦x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
∈ R¦. Distant ¸a uzual˘a (euclidian˘a):
d
2
(x, y) =

n
¸
k=1
(x
k
−y
k
)
2
, unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
ˆ
In R
n
o mult ¸ime este compact˘a dac˘a ¸si numai dac˘a este ˆınchis˘a ¸si m˘arginit˘a.
d. Fie C
n
= ¦x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
∈ C¦. Distant ¸a uzual˘a (euclidian˘a):
d
2
(x, y) =

n
¸
k=1
[x
k
−y
k
[
2
,
cu notat ¸ii evidente.
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 33
e. Fie
2
(N) = ¦x : N → R [
¸
n
[x(n)[
2
< ∞¦. Generalizarea distant ¸ei
euclidiene la cazul infinit dimensional (pe
2
(N)) este
d(x, y) =

¸
n
[x(n) −y(n)[
2
.
f. Fie A = ∅ ¸si fie ´(A) = ¦f : A → R [ f m˘arginit˘a¦. Distant ¸a
”supremum” pe spat ¸iul funct ¸iilor m˘arginite este
d

(f, g) = sup
x∈A
[f(x) −g(x)[.
g. Fie a, b ∈ R ¸si fie ([a, b] = ¦f : [a, b] → R [ f continu˘a¦. Distant ¸a
uzual˘a pe spat ¸iul funct ¸iilor continue este
d

(f, g) = sup
x∈[a,b]
[f(x) −g(x)[.
h. Mai general, dac˘a X este un spat ¸iu metric compact, atunci mult ¸imea
funct ¸iilor continue ((X) = ¦f : X → R [ f continu˘a¦ este spat ¸iu metric cu
distant ¸a d

(f, g) = sup
x∈X
[f(x) −g(x)[.
i. Fie B = ¦0, 1¦ codul (alfabetul) binar. Pe produsul cartezian
B
n
= ¦(x
1
, x
2
, ...x
n
) [ x
j
∈ B, ∀j = 1, 2, ..., n¦
definim distant ¸a Hamming:
d((x
1
, x
2
, ..., x
n
), (y
1
, y
2
, ..., y
n
)) =
n
¸
j=1
[x
j
−y
j
[.
Distant ¸a Hamming m˘asoar˘a de fapt num˘arul de necoincident ¸e dintre ele-
mentele (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
j. Orice mult ¸ime nevid˘a A se poate organiza ca spat ¸iu metric (discret)
cu distant ¸a ”discret˘a” ρ(x, y) =

1 dac˘a x = y
0 dac˘a x = y
Spat ¸ii normate
Fie X un spat ¸iu vectorial complex (sau real).
O aplicat ¸ie | |: X −→ [0 , ∞) cu propriet˘at ¸ile:
a. | x +y |≤| x | + | y |
b. | αx |= [α[ | x |
c. | x |= 0 ⇐⇒ x = 0,
pentru orice x , y ∈ X ¸si α ∈ C, se nume¸ste norm˘a. O aplicat ¸ie care verific˘a
34 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
doar condit ¸iile a ¸si b se nume¸ste seminorm˘a.
Perechea (X , | |) se nume¸ste spat ¸iu normat. Orice spat ¸iu normat este ¸si
spat ¸iu metric, distant ¸a dintre x ¸si y fiind, prin definit ¸ie,
d(x, y) =| x −y |
Dac˘a ˆın plus orice ¸sir Cauchy este convergent, atunci (X , | |) se nume¸ste
spat ¸iu Banach (sau spat ¸iu normat complet). Se poate demonstra c˘a operat ¸iile
algebrice sunt continue: dac˘a lim
n→∞
x
n
= x ¸si lim
n→∞
y
n
= y, atunci lim
n→∞
(x
n
+
y
n
) = x +y ¸si analog pentru ˆınmult ¸irea cu scalari.
Exemple de spat ¸ii normate
i. Spat ¸iile vectoriale R
n
¸si C
n
sunt spat ¸ii Banach cu norma euclidian˘a:
| x |
2
=

n
¸
j=1
[x
j
[
2
.
ii. Spat ¸iile de ¸siruri
p
(Z) ¸si
p
(N)
Fie p ∈ R, p ≥ 1, fixat ¸si fie

p
(Z) = ¦x : Z → C ;
¸
n∈Z
[x(n)[
p
este convergent˘a¦.
Facem precizarea c˘a dac˘a (a
n
)
n∈Z
este un ¸sir de numere complexe indexat
dup˘a Z, atunci seria
¸
n∈Z
a
n
este convergent˘a dac˘a seriile
0
¸
n=−∞
a
n
¸si

¸
n=1
a
n
sunt amˆandou˘a convergente.
Cu operat ¸iile uzuale cu ¸siruri,
p
(Z) este spat ¸iu vectorial. Norma este
| x |
p
=

¸
n∈Z
[x(n)[
p
1
p
.
Se demonstreaz˘a c˘a (
p
(Z), | |
p
) este spat ¸iu Banach.
Analog se definesc spat ¸iile
p
(N) = ¦x : N → C ;

¸
n=0
[x(n)[
p
< ∞¦.
iii. Spat ¸iul ¸sirurilor m˘arginite
Fie

(Z) = ¦x : Z → C ; x ¸sir m˘arginit ¦. Cu operat ¸iile uzuale,

(Z) este
spat ¸iu vectorial. Aplicat ¸ia | x |

= sup
n∈Z
[x(n)[ este norm˘a, iar (

(Z), | |

)
este spat ¸iu Banach.
Analog se define¸ste spat ¸iul

(N).
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 35
iv. Spat ¸iul funct ¸iilor continue
Fie T un spat ¸iu metric compact (caz particular: D = [a, b], a, b ∈ R) ¸si fie
((T) = ¦f : T → C ; f continu˘a¦.
Cu operat ¸iile uzuale, ((T) este spat ¸iu vectorial. Structura de spat ¸iu Banach
este definit˘a de norma supremum:
| f |

= sup
t∈D
[f(t)[.
v. Spat ¸iul funct ¸iilor m˘arginite
Fie A = ∅; spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor m˘arginite
´(A) = ¦f : A → R [ f m˘arginit˘a ¦
este spat ¸iu Banach cu norma supremum: | f |

= sup
t∈A
[f(t)[.
Serii ˆınt-un spat ¸iu normat
Fie (X, | |) un spat ¸iu normat ¸si fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de elemente din X.
Spunem c˘a seria
¸
n∈N
x
n
este convergent˘a la x ∈ X (numit ˆın acest caz
suma seriei) dac˘a ¸sirul sumelor part ¸iale, s
n
=
n
¸
k=1
x
k
converge la x. Seria
¸
n∈N
x
n
se nume¸ste absolut convergent˘a dac˘a seria (de numere reale ¸si pozi-
tive)
¸
n∈N
| x
n
| este convergent˘a. Cu o demonstrat ¸ie asem˘an˘atoare celei de
la serii de numere reale se poate ar˘ata c˘a ˆıntr-un spat ¸iu Banach orice serie
absolut convergent˘a este convergent˘a, reciproca fiind, ˆın general, fals˘a.
Operatori liniari
Fie (X, | |) ¸si (Y, | |) dou˘a normate; o aplicat ¸ie T : X → Y se nume¸ste
aplicat ¸ie liniar˘a (sau operator liniar) dac˘a:
T(αx +βy) = αT(x) +βT(y), ∀x, y ∈ X, ∀α, β ∈ C.
Operatorul T se nume¸ste liniar ¸si continuu dac˘a, ˆın plus, aplicat ¸ia T este ¸si
continu˘a.
Mult ¸imea operatorilor liniari ¸si continui de la X ˆın Y se noteaz˘a cu L(X, Y ).
Cu operat ¸iile uzuale:
(T +S)(x) = T(x) +S(x), (αT)(x) = αT(x), ∀α ∈ C, ∀ x ∈ X,
mult ¸imea L(X, Y ) este spat ¸iu vectorial.
36 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Pentru orice aplicat ¸ie liniar˘a T : X → Y , se demonstreaz˘a c˘a urm˘atoarele
afirmat ¸ii sunt echivalente:
a. T este continu˘a.
b. T este continu˘a ˆın 0 ∈ X.
c. exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆat: ∀ x ∈ X, | T(x) | ≤ M | x | .
Spat ¸iul vectorial L(X, Y ) se organizeaz˘a ca spat ¸iu normat cu norma:
| T |= inf¦M > 0 [ | T(x) | ≤ M | x |¦.
Au loc urm˘atoarele egalit˘at ¸i:
| T |= sup¦| Tx | [ | x | ≤ 1¦ = sup¦| Tx | [ | x |= 1¦.
Din definit ¸ie rezult˘a:
| Tx |≤| T | | x | ∀ T ∈ L(X), ∀x ∈ X.
Se demonstreaz˘a de asemenea inegalitatea:
| TS | ≤| T | | S |, ∀ T, S ∈ L(X).
Dac˘a Y este spat ¸iu Banach, atunci (L(X, Y ), | |) este spat ¸iu Banach.
Dac˘a Y este corpul scalarilor (R sau C) atunci L(X, C) se noteaz˘a X

¸si se
nume¸ste dualul spat ¸iului X, iar elementele lui se numesc funct ¸ionale liniare
¸si continue.
ˆ
In cazul X = Y , not˘am L(X) = L(X, X).
Spectru, valori proprii, vectori proprii
ˆ
In continuare presupunem c˘a X este spat ¸iu Banach.
Pentru orice operatori T, S ∈ L(X) se define¸ste produsul (compunerea):
(TS)(x) = T(S(x)), ∀ x ∈ X.
Un operator T ∈ L(X) se nume¸ste inversabil dac˘a exist˘a T
−1
∈ L(X) astfel
ˆıncˆat TS = I, unde, am notat cu I operatorul identic: Ix = x, ∀ x ∈ X.
Un rezultat fundamental (teorema lui Banach) afirm˘a c˘a un operator T este
inversabil dac˘a ¸si numai dac˘a este bijectiv.
Pentru orice T ∈ L(X), mult ¸imea:
σ(T) = ¦λ ∈ C [ operatorul λI −T nu este inversabil¦
se nume¸ste spectrul operatorului T. Se demonstreaz˘a c˘a spectrul este mult ¸ime
nevid˘a ¸si compact˘a inclus˘a ˆın ¦λ ∈ C [ [λ[ ≤| T |¦.
2.2. SPAT¸ II METRICE 37
Num˘arul r(T) = sup¦[λ[ [ λ ∈ σ(T)¦ se nume¸ste raza spectral˘a a opera-
torului T; evident, r(T) ≤| T | ¸si, ˆın plus, are loc formula razei spectrale:
r(T) = lim
n→∞
| T
n
|
1
n
.
Submult ¸imea:
σ
p
(T) = ¦λ ∈ σ(T) [ operatorul λI −T nu este injectiv¦
se nume¸ste spectrul punctual (sau mult ¸imea valorilor proprii).
Dac˘a λ ∈ σ
p
(T), atunci exist˘a x ∈ X, x = 0, astfel ˆıncˆat Tx = λx.
ˆ
In
acest caz vectorul x se nume¸ste vector propriu al lui T asociat valorii proprii
λ. Dac˘a X este un spat ¸iu Banach finit dimensional, (C
n
sau R
n
) atunci
spectrul coincide cu mult ¸imea valorilor proprii ¸si
σ
p
(T) = σ(T) = ¦λ ∈ C [ P
T
(λ) = 0¦,
unde, P
T
este polinomul caracteristic al operatorului T.
2.2 Spat ¸ii metrice
1. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt metrici pe R
2
, echiva-
lente cu distant ¸a euclidian˘a:
a. d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = [x
1
−x
2
[ +[y
1
−y
2
[.
b. d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = max¦[x
1
−x
2
[, [y
1
−y
2
[¦.
Solut ¸ie
Se verific˘a direct definit ¸ia distant ¸ei. Fie d
2
distant ¸a euclidian˘a pe R
2
¸si fie
(x, y) ∈ R
2
; din inegalit˘at ¸ile:

[x[
2
+[y[
2
≤ [x[ +[y[ ≤

2 ([x[
2
+[y[
2
),
1
2
([x[ +[y[) ≤ max¦[x[, [y[¦ ≤ [x[ +[y[,
rezult˘a:
d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤

2 d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
))
¸si respectiv
1
2
d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)).
38 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
2. S˘a se generalizeze exemplul de mai sus ˆın cazurile R
n
¸si C
n
.
3. S˘a se caracterizeze ¸sirurile convergente ¸si ¸sirurile Cauchy ˆıntr-un
spat ¸iu metric discret. S˘a se demonstreze c˘a orice spat ¸iu metric discret este
complet.
Solut ¸ie
Fie (X, d) un spat ¸iu metric discret ¸si fie x
n
un ¸sir ˆın X; fie 0 < ε < 1. Dac˘a
x
n
→ a, atunci exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat d(x
n
, a) < ε < 1, ∀n ≥ n
ε
, deci
d(x
n
, a) = 0, ∀n ≥ n
ε
; rezult˘a c˘a ¸sirul x
n
este constant (ˆıncepˆand de la un
rang). Un rat ¸ionament similar se aplic˘a ¸si ˆın cazul ¸sirurilor Cauchy.
4. Pe mult ¸imea numerelor rat ¸ionale, Q, consider˘am distant ¸a uzual˘a (in-
dus˘a din R), d(x, y) = [x − y[. S˘a se demonstreze c˘a spat ¸iul metric (Q, d)
nu este complet.
Solut ¸ie
Fie ¸sirul de numere rat ¸ionale x
n
=

1 +
1
n

n
. Se ¸stie c˘a ˆın R ¸sirul x
n
este
convergent la e ∈ R ` Q. Rezult˘a c˘a x
n
este ¸sir Cauchy ˆın R, deci ¸si ˆın
Q; dac˘a x
n
ar fi convergent ˆın Q, atunci ˆın R ar avea dou˘a limite, ceea ce
constituie o contradict ¸ie.
5. Mult ¸imea lui Cantor
Not˘am cu I
0
intervalul [0, 1]. Elimin˘am din I
0
intervalul din mijloc, (
1
3
,
2
3
)
¸si not˘am
I
1
=
¸
0,
1
3


¸
2
3
, 1

mult ¸imea astfel obt ¸inut˘a. Continu˘am procedeul: din fiecare din intervalele
[0,
1
3
], [
2
3
, 1] elimin˘am intervalul din mijloc ¸si not˘am cu I
2
mult ¸imea rezul-
tat˘a:
I
2
=
¸
0,
1
9


¸
2
9
,
3
9


¸
6
9
,
7
9


¸
8
9
, 1

.
Continuˆand procedeul, se obt ¸ine un ¸sir de mult ¸imi I
0
, I
1
, I
2
, ... cu propriet˘at ¸ile:
i. I
0
⊃ I
1
⊃ I
2
⊃ ...
ii. I
n
este reuniunea a 2
n
intervale, fiecare de lungime 3
−n
.
Prin definit ¸ie, mult ¸imea lui Cantor este intersect ¸ia: ( =
¸
n∈N
I
n
.
S˘a se demonstreze urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a. ( este mult ¸ime compact˘a.
b. Mult ¸imea ( nu cont ¸ine intervale.
c. Mult ¸imea lui Cantor este perfect˘a (nu cont ¸ine puncte izolate); ˆın partic-
ular, rezult˘a c˘a ( nu este mult ¸ime num˘arabil˘a.
2.2. SPAT¸ II METRICE 39
Solut ¸ie
a. Mult ¸imea ( este m˘arginit˘a (inclus˘a ˆın [0, 1]) ¸si ˆınchis˘a (intersect ¸ie de
mult ¸imi ˆınchise).
b. Din construct ¸ie, rezult˘a:
( ∩

3k + 1
3
m
,
3k + 2
3
m

= ∅, ∀k, m ∈ N.
Dar, orice interval (α, β) cont ¸ine un interval de forma

3k+1
3
m
,
3k+2
3
m

dac˘a m
este ales cu condit ¸ia 3
−m
<
β−α
6
. Rezult˘a c˘a mult ¸imea ( nu cont ¸ine inter-
vale.
c. Fie a ∈ ( ¸si fie S un interval arbitrar care-l cont ¸ine pe a; pentru orice
n ∈ N, fie J
n
acel interval al lui I
n
care-l cont ¸ine pe a. Alegem n
0
suficient
de mare astfel ˆıncˆat J
n
0
⊆ S; dac˘a not˘am cu x
n
acel cap˘at al intervalului
J
n
diferit de a, rezult˘a x
n
∈ ( ∩ S, x
n
= a, ∀n ≥ n
0
.
6. Fie spat ¸iul metric (R
n
, d
2
), fie x
m
= (x
m
1
, x
m
2
, ..., x
m
n
) un ¸sir de ele-
mente din R
n
¸si a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) ∈ R
n
. Atunci:
lim
m→∞
x
m
= a (ˆın R
n
) ⇔ lim
m→∞
x
m
k
= a
k
(ˆın R), ∀k ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a inegalit˘at ¸ile:
[x
m
j
−a
j
[ ≤ d
2
(x
m
, a) ≤
n
¸
k=1
[x
m
k
−a
k
[, ∀j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
7. Fie a, b ∈ R, a < b.
a. S˘a se demonstreze c˘a
d
1
(f, g) =

b
a
[f(x) −g(x)[dx
este distant ¸˘a pe mult ¸imea funct ¸iilor continue ([a, b].
b. S˘a se demonstreze c˘a orice ¸sir f
n
∈ (([a, b]) convergent ˆın raport cu
distant ¸a d

este convergent ¸si ˆın raport cu distant ¸a d
1
, dar reciproca este
fals˘a.
Solut ¸ie
a. Se verific˘a direct definit ¸ia (se folosesc propriet˘at ¸ile modulului ¸si ale inte-
gralei).
b. Fie f
n
, f ∈ (([a, b]) astfel ˆıncˆat d

(f
n
, f) → 0. Atunci:
d
1
(f
n
, f) =

b
a
[f
n
(x) −f(x)[dx ≤ (b −a) d

(f
n
, f) → 0.
40 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Pentru a ar˘ata c˘a reciproca este fals˘a, fie ¸sirul f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Atunci f
n
→ 0 ˆın raport cu distant ¸a d
1
, dar nu converge ˆın raport cu d

.
8. Fie (X, d) un spat ¸iu metric complet ¸si fie A ⊆ X; s˘a se demon-
streze c˘a spat ¸iul metric indus (A, d) este complet dac˘a ¸si numai dac˘a A este
submult ¸ime ˆınchis˘a ˆın X.
Solut ¸ie
Se folose¸ste caracterizarea cu ¸siruri a mult ¸imilor ˆınchise. Presupunem mai
ˆıntˆai c˘a A este ˆınchis˘a. Dac˘a x
n
∈ A este un ¸sir Cauchy (ˆın X), atunci exist˘a
(deoarece X este complet) x ∈ X astfel ˆıncˆat x
n
→ x. Dar A este ˆınchis˘a,
deci x ∈ A. Implicat ¸ia invers˘a o l˘as˘am ca exercit ¸iu.
9. a. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
d : R R → [0, ∞), d(x, y) = [arctgx −arctgy[, ∀x, y ∈ R,
este distant ¸˘a pe R.
b. Spat ¸iul metric (R, d) nu este complet.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia arctg este injectiv˘a, deci d(x, y) = 0 ⇔ x = y.
b. S¸irul x
n
= n este ¸sir Cauchy ˆın raport cu distant ¸a d:
d(x
n
, x
m
) = [arctg n −arctg m[ =

arctg

n −m
1 +nm

→ 0,
dac˘a m, n → ∞.
Presupunˆand, prin absurd, c˘a ¸sirul x
n
este convergent la a ∈ R, atunci
d(x
n
, a) → 0; pe de alt˘a parte:
d(x
n
, a) = [arctg n −arctg a[ =
=

arctg

n −a
1 +na

arctg

1
a

= 0, ∀a ∈ R,
contradict ¸ie.
10. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: fie X o mult ¸ime
nevid˘a arbitrar˘a, fie f : X → R ¸si fie
d : X X → [0, ∞), d(x, y) = [ f(x) −f(y) [.
Atunci d este distant ¸˘a pe X dac˘a ¸si numai dac˘a funct ¸ia f este injectiv˘a.
2.2. SPAT¸ II METRICE 41
11. In spat ¸iul metric (R
2
, d
2
) consider˘am submult ¸imile:
A = ¦(x, y) ∈ R
2
[ 0 < x
2
+y
2
≤ 1¦,
B = ¦(x, y) ∈ R
2
[ 1 ≤ x
2
+y
2
≤ 2¦,
D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 1, x > 0, y > 0¦,
E = ¦(x, y) ∈ R
2
[ ax +by +c = 0, a, b, c ∈ R constante fixate¦,
F =

1
n
, 1

∈ R
2
[ n ∈ N
¸
, G = F ∪ ¦(0, 1)¦.
S˘a se precizeze dac˘a mult ¸imile sunt deschise, ˆınchise, m˘arginite, conexe
sau compacte.
Solut ¸ie
A este mult ¸ime m˘arginit˘a ¸si conex˘a, dar nu este deschis˘a ¸si nici ˆınchis˘a.
B este compact˘a ¸si conex˘a. D este deschis˘a, conex˘a ¸si m˘arginit˘a. E este
ˆınchis˘a, conex˘a ¸si nem˘arginit˘a. F este m˘arginit˘ a, dar nu este deschis˘a, nici
ˆınchis˘a ¸si nici conex˘a. G este mult ¸ime compact˘a.
12. S˘a se dea un exemplu de submult ¸ime ˆın R
2
care este conex˘a, dar nu
este conex˘a prin arce (o submult ¸ime M a unui spat ¸iu metric X se nume¸ste
conex˘a prin arce dac˘a pentru orice x, y ∈ M exist˘a a, b ∈ R ¸si o funct ¸ie
continu˘a γ : [a, b] → M astfel ˆıncˆat γ(a) = x ¸si γ(b) = y).
Solut ¸ie
Un exemplu este :
H =

x, sin
1
x

∈ R
2
[ x ∈ (0, 1]

¸
¦(0, y) ∈ R
2
[ y ∈ [−1, 1]¦.
13. S˘a se arate c˘aˆıntr-un spat ¸iu metric intersect ¸ia unei familii infinite de
mult ¸imi deschise nu este neap˘arat deschis˘a ¸si reuniunea unei familii infinite
de mult ¸imi ˆınchise nu este neap˘arat ˆınchis˘a.
Solut ¸ie
Fie, de exemplu, ˆın spat ¸iul metric R mult ¸imile deschise
D
n
=


1
n
,
1
n

, ∀n ∈ N

.
Atunci
¸
n≥1
D
n
= ¦0¦.
ˆ
In acela¸si spat ¸iu metric, fie mult ¸imile ˆınchise
F
n
=
¸
1
n
, 1 −
1
n

, ∀n ∈ N

.
Atunci
¸
n≥1
F
n
= (0, 1).
42 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
2.3 Teorema contract ¸iei
14. S˘a se decid˘a dac˘a urm˘atoarele funct ¸ii sunt contract ¸ii pe mult ¸imile
indicate:
a. f(x) = sin x, x ∈ R.
b. f(x) = lnx, x ∈ [e, ∞).
c. f(x) = arctg x, x ∈ R.
d. f(x) =
1 −x
2
5(1 +x
2
)
, x ∈ R.
e. f(x) =
2x
1 +x
2
, x ∈ R.
Solut ¸ii
a. Funct ¸ia f(x) = sin x nu este contract ¸ie pe R. Presupunˆand prin absurd
c˘a ar exista k ∈ (0, 1) astfel ˆıncˆat [ sin x − sin y[ ≤ k [x − y[, ∀x, y ∈ R,
atunci, ˆın particular pentru y = 0, se obt ¸ine [ sin x[ ≤ k [x[, ∀x ∈ R; rezult˘a
c˘a lim
x→0
[ sin x[
[x[
≤ k < 1, contradict ¸ie. Funct ¸ia sinus este totu¸si contract ¸ie pe
orice interval ˆınchis care nu cont ¸ine numere de forma kπ, ∀k ∈ Z (pentru
demonstrat ¸ie se poate aplica teorema lui Lagrange).
b. Funct ¸ia f(x) = lnx este contract ¸ie pe [e, ∞); din teorema lui Lagrange
rezult˘a:
[ ln x −lny[ ≤

sup
c≥e
1
c

[x −y[ ≤
1
e
[x −y[, ∀x, y ∈ R.
c. Funct ¸ia f(x) = arctg x nu este contract ¸ie pe R; fie, prin absurd, k ∈ (0, 1)
astfel ˆıncˆat [arctg x − arctg y[ ≤ k [x − y[, ∀ x, y ∈ R.
ˆ
In particular pentru
y = 0 rezult˘a [arctg x[ ≤ k [x[, ∀x ∈ R ¸si deci lim
x→0
[arctg x[
[x[
≤ k < 1,
contradict ¸ie. Funct ¸ia f(x) = arctg x este contract ¸ie pe orice interval I pen-
tru care 0 nu este punct de acumulare, deoarece, pe un astfel de interval are
loc inegalitatea sup
x∈I
[f

(x)[ < 1.
d. Funct ¸ia nu este contract ¸ie pe R; rat ¸ionament similar cu exemplele a ¸si c
de mai sus.
e. Funct ¸ia este contract ¸ie pe R.
15. S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
3
+ 4x −1 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a, ξ ∈ (0, 1). Vom aplica metoda
aproximat ¸iilor succesive. Fie X = [0, 1] ¸si f : X → X, f(x) =
1
x
2
+4
. Ecuat ¸ia
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 43
este echivalent˘a cu f(x) = x, iar spat ¸iul metric X este complet (cu metrica
uzual˘a indus˘a din R); demonstr˘am acum c˘a f este contract ¸ie pe X. Derivata
este f

(x) =
−2x
(x
2
+4)
2
, iar sup
x∈X
[f

(x)[ = −f

(1) =
2
25
< 1, deci f este
contract ¸ie cu factorul factorul de contract ¸ie k =
2
25
. S¸irul aproximat ¸iilor
succesive este
x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
) =
1
x
2
n
+ 4
;
evaluarea erorii:
[x
n
−ξ[ <
k
n
1 −k
[x
0
−x
1
[ =
1
3

2
25

n
,
deci ξ ≈ x
3
= f

16
65

= 0, 2355072.
Aceea¸si ecuat ¸ie se poate rezolva aproximativ ¸si folosind contract ¸ia
g(x) =
1
4
(1 −x
3
), x ∈ [0, 1].
ˆ
In acest caz factorul de contract ¸ie este
k = sup
x∈(0,1)
[g

(x)[ =
3
4
. Metoda aproximat ¸iilor succesive converge mult
mai ˆıncet ˆın acest caz, ξ ≈ x
6
.
16. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
3
+ 12x −1 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a ξ ∈ (0, 1) ¸si este echivalent˘a cu x = f(x),
unde f(x) =

x
2
+ 12

−1
este contract ¸ie pe [0, 1], cu factorul de contract ¸ie
k =
2
169
.
17. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
5
+x −15 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a ξ ∈ (1, 2). Scriem ecuat ¸ia sub forma
echivalent˘a x =
5

15 −x; aplicat ¸ia f(x) =
5

15 −x este contract ¸ie pe [1, 2]
cu factorul de contract ¸ie k =
1
5
5

14
4
.
18. Fie a ∈ (0, 10
−1
). S˘a se construiasc˘a un ¸sir al aproximat ¸iilor succe-
sive pentru solut ¸ia din (0, 1) a ecuat ¸iei xe
x
= a.
Solut ¸ie
Scriem ecuat ¸ia sub forma x = φ(x), cu φ(x) = ae
−x
. Atunci φ : [0, 1] → [0, 1]
este o contract ¸ie (cu factorul a).
19. Ecuat ¸ia lui Kepler S˘a se construiasc˘a un ¸sir care converge la
(unica) solut ¸ie a ecuat ¸iei x = q sinx +m, q ∈ (−1, 1), m ∈ R.
44 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Solut ¸ie
Funct ¸ia f : R → R, f(x) = q sin x +m este contract ¸ie:
sup
x∈R
[f

(x)[ = q < 1,
deci ecuat ¸ia x = f(x) are o solut ¸ie unic˘a ξ ∈ R.
Pentru orice x
0
∈ R, ¸sirul
x
n+1
= f(x
n
) = q sin x
n
+m
converge la ξ, eroarea la pasul n fiind:
[x
n
−ξ[ <
q
n
1 −q
[x
1
−x
0
[.
20. Fie a, b, c ∈ R; ˆın ce condit ¸ii se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive ecuat ¸iei: x = a sinx +b cos x +c ?
Solut ¸ie
Fie f : R → R, f(x) = a sin x + b cos x + c. Funct ¸ia f se poate scrie sub
forma:
f(x) =

a
2
+b
2

a

a
2
+b
2
sinx +
b

a
2
+b
2
cos x

+c =
=

a
2
+b
2
sin(x +φ) +c,
cu φ ∈ R bine ales. Rezult˘a c˘a aplicat ¸ia f este contract ¸ie dac˘a ¸si numai
dac˘a

a
2
+b
2
< 1; dac˘a aceast˘a ipotez˘a este adev˘arat˘a, atunci un ¸sir al
aproximat ¸iilor succesive este (de exemplu) x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
). Eroarea
la pasul n este cel mult


a
2
+b
2

n
1 −

a
2
+b
2
[b +c[.
21. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice a ∈ (−1, 1) ¸si pentru orice funct ¸ie
continu˘a h : [0, 1] → R exist˘a o singur˘a funct ¸ie continu˘a u : [0, 1] → R astfel
ˆıncˆat u(x) = h(x) +a sinu(x), ∀x ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Studiem ecuat ¸ia ˆın spat ¸iul metric ((([0, 1]), d

)). Fie aplicat ¸ia
F : (([0, 1]) → (([0, 1]), (F(f))(x) = h(x) +a sinf(x), ∀x ∈ [0, 1].
Este suficient s˘a demonstr˘am c˘a F este contract ¸ie (funct ¸ia u din concluzie
este punctul fix al contract ¸iei). Fie f, g ∈ (([0, 1]); atunci:
d

(F(f), F(g)) = sup
x∈[0,1]
[a(sin f(x) −sing(x))[ ≤ [a[ d

(f, g),
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 45
deci F este contract ¸ie cu factorul [a[.
22. Sisteme liniare Fie A = (a
ij
) o matrice p˘atratic˘a de ordinul n ∈ N
cu elemente a
ij
∈ R, ∀i, j ∈ ¦1, 2, .., n¦ ¸si fie b
i
∈ R, ∀i ∈ ¦1, 2, ..., n¦. Pentru
ce valori ale parametrului λ ∈ R se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive sistemului liniar: x
i
= λ
n
¸
k=1
a
ik
x
k
+b
i
, ∀ 1 ≤ i ≤ n ?
Solut ¸ie
Fie d una din distant ¸ele echivalente pe R
n
(a se vedea exercit ¸iile 1 ¸si 2) ¸si
fie
T : R
n
→ R
n
, T(x
1
, x
2
, .., x
n
) = λ

n
¸
k=1
a
1k
x
k
+b
1
, ...,
n
¸
k=1
a
nk
x
k
+b
n

.
Se impune condit ¸ia ca T s˘a fie contract ¸ie ¸si se obt ¸in valorile cerute pentru λ.
Vom face ˆın continuare calculul pentru distant ¸a euclidian˘a, d = d
2
. Pentru
orice vectori x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) din R
n
, avem (aplic˘am
inegalitatea lui Schwarz):
d
2
(T(x), T(y)) = [λ[

n
¸
i=1

n
¸
k=1
a
ik
(x
k
−y
k
)

2

≤ [λ[

n
¸
i=1

n
¸
k=1
a
2
ik

n
¸
k=1
(x
k
−y
k
)
2

= [λ[

n
¸
i=1
n
¸
k=1
a
2
ik
d
2
(x, y).
Deci T este contract ¸ie dac˘a ¸si numai dac˘a [λ[ ≤

¸

n
¸
i=1
n
¸
k=1
a
2
ik
¸

−1
.
23. S˘a se rezolve exercit ¸iul anterior ˆın raport cu distant ¸ele d
1
¸si d

.
24. Ecuat ¸ii integrale de tip Fredholm Fie a, b ∈ R, a < b ¸si fie
K : [a, b][a, b] → R o funct ¸ie continu˘a (numit˘a nucleu). Pentru orice funct ¸ie
continu˘a f : [a, b] → R ¸si pentru orice λ ∈ R, fie ecuat ¸ia (cu necunoscuta
φ):
φ(x) = λ

b
a
K(x, y)φ(y)dy +f(x), ∀x ∈ [a, b].
S˘a se afle pentru ce valori ale lui λ ∈ R se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive ecuat ¸iei considerate.
46 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Solut ¸ie
Studiem ecuat ¸ia ˆın spat ¸iul Banach ((([a, b]), d

). Fie aplicat ¸ia
U : (([a, b]) → (([a, b]), (Uφ)(x) = λ

b
a
K(x, y)φ(y)dy +f(x).
Ecuat ¸ia Fredholm se scrie U(φ) = φ. Pentru orice φ, ψ ∈ (([a, b]), calcul˘am:
d

(Uφ, Uψ) = sup
x∈[a,b]
[(Uφ)(x) −(Uψ)(x)[ =
= sup
x∈[a,b]

b
a
K(x, y)(φ(y) −ψ(y))dy[ ≤
≤ [λ[ sup
x∈[a,b]

b
a
[K(x, y)[ [φ(y) −ψ(y)[dy ≤
≤ [λ[ | K |

b
a
[φ(y) −ψ(y)[dy,
unde, am notat | K |

= sup
(x,y)∈[a,b]
2
[K(x, y)[. Rezult˘a deci
d

(Uφ, Uψ) ≤ [λ[ | K |

(b −a)d

(φ, ψ), ∀φ, ψ ∈ (([a, b]).
Aplicat ¸ia U este contract ¸ie dac˘a ¸si numai dac˘a [λ[ <
1
(b −a) | K |

.
ˆ
In
aceast˘a ipotez˘a, construim un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive: fie φ
0
∈ (([a, b])
¸si φ
n+1
= Uφ
n
. Calcul˘am primii termeni ai ¸sirului:
φ
1
(x) = (Uφ
0
)(x) = λ

b
a
K(x, y)φ
0
(y)dy +f(x), ∀x ∈ [a, b].
φ
2
(x) = (Uφ
1
)(x) = λ

b
a
K(x, y)

λ

b
a
K(y, t)φ
0
(t)dt +f(y)

dy +f(x) =
= f(x) +λ

b
a
K(x, y)f(y)dy +λ
2

b
a

b
a
K(x, y)K(y, t)φ
0
(t)dtdy =
= f(x) +λ

b
a
K(x, y)f(y)dy +λ
2

b
a

φ
0
(t)

b
a
K(x, y)K(y, t)dy

dt.
Definim nucleele iterate:
K
1
(x, y) = K(x, y),
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 47
K
2
(x, y) =

b
a
K(x, t)K
1
(t, y)dt,
K
3
(x, y) =

b
a
K(x, t)K
2
(t, y)dt,
.........................................
K
n
(x, y) =

b
a
K(x, t)K
n−1
(t, y)dt.
Cu aceste notat ¸ii, solut ¸ia ecuat ¸iei Fredholm este:
ξ(x) = f(x) +
¸
n≥1
λ
n

b
a
K
n
(x, y)f(y)dy, ∀x ∈ [a, b].
Fie R(x, y, λ) =
¸
n≥0
λ
n
K
n+1
(x, y) rezolventa ecuat ¸iei; atunci:
ξ(x) = f(x) +λ

b
a
R(x, y, λ)f(y)dy.
25. S˘a se determine λ ∈ R astfel ˆıncˆat ecuat ¸iei
φ(x) = λ

1
0
xyφ(y)dy +x
2
s˘a i se poat˘a aplica metoda aproximat ¸iilor succesive ¸si, ˆın acest caz, s˘a se
rezolve ecuat ¸ia.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile din exercit ¸iul precedent, a = 0, b = 1,
K : [0, 1] [0, 1] → R, K(x, y) = xy, f(x) = x
2
¸si | K |

= 1. Aplicat ¸ia
U definit˘a prin (Uφ)(x) = λ

1
0
xyφ(y)dy +x
2
este contract ¸ie dac˘a ¸si numai
dac˘a [λ[ < 1.
ˆ
In acest caz, nucleele iterate sunt:
K
1
(x, y) = K(x, y) = xy,
K
2
(x, y) =

1
0
K(x, t)K
1
(t, y)dt =

1
0
xt
2
ydt =
1
3
xy,
K
3
(x, y) =

1
0
1
3
xt
2
ydt =
1
3
2
xy.
ˆ
In general, K
n
=
1
3
n−1
xy. Rezult˘a:
R(x, y, λ) =
¸
n≥0

λ
3

n
xy =
3xy
3 −λ
,
48 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
¸si deci solut ¸ia (unic˘a) a ecuat ¸iei este
ξ(x) = x
2

1
0
3xy
3 −λ
y
2
dy = x
2
+

4(3 −λ)
x.
26. Metoda lui Newton
Fie a, b ∈ R ¸si fie f : [a, b] → R o funct ¸ie de dou˘a ori derivabil˘a astfel
ˆ
incˆat f

(x) = 0, ∀x ∈ [a, b]. Presupunem c˘a ecuat ¸ia f(x) = 0 are o solut ¸ie
ξ ∈ [a, b]. Metoda lui Newton aproximeaz˘a ξ cu ¸sirul aproximat ¸iilor suc-
cesive generat de contract ¸ia g(x) = x −
f(x)
f

(x)
. S˘a se g˘aseasc˘a o condit ¸ie
suficient˘a pentru a se putea aplica metoda aproximat ¸iilor succesive ¸si s˘a se
interpreteze geometric metoda.
Solut ¸ie
Condit ¸ia [g

(x)[ ≤ k < 1 (pentru ca g s˘a fie contract ¸ie) este echivalent˘a cu
[f(x)f

(x)[ < k(f

(x))
2
, ∀x ∈ [a, b]. Dac˘a aceast˘a condit ¸ie este ˆındeplinit˘a,
atunci ¸sirul aproximat ¸iilor succesive este x
n
= x
n−1

f(x
n−1
)
f

(x
n−1
)
. Geometric,
x
n
este abscisa punctului de intersect ¸ie al tangentei la graficul funct ¸iei f
ˆın punctul (x
n−1
, f(x
n−1
)) cu axa Ox.
ˆ
Intr-adev˘ar, ecuat ¸ia tangentei este
y −f(x
n−1
) = f

(x
n−1
)(x −x
n−1
) ¸si pentru y = 0 se obt ¸ine x
n
.
27. Fie a > 0 ¸si p ∈ N. S˘a se aplice metoda lui Newton pentru a
construi un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive pentru
p

a.
Solut ¸ie
Fie f(x) = x
p
−a ¸si g(x) = x −
f(x)
f

(x)
=
1
p

(p −1)x +ax
1−p

. Aplicat ¸ia g
este contract ¸ie pe un interval care cont ¸ine
p

a:
[g

(x)[ =
p −1
p

1 −ax
−p

<
p −1
p
< 1 , ∀x >
p

a
2
.
In concluzie, pentru a construi un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive, trebuie ca
primul termen, x
0
, s˘a fie ales astfel ˆıncˆat x
0
>
p

a
2
.
2.4 Funct ¸ii continue
28. S˘a se studieze continuitatea in zero funct ¸iei
f(x) =

x[
1
x
], x ∈ (0, 1]
1, x = 0
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 49
unde, [a] este partea ˆıntreag˘a a num˘arului a ∈ R.
Solut ¸ie
Din dubla inegalitate:
x

1
x
−1

< f(x) ≤ x
1
x
, ∀ x ∈ (0, 1],
rezult˘a c˘a funct ¸ia f este continu˘a ˆın 0.
29. Fie
f : R → R, f(x) =

xsin
1
x
, x = 0
0, x = 0
S˘a se demonstreze c˘a f este uniform continu˘a pe R.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f este continu˘a, deci pe orice interval compact [a, b] ⊂ R este ¸si
uniform continu˘a. Fie x
n
→ ∞¸si y
n
→ ∞ astfel ˆıncˆat [x
n
−y
n
[ → 0. Atunci
[f(x
n
) − f(y
n
)[ → 0 (deoarece lim
n→∞
f(x
n
) = lim
n→∞
f(y
n
) = 1), deci f este
uniform continu˘a pe R.
30. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = sin
1
x
. S˘a se demonstreze c˘a f nu este
uniform continu˘a.
Solut ¸ie
Fie x
n
=
1

¸si y
n
=
1
π
2
+ 2nπ
. Atunci [x
n
−y
n
[ → 0, dar
[f(x
n
) −f(y
n
)[ → 1 = 0.
31. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = ln x ¸si g : [1, ∞) → R, g(x) = ln x. S˘a se
studieze uniform continuitatea funct ¸iilor f ¸si g.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f nu este uniform continu˘a: fie x
n
= e
−n
¸si y
n
= e
−2n
. Atunci
[x
n
− y
n
[ → 0, dar [f(x
n
) − f(y
n
)[ → ∞. Funct ¸ia g este uniform continu˘a:
din inegalitatea sup
x≥1
[g

(x)[ ≤ 1, rezult˘a, (aplicˆand teorema lui Lagrange):
[g(x) −g(y) ≤ [x −y[, ∀x, y ∈ [1, ∞).
32. Fie (X, d) un spat ¸iu metric, fie f : X → R o aplicat ¸ie continu˘a ¸si fie
a ∈ R. Consider˘am mult ¸imile:
A = ¦x ∈ X [ f(x) < a¦
50 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
B = ¦x ∈ X [f(x) ≤ a¦
D = ¦x ∈ X [ f(x) = a¦.
S˘a se demonstreze c˘a A este mult ¸ime deschis˘a, iar B ¸si D sunt mult ¸imi
ˆınchise.
Solut ¸ie
A = f
−1
((−∞, a)), B = f
−1
((−∞, a]), D = f
−1
(¦a¦); mult ¸imea (−∞, a)
este deschis˘a, iar mult ¸imile (−∞, a] ¸si ¦a¦ sunt ˆınchise.
33. S˘a se construiasc˘a o funct ¸ie continu˘a, bijectiv˘a avˆand inversa dis-
continu˘a.
Solut ¸ie
Fie X = [0, 2π) cu distant ¸a uzual˘a indus˘a din R. Fie cercul unitate
Y = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
= 1¦,
cu distant ¸a euclidian˘a indus˘a din R
2
(se poate lua ¸si metrica ”lungimea
arcului”, care este echivalent˘a cu distant ¸a euclidian˘a). Fie funct ¸ia:
f : X → Y, f(t) = (cos t, sin t).
Atunci f este continu˘a (deoarece componentele sunt continue) ¸si bijectiv˘a.
Dac˘a funct ¸ia invers˘a f
−1
: Y → X ar fi continu˘a, atunci imaginea oric˘arui
¸sir convergent din Y ar fi un ¸sir convergent ˆın X. S¸irul

1 −
1
n
2
, −
1
n

converge la (1, 0) ˆın Y , dar imaginea sa prin funct ¸ia f
−1
:
f
−1

1 −
1
n
2
, −
1
n

= 2π −arctg

¸
1
n

1 −
1
n
2
¸

nu este ¸sir convergent ˆın X; altfel ar trebui ca 2π ∈ X, contradict ¸ie.
34. Exist˘a funct ¸ii continue ¸si bijective de la [0, 1) ˆın (0, 1) ?
Solut ¸ie
Fie X = [0, 1) cu metrica indus˘a din R ¸si Y = (0, 1) cu aceea¸si met-
ric˘a. S˘a presupunem, prin absurd, c˘a ar exista o funct ¸ie continu˘a ¸si bi-
jectiv˘a f : X → Y . Fie a = f(0) ¸si fie g restrict ¸ia lui f la (0, 1); atunci
g((0, 1)) = (0, a) ∪ (a, 1). Dar (0, 1) este mult ¸ime conex˘a ˆın X, restrict ¸ia
g este continu˘a, deci ar trebui ca g((0, 1)) s˘a fie mult ¸ime conex˘a ˆın Y ,
contradict ¸ie.
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 51
S˘a se studieze continuitatea urm˘atoarelor funct ¸ii ˆın origine
(exercit ¸iile 35-47):
35. f(x, y) =

x
2
y
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
x
2
+y
2
= 0, deoarece [
x
2
y
x
2
+y
2
[ ≤ [x[. Rezult˘a c˘a
funct ¸ia este continu˘a.
36. f(x, y) =

xy
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Trecˆand la coordonate polare, x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, obt ¸inem:
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
xy
x
2
+y
2
= lim
ρ→0
ρ
2
sinϕ cos ϕ
ρ
2
= sinϕ cos ϕ,
ceea ce arat˘a c˘a limita ˆın (0, 0) nu exist˘a, deci funct ¸ia nu este continu˘a ˆın
origine.
37. f(x, y) =

x
2
y
x
4
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
x
4
+y
2
nu exist˘a: fie (x
n
, y
n
) = (
1
n
,
1
n
2
) → (0, 0). Atunci
f(x
n
, y
n
) →
1
2
. Dac˘a (x

n
, y

n
) = (
1
n
,
1
n
) → (0, 0), atunci f(x

n
, y

n
) → 0.
Se observ˘a c˘a de¸si lim
x→0
f(x, mx) = 0, ∀m ∈ R, totu¸si limita nu exist˘a.
38. f(x, y) =

x
2
−y
2
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) nu exist˘a.
39. f(x, y) =

(x
2
+y
2
) sin
1
xy
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Din inegalitatea

(x
2
+y
2
) sin
1
xy

≤ x
2
+y
2
rezult˘a
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0,
52 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
deci funct ¸ia este continu˘a.
40. f(x, y) =

ye

1
x
2
y
2
+e

2
x
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) nu exist˘a; dac˘a (x
n
, y
n
) = (
1

ln n
,
1
n
) → (0, 0), atunci
f(x
n
, y
n
) →
1
2
,
iar dac˘a (x

n
, y

n
) = (
1

lnn
,
1
n
2
) → (0, 0), atunci
f(x

n
, y

n
) → 0.
41. f(x, y) =

1
xy
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
x
3
y
2
x
2
+y
2

x
3
y
2
x
2
+y
2
= 0, deoarece

x
3
y
2
x
2
+y
2

≤ [x
3
[,
deci funct ¸ia este continu˘a.
42. f(x, y) =

x
2
+y
2

x
2
+y
2
+1−1
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
2
+y
2

x
2
+y
2
+1−1
= 2, deci funct ¸ia nu este continu˘a.
43. f(x, y) =


x
2
·y
2
+1−1
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)

x
2
y
2
+1−1
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)(

x
2
y
2
+ 1 + 1)
= 0,
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 53
deci funct ¸ia este continu˘a.
44. f(x, y) =

e

1
x
2
+y
2
x
4
+y
4
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Folosind limita lim
t→0
+
e

1
t
t
n
= 0, ∀n ∈ N, rezult˘a lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0, deci
funct ¸ia este continu˘a.
45. f(x, y) =

(1 +x
2
y
2
)

1
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
(1 +x
2
y
2
)

1
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)

(1 +x
2
y
2
)
1
x
2
y
2


x
2
y
2
x
2
+y
2
= 1,
deci funct ¸ia nu este continu˘a.
46. f(x, y, z) =

x
2
x
2
+y
2
+z
2
, (x, y, z) = (0, 0, 0)
0, (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ¸ie
Folosind coordonatele sferice:
x = ρ sin θ cos ϕ, y = ρ sin θ sin ϕ, z = ρ cos θ,
obt ¸inem
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) = lim
ρ→0
ρ
2
(sin
2
θ cos
2
ϕ)
ρ
2
= sin
2
θ cos
2
ϕ,
deci limita nu exist˘a.
47. f(x, y, z) =

xz

x
2
+y
2
, (x, y, z) ∈ Oz
0, x = y = 0
Solut ¸ie
Fie (0, 0, z
o
) ∈ Oz; analiz˘am mai ˆıntˆai cazul z
o
= 0.
Folosind coordonate cilindrice,
x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, z = z,
54 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
obt ¸inem
lim
(x,y,z)→(0,0,z
o
)
f(x, y, z) = lim
(ρ,z)→(0,z
o
)
ρ cos ϕ z
ρ
= z
o
cos ϕ,
deci limita nu exist˘a.
Dac˘a z
o
= 0, din inegalitatea
[f(x, y, z)[ ≤ [z[,
rezult˘a
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) = 0,
deci funct ¸ia este continu˘a ˆın origine.
2.5 Spat ¸ii normate ¸si operatori liniari
48. a. Fie x
0
∈ [a, b]; pe spat ¸iul funct ¸iilor continue, (([a, b], | |

)
consider˘am aplicat ¸ia (numit˘a evaluarea ˆın punctul x
0
):
F
x
0
: ([a, b] → R, F
x
0
(f) = f(x
0
).
S˘a se demonstreze c˘a F
x
0
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a ¸si s˘a se calculeze
norma | F
x
0
| .
b. Mai general, s˘a se demonstreze c˘a pentru orice t
1
, t
2
, ..., t
n
∈ [a, b] ¸si orice
c
1
, c
2
, ..., c
n
∈ R, aplicat ¸ia:
F : ([a, b] → R, F(f) =
n
¸
k=1
c
k
f(t
k
)
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a.
ˆ
In plus:
| F |=
n
¸
k=1
[c
k
[.
Solut ¸ie
a. Fie f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ R; atunci:
F
x
0
(αf +βg) = αf(x
0
) +βg(x
0
) = αF
x
0
(f) +βF
x
0
(g),
deci F
x
0
este funct ¸ional˘a liniar˘a.
Pentru orice f ∈ ([a, b], avem:
[F
x
0
(f)[ = [f(x
0
)[ ≤| f |

,
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 55
deci F
x
0
este continu˘a ¸si | F
x
0
|≤ 1.
Dac˘a 1 este funct ¸ia constant˘a 1, atunci [F
x
0
(1)[ = 1, deci | F
x
0
|= 1.
b. Evident, se poate presupune c˘a c
k
= 0, ∀ k ∈ ¦1, 2, ..., n¦ ¸si c˘a punctele
t
1
, t
2
, ..., t
n
sunt alese cresc˘ator; liniaritatea:
F(αf +βg) =
n
¸
k=1
c
k
αf(t
k
) +
n
¸
k=1
c
k
βg(t
k
) =
= αF(f) +βF(g) ∀f, g ∈ ([a, b], ∀α, β ∈ R.
Din inegalitatea:
[F(f)[ =

n
¸
k=1
c
k
f(t
k
)



n
¸
k=1
[c
k
f(t
k
)[ ≤

n
¸
k=1
[c
k
[

| f |

, ∀f ∈ ([a, b],
rezult˘a continuitatea lui F ¸si inegalitatea:
| F |≤
n
¸
k=1
[c
k
[.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, consider˘am funct ¸ia h : [a, b] → R,
definit˘a astfel: ˆın punctele t
k
ia valorile sgn(c
k
), pe fiecare interval (t
k
, t
k+1
)
funct ¸ia este liniar˘a, iar pe intervalele [a, t
1
) ¸si (t
n
, b] funct ¸ia h este constant˘a.
Notˆand u
k
=
c
k
|c
k
|
, funct ¸ia h este:
h(x) =

u
k
, x = t
k
u
1
, x ∈ [a, t
1
)
u
n
, x ∈ (t
n
, b]
u
k+1
−u
k
t
k+1
−t
k
x +
u
k
t
k+1
−u
k+1
t
k
t
k+1
−t
k
, x ∈ (t
k
, t
k+1
)
Evident, din definit ¸ie rezult˘a funct ¸ia h este continu˘a ¸si | h |

= 1, deci:
| F | ≥ [F(h)[ =

n
¸
k=1
c
k
h(t
k
)

=

n
¸
k=1
c
k
c
k
[c
k
[

=
n
¸
k=1
[c
k
[,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
49. a. Pe spat ¸iul Banach (([a, b], | |

) al funct ¸iilor continue (reale)
consider˘am aplicat ¸ia
J : ([a, b] → R, J(f) =

b
a
f(t)dt.
56 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
S˘a se demonstreze c˘a J este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a ¸si apoi s˘a se
calculeze norma sa.
b. Mai general, pentru orice funct ¸ie continu˘a ϕ : [a, b] → R aplicat ¸ia:
J
ϕ
: ([a, b] → R, J
ϕ
(f) =

b
a
ϕ(t) f(t) dt
este o funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a si
| J
ϕ
|=

b
a
[ϕ(t)[ dt.
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este o consecint ¸˘a direct˘a a propriet˘at ¸ilor integralei Riemann.
Pentru orice f ∈ ([a, b], avem:
[J(f)[ =

b
a
f(t) dt


b
a
[f(t)[dt ≤ (b −a) | f |

,
deci J este continu˘a. Din inegalitatea de mai sus rezult˘a ¸si | J | ≤ b − a.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, fie 1(t) = 1, ∀t ∈ [0, 1]. Atunci
| 1 |

= 1 ¸si deci:
| J | ≥ [J(1)[ = b −a.
Rezult˘a | J |= b −a.
b. Liniaritatea este evident˘a; din inegalitatea:
[J
ϕ
(f)[ =

b
a
ϕ(t)f(t) dt

b
a
[ϕ(t)f(t)[ dt ≤| f |

b
a
[ϕ(t)[ dt
rezult˘a continuitatea ¸si inegalitatea:
| J
ϕ
|≤

b
a
[ϕ(t)[ dt.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a construim o funct ¸ie g ∈ ([a, b] dup˘a
cum urmeaz˘a; fie ε > 0, arbitrar fixat ¸si fie o diviziune a intervalului [a, b] ,
a = t
0
< t
1
< t
2
< ... < t
n
= b,
astfel ˆıncˆat
n
max
k=1
[ϕ(t
k
) −ϕ(t
k−1
)[ < ε.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 57
Aceast˘a alegere a diviziunii este posibil˘a datorit˘a continuit˘at ¸ii funct ¸iei ϕ.
ˆ
Imp˘art ¸im intervalele diviziunii ˆın dou˘a grupe:
ˆın prima grup˘a consider˘am intervalele (notate ∆

1
, ∆

2
, ..., ∆

r
) pe care funct ¸ia
ϕ nu se anuleaz˘a (nu schimb˘a semnul);
ˆın grupa a doua, celelalte intervale (notate ∆

1
, ∆

2
, ..., ∆

s
).
Definim funct ¸ia g pe fiecare interval al diviziunii urmˆand urm˘atoarele reguli:
i. g(t) = sgn(ϕ(t)), ∀ t ∈ ∆

i
, ∀i = 1, 2, ..., r;
ii. g(t) este liniar˘a ˆın restul punctelor din [a, b]; (se pot da formule concrete,
a se vedea exercit ¸iul anterior);
iii. dac˘a a sau b este extremitate a unui interval din a doua grup˘a, atunci
g(a) = 0 , (repectiv g(b) = 0).
Evident, funct ¸ia g este continu˘a ¸si | g |

≤ 1, deci:
| J
ϕ
|≥ [J
ϕ
(g)[ =
=

r
¸
j=1

j
ϕ(t) g(t) dt +
s
¸
k=1

k
ϕ(t) g(t) dt



r
¸
j=1

j
[ϕ(t)[ dt −
s
¸
k=1

k
[ϕ(t)[ dt =
=

b
a
[ϕ(t)[ dt −2
s
¸
k=1

k
[ϕ(t)[ dt >
>

b
a
[ϕ(t)[ dt −2ε (b −a).
Pentru ε → 0, rezult˘a inegalitatea:
| J
ϕ
|≥

b
a
[ϕ(t)[ dt,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
50. Fie (
1
[a, b] spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor de clas˘a C
1
definite pe
intervalul compact [a, b].
a. S˘a consider˘am pe (
1
[a, b] norma supremum: | f |

= sup
x∈[a,b]
[f(x)[.
S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia de derivare
D : (
1
[a, b] → ([a, b], D(f) = f

,
58 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
este operator liniar dar nu este ¸si continuu. Pe spat ¸iul funct ¸iilor continue,
([a, b], este considerat˘a, ca de obicei, norma supremum.
b. S˘a consider˘am acum pe spat ¸iul (
1
[a, b] norma:
| f |=| f |

+ | f

|

.
S˘a se demostreze c˘a aplicat ¸ia de derivare D este ˆın acest caz operator con-
tinuu.
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este evident˘a. Fie ¸sirul f
n
(x) =
1
n
sin nx; atunci | f
n
|

=
1
n
¸si deci f
n
→ 0 ˆın spat ¸iul normat

(
1
[a, b], | |

, dar ¸sirul D(f
n
) = f

n
nu
converge (la 0) ˆın ([a, b].
b. Fie f ∈ (
1
[a, b]; din inegalitatea:
| D(f) |

= | f

|

≤ | f |

+ | f

|

= | f |
rezult˘a c˘a D este operator continuu.
51. S˘a se demonstreze c˘a orice operator liniar T : R
n
→ R
n
este continuu
(pe spat ¸iul R
n
este considerat˘a norma euclidian˘a, notat˘aˆın continuare | |
2
).
Solut ¸ie
Fie T ca ˆın enunt ¸, fie ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baza canonic˘a ˆın R
n
¸si fie:
K = max¦| Te
1
|
2
, | Te
2
|
2
, ..., | Te
n
|
2
¦.
Pentru orice vector x =
¸
n
j=1
x
j
e
j
∈ R
n
, au loc inegalit˘at ¸ile:
[x
i
[ ≤| x |
2
, ∀ i = 1, 2, ..., n.
De aici ¸si din inegalitatea triunghiului, rezult˘a:
| Tx |
2
=| T

¸
n
¸
j=1
x
j
e
j
¸

|
2
=| x
j
Te
j
|
2


n
¸
j=1
[x
j
[ | Te
j
|
2
≤ nK | x |
2
, ∀x ∈ R
n
,
deci operatorul T este continuu ¸si | T |≤ nK. Evident, demonstrat ¸ia de
mai sus r˘amˆane adev˘arat˘a ¸si pe spat ¸iul C
n
.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 59
52. Operatorul de ˆınmult ¸ire cu variabila independent˘a
Pe spat ¸iul Banach complex (([a, b], | |

) consider˘am operatorul (deˆımult ¸ire
cu variabila independent˘a):
(Mf)(x) = xf(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b].
a. S˘a se demonstreze c˘a M este liniar ¸si continuu ¸si | M |= [b[.
b. S˘a se demonstreze c˘a spectrul lui M este :
σ(M) = [a, b].
c. S˘a se demonstreze c˘a mult ¸imea valorilor proprii este vid˘a: σ
p
(M) = ∅.
Solut ¸ie
a. Pentru orice f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ C, avem:
(M(αf +βg)) (x) = x(αf +βg)(x) =
= αxf(x) +βxg(x) = (αMf +βMg)(x), ∀ x ∈ [a, b],
deci M este liniar. Continuitatea:
| Mf |

= sup
x∈[a,b]
[xf(x)[ ≤ [b[ | f |

, ∀ f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b],
deci M este continuu ¸si ˆın plus | M |≤ [b[.
Notˆand cu 1 funct ¸ia constant˘a 1, atunci | 1 |

= 1 ¸si deci:
| M |≥| M1 |

= sup
x∈[a,b]
[x[ = [b[,
deci | M |= [b[.
b. Demonstr˘am egalitatea σ(M) = [a, b] prin dubl˘a incluziune.
Prin definit ¸ie, λ ∈ σ(M) dac˘a ¸si numai dac˘a operatorul λI − M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv, conform teoremei lui Ba-
nach; a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a a acestui capitol). Fie λ
0
∈ [a, b]; din
egalitatea:
((λ
0
I −M)(f))(x) = (λ
0
−x)f(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b]
rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I −M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(λ
0
I −M) = ¦f ∈ ([a, b] [ f(λ
0
) = 0¦ = ([a, b],
deci [a, b] ⊆ σ(M).
ˆ
In locul incluziunii inverse σ(M) ⊆ [a, b] demonstr˘am
incluziunea echivalent˘a: C`[a, b] ⊆ C`σ(M). Fie λ
0
∈ [a, b]; atunci funct ¸ia
ϕ : [a, b] → C, ϕ
0
(x) =
1
λ
0
−x
60 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
este corect definit˘a ¸si continu˘a, deci | ϕ
0
|

< ∞. Consider˘am operatorul:
S : ([a, b] → ([a, b], (Sf)(x) = ϕ
0
(x)f(x) =
1
λ
0
−x
f(x), ∀ x ∈ [a, b].
Se demonstreaz˘a f˘ar˘a dificultate c˘a S este operator liniar. Continuitatea
rezult˘a din inegalitatea:
| Sf |

= sup
x∈[a,b]

0
(x)f(x)[ ≤| ϕ
0
|

| f |

, ∀ f ∈ ([a, b].
ˆ
In concluzie, operatorul S ∈ L(([a, b]); ˆın plus, au loc egalit˘at ¸ile:

0
I −M)Sf = (S(λ
0
I −M))f = ϕ
0
1
ϕ
0
f = f, ∀ f ∈ ([a, b],
deci operatorul λ
0
I −M este inversabil ¸si (λ
0
I −M)
−1
= S, ceea ce demon-
streaz˘a c˘a λ
0
∈ σ(M).
c. Pentru a demonstra c˘a M nu are valori proprii, vom ar˘ata c˘a pentru orice
λ ∈ [a, b], operatorul λI − M este injectiv. Fie λ
0
∈ [a, b] ¸si fie f ∈ ([a, b]
astfel ˆıncˆat (λ
0
I −M)f = 0; rezult˘a:

0
−x)f(x) = 0, ∀ x ∈ [a, b].
De aici rezult˘a
f(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ` ¦λ
0
¦.
Funct ¸ia f fiind continu˘a, rezult˘a ¸si f(λ
0
) = 0, deci f(x) = 0, ∀ x ∈ [a, b]; in
concluzie, λ
0
I −M este injectiv.
53. Operatorul de ˆınmult ¸ire
Exemplul anterior se poate generaliza dup˘a cum urmeaz˘a. Fie φ ∈ ([a, b] ¸si
fie operatorul (de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia φ):
M
φ
: ([a, b] → ([a, b], M
φ
f = φf.
a. S˘a se arate c˘a M
φ
este operator liniar ¸si continuu ¸si | M
φ
|=| φ |

.
b. Spectrul lui M
φ
coincide cu imaginea funct ¸iei φ:
σ(M
φ
) = ¦φ(x) [ x ∈ [a, b]¦.
c. Operatorul M
φ
are valori proprii dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a intervale
(nedegenerate) J ⊆ [a, b] astfel ˆıncˆat φ(x) = c, ∀x ∈ J.
ˆ
In acest caz c este
valoare proprie a lui M
φ
.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 61
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este imediat˘a; din inegalitatea:
| M
φ
f |

= sup
x∈[a,b]
[φ(x)f(x)[ ≤| φ |

| f |

,
rezult˘a continuitatea ¸si | M
φ
|≤| φ |

. Inegalitatea invers˘a rezult˘a ca ˆın
exercit ¸iul anterior.
b. Fie A = ¦φ(x) [ x ∈ [a, b]¦ imaginea lui φ. Demonstr˘am egalitatea
σ(M
φ
) = A prin dubl˘a incluziune. Dac˘a λ
0
∈ A, atunci exist˘a x
0
∈ [a, b]
astfel ˆıncˆat φ(x
0
) = λ
0
; de aici rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I − M
φ
nu este
surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(λ
0
I −M
φ
) = ¦f ∈ ([a, b] [ f(x
0
) = 0¦ = ([a, b].
Pentru a demonstra incluziunea invers˘a, fie λ
0
∈ A; atunci funct ¸ia
ϕ
0
: [a, b] → C, ϕ
0
(x) =
1
λ
0
−φ(x)
este corect definit˘a ¸si continu˘a. Rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I − M
φ
este in-
versabil, inversul s˘au fiind operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia ϕ
0
:

0
I −M
φ
)
−1
f = M
ϕ
0
f = ϕ
0
f, ∀ f ∈ ([a, b].
Continuitatea operatorului M
ϕ
0
se poate ar˘ata direct, dar este ¸si o consecint ¸˘a
a teoremei lui Banach (a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a).
c. Fie λ
0
∈ σ(M
φ
) = A astfel ˆıncˆat exist˘a f ∈ ([a, b] cu proprietatea

0
I − M
φ
)f = 0; dac˘a funct ¸ia φ nu este constant˘a pe nici un interval,
atunci, din egalitatea (λ
0
−φ(x))f(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ¸si din continuitatea lui
f rezult˘a f(x) = 0, ∀ x ∈ [a, b], deci operatorul λ
0
I−M
φ
este injectiv, deci λ
0
nu este valoare proprie pentru M
φ
. S˘a presupunem acum c˘a exist˘a J ⊆ [a, b]
astfel ˆıncˆat φ(x) = c, ∀ x ∈ J. Demonstr˘am c˘a c este valoare proprie a lui
M
φ
; pentru aceasta, consider˘am o funct ¸ie neidentic nul˘a f
0
∈ ([a, b] astfel
ˆıncˆat f
0
(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ` J. Atunci f
0
este vector propriu asociat valorii
proprii c:
((cI −M
φ
)f
0
)(x) = 0, ∀x ∈ [a, b].
Operatorul de ˆınmult ¸ire se poate defini ¸si condit ¸ii mai generale. De exemplu,
dac˘a D ⊂ R
n
este o mult ¸ime compact˘a ¸si dac˘a φ : D → C este o funct ¸ie
continu˘a, atunci, pe spat ¸iul ((D) al funct ¸iilor continue pe D se poate defini
operatorul (de ˆınmult ¸ire cu φ): M
φ
f = φf. Se poate demonstra c˘a pro-
priet˘at ¸ile demonstrate mai sus sunt adev˘arate ¸si ˆın acest caz.
62 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
54. Operatorul integral
Fie K : [a, b] [a, b] → R o funct ¸ie continu˘a ¸si fie operatorul integral (asociat
nucleului K) definit prin:
T
K
: ([a, b] → ([a, b], (T
K
(f))(s) =

b
a
K(s, t)f(t) dt.
Pe spat ¸iul funct ¸iilor continue este considerat˘a norma supremum.
a. S˘a se demonstreze c˘a T
K
este operator liniar ¸si continuu.
b. Norma operatorului T
K
este:
| T
K
|= sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt.
Solut ¸ie
a. Pentru orice f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ R avem:
(T
K
(αf +β g))(s) =

b
a
K(s, t)(αf(t) +β g(t)) dt =
= α

b
a
K(s, t)f(t) dt +β

b
a
K(s, t)g(t) dt = α(T
K
f)(s) +β (T
K
g)(s),
∀ s ∈ [a, b], deci T
K
este liniar.
Continuitatea operatorului T
K
rezult˘a din inegalitatea:
| T
K
f |

= sup
s∈[a,b]

b
a
K(s, t)f(t) dt


≤| f |

sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt, ∀ f ∈ ([a, b].
b. Din inegalitatea de mai sus rezult˘a ¸si inegalitatea
| T
K
| ≤ sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt.
Demonstr˘am acum inegalitatea invers˘a. Aplicat ¸ia
[a, b] ÷ s →

b
a
[K(s, t)[ dt ∈ R
este continu˘a (definit˘a pe un compact) ¸si deci exist˘a s
0
∈ [a, b] astfel ˆıncˆat:
sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt =

b
a
[K(s
0
, t)[ dt.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 63
Not˘am φ(t) = K(s
0
, t); evident, φ ∈ ([a, b]. Pe spat ¸iul Banach ([a, b] con-
sider˘am funct ¸ionala (ca ˆın exercit ¸iul 49.b)
J
φ
(f) =

b
a
φ(t)f(t) dt =

b
a
K(s
0
, t)f(t) dt.
Conform exercit ¸iului 49, J
φ
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a pe ([a, b] ¸si
| J
φ
|=

b
a
[φ(t)[ dt =

b
a
[K(s
0
, t)[ dt.
ˆ
In demonstrat ¸ia egalit˘at ¸ii de mai sus s-a ar˘atat (a se vedea solut ¸ia exercit ¸iului
49.b) c˘a pentru orice ε > 0, exist˘a o funct ¸ie g ∈ ([a, b] astfel ˆıncˆat | g |

≤ 1
¸si
J
φ
(g) ≥| J
φ
| −ε.
Deoarece | g |≤ 1 avem:
| T
K
| ≥| T
K
g |

≥ (T
K
g)(s
0
) =

b
a
K(s
0
, t)g(t) dt =
= J
φ
(g) ≥| J
φ
| −ε = sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ −ε.
Deoarece ε > 0 a fost ales arbitrar, rezult˘a: | T
K
|= sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt.
55. Operatorul de convolut ¸ie
Fie dou˘a ¸siruri x, y : Z → C, cu proprietatea c˘a pentru orice n ∈ Z seria
¸
k∈Z
x(n −k)y(k) este convergent˘a.
ˆ
In acest caz se poate defini ¸sirul
x y : Z → C, (x y)(n) =
¸
k∈Z
x(n −k)y(k),
numit convolut ¸ia (sau produsul de convolut ¸ie) ¸sirurilor x ¸si y.
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice x, y ∈
1
(Z), exist˘a convolut ¸ia x y.
b. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice x, y ∈
1
(Z), convolut ¸ia xy ∈
1
(Z),
¸si ˆın plus | x y |
1
≤| x |
1
| y |
1
c. Produsul de convolut ¸ie este comutativ ¸si asociativ.
d. Pentru orice m ∈ Z, fie ¸sirul σ
m
(n) = δ
n
m
, unde, δ
n
m
este simbolul lui
Kronecker. S˘a se demonstreze egalitatea:

m
x)(n) = x(n −m), ∀ x ∈
1
(Z), ∀m, n ∈ Z.
64 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
ˆ
In particular, σ
0
este element neutru pentru convolut ¸ie.
e. Fie θ ∈
1
(Z) un ¸sir fixat ¸si fie operatorul (de convolut ¸ie):
C
θ
:
1
(Z) →
1
(Z), C
θ
x = θ x.
S˘a se demonstreze c˘a operatorul C
θ
este liniar ¸si continuu.
Solut ¸ie
a. Fie x, y ∈
1
(Z) ¸si fie n ∈ Z; atunci:
¸
k∈Z
[x(n −k)y(k)[ ≤
¸
k∈Z

¸
[x(n −k)[
¸
k∈Z
[y(k)[
¸

=| y |
1
| x |
1
.
b. Fie x, y ∈
1
(Z); atunci:
| x y |
1
=
¸
n∈Z
[(x y)(n)[ =
¸
n∈Z

¸
k∈Z
x(n −k)y(k)



¸
n∈Z
¸
k∈Z
[x(n −k)y(k)[ =
¸
k∈Z

[y(k)[
¸
n∈Z
[x(n −k)[

=
=

¸
¸
k∈Z
[y(k)[
¸

¸
m∈Z
[x(m)[

=| x |
1
| y |
1
,
comutarea sumelor (ˆın k ¸si n) fiind corect˘a datorit˘a absolut convergent ¸ei
ambelor serii.
c. Pentru orice x, y ∈
1
(Z) ¸si n ∈ Z, avem:
(x y)(n) =
¸
k∈Z
x(n −k)y(k) =
¸
m∈Z
x(m)y(n −m) = (y x)(n).
Analog se demonstreaz˘a ¸si asociativitatea.
d. Pentru orice x ∈
1
(Z) ¸si m, n ∈ Z, avem:

m
x)(n) = (x σ
m
)(n) =
¸
k∈Z
x(n −k)σ
m
(k) = x(n −m).
e. L˘as˘am liniaritatea ca exercit ¸iu. Fie θ ∈
1
(Z), fixat; atunci, pentru orice
x ∈
1
(Z), aplicˆand inegalitatea de la punctul b, avem:
| C
θ
x |
1
=| θ x |
1
≤| θ |
1
| x |
1
,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 65
56. Fie (X, | |) un spat ¸iu Banach ¸si fie T ∈ L(X) un operator astfel
ˆıncˆat | T |< 1. S˘a se demonstreze c˘a I −T este operator inversabil ¸si
(I −T)
−1
=
¸
n≥0
T
n
.
ˆ
In plus, are loc inegalitatea:
| (I −T)
−1
| ≤
1
1− | T |
.
Solut ¸ie
Spat ¸iul L(X) este complet, deci orice serie (de operatori) absolut conver-
gent˘a este ¸si convergent˘a. Fie seria
¸
n≥0
T
n
; seria converge absolut:
¸
n≥0
| T
n
| ≤
¸
n≥0
| T |
n
=
1
1− | T |
,
deci converge ˆın spat ¸iul L(X). Fie S ∈ L(X) suma acestei serii ¸si fie
S
n
=
n
¸
k=0
T
k
¸sirul sumelor part ¸iale asociat; atunci:
(I −T)S
n
= (I −T)(I +T +t
2
+... +T
n
) = I −T
n+1
.
Dar ¸sirul T
n+1
converge la O ˆın spat ¸iul L(X):
| T
n+1
| ≤| T |
n+1
→ 0, cˆand n → ∞,
deci (I−T)S = I. Analog se arat˘a ¸si egalitatea S(I−T) = I, deci ˆıntr-adev˘ar
S = (I −T)
−1
.
ˆ
In plus, dintr-un calcul f˘acut mai sus, rezult˘a:
| (I −T)
−1
|=|
¸
n≥0
T
n
| ≤
1
1− | T |
,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
66 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Capitolul 3
S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
Funct ¸ii elementare
3.1 Not ¸iuni teoretice
Convergent ¸˘a punctual˘a ¸si convergent ¸˘a uniform˘a
Fie (X, d) un spat ¸iu metric, fie f
n
: X → R(C) un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie
f : X → R(C) o funct ¸ie.
S¸irul f
n
converge punctual (sau simplu) la f dac˘a
lim
n→∞
(x) = f(x), ∀x ∈ X.
Se spune c˘a f este limita punctual˘a a ¸sirului f
n
.
S¸irul f
n
este uniform convergent la f dac˘a
∀ε > 0, ∃N(ε) > 0 astfel ˆıncˆat [f
n
(x) −f(x)[ < ε, ∀n ≥ N(ε), ∀x ∈ X.
ˆ
Intr-o formulare echivalent˘a, ¸sirul f
n
converge uniform la f dac˘a ¸si numai
dac˘a
lim
n→∞
sup
x∈X
[f
n
(x) −f(x)[ = 0.
Evident, convergent ¸a uniform˘a implic˘a convergent ¸a punctual˘a, reciproca fi-
ind fals˘a.
Dac˘a f
n
sunt funct ¸ii m˘arginite, atunci convergent ¸a uniform˘a coincide cu
convergent ¸a ˆın spat ¸iul metric al funct ¸iilor m˘arginite, (´, d

).
Dac˘a funct ¸iile f
n
sunt continue, iar ¸sirul f
n
converge simplu la f, nu rezult˘a,
ˆın general, continuitatea funct ¸iei f. De exemplu, ¸sirul de funct ¸ii continue
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) = x
n
67
68 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
converge punctual la funct ¸ia discontinu˘a f(x) =

0 dac˘a x ∈ [0, 1)
1 dac˘a x = 1
Are loc urm˘atorul rezultat:
Transfer de continuitate
Dac˘a f
n
sunt funct ¸ii continue ¸si ¸sirul f
n
converge uniform la f, atunci funct ¸ia
f este continu˘a.
Integrare termen cu termen
Fie f
n
, f : [a, b] → R funct ¸ii continue.
Dac˘a f
n
converge uniform la f , atunci
lim
n→∞

b
a
f
n
(x)dx =

b
a
f(x)dx.
S˘a consider˘am ¸sirul f
n
(x) =
sin(nx)
n
, x ∈ R. S¸irul f
n
converge uniform la
funct ¸ia constant˘a 0:
lim
n→∞
sup
x∈R
[f(x)[ ≤ lim
n→∞
1
n
= 0.
Funct ¸iile f
n
sunt derivabile, dar ¸sirul derivatelor f

n
(x) = cos(nx) nu con-
verge (nici punctual). Rezultatul urm˘ator d˘a condit ¸ii suficiente ˆın care ¸sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem c˘a funct ¸iile f
n
sunt derivabile, ∀n ∈ N. Dac˘a ¸sirul f
n
converge
punctual la f ¸si dac˘a exist˘a g : [a, b] → R astfel ˆıncˆat f

n
converge uniform
la g, atunci f este derivabil˘a ¸si f

= g.
Serii de funct ¸ii
Fie u
n
: X → R(C) un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie s
n
=
n
¸
k=1
u
n
¸sirul sumelor part ¸iale.
Se spune c˘a seria
¸
n
u
n
este punctual (simplu) convergent˘a dac˘a s
n
este
punctual convergent. Seria este uniform convergent˘a dac˘a s
n
converge uni-
form. Suma seriei este limita (punctual˘a sau uniform˘a) a ¸sirului sumelor
part ¸iale.
Criteriul lui Weierstrass de convergent ¸˘a uniform˘a
Dac˘a exist˘a un ¸sir cu termeni pozitivi a
n
astfel ˆıncˆat [u
n
(x)[ ≤ a
n
, ∀x ∈ X
¸si seria
¸
n
a
n
converge, atunci seria
¸
n
u
n
converge uniform.
Transfer de continuitate
Dac˘a u
n
sunt funct ¸ii continue ¸si seria
¸
n
u
n
converge uniform la f, atunci
3.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 69
funct ¸ia f este continu˘a.
Integrare ¸si derivare termen cu termen
Se spune c˘a o serie de funct ¸ii
¸
n
f
n
are proprietatea de integrare termen cu
termen pe intervalul [a, b] dac˘a

b
a

¸
n
f
n
(x)

dx =
¸
n

b
a
f
n
(x)dx.
Se spune c˘a o serie de funct ¸ii
¸
n
f
n
are proprietatea de derivare termen
cu termen pe mult ¸imea D dac˘a

¸
n
f
n
(x)

=
¸
n
f

n
(x), ∀ x ∈ D.
Are loc urm˘atorul rezultat:
Fie u
n
: [a, b] → R un ¸sir de funct ¸ii continue.
a. Dac˘a seria
¸
n
u
n
converge uniform la f , atunci f este integrabila ¸si

b
a
¸
n
u
n
(x)dx =
¸
n

b
a
u
n
(x)dx.
b. Presupunem c˘a funct ¸iile u
n
sunt derivabile. Dac˘a seria
¸
n
u
n
converge
punctual la f ¸si dac˘a exist˘a g : [a, b] → R astfel ˆıncˆat
¸
n
u

n
converge uni-
form la g, atunci f este derivabil˘a ¸si f

= g.
Trebuie ment ¸ionat c˘a ipotezele teoremei de mai sus sunt condit ¸ii suficiente
(nu ¸si necesare) pentru ca o serie s˘a se poat˘a integra (respectiv deriva) ter-
men cu termen.
Formula lui Taylor
Fie I ⊆ R un interval deschis ¸si fie f : I → R o funct ¸ie de clas˘a (
m
pe
I. Pentru orice a ∈ I definim polinomul Taylor de gradul n ≤ m asociat
funct ¸iei f ˆın punctul a:
T
n,f,a
(x) =
n
¸
k=0
f
(k)
(a)
k!
(x −a)
k
.
Restul de ordin n este, prin definit ¸ie,
R
n,f,a
(x) = f(x) −T
n,f,a
(x).
Polinoamele Taylor de gradul ˆıntˆai (respectiv de gradul al doilea) se numesc
aproximarea liniar˘a (respectiv p˘atratic˘a) ale funct ¸iei ˆın jurul punctului a.
Teorem˘a (Formula lui Taylor cu restul Lagrange)
Fie f : I → R de clas˘a (
n+1
¸si a ∈ I. Atunci, pentru orice x ∈ I, exist˘a
70 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
ξ ∈ (a, x) (sau (x, a)) astfel ˆıncˆat
f(x) = T
n,f,a
(x) +
(x −a)
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(ξ).
Observat ¸ii
1. Restul de ordin n poate fi scris sub forma Peano :
∃ ω : I → R astfel ˆıncˆ at lim
x→a
ω(x) = ω(a) = 0 ¸si
R
n,f,a
(x) =
(x −a)
n
n!
ω(x).
2. lim
x→a
R
n,f,a
(x)
(x −a)
n
= 0.
3. Restul de ordin n poate fi scris sub forma integral˘a:
R
n,f,a
(x) =
1
n!

x
a
f
(n+1)
(t)(x −t)
n
dt.
Seria Taylor
Fie I ⊆ R un interval deschis ¸si fie f : I → R o funct ¸ie de clas˘a (

pe I.
Pentru orice x
0
∈ I definim seria Taylor asociat˘a funct ¸iei f ˆın punctul x
0
:

¸
n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
.
Observat ¸ii
1. Seria Taylor asociat˘a funct ¸iei f ˆın punctul x
0
este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociat˘a lui f ˆın x
0
= 0 se mai nume¸ste ¸si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a funct ¸iilor prin serii Taylor
Fie a < b ¸si fie f ∈ (

([a, b]) astfel ˆıncˆat exist˘a M > 0 cu proprietatea c˘a
∀n ∈ N, ∀x ∈ [a, b], [f
(n)
(x)[ ≤ M. Atunci pentru orice x
0
∈ (a, b), seria
Taylor a lui f ˆın jurul lui x
0
este uniform convergent˘a pe [a, b] ¸si suma ei
este funct ¸ia f, adic˘a f(x) =
¸
n≥0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
, ∀x ∈ [a, b].
Serii de puteri
Fie (a
n
)
n∈N
un ¸sir de numere complexe ¸si a ∈ C. Seria

¸
n=0
a
n
(z − a)
n
se
nume¸ste seria de puteri centrat˘a ˆın a definit˘a de ¸sirul a
n
.
Formula razei de convergent ¸˘a
Fie seria

¸
n=0
a
n
(z −a)
n
¸si fie α = limsup
n
n

[a
n
[.
3.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 71
Raza de convergent ¸˘a a seriei date, (notat˘a R), se define¸ste astfel:
R =

0 dac˘a α = ∞
∞ dac˘a α = 0
1
α
dac˘a α ∈ (0, ∞)
Teorema lui Abel
Fie

¸
n=0
a
n
(z −a)
n
o serie de puteri ¸si fie R raza sa de convergent ¸˘a.
1. Dac˘a R = 0, atunci seria converge numai pentru z = a.
2. Dac˘a R = ∞, atunci seria converge absolut pentru orice z ∈ C.
3. Dac˘a R ∈ (0, ∞), atunci seria este absolut convergent˘a pentru [z−a[ < R
¸si divergent˘a pentru [z −a[ > R.
4. Seria este uniform convergent˘a pe orice discˆınchis [z−a[ ≤ r , ∀r ∈ (0, R).
Derivare ¸si integrare termen cu termen
Fie

¸
n=0
a
n
(z −a)
n
o serie de puteri ¸si fie S(z) suma sa.
1. Seria derivatelor

¸
n=1
na
n
(z − a)
n−1
are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a ¸si suma sa este S

(z).
2. Seria primitivelor

¸
n=0
a
n
(z −a)
n+1
n + 1
are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a ¸si suma sa este o primitiv˘a a lui S.
Functii elementare
1. e
z
=

¸
n=0
1
n!
z
n
, ∀z ∈ C.
2.
1
1 −z
=

¸
n=0
z
n
, ∀ [z[ < 1.
3.
1
1 +z
=

¸
n=0
(−1)
n
z
n
, ∀ [z[ < 1.
4. cos z =

¸
n=0
(−1)
n
(2n)!
z
2n
, ∀ z ∈ C.
5. sin z =

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)!
z
2n+1
, ∀ z ∈ C.
6. (1 +z)
α
=
¸
n≥0
α(α −1)(α −2)...(α −n + 1)
n!
z
n
, ∀ [z[ < 1, α ∈ R.
72 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
3.2 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a
urm˘atoarelor siruri de funct ¸ii (exercit ¸iile 1-9):
1. u
n
: (0, 1) → R ; u
n
(x) =
1
nx + 1
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x > 0, fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
1
nx + 1
= 0, deci u
n
converge
punctual la f(x) = 0.
Evident, sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) − f(x)[ = sup
x∈(0,1)

1
nx + 1

= 1 si deci u
n
nu converge
uniform la f.
2. u
n
: [0, 1] → R ; u
n
(x) = nx(1 −x)
n
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Pentru orice x ∈ (0, 1), fixat, avem:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
nx(1 −x)
n
= 0,
¸si deci u
n
converge punctual f(x) = 0.
Studiem acum convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(0,1)
[nx(1 −x)
n
[ = u
n

1
n + 1


1
e
,
deci u
n
nu este uniform convergent.
3. u
n
: [0, 1] → R ; u
n
(x) = x
n
−x
2n
,n ≥ 0.
Solut ¸ie
Pentru orice x ∈ [0, 1] fixat, rezult˘a:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
(x
n
−x
2n
) = 0,
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0.
Studiem convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(0,1)
[x
n
−x
2n
[ = u
n

1
n

2

=
1
4
,
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 73
deci u
n
nu converge uniform.
4. u
n
: R → R ; u
n
(x) =

x
2
+
1
n
2
, n > 0.
Solut ¸ie
Fie x ∈ R, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞

x
2
+
1
n
2
=

x
2
= [x[,
deci u
n
converge punctual f(x) = [x[, ∀x ∈ R.
Studiem convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈R
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈R

x
2
+
1
n
2


x
2

=
= sup
x∈R
1
n
2

x
2
+
1
n
2
+

x
2
=
1
n
→ 0,
deci u
n
converge uniform la f. Se observ˘a c˘a pentru orice n ∈ N, u
n
este
funct ¸ie derivabil˘a, dar f nu este derivabil˘a.
5. u
n
: (−∞, 0) → R, u
n
(x) =
e
nx
−1
e
nx
+ 1
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x < 0, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
e
nx
−1
e
nx
+ 1
= −1,
deci u
n
converge punctual la f(x) = −1 , ∀x ∈ (−∞, 0).
Convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(−∞,0)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(−∞,0)

e
nx
−1
e
nx
+ 1
+ 1

= 1,
deci u
n
nu converge uniform.
6. u
n
: R → R, u
n
(x) = arctg
x
1 +n(n + 1)x
2
, n > 0.
Solut ¸ie
Fie x ∈ R, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
arctan
x
1 +n(n + 1)x
2
= 0,
74 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0, ∀x ∈ R. Convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈R
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈R

arctg
x
1 +n(n + 1)x
2

.
Funct ¸iile u
n
sunt impare deci este suficient s˘a gasim supremumul pe inter-
valul (0, ∞).
u

n
(x) =

arctan
x
1 +n(n + 1)x
2

=
1 −n(n + 1)x
2
x
2
+ (1 +n(n + 1)x
2
)
2
,
deci supremumul este atins ˆın x =
1

n(n+1)
; ˆın final rezult˘a c˘a u
n
este uni-
form convergent.
7. u
n
: (1, ∞) → R, u
n
(x) =

(n
2
+ 1) sin
2
π
n
+nx −

nx, n > 0.
Solut ¸ie
Folosim inegalitatea sinx ≤ x ,∀x ∈ [0,
π
2
] ¸si obt ¸inem :
0 ≤ u
n
(x) ≤
(n
2
+ 1) sin
2 π
n

(n
2
+ 1) sin
2 π
n
+nx +

nx
<
<
(n
2
+ 1)
π
2
n
2
2

n
<
π
2

n
→ 0,
deci ¸sirul u
n
este uniform convergent la 0 .
8. u
n
(x) = x
n
e
−nx
, x ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x ≥ 0, fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = 0, deci ¸sirul converge punctual la
funct ¸ia f(x) = 0, ∀x ≥ 0. Studiind variat ¸ia funct ¸iei u
n
, rezult˘a:
lim
n→∞
sup
x≥0
[u
n
(x)[ = lim
n→∞
[u
n
(1)[ = lim
n→∞
e
−n
= 0,
deci ¸sirul este uniform convergent.
9. u
n
(x) =
nx
1 +n +x
, x ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Fie x ∈ [0, 1], fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = x, deci ¸sirul u
n
converge punctual
la f(x) = x, ∀x ∈ [0, 1]. Pentru a studia convergent ¸a uniform˘a, calcul˘am:
lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
[u
n
(x) −f(x)[ = lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
x +x
2
1 +n +x
= lim
n→∞
2
2 +n
= 0,
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 75
deci ¸sirul converge uniform; faptul c˘a supremumul de mai sus se atinge ˆın
x = 1 rezult˘a din studiul variat ¸iei funct ¸iei x →
x +x
2
1 +n +x
pe [0, 1] (funct ¸ia
este cresc˘atoare).
10. Fie ¸sirul u
n
: R → R, u
n
(x) =
sin nx

n
, n > 0.
S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirurilor u
n
¸si u

n
.
Solut ¸ie
Din inegalitatea

sin nx

n


1

n
→ 0,
rezult˘a c˘a ¸sirul u
n
converge uniform la 0 .
S¸irul derivatelor nu este punctual convergent:
(u
n
(x))

=

ncos nx.
11. Fie ¸sirul u
n
: R → R, u
n
(x) = x +
1
n
.
S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirurilor u
n
¸si u
2
n
.
Solut ¸ie
S¸irul u
n
converge uniform la f(x) = x:
lim
n→∞
sup
x∈R
[u
n
(x) −x[ = lim
n→∞
1
n
= 0.
S¸irul u
2
n
converge punctual la f
2
(x) = x
2
, dar nu converge uniform:
lim
n→∞
sup
x∈R
[u
2
n
(x) −x
2
[ = lim
n→∞
[2
x
n
+
1
n
2
[ = ∞.
12. Fie ¸sirul u
n
: [0, ∞) → R, u
n
(x) =
ne
−x
+xe
−n
x +n
, n ∈ N si fie
A
n
=

1
0
u
n
(x)dx, ∀n ∈ N

. S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirului u
n
¸si s˘a se
calculeze lim
n→∞
A
n
.
Solut ¸ie
Fie x ≥ 0, fixat.
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
ne
−x
+xe
−n
x +n
= e
−x
,
deci u
n
converge punctual la f(x) = e
−x
, ∀x ≥ 0.
Evalu˘am ˆın continuare
g
n
(x) = [u
n
(x) −f(x)[ =

1 −
n
n +x

[e
−n
−e
−x
[, ∀x > 0, ∀n ∈ N

.
76 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Dac˘a x ∈ (n, ∞) atunci:
e
−x
< e
−n
⇒ [e
−n
−e
−x
[ < e
−n
⇒ g
n
(x) < e
−n
→ 0.
Dac˘a x ∈ [0, n] atunci
e
−x
≥ e
−n
⇒ [e
−n
−e
−x
[ ≤ [e
−n
[ +[e
−x
[ =
= e
−n
+e
−x
≤ 2e
−x
,
deci
g(x) ≤
2xe
−x
x +n
, ∀ x ∈ [0, n].
Studiem acum variat ¸ia funct ¸iei [0, 1] ÷ x →
2xe
−x
x +n
.

2xe
−x
x +n

= 2
e
−x
(x +n)
2
(−x
2
−nx +n),
deci functia
2xe
−x
x +n
este cresc˘atoare pe (0,

n
2
+4n−n
2
) ¸si descresc˘atoare pe
(

n
2
+4n−n
2
, n),deci
g
n
(x) ≤
8n
(

n
2
+ 4n +n)
2
e

2n

n
2
+4n+n
→ 0.
Deci u
n
converge uniform la f .
Aplicˆand transferul de integrabilitate obt ¸inem:
lim
n→∞
A
n
=

1
0
f(x)dx =

1
0
e
−x
dx =
e −1
e
.
13. Fie u
n
: (0, ∞) → R, u
n
(x) = e
−nx
. S˘a se studieze convergent ¸a
¸sirurilor u
n
¸si u

n
.
Solut ¸ie
S¸irurile u
n
¸si u

n
converg simplu la funct ¸ia constant˘a zero, dar nu converg
uniform.
14. Fie ¸sirul f
n
:

0,
π
2

→ R, definit prin relat ¸ia de recurent ¸˘a:
f
1
(x) = x, f
n+1
(x) = sin (f
n−1
(x)) .
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 77
S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a.
Solut ¸ie
Fie x ∈

0,
π
2

fixat. S¸irul f
n
(x) este descresc˘ator:
f
n+1
(x) = sin (f
n
(x)) ≤ f
n
(x), ∀ n ∈ N
¸si m˘arginit:
0 ≤ f
n
(x) ≤ x, ∀n ∈ N.
Deci ¸sirul f
n
este punctual convergent.
Fie f :

0,
π
2

→ R, f(x) = lim
n→∞
f
n
(x). Trecˆand la limit˘a ˆın relat ¸ia de
recurent ¸˘a, se obt ¸ine: f(x) = sin (f(x)) , ∀x ∈

0,
π
2

. Se demonstreaz˘a
simplu c˘a singura solut ¸ie a ecuat ¸iei t = sin t este t = 0, deci funct ¸ia f
este constant˘a zero. Studiem acum convergent˘ a uniform˘a; pentru aceasta,
trebuie calculat sup
x∈[0,
π
2
]
[f
n
(x)[. Demonstram ˆın continuare c˘a funct ¸ia f
n
este cresc˘atoare pentru orice n ∈ N ¸si deci supremumul de mai sus este
f
n
(
π
2
). S¸irul f
n
(
π
2
) converge la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus c˘a
lim
n→∞
f
n
(x) = 0, ∀x ∈

0,
π
2

) ¸si deci f
n
este uniform convergent.
Demonstrat ¸ia faptului c˘a f
n
sunt funct ¸ii cresc˘atoare se face prin induct ¸ie: f
1
este cresc˘atoare; presupunem c˘a f
k
sunt cresc˘atoare pentru orice 1 ≤ k ≤ n
¸si demonstr˘am c˘a f
n+1
este cresc˘atoare. Fie 0 ≤ x < y ≤
π
2
; atunci:
f
n+1
(x) = sin (f
n
(x)) ≤ sin (f
n
(y)) = f
n+1
(y),
deci f
n+1
este funct ¸ie cresc˘atoare, ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
15. Fie ¸sirul f
n
: [0, ∞) → R, f
n
(x) = x
1+
1
n
.
a. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a.
b. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a pe [0, 1].
c. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a pe [1, ∞).
d. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a a ¸sirului derivatelor (acolo unde
exist˘a).
e. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a a ¸sirului derivatelor pe [0, 1].
Solut ¸ie
a. Fie x ≥ 0, fixat; atunci
lim
n→∞
f
n
(x) = lim
n→∞
x
1+
1
n
= x,
deci f
n
converge punctual la f(x) = x.
b. Pentru a studia convergent ¸a uniform˘a pe [0, 1], calcul˘am:
sup
x∈[0,1]
[f
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈[0,1]

x −x
1+
1
n

.
78 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Studiind variat ¸ia funct ¸iei de mai sus, rezult˘a c˘a supremumul se atinge ˆın
x =

n
n+1

n
; rezult˘a:
lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
[f
n
(x) −f(x)[ = lim
n→∞

n
n + 1

n

1 −
n
n + 1

= 0,
deci ¸sirul f
n
converge uniform pe [0, 1] la funct ¸ia f.
c. S¸irul nu converge uniform la f pe [1, ∞). Procedˆand ca mai sus, obt ¸inem:
sup
x≥1
[f
n
(x) −f(x)[ = sup
x≥1
x

x
1
n
−1

= ∞.
d. Evident, f

n
(x) =

1 +
1
n

x
1
n
. Pentru orice x > 0, fixat, avem:
lim
n→∞
f

n
(x) = lim
n→∞
n
n + 1
x
1
n
= 1 = f

(x).
ˆ
In x = 0, avem lim
n→∞
f

n
(0) = 0. Deci ¸sirul derivatelor converge punctual
pentru orice x ∈ [0, ∞).
e. S¸irul derivatelor nu converge uniform pe [0, 1]: sup
x∈[0,1]

n
n+1
x
1
n
−1

≥ 1.
Un alt argument este faptul c˘a funct ¸ia limit˘a (a ¸sirului derivatelor) nu este
continu˘a.
S˘a se studieze convergent ¸a urm˘atoarelor serii de funct ¸ii ¸si s˘a
se decid˘a dac˘a se pot deriva termen cu termen (exercit ¸iile 16-22):
16.
¸
n
n
−x
, x ∈ R.
Solut ¸ie
Seria converge punctual dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ (1, ∞) (se compar˘a cu seria
lui Riemann).
Fie r > 1; pentru orice x ≥ r, avem
1
n
x

1
n
r
. Seria
¸
n
1
n
r
este convergent˘a
¸si deci, conform criteriului lui Weierstrass, seria converge uniform pe inter-
valul [r, ∞).
Seria derivatelor:
¸
n≥1

n
−x

= −
¸
n≥1
n
−x
lnn converge uniform pe orice in-
terval [r, ∞); se aplic˘a criteriul lui Weierstrass:
¸
n≥1
n
−x
lnn ≤
¸
n≥1
n
−r
lnn, ∀ x ≥ r.
Ultima serie (numeric˘a) este convergent˘a.
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 79
17.

¸
n=1
sinnx
2
n
, x ∈ R.
Solut ¸ie
[u
n
(x)[ =

sin nx
2
n


1
2
n
,∀x ∈ R .
Seria
¸
n≥1
1
2
n
este convergent˘a ¸si din criteriul lui Weierstrass rezult˘a c˘a seria
¸
n≥1
sin nx
2
n
este uniform convergent˘a pe R.
Seria derivatelor
¸
n≥1

sinnx
2
n

=
¸
n≥1
ncos nx
2
n
converge uniform pe R (cri-
teriul lui Weierstrass), deci seria se poate deriva termen cu termen.
18.
¸
n≥1
1
n
2
+ (ϕ(x))
2
, unde ϕ : [a, b] → R este o funct ¸ie de clas˘a (
1
arbitrar˘a.
Solut ¸ie
Seria are termeni pozitivi ¸si
1
n
2
+ (ϕ(x))
2

1
n
2
. Seria

¸
n=1
1
n
2
este conver-
gent˘a, deci

¸
n=1
1
n
2
+ (ϕ(x))
2
este uniform convergent˘a pe [a, b].
Seria derivatelor
¸
n≥1
−2ϕ(x)ϕ

(x)
(n
2
+ (ϕ(x))
2
)
2
este uniform convergent˘a pe [a, b], deci
seria se poate deriva termen cu termen.
19.
¸
n≥1
(x +n)
2
n
4
; x ∈ [a, b] , 0 < a < b.
Solut ¸ie
Din inegalit˘at ¸ile 0 < a < b ¸si a ≤ x ≤ b rezult˘a (x +n)
2
≤ (b +n)
2
¸si deci
¸
n≥1
(x +n)
2
n
4

¸
n≥1
(b +n)
2
n
4
.
Aplicˆand criteriul lui Weierstrass, rezult˘a c˘a seria este uniform convergent˘a
pe [a, b].
Seria derivatelor converge uniform pe [a, b], deci seria se poate deriva termen
cu termen.
80 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
20.
¸
n≥1
ln(1 +nx)
nx
n
; x > 0.
Solut ¸ie
Aplicˆand inegalitatea ln(1 +x) ≤ x obt ¸inem
¸
n≥1
ln(1 +nx)
nx
n

¸
n≥1
1
x
n−1
.
Ultima serie este convergent˘a dac˘a
1
x
∈ (−1, 1) (deci x ∈ (1, ∞)) ¸si diver-
gent˘a ˆın rest . Deci seria init ¸ial˘a este simplu convergent˘a pentru x ∈ (1, ∞).
Seria converge uniform pe orice interval [α, ∞), α > 1.
Dac˘a x ∈ (0, 1], atunci din inegalitatea:
¸
n≥1
ln(1 +nx)
nx
n

¸
n≥1
ln(1 +nx)
n
,
rezult˘a c˘a seria este divergent˘a, deoarece ultima serie este divergent˘a (cri-
teriul necesar).
ˆ
In concluzie, seria dat˘a converge dac˘a ¸si numai dac˘a x > 1.
Seria derivatelor este:
¸
n≥1

1
(1 +nx)x
n

ln(1 +nx)
x
n+1

.
Fie r > 1; din inegalit˘at ¸ile:

1
(1 +nx)x
n


1
(1 +nr)r
n
, ∀x ∈ [r, ∞),

ln(1 +nx)
(1 +nx)x
n+1


n
x
n

n
r
n
, ∀ x ∈ [r, ∞),
rezult˘a c˘a seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, ∞), r > 1.
21.
¸
n≥0
x
n
(1 −x), x ≥ 0.
Solut ¸ie
S¸irul sumelor part ¸iale este
s
n
(x) = 1 −x
n+1
.
Rezult˘a c˘a seria converge simplu pentru orice x ∈ [0, 1].
Suma seriei este
s : [0, 1] → R, s(x) = 1, ∀x ∈ [0, 1) ¸si s(1) = 0.
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 81
Seria nu converge uniform pe [0, 1] (altfel suma seriei ar fi continu˘a), dar
converge uniform pe orice interval [0, α], α < 1.
Seria derivatelor
¸
n≥0
(nx
n−1
−(n + 1)x
n
) are ¸sirul sumelor part ¸iale
s

n
(x) = −(n + 1)x
n
care converge uniform pe orice interval compact [0, r], ∀r < 1.
22.
¸
n≥0
e
−nx
, x > 0.
Solut ¸ie
S¸irul sumelor part ¸iale este s
n
(x) =
n
¸
k=0
e
−kx
=
1 −e
−(n+1)x
1 −e
−x
. Seria converge
punctual la funct ¸ia f(x) =
1
1 −e
−x
pentru orice x > 0; seria nu converge
uniform pe (0, ∞):
sup
x>0

n
¸
k=0
e
−kx
−f(x)

= sup
x>0

−e
−(n+1)x
1 −e
−x

= lim
x→0
e
−(n+1)x
1 −e
−x
= ∞.
Seria derivatelor
¸
n≥0

−ne
−nx

are ¸sirul sumelor part ¸iale
s

n
(x) =

1 −e
−(n+1)x
1 −e
−x

=
(n + 1)e
−(n+1)x
−ne
−(n+2)x
−e
−x
(1 −e
−x
)
2
.
Pentru orice x > 0 fixat avem
lim
n→∞
s

n
(x) = −
e
−x
(1 −e
−x
)
2
,
deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. Convergent ¸a nu
este uniform˘a pe (0, ∞), dar seria derivatelor converge uniform pe orice in-
terval compact [r, ∞) r > 0 (se poate face un rat ¸ionament asem˘an˘ator cu
cel pentru seria init ¸ial˘a).
23. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia f : R → R, f(x) =
¸
n≥1
sin nx
n(n + 1)
este
continu˘a. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
Seria este uniform convergent˘a (se aplic˘a criteriul lui Weierstrass):
¸
n≥1
sin nx
n(n + 1)

¸
n≥1
1
n(n + 1)
,
82 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
ultima serie fiind convergent˘a. Seria derivatelor
¸
n≥1
cos nx
n+1
nu converge punc-
tual, deci seria nu se poate deriva termen cu termen.
24. Fie seria de funct ¸ii
¸
n≥1
(−1)
n
x
2
+n
n
2
, x ∈ R.
a. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a pentru orice x ∈ R ¸si convergent ¸a
uniform˘a pe orice interval [a, b]. Este seria uniform convergent˘a pe R?
b. S˘a se studieze absolut convergent ¸a pentru orice x ∈ R.
c. S˘a se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exist˘a).
d. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ R; seriile numerice
¸
n
(−1)
n
x
2
n
2
¸si
¸
n
(−1)
n
1
n
sunt ambele con-
vergente, deci seria dat˘a este punctual convergent˘a pentru orice x ∈ R.
Studiem acum convergent ¸a uniform˘a pe intervalul [a, b]. Seria
¸
n
(−1)
n
x
2
n
2
este uniform convergent˘a pe [a, b]; pentru aceasta, aplic˘am criteriul lui Weier-
strass de convergent ¸˘a uniform˘a pentru serii:

(−1)
n
x
2
n
2


b
2
n
2
, ∀x ∈ [a, b],
iar seria numeric˘a
¸
n
1
n
2
este convergent˘a.
Seria nu este uniform convergent˘a pe R; pentru aceasta, fie a suma seriei
¸
n
(−1)
n
n
2
¸si b suma seriei
¸
n
(−1)
n
n
. Evident, seria dat˘a converge punctual
la funct ¸ia f(x) = ax
2
+b. Fie s
n
(x) =
n
¸
k=1
(−1)
k
x
2
+k
k
2
. Calcul˘am:
lim
n→∞
sup
x∈R
[f(x) −s
n
(x)[ = lim
n→∞
sup
x∈R
x
2

n
¸
k=1
(−1)
k
k
2
−a

= ∞,
deci seria nu converge uniform pe R la f.
b. Seria nu converge absolut pentru nici un x ∈ R deoarece seria
¸
n
x
2
+n
n
2
este divergent˘a (se poate compara cu seria armonic˘a).
c. Evident, funct ¸ia f (suma seriei) este continu˘a pe R (de¸si seria nu converge
uniform pe R).
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 83
d. Seria nu verific˘a ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria dat˘a
trebuie s˘a convearg˘a punctual, iar seria derivatelor s˘a convearg˘a uniform;
prima condit ¸ie a fost verificat˘a. Seria derivatelor este
¸
n≥1
(−1)
n
2x
n
2
, serie
care nu este uniform convergent˘a pe R:
lim
n→∞
sup
x∈R

2x
n
¸
k=1
(−1)
k
k
2
−2ax

= ∞.
Ment ¸ion˘am totu¸si c˘a seria derivatelor converge uniform pe orice compact
din R. Seria dat˘a se poate deriva termen cu termen, egalitatea

¸
x
2
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
+
¸
n≥1
(−1)
n
n
¸

= 2x
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
, ∀x ∈ R
fiind evident adev˘arat˘a.
25. Fie seria
¸
n≥1
nx
n
+x
n
2
+ 1
.
a. Pentru ce valori ale lui x ∈ R seria converge ?
b. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a.
c. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ (−1, 1), fixat. Descompunem seria:
¸
n≥1
nx
n
+x
n
2
+ 1
= x
¸
n≥1
1
n
2
+ 1
+
¸
n≥1
n
n
2
+ 1
x
n
.
Prima serie este convergent˘a pentru orice x ∈ R. A doua serie converge
absolut dac˘a x ∈ (−1, 1); pentru demonstrat ¸ie se poate aplica criteriul ra-
portului:
lim
n→∞

n+1
(n+1)
2
+1
n
n
2
+1

x
n+1
x
n

= [x[ < 1.
Dac˘a x = −1, seria converge (cele dou˘a serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Dac˘a x = 1 seria este divergent˘a (se poate compara cu seria armonic˘a).
Dac˘a [x[ > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ [−1, 1).
84 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
b. Aplicˆand criteriul lui Weierstrass, seria converge absolut ¸si uniform pe
orice compact [−r, r] ⊂ (−1, 1):
¸
n≥1

nx
n
+x
n
2
+ 1


¸
n≥1
nr
n
+r
n
2
+ 1
, ∀ [x[ ≤ r,
iar ultima serie (numeric˘a) este convergent˘a.
c. Seria derivatelor este:
¸
n≥1

nx
n
+x
n
2
+ 1

=
¸
n≥1

n
2
n
2
+ 1
x
n−1
+
1
n
2
+ 1

=
=
¸
n≥1
1
n
2
+ 1
+
¸
n≥1
n
2
n
2
+ 1
x
n−1
.
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [−r, r] ⊂ (−1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
26. S˘a se stabileasc˘a natura seriei
¸
n≥1
(f
n
−f
n−1
) dac˘a :
a f
n
: [0, 1] → R ; f
n
(x) = nx(1 −x)
n
, ∀n ∈ N.
b. f
n
: (0, 1] → R, f
n
(x) =
e
nx
1 +e
nx
, ∀n ∈ N.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am ¸sirul sumelor part ¸iale
S
n
(x) =
n
¸
k=1
(f
k
(x) −f
k−1
(x)) = f
n
(x) −f
0
(x) = f
n
(x), ∀x ∈ [0, 1].
Folosind exercit ¸iul 2 din acest capitol rezult˘a c˘a seria este simplu conver-
gent˘a (la 0) dar nu este uniform convergent˘a.
b. Calcul˘am ¸sirul sumelor part ¸iale:
S
n
(x) =
n
¸
k=1
(f
k
(x) −f
k−1
(x)) = f
n
(x) −f
0
(x) =
e
nx
1 +e
nx

1
2
.
Rezult˘a c˘a seria converge punctual la funct ¸ia S(x) =
1
2
. Din evaluarea:
sup
x∈(0,1]

S
n
(x) −
1
2

= sup
x∈(0,1]

e
nx
1 +e
nx
−1

= sup
x∈(0,1]
1
1 +e
nx
=
1
2
,
rezult˘a c˘a seria nu este uniform convergent˘a .
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 85
27. Fie D
1
= ¦z ∈ C [ [z[ = 1¦ cercul unitate ¸si fie ((D
1
) spat ¸iul
Banach al funct ¸iilor continue pe D
1
cu norma supremum. Fie, de asemenea,

1
(Z) spat ¸iul Banach al ¸sirurilor absolut sumabile cu norma | |
1
, (a se
vedea sect ¸iunea teoretic˘a a capitolului 2).
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice z ∈ D
1
¸si pentru orice ¸sir x ∈
1
(Z),
seria (de numere complexe)
¸
n∈Z
x(n)z
−n
este absolut convergent˘a.
b. Pentru orice x ∈
1
(Z), not˘am cu Zx funct ¸ia (corect definit˘a, datorit˘a
punctului a):
Zx : D
1
→ C, (Zx)(z) =
¸
n∈Z
x(n)z
−n
.
Funct ¸ia Zx se nume¸ste transformata Z (”zet”) a ¸sirului x. S˘a se demonstreze
c˘a Zx este funct ¸ie continu˘a.
c. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
Z :
1
(Z) → ((D
1
), (Zx)(z) =
¸
n∈Z
x(n)z
−n
este liniar˘a ¸si continu˘a.
d. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice ¸siruri x, y ∈
1
(Z) are loc egalitatea:
Z(x y) = (Zx) (Zy),
unde, x y este convolut ¸ia ¸sirurilor x ¸si y, (cf. exercit ¸iului 55, cap. 2).
e. Fie θ ∈
1
(Z) un ¸sir fixat ¸si fie M

operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia
Zθ ( a se veda exercit ¸iului 53 din capitolul 2):
M

: ((D
1
) → ((D
1
), M

f = (Zθ)f.
Fie, de asemenea, operatorul de convolut ¸ie cu θ (a se vedea exercit ¸iul 55 din
capitolul 2):
C
θ
:
1
(Z) →
1
(Z), C
θ
x = θ x.
S˘a se demonstreze relat ¸ia:
Z C
θ
x = M

Zx, ∀x ∈
1
(Z).
Solut ¸ie
a. Fie z ∈ D
1
¸si fie x ∈
1
(Z); atunci:
¸
n∈Z

x(n)z
−n


¸
n∈Z
[x(n)[ =| x |
1
< ∞.
86 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
b. Fie x ∈
1
(Z); pentru a demonstra c˘a funct ¸ia Zx este continu˘a pe D
1
este suficient s˘a demonstr˘am c˘a seria
¸
n∈Z
x(n)z
−n
este uniform convergent˘a
pe D
1
. Pentru aceasta aplic˘am criteriul lui Weierstrass:
¸
n∈Z

x(n)z
−n


¸
n∈Z
[x(n)[,
ultima serie fiind o serie numeric˘a absolut convergent˘a.
c. Liniaritatea o propunem ca exercit ¸iu; pentru orice x ∈
1
(Z), avem:
| Zx |

= sup
z∈D
1
[(Zx) (z)[ = sup
z∈D
1

¸
n∈Z
x(n)z
−n


≤ sup
z∈D
1
¸
n∈Z
[x(n)[ [z
−n
[ =| x |
1
,
ceea ce arat˘a c˘a Z este operator continuu.
d. Fie x, y ∈
1
(Z) ¸si z ∈ D
1
; atunci:
(Z(x y)) (z) =
¸
n∈Z
(x y)(n) z
−n
=
¸
n∈Z

¸
¸
k∈Z
x(n −k)y(k)
¸

z
−n
=
=
¸
k∈Z

y(k)
¸
n∈Z
x(n −k) z
−n

=
¸
k∈Z

y(k)
¸
m∈Z
x(m) z
−k−m

=
=

¸
m∈Z
x(m)z
−m

¸
¸
k∈Z
y(k)z
−k
¸

= (Zx) (Zy) ,
comutarea seriilor (ˆın n ¸si k) fiind permis˘a datorit˘a faptului c˘a ambele sunt
absolut convergente.
e. Fie θ ∈
1
(Z); atunci, pentru orice x ∈
1
(Z), aplicˆand punctul d, rezult˘a:
ZC
θ
x = Z(θ x) = (Zθ) (Zx) = M

Zx,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor
S˘a se dezvolte ˆın serie Mc Laurin urm˘atoarele funct ¸ii precizˆandu-
se domeniul de convergent ¸˘a (exercit ¸iile 28-41):
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 87
28. f(x) = e
x
Solut ¸ie
Calcul˘am derivatele funct ¸iei ¸si obt ¸inem : (e
x
)
(n)
= e
x
, ∀n ∈ N. Rezult˘a
e
x
=

¸
n=0
1
n!
x
n
.
Pentru determinarea domeniului de convergent ¸˘a folosim criteriul raportului
lim
n→∞

x
n+1
(n + 1)!

n!
x
n

= lim
n→∞

x
n + 1

= 0 < 1,
seria este convergent˘a pe R .
Restul de ordin n este : R
n
(x) =
x
n+1
(n + 1)!
e
ξ
, ξ ∈ (0, x) sau ξ ∈ (x, 0).
29. f(x) = chx
Solut ¸ie
Din relat ¸iile: (chx)

= shx ¸si (shx)

= chx rezult˘a
(ch)
(2n)
(0) = ch(0) = 1 ¸si (ch)
(2n+1)
= sh(0) = 0.
Rezult˘a seria
chx =
¸
n≥0
1
(2n)!
x
2n
, ∀x ∈ R.
30. f(x) = shx
Solut ¸ie
Procedˆand ca mai sus, obt ¸inem:
shx =
¸
n≥0
1
(2n + 1)!
x
2n+1
, ∀x ∈ R.
31. f(x) = sin x
Solut ¸ie
Calcul˘am derivata de ordin n a funct ¸iei sinus:
(sin x)
(n)
= sin

x +n
π
2

, ∀ n ∈ N,
88 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
¸si deci sin
(2n)
(0) = 0 ¸si sin
(2n+1)
(0) = (−1)
n
. Rezult˘a
sinx =

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)!
x
2n+1
.
Pentru determinarea domeniului de convergent ¸˘a folosim criteriul raportului
lim
n→∞

x
2n+3
(2n + 3)!

(2n + 1)!
x
2n+1

= lim
n→∞
x
2
(2n + 2)(2n + 3)
= 0 < 1,
deci seria este convergent˘a pe R .
32. f(x) = cos x
Solut ¸ie
Derivata de ordin n a funct ¸iei cosinus este:
(cos x)
(n)
= cos

x +n
π
2

,
¸si deci
cos x =

¸
n=0
(−1)
n
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergent˘a pe R.
33. f(x) = (1 +x)
α
, α ∈ R
Solut ¸ie
Fie α ∈ R; derivata de ordinul n a funct ¸iei x → (1 +x)
α
este:
((1 +x)
α
)
(n)
= α(α −1)(α −2)...(α −(n −1))(1 +x)
α−n
, ∀ n ∈ N.
Rezult˘a c˘a derivata de ordin n ˆın zero este α(α − 1)(α − 2)...(α − (n − 1))
¸si deci (seria binomial˘a):
(1 +x)
α
=
¸
n≥0
α(α −1)(α −2)...(α −n + 1)
n!
x
n
.
Domeniul de convergent ¸˘a al seriei este [x[ < 1.
34. f(x) =
1
1 +x
Solut ¸ie
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 89
1
1 +x
=
¸
n≥0
(−1)
n
x
n
, ∀ x ∈ (−1, 1).
35. f(x) =

1 +x.
Solut ¸ie
Caz particular al seriei binomiale: α =
1
2
; rezult˘a:

1 +x =
¸
n≥0
(−1)
n−1
1 3 5...(2n −3)
2
n
x
n
, ∀ [x[ < 1.
36. f(x) = ln(1 +x) ; s˘a se calculeze apoi suma seriei
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
.
Solut ¸ie
Derivata de ordin n a funct ¸iei x → ln(1 +x) este:
(ln(1 +x))
(n)
=

1
1 +x

(n−1)
=
(−1)
n−1
(n −1)!
(1 +x)
n
, ∀ n ∈ N.
Rezult˘a seria:
ln(1 +x) =

¸
n=1
(−1)
n−1
n
x
n
,
care este convergent˘a pe (−1, 1].
ˆ
In particular, se obt ¸ine:
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
= ln 2.
37. f(x) = arctgx; s˘a se calculeze apoi suma seriei
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
.
Solut ¸ie
Dezvolt˘am ˆın serie derivata funct ¸iei:
(arctgx)

=
1
1 +x
2
=
¸
n≥0
(−1)
n
x
2n
, ∀ [x[ < 1.
90 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Integrˆand termen cu termen, rezult˘a (convergent ¸a ˆın punctele ±1 rezult˘a
aplicˆand criteriul lui Leibniz):
arctgx =
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
, ∀ x ∈ [−1, 1].
ˆ
In particular, se obt ¸ine (seria Leibniz-Gregory):
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
=
π
4
.
38. f(x) =

x
0
sin t
t
dt
Solut ¸ie
Aplicˆand dezvoltarea funct ¸iei sinus ¸si integrˆand termen cu termen, rezult˘a:

x
0
sint
t
dt =

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 1)!
x
2n+1
Seria este convergent˘a pe R .
39. f(x) = sin
2
x
Solut ¸ie
Liniarizˆand ¸si aplicˆand dezvoltarea funct ¸iei cosinus, se obt ¸ine:
sin
2
x =
1 −cos 2x
2
=

¸
n=1
(−1)
n−1
2
2n−1
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergent˘a pe R.
40. f(x) =
3
(1 −x)(1 + 2x)
Solut ¸ie
Descompunem funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple :
f(x) =
3
(1 −x)(1 + 2x)
=
1
1 −x
+
2
1 + 2x
=

¸
n=0
x
n
+

¸
n=0
(−2)
n
x
n
.
Prima serie este convergent˘a pe (−1, 1) iar a doua pe


1
2
,
1
2

. Rezult˘a:
3
(1 −x)(1 + 2x)
=

¸
n=0
(1 + (−1)
n
2
n+1
)x
n
, ∀ [x[ <
1
2
.
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 91
41. f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
Solut ¸ie
Descompunem funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple :
f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
=
1
1 +x
+
1
1 +x
2

x
1 +x
2
=
=

¸
n=0
(−1)
n
x
n
+

¸
n=0
(−1)
n
x
2n


¸
n=0
(−1)
n
x
2n+1
=

¸
n=0
c
n
x
n
, ∀[x[ < 1,
unde c
n
= 1 dac˘a n = 4k , c
n
= −1 dac˘a n = 4k + 1 ¸si c
n
= 0 ˆın rest.
42. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri ale lui x −1 funct ¸ia
f : R ` ¦0¦ → R, f(x) =
1
x
.
Solut ¸ie
Derivata de ordin n este:
f
(n)
(x) =
(−1)
n
n!
x
n+1
, deci f
(n)
(1) = (−1)
n
n!, ∀n ∈ N.
Rezult˘a
1
x
=

¸
n=0
(−1)
n
(x −1)
n
, ∀x ∈ (0, 2).
43. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri ale lui x + 4 funct ¸ia
f : R ` ¦−2, −1¦ → R, f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
.
Solut ¸ie
Se descompune funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple ¸si apoi se procedeaz˘a ca la exercit ¸iul
anterior (se calculeaz˘a derivata de ordin n ˆın x = −4):
f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
=
1
x + 1

1
x + 2
=
=

¸
n=0

1
2
n+1

1
3
n+1

(x + 4)
n
, ∀ x ∈ (−6, −2).
92 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
O alt˘a metod˘a este de a aplica direct dezvoltarea funct ¸iei
1
1 +x
translatat˘a
ˆın x = −4:
f(x) =
1
x + 1

1
x + 2
=
1
−3

1 −
x+4
3

1
−2

1 −
x+4
2
=
= −
¸
n≥0
1
3
n+1
(x + 4)
n
+
¸
n≥0
1
2
n+1
(x + 4)
n
, ∀ [x + 4[ < 2.
44. S˘a se determine aproxim˘arile liniare ¸si p˘atratice ale urm˘atoarelor
funct ¸ii ˆın jurul punctelor indicate:
a. f(x) = xlnx ˆın jurul punctului a = 1.
b. f(x) =
3

x + 1 sinx ˆın jurul punctului a = 0.
Solut ¸ie
a. Aproxim˘arile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 ¸si respectiv 2.
Se calculeaz˘a f(1) = 0, f

(1) = 1, f

(1) = 1. Rezult˘a:
T
1
(x) = f(1) +f

(1)(x −1) = x −1.
T
2
(x) = f(1) +f

(1)(x −1) +
1
2!
f

(1)(x −1)
2
= (x −1) +
1
2
(x −1)
2
.
b. Analog, se obt ¸ine T
1
(x) = 1 +x ¸si T
2
(x) = 1 +x +
1
2
x
2
.
45. S˘a se demonstreze c˘a exist˘a funct ¸ii f ∈ (

(R) care nu se pot
dezvolta ˆın serie Taylor.
Solut ¸ie
Un exemplu uzual este funct ¸ia
f : R → R, f(x) =

e

1
x
2
dac˘a x = 0
0 dac˘a x = 0
Atunci f ∈ (

(R) ¸si ˆın plus funct ¸ia f ¸si toate derivatele ei ˆın 0 sunt nule:
f
(n)
(0) = 0, ∀n ∈ N. Dac˘a funct ¸ia s-ar putea dezvolta ˆın serie Mc Laurin
ˆıntr-o vecin˘atate 1 a originii, atunci
f(x) = f(0) +
f

(0)
1!
x +
f

(0)
2!
x
2
+.... = 0, ∀x ∈ 1,
contradict ¸ie: evident, funct ¸ia f nu se anuleaz˘aˆın alte puncteˆın afara originii.
46. Folosind dezvolt˘ari limitate s˘a se calculeze urm˘atoarele limite:
a. lim
x→0
1 −cos x
2
x
2
sin x
2
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 93
b. lim
x→0
ln(1 + 2x) −sin 2x + 2x
2
x
3
Solut ¸ie
a. Consider˘am funct ¸iile f(x) = 1 − cos x
2
¸si g(x) = sin x
2
pe care le dez-
volt˘am in jurul lui 0. Obt ¸inem:
f

(x) = 2xsin x
2
⇒ f

(0) = 0
f

(x) = 2 sin x
2
+ 4x
2
cos x
2
⇒ f

(0) = 0
f

(x) = 12xcos x
2
−8x
3
sin x
2
⇒ f

(0) = 0
f
(4)
(x) = 12 cos x
2
−48x
2
sin x
2
−16x
4
cos x
2
⇒ f
(4)
(0) = 12
g

(x) = 2xcos x
2
⇒ g

(0) = 0
g

(x) = 2 cos x
2
−4x
2
sinx
2
⇒ g

(0) = 2
Not˘am 0(x
k
) orice expresie care verific˘a egalitatea lim
x→0
0(x
k
)
x
k
= 0. Rezult˘a
lim
x→0
1 −cos x
2
x
2
sin x
2
= lim
x→0
12x
4
4!
+ 0(x
4
)
2x
4
2!
+ 0(x
4
)
=
1
2
.
O alt˘a metod˘a const˘aˆın a aplica direct dezvolt˘arile funct ¸iilor sinus ¸si cosinus
(pˆan˘a la gradul al treilea).
b. Consider˘am funct ¸ia f(x) = ln(1 +2x) −sin 2x+2x
2
pe care o dezvolt˘am
in jurul lui 0; pentru aceasta, putem calcula derivatele pˆan˘a la ordinul al
treilea ale funct ¸iei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvolt˘arile funct ¸iilor
logaritm ¸si sinus:
f(x) =
¸
n≥1
(−1)
n+1
2
n
n
x
n

¸
n≥0
(−1)
n
2
n
(2n + 1)!
x
2n+1
+ 2x
2
.
Rezult˘a:
lim
x→0
ln(1 + 2x) −sin 2x + 2x
2
x
3
= lim
x→0
16x
3
3!
+ 0(x
3
)
x
3
=
8
3
.
47. S˘a se calculeze limita: lim
x→0

2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2

Solut ¸ie
Scriem mai ˆıntˆai limita sub forma:
lim
x→0

2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2

= lim
x→0
x
2
+ 2x −2e
x
+ 2
2x
2
(e
x
−1)
.
94 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Consider˘am funct ¸iile f(x) = x
2
+ 2x − 2e
x
+ 2 ¸si g(x) = e
x
− 1 pe care le
dezvolt˘am in jurul lui 0. Proced˘am ca ˆın exercit ¸iul precedent ¸si obt ¸inem :
lim
x→0

2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2

= lim
x→0

x
3
3
+ 0(x
3
)
2x
3
+ 0(x
3
)
= −
1
6
.
S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
integralele
(exercit ¸iile 48-51):
48.
1
2
0
sinx
x
dx.
Solut ¸ie
Se dezvolt˘a integrantul ˆın serie de puteri ˆın jurul lui 0, se integreaz˘a termen
cu termen ¸si se aproximeaz˘a seria alternat˘a rezultat˘a:
1
2
0
sinx
x
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)!(2n + 1)2
2n+1
.
49.
1
2
0
ln(1 +x)
x
dx.
Solut ¸ie
Se procedeaz˘a analog; rezult˘a:
1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
2
2
n
.
50.
1
3
0
arctg
x
dx.
Solut ¸ie
Analog, se obt ¸ine:
1
3
0
arctg
x
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)
2
3
2n+1
.
51.

1
0
e
−x
2
dx.
Solut ¸ie
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 95
Analog, rezult˘a:

1
0
e
−x
2
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
n!(2n + 1)
.
3.4 Serii de puteri, funct ¸ii elementare
S˘a se calculeze raza de convergent ¸˘a ¸si mult ¸imea de convergent ¸˘a ˆın
R pentru urm˘atoarele serii de puteri (exercit ¸iile 52-62):
52.

¸
n=0
x
n
Solut ¸ie
Fie R raza de convergent ¸˘a: R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergent˘a pe (−1, 1) ¸si divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) . Evident,
seria este uniform convergent˘a pe orice interval ˆınchis [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie divergent˘a.
53.

¸
n=1
n
n
x
n
Solut ¸ie
Fie R raza de convergent ¸˘a: R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergent˘a pe (−1, 1) ¸si divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) . Evident,
seria este uniform convergent˘a pe orice interval ˆınchis [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie divergent˘a.
54.

¸
n=1
(−1)
n+1
x
n
n
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este absolut convergent˘a pe (−1, 1), diver-
gent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x = −1 se obt ¸ine seria

¸
n=1
−1
n
care este divergent˘a, iar pentru x = 1 se
obt ¸ine seria

¸
n=1
(−1)
n+1
n
care este o serie convergent˘a.
55.

¸
n=1
n
n
x
n
n!
96 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= lim
n→∞
n
n
(n + 1)!
n!(n + 1)
n+1
= lim
n→∞

n
n + 1

n
=
1
e
.
Seria este absolut convergent˘a pe


1
e
,
1
e

¸si divergent˘a pe
(−∞, −
1
e
)
¸
(
1
e
, ∞) . Seria este uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < e . Dac˘a
x ∈


1
e
,
1
e
¸
se obt ¸ine o serie divergent˘a (criteriul raportului).
56.

¸
n=1
x
n
n
p
, p ∈ R
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria este absolut convergent˘a pentru x ∈ (−1, 1),
divergent˘a pentru x ∈ (−∞, −1)
¸
(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤
r < 1. Dac˘a x = −1 se obt ¸ine seria

¸
n=1
(−1)
n
n
p
care este divergent˘a pentru
p ≤ 0 ¸si convergent˘a pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obt ¸ine seria

¸
n=1
1
n
p
care este divergent˘a pentru p ≤ 1 ¸si convergent˘a pentru p > 1. Prin urmare
mult ¸imea de convergent ¸˘a este:
[−1, 1] dac˘a p > 1,
[−1, 1) dac˘a p ∈ (0, 1] ¸si
(−1, 1) dac˘a p ≤ 0 .
57.

¸
n=1

cos
1
n
n
2
+2
n+2
x
n
Solut ¸ie
R = 1 . Seria este absolut convergent˘ a pe (−1, 1), divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞)
¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1. Dac˘a x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie
divergent˘a (se aplic˘a criteriul necesar).
58.

¸
n=1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
x
n
, a > 0
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 1. Seria este absolut convergent˘a pe (−1, 1),
divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1.
Dac˘a x = 1 obt ¸inem seria
¸
n≥1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 97
Cu criteriul Raabe-Duhamel obt ¸inem:
lim
n→∞
n

a
n
a
n+1
−1

= a.
Seria este divergent˘a pentru a < 1 ¸si convergent˘a pentru a > 1; dac˘a a = 1
seria este seria armonic˘a (divergent˘a). Dac˘a x = −1 se obt ¸ine o serie con-
vergent˘a (cu criteriul lui Leibniz).
59.

¸
n=1
(x −1)
2n
n 9
n
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 3. Seria este absolut convergent˘a pe (−2, 4),
divergent˘a pe (−∞, −2)
¸
(4, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x −1[ ≤ r < 3.
Dac˘a x ∈ ¦−2, 4¦ se obt ¸ine seria armonic˘a.
60.

¸
n=1
(x + 3)
n
n
2
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 1. Seria este absolut convergent˘a pe (−4, −2),
divergent˘a pe (−∞, −4)
¸
(−2, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x+3[ ≤ r < 1.
Dac˘a x ∈ ¦−4, −2¦ se obt ¸in seriile
¸
n≥1
(±1)
n
n
2
care sunt absolut convergente.
61.

¸
n=1
(−1)
n−1
n
(x −2)
2n
Solut ¸ie
R = 1. Seria este absolut convergent˘a pentru (x −2)
2
< 1, adic˘a x ∈ (1, 3);
seria este divergent˘a pentru x ∈ (−∞, 1)
¸
(3, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe
(x − 2)
2
≤ r < 1. Dac˘a x ∈ ¦1, 3¦ se obt ¸ine seria
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
care este
convergent˘a.
62.

¸
n=1
(−1)
n+1
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
(x −1)
n
Solut ¸ie
R =
9
4
. Seria este absolut convergent˘a pentru [x − 1[ <
9
4
, adic˘a x ∈


5
4
,
13
4

; seria este divergent˘a pentru x ∈

−∞, −
5
4

¸

13
4
, ∞

; seria este
uniform convergent˘a pe [x − 1[ ≤ r <
9
4
. Dac˘a x = −
5
4
se obt ¸ine se-
ria −
¸
n≥1

9
4

n
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
care este divergent˘a (criteriul necesar), iar dac˘a
98 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
x =
13
4
se obt ¸ine seria
¸
n≥1
(−1)
n+1

9
4

n
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
care este divergent˘a.
ˆ
In exercit ¸iile 63-68, s˘a se studieze convergent ¸a urm˘atoarelor
serii de funct ¸ii
63.

¸
n=0
ln
n
x, x > 0
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a t = ln x se obt ¸ine o serie de puteri cu raza de
convergent ¸˘a R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria de puteri este absolut convergent˘a
pentru t ∈ (−1, 1) ¸si divergent˘a pentru t ∈ (−∞, −1)
¸
(1, ∞). Rezult˘a c˘a
seria init ¸ial˘a este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈

1
e
, e

. Evident, seria
este uniform convergent˘a pe [e
−r
, e
r
], ∀r < 1.
64.

¸
n=1

1 +
1
n

−n
2
e
−nx
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a t = e
−x
> 0 se obt ¸ine o serie de puteri avˆand raza
de convergent ¸˘a R = lim
n→∞
n

1 +
1
n

n
2
= e. Seria este absolut convergent˘a
pentru t ∈ (0, e), deci pentru x > −1 ¸si divergent˘a pentru t ∈ (e, ∞), adic˘a
x < −1 . Evident seria este uniform convergent˘a pe x ≥ r ,∀r > −1. Dac˘a
x = −1 se obt ¸ine o serie divergent˘a (se poate aplica criteriul necesar):

1 +
1
n

−n
2
e
n
=

1 +
1
n

−n
e

n
≥ 1.
65.
¸
n≥1
1
n!x
n
Solut ¸ie
Fie y = x
−1
; seria de puteri
¸
n≥1
1
n!
y
n
are raza de convergent ¸˘a R = ∞, deci
seria init ¸ial˘a converge pentru orice x = 0.
66.
¸
n≥0
(−1)
n+1
e
−nsinx
Solut ¸ie
Fie y = e
−sinx
; seria de puteri
¸
n≥0
(−1)
n+1
y
n
are raza de convergent ¸˘a R = 1
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 99
¸si converge dac˘a ¸si numai dac˘a y ∈ (−1, 1). Rezult˘a c˘a seria init ¸ial˘a converge
dac˘a ¸si numai dac˘a sinx > 0, adic˘a
x ∈
¸
k∈Z
(2kπ, (2k + 1)π).
67.
¸
n≥1
(−1)
n
n
sin
n
x
Solut ¸ie
Fie y = sin x; seria
¸
n≥1
(−1)
n
n
y
n
converge dac˘a ¸si numai dac˘a y ∈ (−1, 1],
deci seria init ¸ial˘a converge dac˘a ¸si numai dac˘a x = (4k −1)
π
2
, ∀k ∈ Z.
68.
¸
n≥0

x
lnx

n
, x > 0
Solut ¸ie
Fie y =
x
lnx
; seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a [y[ < 1, sau echivalent,
x < [ ln x[. Fie ξ ∈ (0, 1) solut ¸ia unic˘a a ecuat ¸iei x = −ln x. Seria converge
dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ (0, ξ).
S˘a se g˘aseasc˘a raza de convergent ¸˘a ¸si mult ¸imea de convergent ¸˘a
ˆın C pentru urm˘atoarele serii de puteri (exercit ¸iile 69-73):
69.
¸
n≥1
z
n
n
p
, z ∈ C
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este 1. Seria este absolut convergent˘a pentru orice
[z[ < 1 ¸si divergent˘a pentru [z[ > 1. Cazurile z = ±1 au fost studiate ˆın
exercit ¸iul 11. Fie z = e
it
, t = kπ, k ∈ Z. Dac˘a p ≤ 0, seria este diver-
gent˘a (criteriul necesar); dac˘a p > 1, seria este absolut convergent˘a. Dac˘a
p ∈ (0, 1], seria este convergent˘a (p˘art ¸ile real˘a ¸si imaginar˘a sunt convergente
- se aplic˘a criteriul Abel-Dirichlet).
70.

¸
n=0
i
n
z
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1. Dac˘a [z[ = 1
¸sirul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergent˘a .
71.

¸
n=0
(1 +ni)z
n
,z ∈ C
100 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1 . Dac˘a [z[ = 1
¸sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergent˘a.
72.

¸
n=0
(z −2i)
n
n 3
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 3, deci discul de absolut convergent ¸˘a este [z−2i[ < 3 . Dac˘a [z−2i[ = 3,
deci z −2i = 3e

se obt ¸ine seria
¸
n≥1
e
inθ
n
care a fost studiat˘a ˆın capitolul 1,
exercit ¸iul 42.
73.

¸
n=0
(−1)
n
z
n+1
n + 1
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1. Dac˘a
[z[ = 1, z = e

se obt ¸ine seria
¸
n≥1
(−1)
n+1
e
inθ
n
. Dac˘a z = −1, seria este
divergent˘a ( seria armonic˘a); pentru z = −1 seria este convergent˘a (criteriul
Abel-Dirichlet).
S˘a se calculeze sumele seriilor de funct ¸ii (exercit ¸iile 74-80) :
74.
¸
n≥0
x
2n
Solut ¸ie
¸
n≥0
x
2n
=
¸
n≥0
(x
2
)
n
=
1
1 −x
2
, ∀ [x[ < 1..
75.

¸
n=0
(−1)
n
x
2n+1
2n + 1
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este 1. Fie S(x) suma seriei date. Seria derivatelor are
aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu seria init ¸ial˘a ¸si suma ei este egal˘a cu derivata
sumei. Calcul˘am:
S

(x) =
¸
n≥0
(−1)
n
(x
2
)
n
=
1
1 +x
2
, ∀ [x[ < 1.
Rezult˘a S(x) = arctgx +C. Din S(0) = 0, rezult˘a C = 0.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 101
76.

¸
n=0
(n + 1)x
n
Solut ¸ie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a (R = 1) ¸si suma ei este egal˘a cu o primitiv˘a a sumei seriei date.
Integrˆand seria termen cu termen se obt ¸ine:

x
0
S(x)dx =
¸
n≥0
x
n+1
=
x
1 −x
, ∀ [x[ < 1.
Rezult˘a S(x) =
1
(1 −x)
2
.
77.

¸
n=0
n
n + 1

x
2

n
Solut ¸ie
Seria converge pentru x ∈ (−2, 2) ¸si fie S(x) suma seriei. Dac˘a x = 0, atunci
S(0) = 0; fie x ∈ (−2, 2) ` ¦0¦;
S(x) =
¸
n≥0

x
2

n

¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n
=
2
2 −x

2
x
¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n+1
.
Suma ultimei serii (pe care o not˘am cu T(x)) se calculeaz˘a prin derivare
T

(x) =

¸
¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n+1
¸

=
1
2
¸
n≥0

x
2

n
=
1
2(1 −
x
2
)
=
1
2 −x
.
Rezult˘a:
T(x) =
¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n+1
= C −ln(2 −x).
Din T(0) = 0 rezult˘a C = ln 2.
ˆ
In concluzie rezult˘a:
S(x) =
2
2 −x

2
x
ln
2
2 −x
, ∀x ∈ (−2, 2), x = 0 ¸si S(0) = 0.
78.

¸
n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n−1
Solut ¸ie
102 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Seria este absolut convergent˘a pentru x ∈ (−1, 1). Dac˘a x = 0 suma este
8
3
;
fie x ∈ (−1, 1) ` ¦0¦. Coeficientul
(n + 1)
3
n(n + 2)
se descompune ˆın fract ¸ii simple:
(n + 1)
3
n(n + 2)
= n + 1 +
1
2n
+
1
2(n + 2)
.
Rezult˘a (pentru x ∈ (−1, 1) ` ¦0¦):

¸
n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n−1
=
¸
n≥1
x
n−1
+
¸
n≥1
nx
n−1
+
¸
n≥1
1
2n
x
n−1
+
¸
n≥1
1
2(n + 2)
x
n−1
=
=
1
1 −x
+
¸
n≥1
(x
n
)

+
1
2x
¸
n≥1

x
0
x
n−1
dx +
1
2x
3
¸
n≥1

x
0
x
n+1
dx =
=
1
1 −x
+

¸
¸
n≥1
x
n
¸

+
1
2x

x
0

¸
¸
n≥1
x
n−1
¸

dx +
1
2x
3

x
0

¸
¸
n≥1
x
n+1
¸

dx =
=
1
1 −x
+

x
1 −x

+
1
2x

x
0

1
1 −x

dx +
1
2x
3

x
0

x
2
1 −x

dx =
=
1
1 −x
+
1
(1 −x)
2
+
1
2x
ln
1
1 −x
+
1
2x
3

−x −
x
2
2
+ ln
1
1 −x

.
79.
¸
n≥1
nx
−n
Solut ¸ie
Se face substitut ¸ia y = x
−1
, x = 0. Suma seriei (de puteri)
¸
n≥1
ny
n
se
calculeaz˘a prin derivarea seriei
¸
n≥1
y
n
¸si apoi ˆınmult ¸ire cu y; rezult˘a:
¸
n≥1
ny
n
=
y
(1 −y)
2
, ∀ y ∈ (−1, 1).
Rezult˘a:
¸
n≥0
nx
−n
=
x
(x −1)
2
, ∀ x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞).
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 103
80.
¸
n≥1
(4n −3)x
−(4n−3)
Solut ¸ie
Se procedeaz˘a analog cu exercit ¸iul precedent.
81. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero
funct ¸ia f(x) = arcsinx ¸si apoi s˘a se demonstreze
1 +
¸
n≥1
1 3 5... (2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
=
π
2
.
Solut ¸ie
Dezvolt˘am ˆın serie derivata funct ¸iei arcsin (folosim seria binomial˘a petru
exponentul α = −
1
2
):
(arcsinx)

=
1

1 −x
2
= 1 +
¸
n≥1
1 3 5... (2n −1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, ∀ [x[ < 1.
Integrˆand termen cu termen (de la 0 la x), obt ¸inem:
arcsinx = x +
¸
n≥1
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, ∀ x ∈ [−1, 1].
Convergent ¸a ˆın punctele ±1 se stabile¸ste cu criteriul lui Leibniz.
Suma seriei numerice din enunt ¸ este arcsin(1) =
π
2
.
82. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸ia
f(x) = ln

x +

1 +x
2

¸si apoi s˘a se demonstreze:
1 +
¸
n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
= ln(1 +

2).
Solut ¸ie
Proced˘am analog cu exercit ¸iul anterior:

ln(x +

1 +x
2

=
1

1 +x
2
=
= 1 +
¸
n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, ∀ [x[ < 1.
Rezult˘a dezvoltarea:
ln(x +

1 +x
2
) =
104 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
= x +
¸
n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, ∀x ∈ [−1, 1].
ˆ
In particular pentru x = 1 obt ¸inem suma seriei date: ln(1 +

2).
Folosind serii de puteri s˘a se calculeze sumele urm˘atoarelor
serii de numere (exercit ¸iile 83-90):
83.
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
Solut ¸ie
Suma este ln 2.
84.
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
Solut ¸ie
Suma este arctg1 =
π
4
.
85.
¸
n≥0
(−1)
n
2
2n
n!
Solut ¸ie
Suma este e

1
4
.
86.
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)3
n
Solut ¸ie
Suma este

3 arctg(
1

3
) =
π

3
6
.
87.

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
Solut ¸ie
Fie dezvoltarea:
arctg x =

¸
n=0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
∀x ∈ (−1, 1).
Primitiva care se anuleaz˘a ˆın 0 este:

x
0
arctgx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 105
Calculˆand (prin p˘art ¸i) integrala, rezult˘a:
xarctgx −
1
2
ln(x
2
+ 1) =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
,
deci suma cerut˘a este
π
4

1
2
ln 2.
88.

¸
n=0
n + 1
4
n
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a a seriei

¸
n=0
(n + 1)x
n
este 1 ¸si

¸
n=0
(n + 1)x
n
=

¸
n=0
(x
n+1
)

=


¸
n=0
x
n+1

=
=

x
1 −x

=
1
(1 −x)
2
, ∀ x ∈ (−1, 1).
ˆ
In particular, pentru x =
1
4
rezult˘a

¸
n=0
n + 1
4
n
=
16
9
.
89.
¸
n≥1
(−1)
n
(2n + 1)
2
Solut ¸ie
Din dezvoltarea funct ¸iei arctg:
arctgx =
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
, ∀ x ∈ [−1, 1],
rezult˘a

1
0
arctgx
x
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)
2
.
Valoarea acestei integrale (constanta lui Catalan) este aproximativ 0, 91596.
90.
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
Solut ¸ie
Seria de puteri
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
x
3n+1
converge pentru orice x ∈ (−1, 1]; integrˆand
106 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
termen cu termen, se obt ¸ine:
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
= lim
x→1
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
x
3n+1
=
= lim
x→1

x
0
¸
n≥0
(−1)
n
x
3n
dx = lim
x→1

x
0
dx
1 +x
3
=
= lim
x→1

1
6
ln
(x + 1)
2
x
2
−x + 1
+
1

3
arctg
2x −1

3
+
π

3
18

=
1
3
ln 2 +
π

3
9
.
Capitolul 4
Funct ¸ii diferent ¸iabile
4.1 Not ¸iuni teoretice
Derivate part ¸iale, diferent ¸ial˘a
Fie D o submult ¸ime deschis˘a ˆın R
n
¸si fie f : D → R. Fie a ∈ D ¸si s ∈ R
n
un versor arbitrar. Se spune c˘a f este derivabil˘a ˆın punctul a dup˘a direct ¸ia
s dac˘a exist˘a ˆın R limita:
lim
t→0
f(a +ts) −f(a)
t
.
Dac˘a exist˘a, aceast˘a limit˘a se noteaz˘a
df
ds
(a) ¸si se nume¸ste derivata lui f
dup˘a s ˆın punctul a. Se spune c˘a f are derivat˘a part ¸ial˘a ˆın punctul a
ˆın raport cu variabila x
k
dac˘a exist˘a
df
de
k
(a), care ˆın acest caz se noteaz˘a
∂f
∂x
k
(a). Funct ¸ia f se zice derivabil˘a part ¸ial pe D dac˘a pentru orice a ∈ D
¸si pentru orice k ∈ ¦1, 2, .., n¦ exist˘a
∂f
∂x
k
(a). Funct ¸iile
∂f
∂x
k
: D → R
se numesc derivatele part ¸iale ale lui f. Funct ¸ia f se zice de clas˘a C
1
pe D
(se noteaz˘a f ∈ C
1
(D)) dac˘a toate derivatele part ¸iale
∂f
∂x
k
exist˘a ¸si sunt
funct ¸ii continue pe D.
Presupunem c˘a f ∈ C
1
(D); pentru orice a ∈ D, vectorul
grad
a
f =

∂f
∂x
1
(a),
∂f
∂x
2
(a), ...,
∂f
∂x
n
(a)

107
108 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
se nume¸ste gradientul lui f ˆın punctul a. Are loc formula:
df
ds
(a) = s grad
a
f, ∀ s ∈ R
n
.
Fie F : D → R
m
, F = (f
1
, f
2
, .., f
m
). Presupunˆand c˘a exist˘a toate
derivatele part ¸iale
∂f
i
∂x
j
(a), se poate defini matricea jacobian˘a a aplicat ¸iei F
ˆın punctul a prin:
J
F
(a) =

∂f
i
∂x
j
(a)

1≤i≤m,1≤j≤n
.
Dac˘a m = n, atunci matricea este p˘atratic˘a ¸si determinantul ei se nume¸ste
jacobianul funct ¸iilor f
1
, f
2
, .., f
n
ˆın punctul a ¸si se noteaz˘a
det (J
F
(a)) =
D(f
1
, f
2
, .., f
n
)
D(x
1
, x
2
, .., x
n
)
.
Funct ¸ia F se nume¸ste de clas˘a C
1
pe mult ¸imea D dac˘a toate componen-
tele sale, f
1
, .., f
m
sunt de clas˘a C
1
.
Diferent ¸iala
Aplicat ¸ia F : D → R
m
se nume¸ste diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a ∈ D dac˘a
exist˘a o aplicat ¸ie liniar˘a DF(a) : R
n
→ R
m
astfel ˆıncˆat
lim
x→a
F(x) −F(a) −DF(a)(x −a)
| x −a |
= 0.
Dac˘a exist˘a, aplicat ¸ia DF(a) se nume¸ste diferent ¸iala lui F ˆın punctul a.
Leg˘atura dintre derivate part ¸iale ¸si diferent ¸ial˘a
i. Dac˘a F este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a atunci F este derivabil˘a part ¸ial ˆın
a.
ˆ
In acest caz, matricea (ˆın baza canonic˘a) a aplicat ¸iei liniare DF(a) este
matricea jacobian˘a a lui F ˆın a, deci
DF(a)x = J
F
(a)x
T
, ∀x ∈ R
n
.
Dac˘a f : D → R este diferent ¸iabil˘a ˆın a ∈ D, atunci
Df(a) : R
n
→ R,
Df(a)(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
∂f
∂x
1
(a)x
1
+
∂f
∂x
2
(a)x
2
+... +
∂f
∂x
n
(a)x
n
,
sau, notˆand cu dx
j
proiect ¸ia pe componenta j, diferent ¸iala se scrie sub forma:
Df(a) =
∂f
∂x
1
(a)dx
1
+
∂f
∂x
2
(a)dx
2
+... +
∂f
∂x
n
(a)dx
n
.
4.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 109
ii. Dac˘a F ∈ C
1
(D) atunci F este diferent ¸iabil˘a ˆın orice a ∈ D.
Diferent ¸iala funct ¸iei compuse
Fie A ⊆ R
n
¸si B ⊆ R
m
dou˘a mult ¸imi deschise ¸si fie F : A → B,
G : B → R
k
. Dac˘a F este diferent ¸iabil˘a ˆın a ∈ A ¸si G este diferent ¸iabil˘a ˆın
b = F(a) ∈ B atunci compunerea G◦ F este diferent ¸iabil˘a ˆın a ¸si
D(G◦ F)(a) = DG(b) ◦ DF(a).
Relat ¸ia dintre matricele jacobiene asociate este
J
G◦F
(a) = J
G
(b)J
F
(a).
Derivate part ¸iale de ordin superior
Funct ¸ia f : D → R se nume¸ste de clas˘a C
2
pe D dac˘a f ∈ C
1
(D) ¸si
∂f
∂x
k
∈ C
1
(D), ∀k ∈ ¦1, 2, .., n¦. Funct ¸iile

∂x
j

∂f
∂x
k

se numesc derivatele
part ¸iale de ordinul al doilea ¸si se noteaz˘a

2
f
∂x
j
∂x
k
.
ˆ
In cazul particular j = k,
se folose¸ste notat ¸ia

2
f
∂x
2
k
.
Teorema de simetrie a lui Schwartz
Dac˘a f ∈ C
2
(D), atunci

2
f
∂x
j
∂x
k
(a) =

2
f
∂x
k
∂x
j
(a), ∀j, k ∈ ¦1, 2, .., n¦, ∀a ∈ D.
Diferent ¸iala a doua
Fie f ∈ C
2
(D) ¸si a ∈ D. Matricea hessian˘a a lui f ˆın a este matricea
(simetric˘a)
H
f
(a) =


2
f
∂x
i
∂x
j

1≤i,j≤n
.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın punctul a este forma p˘atratic˘a
D
2
f(a) : R
n
→ R, D
2
f(a)(h
1
, h
2
, .., h
n
) =
n
¸
i=1
n
¸
j=1

2
f
∂x
i
∂x
j
(a)h
i
h
j
.
Polinomul Taylor
Fie D o submult ¸ime deschis˘a din R
n
, fie f : D → R o funct ¸ie de clas˘a (
m
¸si
fie a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) ∈ D. Not˘am
∆f(a) = Df(a)(x −a) =
n
¸
k=0
∂f
∂x
k
(a)(x
k
−a
k
).
110 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Puterea simbolic˘a [∆f(a)]
(k)
se define¸ste ca fiind puterea k a polinomului
∆f(a) cu convent ¸iile

∂f
∂x
1
(a)

p
1

∂f
∂x
2
(a)

p
2
...

∂f
∂x
n
(a)

pn
=

k
f
∂x
p
1
1
∂x
p
2
2
...∂x
pn
n
(a),
∀ p
1
, p
2
, ...p
n
∈ ¦0, 1, ..., k¦ astfel ˆıncˆat p
1
+p
2
+...p
n
= k.
Polinomul Taylor de gradul m asociat funct ¸iei f ˆın punctul a este, prin
definit ¸ie:
T
m
(f, a)(x) = f(a) +
1
1!
∆f(a) +
1
2!
[∆f(a)]
(2)
+... +
1
m!
[∆f(a)]
(m)
, ∀x ∈ D,
iar restul de ordin m este R
m
(f, a)(x) = f(x) −T
m
(f, a)(x).
De exemplu, dac˘a n = 2, (a
1
, a
2
) = (a, b), atunci:
T
1
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x −a)
∂f
∂x
(a, b) + (y −b)
∂f
∂y
(a, b),
T
2
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x −a)
∂f
∂x
(a, b) + (y −b)
∂f
∂y
(a, b)+
+
1
2!

(x −a)
2

2
f
∂x
2
(a, b) + 2(x −a)(y −b)

2
f
∂x∂y
(a, b) + (y −b)
2

2
f
∂y
2
(a, b)

.
ˆ
In general, pentru m ∈ N:
T
m
(f, (a, b))(x, y) =
m
¸
k=0
1
k!
[∆f(a, b)]
(k)
,
unde
[∆f(a, b)]
(k)
=
k
¸
i=0
C
i
k
(x −a)
k−i
(y −b)
i

k
f
∂x
k−i
∂y
i
(a, b).
Polinoamele T
1
(f, a) ¸si T
2
(f, a) se numesc aproximarea liniar˘a ¸si, respectiv,
aproximarea p˘atratic˘a a funct ¸iei f ˆın jurul punctului a.
Formula lui Taylor
ˆ
In condit ¸iile de mai sus, fie r > 0 astfel ˆıncˆat B(a, r) ⊆ D. Atunci, pentru
orice x ∈ B(a, r), exist˘a ξ ∈ [a, x] astfel ˆıncˆat
f(x) = T
m
(f, a) +
1
m!
[∆f(ξ)]
(m)
.
ˆ
In particular, rezult˘a c˘a
lim
x→a
R
m
(f, a)(x)
| x −a |
m
= 0.
4.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 111
Extreme locale
Fie D o submult ¸ime deschis˘a ˆın R
n
¸si f : D → R. Un punct a ∈ D se
nume¸ste punct de extrem local pentru funct ¸ia f dac˘a exist˘a o vecin˘atate
V ⊆ D a punctului a astfel ˆıncˆat f(x) −f(a) ≤ 0, ∀x ∈ V (maxim local) sau
f(x) −f(a) ≥ 0, ∀x ∈ V (minim local).
Un punct a ∈ D se nume¸ste punct critic al lui f dac˘a f este diferent ¸iabil˘a
ˆın a ¸si Df(a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notat ¸iile de mai sus, dac˘a a ∈ D este punct de extrem local pentru f ¸si
funct ¸ia f este diferent ¸iabil˘a ˆın a, atunci a este punct critic al lui f.
Condit ¸ii suficiente de extrem local
Fie f ∈ C
2
(D) ¸si fie a ∈ D un punct critic pentru f. Dac˘a forma p˘atratic˘a
D
2
f(a) este pozitiv definit˘a (respectiv negativ definit˘a) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f. Dac˘a matricea hessian˘a are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorfisme
Fie A, B doi deschi¸si din R
n
. O aplicat ¸ie f : A → B se nume¸ste difeomor-
fism dac˘a este bijectiv˘a, de clas˘a C
1
¸si cu inversa de clas˘a C
1
.
Teorema funct ¸iei inverse
Dac˘a intr-un punct a ∈ A diferent ¸iala Df(a) este izomorfism liniar (sau,
echivalent, det (J
f
(a)) = 0), atunci f este difeomorfism local ˆın jurul lui
a, adic˘a exist˘a V vecin˘atate a lui a ¸si W vecin˘atate a lui f(a) astfel ˆıncˆat
restrict ¸ia f : V → W s˘a fie difeomorfism.
Teorema funct ¸iilor implicite
Fie A ⊆ R
n
¸si B ⊆ R
m
dou˘a mult ¸imi deschise.
Not˘am x = (x
1
, x
2
, .., x
n
) ∈ A, y = (y
1
, y
2
, .., y
m
) ∈ B ¸si (x, y) ∈ AB.
Fie F : A B → R
m
, F(x, y) = (f
1
(x, y), f
2
(x, y), .., f
m
(x, y)) o funct ¸ie de
clas˘a C
1
. Fie (a, b) ∈ AB astfel ˆıncˆat
F(a, b) = 0 ¸si
D(f
1
, f
2
, .., f
m
)
D(y
1
, y
2
, .., y
m
)
= 0.
Atunci exist˘a V ⊆ A vecin˘atate deschis˘a a lui a ¸si W ⊆ B vecin˘atate deschis˘a
a lui b ¸si o unic˘a funct ¸ie φ : V → W cu propriet˘at ¸ile:
φ ∈ C
1
(V ), φ(a) = b ¸si F(x, φ(x)) = 0, ∀x ∈ V.
112 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Extreme cu leg˘aturi
Fie M ⊆ R
p
o submult ¸ime nevid˘a ¸si a ∈ M. Fie f o funct ¸ie definit˘a pe o
vecin˘atate a lui a. Se spune c˘a punctul a este punct de extrem pentru f
cu leg˘atura M (sau extrem condit ¸ionat) dac˘a a este punct de extrem local
pentru restrict ¸ia lui f la M, sau, echivalent, dac˘a exist˘a V o vecin˘atate a
lui a astfel ˆıncˆat
f(x) ≤ f(a) sau f(x) ≥ f(a), ∀ x ∈ V ∩ M.
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Fie D o submult ¸ime deschis˘a din R
n+m
¸si fie f : D → R o funct ¸ie de clas˘a
C
1
(D). Not˘am D ÷ (x, y) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, y
1
, y
2
, ..., y
m
) variabilele din D.
Fie g
k
: D → R, ∀k ∈ ¦1, 2, ..., m¦ funct ¸ii de clas˘a C
1
(D) ¸si fie
M = ¦(x, y) ∈ D [ g
k
(x, y) = 0, ∀ 1 ≤ k ≤ m¦.
Dac˘a (a, b) ∈ M este punct de extrem local pentru f cu leg˘atura M astfel
ˆıncˆat
D(g
1
, g
2
, ..., g
m
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
m
)
(a, b) = 0,
atunci exist˘a λ = (λ
1
, λ
2
, ..., λ
m
) ∈ R
m
astfel ˆıncˆat (a, b) s˘a fie punct critic
al funct ¸iei
F(x, y, λ) = f(x, y) +λ
1
g
1
(x, y) +λ
2
g
2
(x, y) +... +λ
m
g
m
(x, y),
sau, echivalent, (a, b) este solut ¸ie a sistemului de n + 2m ecuat ¸ii cu n + 2m
necunoscute:
∂F
∂x
j
= 0,
∂F
∂y
k
= 0, g
k
= 0, ∀j ∈ ¦1, 2, ..., n¦, ∀k ∈ ¦1, 2, ..., m¦.
4.2 Derivate part ¸iale ¸si diferent ¸iala
1. Fie f : R
2
→ R, f(x, y) = 2x
3
y − e
x
2
. S˘a se calculeze, cu definit ¸ia,
derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui f ˆın punctele (0, 0) ¸si (−1, 1).
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a f este continu˘aˆın cele dou˘a puncte. Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:
∂f
∂x
(0, 0) = lim
x→0
f(x, 0) −f(0, 0)
x
= lim
x→0
−e
x
2
+ 1
x
= 0.
∂f
∂y
(0, 0) = lim
y→0
f(0, y) −f(0, 0)
y
= 0.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 113
∂f
∂x
(−1, 1) = lim
x→−1
f(x, 1) −f(−1, 1)
x + 1
= lim
x→−1
2x
3
−e
x
2
+ 2 +e
x + 1
= 6 + 2e.
∂f
∂y
(−1, 1) = lim
y→1
f(−1, y) −f(−1, 1)
y −1
= −2.
2. a. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine pentru
funct ¸ia
f(x, y, z) =

x
2
+y
2
+z
2
.
b. Este funct ¸ia g : R
2
→ R, g(x, y) = x

x
2
+y
2
de clas˘a (
1
(R
2
) ?
Solut ¸ie
a. Aplicˆand definit ¸ia, se obt ¸ine:
lim
x→0
f(x, 0, 0) −f(0, 0, 0)
x
= lim
x→0
[x[
x
.
Limita de mai sus nu exist˘a, deci funct ¸ia f nu are derivate part ¸iale ˆın origine.
b. Pentru orice (x, y) = (0, 0), avem:
∂g
∂x
(x, y) =
2x
2
+y
2

x
2
+y
2
,
∂g
∂y
(x, y) =
xy

x
2
+y
2
.
ˆ
In origine derivatele part ¸iale exist˘a ¸si sunt nule:
∂g
∂x
(0, 0) = lim
x→0
x[x[
x
= 0,
∂g
∂y
(0, 0) = 0.
Verific˘am dac˘a derivatele part ¸iale sunt continue (ˆın origine):
lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂x
(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
2x
2
+y
2

x
2
+y
2
= 0,
deoarece

2x
2
+y
2

x
2
+y
2

≤ 2

x
2
+y
2
;
lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂y
(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
xy

x
2
+y
2
= 0,
deoarece

xy

x
2
+y
2

x
2
+y
2
. Rezult˘a c˘a f ∈ (
1
(R
2
).
3. Folosind definit ¸ia, s˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul al
doilea ale funct ¸iilor urm˘atoare, ˆın punctele indicate:
114 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
a. f : R
2
→ R, f(x, y) =

x
2
+y
2
ˆın (1, 0) ¸si (1, 1).
b. g : R
3
→ r, g(x, y, z) = xe
yz
ˆın (0, 0, 0) ¸si (1, 1, 1).
Solut ¸ie
a. Se calculeaz˘a mai ˆıntˆai derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆıntr-un punct
arbitrar (x, y) = (0, 0):
∂f
∂x
(x, y) =
x

x
2
+y
2
,
∂f
∂y
(x, y) =
y

x
2
+y
2
.
Calcul˘am acum derivatele part ¸iale de ordinul al doilea (cu definit ¸ia):

2
f
∂x
2
(1, 0) = lim
x→1
∂f
∂x
(x, 0) −
∂f
∂x
(1, 0)
x −1
= lim
x→1
x

x
2
−1
x −1
= 0.

2
f
∂y
2
(1, 0) = lim
y→0
∂f
∂y
(1, y) −
∂f
∂y
(1, 0)
y
= lim
y→0
y
y

1 +y
2
= 1.

2
f
∂x∂y
(1, 0) = lim
x→1
∂f
∂y
(x, 0) −
∂f
∂y
(1, 0)
x −1
= 0.

2
f
∂y∂x
(1, 0) = lim
y→0
∂f
∂x
(1, y) −
∂f
∂x
(1, 0)
y
= lim
y→0
1

1+y
2
−1
y
= 0.
Analog se calculeaz˘a ¸si ˆın punctul (1, 1).
b. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆıntr-un punct arbitrar sunt:
∂g
∂x
(x, y, z) = e
yz
,
∂g
∂y
(x, y, z) = xze
yz
,
∂g
∂z
(x, y, z) = xye
yz
.
ˆ
In (0, 0, 0) toate derivatele part ¸iale de ordinul al doilea sunt nule.
ˆ
In punctul
(1, 1, 1), avem:

2
g
∂x
2
(1, 1, 1) = 0,

2
g
∂y∂x
(1, 1, 1) = e =

2
g
∂z∂x
(1, 1, 1),
celelalte calculˆandu-se analog.
4. Fie f : R
3
→ R
2
, f(x, y, z) = (x
2
− yz, y
2
− z
2
). S˘a se calculeze,
folosind definit ¸ia, derivata dup˘a direct ¸ia h = (
1
3
,
2
3
,
2
3
) a funct ¸iei f ˆın punctul
(x, y, z) = (1, 1, 2).
Solut ¸ie
Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:
df
dh
(1, 1, 2) = lim
t→0
f

(1, 1, 2) +t(
1
3
,
2
3
,
2
3
)

−f(1, 1, 2)
t
=
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 115
= lim
t→0

−1 −
4
3
t −
1
3
t
2
, −3 −
4
3
t

−(−1, −3)
t
=


4
3
, −
4
3

.
5. Fie f : R
3
→ R
2
, f(x, y, z) = (x
3
−y
3
, x
3
+ y
3
+ z
3
). S˘a se calculeze
derivata dup˘a direct ¸ia h =
1

6
(1, −1, 2) a lui f ˆın punctul (1, −1, 1).
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia (ca ˆın exercit ¸iul precedent).
6. S˘a se calculeze laplacianul urm˘atoarelor funct ¸ii:
a. f : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R, f(x, y) = ln(x
2
+y
2
).
b. g : R
3
` ¦(0, 0, 0)¦ → R, g(x, y, z) = ln(x
2
+y
2
+z
2
).
c. h : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R, h(x, y) =
1

x
2
+y
2
.
d. k : R
3
` ¦(0, 0, 0)¦ → R, k(x, y, z) =
1

x
2
+y
2
+z
2
.
Solut ¸ie
Laplacianul unei funct ¸ii f de n variabile, este, prin definit ¸ie:
∆f =

2
f
∂x
2
1
+

2
f
∂x
2
2
+... +

2
f
∂x
2
n
.
O funct ¸ie al c˘arei laplacian este nul se nume¸ste funct ¸ie armonic˘a.
a. Calcul˘am derivatele part ¸iale:
∂f
∂x
(x, y) =
2x
x
2
+y
2
,
∂f
∂y
(x, y) =
2y
x
2
+y
2

2
f
∂x
2
(x, y) =
2y
2
−2x
2
(x
2
+y
2
)
2
,

2
f
∂y
2
(x, y) =
2x
2
−2y
2
(x
2
+y
2
)
2
,
¸si deci ∆f = 0.
b. Derivatele part ¸iale:
∂g
∂x
(x, y, z) =
2x
x
2
+y
2
+z
2
,
116 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE

2
g
∂x
2
(x, y, z) =
2y
2
+ 2z
2
−2x
2
(x
2
+y
2
+z
2
)
2
,
¸si deci ∆g =
2
x
2
+y
2
+z
2
.
c. Derivatele part ¸iale:
∂h
∂x
(x, y) =
−x

(x
2
+y
2
)
3
,

2
h
∂x
2
(x, y) =
2x
2
−y
2

(x
2
+y
2
)
5
,
¸si deci ∆h =
1

(x
2
+y
2
)
3
.
d. Derivatele part ¸iale:
∂k
∂x
(x, y, z) =
−x

(x
2
+y
2
+z
2
)
3
,

2
k
∂x
2
(x, y, z) =
2x
2
−y
2
−z
2

(x
2
+y
2
+z
2
)
5
,
¸si deci ∆k = 0.
7. S˘a se calculeze laplacianul funct ¸iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)
−1
.
b. g(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
−1
.
Solut ¸ie
a.

2
f
∂x
2
(x, y) =
6x
2
−2y
2
(x
2
+y
2
)
3
, deci ∆f = 4(x
2
+y
2
)
−2
.
b.

2
g
∂x
2
(x, y, z) =
6x
2
−2(y
2
+z
2
)
(x
2
+y
2
+z
2
)
3
, deci ∆g = 2(x
2
+y
2
+z
2
)
−2
.
8. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
S˘a se demonstreze c˘a f este continu˘ a, are derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
ˆın orice punct ¸si nu este diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
Solut ¸ie
Din inegalitatea: [f(x, y)[ ≤ [x[ rezult˘a lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0, deci funct ¸ia
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 117
este continu˘a. Este evident c˘a ˆın orice punct (x, y) = (0, 0) funct ¸ia are
derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai; studiind existent ¸a lorˆın origine (cu definit ¸ia),
obt ¸inem:
∂f
∂x
(0, 0) =
∂f
∂y
(0, 0) = 0.
Demonstr˘am acum c˘a f nu este diferent ¸iabil˘a ˆın origine; dac˘a ar fi, atunci
diferent ¸iala sa ar fi aplicat ¸ia identic nul˘a deoarece:
df(0, 0)(x, y) =
∂f
∂x
(0, 0)x +
∂f
∂y
(0, 0)y = 0.
Din definit ¸ia diferent ¸iabilit˘at ¸ii ar trebui ca:
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) −f(0, 0) −df(0, 0)(x, y)

x
2
+y
2
= lim
(x,y)→(0,)
xy
x
2
+y
2
= 0,
contradict ¸ie cu faptul c˘a aceast˘a limit˘a nu exist˘a. (se pot folosi coordonatele
polare).
9. S˘a se studieze continuitatea ¸si existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine
pentru funct ¸iile:
a. f(x, y) =

x
3
−y

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =

x
3
−y
2

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
.
Solut ¸ie
a. lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
3
−y

x
2
+y
2
=
= lim
ρ→0
ρ(ρ
2
cos
3
ϕ −sinϕ)
ρ
= −sinϕ,
deci funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine.
Studiem acum existent ¸a derivatelor part ¸iale:
lim
x→0
f(x, 0) −f(0, 0)
x
= lim
x→0
x
3
x[x[
= 0,
lim
y→0
f(0, y) −f(0, 0)
y
= lim
y→0
−y
y [y[
= −∞,
deci f nu este derivabil˘a part ¸ial ˆın raport cu y ˆın origine.
b. Din inegalitatea: [f(x, y)[ ≤

x
2
+y
2
, rezult˘a c˘a funct ¸ia g este continu˘a
118 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
ˆın origine.
Studiem acum existent ¸a derivatelor part ¸iale:
lim
x→0
g(x, 0) −g(0, 0)
x
= lim
x→0
x
2
[x[
= 0,
lim
y→0
g(0, y) −g(0, 0)
y
= lim
y→0
−y
[y[
.
Ultima limit˘a nu exist˘a, deci g nu este derivabil˘a part ¸ial ˆın raport cu y ˆın
origine.
10. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele funct ¸ii sunt diferent ¸iabile ˆın orig-
ine dar nu sunt de clas˘a (
1
:
a. f(x, y) =

(x
2
+y
2
) sin
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =

xy
2

x
2
+y
4
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
c. h(x, y, z) =

xy
2
z

x
2
+y
4
+z
2
dac˘a (x, y, z) = (0, 0, 0)
0 dac˘a (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ¸ie
a. Calculˆand derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai, se obt ¸ine:
∂f
∂x
(x, y) =

2xsin
1
x
2
+y
2

2x
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
∂f
∂y
(x, y) =

2y sin
1
x
2
+y
2

2y
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Derivatele part ¸iale sunt continue ˆın orice punct (x, y) = (0, 0), dar ˆın orig-
ine nu sunt continue deoarece lim
(x,y)→(0,0)
∂f
∂x
(x, y) nu exist˘a (se pot folosi
coordonatele polare). Am demonstrat deci c˘a f nu este de clas˘a (
1
pe R
2
.
Studiem diferent ¸iabilitatea ˆın origine (ˆın rest, derivatele part ¸iale fiind con-
tinue, funct ¸ia este diferent ¸iabil˘a):
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) −f(0, 0) −df(0, 0)(x, y)

x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)

x
2
+y
2
sin
1
x
2
+y
2
= 0,
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 119
deci f este diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
b.
ˆ
In puncte (x, y) = (0, 0) derivatele part ¸iale sunt:
∂g
∂x
(x, y) =
y
6
(x
2
+y
4
)

x
2
+y
4
.,
∂g
∂y
(x, y) =
2xy
5
(x
2
+y
4
)

x
2
+y
4
.
Evident, (cu definit ¸ia), ˆın origine derivatele part ¸iale sunt nule.
Derivatele part ¸iale nu sunt continue ˆın origine; demonstr˘am pentru
∂g
∂x
:
lim
x→0
∂g
∂x
(x, 0) = 0,
lim
y→0
∂g
∂x
(y
2
, y) =
1
2
,
deci lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂x
nu exist˘a.
Demonstr˘am c˘a g este diferent ¸iabil˘a ˆın origine:
lim
(x,y)→(0,0)
g(x, y) −g(0, 0)

x
2
+y
2
= lim
(x,y)→(0,0)
xy
2

x
2
+y
4

x
2
+y
2
= 0,
deoarece:

x

x
2
+y
4

≤ 1 ¸si
lim
(x,y)→(0,0)
y
2

x
2
+y
2
= 0.
c. L˘as˘am ca exercit ¸iu faptul c˘a h nu este de clas˘a (
1
; demonstr˘am c˘a h este
diferent ¸iabil˘a ˆın origine. Derivatele part ¸iale ˆın origine sunt toate nule (se
aplic˘a definit ¸ia); diferent ¸iabilitatea:
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) −f(0, 0, 0)

x
2
+y
2
+z
2
=
= lim
(x,y,z)→(0,0,0)
xy
2
z

x
2
+y
4
+z
2

x
2
+y
2
+z
2
= 0,
deoarece:

xz

x
2
+y
4
+z
2

≤ 1 ¸si
120 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
y
2

x
2
+y
2
+z
2
= 0.
11. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele funct ¸ii nu sunt continue ˆın orig-
ine, totu¸si au derivate partiale ˆın acest punct.
a. f(x, y) =

xy
2
x
2
+y
4
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =

e

x
2
y
2
+
y
2
x
2

dac˘a xy = 0
0 dac˘a xy = 0
Solut ¸ie
a. Pentru a demonstra c˘a funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine, se pot con-
sidera ¸sirurile: (x
n
, y
n
) = (
1
n
2
,
1
n
) → (0, 0) ¸si (x

n
, y

n
) = (
1
n
,
1
n
) → (0, 0);
atunci:
lim
n→∞
f(x
n
, y
n
) =
1
2
,
lim
n→∞
f(x

n
, y

n
) = 0.
Derivatele part ¸iale:
∂f
∂x
(0, 0) =
∂f
∂y
(0, 0) = 0.
b. Pentru a demonstra c˘a funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine, calcul˘am:
lim
x→0
g(x, mx) = lim
x→0
e

x
2
(mx)
2
+
(mx)
2
x
2

= e

1
m
2
+m
2

,
deci limita nu exist˘a (depinde de m).
Derivatele part ¸iale ˆın origine sunt ambele nule (rezult˘a direct din definit ¸ia
funct ¸iei).
12. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
Solut ¸ie
a. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai sunt:
∂f
∂x
(x, y) =

y sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
+
4x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 121
∂f
∂y
(x, y) =

xsin
x
2
−y
2
x
2
+y
2

4y
2
x
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Se demonstreaz˘a c˘a
∂f
∂x
¸si
∂f
∂y
sunt continue, deci f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. Evident, funct ¸ia are derivate part ¸iale de ordinul al doilea ˆın orice punct
(x, y) = (0, 0); studiem existent ¸a derivatelor mixte ˆın origine (cu definit ¸ia):

2
f
∂x∂y
(0, 0) = lim
x→0
xsin 1
x
= sin 1;

2
f
∂y∂x
(0, 0) = lim
y→0
y sin(−1)
y
= −sin 1.
Funct ¸ia nu este de clas˘a (
2
pe R
2
; dac˘a ar fi fost, atunci, conform teoremei
de simetrie a lui Schwartz, cele dou˘a derivate mixte de ordinul al doilea ar
fi trebuit s˘a fie egale.
13. Fie funct ¸ia: f(x, y) =

xy
3
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
Solut ¸ie
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai sunt:
∂f
∂x
(x, y) =

y
5
−x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
∂f
∂x
(x, y) =

3x
3
y
2
+xy
4
(x
2
+y
2
)
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ˆın origine:

2
f
∂x∂y
(0, 0) = lim
x→0
∂f
∂y
(x, 0)
x
= 0,

2
f
∂y∂x
(0, 0) = lim
y→0
∂f
∂x
(0, y)
y
= 1,
deci funct ¸ia nu este de clas˘a C
2
(R
2
).
14. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ¸si a diferent ¸ialei ˆın orig-
ine pentru funct ¸ia: f(x, y) =

xy
2
−yx
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
122 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Funct ¸ia are derivate part ¸iale ˆın orice punct, dar nu este diferent ¸iabil˘a ˆın
origine.
15. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = x
2
+ yz − xy ¸si a = (1, 1, 2). S˘a se
determine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este maxim.
Solut ¸ie
df
ds
(a) = s grad
a
f =| s | | grad
a
f | cos
¯
(s, grad
a
f) =
=| grad
a
f | cos
¯
(s, grad
a
f).
Deci maximul se obt ¸ine atunci cˆand s are aceea¸si direct ¸ie ¸si acela¸si sens cu
grad
a
f. Rezult˘a: grad
a
f = (1, 1, 1) ⇒ s =
1

3
(1, 1, 1).
16. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = xy
2
− 2xyz ¸si a = (2, 1, 1). S˘a se
determine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este minim.
Solut ¸ie
Repetˆand rationamentul din exercit ¸iul anterior, rezult˘a c˘a minimul se obt ¸ine
atunci cˆand s are aceea¸si direct ¸ie ¸si sens opus cu grad
a
f.
Rezult˘a: grad
a
f = (−1, 0, −4) ⇒ s =
1

17
(1, 0, 4).
17. S˘a se calculeze jacobienii transform˘arilor ˆın coordonate polare, cilin-
drice ¸si sferice.
Solut ¸ie
Transformarea ˆın coordonate polare este:
(x, y) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ), (ρ, ϕ) ∈ (0, ∞) (0, 2π).
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar (ρ, ϕ) este:
D(x, y)
D(ρ, ϕ)
= det

cos ϕ −ρ sin ϕ
sinϕ ρ cos ϕ

= ρ
Transformarea ˆın coordonate cilindrice este
(x, y, z) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ, z), (ρ, ϕ, z) ∈ (0, ∞) (0, 2π) R.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 123
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(ρ, ϕ, z)
= det

¸
¸
cos ϕ −ρ sin ϕ 0
sin ϕ ρ cos ϕ 0
0 0 1
¸

= ρ.
Transformarea ˆın coordonate sferice este
(x, y, z) = (ρ sin θ cos ϕ, ρ sin θ sinϕ, ρ cos θ), (ρ, θ, ϕ) ∈ (0, ∞)(0, π)(0, 2π).
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(ρ, θ, ϕ)
= det

¸
¸
sinθ cos ϕ ρ cos θ cos ϕ −ρ sin θ sinϕ
sin θ sinϕ ρ cos θ sin ϕ ρ sinθ cos ϕ
cos θ −ρ sin θ 0
¸

= ρ
2
sin θ.
18. Fie funct ¸ia f : R
2
→ R, f(x, y) = e
x+y
. S˘a se scrie polinomul Taylor
de gradul n asociat funct ¸iei f ˆın punctele (0, 0) ¸si (1, −1).
Solut ¸ie
Fie m, k ∈ N, k ≤ m ≤ n. Se calculeaz˘a

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(x, y) = e
x+y
¸si deci

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(0, 0) = 1,

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(1, −1) = 1.
Rezult˘a
T
n
(f, (0, 0))(x, y) = 1 +
1
1!
(x +y) +
1
2!
(x +y)
2
+... +
1
n!
(x +y)
n
.
T
n
(f, (1, −1))(x, y) = 1 +
1
1!
((x −1) + (y + 1))+
+
1
2!
((x −1)
2
+ 2(x −1)(y + 1) + (y + 1)
2
) +.. +
1
n!
((x −1) + (y + 1))
n
=
= T
n
(f, (0, 0)).
19. S˘a se calculeze aproximarea liniar˘a ˆın jurul originii a funct ¸iei
f(x, y, z) =

x + 1
(y + 1)(z + 1)
124 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
∂f
∂x
(0, 0, 0) =
1
2
,
∂f
∂y
(0, 0, 0) =
∂f
∂z
(0, 0, 0) = −
1
2
.
Aproximarea cerut˘a este polinomul Taylor de gradul ˆıntˆai:
T
1
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 +
1
2
(x −y −z).
20. S˘a se calculeze aproximativ

1, 01
3

0, 97 , folosind polinomul Taylor
de gradul 2 asociat funct ¸iei f(x, y) =

x
3

y ˆın punctul (1, 1).
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
∂f
∂x
(1, 1) =
1
2
,
∂f
∂y
(1, 1) =
1
3
,

2
f
∂x
2
(1, 1) = −
1
4
,

2
f
∂x∂y
(1, 1) =
1
6
,

2
f
∂y
2
(1, 1) = −
2
9
.
Aproximarea de ordinul 2 a funct ¸iei f ˆın jurul punctului (1, 1) este
f(1 +h, 1 +k) ≈ f(1, 1) +
1
1!

∂f
∂x
(1, 1)h +
∂f
∂y
(1, 1)k

+
+
1
2!


2
f
∂x
2
(1, 1)h
2
+ 2

2
f
∂x∂y
(1, 1)hk +

2
f
∂y
2
(1, 1)k
2

.
ˆ
In particular pentru h = 0, 1 ¸si k = −0, 3, obt ¸inem valoarea aproximativ˘a
cerut˘a.
21. S˘a se determine aproximarea liniar˘a a funct ¸iei f(x, y) = x
2
e
x
2
+y
2
ˆın
jurul punctului (1, −1).
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a polinomul Taylor de gradul ˆıntˆai.
22. S˘a se calculeze aproximativ e
−0,2 4

1, 02.
Solut ¸ie
Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat funct ¸iei
f(x, y) = e
x
4

y.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 125
23. S˘a se determine polinomul Taylor de gradul n al funct ¸iei
f(x, y) = e
2x+y
ˆın origine.
Solut ¸ie
Derivatele part ¸iale de ordinul k sunt:

k
f
∂x
k−j
∂y
j
(x, y) = 2
k−j
e
2x+y
, ∀ j ∈ ¦0, 1, ..., k¦.
Rezult˘a:
1
k!
k
¸
j=0
C
j
k

k
f
∂x
k−j
∂y
j
(0, 0)x
k−j
y
j
=
1
k!
k
¸
j=0
C
j
k
2
k−j
x
k−j
y
j
,
deci polinomul Taylor de gradul n ˆın origine este:
T
n
(f, (0, 0))(x, y) =
n
¸
k=0
1
k!
k
¸
j=0
C
j
k
2
k−j
x
k−j
y
j
.
24. S˘a se determine polinomul Taylor de gradul n al funct ¸iei
f(x, y, z) = e
x+y+z
ˆın origine.
Solut ¸ie
Analog cu exercit ¸iul anterior:

m
f
∂x
i
y
j
z
k
(x, y, z) = e
x+y+z
, ∀ m = i +j +k.
Rezult˘a:
T
n
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) =
n
¸
k=0
1
k!
(x +y +z)
k
.
25. S˘a se calculeze diferent ¸ialele funct ¸iilor:
a. f : R
2
` ¦(x, y) [ x = 0¦, f(x, y) = arctg
y
x
.
b. g : R
2
` ¦(x, y) [ y = 0¦, g(x, y) = −arctg
x
y
.
Solut ¸ie
ˆ
Intr-un punct (x, y) ∈ R
2
`¦(x, y) [ xy = 0¦, din domeniul comun al funct ¸iilor
f ¸si g diferent ¸ialele sunt egale:
df(x, y) = dg(x, y) = −
y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
126 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
4.3 Diferent ¸iala funct ¸iei compuse
26. Fie f ∈ (
2
(R
2
) ¸si fie g : R
2
→ R, g(x, y) = f(x
2
+ y
2
, x
2
−y
2
). S˘a se
calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ¸si al doilea ale funct ¸iei g.
Solut ¸ie
Fie u = x
2
+y
2
¸si v = x
2
−y
2
; derivatele part ¸iale ale funct ¸iilor u ¸si v sunt:
∂u
∂x
= 2x,
∂u
∂y
= 2y,
∂v
∂x
= 2x,
∂v
∂y
= −2y. Rezult˘a:
∂g
∂x
=
∂f
∂u
∂u
∂x
+
∂f
∂v
∂v
∂x
= 2x

∂f
∂u
+
∂f
∂v

∂g
∂y
=
∂f
∂u
∂u
∂y
+
∂f
∂v
∂v
∂y
= 2y

∂f
∂u

∂f
∂v

.
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea:

2
g
∂x
2
=

∂x

∂g
∂x

=

∂x

2x

∂f
∂u
+
∂f
∂v

=
= 2

∂f
∂u
+
∂f
∂v

+ 2x


2
f
∂u
2
∂u
∂x
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂x
+

2
f
∂u∂v
∂u
∂x
+

2
f
∂v
2
∂v
∂x

=
= 2

∂f
∂u
+
∂f
∂v

+ 4x
2


2
f
∂u
2
+ 2

2
f
∂u∂v
+

2
f
∂v
2

.

2
g
∂x∂y
=

2
g
∂y∂x
=

∂y

∂g
∂x

=

∂y

2x

∂f
∂u
+
∂f
∂v

=
= 2x


2
f
∂u
2
∂u
∂y
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂y
+

2
f
∂u∂v
∂u
∂y
+

2
f
∂v
2
∂v
∂y

= 4xy


2
f
∂u
2


2
f
∂v
2

.

2
g
∂y
2
=

∂y

∂g
∂y

=

∂y

2y

∂f
∂u

∂f
∂v

=
= 2

∂f
∂u

∂f
∂v

+ 2y


2
f
∂u
2
∂u
∂y
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂y


2
f
∂u∂v
∂u
∂y


2
f
∂v
2
∂v
∂y

=
= 2

∂f
∂u

∂f
∂v

+ 4y
2


2
f
∂u
2
−2

2
f
∂u∂v
+

2
f
∂v
2

.
27. Fie r =

x
2
+y
2
+z
2
¸si fie f ∈ (
1
(R). S˘a se calculeze laplacianul
funct ¸iilor g(x, y, z) = f

1
r

¸si h(x, y, z) = f(r).
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 127
Solut ¸ie
Calcul˘am mai ˆıntˆai:

∂x

1
r

=
−x
r
3
,

∂x
(r) =
x
r
Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei g:
∂g
∂x
= f

1
r


x
r
3

,

2
g
∂x
2
= f

1
r


x
r
3

2
−f

1
r

3x
2
−r
2
r
5

Rezult˘a ∆g =
1
r
4
f

1
r

. Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei h:
∂h
∂x
= f

(r)
x
r
,

2
h
∂x
2
= f

(r)
x
2
r
2
+f

(r)
r
2
−x
2
r
3
,
deci ∆h = f

(r) +
2
r
f

(r).
28. Dac˘a f ∈ (
2
(R
3
) ¸si u(x, y) = f(x
2
+y
2
, x
2
−y
2
, 2xy) s˘a se calculeze
derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ale funct ¸iei u.
Solut ¸ie
Fie p = x
2
+y
2
, q = x
2
−y
2
¸si r = 2xy.
∂u
∂x
=
∂f
∂p
∂p
∂x
+
∂f
∂q
∂q
∂x
+
∂f
∂r
∂r
∂x
= 2x
∂f
∂p
+ 2x
∂f
∂q
+ 2y
∂f
∂r
∂u
∂y
=
∂f
∂p
∂p
∂y
+
∂f
∂q
∂q
∂y
+
∂f
∂r
∂r
∂y
= 2y
∂f
∂p
−2y
∂f
∂q
+ 2x
∂f
∂r

2
u
∂x
2
= 2
∂f
∂p
+ 2x


2
f
∂p
2
∂p
∂x
+

2
f
∂p∂q
∂q
∂x
+

2
f
∂p∂r
∂r
∂x

+ 2
∂f
∂q
+
+2x


2
f
∂q∂p
∂p
∂x
+

2
f
∂q
2
∂q
∂x

+
+2x


2
f
∂q∂r
∂r
∂x

+ 2y


2
f
∂r∂p
∂p
∂x
+

2
f
∂r∂q
∂q
∂x
+

2
f
∂r
2
∂r
∂x

=
= 4x
2


2
f
∂p
2
+

2
f
∂q
2
+ 2

2
f
∂p∂q

+4xy


2
f
∂p∂r
+

2
f
∂q∂r

+4y
2

2
f
∂r
2
+2
∂f
∂p
+2
∂f
∂q

2
u
∂x∂y
= 4xy


2
f
∂p
2


2
f
∂q
2
+

2
f
∂r
2

+ 4(x
2
+y
2
)

2
f
∂p∂r
+
128 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
+4(x
2
−y
2
)

2
f
∂q∂r
+ 2
∂f
∂r

2
u
∂y
2
= 4y
2


2
f
∂p
2
+

2
f
∂q
2
−2

2
f
∂p∂q

+ 4xy


2
f
∂p∂r


2
f
∂q∂r

+
+4x
2

2
f
∂r
2
+ 2
∂f
∂p
−2
∂f
∂q
.
29. Fie a ∈ R ¸si fie g ¸si h dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe R. S˘a se demon-
streze c˘a f(x, y) = g(x −ay) +h(x +ay) verific˘a ecuat ¸ia coardei vibrante:

2
f
∂y
2
−a
2

2
f
∂x
2
= 0.
Solut ¸ie Calcul direct.
30. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia u(x, y) = f(x
2
− y
2
) este
armonic˘a pe R
2
.
Solut ¸ie
O funct ¸ie este armonic˘a dac˘a satisface relat ¸ia

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
= 0.
∂u
∂x
= 2xf

(x
2
−y
2
) ;

2
u
∂x
2
= 2f

(x
2
−y
2
) + 4x
2
f

(x
2
−y
2
).
∂u
∂y
= −2yf

(x
2
−y
2
) ;

2
u
∂y
2
= −2f

(x
2
−y
2
) + 4y
2
f

(x
2
−y
2
)
ˆ
Inlocuind ˆın

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
= 0, rezult˘a 4(x
2
+ y
2
)f

(x
2
− y
2
) = 0; ˆın final se
obt ¸ine f(t) = at +b, cu a, b ∈ R arbitrar fixate.
31. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia v(x, y) = f(
y
x
) este armonic˘a.
Solut ¸ie
∂v
∂x
= −
y
x
2
f

(
y
x
) ;

2
v
∂x
2
=
2y
x
3
f

(
y
x
) +
y
2
x
4
f

(
y
x
)
∂v
∂y
=
1
x
f

(
y
x
) ;

2
v
∂y
2
=
1
x
2
f

(
y
x
).
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia dat˘a, rezult˘a:
x
2
+y
2
x
4
f

(
y
x
) +
2y
x
3
f

(
y
x
) = 0.
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 129
Notˆand t =
y
x
se obt ¸ine (dup˘a calcule):
f

(t)
f

(t)
=
−2t
t
2
+ 1
,
¸si deci
f(t) = a arctg(t) +b
cu a, b ∈ R arbitrar fixate.
32. S˘a se demonstreze c˘a laplacianul ˆın coordonate polare este:
∆f =

2
f
∂ρ
2
+
1
ρ
2

2
f
∂ϕ
2
+
1
ρ
∂f
∂ρ
.
Solut ¸ie
Fie f ∈ C
2
(R
2
), x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ.
∂x
∂ρ
= cos ϕ,
∂x
∂ϕ
= −ρ sin ϕ,
∂y
∂ρ
= sin ϕ,
∂y
∂ϕ
= ρ cos ϕ.
∂f
∂ρ
=
∂f
∂x
∂x
∂ρ
+
∂f
∂y
∂y
∂ρ
=
∂f
∂x
cos ϕ +
∂f
∂y
sin ϕ
∂f
∂ϕ
=
∂f
∂x
∂x
∂ϕ
+
∂f
∂y
∂y
∂ϕ
=
∂f
∂x
(−ρ sin ϕ) +
∂f
∂y
ρ cos ϕ.
Rezolvˆand sistemul, (ˆın necunoscutele
∂f
∂x
¸si
∂f
∂y
), rezult˘a:
∂f
∂x
=
∂f
∂ρ
cos ϕ −
∂f
∂ϕ
sinϕ
ρ
,
∂f
∂y
=
∂f
∂ρ
sin ϕ +
∂f
∂ϕ
cos ϕ
ρ
.

2
f
∂x
2
=

∂x

∂f
∂x

= cos ϕ

∂ρ

∂f
∂x


sin ϕ
ρ

∂ϕ

∂f
∂x

=
=

2
f
∂ρ
2
cos
2
ϕ −2

2
f
∂ρ∂ϕ
sin ϕcos ϕ
ρ
+

2
f
∂ϕ
2
sin
2
ϕ
ρ
2
+
∂f
∂ρ
sin
2
ϕ
ρ
+
+2
∂f
∂ϕ
sinϕcos ϕ
ρ
2
.

2
f
∂y
2
=

2
f
∂ρ
2
sin
2
ϕ + 2

2
f
∂ρ∂ϕ
sin ϕcos ϕ
ρ
+

2
f
∂ϕ
2
cos
2
ϕ
ρ
2
+
∂f
∂ρ
cos
2
ϕ
ρ

−2
∂f
∂ϕ
sinϕcos ϕ
ρ
2
.
130 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
ˆ
In concluzie:
∆f =

2
f
∂ρ
2
+
1
ρ
2

2
f
∂ϕ
2
+
1
ρ
∂f
∂ρ
.
33. Fie ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a x
2
d
2
y
dx
2
+ x
dy
dx
+ 2y = 0. Ce devine ecuat ¸ia
dac˘a se face schimbarea de variabile (x, y) → (t, y), unde x = e
t
?
Solut ¸ie
Calcul˘am
dy
dx
¸si
d
2
y
dx
2
ˆın funct ¸ie de
dy
dt
¸si
d
2
y
dt
2
. Din x = e
t
, rezult˘a t = ln x ¸si
deci
dt
dx
=
1
x
= e
−t
; rezult˘a:
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
=
dy
dt
e
−t
,
d
2
y
dx
2
=
d
dx

dy
dt
e
−t

=
d
dt

dy
dt
e
−t

dt
dx
= e
−2t

d
2
y
dt
2

dy
dt

.
Ecuat ¸ia devine:
d
2
y
dt
2
+ 2y = 0.
34. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia z(x, y) = xy +xe
y
x
verific˘a ecuat ¸ia
x
∂z
∂x
+
∂z
∂y
= xy +z.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z.
35. Ce devine ecuat ¸ia x
2
y

+ 2xy

+
1
x
2
y = 0 dac˘a se face schimbarea
de variabile (x, y) → (t, y), unde t =
1
x
.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
= −
1
x
2
dy
dt
= −t
2
dy
dt
, etc.
36. Ce devine ecuat ¸ia x
2

2
z
∂x
2
−y
2

2
z
∂y
2
= 0 prin schimbarea de variabile
(x, y) → (u, v), unde u = xy, v =
x
y
.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a:
∂z
∂x
=
∂z
∂u
∂u
∂x
+
∂z
∂v
∂v
∂x
= y
∂z
∂u
+
1
y
∂z
∂v
, etc.
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 131
37. S˘a se determine funct ¸iile z = z(x, y) care verific˘a ecuat ¸ia
x
2
∂z
∂x
+y
2
∂z
∂y
= z
2
,
folosind schimbarea de variabile:
(x, y, z) → (u, v, w), unde, u = x, v =
1
y

1
x
, w =
1
z

1
x
.
Solut ¸ie
O metod˘a const˘a ˆın a calcula mai ˆıntˆai x, y ¸si z ˆın funct ¸ie de u, v ¸si w; se
obt ¸ine:
x = u, y =
u
uv + 1
, z =
u
uw + 1
.
Se calculeaz˘a acum derivatele part ¸iale ale lui u ¸si v ˆın raport cu x ¸si y:
∂u
∂x
= 1,
∂u
∂y
= 0,
∂v
∂x
=
1
x
2
=
1
u
2
,
∂v
∂y
= −
1
y
2
= −

uv + 1
u

2
.
∂z
∂x
=

∂x

u
uw + 1

=

∂u

u
uw + 1

∂u
∂x
+

∂v

u
uw + 1

∂v
∂x
=
=
1 −u
2 ∂w
∂u

∂w
∂v
(uw + 1)
2
.
∂z
∂y
=

∂y

u
uw + 1

=

∂u

u
uw + 1

∂u
∂y
+

∂v

u
uw + 1

∂v
∂y
=
=

uv + 1
uw + 1

2
∂w
∂v
.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a, se obt ¸ine:
∂w
∂u
= 0. Rezult˘a deci c˘a w este o
funct ¸ie constant˘a ˆın raport cu variabila u, deci w = f(v), unde f este o
funct ¸ie arbitrar˘a de clas˘a (
1
pe R. Rezult˘a
1
z

1
x
= f

1
y

1
x

,
deci
z(x, y) =
x
1 +xf

1
y

1
x
.
O alt˘a metod˘a const˘a ˆın a calcula:
∂w
∂x
= −
1
z
2
∂z
∂x
+
1
x
2
,
∂w
∂y
= −
1
z
2
∂z
∂y
132 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
¸si deci
∂z
∂x
= −z
2
∂w
∂x
+
z
2
x
2
,
∂z
∂y
= −z
2
∂w
∂y
.
Se calculeaz˘a apoi
∂w
∂x
=
∂w
∂u
∂u
∂x
+
∂w
∂v
∂v
∂x
, etc.
38. Fie f ∈ C
1
(R) ¸si n ∈ N. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia
z(x, y) = x
n
f

y
x
2

verific˘a ecuat ¸ia:
x
∂z
∂x
+ 2y
∂z
∂y
= nz.
Solut ¸ie
∂z
∂x
= nx
n−1
f

y
x
2

−2yx
n−3
f

y
x
2

,
∂z
∂y
= x
n−2
f

y
x
2

.
39. O funct ¸ie f : D → R se nume¸ste omogen˘a de grad r pe D dac˘a
f(t(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) = t
r
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), ∀t ∈ R

, ∀(x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ D.
S˘a se arate c˘a orice funct ¸ie omogen˘a de grad r pe R
3
satisface relat ¸iile:
a. x
∂f
∂x
+y
∂f
∂y
+z
∂f
∂z
= rf.
b.

x

∂x
+y

∂y
+z

∂z

2
f = r(r −1)f.
Solut ¸ie
a. Derivˆand ˆın raport cu t relat ¸ia
f(tx, ty, tz) = t
r
f(x, y, z),
rezult˘a:
x
∂f
∂x
(tx, ty, tz) +y
∂f
∂y
(tx, ty, tz) +z
∂f
∂z
(tx, ty, tz) = rt
r−1
f(x, y, z) ()
ˆ
In particular pentru t = 1, se obt ¸ine relat ¸ia de la punctul a.
b. Se deriveaz˘a ˆın continuare relat ¸ia () ˆın raport cu t.
40. Operatori diferent ¸iali
Fie V = Pi +Qj +Rk un cˆamp de vectori de clas˘a (
2
pe un deschis U ⊆ R
3
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 133
¸si f ∈ (
2
(U) (cˆamp scalar). Operatorii diferent ¸iali de ordinul ˆıntˆai sunt
gradientul, divergent ¸a ¸si rotorul, definit ¸i pentru orice a ∈ U astfel:
(gradf)(a) = (∇f)(a) =
∂f
∂x
(a)i +
∂f
∂y
(a)j +
∂f
∂z
(a)k.
(divV )(a) = (∇V )(a) =
∂P
∂x
(a) +
∂Q
∂y
(a) +
∂R
∂z
(a).
(rotV )(a) = (∇V )(a) =
=

∂R
∂y
(a) −
∂Q
∂z
(a)

i +

∂P
∂z
(a) −
∂R
∂x
(a)

j +

∂Q
∂x
(a) −
∂P
∂y
(a)

k.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozit ¸ie ¸si cu
r =

x
2
+y
2
+z
2
norma sa. Evident, r este un cˆamp vectorial, iar r
este un cˆamp scalar.
Pentru orice cˆampuri vectoriale V ¸si W ¸si orice cˆampuri scalare f ¸si g de
clas˘a C
2
, au loc relat ¸iile:
a. grad(fg) = fgradg +ggradf.
b. div(fV ) = fdivV +V gradf.
c. div(V W) = WrotV −V rotW.
d. rot(fV ) = frotV −V gradf.
e. grad(V W) = W rotV +V rotW +
dV
dW
+
W
dV
,
unde,
dV
dW
este derivata dup˘a direct ¸ia W a lui V .
f. rot(V W) = V divW −WdivV +
dV
dW

dW
dV
.
g.
df
da
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
h. gradr
α
= αr
α−2
r, ∀α ∈ R.
i. rot(gradf) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
k. div(gradf) = ∆f =

2
f
∂x
2
+

2
f
∂y
2
+

2
f
∂z
2
.
Solut ¸ie
Calcul direct.
41. S˘a se calculeze divergent ¸a cˆampului vectorial
V = r +
k r
r
4
r,
134 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
unde k este versorul axei Oz, k = (0, 0, 1).
Solut ¸ie
divV = div

r +
k r
r
4
r

= 3 +

k r
r
4

divr +rgrad

k r
r
4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
−4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

k
r
4
−4
(k r)
r
6
r

= 3.
42. S˘a se calculeze rotorul cˆampului vectorial V =
1
r
(k r).
Solut ¸ie
rotV = rot

1
r

k r

=
1
r
rot(k r) −(k r) grad
1
r
=
=
1
r

k divr −r divk +
dk
dr

dr
dk

+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
43. S˘a se verifice c˘a urm˘atoarele transform˘ari sunt difeomorfisme ¸si s˘a
se calculeze jacobianul transform˘arii inverse:
a. F : (0, ∞) (0, 2π) → R
2
` ¦(0, 0)¦, F(ρ, ϕ) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ).
b. G : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R
2
` ¦(0, 0)¦, G(x, y) =

x
x
2
+y
2
,
y
x
2
+y
2

.
Solut ¸ie
a. Fie x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ; atunci
D(x, y)
D(ρ, ϕ)
= ρ = 0, iar iacobianul
transform˘arii inverse este
D(ρ, ϕ)
D(x, y)
=

D(x, y)
D(ρ, ϕ)

−1
=
1
ρ
.
b. Fie u =
x
x
2
+y
2
, v =
y
x
2
+y
2
. Atunci
D(u, v)
D(x, y)
= −
1
(x
2
+y
2
)
2
¸si
D(x, y)
D(u, v)
= −(x
2
+y
2
)
2
.
4.4. EXTREME LOCALE 135
44. Fie aplicat ¸ia
F : ¦(x, y) ∈ R
2
[ x > 0, y > 0¦ → ¦(x, y) ∈ R
2
[ y > 0¦, F(x, y) = (xy, 3y).
S˘a se demonstreze c˘a F este un difeomorfism.
Solut ¸ie
Se demonstreaz˘a c˘a F este bijectiv˘a. Evident, F este de clas˘a (
1
. Iacobianul
intr-un punct arbitrar este 3y = 0, deci F este difeomorfism. Se poate cal-
cula ¸si transformarea invers˘a: F
−1
(x, y) =

3x
y
,
y
2

.
45. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
f : (0, ∞) (0, ∞) → ¦(x, y) ∈ R
2
[ x > 0¦, f(x, y) =

xy,
1
2

y
2
−x
2

este un difeomorfism ¸si s˘a se calculeze inversa.
Solut ¸ie
Faptul c˘a f este difeomorfism local rezult˘a din faptul c˘a iacobianul este
nenul ˆın orice punct: det (J
f
(x, y)) = x
2
+y
2
= 0.
Se arat˘a c˘a f este o biject ¸ie ¸si
f
−1
(x, y) =

¸

x
2
+y
2
−y,
x

x
2
+y
2
−y
¸

.
4.4 Extreme locale
46. S˘a se calculeze extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : R
2
→ R, f(x, y) = x
3
+y
3
−6xy.
b. g : R
2
→ R, g(x, y) = x
3
+ 8y
3
−2xy.
c. h : R
2
→ R, h(x, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice ale funct ¸iei f sunt solut ¸iile sistemului:

∂f
∂x
= 0
∂f
∂y
= 0
, adic˘a

3x
2
−6y = 0
3y
2
−6x = 0
Rezult˘a dou˘a puncte critice: (0, 0) ¸si (2, 2). Pentru a decide dac˘a acestea
136 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
sunt puncte de extrem, se calculeaz˘a matricea hessian˘a (mai ˆıntˆai ˆıntr-un
punct arbitrar):
H
f
(x, y) =

¸

2
f
∂x
2

2
f
∂x∂y

2
f
∂y∂x

2
f
∂y
2
¸

=

6x −6
−6 6y

ˆ
In punctele critice se obt ¸ine:
H
f
(0, 0) =

0 −6
−6 0

¸si H
f
(2, 2) =

12 −6
−6 12

Valorile proprii ale matricei H
f
(0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu
este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei H
f
(2, 2) sunt ambele
strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local.
b. Punctele critice sunt (0, 0) ¸si (
1
3
,
1
6
). Primul nu este punct de extrem, iar
al doilea este punct de minim local.
c. Mult ¸imea punctelor critice este: ¦(0, y) [ y ∈ R¦ ∪ ¦(−1, −
1
3
)¦. Punctul
(−1, −
1
3
) este punct de minim (matricea hessian˘a are valorile proprii pozi-
tive).
ˆ
In punctele (0, y), criteriul cu matricea hessian˘a nu decide (exist˘a o
valoare proprie nul˘a). Se evalueaz˘a semnul diferent ¸ei
f(x, y) −f(0, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adic˘a y > 0), exist˘a un disc (de
raz˘a suficient de mic˘a, de exemplu
y
2
), pe care diferent ¸a f(x, y)−f(0, y) este
pozitiv˘a, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci ˆın origine), diferent ¸a
f(x, y) −f(0, 0) nu p˘astreaz˘a semn constant pe nici o vecin˘atate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
47. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ 2x + 6y −6z, (x, y, z) ∈ R
3
.
b. g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−xy +x −2z, (x, y, z) ∈ R
3
.
c. h(x, y, z) =
1
x
+
x
y
+
y
z
+z, x = 0, y = 0, z = 0.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f are un singur punct critic, (−1, −3, 3). Matricea hessian˘a
are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (−1, −3, 3) este minim
local.
b. Funct ¸ia g are punctul critic (−
2
3
, −
1
3
, 1) care este minim local deoarece
valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.
4.4. EXTREME LOCALE 137
c. Punctele critice sunt (1, 1, 1) ¸si (−1, 1, −1). Matricea hessian˘a ˆıntr-un
punct arbitrar este
H
h
(x, y, z) =

¸
¸
2
x
3

1
y
2
0

1
y
2
2x
y
3

1
z
2
0 −
1
z
2
2y
z
3
¸

Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (−1, 1 −1) este maxim local.
48. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iilor
f : R
2
→ R, f(x, y) = xy ¸si g : R
3
→ R, g(x, y, z) = xyz.
Solut ¸ie
Singurul punct critic al funct ¸iei f este (0, 0) care nu este punct de extrem
deoarece diferent ¸a f(x, y) − f(0, 0) nu p˘astreaz˘a semn constant pe nici o
vecin˘atate a originii. Punctele critice ale funct ¸iei g sunt
(x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), ∀x, y, z ∈ R.
Funct ¸ia nu are puncte de extrem.
49. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : (0, 2π) (0, 2π) → R, f(x, y) = sin xsin y sin(x +y).
b. g : (0, π)
3
→ R, g(x, y, z) = sin x + sin y + sin z −sin(x +y +z).
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt solut ¸iile sistemului:

∂f
∂x
= cos xsiny sin(x +y) + sin xsin y cos(x +y) = sin y sin(2x +y) = 0
∂f
∂y
= sinxcos y sin(x +y) + sin xsin y cos(x +y) = sin xsin(x + 2y) = 0
Rezult˘a punctele critice: (x
1
, y
1
) = (π, π) ¸si (x
2
, y
2
) =

π
3
,
π
3

.
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea:

2
f
∂x
2
= 2 siny cos(2x +y),

2
f
∂y
2
= 2 sinxcos(x + 2y),

2
f
∂x∂y
= sin(2x + 2y).
Punctul (x
2
, y
2
) este maxim local:
rt −s
2
=
138 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
=

2
f
∂x
2

π
3
,
π
3


2
f
∂y
2

π
3
,
π
3


2
f
∂x∂y

π
3
,
π
3

2
=
9
4
> 0, r = −

3 < 0.
ˆ
In punctul (x
1
, y
1
) = (π, π), derivatele part ¸iale de ordinul al doilea sunt nule,
deci trebuie evaluat semnul diferent ¸ei f(x, y)−f(π, π) = sin xsin y sin(x+y)
ˆın jurul punctului (π, π). Se poate face acest lucru fie folosind formula lui
Taylor de ordinul 3, fie direct, observˆand c˘a pentru x < π, y < π diferent ¸a
este negativ˘a, iar pentru puncte x > π, y > π diferent ¸a este pozitiv˘a.
Rezult˘a c˘a (x
1
, y
1
) nu este extrem local.
ˆ
In particular, rezult˘a inegalitatea
sin xsin y sin(x +y) ≤

3
2

3
, ∀x, y ∈ (0, π)
b. Se calculeaz˘a punctele critice ale funct ¸iei g:

∂g
∂x
= cos x −cos(x +y +z) = 0
∂g
∂y
= cos y −cos(x +y +z) = 0
∂g
∂z
= cos z −cos(x +y +z) = 0
deci
cos x = cos y = cos z = cos(x +y +z).
Deoarece funct ¸ia cos este injectiv˘a pe (0, π), rezult˘a x = y = z. Se obt ¸ine
cos x = cos 3x, adic˘a 2 sinxsin 2x = 0, cu singura solut ¸ie x =
π
2
. Rezult˘a
punctul critic (x, y, z) =

π
2
,
π
2
,
π
2

. Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea
sunt:

2
g
∂x
2
= −sin x + sin(x +y +z),

2
g
∂y
2
= −sin y + sin(x +y +z),

2
g
∂z
2
= −sinz + sin(x +y +z),

2
g
∂x∂y
=

2
g
∂y∂z
=

2
g
∂x∂z
= sin(x +y +z).
ˆ
In punctul critic matricea hessian˘a este

¸
¸
−2 −1 −1
−1 −2 −1
−1 −1 −2
¸

. Polinomul car-
acteristic P(λ) = λ
3
+6λ
2
+9λ +4 are toate r˘ad˘acinile strict negative, deci

π
2
,
π
2
,
π
2

este punct de maxim. Se observ˘a c˘a este un maxim global.
4.4. EXTREME LOCALE 139
50. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iilor:
a. f(x, y) = 3xy
2
−x
3
−15x −36x + 9, (x, y) ∈ R
2
.
b. f(x, y) = y
4
−8y
3
+ 18y
2
−8y +x
3
−3x
2
−3x, (x, y) ∈ R
2
.
c. f(x, y) = 4xy −x
4
−y
4
, ∀(x, y) ∈ R
2
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt (x
1
, y
1
) = (2, 3), (x
2
, y
2
) = (−2, −3); nici unul nu
este punct de extrem.
b. Punctele critice sunt
(x
1
, y
1
) = (1+

2, 2), (x
2
, y
2
) = (1+

2, 2+

3), (x
3
, y
3
) = (1+

2, 2−

3),
(x
4
, y
4
) = (1−

2, 2), (x
5
, y
5
) = (1−

2, 2+

3), (x
6
, y
6
) = (1−

2, 2−

3).
Punctele de extrem sunt (x
2
, y
2
), (x
3
, y
3
) (minime) ¸si (x
4
, y
4
) (maxim).
c. Punctele critice sunt (0, 0), (1, 1), (−1, −1); primul nu este punct de ex-
trem, celelalte sunt puncte de maxim.
51. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : (0, ∞) (0, ∞) → R , f(x, y) = 4x
2
+
2
xy
2
+y
2
b. f : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R , f(x, y) =
x+y

x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
) =

1
2
,

2

.
ˆ
In punctul critic matricea hessian˘a este

24 4

2
4

2 8

. ∆
1
= 24 > 0 ¸si

2
= 248−32 > 0 deci

1
2
,

2

este punct de minim local ¸si f

1
2
,

2

= 4.
b. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie punctele critice
(x, x), x ∈ R

Matricea hessian˘a intr-un punct critic este
H
f
(x, x) =

¸
−x
2

2|x|
3
x
2

2|x|
3
x
2

2|x|
3
−x
2

2|x|
3
¸

Dac˘a x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minim ¸si f
min
= −

2; dac˘a x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim ¸si f
max
=

2.
52. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : R
2
→ R, f(x, y) = x
4
+y
4
−2x
2
+ 4xy −2y
2
b. f : R
3
→ R, f(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 3z
2
−xy +yz + 2xz
140 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie punctele critice
(x
1
, y
1
) = (0, 0); (x
2
, y
2
) = (

2, −

2); (x
3
, y
3
) = (−

2,

2)
ˆ
Intr-un punct oarecare matricea hessian˘a este

12x
2
−4 4
4 12y
2
−4

Punctele (

2, −

2); (−

2,

2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este ex-
trem.
b. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 0).
Matricea hessian˘a ˆın punctul critic este

¸
¸
2 −1 2
−1 2 1
2 1 6
¸

.

1
= 2 > 0, ∆
2
= 3 > 0 ¸si ∆
3
= 4 > 0 deci (0, 0, 0) este punct de minim
local strict ¸si f
min
= 0.
53. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
F : R
2
→ R, f(x, y) = x
3
+ 3xy −15x −12y.
Solut ¸ie
Punctele critice sunt (1, 2), (2, 1), (−2, −1); folosind matricea hessian˘a, se
decide natura acestor puncte.
54. S˘a se determine extremele globale ale funct ¸iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)e
−x
2
−y
2
,
b. g(x, y) =
2x+y

x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
Se trece la coordonate polare ¸si se reduce problema la a determina extremele
unor funct ¸ii de o singur˘a variabil˘a real˘a.
55. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
2
z
, definit˘a pentru x > 0, y > 0, z > 0.
Solut ¸ie
Se determin˘a punctele critice ¸si apoi, folosind matricea hessian˘a, se decide
natura lor.
56. S˘a se determine extremele funct ¸iilor:
a. f(x, y) = xy

1 −x
2
−y
2
, definit˘a pentru x
2
+y
2
< 1.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 141
b. g(x, y) = (1 +e
y
) cos x −ye
y
, (x, y) ∈ R
2
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt (0, 0), (

3
3
, ±

3
3
), (


3
3
, ±

3
3
).
b. Punctele critice sunt (2nπ, 0) ¸si ((2n + 1)π, −2), ∀n ∈ Z. Primele sunt
puncte de maxim, iar celelalte nu sunt puncte de extrem.
57. S˘a se determine extremele urm˘atoarelor funct ¸ii:
a. f(x, y, z) = xy ln(x
2
+y
2
).
b. g(x, y, z) = −2x
2
+ 2xy −5y
2
+ 6x + 6y.
Solut ¸ie
a. Puncte de maxim: (
1

2e
,
1

2e
), (−
1

2e
, −
1

2e
);
puncte de minim: (
1

2e
, −
1

2e
), (−
1

2e
,
1

2e
).
b. Funct ¸ia are un singur punct de extrem (maxim): (2, 1).
4.5 Funct ¸ii implicite
58. Funct ¸ia z = z(x, y) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
(y +z) sin z −y(x +z) = 0.
S˘a se calculeze expresia:
E = (z sin z)
∂z
∂x
−y
2
∂z
∂y
.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = (y + z) sin z − y(x + z). Funct ¸ia z = z(x, y) exist˘a ˆın
vecin˘atatea punctelor cu proprietatea
∂F
∂z
= 0, adic˘a
sinz + (y +z) cos z −y = 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z, derivˆand
relat ¸ia F(x, y, z) = 0 ˆın raport cu x ¸si respectiv y, (z este funct ¸ie de x ¸si y):
∂z
∂x
sin z + (y +z) cos z
∂z
∂x
−y

1 +
∂z
∂x

= 0,
deci:
∂z
∂x
=
y
sin z + (y +z) cos z −y
.
142 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE

1 +
∂z
∂y

sin z + (y +z) cos z
∂z
∂y
−(x +z) −y
∂z
∂y
= 0,
deci
∂z
∂y
=
x +z −sin z
sin z + (y +z) cos z −y
.
ˆ
Inlocuind
∂z
∂x
¸si
∂z
∂y
cu valorile obt ¸inute mai sus ˆın expresia E, se obt ¸ine
E =
yF(x, y, z)
sin z + (y +z) cos z −y
= 0.
59. Fie g ∈ (
1
(R
2
) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
g(y
2
−x
2
, z −xy) = 0. S˘a se calculeze expresia E = y
∂z
∂x
+x
∂z
∂y
.
Solut ¸ie
Fie funct ¸ia F(x, y, z) = g(y
2
−x
2
, z −xy). Not˘am u = y
2
−x
2
¸si v = z −xy.
Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z = z(x, y) este
∂F
∂z
= 0, adic˘a
∂g
∂v
= 0.
ˆ
In
aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z:
∂g
∂u
(−2x) +
∂g
∂v

∂z
∂x
−y

= 0 ⇒
∂z
∂x
=
2x
∂g
∂u
+y
∂g
∂v
∂g
∂v
.
2y
∂g
∂u
+
∂g
∂v

∂z
∂y
−x

= 0 ⇒
∂z
∂y
=
x
∂g
∂v
−2y
∂g
∂u
∂g
∂v
.
ˆ
Inlocuind, se obt ¸ine: E = x
2
+y
2
.
60. Fie a ∈ R ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a de ecuat ¸ia
x
2
+y
2
+z
2
= a
2
.
S˘a se calculeze diferent ¸iala ˆıntˆai ¸si diferent ¸iala a doua ale funct ¸iei z.
Solut ¸ie
Fie funct ¸ia F(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
− a
2
. Funct ¸ia z = z(x, y) exist˘a ˆın
vecin˘atatea punctelor cu proprietatea
∂F
∂z
= 0, adic˘a z = 0. Exist˘a deci
dou˘a submult ¸imi ale sferei de centru O ¸si raz˘a a pe care exist˘a cˆate o funct ¸ie
z: semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z > 0 ¸si semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z < 0.
Vom calcula diferent ¸ialele funct ¸iei z asociate primei semisfere (z > 0):
2x + 2z
∂z
∂x
= 0 ⇒
∂z
∂x
= −
x
z
= −
x

a
2
−x
2
−y
2
.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 143
Analog,
∂z
∂y
= −
y
z
= −
y

a
2
−x
2
−y
2
¸si deci
dz = −
x
z
dx −
y
z
dy = −
x

a
2
−x
2
−y
2
dx −
y

a
2
−x
2
−y
2
dy.
Diferent ¸iala a doua:
2 + 2

∂z
∂x

2
+ 2z

2
z
∂x
2
= 0,
deci:

2
z
∂x
2
= −
x
2
+z
2
z
3
=
y
2
−a
2
z
3
=
y
2
−a
2

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
.
2
∂z
∂y
∂z
∂x
+ 2z

2
z
∂x∂y
= 0,
deci

2
z
∂x∂y
= −
∂z
∂x
∂z
∂y
z
= −
xy
z
3
= −
xy

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
.
ˆ
In concluzie:
d
2
z =
y
2
−a
2

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dx
2

2xy

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dxdy+
x
2
−a
2

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dy
2
61. Funct ¸iile u = u(x, y) ¸si v = v(x, y) sunt definite implicit de sistemul
de ecuat ¸ii u +v = x +y, ux +vy = 1. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de
ordinul ˆıntˆai ¸si al doilea ale funct ¸iilor u ¸si v.
Solut ¸ie
Fie F : R
4
→ R
2
, F(x, y, u, v) = (u + v − x − y, ux + vy − 1). Notˆand
f(x, y, u, v) = u + v − x − y ¸si g(x, y, u, v) = ux + vy − 1, condit ¸ia de
existent ¸˘a a funct ¸iilor u ¸si v este
D(f,g)
D(u,v)
= 0, adic˘a y − x = 0.
ˆ
In aceast˘a
ipotez˘a, derivˆand ˆın raport cu x ¸si respectiv y relat ¸iile f = 0, g = 0, se
obt ¸ine:
∂u
∂x
+
∂v
∂x
= 1 ¸si u +x
∂u
∂x
+y
∂v
∂x
= 0,
∂u
∂y
+
∂v
∂y
= 1 ¸si x
∂u
∂y
+v +y
∂v
∂y
= 0,
144 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
de unde rezult˘a:
∂u
∂x
=
u +y
y −x
,
∂v
∂x
=
u +x
x −y
,
∂u
∂y
=
v +y
y −x
,
∂v
∂y
=
v +x
x −y
.
Pentru a calcula derivatele part ¸iale de ordinul al doilea, se deriveaz˘a ˆın
continuare ˆın raport cu x ¸si respectiv y:

2
u
∂x
2
+

2
v
∂x
2
= 0, ¸si 2
∂u
∂x
+x

2
u
∂x
2
+y

2
v
∂x
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
u
∂x
2
=
2
∂u
∂x
y −x
=
2(u +y)
(y −x)
2
.
Analog se calculeaz˘a ¸si celelalte derivate part ¸iale de ordinul al doilea.
62. Fie F ∈ C
2
(R
2
). Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(sin x +y, cos y +x) = 0.
S˘a se determine y

ˆın punctele critice ale lui y.
Solut ¸ie
Fie u = sin x + y, v = cos y + x. Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei y este
∂F
∂u

∂F
∂v
sin y = 0. Derivˆand ecuat ¸ia F(u, v) = 0 ˆın raport cu x, rezult˘a:
(∗) (y

+ cos x)
∂F
∂u
+ (1 −y

sin y)
∂F
∂v
= 0.
Se obt ¸ine:
y

=
∂F
∂u
cos x +
∂F
∂v
∂F
∂v

∂F
∂u
.
Derivˆand relat ¸ia (∗) ˆın raport cu x ¸si ˆınlocuind y

= 0, rezult˘a ( ˆın punctele
critice):
y

=


2
F
∂u
2
cos
2
x −2

2
F
∂u∂v
cos x −

2
F
∂v
2
+
∂F
∂u
sin x
∂F
∂u

∂F
∂v
sin y
.
63. Funct ¸iile y = y(x) ¸si z = z(x) sunt definite implicit de sistemul

sin x + siny + sin z = a
x
2
+y
2
+z
2
= b
, a, b ∈ R.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 145
S˘a se calculeze y

¸si z

.
Solut ¸ie
Fie f(x, y, z) = sin x + sin y + sin z − a, g(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
− b ¸si
F(x, y, z) = (f(x, y, z), g(x, y, z)). Condit ¸ia de existent ¸˘a pentru funct ¸iile y
¸si z este
D(f,g)
D(y,z)
= 0 ⇔ 2z cos y − 2y cos z = 0. Derivˆand ecuat ¸iile f = 0,
g = 0 ˆın funct ¸ie de x , rezult˘a:
(∗)

cos x +y

cos y +z

cos z = 0
2x + 2yy

+ 2zz

= 0
Solut ¸ia sistemului este
y

=
xcos z −z cos x
z cos y −y cos z
, z

=
y cos x −xcos y
z cos y −y cos z
.
Derivˆand relat ¸iile ()ˆın funct ¸ie de x, rezult˘a:

y

cos y −(y

)
2
siny +z

cos z −(z

)
2
sin z = sinx
2(y

)
2
+ 2yy

+ 2(z

)
2
+ 2zz

= −2
Rezolvˆand sistemul, rezult˘a y

¸si z

.
64. Funct ¸iile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit
de sistemul de ecuat ¸ii

u + ln v = x
v −lnu = y
z = 2u +v
S˘a se calculeze
∂z
∂x
,

2
u
∂x∂y
,

2
v
∂y
2
.
Solut ¸ie
Fie funct ¸iile:
f(x, y, u, v, z) = u + lnv −x,
g(x, y, u, v, z) = v −ln u −y,
h(x, y, u, v, z) = z −2u −v
¸si fie F = (f, g, h). Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iilor u, v, z este
D(f, g, h)
D(u, v, z)
= 0 ⇔ 1 +
1
uv
= 0.
Derivˆand relat ¸iile f = 0, g = 0, h = 0 ˆın raport cu x, rezult˘a
∂u
∂x
=
uv
1 +uv
,
∂v
∂x
=
v
1 +uv
,
∂z
∂x
=
2uv +v
1 +uv
.
146 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Derivˆand relat ¸iile f = 0, g = 0 ˆın raport cu y, rezult˘a:
(∗)

∂u
∂y
+
1
v
∂v
∂y
= 0

1
u
∂u
∂y
+
∂v
∂y
= 1
.
Solut ¸ia sistemului este:
∂u
∂y
= −
u
1 +uv
,
∂v
∂y
=
uv
1 +uv
.
Derivˆand relat ¸iile (∗) ˆın raport cu x, rezult˘a


2
u
∂x∂y

1
v
2
∂v
∂x
∂v
∂y
+
1
v

2
v
∂x∂y
= 0

2
v
∂x∂y
+
1
u
2
∂u
∂x
∂u
∂y

1
u

2
u
∂x∂y
= 0
Rezolvˆand sistemul, rezult˘a

2
u
∂x∂y
=
uv(u −1)
(1 +uv)
3
.
Analog se calculeaz˘a ¸si

2
v
∂y
2
.
65. Fie g ∈ C
1
(R) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
xyz = e
g(z)
. S˘a se demonstreze c˘a z nu are puncte critice.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = xyz −e
g(z)
; condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z este
∂f
∂z
= 0 ⇔ xy −g

(z)e
g(z)
= 0.
Derivˆand ecuat ¸ia F = 0 ˆın raport cu x se obt ¸ine:
yz +xy
∂z
∂x
−e
g(z)
g

(z)
∂z
∂x
= 0.
Rezult˘a
∂z
∂x
= −
yz
xy −g

(z)e
g(z)
¸si analog,
∂z
∂y
= −
xz
xy −g

(z)e
g(z)
.
Sistemul

∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 147
nu are solut ¸ii, deci z nu are puncte critice.
66. S˘a se determine extremele funct ¸iei y = y(x) definite implicit de
ecuat ¸ia x
3
+y
3
−2xy = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y) = x
3
+ y
3
− 2xy. Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a ˆın vecin˘atatea
punctelor pentru care
∂F
∂y
= 0, adic˘a 3y
2
− 2x = 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se
determin˘a punctele critice ale funct ¸iei y:
3x
2
+ 3y
2
y

−2y −2xy

= 0 ⇒ y

(x) =
2y −3x
2
3y
2
−2x
.
Punctele critice sunt solut ¸iile sistemului:

y

= 0
F = 0
∂F
∂y
= 0

2y −3x
2
= 0
x
3
+y
3
−2xy = 0
3y
2
−2x = 0

y =
3x
2
2
x
3

27x
3
−16

= 0
∂F
∂y
= 0
.
Unica solut ¸ie este (x, y) =

2
3

2
3
,
2
3

4
3

. Pentru a decide dac˘a x =
2
3

2
3
este
punct de extrem local pentru y, vom calcula y

2
3

2
3

:
6x + 6y

y

2
+ 3y
2
y

−2y

−2y

−2xy

= 0, ⇒ y

(
2
3

2
3
) = −3 < 0,
deci x =
2
3

2
3
este maxim local pentru y ¸si y(
2
3

2
3
) =
2
3

4
3
.
67. S˘a se determine extremele funct ¸iei z = z(x, y), definite implicit de
ecuat ¸ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = z
3
+z +20(x
2
+y
2
) −8(xy +x+y); condit ¸ia de existent ¸˘a a
funct ¸iei z este
∂F
∂z
= 0, adic˘a 3z
2
+1 = 0. Evident, condit ¸ia este ˆındeplinit˘a
pentru orice x, y, z ∈ R. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z:
3z
2
∂z
∂x
+
∂z
∂x
+ 40x −8(y + 1) = 0 ⇒
∂z
∂x
=
8(y + 1) −40x
3z
2
+ 1
.
3z
2
∂z
∂y
+
∂z
∂y
+ 40y −8(x + 1) = 0 ⇒
∂z
∂y
=
8(x + 1) −40y
3z
2
+ 1
.
Punctele critice ale funct ¸iei z sunt solut ¸iile sistemului:

∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0

8(y+1)−40x
3z
2
+1
= 0
8(x+1)−40y
3z
2
+1
= 0
z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0
148 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Unica solut ¸ie a sistemului este (x, y, z) = (
1
4
,
1
4
, 1). Pentru a decide dac˘a el
este punct de extrem local, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z.
6z

∂z
∂x

2
+ 3z
2

2
z
∂x
2
+

2
z
∂x
2
+ 40 = 0 ⇒

2
z
∂x
2
= −
40
3z
2
+ 1
.
6z

∂z
∂y

2
+ 3z
2

2
z
∂y
2
+

2
z
∂y
2
+ 40 = 0 ⇒

2
z
∂y
2
= −
40
3z
2
+ 1
.
6z
∂z
∂y
∂z
∂x
+ 3z
2

2
z
∂x∂y
+

2
z
∂x∂y
−8 = 0 ⇒

2
z
∂x∂y
=
8
3z
2
+ 1
.
Rezult˘a

2
z
∂x
2
(
1
4
,
1
4
) = −10,

2
z
∂y
2
(
1
4
,
1
4
) = −10,

2
z
∂x∂y
(
1
4
,
1
4
) = 2,
deci ˆın punctul (
1
4
,
1
4
), funct ¸ia z are un maxim local.
68. Fie a ∈ R, a = 0; s˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei
z = z(x, y) definite implicit de ecuat ¸ia (x
2
+y
2
+z
2
)
2
= a
2
−x
2
−z
2
.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
2
−a
2
+x
2
+z
2
; Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z
este
∂F
∂z
= 0, adic˘a z = 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale
ale funct ¸iei z:
2(x
2
+y
2
+z
2
)

2x + 2z
∂z
∂x

+ 2x + 2z
∂z
∂x
= 0 ⇒
∂z
∂x
= −
x
z
.
2(x
2
+y
2
+z
2
)

2y + 2z
∂z
∂y

+ 2z
∂z
∂y
= 0,
de unde rezult˘a
∂z
∂y
=
−2y(x
2
+y
2
+z
2
)
z(2x
2
+ 2y
2
+ 2z
2
+ 1)
.
Sistemul

∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0
are solut ¸iile
(x
1
, y
1
, z
1
) =

¸
0, 0,

−1 +

1 + 4a
2
2
¸

¸si
(x
2
, y
2
, z
2
) =

¸
0, 0, −

−1 +

1 + 4a
2
2
¸

.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 149
Se observ˘a c˘a este verificat˘a condit ¸ia z = 0. Derivatele part ¸iale de ordinul
al doilea:

2x + 2z
∂z
∂x

2
+(x
2
+y
2
+z
2
)

2 + 2
∂z
∂x
+ 2z

2
z
∂x
2

+2+2
∂z
∂x
+2z

2
∂x
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂x
2
= −
3z
2
+y
2
+z
2
+ 1
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
4y
2
+ (x
2
+y
2
+z
2
)

2 + 2z

2
z
∂y
2

+ 2z

2
z
∂y
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂y
2
= −
x
2
+ 3y
2
+z
2
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.

2x + 2z
∂z
∂x

2y + 2z
∂z
∂x

+
+(x
2
+y
2
+z
2
)

2
∂z
∂x
∂z
∂y
+ 2z

2
z
∂x
∂y

+ 2
∂z
∂x
∂z
∂y
+ 2z

2
z
∂x∂y
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂x∂y
= −
2xy
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
Calculˆand derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ˆın punctul critic (0, 0),
rezult˘a:
r =

2
z
∂x
2
(0, 0) = −
1
z
, s =

2
z
∂x∂y
(0, 0) = 0, t =

2
z
∂y
2
(0, 0) = −
z
z
2
+ 1
.
Deoarece rt −s
2
=
1
z
2
+1
> 0, (¸si pentru z
1
¸si pentru z
2
), rezult˘a c˘a atˆat z
1
cˆat ¸si z
2
au extreme locale ˆın (0, 0). Funct ¸ia z
1
satisface condit ¸ia r < 0, deci
are un maxim local ˆın (0, 0), iar valoarea ei ˆın acest punct este
z
1
(0, 0) =

−1 +

1 + 4a
2
2
.
Funct ¸ia z
2
satisface condit ¸ia r > 0, deci are un minim local ˆın (0, 0), iar
valoarea ei ˆın acest punct este
z
2
(0, 0) = −

−1 +

1 + 4a
2
2
.
69. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei y = y(x) definite im-
plicit de ecuat ¸ia x
3
+y
3
−3x
2
y −3 = 0.
150 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Fie F(x, y) = x
3
+y
3
−3x
2
y−3. Condit ¸ia de existent ¸˘a pentru y este
∂F
∂y
= 0,
adic˘a 3y
2
−3x
2
= 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a y

:
3x
2
+ 3y
2
y

−6xy −3x
2
y

= 0 ⇒ y

(x) =
2xy −x
2
y
2
−x
2
,
deci punctele critice ale funct ¸iei y sunt
x
1
= 0, y
1
(0) =
3

3, x
2
= −2, y
2
(−2) = −1.
6x + 6y(y

)
2
+ 3y
2
y

−6y −12xy

−3x
2
y

= 0 ⇒
y

(x) =
−2x + 2y −2y(y

)
2
+ 4xy

y
2
−x
2
.
Rezult˘a y

(0) =
2
3

3
> 0, deci x
1
= 0 este minim local ¸si y

(−2) = −
2
3
, deci
x
2
= −2 este maxim local.
70. S˘a se determine punctele de extrem ale funct ¸iei y = y(x) definite
implicit de ecuat ¸ia x
2
+y
2
−e
2arctg
x
y
, y = 0.
Solut ¸ie
Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei y este
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
= 0.
Se obt ¸ine
y

=
2ye
arctg
x
y
−x(x
2
+y
2
)
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
;
punctele critice sunt:
x
1
=

e
π
2
2
, x
2
= −

e
π
2
2
.
ˆ
In aceste puncte y(x
1
) = x
1
¸si y(x
2
) = x
2
. Se calculeaz˘a y

(x
1,2
), etc.
71. S˘a se calculeze y

(1), y fiind definit˘a implicit de x
3
−y −cos y = 0.
Solut ¸ie
Condit ¸ia de existent ¸˘a este siny − 1 = 0; derivˆand relat ¸ia dat˘a, rezult˘a
y

(x) =
3x
2
1−sin y
.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 151
72. S˘a se calculeze y

(0) ¸si y

(0), unde y este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
e
x
2
−y
2
= sin(x + 2y) + 1.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a ecuat ¸ia dat˘a ˆın raport cu x.
73. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆın punctul (1, 1)
ale funct ¸iei z definite implicit de
2z =

x
2
+y
2
tg
z

x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a relat ¸ia dat˘a ˆın raport cu x ¸si y.
74. Fie G ∈ (

(R
3
) ¸si fie z = z(x, y) definit˘a implicit de relat ¸ia
z +G(x, y, z) = 0.
S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z.
Solut ¸ie
Derivˆand ˆın raport cu x, se obt ¸ine:
∂z
∂x
+
∂G
∂x
+
∂G
∂y
+
∂G
∂z
∂z
∂x
= 0.
75. S˘a se calculeze x

(0) ¸si y

(0), funct ¸iile x ¸si y fiind definite implicit
de sistemul de ecuat ¸ii:

xy + 2y
2
+yz +x +y = 1
arctg
x
y
+ ln(x
2
+ 2y
2
+z
2
) = ln 2
.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a relat ¸iile date ˆın funct ¸ie de z.
76. S˘a se determine extremele urm˘atoarelor funct ¸ii definite implicit:
a. y = y(x), definit˘a de 2yx
2
+y
2
−4x −3 = 0.
b. y = y(x) definit˘a de

x
2
+y
2

2
= x
2
−y
2
.
c. z = z(x, y), definit˘a de x
2
+y
2
+z
2
−xz −yz + 2x + 2y + 2z −2 = 0.
Solut ¸ie
Aceea¸si metod˘a ca ˆın exercit ¸iul 70.
152 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
4.6 Extreme cu leg˘aturi
77. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei f(x, y, z) = xyz cu
leg˘atura x +y +z = 1.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Fie funct ¸iile
g(x, y, z) = x +y +z −1 ¸si F(x, y, z) = f +λg = xyz +λ(x +y +z −1).
Extremele cerute verific˘a sistemul:

∂F
∂x
= 0
∂F
∂y
= 0
∂F
∂z
= 0
g = 0

yz +λ = 0
xz +λ = 0
xy +λ = 0
x +y +z −1 = 0
Solut ¸iile sistemului sunt:
pentru λ
1
= −
1
9
⇒ (x
1
, y
1
, z
1
) =

1
3
,
1
3
,
1
3

pentru λ
2
= 0 ⇒

(x
2
, y
2
, z
2
) = (1, 0, 0),
(x
3
, y
3
, z
3
) = (0, 1, 0),
(x
4
, y
4
, z
4
) = (0, 0, 1)
.
Pentru a decide natura celor patru puncte critice, se calculeaz˘a diferent ¸iala
a doua a funct ¸iei F:
d
2
F =

2
F
∂x
2
dx
2
+

2
F
∂y
2
dy
2
+

2
F
∂z
2
dz
2
+

2
F
∂x∂y
dxdy+

2
F
∂x∂z
dxdz+

2
F
∂y∂z
dydz =
= 2 (zdxdy +ydxdz +xdydz) .
Pe leg˘atur˘a, avem dg = 0, adic˘a dx+dy +dz = 0. Rezult˘a deci c˘a restrict ¸ia
lui d
2
F la leg˘atura g = 0 este:
d
2
F = 2((1 −x −y)dxdy +ydx(−dx −dy) +xdy(−dx −dy)) =
= 2

−ydx
2
−xdy
2
+ (1 −2x −2y)dxdy

.
ˆ
In punctul (x
1
, y
1
, z
1
) =

1
3
,
1
3
,
1
3

se obt ¸ine:
d
2
F

1
3
,
1
3
,
1
3

= −
2
3

dx
2
+dxdy +dy
2

,
care este o form˘a p˘atratic˘a negativ definit˘a ¸si deci (x
1
, y
1
, z
1
) =

1
3
,
1
3
,
1
3

este maxim local al funct ¸iei f cu leg˘atura g = 0.
Celelalte puncte nu sunt puncte de extrem; de exemplu, ˆın (1, 0, 0), rezult˘a
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 153
d
2
F(1, 0, 0) = −2dy
2
− 2dxdy, care are valorile proprii −1 ±

2, etc. Se
poate studia ¸si semnul diferent ¸ei f(x, y, z) − f(1, 0, 0) ˆıntr-o vecin˘atate a
punctului (1, 0, 0), restrict ¸ionat˘a la planul x +y +z = 1.
78. S˘a se calculeze valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y, z) = x + y + z
restrict ¸ionate la Γ = ¦(x, y, z)[x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x + 2y +z = 1¦.
Solut ¸ie
Intersect ¸ia dintre sfer˘a ¸si plan este un cerc deci o mult ¸ime compact˘a. Funct ¸ia
f fiind continu˘a, rezult˘a c˘a este m˘arginit˘a (pe Γ) ¸si ˆı¸si atinge marginile. Ex-
ist˘a deci α ¸si β ˆın Γ astfel ˆıncˆat f(α) = inf
Γ
f ¸si f(β) = sup
Γ
f. Pentru a
determina aceste valori, se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1, h(x, y, z) = 2x + 2y +z −1
¸si fie F(x, y, z) = x +y +z +λ(x
2
+y
2
+z
2
−1) +µ(2x + 2y +z −1).
Se determin˘a punctele critice ale funct ¸iei F cu leg˘aturile date:

∂F
∂x
= 1 + 2λx + 2µ = 0
∂F
∂y
= 1 + 2λy + 2µ = 0
∂F
∂z
= 1 + 2λz +µ = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
h = 2x + 2y +z −1 = 0

λ
1
= −
1
4
µ
1
= −
1
2
(x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 1)
λ
2
=
1
4
µ
2
= −
11
18
(x
2
, y
2
, z
2
) =

4
9
,
4
9
, −
7
9

.
Avˆand numai dou˘a puncte critice, ˆıntr-unul dintre ele funct ¸ia va lua val-
oarea maxim˘a, iar ˆın cel˘alalt, valoarea minim˘a. Se calculeaz˘a f(0, 0, 1) = 1
(maxim) ¸si f(
4
9
,
4
9
, −
7
9
) =
1
9
(minim).
79. S˘a se determine extremele globale ale funct ¸iei
f(x, y, z) = 2x
2
+ 2y
2
−xy +z
4
−2z
2
pe mult ¸imea compact˘a Γ = ¦(x, y, z)[x
2
+y
2
+ 2z
2
≤ 8¦.
Solut ¸ie
Se determin˘a mai ˆıntˆai extremele locale ale lui f pe interiorul lui Γ (care
este o mult ¸ime deschis˘a), apoi se determin˘a extremele lui f cu leg˘atura
x
2
+y
2
+ 2z
2
= 8.
Punctele critice ale lui f din mult ¸imea ¦(x, y, z)[x
2
+ y
2
+ 2z
2
< 8¦ sunt
154 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
solut ¸iile sistemului:

∂f
∂x
= 4x −y = 0
∂f
∂y
= 4y −x = 0
∂f
∂z
= 4z
3
−4z = 0

(x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 0)
(x
2
, y
2
, z
2
) = (0, 0, 1)
(x
3
, y
3
, z
3
) = (0.0 −1)
Matricea hessian˘a ˆıntr-un punct arbitrar este

¸
¸
4 −1 0
−1 4 0
0 0 12z
2
−4
¸

.
ˆ
In
punctul (0, 0, 0) matricea hessian˘a are ¸si valori proprii pozitive ¸si negative,
deci originea nu este extrem local.
ˆ
In (0, 0, 1) ¸si (0, 0, −1) matricea hessian˘a
are toate valorile proprii pozitive, deci acestea sunt amˆandou˘a minime locale.
Valoarea funct ¸iei ˆın aceste puncte este f(0, 0, 1) = f(0, 0, −1) = −1.
Se determin˘a acum extremele locale ale lui f cu leg˘atura
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 2z
2
−8 = 0.
Fie F(x, y, z) = 2x
2
+2y
2
−xy +z
4
−2z
2
+λ(x
2
+y
2
+2z
2
−8). Se rezolv˘a
sistemul:

∂F
∂x
= 4x −y + 2λx = 0
∂F
∂y
= 4y −x + 2λy = 0
∂F
∂z
= 4z
3
−4z + 4λz = 0
g = x
2
+y
2
+ 2z
2
−8 = 0
Din primele dou˘a ecuat ¸ii rezult˘a x = y sau λ = −
5
2
. Cazul x = y conduce
la solut ¸iile:
λ
1
= −3, (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, ±2),
λ
2,3
= −
3
2
, (x
2
, y
2
, z
2
) =

3
2
,

3
2
, ±

5
2

, (x
3
, y
3
, z
3
) =

3
2
, −

3
2
, ±

5
2

.
ˆ
In aceste puncte funct ¸ia f ia valorile:
f(0, 0, ±2) = 8, f

3
2
,

3
2
, ±

5
2

= f

3
2
, −

3
2
, ±

5
2

=
23
4
.
Cazul λ = −
5
2
conduce la sistemul

x +y = 0
x
2
+y
2
+ 2z
2
= 8
z(2z
2
−7) = 0
cu solut ¸iile:
(x
4
, y
4
, z
4
) = (2, −2, 0), (x
5
, y
5
, z
5
) = (−2, 2, 0)
(x
6
, y
6
, z
6
) =

2
2
, −

2
2
, ±

7
2

(x
7
, y
7
, z
7
) =



2
2
,

2
2
, ±

7
2

.
ˆ
In aceste puncte funct ¸ia f ia valorile:
f(2, −2, 0) = f(−2, 2, 0) = 20,
f

2
2
, −

2
2
, ±

7
2

= f



2
2
,

2
2
, ±

7
2

=
33
4
.
Comparˆand valorile funct ¸iei f, rezult˘a c˘a valoarea minim˘a a funct ¸iei (pe
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 155
mult ¸imea Γ) este f(0, 0, 1) = f(0, 0, −1) = −1, iar valoarea maxim˘a este
f(2, −2, 0) = f(−2, 2, 0) = 20.
80. S˘a se determine maximul ¸si minimul funct ¸iei
f(x, y) = x
2
+y
2
−3x −2y + 1
pe mult ¸imea K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
Funct ¸ia ˆı¸si atinge marginile pe mult ¸imea K. Determin˘am mai ˆıntˆai ex-
tremele funct ¸iei pe mult ¸imea deschis˘a ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 1¦. Sistemul

∂f
∂x
= 2x −3 = 0
∂f
∂y
= 2y −2 = 0
nu are solut ¸ii ˆın interiorul cercului unitate. Rezult˘a c˘a valorile extreme se
vor atinge pe cerc. Pentru a le determina, afl˘am extremele funct ¸iei f cu
leg˘atura g(x, y) = x
2
+y
2
−1 = 0. Funct ¸ia lui Lagrange este
F(x, y) = x
2
+y
2
−3x −2y + 1 +λ(x
2
+y
2
−1),
¸si deci rezult˘a sistemul

∂F
∂x
= 2x −3 + 2λx = 0
∂F
∂y
= 2y −2 + 2λy = 0
g(x, y) = x
2
+y
2
−1 = 0
Solut ¸iile sunt:
λ
1
= −1 −

13
2
, x
1
= −
3

13
13
, y
1
= −
2

13
13
λ
2
= −1 +

13
2
, x
2
=
3

13
13
, y
2
=
2

13
13
.
Calculˆand valorile funct ¸iei f ˆın aceste puncte se obt ¸in valorile extreme
cerute.
81. Fie D = ¦(x, y)[x + y = 1¦. S˘a se determine extremele locale ale
funct ¸iei f : D → R, f(x, y) = x
2
+y
2
−x −y.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie leg˘atura g(x, y) = x +y −1 ¸si fie
F(x, y) = f(x, y) +λg(x, y) = x
2
+y
2
−x −y +λ(x +y −1).
156 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Sistemul

∂F
∂x
= 2x −1 +λ = 0
∂F
∂y
= 2y −1 +λ = 0
g = x +y −1 = 0
are solut ¸iile λ = 0, (x, y) =

1
2
,
1
2

Matricea hessian˘a a funct ¸iei F (ˆıntr-un punct arbitrar, deci ¸si pe D) este

2 0
0 2

, deci punctul

1
2
,
1
2

este minim local.
82. S˘a se determine punctele cele mai dep˘artate de origine care se g˘asesc
pe suprafat ¸a de ecuat ¸ie 4x
2
+y
2
+z
2
−8x −4y + 4 = 0.
Solut ¸ie
Problema este echivalent˘a cu a g˘asi extremele funct ¸iei
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
cu leg˘atura g(x, y, z) = 4x
2
+y
2
+z
2
−8x −4y + 4 = 0.
83. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = 2x
2
+y
2
+ 3z
2
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange; fie
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1 ¸si F(x, y, z) = f(x, y, z) +λg(x, y, z).
Sistemul

∂F
∂x
= 2(2 +λ)x = 0
∂F
∂y
= 2(1 +λ)y = 0
∂F
∂z
= 2(3 +λ)z = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
are solut ¸iile
λ
1
= −1, (x, y, z) ∈ ¦(0, 1, 0); (0, −1, 0)¦,
λ
2
= −2, (x, y, z) ∈ ¦(1, 0, 0); (−1, 0, 0)¦,
λ
3
= −3, (x, y, z) ∈ ¦(0, 0, 1); (0, 0, −1)¦.
Sfera unitate este mult ¸ime compact˘a, deci funct ¸ia f i¸si atinge marginile;
rezult˘a f
min
= f(0, 1, 0) = 1 ¸si f
max
= f(0, 0, 1) = 3.
84. S˘a se determine valorile extreme ale produsului xy cˆand x ¸si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuat ¸ie x
2
+ 2y
2
= 1.
Solut ¸ie
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 157
Problema este echivalent˘a cu a g˘asi valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y) = xy
cu leg˘atura g(x, y) = x
2
+ 2y
2
−1.
Consider˘am funct ¸ia F(x, y) = xy +λ(x
2
+ 2y
2
−1). Din sistemul:

∂F
∂x
= y + 2λx = 0
∂F
∂y
= x + 4λy = 0
g = x
2
+ 2y
2
−1 = 0
rezult˘a λ = ±

2
4
.
Pentru λ =

2
4
, rezult˘a:
(x
1
, y
1
) =

2
2
, −
1
2

¸si (x
2
, y
2
) =



2
2
,
1
2

.
Pentru λ = −

2
4
, rezult˘a:
(x
3
, y
3
) =

2
2
,
1
2

¸si (x
4
, y
4
) =



2
2
, −
1
2

.
Valorile extreme ale funct ¸iei continue f pe elips˘a (care este mult ¸ime com-
pact˘a) sunt: f(x
1
, y
1
) = −

2
4
( minim) ¸si f(x
3
, y
3
) =

2
4
( maxim).
85. Fie a, b, c ∈ R, a
2
+b
2
+c
2
= 0; s˘a se determine valorile extreme ale
funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = ax +by +cz,
pe mult ¸imea D = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= r
2
¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−r
2
¸si F(x, y, z) = f(x, y, z) −λg(x, y, z)
Mult ¸imea D este compact˘a. Deoarece f este continu˘a, rezult˘a c˘a f este ˆı¸si
atinge marginile pe D.
ˆ
In concluzie, f are cel put ¸in un punct de minim
global condit ¸onat de g ¸si un punct de maxim global condit ¸onat de g.
Sistemul

∂F
∂x
= a −2λx = 0
∂F
∂y
= b −2λy = 0
∂F
∂z
= c −2λz = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−r
2
= 0
are solut ¸iile λ = ±

a
2
+b
2
+c
2
2r
, (x, y, z) =

a

,
b

,
c

.
Deoarece f are cel put ¸in dou˘a puncte de extrem globale pe D, deducem c˘a
valoarile extreme ale lui f sunt ± r

a
2
+b
2
+c
2
.
86. S˘a se determine extremele funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = xyz
158 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1, x +y +z = 0¦
Solut ¸ie
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1 , h(x, y, z) = x +y +z ¸si
F(x, y, z) = f(x, y, z) +λg(x, y, z) +µh(x, y, z)
Sistemul

∂F
∂x
= yz + 2λx +µ = 0
∂F
∂y
= xz + 2λy +µ = 0
∂F
∂z
= xy + 2λz +µ = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
h = x +y +z = 0
are solut ¸iile

1

6
,
1

6
,
−2

6

;

−1

6
,
−1

6
,
2

6

;

1

6
,
−2

6
,
1

6

;

−1

6
,
2

6
,
−1

6

;

−2

6
,
1

6
,
1

6

;

2

6
,
−1

6
,
−1

6

.
Se obt ¸in trei puncte de minim ˆın care f are valoarea
−1
3

6
¸si trei puncte de
maxim ˆın care f are valoarea
1
3

6
.
87. Funct ¸ia z = z(x, y) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
x
2
+y
2
+z
2
−2x + 2y −4z −10 = 0.
S˘a se determine extremele locale ale lui z cu leg˘atura x = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = z(x, y) +λx. Se obt ¸ine sistemul:

∂z
∂x
+λ =
1−x
z−2

∂z
∂y
= −
1+y
z−2
x = 0
x
2
+y
2
+z
2
−2x + 2y −4z −10 = 0
Solut ¸iile sunt (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, −1, 2+

15) ¸si (x
2
, y
2
, z
2
) = (0, −1, 2−

15).
Calculˆandu-se diferent ¸iala a doua a funct ¸iei F (pe leg˘atur˘a) se obt ¸ine
D
2
F =

2
z
∂y
2
dy
2
.
Rezult˘a c˘a funct ¸ia z
1
are un maxim ˆın (0, −1) iar funct ¸ia z
2
are un minim
ˆın (0, −1).
88. S˘a se determine extremele funct ¸iei f(x, y, z) = x
3
+ y
3
+ z
3
pe
mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f este continu˘a, iar mult ¸imea dat˘a este compact˘a, deci exist˘a cel
put ¸in doua puncte de extrem (ˆın care f ˆı¸si atinge valorile extreme). Fie
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 159
F(x, y, z) = x
3
+y
3
+z
3
+λ(x
2
+y
2
+z
2
−1); rezult˘a sistemul sistemul

∂F
∂x
= 3x
2
+ 2λx = 0
∂F
∂y
= 3y
2
+ 2λy = 0
∂F
∂z
= 3z
2
+ 2λz = 0
x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
Sistemul format din primele trei ecuat ¸ii are solut ¸iile x = y = z = 0 ¸si
x = y = z = −
2
3
λ. Prima solut ¸ie nu verific˘a ultima ecuat ¸ie; cea de a doua,
ˆınlocuit˘a ˆın ultima ecuat ¸ie d˘a λ
1
=

3
2
¸si λ
2
= −

3
2
. Se obt ¸in solut ¸iile
x
1
= y
1
= z
1
=

3
3
¸si x
2
= y
2
= z
2
= −

3
3
. Calculˆand valorile funct ¸iei f ˆın
aceste puncte, rezult˘a valorile extreme ale lui f.
89. S˘a se calculeze extremele urm˘atoarelor funct ¸ii pe mult ¸imile indicate:
a. f(x, y) = e
xy
, (x, y) ∈ R
2
, x +y = 3.
b. f(x, y, z) = x +y +z, (x, y, z) ∈ R
3
, x
2
+y
2
+z
2
= 4, x −y +z = 0.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
90. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y) = ln(x
2
+y
2
)−xy
pe mult ¸imea ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 16, y ≥ 2¦.
Solut ¸ie
Se determin˘a mai ˆıntˆai extremele (libere) pe mult ¸imea deschis˘a
¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 16, y > 2¦.
Apoi se rezolv˘a dou˘a probleme de extrem cu leg˘aturi, leg˘aturile fiind
x
2
+y
2
= 16 ¸si respectiv y = 2.
91. Fie matricea (simetric˘a de ordinul n),
A = (a
ij
)
ij
, a
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei (formei p˘atratice)
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
n
¸
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
160 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
pe sfera x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1.
Solut ¸ie
Construim funct ¸ia lui Lagrange
F(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) −λ(x
2
1
+x
2
2
+...x
2
n
−1).
Rezult˘a sistemul:

∂F
∂x
1
=
∂f
∂x
1
−2λx
1
= 0
∂F
∂x
2
=
∂f
∂x
2
−2λx
2
= 0
.....
∂F
∂x
n
=
∂f
∂x
n
−2λx
n
= 0
∂F
∂λ
= 1 −(x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0
Sistemul se scrie sub forma echivalent˘a:

(a
11
−λ)x
1
+a
12
x
2
+... +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
−λ)x
2
+... +a
2n
x
n
= 0
...................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+... + (a
nn
−λ)x
n
= 0
x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuat ¸ii) are solut ¸ii nenule dac˘a
¸si numai dac˘a λ este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale
deoarece A este matrice simetric˘a).
ˆ
In acest caz, pentru a calcula valorile
extreme ale funct ¸iei f, se ˆımult ¸e¸ste prima ecuat ¸ie de mai sus cu x
1
, a doua
cu x
2
, ¸s.a.m.d., a n-a ecuat ¸ie cu x
n
¸si se adun˘a membru cu membru cele n
relat ¸ii obt ¸inute; rezult˘a:
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) −λ(x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0
ˆ
In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = λ. Rezult˘a
c˘a valorile minim˘a ¸si maxim˘a ale funct ¸iei f sunt cea mai mic˘a ¸si (respectiv)
cea mai mare valoare proprie ale matricei A.
Capitolul 5
Integrale improprii ¸si cu
parametri
5.1 Not ¸iuni teoretice
Integrale improprii
Fie a, b ∈ R ¸si fie f : [a, b) → R o funct ¸ie local integrabil˘a (integrabil˘a pe
orice interval compact [u, v] ⊆ [a, b)). Integrala improprie (ˆın b)

b
a
f(x)dx
se nume¸ste convergent˘a dac˘a limita
lim
t→b

t
a
f(x)dx
exist˘a ¸si este finit˘a; altfel, integrala se nume¸ste divergent˘a.
Dac˘a f : [a, ∞) → R este local integrabil˘a, atunci integrala improprie
(la ∞)


a
f(x)dx se nume¸ste convergent˘a dac˘a limita
lim
t→∞

t
a
f(x)dx
exist˘a ¸si este finit˘a.
Integrala improprie

b
a
f(x)dx (b poate fi ¸si ∞) se nume¸ste absolut conver-
gent˘a dac˘a integrala

b
a
[f(x)[ dx este convergent˘a.
Exemple
a. Fie a ∈ (0, ∞) ¸si α ∈ R. Atunci integrala

a
dx
x
α
este convergent˘a dac˘a ¸si
161
162 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
numai dac˘a α > 1.
b. Fie a, b ∈ R, a < b ¸si α ∈ R. Atunci integrala
b

a
dx
(b −x)
α
este conver-
gent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a α < 1.
Demonstrat ¸ie
a. Fie α = 1; atunci:
lim
t→∞

t
a
1
x
α
dx = lim
t→∞

t
1−α
1 −α

a
1−α
1 −α

< ∞ dac˘a ¸si numai dac˘a α > 1.
Dac˘a α = 1, atunci:
lim
t→∞

t
a
1
x
dx = lim
t→∞
(lnt −ln a) = ∞.
b. Analog.
Criterii de convergent ¸˘a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) → R, local integrabil˘a; atunci integrala

b
a
f(t)dt este conver-
gent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ∀ ε > 0, ∃b
ε
∈ [a, b) astfel ˆıncˆat ∀x, y ∈ (b
ε
, b) s˘a
rezulte

y
x
f(t)dt

< ε.
Criteriul de comparat ¸ie
Fie f, g : [a, b) → R, (b poate fi ¸si ∞) astfel ˆıncˆat 0 ≤ f ≤ g;
i. dac˘a integrala

b
a
g(x)dx este convergent˘a, atunci ¸si integrala

b
a
f(x)dx
este convergent˘a.
ii. dac˘a integrala

b
a
f(x)dx este divergent˘a, atunci ¸si integrala

b
a
g(x)dx
este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie la limit˘a
Fie f, g : [a, b) → [0, ∞) astfel ˆıncˆat exist˘a limita:
= lim
x→b
f(x)
g(x)
.
i. Dac˘a ∈ [0, ∞) ¸si

b
a
g(x)dx este convergent˘a, atunci ¸si

b
a
f(x)dx este
convergent˘a.
ii. Dac˘a ∈ (0, ∞) sau = ∞ ¸si

b
a
g(x)dx este divergent˘a, atunci ¸si
5.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 163

b
a
f(x)dx este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie cu
1
x
α
Fie a ∈ R ¸si f : [a, ∞) → [0, ∞), local integrabil˘a astfel ˆıncˆat exist˘a
= lim
x→∞
x
α
f(x).
i. Dac˘a α > 1 ¸si 0 ≤ < ∞, atunci

a
f(x)dx este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≤ 1 ¸si 0 < ≤ ∞, atunci

a
f(x)dx este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie cu
1
(b −x)
α
Fie a < b ¸si f : [a, b) → [0, ∞), local integrabil˘a astfel ˆıncˆat exist˘a
= lim
x→b
(b −x)
α
f(x).
i. Dac˘a α < 1 ¸si 0 ≤ < ∞, atunci
b

a
f(x)dx este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≥ 1 ¸si 0 < ≤ ∞, atunci
b

a
f(x)dx este convergent˘a.
Criteriul lui Abel
Fie f, g : [a, ∞) → R cu propriet˘at ¸ile:
f este de clas˘a (
1
, lim
x→∞
f(x) = 0,


a
f

(x)dx absolut convergent˘a,
g este continu˘a, iar funct ¸ia G(x) =

x
a
f(t)dt este m˘arginit˘a pe [a, ∞).
Atunci integrala


a
f(x)g(x)dx este convergent˘a.
Integrale cu parametri
Fie A = ∅ ¸si [a, b] ⊂ R un interval compact. Fie f : [a, b] A → R o
funct ¸ie (de dou˘a variabile reale) astfel ˆıncˆat pentru orice y ∈ A aplicat ¸ia
[a, b] ÷ x → f(x, y) ∈ R este integrabil˘a Riemann. Funct ¸ia definit˘a prin:
F : A → R, F(y) =

b
a
f(x, y)dx,
164 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
se nume¸ste integral˘a cu parametru.
Continuitatea integralei cu parametru
Dac˘a f : [a, b] A → R este continu˘a, atunci integrala cu parametru
F(y) =

b
a
f(x, y)dx este funct ¸ie continu˘a.
Formula lui Leibniz de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b] (c, d). Atunci integrala cu parametru
F(y) =

b
a
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si
F

(y) =

b
a
∂f
∂y
(x, y)dx, ∀ y ∈ (c, d).
Formula general˘a de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b] (c, d) ¸si fie ϕ, φ : (c, d) → [a, b) dou˘a funct ¸ii
de clas˘a (
1
. Atunci funct ¸ia G(y) =

φ(y)
ϕ(y)
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si:
G

(y) =

φ(y)
ϕ(y)
∂f
∂y
(x, y)dx +f(φ(y), y)φ

(y) −f(ϕ(y), y)ϕ

(y), ∀ y ∈ (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare
Fie f : [a, b] [c, d] → R o funct ¸ie continu˘a; atunci:

b
a

d
c
f(x, y)dy

dx =

d
c

b
a
f(x, y)dx

dy.
Integrale improprii cu parametri
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a ¸si integrala (impro-
prie)

b
a
f(x, y)dx converge. Se poate defini ˆın acest caz funct ¸ia
F(x, y) =

b
a
f(x, y)dx,
5.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 165
numit˘a integral˘a improprie cu parametru.
Integrala

b
a
f(x, y)dx se nume¸ste uniform convergent˘a (ˆın raport cu y) pe
mult ¸imea A dac˘a
∀ε > 0, ∃b
ε
∈ (a, b) astfel ˆıncˆat

b
t
f(x, y)dx

< ε, ∀t ∈ (b
ε
, b), ∀y ∈ A.
Continuitatea integralei improprii cu parametru
Dac˘a f : [a, b) A → R este continu˘a ¸si dac˘a integrala

b
a
f(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe A, atunci funct ¸ia F : A → R, F(y) =

b
a
f(x, y)dx
este continu˘a.
Derivarea integralei improprii cu parametru
Fie f : [a, b) (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b) (c, d) ¸si pentru orice y ∈ (c, d) fixat
integrala

b
a
f(x, y)dx este convergent˘a. Dac˘a integrala

b
a
∂f
∂y
(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe (c, d), atunci integrala improprie cu parametru
F(y) =

b
a
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si
F

(y) =

b
a
∂f
∂y
(x, y)dx, ∀y ∈ (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare ˆın integrala improprie
Dac˘a f : [a, b) [c, d] → R este continu˘a ¸si dac˘a integrala

b
a
f(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe (c, d), atunci :

d
c

b
a
f(x, y)dx

dy =

b
a

d
c
f(x, y)dy

dx.
Criterii de uniform convergent ¸˘a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a. Atunci urm˘atoarele
afirmat ¸ii sunt echivalente:
i. integrala improprie

b
a
f(x, y)dx este uniform convergent˘a pe A.
166 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
ii. ∀ε > 0, ∃b
ε
∈ (a, b) astfel ˆıncˆat pentru orice u, v ∈ (b
ε
, b) rezult˘a

v
u
f(x, y)dx

< ε, ∀ y ∈ A.
Criteriul de comparat ¸ie
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a ¸si fie g : [a, b) → R
astfel ˆıncˆat [f(x, y)[ ≤ g(x), ∀ x ∈ [a, b), ∀ y ∈ A. Dac˘a integrala

b
a
g(x)dx
este convergent˘a, atunci integrala

b
a
f(x, y)dx este uniform convergent˘a.
Funct ¸iile lui Euler
Fie Γ ¸si B funct ¸iile (integralele) lui Euler:
Γ(α) =


0
x
α−1
e
−x
dx, α > 0,
B(p, q) =

1
0
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx, p > 0, q > 0.
Propriet˘at ¸ile uzuale ale funct ¸iilor Γ ¸si B
a. Γ(1) = 1.
b. Γ(α + 1) = αΓ(α).
c. B(p, q) = B(q, p).
d. Γ(α)Γ(1 −α) =
π
sin(απ)
, ∀α ∈ (0, 1).
e. B(p, q) =
Γ(p)Γ(q)
Γ(p +q)
.
f. B(p, q) =

0
y
p−1
(1 +y)
p+q
dy.
g. Γ(n) = (n −1)!, ∀n ∈ N.
h. Γ(
1
2
) =

π.
i. Γ(n +
1
2
) = 1 3 5....(2n −1) 2
−n

π.
5.2 Integrale improprii
Aplicand criteriile de comparat ¸ie cu
1
x
α
¸si
1
(b −x)
α
, s˘a se studieze
natura integralelor urm˘atoare (exercit ¸iile 1-10):
5.2. INTEGRALE IMPROPRII 167
1.

1
dx

x
2
+ 1
.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
1
2
1

x
2
+1
= 1, deci integrala este divergent˘a.
2.
1

0
x
2

1 −x
2
dx.
Solut ¸ie
lim
x→1
(1 −x)
1
2
x
2

1−x
2
=
1

2
, deci integrala este convergent˘a.
3.
1

0
sin x
1 −x
2
dx.
Solut ¸ie
lim
x→1
(1 −x)
sinx
1−x
2
=
sin 1
2
, deci integrala este divergent˘a.
Urm˘atoarele integrale sunt improprii ˆın ambele capete.
4.

1
x

x
3
−1
dx.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
1
2
x

x
3
−1
= 1, deci integrala este divergent˘a, (de¸si ˆın x = 1 integrala
este convergent˘a).
5.

1
lnx

x
3
−1
dx.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a: lim
x→1
ln x

x
3
−1
= 0, lim
x→∞
x
1,1 ln x

x
3
−1
= 0.
6.

1
dx
x

x −1
.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
3
2
1
x

x−1
= 1, deci integrala este convergent˘a la infinit, dar este diver-
gent˘a ˆın x = 1: lim
x→1
(x −1)
1
x

x−1
=
3
2
,
deci integrala este divergent˘a.
168 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
7.

−1
x
2n
e
−x

1 +x
dx, n ∈ N.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a pentru orice n ∈ N:
lim
x→−1
(1 +x)
1
2
x
2n
e
−x

1 +x
= e,
lim
x→∞
x
2
x
2n
e
−x

1 +x
= 0.
8.

1
dx
x(ln x)
α
, α > 0.
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a lnx = u, obt ¸inem integrala

0
du
u
α
, care este di-
vergent˘a pentru orice α > 0.
9.
1

0
x
m
−1
lnx
dx, m ∈ N −¦0¦.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a:
lim
x→0
x
1
2
x
m
−1
ln x
= 0,
lim
x→1
(x −1)
1
2
x
m
−1
lnx
= 0.
10.

0
arctg(ax)
x
m
dx, a > 0, m ∈ N −¦0¦.
Solut ¸ie
Dac˘a m = 1, integrala este divergent˘a; dac˘a m > 1, integrala este conver-
gent˘a.
11. S˘a se arate c˘a integrala

0
sin x
x
dx este convergent˘a, dar nu este
absolut convergent˘a.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 169
Solut ¸ie
Convergent ¸a ( la ∞ ) rezult˘a aplicˆand criteriul lui Abel: f(x) =
1
x
¸si
g(x) = sin x.
ˆ
In 0 integrala este convergent˘a deoarece funct ¸ia
sin x
x
se poate
prelungi prin continuitate.
Presupunem acum prin absurd ca integrala

0
sin x
x
dx ar fi absolut conver-
gent˘a. Atunci, din inegalitatea:
1 −cos 2x
2
= sin
2
x ≤ [ sin x[,
ar rezulta (aplicˆand criteriul de comparat ¸ie) c˘a integrala

0
1 −cos 2x
2x
dx
este convergent˘a; de aici, ar rezulta (ˆıntrucˆat integrala

0
cos 2x
2x
dx este
convergent˘a, conform criteriului lui Abel), c˘a ¸si integrala

0
1
2x
dx ar fi con-
vergent˘a, ceea ce constituie o contradit ¸ie.
5.3 Integrale cu parametri
12. S˘a se studieze continuitatea funct ¸iei
F(y) =


0
sin xy
1 +x
2
dx, ∀ y ∈ R.
Solut ¸ie
Fie f(x, y) =
sin xy
1+x
2
, (x, y) ∈ [0, ∞) R. Evident, f este funct ¸ie continu˘a.
Demonstr˘am acum c˘a integrala (improprie) cu parametru


0
f(x, y)dx
este uniform convergent˘a ˆın raport cu y pe R ¸si deci funct ¸ia F este continu˘a.
Evident, are loc inegalitatea:
[f(x, y)[ ≤
1
1 +x
2
, ∀(x, y) ∈ [0, ∞) R.
170 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Integrala improprie

0
1
1 +x
2
dx este convergent˘a ¸si deci, conform criteriu-
lui de comparat ¸ie, integrala dat˘a este uniform convergent˘a.
13. Fie f : [0, 1] (0, ∞) → R, f(x, y) =
x
y
2
e

x
y

2
¸si fie integrala
parametru F(y) =

1
0
f(x, y) dx. S˘a se calculeze:
i. lim
y→0

1
0
f(x, y),
ii.

1
0
lim
y→0
f(x, y) dx.
Solut ¸ie
i. Pentru orice y > 0, avem:
F(y) =

1
0
f(x, y)dx = −
1
2
e

x
y

2

1
0
=
1
2

1
2
e

1
y
2
.
ˆ
In consecint ¸˘a, rezult˘a: lim
y→0

1
0
f(x, y)=
1
2
.
ii. Pe de alt˘a parte:

1
0
lim
y→0
f(x, y) dx =

1
0
0 dx = 0.
14. Fie f(x, y) =

ln

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ∈ [0, 1] (0, ∞)
ln x dac˘a (x, y) ∈ (0, 1] ¦0¦
¸si fie F(y) =

1
0
f(x, y)dx dac˘a y > 0
−1 dac˘a y = 0
i. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia F este continu˘a.
ii. S˘a se calculeze F

(0).
iii. S˘a se calculeze
1

0
∂f
∂y
(x, 0) dx.
Solut ¸ie
i. Pentru orice y > 0, integrˆand prin p˘art ¸i, obt ¸inem:
F(y) =

1
0
f(x, y)dx = xln

x
2
+y
2

1
0

1
0
x
2
x
2
+y
2
dx =
= ln

1 +y
2
−1 +y arctg
1
y
.
Pentru y = 0, obt ¸inem F(0) =

1
0
f(x, 0)dx =

1
0
(−1)dx = −1.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 171
Funct ¸ia F este continu˘a ˆın 0:
lim
y→0
+
F(y) = lim
y→0
+
ln

1 +y
2
−1 +y arctg
1
y
= −1.
ii. Derivata F

(0) se calculeaz˘a cu definit ¸ia:
F

(0) = lim
y→0
+
F(y) −F(0)
y
= lim
y→0
+

1
y
ln

1 +y
2
+ arctg
1
y

=
π
2
.
iii. Pentru orice x ∈ (0, 1], avem:
∂f
∂y
(x, 0) = lim
y→0
+
ln

x
2
+y
2
−ln x
y
= lim
y→0
+
ln

1 +

y
x

2

y
x

2

y
x
2
= 0.
Rezult˘a

1
0
∂f
∂y
(x, 0)dx = 0.
15. Fie f : [0, ∞) [0, 1] → R, f(x, y) = ye
−xy
¸si fie integrala cu
parametru F(y) =


0
f(x, y)dx, ∀ y ∈ [0, 1]. S˘a se studieze continuitatea
funct ¸iei F.
Solut ¸ie
Evident, F(0) = 0; pentru orice y ∈ (0, 1], avem:
F(y) =


0
ye
−xy
dx = −e
−xy


0
= 1,
deci F nu este continu˘a ˆın 0.
16. Fie α > 0. S˘a se calculeze

0
sin αx
x
dx.
Solut ¸ie
Consider˘am integrala (cu parametrul y > 0):
F(y) =

0
e
−yx
sin x
x
dx.
Sunt verificate ipotezele teoremei de derivare sub integral˘a ¸si obt ¸inem:
F

(y) =


0
−e
−yx
sin xdx = −
1
y
2
+ 1
.
172 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Rezult˘a deci F(y) = −arctgy +
π
2
; ˆın concluzie:


0
sin x
x
dx = lim
y→0
F(y) =
π
2
.
Se arat˘a simplu (printr-o schimbare de variabil˘a) c˘a:


0
sin(αx)
x
dx =
π
2
, ∀ α > 0.
Analog, dac˘a α < 0, atunci


0
sinαx
x
dx = −
π
2
.
17. Fie α, β ∈ R; s˘a se calculeze


0
sinαx cos βx
x
dx.
Solut ¸ie
Se transform˘a produsul sinαx cos βx ˆın sum˘a ¸si apoi se aplic˘a rezultatul
din exercit ¸iul anterior.
18. S˘a se calculeze integrala J =
1

0
ln(1 +x)
1 +x
2
dx, folosind integrala cu
parametru F(α) =
α

0
ln(1 +αx)
1 +x
2
dx, α > 0.
Solut ¸ie
Prin derivare ˆın raport cu α, obt ¸inem:
F

(α) =
ln(1 +α
2
)
2(1 +α
2
)
+
α
1 +α
2
arctgα.
Primitivele acestei funct ¸ii sunt:
1
2
arctg αln(1+α
2
)+k, k ∈ R. Dar F(0) = 0
¸si deci k = 0. Rezult˘a J = F(1) =
π
8
ln 2.
19. S˘a se calculeze integrala:
F(y) =
π
2
0
ln(cos
2
x +y
2
sin
2
x)dx, ∀y > 0.
Solut ¸ie
Dac˘a y = 1, atunci, evident, F(1) = 0.
Fie y > 0, y = 1; atunci:
F

(y) =
π
2
0
2y sin
2
x
cos
2
x +y
2
sin
2
x
dx = 2y
π
2
0
tg
2
x
1 +y
2
tg
2
x
dx =
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 173
= 2y


0
u
2
(1 +y
2
u
2
)(1 +u
2
)
du =
=
2y
1 −y
2


0

1
1 +y
2
u
2

1
1 +u
2

=
π
1 +y
.
Rezult˘a F(y) = π ln(1 +y) +k, unde k este o constant˘a ce se determin˘a din
condit ¸ia F(1) = 0; se obt ¸ine k = −π ln 2, ¸si deci F(y) = π ln
1+y
2
.
20. Pentru orice a > 0, b > 0, s˘a se calculeze J =
1

0
x
b
−x
a
ln x
cos(lnx)dx.
Solut ¸ie
Integrala J se poate scrie ¸si sub forma:
J =
1

0
x
b
−x
a
lnx
cos(lnx)dx =

1
0
cos(lnx)

b
a
x
y
dy

dx =
=

b
a

1
0
x
y
cos(lnx)dx

dy.
Vom calcula mai ˆıntˆai integrala: J
1
=
1

0
x
y
cos(lnx)dx , folosind schimbarea
de variabil˘a: t = ln x ;obt ¸inem: J
1
=
y+1
1+(y+1)
2
, ¸si deci J =
1
2
ln
1+(b+1)
2
1+(a+1)
2
.
21. S˘a se calculeze integralele:
J(α) =
π
2

0
arctg(αtgx)
tgx
dx, α > 0, α = 1 ¸si I =
π
2

0
x
tgx
dx.
Solut ¸ie
J

(α) =
π
2

0
dx
1 +α
2
tg
2
x
. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
de variabil˘a t = tgx ; ˆın final obt ¸inem J(α) =
π
2
ln(1 +α) ¸si I =
π
2
ln 2.
22. S˘a se calculeze integralele:
a. F(a) =
π
2

0
ln

1 +a cos x
1 −a cos x

dx
cos x
, [a[ < 1.
b. G(a) =

0
arctg(ax)
x(1 +x
2
)
dx, a ∈ R, [a[ = 1.
174 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Solut ¸ie
a. F

(a) =
π
2

0
2
1 −a
2
cos
2
x
dx; cu schimbarea de variabil˘a t = tgx , obt ¸inem:
F

(a) =


0
2
t
2
+ (

1 −a
2
)
2
dt =
2

1 −a
2
arctg
t

1 −a
2


0
=
π

1 −a
2
,
¸si deci F(a) = π arcsina.
b. G

(a) =

0
dx
(1 +x
2
)(1 +a
2
x
2
)
=
π
2(1 +a)
¸si deci G(a) =
π
2
ln(1 +a).
23. S˘a se calculeze integralele:
a. J(a, b) =

0
ln(a
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx, a > 0, b > 0, a = b.
b. F(a) =
1

0
ln

1 −a
2
x
2

x
2

1 −x
2
dx, [a[ < 1.
Solut ¸ie
a. Derivˆand ˆın raport cu a, obt ¸inem:
J

=


0
2a
(a
2
+x
2
)(b
2
+x
2
)
dx =
=


0
2a
b
2
−a
2
(
1
a
2
+x
2

1
b
2
+x
2
)dx =
π
b(a +b)
.
Rezult˘a deci J =
π
b
ln(a +b) +K(b). Pentru a calcula K(b), calcul˘am
J(b, b) =


0
ln(b
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx =
π
2
0
ln(b
2
+b
2
tg
2
t)
b
2
+b
2
tg
2
t
b(1 + tg
2
t)dt =
=
1
b
π
2
0
ln
b
2
cos
2
t
dt =
π
b
ln b −
2
b
π
2
0
ln cos tdt.
Ultima integral˘a se poate calcula cu schimbarea de variabil˘a t =
π
2
−y ¸si se
obt ¸ine
π
2
0
ln cos tdt = −
π
2
ln 2.
Rezult˘a J(b, b) =
π
b
ln(2b) ¸si deci K(b) = 0.
b. Derivˆand ˆın raport cu a, obt ¸inem:
F

(a) =

1
0
−2a
(1 −a
2
x
2
)

1 −x
2
dx =
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 175
=
π
2
0
−2a
1 −a
2
sin
2
t
dt = −
2a
1 −a
2


0
du
u
2
+ (
1

1−a
2
)
2
= −


1 −a
2
,
deci F(a) = π

1 −a
2
+k ; dar F(0) = 0, deci F(a) = π(

1 −a
2
−1).
24. S˘a se calculeze integrala:
J(a) =

1
0
arctg (ax)
x

1 −x
2
dx, a ∈ R.
Solut ¸ie
Derivata funct ¸iei J este:
J

(a) =

1
0
dx
(1 +a
2
x
2
)

1 −x
2
=
π
2
0
cos t
(1 +a
2
sin
2
t) cos t
dt =
=


0
du
1 + (1 +a
2
) u
2
=
π
2

1 +a
2
.
Rezult˘a:
J(a) =
π
2
ln

a +

1 +a
2

+C,
constanta C calculˆandu-se din J(0) = 0.
ˆ
In final se obt ¸ine:
J(a) = ln

a +

1 +a
2

.
25.Formula lui Froullani
Fie 0 < a < b ¸si fie f : [0, ∞) → R o funct ¸ie continu˘a ¸si m˘arginit˘a astfel
ˆıncˆat integrala

1
f(t)
t
dt este convergent˘a. S˘a se demonstreze egalitatea:


0
f(bx) −f(ax)
x
dx = f(0) ln
a
b
.
Solut ¸ie
Vom demonstra mai ˆıntˆai egalitatea:


u
f(bx) −f(ax)
x
dx =

au
bu
f(t)
t
dt , ∀u > 0. (∗)
Fie u > 0 ; cu schimbarea de variabil˘a bx = t, obt ¸inem:


u
f(bx)
x
dx =


bu
f(t)
t
dt.
176 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Analog, se demonstreaz˘a ¸si egalitatea:


u
f(ax)
x
dx =


au
f(t)
t
dt.
Prin sc˘aderea membru cu membru a celor dou˘a egalit˘at ¸i rezult˘a egalitatea
(∗). Demonstr˘am acum formula lui Froullani; folosind egalitatea (∗), avem:


0
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0


u
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0

au
bu
f(t)
t
dt.
Pentru a calcula ultima integral˘a consider˘am funct ¸ia
h(u) = sup
t∈[au,bu]
[f(t) −f(0)[.
Din continuitatea funct ¸iei f, rezult˘a lim
u→0
h(u) = 0. Evident, avem:

au
bu
f(t)
t
dt =

au
bu
f(t) −f(0)
t
dt +

au
bu
f(0)
t
dt.
Prima integral˘a tinde la 0 pentru u → 0:

au
bu
f(t) −f(0)
t
dt

au
bu
[f(t) −f(0)[
t
dt ≤

au
bu
h(u)
t
dt = h(u) ln
a
b
→ 0 atunci cˆand u → 0.
ˆ
In concluzie:


0
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0

au
bu
f(t)
t
dt = lim
u→0

au
bu
f(0)
t
dt = f(0) ln
a
b
.
26. Fie 0 < a < b; s˘a se calculeze integralele:
a.


0
e
−ax
−e
−bx
x
dx.
b.


0
cos ax −cos bx
x
dx.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Froullani.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 177
27. S˘a se calculeze, folosind funct ¸iile Γ ¸si B, integralele:
a.

0
e
−x
p
dx, p > 0.
b.

0
x
1
4
(x + 1)
2
dx.
c.

0
dx
x
3
+ 1
dx.
Solut ¸ie
a. Cu schimbarea de variabil˘a x
p
= y,obt ¸inem:


0
e
−x
p
dx =


0
1
p
y
1−p
p
e
−y
dy =
1
p
Γ

1
p

= Γ

1
p
+ 1

.
ˆ
In cazul particular p = 2, obt ¸inem:


0
e
−x
2
dx = Γ

3
2

=

π
2
.
b. Folosind propriet˘at ¸ile funct ¸iilor lui Euler, obt ¸inem:


0
x
1
4
(x + 1)
2
dx = B

5
4
,
3
4

=
Γ

5
4

Γ

3
4

Γ(2)
=
1
4
Γ

1
4

Γ

3
4

=
π

2
4
.
c. Cu schimbarea de variabil˘a x
3
= y,obt ¸inem:


0
dx
x
3
+ 1
=
1
3


0
y

2
3
1 +y
dy =
1
3
B

1
3
,
2
3

=
2


9
.
28. S˘a se calculeze integralele:
a.
π
2

0
sin
p
xcos
q
xdx, p > −1, q > −1.
b.
1

0
x
p+1
(1 −x
m
)
q−1
dx, p > 0, q > 0, m > 0.
c.

0
x
p
e
−x
q
dx, p > −1, q > 0.
178 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
d.
1

0
ln
p

1
x

dx, p > −1.
e.
1

0
dx
(1 −x
n
)
1
n
, n ∈ N.
Solut ¸ie
a. Cu schimbarea de variabil˘a sin
2
x = y, obt ¸inem:
π
2
0
sin
p
xcos
q
xdx =
1
2

1
0
y
p−1
2
(1 −y)
q−1
2
dy =
1
2
B

p + 1
2
,
q + 1
2

.
b. Cu schimbarea de variabil˘a x
m
= y, obt ¸inem:

1
0
x
p+1
(1 −x
m
)
q−1
dx =
1
m
B

p + 2
m
, q

.
c. Cu schimbarea de variabil˘a x
q
= y, obt ¸inem:


0
x
p
e
−x
q
dx =
1
q


0
y
p+1
q
−1
e
−y
dy =
1
q
Γ

p + 1
q

.
d. Cu schimbarea de variabil˘a ln(
1
x
) = y, obt ¸inem:

1
0
ln
p

1
x

dx =


0
y
p
e
−y
dy = Γ(p + 1).
e. Cu schimbarea de variabi˘a x
n
= y, obt ¸inem:

1
0
dx
(1 −x
n
)
1
n
=
1
n

1
0
y
1
n
−1
(1 −y)

1
n
dy =
1
n
B

1
n
, 1 −
1
n

=
π
nsin
π
n
.
29. S˘a se calculeze integrala

0
e
−x
2
cos xdx.
Solut ¸ie
Folosind dezvoltareaˆın serie de puteri (ˆın jurul lui 0) a funct ¸iei cos ¸si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obt ¸inem:


0
e
−x
2
cos xdx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!


0
e
−x
2
x
2n
dx =
=
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!


0
1
2
y
n−
1
2
e
−y
dy =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!
1
2
Γ

n +
1
2

=
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 179
=
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!
1 3 5...(2n −1)
2
n+1

π =

π
2
¸
n≥0
1
n!


1
4

−n
=

π
2
e

1
4
.
30. S˘a se calculeze ˆın funct ¸ie de B integralele:
I =

1
0
dx

1 −x
3
¸si J =


1
dx

x
3
−1
.
Solut ¸ie
Pentru I se face schimbarea de variabil˘a x = t
1
3
; rezult˘a:
I =
1
3

1
0
t

2
3
(1 −t)

1
2
dt =
1
3
B

1
3
,
1
2

.
Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabil˘a x
.
= t

1
3
; rezult˘a:
J =
1
3

1
0
t

5
6
(1 −t)

1
2
dt =
1
3
B

1
6
,
1
2

.
31. S˘a se calculeze integralele lui Fresnel:
I =


0
cos x
2
dx ¸si J =


0
sin x
2
dx.
Solut ¸ie
Convergent ¸a celor dou˘a integrale rezult˘a din criteriul lui Abel ¸si cu schim-
barea de variabil˘a x
2
= y. Calcul˘am acum:
J −iI =


0
e
−ix
2
dx.
Cu schimbarea de variabil˘a x
2
= −it
2
¸si folosind relat ¸ia Γ(1) = 1, obt ¸inem
I = J =
1
2

π
2
.
180 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Capitolul 6
M˘asur˘a ¸si integral˘a
6.1 Not ¸iuni teoretice
Spat ¸ii m˘asurabile
Fie X o mult ¸ime nevid˘a ¸si fie {(X) mult ¸imea p˘art ¸ilor lui X. O submult ¸ime
/ ⊆ {(X) se nume¸ste σ− algebr˘a pe X dac˘a verific˘a urm˘atoarele pro-
priet˘at ¸i:
i. X ∈ /.
ii. dac˘a A ∈ / atunci X ` A ∈ /.
iii. dac˘a A
n
∈ /, ∀n ∈ N atunci ∪
n∈N
A
n
∈ /.
ˆ
In acest caz (X, /) se nume¸ste spat ¸iu m˘asurabil iar elementele σ-algebrei /
se numesc mult ¸imi m˘asurabile.
Dac˘a / este o σ-algebr˘a pe X, atunci:
i. ∅ ∈ /.
ii. dac˘a A, B ∈ / atunci A
¸
B ∈ /, A∩ B ∈ /, A` B ∈ /.
iii. dac˘a A
n
∈ /, ∀n ∈ N atunci
¸
n∈N
A
n
∈ /.
iv. dac˘a (/)
i∈J
sunt σ-algebre pe X atunci intersect ¸ia
¸
i∈J
/
i
este σ-algebr˘a
pe X.
Dac˘a ( ⊆ {(X) atunci σ-algebra generat˘a de ( se noteaz˘a /
C
¸si este
definit˘a prin
/
C
=
¸
¦B [ B este σ −algebr˘a pe X, ¸si B ⊇ (¦.
Dac˘a (Y, d) este un spat ¸iu metric, atunci σ-algebra mult ¸imilor Boreliene
pe Y este σ-algebra generat˘a de familia mult ¸imilor deschise din Y .
ˆ
In cazul particular Y = R, σ-algebra mult ¸imilor Boreliene (pe R) coincide
181
182 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
cu σ-algebra generat˘a de oricare din urm˘atoarele tipuri de intervale:
(
1
= ¦(−∞, b) [ b ∈ R¦
(
2
= ¦(a, ∞) [ a ∈ R¦
(
3
= ¦(a, b) [ a, b ∈ R¦,
deoarece orice mult ¸ime deschis˘a din R este reuniune cel mult num˘arabil˘a de
intervale deschise.
Funct ¸ii m˘asurabile
Fie (X, /) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si (Y, d) un spat ¸iu metric; o aplicat ¸ie
f : X → Y se nume¸ste m˘asurabil˘a dac˘a f
−1
(B) ∈ /, ∀B mult ¸ime Bore-
lian˘a din Y .
Dac˘a A ⊆ X, atunci funct ¸ia caracteristic˘a χ
A
: X → R este m˘asurabil˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a A ∈ /.
O aplicat ¸ie s : X → R se nume¸ste simpl˘a (sau etajat˘a) dac˘a mult ¸imea s(X)
este finit˘a, sau, echivalent, dac˘a exist˘a A
1
, A
2
, ..., A
n
∈ {(X) ¸si α
1
, α
2
, ..., α
n

R astfel ˆıncˆat s =
n
¸
i=1
α
i
χ
A
i
. Evident, s este m˘asurabil˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
mult ¸imile A
1
, A
2
, ..., A
n
sunt m˘asurabile.
Are loc urm˘atorul rezultat de aproximare:
Orice funct ¸ie m˘asurabil˘a ¸si pozitiv˘a este limita punctual˘a a unui ¸sir
cresc˘ator de funct ¸ii simple m˘asurabile ¸si pozitive.
Spat ¸ii cu m˘asur˘a
Fie (X, /) un spat ¸iu m˘asurabil; o aplicat ¸ie
µ : / → [0, ∞]
se nume¸ste m˘asur˘a (pe X) dac˘a:
i. µ(∅) = 0
ii. pentru orice (A
n
)
n∈N
⊆ / astfel ˆıncˆat A
n
∩ A
m
= ∅, ∀n = m rezult˘a
µ

¸
n∈N
A
n

=
¸
n∈N
µ(A
n
) .
(X, /, µ) se nume¸ste spat ¸iu cu m˘asur˘a. Proprietatea ii de mai sus se nume¸ste
num˘arabil-aditivitate.
Dac˘a (X, /, µ) este un spat ¸iu cu m˘asur˘a, atunci:
i. ∀ A, B ∈ /, A ⊆ B ⇒ µ(A) ≤ µ(B). (monotonie).
ii. pentru orice (A
n
)
n∈N
⊆ / rezult˘a
µ

¸
n∈N
A
n


¸
n∈N
µ(A
n
) (num˘arabil-subaditivitate).
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 183
Egalitate aproape peste tot
O mult ¸ime m˘asurabil˘a A ∈ / se nume¸ste de m˘asur˘a nul˘a dac˘a µ(A) = 0.
Dou˘a funct ¸ii m˘asurabile se numesc egale aproape peste tot (se noteaz˘a
f = g (a.p.t.)) dac˘a mult ¸imea ¦x ∈ X [ f(x) = g(x)¦ este de m˘asur˘a nul˘a.
Relat ¸ia de egalitate aproape peste tot este relat ¸ie de echivalent ¸˘a pe mult ¸imea
funct ¸iilor m˘asurabile.
Funct ¸ii integrabile
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si s : X → [0, ∞], s =
n
¸
i=1
α
i
χ
A
i
o funct ¸ie
simpl˘a, pozitiv˘a, m˘asurabil˘a. Integrala lui s ˆın raport cu m˘asura µ este,
prin definit ¸ie:

X
sdµ =
n
¸
i=1
α
i
µ(A
i
).
Dac˘a f : X → [0, ∞] este o funct ¸ie m˘asurabil˘a pozitiv˘a atunci integrala lui
f ˆın raport cu m˘asura µ este:

X
fdµ = sup¦

X
sdµ [ s funct ¸ie simpla m˘asurabil˘a, 0 ≤ s ≤ f¦.
Dac˘a f : X → [0, ∞] este o funct ¸ie m˘asurabil˘a pozitiv˘a ¸si dac˘a A ∈ /,
atunci integrala lui f pe mult ¸imea Aˆın raport cu m˘asura µ este:

A
fdµ =

X
f χ
A
dµ.
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a; o funct ¸ie m˘asurabil˘a f : X → C se
nume¸ste integrabil˘a dac˘a

X
[f[dµ < ∞.
Mult ¸imea funct ¸iilor integrabile este spat ¸iu vectorial cu operat ¸iile uzuale de
adunare ¸si inmult ¸ire cu scalari.
Fie f : X → C o funct ¸ie integrabil˘a; atunci f = u +iv, unde u ¸si v sunt
funct ¸ii m˘asurabile reale; descompunˆand u = u
+
− u

, v = v
+
− v

(aici
u
+
, v
+
¸si u

, v

sunt p˘art ¸ile pozitive ¸si respectiv negative ale lui u ¸si v),
atunci integrala lul f ˆın raport cu m˘asura µ este

X
fdµ =

X
u
+
dµ −

X
u

dµ +i

X
v
+

X
v

.
Integrala astfel definit˘a are propriet˘at ¸ile:
i.

X
(αf +βg) dµ = α

X
fdµ +β

X
gdµ, ∀f, g integrabile ¸si ∀ α, β ∈ C.
184 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
ii.

X
fdµ

X
[f[dµ, ∀ f integrabil˘a.
Teorema de convergent ¸˘a monoton˘a a lui Lebesgue
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f
n
: X → [0, ∞] un ¸sir cresc˘ator
de funct ¸ii m˘asurabile: f
n
≤ f
n+1
, ∀n ∈ N. Dac˘a f este limita punctual˘a a
¸sirului f
n
, atunci
lim
n→∞

X
f
n
dµ =

X
fdµ.
ˆ
In particular, dac˘a f
n
: X → [0, ∞], atunci:

X
¸
n∈N
f
n
dµ =
¸
n∈N

X
f
n
dµ.
Teorema de convergent ¸˘a dominat˘a a lui Lebesgue
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f
n
: X → C un ¸sir de funct ¸ii
m˘asurabile cu propriet˘at ¸ile:
i. f
n
converge punctual la funct ¸ia f.
ii. exist˘a g o funct ¸ie integrabil˘a astfel ˆıncˆat [f
n
[ ≤ g.
Atunci f este funct ¸ie integrabil˘a ¸si lim
n→∞

X
f
n
dµ =

X
fdµ.
Spat ¸ii de funct ¸ii p-integrabile
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie 1 ≤ p < ∞. Consider˘am mult ¸imea:
L
p
(X, µ) = ¦f : X → C [ f m˘asurabil˘a ¸si

X
[f[
p
dµ < ∞¦.
Evident, pentru p = 1 se obt ¸ine mult ¸imea funct ¸iilor integrabile.
L
p
(X, µ) este spat ¸iu vectorial, iar aplicat ¸ia
| f |
p
=

X
[f[
p

1
p
este o seminorm˘a pe L
p
(X, µ). Din relat ¸ia | f |
p
= 0 rezult˘a f = 0 (a.p.t.);
fie L
p
(X, µ) mult ¸imea claselor de echivalent ¸˘a ˆın raport cu relat ¸ia de egal-
itate a.p.t. Atunci (L
p
(X, µ), | |
p
) este spat ¸iu normat (spat ¸iul funct ¸iilor
p-integrabile).
ˆ
In plus, se demonstreaz˘a c˘a (L
p
(X, µ), | |
p
) este spat ¸iu Ba-
nach.
Exemple de spat ¸ii de funct ¸ii integrabile
i. Dac˘a pe mult ¸imea numerelor naturale, N, se consider˘a m˘asura de num˘arare
(a se vedea exercit ¸iul 1 din acest capitol), atunci, ˆın acest caz, spat ¸iul
funct ¸iilor p-integrabile este spat ¸iul ¸sirurilor p-absolut sumabile (a se vedea
¸si exemplele de spat ¸ii normate din capitolul 2):

p
(N) = ¦x : N → C [
¸
n∈N
[x(n)[
p
< ∞¦.
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 185
Analog se define¸ste spat ¸iul
p
(Z) al ¸sirurilor bilaterale p-absolut sumabile;
evident, norma ˆın aceste cazuri este:
| x |
p
=

¸
n∈N
[x(n)[
p
1
p
, ∀ x ∈
p
(N).
ii. Dac˘a pe mult ¸imea numerelor reale, R, se consider˘a m˘asura Lebesgue
(construct ¸ia acestei m˘asuri se g˘ase¸ste ˆın capitolul urm˘ator), atunci not˘am:
L
p
(R) = ¦f : R → C [ f m˘asurabil˘a ¸si


−∞
[f(x)[ dx < ∞¦.
Norma ˆın acest caz este
| f |
p
=


−∞
[f(x)[ dx
1
p
, ∀ f ∈ L
p
(R).
Analog, se pot considera intervale (a, b) ⊂ R ¸si se obt ¸in spat ¸iile L
p
(a, b)
corespunz˘atoare.
iii. Un caz particular remarcabil este spat ¸iul funct ¸iilor periodice (de pe-
rioad˘a 2π definite pe R) de p˘atrat integrabil, definit dup˘a cum urmeaz˘a;
dac˘a { este mult ¸imea funct ¸iilor periodice f : R → C , f de perioad˘a 2π,
f(x) = f(x + 2π), ∀x ∈ R, atunci:
L
2
[0, 2π] = ¦f ∈ { [ f m˘asurabil˘a ¸si


0
[f(t)[dt < ∞¦,
integrala fiinds ˆın raport cu m˘asura Lebesgue. Evident, ˆın locul intervalului
[0, 2π] se poate lua orice interval de lungime 2π; o alt˘a alegere uzual˘a este
intervalul [−π, π]. Norma pe spat ¸iul L
2
[0, 2π] este:
| f |
2
=

1


0
[f(t)[
2
dt, ∀ f ∈ L
2
[0, 2π].
Analog se define¸ste spat ¸iul funct ¸iilor periodice (de perioad˘a 2π) integrabile:
L
1
[0, 2π] = ¦f ∈ { [ f m˘asurabil˘a ¸si


0
[f(t)[ dt < ∞¦.
Norma pe spat ¸iul L
1
[0, 2π] este:
| f |
1
=
1


0
[f(t)[ dt, ∀ f ∈ L
1
[0, 2π].
186 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Spat ¸iul funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f : X → [0, ∞] o funct ¸ie m˘asurabil˘a;
consider˘am mult ¸imea
M = ¦t ∈ R [ µ

f
−1
(t, ∞]

= 0¦.
Prin definit ¸ie, supremumul esent ¸ial al lui f este:
esssupf = ∞ dac˘a M = ∅ ¸si esssupf = inf M dac˘a M = ∅.
Not˘am | f |

= esssup[f[; funct ¸ia f se nume¸ste esent ¸ial m˘arginit˘a dac˘a
| f |

< ∞. Mult ¸imea funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite se noteaz˘a L

(X, µ) ¸si
este spat ¸iu Banach cu norma | |

.
S¸i ˆın acest caz putem particulariza spat ¸iul cu m˘asur˘a (X, /, µ), obt ¸inˆandu-
se (ca mai sus) spat ¸iile (

(N), | |

), (L

(R), | |

), (L

[0, 2π], | |

).
Spat ¸ii Hilbert ¸si serii Fourier
Fie H un spat ¸iu vectorial (complex sau real); o aplicat ¸ie
<, >: H H → C (respectiv R)
se nume¸ste produs scalar dac˘a pentru orice x, y, z ∈ H ¸si orice α, β ∈ C sunt
adev˘arate relat ¸iile:
i. < αx +β y, z >= α < x, z > +β < y, z >;
ii. < x, y >= < y, x >;
iii. < x, x > ≥ 0;
iv. < x, x >= 0 ⇔ x = 0.
Perechea (H, <, >) se nume¸ste spat ¸iu cu produs scalar.
Aplicat ¸ia | | : H → H, | x |=

< x, x > este norm˘a pe H ¸si verific˘a
inegalitatea lui Schwarz:
[ < x, y > [ ≤| x | | y |, ∀ x, y ∈ H.
Reciproc, un spat ¸iu normat (H, | |) este spat ¸iu cu produs scalar dac˘a ¸si
numai dac˘a este verificat˘a legea paralelogramului:
| x +y |
2
+ | x −y |
2
= 2

| x |
2
+ | y |
2

, ∀x, y ∈ H.
Spat ¸iul (H, <, >) se nume¸ste spat ¸iu Hilbert dac˘a orice ¸sir Cauchy este con-
vergent (spat ¸iul normat (H, | | ) este complet).
ˆ
In cele ce urmeaz˘a (H, <, >) este un spat ¸iu Hilbert.
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 187
Exemple de spat ¸ii Hilbert
i. Spat ¸iul Banach C
n
(cu norma euclidian˘a) este spat ¸iu Hilbert cu produsul
scalar:
< x, y >=
n
¸
j=1
x
j
y
j
,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) vectori din C
n
. Analog
¸si pentru R
n
.
ii. Spat ¸iul Banach al ¸sirurilor de p˘atrat sumabil,

2
(N) = ¦x : N → C [
¸
n∈N
[x(n)[
2
< ∞¦
este spat ¸iu Hilbert cu produsul scalar:
< x, y >=
¸
n∈N
x(n)y(n),
pentru orice ¸siruri x, y ∈
2
(N). Analog ¸si pentru spat ¸iul ¸sirurilor bilaterale
(definite pe Z),
2
(Z).
iii. Dintre toate spat ¸iile de funct ¸ii p-integrabile, L
p
(X, /, µ), numai spat ¸iul
funct ¸iilor de p˘atrat integrabil, L
2
(X, /, µ) este spat ¸iu Hilbert, produsul
scalar fiind:
< f, g >=

X
f g dµ, ∀f, g ∈ L
2
(X, /, µ).
Ortogonalitate
Doi vectori x, y ∈ H se numesc ortogonali (sau perpendiculari; not˘am x ⊥ y)
dac˘a < x, y >= 0. Ortogonalul unei mult ¸imi nevide M ⊆ H este, prin
definit ¸ie, mult ¸imea (subspat ¸iul ˆınchis) M

= ¦x ∈ H [ x ⊥ y, ∀y ∈ M¦.
Urm˘atorul rezultat este esent ¸ial ˆın studiul spat ¸iilor Hilbert:
Teorema proiect ¸iei
Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie M ⊆ H o mult ¸ime nevid˘a, ˆınhis˘a ¸si convex˘a.
Atunci exist˘a un unic vector x
M
∈ M astfel ˆıncˆat
| x
M
|= inf¦| x | [ x ∈ M¦.
O consecint˘a important˘a este generalizarea descompunerii dup˘a direct ¸ii per-
pendiculare din geometria euclidian˘a:
Descompunerea ortogonal˘a
Fie K ⊆ un subspat ¸iu ˆınchis ¸si fie K

ortogonalul s˘au. Atunci, pentru vec-
tor x ∈ H exist˘a (¸si sunt unici) y ∈ K ¸si z ∈ K

astfel ˆıncˆat x = y +z.
188 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Baze ortonormale, serii Fourier
Fie H un spat ¸iu Hilbert; o submult ¸ime B = ¦ε
i
¦
i∈J
se nume¸ste baz˘a ortonor-
mal˘a ˆın H dac˘a:
i. < ε
i
, ε
j
>= δ
ij
(simbolul lui Kronecker), ∀i, j ∈ J;
ii. subspat ¸iul vectorial generat de B este dens ˆın H.
Spat ¸iul Hilbert H se nume¸ste separabil dac˘a admite baze ortonormale cel
mult num˘arabile.
ˆ
In continuare vom considera numai spat ¸ii Hilbert separa-
bile.
Fie H un spat ¸iu Hilbert (separabil), fie B = ¦ε
n
¦
n∈N
o baz˘a ortonormal˘a
(fixat˘a) ¸si fie x ∈ H un vector fixat; coeficient ¸ii Fourier ai lui x (ˆın baza B)
sunt ´ x
n
=< x, ε
n
>, ∀n ∈ N, iar seria
¸
n∈N
´ x
n
ε
n
se nume¸ste seria Fourier
asociat˘a lui x. Aplicat ¸ia
H ÷ x → (´ x
n
)
n

2
(N)
se nume¸ste transformarea Fourier (pe spat ¸iul H).
Propriet˘at ¸ile seriei Fourier
i. Pentru orice x ∈ H, seria Fourier asociat˘a,
¸
n∈N
´ x
n
ε
n
, converge la x;
ii. | x |
2
=
¸
n∈N
[´ x
n
[
2
(identitatea lui Parseval);
iii. transformarea Fourier este un izomorfism (izometric) de spat ¸ii Hilbert.
Serii trigonometrice
Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometric˘a. Con-
sider˘am spat ¸iul Hilbert al funct ¸iilor periodice (de perioad˘a 2π) de p˘atrat
integrabil (a se vedea exemplele de spat ¸ii p-integrabile):
L
2
[0, 2π] = ¦f : [0, 2π] → C [ f m˘asurabil˘a ¸si


0
[f(t)[
2
dt < ∞¦.
Produsul scalar este
< f, g >=
1


0
f(t)g(t)dt,
iar norma | f |
2
=

1


0
[f(t)[
2
dt.
Pentru orice n ∈ Z, fie ω
n
(t) = e
int
. Un rezultat clasic de analiz˘a afirm˘a c˘a
mult ¸imea (sistemul trigonometric) B = ¦ω
n
[ n ∈ Z¦ este baz˘a ortonormal˘a
ˆın L
2
[0, 2π]. Pentru orice funct ¸ie f ∈ L
2
[0, 2π] , coeficient ¸ii Fourier (ˆın
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 189
raport cu baza fixat˘a mai sus), sunt
´
f
n
=< f, ω
n
>=
1


0
f(t)e
−int
dt, ∀n ∈ Z,
iar seria Fourier (sau seria trigonometric˘a) asociat˘a funct ¸iei f este
¸
n∈Z
´
f
n
ω
n
;
sumele part ¸iale ale seriei, P
n
=
n
¸
k=−n
´
f
k
ω
k
, se numesc polinoame trigonomet-
rice ¸si lim
n→∞
P
n
= f ˆın spat ¸iul L
2
[0, 2π], sau, echivalent:
lim
n→∞
| P
n
−f |
2
= 0.
Identitatea lui Parseval devine ˆın acest caz:
1


0
[f(t)[
2
dt =| f |
2
2
=
¸
n∈Z
[
´
f
n
[
2
.
Folosind egalitatea e
int
= cos nt + i sin nt, ∀t ∈ R, seria Fourier asociat˘a
funct ¸iei f se poate scrie sub forma:
a
0
2
+

¸
n=1
(a
n
cos nt +b
n
sin nt),
unde coeficient ¸ii trigonometrici (clasici) a
n
¸si b
n
sunt:
a
n
=
1
π


0
f(t) cos ntdt, ∀ n ≥ 0,
b
n
=
1
π


0
f(t) sin ntdt, ∀ n ≥ 1.
Leg˘atura dintre coeficient ¸ii
´
f
n
, a
n
¸si b
n
este:
´
f
0
=
a
0
2
,
´
f
n
=
a
n
−ib
n
2
,
´
f
−n
=
a
n
+ib
n
2
, ∀ n = 1, 2, ...
Lema lui Riemann afirm˘a c˘a dac˘a funct ¸ia f este integrabil˘a, atunci:
lim
n→∞
a
n
= lim
n→∞
b
n
= 0.
ˆ
In leg˘atur˘a cu convergent ¸a punctual˘a a seriei Fourier, are loc urm˘atorul
rezultat clasic:
190 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Teorema lui Dirichlet
Dac˘a f : R → R este o funct ¸ie periodic˘a de perioad˘a 2π, m˘asurabil˘a,
m˘arginit˘a, avˆand cel mult un num˘ar finit de discontinuit˘at ¸i de spet ¸a intˆai ¸si
avˆand derivate laterale ˆın orice punct, atunci seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f converge ˆın fiecare punct x ∈ R la
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)).
ˆ
In particular, dac˘a funct ¸ia f este continu˘a (¸si verific˘a celelalte ipoteze din
teorema lui Dirichlet), atunci are loc descompunerea:
f(t) =
a
0
2
+

¸
n=1
(a
n
cos nt +b
n
sin nt).
Convergent ¸a uniform˘a a seriei Fourier
Condit ¸ii suficiente pentru convergent ¸a uniform˘a a seriei Fourier sunt date ˆın
teorema urm˘atoare:
Dac˘a f : R → C este o funct ¸ie continu˘a, de clas˘a (
1
pe port ¸iuni ¸si
periodic˘a de perioad˘a 2π, atunci seria sa Fourier este absolut ¸si uniform
convergent˘a, iar suma este f.
Num˘arul
a
0
2
=
1


0
f(x)dx este media semnalului f, primul termen
a
1
cos x +b
1
sin x
este oscilat ¸ia principal˘a (ˆın jurul valorii medii), iar termenul
a
n
cos nt +b
n
sin nt, n ≥ 2
este armonica de ordinul n a funct ¸iei f. Perioada armonicei de ordinul n
este

n
, iar amplitudinea A
n
=

[a
n
[
2
+[b
n
[
2
; conform lemei lui Riemann
rezult˘a lim
n→∞
A
n
= 0.
ˆ
In cazul ˆın care funct ¸ia f are perioada T = 2, ( > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt ˆın continuare adev˘arate, cu adapt˘arile core-
spunz˘atoare; baza ortonormal˘a este
¦
n
[ n ∈ Z¦, cu
n
(x) = e
i
nπx

,
iar coeficient ¸ii Fourier sunt:
´
f
n
=
1
2

2
0
f(x)e
−i
nπx

dx, ∀ n ∈ Z,
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 191
a
n
=
1

2
0
f(x) cos
nπx

dx, ∀ n = 0, 1, 2, ...,
b
n
=
1

2
0
f(x) sin
nπx

, ∀n = 1, 2, ...
Teorema lui Dirichlet se scrie:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =
a
0
2
+

¸
n=1

a
n
cos
nπx

+b
n
sin
nπx

=
=

¸
n=−∞
´
f
n
e
i
nπx

, ∀ x ∈ R.
Identitatea lui Parseval devine acest caz:
[a
0
[
2
2
+
¸
n≥1

[a
n
[
2
+[b
n
[
2

=
1

2
0
[f(t)[
2
dt.
Evident, toate rezultatele de mai sus r˘amˆan adev˘arate dac˘a ˆınlocuim inter-
valul [0, 2] cu orice alt interval de lungime 2, de exemplu, [−, ].
Serii de sinusuri ¸si cosinusuri
Fie f : [0, ] → R, o funct ¸ie integrabil˘a ¸si fie
˜
f : R → R, periodic˘a de
perioad˘a 2, definit˘a prin:
˜
f(x) =

f(x) , x ∈ [0, ]
f(−x) , x ∈ (−, 0)
Dac˘a funct ¸ia
˜
f satisface condit ¸iile teoremei lui Dirichlet, atunci, dezvoltˆand
˜
f ˆın serie Fourier, rezult˘a:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =
a
0
2
+

¸
n=1
a
n
cos
πnx

, ∀ x ∈ (0, ),
f(0 + 0) =
a
0
2
+

¸
n=1
a
n
, f( −0) =
a
0
2
+

¸
n=1
(−1)
n
a
n
,
coeficient ¸ii a
n
fiind coeficient ¸ii Fourier reali asociat ¸i funct ¸iei
˜
f.
Formula de mai sus se nume¸ste dezvoltarea ˆın serie de cosinusuri a lui f.
Analog, dac˘a funct ¸ia (impar˘a):
˜
f(x) =

f(x) , x ∈ [0, ]
−f(−x) , x ∈ (−, 0)
192 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
satisface condit ¸iile teoremei lui Dirichlet, atunci dezvoltarea ˆın serie de si-
nusuri a funct ¸iei f este:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =

¸
n=1
b
n
sin
πnx

, ∀ x ∈ (0, ),
coeficient ¸ii b
n
fiind coeficient ¸ii Fourier reali asociat ¸i funct ¸iei
˜
f.
Operatori pe spat ¸ii Hilbert
Acest˘a sect ¸iune continu˘a paragraful din capitolul 2 referitor la operatori
liniari ¸si continui pe spat ¸ii normate.
ˆ
In continuare (H, <, >) este un spat ¸iu Hilbert, iar L(H) este spat ¸iul Banach
al operatorilor liniari ¸si continui pe H.
ˆ
In leg˘atur˘a cu dualul unui spat ¸iu
Hilbert, are loc urm˘atorul rezultat:
Teorema lui Riesz
i. Pentru orice y ∈ H, aplicat ¸ia
f
y
: H → C, f
y
(x) =< x, y >
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a.
ii. Reciproc, dac˘a f este o funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a pe H, atunci exist˘a
y ∈ H astfel ˆıncˆat f = f
y
.
Adjunctul unui operator
Pentru orice T ∈ L(H), se demonstreaz˘a c˘a exist˘a un unic operator
T

∈ L(H) astfel ˆıncˆat:
< Tx, y >=< x, T

y >, ∀x, y ∈ H.
Propriet˘at ¸ile lui T

(numit adjunctul lui T) sunt:
i. (αT +β S)

= αT

+β S

, ∀α, β ∈ C, ∀T, S ∈ L(H).
ii. (T

)

= T, ∀ T ∈ L(H).
iii. (TS)

= S

T

, ∀T, S ∈ L(H).
iv. | T

T |=| T |
2
, ∀T ∈ L(H).
v. Dac˘a T ∈ L(H) este inversabil, atunci (T
−1
)

= (T

)
−1
.
Fie T ∈ L(H) un operator fixat. T se nume¸ste autoadjunct dac˘a T = T

;
operatorul T se nume¸ste unitar dac˘a este inversabil ¸si T
−1
= T

; operatorul
T se nume¸ste normal dac˘a TT

= T

T.
6.2 Funct ¸ii integrabile
1. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt m˘asuri:
a. Fie X = ∅, fie {(X) mult ¸imea p˘art ¸ilor lui X ¸si fie a ∈ X, un element
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 193
arbitrar fixat. M˘asura Dirac concentrat˘a ˆın punctul a este, prin definit ¸ie:
δ
a
: {(X) → [0, ∞), δ
a
(A) =

1 dac˘a a ∈ A
0 dac˘a a ∈ A
b. M˘asura de num˘arare pe X este, prin definit ¸ie:
µ
c
: {(X) → [0, ∞], µ
c
(A) =

cardA dac˘a A este finit˘a
∞ dac˘a A este infinit˘a
c. Presupunem ˆın plus c˘a mult ¸imea X este finit˘a. M˘asura de probabilitate
pe X este, prin definit ¸ie:
P : {(X) → [0, 1], P(A) =
card(A)
card(X)
.
d. Un exemplu remarcabil de m˘asur˘a este m˘asura Lebesgue (pe spat ¸iul R
n
);
construct ¸ia ei este dat˘a ˆın capitolul urm˘ator.
Solut ¸ie
Se verific˘a direct axiomele m˘asurii.
2.a. Fie δ
a
m˘asura Dirac (cf. exercit ¸iului 1) ¸si fie f : X → R. S˘a se
demonstreze c˘a:

X
fdδ
a
= f(a).
b. Fie µ
c
m˘asura de num˘arare (cf. exercit ¸iului 1) pe N ¸si fie
f : N → R. S˘a se demonstreze c˘a

N
fdµ
c
=
¸
n∈N
f(n),
ˆın ipoteza c˘a seria din membrul drept are o sum˘a (eventual ∞).
c. Fie P m˘asura de probabilitate (cf exercit ¸iului 1) ¸si fie f : X → R. S˘a se
demonstreze c˘a

X
fdP =
¸
x∈X
f(x)
card(X)
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia integralei, (mai ˆıntˆai pentru funct ¸ii simple).
3. Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f : X → [0, ∞) o funct ¸ie
m˘asurabil˘a. S˘a se demonstreze c˘a dac˘a

X
fdµ = 0, atunci f = 0 (a.p.t.).
194 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Solut ¸ie
Pentru orice n ∈ N , fie
A
n
= ¦x ∈ X ; f(x) >
1
n
¦.
Mult ¸imile A
n
sunt m˘asurabile pentru c˘a A
n
= f
−1

(
1
n
, ∞)

. Mai mult,
avem:
¸
n∈N
A
n
= ¦x ∈ X ; f(x) = 0¦ .
Vom demonstra c˘a µ(A
n
) = 0, ∀n ∈ N. Integrˆand pe A
n
inegalitatea:
1
n
< f(x), ∀x ∈ A
n
,
obt ¸inem (folosim ¸si f(x) ≥ 0):
1
n
µ(A
n
) ≤

An
fdµ ≤

X
fdµ = 0,
deci µ(A
n
) = 0, ∀n ∈ N. Avem deci:
µ(¦x ∈ X ; f(x) = 0¦) = µ(
¸
n∈N
A
n
) ≤
¸
n∈N
µ(A
n
) = 0.
4. Fie (a
ij
)
i,j∈N
un ¸sir dublu indexat astfel ˆıncˆat a
ij
≥ 0, ∀i, j ∈ N. S˘a
se demonstreze c˘a:
¸
i∈N
¸
j∈N
a
ij
=
¸
j∈N
¸
i∈N
a
ij
.
Facem ment ¸iunea c˘a membrii egalit˘at ¸ii pot fi ¸si ∞.
Solut ¸ie
Vom aplica teorema de convergent ¸˘a monoton˘a. Consider˘am spat ¸iul cu m˘asur˘a
(N, µ
c
) ¸si ¸sirul de funct ¸ii
f
i
: N → [0, ∞), f
i
(j) = a
ij
.
Atunci, conform teoremei de convergent ¸˘a monoton˘a, avem:

N
¸
i∈N
f
i

c
=
¸
i∈N

N
f
i

c
,
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 195
adic˘a (aplicˆand exercit ¸iul 2(b)):
¸
j∈N
¸
i∈N
a
ij
=
¸
i∈N
¸
j∈N
a
ij
.
5. Funct ¸ii convexe, inegalitatea lui Jensen
O funct ¸ie φ : (a, b) → R se nume¸ste convex˘a dac˘a:
φ((1 −λ)x +λy) ≤ (1 −λ)φ(x) +λφ(y), ∀x, y ∈ (a, b), ∀λ ∈ [0, 1],
sau, echivalent:
φ(t) −φ(s)
t −s

φ(u) −φ(t)
u −t
, ∀a < s < t < u < b.
Se demonstreaz˘a f˘ar˘a dificultate c˘a o funct ¸ie convex˘a pe un interval deschis
este continu˘a. Un exemplu remarcabil de funct ¸ie convex˘a pe R este funct ¸ia
exponent ¸ial˘a, φ(x) = e
x
.
Inegalitatea lui Jensen Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a astfel ˆıncˆat
µ(X) = 1 ¸si fie a, b ∈ R, a < b. Atunci, pentru orice funct ¸ie integrabil˘a
f : X → (a, b) ¸si pentru orice funct ¸ie convex˘a φ : (a, b) → R, are loc
inegalitatea:
φ

X
fdµ

X
(φ ◦ f)dµ.
Solut ¸ie
Fie t =

X
fdµ ∈ R ¸si fie α = sup
s∈[a,t]
φ(t) −φ(s)
t −s
. Propunem ca exercit ¸iu
inegalitatea:
φ(s) ≥ φ(t) +α(s −t), ∀s ∈ (a, b).
ˆ
In particular, pentru s = f(x), obt ¸inem:
φ(f(x)) ≥ φ(t) +α(f(x) −t), ∀x ∈ X.
Integrˆand ultima inegalitate pe X ˆın raport cu m˘asura µ, obt ¸inem:

X
(φ ◦ f)dµ ≥

X
φ(t)dµ +α

X
fdµ −t

,
adic˘a:

X
(φ ◦ f)dµ ≥ φ

X
fdµ)

.
196 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
6. Fie (X, /, µ) ca ˆın exercit ¸iul 5 ¸si fie f : X → R, g : X → [0, ∞),
dou˘a funct ¸ii integrabile; s˘a se demonstreze inegalit˘at ¸ile:
a. e

X
f dµ

X
e
f
dµ.
b. e

X
ln g dµ

X
g dµ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a inegalitatea lui Jensen funct ¸iei convexe φ(t) = e
t
.
7. Inegalitatea mediilor
Fie n ∈ N. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice numere reale nenegative
x
1
, x
2
, ..., x
n
, are loc inegalitatea mediilor:
(x
1
x
2
...x
n
)
1
n

x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
Solut ¸ie
Evident, putem presupune c˘a x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt strict pozitive.
Fie X = ¦p
1
, p
2
, ..., p
n
¦ o mult ¸ime cu n elemente ¸si fie
P : {(X) → [0, ∞), m˘asura de probabilitate, deci
P(¦p
j
¦) =
1
n
, ∀j = 1, 2, ..., n.
Fie f : X → R, f(p
j
) = ln x
j
¸si fie φ(x) = e
x
. Aplicˆand inegalitatea lui
Jensen (sau exercit ¸iul 6a), obt ¸inem:
e
1
n
¸
n
j=1
f(p
j
)

1
n
n
¸
j=1
e
f(p
j
)
,
adic˘a (x
1
x
2
...x
n
)
1
n

x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
8. Inegalitatea lui Holder
Fie p > 0 ¸si q > 0 astfel ˆıncˆat
1
p
+
1
q
= 1; p ¸si q se numesc ˆın acest caz
conjugate.
a. Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a. Atunci, pentru orice funct ¸ii m˘asurabile
f, g : X → [0, ∞), are loc inegalitatea lui Holder:

X
fg dµ ≤

X
f
p

1
p

X
g
q

1
q
.
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 197
b. Fie a
1
, a
2
, ..., a
n
¸si b
1
, b
2
, ..., b
n
numere reale pozitive; atunci:
a
1
b
1
+a
2
b
2
+... +a
n
b
n
≤ (a
p
1
+a
p
2
+... +a
p
n
)
1
p
(b
q
1
+b
q
2
+... +b
q
n
)
1
q
.
Solut ¸ie
a. Fie A =

X
f
p

1
p
¸si B =

X
g
q

1
q
. Dac˘a A = ∞ sau B = ∞,
atunci inegalitatea este evident˘a. Dac˘a A = 0 sau B = 0, atunci, conform
exercit ¸iului 3, f = 0(a.p.t.) sau g = 0 (a.p.t.) ¸si deci fg = 0 (a.p.t.) ¸si
inegalitatea este iar˘a¸si evident˘a. Presupunem acum A, B ∈ (0, ∞); fie F =
f
A
¸si G =
g
B
. Fie x ∈ X; deoarece F(x) > 0 ¸si G(x) > 0, exist˘a s, t ∈ R astfel
ˆıncˆat F(x) = e
s
p
¸si G(x) = e
t
q
. Folosind convexitatea funct ¸iei exponent ¸iale,
avem:
F(x)G(x) = e
1
p
s +
1
q
t

1
p
e
s
+
1
q
e
t
=
1
p
F
p
(x) +
1
q
G
q
(x).
Integrˆand ultima inegalitate, obt ¸inem:

X
FG dµ ≤
1
p

X
F
p
dµ +
1
q

X
G
q
dµ =
1
p
+
1
q
= 1,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
b. Se aplic˘a inegalitatea lui Holder pentru un spat ¸iu de probabilitate (a se
vedea demonstrat ¸ia de la inegalitatea mediilor).
9. Inegalitatea lui Minkovski
Fie p > 1 ¸si fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a; pentru orice funct ¸ii m˘asurabile
f, g : X → [0, ∞), are loc inegalitatea:

X
(f +g)
p

1
p

X
f
p

1
p
+

X
g
p

1
p
.
Cazul particular p = 2 este cunoscut sub numele de inegalitatea lui Schwarz.
Solut ¸ie
Integrˆand egalitatea:
(f +g)
p
= f(f +g)
p−1
+g(f +g)
p−1
,
obt ¸inem:

X
(f +g)
p
=

X
f(f +g)
p−1
dµ +

X
g(f +g)
p−1
dµ.
198 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Aplicˆand inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al
egalit˘at ¸ii de mai sus, obt ¸inem (alegem q conjugat cu p):

X
f(f +g)
p−1
dµ ≤

X
f
p

1
p

X
(f +g)
(p−1)q

1
q
, ¸si

X
g(f +g)
p−1
dµ ≤

X
g
p

1
p

X
(f +g)
(p−1)q

1
q
.
ˆ
Insumˆand cele dou˘a inegalit˘at ¸i ¸si folosind egalitatea (p − 1)q = p, obt ¸inem
inegalitatea:

X
(f +g)
p
dµ ≤

X
(f +g)
p

1
q

X
f
p

1
p
+

X
g
p

1
p

(∗).
Folosind convexitatea funct ¸iei putere cu exponent supraunitar, φ(t) = t
p
,
obt ¸inem:

f +g
2

p

1
2
(f
p
+g
p
),
ceea ce arat˘a c˘a dac˘a membrul stˆang al inegalit˘at ¸ii (∗) este ∞, atunci ¸si
membrul drept este ∞. Putem deci presupune c˘a

X
(f + g)
p
dµ < ∞.
Demonstrat ¸ia se ˆıncheie ˆımp˘art ¸ind inegalitatea (∗) cu

X
(f +g)
p

1
q
.
10. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a, uniform˘a ¸si ˆın norma | |
1
a
¸sirului de funct ¸ii
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Solut ¸ie
Fie f(x) = 0, ∀x ∈ (0, 1] ¸si f(0) = 1. Atunci f
n
converge punctual la f , dar
nu converge uniform; ˆın norma | |
1
, ¸sirul f
n
converge la funct ¸ia nul˘a:
| f
n
|
1
=

1
0
[f
n
(x)[dx =
1
n
ln(1 +n) → 0.
11. S˘a se demonstreze incluziunile:

1
(Z) ⊂
2
(Z) ¸si L
2
[0, 2π] ⊂ L
1
[0, 2π].
Solut ¸ie
Incluziunile rezult˘a din urm˘atoarele dou˘a inegalit˘at ¸i:
| x |
2
≤ | x |
1
, ∀x ∈
2
(Z) ¸si
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 199
| f |
1
≤ | f |
2
, ∀ f ∈ L
1
[0, 2π].
Prima inegalitate este evident˘a:
| x |
2
2
=
¸
n∈Z
[x(n)[
2

¸
n∈Z
[x(n)[

2
=| x |
2
1
.
Pentru cea de-a doua inegalitate s˘a obsev˘am mai ˆıntˆai c˘a funct ¸ia constant˘a
1(t) = 1 este ¸si ˆın L
1
[0, 2π] ¸si ˆın L
2
[0, 2π]:
| 1 |
1
=| 1 |
2
= 1.
Fie acum f : [0, 2π] → C o funct ¸ie m˘asurabil˘a (¸si periodic˘a). Aplic˘am
inegalitatea lui Holder (exercit ¸iul 8) funct ¸iilor [f[ ¸si 1; obt ¸inem:
| f |
1
=
1


0
[f(t)[ 1(t) dt ≤

1


0
[f(t)[
2
dt

1
2


0
[1(t)[
2
dt

1
2
= | f |
2
.
12. Fie L
1
(R) spat ¸iul Banach al funct ¸iilor integrabile pe Rˆın raport cu
m˘asura Lebesgue ¸si fie f ∈ L
1
(R).
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice t ∈ R, funct ¸ia h(x) = e
−itx
f(x) este
ˆın spat ¸iul L
1
(R).
Putem defini deci:
´
f : R → C,
´
f(t) =

R
e
−ixt
f(x) dx.
Funct ¸ia
´
f se nume¸ste transformata Fourier a funct ¸iei f; s˘a se demonstreze
urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
b. Dac˘a φ(x) = f(x)e
isx
, atunci
´
φ(t) =
´
f(t −s), ∀s, t ∈ R.
c. Dac˘a ψ(x) = f(x −s), atunci
´
ψ(t) =
´
f(t)e
−ist
, ∀s, t ∈ R.
d. Dac˘a η(x) = f(−x), atunci ´ η(t) =
´
f(t), ∀t ∈ R.
Solut ¸ie
a. Cu notat ¸iile din enunt ¸:
| h |
1
=

R
[e
−ixt
f(x)[ dt =| f |
1
< ∞,
deci h ∈ L
1
(R).
b. Fie s, t ∈ R; atunci:
´
ψ(t) =

R
e
−ixt
f(x)e
ixs
dx =

R
e
−ix(t−s)
f(x) dx =
´
f(t −s).
200 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. Pentru orice t, s ∈ R avem:
´
ψ(t) =

R
e
−ixt
f(x −s) dx =

R
e
−i(s+u)t
f(u) du =
= e
−ist

R
e
−iut
f(u) du = e
−ist
´
f(t),
unde, ˆın prima integral˘a s-a f˘acut schimbarea de variabil˘a x −s = u.
d. Pentru orice t ∈ R avem:
´ g(t) =

R
e
−ixt
f(−x) dx =
=

R
e
ixt
f(−x) dx =

R
e
−ixt
f(x) dx =
´
f(t).
13. Fie f ∈ L
1
(R) ¸si fie g(x) = −ixf(x). Dac˘a g ∈ L
1
(R), atunci
funct ¸ia
´
f este diferent ¸iabil˘a ¸si

´
f

= ´ g.
Solut ¸ie
Pentru orice t ∈ R, avem:
lim
u→0
´
f(t +u) −
´
f(t)
u
= lim
u→0

R
e
−ixt
f(x)
e
−ixu
−1
u
dx.
Propunem ca exercit ¸iu inegalitatea:

e
−ixt
f(x)
e
−ixu
−1
u

≤ [ xf(x)[ , ∀u = 0.
Din ipotez˘a, funct ¸ia R ÷ x → xf(x) ∈ R este integrabil˘a ¸si deci putem
aplica teorema de convergent ¸˘a dominat˘a a lui Lebesgue:
lim
u→0
´
f(t +u) −
´
f(t)
u
=

R
e
−ixt
f(x)

lim
u→0
e
−ixu
−1
u

dx =
=

R
e
−ixt
f(x) (−ix) dx = ´ g(t),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
14. Fie f ∈ L
1
(R) o funct ¸ie de clas˘a (
1
(R) astfel ˆıncˆat lim
|x|→∞
f(x) = 0.
Atunci f

∈ L
1
(R) ¸si
´
f

(t) = it
´
f(t), ∀ t ∈ R.
6.3. SERII FOURIER 201
Solut ¸ie
Pentru orice t ∈ R, aplicˆand formula de integrare prin p˘art ¸i, avem:
´
f

(t) =


−∞
e
−ixt
f

(x) dx =
= e
−ixt
f(x)


−∞
+it


−∞
e
−ixt
f(x) dx = it
´
f(t).
6.3 Serii Fourier
15. S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
1 + cos x + cos 2x +... + cos nx =
sin
(n+1)x
2
cos
nx
2
sin
x
2
,
sin x + sin 2x +... + sin nx =
sin
(n+1)x
2
sin
nx
2
sin
x
2
,
∀n ∈ N

, ∀x ∈ R, x = 2kπ, k ∈ Z.
Solut ¸ie
Seˆınmult ¸e¸ste membrul drept cu 2 sin
x
2
¸si se transform˘a produseleˆın diferent ¸e.
Alt˘a metod˘a: not˘am cu S prima suma ¸si a doua cu T ¸si calcul˘am S + iT;
notˆand z = cos x +i sin x, se obt ¸ine o progresie geometric˘a.
16. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia
f(x) = [x[, x ∈ [−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la ˆıntregul R.
S˘a se deduc˘a apoi suma seriei numerice:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+...
Solut ¸ie
Funct ¸ia este continu˘a; calcul˘am coeficient ¸ii Fourier reali:
a
0
=
1
π

π
−π
[x[ dx =
2
π

π
0
xdx = π.
a
n
=
1
π

π
−π
[x[ cos nxdx =
2
π

π
0
xcos nxdx =
202 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
=
2
π

1
n
xsin nx

π
0

1
n

π
0
sin nxdx

=
=
2
πn
2
cos nx

π
0
=
2
πn
2
((−1)
n
−1) , ∀ n ≥ 1.
b
n
=
1
π

π
−π
[x[ sin nxdx = 0, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet):
[x[ =
π
2
+
¸
n≥1
2 ((−1)
n
−1)
n
2
cos nx, ∀x ∈ [−π, π],
sau, echivalent:
[x[ =
π
2
+
¸
m≥0
−4
π(2m+ 1)
2
cos(2m+ 1)x, ∀ x ∈ [−π, π].
ˆ
In particular, pentru x = 0, se obt ¸ine:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+... =
π
2
8
.
17. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f(x) = x, ∀x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R. Notˆand cu S suma acestei serii, s˘a se
determine S(x).
Solut ¸ie
Din periodicitate, rezult˘a c˘a f(−π) = f(π) = π, deci funct ¸ia nu este con-
tinu˘a ˆın punctele kπ, k ∈ Z ¸si:
1
2
(f(−π + 0) +f(π −0)) = 0.
Calcul˘am acum coeficient ¸ii Fourier:
a
n
=
1
π

π
−π
xcos nxdx = 0, ∀ n ≥ 0.
b
n
=

π
−π
xsinnxdx =
2
π

π
0
xsin nxdx =
6.3. SERII FOURIER 203
=
2
π


x
n
cos nx

π
0
+
1
n

π
0
cos nxdx

=
2
n
(−1)
n+1
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a seria Fourier:
S(x) =

¸
n=1
2(−1)
n+1
n
sin nx.
Conform teoremei lui Dirichlet rezult˘a :
S(x) = f(x), ∀x ∈ (−π, π),
iar ˆın punctele ±π rezult˘a:
S(π) = S(−π) =
1
2
(f(−π + 0) +f(π −0)) = 0.
ˆ
In particular, pentru x =
π
2
, se obt ¸ine seria lui Leibniz:
¸
k≥0
(−1)
k
2k + 1
=
π
4
.
18. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f(x) = x
2
, x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R.
S˘a se calculeze apoi sumele seriilor de numere:
¸
n≥0
1
n
2
,
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
2
,
¸
n≥1
1
n
4
.
Solut ¸ie
Evident, funct ¸ia este continu˘a; calcul˘am coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π

π
−π
x
2
dx =
2
3
π
2
.
a
n
=
1
π

π
−π
x
2
cos nx =
2

x
2
sin nx

π
0

4

π
0
xsin nxdx =
=
4
n
2
π
xcos nx

π
0

4
n
2
π

π
0
sin nxdx = 4
(−1)
n
n
2
.
Evident, b
n
= 0, ∀n ≥ 1. Rezult˘a dezvoltarea:
x
2
=
π
2
3
+
¸
n≥1
4
(−1)
n
n
2
cos nx, ∀x ∈ [0, π].
204 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Pentru a calcula suma primei serii, particulariz˘amˆın identitatea de mai sus
x = π; rezult˘a:
¸
n≥1
1
n
2
=
π
2
6
.
Pentru suma celei de-a doua serii, lu˘am x = 0; se obt ¸ine:
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
=
π
2
12
.
Pentru a calcula suma celei de-a treia serii, scriem mai ˆıntˆai identitatea lui
Parseval pentru seria trigonometric˘a de mai sus; rezult˘a:
1
π

π
−π
x
4
dx =| f |
2
2
=
a
2
0
2
+
¸
n≥1
a
2
n
.
Se obt ¸ine:
¸
n≥1
1
n
4
=
1
16



4
9
+
2
π

π
0
x
4
dx

=
π
4
90
.
19. Fie a ∈ R

.
a. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = e
ax
, x ∈ (−π, π].
b. S˘a se deduc˘a sumele seriilor de numere:
¸
n≥1
1
n
2
+a
2
¸si
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
+a
2
c. S˘a se deduc˘a dezvolt˘arile ˆın serie Fourier ale funct ¸iilor ch(ax) ¸si sh(ax),
pe intervalul (−π, π).
Solut ¸ie
a. Calcul˘am coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π

π
−π
e
ax
dx =
e

−e
−aπ

= 2
sh (aπ)

a
n
=
1
π

π
−π
e
ax
cos nxdx =
e
ax
(a cos nx +nsin nx)
π(a
2
+n
2
)

π
−π
=
= (−1)
n
2a sh (aπ)
π(a
2
+n
2
)
, ∀ n ≥ 1.
b
n
=
1
π

π
−π
e
ax
sin nxdx =
e
ax
(a sinnx −ncos nx)
π(a
2
+n
2
)

π
−π
=
6.3. SERII FOURIER 205
= (−1)
n−1
2nsh (aπ)
π(a
2
+n
2
)
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a formula:
e
ax
=
2 sh (aπ)
π

¸
1
2a
+
¸
n≥1
(−1)
n
a
2
+n
2
(a cos nx −b sin nx)
¸

, ∀x ∈ (−π, π).
b.
ˆ
In punctele ±π funct ¸ia (prelungit˘a prin periodicitate) nu este continu˘a;
ˆın aceste puncte suma seriei trigonometrice este:
f(π+) +f(π−)
2
=
e

+e
−aπ
2
=
2 sh (aπ)
π

¸
1
2a
+
¸
n≥1
a
a
2
+n
2
¸

.
Din egalitatea de mai sus rezult˘a suma primei serii cerute:
¸
n≥1
1
a
2
+n
2
=
π(e

+e
−aπ
)
2a(e

−e
−aπ
)

1
2a
2
.
Pentru a calcula suma celei de-a doua serii, se ia x = 0ˆın dezvoltarea funct ¸iei
f; se obt ¸ine:
¸
n≥1
(−1)
n
a
2
+n
2
=
π
2a sh(aπ)

1
2a
2
.
c. Din definit ¸ie ¸si din dezvoltarea obt ¸inut˘a la punctul a, rezult˘a:
ch(ax) =
e
ax
+e
−ax
2
=
=
sh(aπ)

+
¸
n≥1
(−1)
n
2a sh(aπ)
a
2
+n
2
cos nx, ∀x ∈ (−π, π).
Formula de mai sus este adev˘arat˘a ¸si ˆın ±π, deorece funct ¸ia ch (prelungit˘a
prin periodicitate) este continu˘a.
Analog, se obt ¸ine:
sh(ax) =
e
ax
−e
−ax
2
=
=
¸
n≥1
(−1)
n−1
2nsh(aπ)
a
2
+n
2
sinnx, ∀x ∈ (−π, π).
206 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
20. S˘a se demonstreze formula:
π −x
2
=
¸
n≥1
sin nx
n
, ∀x ∈ (0, 2π).
Solut ¸ie
Fie f(x) =
π−x
2
, x ∈ [0, 2π), prelungit˘a prin periodicitate la R; calcul˘am
coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π


0
π −x
2
dx =
1

πx −
x
2
2


0
= 0.
a
n
=
1
π


0
π −x
2
cos nxdx =
=
(π −x) sin nx
2nπ


0

1
2nπ


0
sin nxdx = 0, ∀ n ≥ 1.
b
n
=
1
π


0
π −x
2
sin nxdx =
=
−(π −x) cos nx
2nπ


0

1
2nπ

2nπ
0
cos nxdx =
1
n
, ∀ n ≥ 1.
Aplicˆand teorema lui Dirichlet, rezult˘a:
π −x
2
=
¸
n≥1
sin nx
n
, ∀x ∈ (0, 2π).
ˆ
In punctele x = 0 ¸si x = 2π funct ¸ia f nu este continu˘a; ˆın aceste puncte
seria trigonometric˘a asociat˘a ei are suma 0.
21. S˘a se demonstreze egalitatea:
¸
n≥1
sin 2nx
2n
=
π
4

x
2
, ∀x ∈ (0, π).
Solut ¸ie
Din formula:
π −x
2
=
¸
n≥1
sin nx
n
, ∀x ∈ (0, 2π),
demonstrat˘a ˆın exercit ¸iul precedent, ˆınlocuind pe x cu 2x, rezult˘a identi-
tatea:
π −2x
2
=
¸
n≥1
sin 2nx
n
, ∀ x ∈ (0, π).
6.3. SERII FOURIER 207
ˆ
Imp˘art ¸ind acum cu 2, rezult˘a egalitatea cerut˘a.
22. S˘a se demonstreze identit˘at ¸ile:
¸
n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
=
π
4
, ∀x ∈ (0, π)
¸
n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
= −
π
4
, ∀x ∈ (−π, 0).
S˘a se calculeze apoi suma seriei:
1 −
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
−...
Solut ¸ie
Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele dou˘a egalit˘at ¸i
demonstrate ˆın exercit ¸iile 20 ¸si 21; a doua identitate rezult˘a din prima ¸si din
imparitatea funct ¸iei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia
x =
π
3
ˆın prima egalitate ¸si obt ¸inem:
π
4
=
¸
n≥1
sin
(2n−1)π
3
2n −1
,
de unde rezult˘a: 1 −
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
−... =
π

3
6
.
23. Fenomenul Gibbs
ˆ
In jurul unui punct de discontinuitate al unei funct ¸ii date, seria Fourier aso-
ciat˘a ei converge doar punctual (nu neap˘arat uniform). Acest fapt conduce
la un defect de convergent ¸˘a (aparent paradox) al ¸sirului sumelor part ¸iale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. D˘am ˆın contin-
uare un exemplu ˆın acest sens.
Consider˘am restrict ¸ia funct ¸iei signum la intervalul (−π, π),
sgn : (−π, π) → R, sgn(x) =

−1 , x ∈ (−π, 0)
0 , x = 0
1 , x ∈ (0, π)
ˆ
In exercit ¸iul anterior s-a demonstrat egalitatea:
sgn(x) =
4
π
¸
n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
, ∀ x ∈ (−π, π).
208 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Not˘am cu S
n
¸sirul sumelor part ¸iale:
S
n
(x) =
4
π
n
¸
k=1
sin(2k −1)x
2k −1
, ∀ x ∈ (−π, π).
ˆ
In punctul x = 0 funct ¸ia sgn nu este continu˘a; seria sa Fourier converge
(conform teoremei lui Dirichlet) la
1
2
(−1 + 1) = 0 = sgn(0); convergent ¸a
lim
n→∞
S
n
(x) = sgn(x), ∀x ∈ (−π, π) este punctual˘a, nu ¸si uniform˘a.
a. S˘a se demonstreze egalitatea:
S
n
(x) =
2
π

x
0
sin 2nt
sin t
dt, ∀ x ∈ (−π, π).
b. S˘a se arate c˘a funct ¸ia S
n
are un maxim ˆın punctul x =
π
2n
¸si:
lim
n→∞
S
n

π
2n

=
2
π

π
0
sint
t
dt ≈ 1, 1789.
c. S˘a se calculeze
lim
n→∞

S
n

π
2n

−sgn(0+)

.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am mai ˆıntˆai suma
A = cos x + cos 3x +... + cos(2n −1)x, ∀x = kπ, k ∈ Z.
Pentru aceasta, consider˘am ¸si suma B = sin x +sin 3x +... +sin(2n−1)x ¸si
calcul˘am:
A+iB =
= (cos x+i sinx) +(cos 3x+i sin 3x) +... +(cos(2n−1)x+i sin(2n−1)x) =
= z
2
z
2n
−1
z
2
−1
,
unde am notat z = cos x +i sin x. Dup˘a calcule, rezult˘a:
A+iB =
sinnx
sin x
(cos nx +i sin nx),
¸si deci:
cos x + cos 3x +... + cos(2n −1)x =
sin 2nx
2 sinx
, ∀ x = kπ, k ∈ Z.
6.3. SERII FOURIER 209
Integrˆand de la 0 la x, rezult˘a:
n
¸
k=1
sin(2k −1)x
2k −1
=

x
0
sin 2nt
2 sin t
dt,
sau, ˆınmult ¸ind cu
4
π
:
S
n
(x) =
2
π

x
0
sin 2nt
sin t
dt, ∀x ∈ (−π, π).
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezult˘a c˘a
S

n
(x) =
2 sin 2nx
π sin x
¸si deci
π
2n
este punct critic al lui S
n
; ˆıntr-o vecin˘atate a lui
π
2n
avem:
S

n
(x) =
2 sin 2nx
π sin x
> 0, x <
π
2n
,
S

n
(x) =
2 sin 2nx
π sin x
< 0, x >
π
2n
.
Rezult˘a c˘a x =
π
2n
este punct de maxim al funct ¸iei S
n
.
Calcul˘am acum:
S
n

π
2n

=
2
π
π
2n
0
sin 2nt
sin t
dt =
2
π

π
0
sin u
sin

u
2n

du
2n
=
1
n

π
0
sin u
sin

u
2n
du.
Rezult˘a:
lim
n→∞
S
n

π
2n

=
2
π

π
0
sin u
u
du.
Ultima integral˘a se aproximeaz˘a dezvoltˆand funct ¸ia sinus ˆın serie de puteri:

π
0
sin u
u
du =

π
0

¸
¸
n≥1
(−1)
n
(2n −1)!
x
2n−2
¸

du =
=
¸
n≥1
(−1)
n
(2n −1)!(2n −1)
x
2n−1

π
0
=
¸
n≥1
(−1)
n
π
2n−1
(2n −1)!(2n −1)
.
Seria fiind alternat˘a, eroarea este mai mic˘a decˆat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
, se obt ¸ine
lim
n→∞
S
n

π
2n

≈ 1, 1789.
210 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. Rezult˘a: lim
n→∞

S
n

π
2n

−sgn(0+)

≈ 0, 1789.
24. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia:
f(x) =

0 , x ∈ (−2, 0]
x
2
, x ∈ (0, 2]
,
prelungit˘a prin periodicitate (perioad˘a 4) la R.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile uzuale, = 2 ¸si deci coeficient ¸ii Fourier sunt:
a
0
=
1
2

2
−2
f(x) dx =
1
2

2
0
x
2
dx =
1
2
.
a
n
=
1
2

2
0
x
2
cos
nπx
2
dx =

0 dac˘a n par, n ≥ 2

2
π
2
n
2
dac˘a n impar, n ≥ 1
b
n
=
1
2

2
0
x
2
sin
nπx
2
dx =
(−1)
n−1
πn
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea:
a
0
2
+
¸
n≥1

a
n
cos
nπx
2
+b
n
sin
nπx
2

= f(x), ∀x ∈ (−2, 2),
deci:
1
4
+
¸
n≥1


2
π
2
(2n −1)
2
cos
(2n −1)πx
2
+
(−1)
n−1
πn
sin
nπx
2

=
=

0 , x ∈ (−2, 0]
x
2
, x ∈ (0, 2)
ˆ
In particular, pentru x = 1 rezult˘a identitatea (obt ¸inut˘a ¸si ˆın exercit ¸iul 17):
¸
n≥1
(−1)
n−1
2n −1
=
π
4
.
ˆ
In x = 2 funct ¸ia nu este continu˘a, deci seria Fourier nu converge ˆın acest
punct la f(2) = 1, ci, conform teoremei lui Dirichlet, la
f(2−) +f(2+)
2
=
1
2
;
rezult˘a identitatea (obt ¸inut˘a ¸si ˆın exercit ¸iul 16):
¸
n≥1
1
(2n −1)
2
=
π
2
8
.
6.3. SERII FOURIER 211
25. Fie funct ¸ia f : [0, π] → R, f(x) = x.
a. S˘a se dezvolte f ˆın serie de cosinusuri.
b. S˘a se dezvolte f ˆın serie de sinusuri.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am coeficient ¸ii dezvolt˘arii ˆın serie de cosinusuri (coeficient ¸ii Fourier
ai prelungirii pare a funct ¸iei f la intervalul (−π, π)):
a
0
=
2
π

π
0
xdx = π,
a
n
=
2
π

π
0
xcos nxdx =
2x sin nx
πn

π
0

2

π
0
sin nxdx =
=
2((−1)
n
−1)
n
2
π
, ∀n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea ˆın serie de cosinusuri:
x =
π
2

¸
n≥1
4
π(2n −1)
2
cos(2n −1)x, ∀x ∈ [0, π],
egalitatea fiind adev˘arat˘a ˆın punctele x = 0 ¸si x = π deoarece prelungirea
par˘a este continu˘a.
b. Calcul˘am coeficient ¸ii dezvolt˘arii ˆın serie de sinusuri (coincid cu coeficient ¸ii
Fourier ai prelungirii impare a funct ¸iei f):
b
n
=
2
π

π
0
xsin nxdx =
2
π


1
n
xcos nx

π
0
+
1
n

π
0
cos nxdx

=
=
2(−1)
n−1
n
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea ˆın serie de sinusuri:
x =
¸
n≥1
2(−1)
n−1
n
sin nx, ∀ x ∈ [0, π).
26. Fie a ∈ R

; s˘a se dezvolte funct ¸ia f : [0, π) → R, f(x) = e
ax
:
a. ˆın serie de cosinusuri;
b. ˆın serie de sinusuri.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a coeficient ¸ii (a se vedea ¸si exercit ¸iul 19) ¸si rezult˘a dezvolt˘arile:
e
ax
=
e

−1

+
¸
n≥1
2a((−1)
n
e

−1)
π(a
2
+n
2
)
cos nx ∀ x ∈ [0, π).
212 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
e
ax
=
¸
n≥1
2n(1 −(−1)
n
e

)
π(a
2
+n
2
)
sin nx, ∀x ∈ (0, π).
27. S˘a se determine coeficient ¸ii Fourier complec¸si (spectrul ˆın frecvent ¸˘a)
ai funct ¸iei de perioad˘a 2π,
f(t) = e
|t|
, t ∈ [−π, π].
Solut ¸ie
Pentru orice n ∈ Z, coeficient ¸ii Fourier sunt:
´
f
n
=
1

π
−π
f(t)e
−int
dt =
=
1

π
−π
e
|t|
e
−int
dt =
1

0
−π
e
−t(1+in)
dt +
1

π
0
e
t(1−in)
dt =
=
−1
2π(1 +in)
e
−t(1+in)

0
−π
+
1
2π(1 −in)
e
t(1+in)

π
0
=
=
(−1)
n
π(n
2
+ 1)

insh(π) + ch(π) + (−1)
n+1

.
28. S˘a se determine coeficient ¸ii Fourier complec¸si ¸si seria Fourier pentru
funct ¸ia periodic˘a
f(x) =

−1 , x ∈ (−π, 0)
1 , x ∈ [0, π]
Solut ¸ie
Calcul˘am coeficient ¸ii Fourier; evident,
´
f
0
= 0. Pentru n ∈ Z

, avem:
´
f
n
=
1

0
−π
e
−int
dt +

π
0
e
−int
dt

=
=
1
2πin

e
−int

0
−π
− e
−int

π
0

=
i
πn
((−1)
n
−1) .
Din teorema lui Dirichlet, rezult˘a:
¸
n∈Z
´
f
2n+1
e
i(2n+1)t
=
¸
n∈Z
−2i
(2n + 1)π
e
i(2n+1)π
, ∀ t ∈ (−π, 0) ∪ (0, π).
29. S˘a se determine seria Fourier complex˘a a funct ¸iei de perioad˘a 2π:
f(x) =
x
2

x
2

, x ∈ (0, 2π].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 213
S˘a se demonstreze c˘a seria converge uniform pe R.
Solut ¸ie
Calcul˘am mai ˆıntˆai coeficient ¸ii Fourier; pentru orice n ∈ Z

:
´
f
n
=
1


0

x
2

x
2

e
−inx
dx =
=
1
2πin


0

1
2

x

e
−inx
dx =
1
2πn
2

1
2

x

e
−inx


0
= −
1
2πn
2
.
Prin calcul direct,
´
f
0
=
π
6
.
Funct ¸ia f este continu˘a, periodic˘a ¸si de clas˘a (
1
pe port ¸iuni (funct ¸ia nu este
de clas˘a (
1
ˆın punctele 2kπ, ∀k ∈ Z), deci seria Fourier asociat˘a converge
uniform la f pe R:
π
6
+
¸
n∈Z

−1
2πn
2
e
inx
=
x
2

x
2

, ∀ x ∈ R.
6.4 Operatori pe spat ¸ii Hilbert
30. Fie T ∈ L(C
n
) cu matricea asociat˘a (ˆın baza canonic˘a) M
T
= (a
ij
)
i,j
.
a. S˘a se demonstreze c˘a matricea adjunctului T

este M
T
= (b
ij
)
ij
, unde,
b
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
b. S˘a se demonstreze c˘a operatorul T este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a
a
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
c. S˘a se demonstreze c˘a operatorul T este unitar dac˘a ¸si numai dac˘a M
T
este matrice ortogonal˘a.
Solut ¸ie
a. Fie ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baza canonic˘a din R
n
; atunci, din definit ¸ie,
a
ij
=< Te
j
, e
i
>, ∀ i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
Pentru orice i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦, avem:
b
ij
=< T

e
j
, e
i
>=< e
j
, (T

)

e
i
>=< e
j
, Te
i
>= < Te
i
, e
j
> = a
ji
.
Celelalte afirmat ¸ii sunt consecint ¸e directe ale definit ¸iilor ¸si ale punctului a.
31. Fie (H, <, >) un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H).
Not˘am Ker(T) ¸si Im(T) nucleul ¸si, respectiv, imaginea operatorului T:
Ker(T) = ¦x ∈ H [ Tx = 0¦, Im(T) = ¦Tx [ x ∈ H¦.
214 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
a. Ker(T) = (Im(T

))

.
b. Im(T) = (Ker(T

))

.
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ Ker(T) ¸si fie y ∈ H; atunci:
< T

y, x >=< y, Tx >= 0
¸si deci x ⊥ Im(T

). Pentru incluziunea invers˘a, fie x ∈ (Im(T

))

; atunci,
pentru orice y ∈ H, avem:
< Tx, y >=< x, T

y >= 0
¸si deci Tx = 0, adic˘a x ∈ Ker(T).
b. Este o consecint ¸˘a a egalit˘at ¸ii (T

)

= T ¸si a egalit˘at ¸ii de la punctul a.
32. Operatorul diagonal
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice α ∈

(Z) ¸si pentru orice x ∈
2
(Z),
¸sirul produs αx : Z → C, (αx)(n) = α(n)x(n) este ˆın spat ¸iul
2
(Z).
b. Fie α ∈

(Z); s˘a se demonstreze c˘a operatorul:
D
α
:
2
(Z) →
2
(Z), D
α
x = αx
este liniar ¸si continuu ¸si | D
α
|=| α |

. Operatorul D
α
se nume¸ste opera-
tor diagonal.
c. S˘a se calculeze adjunctul operatorului D
α
¸si s˘a se caracterizeze operatorii
diagonali autoadjunct ¸i ¸si cei unitari.
d. S˘a se demonstreze c˘a D
α
este inversabil dac˘a ¸si numai dac˘a:
α(n) = 0, ∀n ∈ Z ¸si 0 nu este punct limit˘a al ¸sirului α,
sau, ˆıntr-o formulare echivalent˘a, 0 ∈ ¦α(n) [ n ∈ Z¦, unde, baraˆınseamn˘a,
ˆın acest caz, ˆınchiderea (ˆın C) a mult ¸imii respective.
e. S˘a se determine spectrul operatorului diagonal.
Solut ¸ie
a. Pentru orice α ∈

(Z) ¸si x ∈
2
(X), avem:
| αx |
2
=

¸
n∈Z
[α(n)x(n)[
2
≤| α |

| x |
2
,
deci αx ∈
2
(Z).
b. Liniaritatea este imediat˘a. Din inegalitatea:
| D
α
x |
2
=

¸
n∈Z
[α(n)x(n)[
2
≤| α |

| x |
2
,
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 215
rezult˘a c˘a D
α
este continuu ¸si ˆın plus | D
α
|≤| α |

.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, fie, pentru orice m ∈ Z, ¸sirul
σ : Z → C, σ
m
(n) = δ
n
m
,
unde, δ
n
m
este simbolul lui Kronecker.
Evident, | σ
m
|
2
= 1 ¸si D
α
σ
m
= α(m)σ
m
; rezult˘a:
[α(m)[ =| α(m)σ
m
|
2
=| D
α
σ
m
|
2
≤| D
α
| | σ
m
|
2
=| D
α
| .
Din inegalitatea obt ¸inut˘a, luˆand supremumul (dup˘a m ∈ Z), rezult˘a:
sup
m∈Z
[α(m)[ ≤| D
α
|,
¸si deci | α |

≤| D
α
| .
c. S˘a not˘am α ¸sirul definit prin α(n) = α(n), ∀ n ∈ Z. Pentru orice ¸siruri
x, y ∈
2
(Z), avem:
< D
α
x, y >=

¸
n=−∞
α(n)x(n)y(n) =
=

¸
n=−∞
x(n)

α(n)y(n)

=< x, αy >=< x, D
α
y >,
ceea ce arat˘a c˘a D

α
= D
α
. De aici rezult˘a urm˘atorele caracteriz˘ari:
D
α
este autoadjunct ⇔ α(n) ∈ R, ∀ n ∈ Z.
D
α
este unitar ⇔ [α(n)[ = 1, ∀ n ∈ Z.
d. S˘a presupunem mai ˆıntˆai c˘a ¸sirul α ∈

(Z) are propriet˘at ¸ile din enunt ¸,
adic˘a:
α(n) = 0 ¸si 0 nu este punct limit˘a al lui α.
Rezult˘a c˘a ¸sirul definit prin:
β : Z → C, β(n) =
1
α(n)
este m˘arginit, deci putem considera operatorul D
β
x = βx. Rezult˘a imediat
c˘a D
β
este inversul lui D
α
, deci D
α
este ˆın acest caz inversabil ¸si D
−1
α
= D
β
.
Reciproc, s˘a presupunem acum c˘a operatorul D
α
este inversabil ¸si fie D
−1
α
inversul s˘au; atunci:
σ
n
= D
−1
α
(D
α
σ
n
) = D
−1
α
(α(n)σ
n
) = α(n)D
−1
α
σ
n
,
216 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
deci
D
−1
α
σ
n
=
1
α(n)
σ
n
, ∀ n ∈ Z.
Considerˆand normele ambilor membri ˆın egalitatea de mai sus, obt ¸inem:
|
1
α(n)
σ
n
|
2
=| D
−1
α
σ
n
|
2
≤| D
−1
α
| | σ
n
|
2
=| D
−1
α
| .
Rezult˘a deci c˘a ¸sirul
1
α
este m˘arginit:

1
α(n)

≤| D
−1
α
|,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
e. Fie λ ∈ C ¸si fie 1 ¸sirul constant 1; aplicˆand rezultatul de la punctul
anterior operatorului D
α
−λI = D
α−1
, rezult˘a:
λ ∈ σ(D
α
) ⇔ ∃ n ∈ Z cu λ = α(n) sau λ este punct limit˘a al lui α.
ˆ
In concluzie, σ(D
α
) = ¦α(n) [ n ∈ Z¦, bara desemnˆand ˆınchiderea.
33. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H). S˘a se demonstreze
implicat ¸ia:
λ ∈ σ
p
(T

) ⇒ λ ∈ σ(T).
Solut ¸ie
Dac˘a λ ∈ σ
p
(T

) , atunci , prin definit ¸ie, exist˘a x ∈ H , x = 0 astfel ˆıncˆat
T

x = λx; avem deci (aplic˘am exercit ¸iul 31):
¦0¦ = Ker(λI −T

) = (Im((λI −T

)

))

= (Im(λI −T))

,
ceea ce arat˘a c˘a Im(λI −T) = H , deci operatorul λI −T nu este surjectiv;
rezult˘a λ ∈ σ(T).
34. Operatorul de translat ¸ie unilateral
Pe spat ¸iul Hilbert
2
(N) consider˘am operatorul:
V :
2
(N) −→
2
(N) , (V x)(0) = 0 ¸si (V x)(n) = x(n −1) , ∀n ≥ 1.
Este evident c˘a definit ¸ia este corect˘a (V x ∈
2
(N)). Operatorul V se
nume¸ste operatorul de translat ¸ie unilateral. S˘a se demonstreze urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
a. V este liniar ¸si continuu.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 217
b. V este o izometrie: | V x |
2
=| x |
2
, ∀x ∈
2
(N) .
De aici rezult˘a, in particular, c˘a | V |= 1.
c. V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
d. (V

x)(n) = x(n + 1) , ∀x ∈
2
(N) , ∀n ∈ N ¸si | V

|= 1.
e. V

V = I dar V V

= I.
f. Operatorul V nu are valori proprii: σ
p
(V ) = ∅ .
g. σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦ ¸si σ(V ) = σ(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ ≤ 1¦.
ˆ
In leg˘atur˘a cu afirmat ¸iile de la punctele b ¸si c s˘a observ˘am c˘a pe spat ¸ii
finit dimensionale nu exist˘a endomorfisme injective care s˘a nu fie surjective
( de fapt operatorul V este mai mult decˆat injectiv, este o izometrie);
dimpotriv˘a,ˆın cazul finit dimensional orice operator injectiv este ¸si surjectiv
( ˆın plus, orice izometrie este operator unitar). Este de asemenea de ret ¸inut
faptul c˘a V nu are valori proprii, ˆın timp ce ˆın cazul unui operator definit
pe un spat ¸iu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Solut ¸ie
Prin definit ¸ie, V act ¸ioneaz˘a astfel:

2
(N) ÷ x = (x(0), x(1), x(2), ..) → (0, x(0), x(1), ..) = V x ∈
2
(N).
a,b,c. Liniaritatea o l˘as˘am ca exercit ¸iu. Este evident (din schema de mai
sus) c˘a | V x |
2
=| x |
2
, ¸si deci V este izometrie. Operatorul V nu este
surjectiv deoarece Im(V ) = ¦x ∈
2
(N) ; x(0) = 0¦ =
2
(N) de exemplu,
nu exist˘a x ∈
2
(N) astfel ˆıncˆat V x = σ
o
.
d. Pentru orice x, y ∈
2
(N) , avem:
< V x, y >=

¸
n=0
(V x)(n)y(n) =

¸
n=1
x(n −1)y(n) =

¸
n=0
x(n)y(n + 1),
ceea ce arat˘a c˘a adjunctul lui V este:

2
(N) ÷ y = (y(0), y(1), y(2), ..) → V

y = (y(1), y(2), y(3), ..) ∈
2
(N).
Este evident c˘a pentru orice x ∈
2
(N) avem | V

x |
2
≤| x |
2
,deci
| V

|≤ 1 . Dar | V

σ
1
|
2
=| σ
o
|
2
= 1 , deci | V

|= 1.
e. Este clar c˘a V

V = I ; dar, pentru orice x ∈
2
(N) cu proprietatea c˘a
x(0) = 0 , avem V V

x = x.
f. Ar˘at˘am acum c˘a V nu are valori proprii. Fie , prin absurd , λ ∈ C
astfel ˆıncˆat exist˘a x ∈
2
(N) , x = 0 , cu proprietatea V x = λx , adic˘a:
(0, x(0), x(1), x(2), ...) = (λx(0), λx(1), λx(2), ...).
De aici rezult˘a x(n) = 0 , ∀n ∈ N , contradict ¸ie cu x = 0.
Am demonstrat deci c˘a σ
p
(V ) = ∅.
218 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
g. Deoarece | V |=| V

|= 1 , rezult˘a c˘a spectrele operatorilor V ¸si V

sunt incluse ˆın discul unitate ˆınchis. Vom ar˘ata mai ˆıntˆai c˘a
σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦.
Din egalitatea V

x = λx , rezult˘a:
(x(1), x(2), x(3), ...) = (λx(0), λx(1), λx(2), ...),
¸si deci x(n + 1) = λ
n
x(0) , ∀n ∈ N . Dac˘a x(0) = 0 , atunci x = 0 .
Rezult˘a deci c˘a vectorii proprii x asociat ¸i valorii proprii λ sunt de forma:
x = (x(0), λx(0), λ
2
x(0), λ
3
x(0), ...) , cu condit ¸ia x(0) = 0.
Exist˘a ˆıns˘a restrict ¸ia x ∈
2
(N) , ceea ce este echivalent cu [λ[ < 1 . Am
demonstrat deci c˘a:
σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦.
Din exercit ¸iul anterior, rezult˘a c˘a σ(V ) ⊇ σ
p
(V

) .
ˆ
In concluzie, spectrele
operatorilor V ¸si V

cont ¸in discul unitate deschis ¸si sunt cont ¸inute ˆın dis-
cul unitate ˆınchis. Cum spectrul este mult ¸ime ˆınchis˘a, rezult˘a c˘a spectrele
celor doi operatori sunt egale cu discul unitate ˆınchis.
35. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H). Mult ¸imea
σ
pa
(T) = ¦λ ∈ C [ ∃ x
n
∈ H cu | x
n
|= 1, ∀n ∈ N ¸si lim
n→∞
(λI −T)x
n
= 0¦
se nume¸ste spectrul punctual aproximativ al lui T. S˘a se demonstreze in-
cluziunile:
σ
p
(T) ⊆ σ
pa
(T) ⊆ σ(T).
Solut ¸ie
Pentru prima incluziune, fie λ ∈ σ
p
(T) ¸si fie x ∈ H un vector propriu
de norm˘a 1 asociat lui λ. Atunci ¸sirul constant x
n
= x, ∀n ∈ N satis-
face condit ¸iile: | x
n
|= 1 ¸si (λI − T)x
n
= 0, ∀n ∈ N, deci λ ∈ σ
pa
(T).
Incluziunea σ
pa
(T) ⊆ σ(T) se demonstreaz˘a prin reducere la absurd: pre-
supunem c˘a λ ∈ σ
pa
(T) ¸si λ ∈ σ(T). Atunci exist˘a un ¸sir x
n
cu propriet˘at ¸ile
| x
n
|= 1, ∀ n ∈ N ¸si lim
n→∞
(λI − T)x
n
= 0; de asemenea, exist˘a operatorul
(λI −T)
−1
. Aplicˆand acest operator egalit˘at ¸ii lim
n→∞
(λI −T)x
n
= 0, rezult˘a
lim
n→∞
x
n
= 0, contradict ¸ie cu | x
n
|= 1, ∀n ∈ N.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 219
36. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H).
a. Dac˘a T este inversabil, atunci σ(T
−1
) = ¦λ
−1
[ λ ∈ σ(T)¦.
b. Dac˘a T este unitar, atunci σ(T) ⊆ ¦λ ∈ C [ [λ[ = 1¦.
Solut ¸ie
a. Egalitatea cerut˘a este echivalent˘a cu dubla implicat ¸ie:
λ ∈ C ` σ(T) ⇔ λ
−1
∈ C ` σ(T
−1
).
Fie λ ∈ C ` σ(T), λ = 0; atunci exist˘a (λI − T)
−1
¸si, ˆın plus, el comut˘a cu
T, deci:
I = (λI −T)(λI −T)
−1
= (T
−1
−λ
−1
I) λT (λI −T)
−1
=
= (T
−1
−λ
−1
I) (λI −T)
−1
λT,
ceea ce arat˘a c˘a operatorul λ
−1
I −T
−1
este inversabil, deci:
λ
−1
∈ C ` σ(T
−1
).
Implicat ¸ia invers˘a rezult˘a datorit˘a simetriei ˆıntre T ¸si T
−1
. Demonstrat ¸ia
se ˆıncheie observˆand c˘a 0 ∈ (C ` σ(T)) ∩ (C ` σ(T
−1
)).
b. Presupunem c˘a T este operator unitar, deci T

= T
−1
. Demonstr˘am
mai ˆıntˆai c˘a | T |= 1:
| T |
2
=| TT

|=| I |= 1.
Evident, din egalitatea (adev˘arat˘a ˆın general, nu numai pentru operatori
unitari), (T

)
−1
= (T
−1
)

, rezult˘a c˘a ¸si T
−1
este operator unitar, deci
| T |=| T
−1
|= 1.
Fie acum λ ∈ σ(T); conform punctului precedent, rezult˘a c˘a λ
−1
∈ σ(T
−1
).
Dar [λ[ ≤| T |= 1 ¸si [λ
−1
[ ≤| T
−1
|= 1, deci [λ[ = 1.
37. Operatorul de translat ¸ie bilateral
Pe spat ¸iul Hilbert
2
(Z) consider˘am aplicat ¸ia:
W :
2
(Z) →
2
(Z) , (Wx)(n) = x(n −1) , ∀n ∈ Z.
W se nume¸ste operatorul de translat ¸ie bilateral. S˘a se demonstreze urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
a. W este liniar ¸si continuu.
b. Adjunctul lui W este (W

x)(n) = x(n + 1) , ∀n ∈ Z.
220 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. W este operator unitar: WW

= W

W = I ;
ˆın particular, | W |=| W

|= 1.
d. Operatorii W ¸si W

nu au valori proprii.
e. σ(W) = σ
pa
(W) = σ(W

) = σ
pa
(W

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ = 1¦.
Reamintim c˘a σ
pa
este spectrul punctual aproximativ (cf. exercit ¸iul 35).
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este imediat˘a; continuitatea rezult˘a din relat ¸ia evident˘a:
| Wx |
2
=| x |
2
.
b. Pentru orice x, y ∈
2
(Z) , avem:
< Wx, y >=
¸
n∈Z
x(n −1)y(n) =
¸
n∈Z
x(n)y(n + 1),
¸si deci ˆıntr-adev˘ar (W

x)(n) = x(n + 1) , ∀n ∈ Z.
c. Egalit˘at ¸ile WW

= W

W = I sunt evidente.
d. Vom demonstra c˘a W nu are valori proprii (analog se arat˘a ¸si pentru
W

). Presupunem prin absurd c˘a exist˘a λ ∈ C ¸si x ∈
2
(Z) , x = 0 astfel
ˆıncˆat Wx = λx, adic˘a
x(n −1) = λx(n) , ∀n ∈ Z.
Rezult˘a deci c˘a x(n) = λ
−n
x(0) , ∀n ∈ Z. Dar x ∈
2
(Z) ¸si deci seriile
geometrice:
0
¸
n=−∞
[x(0)[
2
[λ[
−2n
¸si

¸
n=0
[x(0)[
2
[λ[
−2n
trebuie s˘a fie simultan convergente; acest lucru este posibil numai dac˘a
x(0) = 0 , adic˘a x = 0 , contradict ¸ie.
e. Spectrele operatorilor W ¸si W

sunt incluse ˆın cercul unitate pentru c˘a
sunt operatori unitari (exercit ¸iul 36).
Demonstr˘am c˘a spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul
unitate. Fie λ = e
it
¸si fie x
n

2
(Z) , ¸sirul definit prin:
x
n
(k) = (2n + 1)

1
2
e
−ikt
pentru [k[ ≤ n ¸si x
n
(k) = 0 ˆın rest.
Propunem cititorului s˘a arate c˘a | x
n
|
2
= 1 ¸si:
lim
n→∞
| (λI −W)x
n
|
2
= 0.
Analog se calculeaz˘a ¸si σ
pa
(W

). Cum σ(W) ¸si σ(W

) sunt incluse ˆın
cercul unitate, demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 221
38. Operatorul integral
Fie spat ¸iul Hilbert (L
2
[0, 1] , | |
2
) al funct ¸iilor de p˘atrat integrabil pe in-
tervalul [0, 1] ˆın raport cu m˘asura Lebesgue. Fie K : [0, 1] [0, 1] → C o
funct ¸ie de p˘atrat integrabil pe [0, 1] [0, 1] ¸si fie:
| K |
2
=

1
0

1
0
[K(x, y)[
2
dxdy.
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice funct ¸ie f ∈ L
2
[0, 1] , funct ¸ia g definit˘a
prin egalitatea:
g(x) =

1
0
K(x, y)f(y)dy
este ˆın L
2
[0, 1].
Rezult˘a deci c˘a putem defini aplicat ¸ia:
T
K
: L
2
(0, 1) → L
2
(0, 1) , (T
K
f)(x) =

1
0
K(x, y)f(y)dy.
Operatorul T
K
se nume¸ste operatorul integral definit de nucleul K .
b. S˘a se demonstreze c˘a T
K
este liniar ¸si continuu ¸si | T
K
|≤| K |
2
.
c. Fie T
K
¸si T
H
doi operatori integrali cu nucleele K ¸si respectiv H .
S˘a se demonstreze c˘a operatorul T
K
T
H
este operator integral ¸si are nucleul
definit prin G(x, y) =

1
0
K(x, z)H(z, y)dz , deci:
(T
K
T
H
f)(x) =

1
0

1
0
K(x, z)H(z, y)dz

f(y)dy.
ˆ
In cazul particular K = H , obt ¸inem:
(T
2
K
f)(x) =

1
0

1
0
K(x, z)K(z, y)dz

dx.
d. Dac˘a ¸sirul de nuclee K
n
converge ˆın spat ¸iul Hilbert L
2
([0, 1] [0, 1])
la funct ¸ia K , atunci ¸sirul de operatori integrali T
K
n
converge ˆın spat ¸iul
(L

L
2
[0, 1]

, | | ) la operatorul integral T
K
.
e. Adjunctul operatorului T
K
este operatorul integral T
¯
K
, cu nucleul

K(x, y) = K(y, x)
ˆ
In particular, T
K
este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a nucleul K are pro-
prietatea K(x, y) = K(y, x) ( un astfel de nucleu se nume¸ste simetric).
222 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Solut ¸ie
a. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):
| g |
2
2
=

1
0

1
0
K(x, y)f(y) dy

2
dx ≤

1
0

1
0
[K(x, y)[
2
dy

1
0
[f(y)[
2
dy

dx =| f |
2
2
| K |
2
2
.
b. Liniaritatea este imediat˘a; continuitatea rezult˘a din punctul precedent
¸si ˆın plus | T
K
|≤| K |
2
.
c. Pentru orice f ∈ L
2
[0, 1] , avem:
(T
K
T
H
f)(x) =

1
0
K(x, y) (T
H
f) (y)dy =
=

1
0

1
0
K(x, y)H(y, z)f(z)dzdy =

1
0

1
0
K(x, y)H(y, z)dy

f(z)dz =
=

1
0
G(x, z)f(z)dz = (T
G
f)(x).
d. Demonstrat ¸ia este o consecint ¸˘a imediat˘a a inegalit˘at ¸ii dintre normele
operatorului integral ¸si a nucleului s˘au:
| T
K
n
−T
K
|≤| K
n
−K |
2
→ 0.
e. Pentru orice f, g ∈ L
2
[0, 1] , avem:
< T
K
f, g >=

1
0
(T
K
f)(x)g(x)dx =
=

1
0

f(y)

1
0
K(x, y)g(x)dx

dy =
=

1
0
f(y)

1
0

K(y, x)g(x)dx

dy =< f, T
¯
K
g > .
39. Operatorul Volterra
Un operator integral T
K
(a se vedea exercit ¸iul precedent) se nume¸ste oper-
ator de tip Volterra dac˘a nucleul K are proprietatea: K(x, y) = 0 , ∀x < y .
Rezult˘a c˘a un operator Volterra este definit prin:
(T
K
f)(x) =

x
0
K(x, y)f(y)dy , ∀f ∈ L
2
[0, 1].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 223
Analogia cu teoria matricelor este evident˘a: operatorii de tip Volterra sunt
analogul operatorilor asociat ¸i matricelor inferior triunghiulare. Se ¸stie c˘a
dac˘a o matrice A este strict inferior triunghiular˘a, atunci ea este nilpo-
tent˘a, adic˘a exist˘a m ∈ N astfel ˆıncˆat A
m
= O. Scopul acestui exercit ¸iu
este de a demonstra o proprietate asem˘an˘atoare ¸si pentru operatorii Volterra
definit ¸i de nuclee m˘arginite; o consecint ¸˘a va fi calculul spectrului unui astfel
de operator.
Fie K ∈ L
2
([0, 1] [0, 1]) un nucleu Volterra m˘arginit, deci | K |

< ∞;
atunci, operatorul Volterra asociat, T
K
, are propriet˘at ¸ile:
a. lim
n→∞
(| T
n
K
|)
1
n
= 0.
b. σ(T
K
) = ¦0¦ ; un operator cu aceast˘a proprietate se nume¸ste cvasinilpo-
tent.
Solut ¸ie
a. Vom demonstra mai ˆıntˆai c˘a produsul a doi operatori de tip Volterra T
K
¸si T
H
este un operator de acela¸si tip. T¸ inˆand cont de cele demonstrate ˆın
exercit ¸iul precedent (punctul c), este suficient s˘a ar˘at˘am implicat ¸ia:
K(x, y) = H(x, y) = 0 , ∀x < y ⇒ G(x, y) = 0 , ∀x < y,
unde, conform exercit ¸iului precedent (punctul c):
G(x, y) =
1

0
K(x, z)H(z, y)dz.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a x < y , atunci orice z ∈ [0, 1] trebuie s˘a verifice cel put ¸in
una din inegalit˘at ¸ile: x < z sau z < y ; ˆın primul caz, avem K(x, z) = 0 ,
iar ˆın al doilea H(z, y) = 0 , deci oricum G(x, y) = 0 . Dac˘a x ≥ y , atunci:
G(x, y) =

x
y
K(x, z)H(z, y).
S˘a presupunem acum c˘a H = K ¸si s˘a not˘am ˆın acest caz
K
[2]
(x, y) = G(x, y) =

1
0
K(x, z)K(z, y)dz,
¸si ˆın general pentru n ∈ N:
K
[n]
(x, y) =

1
0
K(x, z)K
[n−1]
(z, y)dz.
Pentru orice 0 ≤ y ≤ x ≤ 1 , avem:
[K
[2]
(x, y)[ =

x
y
K(x, z)K(z, y)dz

≤| K |
2

(x −y).
224 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Prin induct ¸ie rezult˘a c˘a pentru orice n ∈ N ¸si y ≤ x, avem:
[K
[n]
(x, y)[ ≤
| K |
n

(n −1)!
(x −y)
n−1

| K |
n

(n −1)!
.
Rezult˘a deci c˘a:
(| T
n
K
|)
1
n

| K
[n]
|

1
n

| K |

(n −1)!
1
n
−→ 0,
pentru n −→ ∞, ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
b. Reamintim c˘a raza spectral˘a a unui operator T este:
r(T) = sup¦[λ[ ; λ ∈ σ(T)¦ = lim
n→∞
| T
n
|
1
n
.
Din definit ¸ia razei spectrale rezult˘a ˆın mod evident c˘a dac˘a r(T) = 0 ,
atunci σ(T) = ¦0¦ . Din cele demonstrate la punctul precedent, rezult˘a
c˘a r(T
K
) = 0 , deci σ(T
K
) = ¦0¦ .
40. Fie L

[0, 2π] spat ¸iul Banach al funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite cu
norma | |

.
a. S˘a se arate c˘a pentru orice φ ∈ L

[0, 2π] ¸si f ∈ L
2
[0, 2π], funct ¸ia produs
φf este ˆın L
2
[0, 2π].
b. Pentru orice φ ∈ L

[0, 2π], fixat˘a definim operatorul:
M
φ
: L
2
[0, 2π] → L
2
[0, 2π], M
φ
(f) = φf.
S˘a se demonstreze c˘a M
φ
este operator liniar ¸si continuu.
Operatorul M
φ
se nume¸ste operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia φ.
c. S˘a se demonstreze c˘a | M
φ
|=| φ |

.
d. S˘a se demonstreze c˘a M

φ
= M
φ
, unde, φ(t) = φ(t), ∀t ∈ [0, 2π]. S˘a se
caracterizeze apoi operatorii de ˆınmult ¸ire autoadjunct ¸i ¸si cei unitari.
Solut ¸ie
a. Pentru orice φ ∈ L

[0, 2π] ¸si f ∈ L
2
[0, 2π], avem:
| φf |
2
=


0
[φ(t)f(t)[
2
dt ≤| φ |

| f |
2
< ∞.
b. Liniaritatea aplicat ¸iei M
φ
este evident˘a; continuitatea este echivalent˘a
cu existent ¸a unei constante k > 0 cu proprietatea
| M
φ
f |
2
≤ k | f |
2
, ∀f ∈ L
2
[0, 2π].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 225
Din calculul f˘acut la punctul a, rezult˘a c˘a putem lua k =| φ |

, ceea ce
ˆıncheie demonstrat ¸ia.
c. Prin definit ¸ie, norma | M
φ
| este:
| M
φ
|= inf¦k > 0 ; | M
φ
f |
2
≤ k | f |
2
, ∀f ∈ L
2
[0, 2π]¦.
Inegalitatea | M
φ
|≤| φ |

a fost demonstrat˘a la punctul b; demonstr˘am
acum inegalitatea invers˘a. Pentru orice n ∈ N consider˘am mult ¸imea:
A
n
= ¦t ∈ [0, 2π] ; [φ(t)[ ≥| φ |


1
n
¦.
Din definit ¸ia normei | |

rezult˘a c˘a m˘asura Lebesgue a mult ¸imii A
n
este
nenul˘a (¸si finit˘a, deoarece m˘asur˘a ˆıntregului cerc este finit˘a). Fie χ
n
funct ¸ia
caracteristic˘a a mult ¸imii A
n
; evident χ
n
∈ L
2
[0, 2π] ¸si:
| M
φ
χ
n
|
2
=


0
[φ(t)χ(t)[
2
dt ≥


0

| φ |


1
n

2

n
(t)[
2
dt ≥

| φ |


1
n

| χ
n
|
2
, ∀n ∈ N.
Rezult˘a inegalitatea:
| M
φ
|≥| φ |


1
n
, ∀n ∈ N,
deci | M
φ
|≥| φ |

.
d. Dac˘a f, g ∈ L
2
[0, 2π] , atunci:
< M
φ
f, g >=
1


0
(φ(t)f(t)) g(t) dt =
=
1


0
f(t) (φ(t) g(t)) dt =< f, M
φ
g >,
¸si deci (M
φ
)

= M
φ
. Rezult˘a imediat urm˘atoarele caracteriz˘ari:
M
φ
este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a φ(t) ∈ R, ∀t ∈ [0, 2π].
M
φ
este unitar dac˘a ¸si numai dac˘a [φ(t)[ = 1, ∀t ∈ [0, 2π].
41.
ˆ
In spat ¸iul Hilbert L
2
[0, 2π] consider˘am submult ¸imea:
H
2
[0, 2π] = ¦f ∈ L
2
[0, 2π] [
´
f
k
= 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1¦.
226 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
a. S˘a se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu vectorial ˆın L
2
[0, 2π].
b. S˘a se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu ˆınchis ˆın L
2
[0, 2π].
c. Fie funct ¸ia ω
1
(t) = e
it
, ∀ t ∈ [0, 2π] ¸si fie M
ω
1
operatorul de ˆınmult ¸ire
cu funct ¸ia ω
1
: M
ω
1
f = ω
1
f, ∀ f ∈ L
2
[0, 2π] (cf. exercit ¸iului precedent). S˘a
se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu invariant pentru operatorul M
ω
,
adic˘a M
ω
1
h ∈ H
2
[0, 2π], ∀ h ∈ H
2
[0, 2π].
Solut ¸ie
ˆ
In acest exercit ¸iu (¸si ˆın urm˘atorul) vom nota coeficient ¸ii Fourier ai unei
funct ¸ii f cu
´
f(n).
a. Pentru orice f, g ∈ H
2
[0, 2π] ¸si α, β ∈ C, avem:
¯
(αf +βg)(k) = α
´
f(k) +β´ g(k) = 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1,
deci H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu ˆın L
2
[0.2π].
b. Fie f
n
∈ H
2
[0, 2π] un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie f ∈ L
2
[0, 2π]. Trebuie s˘a
demonstr˘am c˘a dac˘a f
n
converge ˆın norma | |
2
la f , atunci f ∈ H
2
[0, 2π].
Pentru aceasta, fie k ∈ Z, k ≤ −1; calcul˘am:
´
f(k) =
1


0
f(t)e
−ikt
dt =
=
1


0
e
−ikt
(f(t) −f
n
(t))dt +
1


0
f
n
(t)e
−ikt
dt =
=
1


0
e
−ikt
(f(t) −f
n
(t)) dt.
Ultima integral˘a tinde la 0 cˆand n → ∞ :


0
e
−ikt
(f
n
−f(t)) dt


0

e
ikt
(f
n
(t) −f(t))

dt =
= 2π | f
n
−f |
1
≤ 2π | f
n
−f |
2
→ 0,
unde, ultima inegalitate a fost demonstrat˘a ˆın exercit ¸iul 11.
Rezult˘a
´
f(k) = 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1, ¸si deci f ∈ H
2
[0, 2π].
c. Fie k ∈ Z, k ≤ −1 ¸si h ∈ H
2
[0, 2π]; atunci:
¯
(M
ω
1
h)(k) =
1


0
h(t) e
it
e
−ikt
dt =
=
1


0
h(t) e
−i(k−1)t
dt =
´
h(k −1) = 0,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 227
42. Fie W :
2
(Z) →
2
(Z), (Wx)(n) = x(n−1), operatorul de translat ¸ie
bilateral (a se vedea exercit ¸iul 37) ¸si fie, pentru orice k ∈ Z, operatorul:
(W
k
x)(n) = x(n −k), ∀x ∈
2
(Z).
Fie, pentru orice k ∈ Z funct ¸ia ω
k
(t) = e
ikt
, ∀ t ∈ [0, 2π] ¸si fie M
ω
k
operatorul
de ˆınmult ¸ire asociat, adic˘a (cf. exercit ¸iului 40):
(M
ω
k
f)(t) = ω
k
(t)f(t) = e
ikt
f(t), ∀f ∈ L
2
[0, 2π].
S˘a se demonstreze egalitatea:
¯
(M
ω
k
f)(n) = (W
k
´
f )(n), ∀ f ∈ L
2
[0, 2π], ∀ k ∈ Z, ∀n ∈ Z.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile din enunt ¸, avem:
¯
(M
ω
k
f)(n) =
1


0
ω
k
(t)f(t) e
−int
dt =
=
1


0
f(t) e
−i(n−k)t
dt =
´
f(n −k) = (W
k
´
f )(n),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
228 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Capitolul 7
Integrale duble ¸si triple
7.1 Not ¸iuni teoretice
M˘asura Lebesgue
Fie R
k
spat ¸iul euclidian k-dimensional ¸si fie −∞ ≤ a
i
≤ b
i
≤ ∞,
∀ i = 1, 2..., k. Un paralelipiped ˆın R
k
este orice mult ¸ime de forma:
P = ¦(x
1
, x
2
, ..., x
k
) [ a
i
≤ x
i
≤ b
i
, ∀i = 1, 2, ..., k¦.
Inegalit˘at ¸ile nestricte pot fi ˆınlocuite ¸si de inegalit˘at ¸i stricte. Prin definit ¸ie,
mult ¸imea vid˘a ¸si R
k
sunt paralelipipede.
M˘asura (Lebesgue) a unui paralelipiped este definit˘a prin:
µ(P) = Π
n
i=1
(b
i
−a
i
).
ˆ
In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obt ¸in not ¸iunile uzuale de lungime, arie,
volum.
O submult ¸ime E ⊆ R
k
se nume¸ste elementar˘a dac˘a exist˘a P
1
, P
2
, ..., P
n
paralelipipede astfel ˆıncˆat E =
n
¸
i=1
P
i
.
Not˘am cu c familia mult ¸imilor elementare din R
k
.
Orice mult ¸ime elementar˘a se poate scrie ca reuniune de paralelipipede dis-
juncte dou˘a cˆate dou˘a. Dac˘a E =
n
¸
i=1
P
i
este o astfel de descompunere,
atunci m˘asura Lebesgue a lui E este: µ(E) =
n
¸
i=1
µ(P
i
). Se poate ar˘ata c˘a
µ(E) nu depinde de descompunerea considerat˘a.
229
230 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
Propriet˘at ¸ile aplicat ¸iei µ pe familia mult ¸imilor elementare sunt:
i. dac˘a A, B ∈ c atunci A∪ B, A∩ B, A` B sunt mult ¸imi elementare.
ii. dac˘a A, B ∈ c astfel ˆıncˆat A∩ B = ∅ atunci µ(A∪ B) = µ(A) +µ(B).
iii. pentru orice A ∈ c ¸si ε > 0 exist˘a F, G ∈ c, F ˆınchis˘a ¸si G deschis˘a
astfel ˆıncˆat:
F ⊆ A ⊆ G
µ(G) −ε < µ(A) < µ(F) +ε.
Aplicat ¸ia µ se prelunge¸ste la toate p˘art ¸ile lui R
k
; fie A ⊆ R
k
¸si fie
µ

(A) = inf¦
¸
n∈N
µ(A
n
) [ A ⊆
¸
n∈N
A
n
, A
n
∈ c, A
n
deschis˘a ∀n ∈ N¦.
Aplicat ¸ia µ

se nume¸ste m˘asur˘a exterioar˘a; principalele propriet˘at ¸i sunt:
i. µ

(A) ≥ 0, ∀A ⊆ R
k
.
ii. dac˘a A
1
⊆ A
2
atunci µ

(A
1
) ≤ µ

(A
2
).
iii. dac˘a E ∈ c atunci µ

(E) = µ(E).
iv. µ

¸
n∈N
A
n


¸
n∈N
µ

(A
n
), ∀A
n
⊆ R
k
.
Se demonstreaz˘a c˘a exist˘a o σ-algebr˘a de p˘art ¸i ale lui R
k
, notat˘a ´ astfel
ˆıncˆat restrict ¸ia µ

: ´ → [0, ∞] este m˘asur˘a. M˘asura astfel obt ¸inut˘a (notat˘a
µ) se nume¸ste m˘asura Lebesgue (ˆın R
k
), iar elementele lui ´ se numesc
mult ¸imi m˘asurabile Lebesgue.
Principalele propriet˘at ¸i ale spat ¸iului cu m˘asur˘a

R
k
, ´, µ

sunt:
i. ´ cont ¸ine mult ¸imile Boreliene.
ii. dac˘a A ∈ ´ atunci µ(A) = inf¦µ(D) [ D deschis˘a ¸si D ⊇ A¦.
iii. dac˘a A ∈ ´ atunci µ(A) = sup¦µ(K) [ K compact˘a ¸si K ⊆ A¦.
iv orice mult ¸ime compact˘a are m˘asur˘a Lebesgue finit˘a.
v. dac˘a A ∈ ´, µ(A) = 0 ¸si B ⊆ A atunci B ∈ ´ ¸si µ(B) = 0.
vi. dac˘a A ∈ ´ atunci pentru orice x ∈ R
k
mult ¸imea (translatat˘a)
A+x = ¦a +x [ a ∈ A¦ este m˘asurabil˘a Lebesgue ¸si µ(A+x) = µ(A).
Integrala Lebesgue
Dac˘a f este o funct ¸ie integrabil˘a ˆın raport cu m˘asura Lebesgue (ˆın R
k
),
atunci integrala corespunz˘atoare (pe o mult ¸ime A) se noteaz˘a

A
f(x
1
, x
2
, ..., x
k
)dx
1
dx
2
...dx
k
.
ˆ
In cazurile particulare (uzuale) k = 1, 2, 3 se folosesc notat ¸iile:

A
f(x)dx,

A
f(x, y)dxdy,

A
f(x, y, z)dxdydz.
7.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 231
Leg˘atura cu integrabilitatea ˆın sens Riemann
i. Dac˘a f : [a, b] → R este o funct ¸ie integrabil˘a Riemann (pe intervalul
compact [a, b]), atunci f este ¸si integrabil˘a ˆın raport cu m˘asura Lebesgue ¸si
cele dou˘a integrale sunt egale.
ii. Dac˘a f : [a, b] → R este o funct ¸ie m˘arginit˘ a atunci ea este integrabil˘a
Riemann dac˘a ¸si numai dac˘a mult ¸imea punctelor sale de discontinuitate are
m˘asura Lebesgue nul˘a (se spune c˘a f este continu˘a a.p.t.).
iii. Exist˘a funct ¸ii care sunt integrabile Lebesgue dar nu sunt integrabile
Riemann; de exemplu, funct ¸ia lui Dirichlet (pe intervalul [0, 1]) nu este in-
tegrabil˘a Riemann dar este integrabil˘a Lebesgue (integrala sa este 0, pentru
c˘a funct ¸ia este nul˘a a.p.t.).
iv. Dac˘a

b
a
f(x)dx este o integral˘a Riemann improprie absolut convergent˘a
atunci f este integrabil˘a Lebesgue ¸si integralele sunt egale.
Exist˘a ˆıns˘a integrale Riemann improprii convergente

b
a
f(x)dx (dar nu ab-
solut convergente) pentru care funct ¸ia f nu este integrabil˘a Lebesgue; de
exemplu f(x) =
sin x
x
pe intervalul (0, ∞).
Teorema lui Fubini
ˆ
In continuare not˘am (x, y) ∈ R
k+p
, m˘asura Lebesgue ˆın R
k
cu dx, m˘asura
Lebesgue ˆın R
p
cu dy ¸si m˘asura Lebesgue ˆın R
k+p
cu dxdy.
Fie f : R
k+p
→ R o funct ¸ie integrabil˘a Lebesgue; atunci:

R
k

R
p
f(x, y)dy

=

R
k+p
f(x, y)dxdy =

R
p

R
k
f(x, y)dx

dy.
Urm˘atoarele cazuri particulare ale rezultatului de mai sus sunt frecvent
utilizate ˆın aplicat ¸ii.
i. Fie ϕ, φ : [a, b] → R dou˘a funct ¸ii continue astfel ˆıncˆat ϕ ≤ φ ¸si fie
mult ¸imea
K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x ∈ [a, b], ϕ(x) ≤ y ≤ φ(x)¦.
Dac˘a f : K → R este o funct ¸ie continu˘a, atunci f este integrabil˘a Lebesgue
pe K ¸si:

K
f(x, y)dxdy =

b
a

φ(x)
ϕ(x)
f(x, y)dy

dx.
ˆ
In particular, aria mult ¸imii K este:
µ(K) =

K
dxdy =

b
a
(φ(x) −ϕ(x)) dx.
232 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
ii. Fie D ⊆ R
2
o mult ¸ime compact˘a, fie ϕ, φ : D → R dou˘a funct ¸ii continue
astfel ˆıncˆat ϕ ≤ φ ¸si fie
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ (x, y) ∈ D, ϕ(x, y) ≤ z ≤ φ(x, y)¦.
Dac˘a f : Ω → R este o funct ¸ie continu˘a, atunci f este integrabil˘a Lebesgue
pe Ω ¸si:


f(x, y, z)dxdydz =

D

φ(x,y)
ϕ(x,y)
f(x, y, z)dz

dxdy.
ˆ
In particular, volumul lui Ω este:
µ(Ω) =


dxdydz =

D
(φ(x, y) −ϕ(x, y)) dxdy.
Formula schimb˘arii de variabile
Fie A ⊆ R
n
o mult ¸ime deschis˘a ¸si fie Λ : A → Λ(A) ⊆ R
n
un difeomorfism.
Pentru orice funct ¸ie continu˘a f : Λ(A) → R, avem:

Λ(A)
f(x)dx =

A
(f ◦ Λ)(y)[J
Λ
(y)[dy,
unde J
Λ
este iacobianul difeomorfismului Λ.
7.2 Integrale duble
1. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale duble:
a.

D
xy
2
dxdy, unde D = [0, 1] [2, 3].
b.

D
xydxdy, unde D = ¦(x, y) ∈ R
2
; y ∈ [0, 1] , y
2
≤ x ≤ y¦.
c.

D
ydxdy , unde D = ¦(x, y) ∈ R
2
; (x −2)
2
+y
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
a.

D
xy
2
dxdy =

1
0
dx

3
2
xy
2
dy =

1
0
19
3
xdx =
19
6
.
b.

D
xydxdy =

1
0

y
y
2
xydx =
1
2

1
0

y
3
−y
5

dy =
1
24
.
c.

D
ydxdy =

3
1
dx


1−(x−2)
2


1−(x−2)
2
ydy = 0.
7.2. INTEGRALE DUBLE 233
2. S˘a se calculeze integralele duble:
a.

D
(x+3y)dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
y = x
2
+ 1, y = −x
2
, x = −1, x = 3.
b.

D
e
|x+y|
dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘aginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
x +y = 3, x +y = −3, y = 0, y = 3.
c.

D
xdxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curba de ecuat ¸ie
x
2
+y
2
= 9, x ≥ 0.
Solut ¸ii
a.

D
(x + 3y)dxdy =

3
−1
dx

x
2
+1
−x
2
(x + 3y)dy.
b. Fie D
1
= ¦(x, y) ∈ D; x +y ≤ 0¦ ¸si D
2
= D ` D
1
.
Atunci D = D
1
∪ D
2
¸si:

D
e
|x+y|
dxdy =

D
1
e
−x−y
dxdy +

D
2
e
x+y
dxdy =
=

3
0
dy

−y
−3−y
e
−x−y
dx +

3
0
dy

3−y
−y
e
x+y
dx.
c.

D
xdxdy =

3
−3
dy


9−y
2
0
xdx.
3. Folosind coordonatele polare, s˘a se calculeze integralele:
a.

D
e
x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 1¦.
b.

D

1 +

x
2
+y
2

dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−y ≤ 0, x ≥ 0¦.
c.

D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy, D fiind m˘arginit de curbele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
= e
2
, y = x

3, x = y

3, x ≥ 0.
Solut ¸ie
Coordonatele polare sunt x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, iacobianul este ρ, iar
domeniul maxim pentru coordonatele ρ ¸si ϕ este (ρ, ϕ) ∈ [0, ∞) [0.2π).
234 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
a. In coordonate polare domeniul de integrare este dreptunghiul
(ρ, ϕ) ∈ [0, 2π) [0, 1], ¸si deci:

D
e
x
2
+y
2
dxdy =


0

1
0
ρe
ρ
2
dρ =
1
2


0
e
ρ
2

1
0
dϕ = π(e −1).
b.
ˆ
Inlocuind pe x ¸si y ˆın condit ¸iile ce definesc domeniul D, obt ¸inem
ρ ≤ sin ϕ, cos ϕ ≥ 0
¸si deci
ϕ ∈ [0,
π
2
), ρ ∈ [0, sin ϕ].
Rezult˘a:

D

1 +

x
2
+y
2

dxdy =
π
2
0

sin ϕ
0
ρ(1 +ρ)dρ =
π
8
+
2
9
.
c. Domeniul de integrare ˆın coordonate polare este dreptunghiul
(ρ, ϕ) ∈ [0, e] [
π
6
,
π
3
], deci:

D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy =

e
0

π
3
π
6
ρ ln(1 +ρ
2
)dϕ =
=
π(1 +e
2
)
12

ln(1 +e
2
) −1

+
π
12
.
4. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integralele:
a.

A
dxdy
1 +xy
, A = [0,
1
2
] [0, 1].
b.

B
ln(x
2
+y
2
)

(x
2
+y
2
−1)(x
2
+y
2
)
, dxdy, unde:
B = ¦(x, y) ; 1 ≤ x
2
+y
2
≤ (e −1)
2
¦.
Solut ¸ii
a.

A
dxdy
1 +xy
=
1
2
0
dx

1
0
dy
1 +xy
=
1
2
0
ln(1 +xy)
x

1
0
dx =
=
1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =
1
2
0
¸
n≥0
(−1)
n
n + 1
x
n
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(n + 1)
2
2
n+1

=
65
144
.
7.2. INTEGRALE DUBLE 235
b. Folosim coordonatele polare:

B
ln(x
2
+y
2
)

(x
2
+y
2
−1)(x
2
+y
2
)
= 4π

e−1
1
ln ρ
ρ −1
dρ =
= 4π

e−2
0
ln(1 +u)
u
du = 4π

e−2
0
¸
n≥0
(−1)
n
n + 1
ρ
n
dρ =
= 4π
¸
n≥0
(−1)
n
(e −2)
n+1
(n + 1)
2
.
ˆ
In continuare se aproximeaz˘a suma seriei alternate obt ¸inute.
5. Fie D ⊆ R
2
¸si fie f : D → [0, ∞) o funct ¸ie continu˘a.
S˘a se calculeze volumul mult ¸imii
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; (x, y) ∈ D, 0 ≤ z ≤ f(x, y)¦,
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2y¦, f(x, y) = x
2
+y
2
.
b. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ x, y > 0¦, f(x, y) = xy.
c. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2x + 2y −1¦, f(x, y) = y.
Solut ¸ie
Volumul mult ¸imii Ω este dat de formula
vol(Ω) =

D
f(x, y)dxdy
a. Trecˆand la coordonate polare, se obt ¸ine:
vol(Ω) =

D
(x
2
+y
2
)dxdy =

π
0

2 sinϕ
0
ρ
3
dρ =
3
2
π.
b. Cu aceea¸si metod˘a, se obt ¸ine:
vol(Ω) =

D
xydxdy =
π
2
0

cos ϕ
0
ρ
3
cos ϕsinϕdρ =
1
24
.
c. Cu schimbarea de variabile:
x = 1 +ρ cos ϕ, y = 1 +ρ sin ϕ, (ρ, ϕ) ∈ [0, 1] [0.2π),
rezult˘a:
vol(Ω) =

D
ydxdy =


0

1
0
ρ(1 +ρ sin ϕ)dρ = π.
236 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
6. S˘a se calculeze ariile mult ¸imilor plane D m˘arginite de curbele de
ecuat ¸ii:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a ¸si b fiind dou˘a constante pozitive.
b.

x
2
+y
2

2
= a
2
(x
2
−y
2
), x > 0, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
c.

x
2
+y
2

2
= 2a
2
xy, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
Solut ¸ii
a. Ecuat ¸ia elipsei ˆın coordonate polare generalizate,
x = aρ cos ϕ, y = bρ sin ϕ, este ρ = 1 ¸si deci obt ¸inem:
aria(D) =

D
dxdy =


0

1
0
abρdρ = πab.
b. Ecuat ¸ia curbei ˆın coordonate polare este ρ
2
= a
2
(cos
2
ϕ − sin
2
ϕ), sau
ρ = a

cos 2ϕ, ¸si deci domeniul de integrare ˆın coordonate polare este
ϕ ∈


π
4
,
π
4

, ρ ∈ (0, a

cos 2ϕ).
Rezult˘a:
aria(D) =

D
dxdy =
π
4

π
4

a

cos 2ϕ
0
ρdρ =
a
2
2
.
c. Ecuat ¸ia lemniscatei ˆın coordonate polare este ρ
2
= 2a
2
cos ϕsin ϕ. Dome-
niul de integrare este ϕ ∈ (0,
π
2
) ∪ (π,

2
), ρ ∈ (0, a

sin 2ϕ); obt ¸inem:
aria(D) =

D
dxdy = 2
π
2
0

a

sin2ϕ
0
ρdρ = a
2
.
7. Fie α ∈ R ¸si fie D discul unitate ˆınchis. S˘a se calculeze integralele:
a. I =

D
dxdy
(x
2
+y
2
)
α
b. J =

R
2
\D
dxdy
(x
2
+y
2
)
α
.
Solut ¸ie
I =


0

1
0

ρ
2α−1
=

π
1−α
dac˘a α < 1
∞ dac˘a α ≥ 1
J =


0


1

ρ
2α−1
=

π
α−1
dac˘a α > 1
∞ dac˘a α ≤ 1
7.3. INTEGRALE TRIPLE 237
7.3 Integrale triple
8. Fie mult ¸imea:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+
y
2
4
≤ 1, x
2
+y
2
≥ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, 0 ≤ z ≤ 5¦
S˘a se calculeze integrala


yz

x
2
+y
2
dxdydz prin dou˘a metode:
a. proiectˆand Ω pe planul xoy ¸si
b. folosind coordonatele cilindrice.
Solut ¸ie
a. Proiect ¸ia mult ¸imii Ω pe planul xoy este
D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x ∈ [0, 1],

1 −x
2
≤ y ≤ 2

1 −x
2
¦
Obt ¸inem:


yz

x
2
+y
2
dxdydz =

D
dxdy

5
0
yz

x
2
+y
2
dz =
=
25
2

D
y

x
2
+y
2
dxdy,
integral˘a care se calculeaz˘a folosind coordonate polare.
b. Coordonatele cilindrice sunt x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, z = z, domeniul
maxim fiind (ρ, ϕ, z) ∈ [0, ∞) [0, 2π) R, iar iacobianul J = ρ.
Pentru Ω, domeniul de integrare ˆın coordonate cilindrice este
z ∈ [0, 5], ϕ ∈ [0,
π
2
], ρ ∈ [1,
2

3 cos
2
ϕ+1
] ¸si deci:


yz

x
2
+y
2
dxdydz =

5
0
dz
π
2
0

2

3 cos
2
ϕ+1
1
zρ sin ϕ
ρ
ρ dρ =
=
25
2
π
2
0
3(1 −cos
2
ϕ)
3 cos
2
ϕ + 1
sin ϕ dϕ =
25
18
(4

3π −9).
9. S˘a se calculeze integralele:
a.


(y −x) dxdydz,
∆ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
+z
2
≤ 1, y > 0¦
b.

1 −x
2

y
2
9

z
2
4
3
2
dxdydz,
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; y ≥ 0, z ≥ 0, x
2
+
y
2
9
+
z
2
4
≤ 1¦.
238 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
c.

Π
z dxdydz,
Π = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
+ (z −1)
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
Coordonatele sferice sunt
x = ρ sin θ cos ϕ, y = ρ sinθ sin ϕ, z = ρ cos θ,
domeniul maxim fiind:
(ρ, θ, ϕ) ∈ [0, ∞) [0, π] [0, 2π),
iar iacobianul J = ρ
2
sin θ.
a. Pentru ∆, domeniul ˆın coordonate sferice este
ρ ∈ [0, 1], θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, π]
¸si avem:


(y −x)dxdydz =
=

1
0

π
0

π
0
ρ
3
sin
2
θ(sinϕ −cos ϕ)dϕ =
π
4
.
b. Coordonatele sferice generalizate sunt:
x = aρ sin θ cos ϕ, y = bρ sin θ sinϕ, z = cρ cos θ,
avˆand acela¸si domeniu maxim ca mai sus ¸si iacobianul J = abcρ
2
sin θ.
Pentru domeniul Ω vom lua a = 1, b = 3, c = 2, ¸si ont ¸inem:

1 −x
2

y
2
9

z
2
4
3
2
dxdydz =
=

1
0

π
2
0

π
0

2

1 −ρ
2
3
2
sin θdϕ = 6π

1
0
ρ
2
(1 −ρ
2
)
3
2
dρ =
= 6π
π
2
0
sin
2
t cos
4
t dt = 6π


0
u
2
(1 +u
2
)
4
du =
= 3π


u
3(1 +u
2
)
3


0
+


0
du
3(1 +u
2
)
3

= π


0
du
(1 +u
2
)
3
=
= π


0
du
(1 +u
2
)
2


0
u
2
(1 +u
2
)
3
du

=
3
4
π


0
du
(1 +u
2
)
2
=
3
16
π.
7.3. INTEGRALE TRIPLE 239
c. Pentru Π, domeniul ˆın coordonate sferice este
ϕ ∈ [0, 2π), θ ∈ [0,
π
2
], ρ ∈ [0, 2 cos θ)
¸si deci:

Π
zdxdydz =


0

π
2
0

2 cos θ
0
ρ
3
sin θ cos θ dρ =

π
2
0
cos
5
θ sinθ dθ =
4
3
π.
10. Fie 0 < k < R; s˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
≤ R
2
, z ≥ k¦.
Solut ¸ie
Mult ¸imea Ω este interiorul calotei sferice situate ”deasupra” planului z = k.
Pentru a calcula volumul, trecem la coordonate sferice. Fie θ
0
∈ [0,
π
2
] astfel
ˆıncˆat Rcos θ
0
= k, deci cos θ
0
=
k
R
; rezult˘a domeniul (pentru coordonatele
sferice):
ϕ ∈ [0, 2π), θ ∈ [0, θ
0
], ρ ∈ [
k
cos θ
, R].
Se obt ¸ine:


dxdydz =


0

θ
0
0

R
k
cos θ
ρ
2
sin θ dρ =

3

θ
0
0

R
3

k
3
cos
3
θ

dθ =

3

−R
3
cos θ −
k
3
2 cos
2
θ

θ
0
0
=
=

3

R
3

3
2
r
2
k +
k
3
2

.
11. S˘a se calculeze volumele mult ¸imilor Ω m˘arginite de suprafet ¸ele de
ecuat ¸ii:
a. 2x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x
2
+y
2
−z
2
= 0, z ≥ 0.
b. z = x
2
+y
2
−1, z = 2 −x
2
−y
2
.
c. z = 4 −x
2
−y
2
, 2z = 5 +x
2
+y
2
.
d. x
2
+y
2
= 1, z
2
= x
2
+y
2
, z ≥ 0.
e. x
2
+y
2
= 4a
2
, x
2
+y
2
−2ay = 0, x +y +z = 3, x ≥ 0, z ≥ 0, a ∈ (0, 1).
f. x
2
+y
2
+z
2
= 1, y
2
+z
2
= x
2
, x ≥ 0.
240 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
Solut ¸ie
a. Curba de intersect ¸ie dintre elipsoid ¸si con este elipsa de ecuat ¸ii
4x
2
+ 2y
2
= 1, z =
1

2
.
Proiect ¸ia pe planul xoy a lui Ω este
D = ¦(x, y) ; 4x
2
+ 2y
2
≤ 1¦.
Rezult˘a:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy


1−2x
2
−y
2

2x
2
+y
2
dz =
=

D

1 −2x
2
−y
2

2x
2
+y
2

dxdy =
=

1
0


0

1 −
1
2
ρ
2

1
2
ρ
2

1
2

2
ρ dϕ =
π
3
(

2 −1).
b. Curba de intersect ¸ie a celor doi paraboloizi este cercul de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
=
3
2
, z =
1
2
.
Proiect ¸ia pe planul xOy a lui Ω este
D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2

3
2
¦,
¸si deci obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

2−x
2
−y
2
x
2
+y
2
−1
dz =
=

3
2
0


0
(3 −ρ
2
)ρ dϕ.
c. Curba de intersect ¸ie dintre cei doi paraboloizi este cercul x
2
+ y
2
= 1
situat ˆın planul z = 3. Notˆand cu D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+ y
2
≤ 1¦,
rezult˘a:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

4−x
2
−y
2
1
2
(1+x
2
+y
2
)
dz =
7.3. INTEGRALE TRIPLE 241
=

D
3
2
(1 −x
2
−y
2
) dxdy =
3
2

1
0


0
(1 −ρ
2
)ρ dϕ =
3
4
π.
d. Curba de intersect ¸ie dintre cilindru ¸si con este cercul x
2
+y
2
= 1 situat
ˆın planul z = 1. Notˆand cu D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦, rezult˘a:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

1

x
2
+y
2
dz =
=

D

1 −

x
2
+y
2

dxdy =

1
0


0
(1 −ρ) ρ dϕ =
π
3
.
e. Proiect ¸ia lui Ω pe planul xOy este
D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 4a
2
, x
2
+ (y −a)
2
≥ a
2
, x > 0¦,
¸si deci obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

3−x−y
0
dz =
=

π
0

2a
2a sinϕ
ρ(3 −ρ cos ϕ −ρ sinϕ) dρ.
f. Curba de intersect ¸ie dintre sfer˘a ¸si con este cercul y
2
+ z
2
=
1
2
, situat ˆın
planul x =

2
2
. Proiect ¸ia mult ¸imii Ω pe planul yOz este discul D = ¦(y, z) ∈
R
2
[ y
2
+z
2

1
2
¦; rezult˘a:
vol =


dxdydz =

D
dydz


2
2

y
2
+z
2
dx =
=

D

2
2

y
2
+z
2

dydz =

2
4
π −


2
2
0


0
ρ
2
dϕ =

2
12
π.
12. S˘a se calculeze volumele mult ¸imilor Ω m˘arginite de suprafet ¸ele de
ecuat ¸ii:
a.

x
2
+y
2
+z
2

3
= x.
b.

x
2
+y
2

3
= z
2
, z = 0, z = 8.
c.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
, 0 ≤ z ≤ c, a > 0, b > 0, c > 0.
Solut ¸ie
a. Folosim coordonatele sferice. Obt ¸inem domeniul:
θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [−
π
2
,
π
2
], ρ ∈ [0,
5

sin θ cos ϕ] ¸si deci:
vol(Ω) =


dxdydz =

π
0

π
2

π
2

5

sin θ cos ϕ
0
ρ
2
sin θ dρ =
242 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
=
1
3

π
0

π
2

π
2
sin θ sin
3
5
θ cos
3
5
ϕdϕ =
1
3

π
0
sin
8
5
θ dθ

π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ

.
Calcul˘am prima integral˘a; mai ˆıntˆai, observ˘am c˘a:

π
0
sin
8
5
θ dθ =
π
2
0
sin
8
5
θ dθ +

π
π
2
sin
8
5
θ dθ = 2
π
2
0
sin
8
5
θ dθ,
cu schimarea de variabil˘a t = θ −π ˆın a doua integral˘a. Vom calcula acum
integrala
π
2
0
sin
8
5
θ dθ folosind funct ¸ia B a lui Euler (a se vedea ¸si exercit ¸iul
28(a) din capitolul 5). Cu schimbarea de variabil˘a sin
2
θ = y, rezult˘a:
π
2
0
sin
8
5
θ dθ =

1
0
y
4
5
2

y

1 −y
dy =
=
1
2

1
0
y
3
10
(1 −y)

1
2
dy =
1
2
B

13
10
,
1
2

.
Calcul˘am acum integrala
π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ cu aceea¸si metod˘a: fie sin
2
ϕ = y;
rezult˘a:
π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ = 2
π
2
0
cos
3
5
ϕ dϕ = 2

1
0
(1 −y)
3
10
2

y

1 −y
dy =
=

1
0
(1 −y)

1
5
y

1
2
dy = B

4
5
,
1
2

.
ˆ
In concluzie, volumul cerut este:
vol(Ω) = B

13
10
,
1
2

+B

4
5
,
1
2

.
b. Folosim coordonatele cilindrice; obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

8
0
dz


0

3

z
0
ρ dρ = 32π.
c. Folosim coordonate cilindrice generalizate:
x = aρ cos ϕ, y = bρ sinϕ, z = z
¸si obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

c
0
dz


0

z
c
0
abρ dρ =
π
3
abc.
Capitolul 8
Integrale curbilinii ¸si de
suprafat ¸˘a
8.1 Not ¸iuni teoretice
Drumuri parametrizate
Fie J un interval real; se nume¸ste drum parametrizat pe J cu valori ˆın R
n
orice aplicat ¸ie continu˘a γ : J → R
n
.
Dac˘a not˘am γ(t) = (γ
1
(t), γ
2
(t), ..., γ
n
(t)), atunci relat ¸iile
x
1
= γ
1
(t), x
2
= γ
2
(t), ..., x
n
= γ
n
(t)
se numesc ecuat ¸iile parametrice ale drumului γ.
Dac˘a J = [a, b], atunci γ(a) ¸si γ(b) se numesc capetele (extremit˘at ¸ile) dru-
mului. Drumul se nume¸ste ˆınchis dac˘a γ(a) = γ(b).
Opusul drumului γ : [a, b] → R
n
este, prin definit ¸ie,
γ

: [a, b] → R
n
, γ

(t) = γ(a +b −t).
Evident, γ ¸si γ

au aceea¸si imagine.
Dac˘a γ
1
: [a, b] → R
n
¸si γ
2
: [b, c] → R
n
sunt dou˘a drumuri parametrizate,
atunci drumul concatenat γ
1
∪ γ
2
: [a, c] → R
n
este definit prin
γ
1
∪ γ
2
(t) =

γ
1
(t), t ∈ [a, b]
γ
2
(t), t ∈ [b, c]
Imaginea lui γ
1
∪ γ
2
este reuniunea imaginilor drumurilor γ
1
¸si γ
2
.
243
244 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Un drum γ : J → R
n
se nume¸ste neted dac˘a aplicat ¸ia γ este de clas˘a (
1
¸si γ

(t) = 0, ∀t ∈ J.
Un drum se nume¸ste neted pe port ¸iuni dac˘a este concatenarea unui num˘ar
finit de drumuri netede.
Dou˘a drumuri γ
1
: I → R
n
¸si γ
2
: J → R
n
se numesc echivalente
cu aceea¸si orientare (not˘am γ
1
∼ γ
2
) dac˘a exist˘a un difeomorfism strict
cresc˘ator φ : I → J astfel ˆıncˆat γ
1
= γ
2
◦ φ. Dac˘a difeomorfismul de mai sus
este strict descresc˘ator, atunci cele dou˘a drumuri se numesc echivalente cu
orient˘ari opuse.
ˆ
In cazurile particulare n = 2 (plan) ¸si n = 3 (spat ¸iu) notat ¸iile uzuale
sunt γ(t) = (x(t), y(t)) ¸si respectiv γ(t) = (x(t), y(t), z(t)).
Lungimea unui drum neted γ : [a, b] → R
3
este:
L(γ) =

b
a

(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt.
Integrala curbilinie de prima spet ¸˘a
Fie γ : [a, b] → R
3
un drum neted ¸si fie f : D → R o funct ¸ie continu˘a
astfel ˆıncˆat D ⊇ γ([a, b]). Integrala curbilinie de prima spet ¸˘a a funct ¸iei f pe
drumul γ este, prin definit ¸ie:

γ
f(x, y, z)ds =

b
a
f(x(t), y(t), z(t))

(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt.
Dac˘a γ
1
¸si γ
2
sunt dou˘a drumuri parametrizate echivalente (indiferent de
orientare) atunci

γ
1
fds =

γ
2
fds.
Aplicat ¸ii
i. Dac˘a f este funct ¸ia constant˘a 1, atunci se obt ¸ine lungimea drumului γ.
ii. Dac˘a imaginea lui γ este un fir material avˆand densitatea f, atunci masa
M ¸si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
M =

γ
fds,
x
G
=
1
M

γ
xfds, y
G
=
1
M

γ
yfds, z
G
=
1
M

γ
zfds.
8.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 245
Integrala curbilinie de spet ¸a a doua
Fie α = Pdx+Qdy+Rdz o 1-form˘a diferent ¸ial˘a cu funct ¸iile P, Q, R continue
pe un deschis D ⊆ R
3
¸si fie
γ : [a, b] → R
3
, γ(t) = (x(t), y(t), z(t))
un drum parametrizat neted cu imaginea inclus˘a ˆın D. Integrala curbilinie
a formei diferent ¸iale α de-a lungul drumului γ este, prin definit ¸ie:

γ
α =

b
a

P(γ(t))x

(t) +Q(γ(t))y

(t) +R(γ(t))z

(t)

dt.
Definit ¸ia se generalizeaz˘a evident la n variabile. De exemplu, ˆın dou˘a vari-
abile:

γ
Pdx +Qdy =

b
a

P(γ(t))x

(t) +Q(γ(t))y

(t)

dt.
Dac˘a γ
1
¸si γ
2
sunt dou˘a drumuri parametrizate echivalente cu aceea¸si
orientare, atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale:

γ
1
α =

γ
2
α.
Dac˘a cele dou˘a drumuri parametrizate sunt echivalente dar cu orient˘ari
opuse, atunci integralele corespunz˘atoare difer˘a prin semn.
Notat ¸ii vectoriale
Unei 1-forme diferent ¸iale α = Pdx + Qdy + Rdz i se asociaz˘a (ˆın mod
canonic) cˆampul de vectori V : D → R
3
, V = (P, Q, R). Dac˘a γ este un
drum parametrizat neted (cu imaginea inclus˘a ˆın D) atunci integrala

γ
α se
mai noteaz˘a ¸si

γ
V dr, numindu-se circulat ¸ia cˆampului V de-a lungul dru-
mului γ.
ˆ
In particular, dac˘a V = F este un cˆamp de fort ¸e, atunci circulat ¸ia

γ
Fdr este lucrul mecanic efectuat de fort ¸a F pe drumul γ.
Forme diferent ¸iale exacte
O 1-form˘a diferent ¸ial˘a α = Pdx+Qdy+Rdz se nume¸ste exact˘a pe mult ¸imea
D dac˘a exist˘a f o funct ¸ie (numit˘a potent ¸ial scalar sau primitiv˘a) de clas˘a
(
1
(D) astfel ˆıncˆat Df = α, sau, echivalent:
∂f
∂x
= P,
∂f
∂y
= Q,
∂f
∂z
= R,
ˆın orice punct din D. Cˆampul de vectori V = (P, Q, R) asociat formei
diferent ¸iale α se nume¸ste ˆın acest caz cˆamp de gradient ¸i.
246 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
O 1-form˘a diferent ¸ial˘a α = Pdx +Qdy +Rdz se nume¸ste ˆınchis˘a pe D dac˘a
sunt verificate (ˆın orice punct din D) egalit˘at ¸ile:
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
,
∂Q
∂z
=
∂R
∂y
,
∂R
∂x
=
∂P
∂z
.
Definit ¸iile de mai sus se generalizeaz˘a ˆın mod evident la n variabile.
Important ¸a formelor diferent ¸iale exacte este dat˘a de urm˘atorul rezultat:
Independent ¸a de drum a integralei curbilinii
Fie α = Df o 1-form˘a diferent ¸ial˘a exact˘a pe D ¸si fie γ un drum parametrizat
neted cu imaginea inclus˘a ˆın D avˆand extremit˘at ¸ile p, q ∈ D; atunci:
i.

γ
Df = f(q) −f(p).
ii. dac˘a ˆın plus drumul γ este ˆınchis, atunci

γ
Df = 0.
Din teorema de simetrie a lui Schwarz rezult˘a c˘a orice form˘a diferent ¸ial˘a
exact˘a (cu potent ¸ialul scalar de clas˘a (
2
) esteˆın mod necesar ¸si ˆınchis˘a; recip-
roca acestei afirmat ¸ii este, ˆın general, fals˘a. De exemplu, forma diferent ¸ial˘a
α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy
este ˆınchis˘a pe R
2
` ¦(0, 0)¦ dar nu este exact˘a pe aceast˘a mult ¸ime.
Are loc totu¸si urm˘atorul rezultat fundamental:
Teorema lui Poincare
Fie α o 1-form˘a diferent ¸ial˘a de clas˘a (
1
inchis˘a pe deschisul D ⊆ R
n
. Atunci
pentru orice x ∈ D exist˘a o vecin˘atate deschis˘a a sa U ⊆ D ¸si o funct ¸ie
f ∈ (
1
astfel ˆıncˆat Df = α pe U.
ˆ
Intr-o formulare succint˘a teorema afirm˘a c˘a orice 1-form˘a diferent ¸ial˘aˆınchis˘a
este local exact˘a.
Exist˘a mult ¸imi pe care teorema de mai sus este adev˘arat˘a global. De
exemplu, dac˘a mult ¸imea D este stelat˘a (adic˘a exist˘a un punct x
0
∈ D
cu proprietatea c˘a segmentul [x
0
, x] ⊆ D, ∀x ∈ D) atunci orice 1-form˘a
diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a pe D este exact˘a pe D.
Pˆanze parametrizate
Fie D ⊆ R
2
o mult ¸ime deschis˘a ¸si conex˘a; o pˆanz˘a parametrizat˘a pe D este
orice aplicat ¸ie de clas˘a (
1
, Φ : D → R
3
.
Pˆanza parametrizat˘a Φ se nume¸ste simpl˘a dac˘a aplicat ¸ia Φ este injectiv˘a.
Dou˘a pˆanze parametrizate Φ
1
: D
1
→ R
3
¸si Φ
2
: D
2
→ R
3
se numesc
echivalente dac˘a exist˘a un difeomorfism θ : D
1
→ D
2
astfel ˆıncˆat Φ
1
= Φ
2
◦θ.
8.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 247
Se spune c˘a difeomorfismul θ p˘astreaz˘a orientarea dac˘a iacobianul s˘au este
pozitiv; ˆın acest caz se spune Φ
1
¸si Φ
2
au aceea¸si orientare; ˆın caz contrar
se spune c˘a pˆanzele parametrizate au orient˘ari opuse. Evident, dou˘a pˆanze
parametrizate echivalente au aceea¸si imagine (ˆın R
3
), numit˘a simplu pˆanz˘a
(sau port ¸iune de suprafat ¸˘a).
Fie Φ : D → R
3
, Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) o pˆanz˘a
parametrizat˘a; pˆanza Φ se nume¸ste regulat˘a dac˘a vectorii
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
sunt
liniari independent ¸i ˆın orice punct din D.
ˆ
In acest caz planul generat de ei
se nume¸ste planul tangent la pˆanz˘a (ˆın punctul respectiv); vectorul normal
la pˆanz˘a ˆın punctul Φ(u, v) indus de parametrizarea Φ este:
N
Φ
(u, v) =
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a pˆanze parametrizate simple, regulate echivalente
cu aceea¸si orientare, atunci versorii normalelor induse coincid:
n
Φ
1
(u, v) =
1
| N
Φ
1
(u, v) |
N
Φ
1
(u, v) =
1
| N
Φ
2
(u, v) |
N
Φ
2
(u, v) = n
Φ
2
(u, v).
Integrala de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a
Fie Φ : D → R
3
o pˆanz˘a parametrizat˘a, fie Σ = Φ(D) imaginea ei ¸si fie
F : U → R o funct ¸ie continu˘a pe imaginea pˆanzei. Integrala de suprafat ¸˘a
de prima spet ¸˘a a lui F pe Σ este, prin definit ¸ie:

Σ
F(x, y, z)dσ =

D
F(Φ(u, v)) |
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
| dudv.
Dac˘a pˆanza este parametrizat˘a cartezian, z = f(x, y), (x, y) ∈ D ⊆ R
2
,
atunci formula de mai sus devine:

Σ
F(x, y, z)dσ =

D
F(x, y, f(x, y))

∂f
∂x

2
+

∂f
∂y

2
dxdy.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a parametriz˘ari echivalente (nu neap˘arat cu aceea¸si
orientare) atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale.
Aplicat ¸ii
i.
ˆ
In cazul particular F = 1 se obt ¸ine aria suprafet ¸ei Σ:
aria (Σ) =

Σ
dσ.
248 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
ii. Dac˘a F ≥ 0 reprezint˘a densitatea unei pl˘aci Σ, atunci masa ei este:
M =

Σ
Fdσ,
iar coordonatele centrului de greutate sunt:
x
G
=
1
M

Σ
xFdσ, y
G
=
1
M

Σ
yFdσ, z
G
=
1
M

Σ
zFdσ.
iii. Fie V un cˆamp vectorial ¸si fie n versorul normalei indus de pˆanza
parametrizat˘a fixat˘a; fluxul cˆampului V prin suprafat ¸a Σ ˆın raport cu ori-
entarea aleas˘a (dat˘a de versorul n) este, prin definit ¸ie:
T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ.
Integrala de suprafat ¸˘a de spet ¸a a doua
Prin definit ¸ie, dac˘a
ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy
este o 2-form˘a diferent ¸ial˘a ¸si
Φ : D → R
3
, Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))
este o pˆanz˘a parametrizat˘a, atunci integrala pe suprafat ¸a (orientat˘a) Σ a
formei diferent ¸iale ω este:

Σ
ω =

D

(P ◦ Φ)
D(Y, Z)
D(u, v)
+ (Q◦ Φ)
D(Z, X)
D(u, v)
+ (R◦ Φ)
D(X, Y )
D(u, v)

dudv,
unde,
D(Y, Z)
D(u, v)
,
D(Z, X)
D(u, v)
,
D(X, Y )
D(u, v)
sunt iacobienii funct ¸iilor X, Y, Z ˆın ra-
port cu variabilele u ¸si v.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a pˆanze parametrizate echivalente cu aceea¸si ori-
entare, atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale; dac˘a parametriz˘arile
au orient˘ari opuse, atunci integralele difer˘a prin semn.
Notat ¸ii vectoriale
Unei 2-forme diferent ¸iale ω = Pdy ∧dz +Qdz ∧dx +Rdx ∧dy i se asociaz˘a
(ˆın mod canonic) cˆampul de vectori V = (P, Q, R); dac˘a Φ : D → R
3
este
o pˆanz˘a parametrizat˘a cu imaginea Σ (orientat˘a cu versorul normalei n),
atunci:

Σ
ω =

Σ
V n dσ.
8.2. INTEGRALE CURBILINII 249
8.2 Integrale curbilinii
1. Fie a ∈ R ¸si fie P, Q : R
2
→ R, P(x, y) = x
2
+ 6y, Q(x, y) = 3ax −4y.
S˘a se afle a astfel ˆıncˆat ω = Pdx +Qdy s˘a fie o 1-form˘a diferent ¸ial˘a exact˘a
pe R
2
¸si apoi s˘a se determine f ∈ (
1
(R
2
) cu proprietatea df = ω.
Solut ¸ie
Spat ¸iul R
2
este mult ¸ime stelat˘a, deci este suficient ca ω s˘a fie 1-form˘a
diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a , adic˘a
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
; rezult˘a a = 2. O primitiv˘a (potent ¸ial
scalar) a lui ω se calculeaz˘a fie integrˆand sistemul
∂f
∂x
= P,
∂f
∂y
= Q, fie
direct cu formula
f(x, y) =

x
x
o
P(x, y
o
)dx +

y
y
o
Q(x, y)dy, unde x
o
¸si y
o
sunt arbitrari fixat ¸i;
obt ¸inem f(x, y) =
x
3
3
+ 6xy −2y
2
+k, k ∈ R.
2. Fie P, Q : R
2
→ R, definite prin:
P(x, y) =

x
2
+y
2
−x, Q(x, y) =

x
2
+y
2
+x
¸si fie ω = Pdx + Qdy. S˘a se g˘aseasc˘a un domeniu maximal pe care forma
diferent ¸ial˘a ω s˘a fie exact˘a.
Solut ¸ie
Funct ¸iile P ¸si Q sunt de clas˘a (
1
pe R
2
` ¦(0, 0)¦ ¸si:
∂Q
∂x
=

x +

x
2
+y
2
2

x
2
+y
2
,
∂P
∂y
=
y
[y[
∂Q
∂x
.
Mult ¸imea D = ¦(x, y) ∈ R
2
; y > 0¦ este stelat˘a ¸si
∂Q
∂x
=
∂P
∂y
pe D; evident,
D este maximal˘a cu aceste propriet˘at ¸i.
3. Folosind definit ¸ia, s˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii (ori-
entarea curbei nu este precizat˘a):
a.

Γ
(x +y)dx + (x −y)dy, Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 4, y ≥ 0¦.
b.

Γ
y
x + 1
dx +dy, Γ este triunghiul ABC, A(2, 0), B(0, 0), C(0, 2).
c.

Γ
xdy −ydx, Γ = ¦(x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1¦.
Solut ¸ie
250 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
a. Cu parametrizarea x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sin t, t ∈ [0, π] obt ¸inem:

Γ
(x +y)dx + (x −y)dy =

π
0
(4 cos 2t −4 sin 2t) = 0.
b. Γ = [AC] ∪ [CB] ∪ [BA]; parametriz˘am fiecare segment:
[AC] : x(t) = 2 −t, y(t) = t, t ∈ [0, 2]
[CB] : x(t) = 0, y(t) = 2 −t, t ∈ [0, 2]
[BA] : x(t) = t, y(t) = 0, t ∈ [0, 2];
obt ¸inem:

Γ
y
x + 1
dx +dy =

2
0

t
t −3
+ 1

dt −

2
0
dt = 2 −3 ln 3.
c. Parametrizarea canonic˘a a elipsei de semiaxe a ¸si b este
x(t) = a cos t, y(t) = b sint, t ∈ [0, 2π);
obt ¸inem:

Γ
xdy −ydx =


0
abdt = 2πab.
4. Fie P(x, y) = e
−x
2
+y
2
cos(2xy), Q(x, y) = e
−x
2
+y
2
sin(2xy) ¸si fie
ω = Pdx +Qdy.
a. S˘a se arate c˘a

Γ
ω = 0 pentru orice curb˘a ˆınchis˘a Γ.
b. Fie α ∈ R. S˘a se calculeze integrala


0
e
−t
2
cos(2αt)dt,
aplicˆand rezultatul de la punctul a dreptunghiului Γ = ABCD, unde
A(0, 0), B(a, 0), C(a, α), D(0, α).
Solut ¸ie
a. Deoarece
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
, rezult˘a c˘a ω este 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a pe R
2
8.2. INTEGRALE CURBILINII 251
¸si deci ¸si exact˘a; ˆın consecint ¸˘a,

Γ
ω = 0, pentru orice curb˘a ˆınchis˘a Γ.
b. Parametrizˆand Γ = [AB] ∪ [BC] ∪ [CD] ∪ [DA], obt ¸inem:
0 =

Γ
ω =

a
0
e
−t
2
dt +

α
0
e
−a
2
+t
2
sin(2at)dt −

a
0
e
−t
2

2
cos(2αt)dt.
Pentru a → ∞, obt ¸inem:


0
e
−t
2
cos(2αt)dt =

π
2
e
−α
2
,
deoarece


0
e
−t
2
dt =

π
2
¸si lim
a→∞

α
0
e
−a
2
+t
2
sin(2αt)dt = 0.
5. S˘a se calculeze

Γ
ω ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x
2
yzdx +xy
2
zdy +xyz
2
dz, iar Γ este intersect ¸ia suprafet ¸elor
x = 1, y
2
+z
2
= 1.
b. ω = z(z −y)dx +xzdy −xydz, Γ = Γ
1
∪Γ
2
∪Γ
3
, unde Γ
1
, Γ
2
¸si Γ
3
sunt
intersect ¸iile conului x
2
+y
2
= (z −1)
2
cu planele x = 0, y = 0, ¸si, respectiv,
z = 0, cu restrict ¸iile x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0.
c. ω = (y −2z)dx + (x −z)dy + (2x −y)dz, Γ fiind intersect ¸ia suprafet ¸elor
x
2
+y
2
+z
2
= r
2
, x −y +z = 0.
d. ω = ydx + (x +z)dy +x
2
dz, Γ fiind intersect ¸ia suprafet ¸elor
x
2
+y
2
−2x = 0, x +z = 4.
Solut ¸ie
Integralele se calculeaz˘a cu definit ¸ia.
a. Γ este un cerc situat ˆın planul x = 1; o parametrizare este:
x = 1, y = cos t, z = sint, t ∈ [0, 2π).
Rezult˘a:

Γ
ω =


0

−cos
2
t sin
2
t + cos
2
t sin
2
t

dt = 0.
b.
ˆ
In planul x = 0 obt ¸inem dreapta de ecuat ¸ie y + z = 1, ˆın planul y = 0
obt ¸inem dreapta x +z = 1, iar ˆın planul z = 0 obt ¸inem sfertul de cerc
252 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
x
2
+y
2
= 1, x > 0, y > 0. Rezult˘a parametriz˘arile:
Γ
1
: x(t) = 0, y(t) = 1 −t, z(t) = t, t ∈ [0, 1].
Γ
2
: x(t) = t, y(t) = 0, z(t) = 1 −t, t ∈ [0, 1].
Γ
3
: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 0, t ∈ [0,
π
2
).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
c. Curba este o elips˘a situat˘a ˆın planul x−y +z = 0; ˆınlocuind z = y −x ˆın
ecuat ¸ia sferei obt ¸inem: x
2
+y
2
+(y−x)
2
= r
2
. Pentru a aduce ecuat ¸ia acestei
conice la forma canonic˘a, facem schimbarea de variabile: x−y = u, x+y = v;
obt ¸inem ecuat ¸ia:
u
2

2
3
r

2
+
v
2


2r

2
= 1.
Rezult˘a parametrizarea:
u(t) = x(t) −y(t) =

2
3
r cos t,
v(t) = x(t) +y(t) =

2 r sin t,
z(t) = y(t) −x(t) = −

2
3
r cos t, t ∈ [0, 2π).
Se obt ¸ine:
x(t) =
1
2
r

2
3
cos t +

2 sin t

,
y(t) =
1
2
r


2 sin t −

2
3
cos t

,
z(t) = −

2
3
r cos t, t ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
d. Ecuat ¸ia canonic˘a a cilindrului este (x −1)
2
+y
2
= 1 ¸si deci
x(t) −1 = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3 −cos t, t ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
6. S˘a se calculeze

Γ
ydx+xdy pe un drum cu capetele A(2, 1) ¸si B(1, 3).
Solut ¸ie
Forma diferent ¸ial˘a α = ydx + xdy este ˆınchis˘a pe R
2
¸si deci este exact˘a.
Rezult˘a c˘a integrala este independent˘a de drumul particular care une¸ste
8.2. INTEGRALE CURBILINII 253
punctele A ¸si B. Integrala se calculeaz˘a pe un drum particular, de exemplu
pe segmentul [AB], a c˘arui parametrizare este:
x(t) =
5 −t
2
, y(t) = t, t ∈ [1, 3].
O alt˘a metod˘a const˘a ˆın a determina un potent ¸ial scalar f pentru 1-forma
diferent ¸ial˘a α:
f(x, y) =

x
x
0
y
0
dx +

y
y
0
xdy = xy +k,
k fiind o constant˘a arbitrar˘a. Integrala cerut˘a ˆın enunt ¸ este:

Γ
α = f(B) −f(A) = 1,
Γ fiind un drum arbitrar avˆand capetele A ¸si B.
7. Fie P, Q, R : Ω = ¦(x, y, z) ; y > 0, z ≥ 0¦ → R,
P(x, y, z) = x
2
−yz +
y
x
2
+y
2
,
Q(x, y, z) = y
2
−zx −
x
x
2
+y
2
,
R(x, y, z) = z
2
−xy.
Notˆand cu ω = Pdx + Qdy + Rdz, s˘a se calculeze

Γ
ω, unde Γ este un
drum parametrizat arbitrar (inclus ˆın Ω) ce une¸ste punctele A(1, 1, 0) ¸si
B(−1, 1, 0).
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a ω este o 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a:
∂P
∂y
=
x
2
−y
2
(x
2
+y
2
)
2
−z =
∂Q
∂x
,
∂R
∂x
= −y =
∂P
∂z
,
∂Q
∂z
= −x =
∂R
∂y
.
Domeniul Ω este stelat, a¸sadar ω este exact˘a pe Ω. Rezult˘a c˘a

Γ
ω nu
depinde de drumul parametrizat Γ, ci doar de extremit˘at ¸ile A ¸si B ¸si de
254 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
orientare (de la A c˘atre B).
Fie parametrizarea x(t) = −t, y(t) = 1, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1]; obt ¸inem:

Γ
ω = −

1
−1

t
2
+
1
t
2
+ 1

dt = −
2
3

π
2
.
S˘a mai facem observat ¸ia c˘a rat ¸ionamentul de mai sus nu mai este corect
dac˘a drumul nu ar fi inclus ˆın Ω, deoarece, pe un astfel de domeniu ω nu ar
mai fi exact˘a ¸si deci integrala nu ar mai fi independent˘a de drum.
De exemplu, s˘a consider˘am punctele C(1, −1, 0), D(−1, −1, 0) ¸si drumul
Γ
1
format prin concatenarea segmentelor (orientate) [AC] ∪ [CD] ∪ [DB].
Atunci

Γ
1
ω =

Γ
ω.
ˆ
Intr-adev˘ar, cu parametrizarea:
[AC] : x(t) = 1, y(t) = −t, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1],
[CD] : x(t) −t, y(t) = −1, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1],
[DB] : x(t) = −1, y(t) = t, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1].
se obt ¸ine:

Γ
1
ω =
π
2

2
3
+
π
2

2
3
+
π
2
+
2
3
= −
2
3
+ 3
π
2
.
8. Fie P, Q : R
2
` ¦(x, y) [ xy = −1¦ → R,
P(x, y) =
y
1 +xy
, Q(x, y) =
x
1 +xy
¸si fie α = Pdx + Qdy. S˘a se calculeze integrala

Γ
α, unde Γ este un drum
arbitrar avˆand capetele A(−1, −1) ¸si B(3, 3) ¸si nu intersecteaz˘a hiperbola
xy = −1.
Solut ¸ie
Forma diferent ¸ial˘a α este ˆınchis˘a:
∂P
∂y
=
1
(1 +xy)
2
=
∂Q
∂x
, ∀ (x, y) ∈ R
2
, xy = −1.
Mult ¸imea Ω = ¦(x, y) ∈ R
2
[ xy > −1¦ este stelat˘a, deci pe Ω α este exact˘a.
Rezult˘a c˘a integrala este independent˘a de drumul particular (inclus ˆın Ω)
care une¸ste punctele A ¸si B. Un potent ¸ial scalar pentru α pe mult ¸imea Ω
este:
f(x, y) =

x
x
0
y
0
1 +xy
0
dx +

y
y
0
x
1 +xy
dy = ln(1 +xy) +k, xy > −1,
8.2. INTEGRALE CURBILINII 255
¸si deci integrala este:

Γ
α = f(B) −f(A) = ln 5.
9. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V de-a lungul curbei Γ
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. V = −(x
2
+y
2
)i −(x
2
−y
2
)j,
Γ = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0¦∪¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−2x = 0, y ≥ 0¦.
b. V = xi +xyj +xyzk,
Γ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
= 1¦ ∩ ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x +z = 3¦.
Solut ¸ie
Cˆampului de vectori V = Pi +Qj +Rk i se asociaz˘a, prin definit ¸ie, 1-forma
diferent ¸ial˘a ω = Pdx + Qdy + Rdz; circulat ¸ia lui V de-a lungul lui Γ este,
prin definit ¸ie integrala curbilinie:

Γ
V dr =

Γ
ω.
a. Not˘am:
Γ
1
= ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0¦,
Γ
2
= ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−2x = 0, y ≥ 0¦.
O parametrizare (ˆın sens trigonometric pozitiv) pentru Γ se obt ¸ine astfel:
Γ
1
: x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sint, t ∈ [π, 2π),
Γ
2
: x(t) = 1 + cos t, y(t) = sin t, t ∈ [0, π].
b. Parametrizarea este: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3−cos t, t ∈ [0, 2π).
10. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii de prima spet ¸˘a:
a.

Γ
yds, Γ : x(t) = ln(sint) −sin
2
t, y(t) =
1
2
sin 2t, t ∈ [
π
6
,
π
4
].
b.

Γ
xyds, Γ : x(t) = [t[, y(t) =

1 −t
2
, t ∈ [−1, 1].
c.

Γ
[x −y[, Γ : x(t) = [ cos t[, y(t) = sin t, t ∈ [0, π].
Solut ¸ie
a. Cu definit ¸ia, obt ¸inem:

Γ
yds =
π
4
π
6
1
2
sin 2t

(ctgt −sin 2t)
2
+ cos
2
2t dt =
=
π
4
π
6
(2 cos
2
t −1) sin tdt =

2
3

5
12
.
256 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
b. Integrala se descompune ˆıntr-o sum˘a de dou˘a integrale:

Γ
xyds =

0
−1
−tdt +

1
0
tdt = 1.
c. Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:

Γ
[x −y[ ds =

π
0
[ [ cos t[ −sin t [ dt = 4(

2 −1).
11. S˘a se calculeze lungimea L a arcului de parabol˘a
x =
p
2

y
2
2p
, y ∈ [−p, p].
Solut ¸ie
Cu parametrizarea
y(t) = t, x(t) =
p
2

t
2
2p
, t ∈ [−p, p ],
avem:
L =

Γ
ds =

p
−p

1 +
t
2
p
2
dt =
2
p

p
0

t
2
+p
2
dt =
=
2
p

p
0
t
2
+p
2

t
2
+p
2
dt = 2p

p
0
dt

t
2
+p
2
+
2
p

p
0
t
2

t
2
+p
2
dt =
= 4p ln

1 +

2

+
2
p

p
0
t
t

t
2
+p
2
dt =
= 4p ln

1 +

2

+
2
p

t

t
2
+p
2
[
p
0

p
0

t
2
+p
2
dt

.
Rezult˘a:
L = p


2 + 2 ln(1 +

2)

.
12. S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc
de raz˘a R ¸si de m˘asur˘a α ∈ (0, π), presupus omogen.
Solut ¸ie
Coordonatele centrului de greutate G ale unei curbe plane Γ omogene sunt:
x
G
=
1
L

Γ
xds, y
G
=
1
L

Γ
ds,
unde L este lungimea firului. Consider˘am originea axelor de coordonate ˆın
centrul cercului ¸si fie A ¸si B dou˘a puncte simetrice fat ¸˘a de axa Ox cu m˘asura
8.2. INTEGRALE CURBILINII 257
arcului AB egal˘a cu α.
Cu parametrizarea x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, t ∈ (−
α
2
,
α
2
), obt ¸inem:
x
G
=
1
α
α
2

α
2
Rcos tdt =
2R
α
sin
α
2
, y
G
= 0.
13. S˘a se calculeze masa firului material Γ de ecuat ¸ii parametrice:
x(t) = t, y(t) =
1
2
t
2
, z(t) =
1
3
t
3
, t ∈ [0, 1],
¸si avˆand densitatea F(x, y, z) =

2y.
Solut ¸ie
Conform formulei masei:
M =

Γ
F(x, y, z)ds =

Γ

2y ds =

1
0

t
2
(1 +t
2
+t
4
) dt =
=

1
0
t

1 +t
2
+t
4
dt =

1
0
t

t
2
+
1
2

2
+
3
4
dt =
=
1
2
3
2
1
2

u
2
+
3
4
du =
=
1
2
3
2
1
2
u
2
+
3
4

u
2
+
3
4
du =
3
8
3
2
1
2
du

u
2
+
3
4
+
1
2
3
2
1
2
u
2

u
2
+
3
4
du =
=
3
8
ln

u +

u
2
+
3
4

3
2
1
2
+
1
2
u

u
2
+
3
4

3
2
1
2

1
2
3
2
1
2

u
2
+
3
4
du.
Ultima integral˘a este M, deci (dup˘a calcule) se obt ¸ine:
M =
3
8
ln
3 + 2

3
3
+
1
4

3

3 −1

.
14. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale firului
material Γ cu parametrizarea:
x(t) = t, y(t) = cht, t ∈ [0, 1]
258 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
¸si densitatea f(x, y) = y.
Solut ¸ie
Masa firului este:
M =

Γ
yds =

1
0
cht

1 + sh
2
t dt =

1
0
ch
2
tdt =
=
1
2

1
0
(1 + ch2t) dt =
1
2

t +
1
2
sh2t

1
0
=
1
4
(2 + sh2) .
Coordonatele centrului de greutate:
x
G
=
1
M

1
0
t ch
2
tdt =
1
2M

1
0
(t +t ch2t) dt =
=
1
2M

t
2
2

1
0
+
1
2
t sh2t

1
0

1
2

1
0
sh2tdt
¸

=
1
8M
(3 + 2 sh2 −ch2) .
y
G
=
1
M

0
ch
3
tdt =
1
M

1
0

1 + sh
2
t

shtdt =
=
1
M

sht +
1
3
sh
3
t

1
0
=
1
M

sh1 +
1
3
sh
3
1

.
8.3 Integrale de suprafat ¸˘a
15.
ˆ
In fiecare din exemplele urm˘atoare se d˘a o pˆanz˘a parametrizat˘a
D ÷ (u, v) → Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) ∈ R
3
.
S˘a se calculeze vectorii tangent ¸i la suprafat ¸˘a ¸si versorul normalei la suprafat ¸˘a.
S˘a se g˘aseasc˘a ˆın fiecare caz ¸si ecuat ¸ia ˆın coordonate carteziene.
a. Sfera; fie R > 0; Φ : [0, π] [0, 2π) → R
3
,
Φ(θ, ϕ) = (Rsin θ cos ϕ, Rsin θ sin ϕ, Rcos θ).
b. Paraboloidul; fie a > 0, h > 0; Φ : [0, h] [0, 2π) → R
3
,
Φ(u, v) = (aucos v, ausin v, u
2
).
c. Elipsoidul; fie a > 0, b > 0, c > 0; Φ : [0, π] [0, 2π) → R
3
,
Φ(θ, ϕ) = (a sin θ cos ϕ, b sin θ sin ϕ, c cos θ).
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 259
d. Conul; fie h > 0; Φ : [0, 2π) [0, h] → R
3
,
Φ(u, v) = (v cos u, v sin u, v).
e. Cilindrul; fie a > 0, 0 ≤ h
1
≤ h
2
; Φ : [0, 2π) [h
1
, h
2
] → R
3
,
Φ(ϕ, z) = (a cos ϕ, a sinϕ, z).
f. Parametrizare cartezian˘a; fie D ⊂ R
2
¸si fie f : D → R, f ∈ (
1
(D).
Φ : D → R
3
, Φ(x, y) = (x, y, f(x, y)).
g. Suprafat ¸˘a de rotat ¸ie ˆın jurul axei Oz:
Fie 0 < r
1
< r
2
¸si fie f : [r
1
, r
2
] → R, f ∈ (
1
(D).
Φ : [r
1
, r
2
] [0, 2π) → R
3
, Φ(r, ϕ) = (r cos ϕ, r sin ϕ, f(r)).
h. Torul; fie 0 < a < b; Φ : [0, 2π) [0, 2π) → R
3
,
Φ(u, v) = ((a +b cos u) cos v, (a +b cos u) sin v, b sin u) .
Solut ¸ie
Vectorii tangent ¸i la suprafat ¸˘a sunt
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
, iar versorul normalei este
1
|
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
|
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
.
16.
ˆ
In continuare, ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy este o 2-form˘a
diferent ¸ial˘a iar Σ este imaginea unei pˆanze parametrizate; s˘a se calculeze
integrala de suprafat ¸˘a

Σ
ω.
a. ω = ydy ∧ dz +zdz ∧ dx +xdx ∧ dy,
Σ : X(u, v) = ucos v, Y (u, v) = usin v, Z(u, v) = cv,
(u, v) ∈ [a, b] [0, 2π).
b. ω = xdy ∧ dz +ydz ∧ dx +zdx ∧ dy,
Σ : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
.
c. ω = yzdy ∧ dz +zxdz ∧ dx +xydx ∧ dy,
Σ :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1.
d. ω = xdy ∧ dz +ydz ∧ dx,
Σ : x
2
+y
2
= z
2
, z ∈ [1, 2].
e. ω = (y +z)dy ∧ dz + (x +y)dx ∧ dy,
Σ : x
2
+y
2
= a
2
, z ∈ [0, 1].
260 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Solut ¸ie
Aplic˘am definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a de spet ¸a a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= c sin v,
D(Z, X)
D(u, v)
= −c cos v,
D(X, Y )
D(u, v)
= u,
¸si deci:

Σ
ω =

b
a
du


0

cusin
2
v −c
2
v cos v +u
2
cos v

dv =
1
2
πc

b
2
−a
2

b. Parametriz˘am sfera de centru O ¸si raz˘a R:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsin θ sin ϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0, π] [0, 2π).
D(Y, Z)
D(θ, ϕ)
= R
2
sin
2
θ cos ϕ,
D(Z, X)
D(θ, ϕ)
= R
2
sin
2
θ sin ϕ,
D(X, Y )
D(θ, ϕ)
= R
2
sinθ cos θ
Rezult˘a

Σ
ω = 4πR
3
.
c. Parametrizarea canonic˘a a elipsoidului este:
X(θ, ϕ) = aRsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = bRsinθ sin ϕ, Z(θ, ϕ) = cRcos θ,
θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare calculul este asem˘an˘ator cu cel de la punctul anterior.
d. Parametrizarea canonic˘a a conului este:
X(u, v) = v cos u, Y (u, v) = v sin u, Z(u, v) = v,
(u, v) ∈ D = [0, 2π) [1, 2].
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= v cos u,
D(Z, X)
D(u, v)
= v sinu,
D(X, Y )
D(u, v)
= −v.
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 261
Rezult˘a integrala:

Σ
ω =

D

v
2
cos
2
u +v
2
sin
2
u

dudv =
14
3
π.
e. Parametrizarea canonic˘a a cilindrului este: (ϕ, z) ∈ D = [0, 2π) [0, 1],
X(ϕ, z) = a cos ϕ, Y (ϕ, z) = a sinϕ, Z(ϕ, z) = z, .
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(ϕ, z)
= a cos ϕ,
D(Z, X)
D(ϕ, z)
= a sin ϕ,
D(X, Y )
D(ϕ, z)
= 0.
Rezult˘a integrala:

Σ
ω =

D
(a sin ϕ +z) a cos ϕ dϕdz = 0.
17. S˘a se calculeze integralele de suprafat ¸˘a:
a.

Σ
xzdy ∧ dz +yzdz ∧ dx + (x +y)dx ∧ dy,
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
= a
2
, x > 0, y > 0, 0 < z < h¦.
b.

Σ
xdy ∧ dz +ydz ∧ dx +zdx ∧ dy,
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, x > 0, y > 0, z > 0¦.
Solut ¸ie
a. Parametrizarea lui Σ (o submult ¸ime a unui cilindru) este:
X(ϕ, z) = a cos ϕ, Y (ϕ, z) = a sin ϕ, Z(ϕ, z) = z,
domeniul parametriz˘arii fiind (ϕ, z) ∈ D =

0,
π
2

(0, h). Rezult˘a:

Σ
xzdy ∧ dz +yzdz ∧ dx + (x +y)dx ∧ dy =

D
a
2
zdϕdz =
a
2
h
2
4
π.
b. Port ¸iunea de sfer˘a Σ are parametrizarea:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsin θ sinϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0,
π
2
] [0,
π
2
).
ˆ
In continuare calculul este similar cu cel din exercit ¸iul anterior (punctul b).
262 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
18. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a

Σ
F(x, y, z)dσ
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. F(x, y, z) = [xyz[, Σ : z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
b. F(x, y, z) = y

z, Σ : x
2
+y
2
= 6z, z ∈ [0, 2].
c. F(x, y, z) = z
2
, Σ = ¦(x, y, z) ; z =

x
2
+y
2
, x
2
+y
2
−6y ≤ 0.¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a.
a. Parametrizarea cartezian˘a a conului este:
z = f(x, y) =

x
2
+y
2
, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 1¦.
Rezult˘a:

Σ
[xyz[dσ =

D
[xy[

x
2
+y
2

1 +
x
2
x
2
+y
2
+
y
2
x
2
+y
2
dxdy =
=

2

D
[xy[

x
2
+y
2
dxdy =
4

2
5
.
b. Parametrizarea cartezian˘a a paraboloidului este:
z = f(x, y) =
1
6
(x
2
+y
2
), D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 12¦.
Rezult˘a:

Σ
y

zdσ =

D
y

1
6
(x
2
+y
2
)

1 +
1
9
(x
2
+y
2
) dxdy =
=
1

6


0


12
0
ρ
3

1 +
ρ
2
9
sin ϕ = 0.
c. Cu parametrizarea cartezian˘a
z =

x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
≤ 6y¦.
rezult˘a:

Σ
z
2
dσ =

D
(x
2
+y
2
)dxdy =
=

π
0

6 sinϕ
0
ρ
3
dρ =
243
2
π.
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 263
19. S˘a se calculeze ariile suprafet ¸elor:
a. sfera de raz˘a R.
b. conul z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
c. paraboloidul z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
Solut ¸ii
a. Parametrizarea canonic˘a a sferei este:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsin θ sinϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0, π] [0, 2π).
Notˆand Φ(θ, ϕ) = (X(θ, ϕ), Y (θ, ϕ), Z(θ, ϕ)), rezult˘a:
∂Φ
∂θ

∂Φ
∂ϕ
=
= (Rcos θ cos ϕ, Rcos θ sin ϕ, −Rsinθ) (−Rsin θ sin ϕ, Rsinθ cos ϕ, 0) =
=

R
2
sin
2
θ cos ϕ, R
2
sin
2
θ sin ϕ, R
2
sin θ cos θ

.
Elementul de suprafat ¸˘a este:
|
∂Φ
∂θ

∂Φ
∂ϕ
|= R
2
sin θ.
Rezult˘a aria sferei S
R

S
R
dσ =

D
r
2
sin θ dθdϕ = 4πR
2
.
b. Parametrizarea cartezian˘a a conului este:
z =

x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ h
2
¦.
Rezult˘a aria conului C
h
:

C
h
dσ =

D

2dxdy =

2πh
2
.
c. Parametrizarea cartezian˘a a paraboloidului este:
z = x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ h¦.
Rezult˘a aria paraboloidului P
h
:

P
h
dσ =

D

1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy =
264 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
=


0


h
0
ρ

1 + 4ρ
2
dρ =
π
6

(1 + 4h)
3
−1

.
20. S˘a se calculeze aria / a suprafet ¸ei Σ ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. Σ : 2z = 4 −x
2
−y
2
, z ∈ [0, 1].
b. Σ este submult ¸imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, situat˘a ˆın interiorul
conului x
2
+y
2
= z
2
.
c. Σ este submult ¸imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= R
2
, situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
−Ry = 0.
d. Σ este submult ¸imea de pe paraboloidul z = x
2
+y
2
situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 2y.
e. Σ este torul.
Solut ¸ie
Aria suprafet ¸ei Σ este / =

Σ
dσ.
a. / =

D

1 +x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; 2 ≤ x
2
+y
2
≤ 4¦.
b. / = 2

D
1

1 −x
2
−y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2

1
2
¦.
c. / = 2

D
R

R
2
−x
2
−y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ Ry¦.
d. / =

D

1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 2y¦.
e. / =

D
(a +b cos u)dudv, D = [0, 2π] [0, 2π].
21. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori V prin suprafat ¸a Σ ˆın
urm˘atoarele cazuri:
a. V = xi +yj +zk, Σ : z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
b. V = yi −xj +z
2
k, Σ : z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
c. V =
1

x
2
+y
2

yi −xj +k

, Σ : z = 4 −x
2
−y
2
, z ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Fluxul cˆampului de vectori V prin suprafat ¸a Σˆın raport cu normala n este,
prin definit ¸ie, T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ, n fiind versorul normalei la suprafat ¸a Σ.
Dac˘a Φ : D → R
3
este o parametrizare a lui Σ, atunci fluxul este:
T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ =

D
(V ◦ Φ)

∂Φ
∂u

∂Φ
∂v

dudv =
=

D

V ◦ Φ,
∂Φ
∂u
,
∂Φ
∂v

dudv,
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 265
ultima parantez˘a fiind produsul mixt al vectorilor V ◦ Φ,
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
.
a. Considerˆand parametrizarea cartezian˘a z =

x
2
+y
2
, obt ¸inem
n =
1

2(x
2
+y
2
)

−xi −yj +

x
2
+y
2
k

¸si deci fluxul este 0 deoarece vectorii V ¸si n sunt ortogonali.
b. Considerˆand parametrizarea cartezian˘a
z = x
2
+y
2
, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 1¦,
obt ¸inem:
T
Σ
(V ) =

D
(x
2
+y
2
)
2
dxdy =

1
0


0
ρ
5
dϕ =
π
3
.
c. Cu parametrizarea cartezian˘a
z = 4 −x
2
−y
2
, D = ¦(x, y) ; 3 ≤ x
2
+y
2
≤ 4¦,
obt ¸inem:
T
Σ
(V ) =

D
1

x
2
+y
2
dxdy =

2

3


0
dϕ = 2π(2 −

3).
22. Fie a < b dou˘a numere reale ¸si f, g : [a, b] → R dou˘a funct ¸ii continue
astfel ˆıncˆat f(t) ≥ 0, ∀ t ∈ [a, b]. Fie Γ o curb˘a (situat˘a in planul y = 0) de
parametrizare
x(t) = f(t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
¸si fie Σ suprafat ¸a de rotat ¸ie obt ¸inut˘a prin rotirea curbei Γ ˆın jurul axei Oz.
S˘a se calculeze aria suprafet ¸ei Σ.
Solut ¸ie
Parametrizarea suprafet ¸ei Σ este
Φ(u, v) = (f(u) cos v, f(u) sin v, g(u)), (u, v) ∈ [a, b] [0, 2π]
¸si deci aria este:
/(Σ) =

Σ
dσ =


0
dv

b
a
[f(u)[

(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du =
= 2π

b
a
f(u)

(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du.
266 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Abscisa centrului de greutate al curbei (omogene) Γ este
x
G
=

Γ
xds

Γ
ds
=
1
L

b
a
f(u)

(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du,
unde, L este lungimea lui Γ. Rezult˘a deci /(Σ) = 2πLx
G
.
23. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale unei
semisfere o de raz˘a R ¸si avˆand densitatea constant˘a c.
Solut ¸ie
Masa este dat˘a de formula M =

S
cdσ, iar coordonatele centrului de greu-
tate sunt:
x
G
=
1
M

S
cxdσ, y
G
=
1
M

S
cydσ, z
G
=
1
M

S
czdσ.
Considerˆand semisfera cu centrul ˆın origine ¸si situat˘a ˆın semiplanul z > 0,
parametrizarea este:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ,
Y (θ, ϕ) = Rsinθ cos ϕ,
Z(θ, ϕ) = Rcos θ, (θ, ϕ) ∈ [0,
π
2
] [0, 2π].
Rezult˘a:
M =

S
c dσ =


0

π
2
0
cR
2
sin θ dθ = 2πR
2
c.
Din motive de simetrie (sau calcul direct) rezult˘a x
G
= y
G
= 0.
z
G
=
1
M

S
cz dσ =
1
M


0

π
2
0
cR
3
sin θ cos θ dθ =
R
2
.
Capitolul 9
Formule integrale
9.1 Not ¸iuni teoretice
Formula Green-Riemann
Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat inclus ˆın R
2
(orientarea pe ∂K
este sensul trigonometric pozitiv) ¸si fie
α = Pdx +Qdy
o 1-form˘a diferent ¸ial˘a de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K; atunci:

∂K
Pdx +Qdy =

K

∂Q
∂x

∂P
∂y

dxdy.
Dac˘a V = Pi+Qj este cˆampul vectorial asociat (ˆın mod canonic) formei
diferent ¸iale α, atunci formula se scrie sub forma:

∂K
V dr =

K

∂Q
∂x

∂P
∂y

dxdy.
O consecint ¸˘a este urm˘atoarea formul˘a pentru arie (notat ¸iile ¸si orientarea
pe bordul ∂K sunt cele de mai sus):
aria(K) =
1
2

∂K
xdy −ydx.
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K ⊂ R
3
un compact cu bord orientat ( bordul ∂K orientat dup˘a normala
exterioar˘a). Atunci, pentru orice 2-form˘a diferent ¸ial˘a
ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy
267
268 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K, are loc egalitatea:

∂K
Pdy ∧dz +Qdz ∧dx+Rdx∧dy =

K

∂P
∂x
+
∂Q
∂y
+
∂R
∂z

dxdydz.
Dac˘a not˘am cu V = Pi + Qj + Rk cˆampul vectorial asociat (ˆın mod
canonic) 2-formei diferent ¸iale ω, atunci formula de mai sus se scrie:

∂K
V ndσ =

K
div(V )dxdydz,
unde, n este normala exterioar˘a la ∂K, iar div(V ) =
∂P
∂x
+
∂Q
∂y
+
∂R
∂z
este
divergent ¸a lui V . Observ˘am c˘a membrul stˆang este fluxul cˆampului V prin
suprafat ¸a ∂K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai nume¸ste ¸si for-
mula flux-divergent ¸˘a.
Formula lui Stokes
Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a bordat˘a orientat˘a (orientarea pe Σ este compatibil˘a
cu orientarea pe bordul ∂Σ) ¸si fie α = Pdx+Qdy+Rdz o 1-form˘a diferent ¸ial˘a
de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui Σ; atunci:

∂Σ
Pdx +Qdy +Rdz =
=

Σ

∂R
∂y

∂Q
∂z

dy ∧ dz +

∂P
∂z

∂R
∂x

dz ∧ dx +

∂Q
∂x

∂P
∂y

dx ∧ dy.
Dac˘a V = Pi +Qj +Rk este cˆampul vectorial asociat (ˆın mod canonic)
formei diferent ¸iale α, atunci formula lui Stokes se scrie:

∂Σ
V dr =

Σ
(rotV ) ndσ,
orient˘arile pe curba (ˆınchis˘a) ∂Σ ¸si pe suprafat ¸a Σ fiind compatibile.
ˆ
In exercit ¸iile care urmeaz˘a, se subˆınt ¸elege, atunci cˆand este cazul, c˘a
orient˘arile pe curbe ¸si suprafet ¸e sunt compatibile, adic˘a sunt ˆındeplinite
ipotezele formulelor de mai sus.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 269
9.2 Formula Green-Riemann
1. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula Green-Riemann integrala cur-
bilinie

Γ
α ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. α = y
2
dx +xdy,
Γ este p˘atratul cu vˆarfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2).
b. α = ydx +x
2
dy, Γ este cercul cu centrul ˆın origine ¸si de raz˘a 2.
c. α = ydx −xdy, Γ este elipsa de semiaxe a ¸si b ¸si de centru O.
Solut ¸ie
Calculul direct al integralelor ˆıl l˘as˘am ca exercit ¸iu. Calcul˘am integralele
aplicˆand formula Green-Riemann; not˘am cu K compactul m˘arginit de Γ.
a. Compactul K este interiorul p˘atratului:

y
2
dx +xdy =

K
(1 −2y)dxdy =

2
0
dx

2
0
(1 −2y)dy = −4.
b. Compactul K este discul de centru O ¸si raz˘a 2; pentru calculul integralei
duble folosim coordonatele polare (ρ, ϕ):

Γ
ydx +x
2
dy =

K
(2x −1)dxdy =

2
0


0
(2ρ cos ϕ −1)ρdϕ = −4π.
c. Compactul K este interiorul elipsei; pentru calculul integralei duble
folosim coordonatele polare generalizate:

Γ
ydx −xdy =

K
2dxdy =

1
0


0
2abρdϕ = 2πab.
2. Fie α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
a. S˘a se calculeze integrala curbilinie

C(O,R)
α, unde, am notat cu ((O, R)
cercul de centru O ¸si raz˘a R > 0.
b. S˘a se calculeze

Γ
α, unde, Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a astfel ˆıncˆat
O ∈ Γ.
Solut ¸ie
a. S˘a observ˘am, mai ˆıntˆai c˘a α ∈ (
1
(R
2
`¦O¦), deci pentru calculul integralei
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim definit ¸ia
integralei curbilinii; parametriz˘am cercul:
x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, t ∈ [0, 2π)
270 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
¸si obt ¸inem:

C(O,R)
α =


0
dt = 2π.
b. Not˘am cu K compactul m˘arginit de curba Γ. Distingem dou˘a cazuri:
dac˘a O ∈ K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau dac˘a O ∈ K (nu
se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ˆıntˆai c˘a O ∈ K; atunci:

Γ
α =

K


∂x

x
x
2
+y
2



∂y


y
x
2
+y
2

dxdy = 0.
Presupunem acum c˘a O ∈ K; fie R > 0 astfel ˆıncˆat ((O, R) este inclus ˆın
interiorul lui K. Not˘am cu D(O, R) discul deschis de centru O ¸si raz˘a R.
Fie A compactul A = K ` D(O, R). Bordul orientat al lui A este reuniunea
∂A = Γ∪((O, R), sensul pe cerc fiind sensul trigonometric negativ. Deoarece
O ∈ A, avem:

∂A
α =

A
0dxdy = 0.
Rezult˘a:

Γ
α =

C(O,R)
α = 2π.
3. Fie α =
x −y
x
2
+y
2
dx +
x +y
x
2
+y
2
dy. S˘a se calculeze integrala curbilinie

Γ
α, unde Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a cu O ∈ Γ.
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a α este o 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a.
ˆ
In continuare aplic˘am
rat ¸ionamentul de la exercit ¸iul precedent.
4. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii direct ¸si aplicˆand for-
mula Green-Riemann:
a.

Γ
e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(−ydx +xdy), Γ = ¦(x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1¦.
b.

Γ
xydx +
x
2
2
dy,
Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 1, x ≤ 0 ≤ y¦ ∪ ¦(x, y) [ x +y = −1, x ≤ 0, y ≤ 0¦.
Solut ¸ie
Pentru calculul direct se parametrizeaz˘a cele dou˘a curbe ¸si se aplic˘a definit ¸ia
integralei curbilinii. Vom calcula acum integralele cu ajutorul formulei
Green-Riemann.
a. Elipsa Γ este ˆınchis˘a iar 1-forma diferent ¸ial˘a este de clas˘a (
1
pe R
2
,
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 271
deci putem aplica formula Green-Riemann (not˘am K mult ¸imea compact˘a
m˘arginit˘a de Γ):

Γ
e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(−ydx +xdy) =

K
2e
x
2
a
2
+
y
2
b
2

1 +
x
2
a
2
+
y
2
b
2

dxdy,
integrala dubl˘a calculˆandu-se cu coordonate polare generalizate.
b. Curba Γ nu este ˆınchis˘a, deci nu putem aplica direct formula Green-
Riemann. Fie A(0, −1) ¸si B(0, 1) ¸si fie [AB] segmentul orientat (de la A
c˘atre B) determinat de aceste puncte. Fie Λ = Γ ∪ [AB]; atunci Λ este o
curb˘a ˆınchis˘a ¸si deci, aplicˆand formula Green-Riemann, obt ¸inem (not˘am cu
K compactul m˘arginit de Λ):

Λ
xydx +
x
2
2
dy =

K
0dxdy = 0.
Rezult˘a deci:

Γ
xydx +
x
2
2
dy = −

[AB]
xydx +
x
2
2
dy = 0,
ultima integral˘a curbilinie calculˆandu-se imediat cu definit ¸ia.
5. S˘a se calculeze aria mult ¸imii m˘arginite de curba Γ ˆın urm˘atoarele
cazuri:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (a > 0, b > 0).
b. x
2
3
+y
2
3
= 1.
Solut ¸ie
Aria mult ¸imii m˘arginite de curba Γ este / =
1
2

Γ
xdy −ydx.
a. Cu parametrizarea x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t ∈ [0, 2π), obt ¸inem:
/ =
1
2

Γ
ab

cos
2
t + sin
2
t

dt = πab.
b. Cu parametrizarea x(t) = cos
3
t, y(t) = sin
3
t, t ∈ [0, 2π), obt ¸inem:
/ =
1
2

Γ
xdy −ydx =
3
2


0
sin
2
t cos
2
tdt =
3
8
π.
272 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
6. a. Fie ρ = ρ(t), t ∈ [a, b] ecuat ¸ia ˆın coordonate polare a unei curbe
ˆınchise Γ. S˘a se demonstreze c˘a aria interiorului lui Γ este / =
1
2

b
a
ρ
2
(t)dt.
Fie a > 0, b > 0; s˘a se calculeze ariile mult ¸imilor m˘arginite de curbele de
ecuat ¸ii (ˆın coordonate polare):
b. ρ(t) =
ab

a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
, t ∈ [0, 2π].
c. ρ(t) = a(1 + cos t), t ∈ [0, π].
Solut ¸ie
a. Cu parametrizarea x(t) = ρ(t) cos t, y(t) = ρ(t) sin t, t ∈ [a, b], obt ¸inem:
/ =
1
2

Γ
xdy −ydx =
1
2

b
a
ρ
2
(t)dt.
b. / =
1
2


0
a
2
b
2
a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
dt = 2a
2
b
2


0
du
a
2
u
2
+b
2
= πab.
c. Analog.
7. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V pe curba Γˆın cazurile:
a. V = y
2
i +xyj,
Γ = ¦(x, y); x
2
+y
2
= 1, y > 0¦ ∪ ¦(x, y); y = x
2
−1, y ≤ 0¦.
b. V = e
x
cos yi −e
x
sin yj.
Γ este o curb˘a arbitrar˘a cont ¸inut˘aˆın semiplanul superior care une¸ste punctele
A(1, 0) ¸si B(−1, 0), sensul fiind de la A c˘atre B.
Solut ¸ie
a. Vom aplica formula Green-Riemann; notˆand cu K interiorul curbei Γ,
obt ¸inem:

Γ
V dr =

K
−ydxdy = −

1
−1
dx


1−x
2
x
2
−1
ydy.
b. Curba nu este ˆınchis˘a; fie [BA] segmentul orientat (de la B c˘atre A) ¸si
fie curba ˆınchis˘a Λ = Γ ∪ [BA]. Calcul˘am circulat ¸ia lui V pe curba Λ cu
ajutorul formulei Green-Riemann (not˘am cu K compactul m˘arginit de Λ):

Λ
V dr =

K
0dxdy = 0,
deci circulat ¸ia pe curba Γ este egal˘a cu circulat ¸ia pe segmentul orientat
[AB]:

Γ
V dr =

[AB]
V dr = −

1
0
e
t
dt = 1 −e.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 273
8. Fie a < b, fie γ : [a, b] → R
2
, γ(t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat
ˆınchis (γ(a) = γ(b)) , orientat ˆın sens trigonometric pozitiv ¸si fie K com-
pactul m˘arginit de imaginea lui γ.
ˆ
Intr-un punct arbitrar γ(t) = (x(t), y(t)),
consider˘am vectorul normal la γ, n(t) = (y

(t), −x

(t)). S˘a se demonstreze
c˘a pentru orice cˆamp de vectori V de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K, avem:

b
a
V (γ(t))n(t)dt =

K
div(V )dxdy.
Solut ¸ie
Din definit ¸ia integralei curbilinii, rezult˘a:

b
a
V (γ(t))n(t)dt =

γ
Pdy −Qdx.
Aplicˆand ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obt ¸inem:

b
a
V (γ(t))n(t)dt =

γ
Pdy −Qdx =
=

K

∂P
∂x
+
∂Q
∂y

dxdy =

K
div(V )dxdy.
9. Formula de medie pentru funct ¸ii armonice
O funct ¸ie f : U ⊆ R
2
→ R se nume¸ste armonic˘a pe U dac˘a
∆f =

2
f
∂x
2
+

2
f
∂y
2
= 0 pe U.
Fie f o funct ¸ie armonic˘a pe discul unitate. Atunci:
f((0, 0)) =
1


0
f(ρ cos t, ρ sint)dt, ∀ρ ∈ (0, 1),
egalitate numit˘a formula de medie pentru funct ¸ii armonice.
Solut ¸ie
Fie ρ ∈ (0, 1) ¸si fie
g(ρ) =
1


0
f(ρ cos t, ρ sin t)dt.
Vom demonstra c˘a funct ¸ia g este constant˘a.
Pentru aceasta, calcul˘am derivata sa:
g

(ρ) =
1


0

∂f
∂x
(ρ cos t, ρ sin t) cos t +
∂f
∂y
(ρ cos t, ρ sint) sin t

dt =
274 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
=
1
2πρ


0

∂f
∂x
(ρ cos t, ρ sin t),
∂f
∂y
(ρ cos t, ρ sin t)

(ρ cos t, ρ sin t) dt.
Vom aplica acum rezultatul exercit ¸iului 8 de mai sus.
Vectorul n = (ρ cos t, ρ sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul de
centru O ¸si raz˘a ρ, iar cˆampul vectorial V =
∂f
∂x
i +
∂f
∂y
j. Obt ¸inem (not˘am
cu K discul de centru O ¸si raz˘a ρ):
g

(ρ) =
1
2πρ

K
∆fdxdy = 0.
Rezult˘a deci c˘a funct ¸ia g este constant˘a pe intervalul (0, 1); ˆın consecint ¸˘a,
avem:
1


0
f(ρ cos t, ρ sint)dt = g(ρ) = lim
ρ→0
g(ρ) =
=
1


0
f((0, 0)) = f((0, 0)).
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski
10. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a

Σ
ω ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x
2
dy ∧ dz −2xydz ∧ dx +z
3
dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= 9¦.
b. ω = yzdy ∧ dz −(x +z)dz ∧ dx + (x
2
+y
2
+ 3z)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
= 4 −2z, z ≥ 1¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 4 −2z, z = 1¦.
c. ω = x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
= 1, z ≥ 0¦.
Solut ¸ie
a. Fie K = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
≤ 9¦;
aplicˆand formula Gauss-Ostrogradski (sunt verificate ipotezele), obt ¸inem:

Σ
x
2
dy ∧ dz −2xydz ∧ dx +z
3
dx ∧ dy =

K
3z
2
dxdydz,
integrala tripl˘a calculˆandu-se folosind coordonate sferice.
b. Fie K compactul m˘arginit de suprafat ¸a (ˆınchis˘a) Σ ¸si fie
D = ¦(x, y); x
2
+ y
2
≤ 2¦ proiect ¸ia lui K pe planul xOy; aplicˆand formula
Gauss-Ostrogradski, obt ¸inem:

Σ
ω =

K
3dxdydz = 3

D
dxdy

2−
1
2
(x
2
+y
2
)
1
dz.
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 275
c. Suprafat ¸a Σ nu este ˆınchis˘a, deci formula Gauss-Ostrogradski nu se poate
aplica.
Fie D = ¦(x, y, z) ; x
2
+ y
2
≤ 1, z = 0¦ ¸si fie S = Σ ∪ D, orientat˘a cu
normala exterioar˘a (pe D normala este −k). Fie K compactul al c˘arui bord
(orientat) este suprafat ¸a (ˆınchis˘a) S. Aplicˆand formula Gauss-Ostrogradski,
obt ¸inem:

S
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy =

K
2dxdydz =

3
.
Rezult˘a deci:

Σ
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy =
=

3

D
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy.
Calculˆand ultima integral˘a de suprafat ¸˘a cu definit ¸ia, obt ¸inem:

D
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy = −

D
0dxdy = 0,
¸si deci

Σ
ω =

3
3
.
11. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a

Σ
ω direct ¸si folosind formula
Gauss-Ostrogradski ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x(y −z)dy ∧ dz +y(z −x)dz ∧ dx +z(x −y)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z) ; z = 1 −x
2
−y
2
, z > 0¦ ∪ ¦(x, y, z) x
2
+y
2
≤ 1, z = 0¦.
b. ω = x
2
(y −z)dy ∧ dz +y
2
(z −x)dz ∧ dx +z
2
(x −y)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); z
2
= x
2
+y
2
, 0 < z ≤ 1¦.
Solut ¸ie
Analog cu exercit ¸iul anterior; ˆın cazul b trebuie s˘a reunim la Σ discul
D = ¦(x, y, z); x
2
+ y
2
≤ 1, z = 1¦, orientat dup˘a normala k. Obt ¸inem

Σ
ω = −

1
0


0
ρ
2
(cos ϕ −sin ϕ)dϕ = 0.
12. Fie a, b, c trei numere strict pozitive. S˘a se calculeze fluxul cˆampului
vectorial:
V = x(xy +az)i −y(xy −az)j +z
3
k
prin suprafat ¸a Σ de ecuat ¸ie:

x
2
a
2
+
y
2
b
2

2
+
z
2
c
2
= 1.
276 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia suprafet ¸ei Σ se poate scrie sub forma echivalent˘a:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=

1 −
z
2
c
2
,
deci z ∈ [−c, c]. Intersect ¸iile suprafet ¸ei Σ cu plane orizontale (z = constant)
sunt elipsele S(z) de ecuat ¸ii:
x
2

a
4

1 −
z
2
c
2

2
+
y
2

b
4

1 −
z
2
c
2

2
= 1.
Semiaxele acestor elipse sunt
a
4

1 −
z
2
c
2
¸si b
4

1 −
z
2
c
2
.
Fie D(z) mult ¸imea (din planul orizontal z = constant) m˘arginit˘a de elipsa
S(z); atunci aria lui D(z) este:
/(z) = πab

1 −
z
2
c
2
.
Pentru calculul fluxului se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fie n
normala exterioar˘a la Σ ¸si fie Ω compactul m˘arginit de Σ; atunci:

Σ
V ndσ =


div(V ) dxdydz =

c
−c
dz

D(z)
(2az + 3z
2
) dxdy =
= πab

c
−c
(2az + 3z
2
)

1 −
z
2
c
2
dz = 3πab

c
−c
z
2

1 −
z
2
c
2
dz =
= 6πab

c
0
z
2

1 −
z
2
c
2
dz = 6πab
π
2
0
(c sin t)
2

1 −sin
2
t c cos t dt =
=
3
2
πabc
3
π
2
0
sin
2
2t dt =
3
8
π
2
abc
3
.
13. Legea lui Gauss
Pentru orice q > 0, consider˘am cˆampul scalar
f(x, y, z) =
q

x
2
+y
2
+z
2
=
q
4πr
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 277
¸si fie cˆampul de gradient ¸i:
E = −gradf.
Cˆampul scalar f reprezint˘a potent ¸ialul electric (sau potent ¸ial Newtonian)
asociat sarcinei electrice q plasate ˆın O, iar E este cˆampul electric generat
(sau cˆamp Newtonian).
a. S˘a se expliciteze E ¸si s˘a se demonstreze c˘a este cˆamp solenoidal, adic˘a:
divE = 0.
b. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului E prin orice suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce
nu cont ¸ine originea ˆın interior este nul.
c. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului E prin orice suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce
cont ¸ine originea ˆın interior este q, (legea lui Gauss).
Solut ¸ie
a. Putem calcula E direct cu definit ¸ia, sau aplicˆand propriet˘at ¸ile gradien-
tului; obt ¸inem:
E = −gradf =
q

r
r
3
.
Ar˘at˘am acum c˘a E este solenoidal:
divE = −grad(divf) = −∆f =
q
4πr
6

3r
3
−3r(x
2
+y
2
+z
2
)

= 0.
b. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior. Deoarece
cˆampul electric E este de clas˘a (
1
pe R
3
` ¦O¦, sunt ˆındeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski ¸si deci, (not˘am cu K compactul m˘arginit de Σ
¸si cu n versorul normalei exterioare la Σ), obt ¸inem:
T
Σ
(E) =

Σ
E ndσ =

K
divEdxdydz = 0.
c. Fie acum Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce cont ¸ine originea ˆın interior. Deoarece
E nu este de clas˘a (
1
pe compactul K m˘arginit de Σ, (E nefiind de clas˘a (
1
ˆın origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru a calcula
fluxul lui E prin Σ. Fie R > 0 astfel ˆıncˆat sfera de centru O ¸si raz˘a R
(notat˘a ˆın continuare cu S), s˘a fie inclus˘a ˆın interiorul lui Σ. Fie suprafat ¸a
(ˆınchis˘a) Σ
1
= Σ ∪ S, orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a (deci pe S este
normala interioar˘a la sfer˘a). Fie K
1
mult ¸imea compact˘a m˘arginit˘a de Σ
1
.
Deoarece O ∈ K
1
, fluxul lui E prin Σ
1
este nul (conform (b)). Rezult˘a c˘a
fluxul lui E prin Σ este egal cu fluxul lui E prin S (orientat˘a dup˘a normala
exterioar˘a n =
r
R
la sfer˘a):
T
Σ
(E) =

S
E ndσ =
q


0

π
0
sin θ dθ = q.
278 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
14. Fie n ∈ N ¸si fie q
ı
> 0, ∀ı ∈ ¦1, 2, .., n¦. Fie A
ı
, ı ∈ ¦1, 2, .., n¦, n
puncte ˆın R
3
de coordonate (x
ı
, y
ı
, z
ı
). Not˘am cu r
ı
vectorul de pozit ¸ie al
punctului A
ı
. Potent ¸ialul electric generat de sarcinile electrice q
ı
plasate ˆın
punctele A
ı
este
f(x, y, z) =
1

n
¸
ı=1
q
ı
| r −r
ı
|
,
unde, | | este norma euclidian˘a ˆın R
3
. Fie E = −gradf cˆampul electric
asociat potent ¸ialului f. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului electric E
printr-o suprafat ¸˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a ce cont ¸ine toate punctele A
ı
ˆın interi-
orul ei este egal cu
n
¸
ı=1
q
ı
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a rat ¸ionamentul din exercit ¸iul anterior.
15. Legea lui Arhimede
Consider˘am un recipient (cont ¸inut ˆın semispat ¸iul z < 0) ˆın care s-a turnat
un lichid avˆand densitatea constant˘a c.
Scufund˘amˆın lichid un corp pe careˆıl asimil˘am cu un compact cu bord orien-
tat (K, ∂K). Presupunˆand c˘a presiunea exercitat˘a de lichid asupra corpului
scufundat cre¸ste proport ¸ional cu adˆancimea, obt ¸inem pentru cˆampul presiu-
nilor formula V = czk. Fort ¸a ascensional˘a pe care lichidul o exercit˘a asupra
corpului scufundat este, prin definit ¸ie, egal˘a cu fluxul cˆampului presiunilor
prin suprafat ¸a (bordul) ∂K, ˆın raport cu normala exterioar˘a, n. Aplicˆand
formula Gauss-Ostrogradski, obt ¸inem:
T
∂K
(V ) =

∂K
V ndσ =
=

K
divV dxdydz =

K
cdxdydz = c vol(K),
adic˘a fort ¸a ascensional˘a este egal˘a cu masa lichidului dezlocuit de corpul
scufundat.
16. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ¸si fie K compactul m˘arginit de Σ. S˘a se
demonstreze c˘a:
1
3

Σ
r ndσ = vol (K) ,
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 279
unde, n este normala exterioar˘a la Σ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski:
1
3

Σ
r ndσ =
1
3

K
div(r) dxdydz =

K
dxdydz = vol(K).
17. Fie cˆampul vectorial V = r +
k r
r
4
r ¸si fie suprafat ¸a
Σ = ¦(x, y, z); z = 3 −x
2
−y
2
, 1 ≤ z¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 2, z = 1¦.
S˘a se calculeze fluxul lui V prin Σ (orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a).
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calcul˘am
divV = div

r +
k r
r
4
r

= 3 +

k r
r
4

divr +rgrad

k r
r
4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
−4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

k
r
4
−4
(k r)
r
6
r

= 3.
Notˆand cu K compactul m˘arginit de suprafat ¸a Σ, rezult˘a:
T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ =

K
3dxdydz = 3vol(K).
18. S˘a se calculeze fluxul cˆampului vectorial V =
1
r
(r k) prin:
a. O suprafat ¸˘a ˆınchis˘a arbitrar˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior.
b. Sfera de centru O ¸si raz˘a R.
Solut ¸ie
a.
ˆ
In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul este nul
deoarece divV = 0.
b.
ˆ
In cazul al doilea, fluxul se calculeaz˘a cu definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a
(nu sunt ˆındeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); ¸si ˆın acest caz
fluxul este tot 0 deoarece vectorii V ¸si normala exterioar˘a la sfer˘a sunt or-
togonali.
280 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
19. Formulele lui Green
Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat din R
3
. Fie n normala exterioar˘a
la ∂K ¸si fie f, g dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe o vecin˘atate a lui K. S˘a se
demonstreze formulele lui Green:
a.

∂K
f (gradg) ndσ =

K

f ∆g + (gradf)(gradg)

dxdydz.
b.

∂K

f (gradg) − g (gradf)

ndσ =

K

f ∆g −g ∆f

dxdydz.
Solut ¸ie
a. Pentru prima formul˘a se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski cˆampului de
vectori V = f gradg:

∂K
f (gradg) ndσ =

K
div(f gradg) dxdydz =
=

K

f div(gradg) + (gradg) (gradf)

dxdydz =
=

K

f∆g + (gradg) (gradf)

dxdydz.
b. A doua formul˘a rezult˘a direct din prima.
20. Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat din R
3
¸si fie n versorul nor-
malei exterioare la suprafat ¸a ∂K. Fie h o funct ¸ie armonic˘a pe o vecin˘atate a
lui K ¸si fie
dh
dn
derivata dup˘a direct ¸ia n a lui h. S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
a.

∂K
dh
dn
dσ = 0.
b.

∂K
h
dh
dn
dσ =

K
| gradh |
2
dxdydz.
Solut ¸ie
a. Se aplic˘a prima formul˘a a lui Green pentru: f = 1 ¸si g = h; o alt˘a
metod˘a este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski cˆampului V = gradh:

∂K
dh
dn
dσ =

∂K
(gradh) n dσ =
=

K
div(gradh) dxdydz =

K
∆h = 0.
b. Se aplic˘a a doua formul˘a a lui Green pentru f = g = h; o alt˘a metod˘a
const˘a ˆın a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = hgradh:

∂K
h
dh
dn
dσ =

K
hgradh n dσ =
9.4. FORMULA LUI STOKES 281
=

K
div(hgradh) dxdydz =
=

K

hdiv(gradh) + (gradh) (gradh)

dxdydz =
=

K

h∆g + | gradh |
2

dxdydz =

K
| gradh |
2
dxdydz.
9.4 Formula lui Stokes
21. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie

Γ
α ˆın
urm˘atoarele cazuri:
a. α = (y −z)dx + (z −x)dy + (x −y)dz.
Γ : z = x
2
+y
2
, z = 1.
b. α = ydx +zdy +xdz,
Γ : x
2
+y
2
+z
2
= 1, x +y +z = 0.
Solut ¸ie
a. Fie suprafat ¸a Σ = ¦(x, y, z); z = x
2
+y
2
+z
2
, z ≤ 1¦; atunci Γ este bordul
lui Σ ¸si aplicˆand formula lui Stokes obt ¸inem (l˘as˘am ca exercit ¸iu verificarea
compatibilit˘at ¸ii orient˘arilor):

Γ
(y −z)dx +(z −x)dy +(x −y)dz =

Σ
−2(dy ∧dz +dz ∧dx +dx ∧dy) =
= −2

D
(−2x −2y + 1)dxdy,
unde D este discul unitate.
b. Fie θ unghiul f˘acut de planul x +y +z = 0 cu planul xOy; atunci:
cos θ =
1

3
(i +j +k) k =

3
3
.
Intersect ¸ia dintre sfer˘a ¸si plan este un cerc mare al sferei, notat Γ. Con-
sider˘am drept suprafat ¸˘a Σ port ¸iunea din planul x + y + z = 0 situat˘a ˆın
interiorul sferei x
2
+y
2
+z
2
= 1. Evident, aria lui Σ este π. Fie D proiect ¸ia
lui Σ pe planul xOy. Aria lui D (care este interiorul unei elipse) este:
aria(D) = aria(Σ) cos θ = π

3
3
.
Rezult˘a:

Γ
ydx +zdy +xdz = −

Σ
(dy ∧ dz +dz ∧ dx +dx ∧ dy) =
282 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
= −

D
3dxdy = −3 aria(D) = −

3π.
22. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului vectorial
V = (y
2
+z
2
)i + (x
2
+z
2
)j + (x
2
+y
2
)k
pe curba Γ : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, ax +by +cz = 0.
Solut ¸ie
Curba Γ este un cerc mare al sferei (intersect ¸ia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consider˘am drept suprafat ¸˘a Σ oricare din cele dou˘a semisfere
determinate de plan pe sfer˘a. Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
V dr =

Σ
(rotV ) ndσ =
=

Σ
(2(y −z)i + 2(z −x)j + 2(x −y)k)
1
R
(xi +yj +zk) dσ = 0,
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfer˘a, n =
1
R
r ¸si rotV sunt per-
pendiculari.
23. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integralele:
a.

Γ
y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz , Γ : z
2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
b.

Γ
2zdx −xdy +xdz , Γ : z = y + 1, x
2
+y
2
= 1.
Solut ¸ie
a. Integrala este 0.
b. Considerˆand Σ port ¸iunea din planul z = y + 1 situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 1, ¸si aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
2zdx −xdy +xdz =

Σ
dz ∧ dx −dx ∧ dy =

D
−2dxdy = −2π,
unde, D este discul unitate (proiect ¸ia suprafet ¸ei Σ pe planul xOy).
24. S˘a se calculeze direct ¸si cu formula lui Stokes integrala curbilinie

Γ
(y
2
−z
2
)dx + (z
2
−x
2
)dy + (x
2
−y
2
)dz,
unde Γ este poligonul de intersect ¸ie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] ¸si planul
x +y +z =
3
2
.
9.4. FORMULA LUI STOKES 283
Solut ¸ie
Γ este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definit ¸ia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
x(t) = t, y(t) =
3
2
−t, t ∈
¸
1
2
, 1

.
Calcul˘am acum integrala aplicˆand formula lui Stokes. Fie Σ port ¸iunea din
planul x + y + z =
3
2
situat˘a ˆın interiorul cubului (interiorul hexagonului).
Proiect ¸ia lui Σ pe planul xOy este mult ¸imea
D = ¦(x, y);
1
2
≤ x +y ≤
3
2
, 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1¦,
a c˘arei arie este
3
4
. O parametrizare (cartezian˘a) a suprafet ¸ei Σ este
z =
3
2
−x −y, (x, y) ∈ D.
Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
(y
2
−z
2
)dx + (z
2
−x
2
)dy + (x
2
−y
2
)dz =
= −2

Σ
(x +y)dx ∧ dy + (y +z)dy ∧ dz + (z +x)dz ∧ dx =
= −2

D
3dxdy = −6 aria(D) = −
9
2
.
25. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula lui Stokes integrala

Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz,
pe curba Γ de ecuat ¸ii:
x
2
+y
2
= R
2
, z = x +y.
Solut ¸ie
Pentru a calcula integrala direct parametriz˘am
Γ : x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, z(t) = R(cos t + sint), t ∈ [0, 2π).
284 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
Pentru a aplica formula lui Stokes, consider˘am suprafat ¸a Σ port ¸iunea din
planul z = x+y situat˘a ˆın interiorul cilindrului x
2
+y
2
= R
2
. Proiect ¸ia lui Σ
pe planul xOy este discul de centru O ¸si raz˘a R, notat D. O parametrizare
cartezian˘a pentru Σ este z = x+y, (x, y) ∈ D. Aplicˆand formula lui Stokes,
obt ¸inem:

Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz =

Σ
dx ∧ dy +dy ∧ dz −dz ∧ dx =
=

D
dxdy = πR
2
.
26. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V =
1
r
(kr) pe curba
Γ = Γ
1
∪ Γ
2
∪ Γ
3
, unde:
Γ
1
= ¦(x, y, z); x
2
+y
2
= 1, z = 0, x > 0, y > 0¦
Γ
2
= ¦(x, y, z); y
2
+z
2
= 1, x = 0, y > 0, z > 0¦
Γ
3
= ¦(x, y, z); z
2
+x
2
= 1, y = 0, z > 0, x > 0¦.
Solut ¸ie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calcul˘am mai ˆıntˆai rotorul
cˆampului V :
rotV =
1
r
rot(k r) −(k r)grad
1
r
=
=
1
r

k divr −r divk +
dk
dr

dr
dk

+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
Fie suprafat ¸a Σ = ¦(x, y, z); x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, x > 0, y > 0, z > 0¦; evident,
bordul lui Σ este Γ. Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
V dr =

Σ
rotV ndσ,
unde, n = r este versorul normalei exterioare la Σ. Pentru a calcula integrala
de suprafat ¸˘a, putem folosi atˆat parametrizarea cartezian˘a cˆat ¸si coordonatele
sferice; se obt ¸ine

Γ
V dr =
π
2
.
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, ¸si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) ¸si
C(0, 0, c). Fie Γ reuniunea segmentelor [AB] ∪ [BC] ∪ [CA] (cu acest sens).
S˘a se calculeze

Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz.
Solut ¸ie
9.4. FORMULA LUI STOKES 285
Vom calcula integrala aplicˆand formula lui Stokes (l˘as˘am ca exercit ¸iu calculul
direct). Fie Σ interiorul triunghiului ABC; obt ¸inem:

Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz =

Σ
2dx ∧ dy + 2dy ∧ dz + 2dz ∧ dx.
Proiect ¸ia lui Σ pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar
parametrizarea cartezian˘a este
z = c

1 −
x
a

y
b

.
Rezult˘a:

Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz = 2

OAB

c
a
+
c
b
+ 1

dxdy =
= ab +bc +ca.
28. Fie V = (x
2
+y −4)i + 3xyj + (2xz +z
2
)k ¸si fie semisfera
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 16, z ≥ 0¦.
S˘a se calculeze fluxul cˆampului rot (V ) prin Σ, orientat˘a cu normala exte-
rioar˘a (la sfer˘a).
Solut ¸ie
Fluxul cerut este:
T
Σ
(rot(V )) =

Σ
rot(V ) ndσ,
unde, n este normala exterioar˘a la Σ. Integrala de suprafat ¸˘a se poate calcula
atˆat direct (cu definit ¸ia) cˆat ¸si cu formula lui Stokes; pentru aceasta, fie Γ
cercul de intersect ¸ie dintre Σ ¸si planul xOy. Ecuat ¸iile lui Γ sunt:
x
2
+y
2
= 16, z = 0.
Orientarea pe Γ este orientarea pozitiv˘a a cercului ˆın planul xOy. Aplicˆand
formula lui Stokes, rezult˘a:

Σ
rot(V ) ndσ =

Γ
V dr =
=


0

(16 cos
2
t + 4 sin t −4)(−4 sin t) + (48 sint cos
2
t)

dt = −16π.
286 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
29. Fie a > 0, b > 0 ¸si fie Γ intersect ¸ia cilindrului x
2
+ y
2
= a
2
cu
planul
x
a
+
z
b
= 1. S˘a se calculeze, (aplicˆand formula lui Stokes), circulat ¸ia
cˆampului vectorial V = xi + (y − x) j + (z − x − y) k de-a lungul curbei Γ
(orientarea pe Γ nu este precizat˘a).
Solut ¸ie
Fie Σ port ¸iunea din planul
x
a
+
z
b
= 1 din interiorul cilindrului x
2
+y
2
= a
2
:
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[
x
a
+
z
b
= 1, x
2
+y
2
≤ a
2
¦.
Atunci, conform formulei lui Stokes, rezult˘a:

Γ
V dr =

Σ
rot(V ) ndσ,
orient˘arile pe Γ ¸si Σ fiind compatibile. Parametriz˘am cartezian Σ:
z = b

1 −
x
a

, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ a
2
¦.
Rezult˘a vectorii tangent ¸i la Σ:

1, 0, −
b
a

¸si (0, 1, 0),
¸si deci versorul normalei la Σ indus de parametrizarea aleas˘a este n =
b
a
i+k.
Rotorul cˆampului V este rotV = −i + j − k. Rezult˘a circulat ¸ia:

Γ
V r =

Σ
rot(V ) ndσ = −πa
2

1 +
b
a

.
30. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie n versorul normalei
la Σ ¸si fie c un vector constant. S˘a se demonstreze c˘a circulat ¸ia cˆampului
vectorial V = (c r) r pe curba ∂Σ este egal˘a cu

Σ
c (r n) dσ.
Solut ¸ie
Aplic˘am formula lui Stokes:

∂Σ
(c r) r dr =

Σ
rot

(c r) r

ndσ =
9.4. FORMULA LUI STOKES 287
=

Σ

(c r) rotr −r grad(c r)

ndσ =

Σ
(c r) ndσ =

Σ
c(r n)dσ.
31. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie n versorul normalei
la Σ ¸si fie f ¸si g dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe o vecin˘atate a lui Σ. S˘a se
demonstreze relat ¸iile:

∂Σ
f gradg dr =

Σ

(gradf) (gradg)

ndσ.

∂Σ

f
∂g
∂x
+g
∂f
∂x

dx +

f
∂g
∂y
+g
∂f
∂y

dy +

f
∂g
∂z
+g
∂f
∂z

dz = 0.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:

∂Σ
f gradg dr =

Σ
rot(f (gradg)) ndσ =
=

Σ

f rot(gradg) −grad g gradf

ndσ =
=

Σ

(gradf) (gradg)

ndσ.
Pentru a doua egalitate, calcul˘am rotorul:
rot

f
∂g
∂x
+g
∂f
∂x

i +

f
∂g
∂y
+g
∂f
∂y

j +

f
∂g
∂z
+g
∂f
∂z

k

= 0,
deci circulat ¸ia este nul˘a (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).
32. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat ¸si fie n versorul normalei
la suprafat ¸a Σ.
a. Dac˘a f este o funct ¸ie de clas˘a (
1
pe (0, ∞), s˘a se calculeze circulat ¸ia
cˆampului vectorial V = f(r)r pe curba ∂Σ.
b. Dac˘a g este o funct ¸ie de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui Σ ¸si c este un
vector constant, s˘a se demonstreze c˘a circulat ¸ia cˆampului de vectori
W(x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba ∂Σ este

Σ
c (n gradg)dσ.
Solut ¸ie
a. Aplic˘am formula lui Stokes; pentru aceasta, calcul˘am
rotV = f(r) rotr −r gradf(r) = −r
f

(r)
r
r = 0,
288 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
deci circulat ¸ia este nul˘a.
b. Aplic˘am formula lui Stokes; calculˆand rotorul cˆampului W, obt ¸inem
rotW = −c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.
33. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie f ∈ (
1
(R), a ∈ R
3
¸si
fie V = (a gradf(r)) r, unde, r este vectorul de pozit ¸ie. S˘a se demonstreze:

∂Σ
V dr =

Σ
a r
r
f

(r) n dσ,
unde, n este versorul normalei la Σ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Stokes:

∂Σ
V dr =

Σ
a r
r
f

(r)n dσ =

Σ
rot ((a gradf(r)) r) n dσ.
Calcul˘am acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calcul˘am mai ˆıntˆai:
gradf(r) = f

(r) gradr = f

(r)
r
r
.
Obt ¸inem:
rot (( a gradf(r) ) r) = rot

( a r )
r
f

(r) r

=
=
(a r)
r
f

(r) rotr −r grad

( a r )
r
f

(r)

= −r

f

(r) grad

( a r )
r

+
( a r )
r
gradf

(r)

=
= −r

f

(r)
r a −( a r )
r
r
r
2
+
( a r )
r
f

(r)
r
r

=
=
f

(r)
r
(a r),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Capitolul 10
Exemple de teste pentru
examen
10.1 Analiz˘a matematic˘a I
Testul 1.
I. Este spat ¸iul (R
2
, | |
2
) complet ? Justificare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a seriilor:
¸
n≥1
3

n
3
+n
2
−n
n
2
,
¸
n≥1
n!

a
n

n
, a ∈ R
III. S˘a se construiasc˘a un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive care s˘a convearg˘a
la solut ¸ia real˘a a ecuat ¸iei x
3
+ 12x −1 = 0.
IV. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a ¸sirului de funct ¸ii
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) = x
n
−x
n+1
.
V. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ¸si a diferent ¸ialei (ˆın origine)
pentru funct ¸ia: f(x, y) =

x
2
y
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
VI. S˘a se determine maximul ¸si minimul funct ¸iei f(x, y) = x
2
+y
2
−3x−2y+1
pe mult ¸imea K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦.
Testul 2.
I. Sunt urm˘atoarele afirmat ¸ii adev˘arate? Justificare.
a. Orice funct ¸ie de clas˘a (
1
(R
2
) este diferent ¸iabil˘a.
b. Dac˘a f : R
2
→ R are derivate part ¸iale ˆın origine, atunci ea este
289
290 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
II. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a a seriei:
¸
n≥1
sin nx
n
2
, x ∈ R. Se poate
deriva seria termen cu termen (pe R)?
III. S˘a se afle extremele locale ale funct ¸iei f(x, y) = x
2
ye
2x+3y
, pe R
2
.
IV. S˘a se calculeze aproximarea liniar˘a a funct ¸iei f(x, y, z) =

x+1
(y+1)(z+1)
ˆın vecin˘atatea originii.
V. Fie r vectorul de pozit ¸ie ¸si fie f ∈ (
1
(R). S˘a se calculeze laplacianul
funct ¸iilor g(x, y, z) = f

1
r

¸si h(x, y, z) = f(r).
VI. Pe spat ¸iul Banach (([a, b], | |

) al funct ¸iilor continue (reale) con-
sider˘am aplicat ¸ia J : ([a, b] → R, J(f) =

b
a
f(t)dt. Este J funct ¸ional˘a
liniar˘a? Dar continu˘a?
Testul 3.
I. Teorema contract ¸iei.
II. S˘a se studieze convergent ¸a ¸si convergent ¸a absolut˘a seriilor:
¸
n≥1
n(2+i)
n
3
n
,
¸
n≥2
(−1)
n
lnn
.
III.
ˆ
In spat ¸iul metric R, mult ¸imea ¦(−1)
n n−1
n+1
[ n ∈ N¦ ∪ ¦−1, 1¦ este
ˆınchis˘a sau deschis˘a? Justificare.
IV. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸iile f(x) = sin 2x
¸si g(x) = ln(1 + 2x). S˘a se calculeze apoi suma seriei
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
.
V. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate c˘a f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este f de clas˘a (
2
pe R
2
?
VI. S˘a se afle extremele funct ¸iei y = y(x) definite implicit de ecuat ¸ia
x
3
+y
3
−2xy = 0.
Testul 4.
I. Teorema lui Taylor. Este adev˘arat c˘a orice funct ¸ie f ∈ (

(R) se poate
dezvolta ˆın serie Taylor ˆın vecin˘atatea oric˘arui punct?
II. S˘a se calculeze rotorul cˆampului vectorial V =
1
r
(k r).
10.1. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A I 291
III. S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a ecuat ¸iei
x
3
+ 4x −1 = 0.
IV. S˘a se determine valorile extreme ale produsului xy cˆand x ¸si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuat ¸ie x
2
+ 2y
2
= 1.
V. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a ¸sirului u
n
: R → R,
u
n
(x) =

x
2
+
1
n
2
, n > 0.
VI. S˘a se studieze convergent ¸a seriei
¸
n≥0
n!
(a+1)(a+2)...(a+n)
, a > −1.
Testul 5.
I. Spat ¸iul metric al funct ¸iilor continue (([a, b], | |

) este complet ? Justi-
ficare.
II. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integrala

1
0
sin x
x
dx.
III. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
S˘a se studieze continuitatea, existent ¸a derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
¸si diferent ¸iabilitatea ˆın origine.
IV. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
f : (0, 2π) (0, 2π) → R, f(x, y) = sin xsin y sin(x +y).
V. Fie g ∈ (
1
(R
2
) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
g(y
2
−x
2
, z −xy) = 0. S˘a se calculeze expresia E = y
∂z
∂x
+x
∂z
∂y
.
VI. Se poate deriva termen cu termen seria

¸
n=1
sin nx
2
n
, x ∈ R?
Testul 6.
I. Consider˘am pe Q ¸si C metrica uzual˘a: d(x, y) = [x−y[. S˘a se stabileasc˘a
dac˘a urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt adev˘arate sau false. Justificare.
a. Spat ¸iul metric (Q, d) este complet.
b. Spat ¸iul metric (C, d) este complet.
II. S˘a se studieze convergent ¸a seriei
¸
n≥1

an+1
bn+1

n
, a > 0, b > 0.
III. S˘a se determine mult ¸imea de convergent ¸˘a (ˆın R) a seriei de puteri:

¸
n=1
n!
(a+1)(a+2)...(a+n)
x
n
, a > 0.
IV. S˘a se calculeze divergent ¸a cˆampului vectorial V = r +
k r
r
4
r, unde k este
versorul axei Oz, iar r este vectorul de pozit ¸ie.
292 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
V. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei f : R
3
→ R,
f(x, y, z) = 2x
2
+y
2
+ 3z
2
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
VI. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = sin
1
x
. S˘a se studieze dac˘a f este uniform
continu˘a.
Testul 7.
I. Serii de puteri, teorema lui Abel.
II. S˘a se dezvolte ˆın serie ˆın jurul originii funct ¸ia f(x) = arctgx ¸si s˘a se
calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integrala
1
2
0
arctgx
x
dx.
III. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = x
2
+ yz −xy ¸si a = (1, 1, 2). S˘a se deter-
mine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este maxim.
IV. S˘a se determine extremele funct ¸iei z = z(x, y), definite implicit de
ecuat ¸ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0.
V. S˘a se caracterizeze ¸sirurile Cauchy ¸si cele convergente ˆıntr-un spat ¸iu met-
ric discret.
VI. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia u(x, y) = f(x
2
−y
2
) este armonic˘a
pe R
2
.
Testul 8.
I. S˘a se enunt ¸e ¸si s˘a se demonstreze trei criterii de convergent ¸˘a pentru serii
cu termeni pozitivi.
II. Fie a, b ∈ R, a < b. S˘a se demonstreze c˘a d
1
(f, g) =

b
a
[f(x) − g(x)[dx
este distant ¸˘a pe mult ¸imea funct ¸iilor continue ([a, b].
III. S˘a se calculeze suma seriei numerice
¸
n≥0
(−1)
n
3n+1
, folosind seria de puteri
¸
n≥0
(−1)
n
3n+1
x
3n+1
.
IV. S˘a se studieze continuitatea ¸si existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine
ale funct ¸iei f(x, y) =

e

x
2
y
2
+
y
2
x
2

dac˘a xy = 0
0 dac˘a xy = 0
V. Fie F ∈ C
2
(R
2
). Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(sin x +y, cos y +x) = 0.
S˘a se determine y

ˆın punctele critice ale lui y.
VI. Fie ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a x
2 d
2
y
dx
2
+ x
dy
dx
+ 2y = 0. Ce devine ecuat ¸ia dac˘a
10.1. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A I 293
se face schimbarea de variabile (x, y) → (t, y), unde x = e
t
?
Testul 9.
I.
ˆ
In R (cu distant ¸a uzual˘a) orice ¸sir Cauchy este convergent? Justificare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a ¸si convergent ¸a absolut˘a a seriei
¸
n≥1
(−1)
n
ln n
.
III. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸ia
f(x) = arcsinx ¸si apoi s˘a se calculeze suma seriei 1+
¸
n≥1
1·3·5...·(2n−1)
2·4·6...(2n)

1
2n+1
.
IV. Folosind dezvolt˘ari limitate s˘a se calculeze limita: lim
x→0
1−cos x
2
x
2
sinx
2
.
V. Fie funct ¸ia: f(x, y) =

xy
3
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın origine
¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
VI. Fie a, b, c ∈ R, a
2
+ b
2
+ c
2
= 0; s˘a se determine valorile extreme ale
funct ¸iei f : R
3
→ R, f(x, y, z) = ax +by +cz, pe mult ¸imea
D = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= r
2
¦.
Testul 10.
I. Derivarea ¸si integrarea termen cu termen a ¸sirurilor de funct ¸ii.
II. S˘a se studieze convergent ¸a absolut˘a pentru seria
¸
n≥2
(−1)
n
nln
2
n
.
III. Pe spat ¸iul Banach complex (([a, b], | |

) consider˘am operatorul:
(Mf)(x) = xf(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀ x ∈ [a, b].
a. S˘a se demonstreze c˘a M este liniar ¸si continuu ¸si | M |= [b[.
b. S˘a se demonstreze c˘a spectrul lui M este : σ(M) = [a, b].
c. S˘a se determine mult ¸imea valorilor proprii.
IV. S˘a se calculeze mult ¸imea de convergent ¸˘a (ˆın C) a seriei
¸
n≥1
z
n
n
, z ∈ C.
V. Este funct ¸ia g : R
2
→ R, g(x, y) = x

x
2
+y
2
de clas˘a (
1
(R
2
) ?
VI. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iei:
f(x, y) = 3xy
2
−x
3
−15x −36x + 9, (x, y) ∈ R
2
.
294 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
10.2 Analiz˘a matematic˘a II
Testul 1.
I. S˘a se enunt ¸e ¸si s˘a se demonstreze dou˘a criterii de convergent ¸˘a absolut˘a
pentru integrala Riemann improprie.
II. S˘a se calculeze

0
x
1
4
(x+1)
2
dx.
III. S˘a se calculeze integrala:

D

1 +

x
2
+y
2

dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−y ≤ 0, x ≥ 0¦.
IV. Fie 0 < k < R; s˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
≤ R
2
, z ≥ k¦.
V. Fie cˆampul vectorial V = r +
k r
r
4
r ¸si fie suprafat ¸a:
Σ = ¦(x, y, z); z = 3 −x
2
−y
2
, 1 ≤ z¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 2, z = 1¦.
S˘a se calculeze fluxul lui V prin Σ (orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a).
VI. Ce relat ¸ii de incluziune sunt ˆıntre mult ¸imile:
i.
1
(Z) ¸si
2
(Z) ,
ii. L
1
[0, 2π] ¸si L
2
[0, 2π]? Justificare.
Testul 2.
I. Formula Green-Riemann.
II. S˘a se studieze continuitatea funct ¸iei F(y) =


0
sinxy
1+x
2
dx, ∀ y ∈ R.
III. Pe spat ¸iul Hilbert
2
(N) consider˘am operatorul:
V :
2
(N) −→
2
(N) , (V x)(0) = 0 ¸si (V x)(n) = x(n − 1) , ∀n ≥ 1. S˘a se
calculeze valorile proprii ale lui V .
IV. S˘a se calculeze aria mult ¸imii plane D m˘arginite de curba de ecuat ¸ie:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a ¸si b fiind dou˘a constante pozitive.
V. S˘a se calculeze aria submult ¸imii de pe sfera x
2
+y
2
+z
2
= 1, situate ˆın
interiorul conului x
2
+y
2
= z
2
.
VI. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula lui Stokes integrala

Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz , Γ : x
2
+y
2
= R
2
, z = x +y.
10.2. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A II 295
Testul 3.
I. Formula Gauss-Ostrogradski.
II. S˘a se calculeze integrala: J(α) =
π
2

0
arctg(αtgx)
tgx
dx, α > 0, α = 1.
III. S˘a se calculeze integrala dubl˘a:

D
(x + 3y)dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
y = x
2
+ 1, y = −x
2
, x = −1, x = 3.
IV. S˘a se calculeze aria paraboloidul z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
V. S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc de
raz˘a R ¸si de m˘asur˘a α ∈ (0, π), presupus omogen.
VI. S˘a se calculeze fluxul cˆampului vectorial V =
1
r
(rk) printr-o suprafat ¸˘a
ˆınchis˘a arbitrar˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior.
Testul 4.
I. Teorema lui Poincare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a integralei

1
ln x

x
3
−1
dx
III. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia f(x) = [x[, x ∈ [−π, π], prelun-
git˘a prin periodicitate laˆıntregul R. S˘a se deduc˘a apoi suma seriei numerice:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+....
IV. Fie α =
x−y
x
2
+y
2
dx +
x+y
x
2
+y
2
dy. S˘a se calculeze integrala curbilinie

Γ
α,
unde Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a cu O ∈ Γ.
V. Fie a > 0, b > 0, c > 0, ¸si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) ¸si C(0, 0, c).
Fie Γ reuniunea segmentelor [AB] ∪ [BC] ∪ [CA] (cu acest sens). S˘a se cal-
culeze

Γ
(z − y)dx + (x − z)dy + (y − x)dz direct ¸si aplicˆand formula lui
Stokes.
VI. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori r = xi + yj + zk, prin
suprafat ¸a de ecuat ¸ie z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
296 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 5.
I. Formula lui Stokes.
II. S˘a se calculeze integrala
1

0
dx
(1−x
n
)
1
n
, n ∈ N.
III. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = e
ax
, x ∈ (−π, π]
¸si apoi s˘a se calculeze suma seriei de numere:
¸
n≥1
1
n
2
+a
2
, a = 0.
IV. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
z = 4 −x
2
−y
2
, 2z = 5 +x
2
+y
2
.
V. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori V = yi−xj+z
2
k, prin suprafat ¸a
de ecuat ¸ie z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
VI. S˘a se calculeze masa firului material de ecuat ¸ii parametrice:
x(t) = t, y(t) =
1
2
t
2
, z(t) =
1
3
t
3
, t ∈ [0, 1], cu densitatea F(x, y, z) =

2y.
Testul 6.
I. Baze ortonormale ˆın spat ¸ii Hilbert ¸si serii Fourier.
II. S˘a se calculeze integrala
1

0
ln
p

1
x

dx, p > −1.
III. S˘a se calculeze aria mult ¸imii plane m˘arginite de curba de ecuat ¸ie

x
2
+y
2

2
= 2a
2
xy, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
IV. Fie α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
a. S˘a se calculeze integrala curbilinie

C(O,R)
α, unde, am notat cu ((O, R)
cercul de centru O ¸si raz˘a R > 0.
b. S˘a se calculeze

Γ
α, unde, Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a astfel ˆıncˆat
O ∈ Γ.
V. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
+z
2
= 1, y
2
+z
2
= x
2
, x ≥ 0.
VI. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:

Γ
y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz ,
Γ fiind curba de ecuat ¸ii Γ : z
2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
10.2. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A II 297
Testul 7.
I. Serii trigonometrice.
II. Fie α > 0. S˘a se calculeze

0
sinαx
x
dx.
III. S˘a se calculeze integrala dubl˘a

D
ln(1+x
2
+y
2
)dxdy, D fiind m˘arginit
de curbele de ecuat ¸ii x
2
+y
2
= e
2
, y = x

3, x = y

3, x ≥ 0.
IV. Fie 1-forma diferent ¸ial˘a α = ydx +xdy, (x, y) ∈ R
2
.
i. Este α ˆınchis˘a? Dar exact˘a?
ii. S˘a se calculeze

Γ
α pe un drum cu capetele A(2, 1) ¸si B(1, 3).
V. S˘a se calculeze spectrul ¸si norma operatorului diagonal:
D
α
:
2
(N) →
2
(N), (D
α
x)(n) = α(n)x(n), unde α(n) =
1
n
2
+1
.
Este operatorul D
α
inversabil ?
VI. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a

Σ
x
2
dy∧dz−2xydz∧dx+z
3
dx∧dy,
unde, Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= 9¦.
Testul 8.
I. Integrale cu parametri.
II. S˘a se calculeze integrala: F(y) =
π
2
0
ln

cos
2
x +y
2
sin
2
x

dx, ∀y > 0.
III. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; (x, y) ∈ D, 0 ≤ z ≤ f(x, y)¦,
dac˘a D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2y¦, ¸si f(x, y) = x
2
+y
2
.
IV. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale unei sem-
isfere o de raz˘a R ¸si avˆand densitatea constant˘a c.
V. Fie V = (x
2
+y −4)i + 3xyj + (2xz +z
2
)k ¸si fie semisfera
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 16, z ≥ 0¦.
S˘a se calculeze fluxul cˆampului rot (V ) prin Σ, orientat˘a cu normala exte-
rioar˘a (la sfer˘a).
VI. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = x
2
, x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R. S˘a se calculeze apoi sumele seriilor de
numere:
¸
n≥0
1
n
2
,
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
2
,
¸
n≥1
1
n
4
.
298 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 9.
I. M˘asura ¸si integrala Lebesgue.
II. S˘a se calculeze integrala: F(a) =
π
2

0
ln

1+a cos x
1−a cos x

dx
cos x
, [a[ < 1.
III. S˘a se calculeze:

D
e
x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 1¦.
IV. S˘a se calculeze norma ¸si valorile proprii ale operatorului
W :
2
(Z) →
2
(Z) , (Wx)(n) = x(n −1) , ∀n ∈ Z.
V. Fie P, Q, R : Ω = ¦(x, y, z) ; y > 0, z ≥ 0¦ → R,
P = x
2
−yz +
y
x
2
+y
2
, Q = y
2
−zx −
x
x
2
+y
2
, R = z
2
−xy.
Notˆand cu ω = Pdx + Qdy + Rdz, s˘a se calculeze

Γ
ω, unde Γ este un
drum parametrizat arbitrar (inclus ˆın Ω) ce une¸ste punctele A(1, 1, 0) ¸si
B(−1, 1, 0).
VI. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ¸si fie K compactul m˘arginit de Σ. S˘a se
demonstreze c˘a:
1
3

Σ
r n dσ = vol (K) , n fiind normala exterioar˘a la Σ.
Testul 10.
I. Funct ¸iile lui Euler.
II. Fie f : [0, 1] (0, ∞) → R, f(x, y) =
x
y
2
e

x
y

2
¸si fie integrala parametru
F(y) =

1
0
f(x, y) dx. S˘a se calculeze: lim
y→0

1
0
f(x, y) ¸si

1
0
lim
y→0
f(x, y) dx.
III. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
= 1, z
2
= x
2
+y
2
, z ≥ 0.
IV. S˘a se calculeze aria submult ¸imii de pe paraboloidul z = x
2
+ y
2
situat
ˆın interiorul cilindrului x
2
+y
2
= 2y.
V. S˘a se calculeze, aplicˆand formula Green-Riemann,

Γ
xydx +
x
2
2
dy,
Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 1, x ≤ 0 ≤ y¦ ∪ ¦(x, y) [ x +y = −1, x ≤ 0, y ≤ 0¦.
VI. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a:

Σ
x
2
(y −z)dy ∧ dz +y
2
(z −x)dz ∧ dx +z
2
(x −y)dx ∧ dy,
unde Σ = ¦(x, y, z); z
2
= x
2
+y
2
, 0 < z ≤ 1¦.
Bibliografie
Lucr˘ari teoretice
1. I. Colojoar˘a
Analiz˘a matematic˘a, Ed. Didactic˘a ¸si pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1983.
2. R. Courant
Differential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt ¸
Curs de calcul diferent ¸ial ¸si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnic˘a, 1965.
4. P. Flondor, O. St˘an˘a¸sil˘a
Lect ¸ii de analiz˘a matematic˘a, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiz˘a funct ¸ional˘a, Ed. S¸tiint ¸ific˘a ¸si enciclopedic˘a, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiz˘a funct ¸ional˘a, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Romˆane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. St˘an˘a¸sil˘a
Analiz˘a liniar˘a ¸si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. St˘an˘a¸sil˘a
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferent ¸ial - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebr˘a ¸si analiz˘a matematic˘a, Ed. Did. Ped., Bucure¸sti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Opri¸san
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nit ¸˘a, Tatiana St˘an˘a¸sil˘a
1000 de probleme rezolvate ¸si exercit ¸ii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
299
300 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN

˘ ˘ ANALIZA MATEMATICA Notiuni teoretice ¸i probleme rezolvate ¸ s
Mircea Olteanu

Cuprins
1 Serii de numere 1.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 Spatii metrice. Continuitate ¸ 2.1 Notini teoretice . . . . . . . . . . ¸ 2.2 Spatii metrice . . . . . . . . . . . ¸ 2.3 Teorema contractiei . . . . . . . ¸ 2.4 Functii continue . . . . . . . . . . ¸ 2.5 Spatii normate ¸i operatori liniari ¸ s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 7 15 21 29 29 37 42 48 54 67 67 72 86 95

3 Siruri de functii. Functii elementare ¸ ¸ ¸ 3.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . ¸ 3.2 Siruri ¸i serii de functii . . . . . . . . ¸ s ¸ 3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . . 3.4 Serii de puteri, functii elementare . . ¸ 4 Functii diferentiabile ¸ ¸ 4.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . ¸ 4.2 Derivate partiale ¸i diferentiala ¸ s ¸ 4.3 Diferentiala functiei compuse . ¸ ¸ 4.4 Extreme locale . . . . . . . . . 4.5 Functii implicite . . . . . . . . ¸ 4.6 Extreme cu leg˘turi . . . . . . a 5 Integrale improprii ¸i cu s 5.1 Notiuni teoretice . . . ¸ 5.2 Integrale improprii . . 5.3 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . .

107 . 107 . 112 . 126 . 135 . 141 . 152

parametri 161 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169 3

6 M˘sur˘ ¸i integral˘ a as a 6.1 Notiuni teoretice . . . . . . ¸ 6.2 Functii integrabile . . . . . ¸ 6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . 6.4 Operatori pe spatii Hilbert ¸

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

181 . 181 . 192 . 201 . 213

7 Integrale duble ¸i triple s 229 7.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229 ¸ 7.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232 7.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237 8 Integrale curbilinii ¸i de suprafat˘ s ¸a 243 8.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243 ¸ 8.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249 8.3 Integrale de suprafat˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258 ¸a 9 Formule integrale 9.1 Notiuni teoretice . . . . . . . ¸ 9.2 Formula Green-Riemann . . . 9.3 Formula Gauss-Ostrogradski . 9.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267 . 267 . 269 . 274 . 281

10 Exemple de teste pentru examen 289 10.1 Analiz˘ matematic˘ I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289 a a 10.2 Analiz˘ matematic˘ II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294 a a

[12]. Desigur. Fiecare a a capitol ˆ ıncepe cu o sectiune teoretic˘ ce contine principalele notiuni ¸i rezul¸ a ¸ ¸ s tate necesare rezolv˘rii exercitiilor. s 5 . sunt recomandate cursurile care se adreseaz˘ studentilor din a ¸ ˆ at˘mˆntul superior tehnic. [9]. pentru ˆ ¸elegerea conceptelor a ¸ ınt fundamentale ale analizei este necesar˘ o preg˘tire teoretic˘ suplimentar˘. de exemplu [11]. se recomand˘ cona a sultarea ¸i a altor culegeri de probleme. [14].Introducere Aceast˘ lucrare este rezultatul cursurilor ¸i seminariilor de analiz˘ matema s a atic˘ ¸inute de autor studentilor anilor ˆ ai ai Facult˘¸ilor de Automatic˘ at ¸ ıntˆ at a ¸i Electronic˘ din Universitatea Politehnica Bucure¸ti. [13]. o list˘ cu acestea se g˘se¸te ˆ bibliografia de ınv˘ a a a a s ın la sfˆr¸it. [6]. De asemenea. ˆ a s ındeosebi lucr˘rile [4]. ˆ ultimul capitol sunt a s In exemple de subiecte propuse la examenele de analiz˘ matematic˘. Cartea este strucs a s turat˘ ˆ zece capitole. a a a a Pentru aceasta. continˆnd exercitii rezolvate care acoper˘ programa a ın ¸ a ¸ a cursului de analiz˘ din primul ¸i al doilea semestru.

6 .

ii. a 7 . (α este cel mai mic majorant). y ∈ M rezult˘ xρy a ¸ a a a sau yρx. atunci un element α ∈ M se a ¸ a nume¸te marginea superioar˘ a lui X dac˘: s a a i. ¸ s a a a s as a Dac˘ X este o submultime majorat˘ a lui M . a a simetric˘ dac˘ xρy ⇒ yρx.1 Notiuni teoretice ¸ Relatii ¸ Dac˘ M este o multime arbitrar˘ nevid˘. s ¸ a a Relatia ρ se nume¸te: ¸ s reflexiv˘ dac˘ xρx. a a s tranzitiv˘ dac˘ xρy ¸i yρz ⇒ xρz. orice submultime ρ ⊆ M × M se a ¸ a a ¸ nume¸te relatie pe M . ∀x ∈ X. ≤) este o multime total ordonat˘. atunci α ≤ γ. ˆ cele ce urmeaz˘ (M. antisimetric˘ ¸i ¸ s ¸ a a a s tranzitiv˘. Dac˘ multimea majorantilor lui X este ¸ a a ¸ ¸ nevid˘. Un element a ∈ M se nume¸te majorant al ¸ a s multimii X dac˘ x ≤ a. atunci X se nume¸te majorat˘. ∀x ∈ M . ∀x ∈ X. a a antisimetric˘ dac˘ xρy ¸i yρx ⇒ x = y. a a s O relatie se nume¸te relatie de ordine dac˘ este reflexiv˘. a s a Un element b ∈ M se nume¸te minorant al lui X dac˘ b ≤ x. x ≤ α.Capitolul 1 Serii de numere 1. s a Multimea X se nume¸te minorat˘ dac˘ multimea minorantilor s˘i este nevid˘. ∀x ∈ X. iar X este o In a ¸ a submultime nevid˘ a lui M . y) ∈ ρ. a Relatia de ordine ρ (pe multimea M ) se nume¸te total˘ (sau se mai spune ¸ ¸ s a c˘ multimea M este total ordonat˘) dac˘ pentru orice x. dac˘ x ≤ γ. ¸ s a a ¸ ¸ a a Multimea X se nume¸te m˘rginit˘ dac˘ este ¸i majorat˘ ¸i minorat˘. (α este majorant). ∀x ∈ X. Se noteaz˘ xρy dac˘ (x.

1. ·) este corp comutativ. b) + (c. inf X. structura de ordine: exist˘ o relatie de ordine total˘ pe R (notat˘ ≤). +. 2. axioma marginii superioare (Cantor): orice submultime nevid˘ ¸i majo¸ as rat˘ a lui R are o margine superioar˘ ˆ R. s (C.. |z| ≥ 0. 0) cu num˘rul real a. a a s Multimi de numere ¸ Multimea N = {0. respectiv.. −1. +. ad + bc).. pentru orice submultime A ⊆ N cu propriet˘¸ile ¸ at 0 ∈ N ¸i s(n) ∈ A. Cu operatiile ¸ (a. a. a a ın x dac˘ x ≥ 0 a Modulul unui num˘r real x ∈ R este |x| = a −x dac˘ x < 0 a Multimea C a numerelor complexe este multimea perechilor ordonate de ¸ ¸ numere reale. Se noteaz˘ i = (0. . b ∈ R. z ∈ R 0 ≤ x ≤ y ⇒ 0 ≤ xy.. s rezult˘ A = N (principiul inductiei matematice). 1. exist˘ 0 ∈ N astfel ˆ at functia s : N → N \ {0} este bijectiv˘.}. s a ¸ Notatiile uzuale pentru marginea superioar˘ ¸i marginea inferioar˘ ale lui ¸ a s a X (dac˘ exist˘) sunt sup X ¸i. |z| = a2 + b2 . structura algebric˘: exist˘ dou˘ operatii (adunarea ¸i ˆ a a a ¸ s ınmultirea. c + d) ¸i (a. d) = (ac − bd. 0. a ¸ propriet˘¸ile modulului sunt: at i. prin definitie. n = 0. iii.. ∀z ∈ C . notate ¸ + ¸i · ) astfel ˆ at (R. ¸ n a n Prin definitie. C = R × R. y ∈ R. . a ¸ Multimea numerelor ˆ ¸ ıntregi este Z = {. 2. SERII DE NUMERE Analog se define¸te marginea inferioar˘ a unei multimi minorate. a ¸ a a compatibil˘ cu operatiile algebrice: a ¸ x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z.} a numerelor naturale se define¸te axiomatic dup˘ ¸ s a cum urmeaz˘ (axiomele lui Peano): a i. ·) este corp comutativ. a ıncˆ ¸ a iii. prin calcul direct se obtine i2 = −1.. ¸ √ Modulul num˘rului complex z = a + ib este. ∀x. 1) ¸i identificˆnd perechile a s a de forma (a. a ¸ a ¸ ii. multimea numerelor reale R satisface axiomele urm˘toare: ¸ ¸ a i. ∀n ∈ N. n ∈ Z.8 CAPITOLUL 1. ∀x. −2. b) · (c. d) = (a + b. s ıncˆ ii. exist˘ s : N → N functie injectiv˘ (functia succesor). iar multimea ¸ numerelor rationale este: ¸ p Q = { m | m. y. cu conventia m = k dac˘ mk = np}.. orice num˘r complex z ∈ C se scrie a a z = a + ib.

sau ∀n ∈ N. w ∈ C.1. Multimea numerelor rationale nu are aceast˘ proprietate: de exemplu. |z| = 0 ⇔ z = 0 iii. ∃ N ( ) ∈ N astfel ˆ at ∀n. unghiul ¸ ϕ ∈ [0. num˘rul a se nume¸te limita ¸irului ¸i se noteaz˘ a = lim xn . limita este unic˘. |z + w| ≤ |z| + |w|. iar dac˘ ¸irul este dea a s scresc˘tor. ıncˆ Multimea numerelor reale are urm˘toarea proprietate de completitudine ¸ a (criteriul general al lui Cauchy de convergent˘): ¸a Un ¸ir de numere reale este convergent (ˆ R) dac˘ ¸i numai dac˘ este ¸ir s ın as a s Cauchy. atunci xϕ(n) se nume¸te a ¸ a s sub¸ir al ¸irului xn . ∀ n ∈ N . ∃ N ( ) ∈ N astfel ˆ at ∀n ≥ N ( ). |xn − a| < . Fie z ∈ C. ∀z. Pentru ¸iruri de numere reale are loc s a s ¸i urm˘torul rezultat (teorema lui Weierstrass): s a Orice ¸ir monoton ¸i m˘rginit este convergent. dac˘ ¸irul este cresc˘tor. a Siruri de numere ¸ Un ¸ir de numere reale (complexe) este orice aplicatie x : N → R(respectiv C). a s ın Forma trigonometric˘ a lui z este z = |z|(cos ϕ + sin ϕ). xn ≥ xn+1 (descresc˘tor). NOTIUNI TEORETICE ¸ 9 ii. s dar nu are limit˘ rational˘. exist˘ lim xn ∈ R. s as a s a Sirul xn (de numere reale sau complexe) se nume¸te m˘rginit dac˘ exist˘ ¸ s a a a M > 0 astfel ˆ at |xn | ≤ M. |zw| = |z| · |w|. s ¸ notatia uzual˘ este x(n) = xn . s s Un ¸ir de numere reale (sau complexe) se nume¸te convergent dac˘ exist˘ s s a a un num˘r real (respectiv complex) a cu proprietatea: a ∀ > 0. ¸irul ¸ ¸ a s n 1 (cresc˘tor ¸i m˘rginit de numere rationale) xn = 1 + n a s a ¸ este ¸ir Cauchy. a a Un ¸ir xn se nume¸te ¸ir Cauchy (sau fundamental) dac˘: s s s a ∀ > 0. atunci limita este marginea sa inferioar˘ (inf xn ). xn ≤ xn+1 ¸ s a (cresc˘tor). s s a as a atunci limita este marginea sa superioar˘ (sup xn ). |xn − xm | < . ıncˆ ˆ acest caz. a a Orice ¸ir convergent este m˘rginit. ¸ a Dac˘ ϕ : N → N este o functie strict cresc˘toare. In a s s s a n→∞ Dac˘ exist˘. prin definitie. ∀z.1. ∀n ∈ N . m ≥ N ( ). z = 0. a ¸ a In a n→∞ . ˆ schimb. ıncˆ Sirul xn de numere reale se nume¸te monoton dac˘ ∀n ∈ N. argumentul (redus) al lui z este. 2π) f˘cut de semidreptele Ox ¸i Oz (ˆ sens trigonometric pozitiv). w ∈ C iv. a a a Un ¸ir este convergent dac˘ ¸i numai dac˘ orice sub¸ir al s˘u este convergent.

reciproca a a a fiind fals˘. ıncˆ Un ¸ir de numere complexe zn are limita ∞ dac˘: s a ∀ M > 0. Seria n xn se nume¸te convergent˘ dac˘ ¸irul sn este ¸ir convergent. ıncˆ Sirul de numere reale xn are limita −∞ dac˘: ¸ a ∀M < 0. xn > M. ˆ acest caz. Orice serie absolut convergent˘ este convergent˘. un ∈ R. |zn | > M. notat˘ s a xn . ∃ NM ∈ N astfel ˆ at ∀ n ≥ NM . a Dac˘ xn = un + ivn . ın s a a a atunci limita ¸irului sn este suma seriei. as s s In lim zn = lim xn + i lim yn . D˘m ˆ continuare dou˘ exemple remarcabile de serii. s ın Multimea numerelor complexe are (ca ¸i multimea numerelor reale) pro¸ s ¸ prietatea de completitudine: un ¸ir de numere complexe este convergent s dac˘ ¸i numai dac˘ este ¸ir Cauchy. Dac˘ seria este convergent˘. ıncˆ Serii de numere Fie xn un ¸ir de numere complexe ¸i fie sn = s s k=1 n xk ¸irul sumelor partiale s ¸ asociat. ∃NM ∈ N astfel ˆ at ∀ n ≥ NM .10 CAPITOLUL 1. zn = xn + iyn este ¸ir Cauchy ˆ C dac˘ ¸i numai dac˘ xn ¸i yn sunt s ın a s a s ¸iruri Cauchy ˆ R. In acest caz suma seriei este: a as a zn = n≥0 1 . n Seria n xn se nume¸te absolut convergent˘ dac˘ seria s a a n |xn | este serie convergent˘. s a as s ˆ caz contrar seria se nume¸te divergent˘. xn < M. zn = xn + iyn este ¸ir (de numere complexe) convergent dac˘ ¸i numai s as dac˘ ¸irurile (de numere reale) xn ¸i yn sunt ¸iruri convergente. ∃ NM ∈ N astfel ˆ at ∀n ≥ NM . 1−z . a ın a Seria geometric˘ a z n . SERII DE NUMERE Sirurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu ¸ ajutorul ¸irurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy): s i. vn ∈ R. atunci seria a xn este convergent˘ a n dac˘ ¸i numai dac˘ seriile as a n un ¸i s n vn sunt ambele convergente. Atunci seria este Fie z ∈ C (numit ratie) ¸i fie seria geometric˘ ¸ s a n≥0 convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ |z| < 1. n→∞ n→∞ n→∞ ii. as a s Se spune c˘ un ¸ir de numere reale xn are limita ∞ dac˘: a s a ∀M > 0.

dac˘ z = 1 seria este divergent˘. 2α−1 − 1 2α−1 22(α−1) 23(α−1) De aici rezult˘ c˘ ¸irul sn este m˘rginit.. deci as ¸ a divergent. pentru orice n ∈ N . a n n Fie α ≤ 1. Pentru orice n ∈ N avem a a a inegalit˘¸ile: at s2n −1 = 1 + + 1 2(n−1)α 1 1 + α α 2 3 + + 1 2(n−1)α +1 1 1 1 1 + α+ α+ α α 4 5 6 7 + . ˆ particular.. 1−z De aici rezult˘ c˘ sn este convergent dac˘ ¸i numai dac˘ |z| < 1.... ≥ 1 1 1 1 n + 2 · + 4 · + . a as a ... pentru orice z ∈ C. + 2n−1 · n = 1 + → ∞... + 1 2n + .. avem inegalit˘¸ile: at s2n = 1 + ≥1+ .. z = 1 ¸irul a a s sumelor partiale este: ¸ n sn = k=0 zk = 1 − z n+1 .. + nα ≥ 1 + + . Vom demonstra c˘ ¸irul sumelor partiale sn este nem˘rginit. + 2nα 1 −1 + . + ≥1+ 1 1 1 1 1 + α + .. Fie α ∈ R ¸i fie seria s nα n≥1 Seria dat˘ este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ α > 1.. + 1 2(n−1)(α−1) ≤ 2α−1 .1. seria a a as a ın 1 armonic˘ a este divergent˘. a a as a Seria lui Riemann (seria armonic˘ generalizat˘) a a 1 ..... + n ≥ α 2 3 2 2 2 1 + 2 1 1 + 3 4 1 2n−1 +1 + 1 1 1 1 + + + + 5 6 7 8 1 2n−1 +2 + . este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ ¸irul sumelor partiale este a aa a s ¸ m˘rginit (fiind cresc˘tor.+ ≤ ≤1+2· =1+ 1 + 1 1 1 1 + 4 · α + 8 · α + . 2 4 8 2 2 Fie acum α > 1. NOTIUNI TEORETICE ¸ 11 Evident. + 2n−1 · (n−1)α = α 2 4 8 2 1 + 1 + ..1.. rezult˘ convergent). ∀ z = 1.

Dac˘ α ≤ 1 ¸i a s > 0. atunci seria n un este divergent˘.12 CAPITOLUL 1.. 1) ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ un+1 < c. a n ii. presupunem c˘ exist˘ lim n un = . + zn+p | < ε. atunci seria a s s n un este convergent˘. Dac˘ < 1. SERII DE NUMERE Criterii de convergent˘ pentru serii de numere ¸a 1. Dac˘ a < 1. ∀ n ≥ n0 . atunci seria a un este convergent˘. Criteriul de comparatie la limit˘ ¸ a Fie un > 0 ¸i vn > 0. Fie zn ∈ C un ¸ir de numere complexe. ∃ N (ε) ∈ N cu proprietatea as a |zn+1 + zn+2 + . ˆ particular. 2. a n b. ( poate fi ¸i 0). Criteriul raportului (al lui D Alembert) un+1 = Fie un > 0. a a n→∞ a. atunci ¸i seria a s n n n vn este convergent˘. Dac˘ seria a n vn este divergent˘. a 5. ∀ n ≥ N (ε). Criteriul general al lui Cauchy. s a b. Criteriul r˘d˘cinii (al lui Cauchy) a a √ Fie un > 0. a .( poate fi ¸i ∞) atunci seria s 4. atunci seria s zn este convergent˘ a dac˘ ¸i numai dac˘ ∀ε > 0. Dac˘ lim a exist˘ ¸i este un num˘r real nenul. Dac˘ seria a un este convergent˘. n→∞ i. a O variant˘ (mai general˘) a acestui criteriu este: a a Dac˘ exist˘ c ∈ (0. s un a. atunci seria n un este convergent˘. a. a n b. a un este divergent˘. un atunci seria n un este convergent˘. ∀ p ∈ N. Dac˘ α > 1 ¸i ∈ R. atunci obtinem criteriul de comparatie la In a ¸ ¸ α limit˘ cu seria lui Riemann: a Fie = lim nα un . dac˘ vn = n1 . Dac˘ a > 1. presupunem c˘ exist˘ lim a a n→∞ un a. a un este divergent˘.. atunci cele dou˘ serii as a a n→∞ vn au aceea¸i natur˘. atunci ¸i seria a s 3. Criteriul comparatiei ¸ Fie un ≥ vn ≥ 0.

a ln u1 n = . a n b. Criteriul condens˘rii a Fie un ≥ un+1 ≥ 0. Dac˘ > 1. Dac˘ a b. Atunci seriile un ¸i s n n 2n u2n au aceea¸i natur˘. Dac˘ a > 1. Criteriul logaritmic Fie un > 0. NOTIUNI TEORETICE ¸ b.1. a n 7. n→∞ un+1 a. Criteriul integral Fie f : (0. a un este divergent˘. 1) ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ √ n un < c. Criteriul Raabe-Duhamel Fie un > 0. atunci seria n un este convergent˘. ∀n ∈ N . Dac˘ ¸irul un este descresc˘tor as a ¸i are limita zero. s a 9. atunci seria n < 1.1. Criteriul lui Leibniz Fie un ≥ 0 ¸i fie seria alternat˘ s a n (−1)n un . a 6. atunci seria 8. presupunem c˘ exist˘ a a un lim n −1 = . n→∞ ln n un este convergent˘. a O variant˘ (mai general˘) a acestui criteriu este: a a Dac˘ exist˘ c ∈ (0. Dac˘ a > 1. atunci seria n un este divergent˘. ∀ n ≥ n0 . Dac˘ a < 1. ∞) o functie descresc˘toare ¸i fie ¸irul ¸ a s s an = Atunci seria n n 1 f (t)dt. atunci seria n 13 un este divergent˘. 10. atunci seria este convergent˘. Criteriul Abel-Dirichlet Fie an un ¸ir descresc˘tor cu an → 0 ¸i fie un un ¸ir de numere complexe s a s s . s a 11. f (n) este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ¸irul an este cona as as vergent. presupunem c˘ exist˘ lim a a a. atunci seria a un este convergent˘. ∞) → [0.

¸i fie S suma sa. seria ¸ a n uσ(n) este de asemenea convergent˘. a a s Fie n∈N n Dac˘ Sn = a (−1)k uk este suma primilor n + 1 termeni. SERII DE NUMERE uk este m˘rginit. Atunci seria a k=1 n astfel ˆ at ¸irul sumelor partiale ıncˆ s ¸ este convergent˘. a Aproximarea sumelor seriilor convergente Evident. suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii ¸irului s sumelor partiale. atunci: n∈N un+1 < k < 1. a s ¸ a D˘m ˆ continuare dou˘ rezultate remarcabile cu privire la convergenta a ın a ¸ conditionat˘: ¸ a Teorema lui Dirichlet Orice serie absolut convergent˘ este neconditionat convergent˘. a as atunci exist˘ o permutare a termenilor seriei initiale astfel ˆ at suma noii a ¸ ıncˆ serii s˘ fie S. dar nu absolut convergent˘ ¸i S ∈ R∪{±∞}. atunci |S − Sn | ≤ un+1 . D˘m mai jos dou˘ rezultate ˆ acest sens. ∀n ∈ N . ¸ a a ın Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi Fie un ≥ 0 ¸i fie k ≥ 0 astfel ˆ at s ıncˆ este suma seriei convergente n + 1 termeni. a ¸ a Teorema lui Riemann Fiind date o serie convergent˘. iar sn = k=0 un este suma primilor |S − sn | < k un . a an un Convergent˘ conditionat˘ ¸a ¸ a O serie convergent˘ a un se nume¸te neconditionat convergent˘ dac˘ pens ¸ a a n tru orice permutare (functie bijectiv˘) σ : N → N . k=0 . Dac˘ S a un n un . seria se nume¸te conditionat convergent˘. altfel. 1−k Aproximarea sumelor seriilor alternate (−1)n un o serie alternat˘ convergent˘.14 n CAPITOLUL 1.

∀ n ≥ 4. se obtine limita 3 (finit˘ ¸i nenul˘) ¸i deci. 2n 1 3. seria este divergent˘. lim nα xn = lim nα n→∞ n→∞ a ( 3 (n + 1)2 + 3 n(n + 1) + 3 n2 ) n 2 1 Alegˆnd α = a + 3 . se aplic˘ criteriul necesar: lim xn = √ = 0. xn = Solutie ¸ √ 1 n ln 1 + n 1 a Se compar˘ la limit˘ cu √ . SERII CU TERMENI POZITIVI 15 1. conform cria ¸ as a s teriului de comparatie la limit˘. √ √ 3 n+1− 3n 4.a ∈ R n+1− n Solutie ¸ Se amplific˘ cu conjugata ¸i se procedeaz˘ ca ˆ exemplul precedent. a a n . seria este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ¸ a a as a a > 1. n n+1 Solutie ¸ 3 Aplic˘m criteriul de comparatie la limit˘: lim n 2 xn = 1. xn = n! Solutie ¸ Seria converge. xn = √ √ .2. se apoate aplica criteriul comparatiei: ¸ xn ≤ 1 . deci seria cona ¸ a n→∞ verge. a 3 n→∞ e 1 2. a s a ın 6.2 Serii cu termeni pozitivi S˘ se studieze natura urm˘toarelor serii cu termeni pozitivi defia a nite de ¸irul xn (exercitiile 1-30): s ¸ 1. xn = Solutie ¸ 3n 3n + 1 n 1 Seria diverge. xn = . xn = √ .a∈R na Solutie ¸ 1 √ . 3 na 5.1.

¸ s a 2 n→∞ n! 10.a ∈ R Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul raportului: a xn+1 n = lim a n→∞ xn n→∞ n+1 lim n = a e Dac˘ a < e.16 CAPITOLUL 1. 11. atunci seria este a a a divergent˘. xn = 2n n Solutie ¸ Aplic˘m criteriul lui D Alembert: a n xn+1 = lim n→∞ n + 1 n→∞ xn lim deci seria converge. dac˘ a > e. xn = √ ln 1 + √ 3+1 n n Solutie ¸ 1 Se compar˘ la limit˘ cu 2 . 2 x→0 x→0 x x 2 1 . xn = a ln 1 + b . b ∈ R n n Solutie ¸ 1 Se compar˘ la limit˘ cu b−a . atunci seria este convergent˘. a a n ln(n + 2) 9. SERII DE NUMERE 1 1 7. xn = n! a n n 2n = 1 < 1. e2 . 3 ) se obtine lim nα xn = 0 ¸i deci seria este convergent˘. aplic˘m criteriul lui Raabe-Duhamel: a a n→∞ lim n xn − 1 = lim n n→∞ xn+1 1 1+ n n n+1 n n 1 −1 = e 1 n 1 n n =n 1+ 1 1 − 1 = lim e e n→∞ 1 −e . Ultima limit˘ se calculeaz˘ aplicˆnd regula lui L‘Hopital: a a a (1 + x) x − e (1 + x) x −1 [x − (1 + x) ln(1 + x)] e lim = lim =− . Pentru a = e. xn = √ n3 + 1 Solutie ¸ Pentru orice α ∈ (1. a. a a n 1 1 8.

2n 2n + 1 Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergent˘. a 16.. se aplic˘ criteriul raportului. xn = n! .. ¸ a a 1 · 3 · 5.. aplicˆnd criteriul Raabe-Duhamel. Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul raportului. s 12.(a + n) Solutie ¸ Criteriul raportului nu decide. divergenta seriei se poate demonstra ¸i aplicˆnd ¸ ¸ s a criteriul necesar: ¸irul xn nu converge la zero. a a 17..(a + n + 1) 2 . xn = 1 · 3 · 5. Dac˘ a > − 1 . 15.(a − n + 1) (a + 1)(a + 2)... rezult˘: a a xn+1 (2n + 3)(a − n)2 = lim = 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel. (a + 1)(a + 2). iar pentru a > 1 converge... xn = 1 − 3 ln n 2n n . a a 13. xn = 2 · 4 · 6.... dac˘ a < − 1 . a ∈ Z.. 14. seria diverge. SERII CU TERMENI POZITIVI 17 rezult˘ c˘ seria este divergent˘. lim n→∞ xn n→∞ (2n + 1)(a + n + 2)2 xn − 1 = 4a + 3. atunci xn = 2n+1 ¸i deci a a s 2 seria diverge.(2n − 1) . n→∞ xn+1 n+1 n→∞ deci pentru a < 1 seria diverge..2. xn = (2n + 1) a(a − 1). se a obtine seria armonic˘ (divergent˘).. dac˘ a = − 2 .. dac˘ a = 1. xn = (n!)2 (2n)! Solutie ¸ Seria este convergent˘. a > −1..1. atunci seria cona se obtine: lim n ¸ 2 n→∞ xn+1 1 2 verge. a a a Observatie: pentru a = e. se obtine: a lim n xn a+n+1 − 1 = lim n − 1 = a.2n Solutie ¸ Seria este divegent˘ (criteriul Raabe-Duhamel).(2n − 1) 1 · 2 · 4 · 6.

atunci seria converge. a a a atunci seria diverge (criteriul necesar). n→∞ ln n 2 lim deci seria converge. xn = 1 ln n · ln(1 + n ) n . deci seria converge. S˘ mai observ˘m c˘ pentru aceast˘ serie. pentru a = 1. 20. se aplic˘ criteriul r˘d˘cinii. seria este divergent˘. se obtine lim n |xn | = a. Dac˘ a = b. seria a a a ¸ a n→∞ este convergent˘. xn = an + 1 bn + 1 n . xn = 1 n na nan dac˘ n par a dac˘ n impar a . a a a 19. deci dac˘ a < 1.a>0 Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul r˘d˘cinii. seria a a a este divergent˘ (criteriul necesar). a > 0. n→∞ b Dac˘ a < b. iar dac˘ a > 1. xn = n+1 3n + 1 n Solutie ¸ Seria converge.18 CAPITOLUL 1. xn = n ln(n + 1) n ln(n + 1) n ln(n + 1) n 22. xn = Solutie ¸ 2 sin2 1 − cos π n n ln(n + 1) π 2n √ √ π π 2 sin 2n 2 2n 1 = < < 2 . se obtine: a a a ¸ ln ln(1 − 3 2nn )−n 3 = . iar dac˘ a > b seria diverge. a a a a a criteriul raportului nu decide. b > 0 Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul r˘d˘cinii se obtine: a a a ¸ √ a lim n xn = . aplicˆnd criteriul logaritmic. SERII DE NUMERE Solutie ¸ Criteriul r˘d˘cinii nu decide. 18. 21.

a > 0 (2n)! Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul raportului: a xn+1 a(n + 1)2 a = → . xn = . 23. n ln n Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul integral: a n→∞ 2 1 n n . n→∞ x ln x deci seria diverge. xn = n n − 1. lim √ 24.2. 26. ∀ n ≥ 3 rezult˘ a √ 1 n n − 1 > n . xn (2n + 1)(2n + 2) 4 . Solutie ¸ Se aplica criteriul logaritmic: (ln(ln n))2 ln (ln n)ln(ln n) = lim = 0. Se aplic˘ acum criteriul logaritmic: a n n n→∞ 19 lim ln n2 ln n ln n = lim n→∞ 2− ln(ln n) ln n = 2. deci seria converge. Solutie ¸ Din inegalitatea n > 1 + divergent˘. xn = 1 ln n ln(ln n) . SERII CU TERMENI POZITIVI Solutie ¸ 1 ln n ln n xn < n = 2 . a 27.1. n→∞ n→∞ ln n ln n deci seria diverge. xn = an (n!)2 . a 1 25. xn = 1 n ln2 n Solutie ¸ Seria converge (se aplic˘ criteriul integral). deci seria este lim n 1 dx = lim ln(ln n) − ln(ln 2)) = ∞.

iar pentru a > 4.20 CAPITOLUL 1.. n→∞ b + n xn deci pentru 2 < c < 3 seria converge. p > 0. n Dac˘ p = 1. n ln n Solutie ¸ Dac˘ p > 1. xn = α sin . ¸i pentru c > 3 seria diverge. seria diverge. se aplic˘ criteriul Raabe-Duhamel: a lim (2n + 1)(2n + 2) 1 xn − 1 = lim n −1 =− . SERII DE NUMERE Rezult˘ c˘ pentru a ∈ (0. b > 0.(b + n − 1) Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul raportului: a lim n→∞ a+n xn+1 = lim (c − 2) = c − 2.. se aplic˘ criteriul integral: seria converge dac˘ ¸i numai dac˘ a a as a q > 1. α ∈ R n n Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul de comparatie la limit˘. rezult˘ c˘ seria are aceea¸i natur˘ a ¸ a a a s a 1 cu seria . c > 2 b(b + 1). dac˘ s a c = 3. a a Pentru a = 4. se aplic˘ criteriul Raabe-Duhamel ¸i rezult˘: dac˘ b − a < 1 seria a s a a diverge. xn = p q . atunci seria este a a divergent˘ (seria armonic˘). q > 0.. care este divergent˘ pentru orice a n 2 ln 2 q > 0 (se poate aplica criteriul raportului). xn = a(a + 1). 1 π 30. seria converge. a > 0. 2 n→∞ xn+1 4(n + 1) 2 n→∞ deci seria diverge. α+1 n n . 28. atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplic˘ a a criteriul comparatiei): ¸ 1 xn ≤ p . dac˘ b − a > 1. a a 1 29. 4) seria converge. Dac˘ p < 1 se aplic˘ criteriul de condensare: seria are aceea¸i natur˘ cu a a s a 1 seria cu termenul general q n(p−1) q .. Dac˘ b − a = 1.(a + n − 1) (c − 2)n .

deci seria este divergent˘ (conform criteriului necesar).3. + 3 2n − 1 + 1 1 1 + 4 + . ¸irul an = a s dac˘ n impar a nu este descresc˘tor.. xn = n Solutie ¸ Seria nu este absolut convergent˘ (seria modulelor este seria armonic˘).3 Serii cu termeni oarecari S˘ se studieze convergenta ¸i absolut convergenta seriilor definite a ¸ s ¸ de ¸irul xn (exercitiile 31-50): s ¸ (−1)n 31. 1 n2 1 n3 34. xn = 1 −n 1 2n dac˘ n impar a dac˘ n par a Solutie ¸ S˘ observ˘m mai ˆ ai c˘ nu se poate aplica criteriul lui Leibniz. SERII CU TERMENI OARECARI 21 1. xn = 1 − n2 1 n3 dac˘ a dac˘ a n impar n par Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘. deci conditia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este a ¸ necesar˘.. Vom ar˘ta acum c˘ seria este dia a a vergent˘. a dac˘ n par a ceea ce arat˘ c˘ criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergenta unei a a ¸ serii alternate. Sirul sumelor partiale are un sub¸ir divergent: a ¸ ¸ s s2n = − 1 + 1 1 + . a 33.1. a Pe de alt˘ parte. xn = (−1)n Solutie ¸ Seria este divergent˘: se aplic˘ criteriul necesar. a a . dar a a 1 este convergent˘ (cu criteriul lui Leibniz): n este descresc˘tor la 0.. a a 32.. ¸irul a a ıntˆ a s an = 1 n 1 2n dac˘ n impar a dac˘ n par a tinde la zero dar nu este descresc˘tor. + 2n 2 2 2 2 → −∞.

a a . ∀n ∈ N .x ∈ R n Solutie ¸ Dac˘ x = kπ. n + n2 + 1 sin nx 36. Dac˘ α ≤ 0. presupunem ˆ continuare c˘ a ın a x = kπ. x ∈ R. atunci xn = 0. Seria a este convergent˘ (aplic˘m criteriul Abela a 2n n 1 Dirichlet): fie an = 2n ¸i un = cos(2nx). a a a a 1 − cos(2nx) ar fi ar rezulta (cu criteriul de comparatie) c˘ ¸i seria ¸ a s 2n n cos(2nx) convergent˘. Atunci an este descresc˘tor la 0. ≤ x sin 2 | sin x | 2 sin nx . Ar˘t˘m mai ˆ ai c˘ seria nu este absolut convergent˘: aa ıntˆ a a |xn | = | sin(nx)| sin2 (nx) 1 − cos(2nx) ≥ = . s a iar un are ¸irul sumelor partiale m˘rginit: s ¸ a n cos(2nx) = k=1 1 sin(nx) cos(n + 1)x . fie aa a a 1 an = n ¸i un = sin(nx). iar un are ¸irul s a s sumelor partiale m˘rginit: ¸ a Rezult˘ c˘ ¸i seria a a s n sin(kx) = k=1 sin nx · sin (n+1)x 1 2 2 . ∀n ∈ N . ¸ Ar˘t˘m acum c˘ seria este convergent˘. SERII DE NUMERE xn = (−1)n sin π n2 + 1 − nπ = (−1)n sin Seria este convergent˘ (cu criteriul lui Leibniz). atunci xn = 0. α ∈ R 37. k ∈ Z. tot cu criteriul Abel-Dirichlet. fiind suma a dou˘ a a a 2n n serii convergente: contradictie. presupunem x = kπ.22 35. presupunˆnd prin absurd c˘ seria dat˘ ar fi absolut convergent˘. Atunci an este descresc˘tor la 0. xn = . k ∈ Z. xn = nα Solutie ¸ Dac˘ x = kπ. k ∈ Z. xn = sin π n2 + 1 Solutie ¸ Seria este alternat˘: a CAPITOLUL 1. k ∈ Z. a 1 √ . n n 2n Deci. ≤ sin x | sin x| 1 ar trebui s˘ fie convergent˘.

xn = (−1)n n n sin n Solutie ¸ Seria nu este absolut convergent˘ (se compar˘ la limit˘ cu seria armonic˘). atunci seria este absolut convergent˘ (cu criteriul de comparatie): a ¸ 1 |xn | ≤ α . atunci seria nu este absolut convergent˘ (am demonstrat ˆ a a ın exercitiul anterior c˘ pentru α = 1 seria nu este absolut convergent˘). vom demonstra c˘ ¸irul an = n sin este descresc˘tor a as a n la 0. a a a 40. pentru a ar˘ta c˘ an este descresc˘tor (ˆ a a a ıncepˆnd de la un a 1 1 a rang suficient de mare). n+i n +1 n +1 n +1 . a √ 1 38. calcul˘m: a x→∞ lim (1 − ln x) sin sin 1 1 − ln x 1 1 − cos = −1 + lim 1 x · = −1.3. deci seria diverge. 1]. SERII CU TERMENI OARECARI 23 atunci xn nu converge la 0. Calcul˘m ¸ x f (x) = x x −2 (1 − ln x) sin 1 1 1 − cos .1. xn = 3n Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘: a |n(2 + i)n | |xn | = =n 3n √ 5 3 n . x x Pentru a studia semnul derivatei (pentru x ”mare”). ultima serie fiind convergent˘ (criteriul raportului sau al r˘d˘cinii). deci seria converge. Evident an → 0. Dac˘ a α > 1. a xn = 1 n−i n 1 = 2 = 2 −i 2 . fie functia f (x) = x x sin . a a a a √ 1 n Seria este alternat˘. xn = 1 n+i Solutie ¸ Seria este divergent˘. x→∞ x x x x deci f (x) < 0 pentru x suficient de mare. Presupunem α > 0. deci ¸irul an este descresc˘tor. dar ¸ a a este convergent˘ (cu criteriul Abel-Dirichlet). n Dac˘ α ∈ (0. s a n(2 + i)n 39.

a a cos(nt) 1 atunci seria este divergent˘: xn = n . atunci seria este absolut convergent˘ (cu criteriul raportului). xn = n! Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘. ¸ n2 41. fie z = eit . seria a a s converge absolut. α ∈ R n Solutie ¸ Dac˘ |z| < 1. a ın ¸ s 45.37 ¸i 42. In cazul |z| = 1 ¸i α ∈ (0. xn = α .24 Seriile CAPITOLUL 1. Atunci xn = cos(nt) sin(nt) eint = +i . a a Studiem acum cazul |z| = 1. t ∈ R. k ∈ Z. xn = . ¸ zn . se compar˘ la limit˘ cu a a n(n2 + 1) Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘: |xn | = a seria armonic˘. seria diverge. ¸i α > 1. a zn 44.z ∈ C 43. a zn 42. deoarece xn nu converge la 0. Dac˘ t = 2kπ. 2+1 +1 n n n a doua converge). iar dac˘ α ≤ 0. Dac˘ |z| = 1. 1] a s se procedeaz˘ ca ˆ exercitiile 36. seria este absolut convergent˘ pentru orice α ∈ R. atunci seria este divergent˘. Dac˘ t = 2kπ. deci seria din enunt diverge. SERII DE NUMERE n 1 ¸i s nu sunt ambele convergente (prima diverge. xn = sin 1 1 + i(−1)n ln 1 + 2 n n . n n n 1 Seria nu este absolut convergent˘ deoarece |xn | = n . a a Dac˘ |z| > 1. ca ˆ ın n n exercitiul 36). a a a atunci seria este divergent˘ pentru orice α ∈ R.z ∈ C n Solutie ¸ Dac˘ |z| < 1. dac˘ |z| > 1. atunci seriile a a n n sin(nt) ¸i s sunt ambele convergente (cu criteriul Abel-Dirichlet. z ∈ C. xn = 1 √ (n + i) n 1 .

(5n − 3)(5n − 1) . criteriul lui Leibniz). xn = .a∈R n Solutie ¸ Dac˘ a = 0 seria este convergent˘ dar nu este absolut convergent˘. xn = n3 + 1 Solutie ¸ Dac˘ b = 0 seria este absolut convergent˘ pentru orice a ∈ R. a a 1 1 48. Dac˘ b = 0. x2n−1 = √ ¸i x2n = − √ s n+1−1 n+1+1 Solutie ¸ 2 Seria este divergent˘: a (x2n−1 + x2n ) = . n n≥1 n≥1 1 1 49.1. a √ √ a 3 n + b(−1)n n √ 47. seria nu este absolut convergent˘ (se aplic˘ a a 1 criteriul de comparatie la limit˘ cu n pentru seria modulelor). a a a atunci seria este convergent˘ dar nu este absolut convergent˘ ∀a ∈ R. atunci seria este divergent˘. rea ¸ a s spectiv. 5n n≥1 50. ¸ a √ a + (−1)n n 46. SERII CU TERMENI OARECARI 25 Solutie ¸ Seria este convergent˘ deoarece seriile: a sin n 1 ¸i s n2 (−1)n ln 1 + n 1 n 1 sunt convergente (se aplic˘ criteriul de comparatie la limit˘ cu n2 ¸i. Dac˘ a a a a a = 0. x2n−1 = Solutie ¸ Seria este convergent˘ dar nu absolut convergent˘: a a (x2n+1 + x2n ) = n≥1 n≥1 1 1 ¸i x2n = − s 5n − 3 5n − 3 1 1 − 5n − 3 5n − 1 = n 2 .3. x2n−1 = n−1 ¸i x2n = − n s 3 5 Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘: a |xn | = n≥1 n≥1 1 3n−1 + 1 .

dar acest rezultat nu se va folosi ¸ a a ˆ rationamentul urm˘tor. eroarea este mai mic˘ decˆt primul termen negliIn a a jat. deci cea mai mic˘ solutie a inecuatiei |xn | < este rangul primului a ¸ ¸ 1 −3 termen neglijat. = S 2 3 4 ˆ Inmultind egalitatea de mai sus cu 1 . ¸ S˘ se aproximeze cu o eroare mai mic˘ decˆt a a a definite de ¸irul xn (exercitiile 52-56) s ¸ sumele seriilor (−1)n ...26 51.. deci n! S≈ (−1)k = 0. 3 2 5 7 4 9 11 2 care este o permutare a seriei initiale... rezult˘: ¸ a 2 1 1 1 1 1 − + − + . = S. as a n n≥1 Mention˘m c˘ suma acestei serii este ln 2. Obtinem: ¸ < 10 ⇒ n = 7. = S 2 4 6 8 2 ˆ Insum˘m acum cele dou˘ egalit˘¸i grupˆnd termenii astfel: a a at a 1 1 1+ − + 2 2 + 1 1 1 + − − 3 4 4 + 1 1 1 + − + 5 6 6 1 + + 7 1 1 1 1 1 1 3 + − − + + − + + . 36805.. s˘ se permute a n 2 3 4 n≥1 ordinea termenilor astfel ˆ at s˘ se obtin˘ o serie convergent˘ dar cu o alt˘ ıncˆ a ¸ a a a sum˘. xn = n! Solutie ¸ ˆ cazul seriilor alternate. ˆ seria convergent˘ In a CAPITOLUL 1. Fie deci: ın ¸ a 1− 1 1 1 + − + . SERII DE NUMERE (−1)n+1 1 1 1 = 1 − + − + .. = S.... 8 8 9 10 10 11 2 Seria de mai sus este (dup˘ efectuarea calculelor din paranteze): a 1+ 1 3 1 1 1 1 1 1 − + + − + + − . k! k=0 6 . = 10−3 52.. a Solutie ¸ (−1)n+1 Seria este convergent˘ ¸i suma sa este un num˘r nenul S > 0.

= 10−4 n!2n Solutie ¸ Fie S suma seriei ¸i sn suma primilor termeni. xn = . ¸ a pentru aceasta.. xn = (−1)n √ . din conditia: ¸ 1−k 56 k 1 xn = xn < 10−6 .. xn = . (2n + 1)(2n + 2) 56 k 1 ≤ xn . 1−k 56 rezult˘ n ≥ 4. atunci k! k≥0 1 1 1 1 + + . 1 . ∀ n ≥ 2. evalu˘m: a 1 1 xn+1 = < = k. n3 n k=2 3 27 Solutie ¸ √ n3 n > 100 ⇒ n = 4. = 10−6 n (2n)! Solutie ¸ Aplic˘m acela¸i procedeu ca ˆ exercitiul anterior: a s ın ¸ xn+1 = xn n n+1 4 1 1 < = k. xn 2n + 2 6 deci S − sn ≤ xn 1 1 k = < 10−4 ⇒ n = 5. SERII CU TERMENI OARECARI 53. Aplic˘m rezultatul cu privire s a la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sectiunea teoretic˘). ≤ < 10−3 ⇒ n = 6. n3 n = 10−2 .1. 146463.. 2 k! k k=1 1 56. = 10−3 n! Solutie ¸ Dac˘ S este suma seriei ¸i sn = a s S − sn = deci S ≈ 2. ∀ n ≥ 3. 7166. 1 √ = 0. a Rezult˘ S − sn ≤ xn a . 06725. deci S ≈ 1 54. 1−k n!2n 5 5 1 Aproximarea cerut˘ este S ≈ s5 = a = 1. xn = 4 . 5026212. (n + 1)! (n + 2)! n! n 1 55. deci S ≈ x1 + x2 + x3 + x4 = 0.3.

SERII DE NUMERE .28 CAPITOLUL 1.

Capitolul 2

Spatii metrice. Continuitate ¸
2.1 Notini teoretice ¸

Spatii metrice ¸ Fie X o multime nevid˘; o aplicatie d : X × X → R se nume¸te distant˘ ¸ a ¸ s ¸a (metric˘) pe X dac˘: a a i. d(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ R ii. d(x, y) = 0 ⇔ x = y. iii. d(x, y) = d(y, x) ∀x, y ∈ X. iv. d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z). Perechea (X, d) se nume¸te spatiu metric. s ¸ Dac˘ Y ⊆ X este o submultime nevid˘, atunci (Y, d) se nume¸te subspatiu a ¸ a s ¸ metric indus. Un ¸ir xn ∈ X se nume¸te convergent dac˘ exist˘ a ∈ X astfel ˆ at s s a a ıncˆ ∀ > 0, ∃n ∈ N cu proprietatea d(xn , a) < , ∀n ≥ n . ˆ acest caz a se nume¸te limita ¸irului ¸i se noteaz˘ a = lim xn sau xn → a. In s s s a n→∞ Un ¸ir xn ∈ X se nume¸te ¸ir Cauchy (fundamental) dac˘ s s s a ∀ > 0, ∃n ∈ N astfel ˆ at d(xn , xm ) < , ∀n, m ≥ n . ıncˆ Un spatiu metric se nume¸te complet dac˘ orice ¸ir Cauchy este convergent. ¸ s a s Fie d1 ¸i d2 dou˘ distante pe o aceea¸i multime X. Metricele d1 ¸i d2 se s a ¸ s ¸ s numesc echivalente dac˘ exist˘ α > 0 ¸i β > 0 astfel ˆ at a a s ıncˆ d1 (x, y) ≤ αd2 (x, y) ≤ βd1 (x, y), ∀x, y ∈ X. In acest caz, (dac˘ d1 ¸i d2 sunt echivalente), se demonstreaz˘ c˘ un ¸ir a s a a s xn ∈ X este convergent (respectiv Cauchy) ˆ spatiul metric (X, d1 ) dac˘ ¸i ın ¸ as 29

30

CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸

numai dac˘ este convergent (respectiv Cauchy) ˆ spatiul metric (X, d2 ). a ın ¸ Multimi remarcabile ˆ spatii metrice ¸ ın ¸ Fie a ∈ X ¸i r > 0; bila deschis˘ de centru a ¸i raz˘ r este, prin definitie, s a s a ¸ multimea ¸ B(a, r) = {x ∈ X | d(a, x) < r}. Sfera de centru a ¸i raz˘ r este definit˘ prin s a a S(a, r) = {x ∈ X | d(a, x) = r, iar bila ˆ ınchis˘ de centru a ¸i raz˘ r este a s a B(a, r) = B(a, r) ∪ S(a, r) = {x ∈ X | d(x, a) ≤ r}. O submultime D ⊆ X se nume¸te deschis˘ dac˘ ∀a ∈ D, ∃ r > 0 astfel ¸ s a a ˆ at B(a, r) ⊆ D. ıncˆ O submultime F ⊆ X se nume¸te ˆ ¸ s ınchis˘ dac˘ X \ D (complementara) a a este multime deschis˘. ¸ a Se poate demonstra urm˘toarea caracterizare cu ¸iruri a multimilor ˆ a s ¸ ınchise: F este ˆ ınchis˘ dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice ¸ir convergent xn ∈ F rezult˘ a as a s a lim xn ∈ F . n→∞ O submultime M ⊆ X se nume¸te m˘rginit˘ dac˘ exist˘ a ∈ X ¸i r > 0 ¸ s a a a a s astfel ˆ at M ⊆ B(a, r). ıncˆ O multime K ⊆ X se nume¸te compact˘ dac˘ pentru orice familie de ¸ s a a multimi deschise (Di )i∈J cu proprietatea ¸ Di ⊇ K, ∃I ⊆ J, I finit˘ astfel a
i∈J

ˆ at ıncˆ
i∈I

Di ⊇ K.

Spatiul metric X se nume¸te conex dac˘ nu exist˘ dou˘ submultimi ¸ s a a a ¸ simultan deschise (sau ˆ ınchise) D1 ¸i D2 cu propriet˘¸ile: s at D1 = ∅, D2 = ∅, X = D1 ∪ D2 ¸i D1 ∩ D2 = ∅. s O submultime A ⊆ X se nume¸te conex˘ dac˘ spatiul metric (indus) (A, d) ¸ s a a ¸ este conex. Rezult˘ urm˘toarea caracterizare a submultimilor conexe: o a a ¸ submultime A ⊆ X este conex˘ dac˘ ¸i numai dac˘ nu exist˘ dou˘ submultimi ¸ a as a a a ¸ deschise D1 ¸i D2 astfel ˆ at D1 ∩ D2 = ∅, D1 ∩ A = ∅, D2 ∩ A = ∅ ¸i s ıncˆ s A ⊆ D1 ∪ D2 . Fie A ⊆ X ¸i fie a ∈ X. Punctul a se nume¸te punct de acumulare al s s multimii A dac˘ pentru orice r > 0, avem B(a, r) ∩ A \ {a} = ∅. Caracteri¸ a zarea cu ¸iruri a punctelor de acumulare este: s

2.1. NOTINI TEORETICE ¸

31

Punctul a ∈ X este punct de acumulare al multimii A dac˘ ¸i numai ¸ a s dac˘ exist˘ un ¸ir xn ∈ A astfel ˆ at xn = a ∀n ∈ N ¸i lim xn = a. a a s ıncˆ s n→∞ Un punct al multimii A se nume¸te punct izolat al lui A dac˘ nu este ¸ s a punct de acumulare al lui A. Multimea A se nume¸te perfect˘ dac˘ este ¸ s a a ˆ ınchis˘ ¸i nu contine puncte izolate. as ¸ Multimile finite nu au puncte de acumulare. ˆ plus, se poate demonstra c˘ ¸ In a orice multime perfect˘ este nenum˘rabil˘. ¸ a a a Functii continue ¸ Fie (X, d) ¸i (Y, d ) dou˘ spatii metrice. s a ¸ O aplicatie f : X → Y se nume¸te continu˘ ˆ punctul a ∈ X dac˘ ¸ s a ın a ∀ > 0, ∃δ > 0 astfel ˆ at ∀x ∈ X cu proprietatea d(x, a) < δ rezult˘ ıncˆ a d (f (x), f (a)) < . O formulare echivalent˘ (cu ¸iruri) este: a s f este continu˘ ˆ a dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice ¸ir xn ∈ X cu propria ın as a s etatea lim xn = a, rezult˘ lim f (xn ) = f (a). a n→∞ n→∞ Functia f se nume¸te continu˘ (pe X) dac˘ este continu˘ ˆ orice punct ¸ s a a a ın a ∈ X. Caracterizarea functiilor continue ¸ Urm˘toarele afirmatii sunt echivalente: a ¸ i. Aplicatia f : X → Y este continu˘. ¸ a ii. Aplicatia f ˆ ¸ ıntoarce multimi deschise ˆ multimi deschise, i.e.: ¸ ın ¸ pentru orice submultime deschis˘ D ⊆ Y rezult˘ c˘ f −1 (D) este submultime ¸ a a a ¸ deschis˘ ˆ X. a ın iii. Aplicatia f ˆ ¸ ıntoarce multimi ˆ ¸ ınchise ˆ multimi ˆ ın ¸ ınchise, i.e. pentru orice submultime ˆ ¸ ınchis˘ D ⊆ Y rezult˘ c˘ f −1 (D) este submultime ˆ a a a ¸ ınchis˘ ˆ X. a ın Uniform continuitate O aplicatie f : X → Y se nume¸te uniform continu˘ (pe X) dac˘: ¸ s a a ∀ > 0, ∃δ > 0 astfel ˆ at d(x, y) < δ ⇒ d (f (x), f (y)) < . ıncˆ Propriet˘¸i ale functii continue at ¸ Fie f : X → Y o functie continu˘; atunci: ¸ a Dac˘ A este multime compact˘ atunci f (A) este multime compact˘. a ¸ a ¸ a Dac˘ X este conex, atunci f (X) este conex (ca subspatiu al lui Y ). a ¸ Dac˘ X este spatiu metric compact, atunci f este uniform continu˘ pe X. a ¸ a

32

CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸

Principiul contractiei, metoda aproximatiilor succesive ¸ ¸ Fie (X, d) un spatiu metric ¸i fie f : X → X. Aplicatia f se nume¸te ¸ s ¸ s contractie (pe X) dac˘ exist˘ k ∈ [0, 1) astfel ˆ at: ¸ a a ıncˆ d(f (x), f (y)) ≤ k · d(x, y), ∀x, y ∈ X. Num˘rul k se nume¸te factor de contractie. a s ¸ Teorema de punct fix a lui Banach Fie (X, d) un spatiu metric complet ¸i fie f : X → X o contractie de factor ¸ s ¸ k. Atunci exist˘ un unic punct ξ ∈ X astfel ˆ at f (ξ) = ξ. a ıncˆ Punctul ξ de mai sus se nume¸te punct fix al aplicatiei f . s ¸ Constructia lui se face astfel: fie x0 ∈ X, arbitrar fixat ¸i fie ¸irul (nu¸ s s mit ¸irul aproximatiilor succesive) definit prin recurent˘ xn+1 = f (xn ). Se s ¸ ¸a demonstreaz˘ c˘ ¸irul xn este convergent ¸i limita sa este punctul fix c˘utat. a as s a ˆ plus, are loc formula (evaluarea erorii): In d(xn , ξ) ≤ kn · d(x0 , x1 ), ∀n ∈ N. 1−k

Exemple uzuale de spatii metrice ¸ a. Multimea numerelor reale, R, este spatiu metric cu distanta uzual˘ ¸ ¸ ¸ a d(x, y) = |x − y|, ∀x, y ∈ R. Se poate demonstra c˘ singurele multimi conexe din R sunt intervalele. a ¸ b. Pe multimea numerelor complexe, C, distanta uzual˘ este ¸ ¸ a d(z, w) = |z − w|, ∀z, w ∈ C. c. Fie Rn = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj ∈ R}. Distanta uzual˘ (euclidian˘): ¸ a a
n

d2 (x, y) =

(xk − yk )2 , unde x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ).
k=1

ˆ Rn o multime este compact˘ dac˘ ¸i numai dac˘ este ˆ In ¸ a as a ınchis˘ ¸i m˘rginit˘. as a a d. Fie C n = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj ∈ C}. Distanta uzual˘ (euclidian˘): ¸ a a
n

d2 (x, y) =
k=1

|xk − yk |2 ,

cu notatii evidente. ¸

2.1. NOTINI TEORETICE ¸ e. Fie
2

33 |x(n)|2 < ∞}. Generalizarea distantei ¸
n 2 (N ))

(N ) = {x : N → R |

euclidiene la cazul infinit dimensional (pe d(x, y) =
n

este

|x(n) − y(n)|2 .

f. Fie A = ∅ ¸i fie M(A) = {f : A → R | f m˘rginit˘}. Distanta s a a ¸ ”supremum” pe spatiul functiilor m˘rginite este ¸ ¸ a d∞ (f, g) = sup |f (x) − g(x)|.
x∈A

g. Fie a, b ∈ R ¸i fie C[a, b] = {f : [a, b] → R | f continu˘}. Distanta s a ¸ uzual˘ pe spatiul functiilor continue este a ¸ ¸ d∞ (f, g) = sup |f (x) − g(x)|.
x∈[a,b]

h. Mai general, dac˘ X este un spatiu metric compact, atunci multimea a ¸ ¸ functiilor continue C(X) = {f : X → R | f continu˘} este spatiu metric cu ¸ a ¸ distanta d∞ (f, g) = supx∈X |f (x) − g(x)|. ¸ i. Fie B = {0, 1} codul (alfabetul) binar. Pe produsul cartezian Bn = {(x1 , x2 , ...xn ) | xj ∈ B, ∀ j = 1, 2, ..., n} definim distanta Hamming: ¸
n

d((x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn )) =
j=1

|xj − yj |.

Distanta Hamming m˘soar˘ de fapt num˘rul de necoincidente dintre ele¸ a a a ¸ mentele (x1 , x2 , ..., xn ) ¸i (y1 , y2 , ..., yn ). s j. Orice multime nevid˘ A se poate organiza ca spatiu metric (discret) ¸ a ¸ 1 dac˘ x = y a cu distanta ”discret˘” ρ(x, y) = ¸ a 0 dac˘ x = y a Spatii normate ¸ Fie X un spatiu vectorial complex (sau real). ¸ O aplicatie : X −→ [0 , ∞) cu propriet˘¸ile: ¸ at a. x + y ≤ x + y b. αx = |α| x c. x = 0 ⇐⇒ x = 0, pentru orice x , y ∈ X ¸i α ∈ C, se nume¸te norm˘. O aplicatie care verific˘ s s a ¸ a

34

CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸

doar conditiile a ¸i b se nume¸te seminorm˘. ¸ s s a Perechea (X , ) se nume¸te spatiu normat. Orice spatiu normat este ¸i s ¸ ¸ s spatiu metric, distanta dintre x ¸i y fiind, prin definitie, ¸ ¸ s ¸ d(x, y) = x − y Dac˘ ˆ plus orice ¸ir Cauchy este convergent, atunci (X , ) se nume¸te a ın s s spatiu Banach (sau spatiu normat complet). Se poate demonstra c˘ operatiile ¸ ¸ a ¸ algebrice sunt continue: dac˘ lim xn = x ¸i lim yn = y, atunci lim (xn + a s n→∞ n→∞ n→∞ yn ) = x + y ¸i analog pentru ˆ s ınmultirea cu scalari. ¸ Exemple de spatii normate ¸ i. Spatiile vectoriale Rn ¸i C n sunt spatii Banach cu norma euclidian˘: ¸ s ¸ a
n

x ii. Spatiile de ¸iruri p (Z) ¸i ¸ s s Fie p ∈ R , p ≥ 1, fixat ¸i fie s
p

2= j=1 p (N )

|xj |2 .

(Z) = {x : Z → C ;
n∈Z

|x(n)|p este convergent˘}. a

Facem precizarea c˘ dac˘ (an )n∈Z este un ¸ir de numere complexe indexat a a s dup˘ Z, atunci seria a
n∈Z

an este convergent˘ dac˘ seriile a a
p (Z)

0

sunt amˆndou˘ convergente. a a Cu operatiile uzuale cu ¸iruri, ¸ s x Se demonstreaz˘ c˘ ( p (Z), a a Analog se definesc spatiile ¸

n=−∞

an ¸i s

n=1

an

este spatiu vectorial. Norma este ¸ |x(n)|
p
1 p

p= n∈Z p)

.

este spatiu Banach. ¸ = {x : N → C ;

p (N )

|x(n)|p < ∞}.

n=0

iii. Spatiul ¸irurilor m˘rginite ¸ s a Fie ∞ (Z) = {x : Z → C ; x ¸ir m˘rginit }. Cu operatiile uzuale, ∞ (Z) este s a ¸ spatiu vectorial. Aplicatia x ∞ = sup |x(n)| este norm˘, iar ( ∞ (Z), ¸ ¸ a ∞) este spatiu Banach. ¸ Analog se define¸te spatiul s ¸
n∈Z ∞ (N ).

f continu˘}. Spatiul functiilor continue ¸ ¸ Fie D un spatiu metric compact (caz particular: D = [a. ˆ general. multimea L(X. ) un spatiu normat ¸i fie (xn )n∈N un ¸ir de elemente din X. a a ın a Operatori liniari Fie (X. ) ¸i (Y. ¸ s s Spunem c˘ seria a xn este convergent˘ la x ∈ X (numit ˆ acest caz a ın n∈N suma seriei) dac˘ ¸irul sumelor partiale. ˆ plus. b]. Operatorul T se nume¸te liniar ¸i continuu dac˘. fals˘. spatiul vectorial al functiilor m˘rginite ¸ ¸ a M(A) = {f : A → R | f m˘rginit˘ } a a este spatiu Banach cu norma supremum: f ∞ = supt∈A |f (t)|. Seria xn se nume¸te absolut convergent˘ dac˘ seria (de numere reale ¸i pozis a a s n∈N tive) xn este convergent˘. Cu o demonstratie asem˘n˘toare celei de a ¸ a a la serii de numere reale se poate ar˘ta c˘ ˆ a a ıntr-un spatiu Banach orice serie ¸ absolut convergent˘ este convergent˘. Spatiul functiilor m˘rginite ¸ ¸ a Fie A = ∅. y ∈ X. sn = a s ¸ n∈N n k=1 xk converge la x. ∀ x ∈ X. s ) dou˘ normate.1. ¸ ¸ .2. Structura de spatiu Banach ¸ ¸ ¸ este definit˘ de norma supremum: a f ∞= sup |f (t)|. (α T )(x) = αT (x). b ∈ R) ¸i fie ¸ s C(D) = {f : D → C . t∈D v. a Cu operatiile uzuale. o aplicatie T : X → Y se nume¸te a ¸ s aplicatie liniar˘ (sau operator liniar) dac˘: ¸ a a T (αx + βy) = αT (x) + βT (y). β ∈ C. a Multimea operatorilor liniari ¸i continui de la X ˆ Y se noteaz˘ cu L(X. ¸ s ın a Cu operatiile uzuale: ¸ (T + S)(x) = T (x) + S(x). reciproca fiind. Y ) este spatiu vectorial. Y ). ∀ α ∈ C. a. ∀x. C(D) este spatiu vectorial. ¸ Serii ˆ ınt-un spatiu normat ¸ Fie (X. NOTINI TEORETICE ¸ 35 iv. aplicatia T este ¸i s s a ın ¸ s continu˘. ∀α.

CONTINUITATE ¸ Pentru orice aplicatie liniar˘ T : X → Y . s ˆ cazul X = Y . S ∈ L(X) se define¸te produsul (compunerea): s (T S)(x) = T (S(x)). a ¸ ) este spatiu Banach. C) se noteaz˘ X ¸i se a a s nume¸te dualul spatiului X. exist˘ M > 0 astfel ˆ at: ∀ x ∈ X. multimea: ¸ σ(T ) = {λ ∈ C | operatorul λI − T nu este inversabil} se nume¸te spectrul operatorului T . S ∈ L(X). X). T (x) ≤ M x . ∀ x ∈ X. In a ¸ Pentru orice operatori T. ∀ x ∈ X. unde. se demonstreaz˘ c˘ urm˘toarele ¸ a a a a afirmatii sunt echivalente: ¸ a. as a Pentru orice T ∈ L(X). ∀ T. T este continu˘. T este continu˘ ˆ 0 ∈ X. valori proprii. T (x) ≤ M x }. not˘m L(X) = L(X. a ın c. iar elementele lui se numesc functionale liniare s ¸ ¸ ¸i continue. Dac˘ Y este spatiu Banach. am notat cu I operatorul identic: Ix = x. as a a ın . ∀ x ∈ X. a b. SPATII METRICE.36 CAPITOLUL 2. atunci (L(X. Un operator T ∈ L(X) se nume¸te inversabil dac˘ exist˘ T −1 ∈ L(X) astfel s a a ˆ at T S = I. Y ). | x ≤ 1} = sup{ T x | x = 1}. ¸ Dac˘ Y este corpul scalarilor (R sau C) atunci L(X. vectori proprii ˆ continuare presupunem c˘ X este spatiu Banach. a ıncˆ Spatiul vectorial L(X. Se demonstreaz˘ c˘ spectrul este multime s a a ¸ nevid˘ ¸i compact˘ inclus˘ ˆ {λ ∈ C | |λ| ≤ T }. ıncˆ Un rezultat fundamental (teorema lui Banach) afirm˘ c˘ un operator T este a a inversabil dac˘ ¸i numai dac˘ este bijectiv. Y ) se organizeaz˘ ca spatiu normat cu norma: ¸ a ¸ T = inf{M > 0 | Au loc urm˘toarele egalit˘¸i: a at T = sup{ T x Din definitie rezult˘: ¸ a Tx ≤ T x ∀ T ∈ L(X). Se demonstreaz˘ de asemenea inegalitatea: a TS ≤ T S . In a Spectru.

s ¸ Dac˘ λ ∈ σp (T ). 2. r(T ) ≤ T ¸i. y1 ). (x2 . (x2 . y2 )) ≤ d∞ ((x1 . y2 )) ≤ ¸i respectiv s 1 d1 ((x1 . d1 ((x1 . y2 )) = |x1 − x2 | + |y1 − y2 |. y2 )) . n→∞ Tn 1 n . ˆ a a ıncˆ In acest caz vectorul x se nume¸te vector propriu al lui T asociat valorii proprii s λ. (x2 . SPATII METRICE ¸ 37 Num˘rul r(T ) = sup{|λ| | λ ∈ σ(T )} se nume¸te raza spectral˘ a operaa s a torului T . y1 ). atunci exist˘ x ∈ X. y2 )) = max{|x1 − x2 |. din inegalit˘¸ile: (x. (x2 . Solutie ¸ Se verific˘ direct definitia distantei. y2 )) ≤ d1 ((x1 . y2 )) ≤ d1 ((x1 . astfel ˆ at T x = λx. y1 ). unde. PT este polinomul caracteristic al operatorului T . Fie d2 distanta euclidian˘ pe R2 ¸i fie a ¸ ¸ ¸ a s 2 .2. y1 ). y2 )). 2 rezult˘: a d2 ((x1 . x = 0. y) ∈ R at |x|2 + |y|2 ≤ |x| + |y| ≤ 2 (|x|2 + |y|2 ). evident. (x2 . |y|} ≤ |x| + |y|. 2 √ 2 d2 ((x1 . (x2 . y1 ). |y1 − y2 |}. echivaa a a ¸ lente cu distanta euclidian˘: ¸ a a. (x2 . d∞ ((x1 . are loc formula razei spectrale: s ın r(T ) = lim Submultimea: ¸ σp (T ) = {λ ∈ σ(T ) | operatorul λI − T nu este injectiv} se nume¸te spectrul punctual (sau multimea valorilor proprii).2. b. S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele aplicatii sunt metrici pe R2 . y1 ). Dac˘ X este un spatiu Banach finit dimensional. y1 ). ˆ plus. y1 ).2 Spatii metrice ¸ 1. 1 (|x| + |y|) ≤ max{|x|. (C n sau Rn ) atunci a ¸ spectrul coincide cu multimea valorilor proprii ¸i ¸ s σp (T ) = σ(T ) = {λ ∈ C | PT (λ) = 0}. (x2 .

¸ 5. Se ¸tie c˘ ˆ R ¸irul xn este s ¸ convergent la e ∈ R \ Q. a ın s 3. S˘ se demonstreze urm˘toarele propriet˘¸i: a a at a. SPATII METRICE. atunci ˆ R ar avea dou˘ limite. Pe multimea numerelor rationale. 1]. I0 ⊃ I1 ⊃ I2 ⊃ . S˘ se caracterizeze ¸irurile convergente ¸i ¸irurile Cauchy ˆ a s s s ıntr-un spatiu metric discret. Elimin˘m din I0 intervalul din mijloc. ii. I2 . rezult˘ c˘ ¸irul xn este constant (ˆ a as ıncepˆnd de la un a rang). fiecare de lungime 3−n . ˆ partic¸ a ¸ ın ular.. Prin definitie. Multimea lui Cantor este perfect˘ (nu contine puncte izolate). d) un spatiu metric discret ¸i fie xn un ¸ir ˆ X. cu propriet˘¸ile: a ¸ s ¸ at i. ∪ .. a) < ε < 1.38 CAPITOLUL 2. consider˘m distanta uzual˘ (in¸ ¸ a ¸ a dus˘ din R). d(x. se obtine un ¸ir de multimi I0 . Q. I1 . Solutie ¸ n 1 s a ın s Fie ¸irul de numere rationale xn = 1 + n . ¸ ¸ c. In este reuniunea a 2n intervale. S˘ se generalizeze exemplul de mai sus ˆ cazurile Rn ¸i C n . Continu˘m procedeul: din fiecare din intervalele ¸ ¸ a a 2 a s a ¸ [0. y) = |x − y|. ( 1 . [ 3 . fie 0 < ε < 1. multimea lui Cantor este intersectia: C = ¸ ¸ ¸ In . Multimea C nu contine intervale. Un rationament similar se aplic˘ ¸i ˆ cazul ¸irurilor Cauchy. dac˘ xn ar fi convergent ˆ Q. d) a a a ¸ nu este complet. .. deci a ıncˆ d(xn . ∀n ≥ nε . ∪ . a) = 0. 3 ) a a 3 ¸i not˘m s a 2 1 ∪ . 3 3 multimea astfel obtinut˘. C este multime compact˘. 1] elimin˘m intervalul din mijloc ¸i not˘m cu I2 multimea rezul3 tat˘: a 1 2 3 6 7 8 I2 = 0. Solutie ¸ Fie (X. atunci exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at d(xn . 9 9 9 9 9 9 Continuˆnd procedeul. 1 ].1 . Multimea lui Cantor ¸ 2 Not˘m cu I0 intervalul [0. S˘ se demonstreze c˘ spatiul metric (Q. deci ¸i ˆ a a s ın s ın Q. Rezult˘ c˘ xn este ¸ir Cauchy ˆ R.. ∪ . rezult˘ c˘ C nu este multime num˘rabil˘. a a ¸ a a n∈N . CONTINUITATE ¸ 2. Dac˘ ¸ s s ın a xn → a. ¸ a s ın s 4. ¸ a b.1 I1 = 0. ceea ce a ın ın a constituie o contradictie. S˘ se demonstreze c˘ orice spatiu metric discret este ¸ a a ¸ complet. ∀n ≥ nε .

. xm . fie Jn acel interval al lui In care-l contine pe a. a 6. . f ) → 0... fie xm = (xm . . rezult˘: ¸ a C∩ 3k + 1 3k + 2 . . S˘ se demonstreze c˘ orice ¸ir fn ∈ C([a. Fie spatiul metric (Rn . a < b. rezult˘ xn ∈ C ∩ S. 1]) ¸i ˆ ¸ a a a ın s ınchis˘ (intersectie de a ¸ multimi ˆ ¸ ınchise). b. Fie fn . xm ) un ¸ir de ele¸ s n 1 2 n ¸i a = (a .. 2. b]) astfel ˆ at d∞ (fn .2. .. Fie a. b ∈ R. ¸a ¸ ¸ b. a Solutie ¸ a. S˘ se demonstreze c˘ a a d1 (f. ın ın k m→∞ Solutie ¸ Se aplic˘ inegalit˘¸ile: a at |xm − aj | ≤ d2 (xm . = ∅. ∀k ∈ {1.. ∀k. Multimea C este m˘rginit˘ (inclus˘ ˆ [0... g) = b a n k=1 |xm − ak |. Fie a ∈ C ¸i fie S un interval arbitrar care-l contine pe a. Se verific˘ direct definitia (se folosesc propriet˘¸ile modulului ¸i ale intea ¸ at s gralei). orice interval (α. b]. k |f (x) − g(x)|dx este distant˘ pe multimea functiilor continue C[a. ∀j ∈ {1. dac˘ not˘m cu xn acel cap˘t al intervalului ıncˆ a a a Jn diferit de a. dar reciproca este ¸ s ın ¸ fals˘. SPATII METRICE ¸ 39 Solutie ¸ a. Alegem n0 suficient ¸ de mare astfel ˆ at Jn0 ⊆ S. β) contine un interval de forma ¸ dac˘ m a este ales cu conditia 3−m < ¸ Rezult˘ c˘ multimea C nu contine intera a ¸ ¸ vale. f ) = b a |fn (x) − f (x)|dx ≤ (b − a) · d∞ (fn . b. a ) ∈ Rn . n}. f ∈ C([a. b]) convergent ˆ raport cu a a s ın distanta d∞ este convergent ¸i ˆ raport cu distanta d1 ..2.. m ∈ N. a . n}. ∀n ≥ n0 . Din constructie. c. 3k+1 3k+2 3m . Atunci: mente din R s 1 2 n m→∞ lim xm = a (ˆ Rn ) ⇔ lim xm = ak (ˆ R). Atunci: ıncˆ d1 (fn . 2.. 3m Dar. xn = a. .. d2 ). a) ≤ j 7. 3m 3m β−α 6 . f ) → 0. pentru orice s ¸ n ∈ N . a.

1 + nx Atunci fn → 0 ˆ raport cu distanta d1 . a Presupunˆnd. d) este complet dac˘ ¸i numai dac˘ A este a ¸ as a submultime ˆ ¸ ınchis˘ ˆ X. CONTINUITATE ¸ 1 . ¸ a b. a) = |arctg n − arctg a| = = arctg contradictie. fie f : X → R ¸i fie a a s d : X × X → [0. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: fie X o multime ¸ nevid˘ arbitrar˘. Spatiul metric (R. fie ¸irul fn (x) = a a a s 8. s˘ se demon¸ s a streze c˘ spatiul metric indus (A. y ∈ R. atunci a a s d(xn . Dac˘ xn ∈ A este un ¸ir Cauchy (ˆ X). c˘ ¸irul xn este convergent la a ∈ R. dar nu converge ˆ raport cu d∞ . d(x. S˘ se demonstreze c˘ aplicatia a a ¸ d : R × R → [0. a deci x ∈ A. deci d(x. a) → 0. SPATII METRICE. a. ¸ 10. Atunci d este distant˘ pe X dac˘ ¸i numai dac˘ functia f este injectiv˘. ¸a b. pe de alt˘ parte: a d(xn . ın ¸ ın Pentru a ar˘ta c˘ reciproca este fals˘. ∞). a ın Solutie ¸ Se folose¸te caracterizarea cu ¸iruri a multimilor ˆ s s ¸ ınchise. prin absurd. n → ∞. atunci exist˘ a a s ın a (deoarece X este complet) x ∈ X astfel ˆ at xn → x. ¸a as a ¸ a n−a 1 + na → arctg 1 a = 0. xm ) = |arctg n − arctg m| = arctg n−m 1 + nm → 0. Functia arctg este injectiv˘. Sirul xn = n este ¸ir Cauchy ˆ raport cu distanta d: ¸ s ın ¸ d(xn . . Presupunem mai ˆ ai c˘ A este ˆ ıntˆ a ınchis˘. ∀x. ¸ Solutie ¸ a. y) = | f (x) − f (y) |. este distant˘ pe R. d(x. ∀a ∈ R. d) un spatiu metric complet ¸i fie A ⊆ X. ¸ a aa ¸ 9. y) = 0 ⇔ x = y. dac˘ m. y) = |arctgx − arctgy|. Fie (X. Implicatia invers˘ o l˘s˘m ca exercitiu. Dar A este ˆ ıncˆ ınchis˘. ∞). d) nu este complet.40 CAPITOLUL 2.

1)}. 41 S˘ se precizeze dac˘ multimile sunt deschise. c ∈ R constante fixate}. 1). y) ∈ R2 | 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 2}. a Solutie ¸ Fie. y) ∈ R2 | x2 + y 2 < 1. y) ∈ R B = {(x. a B este compact˘ ¸i conex˘. dar nu a ¸ ın a este conex˘ prin arce (o submultime M a unui spatiu metric X se nume¸te a ¸ ¸ s conex˘ prin arce dac˘ pentru orice x. conexe a sau compacte. F este m˘rginit˘. dar nu este deschis˘. n n Atunci n≥1 Dn = {0}. 1] {(0. SPATII METRICE ¸ 11. y > 0}. y) ∈ R2 | y ∈ [−1. d2 ) consider˘m submultimile: ¸ a ¸ 2 | 0 < x2 + y 2 ≤ 1}. dar nu este deschis˘ ¸i nici ˆ ¸ a a s a a s ınchis˘. sin 1 x ∈ R2 | x ∈ (0. 1]}. as a ¸ a 12. y) ∈ R2 | ax + by + c = 0.2. de exemplu. A = {(x. 1 ∈ R | n ∈ N .2. b] → M astfel ˆ at γ(a) = x ¸i γ(b) = y). ˆ a a ¸ ınchise. E = {(x. D este deschis˘. b ∈ R ¸i o functie a a a s ¸ continu˘ γ : [a. a. G este multime compact˘. D = {(x. 1 2 F = n . a ıncˆ s Solutie ¸ Un exemplu este : H= x. y ∈ M exist˘ a. nici a as a a a a a ˆ ınchis˘ ¸i nici conex˘. ˆ acela¸i spatiu metric. 13. Solutie ¸ A este multime m˘rginit˘ ¸i conex˘.1 − . G = F ∪ {(0. b. Dn = − . n n Fn = Atunci n≥1 Fn = (0. fie multimile ˆ In s ¸ ¸ ınchise 1 1 . ˆ spatiul metric R multimile deschise ın ¸ ¸ 1 1 . E este a s a a a s a a ˆ ınchis˘. conex˘ ¸i nem˘rginit˘. In spatiul metric (R2 . S˘ se arate c˘ ˆ a a ıntr-un spatiu metric intersectia unei familii infinite de ¸ ¸ multimi deschise nu este neap˘rat deschis˘ ¸i reuniunea unei familii infinite ¸ a as de multimi ˆ ¸ ınchise nu este neap˘rat ˆ a ınchis˘. ∀n ∈ N . m˘rginite. ∀n ∈ N . x > 0. . S˘ se dea un exemplu de submultime ˆ R2 care este conex˘. conex˘ ¸i m˘rginit˘.

rationament similar cu exemplele a ¸i c ¸ ¸ ¸ s de mai sus. S˘ se decid˘ dac˘ urm˘toarele functii sunt contractii pe multimile a a a a ¸ ¸ ¸ indicate: a. ¸ Solutie ¸ Ecuatia are o singur˘ solutie real˘. ∀ x ∈ R ¸i deci lim a s ≤ k < 1. Vom aplica metoda ¸ a ¸ a aproximatiilor succesive. e. ∀x. ˆ particular pentru y = 0. f (x) = arctg x. Functia este contractie pe R. a ıncˆ atunci. ∀x ∈ R. Functia nu este contractie pe R. CONTINUITATE ¸ 2. Functia f (x) = ln x este contractie pe [e. SPATII METRICE. rezult˘ ın ¸ a | sin x| ≤ k < 1. 1) astfel ˆ at | sin x − sin y| ≤ k |x − y|.3 Teorema contractiei ¸ 14. se obtine | sin x| ≤ k |x|. 1 − x2 d. ∀ x. ˆ particular pentru ıncˆ In |arctg x| y = 0 rezult˘ |arctg x| ≤ k |x|. ∀k ∈ Z (pentru ¸ demonstratie se poate aplica teorema lui Lagrange). e. ∞). Functia f (x) = sin x nu este contractie pe R. x ∈ [e. ¸ b. ∀x. ξ ∈ (0. Functia f (x) = arctg x este contractie pe orice interval I pen¸ ¸ ¸ tru care 0 nu este punct de acumulare. f (x) = sin x. contradictie. c. y ∈ R. x→0 |x| contradictie. pe un astfel de interval are loc inegalitatea sup |f (x)| < 1. fie. Presupunˆnd prin absurd ¸ ¸ a c˘ ar exista k ∈ (0. x ∈ R. Ecuatia ¸ s ¸ +4 x∈I . f (x) = ln x. x ∈ R. f (x) = x21 . Fie X = [0. f (x) = 1 + x2 Solutii ¸ a. ∞). k ∈ (0. b. Functia f (x) = arctg x nu este contractie pe R. 1) ¸ ¸ astfel ˆ at |arctg x − arctg y| ≤ k |x − y|. f (x) = . din teorema lui Lagrange ¸ ¸ rezult˘: a | ln x − ln y| ≤ sup c≥e 1 c |x − y| ≤ 1 |x − y|. 1).42 CAPITOLUL 2. Functia sinus este totu¸i contractie pe ¸ ¸ s ¸ c˘ lim a x→0 |x| orice interval ˆ ınchis care nu contine numere de forma kπ. x ∈ R. S˘ se aproximeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 solutia real˘ a a a a ¸ a ecuatiei x3 + 4x − 1 = 0. deoarece. 5(1 + x2 ) 2x . d. e c. prin absurd. x ∈ R. y ∈ R. y ∈ R. 1] ¸i f : X → X. ¸ ¸ 15.

1]. ¸ a ¸ a s a 2 + 12 −1 este contractie pe [0. ˆ acest caz factorul de contractie este In ¸ 4 3 k = sup |g (x)| = . xn+1 = f (xn ) = 2 . cu φ(x) = ae−x . ¸ ¸ . deci f este 2 +4) 2 contractie cu factorul factorul de contractie k = 25 .1) mai ˆ ıncet ˆ acest caz. 2] a 1 cu factorul de contractie k = √ 4 . Fie a ∈ (0. 1] → [0. aplicatia f (x) = 5 15 − x este contractie pe [1. Aceea¸i ecuatie se poate rezolva aproximativ ¸i folosind contractia s ¸ s ¸ g(x) = 1 (1 − x3 ). Ecuatia lui Kepler S˘ se construiasc˘ un ¸ir care converge la ¸ a a s (unica) solutie a ecuatiei x = q sin x + m. ¸ ¸ Solutie ¸ Scriem ecuatia sub forma x = φ(x). iar spatiul metric X este complet (cu metrica a ¸ uzual˘ indus˘ din R). Metoda aproximatiilor succesive converge mult ¸ 4 x∈(0. 2355072. 1) ¸i este echivalent˘ cu x = f (x). ¸ 19. Scriem ecuatia sub forma ¸ ¸ a ¸ √ √ a ¸ ¸ echivalent˘ x = 5 15 − x. Atunci φ : [0. iar supx∈X |f (x)| = −f (1) = 25 < 1. x ∈ [0. demonstr˘m acum c˘ f este contractie pe X. 2).3. 1) a ecuatiei xex = a. 1] ¸ este o contractie (cu factorul a). 1). 17. S˘ se calculeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 solutia real˘ a a a a ¸ a ecuatiei x3 + 12x − 1 = 0. 1−k 3 25 16 deci ξ ≈ x3 = f 65 = 0. 10−1 ). Sirul aproximatiilor ¸ ¸ ¸ ¸ succesive este 1 x0 = 0. q ∈ (−1. S˘ se construiasc˘ un ¸ir al aproximatiilor succea a s ¸ sive pentru solutia din (0. 1]. ın 16. cu factorul de contractie unde f (x) = x ¸ ¸ 2 k = 169 . ¸ Solutie ¸ Ecuatia are o singur˘ solutie real˘ ξ ∈ (0. ¸ 5 5 14 18.2. ¸ Solutie ¸ Ecuatia are o singur˘ solutie real˘ ξ ∈ (1. ξ ≈ x6 . Derivata a a a a ¸ 2 este f (x) = (x−2x 2 . m ∈ R. xn + 4 evaluarea erorii: kn 1 2 n |xn − ξ| < |x0 − x1 | = · . S˘ se calculeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 solutia real˘ a a a a ¸ a ecuatiei x5 + x − 15 = 0. TEOREMA CONTRACTIEI ¸ 43 este echivalent˘ cu f (x) = x.

x∈[0. ˆ ce conditii se poate aplica metoda aproximatiilor ın ¸ ¸ succesive ecuatiei: x = a sin x + b cos x + c ? ¸ Solutie ¸ Fie f : R → R. 1]). 1] → R exist˘ o singur˘ functie continu˘ u : [0. f (x) = q sin x + m este contractie: ¸ ¸ sup |f (x)| = q < 1. atunci un ¸ir al a a a a a a s aproximatiilor succesive este (de exemplu) x0 = 0.44 CAPITOLUL 2. F (g)) = sup |a(sin f (x) − sin g(x))| ≤ |a| · d∞ (f. 1]. g). cu φ √ R bine ales. 1] → R astfel a a a ¸ a ˆ at u(x) = h(x) + a sin u(x). f (x) = a sin x + b cos x + c. atunci: ¸ d∞ (F (f ). Este suficient s˘ demonstr˘m c˘ F este contractie (functia u din concluzie a a a ¸ ¸ este punctul fix al contractiei). 1 − a2 + b2 21. ıncˆ Solutie ¸ Studiem ecuatia ˆ spatiul metric (C([0. ∀x ∈ [0. xn+1 = f (xn ). x∈R deci ecuatia x = f (x) are o solutie unic˘ ξ ∈ R. SPATII METRICE. b. d∞ )). g ∈ C([0. ¸ ¸ a Pentru orice x0 ∈ R. Fie f. 1]) → C([0. dac˘ aceast˘ ipotez˘ este adev˘rat˘. Rezult˘ c˘ aplicatia f este contractie dac˘ ¸i numai ∈ a a ¸ ¸ a s dac˘ a2 + b2 < 1. Fie aplicatia ¸ ın ¸ ¸ F : C([0. Fie a. 1]). c ∈ R. 1) ¸i pentru orice functie a a s ¸ continu˘ h : [0. ¸irul s xn+1 = f (xn ) = q sin xn + m converge la ξ. ∀x ∈ [0. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice a ∈ (−1. eroarea la pasul n fiind: |xn − ξ| < qn |x1 − x0 |.1] . 1]. CONTINUITATE ¸ Solutie ¸ Functia f : R → R. 1]). (F (f ))(x) = h(x) + a sin f (x). Eroarea ¸ √ n a2 + b2 √ la pasul n este cel mult |b + c|. Functia f se poate scrie sub ¸ forma: f (x) = a b a2 + b2 √ sin x + √ cos x + c = a2 + b2 a2 + b2 = a2 + b2 sin(x + φ) + c. 1−q 20.

Se impune conditia ca T s˘ fie contractie ¸i se obtin valorile cerute pentru λ. yn ) din Rn . xn ) ¸i y = (y1 . n}. ¸ . .. S˘ se afle pentru ce valori ale lui λ ∈ R se poate aplica metoda aproximatiilor a ¸ succesive ecuatiei considerate.... y)φ(y)dy + f (x)..2. b]×[a..3. y2 .. . S˘ se rezolve exercitiul anterior ˆ raport cu distantele d1 ¸i d∞ . 2. j ∈ {1. b] → R o functie continu˘ (numit˘ nucleu).. T (x1 . T (y)) = |λ| i=1 n n n k=1 aik (xk − yk ) ≤ n n ≤ |λ| i=1 k=1 a2 ik (xk − yk )2 k=1 = |λ| i=1 k=1 a2 · d2 (x. d = d2 . . Sisteme liniare Fie A = (aij ) o matrice p˘tratic˘ de ordinul n ∈ N a a cu elemente aij ∈ R.. x2 . ¸ a ¸ s ¸ Vom face ˆ continuare calculul pentru distanta euclidian˘. ∀i. x2 . ∀i ∈ {1. xn ) = λ · n n a1k xk + b1 . Pentru orice functie ¸ a a ¸ continu˘ f : [a. . Ecuatii integrale de tip Fredholm Fie a. ∀x ∈ [a.. avem (aplic˘m s a inegalitatea lui Schwarz): n n 2 d2 (T (x). b] → R ¸i pentru orice λ ∈ R. Pentru ın ¸ a orice vectori x = (x1 . 2..... . ∀ 1 ≤ i ≤ n ? Solutie ¸ Fie d una din distantele echivalente pe Rn (a se vedea exercitiile 1 ¸i 2) ¸i ¸ ¸ s s fie T : Rn → Rn . Pentru s ce valori ale parametrului λ ∈ R se poate aplica metoda aproximatiilor ¸ n succesive sistemului liniar: xi = λ k=1 aik xk + bi . a ¸ ın ¸ s 24. ik n n  −1 Deci T este contractie dac˘ ¸i numai dac˘ |λ| ≤  ¸ as a i=1 k=1 a2  ik . . ¸ 45 22. n} ¸i fie bi ∈ R.. b ∈ R. b]. fie ecuatia (cu necunoscuta a s ¸ φ): φ(x) = λ b a K(x. y). k=1 k=1 ank xk + bn .. TEOREMA CONTRACTIEI ¸ deci F este contractie cu factorul |a|. 23. a < b ¸i fie ¸ s K : [a.

y)|. Fie aplicatia ¸ ın ¸ ¸ U : C([a. d∞ ). ˆ In (b − a) K ∞ aceast˘ ipotez˘. CONTINUITATE ¸ Solutie ¸ Studiem ecuatia ˆ spatiul Banach (C([a. . b]) a a s ¸ ¸i φn+1 = U φn . y) λ K(y. y)φ0 (y)dy + f (x). t)φ0 (t)dt + f (y) dy + f (x) = b b a K(x.46 CAPITOLUL 2. am notat K ∞= x∈[a. ψ). ψ ∈ C([a. construim un ¸ir al aproximatiilor succesive: fie φ0 ∈ C([a. Pentru orice φ. t)φ0 (t)dtdy = b a K(x. b]).b]2 |K(x. y)K(y. y).b] K(x.b] a |K(x. ∀φ. SPATII METRICE. y)K(y. y)| · |φ(y) − ψ(y)|dy ≤ b ∞ a K |φ(y) − ψ(y)|dy. ψ ∈ C([a. t)dy dt. Calcul˘m primii termeni ai ¸irului: s a s Aplicatia U este contractie dac˘ ¸i numai dac˘ |λ| < ¸ ¸ a s a φ1 (x) = (U φ0 )(x) = λ φ2 (x) = (U φ1 )(x) = λ = f (x) + λ = f (x) + λ b a b a b a b a K(x.b] b a b = sup |λ x∈[a. b]). b]) → C([a. y)(φ(y) − ψ(y))dy| ≤ ≤ |λ| sup ≤ |λ| unde. U ψ) = sup |(U φ)(x) − (U ψ)(x)| = x∈[a. b]. (U φ)(x) = λ b a K(x. sup (x. y)f (y)dy + λ2 φ0 (t) K(x. b]). b]). Rezult˘ deci a (b − a)d∞ (φ. y) = K(x. Definim nucleele iterate: K1 (x. y)φ(y)dy + f (x). ∀x ∈ [a. b a K(x. U ψ) ≤ |λ| K ∞ .y)∈[a. 1 d∞ (U φ. y)f (y)dy + λ2 a b a K(x. calcul˘m: ¸ a d∞ (U φ. Ecuatia Fredholm se scrie U (φ) = φ.

.2... t)Kn−1 (t. 1] × [0. atunci: ¸ b a ξ(x) = f (x) + λ R(x.. y) = ˆ general. λ) = n≥0 xy = 3xy . 25.. y)dt. λ) = n≥0 λn Kn+1 (x. b = 1.. . Aplicatia s ¸ 1 2 este contractie dac˘ ¸i numai U definit˘ prin (U φ)(x) = λ 0 xyφ(y)dy + x a ¸ as dac˘ |λ| < 1. Kn = In 1 3n−1 1 2 1 xt ydt = 2 xy... b]. t)K2 (t.. 1] → R. y.... solutia ecuatiei Fredholm este: ¸ ¸ ¸ ξ(x) = f (x) + n≥1 λn b a Kn (x.. y) = 1 0 K(x. y. 3 K3 (x.3. t)K1 (t....... a = 0. ˆ acest caz. K(x... y) rezolventa ecuatiei.. y)f (y)dy.. f (x) = x2 ¸i K ∞ = 1. K(x.. y)dt. Fie R(x. nucleele iterate sunt: a In K1 (x.. ˆ acest caz.. y) = b a K(x.. y) = xy. TEOREMA CONTRACTIEI ¸ K2 (x. ¸ ¸ K : [0. Cu aceste notatii..... y)dt. y) = xy. t)K1 (t. Kn (x... y)dt = 1 0 1 0 1 xt2 ydt = xy.. S˘ se determine λ ∈ R astfel ˆ at ecuatiei a ıncˆ ¸ φ(x) = λ 1 0 xyφ(y)dy + x2 s˘ i se poat˘ aplica metoda aproximatiilor succesive ¸i. y) = b a b a 47 K(x. s˘ se a a ¸ s ın a rezolve ecuatia. 3−λ .. ¸ Solutie ¸ Cu notatiile din exercitiul precedent.. 3 3 xy.. y.. λ)f (y)dy. y) = K(x.. y) = K3 (x. K2 (x.. Rezult˘: a λ 3 n R(x. ∀x ∈ [a.

3−λ 4(3 − λ) 26. x=0 28. Metoda lui Newton aproximeaz˘ ξ cu ¸irul aproximatiilor suca s ¸ f (x) cesive generat de contractia g(x) = x − ¸ . ∀x > 1 − ax−p < p p p a . ecuatia tangentei este ın a ¸ y − f (xn−1 ) = f (xn−1 )(x − xn−1 ) ¸i pentru y = 0 se obtine xn . b] → R o functie de dou˘ ori derivabil˘ astfel s ¸ a a ˆ at f (x) = 0. 1] 1. b ∈ R ¸i fie f : [a. b]. Solutie ¸ Conditia |g (x)| ≤ k < 1 (pentru ca g s˘ fie contractie) este echivalent˘ cu ¸ a ¸ a 2 . Aplicatia g ¸ f (x) p√ este contractie pe un interval care contine p a: ¸ ¸ |g (x)| = p−1 p−1 < 1 . s ¸ Solutie ¸ 1 f (x) = Fie f (x) = xp − a ¸i g(x) = x − s (p − 1)x + ax1−p . Presupunem c˘ ecuatia f (x) = 0 are o solutie incˆ a ¸ ¸ ξ ∈ [a. a ıncˆ 2.4 Functii continue ¸ 1 x[ x ]. b]. pentru a construi un ¸ir al aproximatiilor succesive. Dac˘ aceast˘ conditie este ˆ |f (x)f (x)| < k(f (x)) a a ¸ ındeplinit˘. CONTINUITATE ¸ ¸i deci solutia (unic˘) a ecuatiei este s ¸ a ¸ ξ(x) = x2 + λ 1 0 3xy 2 3λ y dy = x2 + x. Fie a > 0 ¸i p ∈ N . ∀x ∈ [a. f (xn−1 )) cu axa Ox. x0 . Geometric. Metoda lui Newton Fie a. S˘ se studieze continuitatea in zero functiei a ¸ f (x) = . s˘ fie ales astfel ˆ at x0 > 2 . a f (xn−1 ) atunci ¸irul aproximatiilor succesive este xn = xn−1 − s ¸ . 2 In concluzie. s ¸ 27. trebuie ca s ¸ p a primul termen. f (xn−1 ) xn este abscisa punctului de intersectie al tangentei la graficul functiei f ¸ ¸ ˆ ˆ punctul (xn−1 . S˘ se g˘seasc˘ o conditie a a a ¸ f (x) suficient˘ pentru a se putea aplica metoda aproximatiilor succesive ¸i s˘ se a ¸ s a interpreteze geometric metoda. SPATII METRICE. S˘ se aplice metoda lui Newton pentru a s a √ construi un ¸ir al aproximatiilor succesive pentru p a. Intr-adev˘r.48 CAPITOLUL 2. x ∈ (0. ∀x ∈ [a. b].

1]. ∞). dar |f (xn ) − f (yn )| → ∞. FUNCTII CONTINUE ¸ unde. b] ⊂ R este ¸i ¸ a s uniform continu˘. ∀ x ∈ (0. Consider˘m multimile: a ¸ A = {x ∈ X | f (x) < a} . S˘ se demonstreze c˘ f nu este a a x uniform continu˘. 31. x = 0 0. a a Solutie ¸ Din dubla inegalitate: x 1 1 − 1 < f (x) ≤ x . Atunci a s ıncˆ |f (xn ) − f (yn )| → 0 (deoarece lim f (xn ) = lim f (yn ) = 1). 1] → R. dar nπ 2 + 2nπ |f (xn ) − f (yn )| → 1 = 0. ∀x. deci f este n→∞ n→∞ uniform continu˘ pe R. a 1 30. Functia g este uniform continu˘: ¸ a din inegalitatea sup |g (x)| ≤ 1. Fie (X. Atunci ¸ a s |xn − yn | → 0. [a] este partea ˆ ıntreag˘ a num˘rului a ∈ R. ¸ s Solutie ¸ Functia f nu este uniform continu˘: fie xn = e−n ¸i yn = e−2n . a a a Solutie ¸ Functia f este continu˘. Atunci |xn − yn | → 0.2. S˘ se s a studieze uniform continuitatea functiilor f ¸i g. Fie f : (0. f (x) = sin . Fie xn → ∞ ¸i yn → ∞ astfel ˆ at |xn − yn | → 0. Fie f : R → R. 32. d) un spatiu metric. (aplicˆnd teorema lui Lagrange): a a x≥1 |g(x) − g(y) ≤ |x − y|. f (x) = 1 x sin x . x x 49 rezult˘ c˘ functia f este continu˘ ˆ 0. a a ¸ a ın 29.4. a Solutie ¸ 1 1 Fie xn = ¸i yn = π s . g(x) = ln x. 1] → R. f (x) = ln x ¸i g : [1. deci pe orice interval compact [a. y ∈ [1. x = 0 S˘ se demonstreze c˘ f este uniform continu˘ pe R. ∞) → R. Fie f : (0. fie f : X → R o aplicatie continu˘ ¸i fie ¸ ¸ as a ∈ R. rezult˘.

a) ¸ este deschis˘. a Solutie ¸ Fie X = [0. care este echivalent˘ cu distanta euclidian˘). atunci a s ¸ g((0. cu distanta euclidian˘ indus˘ din R2 (se poate lua ¸i metrica ”lungimea ¸ a a s arcului”. 1) ˆ (0. 33. 2π) cu distanta uzual˘ indus˘ din R. 1)) = (0. 1)) s˘ fie multime conex˘ ˆ Y . prin absurd. S˘ se construiasc˘ o functie continu˘. iar multimile (−∞. dar imaginea sa prin functia f −1 : ın ¸   f −1 1 1 1 − 2. Sirul s s ın ¸ converge la (1. ¸ . B = f −1 ((−∞. Exist˘ functii continue ¸i bijective de la [0. Solutie ¸ A = f −1 ((−∞.− n n = 2π − arctg  1 n 1− 1 n2  nu este ¸ir convergent ˆ X. bijectiv˘ avˆnd inversa disa a ¸ a a a continu˘. 1). 0) ˆ Y . CONTINUITATE ¸ B = {x ∈ X |f (x) ≤ a} D = {x ∈ X | f (x) = a}. Fie a = f (0) ¸i fie g restrictia lui f la (0. altfel ar trebui ca 2π ∈ X. a s a Dac˘ functia invers˘ f −1 : Y → X ar fi continu˘. iar B ¸i D sunt multimi a a ¸ a s ¸ ˆ ınchise. 1) cu metrica indus˘ din R ¸i Y = (0. a a ¸ a ın contradictie. c˘ ar exista o functie continu˘ ¸i bia a a ¸ a s jectiv˘ f : X → Y . y) ∈ R2 | x2 + y 2 = 1}. 1). SPATII METRICE. Atunci f este continu˘ (deoarece componentele sunt continue) ¸i bijectiv˘. Dar (0. − n ¸ir convergent din Y ar fi un ¸ir convergent ˆ X. s ın ¸ 34. contradictie. restrictia ¸ a ın ¸ g este continu˘. 1) ? a ¸ s ın Solutie ¸ Fie X = [0. a) ∪ (a. a)). S˘ presupunem. sin t). Fie functia: a ¸ a ¸ f : X → Y. 1) este multime conex˘ ˆ X. f (t) = (cos t. multimea (−∞. a] ¸i {a} sunt ˆ a ¸ s ınchise. S˘ se demonstreze c˘ A este multime deschis˘. deci ar trebui ca g((0. atunci imaginea oric˘rui a ¸ a a a 1 1 1 − n2 . D = f −1 ({a}). a]). Fie cercul unitate ¸ a a Y = {(x.50 CAPITOLUL 2. 1) cu aceea¸i meta s s ric˘.

Se observ˘ c˘ de¸i lim f (x. y) = (0. y) = (0. 0) 0. y) = (x.y)→(0. (x. obtinem: a ¸ lim f (x. y) = 1 (x2 + y 2 ) sin xy . (x. 0) 0. . f (x. y = ρ sin ϕ.y)→(0. yn ) = ( n . 37.y)→(0. FUNCTII CONTINUE ¸ 51 S˘ se studieze continuitatea urm˘toarelor functii ˆ origine a a ¸ ın (exercitiile 35-47): ¸ 35. deoarece | x2 +y2 | ≤ |x|. 0). deci functia nu este continu˘ ˆ a a ın a ¸ a ın origine. 0) Solutie ¸ 1 Din inegalitatea (x2 + y 2 ) sin xy ≤ x2 + y 2 rezult˘ a (x.0) ceea ce arat˘ c˘ limita ˆ (0.y)→(0. (x. yn ) → 0. x4 +y 2 (x. Dac˘ (xn . 0) 0. y) = (x.0) x +y functia este continu˘. ¸ a 36. totu¸i limita nu exist˘. mx) = 0. 0) Solutie ¸ Trecˆnd la coordonate polare. 0).0) x2 y . y) = Solutie ¸ x2 y lim a 4 2 nu exist˘: (x. (x. y) = 0. 0) Solutie ¸ lim f (x.0) lim f (x. y) = (0. ρ→0 ρ2 (x.0) x +y f (xn . f (x. y) = Solutie ¸ lim f (x. atunci f (xn . 0) Atunci 1 1 = ( n .0) 39. y) = (0. n ) → (0.4. x2 y . x = ρ cos ϕ. y) = (0.2.y)→(0.y)→(0.0) x2 + y 2 lim (x. y) nu exist˘. a a s s a x2 −y 2 . y) = xy ρ2 sin ϕ · cos ϕ = lim = sin ϕ · cos ϕ. Rezult˘ c˘ a a 2 x2 y lim 2 2 (x. x2 +y 2 (x. yn ) → 1 . (x. 0) 0.y)→(0. f (x. 0) x y = 0. x2 +y 2 38. (x. yn ) a 2 x→0 1 1 fie (xn . f (x. 0) nu exist˘. 0) 0. y) = xy . a (x. y) = (0. f (x. ∀m ∈ R. y) = (0. x2 +y 2 (x. y) = (0. y) = (0. y) = (0. n2 ) → (0.

y) = (0. (x.52 CAPITOLUL 2. (x.y)→(0. (x.0) lim lim = x2 y 2 = 0.0) = 2. f (x. 0) y sin xx +y2 2 x3 y 2 x2 +y 2 3 2 3 2 lim f (x.y)→(0. f (x. atunci a f (xn . y) nu exist˘.0) (x2 + y 2 )( x2 y 2 + 1 + 1) lim . y) = = (x.0)   − 1 x2 − 2 y 2 +e x2 ye . 41. (x. 0) x2 y 2 +1−1 x2 +y 2 √ f (x. n2 ) → (0. 0) 0. 0) Solutie ¸ 1 1 lim f (x. y) = (x. yn ) = ( √ln n . y) = (0. y) = (0. y) = (0. ¸ a 42. 2 1 1 iar dac˘ (xn . 0) 2 0. SPATII METRICE. f (x. atunci a a (x. f (x. (x. 0) 0. y) = 0.y)→(0. (x. y) =   √ x2 +y2  x2 +y 2 +1−1 . (x. 0) 1 f (xn . y) = (0. yn ) = ( √ln n . 0). CONTINUITATE ¸ deci functia este continu˘.0) lim · x3 y 2 = 0. y) = Solutie ¸ (x. n ) → (0. (x.0) 1 xy y sin xx +y2 . y) = (0.y)→(0. x2 + y 2 deci functia este continu˘. dac˘ (xn . deci functia nu este continu˘.0) (x. ¸ a  √  x2 ·y 2 +1−1 43. (x.0)  x2 +y 2 . y) = (0.y)→(0. y) = (0. 0). 0) lim √ x2 +y 2 x2 +y 2 +1−1 Solutie ¸ lim f (x.y)→(0. y) = (x. deoarece x2 + y 2 x3 y 2 ≤ |x3 |. y) = Solutie ¸ (x.y)→(0. yn ) → 0. yn ) → . ¸ a    40.y)→(0.

0) (1 + x2 y 2 ) − 1 x2 +y 2 . z) = lim ρ2 (sin2 θ cos2 ϕ) = sin2 θ cos2 ϕ.0) lim (1 + x y ) 2 2 1 x2 y 2 = 1. y) = (x.4. analiz˘m mai ˆ ai cazul zo = 0. ¸ a 46.y)→(0. y) = 0. z = z. y) = (0. y = ρ sin ϕ. z) = x2 . 0) − 1 x2 +y 2 lim f (x. x = ρ cos ϕ. y. ρ→0 ρ2 (x. y.0) functia este continu˘. x2 +y 2 +z 2 (x. (x. z) = (0.y. 0) Solutie ¸ Folosind coordonatele sferice: x = ρ sin θ cos ϕ.y)→(0.y)→(0. a 47.0. 0. zo ) ∈ Oz. z) ∈ Oz 0. 0. y. y) = x4 +y 4  53 0. 0.0) deci limita nu exist˘. y. a ıntˆ Folosind coordonate cilindrice. deci Solutie ¸ Folosind limita lim t→0+ e− t tn 1 = 0. (x. 0) lim f (x. x=y=0 Solutie ¸ Fie (0. . y) = (0. ¸ a 45. ¸ a  1  e− x2 +y2 . f (x. ∀n ∈ N . deci functia nu este continu˘. 0) 0. z = ρ cos θ.0) lim (1 + x2 y 2 ) = − x2 y 2 x2 +y 2 = (x. y. z) = (0. rezult˘ a (x.z)→(0. y) = (0. f (x. (x. (x. (x. z) = √ xz x2 +y 2 . 0) 44.2. f (x. 0) 0. f (x. FUNCTII CONTINUE ¸ deci functia este continu˘. y) = Solutie ¸ (x. y. (x. y) = (0.y)→(0. obtinem ¸ lim f (x. y = ρ sin θ sin ϕ.

. c2 . b] ¸i α. Fie x0 ∈ [a. tn ∈ [a. a Dac˘ zo = 0.y.y. y. Mai general.0. Fx0 (f ) = f (x0 ). . deci functia este continu˘ ˆ origine.z)→(0. S˘ se demonstreze c˘ Fx0 este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ ¸i s˘ se calculeze a a ¸ a as as a norma Fx0 . b]. z)| ≤ |z|. t2 . din inegalitatea a |f (x. pe spatiul functiilor continue.. ˆ plus: ¸ a as a In n F = k=1 |ck |. ¸ ¸ consider˘m aplicatia (numit˘ evaluarea ˆ punctul x0 ): a ¸ a ın Fx0 : C[a. b]. b] ¸i orice a a s c1 . deci Fx0 este functional˘ liniar˘.54 obtinem ¸ CAPITOLUL 2. b.5 Spatii normate ¸i operatori liniari ¸ s ∞) 48..0) lim f (x. ¸ a ın 2. atunci: s Fx0 (αf + βg) = αf (x0 ) + βg(x0 ) = αFx0 (f ) + βFx0 (g). .zo ) lim deci limita nu exist˘. a. ρ (ρ.0. z) = ρ cos ϕ · z = zo cos ϕ. b] → R. F (f ) = k=1 ck f (tk ) este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘. β ∈ R. . avem: |Fx0 (f )| = |f (x0 )| ≤ f ∞. b] → R. rezult˘ a (x. Solutie ¸ a.zo ) lim f (x. b]. s˘ se demonstreze c˘ pentru orice t1 . aplicatia: ¸ n F : C[a. g ∈ C[a. y.. (C[a. cn ∈ R. y. z) = 0.z)→(0.. CONTINUITATE ¸ (x. Fie f.z)→(0. SPATII METRICE.. ¸ a a Pentru orice f ∈ C[a.

Din inegalitatea: |F (f )| = k=1 n n n ck f (tk ) ≤ |ck | f ∞. x = tk u1 . ∀α. a ¸ a b. deci: F n ck ≥ |F (h)| = ck h(tk ) = = |ck |. iar pe intervalele [a. tk+1 ) a ın functia este liniar˘. ck |ck | k=1 k=1 k=1 ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. Evident.. tk+1 ) tk+1 h ∞= Evident. b] functia h este constant˘. ≤ k=1 |ck f (tk )| ≤ k=1 ∀ f ∈ C[a. .5. as Dac˘ 1 este functia constant˘ 1.. pe fiecare interval (tk . se poate presupune c˘ ck = 0.. J(f ) = a f (t)dt. a. b] u t −uk+1 t x + k k+1 −tk k .. g ∈ C[a. consider˘m functia h : [a. t1 ) ¸i (tn . t1 ) un . x ∈ (tn . deci Fx0 = 1. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 55 deci Fx0 este continu˘ ¸i Fx0 ≤ 1. b]. t2 . ¸ 49. Pe spatiul Banach (C[a. Pentru a demonstra inegalitatea invers˘. rezult˘ continuitatea lui F ¸i inegalitatea: a s n F ≤ k=1 |ck |. b] → R. tn sunt alese cresc˘tor. b]. ¸ a s ¸ a ck ¸ Notˆnd uk = |ck | .. atunci |Fx0 (1)| = 1. b] → R. . b]. din definitie rezult˘ functia h este continu˘ ¸i ¸ a ¸ as n n 1.. ¸ consider˘m aplicatia a ¸ ∞) al functiilor continue (reale) ¸ b J : C[a.2. a a ¸ definit˘ astfel: ˆ punctele tk ia valorile sgn(ck ). functia h este: a      h(x) =    uk+1 −uk  tk+1 −tk u k . ∀ k ∈ {1. liniaritatea: a n n F (αf + βg) = k=1 ck αf (tk ) + k=1 ck βg(tk ) = = αF (f ) + βF (g) ∀ f. x ∈ [a. β ∈ R. x ∈ (tk . 2. n} ¸i c˘ punctele a s a t1 . .

Rezult˘ J = b − a. b] → R aplicatia: ¸ a ¸ Jϕ : C[a. b]. < tn = b. SPATII METRICE. ¸a a at Pentru orice f ∈ C[a. ∀t ∈ [0.56 CAPITOLUL 2. Liniaritatea este evident˘. Mai general. fie 1(t) = 1. b] → R. a b. astfel ˆ at ıncˆ max |ϕ(tk ) − ϕ(tk−1 )| < ε. Jϕ (f ) = este o functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ si ¸ a as a Jϕ = b a b a ϕ(t) f (t) dt |ϕ(t)| dt. Din inegalitatea de mai sus rezult˘ ¸i J ≤ b − a. Liniaritatea este o consecint˘ direct˘ a propriet˘¸ilor integralei Riemann. b. Atunci a 1 ∞ = 1 ¸i deci: s J ≥ |J(1)| = b − a. pentru orice functie continu˘ ϕ : [a. CONTINUITATE ¸ S˘ se demonstreze c˘ J este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ ¸i apoi s˘ se a a ¸ a a s a s a calculeze norma sa.. 1].. Solutie ¸ a. din inegalitatea: a |Jϕ (f )| = b a ϕ(t)f (t) dt ≤ b a |ϕ(t)f (t)| dt ≤ f b ∞ a |ϕ(t)| dt rezult˘ continuitatea ¸i inegalitatea: a s Jϕ ≤ b a |ϕ(t)| dt. a as Pentru a demonstra inegalitatea invers˘. deci J este continu˘. b] dup˘ a ¸ a cum urmeaz˘. avem: |J(f )| = b a b a f (t) dt ≤ ≤ |f (t)|dt ≤ (b − a)· f ∞. b] . fie ε > 0. a s a = t0 < t1 < t2 < . k=1 n . arbitrar fixat ¸i fie o diviziune a intervalului [a. Pentru a demonstra inegalitatea invers˘ construim o functie g ∈ C[a.

g(t) = sgn(ϕ(t)). r..5.. b]. b] → C[a. ∆2 . b]. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 57 Aceast˘ alegere a diviziunii este posibil˘ datorit˘ continuit˘¸ii functiei ϕ. b a |ϕ(t)| dt..2. . ∆r ) pe care functia ın a a ¸ ϕ nu se anuleaz˘ (nu schimb˘ semnul).. (se pot da formule concrete. a a ˆ grupa a doua. Evident. atunci a a g(a) = 0 .. functia g este continu˘ ¸i g ∞ ≤ 1. Fie C 1 [a. b] spatiul vectorial al functiilor de clas˘ C 1 definite pe ¸ ¸ a intervalul compact [a. a.. D(f ) = f . a a S˘ se demonstreze c˘ aplicatia de derivare a a ¸ D : C 1 [a. a ın a se vedea exercitiul anterior). ∆s ). . g(t) este liniar˘ ˆ restul punctelor din [a. celelalte intervale (notate ∆1 . 2. S˘ consider˘m pe C 1 [a. ii. ¸ 50. . a a a at ¸ ˆ artim intervalele diviziunii ˆ dou˘ grupe: Imp˘ ¸ ın a ˆ prima grup˘ consider˘m intervalele (notate ∆1 .. ∀ i = 1.. dac˘ a sau b este extremitate a unui interval din a doua grup˘.. (repectiv g(b) = 0). ¸ iii. ın Definim functia g pe fiecare interval al diviziunii urmˆnd urm˘toarele reguli: ¸ a a i. rezult˘ inegalitatea: a Jϕ ≥ ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. . deci: ¸ as Jϕ ≥ |Jϕ (g)| = r s = j=1 ∆j r ϕ(t) g(t) dt + k=1 ∆k s ϕ(t) g(t) dt ≥ ≥ j=1 ∆j b a |ϕ(t)| dt − k=1 ∆k s |ϕ(t)| dt = = |ϕ(t)| dt − 2 b a k=1 ∆k |ϕ(t)| dt > > |ϕ(t)| dt − 2ε (b − a). b]. Pentru ε → 0. b] norma supremum: f ∞ = supx∈[a. ∀ t ∈ ∆i .b] |f (x)|. ∆2 .

|xi | ≤ x ∀ i = 1. b]. Fie ¸irul fn (x) = n sin nx. b]. deci operatorul T este continuu ¸i T ≤ nK. ∀x ∈ Rn .. fie {e1 . ın b. 2. n. s ¸ ¸ C[a. Pe spatiul functiilor continue. en } baza canonic˘ ˆ Rn ¸i fie: ın ¸ a ın s K = max{ T e1 Pentru orice vector x = n j=1 xj ej 2. norma supremum. au loc inegalit˘¸ile: at 2... demonstratia de s ¸ n. S˘ se demostreze c˘ aplicatia de derivare D este ˆ acest caz operator cona a ¸ ın tinuu.. Liniaritatea este evident˘. b].. Fie f ∈ C 1 [a. De aici ¸i din inegalitatea triunghiului. b] norma: a a ¸ f = f ∞ + f ∞ . . CONTINUITATE ¸ este operator liniar dar nu este ¸i continuu. ∈ Rn . S˘ consider˘m acum pe spatiul C 1 [a. notat˘ ˆ continuare (pe spatiul R ¸ a a a ın 2 ). T e2 2 . s ın ¸ s ∞ . a b.. mai sus r˘mˆne adev˘rat˘ ¸i pe spatiul C a a a as ¸ .58 CAPITOLUL 2. atunci fn ∞ = n a s ¸i deci fn → 0 ˆ spatiul normat C 1 [a... Solutie ¸ Fie T ca ˆ enunt. Evident. b]. . a a 51. ca de obicei. dar ¸irul D(fn ) = fn nu converge (la 0) ˆ C[a. . rezult˘: s a  n  Tx n 2= T j=1 xj ej  2= xj T ej 2 ≤ ≤ j=1 |xj | T ej 2 ≤ nK x 2. e2 .. este considerat˘. Solutie ¸ 1 1 a. din inegalitatea: D(f ) ∞ = f ∞ ≤ f ∞ + f ∞ = f rezult˘ c˘ D este operator continuu. T en 2 }. SPATII METRICE. S˘ se demonstreze c˘ orice operator liniar T : Rn → Rn este continuu a a n este considerat˘ norma euclidian˘.

avem: s (M (αf + βg)) (x) = x(αf + βg)(x) = = αxf (x) + βxg(x) = (αM f + βM g)(x). b]. a a Prin definitie. S˘ se demonstreze c˘ multimea valorilor proprii este vid˘: σp (M ) = ∅. Operatorul de ˆ ınmultire cu variabila independent˘ ¸ a Pe spatiul Banach complex (C[a. b]. ∀ x ∈ [a. b] demonstr˘m In a incluziunea echivalent˘: C \ [a.b] f ∞. ∀x ∈ [a.2. Pentru orice f. atunci functia a ¸ ϕ : [a. b]. Continuitatea: Mf ∞= M = |b|. ϕ0 (x) = 1 λ0 − x . b]. a. b] rezult˘ c˘ operatorul λ0 I − M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este: a a Im(λ0 I − M ) = {f ∈ C[a. b]. b. b]. atunci 1 a ¸ a M ≥ M1 ∞= x∈[a. b]. b] ⊆ σ(M ). ∀f ∈ C[a. deci M este liniar. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 59 52. ∀ f ∈ C[a. ¸ a ımultire ¸ ∞ ) consider˘m operatorul (de ˆ cu variabila independent˘): a (M f )(x) = xf (x). b] → C. ∀ x ∈ [a. din ¸ a egalitatea: ((λ0 I − M )(f ))(x) = (λ0 − x)f (x). b] ¸i α. b] prin dubl˘ incluziune. a a ¸ a Solutie ¸ a.b] ∞= 1 ¸i deci: s sup |x| = |b|. b]. ∀f ∈ C[a. g ∈ C[a.5. ˆ locul incluziunii inverse σ(M ) ⊆ [a. b] | f (λ0 ) = 0} = C[a. b]. b] ⊆ C \ σ(M ). a se vedea sectiunea teoretic˘ a acestui capitol). ∀ x ∈ [a. β ∈ C. Demonstr˘m egalitatea σ(M ) = [a. λ ∈ σ(M ) dac˘ ¸i numai dac˘ operatorul λI − M nu este ¸ a s a inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv. deci M = |b|. b]. deci [a. conform teoremei lui Banach. S˘ se demonstreze c˘ spectrul lui M este : a a σ(M ) = [a. s ın Notˆnd cu 1 functia constant˘ 1. deci M este continuu ¸i ˆ plus M ≤ |b|. b]. Fie λ0 ∈ [a. sup |xf (x)| ≤ |b| x∈[a. c. Fie λ0 ∈ [a. S˘ se demonstreze c˘ M este liniar ¸i continuu ¸i a a s s b.

b] → C[a. b]). CONTINUITATE ¸ ϕ0 ∞< este corect definit˘ ¸i continu˘. ∀ f ∈ C[a. rezult˘: ıncˆ a (λ0 − x)f (x) = 0. b] astfel ˆ at φ(x) = c. ∀ x ∈ [a. SPATII METRICE. rezult˘ ¸i f (λ0 ) = 0. b] ¸i a a s fie operatorul (de ˆ ınmultire cu functia φ): ¸ ¸ Mφ : C[a. ∀ x ∈ J. S˘ se arate c˘ Mφ este operator liniar ¸i continuu ¸i a a s s b. a a c.60 CAPITOLUL 2. Mφ = φ ∞. ˆ concluzie. (Sf )(x) = ϕ0 (x)f (x) = Se demonstreaz˘ f˘r˘ dificultate c˘ S este operator liniar. b]. . b]. Operatorul Mφ are valori proprii dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ intervale a s a a ˆ acest caz c este (nedegenerate) J ⊆ [a. vom ar˘ta c˘ pentru orice a a a λ ∈ [a. operatorul S ∈ L(C[a. b] ¸i fie f ∈ C[a. Pentru a demonstra c˘ M nu are valori proprii. Operatorul de ˆ ınmultire ¸ Exemplul anterior se poate generaliza dup˘ cum urmeaz˘. In ıncˆ valoare proprie a lui Mφ . b]. Fie λ0 ∈ [a. Continuitatea a aa a rezult˘ din inegalitatea: a Sf ∞= x∈[a. λ0 − x S : C[a. operatorul λI − M este injectiv. Consider˘m operatorul: a 1 f (x). b]. Functia f fiind continu˘. ∀x ∈ [a. in ¸ a as concluzie. b] \ {λ0 }.b] sup |ϕ0 (x)f (x)| ≤ ϕ0 ∞ f ∞. Spectrul lui Mφ coincide cu imaginea functiei φ: ¸ σ(Mφ ) = {φ(x) | x ∈ [a. Mφ f = φ f. ∀ f ∈ C[a. b]. a. De aici rezult˘ a f (x) = 0. Fie φ ∈ C[a. ∀ x ∈ [a. b] → C[a. 53. b]. λ0 I − M este injectiv. b]. ceea ce demons streaz˘ c˘ λ0 ∈ σ(M ). c. b]}. b]. ∀ x ∈ [a. au loc egalit˘¸ile: In ın at (λ0 I − M )Sf = (S(λ0 I − M ))f = ϕ0 1 f = f. deci as a ∞. deci f (x) = 0. ϕ0 deci operatorul λ0 I − M este inversabil ¸i (λ0 I − M )−1 = S. b] s astfel ˆ at (λ0 I − M )f = 0. ˆ plus.

at a s ın . b].b] ∞ f ∞. b] \ J. Fie λ0 ∈ σ(Mφ ) = A astfel ˆ at exist˘ f ∈ C[a. ∀x ∈ [a. din inegalitatea: a Mφ f ∞= 61 sup |φ(x)f (x)| ≤ φ x∈[a. ∀ x ∈ [a. S˘ presupunem acum c˘ exist˘ J ⊆ [a. din egalitatea (λ0 − φ(x))f (x) = 0. consider˘m o functie neidentic nul˘ f0 ∈ C[a. atunci exist˘ x0 ∈ [a. Demonstr˘m egalitatea a σ(Mφ ) = A prin dubl˘ incluziune. atunci functia a ¸ ϕ0 : [a. ¸ b. Continuitatea operatorului Mϕ0 se poate ar˘ta direct. Inegalitatea invers˘ rezult˘ ca ˆ a s a a ın exercitiul anterior. fie λ0 ∈ A. de aici rezult˘ c˘ operatorul λ0 I − Mφ nu este ıncˆ a a surjectiv deoarece imaginea sa este: Im(λ0 I − Mφ ) = {f ∈ C[a. ∀ x ∈ J. ¸ s ¸ n este o multime compact˘ ¸i dac˘ φ : D → C este o functie dac˘ D ⊂ R a ¸ as a ¸ continu˘. ∀ f ∈ C[a. ∀ x ∈ [a. b] ¸i din continuitatea lui s f rezult˘ f (x) = 0.5. De exemplu. Dac˘ λ0 ∈ A. deci λ0 a nu este valoare proprie pentru Mφ . dar este ¸i o consecint˘ a s ¸a a teoremei lui Banach (a se vedea sectiunea teoretic˘). Fie A = {φ(x) | x ∈ [a. b]. Rezult˘ c˘ operatorul λ0 I − Mφ este ina s a a a versabil. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ Solutie ¸ a. Liniaritatea este imediat˘. dac˘ functia φ nu este constant˘ pe nici un interval. b] cu proprietatea ıncˆ a (λ0 I − Mφ )f = 0. b] astfel a ¸ a ˆ at f0 (x) = 0. Se poate demonstra c˘ pro¸ a priet˘¸ile demonstrate mai sus sunt adev˘rate ¸i ˆ acest caz. ¸ a c. Operatorul de ˆ ınmultire se poate defini ¸i conditii mai generale. deci operatorul λ0 I −Mφ este injectiv.2. inversul s˘u fiind operatorul de ˆ a ınmultire cu functia ϕ0 : ¸ ¸ (λ0 I − Mφ )−1 f = Mϕ0 f = ϕ0 f. rezult˘ continuitatea ¸i Mφ ≤ φ ∞ . b]. pentru aceasta. pe spatiul C(D) al functiilor continue pe D se poate defini a ¸ ¸ operatorul (de ˆ ınmultire cu φ): Mφ f = φf . atunci. a ¸ a atunci. Atunci f0 este vector propriu asociat valorii ıncˆ proprii c: ((cI − Mφ )f0 )(x) = 0. b] → C. b] a a a astfel ˆ at φ(x) = c. Pentru a demonstra incluziunea invers˘. b] a a a astfel ˆ at φ(x0 ) = λ0 . b]. ϕ0 (x) = 1 λ0 − φ(x) este corect definit˘ ¸i continu˘. b] | f (x0 ) = 0} = C[a. Demonstr˘m c˘ c este valoare proprie a lui ıncˆ a a Mφ . ∀ x ∈ [a. b]} imaginea lui φ.

b] a |K(s. ∀ s ∈ [a. t)g(t) dt = α(TK f )(s) + β (TK g)(s). t)f (t) dt ≤ ∞ s∈[a. Norma operatorului TK este: TK = sup b s∈[a. b]. t)(αf (t) + β g(t)) dt = K(s. t)| dt. Pentru orice f.62 CAPITOLUL 2. b] ¸i α. b] s→ b a |K(s. Aplicatia a a ¸ [a. CONTINUITATE ¸ 54.b] a sup |K(s. Pe spatiul functiilor continue este considerat˘ norma supremum. ∀ f ∈ C[a. (TK (f ))(s) = b a K(s. b] → C[a. t)f (t) dt. Operatorul integral Fie K : [a. t)| dt = b a |K(s0 . g ∈ C[a. b] → R o functie continu˘ ¸i fie operatorul integral (asociat ¸ as nucleului K) definit prin: TK : C[a. b]. S˘ se demonstreze c˘ TK este operator liniar ¸i continuu. . b] astfel ˆ at: a a s a ıncˆ sup b s∈[a. t)f (t) dt + β b a K(s. SPATII METRICE. a a s b. β ∈ R avem: s (TK (αf + β g))(s) = =α b a b a K(s. t)| dt. Din inegalitatea de mai sus rezult˘ ¸i inegalitatea as TK ≤ sup b s∈[a. Continuitatea operatorului TK rezult˘ din inegalitatea: a TK f ≤ f ∞= sup s∈[a. b]. t)| dt. b]×[a. Solutie ¸ a. Demonstr˘m acum inegalitatea invers˘.b] a |K(s. ¸ ¸ a a. t)| dt ∈ R este continu˘ (definit˘ pe un compact) ¸i deci exist˘ s0 ∈ [a.b] b b a K(s. t)| dt. b. deci TK este liniar.b] a |K(s.

y ∈ a a ¸ ¸i ˆ plus x y 1 ≤ x 1 y 1 s ın c.b] a |K(s.2. t)| dt. ˆ acest caz se poate defini ¸irul a In s k∈Z x y : Z → C. Pentru orice m ∈ Z. Operatorul de convolutie ¸ Fie dou˘ ¸iruri x. ∀m. S˘ se demonstreze egalitatea: a (σm x)(n) = x(n − m). b]. n ∈ Z. Pe spatiul Banach C[a. t)| dt. Produsul de convolutie este comutativ ¸i asociativ. ∀ x ∈ 1 (Z). t)f (t) dt. exist˘ convolutia x y. φ ∈ C[a. b] astfel ˆ at g ∞ ≤ 1 a a ¸ ıncˆ ¸i s Jφ (g) ≥ Jφ − ε. convolutia x y ∈ 1 (Z).b] a |K(s. Conform exercitiului 49. y ∈ 1 (Z). δm este simbolul lui s Kronecker. fie ¸irul σm (n) = δm . t)g(t) dt = = Jφ (g) ≥ Jφ s∈[a. numit convolutia (sau produsul de convolutie) ¸irurilor x ¸i y. exist˘ o functie g ∈ C[a. rezult˘: a TK = sup s∈[a. b] cona ¸ sider˘m functionala (ca ˆ exercitiul 49. evident.b) a ¸ ın ¸ Jφ (f ) = b a φ(t)f (t) dt = b a K(s0 . . unde. (x y)(n) = k∈Z x(n − k)y(k). t). S˘ se demonstreze c˘ pentru orice x. y : Z → C. b Deoarece ε > 0 a fost ales arbitrar. t)| − ε. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice x. Deoarece g ≤ 1 avem: TK ≥ TK g ∞≥ (TK g)(s0 ) = −ε = sup b a b K(s0 . b] ¸i ¸ ¸ a as a s Jφ = b a |φ(t)| dt = b a |K(s0 . ¸ s n n d. ˆ demonstratia egalit˘¸ii de mai sus s-a ar˘tat (a se vedea solutia exercitiului In ¸ at a ¸ ¸ 49. ¸ ¸ s s a. b. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 63 Not˘m φ(t) = K(s0 .b) c˘ pentru orice ε > 0. 55.5. a a a ¸ 1 (Z). Jφ este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ pe C[a. cu proprietatea c˘ pentru orice n ∈ Z seria as a x(n − k)y(k) este convergent˘.

as d. c. |x(n − k)| k∈Z |y(k)| = y 1 x 1 . Pentru orice x ∈ 1 (Z) ¸i m. y ∈ 1 (Z) ¸i fie n ∈ Z. b. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. L˘s˘m liniaritatea ca exercitiu. Fie θ ∈ s s ¸ Cθ : 1 (Z) → 1 (Z). atunci: s   |x(n − k)y(k)| ≤ k∈Z k∈Z 1 (Z). σ0 este element neutru pentru convolutie. n ∈ Z. Fie x. ¸ . Fie x. aplicˆnd inegalitatea de la punctul b. pentru orice aa ¸ x ∈ 1 (Z). Cθ x = θ x. S˘ se demonstreze c˘ operatorul Cθ este liniar ¸i continuu. SPATII METRICE. In ¸ 1 (Z) un ¸ir fixat ¸i fie operatorul (de convolutie): e. Analog se demonstreaz˘ ¸i asociativitatea. CONTINUITATE ¸ ˆ particular. e. y ∈ 1 (Z) ¸i n ∈ Z. avem: a Cθ x 1= θ x 1≤ θ 1 x 1. fixat. avem: s (x y)(n) = k∈Z x(n − k)y(k) = m∈Z x(m)y(n − m) = (y x)(n). y ∈ atunci: |(x y)(n)| = n∈Z n∈Z k∈Z x y 1= x(n − k)y(k) ≤ ≤ n∈Z k∈Z |x(n − k)y(k)| =   k∈Z |y(k)| n∈Z |x(n − k)| = = k∈Z |y(k)| m∈Z |x(m)| = x 1 y 1.64 CAPITOLUL 2. atunci. Pentru orice x. comutarea sumelor (ˆ k ¸i n) fiind corect˘ datorit˘ absolut convergentei ın s a a ¸ ambelor serii. Fie θ ∈ 1 (Z). a a s Solutie ¸ a. avem: s (σm x)(n) = (x σm )(n) = k∈Z x(n − k)σm (k) = x(n − m).

Solutie ¸ Spatiul L(X) este complet.. are loc inegalitatea: In (I − T )−1 ≤ 1 1− T . + T n ) = I − T n+1 . seria converge absolut: n≥0 Tn n≥0 ≤ n≥0 T n = 1 1− T . rezult˘: S = (I − T ) In a a (I − T )−1 = n≥0 Tn ≤ 1 1− T . Fie seria a s a T n . cˆnd n → ∞. ˆ plus. dintr-un calcul f˘cut mai sus.5. a deci (I −T )S = I. deci converge ˆ spatiul L(X). ) un spatiu Banach ¸i fie T ∈ L(X) un operator astfel ¸ s ˆ at T < 1. ˆ plus. deci ˆ as ıntr-adev˘r a −1 .2. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 65 56. Analog se arat˘ ¸i egalitatea S(I −T ) = I. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. deci orice serie (de operatori) absolut conver¸ gent˘ este ¸i convergent˘. atunci: s ¸ (I − T )Sn = (I − T )(I + T + t2 + . S˘ se demonstreze c˘ I − T este operator inversabil ¸i ıncˆ a a s (I − T )−1 = n≥0 T n. Dar ¸irul T n+1 converge la O ˆ spatiul L(X): s ın ¸ T n+1 ≤ T n+1 → 0. ¸ .. Fie (X. Fie S ∈ L(X) suma acestei serii ¸i fie ın ¸ s n Sn = k=0 T k ¸irul sumelor partiale asociat.

66 CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸ .

∃N (ε) > 0 astfel ˆ at |fn (x) − f (x)| < ε.1 Notiuni teoretice ¸ Convergent˘ punctual˘ ¸i convergent˘ uniform˘ ¸a as ¸a a Fie (X. ıncˆ ˆ Intr-o formulare echivalent˘. fn (x) = xn 67 . ∀x ∈ X. d) un spatiu metric. iar ¸irul fn converge simplu la f . De exemplu. ¸irul fn converge uniform la f dac˘ ¸i numai a s as dac˘ a lim sup |fn (x) − f (x)| = 0. reciproca fi¸ a a ¸ a ind fals˘. (M. a ¸ s a ˆ general. a a s Sirul fn este uniform convergent la f dac˘ ¸ a ∀ε > 0. ¸ ın ¸ ¸ a Dac˘ functiile fn sunt continue.Capitolul 3 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ Functii elementare ¸ 3. d∞ ). continuitatea functiei f . a Dac˘ fn sunt functii m˘rginite. ¸ Sirul fn converge punctual (sau simplu) la f dac˘ ¸ a n→∞ lim (x) = f (x). Se spune c˘ f este limita punctual˘ a ¸irului fn . nu rezult˘. ¸irul de functii continue ın ¸ s ¸ fn : [0. ∀n ≥ N (ε). ∀x ∈ X. 1] → R. convergenta uniform˘ implic˘ convergenta punctual˘. atunci convergenta uniform˘ coincide cu a ¸ a ¸ a convergenta ˆ spatiul metric al functiilor m˘rginite. n→∞ x∈X Evident. fie fn : X → R(C) un ¸ir de functii ¸i fie ¸ s ¸ s f : X → R(C) o functie.

an converge. ¸ Criteriul lui Weierstrass de convergent˘ uniform˘ ¸a a Dac˘ exist˘ un ¸ir cu termeni pozitivi an astfel ˆ at |un (x)| ≤ an . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 0 dac˘ x ∈ [0. f : [a. Suma seriei este limita (punctual˘ sau uniform˘) a ¸irului sumelor a a s partiale. atunci n . atunci f este derivabil˘ ¸i f = g. n b a f (x)dx. ∀x ∈ X a a s ıncˆ un converge uniform. S˘ consider˘m ¸irul fn (x) = a a s functia constant˘ 0: ¸ a n→∞ x∈R x ∈ R. atunci functia a ¸ s s ¸ f este continu˘. Sirul fn converge uniform la ¸ 1 = 0. Rezultatul urm˘tor d˘ conditii suficiente ˆ care ¸irul a a ¸ ın s derivatelor converge: Derivare termen cu termen Presupunem c˘ functiile fn sunt derivabile. b] → R functii continue. atunci a n→∞ a lim b fn (x)dx = sin(nx) .68 CAPITOLUL 3. Seria este uniform convergent˘ dac˘ sn converge unia a form. ¸ Dac˘ fn converge uniform la f . a Integrare termen cu termen Fie fn . atunci seria ¸i seria s Transfer de continuitate Dac˘ un sunt functii continue ¸i seria a ¸ s n n un converge uniform la f . SIRURI DE FUNCTII. b] → R astfel ˆ at fn converge uniform s a a ıncˆ la g. ∀ n ∈ N . s ¸ Se spune c˘ seria a n un este punctual (simplu) convergent˘ dac˘ sn este a a punctual convergent. dar ¸irul derivatelor fn (x) = cos(nx) nu con¸ s verge (nici punctual). as Serii de functii ¸ Fie un : X → R(C) un ¸ir de functii ¸i fie sn = s ¸ s k=1 n un ¸irul sumelor partiale. Dac˘ ¸irul fn converge a ¸ as punctual la f ¸i dac˘ exist˘ g : [a. 1) a 1 dac˘ x = 1 a converge punctual la functia discontinu˘ f (x) = ¸ a Are loc urm˘torul rezultat: a Transfer de continuitate Dac˘ fn sunt functii continue ¸i ¸irul fn converge uniform la f . n lim sup |f (x)| ≤ lim n→∞ Functiile fn sunt derivabile.

Atunci. atunci f este derivabil˘ ¸i f = g. Polinoamele Taylor de gradul ˆ ai (respectiv de gradul al doilea) se numesc ıntˆ aproximarea liniar˘ (respectiv p˘tratic˘) ale functiei ˆ jurul punctului a.f. Formula lui Taylor Fie I ⊆ R un interval deschis ¸i fie f : I → R o functie de clas˘ C m pe s ¸ a I.3.f.f. un converge n b. ¸ a Integrare ¸i derivare termen cu termen s Se spune c˘ o serie de functii a ¸ fn are proprietatea de integrare termen cu n termen pe intervalul [a. as Trebuie mentionat c˘ ipotezele teoremei de mai sus sunt conditii suficiente ¸ a ¸ (nu ¸i necesare) pentru ca o serie s˘ se poat˘ integra (respectiv deriva) ters a a men cu termen. k! k=0 n Restul de ordin n este. Dac˘ seria a ¸ a punctual la f ¸i dac˘ exist˘ g : [a. s ¸ a. exist˘ a s a . Are loc urm˘torul rezultat: a Fie un : [a.1. fn are proprietatea de derivare termen fn (x) n cu termen pe multimea D dac˘ ¸ a = n fn (x). a a a ¸ ın Teorem˘ (Formula lui Taylor cu restul Lagrange) a Fie f : I → R de clas˘ C n+1 ¸i a ∈ I. b] → R astfel ˆ at s a a ıncˆ n un converge uni- form la g. atunci f este integrabila ¸i s b a n n un (x)dx = n b a un (x)dx. pentru orice x ∈ I. b] dac˘ a Se spune c˘ o serie de functii a ¸ b a n n fn (x) dx = n b a fn (x)dx.a (x) = f (x) − Tn. prin definitie. Dac˘ seria a un converge uniform la f . ¸ Rn. ∀ x ∈ D.a (x). Pentru orice a ∈ I definim polinomul Taylor de gradul n ≤ m asociat functiei f ˆ punctul a: ¸ ın Tn. NOTIUNI TEORETICE ¸ 69 functia f este continu˘. b] → R un ¸ir de functii continue. Presupunem c˘ functiile un sunt derivabile.a (x) = f (k) (a) (x − a)k .

SIRURI DE FUNCTII.f. s a ın a s Formula razei de convergent˘ ¸a ∞ n=0 ∞ ∞ an (z − a)n se Fie seria n=0 an (z − a)n ¸i fie α = lim sup s n n |an |. (n + 1)! Observatii ¸ 1. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ ξ ∈ (a. x) (sau (x.f.f. ∀x ∈ [a.70 CAPITOLUL 3. b]. |f 0 Taylor a lui f ˆ jurul lui x0 este uniform convergent˘ pe [a.f. Restul de ordin n poate fi scris sub forma integral˘: a Rn. a ın s s Teorema de reprezentare a functiilor prin serii Taylor ¸ Fie a < b ¸i fie f ∈ C ∞ ([a. b]) astfel ˆ at exist˘ M > 0 cu proprietatea c˘ s ıncˆ a a (n) (x)| ≤ M . este functia f . b).a (x) = 1 n! x a f (n+1) (t)(x − t)n dt. seria ∀n ∈ N. 2. b]. b] ¸i suma ei ın a s f (n) (x0 ) (x − x0 )n .a (x) = n! Rn. n! n=0 Observatii ¸ 1. lim x→a (x − a)n 3. Rn.a (x) = 0. Seria Taylor asociat˘ lui f ˆ x0 = 0 se mai nume¸te ¸i serie Mc Laurin. a ¸ ın 2.a (x) + (x − a)n+1 (n+1) f (ξ). a)) astfel ˆ at ıncˆ f (x) = Tn. . Atunci pentru orice x ∈ (a. Seria s s nume¸te seria de puteri centrat˘ ˆ a definit˘ de ¸irul an . Seria Taylor Fie I ⊆ R un interval deschis ¸i fie f : I → R o functie de clas˘ C ∞ pe I. ∀x ∈ [a. s ¸ a Pentru orice x0 ∈ I definim seria Taylor asociat˘ functiei f ˆ punctul x0 : a ¸ ın f (n) (x0 ) (x − x0 )n . Restul de ordin n poate fi scris sub forma Peano : ∃ ω : I → R astfel ˆ at lim ω(x) = ω(a) = 0 ¸i ıncˆ s x→a n (x − a) ω(x). Seria Taylor asociat˘ functiei f ˆ punctul x0 este o serie de puteri. adic˘ f (x) = ¸ a n! n≥0 Serii de puteri Fie (an )n∈N un ¸ir de numere complexe ¸i a ∈ C.

cos z = 5. Seria derivatelor nan (z − a)n−1 are aceeasi raz˘ de convergent˘ cu a ¸a seria initial˘ ¸i suma sa este S (z). s a 4. R). s ¸a 1. ∞ 1 = (−1)n z n . (2n)! n=0 ∞ ∞ (−1)n · z 2n+1 . ∀ |z| < 1. ∞). atunci seria converge numai pentru z = a. atunci seria converge absolut pentru orice z ∈ C.. ez = 1 · z n . ∀r ∈ (0. ∀ z ∈ C. (notat˘ R)..1. a 3. ¸ as a Functii elementare 1. Seria este uniform convergent˘ pe orice disc ˆ a ınchis |z−a| ≤ r . Derivare ¸i integrare termen cu termen s ∞ Fie n=0 an (z − a)n o serie de puteri ¸i fie S(z) suma sa. n! n≥0 . ∀ |z| < 1. ∞) a α Teorema lui Abel ∞ Fie n=0 71    an (z − a)n o serie de puteri ¸i fie R raza sa de convergent˘. 1 − z n=0 3. s ∞ n=1 1.(α − n + 1) n 6. Seria primitivelor an n+1 n=0 seria initial˘ ¸i suma sa este o primitiv˘ a lui S. 1 + z n=0 4. Dac˘ R = 0. a 2. se define¸te astfel: ¸a a s 0 dac˘ α = ∞ a ∞ dac˘ α = 0 a R=  1  dac˘ α ∈ (0. ¸ as ∞ (z − a)n+1 are aceeasi raz˘ de convergent˘ cu a ¸a 2.3. atunci seria este absolut convergent˘ pentru |z −a| < R a a ¸i divergent˘ pentru |z − a| > R. n! n=0 ∞ ∞ 1 2. ∀z ∈ C. Dac˘ R ∈ (0. ∀ |z| < 1. sin z = (−1)n 2n · z . Dac˘ R = ∞. (1 + z)α = z . (2n + 1)! n=0 α(α − 1)(α − 2). ∀ z ∈ C. = z n . α ∈ R. NOTIUNI TEORETICE ¸ Raza de convergent˘ a seriei date.

n→∞ deci un converge punctual la f (x) = 0. SIRURI DE FUNCTII. un : [0. Solutie ¸ Pentru orice x ∈ [0. Atunci lim un (x) = lim punctual la f (x) = 0. 2. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 3. Studiem convergenta uniform˘: ¸ a sup |un (x) − f (x)| = sup |xn − x2n | = un x∈(0. rezult˘: a n→∞ lim un (x) = lim (xn − x2n ) = 0. n ≥ 0.72 CAPITOLUL 3. fixat. 4 . sup |un (x) − f (x)| = sup x∈(0.1) x∈(0.1) uniform la f . Solutie ¸ Pentru orice x ∈ (0. 1] → R . nx + 1 1 = 0. 3.2 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ S˘ se studieze convergenta punctual˘ ¸i uniform˘ a a ¸ as a urm˘toarelor siruri de functii (exercitiile 1-9): a ¸ ¸ 1. deci un converge n→∞ nx + 1 1 = 1 si deci un nu converge nx + 1 Fie x > 0. un : (0.1) x∈(0. e deci un nu este uniform convergent. 1] → R . fixat. s Studiem acum convergenta uniform˘: ¸ a sup |un (x) − f (x)| = sup |nx(1 − x)n | = un x∈(0. un (x) = xn − x2n . 1). un (x) = Solutie ¸ n→∞ 1 .1) x∈(0. un (x) = nx(1 − x)n .1) 1 n+1 1 → .n ≥ 0. Evident. un : [0. 1] fixat. n ≥ 0. n→∞ ¸i deci un converge punctual f (x) = 0. avem: n→∞ lim un (x) = lim nx(1 − x)n = 0.1) 1 √ n 2 1 = . 1) → R .

un : R → R. ∀x ∈ R. n→∞ lim un (x) = lim n→∞ x2 + √ 1 = x2 = |x|.0) enx − 1 + 1 = 1. un este a a functie derivabil˘. n→∞ enx + 1 deci un converge punctual la f (x) = −1 . 0). un (x) = arctg Solutie ¸ Fie x ∈ R. un (x) = Solutie ¸ Fie x ∈ R. ¸ a a 5. fixat. fixat. 4. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ deci un nu converge uniform. atunci: n→∞ enx − 1 . fixat. un : R → R . un : (−∞. atunci: x2 + 1 n2 73 . enx + 1 lim un (x) = lim enx − 1 = −1. ∀x ∈ (−∞. Studiem convergenta uniform˘: ¸ a sup |un (x) − f (x)| = sup = sup x∈R x2 + x∈R x∈R √ 1 − x2 = n2 1 n2 x2 + 1 n2 1 = → 0. 0) → R. 1 + n(n + 1)x2 . 6. Se observ˘ c˘ pentru orice n ∈ N . n ≥ 0. dar f nu este derivabil˘. atunci: n→∞ n→∞ x . un (x) = Solutie ¸ Fie x < 0.2. enx + 1 deci un nu converge uniform. n2 deci un converge punctual f (x) = |x|.3.0) |un (x) − f (x)| = sup x∈(−∞. n > 0. 1 + n(n + 1)x2 lim un (x) = lim arctan x = 0. √ n + x2 deci un converge uniform la f . Convergenta uniform˘: ¸ a sup x∈(−∞. n > 0.

x ≥ 0. s 9. 7. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ deci un converge punctual la f (x) = 0. Convergenta uniform˘: ¸ a x∈R sup |un (x) − f (x)| = sup arctg x∈R x . 1 + n(n + 1)x2 Functiile un sunt impare deci este suficient s˘ gasim supremumul pe inter¸ a valul (0. Solutie ¸ Fie x ≥ 0. fixat. ∀x ≥ 0. ∀x ∈ [0. SIRURI DE FUNCTII. ∞) → R. deci ¸irul converge punctual la s n→∞ functia f (x) = 0.1] lim sup |un (x) − f (x)| = lim sup x + x2 2 = lim = 0. s 8. deci ¸irul un converge punctual s n→∞ la f (x) = x. fixat. n→∞ x∈[0. 2 n n deci ¸irul un este uniform convergent la 0 . calcul˘m: ¸ a a n→∞ x∈[0. un (x) = 1 . n > 0. un : (1.74 CAPITOLUL 3. rezult˘: ¸ ¸ ¸ a n→∞ x≥0 lim sup |un (x)| = lim |un (1)| = lim e−n = 0. ∀x ∈ R. x2 + (1 + n(n + 1)x2 )2 ˆ final rezult˘ c˘ un este uniın a a √ π + nx − nx. Studiind variatia functiei un . x ∈ [0. n(n+1) (n2 + 1) sin2 Solutie ¸ Folosim inegalitatea sin x ≤ x . Atunci lim un (x) = 0. un (x) = xn e−nx . un (x) = arctan x 1 + n(n + 1)x2 = 1 − n(n + 1)x2 .1] 1 + n + x n→∞ 2 + n . Atunci lim un (x) = x. n deci supremumul este atins ˆ x = √ ın form convergent. un (x) = nx .∀x ∈ [0. n→∞ n→∞ deci ¸irul este uniform convergent. 1]. Pentru a studia convergenta uniform˘. 1]. 1+n+x Solutie ¸ Fie x ∈ [0. 1]. ∞). π ] ¸i obtinem : ¸ 2 s 0 ≤ un (x) ≤ (n2 + 1) sin2 (n2 + 1) sin2 2 π n π n + nx + < √ nx π (n2 + 1) n2 π2 √ < < √ → 0.

1] (functia ¸ 1+n+x este cresc˘toare). SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 75 deci ¸irul converge uniform. ∞) → R. n→∞ Solutie ¸ Fie x ≥ 0. n S˘ se studieze convergenta ¸irurilor un ¸i un . ∀n ∈ N ∗ . Fie ¸irul un : R → R. ∀x ≥ 0. un (x) = √ s . dar nu converge uniform: ¸ n n→∞ x∈R lim sup |u2 (x) − x2 | = lim |2 n n→∞ x 1 + | = ∞. n Sirul u2 converge punctual la f 2 (x) = x2 . n→∞ lim un (x) = lim ne−x + xe−n = e−x . fixat. un (x) = s An = 1 0 ne−x + xe−n . a sin nx 10.2. n > 0. ∀ n ∈ N ∗ . n+x . faptul c˘ supremumul de mai sus se atinge ˆ s a ın x + x2 x = 1 rezult˘ din studiul variatiei functiei x → a ¸ ¸ pe [0. a ¸ s s Solutie ¸ Din inegalitatea sin nx 1 √ ≤ √ → 0.3. n n2 12. un (x) = x + s n→∞ x∈R lim sup |un (x) − x| = lim n→∞ 1 = 0. n n rezult˘ c˘ ¸irul un converge uniform la 0 . S˘ se studieze convergenta ¸irurilor un ¸i un a ¸ s s Solutie ¸ Sirul un converge uniform la f (x) = x: ¸ 11. n 2. n ∈ N si fie x+n un (x)dx. a as Sirul derivatelor nu este punctual convergent: ¸ √ (un (x)) = n cos nx. Fie ¸irul un : R → R. Evalu˘m ˆ continuare a ın n gn (x) = |un (x) − f (x)| = 1 − |e−n − e−x |. 1 . n→∞ x+n deci un converge punctual la f (x) = e−x . Fie ¸irul un : [0. S˘ se studieze convergenta ¸irului un ¸i s˘ se a ¸ s s a calculeze lim An . ∀ x > 0.

∀ x ∈ [0. Fie ¸irul fn : 0. n]. n +4n−n ) ¸i descresc˘toare pe a s a 2 x+n √ 2 ( n +4n−n . ∞) atunci: a e−x < e−n ⇒ |e−n − e−x | < e−n ⇒ gn (x) < e−n → 0. ∞) → R. e 13. x+n Studiem acum variatia functiei [0. π → R. 1] ¸ ¸ 2xe−x x+n deci functia =2 e−x · (−x2 − nx + n). deci g(x) ≤ 2xe−x . ( n2 + 4n + n)2 Deci un converge uniform la f . . dar nu converg ¸ s uniform. S˘ se studieze convergenta a ¸ ¸irurilor un ¸i un . Fie un : (0. s s Solutie ¸ ¸ a Sirurile un ¸i un converg simplu la functia constant˘ zero. un (x) = e−nx . 14. Dac˘ x ∈ [0. SIRURI DE FUNCTII. (x + n)2 √ 2xe−x 2 este cresc˘toare pe (0. x+n x→ 2xe−x .deci 2 − √ 2n 8n gn (x) ≤ √ · e n2 +4n+n → 0. n). definit prin relatia de recurent˘: s ¸ ¸a 2 f1 (x) = x. n] atunci a e−x ≥ e−n ⇒ |e−n − e−x | ≤ |e−n | + |e−x | = = e−n + e−x ≤ 2e−x . Aplicˆnd transferul de integrabilitate obtinem: a ¸ lim An = 1 0 n→∞ f (x)dx = 1 0 e−x dx = e−1 .76 CAPITOLUL 3. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Dac˘ x ∈ (n. fn+1 (x) = sin (fn−1 (x)) .

1]. s Fie f : 0. b. 1]. fn (x) = x1+ n . Trecˆnd la limit˘ ˆ relatia de a a ın ¸ 2 recurent˘. π . π ] 2 este cresc˘toare pentru orice n ∈ N ¸i deci supremumul de mai sus este a s π π fn ( 2 ). se obtine: f (x) = sin (f (x)) . S˘ se studieze convergenta punctual˘. Studiem acum convergent˘ uniform˘. a e. presupunem c˘ fk sunt cresc˘toare pentru orice 1 ≤ k ≤ n a a a π ¸i demonstr˘m c˘ fn+1 este cresc˘toare. a a a ın a ¸ trebuie calculat sup |fn (x)|. ∀n ∈ N. s a. Fie 0 ≤ x < y ≤ . a ¸ a b. S˘ se studieze convergenta punctual˘ a ¸irului derivatelor (acolo unde a ¸ a s exist˘). S˘ se studieze convergenta uniform˘ a ¸irului derivatelor pe [0. ∞) → R. π → R.1] . a ¸ a c. Fie ¸irul fn : [0. fixat. calcul˘m: ¸ a a x∈[0. a ¸ as a Solutie ¸ Fie x ∈ 0. ∀ n ∈ N ¸i m˘rginit: s a 0 ≤ fn (x) ≤ x. S˘ se studieze convergenta uniform˘ pe [0. Demonstram ˆ continuare c˘ functia fn x∈[0. ∞). ∀x ∈ 0.3. f (x) = lim fn (x). atunci n→∞ 1 n→∞ lim fn (x) = lim x1+ n = x. 2 n→∞ Demonstratia faptului c˘ fn sunt functii cresc˘toare se face prin inductie: f1 ¸ a ¸ a ¸ este cresc˘toare. Fie x ≥ 0. pentru aceasta. 1 x∈[0. 1]. ¸ 15. π fixat. S˘ se studieze convergenta uniform˘ pe [1.1] sup |fn (x) − f (x)| = sup x − x1+ n . Sirul fn ( 2 ) converge la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus c˘ ¸ a s lim fn (x) = 0. Sirul fn (x) este descresc˘tor: ¸ a 2 fn+1 (x) = sin (fn (x)) ≤ fn (x). ceea ce ˆ ¸ a ıncheie demonstratia. Pentru a studia convergenta uniform˘ pe [0. n→∞ 1 deci fn converge punctual la f (x) = x. a ¸ a d. deci fn+1 este functie cresc˘toare. Se demonstreaz˘ ¸a ¸ a 2 simplu c˘ singura solutie a ecuatiei t = sin t este t = 0. atunci: s a a a 2 fn+1 (x) = sin (fn (x)) ≤ sin (fn (y)) = fn+1 (y). ∀ x ∈ 0. 77 Deci ¸irul fn este punctual convergent. deci functia f a ¸ ¸ ¸ este constant˘ zero.2. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ S˘ se studieze convergenta punctual˘ ¸i uniform˘. π ) ¸i deci fn este uniform convergent. a ¸ a s Solutie ¸ a.

1 n e. a S˘ se studieze convergenta urm˘toarelor serii de functii ¸i s˘ a ¸ a ¸ s a se decid˘ dac˘ se pot deriva termen cu termen (exercitiile 16-22): a a ¸ 16.1] lim sup |fn (x) − f (x)| = lim n→∞ n n+1 n 1− n n+1 = 0. Solutie ¸ Seria converge punctual dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ (1. obtinem: ¸ a ¸ sup |fn (x) − f (x)| = sup x x n − 1 = ∞. 1]: supx∈[0. ∞). a a . ∞). seria converge uniform pe inters valul [r.1] n+1 x n − 1 ≥ 1. Sirul nu converge uniform la f pe [1. Pentru orice x > 0. se aplic˘ criteriul lui Weierstrass: a n−x ln n ≤ n≥1 n≥1 n−r ln n. Sirul derivatelor nu converge uniform pe [0. conform criteriului lui Weierstrass. Evident. s ¸ c. deci ¸irul fn converge uniform pe [0. Deci ¸irul derivatelor converge punctual In s n→∞ n pentru orice x ∈ [0. ∞) (se compar˘ cu seria as a a lui Riemann). ∞). n+1 1 lim f (x) n→∞ n ˆ x = 0. ∀ x ≥ r. fixat. Procedˆnd ca mai sus. x ∈ R. 1] la functia f .78 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCTII. rezult˘ c˘ supremumul se atinge ˆ ¸ ¸ a a ın n n x = n+1 . Seria este convergent˘ a r n n n n ¸i deci. rezult˘: a n→∞ x∈[0. n n−x . avem: = lim n→∞ 1 n x n = 1 = f (x). x≥1 x≥1 1 d. fn (x) = 1 + 1 n x n . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Studiind variatia functiei de mai sus. ∞). ¸ Un alt argument este faptul c˘ functia limit˘ (a ¸irului derivatelor) nu este a ¸ a s continu˘. avem x ≤ r . avem lim f (0) = 0. pentru orice x ≥ r. Ultima serie (numeric˘) este convergent˘. 1 1 1 Fie r > 1. Seria derivatelor: n−x = − n−x ln n converge uniform pe orice inn≥1 n≥1 terval [r.

deci a 2 2 2 n≥1 (n + (ϕ(x)) ) seria se poate deriva termen cu termen. deci seria se poate deriva termen cu termen.∀x ∈ R .2. b]. x ∈ R. a Solutie ¸ ∞ 1 1 1 ≤ 2 . Seria este converSeria are termeni pozitivi ¸i s 2 + (ϕ(x))2 n n2 n n=1 ∞ 1 gent˘. Seria derivatelor converge uniform pe [a. b]. |un (x)| = 2n 2 1 este convergent˘ ¸i din criteriul lui Weierstrass rezult˘ c˘ seria as a a Seria 2n n≥1 17. 1 . b]. (x + n)2 (b + n)2 ≤ . b] . sin nx 2n n≥1 este uniform convergent˘ pe R. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ ∞ 79 sin nx . n4 n4 n≥1 n≥1 Aplicˆnd criteriul lui Weierstrass. deci seria se poate deriva termen cu termen. unde ϕ : [a. b]. a sin nx n cos nx Seria derivatelor = converge uniform pe R (crin 2 2n n≥1 n≥1 teriul lui Weierstrass). deci a a 2 este uniform convergent˘ pe [a. 0 < a < b. rezult˘ c˘ seria este uniform convergent˘ a a a a pe [a. 2 n=1 n + (ϕ(x)) −2ϕ(x)ϕ (x) Seria derivatelor este uniform convergent˘ pe [a. b] → R este o functie de clas˘ C 1 ¸ a 2 + (ϕ(x))2 n≥1 n arbitrar˘. .3. (x + n)2 . 18. x ∈ [a. n4 n≥1 Solutie ¸ Din inegalit˘¸ile 0 < a < b ¸i a ≤ x ≤ b rezult˘ (x + n)2 ≤ (b + n)2 ¸i deci at s a s 19. 2n n=1 Solutie ¸ sin nx 1 ≤ n .

n (1 + nx)x xn+1 n≥1 Fie r > 1. 1]. x > 0. s . ∞). ∀ x ∈ [r. nxn n≥1 Solutie ¸ Aplicˆnd inegalitatea ln(1 + x) ≤ x obtinem a ¸ 1 ln(1 + nx) ≤ . SIRURI DE FUNCTII. 1) (deci x ∈ (1. ∞). a a Suma seriei este s : [0. 1] → R. ∀ x ∈ [r. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 20. Rezult˘ c˘ seria converge simplu pentru orice x ∈ [0. ∞). a ın ¸ a a Seria converge uniform pe orice interval [α. In a as a Seria derivatelor este: ln(1 + nx) 1 − . Solutie ¸ Sirul sumelor partiale este ¸ ¸ sn (x) = 1 − xn+1 . n n−1 nx x n≥1 n≥1 Ultima serie este convergent˘ dac˘ x ∈ (−1. α > 1. s(x) = 1. ln(1 + nx) .80 CAPITOLUL 3. seria dat˘ converge dac˘ ¸i numai dac˘ x > 1. ∞)) ¸i divera a 1 s gent˘ ˆ rest . ˆ concluzie. x ≥ 0. a a 21. ∞). deoarece ultima serie este divergent˘ (cria a a a teriul necesar). Dac˘ x ∈ (0. 1) ¸i s(1) = 0. 1]. ∀x ∈ [0. n nx n n≥1 n≥1 rezult˘ c˘ seria este divergent˘. r > 1. din inegalit˘¸ile: at 1 1 . ≤ n (1 + nx)x (1 + nr)rn n ln(1 + nx) n ≤ n ≤ n . ∞). n≥0 xn (1 − x). Deci seria initial˘ este simplu convergent˘ pentru x ∈ (1. atunci din inegalitatea: a ln(1 + nx) ln(1 + nx) ≥ . n+1 (1 + nx)x x r rezult˘ c˘ seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r.

n(n + 1) n≥1 n(n + 1) n≥1 . (1 − e−x )2 sn (x) = 1 − e−(n+1)x 1 − e−x = Pentru orice x > 0 fixat avem n→∞ lim sn (x) = − deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. n≥0 e−nx . seria nu converge 1 − e−x uniform pe (0. α].2. = lim x→0 1 − e−x 1 − e−x Seria derivatelor n≥0 −ne−nx are ¸irul sumelor partiale s ¸ (n + 1)e−(n+1)x − ne−(n+2)x − e−x .3. dar a converge uniform pe orice interval [0. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 81 Seria nu converge uniform pe [0. r]. 1] (altfel suma seriei ar fi continu˘). ∞): n sup x>0 k=0 e−kx − f (x) = sup x>0 e−(n+1)x −e−(n+1)x = ∞. S˘ se demonstreze c˘ functia f : R → R. ∞). n k=0 Solutie ¸ Sirul sumelor partiale este sn (x) = ¸ ¸ e−kx = 1 − e−(n+1)x . Convergenta nu ¸ este uniform˘ pe (0. Se poate deriva seria termen cu termen ? a Solutie ¸ Seria este uniform convergent˘ (se aplic˘ criteriul lui Weierstrass): a a sin nx 1 ≤ . f (x) = a a ¸ sin nx este n(n + 1) n≥1 continu˘. Seria derivatelor (nxn−1 − (n + 1)xn ) are ¸irul sumelor partiale s ¸ n≥0 sn (x) = −(n + 1)xn care converge uniform pe orice interval compact [0. (1 − e−x )2 e−x . α < 1. x > 0. Seria converge 1 − e−x 1 punctual la functia f (x) = ¸ pentru orice x > 0. 22. ∀ r < 1. ¸ a 23. ∞) r > 0 (se poate face un rationament asem˘n˘tor cu ¸ a a cel pentru seria initial˘). dar seria derivatelor converge uniform pe orice ina terval compact [r.

b].82 CAPITOLUL 3. a ¸ c. Se poate deriva seria termen cu termen ? Solutie ¸ 1 x2 s (−1)n sunt ambele cona. seriile numerice (−1)n 2 ¸i n n n n vergente. b]. S˘ se studieze absolut convergenta pentru orice x ∈ R. Calcul˘m: a k2 k=1 lim sup |f (x) − sn (x)| = lim sup x2 n→∞ x∈R n→∞ x∈R (−1)k − a = ∞. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ cos nx n+1 n≥1 ultima serie fiind convergent˘. S˘ se studieze convergenta punctual˘ pentru orice x ∈ R ¸i convergenta a ¸ a s ¸ uniform˘ pe orice interval [a. a 2 n n Seria nu este uniform convergent˘ pe R. pentru aceasta. a a c. functia f (suma seriei) este continu˘ pe R (de¸i seria nu converge ¸ a s uniform pe R). Seria derivatelor a nu converge punc- tual. x ∈ R. a a d. Evident. Evident. Este seria uniform convergent˘ pe R? a a b. b]. n2 n≥1 a. b]. b. SIRURI DE FUNCTII. Fie x ∈ R. a a x2 Studiem acum convergenta uniform˘ pe intervalul [a. aplic˘m criteriul lui Weiera a strass de convergent˘ uniform˘ pentru serii: ¸a a 24. k2 k=1 x2 + n n2 n deci seria nu converge uniform pe R la f . S˘ se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exist˘). x2 + n . Seria ¸ a (−1)n 2 n n este uniform convergent˘ pe [a. Seria nu converge absolut pentru nici un x ∈ R deoarece seria n este divergent˘ (se poate compara cu seria armonic˘). pentru aceasta. . Fie seria de functii ¸ (−1)n (−1)n b2 x2 ≤ 2 . fie a suma seriei a (−1)n (−1)n . 2 n n iar seria numeric˘ a 1 este convergent˘. deci seria dat˘ este punctual convergent˘ pentru orice x ∈ R. seria dat˘ converge punctual a ¸i b suma seriei s n2 n n n n x2 + k la functia f (x) = ax2 + b. ∀x ∈ [a. Fie sn (x) = ¸ (−1)k . deci seria nu se poate deriva termen cu termen.

1). Dac˘ x = 1 seria este divergent˘ (se poate compara cu seria armonic˘).2. seria converge (cele dou˘ serii de mai sus sunt convergente) a a dar nu converge absolut. Seria dat˘ se poate deriva termen cu termen. serie n n≥1 care nu este uniform convergent˘ pe R: a lim sup 2x (−1)k − 2ax = ∞. iar seria derivatelor s˘ convearg˘ uniform. a ¸ a c. egalitatea a   (−1)n  (−1)n (−1)n x2 + = 2x . a a nxn + x . as a . a a a a 2x prima conditie a fost verificat˘. xn Dac˘ x = −1. a In concluzie.3. a a a Dac˘ |x| > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar). Pentru ce valori ale lui x ∈ R seria converge ? b. Fie x ∈ (−1. Descompunem seria: 25. seria converge dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ [−1. S˘ se studieze convergenta uniform˘. Se poate deriva seria termen cu termen ? Solutie ¸ a. 1). Seria derivatelor este ¸ a (−1)n 2 . Seria nu verific˘ ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria dat˘ a a trebuie s˘ convearg˘ punctual. pentru demonstratie se poate aplica criteriul raa ¸ portului: n+1 (n+1)2 +1 n n→∞ n2 +1 lim · xn+1 = |x| < 1.∀x ∈ R n2 n n2 n≥1 n≥1 n≥1 fiind evident adev˘rat˘. 2+1 2+1 2+1 n n n n≥1 n≥1 n≥1 Prima serie este convergent˘ pentru orice x ∈ R. 1). Fie seria 1 n nxn + x =x + xn . fixat. A doua serie converge a absolut dac˘ x ∈ (−1. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 83 d. k2 k=1 n n→∞ x∈R Mention˘m totu¸i c˘ seria derivatelor converge uniform pe orice compact ¸ a s a din R. n2 + 1 n≥1 a.

r] ⊂ (−1. fn (x) = nx(1 − x)n .1] sup Sn (x) − 1 1 enx 1 − 1 = sup = . S˘ se stabileasc˘ natura seriei a a n≥1 (fn − fn−1 ) dac˘ : a a fn : [0. seria converge absolut ¸i uniform pe a s orice compact [−r.1] 1 + e rezult˘ c˘ seria nu este uniform convergent˘ . 1): nrn + r nxn + x . 1] → R . Calcul˘m ¸irul sumelor partiale a s ¸ n Sn (x) = k=1 (fk (x) − fk−1 (x)) = fn (x) − f0 (x) = fn (x). Seria derivatelor este: nxn + x n2 + 1 = = n≥1 n≥1 n2 1 xn−1 + 2 2+1 n n +1 = 1 n2 + xn−1 . a a c. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ b. Aplicˆnd criteriul lui Weierstrass. a a a . enx b. r] ⊂ (−1. 26. 1). SIRURI DE FUNCTII.84 CAPITOLUL 3. ∀n ∈ N. fn (x) = . 1] → R. Calcul˘m ¸irul sumelor partiale: a s ¸ n Sn (x) = k=1 (fk (x) − fk−1 (x)) = fn (x) − f0 (x) = enx 1 − . fn : (0. 1]. a a b. nx 1+e 2 1 Rezult˘ c˘ seria converge punctual la functia S(x) = . ∀x ∈ [0. ≤ 2+1 n n2 + 1 n≥1 n≥1 iar ultima serie (numeric˘) este convergent˘. Din evaluarea: a a ¸ 2 x∈(0. ∀ |x| ≤ r. Folosind exercitiul 2 din acest capitol rezult˘ c˘ seria este simplu conver¸ a a gent˘ (la 0) dar nu este uniform convergent˘. deci seria se poate deriva termen cu termen. 1 + enx Solutie ¸ a.1] 1 + e x∈(0. = sup nx nx 2 2 x∈(0. ∀n ∈ N. n2 + 1 n≥1 n2 + 1 n≥1 Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [−r.

S˘ se demonstreze ¸ s s a c˘ Zx este functie continu˘. de asemenea. Pentru orice x ∈ 1 (Z). 2). y ∈ a a s Z(x y) = (Zx) (Zy). a ¸ a c. (a se vedea sectiunea teoretic˘ a capitolului 2). Fie θ ∈ 1 (Z) un ¸ir fixat ¸i fie MZθ operatorul de ˆ s s ınmultire cu functia ¸ ¸ Zθ ( a se veda exercitiului 53 din capitolul 2): ¸ MZθ : C(D1 ) → C(D1 ).2. ¸ 1 (Z) spatiul Banach al ¸irurilor absolut sumabile cu norma ¸ s 1 . Fie D1 = {z ∈ C | |z| = 1} cercul unitate ¸i fie C(D1 ) spatiul s ¸ Banach al functiilor continue pe D1 cu norma supremum. Cθ x = θ x. de asemenea. datorit˘ a ¸ a a punctului a): Zx : D1 → C. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 85 27. 1 (Z). Fie. ∀ x ∈ Solutie ¸ a. a a s s seria (de numere complexe) x(n)z −n este absolut convergent˘. (cf. as a d. (Zx)(z) = n∈Z x(n)z −n este liniar˘ ¸i continu˘. Fie z ∈ D1 ¸i fie x ∈ s 1 (Z). exercitiului 55. MZθ f = (Zθ)f. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice z ∈ D1 ¸i pentru orice ¸ir x ∈ 1 (Z). ¸ s s ¸ e. n∈Z n∈Z Functia Zx se nume¸te transformata Z (”zet”) a ¸irului x. atunci: |x(n)| = x n∈Z 1< x(n)z −n ≤ n∈Z ∞. S˘ se demonstreze relatia: a ¸ Z Cθ x = MZθ Zx. not˘m cu Zx functia (corect definit˘. 1 (Z) are loc egalitatea: unde. a b. (Zx)(z) = x(n)z −n . operatorul de convolutie cu θ (a se vedea exercitiul 55 din ¸ ¸ capitolul 2): Cθ : 1 (Z) → 1 (Z). S˘ se demonstreze c˘ aplicatia a a ¸ Z: 1 (Z) → C(D1 ). x y este convolutia ¸irurilor x ¸i y. cap. . S˘ se demonstreze c˘ pentru orice ¸iruri x. ¸ a a.3. Fie.

k∈Z comutarea seriilor (ˆ n ¸i k) fiind permis˘ datorit˘ faptului c˘ ambele sunt ın s a a a absolut convergente. pentru orice x ∈ 1 (Z). aplicˆnd punctul d. Fie θ ∈ 1 (Z). ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. pentru a demonstra c˘ functia Zx este continu˘ pe D1 a ¸ a −n este suficient s˘ demonstr˘m c˘ seria a a a x(n)z este uniform convergent˘ a pe D1 . a a d. ¸ 3. e. Fie x ∈ 1 (Z). pentru orice x ∈ ¸ Zx ∞= 1 (Z). Fie x. Pentru aceasta aplic˘m criteriul lui Weierstrass: a x(n)z −n ≤ n∈Z n∈Z n∈Z |x(n)|. ≤ sup z∈D1 n∈Z |x(n)| |z −n | = x ceea ce arat˘ c˘ Z este operator continuu. SIRURI DE FUNCTII. ultima serie fiind o serie numeric˘ absolut convergent˘. atunci. Liniaritatea o propunem ca exercitiu. y ∈ 1 (Z) ¸i z ∈ D1 . a a c. atunci: s   (Z(x y)) (z) = n∈Z (x y)(n) z −n = n∈Z  k∈Z x(n − k)y(k) z −n = = k∈Z y(k) n∈Z x(n − k) z −n   = k∈Z y(k)  m∈Z x(m) z −k−m = = m∈Z x(m)z −m y(k)z −k  = (Zx) (Zy) .3 Formula lui Taylor. rezult˘: a a ZCθ x = Z(θ x) = (Zθ) (Zx) = MZθ Zx.86 CAPITOLUL 3. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ b. Serii Taylor S˘ se dezvolte ˆ serie Mc Laurin urm˘toarele functii precizˆndua ın a ¸ a se domeniul de convergent˘ (exercitiile 28-41): ¸a ¸ . avem: sup |(Zx) (z)| = sup z∈D1 z∈D1 n∈Z x(n)z −n ≤ 1.

(2n + 1)! n≥0 31. a Restul de ordin n este : Rn (x) = 29.3. ∀x ∈ R. s Rezult˘ seria a chx = 1 x2n . SERII TAYLOR 28. obtinem: a ¸ shx = 1 x2n+1 . 2 . FORMULA LUI TAYLOR. n! n=0 ∞ 87 Pentru determinarea domeniului de convergent˘ folosim criteriul raportului ¸a lim xn+1 x n! = 0 < 1. ∀ n ∈ N. f (x) = chx Solutie ¸ Din relatiile: (chx) = shx ¸i (shx) = chx rezult˘ ¸ s a (ch)(2n) (0) = ch(0) = 1 ¸i (ch)(2n+1) = sh(0) = 0. 0). · n = lim n→∞ n + 1 (n + 1)! x xn+1 · eξ . x) sau ξ ∈ (x. ∀x ∈ R. Rezult˘ a ¸ s ¸ a ex = 1 · xn . (n + 1)! n→∞ seria este convergent˘ pe R . ξ ∈ (0. ∀n ∈ N . (2n)! n≥0 30.3. f (x) = sin x Solutie ¸ Calcul˘m derivata de ordin n a functiei sinus: a ¸ (sin x)(n) = sin x + n π . f (x) = ex Solutie ¸ Calcul˘m derivatele functiei ¸i obtinem : (ex )(n) = ex . f (x) = shx Solutie ¸ Procedˆnd ca mai sus.

Rezult˘ c˘ derivata de ordin n ˆ zero este α(α − 1)(α − 2). Rezult˘ s s a sin x = (−1)n · x2n+1 . a 33. (2n)! n=0 ∞ Domeniul de convergent˘ al seriei este |x| < 1.(α − (n − 1))(1 + x)α−n .(α − n + 1) n x .. a 32.. derivata de ordinul n a functiei x → (1 + x)α este: ¸ ((1 + x)α )(n) = α(α − 1)(α − 2). 2 (−1)n 2n ·x . ∀ n ∈ N.. f (x) = (1 + x)α ..(α − (n − 1)) a a ın ¸i deci (seria binomial˘): s a (1 + x)α = α(α − 1)(α − 2). f (x) = cos x Solutie ¸ Derivata de ordin n a functiei cosinus este: ¸ (cos x)(n) = cos x + n ¸i deci s cos x = Seria este convergent˘ pe R.. SIRURI DE FUNCTII. (2n + 1)! n=0 ∞ Pentru determinarea domeniului de convergent˘ folosim criteriul raportului ¸a lim x2 x2n+3 (2n + 1)! = lim · = 0 < 1. ¸a 34. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ ¸i deci sin(2n) (0) = 0 ¸i sin(2n+1) (0) = (−1)n . f (x) = Solutie ¸ 1 1+x . n! n≥0 π . n→∞ (2n + 2)(2n + 3) (2n + 3)! x2n+1 n→∞ deci seria este convergent˘ pe R .. α ∈ R Solutie ¸ Fie α ∈ R.88 CAPITOLUL 3.

. s˘ se calculeze apoi suma seriei a (−1)n . FORMULA LUI TAYLOR. se obtine: a In ¸ (−1)n+1 = ln 2. f (x) = ln(1 + x) . 1 + x n≥0 √ 35. n n≥1 37.3. 1).(2n − 3) n x . ∀ x ∈ (−1. ∀ n ∈ N. f (x) = arctgx. ˆ particular. n n≥1 Solutie ¸ Derivata de ordin n a functiei x → ln(1 + x) este: ¸ (ln(1 + x))(n) = Rezult˘ seria: a ln(1 + x) = 1 1+x (n−1) = ∞ (−1)n−1 (n − 1)! . ∀ |x| < 1.. f (x) = 1 + x. rezult˘: a 2 √ 1+x= (−1)n−1 1 · 3 · 5. s˘ se calculeze apoi suma seriei a (−1)n+1 . 2n n≥0 89 36. ∀ |x| < 1. 1]. = 1 + x2 n≥0 .3. n n=1 care este convergent˘ pe (−1. (1 + x)n (−1)n−1 n ·x . 2n + 1 n≥0 Solutie ¸ Dezvolt˘m ˆ serie derivata functiei: a ın ¸ (arctgx) = 1 (−1)n x2n . Solutie ¸ Caz particular al seriei binomiale: α = 1 . SERII TAYLOR 1 = (−1)n xn .

1 . (1 − x)(1 + 2x) n=0 2 . a 39. f (x) = sin2 x Solutie ¸ Liniarizˆnd ¸i aplicˆnd dezvoltarea functiei cosinus. se obtine (seria Leibniz-Gregory): In ¸ (−1)n π = . 2n + 1 4 n≥0 38. 2n + 1 n≥0 ˆ particular. se obtine: a s a ¸ ¸ sin2 x = ∞ (−1)n−1 22n−1 2n 1 − cos 2x = ·x . (1 − x)(1 + 2x) 1 − x 1 + 2x n=0 n=0 1 Prima serie este convergent˘ pe (−1. 1) iar a doua pe − 2 . SIRURI DE FUNCTII. f (x) = x 0 Solutie ¸ Aplicˆnd dezvoltarea functiei sinus ¸i integrˆnd termen cu termen. ∀ x ∈ [−1. ∀ |x| < . 2 (2n)! n=1 Seria este convergent˘ pe R. f (x) = 3 (1 − x)(1 + 2x) Solutie ¸ Descompunem functia ˆ fractii simple : ¸ ın ¸ f (x) = ∞ ∞ 1 2 3 = + = xn + (−2)n xn . a 40.90 CAPITOLUL 3. rezult˘ (convergenta ˆ punctele ±1 rezult˘ a a ¸ ın a aplicˆnd criteriul lui Leibniz): a arctgx = (−1)n 2n+1 x . rezult˘: a ¸ s a a x 0 ∞ sin t (−1)n dt = · x2n+1 t (2n + 1)(2n + 1)! n=0 sin t dt t Seria este convergent˘ pe R . 1]. Rezult˘: a a 2 ∞ 3 1 = (1 + (−1)n 2n+1 )xn . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Integrˆnd termen cu termen.

3. cn = −1 dac˘ n = 4k + 1 ¸i cn = 0 ˆ rest. −1} → R. x ∞ 1 = (−1)n (x − 1)n . ∀n ∈ N. −2). unde cn = 1 dac˘ n = 4k . S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri ale lui x + 4 functia a ın ¸ f : R \ {−2. ∀ x ∈ (−6. 2n+1 3n+1 . x n=0 43. ∀x ∈ (0. f (x) = Solutie ¸ Derivata de ordin n este: f (n) (x) = Rezult˘ a (−1)n n! . FORMULA LUI TAYLOR. f (x) = 1 1 + x + x2 + x3 91 Solutie ¸ Descompunem functia ˆ fractii simple : ¸ ın ¸ f (x) = ∞ 1 x 1 1 = − = + 1 + x + x2 + x3 1 + x 1 + x2 1 + x2 ∞ n=0 = (−1) x + n=0 n n (−1) x n 2n ∞ − (−1) x n=0 n 2n+1 ∞ = n=0 cn xn . xn+1 1 . a a s ın 42. ∀|x| < 1. + 3x + 2 Solutie ¸ Se descompune functia ˆ fractii simple ¸i apoi se procedeaz˘ ca la exercitiul ¸ ın ¸ s a ¸ anterior (se calculeaz˘ derivata de ordin n ˆ x = −4): a ın f (x) = ∞ x2 1 1 1 = − = + 3x + 2 x+1 x+2 = n=0 1 1 − (x + 4)n . 2). f (x) = x2 1 . SERII TAYLOR 41. S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri ale lui x − 1 functia a ın ¸ f : R \ {0} → R.3. deci f (n) (1) = (−1)n n!.

Analog.. S˘ se demonstreze c˘ exist˘ functii f ∈ C ∞ (R) care nu se pot a a a ¸ dezvolta ˆ serie Taylor. f (1) = 1. 1! 2! contradictie: evident. ∀ x ∈ V. = 0.. f (x) = x ln x ˆ jurul punctului a = 1. S˘ se determine aproxim˘rile liniare ¸i p˘tratice ale urm˘toarelor a a s a a functii ˆ jurul punctelor indicate: ¸ ın a. f (x) = a e− x2 dac˘ x = 0 0 dac˘ x = 0 a 1 Atunci f ∈ C ∞ (R) ¸i ˆ plus functia f ¸i toate derivatele ei ˆ 0 sunt nule: s ın ¸ s ın (n) (0) = 0. functia f nu se anuleaz˘ ˆ alte puncte ˆ afara originii. lim 2 x→0 x sin x2 . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 1 translatat˘ a 1+x = O alt˘ metod˘ este de a aplica direct dezvoltarea functiei a a ¸ ˆ x = −4: ın f (x) = 1 1 1 − = x+1 x+2 −3 1 − 1 n≥0 x+4 3 − 1 −2 1 − x+4 2 =− 3n+1 (x + 4)n + n≥0 1 2n+1 (x + 4)n . ın √ 3 b. f (x) = x + 1 sin x ˆ jurul punctului a = 0.92 CAPITOLUL 3. ¸ ¸ a ın ın 46. a s Se calculeaz˘ f (1) = 0. ∀ n ∈ N . se obtine T1 (x) = 1 + x ¸i T2 (x) = 1 + x + 2 x . 44. f (1) = 1. ın Solutie ¸ a. 1 2 b. Aproxim˘rile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 ¸i respectiv 2. Dac˘ functia s-ar putea dezvolta ˆ serie Mc Laurin f a ¸ ın ˆ ıntr-o vecin˘tate V a originii. 1 1 T2 (x) = f (1) + f (1)(x − 1) + 2! f (1)(x − 1)2 = (x − 1) + 2 (x − 1)2 . ∀ |x + 4| < 2. Rezult˘: a a T1 (x) = f (1) + f (1)(x − 1) = x − 1. ¸ s 45.. atunci a f (x) = f (0) + f (0) 2 f (0) x+ x + . Folosind dezvolt˘ri limitate s˘ se calculeze urm˘toarele limite: a a a 1 − cos x2 a. ın Solutie ¸ Un exemplu uzual este functia ¸ f : R → R. SIRURI DE FUNCTII.

putem calcula derivatele pˆn˘ la ordinul al a a treilea ale functiei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvolt˘rile functiilor ¸ a ¸ logaritm ¸i sinus: s f (x) = Rezult˘: a ln(1 + 2x) − sin 2x + 2x2 lim = lim x→0 x→0 x3 16x3 3! (−1)n 2n 2n+1 (−1)n+1 2n n x − x + 2x2 . pentru aceasta. a a b. S˘ se calculeze limita: lim a x→0 Solutie ¸ Scriem mai ˆ ai limita sub forma: ıntˆ x→0 2+x 1 − 2x(ex − 1) x2 lim 2+x 1 − 2 x − 1) 2x(e x = lim x2 + 2x − 2ex + 2 .3. SERII TAYLOR 93 ln(1 + 2x) − sin 2x + 2x2 b. lim x→0 x3 Solutie ¸ a. n (2n + 1)! n≥0 n≥1 + 0(x3 ) 8 = . Consider˘m functiile f (x) = 1 − cos x2 ¸i g(x) = sin x2 pe care le deza ¸ s volt˘m in jurul lui 0. x→0 2x2 (ex − 1) . Rezult˘ a x→0 xk 1 = . 3 x 3 47. Obtinem: a ¸ f (x) = 2x sin x2 ⇒ f (0) = 0 f (x) = 2 sin x2 + 4x2 cos x2 ⇒ f (0) = 0 f (x) = 12x cos x2 − 8x3 sin x2 ⇒ f (0) = 0 f (4) (x) = 12 cos x2 − 48x2 sin x2 − 16x4 cos x2 ⇒ f (4) (0) = 12 g (x) = 2x cos x2 ⇒ g (0) = 0 g (x) = 2 cos x2 − 4x2 sin x2 ⇒ g (0) = 2 Not˘m 0(xk ) orice expresie care verific˘ egalitatea lim a a 1 − cos x2 = lim x→0 x2 sin x2 x→0 lim 12x4 4 4! + 0(x ) 4 2x 4 2! + 0(x ) 0(xk ) = 0. FORMULA LUI TAYLOR. Consider˘m functia f (x) = ln(1 + 2x) − sin 2x + 2x2 pe care o dezvolt˘m a ¸ a in jurul lui 0. 2 O alt˘ metod˘ const˘ ˆ a aplica direct dezvolt˘rile functiilor sinus ¸i cosinus a a a ın a ¸ s (pˆn˘ la gradul al treilea).3.

SIRURI DE FUNCTII. x 0 (−1)n sin x dx = . x n2 2n n≥1 50.94 CAPITOLUL 3. 1 2 Solutie ¸ Se dezvolt˘ integrantul ˆ serie de puteri ˆ jurul lui 0. x (2n + 1)2 32n+1 n≥0 51. Proced˘m ca ˆ exercitiul precedent ¸i obtinem : a a ın ¸ s ¸ lim 2+x 1 − 2x(ex − 1) x2 = lim − x + 0(x3 ) 1 3 =− . x (2n + 1)!(2n + 1)22n+1 n≥0 49. x→0 2x3 + 0(x3 ) 6 3 x→0 S˘ se calculeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 integralele a a a (exercitiile 48-51): ¸ 48. 2 . x 1 3 0 (−1)n arctg dx = . 1 2 Solutie ¸ Se procedeaz˘ analog. se obtine: ¸ 0 arctg dx. Solutie ¸ 1 0 e−x dx. rezult˘: a a 1 2 0 ln(1 + x) dx. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Consider˘m functiile f (x) = x2 + 2x − 2ex + 2 ¸i g(x) = ex − 1 pe care le a ¸ s dezvolt˘m in jurul lui 0. 1 3 Solutie ¸ Analog. x 0 (−1)n−1 ln(1 + x) dx = . se integreaz˘ termen a ın ın a cu termen ¸i se aproximeaz˘ seria alternat˘ rezultat˘: s a a a 1 2 0 sin x dx.

Dac˘ a x ∈ {−1.3. Solutie ¸ n=0 xn |an | = 1. Solutie ¸ (−1)n+1 n=1 xn n |an | = 1. Dac˘ a s a a ∞ −1 x = −1 se obtine seria ¸ care este divergent˘. a s a seria este uniform convergent˘ pe orice interval ˆ a ınchis |x| ≤ r < 1. ¸ a Fie R raza de convergent˘: R = lim ¸a n→∞ ∞ 53. nn xn n! n=1 ∞ . Deci seria este abso|an+1 | lut convergent˘ pe (−1. ∞) . Deci seria este abso|an+1 | lut convergent˘ pe (−1. ¸ a Fie R raza de convergent˘: R = lim ¸a n→∞ ∞ 54. divera |an+1 | gent˘ pe (−∞. 1) ¸i divergent˘ pe (−∞. −1) (1. a s a seria este uniform convergent˘ pe orice interval ˆ a ınchis |x| ≤ r < 1. Solutie ¸ n=1 nn xn |an | = 1. n!(2n + 1) n≥0 3. FUNCTII ELEMENTARE ¸ Analog. SERII DE PUTERI. rezult˘: a 1 0 95 e−x dx = 2 (−1)n . 1} se obtine o serie divergent˘. 1) ¸i divergent˘ pe (−∞.4. Dac˘ a x ∈ {−1. functii elementare ¸ S˘ se calculeze raza de convergent˘ ¸i multimea de convergent˘ ˆ a ¸a s ¸ ¸a ın R pentru urm˘toarele serii de puteri (exercitiile 52-62): a ¸ ∞ 52. ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < 1.4 Serii de puteri. 1} se obtine o serie divergent˘. iar pentru x = 1 se a n n=1 ∞ (−1)n+1 obtine seria ¸ care este o serie convergent˘. Deci seria este absolut convergent˘ pe (−1. a n n=1 R = lim n→∞ 55. ∞) . Evident. −1) (1. 1). Evident. −1) (1.

1) dac˘ p ≤ 0 . ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ a s a ∞ (−1)n r < 1.(a + n) n≥1 ∞ . iar pentru x = 1 se obtine seria s a ¸ np n=1 care este divergent˘ pentru p ≤ 1 ¸i convergent˘ pentru p > 1. Dac˘ x = −1 se obtine seria a ¸ care este divergent˘ pentru a np n=1 ∞ 1 p ≤ 0 ¸i convergent˘ pentru p > 0. ¸ a xn . 1] ¸i a s (−1. 1). divergent˘ pe (−∞. ¸a a divergent˘ pe (−∞. Seria este absolut convergent˘ pe (−1. Dac˘ x ∈ {−1. (a + 1)(a + 2). −1) (1. a s a Dac˘ x = 1 obtinem seria a ¸ 58. −1) (1. a > 0 (a + 1)(a + 2). a 56. n! . n=1 1 cos n n2 +2 n+2 xn Solutie ¸ R = 1 . ∞ 57. −1) (1.(a + n) n=1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este R = 1.. 1] dac˘ p > 1. ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < 1... a [−1. 1) dac˘ p ∈ (0. ∞) . SIRURI DE FUNCTII. Prin urmare a s a multimea de convergent˘ este: ¸ ¸a [−1. a n→∞ |an+1 | divergent˘ pentru x ∈ (−∞. Dac˘ a a e e x ∈ −1.. 1 e e ∞ se obtine o serie divergent˘ (criteriul raportului).96 CAPITOLUL 3. 1). a a n! xn . n→∞ |an+1 | n→∞ n!(n + 1)n+1 n→∞ n + 1 e Seria este absolut convergent˘ pe − 1 . Seria este absolut convergent˘ pentru x ∈ (−1. Seria este absolut convergent˘ pe (−1. 1 ¸i divergent˘ pe a s a e e (−∞. Seria este uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < e .p∈R np n=1 Solutie ¸ |an | R = lim = 1. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Solutie ¸ R = lim n |an | 1 nn (n + 1)! n = lim = lim = . 1} se obtine o serie s a a ¸ divergent˘ (se aplic˘ criteriul necesar). ∞) a a ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < 1. 1). − 1 ) ( 1 .

−2). a s a (±1)n Dac˘ x ∈ {−4. an+1 Seria este divergent˘ pentru a < 1 ¸i convergent˘ pentru a > 1. 3} se obtine seria a ¸ n n≥1 convergent˘. SERII DE PUTERI. n2 n≥1 60. (−1)n+1 Solutie ¸ 9 R = 4 .4. ¸a a divergent˘ pe (−∞. Seria este absolut convergent˘ pe (−2. −2) (4. Dac˘ x ∈ {1. seria este − 5 se obtine se¸ 4 . Dac˘ x = a a n 2n 9 (2n − 1) ria − care este divergent˘ (criteriul necesar). ∞ ∞ ∞ ∞ 62. 4). Dac˘ x = −1 se obtine o serie cona a a ¸ vergent˘ (cu criteriul lui Leibniz). ∞ . Seria este absolut convergent˘ pentru (x − 2)2 < 1. 13 4 n=1 (2n − 1)2n (x − 1)n (3n − 2)2n 9 4. ¸a a divergent˘ pe (−∞. − 4 9 uniform convergent˘ pe |x − 1| ≤ r < 4 . adic˘ x ∈ a . −2} se obtin seriile a ¸ care sunt absolut convergente. (−1)n−1 (x − 2)2n n n=1 Solutie ¸ R = 1. Seria este absolut convergent˘ pentru |x − 1| < a 5 − 4 . ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x+3| ≤ r < 1. a (x − 1)2n n · 9n n=1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este R = 3. 1) (3. iar dac˘ a a 4 (3n − 2)2n n≥1 13 4 . (x + 3)n n2 n=1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este R = 1. adic˘ x ∈ (1. seria este divergent˘ pentru x ∈ a 5 −∞. a a seria este divergent˘ pentru x ∈ (−∞. a ¸ a 59. a 61. a s a Dac˘ x ∈ {−2. ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x − 1| ≤ r < 3. dac˘ a = 1 a s a a seria este seria armonic˘ (divergent˘). 3).3. FUNCTII ELEMENTARE ¸ Cu criteriul Raabe-Duhamel obtinem: ¸ n→∞ 97 lim n an − 1 = a. ∞) ¸i uniform convergent˘ pe a s a (−1)n−1 care este (x − 2)2 ≤ r < 1. 4} se obtine seria armonic˘. Seria este absolut convergent˘ pe (−4. −4) (−2.

−n2 e = n 1 1+ n −n n e ≥ 1. Seria este absolut convergent˘ a n→∞ n pentru t ∈ (0. Seria de puteri este absolut convergent˘ a convergent˘ R = lim ¸a n→∞ |an+1 | pentru t ∈ (−1. er ]. Rezult˘ c˘ s a a a 1 seria initial˘ este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ e . deci ¸a n! n≥1 seria initial˘ converge pentru orice x = 0. ∀r < 1. Evident. e . SIRURI DE FUNCTII. s˘ se studieze convergenta urm˘toarelor In ¸ a ¸ a serii de functii ¸ ∞ 63. ¸ a 66. ∞).∀r > −1. seria ¸ a a as a −r . n=1 1+ 1 n −n2 e−nx Solutie ¸ Cu schimbarea de variabil˘ t = e−x > 0 se obtine o serie de puteri avˆnd raza a ¸ a n2 1 n de convergent˘ R = lim ¸a 1+ = e. Evident seria este uniform convergent˘ pe x ≥ r . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 13 4 se obtine seria ¸ n≥1 (−1)n+1 9 4 n (2n − 1)2n care este divergent˘.98 x= CAPITOLUL 3. este uniform convergent˘ pe [e a ∞ 64. x > 0 Solutie ¸ Cu schimbarea de variabil˘ t = ln x se obtine o serie de puteri cu raza de a ¸ |an | = 1. 1) ¸i divergent˘ pentru t ∈ (−∞. seria de puteri n≥0 (−1)n+1 y n are raza de convergent˘ R = 1 ¸a . ∞). e). adic˘ s a a x < −1 . −1) (1. n=0 lnn x. a (3n − 2)2n ˆ exercitiile 63-68. (−1)n+1 e−n sin x n≥0 Solutie ¸ Fie y = e− sin x . Fie y = x−1 . seria de puteri 1 n y are raza de convergent˘ R = ∞. Dac˘ a a x = −1 se obtine o serie divergent˘ (se poate aplica criteriul necesar): ¸ a 1 1+ n 1 n!xn n≥1 Solutie ¸ 65. deci pentru x > −1 ¸i divergent˘ pentru t ∈ (e.

adic˘ as a a x∈ k∈Z (2kπ.x>0 x .z∈C np n≥1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este 1. t = kπ. (1 + ni)z n . n≥0 (−1)n sinn x n n≥1 Solutie ¸ 67. z ∈ C Solutie ¸ R = 1. seria este absolut convergent˘. as a n n≥1 deci seria initial˘ converge dac˘ ¸i numai dac˘ x = (4k − 1) π . deci discul de absolut convergent˘ al seriei este |z| < 1. 1) solutia unic˘ a ecuatiei x = − ln x. Cazurile z = ±1 au fost studiate ˆ s a ın exercitiul 11. as a S˘ se g˘seasc˘ raza de convergent˘ ¸i multimea de convergent˘ a a a ¸a s ¸ ¸a ˆ C pentru urm˘toarele serii de puteri (exercitiile 69-73): ın a ¸ zn . seria este convergent˘ (p˘rtile real˘ ¸i imaginar˘ sunt convergente a a¸ as a . Seria este absolut convergent˘ pentru orice ¸a a |z| < 1 ¸i divergent˘ pentru |z| > 1. 1]. Dac˘ p ≤ 0.3. Dac˘ a a a a p ∈ (0. dac˘ p > 1. SERII DE PUTERI. ξ). sau echivalent. n=0 in z n . seria converge dac˘ ¸i numai dac˘ |y| < 1. 1]. ∀k ∈ Z.z ∈ C n=0 . seria este diver¸ a gent˘ (criteriul necesar). (−1)n n y converge dac˘ ¸i numai dac˘ y ∈ (−1. Rezult˘ c˘ seria initial˘ converge s as a a a ¸ a dac˘ ¸i numai dac˘ sin x > 0. (2k + 1)π). x ln x n . Fie ξ ∈ (0.4. Dac˘ |z| = 1 ¸a a ¸irul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergent˘ . ¸ a as a 2 Fie y = sin x.se aplic˘ criteriul Abel-Dirichlet). Fie z = eit . Seria converge ¸ a ¸ dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ (0. FUNCTII ELEMENTARE ¸ 99 ¸i converge dac˘ ¸i numai dac˘ y ∈ (−1. a 69. 1). seria 68. k ∈ Z. ∞ Solutie ¸ Fie y = 70. a s a ln x x < | ln x|. s a ∞ 71.

Dac˘ ¸a a inθ e . s a (z − 2i)n . SIRURI DE FUNCTII. ∀ |x| < 1.z∈C n+1 x2n (x2 )n = (−1)n 1 . seria este a |z| = 1. Calcul˘m: a S (x) = (−1)n (x2 )n = n≥0 n=0 x2n+1 2n + 1 1 .z∈C n · 3n n=0 Solutie ¸ R = 3. Din S(0) = 0. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Solutie ¸ R = 1. Solutie ¸ Raza de convergent˘ este 1.100 CAPITOLUL 3. Dac˘ |z| = 1 ¸a a ¸irul termenilor seriei nu tinde la 0. ¸ 72. deci discul de absolut convergent˘ al seriei este |z| < 1. deci seria este divergent˘. n≥0 n=0 z n+1 . S˘ se calculeze sumele seriilor de functii (exercitiile 74-80) : a ¸ ¸ 74. ∀ |x| < 1. a a . z = eiθ se obtine seria ¸ (−1)n+1 n n≥1 divergent˘ ( seria armonic˘). deci discul de absolut convergent˘ al seriei este |z| < 1 .. Fie S(x) suma seriei date. ∞ ∞ 73. Dac˘ |z −2i| = 3. (−1)n Solutie ¸ R = 1. Dac˘ z = −1. a ın n n≥1 exercitiul 42. 1 + x2 Rezult˘ S(x) = arctgx + C. deci discul de absolut convergent˘ este |z −2i| < 3 . 1 − x2 Solutie ¸ x2n = n≥0 n≥0 ∞ 75. pentru z = −1 seria este convergent˘ (criteriul a a a Abel-Dirichlet). rezult˘ C = 0. Seria derivatelor are ¸a aceeasi raz˘ de convergent˘ cu seria initial˘ ¸i suma ei este egal˘ cu derivata a ¸a ¸ as a sumei. ¸a a einθ deci z − 2i = 3eiθ se obtine seria ¸ care a fost studiat˘ ˆ capitolul 1.

∞ . SERII DE PUTERI. Suma ultimei serii (pe care o not˘m cu T (x)) se calculeaz˘ prin derivare a a  1 T (x) =  n+1 n≥0 Rezult˘: a T (x) = x 2 n+1   = 1 x 2 n≥0 2 n+1 n = 1 1 . x = 2(1 − 2 ) 2−x 1 n+1 n≥0 x 2 = C − ln(2 − x). (n + 1)xn Solutie ¸ Fie S(x) suma seriei. ¸ a s a a Integrˆnd seria termen cu termen se obtine: a ¸ x 0 n=0 S(x)dx = n≥0 xn+1 = x . ∀x ∈ (−2. ˆ concluzie rezult˘: a In a S(x) = 2 2 2 − ln . atunci s a S(0) = 0. S(x) = n≥0 x 2 n − 1 n+1 n≥0 x 2 n = 2 2 1 − 2 − x x n≥0 n + 1 x 2 n+1 . ∀ |x| < 1.3. 1−x Rezult˘ S(x) = a ∞ 1 . (1 − x)2 n x n n+1 2 n=0 Solutie ¸ Seria converge pentru x ∈ (−2. Seria primitivelor are aceeasi raz˘ de convergent˘ cu a ¸a seria initial˘ (R = 1) ¸i suma ei este egal˘ cu o primitiv˘ a sumei seriei date. s 2−x x 2−x (n + 1)3 n−1 x n(n + 2) n=1 Solutie ¸ 78.4. Din T (0) = 0 rezult˘ C = ln 2. 2) \ {0}. x = 0 ¸i S(0) = 0. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ∞ 101 76. 2). Dac˘ x = 0. 2) ¸i fie S(x) suma seriei. fie x ∈ (−2. 77.

a a 3 3 (n + 1) fie x ∈ (−1. 2 1−x 79. ∀ x ∈ (−∞. (x − 1)2 . x = 0. ∀ y ∈ (−1. ∞).102 CAPITOLUL 3. 1). 1) \ {0}): a 1 (n + 1)3 n−1 1 n−1 x = xn−1 + x + xn−1 = nxn−1 + n(n + 2) 2n 2(n + 2) n=1 n≥1 n≥1 n≥1 n≥1 = 1 1 + (xn ) + 1 − x n≥1 2x n≥1   x 0 x 0 ∞ xn−1 dx +  1 2x3 x n≥1 0 xn+1 dx =    x 0 x 0 1 1 + xn  + = 1−x 2x n≥1 = 1 + 1−x x 1−x + 1  xn−1  dx + 3 2x n≥1 x 0  n≥1 xn+1  dx = 1 2x 1 1 dx + 3 1−x 2x −x − x2 dx = 1−x = 1 1 1 1 1 + ln + 3 + 2 1 − x (1 − x) 2x 1 − x 2x nx−n n≥1 x2 1 + ln . (1 − y)2 ny n = n≥1 Rezult˘: a nx−n = n≥0 x . rezult˘: ¸ a y . n(n + 2) 2n 2(n + 2) Rezult˘ (pentru x ∈ (−1. Solutie ¸ Se face substitutia y = x−1 . SIRURI DE FUNCTII. 1) \ {0}. Suma seriei (de puteri) ¸ n≥1 ny n se calculeaz˘ prin derivarea seriei a n≥1 y n ¸i apoi ˆ s ınmultire cu y. −1) ∪ (1. 1). FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Seria este absolut convergent˘ pentru x ∈ (−1. Coeficientul se descompune ˆ fractii simple: ın ¸ n(n + 2) (n + 1)3 1 1 =n+1+ + . Dac˘ x = 0 suma este 8 .

¸ ın s Suma seriei numerice din enunt este arcsin(1) = π ..(2n − 1) 1 · = ln(1 + 2). ∀ x ∈ [−1.4.(2n) 2n + 1 Solutie ¸ Proced˘m analog cu exercitiul anterior: a ¸ ln(x + =1+ Rezult˘ dezvoltarea: a ln(x + 1 + x2 ) = (−1)n n≥1 1 + x2 1 = =√ 1 + x2 1 · 3 · 5. S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri centrate ˆ zero functia a ın ın ¸ f (x) = ln x + 1 + x2 ¸i apoi s˘ se demonstreze: s a 1+ (−1)n n≥1 √ 1 · 3 · 5.3. 2 · 4 · 6. ∀ |x| < 1. 2 · 4 · 6.. a ¸ 81. (4n − 3)x−(4n−3) n≥1 103 Solutie ¸ Se procedeaz˘ analog cu exercitiul precedent... FUNCTII ELEMENTARE ¸ 80.....(2n) . S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri centrate ˆ zero a ın ın functia f (x) = arcsin x ¸i apoi s˘ se demonstreze ¸ s a 1+ 1 π 1 · 3 · 5. obtinem: a ¸ arcsin x = x + 1 · 3 · 5.... 2 · 4 · 6. ∀ |x| < 1. 1].. =1+ 2 2 · 4 · 6.(2n) 1−x n≥1 Integrˆnd termen cu termen (de la 0 la x). · (2n − 1) · = .(2n − 1) 1 · x2n+1 ..(2n) 2n + 1 2 n≥1 Solutie ¸ Dezvolt˘m ˆ serie derivata functiei arcsin (folosim seria binomial˘ petru a ın ¸ a 1 exponentul α = − 2 ): 1 1 · 3 · 5.. ¸ 2 82.. 2 · 4 · 6.(2n − 1) 2n · x .(2n) 2n + 1 n≥1 Convergenta ˆ punctele ±1 se stabile¸te cu criteriul lui Leibniz.... SERII DE PUTERI.. · (2n − 1) 2n (arcsin x) = √ x ..

∞ √ π 3 6 . ∀ x ∈ [−1. arctg x = (−1)n · x2n+1 ∀x ∈ (−1. (−1)n 22n n! n≥0 Solutie ¸ 1 Suma este e− 4 . 1). 83.(2n) 2n + 1 √ 2). (−1)n (2n + 1)(2n + 2) n=0 Solutie ¸ Fie dezvoltarea: 87. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ =x+ (−1)n n≥1 1 · 3 · 5. (−1)n 2n + 1 n≥0 Solutie ¸ Suma este arctg1 = π . ˆ particular pentru x = 1 obtinem suma seriei date: ln(1 + In ¸ Folosind serii de puteri s˘ se calculeze sumele urm˘toarelor a a serii de numere (exercitiile 83-90): ¸ (−1)n+1 n n≥1 Solutie ¸ Suma este ln 2. (2n + 1)(2n + 2) n≥0 . 85. 2 · 4 · 6. 2n + 1 n=0 ∞ Primitiva care se anuleaz˘ ˆ 0 este: a ın x 0 arctgx = (−1)n x2n+2 . SIRURI DE FUNCTII..(2n − 1) 1 · · x2n+1 . (−1)n (2n + 1)3n n≥0 Solutie √ ¸ 1 Suma este 3 arctg( √3 ) = 86.104 CAPITOLUL 3.. 4 84. 1]...

rezult˘: a a¸ a xarctgx − deci suma cerut˘ este a n+1 4n n=0 Solutie ¸ 88. Raza de convergent˘ a seriei ¸a ∞ ∞ 105 1 (−1)n ln(x2 + 1) = x2n+2 .4. 2n + 1 n≥0 1 arctgx (−1)n dx = . SERII DE PUTERI. 1]. 4n n=0 ∞ ˆ particular. (1 − x)2 n + 1 16 =9. 1]. pentru x = In 89. x (2n + 1)2 n≥0 Valoarea acestei integrale (constanta lui Catalan) este aproximativ 0. (−1)n 3n + 1 n≥0 Solutie ¸ 90. FUNCTII ELEMENTARE ¸ Calculˆnd (prin p˘rti) integrala. integrˆnd a 3n + 1 n≥0 . 2 (2n + 1)(2n + 2) n≥0 π 4 − 1 ln 2. ∀ x ∈ [−1. rezult˘ a (−1)n (2n + 1)2 n≥1 Solutie ¸ Din dezvoltarea functiei arctg: ¸ arctgx = rezult˘ a 0 (−1)n 2n+1 x . 1). ∀ x ∈ (−1. Seria de puteri (−1)n 3n+1 x converge pentru orice x ∈ (−1. 91596.3. 2 ∞ (n + 1)xn este 1 ¸i s ∞ ∞ n=0 n=0 (n + 1)xn = x 1−x 1 4 (xn+1 ) = xn+1 = n=0 n=0 = = 1 .

106 CAPITOLUL 3. se obtine: ¸ (−1)n (−1)n 3n+1 = lim x = 3n + 1 x→1 n≥0 3n + 1 n≥0 dx = x→1 0 x→1 0 1 + x3 n≥0 √ √ 1 (x + 1)2 1 2x − 1 π 3 1 π 3 ln + √ arctg √ + = ln 2 + . 6 x2 − x + 1 18 3 9 3 3 = lim (−1)n x3n dx = lim x x = lim x→1 . SIRURI DE FUNCTII. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ termen cu termen.

Functia f se zice de clas˘ C 1 pe D ¸ ¸ a ∂f (se noteaz˘ f ∈ C 1 (D)) dac˘ toate derivatele partiale a a ¸ exist˘ ¸i sunt a s ∂xk functii continue pe D. (a) ∂x1 ∂x2 ∂xn 107 . Se spune c˘ f este derivabil˘ ˆ punctul a dup˘ directia a a ın a ¸ s dac˘ exist˘ ˆ R limita: a a ın f (a + ts) − f (a) . care ˆ acest caz se noteaz˘ ın a dek ∂f (a). ¸ Presupunem c˘ f ∈ C 1 (D).. . aceast˘ limit˘ se noteaz˘ a a a a a (a) ¸i se nume¸te derivata lui f s s ds dup˘ s ˆ punctul a. pentru orice a ∈ D. 2.. diferential˘ ¸ ¸ a Fie D o submultime deschis˘ ˆ Rn ¸i fie f : D → R. Fie a ∈ D ¸i s ∈ Rn ¸ a ın s s un versor arbitrar. Se spune c˘ f are derivat˘ partial˘ ˆ punctul a a ın a a ¸ a ın df ˆ raport cu variabila xk dac˘ exist˘ ın a a (a). (a).Capitolul 4 Functii diferentiabile ¸ ¸ 4.. .. Functia f se zice derivabil˘ partial pe D dac˘ pentru orice a ∈ D ¸ a ¸ a ∂xk ∂f ¸i pentru orice k ∈ {1. vectorul a grada f = ∂f ∂f ∂f (a). n} exist˘ s a (a). t→0 t lim df Dac˘ exist˘.1 Notiuni teoretice ¸ Derivate partiale.. Functiile ¸ ∂xk ∂f :D→R ∂xk se numesc derivatele partiale ale lui f .

108 CAPITOLUL 4. xn ) = Df (a) = ∂f ∂f ∂f (a)dx1 + (a)dx2 + . Presupunˆnd c˘ exist˘ toate a a a ∂fi derivatele partiale ¸ (a).. f1 . deci a ın DF (a)x = JF (a)xT . ˆ acest caz. . . Are loc formula: s ın df (a) = s · grada f.. ds Fie F : D → Rm ..1≤j≤n Dac˘ m = n. diferentiala se scrie sub forma: a ¸ ¸ Df (a)(x1 . fm sunt de clas˘ C 1 . f2 . fn ˆ punctul a ¸i se noteaz˘ ¸ ın s a det (JF (a)) = D(f1 . se poate defini matricea jacobian˘ a aplicatiei F a ¸ ∂xj ˆ punctul a prin: ın JF (a) = ∂fi (a) ∂xj .. + (a)xn . F = (f1 . D(x1 . . Dac˘ F este diferentiabil˘ ˆ punctul a atunci F este derivabil˘ partial ˆ a ¸ a ın a ¸ ın a. 1≤i≤m. x2 .. aplicatia DF (a) se nume¸te diferentiala lui F ˆ punctul a. atunci matricea este p˘tratic˘ ¸i determinantul ei se nume¸te a a as s jacobianul functiilor f1 . f2 . a Diferentiala ¸ Aplicatia F : D → Rm se nume¸te diferentiabil˘ ˆ punctul a ∈ D dac˘ ¸ s ¸ a ın a exist˘ o aplicatie liniar˘ DF (a) : Rn → Rm astfel ˆ at a ¸ a ıncˆ F (x) − F (a) − DF (a)(x − a) = 0. ∂x1 ∂x2 ∂xn ... x→a x−a lim Dac˘ exist˘. ... + (a)dxn . ... fm ). notˆnd cu dxj proiectia pe componenta j. atunci a ¸ a ın Df (a) : Rn → R. ∂x1 ∂x2 ∂xn sau. x2 ... matricea (ˆ baza canonic˘) a aplicatiei liniare DF (a) este In ın a ¸ matricea jacobian˘ a lui F ˆ a. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ se nume¸te gradientul lui f ˆ punctul a.. ∀ s ∈ Rn . fn ) . Dac˘ f : D → R este diferentiabil˘ ˆ a ∈ D.. . ∀x ∈ Rn . xn ) Functia F se nume¸te de clas˘ C 1 pe multimea D dac˘ toate componen¸ s a ¸ a tele sale.. a a ¸ s ¸ ın Leg˘tura dintre derivate partiale ¸i diferential˘ a ¸ s ¸ a i. f2 .. ∂f ∂f ∂f (a)x1 + (a)x2 + .

Dac˘ F ∈ C 1 (D) atunci F este diferentiabil˘ ˆ orice a ∈ D.. Not˘m a ∆f (a) = Df (a)(x − a) = ∂f (a)(xk − ak ).. a2 . .. ∀a ∈ D.. 2. . Derivate partiale de ordin superior ¸ Functia f : D → R se nume¸te de clas˘ C 2 pe D dac˘ f ∈ C 1 (D) ¸i ¸ s a a s ∂f ∂ ∂f ∈ C 1 (D). n}. Relatia dintre matricele jacobiene asociate este ¸ JG◦F (a) = JG (b)JF (a). fie f : D → R o functie de clas˘ C m ¸i ¸ a ¸ a s fie a = (a1 . ∀k ∈ {1. Functiile ¸ se numesc derivatele ∂xk ∂xj ∂xk ∂2f partiale de ordinul al doilea ¸i se noteaz˘ ¸ s a . ˆ cazul particular j = k. s a ¸ s G : B → Rk . D2 f (a)(h1 .. NOTIUNI TEORETICE ¸ 109 ii.4. . an ) ∈ D. hn ) = ∂2f (a)hi hj . Dac˘ F este diferentiabil˘ ˆ a ∈ A ¸i G este diferentiabil˘ ˆ a ¸ a ın s ¸ a ın b = F (a) ∈ B atunci compunerea G ◦ F este diferentiabil˘ ˆ a ¸i ¸ a ın s D(G ◦ F )(a) = DG(b) ◦ DF (a)..j≤n Diferentiala a doua a functiei f ˆ punctul a este forma p˘tratic˘ ¸ ¸ ın a a D2 f (a) : Rn → R.1. h2 .. ∂xi ∂xj i=1 j=1 n n Polinomul Taylor Fie D o submultime deschis˘ din Rn . k ∈ {1. a ¸ a ın Diferentiala functiei compuse ¸ ¸ Fie A ⊆ Rn ¸i B ⊆ Rm dou˘ multimi deschise ¸i fie F : A → B. . ∂xi ∂xj 1≤i. ∂xj ∂xk ∂xk ∂xj Diferentiala a doua ¸ Fie f ∈ C 2 (D) ¸i a ∈ D. In ∂xj ∂xk ∂2f se folose¸te notatia s ¸ . 2.. ∂xk k=0 n .. n}. atunci a ∂2f ∂2f (a) = (a). ∂x2 k Teorema de simetrie a lui Schwartz Dac˘ f ∈ C 2 (D). Matricea hessian˘ a lui f ˆ a este matricea s a ın (simetric˘) a ∂2f Hf (a) = . ∀j.

110

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

Puterea simbolic˘ [∆f (a)](k) se define¸te ca fiind puterea k a polinomului a s ∆f (a) cu conventiile ¸ ∂f (a) ∂x1
p1

∂f (a) ∂x2

p2

...

∂f (a) ∂xn

pn

=

(a), ∂xp1 ∂xp2 ...∂xpn n 1 2

∂kf

∀ p1 , p2 , ...pn ∈ {0, 1, ..., k} astfel ˆ at p1 + p2 + ...pn = k. ıncˆ Polinomul Taylor de gradul m asociat functiei f ˆ punctul a este, prin ¸ ın definitie: ¸ Tm (f, a)(x) = f (a) + 1 1 1 ∆f (a) + [∆f (a)](2) + ... + [∆f (a)](m) , ∀x ∈ D, 1! 2! m!

iar restul de ordin m este Rm (f, a)(x) = f (x) − Tm (f, a)(x). De exemplu, dac˘ n = 2, (a1 , a2 ) = (a, b), atunci: a T1 (f, (a, b))(x, y) = f (a, b) + (x − a) T2 (f, (a, b))(x, y) = f (a, b) + (x − a) + ∂f ∂f (a, b) + (y − b) (a, b), ∂x ∂y

∂f ∂f (a, b) + (y − b) (a, b)+ ∂x ∂y

1 ∂2f ∂2f ∂2f (x − a)2 2 (a, b) + 2(x − a)(y − b) (a, b) + (y − b)2 2 (a, b) . 2! ∂x ∂x∂y ∂y

ˆ general, pentru m ∈ N : In Tm (f, (a, b))(x, y) = unde [∆f (a, b)]
(k)

1 [∆f (a, b)](k) , k! k=0 ∂kf (a, b). ∂xk−i ∂y i

m

k

=
i=0

i Ck (x − a)k−i (y − b)i

Polinoamele T1 (f, a) ¸i T2 (f, a) se numesc aproximarea liniar˘ ¸i, respectiv, s as aproximarea p˘tratic˘ a functiei f ˆ jurul punctului a. a a ¸ ın Formula lui Taylor ˆ conditiile de mai sus, fie r > 0 astfel ˆ at B(a, r) ⊆ D. Atunci, pentru In ¸ ıncˆ orice x ∈ B(a, r), exist˘ ξ ∈ [a, x] astfel ˆ at a ıncˆ f (x) = Tm (f, a) + ˆ particular, rezult˘ c˘ In a a Rm (f, a)(x) = 0. x→a x−a m lim 1 [∆f (ξ)](m) . m!

4.1. NOTIUNI TEORETICE ¸

111

Extreme locale Fie D o submultime deschis˘ ˆ Rn ¸i f : D → R. Un punct a ∈ D se ¸ a ın s nume¸te punct de extrem local pentru functia f dac˘ exist˘ o vecin˘tate s ¸ a a a V ⊆ D a punctului a astfel ˆ at f (x) − f (a) ≤ 0, ∀x ∈ V (maxim local) sau ıncˆ f (x) − f (a) ≥ 0, ∀x ∈ V (minim local). Un punct a ∈ D se nume¸te punct critic al lui f dac˘ f este diferentiabil˘ s a ¸ a ˆ a ¸i Df (a) = 0. ın s Teorema lui Fermat Cu notatiile de mai sus, dac˘ a ∈ D este punct de extrem local pentru f ¸i ¸ a s functia f este diferentiabil˘ ˆ a, atunci a este punct critic al lui f . ¸ ¸ a ın Conditii suficiente de extrem local ¸ Fie f ∈ C 2 (D) ¸i fie a ∈ D un punct critic pentru f . Dac˘ forma p˘tratic˘ s a a a 2 f (a) este pozitiv definit˘ (respectiv negativ definit˘) atunci a este minim D a a local (respectiv maxim local) al lui f . Dac˘ matricea hessian˘ are valori a a proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local. Difeomorfisme Fie A, B doi deschi¸i din Rn . O aplicatie f : A → B se nume¸te difeomors ¸ s fism dac˘ este bijectiv˘, de clas˘ C 1 ¸i cu inversa de clas˘ C 1 . a a a s a Teorema functiei inverse ¸ Dac˘ intr-un punct a ∈ A diferentiala Df (a) este izomorfism liniar (sau, a ¸ echivalent, det (Jf (a)) = 0), atunci f este difeomorfism local ˆ jurul lui ın a, adic˘ exist˘ V vecin˘tate a lui a ¸i W vecin˘tate a lui f (a) astfel ˆ at a a a s a ıncˆ restrictia f : V → W s˘ fie difeomorfism. ¸ a Teorema functiilor implicite ¸ Fie A ⊆ Rn ¸i B ⊆ Rm dou˘ multimi deschise. s a ¸ Not˘m x = (x1 , x2 , .., xn ) ∈ A, y = (y1 , y2 , .., ym ) ∈ B ¸i (x, y) ∈ A × B. a s Fie F : A × B → Rm , F (x, y) = (f1 (x, y), f2 (x, y), .., fm (x, y)) o functie de ¸ clas˘ C 1 . Fie (a, b) ∈ A × B astfel ˆ at a ıncˆ F (a, b) = 0 ¸i s D(f1 , f2 , .., fm ) = 0. D(y1 , y2 , .., ym )

Atunci exist˘ V ⊆ A vecin˘tate deschis˘ a lui a ¸i W ⊆ B vecin˘tate deschis˘ a a a s a a a lui b ¸i o unic˘ functie φ : V → W cu propriet˘¸ile: s a ¸ at φ ∈ C 1 (V ), φ(a) = b ¸i F (x, φ(x)) = 0, ∀x ∈ V. s

112

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

Extreme cu leg˘turi a p o submultime nevid˘ ¸i a ∈ M . Fie f o functie definit˘ pe o Fie M ⊆ R ¸ as ¸ a vecin˘tate a lui a. Se spune c˘ punctul a este punct de extrem pentru f a a cu leg˘tura M (sau extrem conditionat) dac˘ a este punct de extrem local a ¸ a pentru restrictia lui f la M , sau, echivalent, dac˘ exist˘ V o vecin˘tate a ¸ a a a lui a astfel ˆ at ıncˆ f (x) ≤ f (a) sau f (x) ≥ f (a), ∀ x ∈ V ∩ M. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange Fie D o submultime deschis˘ din Rn+m ¸i fie f : D → R o functie de clas˘ ¸ a s ¸ a 1 (D). Not˘m D C a (x, y) = (x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., ym ) variabilele din D. Fie gk : D → R, ∀k ∈ {1, 2, ..., m} functii de clas˘ C 1 (D) ¸i fie ¸ a s M = {(x, y) ∈ D | gk (x, y) = 0, ∀ 1 ≤ k ≤ m}. Dac˘ (a, b) ∈ M este punct de extrem local pentru f cu leg˘tura M astfel a a ˆ at ıncˆ D(g1 , g2 , ..., gm ) (a, b) = 0, D(y1 , y2 , ..., ym ) atunci exist˘ λ = (λ1 , λ2 , ..., λm ) ∈ Rm astfel ˆ at (a, b) s˘ fie punct critic a ıncˆ a al functiei ¸ F (x, y, λ) = f (x, y) + λ1 g1 (x, y) + λ2 g2 (x, y) + ... + λm gm (x, y), sau, echivalent, (a, b) este solutie a sistemului de n + 2m ecuatii cu n + 2m ¸ ¸ necunoscute: ∂F ∂F = 0, = 0, gk = 0, ∀j ∈ {1, 2, ..., n}, ∀k ∈ {1, 2, ..., m}. ∂xj ∂yk

4.2

Derivate partiale ¸i diferentiala ¸ s ¸
2

1. Fie f : R2 → R, f (x, y) = 2x3 y − ex . S˘ se calculeze, cu definitia, a ¸ derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui f ˆ punctele (0, 0) ¸i (−1, 1). ¸ ıntˆ ın s Solutie ¸ Observ˘m c˘ f este continu˘ ˆ cele dou˘ puncte. Aplicˆnd definitia, obtinem: a a a ın a a ¸ ¸ ∂f f (x, 0) − f (0, 0) −ex + 1 (0, 0) = lim = lim = 0. x→0 x→0 ∂x x x ∂f f (0, y) − f (0, 0) (0, 0) = lim = 0. y→0 ∂y y
2

4.2. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸
2

113

∂f f (x, 1) − f (−1, 1) 2x3 − ex + 2 + e (−1, 1) = lim = lim = 6 + 2e. x→−1 x→−1 ∂x x+1 x+1 ∂f f (−1, y) − f (−1, 1) (−1, 1) = lim = −2. y→1 ∂y y−1

2. a. S˘ se studieze existenta derivatelor partiale ˆ origine pentru a ¸ ¸ ın functia ¸ f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . b. Este functia g : R2 → R, g(x, y) = x x2 + y 2 de clas˘ C 1 (R2 ) ? ¸ a Solutie ¸ a. Aplicˆnd definitia, se obtine: a ¸ ¸ f (x, 0, 0) − f (0, 0, 0) |x| = lim . x→0 x→0 x x lim Limita de mai sus nu exist˘, deci functia f nu are derivate partiale ˆ origine. a ¸ ¸ ın b. Pentru orice (x, y) = (0, 0), avem: ∂g 2x2 + y 2 (x, y) = , ∂x x2 + y 2 ∂g (x, y) = ∂y x2 xy . + y2

ˆ origine derivatele partiale exist˘ ¸i sunt nule: In ¸ as ∂g x|x| ∂g (0, 0) = lim = 0, (0, 0) = 0. x→0 x ∂x ∂y Verific˘m dac˘ derivatele partiale sunt continue (ˆ origine): a a ¸ ın 2x2 + y 2 ∂g (x, y) = lim = 0, (x,y)→(0,0) ∂x (x,y)→(0,0) x2 + y 2 lim
2x deoarece √ 2+y 2 ≤ 2 x2 + y 2 ; x +y
2 2

∂g (x, y) = lim (x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0) ∂y lim ≤ deoarece √ xy 2
x +y 2

x2

xy = 0, + y2

x2 + y 2 . Rezult˘ c˘ f ∈ C 1 (R2 ). a a

3. Folosind definitia, s˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul al ¸ a ¸ doilea ale functiilor urm˘toare, ˆ punctele indicate: ¸ a ın

114

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

a. f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 2 ˆ (1, 0) ¸i (1, 1). ın s 3 yz b. g : R → r, g(x, y, z) = xe ˆ (0, 0, 0) ¸i (1, 1, 1). ın s Solutie ¸ a. Se calculeaz˘ mai ˆ ai derivatele partiale de ordinul ˆ ai ˆ a ıntˆ ¸ ıntˆ ıntr-un punct arbitrar (x, y) = (0, 0): ∂f (x, y) = ∂x x2 x ∂f , (x, y) = 2 ∂y +y x2 y . + y2

Calcul˘m acum derivatele partiale de ordinul al doilea (cu definitia): a ¸ ¸ ∂2f (1, 0) = lim x→1 ∂x2 ∂2f (1, 0) = lim y→0 ∂y 2
∂f ∂x (x, 0) ∂f ∂y (1, y) √x − 1 − ∂f (1, 0) 2 ∂x = lim x = 0. x→1 x − 1 x−1

− y

∂f ∂y (1, 0)

= lim

y = 1. y→0 y 1 + y 2 = 0.

∂2f (1, 0) = lim x→1 ∂x∂y

∂f ∂y (x, 0)

∂f ∂y (1, 0)

x−1

√1 −1 ∂f (1, y) − ∂f (1, 0) ∂2f 1+y 2 ∂x (1, 0) = lim ∂x = lim = 0. y→0 y→0 ∂y∂x y y Analog se calculeaz˘ ¸i ˆ punctul (1, 1). a s ın b. Derivatele partiale de ordinul ˆ ai ˆ ¸ ıntˆ ıntr-un punct arbitrar sunt: ∂g ∂g ∂g (x, y, z) = eyz , (x, y, z) = xzeyz , (x, y, z) = xyeyz . ∂x ∂y ∂z ˆ (0, 0, 0) toate derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule. ˆ punctul In ¸ In (1, 1, 1), avem: ∂2g ∂2g ∂2g (1, 1, 1) = e = (1, 1, 1), (1, 1, 1) = 0, ∂x2 ∂y∂x ∂z∂x celelalte calculˆndu-se analog. a 4. Fie f : R3 → R2 , f (x, y, z) = (x2 − yz, y 2 − z 2 ). S˘ se calculeze, a 1 2 folosind definitia, derivata dup˘ directia h = ( 3 , 2 , 3 ) a functiei f ˆ punctul ¸ a ¸ ¸ ın 3 (x, y, z) = (1, 1, 2). Solutie ¸ Aplicˆnd definitia, obtinem: a ¸ ¸
1 2 f (1, 1, 2) + t( 3 , 2 , 3 ) − f (1, 1, 2) df 3 (1, 1, 2) = lim = t→0 dh t

4.2. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ −1 − 4 t − 1 t2 , −3 − 4 t − (−1, −3) 3 3 3 t 4 4 = − ,− . 3 3

115

= lim

t→0

5. Fie f : R3 → R2 , f (x, y, z) = (x3 − y 3 , x3 + y 3 + z 3 ). S˘ se calculeze a 1 √ (1, −1, 2) a lui f ˆ punctul (1, −1, 1). derivata dup˘ directia h = 6 a ¸ ın Solutie ¸ Se aplic˘ definitia (ca ˆ exercitiul precedent). a ¸ ın ¸ 6. S˘ se calculeze laplacianul urm˘toarelor functii: a a ¸ a. f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = ln(x2 + y 2 ). b. g : R3 \ {(0, 0, 0)} → R, g(x, y, z) = ln(x2 + y 2 + z 2 ). 1 c. h : R2 \ {(0, 0)} → R, h(x, y) = . 2 + y2 x 1 d. k : R3 \ {(0, 0, 0)} → R, k(x, y, z) = . 2 + y2 + z2 x Solutie ¸ Laplacianul unei functii f de n variabile, este, prin definitie: ¸ ¸ ∆f = ∂2f ∂2f ∂2f + + ... + 2 . ∂xn ∂x2 ∂x2 1 2

O functie al c˘rei laplacian este nul se nume¸te functie armonic˘. ¸ a s ¸ a a. Calcul˘m derivatele partiale: a ¸ ∂f 2x (x, y) = 2 , ∂x x + y2 2y ∂f (x, y) = 2 ∂y x + y2 ∂2f 2y 2 − 2x2 (x, y) = 2 , 2 ∂x (x + y 2 )2 ∂2f 2x2 − 2y 2 (x, y) = 2 , ∂y 2 (x + y 2 )2 ¸i deci ∆f = 0. s b. Derivatele partiale: ¸ ∂g 2x (x, y, z) = 2 , ∂x x + y2 + z2

Derivatele partiale: ¸ . (x. 0) a . ¸i deci ∆h = s 1 (x2 + y 2 )3 d. deci ∆f = 4(x2 + y 2 )−2 . f (x. Derivatele partiale: ¸ ∂h (x. y) = (0. ∂x2 (x2 + y 2 + z 2 )3 √ xy x2 +y 2 0 dac˘ (x. y. g(x.0) 8. x2 + y 2 + z 2 c. ∂x2 (x + y 2 )3 ∂2g 6x2 − 2(y 2 + z 2 ) b.y)→(0. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂2g 2y 2 + 2z 2 − 2x2 (x. z) = 2 . y) = 0. y) = ¸ dac˘ (x. . z) = ∂x ∂2k (x. y. deci ∆g = 2(x2 + y 2 + z 2 )−2 . z) = ∂x2 ¸i deci ∆k = 0. y) = ∂x ∂2h (x. Fie functia f (x. 7. 0) a S˘ se demonstreze c˘ f este continu˘. y) = ∂x2 −x (x2 + y 2 )3 2x2 − y 2 (x2 + y 2 )5 . y) = (x2 + y 2 )−1 . s −x (x2 + y 2 + z 2 )3 2x2 − y 2 − z 2 . ın s ¸ a ın Solutie ¸ Din inegalitatea: |f (x. y)| ≤ |x| rezult˘ a lim f (x. are derivate partiale de ordinul ˆ ai a a a ¸ ıntˆ ˆ orice punct ¸i nu este diferentiabil˘ ˆ origine. y. z) = . y. y) = (0. ∂k (x. y) = 2 . (x. y. deci functia ¸ (x. Solutie ¸ 6x2 − 2y 2 ∂2f a. S˘ se calculeze laplacianul functiilor: a ¸ a. ∂x2 (x + y 2 + z 2 )2 ¸i deci ∆g = s 2 . b. (x2 + y 2 + z 2 )5 . z) = (x2 + y 2 + z 2 )−1 .116 CAPITOLUL 4.

0) − df (0. atunci a a ¸ a ın a diferentiala sa ar fi aplicatia identic nul˘ deoarece: ¸ ¸ a df (0. y) = ∂f ∂f (0. 0) a x2 +y 2 a. rezult˘ c˘ functia g este continu˘ a a ¸ a y→0 deci f nu este derivabil˘ partial ˆ raport cu y ˆ origine. ¸ ıntˆ ¸ ın ¸ ∂f ∂f obtinem: ¸ (0. 0) a 0 dac˘ (x. Din inegalitatea: |f (x. 0)y = 0. 0) = lim = 0. y) = (0.0)  x  √3 −y2  x2 +y 2 dac˘ (x.4. ρ→0 ρ deci functia nu este continu˘ ˆ origine. Este evident c˘ ˆ orice punct (x. dac˘ ar fi. 0) a lim . f (x. y)| ≤ . 9. y) = x3 − y = (x. a ¸ ın ın b. x→0 x |x| x→0 x lim lim f (0.y)→(0. y) xy = lim = 0.0) x2 + y 2 ρ(ρ2 cos3 ϕ − sin ϕ) = lim = − sin ϕ. y) − f (0. y) = Solutie ¸ a. y) = (0. 0) − f (0.0) (x. studiind existenta lor ˆ origine (cu definitia). lim f (x.y)→(0. 2 + y2 x2 + y 2 (x. S˘ se studieze continuitatea ¸i existenta derivatelor partiale ˆ origine a s ¸ ¸ ın pentru functiile: ¸ x  √ 3 −y dac˘ (x. y) = (0. 0) functia are a a ın ¸ derivate partiale de ordinul ˆ ai. (se pot folosi coordonatele ¸ a a a a polare). 0)(x. y→0 y |y| y x2 + y 2 . y) = (0. ∂x ∂y Din definitia diferentiabilit˘¸ii ar trebui ca: ¸ ¸ at f (x. ¸ a ın Studiem acum existenta derivatelor partiale: ¸ ¸ x3 f (x.y)→(0. y) − f (0. 0) a b. 0) = (0. ∂x ∂y Demonstr˘m acum c˘ f nu este diferentiabil˘ ˆ origine.y)→(0.2. 0)x + (0. y) = (0.) x lim contradictie cu faptul c˘ aceast˘ limit˘ nu exist˘. y) =  0 dac˘ (x. g(x. (x. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ 117 este continu˘. 0)(x. 0) −y = lim = −∞. 0) = 0.

0) x2 = lim = 0. 10. 0) a Solutie ¸ a. y) nu exist˘ (se pot folosi a ∂x (x. y) = (0. 0) a x2 +y 4 +z 2 1 2y sin x2 +y2 − 2y x2 +y 2 1 cos x2 +y2 dac˘ (x. derivatele partiale fiind con¸ ın ın ¸ tinue. y) =   √ xy2  x2 +y 4 dac˘ (x. 0) a. y) = (0. y) = ∂x ∂f (x. deci g nu este derivabil˘ partial ˆ raport cu y ˆ a a a ¸ ın ın origine. 0) a 0 dac˘ (x. 0)(x. y) = (0. y) = (0. z) = (0. ın Studiem acum existenta derivatelor partiale: ¸ ¸ g(x. 0) a Derivatele partiale sunt continue ˆ orice punct (x.y)→(0. y) − g(0. S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele functii sunt diferentiabile ˆ origa a a ¸ ¸ ın ine dar nu sunt de clas˘ C 1 : a 1 a (x2 + y 2 ) sin x2 +y2 dac˘ (x. a a Studiem diferentiabilitatea ˆ origine (ˆ rest. y) = 0 dac˘ (x. 0. 0) a dac˘ (x. functia este diferentiabil˘): ¸ ¸ a f (x. 0) a b. + y2 . 0. y) = ∂y 1 2x sin x2 +y2 − 2x x2 +y 2 1 cos x2 +y2 dac˘ (x. f (x.118 CAPITOLUL 4. 0) a 0 dac˘ (x. 0) −y = lim .0) lim x2 + y 2 sin x2 1 = 0. Calculˆnd derivatele partiale de ordinul ˆ ai. y. 0). y) = (0. Am demonstrat deci c˘ f nu este de clas˘ C 1 pe R2 . y) = (0. z) = (0. 0) − df (0. g(x.y)→(0. 0) a c. y. h(x. y. 0) − g(0. se obtine: a ¸ ıntˆ ¸ ∂f (x. dar ˆ orig¸ ın ın ∂f ine nu sunt continue deoarece lim (x. 0) a 0 dac˘ (x. z) =   √ xy2 z  0 dac˘ (x. x→0 x→0 |x| x lim y→0 lim g(0. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ˆ origine. y) − f (0. y) = (0. y→0 |y| y Ultima limit˘ nu exist˘.0) coordonatele polare).y)→(0.0) x2 + y 2 lim = (x. y) = (0. y) = (x. y) = (0.

0) c. x2 + y 4 x2 + y 2 x2 lim (x. (x. y→0 ∂x 2 lim ∂g nu exist˘.y)→(0. y. 0) = lim (x.y)→(0.0) ∂x Demonstr˘m c˘ g este diferentiabil˘ ˆ origine: a a ¸ a ın deci lim g(x. 0) = 0. 0) derivatele partiale sunt: b. x2 + y 2 xy 2 = 0. L˘s˘m ca exercitiu faptul c˘ h nu este de clas˘ C 1 . ∂x ∂g ∂x : 119 x→0 ∂g 2 1 (y . a (x. y) − g(0.0) x2 + y 2 + z 2 lim = deoarece: x2 lim xy 2 z = 0. y) = (0..4. x2 + y 4 + z 2 x2 + y 2 + z 2 xz ≤ 1 ¸i s + y4 + z2 (x. demonstr˘m c˘ h este aa ¸ a a a a diferentiabil˘ ˆ origine. ∂x (x + y 4 ) x2 + y 4 ∂g 2xy 5 . ˆ origine derivatele partiale sunt nule. y) = . Derivatele partiale ˆ origine sunt toate nule (se ¸ a ın ¸ ın aplic˘ definitia). DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ deci f este diferentiabil˘ ˆ origine.y)→(0.y.0. (cu definitia). diferentiabilitatea: a ¸ ¸ f (x.y)→(0.0) (x. y) = 2 .2. ¸ a ın ˆ puncte (x. In ¸ ∂g y6 (x.0) . 0) = (x. demonstr˘m pentru ¸ ın a lim ∂g (x. 0.z)→(0.y. ¸ ın ¸ Derivatele partiale nu sunt continue ˆ origine. z) − f (0.0.0) x2 + y 2 lim deoarece: x ≤ 1 ¸i s + y4 y2 = 0. y) = 2 ∂y (x + y 4 ) x2 + y 4 Evident.z)→(0.

0) a 1 pe R2 . y) = (0.z)→(0. y) = (0. se pot cona ¸ a ın 1 1 1 1 sidera ¸irurile: (xn . S˘ se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea ˆ orice a ¸ ın ∂2f ∂2f punct ¸i s˘ se calculeze s a ¸i s ˆ origine. a. mx) = lim e x→0 − (mx)2 x2 + 2 (mx)2 x = e− 1 +m2 m2 . yn ) = . Pentru a demonstra c˘ functia nu este continu˘ ˆ origine. calcul˘m: a ¸ a ın a x→0 lim g(x. 0) a x2 +y 4 a. s ın xy 2 dac˘ (x.0) 11. f (x. 0) a 2 2 . Fie functia f (x. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ lim y2 = 0. n ) → (0. Pentru a demonstra c˘ functia nu este continu˘ ˆ origine. 0) a    b. n ) → (0. y) = (0. totu¸i au derivate partiale ˆ acest punct. este functia f de clas˘ C 2 ın ¸ a ∂x∂y ∂y∂x pe R2 ? Solutie ¸ a.120 CAPITOLUL 4. y) = e − 2 x2 + y2 y2 x dac˘ xy = 0 a 0 dac˘ xy = 0 a Solutie ¸ a. 0) a 0 dac˘ (x. s s atunci: 1 lim f (xn . x2 + y 2 + z 2 (x. 0) a x +y 12. y) = (0. y) = (0. 0) = (0. yn ) = ( n .y. ∂x ∂y b. 0) ¸i (xn . y) = ∂x −y y sin x2 +y2 + x 2 2 2 2 4x2 y 3 (x2 +y 2 )2 x −y cos x2 +y2 dac˘ (x. 0) = 0. g(x. yn ) = ( n2 . 0). y) = 0 dac˘ (x. ¸ xy sin x2 −y2 dac˘ (x. y) = ¸ 0 dac˘ (x. n→∞ Derivatele partiale: ¸ ∂f ∂f (0. Derivatele partiale de ordinul ˆ ai sunt: ¸ ıntˆ ∂f (x. y) = (0. S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele functii nu sunt continue ˆ origa a a ¸ ın ine. n→∞ 2 lim f (xn . a Derivatele partiale ˆ origine sunt ambele nule (rezult˘ direct din definitia ¸ ın a ¸ functiei). yn ) = 0. deci limita nu exist˘ (depinde de m). S˘ se arate c˘ f este de clas˘ C a a a b.0.

S˘ se arate c˘ f este de clas˘ C a a a b. 0) = lim = sin 1. 0) a (x2 +y 2 )2 (x. y = 1. cele dou˘ derivate mixte de ordinul al doilea ar a fi trebuit s˘ fie egale. Fie functia: f (x. ¸ a 14. y) = (0.4. y) = (0. y) = (0. 0) a Derivatele partiale de ordinul al doilea ˆ origine: ¸ ın 13.2. Evident. y) = ∂y x sin x2 −y2 − x +y 2 2 121 4y 2 x3 (x2 +y 2 )2 −y cos x2 +y2 dac˘ (x. y) = ¸ ∂2f (0. S˘ se studieze existenta derivatelor partiale ¸i a diferentialei ˆ origa ¸ ¸ s ¸ ın xy 2 −yx2 dac˘ (x. y) = ∂x 0 dac˘ (x. a dac˘ (x. y) = (0. 0) a ∂f ∂y (x. 0). S˘ se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea ˆ orice a ¸ ın ∂2f ∂2f punct ¸i s˘ se calculeze s a ¸i s ˆ origine. 0) a 1 pe R2 . y) = (0. atunci. y) = (0. 0) a 2 2 ∂f ∂f ¸i s sunt continue. 0) a (x2 +y 2 )2 (x. y) = ∂x 0 dac˘ (x. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ ∂f (x. conform teoremei ¸ a a de simetrie a lui Schwartz. y) = (0. (0. 0) = lim y→0 ∂y∂x deci functia nu este de clas˘ C 2 (R2 ). 0) a 3x3 y 2 +xy 4 ∂f dac˘ (x. este functia f de clas˘ C 2 ın ¸ a ∂x∂y ∂y∂x pe R2 ? Solutie ¸ Derivatele partiale de ordinul ˆ ai sunt: ¸ ıntˆ y 5 −x2 y 3 ∂f dac˘ (x. 0) xy 3 x2 +y 2 x ∂f ∂x (0. y) = 0. studiem existenta derivatelor mixte ˆ origine (cu definitia): ¸ ın ¸ Se demonstreaz˘ c˘ a a ∂2f x sin 1 ∂2f y sin(−1) (0. functia are derivate partiale de ordinul al doilea ˆ orice punct ¸ ¸ ın (x. deci f este de clas˘ C 1 pe R2 . a. 0) a x 0 dac˘ (x. y) = (0. 0) a x2 +y 2 ine pentru functia: f (x. y) = (0. y) = (0. x→0 y→0 ∂x∂y x ∂y∂x y Functia nu este de clas˘ C 2 pe R2 . y) = (0. 0) = lim x→0 ∂x∂y ∂2f (0. dac˘ ar fi fost. 0) = lim = − sin 1. a ∂x ∂y b. 0) a 0 dac˘ (x. y) = ¸ 0 dac˘ (x. .

∞) × (0. Jacobianul ˆ ıntr-un punct arbitrar (ρ. 1). y. S˘ se s a df (a) este minim. y) = (ρ cos ϕ. 0. f (x. (ρ. z) = (ρ cos ϕ. 1. 1). Fie f : R3 → R .122 CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Solutie ¸ Functia are derivate partiale ˆ orice punct. . S˘ se s a df determine versorul s stiind c˘ a (a) este maxim. dar nu este diferentiabil˘ ˆ ¸ ¸ ın ¸ a ın origine. cilina a ın drice ¸i sferice. z). 3 16. Fie f : R3 → R . 15. a 17 17. ϕ) este: D(x. y. z) ∈ (0. (ρ. Rezult˘: grada f = (1. s Solutie ¸ Transformarea ˆ coordonate polare este: ın (x. y. grada f ). f (x. grada f ) = ds = grada f · cos (s. a s ¸ s 1 Rezult˘: grada f = (−1. rezult˘ c˘ minimul se obtine a ¸ a a ¸ atunci cˆnd s are aceea¸i directie ¸i sens opus cu grada f . 1. ρ sin ϕ. ∞) × (0. 2π). determine versorul s stiind c˘ a ds Solutie ¸ Repetˆnd rationamentul din exercitiul anterior. Deci maximul se obtine atunci cˆnd s are aceea¸i directie ¸i acela¸i sens cu ¸ a s ¸ s s 1 a grada f. −4) ⇒ s = √ (1. z) = x2 + yz − xy ¸i a = (1. z) = xy 2 − 2xyz ¸i a = (2. 1) ⇒ s = √ (1. ϕ) ∈ (0. ϕ. 4). 0. ds Solutie ¸ df (a) = s · grada f = s · grada f · cos (s. 1. ρ sin ϕ). S˘ se calculeze jacobienii transform˘rilor ˆ coordonate polare. y) = det D(ρ. 2). 2π) × R. ϕ) cos ϕ −ρ sin ϕ sin ϕ ρ cos ϕ =ρ Transformarea ˆ coordonate cilindrice este ın (x. 1.

ρ sin θ sin ϕ. 0) = 1. −1). S˘ se calculeze aproximarea liniar˘ ˆ jurul originii a functiei a a ın ¸ f (x. y) = 1 + 1 ((x − 1) + (y + 1))+ 1! 1 1 + ((x − 1)2 + 2(x − 1)(y + 1) + (y + 1)2 ) + . ρ cos θ). y. (ρ. Fie functia f : R2 → R. ∂xk ∂y m−k ∂xk ∂y m−k 1 1 1 (x + y) + (x + y)2 + . DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ Jacobianul ˆ ıntr-un punct arbitrar este: cos ϕ −ρ sin ϕ 0 D(x. y) = 1 + = Tn (f.. k ≤ m ≤ n. y. + (x + y)n . (1. θ. π)×(0. D(ρ. −1) = 1. (0. y.4. (0. 19. + ((x − 1) + (y + 1))n = 2! n! Tn (f. k ∈ N. z)   = det  sin θ sin ϕ ρ cos θ sin ϕ ρ sin θ cos ϕ  = ρ2 sin θ. z) = x+1 (y + 1)(z + 1) . S˘ se scrie polinomul Taylor ¸ a de gradul n asociat functiei f ˆ punctele (0. D(ρ. 0)).. (1. ϕ. 1! 2! n!   Rezult˘ a Tn (f. Se calculeaz˘ a ∂mf (x. y) = ex+y ∂xk ∂y m−k ¸i deci s ∂mf ∂mf (0. y) = ex+y . ϕ) ∈ (0. 0))(x. ϕ) cos θ −ρ sin θ 0 18. z)   = det  sin ϕ ρ cos ϕ 0  = ρ. y. ∞)×(0. ¸ ın s Solutie ¸ Fie m. Jacobianul ˆ ıntr-un punct arbitrar este: sin θ cos ϕ ρ cos θ cos ϕ −ρ sin θ sin ϕ D(x. −1))(x.. θ. z) = (ρ sin θ cos ϕ.2. z) 0 0 1 Transformarea ˆ coordonate sferice este ın   123 (x. f (x. 0) ¸i (1. 2π).

S˘ se calculeze aproximativ 1. 1 + k) ≈ f (1. y) = ex 4 y.124 Solutie ¸ Se calculeaz˘ a CAPITOLUL 4. folosind polinomul Taylor a √ √ de gradul 2 asociat functiei f (x. 2 +y 2 ˆ ın . 1) = . −1). 1) = − . obtinem valoarea aproximativ˘ In s ¸ a cerut˘. 1 ¸i k = −0. 2 √ √ 20.2 4 1. 0. 3. 1) este ¸ ın f (1 + h. 1)k + ∂x ∂y + ∂2f ∂2f ∂2f (1. (1. 1). 0. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂f 1 ∂f ∂f 1 (0. 1)h + (1. 1)h2 + 2 ∂x2 ∂x∂y ∂y ˆ particular pentru h = 0. 02. 0) = − . Solutie ¸ Se calculeaz˘ polinomul Taylor de gradul ˆ ai. (0. 1) = − . ¸ ın Solutie ¸ Se calculeaz˘ a 1 ∂f 1 ∂2f ∂f 1 (1. S˘ se determine aproximarea liniar˘ a functiei f (x. 1) = . 1) + 1 2! 1 1! ∂f ∂f (1. 2 (1. 97 . 0))(x. 0) = . z) = 1 + (x − y − z). 1)hk + 2 (1. 1)k 2 . 0. a Solutie ¸ Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat functiei ¸ √ f (x. ∂x 2 ∂y 3 ∂x 4 ∂2f 1 ∂2f 2 (1. 01 3 0. a ıntˆ √ 22. (0. S˘ se calculeze aproximativ e−0. y) = x2 ex a a ¸ jurul punctului (1. y) = x 3 y ˆ punctul (1. 0) = (0. 2 ∂x∂y 6 ∂y 9 Aproximarea de ordinul 2 a functiei f ˆ jurul punctului (1. 0. ∂x 2 ∂y ∂z 2 Aproximarea cerut˘ este polinomul Taylor de gradul ˆ ai: a ıntˆ 1 T1 (f. y. (1. 1) = . a 21. (1.

k! k=0 n 25. y) = − x2 y x dx + 2 dy. y) = dg(x.4. 0))(x.. y. din domeniul comun al functiilor ¸ f ¸i g diferentialele sunt egale: s ¸ df (x. . y) ∈ R2 \{(x. z) = ex+y+z . ∂xi y j z k Rezult˘: a Tn (f. f (x. S˘ se calculeze diferentialele functiilor: a ¸ ¸ 2 \ {(x. z) = 1 (x + y + z)k . y.2.. f : R x b. k! j=0 k ∂xk−j ∂y j k! j=0 k deci polinomul Taylor de gradul n ˆ origine este: ın 1 k j k−j k−j j C 2 x y . ∀ m = i + j + k. z) = e ın Solutie ¸ Analog cu exercitiul anterior: ¸ ∂mf (x. 0)x y = C 2 x y . (0.. y) = e ın Solutie ¸ Derivatele partiale de ordinul k sunt: ¸ ∂kf (x. S˘ se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei a ¸ x+y+z ˆ origine. g : R2 \ {(x. S˘ se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei a ¸ 2x+y ˆ origine. y) | xy = 0}. g(x. 1. 0))(x. (0. ∀ j ∈ {0. y Solutie ¸ ˆ Intr-un punct (x. y) | y = 0}. Tn (f. y) = k! j=0 k k=0 n 125 24. y) = 2k−j e2x+y . k}. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ 23. y. 0. f (x. a. 2 +y x + y2 . y) = arctg y . ∂xk−j ∂y j Rezult˘: a 1 k j k−j k−j j 1 k j ∂kf k−j j C (0. y) | x = 0}. f (x. y) = −arctg x .

y) = f (x2 + y 2 . = ∂f ∂f − ∂u ∂v 27. y. S˘ se s a calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ¸i al doilea ale functiei g. S˘ se calculeze laplacianul s a 1 r functiilor g(x. Fie f ∈ C 2 (R2 ) ¸i fie g : R2 → R. = ∂f ∂f + ∂u ∂v ∂2g ∂ ∂2g = = ∂x∂y ∂y∂x ∂y = 2x ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + + + 2 ∂u2 ∂y ∂v∂u ∂y ∂u∂v ∂y ∂v ∂y ∂2g ∂ = 2 ∂y ∂y ∂g ∂y = ∂2f ∂2f − 2 ∂u2 ∂v . ¸ ıntˆ s ¸ Solutie ¸ Fie u = x2 + y 2 ¸i v = x2 − y 2 . s . Rezult˘: a ∂x ∂y ∂x ∂y ∂g ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f = + = 2x + ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂v ∂g ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f = + = 2y − ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v Derivatele partiale de ordinul al doilea: ¸ ∂2g ∂ = ∂x2 ∂x =2 ∂f ∂f + ∂u ∂v =2 + 2x ∂g ∂x = ∂ ∂f ∂f 2x + ∂x ∂u ∂v = = . Fie r = x2 + y 2 + z 2 ¸i fie f ∈ C 1 (R). ∂ ∂f ∂f 2y − ∂y ∂u ∂v =2 ∂f ∂f − ∂u ∂v =2 + 2y ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + − − 2 ∂u2 ∂y ∂v∂u ∂y ∂u∂v ∂y ∂v ∂y + 4y 2 ∂2f ∂2f ∂2f −2 + 2 ∂u2 ∂u∂v ∂v . g(x. derivatele partiale ale functiilor u ¸i v sunt: s ¸ ¸ s ∂u ∂u ∂v ∂v = 2x. z) = f ¸ ¸i h(x.126 CAPITOLUL 4. x2 − y 2 ). FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ 4. = 2y. y. ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + + + ∂u2 ∂x ∂v∂u ∂x ∂u∂v ∂x ∂v 2 ∂x + 4x2 ∂g ∂x ∂2f ∂2f ∂2f + 2 +2 2 ∂u ∂u∂v ∂v = ∂ ∂f ∂f 2x + ∂y ∂u ∂v = 4xy = .3 Diferentiala functiei compuse ¸ ¸ 26. z) = f (r). = −2y. = 2x.

r 28. Dac˘ f ∈ C 2 (R3 ) ¸i u(x. y) = f (x2 + y 2 .3. DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ Solutie ¸ Calcul˘m mai ˆ ai: a ıntˆ ∂ ∂x 1 r = −x ∂ x . Derivatele partiale ale functiei h: ¸ ¸ ∂h x2 r2 − x2 x ∂2h = f (r) . =f r3 ∂x2 1 r 1 r − x r3 2 −f 1 r 3x2 − r2 r5 Rezult˘ ∆g = a . s ∂f ∂p ∂f ∂q ∂f ∂r ∂f ∂f ∂f ∂u = + + = 2x + 2x + 2y ∂x ∂p ∂x ∂q ∂x ∂r ∂x ∂p ∂q ∂r ∂u ∂f ∂p ∂f ∂q ∂f ∂r ∂f ∂f ∂f = + + = 2y − 2y + 2x ∂y ∂p ∂y ∂q ∂y ∂r ∂y ∂p ∂q ∂r ∂2u ∂ 2 f ∂p ∂ 2 f ∂q ∂ 2 f ∂r ∂f + 2x + + =2 2 2 ∂x ∂x ∂p ∂p ∂p∂q ∂x ∂p∂r ∂x +2x +2x = 4x2 ∂ 2 f ∂r ∂q∂r ∂x ∂ 2 f ∂p ∂ 2 f ∂q + + ∂q∂p ∂x ∂q 2 ∂x ∂ 2 f ∂p ∂ 2 f ∂q ∂ 2 f ∂r + + 2 ∂r∂p ∂x ∂r∂q ∂x ∂r ∂x = +2 ∂f + ∂q + 2y ∂2f ∂2f ∂2f + 2 +2 +4xy ∂p2 ∂q ∂p∂q ∂2u = 4xy ∂x∂y ∂2f ∂2f ∂2f ∂f ∂f + +4y 2 2 +2 +2 ∂p∂r ∂q∂r ∂r ∂p ∂q + 4(x2 + y 2 ) ∂2f + ∂p∂r ∂2f ∂2f ∂2f − 2 + 2 ∂p2 ∂q ∂r . x2 − y 2 . 2xy) s˘ se calculeze a s a derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei u. (r) = r3 ∂x r 127 Derivatele partiale ale functiei g: ¸ ¸ ∂g =f ∂x 1 r 1 f r4 − ∂2g x . = f (r) 2 + f (r) . q = x2 − y 2 ¸i r = 2xy.4. ∂x r ∂x2 r r3 deci ∆h = f (r) + 2 f (r). ¸ ¸ Solutie ¸ Fie p = x2 + y 2 .

∂x ∂x2 ∂u ∂2u = −2yf (x2 − y 2 ) . Fie a ∈ R ¸i fie g ¸i h dou˘ functii de clas˘ C 2 pe R. S˘ se afle f ∈ C 2 (R) ¸tiind c˘ functia v(x. rezult˘ 4(x2 + y 2 )f (x2 − y 2 ) = 0. a s a ¸ a Solutie ¸ y ∂2v y2 ∂v y 2y y y = − 2f ( ) . ¸ 30. ¸ y 31. 2 ∂r ∂p ∂q 29. rezult˘: ın ¸ a a y 2y y x2 + y 2 f ( ) + 3 f ( ) = 0. y) = g(x − ay) + h(x + ay) verific˘ ecuatia coardei vibrante: a a ¸ ∂2f ∂2f − a2 2 = 0. S˘ se afle f ∈ C 2 (R) ¸tiind c˘ functia u(x. 2 ∂y ∂x Solutie Calcul direct. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ +4(x2 − y 2 ) ∂2u = 4y 2 ∂y 2 ∂f ∂2f +2 ∂q∂r ∂r + 4xy ∂2f ∂2f − ∂p∂r ∂q∂r + ∂2f ∂2f ∂2f + 2 −2 ∂p2 ∂q ∂p∂q +4x2 ∂2f ∂f ∂f +2 −2 . y) = f ( x ) este armonic˘. = 2 f ( ). = 2f (x2 − y 2 ) + 4x2 f (x2 − y 2 ). cu a. b ∈ R arbitrar fixate. ˆ final se a ın Inlocuind ˆ ın ∂x2 ∂y obtine f (t) = at + b. armonic˘ pe R a Solutie ¸ ∂2u ∂2u O functie este armonic˘ dac˘ satisface relatia ¸ a a ¸ + 2 = 0.128 CAPITOLUL 4. y) = f (x2 − y 2 ) este a s a ¸ 2. = 3f ( ) + 4f ( ) 2 ∂x x x ∂x x x x x 2v ∂v 1 y ∂ 1 y = f( ). = −2f (x2 − y 2 ) + 4y 2 f (x2 − y 2 ) ∂y ∂y 2 ∂2u ∂2u ˆ + 2 = 0. 2 ∂y x x ∂y x x ˆ Inlocuind ˆ ecuatia dat˘. S˘ se demons s a ¸ a a streze c˘ f (x. 4 x x x x . ∂x2 ∂y 2u ∂ ∂u = 2xf (x2 − y 2 ) .

∂ρ ∂ϕ ∂ρ ∂ϕ ∂f ∂x ∂f ∂y ∂f ∂f ∂f = + = cos ϕ + sin ϕ ∂ρ ∂x ∂ρ ∂y ∂ρ ∂x ∂y ∂f ∂f ∂x ∂f ∂y ∂f ∂f = + = (−ρ sin ϕ) + ρ cos ϕ. y = ρ sin ϕ. 2 ∂ρ ρ ∂ϕ2 ρ ∂ρ Solutie ¸ Fie f ∈ C 2 (R2 ). = −ρ sin ϕ. x = ρ cos ϕ. b ∈ R arbitrar fixate. (ˆ necunoscutele a ın ∂f ∂x ¸i s ∂f ∂y ). DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ Notˆnd t = a y x 129 se obtine (dup˘ calcule): ¸ a f (t) −2t = 2 . ∂x ∂ρ ∂ϕ ρ ∂y ∂ρ ∂ϕ ρ ∂2f ∂ = 2 ∂x ∂x = ∂f ∂x = cos ϕ ∂ ∂ρ ∂f ∂x − sin ϕ ∂ ρ ∂ϕ ∂f ∂x = ∂2f ∂ 2 f sin ϕ cos ϕ ∂ 2 f sin2 ϕ ∂f sin2 ϕ cos2 ϕ − 2 + + + ∂ρ2 ∂ρ∂ϕ ρ ∂ϕ2 ρ2 ∂ρ ρ +2 ∂f sin ϕ cos ϕ .3. 32. = sin ϕ. = sin ϕ + .4. ∂ϕ ρ2 . S˘ se demonstreze c˘ laplacianul ˆ coordonate polare este: a a ın ∆f = 1 ∂2f 1 ∂f ∂2f + 2 + . ∂ϕ ρ2 ∂2f ∂2f ∂ 2 f sin ϕ cos ϕ ∂ 2 f cos2 ϕ ∂f cos2 ϕ = sin2 ϕ + 2 + + − ∂y 2 ∂ρ2 ∂ρ∂ϕ ρ ∂ϕ2 ρ2 ∂ρ ρ −2 ∂f sin ϕ cos ϕ . rezult˘: a ∂f ∂f sin ϕ ∂f ∂f ∂f cos ϕ ∂f = cos ϕ − . = ρ cos ϕ. ∂ϕ ∂x ∂ϕ ∂y ∂ϕ ∂x ∂y Rezolvˆnd sistemul. ∂x ∂x ∂y ∂y = cos ϕ. f (t) t +1 ¸i deci s f (t) = a · arctg(t) + b cu a.

unde t = . Ce devine ecuatia x2 y + 2xy + 2 y = 0 dac˘ se face schimbarea ¸ a x 1 de variabile (x. Ce devine ecuatia x2 2 − y 2 2 = 0 prin schimbarea de variabile ¸ ∂x ∂y x (x. y) = xy + xe x verific˘ ecuatia a a ¸ a ¸ x ∂z ∂z + = xy + z. v). y) → (t. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∆f = ∂2f 1 ∂2f 1 ∂f + 2 + . unde x = e a Solutie ¸ 2 2y ¸ a s Calcul˘m dx ¸i dxy ˆ functie de dy ¸i d 2 . rezult˘: deci dx = x = e a 33. etc. Fie ecuatia diferential˘ x2 ¸ ¸ a dy dt dy −t dy = = e . dt2 y 34. a ¸ ıntˆ 1 35.130 ˆ concluzie: In CAPITOLUL 4. rezult˘ t = ln x ¸i a dy s d 2 ın dt s dt dt 1 −t . etc. d2 y + 2y = 0. ∂x ∂y Solutie ¸ Se calculeaz˘ derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui z. x Solutie ¸ Se calculeaz˘ a dy dy dt 1 dy dy = =− 2 = −t2 . y Solutie ¸ Se calculeaz˘: a ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z 1 ∂z = + =y + . ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u y ∂v . dx dt dx dt d2 y d = dx2 dx Ecuatia devine: ¸ dy −t d e = dt dt dy −t dt e = e−2t dt dx d2 y dy − dt2 dt . v = . unde u = xy. dx dt dx x dt dt 2z 2z ∂ ∂ 36. y). y). Din x = et . S˘ se demonstreze c˘ functia z(x. y) → (u. y) → (t. ∂ρ2 ρ ∂ϕ2 ρ ∂ρ dy d2 y +x + 2y = 0. Ce devine ecuatia ¸ 2 dx dx t ? dac˘ se face schimbarea de variabile (x.

∂u ∂ + ∂x ∂v ∂w ∂v u uw + 1 ∂v = ∂x = ∂ ∂z = ∂y ∂y u uw + 1 = 1 − u2 ∂w − ∂u . y ¸i z ˆ functie de u. y) = 1 + xf 1 1 − . = 2 = 2. O alt˘ metod˘ const˘ ˆ a calcula: a a a ın ∂w 1 ∂z 1 ∂w 1 ∂z =− 2 + 2. y = . u = x.z= . y x x 1 y − 1 x . =− 2 =− ∂x ∂y ∂x x u ∂y y u ∂z ∂ = ∂x ∂x u uw + 1 = ∂ ∂u u uw + 1 (uw + 1)2 u uw + 1 uv + 1 uw + 1 2 2 . DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ 37. y) care verific˘ ecuatia a ¸ a ¸ x2 ∂z ∂z + y2 = z2.w= − .4. v. =− 2 ∂x z ∂x x ∂y z ∂y . S˘ se determine functiile z = z(x. v = 1 1 1 1 − . uv + 1 uw + 1 Se calculeaz˘ acum derivatele partiale ale lui u ¸i v ˆ raport cu x ¸i y: a ¸ s ın s ∂u ∂v 1 1 ∂u 1 ∂v uv + 1 = 1. w). ∂v = ˆ Inlocuind ˆ ecuatia initial˘. z) → (u.3. unde f este o ¸ a ın functie arbitrar˘ de clas˘ C 1 pe R. se obtine: ∂w = 0. Rezult˘ ¸ a a a 1 1 − =f z x deci z(x. Rezult˘ deci c˘ w este o ın ¸ ¸ a ¸ a a ∂u functie constant˘ ˆ raport cu variabila u. deci w = f (v). v ¸i w. ∂x ∂y 131 folosind schimbarea de variabile: (x. = 0. u uw + 1 ∂v = ∂y ∂ ∂u ∂u ∂ + ∂y ∂v ∂w . se a a ın ıntˆ s ın ¸ s obtine: ¸ u u x = u. y x z x Solutie ¸ O metod˘ const˘ ˆ a calcula mai ˆ ai x. y. unde.

∂z ∂y = xn−2 f y x2 .. Se deriveaz˘ ˆ continuare relatia ( ) ˆ raport cu t. a... ty. x2 . a ın ¸ ın 40. y. Operatori diferentiali ¸ Fie V = P i + Qj + Rk un cˆmp de vectori de clas˘ C 2 pe un deschis U ⊆ R3 a a . . x2 . . xn ) ∈ D. ... ∀(x1 . se obtine relatia de la punctul a.. y. x ∂x ∂y ∂z ∂ ∂ ∂ 2 b. ∀t ∈ R∗ . tz) = tr f (x. x2 . rezult˘: a x ∂f ∂f ∂f (tx. S˘ se demonstreze c˘ functia s a a ¸ z(x. = −z 2 . x +y +z f = r(r − 1)f .. etc. z) ( ) ∂x ∂y ∂z ˆ particular pentru t = 1. xn ). xn )) = tr f (x1 . ∂x ∂y ∂z Solutie ¸ a. Fie f ∈ C 1 (R) ¸i n ∈ N . ∂x ∂x x ∂y ∂y ∂w ∂w ∂u ∂w ∂v = + . ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x Se calculeaz˘ apoi a 38. 39. O functie f : D → R se nume¸te omogen˘ de grad r pe D dac˘ ¸ s a a f (t(x1 .. y) = xn f verific˘ ecuatia: a ¸ x Solutie ¸ ∂z = nxn−1 f ∂x y x2 y x2 ∂z ∂z + 2y = nz. z).132 ¸i deci s CAPITOLUL 4. S˘ se arate c˘ orice functie omogen˘ de grad r pe R3 satisface relatiile: a a ¸ a ¸ ∂f ∂f ∂f +y +z = rf . ty. tz) = rtr−1 f (x. Derivˆnd ˆ raport cu t relatia a ın ¸ f (tx. In ¸ ¸ b. tz) + z (tx. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂z ∂w z 2 ∂z ∂w = −z 2 + 2. ∂x ∂y y x2 − 2yxn−3 f .. tz) + y (tx. ty. ty.

∂x ∂y (rotV )(a) = ( = ∂R ∂Q (a) − (a) i + ∂y ∂z ∂P ∂R (a) − (a) j + ∂z ∂x ˆ cele ce urmeaz˘ vom nota cu r = (x. rot(gradf ) = 0. grad(f g) = f gradg + ggradf . divergenta ¸i rotorul. g. este derivata dup˘ directia W a lui V . z) vectorul de pozitie ¸i cu In a ¸ s r = x2 + y 2 + z 2 norma sa. d. grad(a r) = a. div(f V ) = f divV + V gradf . ∂2f ∂2f ∂2f k. grad(V W ) = W × rotV + V rotW + + . ∂x2 ∂y ∂z Solutie ¸ Calcul direct. r este un cˆmp vectorial. j. 41. DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ 133 ¸i f ∈ C 2 (U ) (cˆmp scalar). dW dV df = agradf. au loc relatiile: a ¸ a. b. da h. rot(V × W ) = V divW − W divV + − . gradrα = αrα−2 r.3. pentru orice vector constant a. ∂x ∂y ∂z ∂P ∂Q ∂R (a) + (a) + (a). Evident. ∂x ∂y ∂z × V )(a) = ∂Q ∂P (a) − (a) k. S˘ se calculeze divergenta cˆmpului vectorial a ¸ a V =r+ kr r. i. iar r a este un cˆmp scalar. definiti pentru orice a ∈ U astfel: ¸ s ¸ (gradf )(a) = ( f )(a) = (divV )(a) = ( V )(a) = ∂f ∂f ∂f (a)i + (a)j + (a)k. div(rotV ) = 0. dW dV dV unde. y. a ¸ dW dV dW f.4. a Pentru orice cˆmpuri vectoriale V ¸i W ¸i orice cˆmpuri scalare f ¸i g de a s s a s clas˘ C 2 . rot(f V ) = f rotV − V × gradf . div(V × W ) = W rotV − V rotW . ∀α ∈ R. Operatorii diferentiali de ordinul ˆ ai sunt s a ¸ ıntˆ gradientul. c. div(gradf ) = ∆f = + 2 + 2. r4 . dV W e.

134

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

unde k este versorul axei Oz, k = (0, 0, 1). Solutie ¸ kr kr kr divr + rgrad divV = div r + 4 r = 3 + 4 r r r4 =3+3

=

kr 1 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr−4 = 4 r r kr +r r4 k (k r) −4 6 r 4 r r = 3.

=3+3

1 42. S˘ se calculeze rotorul cˆmpului vectorial V = (k × r). a a r Solutie ¸ 1 1 1 rotV = rot k×r = rot(k × r) − (k × r) grad = r r r = 1 r k divr − r divk + dr dk − dr dk + (k × r) r 2k . = 3 r r

43. S˘ se verifice c˘ urm˘toarele transform˘ri sunt difeomorfisme ¸i s˘ a a a a s a se calculeze jacobianul transform˘rii inverse: a a. F : (0, ∞) × (0, 2π) → R2 \ {(0, 0)}, F (ρ, ϕ) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ). x y b. G : R2 \ {(0, 0)} → R2 \ {(0, 0)}, G(x, y) = . , x2 + y 2 x2 + y 2 Solutie ¸ D(x, y) = ρ = 0, iar iacobianul a. Fie x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ; atunci D(ρ, ϕ) transform˘rii inverse este a D(ρ, ϕ) = D(x, y) b. Fie u = D(x, y) D(ρ, ϕ)
−1

=

1 . ρ

x y ,v = 2 . Atunci x2 + y 2 x + y2 D(u, v) 1 D(x, y) =− ¸i s = −(x2 + y 2 )2 . 2 + y 2 )2 D(x, y) D(u, v) (x

4.4. EXTREME LOCALE 44. Fie aplicatia ¸

135

F : {(x, y) ∈ R2 | x > 0, y > 0} → {(x, y) ∈ R2 | y > 0}, F (x, y) = (xy, 3y). S˘ se demonstreze c˘ F este un difeomorfism. a a Solutie ¸ Se demonstreaz˘ c˘ F este bijectiv˘. Evident, F este de clas˘ C 1 . Iacobianul a a a a intr-un punct arbitrar este 3y = 0, deci F este difeomorfism. Se poate calcula ¸i transformarea invers˘: F −1 (x, y) = 3x , y . s a y 2 45. S˘ se demonstreze c˘ aplicatia a a ¸ f : (0, ∞) × (0, ∞) → {(x, y) ∈ R2 | x > 0}, f (x, y) = xy, 1 2 y − x2 2

este un difeomorfism ¸i s˘ se calculeze inversa. s a Solutie ¸ Faptul c˘ f este difeomorfism local rezult˘ din faptul c˘ iacobianul este a a a nenul ˆ orice punct: det (Jf (x, y)) = x2 + y 2 = 0. ın Se arat˘ c˘ f este o bijectie ¸i a a ¸ s
 

f −1 (x, y) = 

x2 + y 2 − y, x2

x + y2 −y

.

4.4

Extreme locale

46. S˘ se calculeze extremele locale ale functiilor: a ¸ a. f : R2 → R, f (x, y) = x3 + y 3 − 6xy. b. g : R2 → R, g(x, y) = x3 + 8y 3 − 2xy. c. h : R2 → R, h(x, y) = x2 ye2x+3y . Solutie ¸ a. Punctele critice ale functiei f sunt solutiile sistemului: ¸ ¸
∂f ∂x ∂f ∂y

= 0 , adic˘ a = 0

3x2 − 6y = 0 3y 2 − 6x = 0

Rezult˘ dou˘ puncte critice: (0, 0) ¸i (2, 2). Pentru a decide dac˘ acestea a a s a

136

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

sunt puncte de extrem, se calculeaz˘ matricea hessian˘ (mai ˆ ai ˆ a a ıntˆ ıntr-un punct arbitrar):

Hf (x, y) =  ˆ punctele critice se obtine: In ¸ Hf (0, 0) =

∂2f ∂x2 ∂2f ∂y∂x

∂2f ∂x∂y ∂2f ∂y 2

 =

6x −6 −6 6y

0 −6 −6 0

¸i Hf (2, 2) = s

12 −6 −6 12

Valorile proprii ale matricei Hf (0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei Hf (2, 2) sunt ambele strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local. b. Punctele critice sunt (0, 0) ¸i ( 3 , 1 ). Primul nu este punct de extrem, iar s 1 6 al doilea este punct de minim local. c. Multimea punctelor critice este: {(0, y) | y ∈ R} ∪ {(−1, − 1 )}. Punctul ¸ 3 1 a (−1, − 3 ) este punct de minim (matricea hessian˘ are valorile proprii pozitive). ˆ punctele (0, y), criteriul cu matricea hessian˘ nu decide (exist˘ o In a a valoare proprie nul˘). Se evalueaz˘ semnul diferentei a a ¸ f (x, y) − f (0, y) = x2 ye2x+3y . Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adic˘ y > 0), exist˘ un disc (de a a raz˘ suficient de mic˘, de exemplu y ), pe care diferenta f (x, y) − f (0, y) este a a ¸ 2 pozitiv˘, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate a sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci ˆ origine), diferenta ın ¸ f (x, y) − f (0, 0) nu p˘streaz˘ semn constant pe nici o vecin˘tate a lui (0, 0), a a a deci originea nu este punct de extrem. 47. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ 2 + y 2 + z 2 + 2x + 6y − 6z, (x, y, z) ∈ R3 . a. f (x, y, z) = x b. g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − xy + x − 2z, (x, y, z) ∈ R3 . 1 x y c. h(x, y, z) = + + + z, x = 0, y = 0, z = 0. x y z Solutie ¸ a. Functia f are un singur punct critic, (−1, −3, 3). Matricea hessian˘ ¸ a are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (−1, −3, 3) este minim local. 2 b. Functia g are punctul critic (− 3 , − 1 , 1) care este minim local deoarece ¸ 3 valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.

4.4. EXTREME LOCALE

137

c. Punctele critice sunt (1, 1, 1) ¸i (−1, 1, −1). Matricea hessian˘ ˆ s a ıntr-un punct arbitrar este

Hh (x, y, z) = 

2 x3 − y12

− y12
2x y3 − z12

0 − z12  
2y z3

0

Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (−1, 1 − 1) este maxim local. 48. S˘ se determine punctele de extrem local ale functiilor a ¸ f : R2 → R, f (x, y) = xy ¸i g : R3 → R, g(x, y, z) = xyz. s Solutie ¸ Singurul punct critic al functiei f este (0, 0) care nu este punct de extrem ¸ deoarece diferenta f (x, y) − f (0, 0) nu p˘streaz˘ semn constant pe nici o ¸ a a vecin˘tate a originii. Punctele critice ale functiei g sunt a ¸ (x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), ∀x, y, z ∈ R. Functia nu are puncte de extrem. ¸ 49. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ a. f : (0, 2π) × (0, 2π) → R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y). b. g : (0, π)3 → R, g(x, y, z) = sin x + sin y + sin z − sin(x + y + z). Solutie ¸ a. Punctele critice sunt solutiile sistemului: ¸
∂f ∂x ∂f ∂y

= cos x sin y sin(x + y) + sin x sin y cos(x + y) = sin y sin(2x + y) = 0 = sin x cos y sin(x + y) + sin x sin y cos(x + y) = sin x sin(x + 2y) = 0
π π 3, 3

Rezult˘ punctele critice: (x1 , y1 ) = (π, π) ¸i (x2 , y2 ) = a s Derivatele partiale de ordinul al doilea: ¸ ∂2f = 2 sin y cos(2x + y), ∂x2 ∂2f = 2 sin x cos(x + 2y), ∂y 2 ∂2f = sin(2x + 2y). ∂x∂y Punctul (x2 , y2 ) este maxim local: rt − s2 =

.

138 ∂2f ∂x2 π π , 3 3 ∂2f ∂y 2

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ π π , 3 3 ∂2f ∂x∂y π π , 3 3
2

=

=

√ 9 > 0, r = − 3 < 0. 4

ˆ punctul (x1 , y1 ) = (π, π), derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule, In ¸ deci trebuie evaluat semnul diferentei f (x, y)−f (π, π) = sin x sin y sin(x+y) ¸ ˆ jurul punctului (π, π). Se poate face acest lucru fie folosind formula lui ın Taylor de ordinul 3, fie direct, observˆnd c˘ pentru x < π, y < π diferenta a a ¸ este negativ˘, iar pentru puncte x > π, y > π diferenta este pozitiv˘. a ¸ a Rezult˘ c˘ (x1 , y1 ) nu este extrem local. a a ˆ particular, rezult˘ inegalitatea In a sin x sin y sin(x + y) ≤ √ 3 2
3

, ∀x, y ∈ (0, π)

b. Se calculeaz˘ punctele critice ale functiei g: a ¸
 ∂g  ∂x   
∂g ∂y ∂g ∂z

= cos x − cos(x + y + z) = 0 = cos y − cos(x + y + z) = 0 = cos z − cos(x + y + z) = 0

deci cos x = cos y = cos z = cos(x + y + z). Deoarece functia cos este injectiv˘ pe (0, π), rezult˘ x = y = z. Se obtine ¸ a a ¸ cos x = cos 3x, adic˘ 2 sin x sin 2x = 0, cu singura solutie x = π . Rezult˘ a ¸ a 2 π π π ¸ punctul critic (x, y, z) = 2 , 2 , 2 . Derivatele partiale de ordinul al doilea sunt: ∂2g ∂2g = − sin x + sin(x + y + z), 2 = − sin y + sin(x + y + z), ∂x2 ∂y ∂2g = − sin z + sin(x + y + z), ∂z 2 ∂2g ∂2g ∂2g = = = sin(x + y + z). ∂x∂y ∂y∂z ∂x∂z

−2 −1 −1 ˆ punctul critic matricea hessian˘ este  −1 −2 −1 . Polinomul carIn a   −1 −1 −2 acteristic P (λ) = λ3 + 6λ2 + 9λ + 4 are toate r˘d˘cinile strict negative, deci a a π π π a a 2 , 2 , 2 este punct de maxim. Se observ˘ c˘ este un maxim global.

4.4. EXTREME LOCALE

139

50. S˘ se determine punctele de extrem local ale functiilor: a ¸ 2 − x3 − 15x − 36x + 9, (x, y) ∈ R2 . a. f (x, y) = 3xy b. f (x, y) = y 4 − 8y 3 + 18y 2 − 8y + x3 − 3x2 − 3x, (x, y) ∈ R2 . c. f (x, y) = 4xy − x4 − y 4 , ∀ (x, y) ∈ R2 . Solutie ¸ a. Punctele critice sunt (x1 , y1 ) = (2, 3), (x2 , y2 ) = (−2, −3); nici unul nu este punct de extrem. b. Punctele critice sunt √ √ √ √ √ (x1 , y1 ) = (1+ 2, 2), (x2 , y2 ) = (1+ 2, 2+ 3), (x3 , y3 ) = (1+ 2, 2− 3), √ √ √ √ √ (x4 , y4 ) = (1− 2, 2), (x5 , y5 ) = (1− 2, 2+ 3), (x6 , y6 ) = (1− 2, 2− 3). Punctele de extrem sunt (x2 , y2 ), (x3 , y3 ) (minime) ¸i (x4 , y4 ) (maxim). s c. Punctele critice sunt (0, 0), (1, 1), (−1, −1); primul nu este punct de extrem, celelalte sunt puncte de maxim. 51. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ 2 a. f : (0, ∞) × (0, ∞) → R , f (x, y) = 4x2 + xy2 + y 2 b. f : R2 \ {(0, 0)} → R , f (x, y) = √x+y 2 . 2
x +y

Solutie ¸ a. Functia f este de clas˘ C 2 ¸i are in domeniul de definitie un singur punct ¸ a s ¸ √ 1 critic (x1 , y1 ) = 2 , 2 . √ 24 4 2 ˆ punctul critic matricea hessian˘ este √ In a . ∆1 = 24 > 0 ¸i s 4 2 8 √ √ 1 ∆2 = 24·8−32 > 0 deci 2 , 2 este punct de minim local ¸i f 1 , 2 = 4. s 2 ¸ a b. Functia f este de clas˘ C 2 ¸i are in domeniul de definitie punctele critice s ¸ (x, x), x ∈ R Matricea hessian˘ intr-un punct critic este a

Hf (x, x) = 

−x √ 2 2|x|3 √x 2 2|x|3

√x 2 2|x|3 −x √ 2 2|x|3

 

√ Dac˘ x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minim ¸i fmin = − 2; dac˘ x > 0, a a √s atunci (x, x) sunt puncte de maxim ¸i fmax = 2. s 52. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ 2 → R, f (x, y) = x4 + y 4 − 2x2 + 4xy − 2y 2 a. f : R b. f : R3 → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + 3z 2 − xy + yz + 2xz

S˘ se determine extremele locale ale functiei: a ¸ 2 y2 2 f (x. 2) ˆ Intr-un punct oarecare matricea hessian˘ este a 12x2 − 4 4 4 12y 2 − 4 √ √ √ √ Punctele ( 2. f (x. 0. ¸ a a a 55. g(x. (x3 . S˘ se determine extremele locale ale functiei: a ¸ F : R2 → R. y) = √ 2 2 . y > 0. 0). z > 0. a ın 2 1 6 ∆1 = 2 > 0. se a decide natura acestor puncte. (−2. 2) sunt minime locale. (x2 . 2). y1 . − 2). f (x. a Solutie ¸ Se determin˘ punctele critice ¸i apoi. (− 2. 0. folosind matricea hessian˘. S˘ se determine extremele globale ale functiilor: a ¸ 2 2 a. y) = (x2 + y 2 )e−x −y . y) = xy 1 − x2 − y 2 . (2. folosind matricea hessian˘. 54. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Solutie ¸ a. 1). y1 ) = (0. ∆2 = 3 > 0 ¸i ∆3 = 4 > 0 deci (0. 0) nu este extrem. − 2). −1). Functia f este de clas˘ C√ ¸i are in domeniul de √ √ ie punctele critice ¸ a 2s √ definit ¸ (x1 .140 CAPITOLUL 4. 2x+y b. y2 ) = ( 2. 0) este punct de minim s local strict ¸i fmin = 0. y. b. definit˘ pentru x2 + y 2 < 1. iar (0. s 53. 0). 56. z1 ) = (0. y) = x3 + 3xy − 15x − 12y.   2 −1 2   Matricea hessian˘ ˆ punctul critic este  −1 2 1 . x +y Solutie ¸ Se trece la coordonate polare ¸i se reduce problema la a determina extremele s unor functii de o singur˘ variabil˘ real˘. se decide a s a natura lor. definit˘ pentru x > 0. f (x. Functia f este de clas˘ C 2 ¸i are in domeniul de definitie un singur punct ¸ a s ¸ critic (x1 . Solutie ¸ Punctele critice sunt (1. S˘ se determine extremele functiilor: a ¸ a. y3 ) = (− 2. z) = x + 4x + zy + z . a .

± 33 ). S˘ se determine extremele urm˘toarelor functii: a a ¸ a. Functia are un singur punct de extrem (maxim): (2. f (x. y) = (1 + ey ) cos x − yey . 2e 2e 2e 2e b. derivˆnd In a a a ¸ ¸ a relatia F (x. (z este functie de x ¸i y): ¸ ın s ¸ s ∂z ∂z ∂z sin z + (y + z) cos z −y 1+ ∂x ∂x ∂x deci: ∂z y = . (− √1 . y. y. − √1 ). z) = 0 ˆ raport cu x ¸i respectiv y.5. 0) ¸i ((2n + 1)π. ( −3 3 . (− √1 . −2). b. z) = −2x2 + 2xy − 5y 2 + 6x + 6y. adic˘ a ∂z sin z + (y + z) cos z − y = 0. 0). . Functia z = z(x. y) este definit˘ implicit de ecuatia ¸ a ¸ (y + z) sin z − y(x + z) = 0. Solutie ¸ a. ∀n ∈ Z. g(x. FUNCTII IMPLICITE ¸ 141 b. y) ∈ R2 . Primele sunt s puncte de maxim. z) = xy ln(x2 + y 2 ). ∂x ∂y Solutie ¸ Fie F (x. − √1 ).4. Puncte de maxim: ( √1 . g(x. se calculeaz˘ derivatele partiale ale functiei z. ∂x sin z + (y + z) cos z − y = 0. Solutie ¸ √ √ √ √ a. b. √1 ). ¸ 4. Punctele critice sunt (2nπ. Functia z = z(x. 57. ± 33 ). (x. z) = (y + z) sin z − y(x + z). 2e 2e 2e 2e puncte de minim: ( √1 . iar celelalte nu sunt puncte de extrem. Punctele critice sunt (0.5 Functii implicite ¸ 58. y) exist˘ ˆ ¸ a ın ∂F vecin˘tatea punctelor cu proprietatea a = 0. y. 1). S˘ se calculeze expresia: a E = (z sin z) ∂z ∂z − y2 . y. √1 ). ˆ aceast˘ ipotez˘. ( 33 .

adic˘ z = 0. se calculeaz˘ derivatele partiale ale functiei z: a a a ¸ ¸ g(y 2 ∂g ∂g (−2x) + ∂u ∂v 2y ∂g ∂g + ∂u ∂v ∂g ∂g 2x ∂u + y ∂v ∂z ∂z −y =0⇒ = . se obtine ¸ ın ¸ E= yF (x. z: semisfera x s Vom calcula diferentialele functiei z asociate primei semisfere (z > 0): ¸ ¸ 2x + 2z ∂z ∂z x =0⇒ =− =− ∂x ∂x z a2 x . S˘ se calculeze expresia E = y ∂x + x ∂y . ¸ 60. − x2 − y 2 . Not˘m u = y 2 − x2 ¸i v = z − xy. y) este ∂F = 0. Functia z = z(x. Fie g ∈ C 1 (R2 ) ¸i fie functia z = z(x. Fie a ∈ R ¸i fie functia z = z(x. z − xy) = 0. z < 0. y. ∂y ∂y ∂y ∂z x + z − sin z = . adic˘ ∂v = 0. ∂y sin z + (y + z) cos z − y ∂z ∂x ˆ Inlocuind ¸i s ∂z ∂y cu valorile obtinute mai sus ˆ expresia E. sin z + (y + z) cos z − y 59. ∂y ∂y ∂v ˆ Inlocuind. Exist˘ deci a a a ∂z dou˘ submultimi ale sferei de centru O ¸i raz˘ a pe care exist˘ cˆte o functie a ¸ s a a a ¸ 2 + y 2 + z 2 = a2 . se obtine: E = x2 + y 2 . FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂z ∂z ∂z sin z + (y + z) cos z − (x + z) − y = 0. y. z) = x2 + y 2 + z 2 − a2 . z > 0 ¸i semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 . y) definit˘ implicit de ecuatia s ¸ a ¸ ∂z ∂z − x2 . z) = 0. z − xy). y. a Solutie ¸ Fie functia F (x. ˆ ¸ ¸a ¸ a ∂g In ∂z aceast˘ ipotez˘. ∂g ∂x ∂x ∂v x ∂g − 2y ∂g ∂z ∂z −x =0⇒ = ∂v ∂g ∂u . y) definit˘ de ecuatia s ¸ a ¸ x2 + y 2 + z 2 = a2 .142 1+ deci CAPITOLUL 4. S˘ se calculeze diferentiala ˆ ai ¸i diferentiala a doua ale functiei z. z) = g(y 2 − x2 . a ¸ ıntˆ s ¸ ¸ Solutie ¸ Fie functia F (x. ¸ a s Conditia de existent˘ a functiei z = z(x. y) exist˘ ˆ ¸ ¸ a ın vecin˘tatea punctelor cu proprietatea ∂F = 0.

4.5. FUNCTII IMPLICITE ¸ Analog, ∂z y =− =− ∂y z y ¸i deci s a2 − x2 − y 2 x dx − a2 − x2 − y 2 y dy. a2 − x2 − y 2

143

x y dz = − dx − dy = − z z Diferentiala a doua: ¸ 2+2 deci:

∂z ∂x

2

+ 2z

∂2z = 0, ∂x2 y 2 − a2 (a2 − x2 − y 2 )3

x2 + z 2 y 2 − a2 ∂2z =− = = ∂x2 z3 z3 2

.

∂2z ∂z ∂z + 2z = 0, ∂y ∂x ∂x∂y xy (a2 − x2 − y 2 )3

deci

∂2z xy ∂x ∂y =− =− 3 =− ∂x∂y z z ˆ concluzie: In d2 z = y 2 − a2 (a2 − x2 − y 2 )3 dx2 − (a2 2xy − x2 −

∂z ∂z

.

y 2 )3

dxdy+

x2 − a2 (a2 − x2 − y 2 )3

dy 2

61. Functiile u = u(x, y) ¸i v = v(x, y) sunt definite implicit de sistemul ¸ s de ecuatii u + v = x + y, ux + vy = 1. S˘ se calculeze derivatele partiale de ¸ a ¸ ordinul ˆ ai ¸i al doilea ale functiilor u ¸i v. ıntˆ s ¸ s Solutie ¸ Fie F : R4 → R2 , F (x, y, u, v) = (u + v − x − y, ux + vy − 1). Notˆnd a f (x, y, u, v) = u + v − x − y ¸i g(x, y, u, v) = ux + vy − 1, conditia de s ¸ D(f,g) a In a existent˘ a functiilor u ¸i v este D(u,v) = 0, adic˘ y − x = 0. ˆ aceast˘ ¸a ¸ s ipotez˘, derivˆnd ˆ raport cu x ¸i respectiv y relatiile f = 0, g = 0, se a a ın s ¸ obtine: ¸ ∂u ∂v ∂u ∂v + = 1 ¸i u + x s +y = 0, ∂x ∂x ∂x ∂x ∂u ∂v ∂u ∂v + = 1 ¸i x s +v+y = 0, ∂y ∂y ∂y ∂y

144 de unde rezult˘: a

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

∂u u + y ∂v u + x ∂u v + y ∂v v+x = , = , = , = . ∂x y − x ∂x x − y ∂y y − x ∂y x−y Pentru a calcula derivatele partiale de ordinul al doilea, se deriveaz˘ ˆ ¸ a ın continuare ˆ raport cu x ¸i respectiv y: ın s ∂2u ∂2v ∂u ∂2v ∂2u + 2 = 0, ¸i 2 s + x 2 + y 2 = 0, ∂x2 ∂x ∂x ∂x ∂x de unde rezult˘ a 2 ∂u ∂2u 2(u + y) = ∂x = . ∂x2 y−x (y − x)2

Analog se calculeaz˘ ¸i celelalte derivate partiale de ordinul al doilea. as ¸ 62. Fie F ∈ C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definit˘ implicit de ecuatia ¸ a ¸ F (sin x + y, cos y + x) = 0. S˘ se determine y ˆ punctele critice ale lui y. a ın Solutie ¸ Fie u = sin x + y, v = cos y + x. Conditia de existent˘ a functiei y este ¸ ¸a ¸ ∂F ∂F a ¸ ın a ∂u − ∂v sin y = 0. Derivˆnd ecuatia F (u, v) = 0 ˆ raport cu x, rezult˘: (∗) (y + cos x) Se obtine: ¸ y =
∂F ∂u

∂F ∂F + (1 − y sin y) = 0. ∂u ∂v cos x +
∂F ∂v ∂F ∂v

∂F ∂u

.

Derivˆnd relatia (∗) ˆ raport cu x ¸i ˆ a ¸ ın s ınlocuind y = 0, rezult˘ ( ˆ punctele a ın critice): 2 2 ∂2F − ∂ F cos2 x − 2 ∂u∂v cos x − ∂ F + ∂F sin x ∂u ∂u2 ∂v 2 y = . ∂F − ∂F sin y ∂u ∂v 63. Functiile y = y(x) ¸i z = z(x) sunt definite implicit de sistemul ¸ s sin x + sin y + sin z = a , a, b ∈ R. x2 + y 2 + z 2 = b

4.5. FUNCTII IMPLICITE ¸

145

S˘ se calculeze y ¸i z . a s Solutie ¸ Fie f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z − a, g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − b ¸i s F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)). Conditia de existent˘ pentru functiile y ¸ ¸a ¸ ¸i z este D(f,g) = 0 ⇔ 2z cos y − 2y cos z = 0. Derivˆnd ecuatiile f = 0, s a ¸ D(y,z) g = 0 ˆ functie de x , rezult˘: ın ¸ a (∗) Solutia sistemului este ¸ y = x cos z − z cos x y cos x − x cos y , z = . z cos y − y cos z z cos y − y cos z cos x + y cos y + z cos z = 0 2x + 2yy + 2zz = 0

Derivˆnd relatiile ( )ˆ functie de x, rezult˘: a ¸ ın ¸ a y cos y − (y )2 sin y + z cos z − (z )2 sin z = sin x 2(y )2 + 2yy + 2(z )2 + 2zz = −2 Rezolvˆnd sistemul, rezult˘ y ¸i z . a a s 64. Functiile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit ¸ de sistemul de ecuatii ¸
  u + ln v 

= x v − ln u = y   z = 2u + v
∂z ∂ u ∂ S˘ se calculeze ∂x , ∂x∂y , ∂yv . a 2 Solutie ¸ Fie functiile: ¸ f (x, y, u, v, z) = u + ln v − x, g(x, y, u, v, z) = v − ln u − y, h(x, y, u, v, z) = z − 2u − v ¸i fie F = (f, g, h). Conditia de existent˘ a functiilor u, v, z este s ¸ ¸a ¸
2 2

1 D(f, g, h) =0⇔1+ = 0. D(u, v, z) uv Derivˆnd relatiile f = 0, g = 0, h = 0 ˆ raport cu x, rezult˘ a ¸ ın a ∂u uv ∂v v ∂z 2uv + v = , = , = . ∂x 1 + uv ∂x 1 + uv ∂x 1 + uv

146

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

Derivˆnd relatiile f = 0, g = 0 ˆ raport cu y, rezult˘: a ¸ ın a (∗)
∂u 1 ∂y + v 1 − u ∂u + ∂y ∂v ∂y ∂v ∂y

= 0 . = 1

Solutia sistemului este: ¸

∂u u ∂v uv =− , = . ∂y 1 + uv ∂y 1 + uv Derivˆnd relatiile (∗) ˆ raport cu x, rezult˘ a ¸ ın a
∂2u 1 ∂v ∂v ∂x∂y − v 2 ∂x ∂y ∂2v 1 ∂u ∂u ∂x∂y + u2 ∂x ∂y 1 ∂ v + v ∂x∂y 1 ∂2u − u ∂x∂y
2

= 0 = 0

Rezolvˆnd sistemul, rezult˘ a a ∂2u uv(u − 1) = . ∂x∂y (1 + uv)3 Analog se calculeaz˘ ¸i as
∂2v . ∂y 2

65. Fie g ∈ C 1 (R) ¸i fie functia z = z(x, y) definit˘ implicit de ecuatia s ¸ a ¸ g(z) . S˘ se demonstreze c˘ z nu are puncte critice. xyz = e a a Solutie ¸ Fie F (x, y, z) = xyz − eg(z) ; conditia de existent˘ a functiei z este ¸ ¸a ¸ ∂f = 0 ⇔ xy − g (z)eg(z) = 0. ∂z Derivˆnd ecuatia F = 0 ˆ raport cu x se obtine: a ¸ ın ¸ yz + xy Rezult˘ a ∂z ∂z − eg(z) g (z) = 0. ∂x ∂x

∂z yz =− ∂x xy − g (z)eg(z) ∂z xz =− . ∂y xy − g (z)eg(z)
  

¸i analog, s

Sistemul

= 0 = 0   F (x, y, z) = 0

∂z ∂x ∂z ∂y

4.5. FUNCTII IMPLICITE ¸ nu are solutii, deci z nu are puncte critice. ¸

147

66. S˘ se determine extremele functiei y = y(x) definite implicit de a ¸ ecuatia x3 + y 3 − 2xy = 0. ¸ Solutie ¸ Fie F (x, y) = x3 + y 3 − 2xy. Functia y = y(x) este definit˘ ˆ vecin˘tatea ¸ a ın a a In a a punctelor pentru care ∂F = 0, adic˘ 3y 2 − 2x = 0. ˆ aceast˘ ipotez˘, se ∂y determin˘ punctele critice ale functiei y: a ¸ 3x2 + 3y 2 y − 2y − 2xy = 0 ⇒ y (x) = Punctele critice sunt solutiile sistemului: ¸
    

2y − 3x2 . 3y 2 − 2x
2

 ∂F 
∂y

y F

  = 0 y = 3x 2y − 3x2 = 0   2 = 0 ⇒ x3 27x3 − 16 = 0 x3 + y 3 − 2xy = 0 ⇒     ∂F = 0 3y 2 − 2x = 0 = 0 ∂y
√ √ 232 234 , 3 3

.

Unica solutie este (x, y) = ¸

. Pentru a decide dac˘ x = a
√ 232 3

√ 232 3

este

punct de extrem local pentru y, vom calcula y 6x + 6y y deci x =
√ 232 3 2 2

:

√ 232 + 3y y − 2y − 2y − 2xy = 0, ⇒ y ( ) = −3 < 0, 3
√ 3 √ 234 3 .

este maxim local pentru y ¸i y( 2 3 2 ) = s

67. S˘ se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de a ¸ 3 + z + 20(x2 + y 2 ) − 8(xy + x + y) = 0. ecuatia z ¸ Solutie ¸ Fie F (x, y, z) = z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) − 8(xy + x + y); conditia de existent˘ a ¸ ¸a ∂F 2 + 1 = 0. Evident, conditia este ˆ functiei z este ∂z = 0, adic˘ 3z ¸ a ¸ ındeplinit˘ a pentru orice x, y, z ∈ R. Derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui z: ¸ ıntˆ 3z 2 3z 2 ∂z ∂z ∂z 8(y + 1) − 40x + + 40x − 8(y + 1) = 0 ⇒ = . ∂x ∂x ∂x 3z 2 + 1

∂z ∂z ∂z 8(x + 1) − 40y + + 40y − 8(x + 1) = 0 ⇒ = . ∂y ∂y ∂y 3z 2 + 1 Punctele critice ale functiei z sunt solutiile sistemului: ¸ ¸
  
8(y+1)−40x  = 0 = 0  3z 2 +1 8(x+1)−40y = 0 ⇒ = 0 3z 2 +1    3  2 + y 2 ) − 8(xy + x + y) = 0 F (x, y, z) = 0 z + z + 20(x ∂z ∂x ∂z ∂y

148

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

1 1 Unica solutie a sistemului este (x, y, z) = ( 4 , 4 , 1). Pentru a decide dac˘ el ¸ a este punct de extrem local, se calculeaz˘ derivatele partiale ale functiei z. a ¸ ¸

6z 6z 6z Rezult˘ a

∂z ∂x ∂z ∂y

2

+ 3z 2 + 3z 2

∂2z ∂2z ∂2z 40 + 2 + 40 = 0 ⇒ =− 2 . 2 2 ∂x ∂x ∂x 3z + 1 ∂2z ∂2z 40 ∂2z + 2 + 40 = 0 ⇒ 2 = − 2 . 2 ∂y ∂y ∂y 3z + 1

2

∂2z ∂2z ∂2z 8 ∂z ∂z + 3z 2 + −8=0 ⇒ = 2 . ∂y ∂x ∂x∂y ∂x∂y ∂x∂y 3z + 1 ∂2z 1 1 ∂2z 1 1 ∂2z 1 1 ( , ) = −10, ( , ) = −10, ( , ) = 2, 2 4 4 2 4 4 ∂x ∂y ∂x∂y 4 4

deci ˆ punctul ( 1 , 1 ), functia z are un maxim local. ın ¸ 4 4 68. Fie a ∈ R, a = 0; s˘ se determine extremele locale ale functiei a ¸ z = z(x, y) definite implicit de ecuatia (x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 − x2 − z 2 . ¸ Solutie ¸ Fie F (x, y, z) = (x2 +y 2 +z 2 )2 −a2 +x2 +z 2 ; Conditia de existent˘ a functiei z ¸ ¸a ¸ a In a a a ¸ este ∂F = 0, adic˘ z = 0. ˆ aceast˘ ipotez˘, se calculeaz˘ derivatele partiale ∂z ale functiei z: ¸ 2(x2 + y 2 + z 2 ) 2x + 2z ∂z ∂x + 2x + 2z ∂z ∂y ∂z ∂z x =0 ⇒ =− . ∂x ∂x z ∂z = 0, ∂y

2(x2 + y 2 + z 2 ) 2y + 2z de unde rezult˘ a
  

+ 2z

Sistemul

 

∂z −2y(x2 + y 2 + z 2 ) = . ∂y z(2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 1) ∂z ∂x = 0 ∂z ¸ ∂y = 0 are solutiile F (x, y, z) = 0

(x1 , y1 , z1 ) = 0, 0,

−1 +

 √ 1 + 4a2  ¸i s 2  √ 1 + 4a2  . 2

(x2 , y2 , z2 ) = 0, 0, −

−1 +

t = 2 (0. a ¸ ın rezult˘: a r= ∂2z ∂2z ∂2z 1 z (0. 0). ∂x ∂x de unde rezult˘ a ∂2z 3z 2 + y 2 + z 2 + 1 =− . ∂y 2 4y 2 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 + 2z de unde rezult˘ a x2 + 3y 2 + z 2 ∂2z =− . deci are un minim local ˆ (0. 2 + y 2 + z 2 + 1) ∂x∂y z(x Calculˆnd derivatele partiale de ordinul al doilea ˆ punctul critic (0. ∂x2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1) ∂2z ∂y 2 + 2z ∂2z = 0. FUNCTII IMPLICITE ¸ 149 Se observ˘ c˘ este verificat˘ conditia z = 0. (0. 0) = 0. deci a s ın ¸ ¸ are un maxim local ˆ (0.4. 0) = − . S˘ se determine extremele locale ale functiei y = y(x) definite ima ¸ plicit de ecuatia x3 + y 3 − 3x2 y − 3 = 0. Derivatele partiale de ordinul a a a ¸ ¸ al doilea: 2x + 2z ∂z ∂x 2 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 + 2 ∂z ∂2z + 2z 2 ∂x ∂x +2+2 ∂z ∂2 + 2z 2 = 0. rezult˘ c˘ atˆt z1 s s a a a +1 cˆt ¸i z2 au extreme locale ˆ (0. ∂y 2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1) 2x + 2z ∂z ∂x 2y + 2z ∂z + ∂x +(x2 + y 2 + z 2 ) 2 de unde rezult˘ a ∂z ∂z ∂2z ∂z ∂z ∂2z + 2z ∂y + 2 + 2z = 0. Functia z1 satisface conditia r < 0. 0) = − 2 . 2 Functia z2 satisface conditia r > 0. 2 69. 0). (¸i pentru z1 ¸i pentru z2 ). ¸ .5. 0) = − −1 + √ 1 + 4a2 . iar ¸ ¸ ın valoarea ei ˆ acest punct este ın z2 (0. ∂x ∂y ∂x ∂x ∂y ∂x∂y ∂2z 2xy =− . 0). iar valoarea ei ˆ acest punct este ın ın z1 (0. s = 2 ∂x z ∂x∂y ∂y z +1 Deoarece rt − s2 = z 21 > 0. 0). 0) = −1 + √ 1 + 4a2 .

a a Solutie ¸ Conditia de existent˘ este sin y − 1 = 0. se calculeaz˘ y : adic˘ 3y a In a a a 3x2 + 3y 2 y − 6xy − 3x2 y = 0 ⇒ y (x) = 2xy − x2 . rezult˘ ¸ ¸a a ¸ a a 3x2 y (x) = 1−sin y . 70. deci a s 3 3 3 x2 = −2 este maxim local. 2arctg x y y(x2 + y 2 ) + xe arctg x y e2 . x2 = −2.150 CAPITOLUL 4. S˘ se determine punctele de extrem ale functiei y = y(x) definite a ¸ 2arctg x 2 2 y . 6x + 6y(y )2 + 3y 2 y − 6y − 12xy − 3x2 y = 0 ⇒ y (x) = −2x + 2y − 2y(y )2 + 4xy . implicit de ecuatia x + y − e ¸ Solutie ¸ Conditia de existent˘ a functiei y este ¸ ¸a ¸ y(x2 + y 2 ) + xe Se obtine ¸ y = punctele critice sunt: x1 = e2 . Conditia de existent˘ pentru y este ¸ ¸a 2 − 3x2 = 0. S˘ se calculeze y (1). y = 0. ˆ aceast˘ ipotez˘. deci punctele critice ale functiei y sunt ¸ √ 3 x1 = 0. y1 (0) = 3. 2ye − x(x2 + y 2 ) . x2 = − 2 π 2arctg x y = 0. y fiind definit˘ implicit de x3 − y − cos y = 0. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Solutie ¸ Fie F (x.2 ). deci x1 = 0 este minim local ¸i y (−2) = − 2 . y 2 − x2 2 Rezult˘ y (0) = √ > 0. y 2 − x2 ∂F ∂y = 0. y) = x3 +y 3 −3x2 y −3. In s a 71. . Se calculeaz˘ y (x1. y2 (−2) = −1. 2 π ˆ aceste puncte y(x1 ) = x1 ¸i y(x2 ) = x2 . derivˆnd relatia dat˘. etc.

definit˘ de x2 + y 2 + z 2 − xz − yz + 2x + 2y + 2z − 2 = 0. se obtine: a ın ¸ ∂G ∂G ∂G ∂z ∂z + + + = 0. S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ˆ punctul (1. functiile x ¸i y fiind definite implicit a s ¸ s de sistemul de ecuatii: ¸ xy + 2y 2 + yz + x + y = 1 . S˘ se determine extremele urm˘toarelor functii definite implicit: a a ¸ a. a ¸ a ın s 74.4. a c. a ¸ a ın 73. ∂x ∂x ∂y ∂z ∂x 75. a ¸ ıntˆ Solutie ¸ Derivˆnd ˆ raport cu x. 1) a ¸ ıntˆ ın ale functiei z definite implicit de ¸ 2z = x2 + y 2 tg z . Solutie ¸ Se deriveaz˘ ecuatia dat˘ ˆ raport cu x. definit˘ de 2yx2 + y 2 − 4x − 3 = 0. y = y(x). y). y = y(x) definit˘ de x2 + y 2 = x2 − y 2 . FUNCTII IMPLICITE ¸ 151 72. a Solutie ¸ Aceea¸i metod˘ ca ˆ exercitiul 70. S˘ se calculeze y (0) ¸i y (0). x2 + y 2 Solutie ¸ Se deriveaz˘ relatia dat˘ ˆ raport cu x ¸i y. S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui z. arctg x + ln(x2 + 2y 2 + z 2 ) = ln 2 y Solutie ¸ Se deriveaz˘ relatiile date ˆ functie de z. y) definit˘ implicit de relatia s a ¸ z + G(x. y. z) = 0. s a ın ¸ .5. unde y este definit˘ implicit de ecuatia a s a ¸ ex 2 −y 2 = sin(x + 2y) + 1. a ¸ ın ¸ 76. z = z(x. S˘ se calculeze x (0) ¸i y (0). Fie G ∈ C ∞ (R3 ) ¸i fie z = z(x. a 2 b.

0. ˆ punctul (x1 . 0). 0. 1 a a a a s 3 3 este maxim local al functiei f cu leg˘tura g = 0. z) = f + λg = xyz + λ(x + y + z − 1). se calculeaz˘ diferentiala a ¸ a doua a functiei F : ¸ d2 F = ∂2F ∂2F ∂2F 2 ∂2F 2 ∂2F 2 ∂2F dxdy+ dxdz + dydz = dx + 2 dy + 2 dz + ∂x2 ∂y ∂z ∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z = 2 (zdxdy + ydxdz + xdydz) . Pe leg˘tur˘. z2 ) = (1. z) = x + y + z − 1 ¸i F (x. avem dg = 0. 3. y1 . de exemplu. z ) = (0.152 CAPITOLUL 4. z ) = 4 4 4 1 1 1 (x . y. (0. . rezult˘ ın a . 3 3 3 =− 1 care este o form˘ p˘tratic˘ negativ definit˘ ¸i deci (x1 . y . y1 . y . adic˘ dx + dy + dz = 0. . y2 . z1 ) = 3 . 1 . Rezult˘ deci c˘ restrictia a a a a a ¸ 2 F la leg˘tura g = 0 este: lui d a d2 F = 2((1 − x − y)dxdy + ydx(−dx − dy) + xdy(−dx − dy)) = = 2 −ydx2 − xdy 2 + (1 − 2x − 2y)dxdy . 0). y. 1) Pentru a decide natura celor patru puncte critice. ¸ a Celelalte puncte nu sunt puncte de extrem. 0. z1 ) = In d2 F 1 1 1 3. z) = xyz cu a ¸ leg˘tura x + y + z = 1. ˆ (1.  3 3 3   (x . a Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. 3 1 1 1 . 3 se obtine: ¸ 2 dx2 + dxdy + dy 2 .6 Extreme cu leg˘turi a 77. S˘ se determine extremele locale ale functiei f (x. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ 4. 1. 0). y. z1 ) = 9 pentru λ2 = 0 ⇒ 3. Fie functiile a ¸ g(x. 3   (x2 . y1 . 3. s Extremele cerute verific˘ sistemul: a  ∂F  ∂x   ∂F      = = ∂y ∂F = ∂z g = 0 0 0 0      ⇒     yz + λ xz + λ xy + λ x+y+z−1 = = = = 0 0 0 0 Solutiile sistemului sunt: ¸ pentru λ1 = − 1 ⇒ (x1 .

Se calculeaz˘ f (0. 0. Se poate studia ¸i semnul diferentei f (x. EXTREME CU LEGATURI 153 √ d2 F (1. 0. apoi se determin˘ extremele lui f cu leg˘tura ¸ a a a 2 + y 2 + 2z 2 = 8. 4 . 0) ˆ s ¸ ıntr-o vecin˘tate a a punctului (1. z) = x2 + y 2 + z 2 − 1. etc. z) = x + y + z + λ(x2 + y 2 + z 2 − 1) + µ(2x + 2y + z − 1). S˘ se calculeze valorile extreme ale functiei f (x. y. 0. y. − 7 ) = 1 (minim). s 9 9 79. care are valorile proprii −1 ± 2. 1) 7 (x2 . y2 . z) − f (1. ¸ a 78. ¸ a Solutie ¸ Se determin˘ mai ˆ ai extremele locale ale lui f pe interiorul lui Γ (care a ıntˆ este o multime deschis˘). iar ˆ cel˘lalt. y. 2x + 2y + z = 1}. 1) = 1 a ın a a a 4 4 (maxim) ¸i f ( 9 . 0) = −2dy 2 − 2dxdy. y. z) = 2x + 2y + z − 1 ¸i fie F (x. y1 . y. h(x. z)|x ¸ Solutie ¸ Intersectia dintre sfer˘ ¸i plan este un cerc deci o multime compact˘. 0. z)|x2 + y 2 + 2z 2 ≤ 8}. a Fie g(x. 0). x Punctele critice ale lui f din multimea {(x. z1 ) = (0. y. Exa a a a a s ı¸ ist˘ deci α ¸i β ˆ Γ astfel ˆ at f (α) = inf f ¸i f (β) = sup f . 0. − 9 9 9 .6. 9 . Avˆnd numai dou˘ puncte critice. z) = x + y + z a ¸ 2 + y 2 + z 2 = 1. Pentru a a s ın ıncˆ s Γ determina aceste valori. z) = 2x2 + 2y 2 − xy + z 4 − 2z 2 pe multimea compact˘ Γ = {(x. Functia ¸ as ¸ a ¸ f fiind continu˘. s Se determin˘ punctele critice ale functiei F cu leg˘turile date: a ¸ a              ∂F ∂x ∂F ∂y ∂F ∂z Γ = 1 + 2λx + 2µ = = 1 + 2λy + 2µ = = 1 + 2λz + µ = g = x2 + y 2 + z 2 − 1 = h = 2x + 2y + z − 1 = µ1 = − 1 2 µ2 = − 11 18 0 0 0 ⇒ 0 0 ⇒ 1 λ1 = − 4 λ2 = 1 4 (x1 . y.˘ 4. restrictionate la Γ = {(x. z2 ) = 4 . valoarea minim˘. ˆ a a ıntr-unul dintre ele functia va lua val¸ oarea maxim˘. y. rezult˘ c˘ este m˘rginit˘ (pe Γ) ¸i ˆsi atinge marginile. z)|x2 + y 2 + 2z 2 < 8} sunt ¸ . y. S˘ se determine extremele globale ale functiei a ¸ f (x. restrictionat˘ la planul x + y + z = 1. se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange.

0. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸  (x1 . ± 2 = 4 . 0). rezult˘ c˘ valoarea minim˘ a functiei (pe a ¸ a a a ¸ √ √ . y1 . ± 5 2 .154 solutiile sistemului: ¸  ∂f  ∂x =  ∂f ∂y  ∂f  ∂z CAPITOLUL 4. y7 . 2. Fie F (x. 0. 1) ¸i (0. z1 ) = (0. (x1 . y2 . deci acestea sunt amˆndou˘ minime locale. (x2 . Cazul x = y conduce a ¸ a 2 la solutiile: ¸ λ1 = −3. z4 ) = (2. y1 . z3 ) = − 2 . y2 . 0. 1) = f (0. ±2) = 8. −2. 0) matricea hessian˘ are ¸i valori proprii pozitive ¸i negative. z5 ) = (−2. z2 ) = 2 2. 22 . 0) = f (−2. ±2). 2 2 ˆ aceste puncte functia f ia valorile: In ¸ f (2. a s s ˆ (0. ± 7 . 1)   (x . Cazul λ = 5 −2      conduce la sistemul x2 x+y = 0 + + 2z 2 = 8 cu solutiile: ¸ z(2z 2 − 7) = 0 y2 √ √ (x4 . z1 ) = (0. ± 7 = 33 . √ √ √ √ f 22 . − 22 . z) = 2x2 + 2y 2 − xy + z 4 − 2z 2 + λ(x2 + y 2 + 2z 2 − 8). 2 .0 − 1) 3 − 4z = 0 3 3 3 = 4z    4 −1 0   ˆ Matricea hessian˘ ˆ a ıntr-un punct arbitrar este  −1 4 0  . 0. ± 7 = f − 22 . y . ¸ ın Se determin˘ acum extremele locale ale lui f cu leg˘tura a a g(x. ± 2 = f − 2. 22 . z7 ) = − 22 . (x5 . 0. −1) = −1. z) = x2 + y 2 + 2z 2 − 8 = 0. − 22 . 0. z2 ) = (0. 3 2. a a Valoarea functiei ˆ aceste puncte este f (0. 0) 4x − y = 0  = 4y − x = 0 ⇒ (x2 . 3 3 5 3 λ2.3 = − 3 . z6 ) = 22 . y6 . y3 . ± 7 (x7 . − 2. 0. In s a are toate valorile proprii pozitive. 2. 2. f 2. In 0 0 12z 2 − 4 punctul (0. 2 2 4 Comparˆnd valorile functiei f . 0) (x6 . y5 . 0) = 20. −2. −1) matricea hessian˘ deci originea nu este extrem local. 0. − ˆ aceste puncte functia f ia valorile: In ¸ 3 3 5 3 3 5 23 f (0. y. ± 2 . z ) = (0. 0. y. Se rezolv˘ a  ∂F 4x − y + 2λx = 0  ∂x =   ∂F  = 4y − x + 2λy = 0 ∂y sistemul: 3 − 4z + 4λz =  ∂F = 4z 0  ∂z   g = x2 + y 2 + 2z 2 − 8 = 0 5 Din primele dou˘ ecuatii rezult˘ x = y sau λ = − . (x3 . y4 .

y) ∈ R ¸ ¸ a ∂f ∂x ∂f ∂y = 2x − 3 = 0 = 2y − 2 = 0 nu are solutii ˆ interiorul cercului unitate. y) = x2 + y 2 − x − y + λ(x + y − 1). a Fie leg˘tura g(x. f (x. −2. 0) = f (−2. Rezult˘ c˘ valorile extreme se ¸ ın a a vor atinge pe cerc. Fie D = {(x. y) + λg(x. Calculˆnd valorile functiei f ˆ aceste puncte se obtin valorile extreme a ¸ ın ¸ cerute. y) = x2 + y 2 − 3x − 2y + 1 pe multimea K = {(x. Determin˘m mai ˆ ai ex¸ ı¸ ¸ a ıntˆ 2 | x2 + y 2 < 1}. S˘ se determine maximul ¸i minimul functiei a s ¸ f (x. y2 = 2 13 . ¸ Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. 80. Pentru a le determina. ¸i deci rezult˘ sistemul s a    = 2x − 3 + 2λx = 0 = 2y − 2 + 2λy = 0   g(x. afl˘m extremele functiei f cu a ¸ 2 + y 2 − 1 = 0. −1) = −1. 1) = f (0. Sistemul tremele functiei pe multimea deschis˘ {(x. y) = f (x. y) = x2 + y 2 − 1 = 0 Solutiile sunt: ¸ √ √ √ 13 13 13 λ1 = −1 − 2 . x1 = − 3 13 .6. . EXTREME CU LEGATURI 155 multimea Γ) este f (0.˘ 4. y) = x2 + y 2 − 3x − 2y + 1 + λ(x2 + y 2 − 1). y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 1}. y1 = − 2 13 √ √ √ ∂F ∂x ∂F ∂y 13 13 13 λ2 = −1 + 2 . 0) = 20. y) = x2 + y 2 − x − y. Functia lui Lagrange este leg˘tura g(x. ¸ Solutie ¸ Functia ˆsi atinge marginile pe multimea K. x2 = 3 13 . S˘ se determine extremele locale ale a functiei f : D → R. 81. y) = x a ¸ F (x. 0. y) = x + y − 1 ¸i fie a s F (x. 2. 0. iar valoarea maxim˘ este ¸ a f (2. y)|x + y = 1}.

z) ∈ {(0. y. y. 1 ¸ 2 2   g = x+y−1=0 Matricea hessian˘ a functiei F (ˆ a ¸ ıntr-un punct arbitrar. s  ∂F  ∂x =   ∂F  =     Sistemul 2(2 + λ)x = 0 2(1 + λ)y = 0 ∂y are solutiile ¸ ∂F 2(3 + λ)z = 0 ∂z = g = x2 + y 2 + z 2 − 1 = 0 λ1 = −1. −1. deci punctul 1 . (x. z) = 2x2 + y 2 + 3z 2 pe multimea {(x. z). deci functia f i¸i atinge marginile. (x. λ2 = −2. (0. f (x.156   ∂F =  ∂x ∂F ∂y CAPITOLUL 4. y. y. S˘ se determine valorile extreme ale functiei a ¸ f : R3 → R. z) ∈ {(1. 0. 0. S˘ se determine punctele cele mai dep˘rtate de origine care se g˘sesc a a a 2 + y 2 + z 2 − 8x − 4y + 4 = 0. (−1. 1. 0)}. (0. 0)}. z) ∈ {(0. 2 2 0 2 82. z) = 4x2 + y 2 + z 2 − 8x − 4y + 4 = 0. 1. z) = f (x. z) + λg(x. ¸ Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. y. y. y. 1) = 3. 0). −1)}. a s 84. deci ¸i pe D) este s 2 0 . y) = 1 . z) ∈ R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1}. λ3 = −3. fie a g(x. z) = x2 + y 2 + z 2 − 1 ¸i F (x. a 83. 0). y. ¸ Solutie ¸ . Sfera unitate este multime compact˘. y. 0) = 1 ¸i fmax = f (0. 1). S˘ se determine valorile extreme ale produsului xy cˆnd x ¸i y sunt a a s 2 2 coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x + 2y = 1. ¸ a ¸ s rezult˘ fmin = f (0. (x. pe suprafata de ecuatie 4x ¸ ¸ Solutie ¸ Problema este echivalent˘ cu a g˘si extremele functiei a a ¸ f (x. z) = x2 + y 2 + z 2 cu leg˘tura g(x. y. 1 este minim local. y. 0. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Sistemul 2x − 1 + λ = 0 = 2y − 1 + λ = 0 are solutiile λ = 0. (x. 0. 0.

pe multimea D = {(x. z) ∈ R3 | x2 + y 2 + z 2 = r2 }. y. rezult˘ c˘ f este ˆsi ¸ a a a a ı¸ ˆ concluzie. EXTREME CU LEGATURI 157 Problema este echivalent˘ cu a g˘si valorile extreme ale functiei f (x. y2 ) = s √ 2 Pentru λ = − 4 . y. z) = 2λ .6. rezult˘: a √ 2 1 (x3 . z) = f (x. valoarile extreme ale lui f sunt ± r a √ 2 2 2 86. z) − λg(x. y. y) = xy a a ¸ 2 + 2y 2 − 1. Fie a. In ¸ global conditonat de g ¸i un punct de maxim global conditonat de g. c ∈ R. y) = xy + λ(x2 + 2y 2 − 1). ¸ s ¸ Sistemul  ∂F a − 2λx = 0  ∂x =   ∂F  b − 2λy = 0 ∂y =  ∂F = c − 2λz = 0  ∂z   2 + y2 + z 2 − r2 = 0 g= x a b c are solutiile λ = ± a +b +c . y. √ 4 2 Pentru λ = 4 . b. Din sistemul: a ¸   ∂F =  ∂x   ∂F ∂y y + 2λx = 0 = x + 4λy = 0 2 + 2y 2 − 1 = 0 g= x √ 2 . cu leg˘tura g(x. − 2 . ¸ 2r Deoarece f are cel putin dou˘ puncte de extrem globale pe D. y) = x a Consider˘m functia F (x. z) = xyz . − 2 ¸i (x2 . S˘ se determine extremele functiei a ¸ f : R3 → R.˘ 4. 2λ . 2λ . rezult˘: a √ 2 1 (x1 . y. (x. f (x. y1 ) = 2 . y. 2 ¸i (x4 . Valorile extreme ale functiei continue f pe elips˘ (care este multime com¸√ a ¸ √ pact˘) sunt: f (x1 . y. 1 − 22 . a s 85. y3 ) = 42 ( maxim). z) = ax + by + cz. y3 ) = 2 . a2 + b2 + c2 = 0.2 . z) = x2 + y 2 + z 2 − r2 ¸i F (x. s˘ se determine valorile extreme ale a functiei ¸ f : R3 → R. ¸ Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. a Fie g(x. y. z) s Multimea D este compact˘. y4 ) = s rezult˘ λ = ± a √ − √ 2 1 2 . Deoarece f este continu˘. f are cel putin un punct de minim atinge marginile pe D. f (x. y1 ) = − 42 ( minim) ¸i f (x3 . deducem c˘ ¸ a a √ 2 + b2 + c2 .

y. y2 . deci exist˘ cel ¸ a ¸ a a a putin doua puncte de extrem (ˆ care f ˆsi atinge valorile extreme). 1 −2 1 √ .√ 6 6 6 .√ 6 6 6 . y.√ . y. −1. z2 ) = (0. −1). y. z) = x + y + z ¸i s F (x. y) + λx. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ pe multimea {(x. Se obtine sistemul: ¸  1−x ∂z   ∂x + λ = z−2 + λ   1+y ∂z ∂y = − z−2  x = 0    2 2 + z 2 − 2x + 2y − 4z − 10 = 0 x +y √ √ s Solutiile sunt (x1 . z) ∈ R3 | x2 + y 2 + z 2 = 1}. z) + λg(x. y. Functia z = z(x. a a Solutie ¸ Fie F (x.√ 6 6 6 1 √ . z1 ) = (0. ¸ Calculˆndu-se diferentiala a doua a functiei F (pe leg˘tur˘) se obtine a ¸ ¸ a a ¸ D2 F = ∂2z 2 dy . z) + µh(x. z) = f (x. z) = x3 + y 3 + z 3 pe a ¸ multimea {(x. 3 6 .√ 6 6 6 2 −1 −1 √ .√ .√ .√ . . ın 88. −1. y. S˘ se determine extremele locale ale lui z cu leg˘tura x = 0. y.√ . z) ∈ R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1. . h(x. Fie ¸ ın ı¸ . y) este definit˘ implicit de ecuatia ¸ a ¸ x2 + y 2 + z 2 − 2x + 2y − 4z − 10 = 0. −1) iar functia z2 are un minim a a ¸ ın ¸ ˆ (0. ¸ Solutie ¸ Functia f este continu˘. y.√ 6 6 6 −1 2 −1 √ .158 CAPITOLUL 4. ∂y 2 Rezult˘ c˘ functia z1 are un maxim ˆ (0. y. iar multimea dat˘ este compact˘. S˘ se determine extremele functiei f (x. z) = z(x. y. . y1 . x + y + z = 0} ¸ Solutie ¸ Fie g(x. 2 + 15) ¸i (x2 . 2 − 15). −1 √ 3 6 Se obtin trei puncte de minim ˆ care f are valoarea ¸ ın maxim ˆ care f are valoarea ın ¸i trei puncte de s 87. −1 −1 2 √ .√ . z) = x2 + y 2 + z 2 − 1 . z)  ∂F yz + 2λx + µ = 0  ∂x =   ∂F   ∂y = xz + 2λy + µ = 0  ∂F Sistemul ¸ = xy + 2λz + µ = 0 are solutiile  ∂z   g = x2 + y 2 + z 2 − 1 = 0    h= x+y+z = 0 1 1 −2 √ .√ 6 6 6 −2 1 1 √ .

y > 2}. . S˘ se calculeze extremele urm˘toarelor functii pe multimile indicate: a a ¸ ¸ xy . z) ∈ R3 .. Apoi se rezolv˘ dou˘ probleme de extrem cu leg˘turi.. aij = aji . . leg˘turile fiind a a a a x2 + y 2 = 16 ¸i respectiv y = 2. s 3 s 2√ ¸i 3 − 3 . y) = e b. y. cea de a doua. j ∈ {1. a A = (aij )ij . a 90. S˘ se determine valorile extreme ale functiei f (x. y) ∈ R2 . S˘ se determine valorile extreme ale functiei (formei p˘tratice) a ¸ a n f (x1 . Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. 2. a.. Fie matricea (simetric˘ de ordinul n). xn ) = i. y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 16. (x. x2 + y 2 + z 2 = 4. y.. ¸ Solutie ¸ Se determin˘ mai ˆ ai extremele (libere) pe multimea deschis˘ a ıntˆ ¸ a {(x.. y) ∈ R2 | x2 + y 2 < 16. Prima solutie nu verific˘ ultima ecuatie. EXTREME CU LEGATURI 159 F (x. x + y = 3. a 89. n}.˘ 4. rezult˘ valorile extreme ale lui f . √ λ2 = − √ 3 2 .6.. z) = x3 + y 3 + z 3 + λ(x2 + y 2 + z 2 − 1). ¸ a ¸ 3 ˆ ınlocuit˘ ˆ ultima ecuatie d˘ λ1 = a ın ¸ a √ 3 3 x1 = y1 = z1 = ¸i x2 = y2 = z2 = s Calculˆnd valorile functiei f ˆ a ¸ ın aceste puncte. z) = x + y + z. rezult˘ sistemul sistemul a  ∂F  ∂x = 3x2 + 2λx =   ∂F  2 ∂y = 3y + 2λy =  ∂F = 3z 2 + 2λz =  ∂z   2 2 2 0 0 0 x +y +z −1 = 0 Sistemul format din primele trei ecuatii are solutiile x = y = z = 0 ¸i ¸ ¸ s x = y = z = − 2 λ. x2 . f (x. f (x. (x.j=1 aij xi xj . y) = ln(x2 +y 2 )−xy a ¸ pe multimea {(x. x − y + z = 0. y. Se obtin solutiile ¸ ¸ 91. ∀i. y ≥ 2}.

. + a1n xn    a x + (a − λ)x + .. pe sfera unitate are loc egalitatea f (x1 ............ + a x  21 1 22 2 2n n    a x + a x + .m...........d... + x2 ) = 0 n 1 2 Sistemul se scrie sub forma echivalent˘: a   (a11 − λ)x1 + a12 x2 + ........... xn ) = λ...a. . ¸...x2 − 1).. x2 ....... x2 .. + x2 = 1.... . xn ) − λ(x2 + x2 + . ∂f ∂x1 ∂f ∂x2 − 2λx1 = 0 − 2λx2 = 0 ∂f = ∂xn − 2λxn = 0 = 1 − (x2 + x2 + .. rezult˘: ¸ ¸ a f (x1 . ˆ acest caz. a doua ¸ s ¸ cu x2 .. Rezult˘ In a c˘ valorile minim˘ ¸i maxim˘ ale functiei f sunt cea mai mic˘ ¸i (respectiv) a as a ¸ as cea mai mare valoare proprie ale matricei A. xn ) = f (x1 ... .. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ pe sfera x2 + x2 + .. se ˆ ¸ ımulte¸te prima ecuatie de mai sus cu x1 ..... x2 .160 CAPITOLUL 4.. xn ) − λ(x2 + x2 + ... = 0 x1 + x2 + . + x2 ) = 0 1 2 n ˆ concluzie. sistemul liniar (format din primele n ecuatii) are solutii nenule dac˘ ¸ ¸ a ¸i numai dac˘ λ este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale s a deoarece A este matrice simetric˘).. .. 1 2 n Rezult˘ sistemul: a         ∂F ∂x1 ∂F ∂x2 = =  ∂F    ∂xn   ∂F  ∂λ .... 1 2 n Solutie ¸ Construim functia lui Lagrange ¸ F (x1 . x2 ..... + (a − λ)x  n1 1 n2 2 nn n    2 2 2 = 0 = 0 ..... .. + xn = 1 Evident. pentru a calcula valorile a In extreme ale functiei f . a n-a ecuatie cu xn ¸i se adun˘ membru cu membru cele n s ¸ s a relatii obtinute.......

b ∈ R ¸i fie f : [a. as a s a Dac˘ f : [a. a ∞ a. b)). Integrala improprie (ˆ b) ın se nume¸te convergent˘ dac˘ limita s a a lim t t→b a b a f (x)dx f (x)dx exist˘ ¸i este finit˘. as a Integrala improprie gent˘ dac˘ integrala a a Exemple b a f (x)dx (b poate fi ¸i ∞) se nume¸te absolut convers s b a |f (x)| dx este convergent˘. ∞) → R este local integrabil˘. Fie a ∈ (0. ∞) ¸i α ∈ R. v] ⊆ [a.Capitolul 5 Integrale improprii ¸i cu s parametri 5. altfel. integrala se nume¸te divergent˘.1 Notiuni teoretice ¸ Integrale improprii Fie a. b) → R o functie local integrabil˘ (integrabil˘ pe s ¸ a a orice interval compact [u. Atunci integrala s a dx este convergent˘ dac˘ ¸i a as xα 161 . atunci integrala improprie a a (la ∞) ∞ a f (x)dx se nume¸te convergent˘ dac˘ limita s a a lim t t→∞ a f (x)dx exist˘ ¸i este finit˘.

x→b g(x) b a i. ∃ bε ∈ [a. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ numai dac˘ α > 1. Atunci integrala s gent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ α < 1. atunci integrala a rezulte y b a f (t)dt este conver- gent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ∀ ε > 0. Fie α = 1. dac˘ integrala a b a x f (t)dt < ε. a as a Demonstratie ¸ a. (b poate fi ¸i ∞) astfel ˆ at 0 ≤ f ≤ g. g : [a. a ∈ (0. a Criteriul de comparatie la limit˘ ¸ a Fie f. atunci: a lim t t→∞ a 1 dx = lim (ln t − ln a) = ∞. g(x)dx este convergent˘. a ii. Fie a. ∞) ¸i s g(x)dx este convergent˘. Criterii de convergent˘ ¸a Criteriul lui Cauchy Fie f : [a. b ∈ R. a b. g : [a. atunci ¸i a s .162 CAPITOLUL 5. dac˘ integrala a este convergent˘. s ıncˆ i. b) → [0. t→∞ x b. local integrabil˘. b) astfel ˆ at ∀x. atunci: lim t a b dx este conver(b − x)α t→∞ a t1−α 1 a1−α dx = lim − t→∞ 1 − α xα 1−α < ∞ dac˘ ¸i numai dac˘ α > 1. Analog. b) s˘ a as a ıncˆ a Criteriul de comparatie ¸ Fie f. atunci ¸i a s = ∞ ¸i s b a f (x)dx este convergent˘. atunci ¸i integrala a s b b a b a f (x)dx g(x)dx este divergent˘. as a Dac˘ α = 1. a < b ¸i α ∈ R. b) → R. Dac˘ a ii. ∞) sau g(x)dx este divergent˘. Dac˘ a ∈ [0. ∞) astfel ˆ at exist˘ limita: ıncˆ a = lim b a a f (x)dx este divergent˘. y ∈ (bε . atunci ¸i integrala a s f (x) . b) → R.

. a ∞ ii. a a g este continu˘. a f (t)dt este m˘rginit˘ pe [a. a x→∞ a a f (x)dx este convergent˘. Dac˘ α < 1 ¸i 0 ≤ < ∞. Dac˘ α > 1 ¸i 0 ≤ < ∞. y)dx. Functia definit˘ prin: a ¸ a F : A → R.1. b] ⊂ R un interval compact.5. local integrabil˘ astfel ˆ at exist˘ s a ıncˆ a = lim (b − x)α f (x). a Criteriul de comparatie cu ¸ 1 (b − x)α Fie a < b ¸i f : [a. b] x → f (x. atunci a s Criteriul lui Abel Fie f. a ∞ x f (x)dx absolut convergent˘. x→∞ ∞ i. atunci a s a f (x)dx este divergent˘. ∞). ∞) → R cu propriet˘¸ile: at f este de clas˘ C 1 . a b ii. Fie f : [a. ∞). atunci a s a f (x)dx este convergent˘. Dac˘ α ≥ 1 ¸i 0 < ≤ ∞. b] × A → R o s functie (de dou˘ variabile reale) astfel ˆ at pentru orice y ∈ A aplicatia ¸ a ıncˆ ¸ [a. atunci a s a f (x)dx este convergent˘. a 1 xα Fie a ∈ R ¸i f : [a. b) → [0. g : [a. local integrabil˘ astfel ˆ at exist˘ s a ıncˆ a Criteriul de comparatie cu ¸ = lim xα f (x). F (y) = b a f (x. ∞). iar functia G(x) = a ¸ Atunci integrala ∞ a a f (x)g(x)dx este convergent˘. ∞) → [0. lim f (x) = 0. Dac˘ α ≤ 1 ¸i 0 < ≤ ∞. x→b b i. a Integrale cu parametri Fie A = ∅ ¸i [a. NOTIUNI TEORETICE ¸ b a 163 f (x)dx este divergent˘. y) ∈ R este integrabil˘ Riemann.

b] × [c. d). b) dou˘ functii as a s a ¸ Fie f : [a. d) → R o functie continu˘ astfel ˆ at derivata partial˘ ¸ a ıncˆ ¸ a φ(y) ϕ(y) Formula general˘ de derivare a de clas˘ C 1 . ¸ a aplicatia [a. s a Continuitatea integralei cu parametru Dac˘ f : [a. b) x → f (x. b] × A → R este continu˘. atunci integrala cu parametru a a F (y) = b a f (x. Integrale improprii cu parametri Fie f : [a. ∀ y ∈ (c. Se poate defini ˆ acest caz functia ın ¸ b a F (x. b] × (c. y)dx converge. atunci: ¸ a b a c d f (x. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ se nume¸te integral˘ cu parametru. y)dy dx = d c b a f (x. Atunci integrala cu parametru as a ∂y F (y) = b a f (x. y)dx este derivabil˘ ¸i as b a F (y) = ∂f (x. b) × A → R o functie cu proprietatea c˘ pentru orice y ∈ A. y) = f (x. ∀ y ∈ (c. d) ¸i fie ϕ. y)ϕ (y).164 CAPITOLUL 5. Atunci functia G(y) = a ¸ φ(y) ϕ(y) f (x. ¸ a Formula lui Leibniz de derivare Fie f : [a. b] × (c. y)dx este functie continu˘. d). ∂y ∂f ∂y exist˘ ¸i este continu˘ pe [a. d) → R o functie continu˘ astfel ˆ at derivata partial˘ ¸ a ıncˆ ¸ a ∂f exist˘ ¸i este continu˘ pe [a. y)dx dy. y)dx. d) → [a. ∂y Schimbarea ordinei de integrare Fie f : [a. y)φ (y) − f (ϕ(y). φ : (c. d). y)dx + f (φ(y). . y)dx este derivabil˘ ¸i: as G (y) = ∂f (x. b] × (c. b] × (c. y)dx. y) ∈ R este local integrabil˘ ¸i integrala (impro¸ as prie) b a f (x. d] → R o functie continu˘.

atunci : a d c b a b a f (x. Continuitatea integralei improprii cu parametru Dac˘ f : [a. y)dx este f (x. y)dx este derivabil˘ ¸i as F (y) = b a ∂f (x. d) ¸i pentru orice y ∈ (c. y)dx este continu˘. y)dx se nume¸te uniform convergent˘ (ˆ raport cu y) pe s a ın f (x. d). NOTIUNI TEORETICE ¸ numit˘ integral˘ improprie cu parametru. b) × (c.1. b) × A → R este continu˘ ¸i dac˘ integrala a a s a b a f (x. b) x → f (x. d). ∀y ∈ A. atunci integrala improprie cu parametru a F (y) = b a f (x. ∂y Schimbarea ordinei de integrare ˆ integrala improprie ın Dac˘ f : [a. atunci functia F : A → R. d). integrala improprie b a f (x. a . ∃ bε ∈ (a. ∀ t ∈ (bε . Criterii de uniform convergent˘ ¸a Criteriul lui Cauchy Fie f : [a. ¸ a aplicatia [a. b) × [c. y)dx este uniform convergent˘ pe A. d) fixat a s a s ∂y b b ∂f integrala (x. Atunci urm˘toarele ¸ a a afirmatii sunt echivalente: ¸ i. d] → R este continu˘ ¸i dac˘ integrala a as a uniform convergent˘ pe (c. y) ∈ R este local integrabil˘. b) astfel ˆ at ıncˆ b t a f (x. a Derivarea integralei improprii cu parametru Fie f : [a. b). b) × (c. y)dx < ε.5. y)dx este b a uniform convergent˘ pe A. F (y) = a ¸ f (x. y)dx este convergent˘. a a Integrala b 165 multimea A dac˘ ¸ a ∀ε > 0. Dac˘ integrala a a a a ∂y uniform convergent˘ pe (c. y)dy dx. b) × A → R o functie cu proprietatea c˘ pentru orice y ∈ A. y)dx este f (x. y)dx. ∀ y ∈ (c. y)dx dy = b a c d f (x. d) → R o functie continu˘ astfel ˆ at derivata partial˘ ¸ a ıncˆ ¸ a ∂f exist˘ ¸i este continu˘ pe [a.

Γ(α + 1) = αΓ(α). Γ( 1 ) = π. √ h. ∃ bε ∈ (a. y) ∈ R este local integrabil˘ ¸i fie g : [a. Propriet˘¸ile uzuale ale functiilor Γ ¸i B at ¸ s a.. α > 0. y)dx < ε.166 CAPITOLUL 5. π . b. q) = . y)| ≤ g(x). c. Criteriul de comparatie ¸ Fie f : [a. b). ∀α ∈ (0. atunci integrala a b a b a g(x)dx f (x. p). xp−1 (1 − x)q−1 dx. q) = 0 y p−1 dy.2 Integrale improprii Aplicand criteriile de comparatie cu ¸ 1 1 ¸i s . d. Γ(1) = 1. Γ(p + q) ∞ f. B(p... 2 √ i. Γ(n) = (n − 1)!. ∀ x ∈ [a.(2n − 1) · 2−n π. B(p. b) × A → R o functie cu proprietatea c˘ pentru orice y ∈ A. s˘ se studieze a xα (b − x)α natura integralelor urm˘toare (exercitiile 1-10): a ¸ . Dac˘ integrala ıncˆ a este convergent˘. b) → R ¸ as astfel ˆ at |f (x. Γ(n + 1 ) = 1 · 3 · 5. ∀n ∈ N . (1 + y)p+q g. v ∈ (bε . Γ(α)Γ(1 − α) = sin(απ) Γ(p)Γ(q) e. ∀ ε > 0. 2 5. y)dx este uniform convergent˘. B(p. ∀ y ∈ A. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ ii. b) astfel ˆ at pentru orice u. q > 0. q) = 1 0 ∞ 0 xα−1 e−x dx. ∀ y ∈ A. ¸ a aplicatia [a. 1). a Functiile lui Euler ¸ Fie Γ ¸i B functiile (integralele) lui Euler: s ¸ Γ(α) = B(p. b) rezult˘ ıncˆ a v u f (x. b) x → f (x. p > 0. q) = B(q.

1 √ln3x = 0. x→∞ lim x1. (de¸i ˆ x = 1 integrala 3 x→∞ este convergent˘). 3−1 x Solutie ¸ 1 a s ın lim x 2 √xx−1 = 1. a ın x−1 x→1 deci integrala este divergent˘.2. INTEGRALE IMPROPRII dx √ . 2. a Urm˘toarele integrale sunt improprii ˆ ambele capete. a 3. deci integrala este convergent˘ la infinit. x x−1 Solutie ¸ 3 lim x 2 x√1 = 1. dar este divera x−1 3 gent˘ ˆ x = 1: lim (x − 1) x√1 = 2 . x3 − 1 √ln x x3 −1 Solutie ¸ Integrala este convergent˘: lim a ∞ x→1 = 0. 1 x √ dx. a ∞ 5. 0 x2 √ dx. 2 Solutie ¸ 1 x2 lim (1 − x) 2 √1−x2 = x→1 1 deci integrala este convergent˘. a x→∞ . a ın ∞ 4. x2 + 1 1 Solutie ¸ 1 lim x 2 √x1 +1 = 1. x −1 6.5. a 2 x→∞ 1 ∞ 167 1. 1 ln x √ dx. deci integrala este divergent˘. 1 − x2 1 √ . Solutie ¸ sin x lim (1 − x) 1−x2 = x→1 deci integrala este divergent˘. 1 dx √ . deci integrala este divergent˘. 0 sin x dx. 1 − x2 sin 1 2 .

1+x Solutie ¸ Integrala este convergent˘ pentru orice n ∈ N : a 2n e−x 1 x lim (1 + x) 2 √ = e. x→1 ln x lim x 2 1 ∞ 10. m ∈ N − {0}. −1 x2n e−x √ dx. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ ∞ 7. x(ln x)α ∞ Cu schimbarea de variabil˘ ln x = u. dar nu este a x . Solutie ¸ 1 dx . xm Solutie ¸ Dac˘ m = 1. x→∞ 1+x ∞ 8. m ∈ N − {0}.168 CAPITOLUL 5. integrala este convera a a gent˘. a 0 sin x dx este convergent˘. 0 xm − 1 dx. 0 arctg(ax) dx. a ∞ 11. α > 0. integrala este divergent˘. obtinem integrala a ¸ vergent˘ pentru orice α > 0. a > 0. a 1 0 du . x→−1 1+x x2n e−x lim x2 √ = 0. n ∈ N . x→0 ln x m−1 1 x lim (x − 1) 2 = 0. dac˘ m > 1. ln x Solutie ¸ Integrala este convergent˘: a xm − 1 = 0. care este diuα 9. S˘ se arate c˘ integrala a a absolut convergent˘.

(x. Evident. 2 ∞ ar rezulta (aplicˆnd criteriul de comparatie) c˘ integrala a ¸ a 0 ∞ 1 − cos 2x dx 2x este convergent˘. S˘ se studieze continuitatea functiei a ¸ F (y) = sin xy dx. ∀ (x. are loc inegalitatea: |f (x. a ¸ 0 1 dx ar fi con2x 5. 1 + x2 . de aici.5. ∞) × R. ∀ y ∈ R. INTEGRALE CU PARAMETRI 169 Solutie ¸ 1 Convergenta ( la ∞ ) rezult˘ aplicˆnd criteriul lui Abel: f (x) = x ¸i ¸ a a s g(x) = sin x. Atunci. y) ∈ [0. y)dx este uniform convergent˘ ˆ raport cu y pe R ¸i deci functia F este continu˘. a ın s ¸ a Evident. 1 + x2 Solutie ¸ Fie f (x. ceea ce constituie o contraditie. conform criteriului lui Abel). ar rezulta (ˆ a ıntrucˆt integrala a 0 ∞ cos 2x dx este 2x convergent˘.3 Integrale cu parametri ∞ 0 12. y) = sin xy . y) ∈ [0. ¸ a 1+x2 Demonstr˘m acum c˘ integrala (improprie) cu parametru a a ∞ 0 f (x. ∞ sin x Presupunem acum prin absurd ca integrala dx ar fi absolut converx gent˘. c˘ ¸i integrala a as vergent˘. ˆ 0 integrala este convergent˘ deoarece functia sin x se poate In a ¸ x prelungi prin continuitate. y)| ≤ 1 . ∞) × R.3. f este functie continu˘. din inegalitatea: a 0 1 − cos 2x = sin2 x ≤ | sin x|.

∞) → R. y) dx. 0)dx = 1 0 (−1)dx = −1. Solutie ¸ i. 1] × (0. y)dx dac˘ y > 0 a −1 dac˘ y = 0 a i. y 1 0 Pentru y = 0. obtinem: a a¸ ¸ F (y) = 1 0 1 f (x. ∞) a ln x dac˘ (x. integrˆnd prin p˘rti. 2 2 ˆ consecint˘. y)dx = x ln = ln x2 + y 2 0 − 1 0 x2 dx = x2 + y 2 1 1 + y 2 − 1 + y · arctg . 1 y→0 0 1 1 0 x y2 e − x 2 y ¸i fie integrala s f (x. y)= 2 . S˘ se calculeze a 0 ∂f (x. rezult˘: lim In ¸a a ii. ∂y Solutie ¸ i. f (x. integrala dat˘ este uniform convergent˘. conform criteriuas 1 + x2 lui de comparatie. Fie f : [0. x 2 y 1 = 0 1 1 − y12 − e . y)dx = − e 2 1 1 f (x. S˘ se demonstreze c˘ functia F este continu˘. . ¸ a a 13.170 CAPITOLUL 5. Pe de alt˘ parte: a 14. y) ∈ (0. a 1  iii. a a ¸ a ii. obtinem F (0) = ¸ f (x. 1] × (0. lim ii. y) dx = 1 0 0 dx = 0. S˘ se calculeze F (0). avem: F (y) = 1 0 0 y→0 lim f (x. ln x2 + y 2 dac˘ (x. y) =   1 0 y→0 0 1 0 y→0 lim f (x. y). Pentru orice y > 0. 0) dx. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ ∞ Integrala improprie 0 1 dx este convergent˘ ¸i deci. Fie f (x. S˘ se calculeze: a f (x. 1 − f (x. y) dx. y) ∈ [0. 1] × {0} a ¸i fie F (y) = s f (x. Pentru orice y > 0. y) = parametru F (y) = i.

S˘ se calculeze a 0 sin αx dx. avem: ∂f ln (x. 0)dx = 0. y)dx. Derivata F (0) se calculeaz˘ cu definitia: a ¸ F (0) = lim F (y) − F (0) 1 = lim ln y→0+ y y 1 + y 2 + arctg 1 y = π . pentru orice y ∈ (0. deci F nu este continu˘ ˆ 0. 1]. x Sunt verificate ipotezele teoremei de derivare sub integral˘ ¸i obtinem: as ¸ F (y) = ∞ 0 −e−yx sin xdx = − y2 1 . Pentru orice x ∈ (0. ¸ Solutie ¸ Evident. x Solutie ¸ Consider˘m integrala (cu parametrul y > 0): a ∞ F (y) = 0 e−yx sin x dx. f (x. INTEGRALE CU PARAMETRI Functia F este continu˘ ˆ 0: ¸ a ın y→0+ 171 lim F (y) = lim ln y→0+ 1 + y 2 − 1 + y · arctg 1 = −1. Fie f : [0. ∂y ∞ 15. S˘ se studieze continuitatea a ye−xy dx = −e−xy ∞ 0 = 1. ∀ y ∈ [0. 1]. x2 ∂f (x. a ın ∞ 16. 1].5. 2 y→0+ iii.3. avem: F (y) = ∞ 0 0 f (x. ∞) × [0. +1 . F (0) = 0. y) = ye−xy ¸i fie integrala cu s parametru F (y) = functiei F . 1] → R. y ii. 0) = lim y→0+ ∂y Rezult˘ a 1 0 ln x2 + y 2 − ln x = lim y→0+ y 1+ y 2 x y 2 x · y = 0. Fie α > 0.

2(1 + α2 ) 1 + α2 1 arctg α ln(1+α2 )+k. S˘ se calculeze integrala J = a α 0 ln(1 + x) dx. Dar F (0) = 0 2 π ¸i deci k = 0. y = 1.172 CAPITOLUL 5. Rezult˘ J = F (1) = 8 ln 2. k ∈ R. s˘ se calculeze a dx. α > 0. 1 + x2 Solutie ¸ Prin derivare ˆ raport cu α. folosind integrala cu 1 + x2 parametru F (α) = 0 ln(1 + αx) dx. ˆ concluzie: a 2 ın ∞ 0 sin x π dx = lim F (y) = . S˘ se calculeze integrala: a F (y) = π 2 0 ln(cos2 x + y 2 sin2 x)dx. x 0 Solutie ¸ Se transform˘ produsul sin αx · cos βx ˆ sum˘ ¸i apoi se aplic˘ rezultatul a ın as a din exercitiul anterior. β ∈ R. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ Rezult˘ deci F (y) = −arctgy + π . Solutie ¸ Dac˘ y = 1. atunci: F (y) = π 2 0 2y sin2 x dx = 2y cos2 x + y 2 sin2 x π 2 0 tg2 x dx = 1 + y 2 tg2 x . Fie α. dac˘ α < 0. atunci. y→0 x 2 Se arat˘ simplu (printr-o schimbare de variabil˘) c˘: a a a ∞ 0 sin(αx) π dx = . F (1) = 0. obtinem: ın ¸ F (α) = α ln(1 + α2 ) + arctgα. a Fie y > 0. x 2 0 ∞ sin αx · cos βx 17. evident. ∀y > 0. ∀ α > 0. ¸ 1 18. atunci a sin αx π dx = − . x 2 ∞ Analog. s a Primitivele acestei functii sunt: ¸ 19.

obtinem: J1 = a ¸ 21. 1 Vom calcula mai ˆ ai integrala: J1 = ıntˆ 0 xy cos(ln x)dx . tgx dx . S˘ se calculeze integralele: a π 2 ln(1 + α) ¸i I = s π 2 ln 2. |a| < 1. INTEGRALE CU PARAMETRI = 2y = 2y 1 − y2 ∞ 0 ∞ 0 173 u2 du = (1 + y 2 u2 )(1 + u2 ) 1 1 − 1 + y 2 u2 1 + u2 = π . se obtine k = −π ln 2. |a| = 1. a. ¸ ¸ s 1 20. ¸i deci F (y) = π ln 2 . F (a) = b. unde k este o constant˘ ce se determin˘ din a a a 1+y conditia F (1) = 0. cos x arctg(ax) dx. Pentru orice a > 0. ˆ final obtinem J(α) = a ın ¸ 22. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea 1 + α2 tg2 x π 2 de variabil˘ t = tgx . ln x J= 0 xb − xa cos(ln x)dx = ln x = b a 0 1 1 0 cos(ln x) b a xy dy dx = xy cos(ln x)dx dy. α = 1 ¸i I = s tgx 0 x dx. b > 0.3. folosind schimbarea y+1 1+(y+1)2 de variabil˘: t = ln x . S˘ se calculeze integralele: a π 2 .5. 2 J(α) = Solutie ¸ J (α) = 0 0 π 2 arctg(αtgx) dx. s˘ se calculeze J = a Solutie ¸ Integrala J se poate scrie ¸i sub forma: s 1 0 xb − xa cos(ln x)dx. x(1 + x2 ) . G(a) = 0 ln 0 ∞ 1 + a cos x 1 − a cos x dx . 1+y Rezult˘ F (y) = π ln(1 + y) + k. a ∈ R. ¸i deci J = s π 2 1 2 1+(b+1) ln 1+(a+1)2 . α > 0.

a > 0. |a| < 1. G (a) = 0 dx π = ¸i deci G(a) = s (1 + x2 )(1 + a2 x2 ) 2(1 + a) π 2 ln(1 + a).174 CAPITOLUL 5. F (a) = 0 ln 1 − a2 x2 √ dx. J(a. x2 1 − x2 Solutie ¸ a. obtinem: a ¸ ∞ 0 F (a) = ∞ 0 2 t 2 √ dt = √ arctg √ t2 + ( 1 − a2 )2 1 − a2 1 − a2 π . b) = ln(a + b) + K(b). obtinem: a ın ¸ F (a) = 1 0 π 2 − y ¸i se s (1 − a2 x2 ) −2a √ dx = 1 − x2 . b) = dx. a s b. obtinem: a ın ¸ J = = ∞ 0 π b ∞ 0 2a (a2 + x2 )(b2 + x2 ) dx = b2 2a 1 1 π . Derivˆnd ˆ raport cu a. b > 0. s ∞ b. 2 0 π Rezult˘ J(b. S˘ se calculeze integralele: a ∞ ln(a2 + x2 ) a. b2 + x2 0 1 b. Derivˆnd ˆ raport cu a. b) = b ln(2b) ¸i deci K(b) = 0. =√ 1 − a2 ¸i deci F (a) = π arcsin a. F (a) = 0 π 2 2 1− a2 cos2 x dx. a = b. calcul˘m a ln(b2 + x2 ) dx = b2 + x2 π 2 ∞ 0 0 ln(b2 + b2 tg2 t) b(1 + tg2 t)dt = b2 + b2 tg2 t π π 2 2 1 b2 dt = ln b − = ln ln cos tdt. cu schimbarea de variabil˘ t = tgx . Pentru a calcula K(b). ( − 2 )dx = 2 a2 + x2 2 −a b +x b(a + b) π 2 Rezult˘ deci J = a J(b. 23. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ Solutie ¸ a. 2t b 0 cos b b 0 Ultima integral˘ se poate calcula cu schimbarea de variabil˘ t = a a obtine ¸ π 2 π ln cos tdt = − ln 2.

∞) → R o functie continu˘ ¸i m˘rginit˘ astfel s ¸ a s a a ∞ ˆ at integrala ıncˆ 1 f (t) dt este convergent˘. INTEGRALE CU PARAMETRI ∞ −2a 2a du aπ = −√ . a ∈ R. Rezult˘: a J(a) = constanta C calculˆndu-se din J(0) = 0. ∀u > 0. obtinem: a ¸ f (bx) dx = x bu f (t) dt. 1 + (1 + a2 ) u2 2 1 + a2 π ln a + 2 1 + a2 + C. t . x b Solutie ¸ Vom demonstra mai ˆ ai egalitatea: ıntˆ ∞ u f (bx) − f (ax) dx = x ∞ u au bu f (t) dt . S˘ se demonstreze egalitatea: a a t ∞ 0 f (bx) − f (ax) a dx = f (0) ln . dar F (0) = 0.3. x 1 − x2 dx √ = 2 x2 ) 1 − x2 (1 + a = ∞ 0 π 2 cos t (1 + a2 sin2 t) cos t 0 dt = du π = √ . ˆ final se obtine: a In ¸ J(a) = ln a + 1 + a2 . 25. (∗) t ∞ Fie u > 0 . S˘ se calculeze integrala: a J(a) = Solutie ¸ Derivata functiei J este: ¸ J (a) = 1 0 1 0 arctg (ax) √ dx. 175 = π 2 24.5. deci F (a) = π( 1 − a2 − 1). 2 dt = − 1 − a2 2 sin t 2 + (√ 1 2 u ) 1 − a2 0 0 1−a 1−a2 √ √ deci F (a) = π 1 − a2 + k . cu schimbarea de variabil˘ bx = t.Formula lui Froullani Fie 0 < a < b ¸i fie f : [0.

t∈[au. dx. s˘ se calculeze integralele: a ∞ e−ax − e−bx a. t Prima integral˘ tinde la 0 pentru u → 0: a au bu f (t) − f (0) dt ≤ t au bu |f (t) − f (0)| dt ≤ t ≤ ˆ concluzie: In ∞ 0 au bu h(u) a dt = h(u) ln → 0 atunci cˆnd u → 0. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ Analog. b. a . t b 26. x 0 ∞ cos ax − cos bx dx. folosind egalitatea (∗). Evident. t Prin sc˘derea membru cu membru a celor dou˘ egalit˘¸i rezult˘ egalitatea a a at a (∗). avem: ¸ a u→0 au bu f (t) dt = t au bu f (t) − f (0) dt + t au bu f (0) dt. x 0 Solutie ¸ Se aplic˘ formula lui Froullani.bu] Din continuitatea functiei f . rezult˘ lim h(u) = 0. avem: a ∞ 0 f (bx) − f (ax) dx = lim u→0 x ∞ u f (bx) − f (ax) dx = lim u→0 x au bu f (t) dt. t Pentru a calcula ultima integral˘ consider˘m functia a a ¸ h(u) = sup |f (t) − f (0)|. Fie 0 < a < b. se demonstreaz˘ ¸i egalitatea: as ∞ u f (ax) dx = x ∞ au f (t) dt. Demonstr˘m acum formula lui Froullani. a t b f (bx) − f (ax) dx = lim u→0 x au bu f (t) dt = lim u→0 t au bu f (0) a dt = f (0) ln .176 CAPITOLUL 5.

b. S˘ se calculeze. obtinem: at ¸ ¸ ∞ 0 x4 5 3 . p > −1. obtinem: In ¸ ∞ 0 e−x dx = Γ 2 3 2 = √ π . 0 Solutie ¸ a. q > −1. q > 0. 1+y 3 3 3 2 √ 2 3π = . S˘ se calculeze integralele: a π 2 a. folosind functiile Γ ¸i B.5. 0 xp e−x dx. 4 c. p > 0.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 27. 0 ∞ p x4 dx. 2 b. 0 ∞ b. 0 1 sinp x cosq x dx. +1 1 c. integralele: a ¸ s ∞ 177 a. c.obtinem: a ¸ ∞ 0 dx 1 = x3 + 1 3 ∞ 0 y− 3 1 1 2 dy = B . 0 ∞ e−x dx. p ˆ cazul particular p = 2. Cu schimbarea de variabil˘ xp = y. m > 0.obtinem: a ¸ ∞ 0 e−x dx = p ∞ 0 1 1−p −y 1 1 y p e dy = Γ p p p =Γ 1 +1 . Folosind propriet˘¸ile functiilor lui Euler. p > −1. q . Cu schimbarea de variabil˘ x3 = y. dx = B 2 (x + 1) 4 4 1 = Γ 5 4 Γ 3 4 Γ(2) 1 1 3 = Γ Γ 4 4 4 √ π 2 = . xp+1 (1 − xm )q−1 dx. 9 28. (x + 1)2 x3 dx dx. q > 0. p > 0.

obtinem: a ¸ 1 0 dx (1 − xn ) 1 n = 1 n 1 0 y n −1 (1 − y)− n dy = 1 1 1 1 1 B . INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ 1 dx. S˘ se calculeze integrala a 0 e−x cos xdx. e. 2 2 2 b. p > −1. obtinem: ¸ ∞ 0 e−x cos xdx = ∞ 0 2 (−1)n (2n)! n≥0 ∞ 0 e−x x2n dx = 2 = (−1)n (2n)! n≥0 (−1)n 1 1 n− 1 −y 1 y 2 e dy = Γ n+ 2 (2n)! 2 2 n≥0 = . Cu schimbarea de variabil˘ sin2 x = y. obtinem: a ¸ 1 0 xp+1 (1 − xm )q−1 dx = 1 p+2 B . n sin π n ∞ 29. obtinem: a ¸ e.q . Cu schimbarea de variabil˘ xq = y. Cu schimbarea de variabil˘ xm = y.1 − n n n = π . 2 Solutie ¸ Folosind dezvoltarea ˆ serie de puteri (ˆ jurul lui 0) a functiei cos ¸i teorema ın ın ¸ s de integrare termen cu termen a seriilor de puteri. (1 − xn ) n Solutie ¸ a. Cu schimbarea de variabi˘ xn = y. 0 1 lnp 1 .178 1 CAPITOLUL 5. obtinem: a ¸ ∞ 0 xp e−x dx = q 1 q ∞ 0 y p+1 −1 q 1 p+1 e−y dy = Γ . m m c. n ∈ N. x dx d. obtinem: a ¸ 1 0 lnp 1 dx = x ∞ 0 y p e−y dy = Γ(p + 1). . 0 π 2 0 sinp x cosq xdx = 1 2 1 0 y p−1 2 (1 − y) q−1 2 1 p+1 q+1 dy = B . Cu schimbarea de variabil˘ ln( x ) = y. q q 1 d.

5. a J= 1 3 1 0 t− 6 (1 − t)− 2 dt = 5 1 1 1 1 B .. obtinem a s ¸ ¸ 1 π I = J = 2 2. INTEGRALE CU PARAMETRI √ (−1)n 1 · 3 · 5.. rezult˘: a . S˘ se calculeze ˆ functie de B integralele: a ın ¸ I= 1 0 dx √ ¸i J = s 1 − x3 ∞ 1 dx √ . Calcul˘m acum: a a J − iI = ∞ 0 e−ix dx. 3 3 2 1 Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabil˘ x = t− 3 . x3 − 1 Solutie ¸ 1 Pentru I se face schimbarea de variabil˘ x = t 3 . . 3 6 2 31.3. Solutie ¸ Convergenta celor dou˘ integrale rezult˘ din criteriul lui Abel ¸i cu schim¸ a a s barea de variabil˘ x2 = y. 2 30.(2n − 1) √ π = π= (2n)! 2n+1 2 n≥0 1 1 − n! 4 n≥0 −n 179 √ π −1 = e 4. rezult˘: a a I= 1 3 1 0 t− 3 (1 − t)− 2 dt = 2 1 1 1 1 B . . . S˘ se calculeze integralele lui Fresnel: a I= ∞ 0 cos x2 dx ¸i J = s ∞ 0 sin x2 dx. 2 Cu schimbarea de variabil˘ x2 = −it2 ¸i folosind relatia Γ(1) = 1.

INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ .180 CAPITOLUL 5.

ii. a ¸ ˆ cazul particular Y = R. O submultime ¸ as ¸ a¸ ¸ A ⊆ P(X) se nume¸te σ− algebr˘ pe X dac˘ verific˘ urm˘toarele pros a a a a priet˘¸i: at i. X ∈ A. a iii. a iii. atunci: a a i. atunci σ-algebra multimilor Boreliene a ¸ ¸ pe Y este σ-algebra generat˘ de familia multimilor deschise din Y .1 Notiuni teoretice ¸ Spatii m˘surabile ¸ a Fie X o multime nevid˘ ¸i fie P(X) multimea p˘rtilor lui X. dac˘ An ∈ A. B ∈ A atunci A B ∈ A. ∀n ∈ N atunci a An ∈ A. A ∩ B ∈ A. ∀n ∈ N atunci ∪n∈N An ∈ A. dac˘ (A)i∈J sunt σ-algebre pe X atunci intersectia a ¸ i∈J Ai este σ-algebr˘ a pe X. ∅ ∈ A.Capitolul 6 M˘sur˘ ¸i integral˘ a as a 6. A) se nume¸te spatiu m˘surabil iar elementele σ-algebrei A In s ¸ a se numesc multimi m˘surabile. σ-algebra multimilor Boreliene (pe R) coincide In ¸ 181 . a s Dac˘ (Y. a ˆ acest caz (X. ii. dac˘ A ∈ A atunci X \ A ∈ A. dac˘ An ∈ A. Dac˘ C ⊆ P(X) atunci σ-algebra generat˘ de C se noteaz˘ AC ¸i este a a a s definit˘ prin a AC = {B | B este σ − algebr˘ pe X. ¸ a Dac˘ A este o σ-algebr˘ pe X. d) este un spatiu metric. dac˘ A. A \ B ∈ A. n∈N iv. ¸i B ⊇ C}.

. A. ∞] se nume¸te m˘sur˘ (pe X) dac˘: s a a a i. a . b) | a.. as a O aplicatie s : X → R se nume¸te simpl˘ (sau etajat˘) dac˘ multimea s(X) ¸ s a a a ¸ este finit˘. A. b) | b ∈ R} C2 = {(a. µ(∅) = 0 ii. pentru orice (An )n∈N ⊆ A rezult˘ a µ n∈N An ≤ n∈N µ (An ) (num˘rabil-subaditivitate). B ∈ A. ii. d) un spatiu metric. deoarece orice multime deschis˘ din R este reuniune cel mult num˘rabil˘ de ¸ a a a intervale deschise. A) un spatiu m˘surabil. A2 . (X. o aplicatie ¸ a a s ¸ ¸ f : X → Y se nume¸te m˘surabil˘ dac˘ f −1 (B) ∈ A. Proprietatea ii de mai sus se nume¸te s ¸ a a s num˘rabil-aditivitate. ∞) | a ∈ R} C3 = {(a. αn ∈ a a a s n R astfel ˆ at s = ıncˆ i=1 αi χAi . s este m˘surabil˘ dac˘ ¸i numai dac˘ a a as a multimile A1 . dac˘ exist˘ A1 . a Dac˘ (X. (monotonie).. A ⊆ B ⇒ µ(A) ≤ µ(B). echivalent. b ∈ R}.182 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. .. Functii m˘surabile ¸ a Fie (X. µ) este un spatiu cu m˘sur˘. An ∈ P(X) ¸i α1 . α2 . atunci functia caracteristic˘ χA : X → R este m˘surabil˘ a ¸ a a a dac˘ ¸i numai dac˘ A ∈ A. MASURA SI INTEGRALA cu σ-algebra generat˘ de oricare din urm˘toarele tipuri de intervale: a a C1 = {(−∞. sau... o aplicatie ¸ a ¸ µ : A → [0. . µ) se nume¸te spatiu cu m˘sur˘.. A) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i (Y. ∀ A. pentru orice (An )n∈N ⊆ A astfel ˆ at An ∩ Am = ∅.. a ¸ a s Spatii cu m˘sur˘ ¸ a a Fie (X. An sunt m˘surabile. . Evident. a Dac˘ A ⊆ X. ¸ a Are loc urm˘torul rezultat de aproximare: a Orice functie m˘surabil˘ ¸i pozitiv˘ este limita punctual˘ a unui ¸ir ¸ a a s a a s cresc˘tor de functii simple m˘surabile ¸i pozitive. ∀n = m rezult˘ ıncˆ a µ n∈N An = n∈N µ (An ) . A2 . ∀B multime Bores a a a ¸ lian˘ din Y .. atunci: a ¸ a a i.

µ) un spatiu cu m˘sur˘.6. a ¸ a a a Relatia de egalitate aproape peste tot este relatie de echivalent˘ pe multimea ¸ ¸ ¸a ¸ functiilor m˘surabile. ¸ a a s a a a a Dou˘ functii m˘surabile se numesc egale aproape peste tot (se noteaz˘ a ¸ a a f = g (a. X X X X X Integrala astfel definit˘ are propriet˘¸ile: a at i. s ¸ Fie f : X → C o functie integrabil˘. a ¸ a a a s a atunci integrala lui f pe multimea A ˆ raport cu m˘sura µ este: ¸ ın a A f dµ = X f · χA dµ. v + ¸i u− . v − sunt p˘rtile pozitive ¸i respectiv negative ale lui u ¸i v). g integrabile ¸i ∀ α. o functie m˘surabil˘ f : X → C se ¸ a a ¸ a a nume¸te integrabil˘ dac˘ s a a Multimea functiilor integrabile este spatiu vectorial cu operatiile uzuale de ¸ ¸ ¸ ¸ adunare ¸i inmultire cu scalari. ¸ a a Dac˘ f : X → [0. 0 ≤ s ≤ f }.)) dac˘ multimea {x ∈ X | f (x) = g(x)} este de m˘sur˘ nul˘. X (αf + βg) dµ = α X f dµ + β X gdµ. a a a a ın a prin definitie: ¸ n X sdµ = i=1 αi µ(Ai ).1. A. NOTIUNI TEORETICE ¸ 183 Egalitate aproape peste tot O multime m˘surabil˘ A ∈ A se nume¸te de m˘sur˘ nul˘ dac˘ µ(A) = 0. pozitiv˘. s . ∞]. unde u ¸i v sunt ¸ a s functii m˘surabile reale. Fie (X. ∞] este o functie m˘surabil˘ pozitiv˘ atunci integrala lui a ¸ a a a f ˆ raport cu m˘sura µ este: ın a X f dµ = sup{ X sdµ | s functie simpla m˘surabil˘. atunci f = u + iv.p. Dac˘ f : X → [0. descompunˆnd u = u+ − u− . s = ¸ a as i=1 n αi χAi o functie ¸ simpl˘. β ∈ C. ¸ a Functii integrabile ¸ Fie (X. s a¸ s s atunci integrala lul f ˆ raport cu m˘sura µ este ın a f dµ = u+ dµ − u− dµ + i v+ − v − dµ . ∀f. m˘surabil˘. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i s : X → [0. X |f |dµ < ∞. v = v + − v − (aici ¸ a a u+ . A.t. ∞] este o functie m˘surabil˘ pozitiv˘ ¸i dac˘ A ∈ A. Integrala lui s ˆ raport cu m˘sura µ este.

∞] un ¸ir cresc˘tor ¸ a a s s a de functii m˘surabile: fn ≤ fn+1 . ¸ ii. A. itate a.t. Teorema de convergent˘ dominat˘ a lui Lebesgue ¸a a Fie (X.). a Teorema de convergent˘ monoton˘ a lui Lebesgue ¸a a Fie (X. Dac˘ pe multimea numerelor naturale. Evident. ˆ plus. exist˘ g o functie integrabil˘ astfel ˆ at |fn | ≤ g. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie fn : X → [0. MASURA SI INTEGRALA |f |dµ. a ¸ a fie Lp (X. Exemple de spatii de functii integrabile ¸ ¸ i. µ). A. µ).t. Dac˘ f este limita punctual˘ a ¸ a a a ¸irului fn . atunci. . |f |p dµ < ∞}. µ) = {f : X → C | f m˘surabil˘ ¸i a as X n→∞ X fn dµ = X f dµ. N . µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie fn : X → C un ¸ir de functii ¸ a a s s ¸ m˘surabile cu propriet˘¸ile: a at i. A. se consider˘ m˘sura de num˘rare a ¸ a a a (a se vedea exercitiul 1 din acest capitol). ∀ f integrabil˘. µ). a ¸ a ıncˆ Atunci f este functie integrabil˘ ¸i lim ¸ as Spatii de functii p-integrabile ¸ ¸ Fie (X. dac˘ fn : X → [0. µ) multimea claselor de echivalent˘ ˆ raport cu relatia de egal¸ ¸a ın ¸ p (X. ¸ ¸ ¸ Lp (X. se demonstreaz˘ c˘ (Lp (X. spatiul ¸ ın ¸ functiilor p-integrabile este spatiul ¸irurilor p-absolut sumabile (a se vedea ¸ ¸ s ¸i exemplele de spatii normate din capitolul 2): s ¸ p (N ) = {x : N → C | n∈N |x(n)|p < ∞}. µ) este spatiu vectorial. Din relatia f p = 0 rezult˘ f = 0 (a. f dµ ≤ ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ˆ particular. Consider˘m multimea: ¸ a as a ¸ Lp (X. ˆ acest caz.p.184 ii.p. atunci: In a X n∈N fn dµ = n∈N X fn dµ. ∀n ∈ N . atunci s n→∞ X X X lim fn dµ = X f dµ. iar aplicatia ¸ ¸ f p= X |f | dµ p 1 p este o seminorm˘ pe Lp (X. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie 1 ≤ p < ∞. fn converge punctual la functia f . pentru p = 1 se obtine multimea functiilor integrabile. In a a ¸ p ) este spatiu Banach. Atunci (L ¸ ¸ ¸ p ) este spatiu normat (spatiul functiilor p-integrabile). ∞].

Norma pe spatiul L2 [0. se pot considera intervale (a. |f (x)| dx 1 p . 2π]. Evident. 2π] este: ¸ f 1= 2π 0 |f (t)| dt < ∞}. a a a a dac˘ P este multimea functiilor periodice f : R → C . s ¸ s evident. b) ⊂ R ¸i se obtin spatiile Lp (a.6. ∀x ∈ p (N ). Analog. NOTIUNI TEORETICE ¸ 185 Analog se define¸te spatiul p (Z) al ¸irurilor bilaterale p-absolut sumabile. ∀ f ∈ Lp (R). 2π] se poate lua orice interval de lungime 2π. ∀ f ∈ L2 [0. atunci not˘m: ¸ a a s ın a a Lp (R) = {f : R → C | f m˘surabil˘ ¸i a as Norma ˆ acest caz este ın f p= ∞ −∞ ∞ −∞ |f (x)| dx < ∞}. Un caz particular remarcabil este spatiul functiilor periodice (de pe¸ ¸ rioad˘ 2π definite pe R) de p˘trat integrabil. 1 2π 2π 0 |f (t)| dt. R. se consider˘ m˘sura Lebesgue a ¸ a a (constructia acestei m˘suri se g˘se¸te ˆ capitolul urm˘tor). f de perioad˘ 2π. atunci: L2 [0. . Dac˘ pe multimea numerelor reale. a iii. integrala fiinds ˆ raport cu m˘sura Lebesgue.1. π]. definit dup˘ cum urmeaz˘. 2π] = {f ∈ P | f m˘surabil˘ ¸i a as Norma pe spatiul L1 [0. ii. 2π]. a ¸ ¸ a f (x) = f (x + 2π). 2π] este: ¸ f 2= 1 2π 2π 0 |f (t)|2 dt. ∀x ∈ R. ∀ f ∈ L1 [0. ˆ locul intervalului ın a ın [0. Analog se define¸te spatiul functiilor periodice (de perioad˘ 2π) integrabile: s ¸ ¸ a L1 [0. o alt˘ alegere uzual˘ este a a intervalul [−π. 2π] = {f ∈ P | f m˘surabil˘ ¸i a as 2π 0 |f (t)|dt < ∞}. norma ˆ aceste cazuri este: ın x p= n∈N |x(n)| p 1 p . b) s ¸ ¸ corespunz˘toare.

z > = α < x. y ∈ H. (L ∞ ). <. ˆ cele ce urmeaz˘ (H. ¸ ) este complet).186 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ∞] o functie m˘surabil˘. y > = < y. Reciproc. µ). Spatii Hilbert ¸i serii Fourier ¸ s Fie H un spatiu vectorial (complex sau real). β ∈ C sunt s a s adev˘rate relatiile: a ¸ i. A. < x. x >. z ∈ H ¸i orice α. o aplicatie ¸ ¸ <. obtinˆndu¸ ın ¸ a a ¸ a ∞ (N ). 2π]. iii. A. In a ¸ . < x. y ∈ H. Spatiul (H. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie f : X → [0. (L ∞ ). Multimea functiilor esential m˘rginite se noteaz˘ L∞ (X. >) este un spatiu Hilbert. a s a Not˘m f ∞ = esssup|f |. ∀x. Prin definitie. x = < x. ∞ (R). y > | ≤ x y . s ¸ √ Aplicatia ¸ : H → H. < x. ∀ x. Perechea (H. ¸ a as ¸ a a consider˘m multimea a ¸ M = {t ∈ R | µ f −1 (t. x > este norm˘ pe H ¸i verific˘ a s a inegalitatea lui Schwarz: | < x. iv. se (ca mai sus) spatiile ( ¸ ∞ ). < α x + β y. <. supremumul esential al lui f este: ¸ ¸ esssupf = ∞ dac˘ M = ∅ ¸i esssupf = inf M dac˘ M = ∅. x > ≥ 0. ∞] = 0}. functia f se nume¸te esential m˘rginit˘ dac˘ a ¸ s ¸ a a a f ∞ < ∞. Si ˆ acest caz putem particulariza spatiul cu m˘sur˘ (X. z >. z > + β < y. x > = 0 ⇔ x = 0. ∞ [0. >) se nume¸te spatiu cu produs scalar. µ) ¸i ¸ ¸ ¸ a a s este spatiu Banach cu norma ¸ ∞. ¸ ) este spatiu cu produs scalar dac˘ ¸i ¸ a s numai dac˘ este verificat˘ legea paralelogramului: a a x+y 2 + x−y 2 =2 x 2 + y 2 . >) se nume¸te spatiu Hilbert dac˘ orice ¸ir Cauchy este con¸ s ¸ a s vergent (spatiul normat (H. un spatiu normat (H. y. MASURA SI INTEGRALA Spatiul functiilor esential m˘rginite ¸ ¸ ¸ a Fie (X. >: H × H → C (respectiv R) se nume¸te produs scalar dac˘ pentru orice x. ii. <.

Dintre toate spatiile de functii p-integrabile. Urm˘torul rezultat este esential ˆ studiul spatiilor Hilbert: a ¸ ın ¸ Teorema proiectiei ¸ Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie M ⊆ H o multime nevid˘. µ) este spatiu Hilbert. ∀ f. y2 . y ∈ H se numesc ortogonali (sau perpendiculari. µ). NOTIUNI TEORETICE ¸ 187 Exemple de spatii Hilbert ¸ i.. Spatiul Banach C n (cu norma euclidian˘) este spatiu Hilbert cu produsul ¸ a ¸ scalar: n < x. y >= n∈N x(n)y(n). µ). y >= j=1 xj yj . as a Atunci exist˘ un unic vector xM ∈ M astfel ˆ at a ıncˆ xM = inf{ x | x ∈ M }.. not˘m x ⊥ y) a dac˘ < x. 2 (Z). iii. Analog s ¸i pentru Rn . multimea (subspatiul ˆ ¸ ¸ ¸ ınchis) M ⊥ = {x ∈ H | x ⊥ y. Analog ¸i pentru spatiul ¸irurilor bilaterale s s ¸ s (definite pe Z).. ˆ ¸ s ¸ a ınhis˘ ¸i convex˘. X Ortogonalitate Doi vectori x. ∀y ∈ M }. s ii. ¸ s a 2 (N ) = {x : N → C | n∈N |x(n)|2 < ∞} este spatiu Hilbert cu produsul scalar: ¸ < x. pentru vecs a tor x ∈ H exist˘ (¸i sunt unici) y ∈ K ¸i z ∈ K ⊥ astfel ˆ at x = y + z. produsul functiilor de p˘trat integrabil. A. g ∈ L2 (X. . A. . A. a s s ıncˆ . y >= 0.. y ∈ 2 (N ). x2 . yn ) vectori din C n . O consecint˘ important˘ este generalizarea descompunerii dup˘ directii pera a a ¸ pendiculare din geometria euclidian˘: a Descompunerea ortogonal˘ a Fie K ⊆ un subspatiu ˆ ¸ ınchis ¸i fie K ⊥ ortogonalul s˘u.6. prin a ¸ definitie. pentru orice ¸iruri x. L ¸ a ¸ scalar fiind: < f.1. xn ) ¸i y = (y1 . g >= f g dµ. Atunci.. Lp (X. numai spatiul ¸ ¸ ¸ 2 (X. Ortogonalul unei multimi nevide M ⊆ H este.. pentru orice x = (x1 . Spatiul Banach al ¸irurilor de p˘trat sumabil.

2π 0 Pentru orice n ∈ Z. serii Fourier Fie H un spatiu Hilbert. 2π] . εj >= δij (simbolul lui Kronecker). o submultime B = {εi }i∈J se nume¸te baz˘ ortonor¸ ¸ s a mal˘ ˆ H dac˘: a ın a i. Aplicatia a ¸ H n∈N x → (xn )n ∈ 2 (N ) se nume¸te transformarea Fourier (pe spatiul H). εn >. < εi . converge la x. 2π] → C | f m˘surabil˘ ¸i a as Produsul scalar este < f. fie B = {εn }n∈N o baz˘ ortonormal˘ ¸ a a (fixat˘) ¸i fie x ∈ H un vector fixat. 2π]. 2π] = {f : [0. iii. ii. x 2 = n∈N |xn |2 (identitatea lui Parseval). Pentru orice functie f ∈ L2 [0. subspatiul vectorial generat de B este dens ˆ H. n∈N ii. coeficientii Fourier (ˆ ın ¸ ¸ ın iar norma f 2= . Pentru orice x ∈ H. ¸ Serii trigonometrice Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometric˘.188 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. transformarea Fourier este un izomorfism (izometric) de spatii Hilbert. ∀i. Fie H un spatiu Hilbert (separabil). iar seria xn εn se nume¸te seria Fourier s asociat˘ lui x. j ∈ J. 1 2π |f (t)|2 dt. a xn εn . MASURA SI INTEGRALA Baze ortonormale. Un rezultat clasic de analiz˘ afirm˘ c˘ a a a multimea (sistemul trigonometric) B = {ωn | n ∈ Z} este baz˘ ortonormal˘ ¸ a a ˆ L2 [0. ∀n ∈ N . fie ωn (t) = eint . ¸ ın Spatiul Hilbert H se nume¸te separabil dac˘ admite baze ortonormale cel ¸ s a mult num˘rabile. coeficientii Fourier ai lui x (ˆ baza B) a s ¸ ın sunt xn =< x. Cona sider˘m spatiul Hilbert al functiilor periodice (de perioad˘ 2π) de p˘trat a ¸ ¸ a a integrabil (a se vedea exemplele de spatii p-integrabile): ¸ L2 [0. g >= 1 2π 2π 0 2π 0 |f (t)|2 dt < ∞}. ˆ continuare vom considera numai spatii Hilbert separaa In ¸ bile. f (t)g(t)dt. s ¸ Propriet˘¸ile seriei Fourier at i. seria Fourier asociat˘.

2.1. ωn >= 1 2π 2π 0 189 f (t)e−int dt. sunt a fn =< f. f (t) sin ntdt. f−n = . . fn ωn . 2π]. ∀t ∈ R. ∀ n ≥ 1.. are loc urm˘torul In a a ¸ a a rezultat clasic: . Folosind egalitatea eint = cos nt + i sin nt. sau. atunci: a a a ¸ a n→∞ lim an = lim bn = 0. an ¸i bn este: a ¸ s f0 = a0 an − ibn an + ibn . ∀ n ≥ 0.. seria Fourier asociat˘ a functiei f se poate scrie sub forma: ¸ ∞ a0 + (an cos nt + bn sin nt). 2 2 2 Lema lui Riemann afirm˘ c˘ dac˘ functia f este integrabil˘. n→∞ ˆ leg˘tur˘ cu convergenta punctual˘ a seriei Fourier. fn = .6. se numesc polinoame k=−n L2 [0. ∀n ∈ Z. echivalent: Pn − f 2= trigonomet- n→∞ lim 0. n∈Z iar seria Fourier (sau seria trigonometric˘) asociat˘ functiei f este a a ¸ n sumele partiale ale seriei. 2 n=1 unde coeficientii trigonometrici (clasici) an ¸i bn sunt: ¸ s an = bn = 1 π 1 π 2π 0 2π 0 f (t) cos ntdt. ∀ n = 1. Leg˘tura dintre coeficientii fn . Pn = ¸ rice ¸i lim Pn = f ˆ spatiul s ın ¸ n→∞ fk ωk . Identitatea lui Parseval devine ˆ acest caz: ın 1 2π 2π 0 |f (t)|2 dt = f 2 2= n∈Z |fn |2 . NOTIUNI TEORETICE ¸ raport cu baza fixat˘ mai sus).

atunci seria sa Fourier este absolut ¸i uniform a a s convergent˘. cu n (x) = ei nπx . iar amplitudinea An = |an |2 + |bn |2 . conform lemei lui Riemann n rezult˘ lim An = 0. avˆnd cel mult un num˘r finit de discontinuit˘¸i de speta intˆi ¸i a a a a at ¸ a s avˆnd derivate laterale ˆ orice punct. a a0 1 2π Num˘rul a = f (x)dx este media semnalului f . ∀ n ∈ Z. 2 n=1 Convergenta uniform˘ a seriei Fourier ¸ a Conditii suficiente pentru convergenta uniform˘ a seriei Fourier sunt date ˆ ¸ ¸ a ın teorema urm˘toare: a Dac˘ f : R → C este o functie continu˘. 2 ˆ particular. baza ortonormal˘ este a a { n | n ∈ Z}. de clas˘ C 1 pe portiuni ¸i a ¸ a a ¸ s periodic˘ de perioad˘ 2π. a ¸ a a a a m˘rginit˘. iar termenul ¸ a ın an cos nt + bn sin nt. m˘surabil˘. atunci seria Fourier asociat˘ functiei a ın a ¸ f converge ˆ fiecare punct x ∈ R la ın 1 (f (x + 0) + f (x − 0)). Perioada armonicei de ordinul n ¸ este 2π . atunci toate In ın ¸ rezultatele de mai sus sunt ˆ continuare adev˘rate.190 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA Teorema lui Dirichlet Dac˘ f : R → R este o functie periodic˘ de perioad˘ 2π. cu adapt˘rile coreın a a spunz˘toare. dac˘ functia f este continu˘ (¸i verific˘ celelalte ipoteze din In a ¸ a s a teorema lui Dirichlet). iar suma este f . a n→∞ ˆ cazul ˆ care functia f are perioada T = 2 . atunci are loc descompunerea: f (t) = ∞ a0 + (an cos nt + bn sin nt). . iar coeficientii Fourier sunt: ¸ fn = 1 2 2 0 f (x)e−i nπx dx. n ≥ 2 este armonica de ordinul n a functiei f . primul termen 2 2π 0 a1 cos x + b1 sin x este oscilatia principal˘ (ˆ jurul valorii medii). ( > 0).

s ın Analog.. Identitatea lui Parseval devine acest caz: |a0 |2 1 + |an |2 + |bn |2 = 2 n≥1 2 0 |f (t)|2 dt. dezvoltˆnd a ¸ ˜ ¸ a ˜ ˆ serie Fourier. f ( − 0) = + (−1)n an . atunci. ] −f (−x) .. rezult˘: f ın a ∞ 1 a0 πnx (f (x + 0) + f (x − 0)) = + an cos . ¸ ¸ ¸ ¸ Formula de mai sus se nume¸te dezvoltarea ˆ serie de cosinusuri a lui f . 2 2 n=1 f (0 + 0) = ∞ ∞ a0 a0 + an . periodic˘ de ¸ a s a perioad˘ 2 . ∀ n = 1. 2.. x ∈ [0. 0) . definit˘ prin: a a ˜ f (x) = f (x) . Serii de sinusuri ¸i cosinusuri s ˜ Fie f : [0. ] → R. o functie integrabil˘ ¸i fie f : R → R. x ∈ (− . 1. dac˘ functia (impar˘): a ¸ a ˜ f (x) = f (x) .6. .. ] f (−x) .. ].1. . [− . ∀ n = 0. NOTIUNI TEORETICE ¸ an = 1 0 2 191 nπx dx. Evident. 2. ∀ x ∈ (0. . x ∈ (− . ). 0) Dac˘ functia f satisface conditiile teoremei lui Dirichlet. ∀ x ∈ R. de exemplu. 2 ] cu orice alt interval de lungime 2 . toate rezultatele de mai sus r˘mˆn adev˘rate dac˘ ˆ a a a a ınlocuim intervalul [0. 2 2 n=1 n=1 ˜ coeficientii an fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f . x ∈ [0. f (x) cos 2 0 bn = 1 f (x) sin nπx Teorema lui Dirichlet se scrie: ∞ 1 a0 nπx nπx (f (x + 0) + f (x − 0)) = + an cos + bn sin 2 2 n=1 ∞ = = n=−∞ fn ei nπx .

192 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. atunci exist˘ a ¸ a as a a y ∈ H astfel ˆ at f = fy . ). ıncˆ Adjunctul unui operator Pentru orice T ∈ L(H). ∀T. MASURA SI INTEGRALA satisface conditiile teoremei lui Dirichlet. dac˘ f este o functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ pe H. T T = T 2 . are loc urm˘torul rezultat: a Teorema lui Riesz i. Reciproc. aplicatia ¸ fy : H → C. y ∈ H. (T ) = T. Propriet˘¸ile lui T (numit adjunctul lui T ) sunt: at i. <. y >=< x. ¸ a as a ii. y > este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘. S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele aplicatii sunt m˘suri: a a a ¸ a a. v. ∀α. ∀ x ∈ (0. ¸ ¸ ¸ ¸ Operatori pe spatii Hilbert ¸ Acest˘ sectiune continu˘ paragraful din capitolul 2 referitor la operatori a ¸ a liniari ¸i continui pe spatii normate. se demonstreaz˘ c˘ exist˘ un unic operator a a a T ∈ L(H) astfel ˆ at: ıncˆ < T x. atunci dezvoltarea ˆ serie de si¸ ın nusuri a functiei f este: ¸ ∞ 1 πnx (f (x + 0) + f (x − 0)) = bn sin . 2 n=1 ˜ coeficientii bn fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f . operatorul operatorul T se nume¸te unitar dac˘ este inversabil ¸i T s a s T se nume¸te normal dac˘ T T = T T . ∀x. Pentru orice y ∈ H. T y >. S ∈ L(H). In s a a ¸ Hilbert. ∀T. S ∈ L(H). s a 6. Dac˘ T ∈ L(H) este inversabil. fie P(X) multimea p˘rtilor lui X ¸i fie a ∈ X. un element ¸ a¸ s . atunci (T −1 ) = (T )−1 . iar L(H) este spatiul Banach In ¸ ¸ ˆ leg˘tur˘ cu dualul unui spatiu al operatorilor liniari ¸i continui pe H. ii. ∀ T ∈ L(H). >) este un spatiu Hilbert. iv. (αT + β S) = αT + β S . T se nume¸te autoadjunct dac˘ T = T . β ∈ C. a Fie T ∈ L(H) un operator fixat. Fie X = ∅. iii.2 Functii integrabile ¸ 1. s a −1 = T . s ¸ ˆ continuare (H. ∀ T ∈ L(H). fy (x) =< x. (T S) = S T .

t. Fie (X. FUNCTII INTEGRABILE ¸ 193 arbitrar fixat. prin definitie: a a ¸ µc : P(X) → [0. Presupunem ˆ plus c˘ multimea X este finit˘. ∞). ın a a c. M˘sura de num˘rare pe X este. Fie µc m˘sura de num˘rare (cf. S˘ se a ¸ s a demonstreze c˘ a f (x) . S˘ se demonstreze c˘ dac˘ a a a a a X f dµ = 0. . ∞]. A. 1]. prin definitie: ¸ P : P(X) → [0. exercitiului 1) ¸i fie f : X → R.6. (mai ˆ ai pentru functii simple). S˘ se a ¸ s a demonstreze c˘: a f dδa = f (a).2. P (A) = card(A) . ˆ ipoteza c˘ seria din membrul drept are o sum˘ (eventual ∞). Fie δa m˘sura Dirac (cf. S˘ se demonstreze c˘ a a f dµc = n∈N N f (n). ∞) o functie ¸ a a s ¸ m˘surabil˘. µc (A) = cardA dac˘ A este finit˘ a a ∞ dac˘ A este infinit˘ a a c. a a 2. ¸ a ın a Solutie ¸ Se verific˘ direct axiomele m˘surii. exercitiului 1) pe N ¸i fie a a ¸ s f : N → R. a ¸ ıntˆ ¸ 3. Fie P m˘sura de probabilitate (cf exercitiului 1) ¸i fie f : X → R. atunci f = 0 (a. card(X) d.). µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie f : X → [0. prin definitie: a a ın ¸ δa : P(X) → [0. δa (A) = 1 dac˘ a ∈ A a 0 dac˘ a ∈ A a b. a a a ¸ constructia ei este dat˘ ˆ capitolul urm˘tor. M˘sura Dirac concentrat˘ ˆ punctul a este. f dP = x∈X card(X) X Solutie ¸ Se aplic˘ definitia integralei.a. X b.p. Un exemplu remarcabil de m˘sur˘ este m˘sura Lebesgue (pe spatiul Rn ). M˘sura de probabilitate ın a ¸ a a pe X este.

f (x) = 0} . Mai mult. Consider˘m spatiul cu m˘sur˘ ¸a a a ¸ a a (N. ∞). 4. j ∈ N . conform teoremei de convergent˘ monoton˘. Fie (aij )i. ∀n ∈ N . ¸ a a n avem: An = {x ∈ X . n∈N Vom demonstra c˘ µ(An ) = 0. Atunci. ∀x ∈ An . f (x) = 0}) = µ( n∈N An ) ≤ n∈N µ(An ) = 0. An X deci µ(An ) = 0. MASURA SI INTEGRALA An = {x ∈ X . fie ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. . f (x) > 1 }. ∀i. avem: ¸a a fi dµc = i∈N N i∈N N fi dµc . i∈N j∈N j∈N i∈N Facem mentiunea c˘ membrii egalit˘¸ii pot fi ¸i ∞.194 Solutie ¸ Pentru orice n ∈ N . fi (j) = aij . µc ) ¸i ¸irul de functii s s ¸ fi : N → [0. ∀n ∈ N . n obtinem (folosim ¸i f (x) ≥ 0): ¸ s 1 µ(An ) ≤ n f dµ ≤ f dµ = 0.j∈N un ¸ir dublu indexat astfel ˆ at aij ≥ 0. ¸ a at s Solutie ¸ Vom aplica teorema de convergent˘ monoton˘. S˘ s ıncˆ a se demonstreze c˘: a aij = aij . Avem deci: µ({x ∈ X . Integrˆnd pe An inegalitatea: a a 1 < f (x). n 1 Multimile An sunt m˘surabile pentru c˘ An = f −1 ( . ∞) .

Un exemplu remarcabil de functie convex˘ pe R este functia a ¸ a ¸ x. ∀a < s < t < u < b. µ) un spatiu cu m˘sur˘ astfel ˆ at ¸ a a ıncˆ ¸ a µ(X) = 1 ¸i fie a. obtinem: In ¸ φ(f (x)) ≥ φ(t) + α(f (x) − t).2. a < b. echivalent: φ(t) − φ(s) φ(u) − φ(t) ≤ . b) → R. Integrˆnd ultima inegalitate pe X ˆ raport cu m˘sura µ. . ∀x. inegalitatea lui Jensen ¸ O functie φ : (a.6. ∀s ∈ (a. f dµ ∈ R ¸i fie α = sup s φ(t) − φ(s) . Functii convexe. are loc s ¸ a inegalitatea: φ Solutie ¸ Fie t = X X f dµ ≤ X (φ ◦ f )dµ. t−s u−t Se demonstreaz˘ f˘r˘ dificultate c˘ o functie convex˘ pe un interval deschis a aa a ¸ a este continu˘.t] inegalitatea: φ(s) ≥ φ(t) + α(s − t). b). X X X adic˘: a X (φ ◦ f )dµ ≥ φ X f dµ) . ∀λ ∈ [0. Atunci. y ∈ (a. b ∈ R. ˆ particular. 1]. A. pentru orice functie integrabil˘ s f : X → (a. b) ¸i pentru orice functie convex˘ φ : (a. pentru s = f (x). b) → R se nume¸te convex˘ dac˘: ¸ s a a φ((1 − λ)x + λy) ≤ (1 − λ)φ(x) + λφ(y). FUNCTII INTEGRABILE ¸ adic˘ (aplicˆnd exercitiul 2(b)): a a ¸ aij = j∈N i∈N i∈N j∈N 195 aij . sau. b). Propunem ca exercitiu ¸ t−s s∈[a. 5. ∀x ∈ X. exponential˘. φ(x) = e ¸ a Inegalitatea lui Jensen Fie (X. obtinem: a ın a ¸ (φ ◦ f )dµ ≥ φ(t)dµ + α f dµ − t .

. n.. ∞).. xn sunt strict pozitive. ... m˘sura de probabilitate.. ∞). Solutie ¸ Se aplic˘ inegalitatea lui Jensen functiei convexe φ(t) = et . µ) un spatiu cu m˘sur˘. n Solutie ¸ Evident. . pentru orice functii m˘surabile ¸ a a ¸ a f. e X f dµ ≤ X ef dµ.. a. pn } o multime cu n elemente ¸i fie ¸ s P : P(X) → [0. + xn . n 8. g : X → [0. n j=1 adic˘ (x1 · x2 · . µ) ca ˆ exercitiul 5 ¸i fie f : X → R. a Fie X = {p1 . s˘ se demonstreze inegalit˘¸ile: a ¸ a at a. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice numere reale nenegative a a x1 . Inegalitatea lui Holder 1 1 Fie p > 0 ¸i q > 0 astfel ˆ at + = 1. are loc inegalitatea lui Holder: f g dµ ≤ f p dµ 1 p X X X g q dµ 1 q . .. Aplicˆnd inegalitatea lui s a Jensen (sau exercitiul 6a).... a ¸ 7. x2 .. are loc inegalitatea mediilor: (x1 · x2 · . X X ln g dµ ≤ g dµ. Fie (X... A.196 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6.. Inegalitatea mediilor Fie n ∈ N . x2 . e b. p ¸i q se numesc ˆ acest caz s ıncˆ s ın p q conjugate. .. Atunci.. f (pj ) = ln xj ¸i fie φ(x) = ex . putem presupune c˘ x1 . A. .. xn . Fie (X. ∞). MASURA SI INTEGRALA 6. + xn . n Fie f : X → R. ∀j = 1.. obtinem: ¸ ¸ e 1 1 n n j=1 f (pj ) 1 n f (pj ) ≤ e . ın ¸ s dou˘ functii integrabile. 2. g : X → [0. p2 .. deci a P ({pj }) = 1 .xn ) n ≤ a x1 + x2 + .xn ) n ≤ 1 x1 + x2 + .

B ∈ (0.2. deoarece F (x) > 0 ¸i G(x) > 0. ∞). Solutie ¸ Integrˆnd egalitatea: a (f + g)p = f (f + g)p−1 + g(f + g)p−1 .t....) ¸i deci f g = 0 (a. g : X → [0. n n 1 2 1 2 Solutie ¸ a. a s+ 1 q t ≤ 1 1 s 1 t 1 p e + e = F (x) + Gq (x).. obtinem: ¸ (f + g)p = f (f + g)p−1 dµ + g(f + g)p−1 dµ. ¸ 9. conform a a exercitiului 3. A. pentru orice functii m˘surabile s ¸ a a ¸ a f. Dac˘ A = ∞ sau B = ∞. Se aplic˘ inegalitatea lui Holder pentru un spatiu de probabilitate (a se a ¸ vedea demonstratia de la inegalitatea mediilor).t. atunci. Fie A = X 1 p 1 q 1 1 f p dµ ¸i B = s atunci inegalitatea este evident˘. exist˘ s. + an bn ≤ (ap + ap + . ∞).. are loc inegalitatea: (f + g) dµ p 1 p X ≤ X f dµ p 1 p + X g dµ p 1 p . t ∈ R astfel s s a A ˆ at F (x) = e p ¸i G(x) = e q . an ¸i b1 . b2 . FUNCTII INTEGRABILE ¸ b.. Presupunem acum A.. Folosind convexitatea functiei exponentiale. Fie a1 . X X X . Inegalitatea lui Minkovski Fie p > 1 ¸i fie (X. + bq ) q ..6. + ap ) p · (bq + bq + .p.) ¸i ¸ s s inegalitatea este iar˘¸i evident˘. Dac˘ A = 0 sau B = 0..) sau g = 0 (a.p.. Fie x ∈ X. p q p q Integrˆnd ultima inegalitate. a2 . Cazul particular p = 2 este cunoscut sub numele de inegalitatea lui Schwarz. ¸ b. . ıncˆ s ¸ ¸ avem: F (x)G(x) = e p 1 s t X g q dµ . µ) un spatiu cu m˘sur˘. .. f = 0(a. p q X X X ceea ce ˆ ıncheie demonstratia.p.t. fie F = as a f g ¸i G = B . obtinem: a ¸ F G dµ ≤ 1 p F p dµ + 1 q Gq dµ = 1 1 + = 1. atunci: s 197 a1 b1 + a2 b2 + .. bn numere reale pozitive.

Putem deci presupune c˘ a Demonstratia se ˆ ¸ ıncheie ˆ artind inegalitatea (∗) cu ımp˘ ¸ X X . ¸irul fn converge la functia nul˘: ın s ¸ a fn 1= 1 0 |fn (x)|dx = 1 ln(1 + n) → 0. (f + g)p dµ 1 q ceea ce arat˘ c˘ dac˘ membrul stˆng al inegalit˘¸ii (∗) este ∞. 1 p (f + g p ). 2 (f + g)p dµ < ∞. ¸i s .198 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Atunci fn converge punctual la f . 1] → R. fn (x) = . ∀x ∈ (0. 2π]. atunci ¸i a a a a at s membrul drept este ∞. 1 + nx Solutie ¸ Fie f (x) = 0. uniform˘ ¸i ˆ norma · 1 a a ¸ a a s ın ¸irului de functii s ¸ 1 fn : [0. 2π] ⊂ L1 [0. 10. obtinem a a at s ¸ inegalitatea: (f + g)p dµ ≤ (f + g)p dµ 1 q X X X f p dµ 1 p + X g p dµ 1 p (∗). φ(t) = tp . S˘ se studieze convergenta punctual˘. ∀x ∈ 2 (Z) ¸i s . n 11. Folosind convexitatea functiei putere ¸ obtinem: ¸ f +g p ≤ 2 cu exponent supraunitar. S˘ se demonstreze incluziunile: a 1 (Z) ⊂ 2 (Z) ¸i L2 [0. 1] ¸i f (0) = 1. MASURA SI INTEGRALA Aplicˆnd inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al a egalit˘¸ii de mai sus. obtinem (alegem q conjugat cu p): at ¸ f (f + g)p−1 dµ ≤ g(f + g) p−1 X X f p dµ g dµ p 1 p X 1 p (f + g)(p−1)q dµ (f + g) (p−1)q 1 q . X dµ ≤ X X dµ 1 q ˆ Insumˆnd cele dou˘ inegalit˘¸i ¸i folosind egalitatea (p − 1)q = p. dar s nu converge uniform. s Solutie ¸ Incluziunile rezult˘ din urm˘toarele dou˘ inegalit˘¸i: a a a at x 2 ≤ x 1. ˆ norma · 1 .

b. Functia f se nume¸te transformata Fourier a functiei f . Pentru cea de-a doua inegalitate s˘ obsev˘m mai ˆ ai c˘ functia constant˘ a a ıntˆ a ¸ a 1 [0. ∀s. 2 Prima inegalitate este evident˘: a x 2 2= n∈Z |x(n)| ≤ n∈Z 2 |x(n)| = x 2 1 . 2π] → C o functie m˘surabil˘ (¸i periodic˘). a d. Fie s. atunci: ψ(t) = R 1= R |e−ixt f (x)| dt = f 1< ∞. obtinem: ¸ ¸ s ¸ f 1 ≤ 2π 2π 0 1= 1 2π 1 2 2π 0 |f (t)| 1(t) dt ≤ 2π 0 |f (t)| dt 2 |1(t)| dt 2 1 2 = f 2 . Aplic˘m ¸ a a s a a inegalitatea lui Holder (exercitiul 8) functiilor |f | ¸i 1. ın ¸ Putem defini deci: f : R → C. Cu notatiile din enunt: ¸ ¸ h deci h ∈ L1 (R). 2π]. 12. t ∈ R. atunci ψ(t) = f (t)e−ist . a c. a s a. e−ixt f (x)eixs dx = R e−ix(t−s) f (x) dx = f (t − s). Fie acum f : [0. ≤ ∀ f ∈ L1 [0. f (t) = R e−ixt f (x) dx. ∀s. t ∈ R. Fie L1 (R) spatiul Banach al functiilor integrabile pe R ˆ raport cu ¸ ¸ ın m˘sura Lebesgue ¸i fie f ∈ L1 (R). 2π] ¸i ˆ L2 [0. Dac˘ φ(x) = f (x)eisx . functia h(x) = e−itx f (x) este a a ¸ ˆ spatiul L1 (R).6. a Solutie ¸ a. atunci φ(t) = f (t − s). FUNCTII INTEGRABILE ¸ f 1 199 f 2. atunci η(t) = f (t). S˘ se demonstreze c˘ pentru orice t ∈ R. Dac˘ η(x) = f (−x).2. Dac˘ ψ(x) = f (x − s). 2π]: 1(t) = 1 este ¸i ˆ L s ın s ın 1 1= 1 2= 1. t ∈ R. ∀ t ∈ R. . s˘ se demonstreze ¸ s ¸ a urm˘toarele propriet˘¸i: a at b.

Pentru orice t. avem: lim f = g. ∀u = 0. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. ¸ a ıncˆ |x|→∞ Atunci f ∈ L1 (R) ¸i f (t) = itf (t). Din ipotez˘. ˆ prima integral˘ s-a f˘cut schimbarea de variabil˘ x − s = u. MASURA SI INTEGRALA c. atunci s a functia f este diferentiabil˘ ¸i ¸ ¸ as Solutie ¸ Pentru orice t ∈ R. R eixt f (−x) dx = R 13. Fie f ∈ L1 (R) ¸i fie g(x) = −ixf (x). Fie f ∈ L1 (R) o functie de clas˘ C 1 (R) astfel ˆ at lim f (x) = 0. ın a a a d. s ∈ R avem: ψ(t) = e−ixt f (x − s) dx = e−i(s+u)t f (u) du = R R = e−ist R e−iut f (u) du = e−ist f (t). Pentru orice t ∈ R avem: g(t) = = R e−ixt f (−x) dx = e−ixt f (x) dx = f (t). functia R a ¸ x → xf (x) ∈ R este integrabil˘ ¸i deci putem a s aplica teorema de convergent˘ dominat˘ a lui Lebesgue: ¸a a f (t + u) − f (t) = u→0 u lim = e−ixt f (x) lim e−ixu − 1 u dx = R u→0 R e−ixt f (x) (−ix) dx = g(t). f (t + u) − f (t) = lim u→0 u→0 u Propunem ca exercitiu inegalitatea: ¸ e−ixt f (x) e−ixu − 1 u R e−ixt f (x) e−ixu − 1 dx.200 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Dac˘ g ∈ L1 (R). unde. ¸ 14. u ≤ | xf (x)| . s . ∀ t ∈ R.

6.. x ∈ [−π. π]. 12 32 52 Solutie ¸ Functia este continu˘. x = 2kπ.3. S˘ se demonstreze egalit˘¸ile: a at ∀n ∈ N . ∀ x ∈ R. + sin nx = sin x 2 15.. π |x| cos nx dx = 0 x cos nx dx = .3 Serii Fourier sin (n+1)x cos nx 2 2 1 + cos x + cos 2x + .. sin x 2 sin (n+1)x sin nx 2 2 . aplicˆnd formula de integrare prin p˘rti. prelungit˘ prin periodicitate la ˆ a ıntregul R. a a a s s a notˆnd z = cos x + i sin x. calcul˘m coeficientii Fourier reali: ¸ a a ¸ a0 = an = 1 π 1 π π −π π −π |x| dx = 2 π 2 π π 0 x dx = π. ¸ s a ın ¸ 2 s Alt˘ metod˘: not˘m cu S prima suma ¸i a doua cu T ¸i calcul˘m S + iT . S˘ se dezvolte ˆ serie Fourier functia a ın ¸ f (x) = |x|. S˘ se deduc˘ apoi suma seriei numerice: a a 1 1 1 + + + .. SERII FOURIER Solutie ¸ Pentru orice t ∈ R.6. sin x + sin 2x + . k ∈ Z. se obtine o progresie geometric˘.. + cos nx = . avem: a a¸ f (t) = = e−ixt f (x) ∞ −∞ ∞ −∞ 201 e−ixt f (x) dx = ∞ −∞ + it e−ixt f (x) dx = itf (t). a ¸ a 16.. Solutie ¸ Se ˆ ınmulte¸te membrul drept cu 2 sin x ¸i se transform˘ produsele ˆ diferente.

+ 2 + 2 + . ∀ x ∈ [−π. 2 m≥0 π(2m + 1)2 π 2 ((−1)n − 1) cos nx. ∀x ∈ (−π. = 12 3 5 8 17. S˘ se determine seria Fourier asociat˘ functiei a a ¸ f (x) = x. 2 π π 0 x sin nx dx = x sin nx dx = . π]. prelungit˘ prin periodicitate la R. ∀ x ∈ [−π. deci functia nu este cona a ¸ tinu˘ ˆ punctele kπ. Rezult˘ seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet): a |x| = sau. Notˆnd cu S suma acestei serii. pentru x = 0. ∀ n ≥ 1. ∀ n ≥ 0. π].202 = = 2 π ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ∀ n ≥ 1. echivalent: |x| = −4 π + cos(2m + 1)x. se obtine: In ¸ 1 1 1 π2 .. rezult˘ c˘ f (−π) = f (π) = π. πn2 −π |x| sin nx dx = 0. s˘ se a a a determine S(x). MASURA SI INTEGRALA 1 x sin nx n π π − 0 1 n π 0 sin nx dx = 2 cos nx πn2 1 bn = π = 0 π 2 ((−1)n − 1) . Solutie ¸ Din periodicitate. k ∈ Z ¸i: a ın s 1 (f (−π + 0) + f (π − 0)) = 0. + 2 n≥1 n2 ˆ particular. 2 Calcul˘m acum coeficientii Fourier: a ¸ an = bn = π −π 1 π π −π x cos nx dx = 0.. π].

n2 n≥0 (−1)n−1 . π). ∀ n ≥ 1. S˘ se determine seria Fourier asociat˘ functiei a a ¸ f (x) = x2 . bn = 0.6. prelungit˘ prin periodicitate la R. SERII FOURIER = 2 π x − cos nx n π 203 + 0 1 n π 0 cos nx dx = 2 (−1)n+1 . functia este continu˘. n n=1 ∞ Conform teoremei lui Dirichlet rezult˘ : a S(x) = f (x). Rezult˘ dezvoltarea: a x2 = π2 (−1)n 4 2 cos nx. iar ˆ punctele ±π rezult˘: ın a S(π) = S(−π) = 1 (f (−π + 0) + f (π − 0)) = 0. 2 (−1)k π = . π]. 3 −π π π x2 cos nx = π 2 2 x sin nx nπ − 4 n2 π π 0 − 0 4 nπ π 0 x sin nx dx = (−1)n .3. ∀ x ∈ (−π. n2 4 x cos nx n2 π sin nx dx = 4 0 Evident. π]. a S˘ se calculeze apoi sumele seriilor de numere: a 1 . n Rezult˘ seria Fourier: a S(x) = 2(−1)n+1 sin nx. ∀x ∈ [0. 2k + 1 4 k≥0 ˆ particular. n4 n≥1 Solutie ¸ Evident. pentru x = π . calcul˘m coeficientii Fourier: ¸ a a ¸ a0 = an = 1 π = π −π 1 π 2 x2 dx = π 2 . + 3 n n≥1 . n2 n≥1 1 . ∀ n ≥ 1. se obtine seria lui Leibniz: In ¸ 2 18. x ∈ (−π.

se obtine: a ¸ (−1)n π2 = . a a a ın ¸ s pe intervalul (−π. Solutie ¸ a. n2 12 n≥1 Pentru a calcula suma celei de-a treia serii. particulariz˘m ˆ identitatea de mai sus a ın x = π. scriem mai ˆ ai identitatea lui ıntˆ Parseval pentru seria trigonometric˘ de mai sus. a.204 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Calcul˘m coeficientii Fourier: a ¸ a0 = an = 1 π π −π 1 π π −π eax dx = eaπ − e−aπ sh (aπ) =2 aπ aπ eax (a cos nx + n sin nx) π(a2 + n2 ) π eax cos nx dx = = (−1)n = −π 2a sh (aπ) . rezult˘: a a 1 π Se obtine: ¸ 1 2π 4 2 1 − + = 4 n 16 9 π n≥1 π 0 π −π x4 dx = f 2 2= a2 0 + a2 . π(a2 + n2 ) eax (a sin nx − n cos nx) π(a2 + n2 ) π bn = 1 π π −π eax sin nx dx = = −π . π]. rezult˘: a 1 π2 = . S˘ se deduc˘ dezvolt˘rile ˆ serie Fourier ale functiilor ch(ax) ¸i sh(ax). ∀ n ≥ 1. S˘ se deduc˘ sumele seriilor de numere: a a 1 ¸i s 2 + a2 n n≥1 (−1)n n2 + a2 n≥1 c. Fie a ∈ R . 90 x4 dx = 19. n 2 n≥1 π4 . S˘ se determine seria Fourier asociat˘ functiei f (x) = eax . π). MASURA SI INTEGRALA Pentru a calcula suma primei serii. a a ¸ b. lu˘m x = 0. n2 6 n≥1 Pentru suma celei de-a doua serii. x ∈ (−π.

6. = = + 2 + n2 2 2 π 2a n≥1 a Din egalitatea de mai sus rezult˘ suma primei serii cerute: a 1 1 π(eaπ + e−aπ ) − = . se obtine: ¸ eax − e−ax = sh(ax) = 2 = (−1)n−1 n≥1 2n sh(aπ) sin nx. SERII FOURIER = (−1)n−1 Rezult˘ formula: a   205 2n sh (aπ) . π). rezult˘: ¸ s ¸ a a ch(ax) = = eax + e−ax = 2 sh(aπ) 2a sh(aπ) + (−1)n 2 cos nx. π). π(a2 + n2 ) eax 2 sh (aπ)  1 (−1)n = (a cos nx − b sin nx) . a2 + n2 . ∀ n ≥ 1. In ¸ a a ˆ aceste puncte suma seriei trigonometrice este: ın   f (π+) + f (π−) eaπ + e−aπ 2 sh (aπ)  1 a  . + π 2a n≥1 a2 + n2 b. ˆ punctele ±π functia (prelungit˘ prin periodicitate) nu este continu˘. a Analog.3. = 2 + n2 a 2a sh(aπ) 2a n≥1 c. deorece functia ch (prelungit˘ a a s ın ¸ a prin periodicitate) este continu˘. se obtine: ¸ (−1)n 1 π − 2. Din definitie ¸i din dezvoltarea obtinut˘ la punctul a. se ia x = 0 ˆ dezvoltarea functiei ın ¸ f . ∀x ∈ (−π. π). aπ a + n2 n≥1 Formula de mai sus este adev˘rat˘ ¸i ˆ ±π. ∀ x ∈ (−π. ∀ x ∈ (−π. a 2 + n2 2a(eaπ − e−aπ ) 2a2 n≥1 Pentru a calcula suma celei de-a doua serii.

∀x ∈ (0. 2 n n≥1 ˆ punctele x = 0 ¸i x = 2π functia f nu este continu˘. 2π).206 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. rezult˘ identia tatea: π − 2x sin 2nx = . 2π). − 2nπ 2nπ 0 n 0 Aplicˆnd teorema lui Dirichlet. ˆ a ın ¸ ınlocuind pe x cu 2x. π). ∀x ∈ (0. rezult˘: a a π−x sin nx = . 2π). calcul˘m a a 2 coeficientii Fourier: ¸ 1 a0 = π 2π 0 π−x 1 dx = 2 2π 1 π 2π 0 2π 0 x2 πx − 2 2π = 0. S˘ se demonstreze formula: a sin nx π−x = . MASURA SI INTEGRALA 20. ∀ n ≥ 1. 2 n n≥1 demonstrat˘ ˆ exercitiul precedent. a a 21. ∀ x ∈ (0. prelungit˘ prin periodicitate la R. ∀x ∈ (0. 2π 0 π−x sin nx dx = 2 2nπ −(π − x) cos nx 1 1 cos nx dx = . 2 n n≥1 . ∀ x ∈ (0. 2 n n≥1 Solutie ¸ Fie f (x) = π−x . x ∈ [0. S˘ se demonstreze egalitatea: a π x sin 2nx = − . 2n 4 2 n≥1 Solutie ¸ Din formula: sin nx π−x = . π). ˆ aceste puncte In s ¸ a ın seria trigonometric˘ asociat˘ ei are suma 0. ∀ n ≥ 1. 0 an = = (π − x) sin nx 2nπ bn = = π−x cos nx dx = 2 2π 0 − 1 π 2π 1 2nπ sin nx dx = 0. 2π).

π) → R. rezult˘ egalitatea cerut˘. S˘ se demonstreze identit˘¸ile: a at sin(2n − 1)x π = . a doua identitate rezult˘ din prima ¸i din ın ¸ s a s imparitatea functiei sinus. 5 7 11 13 6 23. ∀x ∈ (−π. ∀x ∈ (0. π) ˆ exercitiul anterior s-a demonstrat egalitatea: In ¸ sgn(x) = 4 π sin(2n − 1)x . ∀ x ∈ (−π..  (2n−1)π sgn : (−π. numit fenomenul Gibbs. x ∈ (0. ın Consider˘m restrictia functiei signum la intervalul (−π. D˘m ˆ contina ın uare un exemplu ˆ acest sens.. x=0 1 . Pentru a calcula suma seriei numerice date. 2n − 1 n≥1 . 4 n≥1 2n − 1 √ 1 1 1 1 π 3 de unde rezult˘: 1 − + − a + − .. 0).6. Fenomenul Gibbs ˆ jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date. 2n − 1 4 n≥1 S˘ se calculeze apoi suma seriei: a 1− 1 1 1 1 + − + − .. a ¸ ¸   −1 .3. π). seria Fourier asoIn ¸ ciat˘ ei converge doar punctual (nu neap˘rat uniform). 0) 0 . SERII FOURIER ˆ artind acum cu 2. se ia ¸ s ¸ x = π ˆ prima egalitate ¸i obtinem: 3 ın sin π 3 = . sgn(x) =   x ∈ (−π. π). Imp˘ ¸ a a 22. π) 2n − 1 4 n≥1 sin(2n − 1)x π = − . = . Acest fapt conduce a a la un defect de convergent˘ (aparent paradox) al ¸irului sumelor partiale ¸a s ¸ asociat seriei trigonometrice date. 5 7 11 13 207 Solutie ¸ Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele dou˘ egalit˘¸i a at demonstrate ˆ exercitiile 20 ¸i 21.

z2 − 1 unde am notat z = cos x + i sin x. π) este punctual˘. k ∈ Z. convergenta ¸ lim Sn (x) = sgn(x). sin t π 2n b.. S˘ se calculeze a n→∞ lim Sn − sgn(0+) . a s a n→∞ a. π).. t c. S˘ se arate c˘ functia Sn are un maxim ˆ punctul x = a a ¸ ın n→∞ ¸i: s lim Sn π 2n = 2 π π 2n π 0 sin t dt ≈ 1. Pentru aceasta.. sin x . 1789. consider˘m ¸i suma B = sin x + sin 3x + . S˘ se demonstreze egalitatea: a Sn (x) = 2 π x 0 sin 2nt dt. π). + cos(2n − 1)x = sin 2nx . 2k − 1 k=1 n ˆ punctul x = 0 functia sgn nu este continu˘. rezult˘: a a A + iB = ¸i deci: s cos x + cos 3x + . k ∈ Z. Calcul˘m mai ˆ ai suma a ıntˆ A = cos x + cos 3x + . seria sa Fourier converge In ¸ a 1 (conform teoremei lui Dirichlet) la 2 (−1 + 1) = 0 = sgn(0).. MASURA SI INTEGRALA Not˘m cu Sn ¸irul sumelor partiale: a s ¸ Sn (x) = 4 π sin(2k − 1)x . + cos(2n − 1)x.... ∀ x ∈ (−π.208 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ∀ x ∈ (−π. + (cos(2n − 1)x + i sin(2n − 1)x) = = z2 z 2n − 1 . Solutie ¸ a. nu ¸i uniform˘. ∀ x = kπ.. ∀ x = kπ. Dup˘ calcule. 2 sin x sin nx (cos nx + i sin nx). ∀ x ∈ (−π. + sin(2n − 1)x ¸i a s s calcul˘m: a A + iB = = (cos x + i sin x) + (cos 3x + i sin 3x) + .

¸ π 2n Sn π 2n 2 = π 0 sin 2nt 2 dt = sin t π lim Sn π 2n  π 0 sin u du 1 = u sin 2n 2n n π 0 π 0 sin u u du. π). 2 sin t Sn (x) = 2 π x 0 sin 2nt dt. x < . . π sin x 2n avem: π Rezult˘ c˘ x = 2n a a Calcul˘m acum: a π 2 sin 2nx < 0.3. ∀ x ∈ (−π. ˆ ınmultind cu ¸ 4 π: n x 0 209 sin 2nt dt. Din cele demonstrate la punctul precedent rezult˘ c˘ a a Sn (x) = ¸i deci s π 2n 2 sin 2nx π sin x π 2n este punct critic al lui Sn . u  Ultima integral˘ se aproximeaz˘ dezvoltˆnd functia sinus ˆ serie de puteri: a a a ¸ ın π 0 sin u du = u π 0 (−1)n  x2n−2  du = (2n − 1)! n≥1 π = n≥1 (−1)n x2n−1 (2n − 1)!(2n − 1) = 0 (−1)n π 2n−1 . sin 2n Rezult˘: a n→∞ = 2 π sin u du. SERII FOURIER Integrˆnd de la 0 la x. a a a Cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 . rezult˘: a a sin(2k − 1)x = 2k − 1 k=1 sau. x > . eroarea este mai mic˘ decˆt primul termen neglijat. (2n − 1)!(2n − 1) n≥1 Seria fiind alternat˘. sin t b.6. π sin x 2n este punct de maxim al functiei Sn . ˆ ıntr-o vecin˘tate a lui a Sn (x) = Sn (x) = 2 sin 2nx π > 0. 1789. se obtine a a ¸ n→∞ lim Sn π 2n ≈ 1.

2 2 πn a0 nπx nπx + an cos + bn sin 2 2 2 n≥1 deci: = f (x). 2n − 1 4 n≥1 ˆ x = 2 functia nu este continu˘. . n ≥ 2 a − π22n2 dac˘ n impar. x ∈ (0. 2). 24. n ≥ 1 a bn = Rezult˘ dezvoltarea: a x nπx (−1)n−1 sin dx = . 2 2 x nπx cos dx = 2 2 1 2 2 0 0 dac˘ n par. la = . x ∈ (−2. a a Solutie ¸ Cu notatiile uzuale. 2] prelungit˘ prin periodicitate (perioad˘ 4) la R.210 c. Rezult˘: lim Sn a n→∞ ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ∀ x ∈ (−2. ∀ n ≥ 1. = 2 ¸i deci coeficientii Fourier sunt: ¸ s ¸ a0 = an = 1 2 2 0 1 2 2 −2 f (x) dx = 1 2 2 0 x 1 dx = . pentru x = 1 rezult˘ identitatea (obtinut˘ ¸i ˆ exercitiul 17): In a ¸ a s ın ¸ (−1)n−1 π = . MASURA SI INTEGRALA π 2n − sgn(0+) ≈ 0. x ∈ (0. (2n − 1)2 8 n≥1 . ci. conform teoremei lui Dirichlet. x ∈ (−2. 1789. 1 2 nπx (2n − 1)πx (−1)n−1 + − 2 + sin cos 4 n≥1 π (2n − 1)2 2 πn 2 = x 2 = 0 . 2) ˆ particular. 0] . 0] . S˘ se dezvolte ˆ serie Fourier functia: a ın ¸ f (x) = x 2 0 . 2 2 rezult˘ identitatea (obtinut˘ ¸i ˆ exercitiul 16): a ¸ a s ın ¸ 1 π2 = . deci seria Fourier nu converge ˆ acest In ¸ a ın f (2−) + f (2+) 1 punct la f (2) = 1.

π). π x cos nx dx = = 2x sin nx πn − 0 2 nπ π 0 sin nx dx = 2((−1)n − 1) . a ın b. SERII FOURIER 211 25. a a b. f (x) = eax : a ¸ a. ∀n ≥ 1. π)): ¸ a0 = an = 2 π π 0 2 π π 0 x dx = π. n2 π Rezult˘ dezvoltarea ˆ serie de cosinusuri: a ın x= π 4 − cos(2n − 1)x. ∀ x ∈ [0. ın b. ın Solutie ¸ Se calculeaz˘ coeficientii (a se vedea ¸i exercitiul 19) ¸i rezult˘ dezvolt˘rile: a ¸ s ¸ s a a eax = eaπ − 1 2a((−1)n eaπ − 1) + cos nx ∀ x ∈ [0. ˆ serie de cosinusuri. Calcul˘m coeficientii dezvolt˘rii ˆ serie de sinusuri (coincid cu coeficientii a ¸ a ın ¸ Fourier ai prelungirii impare a functiei f ): ¸ bn = 2 π π 0 x sin nx dx = = 2 π 1 − x cos nx n π + 0 1 n π 0 cos nx dx = 2(−1)n−1 . S˘ se dezvolte f ˆ serie de sinusuri.6. Calcul˘m coeficientii dezvolt˘rii ˆ serie de cosinusuri (coeficientii Fourier a ¸ a ın ¸ ai prelungirii pare a functiei f la intervalul (−π. ¸ a. Fie a ∈ R . a ın Solutie ¸ a. n n≥1 26. π). f (x) = x. aπ π(a2 + n2 ) n≥1 . 2 n≥1 π(2n − 1)2 egalitatea fiind adev˘rat˘ ˆ punctele x = 0 ¸i x = π deoarece prelungirea a a ın s par˘ este continu˘. ∀ n ≥ 1. n Rezult˘ dezvoltarea ˆ serie de sinusuri: a ın x= 2(−1)n−1 sin nx. s˘ se dezvolte functia f : [0. S˘ se dezvolte f ˆ serie de cosinusuri. ∀ x ∈ [0.3. π]. π] → R. ˆ serie de sinusuri. π) → R. Fie functia f : [0.

π]. 2 4π . Pentru n ∈ Z . x ∈ (0. π] Solutie ¸ Calcul˘m coeficientii Fourier. π(n2 + 1) 28. π). ∀ t ∈ (−π. 0) f (x) = 1 . (2n + 1)π 29. f0 = 0. x ∈ [0. coeficientii Fourier sunt: ¸ fn = = 1 2π π −π 1 2π 1 2π π −π 0 −π 0 f (t)e−int dt = 1 2π π 0 e|t| e−int dt = e−t(1+in) dt + + et(1−in) dt = π = −1 e−t(1+in) 2π(1 + in) = −π 1 et(1+in) 2π(1 − in) = 0 (−1)n in sh(π) + ch(π) + (−1)n+1 . ¸ a f (t) = e|t| . π). πn Din teorema lui Dirichlet.212 eax = ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. 2π]. avem: a ¸ fn = = 1 2πin 1 − 2π e−int 0 −π 0 −π e−int dt + π 0 π 0 e−int dt = − e−int = i ((−1)n − 1) . S˘ se determine coeficientii Fourier complec¸i ¸i seria Fourier pentru a ¸ s s functia periodic˘ ¸ a −1 . x ∈ (−π. rezult˘: a f2n+1 ei(2n+1)t = n∈Z n∈Z −2i ei(2n+1)π . MASURA SI INTEGRALA 2n(1 − (−1)n eaπ ) sin nx. ∀ x ∈ (0. evident. 0) ∪ (0. π(a2 + n2 ) n≥1 27. S˘ se determine seria Fourier complex˘ a functiei de perioad˘ 2π: a a ¸ a f (x) = x x2 − . t ∈ [−π. Solutie ¸ Pentru orice n ∈ Z. S˘ se determine coeficientii Fourier complec¸i (spectrul ˆ frecvent˘) a ¸ s ın ¸a ai functiei de perioad˘ 2π.

. f0 = π .. 2. e2 . 2πn2 Prin calcul direct. respectiv. Fie {e1 . a a bij = aji . ej > = aji . avem: bij = < T ej . . ∀i. T ei > = < T ei . b. . 2... Fie (H. ei >. 2. <. . pentru orice n ∈ Z : a ıntˆ ¸ fn = = 1 2πin 2π 0 213 1 2π 2π 0 x x2 − 2 4π 1 2πn2 e−inx dx = 1 x − 2 2π e−inx 2π 0 1 x − 2 2π e−inx dx = =− 1 . n}. j ∈ {1. a ¸ aij =< T ej . unde.... S˘ se demonstreze c˘ operatorul T este autoadjunct dac˘ ¸i numai dac˘ a a as a aij = aji .. a Solutie ¸ a. atunci. 6 Functia f este continu˘.. din definitie. . j ∈ {1.4 Operatori pe spatii Hilbert ¸ 30. j ∈ {1. S˘ se demonstreze c˘ operatorul T este unitar dac˘ ¸i numai dac˘ MT a a as a este matrice ortogonal˘. n}. ei >=< ej . 2. . ∀ x ∈ R. periodic˘ ¸i de clas˘ C 1 pe portiuni (functia nu este ¸ a as a ¸ ¸ 1 ˆ punctele 2kπ.. Pentru orice i.. S˘ se demonstreze c˘ matricea adjunctului T este MT = (bij )ij . ∀ i. n}... (T ) ei > = < ej .. n}. ¸ ¸ ¸ s 31.j . j ∈ {1. a ın a a. Celelalte afirmatii sunt consecinte directe ale definitiilor ¸i ale punctului a. ¸ s Not˘m Ker(T ) ¸i Im(T ) nucleul ¸i. ∀i. Im(T ) = {T x | x ∈ H}.6. c. >) un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H).4. imaginea operatorului T : a s s Ker(T ) = {x ∈ H | T x = 0}. 6 n∈Z 2πn2 2 4π 6. deci seria Fourier asociat˘ converge de clas˘ C ın a a uniform la f pe R: π −1 inx x x2 + e = − . en } baza canonic˘ din Rn . . ∀k ∈ Z). Fie T ∈ L(C n ) cu matricea asociat˘ (ˆ baza canonic˘) MT = (aij )i.. a a Solutie ¸ Calcul˘m mai ˆ ai coeficientii Fourier. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ S˘ se demonstreze c˘ seria converge uniform pe R.

Este o consecint˘ a egalit˘¸ii (T ) = T ¸i a egalit˘¸ii de la punctul a. MASURA SI INTEGRALA S˘ se demonstreze egalit˘¸ile: a at ⊥ a. b. s a b. . Pentru incluziunea invers˘. atunci: s < T y. (αx)(n) = α(n)x(n) este ˆ spatiul 2 (Z). c. ¸a at s at 32. bara ˆ a ınseamn˘.214 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Fie x ∈ Ker(T ) ¸i fie y ∈ H. adic˘ x ∈ Ker(T ). Operatorul diagonal a. deci αx ∈ 2 (Z). Ker(T ) = (Im(T )) . Dα x = αx este liniar ¸i continuu ¸i Dα = α ∞ . ˆ ıntr-o formulare echivalent˘. 0 ∈ {α(n) | n ∈ Z}. a ˆ acest caz. ın ¸ e. (Z) → 2 (Z). avem: s αx 2= n∈Z |α(n)x(n)|2 ≤ α ∞ x 2. avem: < T x. ∀ n ∈ Z ¸i 0 nu este punct limit˘ al ¸irului α. Pentru orice α ∈ ∞ (Z) ¸i x ∈ 2 (X). s a pentru orice y ∈ H. Fie α ∈ ∞ (Z). Liniaritatea este imediat˘. Operatorul Dα se nume¸te operas s s tor diagonal. x >=< y. s ın ¸ b. ¸ s d. b. s a s sau. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice α ∈ ∞ (Z) ¸i pentru orice x ∈ a a s ¸irul produs αx : Z → C. T y >= 0 ¸i deci T x = 0. s˘ se demonstreze c˘ operatorul: a a Dα : 2 2 (Z). Solutie ¸ a. S˘ se calculeze adjunctul operatorului Dα ¸i s˘ se caracterizeze operatorii a s a diagonali autoadjuncti ¸i cei unitari. S˘ se determine spectrul operatorului diagonal. ˆ ın ınchiderea (ˆ C) a multimii respective. T x >= 0 ¸i deci x ⊥ Im(T ). fie x ∈ (Im(T ))⊥ . a Solutie ¸ a. Im(T ) = (Ker(T ))⊥ . S˘ se demonstreze c˘ Dα este inversabil dac˘ ¸i numai dac˘: a a as a α(n) = 0. y >=< x. atunci. Din inegalitatea: a Dα x 2= n∈Z |α(n)x(n)|2 ≤ α ∞ x 2. unde.

Evident. β(n) = 1 α(n) este m˘rginit. Dα este unitar ⇔ |α(n)| = 1. rezult˘: ¸ a a a a m∈Z sup |α(m)| ≤ Dα . ¸i deci α ∞ ≤ Dα . s a Rezult˘ c˘ ¸irul definit prin: a as β : Z → C. De aici rezult˘ urm˘torele caracteriz˘ri: a a a a a Dα este autoadjunct ⇔ α(n) ∈ R. Pentru orice ¸iruri a a s s 2 (Z). σm (n) = δm . deci putem considera operatorul Dβ x = βx. avem: x.4. δm este simbolul lui Kronecker. S˘ presupunem mai ˆ ai c˘ ¸irul α ∈ ∞ (Z) are propriet˘¸ile din enunt. n unde. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ rezult˘ c˘ Dα este continuu ¸i ˆ plus Dα ≤ α ∞ . s˘ presupunem acum c˘ operatorul Dα este inversabil ¸i fie Dα a a s inversul s˘u. y >= n=−∞ ∞ α(n)x(n)y(n) = = n=−∞ x(n) α(n)y(n) =< x. S˘ not˘m α ¸irul definit prin α(n) = α(n). atunci: a −1 −1 −1 σn = Dα (Dα σn ) = Dα (α(n)σn ) = α(n)Dα σn . fie. σm 2 = 1 ¸i Dα σm = α(m)σm . pentru orice m ∈ Z. ∀ n ∈ Z. ¸irul a s n σ : Z → C. rezult˘: s a 215 |α(m)| = α(m)σm 2= Dα σm 2≤ Dα σm 2= Dα . d. deci Dα este ˆ acest caz inversabil ¸i Dα = Dβ .6. y ∈ ∞ < Dα x. a ıntˆ a s at ¸ adic˘: a α(n) = 0 ¸i 0 nu este punct limit˘ al lui α. . αy >=< x. s c. a a s ın Pentru a demonstra inegalitatea invers˘. Dα y >. ceea ce arat˘ c˘ Dα = Dα . a ın s −1 −1 Reciproc. ∀ n ∈ Z. Din inegalitatea obtinut˘. ∀ n ∈ Z. Rezult˘ imediat a a c˘ Dβ este inversul lui Dα . luˆnd supremumul (dup˘ m ∈ Z).

α(n) Considerˆnd normele ambilor membri ˆ egalitatea de mai sus. ∀n ≥ 1. ∀ n ∈ Z. S˘ se demonstreze urm˘toarele s ¸ a a propriet˘¸i: at a. bara desemnˆnd ˆ In a ınchiderea. MASURA SI INTEGRALA −1 Dα σn = 1 σn . V este liniar ¸i continuu. rezult˘: a λ ∈ σ(Dα ) ⇔ ∃ n ∈ Z cu λ = α(n) sau λ este punct limit˘ al lui α. ceea ce arat˘ c˘ Im(λI − T ) = H . a ˆ concluzie. deci operatorul λI − T nu este surjectiv. S˘ se demonstreze ¸ s a implicatia: ¸ λ ∈ σp (T ) ⇒ λ ∈ σ(T ). prin definitie.216 deci ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. (V x)(0) = 0 ¸i (V x)(n) = x(n − 1) . Operatorul de translatie unilateral ¸ Pe spatiul Hilbert 2 (N ) consider˘m operatorul: ¸ a V : 2 (N ) −→ 2 (N ) . s Este evident c˘ definitia este corect˘ (V x ∈ 2 (N )). Fie λ ∈ C ¸i fie 1 ¸irul constant 1. avem deci (aplic˘m exercitiul 31): a ¸ {0} = Ker(λI − T ) = (Im((λI − T ) ))⊥ = (Im(λI − T ))⊥ . exist˘ x ∈ H . atunci . σ(Dα ) = {α(n) | n ∈ Z}. aplicˆnd rezultatul de la punctul s s a anterior operatorului Dα − λI = Dα−1 . Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H). 33. a a rezult˘ λ ∈ σ(T ). a 34. Solutie ¸ Dac˘ λ ∈ σp (T ) . obtinem: a ın ¸ 1 σn α(n) Rezult˘ deci c˘ ¸irul a as 2= 1 α −1 Dα σn 2≤ −1 Dα σn 2= −1 Dα . x = 0 astfel ˆ at a ¸ a ıncˆ T x = λx . s . ¸ e. este m˘rginit: a 1 −1 ≤ Dα . Operatorul V se a ¸ a nume¸te operatorul de translatie unilateral. α(n) ceea ce ˆ ıncheie demonstratia.

. s ˆ leg˘tur˘ cu afirmatiile de la punctele b ¸i c s˘ observ˘m c˘ pe spatii In a a ¸ s a a a ¸ finit dimensionale nu exist˘ endomorfisme injective care s˘ nu fie surjective a a ( de fapt operatorul V este mai mult decˆt injectiv.. a . adic˘: ıncˆ a a (0. λx(1).ˆ cazul finit dimensional orice operator injectiv este ¸i surjectiv a ın s ( ˆ plus. ˆ timp ce ˆ cazul unui operator definit a ın ın pe un spatiu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.) = (λx(0).deci V ≤ 1 . in particular.) → V y = (y(1). cu proprietatea V x = λx . . y ∈ 2 (N ) . Este evident (din schema de mai aa ¸ sus) c˘ V x 2 = x 2 . y(1). V nu este operator inversabil (nu este surjectiv). ∀x ∈ 2 (N ) . avem V V x = x . ¸i deci V este izometrie.6. V V = I dar V V = I. V actioneaz˘ astfel: ¸ ¸ a 2 (N ) x = (x(0). y(2). Este evident c˘ pentru orice x ∈ 2 (N ) avem a V x 2 ≤ x 2 . Fie . contradictie cu x = 0.. Pentru orice x. x = 0 . nu exist˘ x ∈ 2 (N ) astfel ˆ at V x = σo . avem: ∞ ∞ ∞ < V x. pentru orice x ∈ 2 (N ) cu proprietatea c˘ a a x(0) = 0 . d. . |λ| ≤ 1}. a a c. . λx(2).) ∈ 2 (N ). x(1). σp (V ) = {λ ∈ C . x(2). Este clar c˘ V V = I . y(3).. este o izometrie). prin absurd .) → (0. . ∀x ∈ 2 (N ) ..). De aici rezult˘ x(n) = 0 . . V este o izometrie: V x 2 = x 2 . x(0) = 0} = 2 (N ) de exemplu. orice izometrie este operator unitar). De aici rezult˘. c˘ V = 1. (V x)(n) = x(n + 1) . Liniaritatea o l˘s˘m ca exercitiu. Dar V σ1 2 = σo 2 = 1 . x(0).4. |λ| < 1} ¸i σ(V ) = σ(V ) = {λ ∈ C . dar.. ∀n ∈ N ¸i V = 1. g. . x(2). f. x(0). Operatorul V nu este a s surjectiv deoarece Im(V ) = {x ∈ 2 (N ) . deci V = 1. Este de asemenea de retinut ın ¸ faptul c˘ V nu are valori proprii. e.. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 217 b. f. Operatorul V nu are valori proprii: σp (V ) = ∅ . y >= (V x)(n)y(n) = n=0 n=1 x(n − 1)y(n) = n=0 x(n)y(n + 1). x(1). y(2). x(1). ¸ Solutie ¸ Prin definitie. ceea ce arat˘ c˘ adjunctul lui V este: a a 2 (N ) y = (y(0). ∀n ∈ N . a dimpotriv˘. λ ∈ C aa a astfel ˆ at exist˘ x ∈ 2 (N ) . Ar˘t˘m acum c˘ V nu are valori proprii.c.. s e. a ¸ Am demonstrat deci c˘ σp (V ) = ∅. a ıncˆ d.) = V x ∈ 2 (N ).b. a.

λx(1). Solutie ¸ Pentru prima incluziune. ¸i deci x(n + 1) = λn x(0) .) = (λx(0). spectrele ¸ a a In operatorilor V ¸i V contin discul unitate deschis ¸i sunt continute ˆ diss ¸ s ¸ ın cul unitate ˆ ınchis. fie λ ∈ σp (T ) ¸i fie x ∈ H un vector propriu s de norm˘ 1 asociat lui λ. contradictie cu xn = 1. 35. ∀ n ∈ N satisa s face conditiile: ¸ xn = 1 ¸i (λI − T )xn = 0.). cu conditia x(0) = 0. rezult˘ a at a n→∞ lim xn = 0. Am σp (V ) = {λ ∈ C . s Incluziunea σpa (T ) ⊆ σ(T ) se demonstreaz˘ prin reducere la absurd: prea supunem c˘ λ ∈ σpa (T ) ¸i λ ∈ σ(T ). Atunci exist˘ un ¸ir xn cu propriet˘¸ile a s a s at xn = 1.. S˘ se demonstreze ins a cluziunile: σp (T ) ⊆ σpa (T ) ⊆ σ(T ). Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H). λ3 x(0). rezult˘ c˘ spectrele operatorilor V ¸i V a a s sunt incluse ˆ discul unitate ˆ ın ınchis. ∀n ∈ N . ∀n ∈ N ¸i lim (λI − T )xn = 0} s n→∞ se nume¸te spectrul punctual aproximativ al lui T . λx(2).. Aplicˆnd acest operator egalit˘¸ii lim (λI − T )xn = 0. . Din egalitatea V x = λx . ceea ce este echivalent cu |λ| < 1 . Deoarece V = V = 1 . |λ| < 1}. . Atunci ¸irul constant xn = x.. ˆ concluzie. deci λ ∈ σpa (T ). x(3). ¸ n→∞ n→∞ . Dac˘ x(0) = 0 . ∀ n ∈ N . atunci x = 0 . Multimea ¸ s ¸ σpa (T ) = {λ ∈ C | ∃ xn ∈ H cu xn = 1. exist˘ operatorul s a (λI − T )−1 . rezult˘ c˘ σ(V ) ⊇ σp (V ) . MASURA SI INTEGRALA g. Cum spectrul este multime ˆ ¸ ınchis˘. x(2). rezult˘: a (x(1). Din exercitiul anterior. Vom ar˘ta mai ˆ ai c˘ a ıntˆ a σp (V ) = {λ ∈ C . λ2 x(0).. |λ| < 1}. ¸ Exist˘ ˆ a restrictia x ∈ a ıns˘ ¸ demonstrat deci c˘: a 2 (N ) . rezult˘ c˘ spectrele a a a celor doi operatori sunt egale cu discul unitate ˆ ınchis. ∀ n ∈ N ¸i lim (λI − T )xn = 0.218 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6.. de asemenea. s a Rezult˘ deci c˘ vectorii proprii x asociati valorii proprii λ sunt de forma: a a ¸ x = (x(0).) . λx(0). . ∀ n ∈ N ..

deci a as T = T −1 = 1. rezult˘ c˘ ¸i T −1 este operator unitar. a a b.6. Demonstr˘m a a mai ˆ ai c˘ T = 1: ıntˆ a T 2 = TT = I = 1. Egalitatea cerut˘ este echivalent˘ cu dubla implicatie: a a ¸ λ ∈ C \ σ(T ) ⇔ λ−1 ∈ C \ σ(T −1 ). ¸ s a. Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H). deci T = T −1 . Dar |λ| ≤ T = 1 ¸i |λ s 37. din egalitatea (adev˘rat˘ ˆ general. λ = 0. ∀n ∈ Z. Presupunem c˘ T este operator unitar. nu numai pentru operatori a a ın unitari). Fie acum λ ∈ σ(T ). atunci σ(T −1 ) = {λ−1 | λ ∈ σ(T )}. (T )−1 = (T −1 ) . ˆ plus. deci: I = (λI − T )(λI − T )−1 = (T −1 − λ−1 I) λT (λI − T )−1 = = (T −1 − λ−1 I) (λI − T )−1 λT. Operatorul de translatie bilateral ¸ Pe spatiul Hilbert 2 (Z) consider˘m aplicatia: ¸ a ¸ W : 2 (Z) → 2 (Z) . a a −1 | ≤ T −1 = 1. deci: a a λ−1 ∈ C \ σ(T −1 ). . W se nume¸te operatorul de translatie bilateral. ∀n ∈ Z. Implicatia invers˘ rezult˘ datorit˘ simetriei ˆ ¸ a a a ıntre T ¸i T −1 . s b. ceea ce arat˘ c˘ operatorul λ−1 I − T −1 este inversabil. atunci σ(T ) ⊆ {λ ∈ C | |λ| = 1}. (W x)(n) = x(n − 1) . conform punctului precedent. Demonstratia s ¸ se ˆ ıncheie observˆnd c˘ 0 ∈ (C \ σ(T )) ∩ (C \ σ(T −1 )). OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 36. Dac˘ T este unitar.4. S˘ se demonstreze urm˘toarele s ¸ a a propriet˘¸i: at a. atunci exist˘ (λI − T )−1 ¸i. a b. Evident. Adjunctul lui W este (W x)(n) = x(n + 1) . deci |λ| = 1. el comut˘ cu a s ın a T . a Solutie ¸ a. rezult˘ c˘ λ−1 ∈ σ(T −1 ). W este liniar ¸i continuu. 219 Fie λ ∈ C \ σ(T ). Dac˘ T este inversabil.

a . Rezult˘ deci c˘ x(n) = λ−n x(0) . Analog se calculeaz˘ ¸i σpa (W ). ∀n ∈ Z. W este operator unitar: W W = W W = I . ∀n ∈ Z. |λ| = 1}. ın d. x = 0 astfel a a s ˆ at W x = λx. Presupunem prin absurd c˘ exist˘ λ ∈ C ¸i x ∈ 2 (Z) . ¸ Demonstr˘m c˘ spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul a a unitate. at d. ¸irul definit prin: s s s ın xn (k) = (2n + 1)− 2 e−ikt pentru |k| ≤ n ¸i xn (k) = 0 ˆ rest. Egalit˘¸ile W W = W W = I sunt evidente. demonstratia este ˆ ¸ ıncheiat˘. n∈Z < W x. Fie λ = eit ¸i fie xn ∈ 2 (Z) . a c. MASURA SI INTEGRALA c. Dar x ∈ a a geometrice: 0 n=−∞ 2 (Z) ¸i deci seriile s |x(0)|2 |λ|−2n ¸i s ∞ n=0 |x(0)|2 |λ|−2n trebuie s˘ fie simultan convergente. adic˘ x = 0 . Pentru orice x . Cum σ(W ) ¸i σ(W ) sunt incluse ˆ a s s ın cercul unitate. acest lucru este posibil numai dac˘ a a x(0) = 0 . y ∈ 2 (Z) . Operatorii W ¸i W nu au valori proprii. Reamintim c˘ σpa este spectrul punctual aproximativ (cf. s e. Spectrele operatorilor W ¸i W sunt incluse ˆ cercul unitate pentru c˘ s ın a sunt operatori unitari (exercitiul 36). 2= x 2 . exercitiul 35). σ(W ) = σpa (W ) = σ(W ) = σpa (W ) = {λ ∈ C . W = W = 1. a ¸ Solutie ¸ a. continuitatea rezult˘ din relatia evident˘: a a ¸ a Wx b. avem: x(n)y(n + 1). Liniaritatea este imediat˘. y >= n∈Z x(n − 1)y(n) = ¸i deci ˆ s ıntr-adev˘r (W x)(n) = x(n + 1) . Propunem cititorului s˘ arate c˘ a a n→∞ 1 xn 2= 1 ¸i: s 2= lim (λI − W )xn 0. adic˘ ıncˆ a x(n − 1) = λx(n) . ∀n ∈ Z. contradictie.220 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Vom demonstra c˘ W nu are valori proprii (analog se arat˘ ¸i pentru a as W ). ˆ particular. a ¸ e.

y) = 0 K(x. obtinem: In ¸ 2 (TK f )(x) = 1 0 0 1 K(x. y)|2 dxdy. Operatorul integral Fie spatiul Hilbert (L2 [0. x) ˆ particular.6. ˆ cazul particular K = H . OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 221 38. cu nucleul K(x. 2 ) al functiilor de p˘trat integrabil pe in¸ ¸ a tervalul [0. 1]) as ın ¸ la functia K . 1] . y)f (y)dy. x) ( un astfel de nucleu se nume¸te simetric). s . e. 1] × [0. 1] → C o ın a functie de p˘trat integrabil pe [0. z)K(z. Dac˘ ¸irul de nuclee Kn converge ˆ spatiul Hilbert L2 ([0. 1) . atunci ¸irul de operatori integrali TKn converge ˆ spatiul ¸ s ın ¸ (L L2 [0. z)H(z.4. deci: (TK TH f )(x) = 1 0 0 1 K(x. Adjunctul operatorului TK este operatorul integral TK . 1] . 1) → L2 (0. 1] ¸i fie: ¸ a s K 2= 1 0 0 1 |K(x. TK este autoadjunct dac˘ ¸i numai dac˘ nucleul K are proIn as a prietatea K(x. s b. Operatorul TK se nume¸te operatorul integral definit de nucleul K . y)dz . y) = K(y. 1] × [0. S˘ se demonstreze c˘ TK este liniar ¸i continuu ¸i TK ≤ K 2 . y) = K(y. y)dz f (y)dy. Fie K : [0. Fie TK ¸i TH doi operatori integrali cu nucleele K ¸i respectiv H . y)dz dx. 1] ˆ raport cu m˘sura Lebesgue. functia g definit˘ a a ¸ ¸ a prin egalitatea: g(x) = 1 0 K(x. 1] . a a s s c. ) la operatorul integral TK . ın Rezult˘ deci c˘ putem defini aplicatia: a a ¸ TK : L2 (0. z)H(z. (TK f )(x) = 1 0 K(x. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice functie f ∈ L2 [0. y)f (y)dy este ˆ L2 [0. d. 1] × [0. s s S˘ se demonstreze c˘ operatorul TK TH este operator integral ¸i are nucleul a a s 1 definit prin G(x. 1]. a.

z)f (z)dz = (TG f )(x). Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz): g ≤ 1 0 0 1 2 2= 1 0 0 1 2 K(x. avem: < TK f. y) (TH f ) (y)dy = 1 0 0 1 K(x. 1] . s ın c. g ∈ L2 [0. (TK f )(x)g(x)dx = f (y) 1 0 K(x. x)g(x)dx dy =< f. g >= = = 1 0 1 0 1 0 1 0 2→ 0. z)dy f (z)dz = G(x. 1] . y)f (y)dy .222 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. y) = 0 . b. 39. y)g(x)dx dy = f (y) K(y. y)H(y. ∀x < y . Demonstratia este o consecint˘ imediat˘ a inegalit˘¸ii dintre normele ¸ ¸a a at operatorului integral ¸i a nucleului s˘u: s a TKn − TK ≤ Kn − K e. 1]. ∀f ∈ L2 [0. continuitatea rezult˘ din punctul precedent a a ¸i ˆ plus TK ≤ K 2 . d. Pentru orice f. y)f (y) dy 1 0 dx ≤ 2 2 |K(x. Pentru orice f ∈ L2 [0. Liniaritatea este imediat˘. y)|2 dy |f (y)|2 dy dx = f K 2 2 . Operatorul Volterra Un operator integral TK (a se vedea exercitiul precedent) se nume¸te oper¸ s ator de tip Volterra dac˘ nucleul K are proprietatea: K(x. a Rezult˘ c˘ un operator Volterra este definit prin: a a (TK f )(x) = x 0 K(x. z)f (z)dzdy = = 1 0 K(x. avem: (TK TH f )(x) = = 1 0 0 1 1 0 K(x. . y)H(y. MASURA SI INTEGRALA Solutie ¸ a. TK g > .

Fie K ∈ L2 ([0. y)| = x y K(x. z)K [n−1] (z. 1]) un nucleu Volterra m˘rginit. TK . conform exercitiului precedent (punctul c): ¸ 1 G(x. atunci ea este nilpoa a tent˘. y) = 0 . ˆ primul caz. z)H(z. lim ( TK ) n = 0.6. Dac˘ x ≥ y . avem K(x. Se ¸tie c˘ ¸ s a dac˘ o matrice A este strict inferior triunghiular˘. y) = x y K(x. atunci: ın a G(x. y) = 0 . y) = G(x. deci oricum G(x. deci K ∞ < ∞ . Tinˆnd cont de cele demonstrate ˆ s s ¸ a ın exercitiul precedent (punctul c). are propriet˘¸ile: at 1 n a. 1] × [0. adic˘ exist˘ m ∈ N astfel ˆ at Am = O . y) = 0 . n→∞ b. y).4. y) = H(x. avem: |K [2] (x. un operator cu aceast˘ proprietate se nume¸te cvasinilpoa s tent. y)dz. o consecint˘ va fi calculul spectrului unui astfel ¸ a ¸a de operator. a atunci. 1] trebuie s˘ verifice cel putin a a a ¸ una din inegalit˘¸ile: x < z sau z < y . Solutie ¸ a. Pentru orice 0 ≤ y ≤ x ≤ 1 . S˘ presupunem acum c˘ H = K ¸i s˘ not˘m ˆ acest caz a a s a a ın K [2] (x. . este suficient s˘ ar˘t˘m implicatia: ¸ a aa ¸ K(x. atunci orice z ∈ [0. y)dz ≤ K 2 ∞ (x − y). unde. y) = 0 . y) = 0 K(x. z) = 0 . dac˘ x < y . y)dz. ∀x < y ⇒ G(x. operatorul Volterra asociat. ∀x < y. z)H(z. σ(TK ) = {0} . K(x. y)dz. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 223 Analogia cu teoria matricelor este evident˘: operatorii de tip Volterra sunt a analogul operatorilor asociati matricelor inferior triunghiulare. y) = ¸i ˆ general pentru n ∈ N : s ın K [n] (x. z)K(z. z)K(z. at ın iar ˆ al doilea H(z. y) = 1 0 1 0 K(x. ˆ Intr-adev˘r. Vom demonstra mai ˆ ai c˘ produsul a doi operatori de tip Volterra TK ıntˆ a ¸i TH este un operator de acela¸i tip. Scopul acestui exercitiu a a a ıncˆ ¸ este de a demonstra o proprietate asem˘n˘toare ¸i pentru operatorii Volterra a a s definiti de nuclee m˘rginite.

S˘ se a a a caracterizeze apoi operatorii de ˆ ınmultire autoadjuncti ¸i cei unitari. ¸ ¸ c. Liniaritatea aplicatiei Mφ este evident˘. 2π]. ¸ ¸ s Solutie ¸ a. b. Din cele demonstrate la punctul precedent. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. 2π] spatiul Banach al functiilor esential m˘rginite cu ¸ ¸ ¸ a norma · ∞ . S˘ se demonstreze c˘ Mφ este operator liniar ¸i continuu. a a d. . S˘ se arate c˘ pentru orice φ ∈ L∞ [0. y)| ≤ Rezult˘ deci c˘: a a n ( TK ) n ≤ 1 K n K n ∞ ∞ (x − y)n−1 ≤ . a. deci σ(TK ) = {0} . a a s Operatorul Mφ se nume¸te operatorul de ˆ s ınmultire cu functia φ. ∀t ∈ [0. λ ∈ σ(T )} = lim n→∞ Tn 1 n . 2π]. (n − 1)! (n − 1)! K [n] ∞ 1 n ≤ K ∞ 1 (n − 1)! n −→ 0. a 40. avem: s φf 2= 2π 0 |φ(t)f (t)|2 dt ≤ φ ∞ f 2< ∞. Pentru orice φ ∈ L∞ [0. ∀f ∈ L2 [0. 2π]. S˘ se demonstreze c˘ Mφ = Mφ . 2π] → L2 [0. ¸ a ın a a atunci σ(T ) = {0} . 2π] ¸i f ∈ L2 [0. rezult˘ a c˘ r(TK ) = 0 . pentru n −→ ∞ . continuitatea este echivalent˘ ¸ a a cu existenta unei constante k > 0 cu proprietatea ¸ Mφ f 2≤ k f 2. Din definitia razei spectrale rezult˘ ˆ mod evident c˘ dac˘ r(T ) = 0 . Reamintim c˘ raza spectral˘ a unui operator T este: a a r(T ) = sup{|λ| . 2π]. Pentru orice φ ∈ L∞ [0. ın b. 2π]. φ(t) = φ(t). unde. 2π] ¸i f ∈ L2 [0. Mφ (f ) = φf. S˘ se demonstreze c˘ Mφ = φ ∞ . fixat˘ definim operatorul: a Mφ : L2 [0. functia produs a a s ¸ φf este ˆ L2 [0. ¸ b. 2π]. 2π].224 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA Prin inductie rezult˘ c˘ pentru orice n ∈ N ¸i y ≤ x . Fie L∞ [0. avem: ¸ a a s |K [n] (x.

k ≤ −1}. ¸ c. Pentru orice n ∈ N consider˘m multimea: a a ¸ An = {t ∈ [0. 2π] ¸i: a ¸ s Mφ χn 2π 0 2= 2π 0 |φ(t)χ(t)|2 dt ≥ 1 n ≥ φ ∞ − 1 n 2 |χn (t)|2 dt ≥ φ ∞ − χn 2. ∀ t ∈ [0. deoarece m˘sur˘ ˆ a s a a a ıntregului cerc este finit˘). 225 ceea ce k f 2. as a Mφ este unitar dac˘ ¸i numai dac˘ |φ(t)| = 1. 2π] consider˘m submultimea: In ¸ a ¸ H 2 [0. 2π]. ˆ spatiul Hilbert L2 [0. Rezult˘ imediat urm˘toarele caracteriz˘ri: s Mφ este autoadjunct dac˘ ¸i numai dac˘ φ(t) ∈ R. Prin definitie. d. n Din definitia normei · ∞ rezult˘ c˘ m˘sura Lebesgue a multimii An este ¸ a a a ¸ nenul˘ (¸i finit˘. ∀ t ∈ [0.6. ∀f ∈ L2 [0. ∀n ∈ N. Mφ g >. Rezult˘ inegalitatea: a Mφ ≥ φ deci Mφ ≥ φ ∞ . rezult˘ c˘ putem lua k = φ a a a ˆ ıncheie demonstratia. 2π]. 2π] . . norma Mφ este: ¸ Mφ = inf{k > 0 . ∀k ∈ Z. atunci: a < Mφ f. n 1 2π 2π 0 (φ(t)f (t)) g(t) dt = f (t) (φ(t) g(t)) dt =< f. demonstr˘m a a acum inegalitatea invers˘. ∀n ∈ N. 2π]}.4. |φ(t)| ≥ φ ∞ 1 − }. Dac˘ f. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ Din calculul f˘cut la punctul a. 2π] . 2π] = {f ∈ L2 [0. as a 41. g ∈ L2 [0. g >= = 1 2π 2π 0 ∞ 1 − . 2π] | fk = 0. Fie χn functia a ¸ caracteristic˘ a multimii An . evident χn ∈ L2 [0. Mφ f 2≤ ∞. a a a ¸i deci (Mφ ) = Mφ . Inegalitatea Mφ ≤ φ ∞ a fost demonstrat˘ la punctul b.

2π]. 2π] ¸i fie M c. 2π]. ın it . ∀ t ∈ [0. ¸i deci f ∈ H a s c. ¸ a. 2π]. g ∈ H 2 [0. 2π]. 2π]. 2π]. ultima inegalitate a fost demonstrat˘ ˆ exercitiul 11. 2π]. S˘ se demonstreze c˘ H 2 [0. ¸ . Fie fn ∈ H s ¸ s a demonstr˘m c˘ dac˘ fn converge ˆ norma · 2 la f . a a ¸ ın 2 [0. unde. a ın ¸ 2 [0. atunci: s (Mω1 h)(k) = = 2π 1 2π 2π 0 h(t) eit e−ikt dt = 1 h(t) e−i(k−1)t dt = h(k − 1) = 0. ∀ f ∈ L2 [0. k ≤ −1 ¸i h ∈ H 2 [0. deci H 2 [0. S˘ se demonstreze c˘ H a a ¸ ınchis ˆ L2 [0. S˘ ¸ ¸ a 2 [0. 2π] ¸i α.226 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. 2π 0 ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. 2π]. fie k ∈ Z. se demonstreze c˘ H a ¸ ω adic˘ Mω1 h ∈ H 2 [0. β ∈ C. 2π] este subspatiu vectorial ˆ L2 [0. 2π] un ¸ir de functii ¸i fie f ∈ L2 [0. ∀ h ∈ H 2 [0. 2π] este subspatiu invariant pentru operatorul M . k ≤ −1. Fie k ∈ Z. Pen