Coperta colecţiei de Micu Veniamin SAMUEL BECKETT

EN ATTENDANT GODOT

\ \

Les Editions de Minuit, 1952 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate
Editurii UNIVERS

SAMUEL BECKETT

AŞTEPTÎNDU-L
PE

GODOT

TRADUCERE DE GELLU NAUM
EDITURA

UNIVERS
şi
TEATRUL NAŢIONAL

I. L. CARAGIALE
BUCUREŞTI — 1970

Personajele Estragon Vladimir Pozzo Lucky Băiatul
ACTUL 1
Drum de ţară, cu copac. Seara. ESTRAGON, aşezat pe jos, încearcă să-şi scoată gheata. Se opinteşte îndârjit, cu amlndouă mâinile, icnind. Se opreşte, istovit, se odihneşte gîfîind, reîncepe. Acelaşi joc Intră VLADIMIR. ' ESTRAGON (renunţlnd din nou): Nimic de făcut. VLADIMIR (apropiindu-se cu paşi mărunţi şi ţepeni, cu picioarele depărtate): Şi eu încep să cred la fel. (Rămîne nemişcat.) M-am împotrivit multă vreme gîndului ăstuia spunîndu-mi: Vladimir, nu te prosti, încă n-ai încercat tot. Şi reluam lupta. (Se reculege, cu gîndul la luptă. Către Estragon.) Aşadar, iată-ne din nou. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Sînt mulţumit că te revăd. Te credeam plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: Şi eu la fel. VLADIMIR: Ce facem ca să sărbătorim întîlnirea? (Se

gândeşte.) Ridică-te să te pup. îi întinde mîna. ESTRAGON (nervos): Imediat, imediat. Tăcere. VLADIMIR (jignit, rece): Pot să ştiu unde şi-a petrecut domnul noaptea? ESTRAGON: Într-un şanţ. VLADIMIR (uimit): Un şanţ! Unde asta? ESTRAGON (fără gest): Pe 'colo. VLADIMIR: Si nu te-au bătut?
(7)

ESTRAGON: Ba da... Nu prea tare. VLADIMIR: Aceiaşi? ESTRAGON: Aceiaşi? Nu ştiu. Tăcere. VLADIMIR: Cînd mă gîndesc... de pe-atunci... mă întreb... ce-ai fi devenit tu... fără mine... (Cu glas hotărit.) La ora asta n-ai fi fost decît o grămăjoară de oase, fără doar şi poate. ESTRAGON (înţepat): Ei şi? VLADIMIR (copleşit): E prea mult pentru un singur om. (Pauză. Apoi, cu vioiciune.) Pe de altă parte, la ce bun să te descurajezi acum, iată ce-mi zic. Trebuia să mă gîndesc la asta acum o veşnicie, pe la 1900... ESTRAGON: Destul. Ajută-mă să-mi scot scîrba asta. VLADIMIR: Mînă în mînă, ne-am fi aruncat amîndoi din vîrful Turnului Eiffel, printre primii. Arătam bine pe-atunci. Acum e prea tîrziu. Nu ne-ar mai lăsa nici să ne Urcăm măcar. (Estragon se căzneşte cu gheata.) Ce faci acolo? ESTRAGON: Mă descalţ. Ţie nu ţi s-a întîmplat niciodată? VLADIMIR: De cînd îţi tot spun că trebuie să le scoţi în fiecare zi? Ai face mai bine să mă asculţi. ESTRAGON (slab): Ajută-mă. VLADIMIR: Te doare? ESTRAGON: Dacă mă doare! Mă întreabă dacă mă doare! VLADIMIR (cu mlnie): Numai tu suferi, totdeauna! Eu nu contez. Tare aş vrea să te văd în locul meu. Atunci să te-aud. ESTRAGON: Te-a durut? VLADIMIR: Dacă m-a durut! Mă întreabă dacă m-a durut! ESTRAGON (arătînd cu degetul): Asta nu-i un motiv să nu te închei. VLADIMIR (aplecindu-se): Adevărat. (îşi încheie nasturele.) Să nu fim neglijenţi în lucrurile mărunte. ESTRAGON: Ce să-ţi spun, tu aştepţi totdeauna ultimu moment. VLADIMIR (visător): Ultimul moment... (Meditează.) E lung, dar o să fie bun. Cine spunea asta? ESTRAGON: Nu vrei să mă ajuţi? VLADIMIR: Cîteodată îmi spun că vine, totuşi. Atunci mă simt tare ciudat. (îşi scoate pălăria, se uită la ea, îşi plimbă mina pe dinăuntru, o scutură, şi o pune pe cap.) Cum să spun? Uşurat şi în acelaşi timp... (Caută)... inspăimîntat. (Cu emfază.) ÎN-SPĂI-MÎNTAT. (îşi scoate din nou pălăria şi se uită la ea.) Nemaipomenit! (Bate uşurel deasupra pălăriei, ca şi cum ar vrea să cadă ceva din ea, se uită din nou înăuntru, şi-o pune pe cap.) în fine... Estragon, cu preţul unui efort suprem, reuşeşte

să-şi scoată gheata. Se uită la ea, îşi plimbă mina înăuntru, o întoarce, o scutură, caută pe jos dacă n-a căzut ceva, nu găseşte nimic, îşi trece din nou mina prin gheată, cu ochii în gol. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON: Nimic. VLADIMIR: Dă să văd. ESTRAGON: Nu-i nimic de văzut. VLADIMIR: încearcă s-o pui din nou. ESTRAGON (care şi-a examinat piciorul): Am să-l las să mai respire un pic. VLADIMIR: Iată omul, în întregime, supărat pe gheată cînd e de vină piciorul lui. (îşi scoate, încă o dată, pălăria, se uită în ea, îşi trece mina înăuntru, o scutură, bate uşurel în ea, suflă înăuntru şi o pune pe cap.) începe să mă îngrijoreze. (Tăcere. Estragon îşi mişcă piciorul, jucînd din degete ca să circule aerul mai bine.) Unul din tâlhari a fost salvat. (Pauză.) E un procent cinstit. (Pauză.) Gogo... ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Dacă ne-am căi? ESTRAGON: Pentru ce? VLADIMIR: Păi... (Caută.) N-ar fi nevoie să intrăm în amănunte. ESTRAGON: Că ne-am născut? Vladimir se porneşte pe rîs, dar îşi înăbuşă hohotele imediat, ducîndu-şi mîna la pubis, cu faţa crispată.
(8)

(9) VLADIMIR: Nici nu mai îndrăznim să rîdem. ESTRAGON: Grozavă oprelişte. VLADIMIR: Numai să zîmbim. (Faţa i se despică într-un zîmbet maxim care încremeneşte, durează un timp, apoi se şterge brusc.) Nu-i totuna. în fine... (Pauză.) Gogo... ESTRAGON (agasat): Ce mai vrei? VLADIMIR: Ai citit Biblia? ESTRAGON: Biblia... (Se gîndeşte.) Probabil că mi-am aruncat ochii prin ea. VLADIMIR (mirat): La şcoala fără Dumnezeu? ESTRAGON: Habar n-am dacă era cu sau fără. VLADIMIR: Pesemne că o confunzi cu Ocna. ESTRAGON: Se poate. îmi amintesc hărţile Ţării Sfinteîn culori. Foarte frumoase. Marea Moartă era bleupal. Mi se făcea sete numai cînd mă uitam la ea. Şi-mi spuneam: acolo o să mergem să ne petrecem luna de miere. O să înotăm. O să fim fericiţi. VLADIMIR: Ar fi trebuit să te faci poet. ESTRAGON: Am fost. (Gest spre zdrenţele lui.) Nu se vede? Tăcere. VLADIMIR: Ce spuneam... Cum îţi merge cu piciorul? ESTRAGON: Se umflă. VLADIMIR: A, da, ştiu, povestea cu tîlharii. Ţi-aduci aminte? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Vrei să ţi-o povestesc? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Ca să ne treacă timpul. (Pauză.) Erau doi hoţi, răstigniţi o dată cu Mîntuitorul. Şi... ESTRAGON: Cu cine? VLADIMIR: Cu Mîntuitorul. Doi hoţi. Se zice că unul a fost mîntuit, iar celălalt... (Caută contrariul lui mîntuit.)...afurisit.

ESTRAGON: Mîntuit, de ce? VLADIMIR: De iad. ESTRAGON: Mă duc. Nu se mişcă din loc. (10) VLADIMIR: Şi totuşi... (Pauză.) Cum se face că... Sper că nu te plictisesc. ESTRAGON: N-ascult. VLADIMIR: Cum se face că dintre cei patru evanghelişti, unul singur prezintă faptele aşa? Erau, totuşi, toţi patru acolo — în fine — erau pe-aproape. Şi numai unul singur vorbeşte despre un tîlhar salvat. (Pauză.) Zău, Gogo... trebuie să mai arunci şi tu cîte-o vorbuliţă din cînd în cînd. ESTRAGON: Eu ascult. VLADIMIR: Unul din patru. Dintre ceilalţi trei, doi nu pomenesc un cuvînt, iar al treilea spune că i-au făcut gură am îndoi. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: Nu înţeleg nimic. (Pauză.) Cui i-au făcut gură? VLADIMIR: Mîntuitorului. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Fiindcă n-a vrut să-i scape. ESTRAGON: De iad? VLADIMIR: Da' de unde! De moarte. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Pe urmă au trebuit să fie afurisiţi amîndoi. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Dar celălalt zice că a fost unul salvat. ESTRAGON: Ei şi? Nu sînt de acord între ei şi-atîta tot. VLADIMIR: Erau acolo toţi patru. Şi unul singur pomeneşte de-un tîlhar salvat. De ce să-l crezi pe el, şi nu pe ceilalţi? ESTRAGON: Cine-l crede? VLADIMIR: Toată lumea. Nu se cunoaşte decît versiunea asta. ESTRAGON: Oamenii sînt nişte tîmpiţi. Se ridică anevoie, merge şchiopătînd spre culisa stîngă, se opreşte, priveşte în zare, cu palma deasupra ochilor, se întoarce, merge spre culisa dreaptă, priveşte (11)

în zare. Vladimir îl urmăreşte cu privirea, apoi se duce să ia gheata, se uită în ea, îi dă drumul jos, repede. VLADIMIR: Phui! Scuipă jos. Estragon revine în centrul scenei, priveşte spre fundal. ESTRAGON: încîntător loc. (Se întoarce, "înaintează pînă la rampă, priveşte spre public.) Plăcut peisaj. (Se întoarce spre Vladimir.) Să ne cărăm. VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot... ESTRAGON: Adevărat. (Scurtă pauză.) Eşti sigur că aici? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că aici trebuie să aşteptăm? VLADIMIR: A zis în faţa copacului. (Priveşte copacul.) Mai vezi alţii? ESTRAGON: Ăsta ce e? VLADIMIR: Pare salcie. ESTRAGON: Unde-i sînt frunzele? VLADIMIR: Pesemne că e moartă. ESTRAGON: A terminat cu plînsul.

VLADIMIR: Doai dacă n-o fi anotimpul. ESTRAGON: Nu crezi mai curînd că e un copăcel? VLADIMIR: Un arbust. ESTRAGON: Un copăcel. VLADIMIR: Un... {Se opreşte.) ...adică ce vrei să insinuezi? Că am greşit locul? ESTRAGON: Trebuia să fie aici. VLADIMIR: N-a spus că vine sigur. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR: Ne întoarcem mîine? ESTRAGON: Şi pe urmă poimîine? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Şi aşa mai departe. VLADIMIR: Adică... ESTRAGON: Pînă cînd vine... VLADIMIR Eşti fără milă. ESTRAGON: Am mai venit şi ieri. VLADIMIR: A, nu, aici te-nşeli... ESTRAGON: Dar ce-am făcut noi ieri? VLADIMIR: Ce-am făcut ieri? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Păi... (Supărîndu-se.) Cînd e vorba să arunci îndoiala în sufletul omului, nu te-ntrece nimeni. ESTRAGON: Eu cred că am fost aici. VLADIMIR (privire circulară): Locul ţi se pare cunoscut? ESTRAGON: Nu spun asta. VLADIMIR: Atunci? ESTRAGON: Asta nu împiedică... VLADIMIR: Totuşi... copacul ăsta... (întorcîndu-se spre public.) ...turbăria asta. ESTRAGON: Eşti sigur că astă-seară? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că astă-seară trebuia să-l aşteptăm? VLADIMIR: El a zis că sîmbătă. (Scurtă pauză.) Aşa mi se pare. ESTRAGON: După muncă. VLADIMIR: Cred că am notat tot. Îşi scotoceşte buzunarele, arhipline cu tot felul de gunoaie. ESTRAGON: Dar în care sîmbătă? Şi-apoi, e azi sîmbătă? Nu e mai degrabă duminică? Sau luni? Sau vineri? VLADIMIR (priveşte înnebunit în jurul lui, ca şi cum data ar fi scrisă pe peisaj): Nu se poate. ESTRAGON: Sau joi. VLADIMIR: Cum să facem? ESTRAGON: Dacă s-a deranjat de pomană aseară, fii sigur că azi n-o să mai vină de loc. VLADIMIR: Dar zici că noi am venit aseară. ESTRAGON: S-ar putea să mă înşel. (Scurtă pauză.) Ia să tăcem un pic, vrei? VLADIMIR (slab): Sigur că vreau. (Estragon se aşază iar pe pămînt. Vladimir umblă de colo-colo, agitat, se opreşte din cînd în cînd să scruteze zarea. Estragon adoarme.
(13)
1

Vladimir se opreşte în faţa lui.) Gogo... (Tăcere.) Gogo... (Tăcere.) GOGO! Estragon se trezeşte speriat. ESTRAGON (realizînd toată oroarea situaţiei lui): Dormeam. (Dojenitor.) De ce nu mă laşi niciodată să

) Ce facem acum? ESTRAGON: Aşteptăm. Se îmbrăţişează. ESTRAGON: Ar fi.) Ştii povestea cu englezul la bordel? VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Da. ESTRAGON: Dar tot am putea să încercăm. Estragon face cîţiva paşi spre el.) Aveai să-mi spui ceva? (Tăcere. Pas înainte. VLADIMIR: Destul! Vladimir iese.) Nu-i aşa. Şi acolo unde pică.. cresc mătrăgune.. (Scurtă pauză. un mare neajuns.) Zău. VLADIMIR (fără să se întoarcă): N-am nimic să-ţi spun.... Patroana îl întreabă dacă vrea o blondă.. (Scurtă pauză.dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. ESTRAGON (interesat): Se scoală? VLADIMIR: Da. ESTRAGON (cu blîndeţe): Vroiai să-mi vorbeşti? (Vladimir nu răspunde. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Ar fi un mijloc să se scoale. Calm.. se opreşte. Estragon face un pas înainte. Cui vrei să-i povestesc coşmarurile mele personale. într-adevăr. ESTRAGON (pas înainte): Eşti supărat? (Tăcere. dar pînă atunci. Vladimir revine. Mimica lui Estragon e analoagă celei pe care o smulge spectatorilor eforturile unui pugi(14) .) Lasă-mă pe mine! (Vladimir se înduplecă. ESTRAGON: Un englez. Sînt oameni caaami. (Tăcere.. ESTRAGON: Am avut un vis. VLADIMIR: NU-L POVESTI! ESTRAGON (gest spre univers): Asta ţi-ajunge? (Tăcere. c-ar fi un mare neajuns? (Scurtă pauză. se duce la bordel. îi atinge umărul..) Spune..) Puţi a usturoi. o brună sau o roşcată.) N-aş avea încredere.. Didi. Nu ştiai? ESTRAGON: Să ne spînzurăm imediat.) Şi bunătatea călătorilor. Didi.) Dă-mi mîna! (Vladimir se întoarce. Didi. ESTRAGON (rece): Există momente cînd mă întreb dacă n-am face mai bine să ne despărţim. VLADIMIR: Nu-l povestii ESTRAGON: Visam că. Continuă tu. Pas înainte.. (Vladimir devine ţeapăn. VLADIMIR: N-ai merge departe. Ştii bine că nu suport. traversează scena..) Nu eşti drăguţ. VLADIMIR: De-o creangă? (Se apropie amîndoi de copac şi-l privesc. De-asta ţipă ele cînd le smulgi. după ce s-a îmbătat. trece prin faţa lui Estragon.) Sărută-mă.) Englezii spun caaarn. Alt pas înainte. VLADIMIR: Ajunge. Didi! (Tăcere. ESTRAGON: Calm. (Tăcere. . list. Estragon se dă brusc înapoi.) Iartă-mă. cu tot ce urmează. (Scurtă pauză. calm.. Estragon se ridică şi-l urmează pînă la limita scenei. cu ochii plecaţi. ESTRAGON: Povesteşte-mi-o.) Nu-i aşa.) Avînd în vedere frumuseţea drumului. VLADIMIR: Pentru rinichi. dacă nu ţie? VLADIMIR: Să rămînă personale. Didi? VLADIMIR: Fii calm. Estragon priveşte cu atenţie copacul. (Pe gînduri.

VLADIMIR: Să-şi consulte familia. VLADIMIR: Nu înţeleg. ESTRAGON: Gîndeşte-te niţel. . ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Tu eşti mai uşor decît mine. (Se gîndeşte. Eu nu ştiu. Nimic precis. întii tu. VLADIMIR: Că trebuie să se mai gîndeasca. (Furios. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR (în cele din urmă): Nu înţeleg. Pauză. (16) VLADIMIR: Agenţii. ESTRAGON: Un fel de rugăminte. ESTRAGON (cu efort).) Creanga. ESTRAGON: O cerere vagă.) Dar încearcă să înţelegi! VLADIMIR: Mă bizui pe tine.. ESTRAGON: Pe de altă parte. Sau aproximativ. creanga. VLADIMIR: Registrele. VLADIMIR: La asta nu mă gîndisem. ESTRAGON: E şi normal. ESTRAGON: De fapt. Asta nu ne angajează cu nimic.) Pe cînd dacă. VLADIMIR: Dacă vrei tu. VLADIMIR: Şi mie la fel. ESTRAGON: Contul la bancă..VLADIMIR: încearcă.. Una din două. Vladimir se gîndeşte. ESTRAGON: Cu mintea odihnită. ESTRAGON: Păi tocmai. ESTRAGON: Şi el ce ţi-a răspuns? VLADIMIR: Că o să vadă. VLADIMIR: Ei bine. VLADIMIR: E mai bine să ştim sigur mai întîi. E mai prudent. ESTRAGON: Că nu poate să promită nimic. ESTRAGON (care a găsit): Cine poate mult poate şi puţin.. Gogo uşor-creanga nu rupe-Gogo mort. ESTRAGON: Corespondenţii. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. ESTRAGON: După tine. ce i-am cerut? "VLADIMIR: Nu erai acolo? ESTRAGON: N-am fost atent. am face poate mai bine dacă am bate fierul pînă nu îngheaţă. VLADIMIR: Nu-i aşa? ESTRAGON: Aşa mi se pare.. (15] ESTRAGON: Am să-ţi explic. zău aşa. VLADIMIR: Chiar aşa. ESTRAGON: Prietenii. VLADIMIR: Atunci ce facem? ESTRAGON: Să nu facem nimic.. nu. Didi greu-creanga rupe-Didi singur. VLADIMIR: Să aşteptăm întîi ce-o să ne spună el. ESTRAGON: Asta e. VLADIMIR: Dar cîntăresc eu oare mai mult ca tine? ESTRAGON: Tu spui. Caută expresia justă. VLADIMIR: Sînt curios să ştiu ce-o să ne spună el.. VLADIMIR: înainte de-a se pronunţa. (Pauză..

(Scoate.: M-ai face să rîd.) Iată. (Muşcă din nap. VLADIMIR: Aş fi jurat că sînt strigăte. în sfîrşit. Merită să aşteptăm.) Numai napi. Oftat de uşurare. ESTRAGON: Nu aud nimic.ESTRAGON (neliniştit): Şi noi? VLADIMIR: Poftim? ESTRAGON: Am zis. pe care şi-l întrerupe brusc? ca mai înainte. (Estragon îi dă napul. VLADIMIR: Vrei un morcov? ESTRAGON: Altceva n-ai? VLADIMIR: Cred că mai am nişte napi. înghesuiţi unul în altul. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. VLADIMIR: Ssst! (Ascultă amândoi.) Ai? VLADIMIR (ridicînd mîna): Ascultă! Ascultă amîndoi înţepeniţi grotesc. Nu? ESTRAGON: Nu toată noaptea. ESTRAGON: Mi-e foame.) Stai. Destindere. Se depărtează unul de altul. ESTRAGON: Pînă acolo am ajuns? VLADIMIR: Domnul are vreo reclamaţie de făcut? ESTRAGON: Nu mai avem drepturi? Rîsul lui Vladimir. ESTRAGON: Mi-ai făcut frică. ESTRAGON: Dă-mi un morcov.) Pesemne că pe ultimul l-ai mîncat tu. şi noi? VLADIMIR: Nu înţeleg. Tăcere. cu capul în piept. ESTRAGON: Să ne cărăm. la loc uscat. ochi în ochi. cu braţele atîrnate. dragul meu. (18) VLADIMIR: A! . VLADIMIR: Unde? (Scurtă pauză. (Caută mereu. Tăcere. cu burta plină. Se agaţă de braţul lui (17) Vladimir. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot.} Fă-l să ţină mult. Acelaşi joc. ESTRAGON: Şi de ce ar fi strigat el? VLADIMIR: După cal. ESTRAGON (mestecînd): Ţi-am pus o întrebare. (Se scotoceşte din nou prin buzunare şi nu găseşte decît un nap. VLADIMIR. (Caută. ESTRAGON: Ph! Vîntul prin trestii. scoate un nap şi i-l dă lui Estragon.) E un nap! VLADIMIR: Oh. Tăcere. (Estragon îl şterge pe mînecă şi începe să-l mănînce. pe paie. VLADIMIR: E încă ziuă. ESTRAGON: Le-am pierdut? VLADIMIR (răspicat): Le-am dat pe nimic.) Dă-mi înapoi napul. dacă aş avea nevoie. la căldurică.) Nici eu. că nu mai e altul. VLADIMIR: Am crezut că e el. Ascultă amîndoi. cu genunchii frînţi. Rămîn neclintiţi. Jalnic. un morcov şi i-l dă lui Estragon. am găsit. minus zîmbetul. ESTRAGON (slab): Nu sîntem legaţi? (Scurtă pauză. e cît pe-aci să cadă.) Poate că în seara asta o să ne culcăm la el. pardon! Aş fi jurat că-i morcov. ESTRAGON: Care e rolul nostru în toate astea? VLADIMIR: Rolul nostru? ESTRAGON: Nu te pripi.) Mersi. VLADIMIR: Rolul nostru? Cel care cere. Estragon îşi pierde echilibrul. care se clatină.

(19) 2* VLADIMIR: Rămîi cum eşti. amindoi aşteaptă. dă fuga spre Vladimir care îl aşteaptă..) Stai că-mi aduc aminte. Ei traversează scena. se întoarce de unde a plecat.. apoi dă fuga la Vladimir.) Grozav morcovul tău. Estragon scapă morcovul.. Vladimir nu face legătura. Lucky poartă o valiză grea.) Ce voiai să ştii? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. se întoarce. un scaun pliant. întorcînd spatele primejdiei.ESTRAGON: Ce mi-ai răspuns? VLADIMIR: E bun morcovul tău? ESTRAGON: E dulce. VLADIMIR: Fondul nu se schimbă. ridică morcovul. meditativ. ESTRAGON: Nimic de făcut. Pozzo. ESTRAGON: Adică? VLADIMIR: Eu mă deprind cu gustul pe măsură ce mănînc. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON (cu gura plină. Şi el. (îi suge capătul. îl vira în buzunar. VLADIMIR: Cu atît mai bine. cu apreciere.) înapoi! Zgomot de cădere. ESTRAGON (mestecă. POZZO (în culise): Mai repede! (Pocnet de bici. ESTRAGON: De caracter. (Mestecă. în aşa fel încît apare întîi Lucky urmat de funia destul de lungă ca el să poată ajunge în mijlocul platoului înainte ca Pozzo să iasă din culise..) Vrei să-l termini tu? Un ţipăt cumplit răsună în imediata apropiere.) Curios.) Asta mă plictiseşte. Intră Pozzo şi Lucky. cu capetele vîrîte în umeri. apoi se precipită spre culise. Lucky trece prin faţa lui Vladimir şi Estragon şi iese. şi-l răsuceşte prin faţa ochilor. distrat): Nu sîntem legaţi? VLADIMIR: Nu aud nimic. ESTRAGON: Ia te uită! (Ridică restul morcovului. VLADIMIR: Cum legaţi? ESTRAGON: De mîini şi de picioare. şi Vladimir încremenesc.) Nu încă. cu atît mai bine. Primul ii mină pe al doilea cu ajutorul unei funii trecute pe după gît. văzîndu-i pe Estragon şi pe Vladimir. (Scurtă pauză. Funia se întinde. VLADIMIR: Legaţi? ESTRAGON: Legaţi. VLADIMIR: De Godot? Legaţi de Godot? Ce idee! Nici gînd! (Scurtă pauză. se opreşte. îl răsuceşte în aer cu vîrfurile degetelor. ESTRAGON (dupăces-a gîndit îndelung): Asta e contrariul? VLADIMIR: Chestie de temperament. Pozzo trage cu: putere de ea. A căzut Lucky. Pozzo apare. se opreşte din nou. (îi întinde lui Vladimir restul morcovului. Rupe o îmbucătură. (Priveşte morcovul. ESTRAGON: îl cheamă Godot? VLADIMIR: Cred că da. un coş cu provizii şi un pardesiu pe braţ. VLADIMIR: N-ai ce-i face. Estragon se opreşte la jumătatea drumului. Pozzo are un bici în mină. cu atît e mai puţin bun. ESTRAGON: Oricît te-ai zbate. ESTRAGON: Oricît te-ai suci. înghite): Întreb dacă sîntem legaţi. înlănţuiţi. îşi ia gheata. de capătul cu frunze. VLADIMIR: Legaţi de ce? De cine? ESTRAGON: De omul tău. cu toată . VLADIMIR: Pentru mine e contrariul. cu cît înaintez.

sînteţi fiinţe umane.... ESTRAGON: O făceam cu intenţii bune.. ESTRAGON: Adică. Vladimir şi Estragon îl privesc simţind totodată şi dorinţa de-a da fuga să-l ajute şi teama de-a se amesteca unde nu le fierbe oala. POZZO: Aici? Pe moşia mea? VLADIMIR: N-aveam nici un gînd rău. VLADIMIR: Aşa socoteam şi noi. VLADIMIR (conciliant): Eu am cunoscut o familie Gozzo. am crezut. domnule. da. ESTRAGON: Eu... domnule.. unu. POZZO (oprindu-se): Şi totuşi. domnule? POZZO (cu voce cumplită): Eu sînt Pozzo! (Tăcere.) Din aceeaşi specie cu mine.. VLADIMIR: A. POZZO: Drumul e al tuturor. Nu-l cunoaştem prea bine. ESTRAGON (încet): El e? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Ei!. nici nu l-aş recunoaşte măcar... POZZO: Cine e? VLADIMIR: Ei. ESTRAGON (făcindu-se că ar căuta): Bozzo. Bozzo.) Vă întreb dacă numele ăsta nu vă spune nimic? Vladimir şi Estragon se întreabă din ochi. VLADIMIR: Fireşte. (20) VLADIMIR: Godot? POZZO: Mă numesc Pozzo.) Din aceeaşi specie cu Pozzo! De origine divină! VLADIMIR: Adică? POZZO (tăios): Cine e Godot? ESTRAGON: Godot? POZZO: M-aţi luat drept Godot.. POZZO: E o ruşine. nu văd........ bine. dar aşa e. abia dacă-l cunoaştem..... slăbiciunea... Pozzo. ESTRAGON: Da' de unde. eun.. Nu. Da.. Mama broda la gherghef.) Numele ăsta nu vă spune nimic? (Tăcere. VLADIMIR: Dă-mi drumu'! ESTRAGON: Stai liniştit! POZZO: Atenţie! E rău! (Estragon şi Vladimir îl privesc. domnule.)? Cu străinii... (21) VLADIMIR: Nu-l ascultaţi. Vladimir face un pas spre Lucky... VLADIMIR: Ba nu. (îşi pune ochelarii. aşteptarea. o clipă. Pozzo înaintează ameninţător. nici o clipă. (Izbucneşte într-un hohot de rîs enorm.. nu-l ascultaţi! POZZO: Aşteptarea? Va să zică îl aşteptaţi? VLADIMIR: Adică. mărturisesc.. ESTRAGON (către Pozzo): Nu sînteţi domnul Godot.. oboseala... POZZO: M-aţi luat drept el.. . e o cunoştinţă.. întunericul. VLADIMIR (la fel): Pozzo.. dar totuşi... nu. Estragon îl opreşte apucîndu-l de mînecă.povara lui.... domnule. VLADIMIR: Pozzo sau Bozzo? ESTRAGON: Pozzo. Pozzo. ESTRAGON (repede): Nu sîntem de pe-aici.. POZZO: Pozzo! ESTRAGON: A..

) Vedeţi.) întoarce-te! (Lucky se întoarce.) Stai! (Lucky se opreşte.) Da.) Stai! (Lucky se opreşte. Ritmul unuia care doarme de-a-npicioarele.) Haina! (Lucky pune va. (Trage de funie.şase ore.) Scoală. se învîrtesc în jurul lui Lucky. Către Vladimir şi Estragon. da. Pozzo priveşte scaunul. (Deschide coşul. dă pardesiul. se opreşte. şase ore la rînd. reia totul.) Vedeţi.. dacă n-aveţi nimic împotrivă. se pleacă şi ia biciul în dinţi. se apleacă.) Biciul! (Lucky înaintează.timp de (calculează) . nemaiavînd mîini libere.) Acolo! Pute. (se uită la ceas) .. reia valiza. (Bea o duşcă direct din sticlă. Estragon şi Vladimir prind curaj. îl ajută pe Pozzo să se îmbrace. nu pot să mă lipsesc mult timp de societatea semenilor mei. Pozzo îi smulge biciul din gură.) De cîte ori cade. (In faţa expresiei lor neîncrezătoare. se îndreaptă brusc. ia coşul. se dă înapoi. reîncepe să se îndoaie. (Către (22) Lucky. Către Vladimir şi Estragon. (Trage de funie. dă coşul.) Scoală-te! (Scurtă pauză. Către Lucky. rămîne nemişcat. mută scaunul. fără să-ntîlneşti ţipenie de om.) Stai! (Lucky se opreşte.) Ţine! (Pozzo îi întinde biciul. se trage înapoi. Lasă sticla şi începe să mănînce. (Termină de încheiat pardesiul.) Coşul! (Lucky înaintează. Tăcere.) E răcoare aici.) înapoi! (Luckyse dă înapoi. se dă înapoi. se apleacă. se inspectează.) Coşul! (Lucky înaintează.) Atenţie! .. Lucky se apropie şi. scoate o bucată de pui. Către Vladimir şi Estragon. POZZO (cu un gest larg): Să nu mai vorbim despre asta. se dă înapoi. (Către Lucky. se apropie. mută scaunul.) Dragii mei. aruncă oasele după ce le-a supt. Lucky se îndoaie încet.) înapoi! (Lucky intră de-a-ndăratelea. o bucată de pîine şi o sticlă de vin. scîrnăvie ! (Zgomotul lui Lucky care se ridică şi-şi adună lucrurile. (Către Lucky. se dă înapoi. Pozzo muşcă din pui cu lăcomie.) De asta.) Haina! (Lucky lasă totul jos. amabil. (îi priveşte pe cei doi semeni.ESTRAGON: N-ai ce să-i faci. am să rămîn o clipă lîngă voi.. Lucky se trage înapoi. reia valiza şi coşul. reia valiza şi coşul. chiar atîta.) Scaun! (Lucky lasă valiza şi coşul... înaintează. înaintează. dragii mei. apoi se dă înapoi. (Trage de funie. adoarme. ESTRAGON: Ce are? VLADIMIR: Pare obosit. pînă ce valiza atinge pămîntul. mă bucur sincer. încetul cu încetul. îl cercetează pe toate părţile. Pozzo se aşază. se ridică. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă bagajele jos? VLADIMIR: Ştiu eu? (Se apropie amîndoi şi mai mult de Lucky. Pozzo începe să-şi pună pardesiul. se dă înapoi.. Pozzo trage de funie. înaintează. înainte de-a mă aventura mai departe. da. propteşte vîrful biciului în pieptul lui Lucky şi împinge.) în sănătatea noastră.) Mai încoace! (Lucky lasă jos valiza şi coşul.) Mai încoace! (Lucky înaintează. mă bucur din toată inima că v-am întîlnit.) Aerul face foame. drumul e lung cînd călătoreşti singur timp de.liza jos..) Chiar cînd ei nu-mi seamănă decît într-o mică măsură.) Mai încolo! (Lucky se dă înapoi.

) Dar. nu mîncaţi. ESTRAGON: Ce vrei.. VLADIMIR: Tot frecînd.. VLADIMIR: Gîfîie..) Ce vreţi.. ESTRAGON: După mine. VLADIMIR: Nu-i rău.. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Ce riscăm? ESTRAGON (uimit): Domnule. personal nu mai am nevoie de ele. acum e mai bine.. ESTRAGON (privind gîtul): Nu văd nimic. sfîrşind de mîncat. (Trage un fum. VLADIMIR: Nodul.. ESTRAGON: E fatal.. VLADIMIR: Poate e un idiot.. Estragon observă oasele de pui pe jos. ESTRAGON ('acelaşi joc): Nu-i sigur. POZZO: Lăsaţi-l dracului! (Ei se întorc spre Pozzo.ESTRAGON: Dacă i-am vorbi? VLADIMIR: Ia uită-te-aiciI ESTRAGON: Ce e? VLADIMIR (neliniştit): Gîtul. (Scurtă pauză.. ESTRAGON (timid): Domnule. ba nu. (Estragon face un pas spre oase. ESTRAGON: E normal. nu-i de meserie. (23) ESTRAGON: într-adevăr..) Coşul! (Lucky e cît p-aci să cadă.. ESTRAGON: Un cretin. 'ESTRAGON (ridicînd din umeri. Estragon priveşte ţintă oasele. de oase. care.) Dar. (Estragon se opreşte. Estragon trece pe locul lui Vladimir. întinde picioarele.) întreabă-l ceva.) Nu. ESTRAGON: Ii curg balele. VLADIMIR: Şi ochii! ESTRAGON: Ce-i cu ei? VLADIMIR: îi ies.. se întoarce la loc. îşi reîncep examinarea.. înaintează. VLADIMIR: Carne vie.) Ah. VLADIMIR: Nu-i sigur.. e normal. VLADIMIR: N-are încotro. îşi şterge gura cu dosul mînecii.. îşi reia poziţia. oprindu-se la faţă. Dacă am nevoie de oase? (Le mişcă cu vîrful biciului.. le priveşte fix. oasele-i revin . VLADIMIR: Treci aici.. îşi revine.. cu lăcomie. Pozzo scapără un chibrit şi începe să-şi aprindă pipa. n-aveţi nevoie. e gata să crape. Pozzo aruncă chibritul şi trage de funie (24) cu furie. Pozzo scapără un al doilea chibrit şi-şi aprinde pipa. în principiu.) Nu vedeţi că vrea să se odihnească? (Îşi scoate pipa şi începe s-o îndese cu tutun. VLADIMIR (Intinzlnd capul): Parcă are guşă. VLADIMIR: Mai tare. ESTRAGON: Funia.. POZZO: Ce-i. ESTRAGON: Face spume. ESTRAGON (mai tare): Domnule.) Coşul! (Cum Lucky nu se mişcă. strîmbîndu-se): Găseşti? VLADIMIR: Cam feminizat.. flăcăule? ESTRAGON: Hm. pune sticla în coş.. domnule? VLADIMIR (indignat): Nu puteai să mai aştepţi? POZZO: Ba nu.

ESTRAGON: De pe-acum? POZZO: O clipă! (Trage de funie. POZZO: Sînteţi severi..hamalului. POZZO (către Vladimir): Faci aluzie la ceva anume? VLADIMIR (hotărît şi bolborosind): Să trateze un om. pe Vladimir şi pe Pozzo.) Cîţi ani poate să aibă? ESTRAGON: întrebaţi-l pe el. o absorbi. o să-ţi spună el. firesc. (Oftează. Da? Nu? în sfîrşit.) Eu nu sînt decît un fumător mărunt.) Sper că n-are de gînd să-mi tragă clapa îmbolnăvindu-se. (Tăcere. Lucky saltă capul.. (25) VLADIMIR (izbucnind): E o ruşine! Tăcere.) cîţi ani ai. Lucky se dă înapoi.. Lucky nu se clinteşte.) Răspunde! Le vrei sau nu le vrei? (Lucky tace..) Dar poate că voi nu sînteţi fumători.) Scaunul! (îl arată cu (26) biciul. Aruncă oasele.) Şaizeci? Şaptezeci? (Către Estragon. şi n-am obiceiul să fumez două pipe una după alta. (Estragon se întoarce spre Lucky. le adună şi începe să\le roadă. Estragon merge spre Lucky şi se opreşte în faţa lui. în ciuda precauţiilor. ) Dar cum să mă aşez acum. domnule.în felul ăsta. Trage din pipă.. nu.) Cere-i. cere-i. le vrei dumneata? Lucky îl priveşte lung pe Estragon. îi priveşte. o fiinţă umană. din nou.) Ce să-i faci? (Tăcere.) Din cauza nicotinei. se opreşte din ronţăit. mi se pare ciudat..) Vă las. ESTRAGON: Ah! Parcă e mai bine.. (Către Vladimir. Estragon.. Se gîndeşte. (îl priveşte pe Lucky cu nelinişte. găsesc că.) N-are importanţă..) . (Estragon se repede la oase.. (îşi goleşte pipa lovind-o de bici.) Ce zici? (Tăcere. se ridică.) Hail ESTRAGON: Pardon. rînd pe rînd. Către Estragon. Pozzo pocneşte din bici. Lui trebuie deci să i le cereţi. nu-i prea important. ESTRAGON: Domnule.) N-ai zis nimic? (Tăcere. domnule.) Iată-mă. POZZO: Ţi se vorbeşte. fiindcă (îşi duce mîna la inimă) face să-mi bată inima.. instalat. Vladimir e din ce în ce mai jenat. (Se gîndeşte. ESTRAGON (nevrînd nici el să se lase mai prejos): Un scandal! Reîncepe să roadă.) Dacă mai fumez o pipă cu voi? Ce ziceţi? (Ei nu zic nimic. . VLADIMIR: Să plecăm. şovăie. e o ruşine. Să vedem.. POZZO (încîntat): Domnule! (Lucky îşi pleacă fruntea. POZZO: Sînt indiscret... (Scurtă pauză... Pozzo e foarte calm. Lucky îl mută din loc... n-avea teamă. reia valiza şi coşul.) Totuşi. porcule! Răspunde! (Către Estragon. E pentru prima oară cînd refuză un os.) Sînt ale dumitale.. oasele astea. Mulţumesc că mi-aţi ţinut de urît.. pardon. după ce m-am ridicat în picioare? Fără să par — cum să spun — că mă plec? (Către Vladimir. un fumător mic de tot. dacă nu sînt indiscret? (Tăcere.) Mai aşa! Aici! (Se aşază. stupefiat. (Gest spre Lucky.

.). cînd e încă lumină.... o să ne simpatizăm.. (îşi aprinde iar pipa. POZZO (înclntat): O întrebare? Cine? Care? (Tăcere. Godin. De la cea mai neînsemnată creatură înveţi cîteceva.. VLADIMIR (către Estragon): Cred că te-ascultă.. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: O să vorbească. ca să se ştie că e vorba de amîndoi). Ce se întîmplă în cazul ăsta cu... căci. totuşi. în cazul ăsta. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Şi eu aş fi fericit să-l întîlnesc. Godot. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Dar m-ar mira. ESTRAGON: Are dreptate.. mai e încă lumină.) Bun. (27) VLADIMIR: Vi se pune o întrebare. Să zicem că pleci acum. Chiar voi (îipriveşte atent unul după altul. Acum îmi pui întrebări.în fine. de teamă să nu piardă întrebarea): Mă întrebi de ce nu-şi lasă bagajele jos. te rog..) Decît prima. tremurînd. O să se termine rău. nu? ESTRAGON (continuînd să dea roată în jurul lui Lucky): Suflă ca o focă.. (Tăcere. VLADIMIR: Să plecăm. dar e ăsta un motiv? (Către Vladimir. Mai staţi un pic.. .) în fine. POZZO: Nu mai poate să-mi sufere prezenţa. E treaz. POZZO: Sper că nu plecaţi din cauza mea. de care depinde viitorul vostru (Tăcere.. vreau să zic.în cazul ăsta.. . cu atît sînt mai fericit.) . viitorul vostru imediat.) . ESTRAGON: Mă întreb şi eu. Godet. (îşi scoate pipa din gură. după cum spui.) Adineauri îmi spuneai domnule.) Dar e bună. îţi guşti mai bine fericirea. POZZO (care a urmărit discuţia cu o atenţie îngrijorată. oricît.) Gîndeşte-te. (Scoate pipa din gură şi o priveşte.. hai. VLADIMIR: Vino încoace. Cu cît întîlnesc mai mulţi oameni. Probabil că nu sînt prea uman. (Toţi trei privesc cerul. te îmbogăţeşti. înainte de a face o imprudenţă. VLADIMIR: Chiar aşa. POZZO: Am să vă răspund! (Către Estragon. (îşi pune iar pipa în gură.. ESTRAGON (care a început iar să-i dea tîrcoale lui Lucky): Ce? VLADIMIR: Acum poţi să-l întrebi. n-o să vă pară rău.m-am stins.. VLADIMIR: De unde ştiţi? POZZO: Iată-l că-mi vorbeşte iar! Pînă la urmă. VLADIMIR: Mă duc.începe să-şi umple pipa. cine ştie.. ce se întîmplă cu întîlnirea voastră cu. îmi calci pe nervi..) Dar stai la un loc. chiar voi.. ESTRAGON: Ce să-l întreb? VLADIMIR: De ce nu-şi lasă bagajele jos. ESTRAGON (simţind că e rost de pomană): Avem timp. POZZO (către Estragon): Sînteţi de acord. o priveşte. poate că mi-aţi adus ceva. înţelegeţi cu cine vreau să spun.... POZZO (care şi-a aprins pipa): A doua e totdeauna mai puţin bună. VLADIMIR: Dar întreabă-l pe el.

) Perfect.) De ce? POZZO: înţeleg. se ridică uşurat. Trebuia să-mi spuneţi mai demult. ESTRAGON:Cum? POZZO: Poate că m-am exprimat prost. trage de funie. porcule! (Lucky îl priveşte. fiu ispitit să-l folosesc şi pe viitor în funcţia asta.) Atunci ce? (Lucky saltă capul. Mă ascultă toată lumea? (Se uită la Lucky. (Desface palmele. Pozzo îl priveşte fără să înţeleagă. scoate un mic vaporizator şi îşi vaporizează gîtlejul. Nu-i de meserie. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Vrea să mă ducă. trage de funie. (Scurtă pauză.) Acolo! [(Lucky se opreşte. gîfîind.) Mai încoace! (Lucky înaintează. înseamnă deci că nu vrea? Iată ceva bine gîndit. nu-i tocmai asta. ce m-aţi întrebat? VLADIMIR: De ce el. unul lîngă altul..) Atlas. am să. să renunţ să mă despart de el. (Mimează un om încovoiat de povară. am să vă spun. Mai tare. dar n-o să-i meargă..) Uită-te la mine.) Ce spuneam? (Scurtă pauză. horcăie ca să-şi cureţe beregata. De ce nu se face comod. E toată lumea aici? Mă priveşte toată lumea? (Priveşte spre Lucky.) Nu-mi place să vorbesc în gol. . aşteaptă.) Gata. Cred că v-am răspuns la întrebare. fiul lui Jupiter! (Tăcere. Lucky saltă capul. n-o mai scoatem la capăt.) Dacă vorbim toţi odată. VLADIMIR: Atenţie! POZZO: Ca să mă impresioneze.) Ce spuneam? Vladimir mimează un om care duce o povară grea. scoate iar vaporizatorul. Mai calm.) De ce? Mereu să ţină. ESTRAGON: Nu-l mai vreţi? POZZO: în realitate. ca să-l păstrez.) Niciodată să lase. Nu are drept»!? Are.Nemişcaţi. repune vaporizatorul în buzunar. Dacă soarta n-ar fi fost împotrivă. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ţine seama că s-ar fi putut să fiu eu în locul lui şi el într-al meu. POZZO: Perfect..) E toată lumea gata? (îi priveşte pe toţi trei. Să vedem. Caută să-mi facă milă ca. Ăsta e calculul lui nenorocit. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că dacă-l văd neobosit am să-mi regret hotărîrea. trage de funie. Nu. Mai aveţi altele? Jocul cu vaporizatorul.. POZZO: De fapt. Bun. Şi de ce nu vrea? (Scurtă pauză. duce bagajele ca un porc. Să încercăm să vedem clar. ultimul pe (28) Lucky. Fiecăruia ce i se cuvine. repune vaporizatorul în buzunar. dacă-l văd hamal bun.) Domnilor. Se gîndeşte. ESTRAGON: Eu plec. Ca şi (29) cum ar fi lipsă de oameni de povară! (Toţi trei îl privesc pe Lucky. (îşi pune pipa în buzunar. îşi vaporizează gîtlejul. POZZO (furios): Nu mă întrerupe! (Scurtă pauză.) Gata. ESTRAGON (cu tărie): Bagajele! (Arată cu degetul spre Lucky. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că. scuipă.

niciodată n-aş fi simţit decît lucruri josnice. ESTRAGON (ţinînd în aer piciorul rănit): N-am să mai pot umbla! VLADIMIR (tandru): Am să te duc eu. (Tăcere. (30) ESTRAGON: Ticălosule! Bestie! (Îşi ridică pantalonul. ridică batista.) Să nu mai vorbim de loc. POZZO: Dulăii bătrîni au mai multă demnitate. Şi-atunci. face turul platoului şchiopătind şi urlînd de durere. niciodată n-aş fi gîndit. (Estragon şovăie.) Şi nici de bine să n-o vorbim.VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ce zici? VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Aşa e. fără voia lui. apoi se duce să se aşeze acolounde se afla la ridicarea cortinei. unde sper să scot ceva pe el. Estragon scapă batista. vreau să zic că în loc să-l dau pur şi simplu afară pe poartă.} La nevoie. La fel e şi cu rîsul. Lucky ii arde o lovitură de picior în tibias. (Rîde. (Visător. VLADIMIR: Dă-mi-o. VLADIMIR (către Estragon): Arată. pentru graţie. Pentru fiecare om care începe să plîngă. pentru marile adevăruri. Dar în loc să-l alung.) Ia-o. (îi întinde . ESTRAGON: Plînge. dacă ţi-e milă. (Estragon ia batista. (Estragon se apropie de Lucky şi se pregăteşte să-i şteargă ochii. legate de meseria mea de— n-are importanţă. se aruncă înapoi.) Consolează-l. într-atît de mare mi-e bunătatea. Estragon nu vrea să-i dea batista. după cum aş fi putut. (Către Estragon. Lucky plinge. mi-am luat un knuk. se dă înapoi. o să se simtă mai puţin părăsit.) El! VLADIMIR (privind cerul): Nu mai vine noaptea odată?' POZZO: Fără el. cu cîteva picioare în cur. (Estragon îi arata piciorul. POZZO: Grăbiţi-vă! Curînd n-o să mai plîngă. îl duc.) L-ai înlocuit.) Batista! Lucky lasă valiza şi coşul.) E adevărat că populaţia a sporit. nu e posibil să alungi asemenea fiinţe. Către Pozzo. ar trebui să-l omori. Ca să faci bine. lui Estragon o batistă.) Deci să nu ne vorbim de rău epoca. Aţintindu-şi degetul spre Lucky. se opreşte din plîns. Estragon porneşte şchiopătind. POZZO: Ştiţi cine m-a învăţat toate lucrurile astea frumoase?' (Scurtă pauză. oarecum. un altul. o dă lui Pozzo. Ea nu e de loc mai nenorocită decît cele dinaintea ei. Gesturi de copil. (Tăcere. VLADIMIR: încearcă să umbli. Aşa. înaintează. (Scurtă pauză.)1 M-a schilodit! POZZO: Ţi-am spus că nu-i plac străinii.) Şterge-i ochii. la tîrgul Mîntuitorului.) îi curge sînge! POZZO: E semn bun. Estragon şovăie încă. să mai cerceteze cerul): Un knuk? . (Tăcere. POZZO: Uite-l că nu mai plînge. VLADIMIR (încetînd. mînios.) Lacrimile lumii sînt imuabile. se opreşte în faţa lui Lucky şi îl scuipă. îi şterg eu ochii. undeva. Mă ştiam incapabil pentru frumuseţe. reia valiza şi coşul. La drept vorbind.

....... Acum au knuki.. Către Lucky. zău ! (Se scotoceşte prin buzunare. apucîndu-se cu mîinile de cap): Nu mai pot.. Părul alb şi abundent îi cade în jurul feţei. VLADIMIR: După ce i-ai supt măduva.) Aţi văzut? VLADIMIR: Ce-i aia un knuk? POZZO: Nu eşti de pe-aici. se bate în piept. 1 ToaTe aceste personaje poartă pălării-melon.A&. mă ucide.. trebuie să plece. oamenii aveau bufoni..) Nu prea ştiu ce-am spus..) Ce mi-am făcut pipa? VLADIMIR: Frumoasă seară. dar puteţi fi siguri că nici un cuvînt nu era adevărat. Toţi îl privesc pe Pozzo. E complet chel.. ESTRAGON: E teribil. e înspăimîntător. nu mai pot. . par tinerel.. nu-i aşa? (Vladimir îl priveşte pe Lucky.) Pe lîngă el. mă făcea mai bun. îşi scoate pălăria.. (caută) ca pe-o coajă de banană. într-adevăr! POZZO (plîngînd în hohote): Pe vremuri.. Lucky tresare. VLADIMIR (către Lucky): Cum îndrăzneşti? E ruşinos! Un stăpîn atît de bun! Să-l faci să sufere în halul ăsta! După atîţia ani. VLADIMIR: Şi acum îl alungaţi? O slugă atît de bătrînă şi de credincioasă? ESTRAGON: Scîrnăvie! Pozzo e din ce în ce mai agitat. Lucky îşi pune pălăria sub braţ şi reia coşul. curînd au să fie 60.. Cei care pot să-şi permită.) Pălăria (31) (Lucky lasă coşul. Dar eşti măcar din secolul nostru? Pe vremuri.. VLADIMIR: Abia începe.. ce face..... nu puteţi să ştiţi....POZZO: Curînd au să se-mplinească 60 de ani de cînd durează toate astea. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Nu ştiu. nu ştiu ce m-a apucat. POZZO (gemînd.. Tăcere.. VLADIMIR: Şi încă nu s-a sfîrşit.) Nu mai pot. să-l arunci ca peun. nu? (Scurtă pauză. (32) VLADIMIR: Nu cred. (ridică braţele) . ESTRAGON: E groaznic.. să suport. era drăguţ cu mine. ESTRAGON: S-ar zice că nu... ESTRAGON: Trebuie să-l întrebăm.. Trebuie să recunoaşteţi că. (Pozzo îşi scoate pălăria1.).. Vă cer iertare. ESTRAGON: E dezgustător. VLADIMIR: Nu mai poate.) Acum priviţi..) Par eu omul pe care-l face cineva să sufere? Nu. (Din ce în ce mai stăpîn pe sine. acum. îşi pune pălăria pe cap.. (Ridicîndu-se mîndru. Uitaţi totul..înnebunesc. mă ajuta....) Nu se cunoaşte. POZZO (calmat): Domnilor. (Socoteşte în gînd. (Se îndreaptă. (Se prăbuşeşte cu capul în mîini. mă distra. VLADIMIR: înnebuneşte. ESTRAGON (către Vladimir): Vrea să-l înlocuiască? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: N-am înţeles dacă vrea să-l înlocuiască sau dacă nu mai vrea altul după el. ESTRAGON: De neuitat....

ESTRAGON: Ce? POZZO: Dacă mi-ai cere să mă aşez. ESTRAGON: S-a ţinut el. Fără să-şi ia rămas bun ! Nu e elegant! Ar fi trebuit să-l ţii.. POZZO: Sigur. VLADIMIR: Păstrează-mi locul. ESTRAGON: în fundul culoarului.) Oh! A plecat!. POZZO: Se potoleşte.. (Scurtă pauză.. Se îndreaptă spre culise. ridică scaunul. POZZO: Nu ţineţi să plecaţi pînă nu vine? ESTRAGON: Vedeţi că. răstoarnă scaunul cu o lovitură de picior. cît a putut.. în sfîrşit. POZZO: Dar ce mi-am făcut pipa? ESTRAGON: Are haz! Şi-a pierdut ciubucul! Rîde zgomotos. (Observă lipsa lui Vladimir. totul se potoleşte. veniţi.. e cît se poate de firesc.. Vladimir se opreşte. dacă aş avea întîlnire cu un Godin. ESTRAGON: La circ. înţelegeţi. nu alta! POZZO (ridicînd capul): N-ai văzut cumva. e firesc. VLADIMIR (oprinduse): Nu mai vine noaptea odată? Toţi trei privesc cerul. Şi eu. Ascultaţi.. agitat.. (34) POZZO: Nu.. ESTRAGON: O să vedeţi.. POZZO: Vreţi să mă scol? ESTRAGON: Veniţi. repede... 3(33) Aşteptîndu-l pe Godot POZZO: De ce?. ESTRAGON: V-ar ajuta? POZZO: Aşa mi se pare. Din slăvi coboară o linişte adîncă. nu. (Privire circulară. Godet. dar nu ştiu cum să fac. înţelegeţi cu cine vreau să zic. ESTRAGON: Hai. ESTRAGON: Pot să vă ajut? POZZO: Dacă mi-ai cere. vă rog. dezolat.. nu-i nevoie.) De altfel.) Pan doarme. ii imbrînceşte pe Lucky.) Insistă un pic. Vladimir revine posomorit. îşi reia umbletul. domnule.. (Priveşte scaunul. pe stînga. Iese. înainte de-a renunţa. POZZO: Mi-am pierdut Abdulahul! ESTRAGON (strîmbîndu-se de rîs): Să mori de rîs..) Atunci e-n regulă! ESTRAGON: Veniţi încoace. poate. POZZO: Nu-i mulţumit? ESTRAGON: Aţi pierdut o chestie formidabilă. . POZZO:Ţ! Ţ!Ţ! Ţ! ESTRAGON: 8-a terminat. Pozzo se ridică şi merge spre Estragon. VLADIMIR: La music-hall. aşezaţi-vă..) Mi-ar place să mă aşez iar. umblă de colocolo. în locul vostru..VLADIMIR: Te-ai crede la spectacol. ESTRAGON: La circ. (Ridică mina. aş aştepta să se facă întuneric beznă. POZZO: Oh! (Scurtă pauză. mai calm. Godot. ESTRAGON: Priviţi. Păcat.. simt asta. Încet. VLADIMIR: Mă întorc.

Gheata lui Estragon şi pălăria lui Vladimir le scapă din mîini. Iată-mă reinstalat. dacă ţin să nu întîrzii. Pălăria lui Lucky cade. trage de funie.) La această latitudine. (Rîde.) Doresc să vă satisfac. POZZO: Crezi? ESTRAGON: E absolut sigur. (Saltă capul. fără ca el să-şi dea seama. Lucky doarme pe jumătate. în picioare. la noi. Dar înţeleg. (Joc cu vaporizatorul. orizontal. (Ei coboară capetele. (Tăcere. da. Către Estragon. cîte puţin. pînă la urmă cu succes. (Vocea îi devine cîntătoare. în dosul vălului acestuia de blîndeţe şi de calm (ridică ochii spre cer. Voce posomorîtă. POZZO: în afară de firmament.) Puţină atenţie. VLADIMIR: Timpul s-a oprit pe loc. numai asta nu. domnule. nu ştiţi încă ce înseamnă un amurg. dragul meu. în afară de Lucky.) Aşa se petrec lucrurile pe ticălosul ăsta de pămînt. care coboară treptat) cîte puţin. în picioare.) Priveşte cerul. ceilalţi îl imită. în afară de Lucky) noaptea galopează (vocea îi devine mai vibrantă) şi va veni să se năpustească peste noi (pocneşte din degete) pfff! aşa (inspiraţia îl părăseşte) în clipa cînd ne aşteptam cel mai puţin. E de (35) 3* ajuns.) Nu mai face doi bani biciul ăsta.) Ce are biciul ăsta? (Se ridică şi pocneşte mai cu putere. POZZO: Adevărat. Estragon şi Vladimir au reînceput să-şi examineze unul gheata.) Dar (ridică o mînă dojenitoare) — dar. vă rog. observînd.) Dar e timpul să vă părăsesc. o să vină şi asta. (Toţi privesc cerul. Pozzo pocneşte din bici. (Îşipune ceasul în buzunar. (Estragon şi Vladimir îşi continuă manejul. Lucky tresare. Să nu crezi asta. neizbutind să scoată decît un sunet foarte slab. cu ambele mîini care se despart) pac! gata! nu se mai mişcă. nu mai staţi aşa. a început să-şi piardă din strălucire. o să crăpaţi. o să răciţi. noaptea. . mulţumit de ce a spus. (Scurtăpauză. nu sînteţi de pe-aici. torente de lumină roşie şi albă.) Acum un ceas (priveşte cerul. POZZO (care n-a ascultat): A. (Se aşază.) Mersi. (Priveşte cerul.) Bun.) Priviţi. să pălească (gestul cu ambele mîini.) Tot ce vrei. după ce ne-a turnat de la (ezită. Pozzo. (Scurtăpauză. POZZO: Fără îndoială că ai dreptate.) Răbdare.vremea frumoasă. (Îşi priveşte auditoriul. (Se aşază. să zicem de la zece dimineaţa (ridică tonul).) Cum te cheamă? ESTRAGON (prompt): Catulle. (Se uită la ceas. celălalt pălăria. Vreţi să vă spun eu? (Tăcere. care a reînceput să moţăie. (Tăcere. POZZO (punîndu-şi ceasul la ureche): Să nu crezi asta. ESTRAGON: Dar nu mai staţi aşa.) Cînd e. coboară tonul).ESTRAGON: Zău. altfel n-o să mai ajungem niciodată la vreun rezultat.) Ce-i oare atît de nefiresc? în calitatea lui de cer? E pal şi luminos ca oricare cer la ora aceasta a zilei.) Ce spuneam? VLADIMIR: Să plecăm.) Dar fiţi un pic mai atenţi. Pozzo aruncă biciul. fără răgaz. ton prozaic) aproximativ (din nou ton liric). ESTRAGON (către Pozzo): Azi vede totul în negru. gest larg. pînă cînd (pauză dramatică. porcule! (Lucky dă capul pe spate.

un pic de tot. iată ce-mi spun. ESTRAGON: Ştim la ce ne putem aştepta.. (37) (Se cutremură. POZZO: Ce-aş putea face ca timpul să li se pară mai puţin lung. POZZO: Domnilor. nu se întîmplă nimic. ESTRAGON: Da' de unde! VLADIMIR: Ce idee! POZZO: Ba da.) în sfîrşit. ESTRAGON: Cine? POZZO: Cine! Parcă voi ştiţi să gîndiţi! VLADIMIR: El gîndeşte? POZZO: Perfect.. VLADIMIR: N-avem de ce să ne îngrijorăm. domnule? ESTRAGON (accent englezesc): O. grozav de bine.. Cu-atît mai rău pentru mine. aţi fost.) Ce preferaţi? Să joace. le-am vorbit despre una şi despre alta. vreţi să ne gîndească ceva? ESTRAGON: Mi-ar place mai mult să joace. ESTRAGON: Deocamdată. VLADIMIR: Nu sîntem cerşetori.. . VLADIMIR: Putem să avem răbdare.Lungă tăcere..) Am fost puţin mai slab spre sfîrşit. Pozzo e în pragul unei lupte lăuntrice. gîndea chiar foarte drăguţ. ESTRAGON: N-avem decît să aşteptăm. să cînte. ESTRAGON: Un pol ar fi bine venit.) Căci am să sufăr. Le-am dat oase. Ce-aş putea să fac la rîndul meu pentru oamenii aceştia de treabă care se plictisesc. ar fi mai vesel. foarte. e sigur. Astăzi. ba da. POZZO: Fiindcă memoria mi-e defectuoasă. VLADIMIR: Taci din gură.cumsecade cu mine. POZZO: Cum m-aţi găsit? (Estragon şi Vladimir îl privesc fără să înţeleagă. să recite..) Bun?Mediocru? Bunicel? Oarecare? Rău cu adevărat? VLADIMIR (înţelegînd primul): O. se pleacă şi ia biciul. se uită în ea.. aţi fost corecţi. POZZO: E oare de-ajuns? Fără îndoială. Îşi ridică pălăria..) Am atîta nevoie de încurajare. se înţelege. Acum. puteam să-l ascult ore şi ore. (Cugetă. poate. ESTRAGON: Sînt pe cale. foarte bun. VLADIMIR: Sîntem obişnuiţi. Aşa mi-e felul. o pune pe cap. Aşa că mă întreb. să. (Fără săseridice. (Trage de funie. (caută). să gîndească. Pe vremuri. domnilor! (Scurtă pauză. foarte bun. POZZO (către Vladimir): Şi dumneata. POZZO (către Estragon): Şi dumneata. Dar sînt generos. Şi încă nu spun tot ce am de făcut. Lucky ii priveşte. n-am ce face. ESTRAGON: Din moment ce sîntem preveniţi. POZZO (dezolat): Te plictiseşti? ESTRAGON: Cam. Dar e de-ajuns oare? Iată ce mă chinuie. Aşadar. domnule? VLADIMIR: Nu ne omoară distracţia. o scutură.. Tăcere. Cu glas tare.. foarte bine. le-am explicat amurgul. (36) POZZO (cu elan): Mulţumesc. ESTRAGON: Am crezut că faceţi dinadins. POZZO: Nu neapărat. N-aţi observat? VLADIMIR: O. E de-ajuns? ESTRAGON: Măcar cinci franci.

Şi ştiţi cum numeşte el dansul ăsta? ESTRAGON: Moartea lampagiului..) Cu un pic de antrenament. scîrbă! Lucky lasă valiza şi coşul.) Aş putea să fac şi eu ca el. am să mă lipsesc de el... dansa din buric. POZZO: Dansul plasei. e cît pe-aci să cadă. se concentrează. Ţopăia.) Ce-am făcut para? (Caută. ESTRAGON: Uite drăcie! (Imită mişcările lui Lucky. fandangoul şi hornpipe-ul. POZZO: V-am mai spus? ESTRAGON: Ne-a mai spus? . Lucky joacă puţin şi se opreşte. (Lui Lucky.) Dar plămînul meu drept e în stare perfectă! POZZO (cu voce normală): Nu-i nimic. E. de altfel. că ar fi mai vesel? VLADIMIR: Mi-ar place să-l aud gîndind..) Nemaipomenit! (Ridică fruntea.ESTRAGON: Nu-i aşa. VLADIMIR: E obosit. cu glas tunător. se opreşte. VLADIMIR: Cancerul bătrînilor. Rîs scurt. nu! POZZO: Eşti sigur? VLADIMIR: Păi asta ne-aţi mai spus.) Aşteptaţi. îşi duc mina la frunte. (Imită mişcările lui Lucky. Acum nu mai joacă decît ce-aţi văzut. Ce vă spuneam? (Se gîndeşte. Tăcere. Se crede încurcat într-o plasă. înaintează puţin spre rampă. ESTRAGON: N-ar putea mai întîi să joace şi pe urmă să gîndească? Dacă nu-i cer prea mult. şi ordinea firească. POZZO (ca la un cal): Ptruuu! Lucky încremeneşte. nimic mai uşor. dansa frecată.) Staţi! (Se gîndeşte. dansa jiga. POZZO: Pe vremuri dansa farandola.) Mi-am pierdut pulverizatorul! ESTRAGON (cu voce stinsă): Plămînul meu stîng e foarte slab. (Tuşeşte uşor. POZZO: Staţi! Toţi trei îşi scot simultan pălăriile. ESTRAGON: Asta-i tot? POZZO: încă! Lucky repetă aceleaşi mişcări. ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Am să vă explic eu.) Ajutaţi-mă! ESTRAGON: Caut. Estragonse scoală ca să privească mai bine.) Joacă. POZZO (lui Lucky): Auzi? ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Vă explic imediat. (38) VLADIMIR (cu tertipuri de estet): E ceva. VLADIMIR (lui Pozzo): Se poate? POZZO: Sigur. se întoarce spre Pozzo. VLADIMIR: Atunci să joace. ESTRAGON (triumfător): Aaaa ! VLADIMIR: A găsit. (Se caută prin buzunare. POZZO (nerăbdător): Ei? ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? VLADIMIR: Nu. crispaţi. Didi. VLADIMIR: Şi eu. Lungă tăcere. Lucky se pregăteşte să se întoarcă spre povară.) Asta-i bună! (Face un cap năucit. (Caută.

POZZO: Dă-i pălăria. Şi ce se întîmplă atunci? Sau cîntă. Ce se întîmplă atunci? ESTRAGON: El începe să fluiere.) Nici o vorbă! (Scurtă pauză. POZZO: Iată cum se petrec lucrurile. continuaţi-vă expunerea.) Am găsit. POZZO: Sau îi cer ceva. Mă întrerupeţi mereu. continuaţi. e clar.. fie să gîndească.. POZZO (supărat): Nu vă mai spun nimic. Şi vă întreb. POZZO (ridicînd mîna): Staţi! (Scurtă pauză. Dar vreau să fiu scurt. am înţeles. cum să fiu scurt şi totodată clar? Lăsaţi-mă să mă gîndesc.) Gata! (îşi pune pălăria pe cap. ESTRAGON: Fiţi lung. VLADIMIR: Ca să joace. POZZO: Aşa e.. POZZO (după ce s-a gîndit): O să meargă. ca să-l păstrez.. începe să joace. ESTRAGON (Impreunînd mîinile): Vă implor. Vedeţi. POZZO: Ca să mă înduioşeze. continuaţi. am să reuşesc.VLADIMIR: De altfel. ESTRAGON: Despre ce e vorba? ^ POZZO: Ai să vezi. fie să joace. bine. ESTRAGON: O să ne spună acum că nu-i pic de adevăr în _ce spune. Nu mă-ntrerupeţi. Continuaţi. POZZO: O. VLADIMIR: A găsit. POZZO: Dar nu-i cer nimic. e pasionant. după cum i-am cerut. îi cer să cînte. ESTRAGON: Nu se întîmplă nimic. una din două. ESTRAGON: Astea-s gogoşi. le-a lăsat jos. VLADIMIR (lui Pozzo): SpUneţi-i să gîndească. sau. POZZO: Unde eram? VLADIMIR: îi cereţi să joace. nu vine nimeni. (40 VLADIMIR: E clar. în loc să cînte.. ESTRAGON: Delirează. Să zicem că-i cer să joace. ESTRAGON:1 B-adevărat. după cum i-am cerut. ESTRAGON: Ajunge! VLADIMIR: Totuşi astă-seară face tot ce-i cereţi. domnule. VLADIMIR (lui Pozzo): Dumneavoastră nu protestaţi?. VLADIMIR: Vă rog. ESTRAGON: Să cînte. VLADIMIR: Pălăria lui? . Bun. POZZO: Bine gîndit! ESTRAGON: Şi de ce le-a lăsat? POZZO: Asta e. sau să. VLADIMIR: Nu e sigur. sau să gîndească. continuaţi. fie să cînte. ca să dureze mai puţin. POZZO: Sînt obosit. n-avea teamă. căci se face tîrziu. (39) . Ei şi? VLADIMIR: Dacă a lăsat bagajele jos. de pildă. VLADIMIR: Nu spuneţi. nu pleacă nimeni. Dar e greu de spus. ESTRAGON (priveşte spre Lucky): E-adevărat. de pildă.. POZZO: Insistaţi un pic. Estragon şi Vladimir îşi pun şi ei pălăriile. . VLADIMIR: Bine. e imposibil ca noi să fi întrebat de ce nu le lasă. e cumplit.

) Gîndeşte porcule (Pauză scurtă.) Opreşte-te! (Lucky se opreşte. Nu se mişcă. Ridică pălăria şi i-o întinde lui Lucky de la distanţă. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky. Tăcere. Lucky nu se clinteşte.) înapoi! (Lucky se dă înapoi. a divinei sale atambii a divinei sale afazii. îi pune pălăria pe cap şi se trage . pe la spate. cu prudenţă. POZZO: E mai bine să i-o pui.) Hăis! (Lucky se întoarce spre public..repede înapoi. Lucky începe să joace. în ceea ce priveşte. VLADIMIR: Am să i-o pun.) Gîndeşte! LUCKY (glas monoton): Dată fiind existenţa aşa cum ţîşneşte din recentele lucrări publice ale lui Poingon şi Wattmann ale unui Dumnezeu. Pozzo se agită ^din ce în ce şi geme tot mai tare. ESTRAGON (lui Pozzo): Spuneţi-i să şi-o ia.de Acacacacademia de Antropopopopometrie dimir. nu se ştie de ce dar asta va ^veni şi suferă după exemplul divinei Miranda eu cei care sînt nu se" ştie de ce dar 'avem timp în zbucium în focuri ale căror focuri flăcările măcar să dureze un pic şi cine se poate îndoi vor pune la sfîrşitfocul la grinzi adică vor duce' infernul în văzduhul atît de albastru_uneori şi astăzi ş\_ calm atît de calm de un calm care dacă Atenţie este intermitent este totuşi binevenit dar să nu susţinută anticipăm şi dat fiind pe de altă parte că în din partea urma unor cercetări neterminate să nu anticiîui Estra păm cercetări neterminate dar totuşi premiate gon şi Vla. POZZO: Trebuie să i-o pui.) Acolo! (Lucky ze opreşte. Îi dă ocol lui Lucky.) Gîndeşte! Scurtă pauză. VLADIMIR (lui Estragon): Dă-i pălăria. cetărilor neterminate şi terminate ale lui Testu şi Conard fiind stabilit bilit bilit ceea c mează ce urmează ce urmează adică da să nu anticipăm nu se ştie de ce în urm '"' (42) Primele murmure ale lui Estragon şi Vladimir Suferinţă crescIn da la Pozzo. ESTRAGON: Să şi-o ia singur.POZZO: Fără pălărie nu poate să gîndească. ESTRAGON: Eu! După lovitura pe care mi-a tras-o! Nici în ruptul capului! VLADIMIR: Am să i-o dau eu..) Apropie-te! (Lucky vine spre Pozzo. POZZO: Opreşte-te! (Lucky tace. POZZO: E mai bine să i se dea. Lucky nu se clinteşte. se apropie încetişor. ESTRAGON: Ce mai aşteaptă? (41) POZZO: Daţi-vă la o parte. Pozzo trage de funie. reîncep să asculte. personal cua cua cua cua cu barbă albă cuacua în afara timpului întinderii care din înălţimea divinei sale apatii.) Acolo! (Lucky se opreşte. Estragon şi Vladimir se calmează. ne iubeşte cu cîteva excepţii. din Berne en Bresse de Testu şi Conard a D£S£u_r_a^ stabilit fără altă posibilitate de eroare decît iare şi silă cea aferentă calculelor umane că în ciuda cerla Pozzo. rilor lui Poincon şi Wattmann pare tot atît de . Lucky îi priveşte. VLADIMIR: I-o dau eu. LUCKY: Pe de altă parte.

care se zbate şi îşi urlă textul. aerul şi pămîntul prin gerurile mari ale aerului şi pămîntul face pentru pietre prin marile geruri vai în a şaptea eră a lor eterul pămîntul marea geruri pentru pietre în marile străfunduri ale marilor geruri pe mare pe pămînt şi în aere reiau nu se ştie de ce în ciuda tenisului faptele vorbesc nu se ştie de ce reiau următorul pe scurt în fine vai următorul pentru pietrele cine poate să se îndoiască reiau dar să nu anticipăm reiau capul totodată paralel nu se ştie de ce în ciuda tenisului următorul barba flăcările plînsetele pietrele atît de albastre şi calme vai capul capulcapul capul înNormandie înciuda tenisului muncilor grele părăsite neterminate mai grav pietrele pe scurt reiau vai vai părăsite neterminate capul capul în Normandie în ciuda tenisului capul vai pietrele Conard Conard (Toţise aruncă grămadă peste el. bească şi în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce în ciuda culturii fizice a practicării sporturilor* precum precum precum tenisul fotbalul cursele pe jos şi pe bicicletă nataţia călăria aviaţia conaţia tenisul comoţia patinajul şi pe gheaţă şi pe asfalt tenisul aviaţia sporturile sporturile de iarnă de vară de toamnă şi toamnă tenisul pe iarbă pe brad şi pe pămînt bătătorit aviaţia tenisul hockeyul pe pămînt pe mare şi în aer.. urlă. Toţi se aruncă peLucky. tras de fu.) (Lucky mai vociferează un timp. se cla.) Tenis!.: Pietrele!.clar atît de clar încît Inoît în vederea muncilor grele ale lui Fartov şi Belcher neterminate neterminate nu se ştie de ce de Testu şi Conard neterminate neterminate reiese" că omul contrar părerii contrare că omul în Bresse de Testu şi Conard că omul în sfîrşit pe scurt că omul pe scurt în sfîrşit în ciuda progresuluXaJimentaţiei şi al eliminaţiei deşeurilor este pe cale să slă.Toţi strigă..nie. .. Pozzo se ridică dintr-un salt. nu se ştie de ce în ciuda tenisului reiau aviaţia golful atît cu nouă cît şi cu optsprezece găuri tenisul pe gheaţă pe scurt nu se ştie de ce în Seine et Oise Seine-et-Marne Marne et Oise adică în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce a slăbit a se micşora reiau Oise Marne pe~"scurt "paguba pe cap de om de la moartea lui Yallaic£_fiind circa de două degete suta de grame pe cap de om circa în medie aproximativ în cifre rotunde bine cîntărite dezbrăcat în Normandie nu se ştie de ce pe scurt în sfîrşit puţin importă faptele vorbesc şi considerînd pe de altă parte ceea ce este şi mai grav că reiese ceea ce este încă şi mai grav că la lumina lumina experienţelor în curs ale lui Steinweg şi Petermann reiese ceea ce este şi mai grav mai grav la lumina experienţelor părăsite de Steinweg şi Petermann că la ţară la munte şi la malul mării şi al cursurilor de apă şi de foc aerul este acelaşi şi pămîntul adică (43) Exclamaţiile lui Vladimir şi Estragon.penicilina_ş_L_succedaneele pe scurt reiau în acelaşi timp paralel de a micşora.. Lucky.tină. trage de Iunie.

.) înainte! (Lucky înaintează.. învingătorii gîfîie din greu.) Sus! Porcule ESTRAGON: Poate căe mort.) înapoi! (Lucky se dă înapoi. VLADIMIR: O să-l omorîţi.) N-aud nimic! (Le face semn să se (45) apropie. încet. Mi-l dăduse1 bunicul(Se scotoceşte.. care îi dă imediat drumul.. POZZO: Trebuie sprijinit. Puteţi să-i daţi drumul.. dar rămîne în picioare. şi daţi-mi voie să vă..) Gata. (Se scotoceşte prin buzunare.) Stînga-mprejur! (Lucky face întoarcerea. (îi trage cîteva lovituri de picior lui Lucky. Ascultă.) Asta-i bună! (Faţa îi e răvăşită.. se apleacă pe pîntecul lui. Lucky alu^ necă puţin. arăta şi secundele. POZZO: Drepţi! Lepădătură! (Trage de funie. hai.) Hai. (Se scotoceşte. Tăcere.. POZZO: Dă-o încoace\Smulge pălăria din mîinile lui Vladimir.. cu valiza şi coşul în mînă. VLADIMIR: Hai.. (Scurtă pauză. Vladimir priveşte îndelung pălăria lui Lucky. Neterminate!.) Veniţi să vedeţi. care se poticneşte. se uită în ea... sare pe ea-Aşa nu o să mai gîndească] VLADIMIR: Dar o să se poată orienta? POZZO: Am să-l orientez eu. se clatină. să vă urez. domnilor. ~~ Toţi ascultă. POZZO: Să nu-l scăpaţi! (Estragon şi Vladimir se clatină. ESTRAGON: Face dinadins. Conard!.) Nu-i daţi drumul! (Reîncepe. (Estragon şi Vladimir vin spre el..atît de calme!. o aruncă pe pămînt..) Gata. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky.) Te pomeneşti că a căzut.) Mi se pare \ că ar trebui să i se audă tic-tac-ul. Pozzo întoarce cu piciorul resturile pălăriei lui Lucky. ca şi Vladimir şi Estragon. Poate să umble. la atingerea valizei. Către Estragon şi Vladimir. Ţineţi-l bine! (Pune valiza în mîna lui Lucky. îl susţin. ridicaţi-l! ESTRAGON: M-am plictisit..) Asta-i bună! VLADIMIR: Să nu fie în buzunarul de la vestă. aplecaţi.) Mai ţineţi-l! (Acelaşi joc cu coşul. POZZO: Luaţi-i pălăria! Vladimir smulge pălăria lui Lucky şi cade 1_Mare tăcere. (44) VLADIMIR: Dar cum? POZZO: Ridicaţi-l! Estragon şi Vladimir îl pun pe Lucky pe picioare şi îl sprijină o clipă. [se încovoaie. POZZO: Aşteptaţi! (Se frînge în două. amîndoi pe Lucky. ESTRAGON: Drept cine ne ia? VLADIMIR: Hai..) Nu vă mişcaţi! (Pozzo se duce să ia valiza şi coşul şi le aduce spre Lucky).. . pocneşte din bici. să mai încercăm o dată.) Era un ceas cu capac. Pozzo se dă înapoi.. VLADIMIR: Linişte! . Lucky cade iar. îl ridică. Lucky îşi revine şi degetele i se strîng pînă la urmă pe mîner.) Mulţumesc.. (întorcîndu-se spre Estragon şi Vladimir. ESTRAGON: Sînt răzbunat. apoi îi dau drumul. (Caută pe jos.) Ajutaţi-mă. îşi apropie capul de pîntece.-încet.

POZZO: Şi vă mulţumesc. Lucky iese. Pozzo se întoarce. Pozzo se opreşte.) Înainte! Lucky nu se mişcă. POZZO: Mai repede! (Iese din culise. VLADIMIR: Noi vă mulţumim. Nu se mişcă nimeni. se întoarce. ESTRAGON: Ar fi trecut el şi altfel.) Mai repede! Mai repedeI (în clipa cînd să dispară la rîndul său. Lucky se pune în mişcare.} înainte! (Pozzo iese. POZZO iCare din voi pute în halul ăsta? ^ ESTRAGON•(Lui îi pute gura^ mie picioarele POZZO: Am să vă părăsesc ESTRAGON: Şi ceasul cu capac? POZZO: Probabil că l-am lăsat la castel. LADIMIR: Aşa. care-l aruncă spre Lucky. a trecut timpul. privesc spre Pozzo. ESTRAGON: Atunci adio. ESTRAGON: Se ridică toţi. adică la culise. ESTRAGON: înainte! VLADIMIR: înainte! Pocnet de bici. dînd drumul funiei treptat-treptat. . POZZO (drSamăglT): Pe dracu ! VLADIMIR: Linişte! Toţi ascultă.SĂ plec. Pocnete de bici. Funia se întinde. Tăcere.. POZZO: N-aveţi pentru ce. (46) POZZO: Dar nu reuşesc. Estragon şi Vladimir îşi scot pălăriile.) Scaunul! (Vladimir se duce de ia scaunul şi i-l dă lui Pozzo. Zgomotul lui Lucky care cade.. POZZO: Ba nu. ESTRAGON: Aşa-i viaţa. (Şovăie. spre culise. POZZO: Ba nu. Tăcere.. se întoarce.). ESTRAGON: Adio. POZZO: Adio. îşi fac semne cu mina.) Adio! TRAGON şi VLADIMIR (făcînd semne cu mina): Adio! Adio! POZZO: Sus! Porcule! (Zgomotul lui Lucky care se ridică. VLADIMIR: Adio. ESTRAGON: Adio. (Ajuns la capătul funiei.) Adio! Mai repede! Porcule! Dieeee! Adio! Tăcere. VLADIMIR: Aţi pornit în sens invers. se depărtează de Lucky.ESTRAGON: Eu aud ceva.ma. Pozzo pocneşte din funie şi din bici. POZZO: Unde? VLADIMIR: E ini.. traversează scena în urma lui Lucky. VLADIMIR: Ba da. POZZO: Adio. se opreşte. [POZZO: Trebuie să-mi fac vînt. strigă. ESTRAGON: Ba da. VLADIMIR: Adio.) La O parte! (Estragon şi Vladimir se aranjează spre fundal. Tăcere.

) Apropie-te. Au! VLADIMIR: Doar dacă n-or fi aceiaşi. n-auzi? (Băiatul se apropie cu teamă. ESTRAGON: Ba nu. domnule.) De ce vii aşa de tîrziu? VLADIMIR: Ai să ne spui ceva din partea domnului Godot? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Fireşte. VLADIMIR (lui Estragon) Lasă-l în pace. VLADIMIR: Asta nu înseamnă nimic. ESTRAGON: Ce doreşti? (48) VLADIMIR: Apropie-te! Băiatul nu se mişcă. ESTRAGON: Adevărat. Ceea ce.. TRAGON: Să plecăm.. nici ei nu ne-au recunoscut. VLADIMIR: S-au schimbat mult. îi cunoşti. Tace. neştiind cui să răspundă.. să mai stăm niţeluş de vorbă. se opreşte. . VLADIMIR: Dă-i drumu'! ESTRAGON: De ce vii aşa de tîrziu? Băiatul se uită clnd la unul.Da. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. Se opreşte. I-ai văzut bine? ESTRAGON: Dacă vrei. Amlndoi privesc în direcţii vocii. VLADIMIR: Vino încoace. se opreşte. pe noi m ne recunoaşte niciodată nimeni. n-auzi? Băiatul se apropie sfios. Numai noi nu izbutim să ne schim băm.. TRAGON: Ce facem acum? LADIMIR: Habar n-am. VLADIMIR: Nu-i aşa că s-au schimbat mult? ESTRAGON: Probabil. (47) VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ăştia doi. BĂIATUL: Domnul Albert? VLADIMIR: Eu sînt. cind la altul. Intră un băiat sfios. Dar eu nu-i cunosc. Au ! (Vladimir nu se mişcă. (Scurtă pauză. Şi-apoi. Pauză. băiete. ESTRAGON: Ca dovadă. VLADIMIR: Probabil? E sigur. Băiatul nu se mişcă. ESTRAGON: începe din nou. VLADIMIR: Ce e? BĂIATUL: Domnul Godot. VLADIMIR: îţi spun eu că-i cunoaştem. dar mai puţin repede. aşa. Pauză. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. ESTRAGON: Destul.) Doar dacă n-or fi aceiaşi. • ESTRAGON: Didi! Celălalt picior! Se îndreaptă şehiopătlnd spre locul unde se afla la ridicarea cortinei. Tu uiţi tot. VLADIMIR: Ba da. ESTRAGON: Aşa. VOCE ÎN CULISE: Domnule! Estragon se opreşte. (Scurtă pauză.

VLADIMIR: Şi ce faci? BĂIATUL: Sînt cu caprele. Estragon îşi descoperă faţa. domnule. domnule. domnule. descompus. (49) VLADIMIR: îi cunoşti? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: Ţi-a fost frică de bici? BĂIATUL: Da. L-au speriat ceilalţi. Vladimir şi băiatul ii privesc. nu-i aşa? BĂIATUL: Nu ştiu.) Spune adevărul! BĂIATUL (tremurînd): Păi..ESTRAGON (lui Vladimir): Lasă-mă tu dracului în pace.) Hai. VLADIMIR: De cei doi domni? BĂIATUL: Da. VLADIMIR (întrerupîndu-l): Te-am mai văzut eu.) Ştii cît e ceasul? BĂIATUL (dndu-se înapoi): Nu-i vina mea. continuă.. VLADIMIR: E cumsecade cu tine? BĂIATUL: Da. (50) VLADIMIR: Lucrezi la domnul Godot? BĂIATUL: Da. domnule. domnule. domnule.) Ce ai? ESTRAGON: Sînt nenorocit. VLADIMIR: Nu zău! De cînd? ESTRAGON: Uitasem. VLADIMIR: Nu te bate? BĂIATUL: Nu. domnule.se aşază şi începe să se descalţe. pe mine nu. VLADIMIR: De strigăte? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Eşti de pe-aici? BĂIATUL: Da. domnule. ESTRAGON: Te pomeneşti c-o fi a mea. se dă înapoi. VLADIMIR: Atît? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: E prima dată cînd vii? BĂIATUL: Da. Către băiat. Tăcere. domnule VLADIMIR: Lasă-l în pace odată! Ce ai? (Estragon lasă băiatul. VLADIMIR: N-ai venit şi ieri? BĂIATUL: Nu. de ce? De noi? (Scurtă pauză. ESTRAGON: De cît timp eşti aici? BĂIATUL: De adineauri. VLADIMIR: Memoria ne joacă asemenea feste. îşi acoperă faţa cu palmele. Estragon vrea să vorbească. am spus adevărul. (Apropiindu-se de băiat. domnule. domnule. BĂIATUL: Mi-era frică. domnule. domnule. domnule. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. domnule. ESTRAGON: Frică. domnule. domnule. (Scurtă pauză. BĂIATUL (pe nerăsuflate): Domnul Godot mi-a spus să vă spun că n-o să vină astă-seară. dar renunţă şi se duce şchiopătînd. dar că mîine vine sigur. domnule. VLADIMIR: Dar pe cine bate? BĂIATUL: Pe frate-meu. domnule. ESTRAGON: Toate astea sînt minciuni! (îl apucă pe băiat de mîini şi îl zgîlţîie. ESTRAGON: Ei? BĂIATUL: Domnul Godot. VLADIMIR: Aşa zici tu. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu.) Răspunde ! VLADIMIR: înţeleg. domnule. .

) Hai! Îl trage.. VLADIMIR: Bine.) O să vină un altul. ( Scurtă pauză. domnule. . domnule. Estragon cedează la început. se întoarce şi iese în goană. Lumina începe să scadă brusc. VLADIMIR: Dar nu poţi să umbli desculţ. VLADIMIR: Voiam să te întreb ce faci cu ghetele? ESTRAGON: Le las aici. Mîine totul o să fie bine. (ezită) spune-i că ne-ai văzut.) Auzi? BĂIATUL: Da. Se opresc amîndoi.VLADIMIR: A! Ai un frate? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Nu ştii dacă eşti nenorocit sau nu? BĂIATUL: Nu.) îţi dă să mănînci bine? BĂIATUL: Destul de bine. BĂIATUL: Nu ştiu.) Ce faci? ESTRAGON: Fac ca şi tine. VLADIMIR: în sfîrşit! (Estragon se ridică şi merge spre Vladimir. VLADIMIR: Cu frate-tău? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Nu mai avem ce căuta aici. Şi se răstignea la iuţeală. domnule. cu amîndouă ghetele în mînă. apoi se împotriveşte. ESTRAGON: Nici în altă parte. VLADIMIR: A spus că Godot o să vină sigur mîine. VLADIMIR: Şi ce face? BĂIATUL: E cu oile. într-o clipă se înnoptează. domnule. VLADIMIR: Dar acolo era cald! Era plăcut! ESTRAGON: Da. domnule. domnule. domnule. tot aşa. se ridică şi priveşte luna. şovăie. domnule. VLADIMIR: Ca şi mine. scăldînd scena într-o lumină argintie. ESTRAGON: Şi Isus a umblat desculţ. (Scurtă pauză.. nu fi şi tu aşa. Se dă înapoi. (Scurtă pauză.. VLADIMIR: Şi? BĂIATUL: Nu ştiu. (52) ESTRAGON (privind copacul): Păcat că n-avem un capăt de funie.. Luna se înalţă pe cer. domnule. VLADIMIR: Zău. domnule. VLADIMIR: I-oi fi drag. mă uit la gălbejita asta. Gogo. rămîne nemişcată.. domnule.) Asta nu-ţi spune nimic? ESTRAGON: Atunci n-avem decît să aşteptăm aici. BĂIATUL: Ce să-i spun domnului Godot? (51) 4* VLADIMIR: Spune-i că. VLADIMIR: Isus! Ce-ţi veni cu Isus? Doar n-oi fi avînd de gînd să te compari cu el! ESTRAGON: De cînd mă ştiu mă compar cu el. VLADIMIR: Nu eşti nenorocit? (Băiatul ezită. (Scurtă pauză. du-te. ca mine. nu-i aşa? BĂIATUL: Da. Le pune lîngă rampă. VLADIMIR: Şi de ce nu te bate pe tine? BĂIATUL: Nu ştiu. şi-au să-l facă fericit. VLADIMIR: Eşti nebun! Trebuie să ne adăpostim undeva. (îl ia_ pe Estragon de braţ. tot aşa. ESTRAGON: Cum adică? VLADIMIR: N-ai auzit ce-a spus băiatul? ESTRAGON: Nu. dar cu picior mai mic. VLADIMIR: în fîn? BĂIATUL: Da. Pauză.) Ne-ai văzut bine.) Unde dormi? BĂIATUL: în pod.. domnule. VLADIMIR: îţi dă să mănînci destul? (Băiatul ezită.

Umblet. brusc. îşi dă capul pe spate şi începe să cînte cît îl ţine gura.) Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. cu palma pusă deasupra ochilor. Aceeaşi oră. Se opreşte brusc.. Se opreşte şi priveşte îndelung arborele. pălăria lui Lucky pe locul ei. reia:) (54) Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu Şi-i pun la cap o cruce Şi peste cruce scriu: . ia una. nu te mai gîndi. se gîndeşte un pic. se opreşte. Tăcere. Ghetele lui Estragon. Să tot fie vreo cincizeci de ani. (Se opreşte. ESTRAGON: De cît timp sîntem noi mereu împreună? VLADIMIR: Habar n-am. VLADIMIR: Toate astea sînt moarte şi-ngropate. o repune cu grijă la locul ei. ESTRAGON: Hainele mi s-au uscat la soare. ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Dacă tu crezi că aşa e mai bine. Acelaşi joc. ESTRAGON: Tu m-ai scos din apă. ESTRAGON: Ţi-aduci aminte ziua cînd m-am aruncat în Durance? . ESTRAGON: Acum nu mai face.. ESTRAGON: Mai stai! VLADIMIR: Mi-e frig. Acelaşi loc. o examinează. Copacul e plin de frunze. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. (Scurtă pauză. Hai! îl trage. tuşeşte şl reîncepe ceva mai sus. Acelaşi joc. (53) ACTUL II A doua zi. îşi pune palmele lipite pe piept. îşi reia plimbarea precipitată. VLADIMIR: Adevărat. mergem? VLADIMIR: Să mergem. începe să străbată scena în toate sensurile. ESTRAGON: Adu-mi aminte să aduc o funie. ■» VLADIMIR: Era pe vremea culesului. Intră Vladimir.) Nu eram făcuţi pentru acelaşi drum. priveşte îndelung în zare. VLADIMIR: Un cîine vrea să fure (Fiindcă a luat un ton prea jos. cu tocurile lipite. Se opreşte lîngă culisa stîngă. Se opreşte lîngă culisa dreaptă. putem să ne despărţim. nimic nu-i sigur. vioi. acum nu mai face. Rămlne din nou nemişcat în faţa ghetelor. Umblet. VLADIMIR (fără să se supere): Asta nu-i sigur. cu vîrfurile depărtate. Acelaşi joc. lîngă rampă. Apoi. Hai! Acelaşi joc. Nu se clintesc. o miroase de parcă ar adulmeca o urmă. ESTRAGON: Atunci. VLADIMIR: Lasă. se apleacă.VLADIMIR: Hai! Se lasă frig. ESTRAGON: Mă-ntreb dacă n-am fi făcut mai bine să rămînem singuri. îl trage. VLADIMIR: Bine. fiecare de partea lui. mîine.

Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. ESTRAGON (trist): Vezi. VLADIMIR: Unde ţi-ai petrecut noaptea! Tăcere. te pişi mai bine cînd nu sînt lîngă tine. Rămîne un moment nemişcat. umblă de colo-colo prin faţa ghetelor. mi-aduc aminte. cu capul plecat.. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. aleargă la culisa dreaptă.) Nu m-am trezit azi-noapte nici măcar o dată. VLADIMIR: încă una. Nu-i curios? ESTRAGON (jignit): Mulţumit? VLADIMIR (după ce s-a gîndit): Poate că nu-i chiar ăsta cuvîntul. VLADIMIR: E-adevărat. ESTRAGON: Asta m-a mîhnit. (Scurtăpauză. aleargă la culisa stingă. priveşte în zare. (Se opreşte.. Estragon nemaifiind sprijinit.) Gogo! ESTRAGON tace mai departe cu capul plecat. în momentul acesta. Tăcere.) Te-au bătut? (Scurtă pauză. abătut. şi cîntă. VLADIMIR: Uită-te la mine. (Estragon nu se mişcă. E singur. VLADIMIR: Iar tu ! (Estragonse opreşte. apoi începe să străbată febril scena în toate sensurile. Vladimir se întoarce şi îl vede.. ESTRAGON: Nu mă atinge! Nu mă-ntreba nimic! Nu-mi spune nimic! Rămîi cu mine! VLADIMIR: Te-am părăsit eu vreodată? ESTRAGON: Tu m-ai lăsat să plec. ESTRAGON: S-a mai dus o zi. (Tăcere. (vesel) iată-te... Cu glas tunător.. tremurlnd din ce în ce mai mult. VLADIMIR: Nu poţi să fii vesel sau trist la comandă.. priveşte în zare..) Gogo! (Scurtă pauză. desculţ. Vladimir vine spre el.. Sfîrşitul îmbrăţişării. Vladimir înaintează. Vladimir îl priveşte cu atenţie. şi 'traversează lent scena. te-am auzit. VLADIMIR: îţi simţeam lipsa — şi în acelaşi timp eram mulţumit. Tăcere. VLADIMIR (înţepat): Atunci de ce te-ai mai întors? .) Uită-te la mine cînd îţi spun! Estragon ridică ochii. (neutru) iată-ne. M-am simţit toată ziua într-o formă grozavă. dar nu ridică capul. e cît p-aci să cadă. ( ESTRAGON: Vezi. (trist) iată-mă. ESTRAGON: Ce zi! VLADIMIR: Cine te-a snopit în halul ăsta? Povesteşte-mi. Estragon intră prin culisa stîngă.. orice s-ar mai întîmpla. apoi deodată se îmbrăţişează. Se opreşte din nou în faţa copacului. mă crede plecat pentru totdeauna. VLADIMIR: Vrei să plec? (Scurtă pauză.) Adineaori cîntai. ESTRAGON: Şi acum? VLADIMIR (după ce a reflectat): Acum. ESTRAGON: Pentru mine e sfîrşită.. Şi eu mă simt mai bine singur. apropiindu-se iar şi plecînd capul (55) ca în faţa unui obiect de artă. dîndu-se înapoi.. Se apropie unul de altul. Se privesc amîndoi îndelung.) Vino să te pup ! ESTRAGON: Nu mă atinge! Vladimir se opreşte din mers. îmi ziceam. bătîndu-se cu palma pe spate. te simţi mai puţin bine cînd sînt eu aici. Acelaşi joc.) îl cară în sicriu.

VLADIMIR: Uită-te la copac. ■ VLADIMIR: Copacul. VLADIMIR: în fond. VLADIMIR: Nu. dar care mie nu-mi scapă. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Erau zece. aşa e.) Să ne spîn-zu-răm. felul în care nu faci nimic. ESTRAGON: Mulţumit. VLADIMIR: Tot ce se poate. sau nu uit niciodată. îţi spun să te uiţi la el. Te-ai întors şi mă simt foarte mulţumit. nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: Mi-a dat oase. VLADIMIR: Se poate să fi uitat de ieri pînă azi? ESTRAGON: Aşa sînt eu. Fiindcă nu ştii să te aperi. (Tăcere. Eu nu i-aş fi lăsat să te bată. ESTRAGON: Ce trebuie să spun? VLADIMIR: Spune: sînt mulţumit. ESTRAGON: Adevărat.) îţi spun că de ieri e ceva nou aici. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Spune aşa. Estragon priveşte copacul. vreau să zic că te-aş fi împiedicat sa le dai motiv să te bată. Pe urmă a făcut pe tîmpitu'. Dar tu n-ai vrut. Tu nu-ţi aminteşti. Mărturiseşte. Era cît p«-aci să (56) (57) ne spînzurăm de el. să nu mai vorbim de asta. . ESTRAGON: Ieri nu era aici? VLADIMIR: Ba da. Gogo. vezi. ce facem? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Şi eu.ESTRAGON: Nu ştiu. (Se glndeşte. VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: îmi amintesc de-un huligan care mi-a ars cîteva şuturi. de ce? VLADIMIR: Că m-ai regăsit. şi tu trebuie să fii mulţumit. Dar cînd s-a întîmplat? VLADIMIR: Şi de celălalt. ESTRAGON: îţi spun că nu făceam nimic. Tăcere. VLADIMIR: Era Lucky! ESTRAGON: Asta mi-amintesc. ESTRAGON: N-ai fi putut să-i împiedici. ESTRAGON: Sîntem mulţumiţi. în fine. VLADIMIR: De ieri e ceva nou aici. sînt lucruri care ţie îţi scapă... ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR (după o clipă de neînţelegere): O să vedem. chiar dacă nu e adevărat. ESTRAGON: Sînt mulţumit. ESTRAGON: Totul picură.) Şi acum. Trebuie să le simţi. VLADIMIR: Sîntem mulţumiţi. VLADIMIR: Eu ştiu. VLADIMIR: Şi eu. (Despărţind silabele. ESTRAGON: Nu făceam nimic. cînd sîntem mulţumiţi. care îl mîna. VLADIMIR: Şi Pozzo. Dar există şi maniera. dacă ţii la pielea ta. VLADIMIR: Atunci de ce te-au bătut? ESTRAGON: Nu ştiu. şi Lucky? I-ai uitat şi pe ei? ESTRAGON: Pozzo şi Lucky? VLADIMIR: A uitat tot. ESTRAGON: Erau zece.) Da. Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Ai visat. ESTRAGON: Cine s-a fript cu ciorbă. Sau uit imediat.

Şi tu mai vrei să văd nuanţe! (Privire circulară. calm! ESTRAGON: Atunci lasă-mă dracului în pace cu peisajele tale cu tot. Tăcere. VLADIMIR: Greu e de trăit cu tine. ESTRAGON: Deocamdată. ESTRAGON: De frunze.) în timpul micimii de-acum şi-a scurtului de-apoi. ESTRAGON: De fapt. VLADIMIR: Mai degrabă şoptesc. . ESTRAGON: Ca să nu auzim. VLADIMIR: Şi vorbesc toate în acelaşi timp. VLADIMIR: Avem motive. VLADIMIR: E-adevărat. Vladimir oftează adînc. ar trebui să mă ucizi. VLADIMIR: Avem scuze. ESTRAGON : Ar fi mai bine să ne despărţim. Tăcere. VLADIMIR: Vocile moarte au zgomot de aripi. ESTRAGON: Fiecare pentru sine. dav la unu' Bonnelly. îţi spun că mi-am tîrît toată scursoare. VLADIMIR: Care celălalt? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Asta ca să nu gîndim. n-o să-mi spui tu mie că locul ăsta (gest) seamănă cu Vaucluse. VLADIMIR: Mereu spui aşa. să-ncercăm să discutăm. VLADIMIR: Oricum. fiindcă nu sîntem în stare să tăcem. ESTRAGON: Şi zici că astea s-au întîmplat ieri? VLADIMIR: Mai întrebi? ESTRAGON: Şi aici? VLADIMIR: Păi sigur! Nu recunoşti? ESTRAGON (subit furios): Să recunosc! Ce e de recunoscut? Mi-am trăit porcăria asta de viaţă în mijlocul nisipurilor. fără să ne exaltăm. în Roussillon. Tăcere. Vorbeşte-mi de subsol. ESTRAGON: Murmură. (59) VLADIMIR: Vîjîie. Am lucrat la culesul viilor. VLADIMIR: De nisip. ESTRAGON: Murmură. Tăcere. ESTRAGON: Vaucluse! Ţi-a pomenit cineva de Vaucluse? VLADIMIR: Păi n-ai fost şi tu în Vaucluse? ESTRAGON: Da' de unde! N-am călcat în viaţa mea prii Vaucluse. o mare deosebire. Şi de fiecare dată te reîntorci. (Oftează. totuşi. VLADIMIR: Dar acolo totul e roşu! ESTRAGON (sătul): îţi spun că n-am observat nimic! Tăcere. VLADIMIR (sentenţios): Fiecare cu cruciuliţa lui.VLADIMIR: Era Pozzo. ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: Calm. mi-aş pune mîna-n foc c-am fost împreună în Vaucluse. ca pe celălalt. ESTRAGON: Toate vocile moarte. sîntem nesecătuiţi. asta de viaţă aici! Aici! în Cacacluse! (58) VLADIMIR: Totuşi. Eu n-am observat. E. Gogo.) Uită-te la gunoiul ăsta! Nu m-am clintit niciodată din el.) Care celălalt? ESTRAGON: Ca pe miliardele de ceilalţi. ESTRAGON (mai calm): Tot ce se poate.

ESTRAGON: De frunze. Lungă tăcere. VLADIMIR: Da> de unde! E imposibil! ESTRAGON: Aşa! Să ne contrazicem. nu e cel mai rău lucru. VLADIMIR: Nu poţi să gîndeşti. Fireşte. Tăcere. Tăcere. nu! (Caută. VLADIMIR: Cînd cauţi. ESTRAGON: La început de tot. VLADIMIR: O groapă comună.) N-avem decît s-o luăm de la început. ESTRAGON: Gîndeşti. ESTRAGON: Sigur. ESTRAGON: Se poate porni de la orice. dar e ceva. (60) VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Caut. VLADIMIR: Atrage ochiul. VLADIMIR: Zi ceva! ESTRAGON: Caut. ESTRAGON: Adevărat.VLADIMIR: Ce-or fi spunînd? ESTRAGON: Vorbesc de viaţa lor. aşa. ESTRAGON: Atîta nu-i de-ajuns. ESTRAGON: E-adevărat. VLADIMIR: Greu mai e! ESTRAGON: Dacă ai cînta? VLADIMIR: Nu. dar trebuie să te hotărăşti. auzi. ESTRAGON: Nu ni s-a mai întîmplat niciodată să gîndim? VLADIMIR: De unde vin toate cadavrele astea? ESTRAGON: Toate osemintele astea? VLADIMIR: Iată. VLADIMIR: De cenuşă. ESTRAGON: N-ai decît să nu te uiţi în ea. VLADIMIR: Parc-ar fi un foşnet de pene: ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: Şi fiindcă auzi. VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Ce vrei să zici cu e ceva? ESTRAGON: E ceva mai puţin. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Nu mai e nici o primejdie să gîndim. VLADIMIR: Oricum ai face. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns că sînt moarte. ESTRAGON: Trebuie să mai şi vorbească despre asta. ESTRAGON: Atunci de ce ne văietăm? VLADIMIR: Să gîndeşti. sigur. . VLADIMIR: E greu pînă porneşti. Lungă tăcere. totuşi. VLADIMIR: Trebuie că am gîndit un pic. VLADIMIR (adînc neliniştit): Spune orice! ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ■ ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Cum e ceva? ESTRAGON: Aşa. ESTRAGON: Adevărat? Tăcere. ESTRAGON: Sigur. cu oseminte. nu cred c-ar fi prea greu. VLADIMIR: Imposibil. nu poţi să găseşti. ESTRAGON: Atunci? Dacă ne-am socoti fericiţi? VLADIMIR: Grozav e că am gîndit. Tăcere. să ne punem întrebări. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns c-au trăit. VLADIMIR. ESTRAGON: Adevărat.

ESTRAGON: Păi.ESTRAGON: CUm? VLADIMIR: Oricum ai face. spuneam că.... aşteptăm. Asta facem de vreo cincizeci de ani. VLADIMIR: Şi... Doar nu de lipsa vidului ne putem plînge.) Aha. VLADIMIR: Am încercat. VLADIMIR: Ştiu. n-a fost rău. ESTRAGON: De la începutul cui? VLADIMIR: De la începutul serii de azi. VLADIMIR: Da.. ESTRAGON: Să vedem. încep să-mi aduc aminte. ESTRAGON: Ca mic antrenament... prea-mi ceri mult. ce-am făcut noi aseară? ESTRAGON: Ce-am făcut? VLADIMIR: Caută să-ţi aminteşti. (62) ESTRAGON: De frunze? VLADIMIR: lntr-o singură noapte. ESTRAGON: Aşa e.. VLADIMIR: Stai niţel.. VLADIMIR: Ce spuneam? Am putea să pornim de-acolo ESTRAGON: De unde? VLADIMIR: De la început de tot. ESTRAGON: Dă-o dracului. aşteptăm. în altă parte. unde eram aseară? ESTRAGON: Habar n-am. îmi aduc aminte. VLADIMIR: Sigur..t să ne lipsim. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Că am gîndit.. acum... mulţumiţi. cred că am pălăvrăgit. nu'-i cel mai rău lucru. VLADIMIR: Priveşte-l. Spuneam. ESTRAGON: N-ai ce-i face. nici o întîmplare? .. ce facem acum cînd sîntem mulţumiţi. VLADIMIR: Păi aseară era negru de tot şi scheletic! Iar astăzi e-acoperit de frunze.... VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti nici un fapt.. (61) ESTRAGON: Ar trebui să ne-ntoarcem hotărît spre natură. în alt compar timent.. stai să vedem. Aseară eram aici. Se gîndesc.. VLADIMIR (sigur de sine): Bun. VLADIMIR (stăpînindu-se): în legătură cu ce? ESTRAGON: O. cînd sîntem mulţumiţi... Ai avut u» coşmar. aşteptăm. ne-am pupat. A! Copacul! ESTRAGON: Copacul? VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Sînt obosit. ESTRAGON: Fireşte. VLADIMIR: Să vedem. ESTRAGON: Nu văd nimic. eram mulţumiţi.. despre nişte fleacuri. Estragon priveşte copacul. VLADIMIR: Dar am fi putu.. după tine. aseară am pălăvrăgit despre nişte fleacuri. ESTRAGON: Pesemne că e primăvară. VLADIMIR: Dar într-o singură noapte! ESTRAGON: îţi spun că nu eram aici aseară.. fără nici o legătură. Stai niţel. Tăcere. Acum.. (Cu siguranţă. dar acum o să trebuiască să găsim altceva ESTRAGON: Să vedem... ştiu.

ESTRAGON: Sînt obosit. întinde piciorul spre Vladimir şi e cît (63) pe-aci să cadă.. ESTRAGON: Dar ale mele erau mici. Da. ESTRAGON: Şi toate astea au fost ieri? VLADIMIR: Ia arată piciorul.) Ridică-ţi pantalonul. ESTRAGON: Totul e. VLADIMIR: Pozzo ţi le-a dat.. A venit un tip. (Estragon într-un picior.) Chiar pe locul unde le-ai pus tu aseară. ca de obicei. VLADIMIR: Nu sînt ale tale! ESTRAGON: Ale mele erau negre. Şi le-a luat pe-ale tale. (Estragon dă acelaşi picior. VLADIMIR: Eşti sigur că ale tale erau negre? ESTRAGON: Adică erau gri. nează de aproape. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: E simplu ca bună ziua. VLADIMIR (apropiindu-se): Arată! (Estragon îi dă gheata. VLADIMIR: N-ai observat nimic neobişnuit? ESTRAGON: Vai! VLADIMIR: Şi Pozzo? Şi Lucky? ESTRAGON: Pozzo? VLADIMIR: Oasele. Nu pentru el. VLADIMIR: Lucky te-a lovit. VLADIMIR: Văd eu ce e.) Uitei rana.l Vladimir o priveşte şi-o aruncă mînios. VLADIMIR: Pentru tine. Estragon e cît pe-aci să cadă ■ VLADIMIR: Celălalt. totul e... le-a| luat pe-ale tale şi le-a lăsat pe-ale lui. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. face puroi. am fost lovit cu piciorul. văd ce s-a-ntîmplat. Ridică-ţi pantalonul. da. ESTRAGON: Nu sînt ale mele. Astea sînt galbene. Estragon se duce la ghete. Vladimir ii prinde piciorul. VLADIMIR: Soarele? Luna? Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Pesemne că erau aici... (Scurtă pauză. VLADIMIR: Şi astea sînt galbene? Ia arată-le. VLADIMIR: Nu se poate. VLADIMIR: Şi lovitura? ESTRAGON: Cu piciorul? E-adevărat. îi priveşte piciorul îi dă drumul. ESTRAGON (clătinîndu-se): Nu pot.) Să plecăm. ESTRAGON: Nu ştiu. ESTRAGON: Care? VLADIMIR: Amîndouă. VLADIMIR: Cînd? ESTRAGON: Nu ştiu. ESTRAGON: De ce? (64) VLADIMIR: Ale lui nu-i veneau bine. Estragon se clatină. (Estragon priveşt ghetele.. vreau să zic de ce le-ai aruncat? ESTRAGON: Mă băteau la degete.ESTRAGON (sătul): Nu mă mai chinui.) Celălalt am spus! (Acelaşi joc cu celălalt picior.. le exami. se apleacă. sînt verzui. VLADIMIR (arătînd ghetele): Iată-le. ESTRAGON (ridicînd o gheată): în fine.) Asta-i prea de tot! ESTRAGON: Vezi. Didi. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Unde-ţi sînt ghetele? ESTRAGON: Se vede că le-am aruncat. ESTRAGON: Parcă erau oase de peşte. Vladimir îi ridică pantalonul. .

ESTRAGON: O mică plăcere' VLADIMIR: O distracţie. ESTRAGON: Mă ajuţi? VLADIMIR: Sigur. S-o încercăm şi pe cealaltă.) încearcă să mergi. ESTRAGON: Nu destul încă. fără şiret. (Acelaşi joc. Estragon i-o dă. sigur. Hai. VLADIMIR: Vreau să zic ghetele. Dar să nu ne abatem de la ce-am hotărît. (Scurtă pauză. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. cam exagerezi cu morcovii. ESTRAGON: îmi sînt prea mari.) Ei? ESTRAGON: îmi vine bine. încearcă pe stîngul mai întîi. De altfel. ESTRAGON: O mică plăcere. VLADIMIR: Greşeşti. ESTRAGON: Găsim totdeauna cîte ceva care să ne dea impresia că trăim. ESTRAGON: Morcovi nu mai sînt? VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Dacă le-ai încerca? ESTRAGON: Am încercat tot. sigur. VLADIMIR: încearcă. nu-i aşa.) Te asigur că o să fie o variaţie.) Atunci ce facem? VLADIMIR: Nu e nimic de făcut. VLADIMIR: Atunci poţi să le păstrezi. scoate în sfîrşit o ridiche. Didi? VLADIMIR: Sigur. ESTRAGON: Crezi? (65) VLADIMIR: Ca să mai treacă timpul. ESTRAGON: Mă duc să caut un morcov.ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: Vrei o ridiche? ESTRAGON: Atîta e? VLADIMIR: Sînt ridichi şi napi.) Celălalt. nu-i aşa. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Atunci. Didi? VLADIMIR (nerăbdător): Sigur. . nu. VLADIMIR: Atunci nu vrei? ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună! VLADIMIR: Atunci dă-o înapoi. ridică piciorul. pe care i-o dă lui Estragon. Vladimir reuşeşte pînă la urmă să-i pună gheata. care o examinează.) Hai. VLADIMIR: Poate că într-o bună zi ai să ai şi ciorapi. Sîntem vrăjitori. (Estragon ezită. ESTRAGON: Ne descurcăm destul de bine împreună. fără şiret. . VLADIMIR (scoţlnd o sfoară din buzunar): Acum s-o legăm. porcule! (Estragon ridică celălalt picior. dă-mi o ridiche. (Ridică gheata. ESTRAGON: Dar eu nu mai pot. ESTRAGON (cu vehemenţă): Nu. nu găseşte decît napi. doar ştii bine.) E neagră! VLADIMIR: E ridiche. Nu se mişcă. (Estragon se apropie de el. (Estragon încearcă. VLADIMIR: Nu te strîng? ESTRAGON (făcînd cîţiva paşi apăsaţi): Nu încă. dă piciorul.) Ei? ESTRAGON: îmi vine şi asta. VLADIMIR: Asta devine într-adevăr lucru de nimic. o miroase.) Mai sus! (înghesuiţi unul în altul. ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună. Tăcere. se clatină de-a lungul scenei.

Tăcere. Estragon se trezeşte brusc. ESTRAGON: Am să încerc. un loc. n-avea teamă.. ESTRAGON: Cădeam. ESTRAGON: Adevărat.. VLADIMIR: Şi-o să putem pleca. VLADIMIR: Atunci.. cu capul intre picioare. Ia o poziţie uterină. VLADIMIR: O să cadă ea. VLADIMIR: Cum vrei tu.. Vladimir aleargă spre el. dînd din mîini ca să se încălzească.. Caută. ESTRAGON: Ajunge! (Tăcere. VLADIMIR: Stai.. Se apropie de Estragon şi cîntă cu glas puternic: Nani-nani. VLADIMIR: S-a terminat..) Nu poţi să stai liniştit locului? VLADIMIR: Mi-e frig. înnebunit. sînt aici. nu.. ESTRAGON: Dar noaptea nu cade.. se duce să-şi ia haina şi o pune pe el. ESTRAGON: Destul! Sînt obosit! VLADIMIR: îţi place mai mult să stai fără să faci nimic? ESTRAGON: Da. Hai să umblăm puţin.duc totuşi să mă aşez. face cîţiva paşi. (66) VLADIMIR: Acolo stăteai aseară. VLADIMIR: Nu putem. îi dă drumul lui Estragon. dar. ESTRAGON: Am venit prea devreme. sărind în sus. ESTRAGON: Dacă aş putea să dorm. VLADIMIR: Da. apoi se duce să se aşeze unde stătea la începutul primului act. le păstrezi? ESTRAGON: Am vorbit destul despre ghete. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie întuneric. dintr-odată. (67) 5 ESTRAGON: Să plecăm.ESTRAGON: Aşa e. gata. nu spune nimic. apoi începe să umble în lung şi in lat. VLADIMIR: Aseară ai dormit. ESTRAGON (ridică capul): Nu aşa tare. VLADIMIR: Stai puţin. . VLADIMIR (ceva mai încet): Nani-nani Na-ni-na-ni Na-ni-na-ni Na-ni.. stai. pînă cînd Estragon refuză să meargă mai departe..) Mă . îl ia pe Estragon de braţ şi-l face să umble în lung şi-n lat.. îl cuprinde cu braţele.. Nu te mai gîndi. ca ieri. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Am venit totdeauna la căderea nopţii. ESTRAGON: Eram pe un.. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. din ochi... (Vladimir îşi reia plimbarea. stai. ESTRAGON: Ah! VLADIMIR: Stai. Estragon adoarme. Vladimir îşi scoate haina şi-i acoperă umerii.

care o ia şi i-o întinde lui Vladimir. VLADIMIR (zărindpălăria lui Luky): Ia te uită! ESTRAGON: Adio! VLADIMIR: Pălăria lui Lucky! (Se apropie de ea. pe care i-o întinde lui Estragon. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Estragon. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. cu violenţă): Nu mai termini odată cu bocitul? începi să-mi calci pe nervi cu • gemetele tale. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. care o ia şi o întinde lui Estragon. Estragon îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei lui Vladimir. pe care i-o (68) întinde lui Estragon. pe care i-o întinde lui Vladimir. Estragon ia pălăria lui Vladimir. (Scurtă pauză.ESTRAGON: Şi-apoi o să fie iar ziuă.) Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? VLADIMIR (oprindu-se din mers. Vladimir îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei sale.) Frumoasă trebuie c-a mai fost! (Opune în locul pălăriei lui. dar cum mă găseşti tu? întoarce capul cochet. Estragon îşi pune pălăria lui Vladimir în locul pălăriei lui. Estragon îşi pune pălăria sa în locul pălăriei lui Lucky. pe care i-o întinde lui Estragon. Estragon îşi ia pălăria. ia atitudini de manechin. care o ia şi o aruncă.) Ţine. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Vladimir. (Scurtă pauză. Estragon îi întinde pălăria lui Vladimir. ESTRAGON: Plec.) Perfect! ESTRAGON: N-ai să mă mai vezi. Vladimir îşi pune pălăria în locul pălăriei lui Estragon. Vladimir ia pălăria lui Estragon. VLADIMIR: Nu. Estragon ia pălăria lui Vladimir. . Estragon ia pălăria lui Lucky. Vladimir ia pălăria lui Lucky. Acum sîntem liniştiţi. . pe care i-o întinde lui Estragon. Estragon îşi aranjează pălăria cu amîndouă mîinile. VLADIMIR: Va să zică n-am greşit locul. o priveşte cu admiraţie.) Mă zgîrie. de-a ce? VLADIMIR: Ne-am putea juca de-a Pozzo şi Lucky. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Ţine asta. A mea mă supără. pe care i-o întinde lui Vladimir. VLADIMIR: Atunci pot s-o păstrez. pe care i-o întinde lui Vladimir. Tată această scenă într-un ritm viu.) Cum să spun? (Scurtă pauză. Vladimir îşi pune pălăria lui Estragon în locul pălăriei lui Lucky.) De-un ceas sint aici şi n-am văzut-o! (Foarte mulţumit. VLADIMIR: Nu vrei să ne jucăm? ESTRAGON: Să ne jucăm. aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Luky. VLADIMIR: îmi vine? ESTRAGON: Nu ştiu. Vladimir îşi ia pălăria. ESTRAGON: Plec. (Ridică pălăria lui Lucky. la dreapta şi la stînga. •ESTRAGON: îngrozitor ! VLADIMIR: Mai îngrozitor ca de obicei? ESTRAGON: La fel. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria sa. Vladimir îşi.

) Dă-i drumu'l (69) ESTRAGON: Ce trebuie să fac? VLADIMIR: Zbiară la mine.) Repede. Estragon reintră grăbit. te înţeleg. VLADIMIR: Sîntem încercuiţi! (înnebunit. ESTRAGON: Unde? VLADIMIR: După copac. Estragon se repede spre pînza fundalului. îl aduce spre rampă. VLADIMIR: Zi-mi să gîndesc. ESTRAGON: Căzătură! Javră! Vladimir înaintează. ESTRAGON: Plec.) Gogo! E Godot! Sîntem salvaţi! Să-i ieşim înainte! Vino! (îl trage pe Estragon spre culise. sîntem serviţi pe platou. cade. aleargă spre Vladimir care se întoarce. Sigur. După . ESTRAGON:Cum? VLADIMIR: Zi.) Iată-te.) Iată-te iar! ESTRAGON: Sînt blestemat pe vecie! VLADIMIR: Ai fost departe? ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. (Estragon ezită.• E Godot! însfîrşitl (îl îmbrăţi. porcule! (Se zvîrcoleşte pe loc.ESTRAGON: Nu cunosc. Fugi pe-acolo! Hai! (îl împinge spre fosă. vede că Estragon nu mai este acolo. ESTRAGON: Ticălosule! VLADIMIR: Mai tare. gîndeşte. scoate un ţipăt sfişietor. ESTRAGON: Şi pe-acolo vin. mereu încovoiat. VLADIMIR: Joacă. Estragon îl priveşte uluit. VLADIMIR: Adevărat. Gest către spectatori.) Acolo nu-i nimeni.) Nu-ţi rămîne decît să dispari. VLADIMIR (triumfînd).) Nu vrei? Zău. scapă. gîfîind.) Gogo! Vino-napoi! (Tăcere. iese fugind pe cealaltă parte. porcule! ESTRAGON: Gîndeşte. încovoindu-se sub povara bagajelor. joacă. şează pe Estragon cu însufleţire. Vladimir aleargă la culisa prin care Estragon se (70) întorsese. sîntem pe-un platou. aleargă spre Vladimir. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Nu ştiu. Se opresc la cîţiva paşi unul de altul. tu ai fi Pozzo. Estragon se dă înapoi înspăimîntat. începe să străbată scena aproape în goană. VLADIMIR: Cîţi sînt? ESTRAGON: Nu ştiu. se dă înapoi. (Ia atitudinea lui Lucky.) Dobitocule! pe-acolo nu-i ieşirea! (Vladimir se duce să-l ridice. Estragon iese grăbit. Vine. priveşte în zare. Estragon reintră grăbii. Iasă vedem. se încurcă în ea. Estragon se împotriveşte. VLADIMIR: Eu aş fi Lucky.) Gogo! (Tăcere. porcule! Tăcere. (Se gîndeşte. VLADIMIR: Nu pot! ESTRAGON: Destul! VLADIMIR: Zi-mi să joc.) Nu pot! (Ridică ochii. în sfîrşit! ESTRAGON (gîfîind): Stat blestemat! VLADIMIR: Unde ai fost? Te credeam plecat pentru totdeauna! ESTRAGON: Pînă la marginea pantei.

pardon! ESTRAGON: Te ascult. VLADIM-IR: Gogo! ESTRAGON: Didi! VLADIMIR: Dă mîna! ESTRAGON: Iat-o! VLADIMIR: Vino în braţele mele! ESTRAGON: în braţele tale? VLADIMIR (deschizînd braţele): Aici. ESTRAGON: Hai. copacul ăsta nu ne-ar fi servit la nimic. VLADIMIR: Ce uşor trece timpul cînd ne distrăm! Tăcere. Lungă tăcere. Vladimir îl priveşte peste umăr. Cum? VLADIMIR (mai tare): Cred că te-ai înşelat. îşi reiau pînda. ESTRAGON: Nu ţipa. cu spatele la scenă. (71) VLADIMIR: Cred că te-ai înşelat..) Gata! Acum ai să vezi! Spune-mi ce trebuie să fac. (72) VLADIMIR: Dacă ne-am face exerciţiile? ESTRAGON: Mişcările. VLADIMIR (cu putere): Termină-ţi fraza.) Iartă-mă! (Ridică mîndru capul.) Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR (întorcîndu-se): Cum? ESTRAGON (mai tare): Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR: Nu. Vin unul spre altul. îl pune în axul drumului. Se privesc mînioşi. Tăcere. priveşte în zare. ESTRAGON (întorcîndu-se). înăuntru! ESTRAGON: Haide! Se îmbrăţişează. apoi fiecare îşi reia pînda.) Acum să ne împăcăm. ESTRAGON (la fel): Termin-o tu pe-a ta.) Hai. ESTRAGON: Ba da! VLADIMIR: Te-am întrerupt! ESTRAGON: Dimpotrivă. ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: Aşteptînd. (îl duce pe Vladimir spre culisa stîngă. (Aleargă spre cealaltă culisă. VLADIMIR: Nu-i nimic de făcut.) Sigur. ca pe vremuri! (Continuă să se privească un timp. se întoarce. lasă politeţea. Estragon se opreşte. Amîndoi se privesc peste umăr.) Nu mişca.. ruşinat. nu te mişca şi cască ochii.) Nu cumva eşti nebun? ESTRAGON (mai calm): Mi-am pierdut capul. (îşi lasă în jos capul. Tăcere. ESTRAGON: Nici eu. ' VLADIMIRşiESTRAGON (se întorc simultan). VLADIMIR: Ticălosule! ESTRAGON: Aşa! Să ne înjurăm! (Schimb de insulte. se opresc. . Tăcere. ESTRAGON: Tu o să te postezi acolo. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: O.) Spate în_ spate. VLADIMIR: Hai. nu. Lungă tăcere. ESTRAGON: Aşteptînd. (Către Estragon. nu fi încăpăţînat. (Estragon iese de după copac.Nucumva. Tăcere.copac! (Estragon dă fuga după copacul care nu-l acoperă decît pe jumătate.

ESTRAGON (oprindu-se. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. strigînd cît îl ţine gura): Doamne. VLADIMIR: Nu mai sîntem singuri.VLADIMIR: De supleţe. ESTRAGON: Ca să ne liniştim. Sfîrşitul serii ne e asigurat. ai milă de mine! VLADIMIR (vexat): Şi eu? ESTRAGON (acelaşi joc): De mine! Fie-ţi milă! De mine! Intră Pozzo şi Lucky. clătinîndu-se.) în sfîrşit. ca în primul act. Pozzo. VLADIMIR: De circumducţiune. luna o să răsară. Să facem. A şi început ziua de mîine. să-l aşteptăm pe Godot. VLADIMIR. începe să sară. Ne-am luptat toată seara numai cu mijloacele noastre. el se opreşte. Pozzo a devenit orb. Estragon închide ochii. se ciocneşte de el. Rămîn amîndoi lungiţi. Soarele o să apună. VLADIMIR (oprindu-se): Nu sîntem în formă. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. şi trîntindu-l pe Pozzo în cădere. VLADIMIR: Hai. Lucky • e împovărat ca în primul act. VLADIMIR: O să ne fie de-ajuns. dar mult mai scurtă. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: De pe-acum timpul curge cu totul altfel. ESTRAGON (oprindu-se): Destul. să aşteptăm — să aşteptăm. ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: Pică la fix! (Se îndreaptă spre grămadă. (73) POZZO (agăţîndu-se de Lucky. Estragon face arborele. (Pauză. Sînt obosit. un de Estragon. (oprindu-se): E rîndul tău. sub această nouă povara^ se clatină): Ce s-a întîmplat? Cine a strigat? Lucky cade. care. ESTRAGON: Crezi că Dumnezeu mă vede? VLADIMIR: Trebuie să închizi ochii. VLADIMIR: Ai dreptate. şi noi o să plecăm de-aici. . ESTRAGON: De relaxare. ESTRAGON: Nu mai vreau să respir. La vederea lui Estragon şi a lui Vladimir. ca să-i permită lui Pozzo s-o urmeze mai comod. cîteva respiraţii. clătinîndu-se. se clatină şi mai tare. întăriri! POZZO (speriat): Ajutor! ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: începusem să ne pierdem curajul. Estragon îl imită. să aşteptăm noaptea. lăsind să-i scape tot. fără mişcări în mijlocul bagajelor. VLADIMIR: Ca să ne încălzim. ESTRAGON: De relaxare. Lucky are o pălărie nouă. POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Strigă ajutor. ESTRAGON: Arborele? Vladimir face arborele. ridicînd pumnii. continuîndu-şi drumul.totuşi. Acum s-a terminat. pentru echilibru. Funia.) Să facem* totuşi. POZZO: Fie-vămilă! VLADIMIR: Bietul Pozzo! . arborele. Vladimir şi Estragon se dau înapoi.

dacă nu le dă. ESTRAGON: Nu poate să se ridice. POZZO: Eu sînt! Eu sînt! Ridicaţi-mă ! VLADIMIR: Nu poate să se ridice. Pozzo se zvîrcoleşte. bizuindu-ne . ESTRAGON: De care? VLADIMIR: Să nu se mişte Lucky.) Deocamdată pare mort. îl lăsăm acolo. înainte. VLADIMIR: Dacă l-aş ajuta. VLADIMIR: Vrei să zici că-l avem la mînă? ESTRAGON: Da. dacă am tăbărî pe el cît doarme? ESTRAGON: Da. mai întîi? ESTRAGON: Ce să facă? VLADIMIR: Să se ridice. ESTRAGON: Să plecăm. Am fi raşi! ESTRAGON: Lucky? VLADIMIR: El te-a atacat ieri. VLADIMIR: Bună idee. Dar poate să se dezlănţuie dintr-o clipă în alta . ESTRAGON: Atunci să se ridice. ESTRAGON: Oase? VLADIMIR: De pui. ESTRAGON: Dacă i-am trage amîndoi o mamă de bătaie? VLADIMIR: Vrei să zici. Dar mă tem de-un lucru. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: întreabă-l. VLADIMIR: Şi că trebuie să-i punem condiţii ca să-l ajutăm? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Pare deştept ce spui. cel care ţi-a tras şuturile. Dar sîntem în stare? Şi el. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot. ca să-l ajutăm.ESTRAGON: Ştiam că e el. VLADIMIR: Poate că mai are oase pentru tine. geme. (Gest. VLADIMIR: Nu poate. VLADIMIR: Vrea să se ridice. ESTRAGON: Atunci cine-i? VLADIMIR: E Pozzo. Nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: El era? VLADIMIR: Da. ESTRAGON: Dacă i-am cere mai întîi oasele? Apoi. ESTRAGON : îţi spun că erau zece. ESTRAGON: Dar ce are? VLADIMIR: Nu ştiu.) Nu. VLADIMIR: Dar nu-i de loc Godot. ESTRAGON: Adevărat. (74) VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: E aici? (75) 1 VLADIMIR: Uite-l. pe neaşteptate. ESTRAGON: Nu-i Godot? VLADIMIR: Nu-i Godot. loveşte pămîntul cu pumnii. mai bine am profita că Pozzo cere ajutor. doarme oare cu adevărat? (Scurtă pauză. VLADIMIR: Nu.

spre Pozzo. asta sau nu. iată ce trebuie să ne întrebăm. ESTRAGON: Nu-i destul. şi noi ce facem? O lăsăm să se ducă de rîpă..) Sîntem la întîlnire şi-atît. facem şi aşa cinste condiţiei umane. Şi avem norocul să ştim. Dar aici. VLADIMIR: N-aş merge pînă acolo. Îmi urmăreşti raţionamentul? ESTRAGON: Toţi ne naştem nebuni. Dar.) Să facem ceva. Ce facem noi aici. dar cu care sîntem obişnuiţi. o să fim iar singuri. e că timpul trece greu în asemenea condiţii şi că ne sileşte să-l umplem cu fapte care. VLADIMIR: Sau să cadă noaptea. Se * înţelege că-i aşa. Dar oare nu rătăceşte ea de-pe-acum în bezna permanentă a marilor adîncimi? iată ce mă întreb uneori. Şi alţii ar putea să facă treaba la fel de bine.' (Scurtă pauză. O să zici că toate astea n-au alt rost decît să ne împiedice prăbuşirea raţiunii. Ne plictisim. Bun. nu protestez. Ni se iveşte o diversiune. măcar o dată. totul o să se risipească. care la prima vedere pot apărea raţionale. VLADIMIR: Fiindcă şi-a pierdut speranţa. cît avem ocazia! Doar nu e nevoie de noi în fiecare zi. VLADIMIR: Se prea poate. noi sîntem omenirea. Ce părere ai? ESTRAGON: N-am ascultat. dar sîntem la întîlnire. Cu vehemenţă. (înaintează. La drept vorbind nici nu e neapărată nevoie de noi. pînănu-ipreatîrziu.) Nu. Nu sîntem "sfinţi. . Tigrul sare să-şi ajute semenii • fără să stea pe gînduri. ESTRAGON: Adevărat. în această imensă confuzie. ESTRAGON: Găseşti că e destul? VLADIMIR: Nu. Hai. VLADIMIR: E drept că dacă stai să cîntăreşti cu braţele încrucişate argumentele pro şi contra. Dar nu asta e problema.Săreprezentăm cu demnitate. vă dau bani! ESTRAGON: Cît? POZZO: O sută de franci. Să-profităm.. Strigătul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai degrabă întregii omeniri. cum să spun. la muncă. Cîţi oameni pot să spună asemenea lucruri? ESTRAGON: Nenumăraţi. se opreşte. asta e incontestabil. (Ridică mîna. un singur lucru e clar: aşteptăm să vină Godot. chit că ne place . ne plictisim de moarte. specia în care ne-a vîrît nenorocirea. ESTRAGON: Tot ce se poate. vreau să spun că n-aş merge pînă la a zice ca n-avem mintea întreagă încă de pe cînd venim pe lume. în mijlocul singurătăţilor. VLADIMIR: Să nu ne mai pierdem vremea cu vorbe goale..) într-o secundă.pe recunoştinţa lui. (Scurtă pauză. în clipa de faţă. Sau fuge în adîncul desişurilor. VLADIMIR: Aşteptăm. Dar nu asta e problema. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ce e sigur. POZZO: Două sute. VLADIMIR: Crezi? (76) ESTRAGON: Nu ştiu. Iar cîte unii rămîn. dacă nu şi mai bine chiar. ESTRAGON: Păi nu mai cere nimic. POZZO: Ajutor. Da.

ESTRAGON: Ce v-a apucat pe toţi? VLADIMIR: Ajutor! (77) ESTRAGON: Eu plec. se poticneşte. POZZO: Trei sute.) Eu plec.) Hai. Patru sute! ESTRAGON: De cînd mă ştiu. o să răceşti. ESTRAGON: Hai. încearcă să se ridice. POZZO: Cine sînteţi voi? VLADIMIR: Nişte oameni. VLADIMIR: încearcă. ridică-te. am să mă ridic şi singur. cade. ESTRAGON: Hai. POZZO: Două sute! VLADIMIR: Imediat! încearcă să-l ridice pe Pozzo. ESTRAGON: Ce bine e pe jos! VLADIMIR: Poţi să te ridici? ESTRAGON: Nu ştiu.VLADIMIR: Ai să te plimbi.) Mai curînd sau mai tîrziu. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: Cară-te.Visează. îşi reînnoieşte eforturile. nu poate. ESTRAGON: Şi-o să mergem în Ariege? VLADIMIR: Unde vrei tu. îndată. Recade. "ESTRAGON: îmi promiţi? VLADIMIR: îţi jur. nu izbuteşte. . . Tăcere. (Încearcă să se ridice. ESTRAGON: Care te-ai împuţit? VLADIMIR: Pozzo. VLADIMIR: Lasă-mă în pace. (Întinde mina spre Vladimir. " VLADIMIR: întîi ajută-mă. hop ! VLADIMIR: Trage! Estragon trage. ESTRAGON: îndată. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR (cu putere): Nu mai taci odată? Holera dracului! Nu se gîndeşte decît la el. Tăcere. apoi o să plecăm împreună. (78) POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Aici sîntem. POZZO: Eu sint! Eu sînt! Fie-vă milă de mine. cade. VLADIMIR: Nu mă lăsa! Au să mă ucidă! POZZO: Unde mă aflu? VLADIMIR: Gogo! POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Eu plec. VLADIMIR: La urma urmei. ESTRAGON: Te-apucă scîrba! VLADIMIR: Repede! Repede! Dă-mi mîna! ESTRAGON: Eu plec. Lungă tăcere. am visat să mă plimb prin Ariege. Apoi tare. se împiedică de bagaje. Didi. ESTRAGON: Tu rămîi aici? VLADIMIR: Deocamdată. (Scurtă pauză. nu fi încăpăţînat. ESTRAGON: Şi n-o să ne mai întoarcem niciodată? VLADIMIR: Niciodată. care se grăbeşte s-o apuce.

VLADIMIR: Nu se mai mişcă. (79) ESTRAGON: Asta nu ni se întîmplă des.) Nu răspunde. ESTRAGON: Am dat de bucluc.) Ce facem acum? VLADIMIR: Dacă m-aş putea tîrî pînă la el. (Tăcere. (Scurtă pauza.) Pozzo! (Scurtă pauză. A stăruit. POZZO: Fie-vă milă! Milă! ESTRAGON (tresare): Ce? Ce-i aici? VLADIMIR: Dormeai? ESTRAGON: Aşa cred. de-a buşilea. Şi am rămas surzi. ESTRAGON: Păi zici că a căzut.) Abel! Abel! POZZO: Ajutor! . Tăcere.ESTRAGON: Dacă am încerca să dormim? VLADIMIR: L-ai auzit? Vrea să ştie ce s-a întîmplat 1 ESTRAGON: Lasă-l. Poate că e mort. ESTRAGON: Adevărat. Arde-i vreo cîteva! VLADIMIR (cărîndu-i pumni lui Pozzo): N-ai terminat? Nu vrei să laşi gura? Vierme! (Pozzo se desprinde. Vladimir. Tă- cere. VLADIMIR: Pozzo! (Scurtă pauză. ESTRAGON: Nu cumva l-ai pocnit prea tare? VLADIMIR: I-am tras cîţiva pumni zdraveni. "ESTRAGON: E-adevărat. Ca să treacă timpul.) A scăpat! (Pozzo se prăbuşeşte. şi se depărtează. îl urmăreşte cu privirea.) A căzut! ESTRAGON: Se ridicase? VLADIMIR: Nu. unul după altul. VLADIMIR: Ne-a implorat să-l ajutăm. Tăcere. ESTRAGON: Ar fi nostim. ESTRAGON: Eşti sigur că-l cheamă Pozzo? VLADIMIR (îngrijorat): Domnule Pozzo! Veniţi înapoi! N-o să vă facem nici un rău.. VLADIMIR: îţi spun că-l cheamă Pozzo. Dormi. Şi l-am bătut. VLADIMIR şi ESTRAGON: Pozzo! Pozzo! VLADIMIR: A mişcat. cheamă-l. ţiplnd de durere. ESTRAGON: Asta o să vedem noi.) Poate că am fost cam prea duri. VLADIMIR: Tot ticălosul ăsta de Pozzo. rezemat în cot. VLADIMIR: Adevărat. Din cînd. ESTRAGON: Hai am îndoi odată. VLADIMIR: Ce-ar fi nostim? ESTRAGON: Să încercăm alte nume. spintecă cerul cu gesturi de orb. ESTRAGON: Spune-i să lase gura. Şi-l nimerim noi pînă la urmă pe cel bun. Să încercăm. (Se gîndeşte o clipă. ESTRAGON: Nu mă părăsi! VLADIMIR: Dacă l-aş chema? ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: N-ar fi trebuit. fiindcă am vrut să-l ajutăm. chemlndu-l pe Lucky.. în cînd se opreşte. VLADIMIR: Tu ai vrut. VLADIMIR: Se aşezase în genunchi. ESTRAGON: Dacă am încerca cu alte nume? VLADIMIR: Mi-e teamă să nu fie atins serios.

ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Dovadă că l-am ajutat. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Nu putem.) Ia te uită la noruleţul ăla. (Tăcere. Vrei? VLADIMIR: Tocmai voiam să-ţi propun.) Ce ţi se pare atît de extraordinar? Tăcere. în picioare. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Evident. Pozzo recade. ESTRAGON: Poate că pe-ălălalt îl cheamă Cain. ESTRAGON: Asta e! L-am fi ajutat dacă nu-i eram prieteni? VLADIMIR: Poate.ESTRAGON: Vezi! (80) VLADIMIR: încep să mă satur de cîntecul ăsta. Tăcere. Pozzo rămîne . Se ridică amindoi. ESTRAGON: Adevărat. (Acelaşi joc. . ESTRAGON: Acum să trecem la altceva.) Ce facem? POZZO: Ajutoor! VLADIMIR: Dacă l-am ajuta? ESTRAGON: Ce trebuie făcut? VLADIMIR: Vrea să se ridice. dacă ne-am ridica? VLADIMIR: Să încercăm. ESTRAGON (rlde zgomotos): întreabă dacă sîntem prieteni ! VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Să nu mai discutăm despre asta. ESTRAGON: Dar la ce? VLADIMIR: Asta e! Tăcere. ESTRAGON: Şi acum? POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Să ne cărăm. la zenit. vrea să zică prieteni de-ai lui. ESTRAGON: Poate că vede clar în viitor. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Vrea să-l ajutăm să se ridice. (Strigă. (81) VLADIMIR: Trebuie sprijinit. (Către Pozzo.) Trebuie să se obişnuiască iar cu statul în picioare. VLADIMIR: Totul e să vrei.) Vă e mai bine? POZZO: Cine sînteţi? VLADIMIR: Nu ne recunoaşteţi? POZZO: Sînt orb. VLADIMIR (ridicînd ochii): Unde e? ESTRAGON: Colo. ESTRAGON: N-a fost cine ştie ce greu. Ce mai aşteptăm? îl ajută pe Pozzo să se ridice. atîrnat de gîtul lor. ESTRAGON: Atunci să-l ajutăm.) ■Cain! Cain! • m POZZO: Ajutor! ESTRAGON: E toată omenirea aici. între amîndoi. se depărtează de el. VLADIMIR (către Pozzo): De cînd? POZZO: Aveam o vedere foarte bună — dar sînteţi prieteni. ESTRAGON: Pentru început. VLADIMIR: Ei şi? Ce-i cu el? (Scurtăpauză.

. ESTRAGON: Eu plec. ESTRAGON: Parcă s-ar înălţa... POZZO: Unde sîntem? VLADIMIR: Nu ştiu. (Scurtă pauză. domnule. spuneaţi că pe vremuri aţi avut o vedere foarte bună... VLADIMIR (liniştitor): E seară.) Şi nici lucrurile timpului nu le văd. POZZO (cu spaimă): E seară? VLADIMIR: De altfel. (Scurtă pauză. (83) 6* VLADIMIR: Ia te uită ! Aş fi jurat contrariul. foarte bună. Prietenul meu încearcă să mă facă să mă îndoiesc că-i seară.) Memoria praeteritorum bonorum — trebuie să fie groaznic. ESTRAGON: Dacă ar fi zorile. VLADIMIR: Şapte?. ESTRAGON: îţi spun că se înalţă. ESTRAGON (enervat): Mai pe larg. (82) VLADIMIR: Nu se poate. VLADIMIR: Cînd asta? POZZO: Nu ştiu. cum vă mai simţiţi? ESTRAGON: Cît timp o să trebuiască să-l maicărăm după noi? (îl lasă pe jumătate. POZZO: E seară? * Tăcere. nici nu s-a clintit. foarte bună.. VLADIMIR: Dacă am auzit bine. VLADIMIR: Vă întreb dacă v-a apucat dintr-o dată? POZZO: într-o zi m-am trezit orb ca destinul. ESTRAGON: Depinde de anotimp. Mai pe larg! VLADIMIR: Lasă-l în pace. am ajuns la saară. (Scurtă pauză..) Altminteri. (Scurtă pauză.) Cîteodată mă mai întreb dacă nu dorm încă. Orbii n-au noţiunea timpului. Acolo e apusul. VLADIMIR: Dar de-abia ieri. dintr-o dată? POZZO: Foarte bună. VLADIMIR: Nu vorbi prostii.. îl reia văzînd că-i gata să cadă. VLADIMIR: Şi v-*a apucat aşa. ESTRAGON: Ce ştii tu?.. POZZO: Nu mă întrebaţi. Dar n-am trăit degeaba toată ziua asta lungă şi pot să vă asigur că e aproape la capătul repertoriului. Tăcere. Estragon şi Vladimir privesc amurgul.POZZO: Nu sînteţi tîlhari? ESTRAGON: Tîlhari? Semănăm noi a tîlhari? VLADIMIR: Ei.. POZZO: Da. POZZO: Nu mă lăsaţi! VLADIMIR: Nici vorbă să vă lăsăm.) Doar nu sîntem cariatide.. Nu vezi că a început să-şiamintească de fericire? (Scurtă pauză.) După cît spune el.. POZZO: Da. ESTRAGON: Deocamdată. şi tu! E orb! ESTRAGON: La naiba! Aşa e. şi trebuie să mărturisesc că m-a făcut să şovăi o clipă. POZZO: Cît e ceasul? ESTRAGON (cercetînd cerul): Să vedem. Opt?... POZZO: Nu tumva la locul numit Scîndura? . POZZO: De ce nu-mi răspundeţi? ESTRAGON: Fiindcă nu vrem să vă spunem o tîmpenie.

POZZO: De ce nu răspunde cînd îl chem? VLADIMIR: Nu ştiu. încotro s-au dus oa menii pe care i-ai văzut? ESTRAGON: Habar n-am. VLADIMIR: Ah. ESTRAGON (Incovoindu-se): Dacă şi asta mai e diversiune! POZZO: Unde mi-e sluga? VLADIMIR: E colo. VLADIMIR: Du-te de-l trezeşte. Tu mi-ai spus. VLADIMIR: Poate a fost o viziune. în sfîrşit.VLADIMIR: Nu cunosc. VLADIMIR (lui Estragon): Du-te tu. De obicei. VLADIMIR (lui Estragon): Ia spune."E un copac. cu grijă. VLADIMIR: Am să zbor în ajutorul tău. POZZO : A ce seamănă peisajul? VLADIMIR (privire circulară): nu se poate descrie. ESTRAGON: Şi dacă se apără? POZZO: Nu. VLADIMIR (lui Pozzo): V-am spus că prietenul meu se teme. POZZO: N-are de ce să se teamă. nu trebuie să fii niciodată drăguţ cu oamenii ăştia. fireşte. VLADIMIR: Dar nu vă putem lăsa. POZZO: Duceţi-vă să vedeţi dacă e rănit. ESTRAGON: O iluzie. îţi aminteşti că ţi-a făcut ceva. Nu suportă. Nu e nimic pe el. Pute cumplit. ca să ne pîn dească. VLADIMIR: Poate că s-au pitit pe undeva. Ieri sluga dumneavoastră l-a atacat. (Către Pozzo. ESTRAGON: O iluzie. POZZO: Nu e nevoie să mergeţi amîndoi. nu. să se ducă prietenul dumitale. pe cît se poate. . POZZO: Ce s-a întîmplat. mai jos depîntece şi în obraz.)Prietenul meu se teme. VLADIMIR: Adevărat. nu se apără niciodată. de fapt? ESTRAGON: De fapt! VLADIMIR: Aţi căzut amîndoi. Pare că doarme. asta-l face să se mişte. ce trebuie să facă? POZZO: Să tragă mai întîi de funie.pe cînd el nu voia decît să-i şteargă lacrimile. O halucinaţie. POZZO: Ce mai aşteaptă? VLADIMIR (către Estragon): Ce mai aştepţi? ESTRAGON: îl aştept pe Godot. să nu-l sugrume. ESTRAGON: Aşa e. pur şi simplu. POZZO: Aşa. VLADIMIR. VLADIMIR: Vezi. VLADIMIR: Poate că au făcut stînga împrejur. ESTRAGON: După ce mi-a făcut? Niciodată. (84) ESTRAGON* Să se refacă. VLADIMIR: De fapt. POZZO: Atunci nu e Scîndura. POZZO: Da. să-i tragă cîteva picioare. E chiar o ocazie să te răzbuni. VLADIMIR: Ca să se odihnească. VLADIMIR: Poate»că s-au oprit.Nu Seamănă a nimic. ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Nu-mi amintesc nimic. n-ai de ce să te temi. Dacă nu. Poate că e mort. ESTRAGON: Aşa e.

) Drepţi! VLADIMIR: Se ridică. Pozzo se poticneşte. POZZO: Repede. vine să se aşeze în faţa lui Pozzo. VLADIMIR: Atunci. scăpînd bagajele. El a jucat. dar curînd va renunţa. (Vladimir se dă la o parte. A gîndit. VLADIMIR: Dar n-o să cădeţi dacă vă dau drumul? . Drepţi! VLADIMIR: îl duceaţi la tîrgul Mîntuitorului. urllnd. i-ll dă lui Pozzo. POZZO: Biciul! (Lucky lasă bagajele.) înainte! Lucky se pune în mişcare. Lucky se trezeşte. îl găseşte. VLADIMIR: Ce e în valiză? (86) POZZO: Nisip. VLADIMIR: Aceiaşi de ieri? POZZO: De ieri? VLADIMIR: Ne-am văzut ieri. VLADIMIR: O clipă. Nu te baza deci pe mine. Dar se loveşte la picior şi se depărtează şchiopătînd şi gemînd. Funia se întinde. ESTRAGON (oprindu-se într-un picior): Oh. încearcă să-şi scoată ghetele.) Nu vă aduceţi aminte? POZZO: Nu-mi amintesc să fi întîlnit pe cineva ieri. se clatină pe loc. cu braţele în faţa capului.ESTRAGON: Nu mă slăbi din ochi. Estragon îl burduşeşte pe Lucky cu picioarele. Lucky se ridică. reia bagajele. (Trage de funie. VLADIMIR: Cum v-aţi schimbat! Lucky. POZZO: Dacă ţii neapărat. VLADIMIR: Şi dumneavoastră. ca să-l vindeţi. te rog. N-are nici un rost să-l pocneşti dacă e mort. dacă vrei să te informezi. ESTRAGON. POZZO: Bine face. (85) POZZO: Ce s-a mai întîmplat? VLADIMIR: Prietenul meu s-a lovit. cu capul între picioare. porcu! Estragon se aşază. fă-l să se ridice pînă nu adoarme. dumneavoastră sînteţi Pozzo? POZZO : Sigur că sînt Pozzo. reia bagajele. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR: A căzut. VLADIMIR: Vezi mai întîi dacă e viu. POZZO: Şi Lucky? VLADIMIR: Atunci e chiar el? POZZO: Cum? VLADIMIR: Atunci e chiar Lucky? POZZO: Nu înţeleg. lasă funia la timp. ca un prunc. arde-l! Dezlănţuit subit. Pozzo se opreşte. adună bagajele.) Funia! Lucky lasă bagajele. Şi-acum. VLADIMIR: Şi unde mergeţi acum? POZZO: Nu mă ocup cu asta. (Tăcere. caută biciul. ajunge. încărcat cu bagajele. Se îndreaptă spre Lucky. Aţi vorbit cu noi. Dar mîine n-o să-mi amintesc că am întîlnit pe cineva astăzi. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. Pozzo îl urmează. Vedeaţi bine. Vladimir îl sprijină. (aplecîndu-se peste Lucky): Respiră. Lasă-mă. Lucky cade. se va aşeza ghemuit.

Vladimir merge spre Estragon care doarme. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Nu! Nu . în aceeaşi clipă. Adevărat. apoi se face iar noapte. Sau să gîndească. el a amuţit. într-o bună zi ne-am (87) născut. Sau să recite. îi priveşte depărtîndu-se. cuvinte incoherente. VLADIMIR: Înainte de-a pleca.. VLADIMIR: Aşa. ESTRAGON: Ai visat tu. ESTRAGON: Visam că eram fericit. VLADIMIR: Mut. ESTRAGON: Visam că. în aceeaşi bună zi. îl priveşte o clipă. a trecut timpul. sprijinit de mimica lui Vladimir. POZZO: Plec. ca toate zilele. VLADIMIR: Nu plecaţi încă. Peurmă plecăm iar. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Mi s-a părut că ne vede. VLADIMIR: Sus.) Ele nasc călare pe-un mormînt. Funia! Lucky lasă bagajele.) Să plecăm. într-o bună zi eu am orbit. (Trage de funie. nu-ţi ajunge? (Mai cumpănit. Nu se poate. apoi): De ce nu mă laşi niciodată să dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. VLADIMIR: Mut! POZZO: Sigur. nu-ţi ajunge? într-o bună zi.. intr-o bună zi o să murim. Vladimir îi trage cîteva picioare lui Lucky. anunţă că cei doi au căzut din nou.. POZZO: Păi e mut..) înainte! Ies.) S-a ridicat. Nu e în stare nici să geamă. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. POZZO (întinde mîna). apoi îl trezeşte. într-o bună zi o să surzim. Tăcere. ESTRAGON (gesturi înnebunite. ziua străluceşte o clipă. spuneţi-i să cînte. adună bagajele.) Eşti sigur că nu era el? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot? VLADIMIR: Dar cine? ESTRAGON: Pozzo.) Mă întreb dacă e într-adevăr orb. POZZO: Să cînte? VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Ce faceţi cînd cădeţi departe de orice ajutor? POZZO: Aşteptăm să ne putem ridica. Zgomot de cădere. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ar spune un orb adevărat că n-are noţiunea timpului? ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Pozzo.POZZO: Nu cred. (Lucky se ridică. POZZO: Cui? -VLADIMIR: Lui Lucky. De cînd? POZZO (subit furios): Tot n-ai terminat să mă otrăveşti cu poveştile dumitale de timp? E o nebunie! Cînd! Cînd! într-o bună zi. (Scurtă pauză. Vladimir îi urmează la limita scenei. porcule! Porcule... ESTRAGON: E orb? VLADIMIR: Aşa ne-a spus. reia bagajele. VLADIMIR: Taci! (Tăcere.

ESTRAGON (privind copacul): Ce-i ăsta? VLADIMIR: Copacul. Estragon se trezeşte. cu ghetele în mînă. îlpriveşte. ESTRAGON: Nu. ESTRAGON: Stai. totuşi. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: N-am nimic. e noapte.) Şi dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Cu ce? ESTRAGON: N-ai un capăt de funiie? VLADIMIR: Nu. (91) ESTRAGON: Vino să vezi. ESTRAGON: Am dormit mult? VLADIMIR: Nu ştiu. să plecăm departe! VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: Atunci nu putem. Aceştia. ESTRAGON: Şi dacă i-am trage chiulul? (Scurtă pauză.ESTRAGON Au! VLADIMIR: Nu ştiu ce să mai cred. vine spre Vladimir. se ridică. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Mîine trebuie să ne întoarcem iar. mult prea largi. Tăcere. Soarele apune. ESTRAGON: Ce să facem? VLADIMIR: Să-l aşteptăm pe Godot. îi cad pe călcîie. Tăcere. (Se ridică anevoie. luna se înalţă.) Ar putea să meargă.) N-a venit? VLADIMIR: Nu. Amîndoi. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Şi de-ale mele cine-o să tragă? ESTRAGON: Aşa e.) Nu. (Tăcere.privesc funia. apoi. Rămln amîndoi nemişcaţi în faţa lui.) (88) Spune. Tăcere. ce fel de copac e? VLADIMIR: Nu ştiu. (Scurtă pauză. Tăcere. Dar e solidă? . Vladimir rămîne nemişcat. VLADIMIR: S-o vedem. VLADIMIR: E prea scurtă. pune ghetele în faţa rampei.) Dacă i-am trage chiulul? VLADIMIR: Ne-ar pedepsi. VLADIMIR: Da. eşti sigur că m-ai văzut? N-o să-mi spui mîine că nu i-ai văzut niciodată? Tăcere. totuşi. Vladimir face deodată un salt înainte. VLADIMIR: Să ne cărăm. VLADIMIR: Şi eu.) Număr copacul trăieşte. o salcie. ESTRAGON: O să mă tragi de picioare. la nevoie. Priveşte copacul. băiatul fuge ca o săgeată. (Scurtă pauză. (îl trage pe Vladimir spre copac. se descalţă. ESTRAGON: Eu o-ntind. ESTRAGON: Unde plecăm? VLADIMIR: Nu departe. Am să mă ridic. ESTRAGON: Ba nu. mai e cureaua mea. (Estragon deznoadă capătul funiei care-i ţine pantalonii. ESTRAGON: Şi acum e prea tîrziu.

Tăcere. ESTRAGON: Dacăne-am despărţi? Poate ne-ar merge mai bine. Funia se rupe. îşi vîră mîna înăuntru.ESTRAGON: Şi dacă vine? VLADIMIR: O să fim salvaţi. VLADIMIR: Nu face nici cît o ceapă degerată. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. Tăcere. VLADIMIR: Ne spînzurăm mîine. ESTRAGON: Să-mi scot pantalonii? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. . mişcă (92) din loc. VLADIMIR: Da. Ei sînt cît pe-aci să cadă. Vladimir îşi scoate pălăria — a lui Lucky — se uită în ea. VLADIMIR: O-ntindem? ESTRAGON: Hai.ESTRAGON: O să vedem. ESTRAGON: Didi. ESTRAGON: Atunci. Na! Apucă fiecare de cîte-un capăt al funiei şi trag. ESTRAGON: Atunci o să aducem o funie ca lumea. ESTRAGON: Nu mai pot să continui aşa. Dacă nu vine Godot. VLADIMIR: Aşa se spune. VLADIMIR: Asta e. o-ntindem? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. ESTRAGON: Şi zici cămîine trebuie să ne-ntoarcem iar? VLADIMIR: Da. Tăcere. Nu se . o scutură şi o pune pe cap. îşi ridică pantalonii.