Cuprins

CUPRINS ................................................................................................................................................... 1 LECŢIA 1 .................................................................................................................................................. 5 INIŢIERE ÎN UTILIZAREA CALCULATORULUI.............................................................................................. 5 ACCESAREA INFORMAŢIEI – INTERFAŢA GRAFICĂ IN WINDOWS: ............................................................. 5 APLICAŢII CAD .......................................................................................................................................... 5 INTERFAŢA AUTOCAD............................................................................................................................... 5 ORGANIZAREA SPAŢIULUI DE LUCRU ......................................................................................................... 7 MIJLOACE DE ASISTENŢĂ ........................................................................................................................... 8 COMENZI ŞI VARIABILE DE SISTEM. UTILIZAREA DISPOZITIVELOR DE INTRODUCERE A DATELOR.......... 8 CREAREA UNUI DESEN ................................................................................................................................ 9 DESCHIDEREA DESENELOR ........................................................................................................................ 9 SALVAREA ŞI EXPORTUL DESENELOR ...................................................................................................... 10 REPARAREA, RESTAURAREA ŞI RECUPERAREA DESENELOR ................................................................... 10 FIŞIERE STANDARD ................................................................................................................................... 10 LECŢIA 2 ................................................................................................................................................ 12 CONTROLUL VEDERILOR ÎN DESEN .......................................................................................................... 12 UTILIZAREA MAUSULUI CU ROTIŢĂ ...................................................................................................... 12 COMANDA PAN .................................................................................................................................... 12 Pan Realtime ................................................................................................................................. 12 Pan Point ....................................................................................................................................... 12 COMANDA ZOOM ................................................................................................................................. 12 Zoom Realtime .............................................................................................................................. 12 Zoom Original ............................................................................................................................... 13 Zoom Extents ................................................................................................................................ 13 Zoom All ....................................................................................................................................... 13 Zoom Center ................................................................................................................................. 13 Zoom Previous .............................................................................................................................. 13 Zoom Dynamic.............................................................................................................................. 14 Zoom Scale ................................................................................................................................... 14 Folosirea vederii aeriene ................................................................................................................ 14 SALVAREA ŞI RESTAURAREA VEDERILOR ............................................................................................. 14 LUCRUL CU MAI MULTE VEDERI ÎN ACEEAŞI FEREASTRĂ ...................................................................... 15 COMENZI PENTRU REÎMPROSPĂTAREA IMAGINII ................................................................................... 15 Comanda Redraw .......................................................................................................................... 15 Comanda Regen ............................................................................................................................ 15 Comanda Regen All ...................................................................................................................... 15 LUCRUL CU OBIECTE ÎN AUTOCAD ......................................................................................................... 16 PROPRIETĂŢI ALE OBIECTELOR ............................................................................................................ 16 LUCRUL CU LAYERE ............................................................................................................................. 16 Crearea unui layer ......................................................................................................................... 16 Blocarea layerelor.......................................................................................................................... 17 Controlul vizibilităţii layerelor ....................................................................................................... 17 Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007 ........................................................................... 18 Filtrarea layerelor .......................................................................................................................... 18 Salvarea, restaurarea, exportul şi importul setărilor pentru layere ................................................... 18 LUCRUL CU CULORI.................................................................................................................................. 19 TIPURI DE LINII ......................................................................................................................................... 19 CONTROLUL GROSIMII LINIILOR.............................................................................................................. 20 CONTROLUL AFIŞĂRII OBIECTELOR SUPRAPUSE ..................................................................................... 21
1

LECŢIA 3 ................................................................................................................................................ 22 UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DE PRECIZIE .......................................................................................... 22 UTILIZAREA COORDONATELOR ŞI A SISTEMELOR DE COORDONATE ...................................................... 22 Comanda ID Point ......................................................................................................................... 22 Introducerea coordonatelor ............................................................................................................ 22 Sisteme de coordonate ................................................................................................................... 23 MODUL DINAMIC DE INTRODUCERE A DATELOR ................................................................................... 24 ADERAREA LA LOCAŢII SITUATE PE OBIECTE (OBJECT SNAP)................................................................ 25 RESTRICŢIONAREA DEPLASĂRII CURSORULUI ....................................................................................... 26 COMENZI DE SELECTARE ŞI ŞTERGERE .................................................................................................... 27 COMENZI DE SELECTARE ...................................................................................................................... 27 CORECTAREA ERORILOR ...................................................................................................................... 29 ŞTERGEREA OBIECTELOR ..................................................................................................................... 31 UTILIZAREA FUNCŢIILOR DE DECUPARE, COPIERE ŞI LIPIRE DIN WINDOWS ........................................... 31 LECŢIA 4 ................................................................................................................................................ 32 DESENAREA OBIECTELOR GEOMETRICE.................................................................................................. 32 DESENAREA LINIILOR .......................................................................................................................... 32 DESENAREA CERCURILOR .................................................................................................................... 32 DESENAREA ARCELOR DE CERC............................................................................................................ 32 DESENAREA POLILINIILOR.................................................................................................................... 33 DESENAREA DREPTUNGHIURILOR ........................................................................................................ 34 DESENAREA POLIGOANELOR REGULATE ............................................................................................... 35 DESENAREA MULTILINIILOR ................................................................................................................. 35 DESENAREA ELIPSELOR........................................................................................................................ 36 DESENAREA CURBELOR SPLINE ............................................................................................................ 37 SCHIŢAREA CU MÂNA LIBERĂ .............................................................................................................. 38 DESENAREA PUNCTELOR DE REFERINŢĂ ŞI A LINIILOR DE CONSTRUCŢIE............................................... 38 Desenarea punctelor ...................................................................................................................... 38 Comanda XLine ............................................................................................................................ 39 Comanda Ray ................................................................................................................................ 39 DESENAREA TORURILOR ...................................................................................................................... 39 CREAREA ŞI COMBINAREA SUPRAFEŢELOR ........................................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region ........................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: ...................................................................... 40 CREAREA NORILOR PENTRU MARCAREA REVIZIILOR ............................................................................ 40 LECŢIA 5 ................................................................................................................................................ 41 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE ................................................................................................... 41 DEPLASAREA, ROTIREA ŞI ALINIEREA OBIECTELOR............................................................................... 41 Comanda Move ............................................................................................................................. 41 Comanda Change Space (AutoCAD 2007)..................................................................................... 41 Comanda Rotate ............................................................................................................................ 41 Comanda Align ............................................................................................................................. 42 OPERAŢII DE COPIERE A OBIECTELOR ................................................................................................... 42 Comanda Copy .............................................................................................................................. 42 Comada Array ............................................................................................................................... 43 Comanda Offset ............................................................................................................................ 44 MODIFICAREA FORMEI ŞI DIMENSIUNII OBIECTELOR ............................................................................. 45 Comanda Trim .............................................................................................................................. 45 Comanda Extend ........................................................................................................................... 46 Comanda Lenghten........................................................................................................................ 46 Comanda Stretch ........................................................................................................................... 47 Comanda Scale .............................................................................................................................. 47
2

ROTUNJIREA, TEŞIREA, ÎNTRERUPEREA SAU ÎMBINAREA OBIECTELOR ................................................... 47 Comanda Fillet .............................................................................................................................. 47 Comanda Break ............................................................................................................................. 48 Comanda Join ................................................................................................................................ 48 LECŢIA 6 ................................................................................................................................................ 50 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE (CONTINUARE) .......................................................................... 50 CREAREA ŞI UTILIZAREA BLOCURILOR ................................................................................................. 50 Crearea blocurilor .......................................................................................................................... 50 Inserarea blocurilor ........................................................................................................................ 51 Blocuri cu atribute ......................................................................................................................... 52 MODIFICAREA BLOCURILOR ................................................................................................................. 53 DISOCIEREA OBIECTELOR COMPONENTE (EXPLODAREA) ...................................................................... 54 UTILIZAREA GRIPURILOR PENTRU A EDITA OBIECTELE ......................................................................... 54 SPECIFICAREA DE INTERVALE PE OBIECTE ............................................................................................ 54 Comanda Measure ......................................................................................................................... 54 Comanda Divide ............................................................................................................................ 55 EDITAREA UNOR OBIECTE COMPLEXE................................................................................................... 55 Modificarea poliliniilor .................................................................................................................. 55 Editarea curbelor spline ................................................................................................................. 57 LECŢIA 7 ................................................................................................................................................ 59 HAŞURI ..................................................................................................................................................... 59 NOTE ŞI ETICHETE .................................................................................................................................... 60 TEXTE PE O SINGURĂ LINIE .................................................................................................................. 60 TEXTE ORGANIZATE PE MAI MULTE LINII .............................................................................................. 61 TEXTE CU LINIE DE INDICAŢIE .............................................................................................................. 61 IMPORTUL TEXTELOR DIN FIŞIERE EXTERNE ......................................................................................... 62 UTILIZAREA CÂMPURILOR ÎN TEXTE ..................................................................................................... 62 STILURI DE TEXTE ................................................................................................................................ 62 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE ...................................................................................................................... 63 STILURI DE DIMENSIONARE .................................................................................................................. 64 SETAREA SCĂRII PENTRU DIMENSIUNI .................................................................................................. 65 CREAREA DIMENSIUNILOR ................................................................................................................... 65 Dimensiuni liniare ......................................................................................................................... 65 LECŢIA 8 ................................................................................................................................................ 68 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE (CONTINUARE) ............................................................................................. 68 Dimensiuni radiale ........................................................................................................................ 68 Dimensiuni unghiulare................................................................................................................... 69 Dimensiunile pe coordonate........................................................................................................... 69 Dimensionarea lungimii arcurilor................................................................................................... 69 MODIFICAREA DIMENSIUNILOR EXISTENTE .......................................................................................... 70 ADĂUGAREA TOLERANŢELOR GEOMETRICE ......................................................................................... 70 TABELE ..................................................................................................................................................... 71 PLOTAREA DESENELOR ............................................................................................................................ 72 PREGĂTIREA DESENELOR PENTRU PLOTARE ......................................................................................... 72 PLOTAREA DESENELOR ........................................................................................................................ 74 Stiluri de plotare ............................................................................................................................ 74 SELECTAREA UNUI PROCES ÎNAINTE DE A ÎNCEPE LUCRUL ÎN AUTOCAD .............................................. 75 CREAREA DESENELOR CU O SINGURĂ VEDERE (ÎN MODEL SPACE) ........................................................ 75 CREAREA DESENELOR CU VEDERI MULTIPLE ........................................................................................ 75
3

4 .

Există standarde si norme specifice:     ISO 1101: 2004 : Geometrical Product Specifications (GPS) . flash memory.Geometrical tolerancing Tolerances of form. extensia are un rol in recunoaşterea fişierului de către aplicaţia care urmează să-l deschidă)  Adresa (partiţia:\calea\nume fişier) o Foldere – structura arborescenta.  Denumire (nume. orientation. location and run-out ISO 13567:1998 Technical product documentation -. Comenzile pot fi lansate prin intermediul interfeţei programului. Catia. Organizarea logică o Partiţii logice o Fişierele – unitatea elementară de memorare a informaţiei. Pentru ca AutoCAD este o aplicaţie multidocument.Part 21: Preparation of lines by CAD systems ANSI Y14. SolidEdge (Unigrafics). spaţiul de lucru este ocupat de ferestrele acestora.Organization and naming of layers for CAD ISO 128-21:1997 Technical drawings -. modele 3D. memory stick. Inventor(Autodesk). ea permite deschiderea si afişarea simultană a mai multor desene.General principles of presentation -. liste de materiale.5 Aplicaţii CAD: AutoCAD. etc. CD-ROM. şabloane. Floppy-disk. 5 .Lecţia 1 Iniţiere în utilizarea calculatorului   Stocarea şi organizarea informaţiei în calculator: o Stocarea informaţiei :  Hard disk. Toate operaţiile în AutoCAD sunt generate cu ajutorul comenzilor.extensie. Fereastra aplicaţiei:  Spaţiul de lucru: o o Când nu este nici un fişier deschis. În meniul Windows din bara de meniuri există comenzi specifice pentru modul de afişare a acestora. este absolut gol Când există desene deschise care sa nu fie minimizate. SolidWorks (Dassault Systemes). Pro/Engineer Interfaţa AutoCAD In AutoCAD se lucrează cu comenzi si variabile de sistem.). Accesarea informaţiei – interfaţa grafică in Windows: My Computer: o descriere o Windows Explorer (mod de accesare (clic dreapta pe My Comp sau Folders in Bara de instrumente din My Comp) Operaţii cu fişiere si foldere: o Creare fişier nou (CTRL+N) o Copiere (CTRL+C) o Decupare (CTRL+X) o Lipire (CTRL+V) o Ştergere (DELETE) o Anulare (CTRL+Z) o Refacere (CTRL +Y) Aplicaţii CAD Proiectarea asistată de calculator (Computer Aided Design) presupune utilizarea unor aplicaţii specializate pentru întocmirea si organizarea documentaţiilor tehnice (desene.

Permite accesul la conţinutul oricărui desen din calculator. mai puţin pe butoanele din partea dreaptă a barei de titlu. Se pot adăuga comenzi noi:    o prin selectarea unor elemente din spaţiul de lucru si tragerea acestora in subpagina activa a paletei de instrumente. exporta sau importa palete. care poate fi modificat de către utilizator după dorinţa. Barele de instrumente: Pot fi ancorate de jur împrejurul spaţiului de lucru sau pot fi dispuse in orice poziţie pe suprafaţa spaţiului de lucru. In paper space pot exista mai multe pagini (layouts) cu continut diferit dar care sunt create pe baza continutului din model space. Obiectele din spaţiul hârtie (linii. se creează ferestrele pentru vederi (viewport). Bara de titlu: Afişează numele aplicaţiei urmat de numele si adresa fişierului activ in fereastră. copiate sau decupate si lipite pe alte subpagini. Comutarea intre model space si paper space se face in mai multe moduri:     o o Prin tab-uri Dând clic în bara de stare. Fereastra desenului – elemente: o o Spaţiul model (model space) este un spaţiu virtual tridimensional în care obiectele sunt desenate la scara 1:1. cote. redenumite. Conţin butoane prin acţionarea cărora se pot lansa comenzi. Se pot adăuga. o Paletele de instrumente sunt grupate într-o singură fereastră organizată in subpagini. Paleta Design Center: reprezintă un instrument deosebit de puternic pentru utilizatorii AutoCAD. in caseta pe care scrie MODEL/PAPER Clic dublu intr-un viewport in paper space. minimizarea si închiderea ferestrei principale a aplicaţiei. Acesta poate fi recunoscut prin caracteristicile accentuate ale barei de titlu din fereastra proprie. sau fly-out bars. Fiecare subpagină reprezintă o paletă si conţine un grup de comenzi. texte. (demonstraţie)   Paleta Proprietăţi: afişează proprietăţile elementelor selectate in spaţiul de lucru. Indiferent de cate desene sunt afişate simultan. setari si nume propriu. cu ajutorul meniului contextual (clic dreapta). Dacă sunt afişate simultan mai multe desene in fereastra principala a aplicaţiei. etc. sau atunci când utilizatorul selectează un element din spaţiul de lucru cu clic dublu. Fly-out bars sunt bare de instrumente incluse in alte bare de instrumente. Butoanele care determină afişarea unor bare fly-out au un triunghi negru in coltul din dreapta jos. cu butonul stâng al mausului menţinut apăsat. Comutarea de la o fereastră la alta se face dând clic oriunde in fereastra ce se doreşte a fi activata. apoi se eliberează butonul mausului. şterge. Butoanele pentru redimensionarea. etc. (demonstraţie) prin selectarea unor elemente din paleta Design Center si tragerea acestora in subpagina activă a paletei de instrumente. Aici se plasează de regulă chenarul (title block).   Bara de meniuri: conţine comenzile cele mai importante grupate pe meniuri după criterii tematice. se dimensionează si se adaugă note. (demonstraţie) cu comanda Customize Comands din meniul contextual. In poziţie verticală casetele de selecţie nu sunt afişate. reţea sau internet si 6 o . Poate fi afişataă permanent. redenumi. moment in care comanda respectivă va fi lansată. doar unul va fi activ. Paletele: pot fi organizate de către utilizator după nevoile proprii si pot fi amplasate si redimensionate după dorinţă. Comenzile pot fi şterse.) sunt complet independente de cele din spaţiul model. cu ajutorul comenzii Customize Palettes din meniul contextual. titlul fiecăruia va apărea in bara de titlu a ferestrei proprii. Se deplasează mausul in acest mod pe imaginea butonului dorit din bara fly-out afişata. Acestea sunt afişate atunci când cursorul de maus se poziţionează pe butonul respectiv. Se recomandă ca barele de instrumente care conţin casete de selecţie sa fie afişate in poziţie orizontală. Fiecare layout are continut. Spaţiul hârtie (paper space) este un spaţiu exclusiv bidimensional reprezentând oglinda viitorului document pe suport de hârtie.

. Meniurile contextuale apar atunci când se apasă butonul drept al mausului.  Fereastra text: este afişată la solicitarea utilizatorului.) si introducerea lor in desenul curent. comenzile uzuale. delimitate prin linii separatoare. fie cu comanda Options din meniul Tools. in care puteţi face selecţiile adecvate. numarul de linii afisate.).extragerea anumitor elemente din acesta (blocuri. afişarea. etc. Pentru linia de comandă se pot modifica pozitia. Va apărea o nouă fereastră de dialog. Exista comenzi si variabile de sistem care afiseaza valori si optiuni in linia de comandă. Metode de organizare:   In meniul Tools din bara de meniuri există un submeniu numit Customize care conţine comenzi pentru organizarea spaţiului de lucru. fonturi). deschide o fereastră în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afisate (versiunile mai vechi). barele de instrumente si combinatiile de taste. Elementele unui set de desene sunt pagini (layout) din paper space ale unui grup de fişiere dwg. layere. in functie de versiunea de AutoCAD. din punct de vedere al poziţiei. Design Center. Aceasta. în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afişate sau ascunse. haşuri. stiluri de linii. Paleta Sheet Set: Cu ajutorul acestei palete se pot crea şi organiza desenele dintr-un set de desene. indicaţii privind comanda deasupra căreia se afla poziţionat cursorul (apar la câteva secunde după poziţionarea cursorului) fereastra coordonatelor o serie de butoane ce activează moduri de lucru specifice in AutoCAD un buton pentru legături internet (Comunication Center) un buton de blocare/deblocare a poziţiei barelor de instrumente si ferestrelor. Cu clic dreapta in orice zonă destinată barelor de instrumente. la pagina Display. 7   . Ele sunt afişate în dreptul mausului şi conţinutul lor diferă in funcţie de selecţia activă sau de comanda în curs (dacă există).  Toate aceste elemente se pot modifica după caz. în pagina Display se pot modifica elemente caracteristice ale ferestrei desenului si liniei de comanda. Modificările se fac fie cu ajutorul mausului. Este de regulă ancorată in partea inferioară a ferestrei principale a aplicaţiei. In meniul View exista comanda Toolbars. etc. o o Paleta Dashboard: apare in AutoCAD 2007 si grupează sub forma unor panouri de control . aspectului sau conţinutului. componenţa barei de meniuri. cu ajutorul tastei F2 si are funcţii similare ferestrei de comandă. aceasta listeaza in ordine cronologica toate comenzile lansate in sesiunea de lucru curenta. Organizarea spaţiului de lucru Se referă la modul in care arată fereastra aplicaţiei (dimensiuni. dimensiuni. caracteristicile liniei de comandă. text. Prin ascunderea liniei de comanda acestea nu mai sunt accesibile. deasupra barei de stare. poziţia ferestrelor (Proprietăţi. un buton de maximizare a ferestrei (clean screen)  Bara de stare: o o o o o o  Linia de comandă: În linia de comandă se introduc comenzi si parametri de la tastatură. Modul in care apar meniurile contextuale se poate modifica cu ajutorul comenzii Opţiuni din meniul Tools. Se accesează pagina User Preferences din caseta de dialog deschisă şi la Windows Standard Behavior se apasă butonul Right Click Customization. In plus. culori. respectând sintaxa. Observaţie: O bună cunoaştere şi organizare a spaţiului de lucru este neapărat necesară pentru asigurarea unei productivităţi mărite in lucrul cu AutoCAD. culoarea si fontul textului. Prin accesarea comenzii Options din meniul Tools. sau se deschide fereastra Customize Interface in cere se pot face modificări la bara de meniuri. amplasarea si componenţa barelor şi paletelor de instrumente. Afişarea sau ascunderea ei se face cu ajutorul comenzii Command Line din meniul Tools sau cu combinaţia de taste CTRL+9. se va deschide un meniu contextual.

dacă acesta există. etc. comanda HELP deschide manualul de asistenţă existent in PC. Fiecare comandă are un nume. localizate in computer sau pe Internet. CTRL+Z pentru anulare. după care utilizatorului i se va cere să introducă variabilele.). Observaţie: Este bine sa se afişeze doar barele de instrumente. Repetarea ultimei comenzi se face prin apăsarea din nou a tastelor Enter. prin tragere. Din aceste comenzi. în dreptul fiecărei comenzi pentru care există o asemenea combinaţie. CTRL+O pentru deschidere document. casete (combo. CTRL+Y pentru refacere. dacă se doreşte construcţia cercului de centru dat. se introduce de la tastatură prescurtarea dintre paranteze pentru opţiunea dorită. in bara de stare va apărea un text explicativ pentru elementul respectiv. CTRL+X pentru decupare. apelează comanda respectivă. La lansarea unei comenzi programul răspunde adesea cu un set de opţiuni. radius)]: În acest exemplu. afişate între paranteze pătrate. sau închid sesiunea de lucru. Meniul Help – cuprinde o serie de comenzi ce lansează diverse instrumente de asistentă. sau se dă clic în desen în locul unde va fi centrul cercului. L alias pentru LINE. desenează. dialog) sau element de meniu. Ex: Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan. se poate modifica poziţia barelor. Blocarea se realizează cu ajutorul butonului de blocare situat in partea dreaptă a barei de stare. Comenzi şi variabile de sistem. elemente de meniu. paletele si ferestrele care se utilizează in sesiunea de lucru respectivă. CTRL+N pentru document nou. etc. Mijloace de asistenţă Tool tips – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. Cu ajutorul mausului. Utilizarea dispozitivelor de introducere a datelor Comenzile pot fi accesate cu ajutorul elementelor de interfaţă ale programului (butoane. Barele afişate in mod inutil încarcă spaţiul de lucru si solicită memoria video a calculatorului. bare de instrumente şi palete cu care utilizatorul lucrează într-un anumit context. Întreruperea execuţiei unei comenzi se poate face în cazul în care urmează să se utilizeze o altă comandă în mod transparent. Z alias pentru ZOOM. care prin tastare în linia de comandă determină lansarea unei anumite comenzi. Comenzile care se pot folosi transparent sunt în general cele ce schimbă setările desenului (grid) sau cele legate de vizualizare (pan şi zoom). Nu se pot folosi transparent comenzile care selectează obiecte. CTRL+V pentru lipire . AutoCAD are 2 spaţii de lucru predefinite (AutoCAD classic şi 3D Modeling). Unele comenzi uzuale au alias-uri. Bara de instrumente Workspace permite salvarea unui spaţiu de lucru nou şi comutarea între diversele spaţii de lucru existente. in dreptul acestuia va apărea o fereastră care va afişa pe scurt numele sau funcţia elementului respectiv. tan. ce sunt specifice marii majorităţi a programelor din Windows şi îşi menţin valabilitatea şi în AutoCAD. dialog) sau element de meniu. După scrierea numelui unei comenzi în linia de comandă se apasă tasta ENTER sau SPACEBAR). CTRL+S pentru salvare. Spacebar. 8 . paletelor de instrumente si ferestrelor daca acestea nu sunt blocate. casete (combo. (Descrierea pentru manualul de asistenţă) Tasta F1 deschide manualul de asistenţă existent in PC. text. apoi se dă clic pe controlul asupra căruia se solicită explicaţii sau se dă clic pe butonul Help. se introduc coordonatele de la tastatură. De asemenea există o serie de comenzi care pot fi apelate cu combinaţii de taste. Comanda HELP tastată in linia de comandă deschide manualul de asistenţă existent in PC. Dacă se alege altă opţiune de construcţie. text. Acestea sunt combinaţii de caractere uşor de reţinut . care prin tastare în linia de comandă. Combinaţiile de taste sunt afişate în bara de meniuri. Indicaţii in bara de stare – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. etc. În AutoCAD noţiunea de spaţiu de lucru (Workspace) defineşte un set de meniuri. dar utilizatorul îşi poate defini şi salva spaţii de lucru în funcţie de diversele sarcini pe care le are de îndeplinit. Ex: CP alias pentru COPY. În casetele de dialog se acţionează butonul cu semnul ?. Ex: CTRL+C pentru copiere.

setări ale mediului de lucru. Acest lucru se realizează cu comanda Tools  Customize  Keyboard Shortcuts (în AutoCAD versiuni până la max 2005) sau cu comanda Tools  Customize pentru versiuni de AutoCAD 2006 şi superioare. stiluri de text. Creare rapidă – Va fi creat un desen nou pe baza şablonului uzual. cu combinaţia de taste CTRL+O cu clic dublu pe fişier din afara aplicaţiei prin tragerea cu cursorul mausului din afara ferestrei în fereastra principală a aplicaţiei din paleta Design Center Atunci când se lucrează în desene mari este utilă deschiderea parţială a desenelor. altele nu. Pentru crearea rapidă a unui fişier se accesează butonul Qnew din bara de instrumente principală sau se tastează în linia de comandă QNEW. va trebui ca variabila de sistem STARTUP sa aibă valoarea 1. Deschiderea desenelor Un desen creat anterior se poate deschide cu comanda OPEN din meniul File sau tastată în linia de comandă. Unele pot fi modificate de către utilizator.direcţia de plecare pentru măsurarea unghiurilor. etc. SHIFT+CTRL şi butoanele mausului pentru crearea unor aliasuri ale comenzilor des utilizate. precizia de afişare. se apasă săgeata       9 . Pentru aceasta va trebui ca în fereastra deschisă cu comanda Options. Lista completă a tuturor variabilelor de sistem este afişată cu comanda SETVAR. haşuri. fie se tastează STARTUP în linia de comandă şi se aplică valoarea 1. după care s-a revenit la execuţia comenzii anterioare. Crearea unui desen Există trei metode de începere a unui desen nou: Utilizarea unui expert – Pentru a putea accesa expertul. se apasă tasta ESC. la pagina File în nodul Template Settings  Default Template File for Qnew să fie selectat şablonul uzual.000>: 1 Resuming LINE command Specify first point: În exemplul de mai sus s-a întrerupt execuţia comenzii de desenare LINE pentru a se seta reţeaua de puncte de ajutor prin spaţiere la un punct. Variabilele de sistem pot fi modificate:    Prin tastarea numelui lor în linia de comandă Prin setări specifice în casete de dialog deschise cu diverse comenzi Prin accesarea unor butoane (cele din bara de stare) Utilizatorul îşi poate crea propriile combinaţii de taste pentru a lansarea rapidă a unor comenzi uzuale. limitele suprafeţei de desenare. Acest lucru se realizează în versiunile de AutoCAD 2006 şi superioare în fereastra deschisă cu comanda Tools  Customize. influenţează mediul de lucru. Un şablon este un fişier cu extensia dwt ce conţine un set de setări standard. Cu ajutorul expertului se definesc unităţile de măsură utilizate pentru lungimi şi unghiuri. de dimensiuni. Variabilele de sistem sunt parametri care. Programul va afişa următorul simbol ">>" în faţa liniei de comandă pentru a cere parametrii de execuţie a comenzii lansate în mod transparent.Pentru a folosi o comandă în mod transparent. se scrie în faţa sa în linia de comandă un apostrof „'” sau se alege pur şi simplu dintr-un meniu. doar că după selectarea desenului în fereastra deschisă. Dacă se doreşte renunţarea la execuţia unei comenzi lansate deja. logo-uri. chenare. Ex: Command: line Specify first point: 'grid >>Specify grid spacing (X) or [ON/OFF/Snap/Aspect] <0. tipuri de linii. sensul de măsurare a unghiurilor. (demonstraţie) Crearea pe baza unui şablon se face prin selectarea comenzii NEW din Meniul File sau tastată în linia de comandă. cu butonul Open din bara de instrumente principală. După execuţia acestei comenzi. sau cu ajutorul combinaţiei de taste CTRL+N – va fi selectat un şablon furnizat odată cu programul AutoCAD sau salvat anterior de către utilizator . Acest lucru se realizează cu comanda Open. Utilizatorii îşi pot crea şabloane proprii ce conţin de regulă setări pentru unităţile de măsură şi precizia acestora. Şablonul se creează ca un desen obişnuit iar fişierul respectiv se salvează cu extensia dwt. Utilizatorul îşi poate realiza combinaţii între tastele SHIFT. CTRL. programul va reveni la execuţia comenzii întrerupte anterior. Pentru aceasta fie este activată opţiunea „Show startup dialog box” pe pagina System a ferestrei de dialog ce se deschide cu comanda Options din meniul Tools. în funcţie de valorile care li se atribuie.

Restaurarea unei versiuni anterioare a unui fişier se poate face dacă în caseta de dialog Opţiuni la pagina Open and Save este selectată opţiunea creării de fişiere backup la fiecare salvare. Acest lucru este valabil pentru fişierele cu extensia dwg. cunoscută din alte aplicaţii Windows.din dreptul butonului Open şi se alege Partialy open. wmf pentru înglobarea desenelor in documente Office bmp – imagine sat. După deschidere acesta se salvează. Dacă se folosesc backup-uri automate se poate salva versiunea anterioară a desenului într-un fişier cu extensia . Vederea obişnuită este EXTENTS. Uneori un fişier corupt. stiluri de dimensionare sau text. ori de câte ori are loc salvarea normală a desenului. sau în alte scopuri. Pentru salvarea unui desen ca şablon se foloseşte extensia dwt.dwg. precum si fişiere cu extensia sv$. Pentru comunicarea cu alte aplicaţii se poate opta pentru salvarea în format dxf. Se pot exporta desene pentru a fi înglobate în documente generate cu alte aplicaţii:     dwf (pentru publicarea pe Internet). numite şi fişiere de salvare automată.sv$. Pentru salvarea unui desen se alege calea. care sunt şterse la ieşirea normală din program. Un desen salvat anterior dacă va fi salvat cu comanda SAVE va suprascrie veriunea salvată anterior. Un desen poate fi salvat automat în timpul lucrului la intervale de timp ce pot fi modificate de utilizator. Fişiere standard Când se lucrează în colective de proiectare se doreşte păstrarea unei anumite unităţi în întocmirea desenelor. Desenul este salvat automat într-un fişier cu extensia . la fiecare salvare a desenului. în care stabileşte obiectele ce vor fi verificate şi proprietăţile acestora. În acest scop se crează fişiere standard. la redeschiderea acesteia va fi afişată o listă de desene care erau deschise în momentul închiderii aplicaţiei în sesiunea anterioară. Repararea se poate face total sau parţial în funcţie de erorile conţinute de fişier. se anulează opţiunea Display digital signature information în pagina Open and Save din fereastra Opţiuni. Fişierele sv$ se creează doar dacă este selectată opţiunea de salvare automată în caseta Opţiuni. dws şi dwt. prin schimbarea extensiei în . dacă acestea există. La selectarea unui fişier din grupul respectiv. în care există posibilitatea alegerii unei alte adrese şi a unui alt nume pentru fişier. acesta rămâne şi poate fi utilizat. Dacă a avut loc o închidere neaşteptată a aplicaţiei. Desenatorul poate crea standarde pentru chenare. Împreună cu acestea vor fi afişate şi fişierele bakup. tipuri de linii. stl pentru prelucrarea desenelor cu ajutorul altor programe (in cazul modelelor 3D) Pentru această operaţie se utilizează comanda Export din meniul File. Standardele servesc la o înţelegere mai bună şi mai uşoară a desenelor. se pot încărca în timpul lucrului elemente geometrice care n-au fost încărcate la deschiderea desenului.bak. La instalare AutoCAD-ul este setat să verifice autenticitatea desenului deschis. Această opţiune se setează la pagina Open and Save din fereastra Opţiunui.dws. Dacă un desen este deschis parţial. Salvarea şi exportul desenelor Salvarea manuală a unui desen se face cu comanda SAVE care deschide caseta de dialog pentru salvare. se stabileşte numele fişierului şi se alege extensia. se crează în acelaşi folder cu fişierul salvat. cu extensia . Această procedură măreşte timpul de deschidere a unui desen Pentru a evita ca acest lucru să se întâmple de fiecare dată când un desen este deschis. 10 .sv$. Prin simpla înlocuire a extensiei bak cu extensia originală a desenului. Încărcarea se face cu comanda Partial Load din meniul File. Dacă se alege însă comanda Save As din meniul File se va deschide fereastra de dialog pentru salvare. dacă conţine erori minore se poate repara prin simpla deschidere. Pentru desene extensia este dwg. Un desen se poate salva în versiunea curentă de AutoCAD sau într-una anterioară. În fereastra deschisă se aleg vederea şi elementele geometrice dorite. restaurarea şi recuperarea desenelor Un fişier care conţine erori poate fi reparat cu ajutorul comenzii File menu » Drawing Utilities » Recover. Pentru ca un desen să poată fi identificat mai uşor în vederea deschiderii. un fişier cu acelaşi nume şi extensia . Repararea. se revine la penultima versiune salvată. In acest caz.bak. cu clic dreapta se afişează un meniu contextual ce permite deschiderea acestui fişier sau ştergerea sa. Dacă se închide această fereastră fişierele nu se vor pierde ci pot fi afişate din nou cu comanda File  Drawing Utilities  Drawind Recovery Manager. Spre deosebire de fişierele . se pot adăuga informaţii prin accesarea comenzii Properties din meniul File.

specificate de utilizator. Când se repară probleme legate de obiecte cu nume nestandardizate. se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Check sau comanda Check din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează CHECKSTANDARDS în linia de comandă. acestea vor fi afişate. acestea vor fi eliminate din desen. dacă un layer nestandardizat este înlocuit cu altul standardizat. să fie verificat periodic pentru conformitate cu standardele respective. Pentru verificarea conformităţii desenului cu un anumit standard. La AutoCAD se pot ataşa plugin-uri cu standarde. este bine ca pe măsură ce se lucrează la el.Pentru asocierea de fişiere standard la desenul curent se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Configure sau comanda Configure din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează STANDARDS în linia de comandă. Toate entităţile asociate cu obiectele nestandardizate vor fi transferate unor obiecte standard înlocuitoare. toate entităţile din layerul nestandardizat se vor regăsi în layerul standardizat. Spre exemplu. Odată asociat un desen cu un set de standarde. Se poate alege între remedierea neconformităţilor şi ignorarea acestora. create de Autodesk sau de alte companii. Standardele nu acoperă două aspecte:   Existenţa în desenul verificat a unor obiecte cu denumiri nestandard. împreună cu sugestii de remediere. 11 . În cazul depistării unor neconformităţi. Programul va verifica compatibilitatea setărilor. dar proprietăţile lor nu coincid. Denumirea unui obiect din desen este similară cu cea din standard.

Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. RIGHT: deplasare în direcţia respectivă. LEFT. Fereastra pentru vederi aeriene: Accesarea comenzii: View  Aerial View Acţiune: Prin manipularea cursorului de maus în această fereastră se va realiza deplasarea şi modificarea scării de vizibilitate a desenului în fereastra principală a aplicaţiei. în funcţie de sensul de rotire. Comanda Pan Pan Realtime Accesarea comenzii:    PAN în linia de comandă View  Pan  Realtime Pan Realtime în bara de instrumente principală Acţiune: Va realiza deplasarea parţii vizibile a desenului în fereastră în direcţia de tragere a mausului. Aceasta asigură o deplasare a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. Comanda Zoom Zoom Realtime Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. în funcţie de direcţia de tragere.(demonstraţie) Pasul de mărire a scării de vizibilitate este controlat de variabila se sistem ZOOMFACTOR. Cu ajutorul grupului de comenzi ZOOM se poate realiza mărirea scării de vizibilitate a unei zone din desen. În mod normal aceasta este setată la 10% dar utilizatorul o poate modifica după dorinţă. se tastează ENTER fără a selecta nimic) View  Zoom  Realtime Zoom Realtime în bara de instrumente principală 12 . Prin deplasarea mausului cu rotiţa apăsată se activează o funcţie din AutoCAD numită INTELLIPAN. Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. tastând ZOOMFACTOR în linia de comandă şi aplicând o nouă valoare.Lecţia 2 Controlul vederilor în desen Pentru controlul vederilor în desen utilizatorul are la dispoziţie două grupe de comenzi: PAN şi ZOOM. Coordonatele se pot introduce de la tastatură sau prin indicare cu mausul în spaţiul de lucru. Pan Point   -PAN în linia de comandă View  Pan  Point Acţiune: Va cere introducerea coordonatelor pentru două puncte: punctul de plecare şi noua poziţie a punctului de plecare. Utilizarea mausului cu rotiţă Rotirea liberă a rotiţei mausului va activa o funcţie din AutoCAD numită INTELLIZOOM. DOWN. Cu ajutorul grupului de comenzi PAN se poate realiza deplasarea suprafeţei din desen care este vizibilă în fereastra aplicaţiei în direcţia dorită. Aceasta aplică o mărire sau reducere a scării de vizibilitate a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. PAN UP.

asigurând totodată şi zoom-ul dorit. Zoom Previous Se restabileşte vederea anterioară ultimei operaţii de zoom. Zoom All Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Accesarea comenzii: Clic creapta  Zoom Original ZOOM WINDOW: permite modificarea rezoluţiei astfel încât o anumită parte din desen să poată fi văzută mai bine prin mărire la dimensiunea ferestrei. apoi va trebui introdusă după caz.Acţiune: Comanda Zoom Realtime asigură modificarea rezoluţiei desenului prin tragerea cu butonul stâng al mouse-ului apăsat. Zoom Center Se aduce un punct din desen în centrul ferestrei. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. în dreapta-sus pentru mărire sau în stânga-jos pentru micşorare. Zoom Original Se restabileşte vederea anterioară în timpul operaţiilor de Zoom Realtime sau Pan Realtime. se tastează A şi ENTER) View  Zoom  All Zoom All în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi cuprinsă în fereastră zona acoperită de reţeaua de puncte sau dacă există obiecte desenate în afara ei vor fi incluse şi acestea. prin specificarea colţurilor opuse pe una din diagonale. se tastează P şi ENTER) View  Zoom  Previous 13 . În linia de comandă este afişată înălţimea curentă. Zoom Extents Se permite o rezoluţie maximă astfel încât să poată fi vizibile în fereastră toate obiectele din desen. prin introducerea factorului de mărire de la linia de comandă. vederea va fi mărită. sau înălţimea. astfel încât limitele lui să coincidă cu limitele ferestrei. se tastează E şi ENTER) View  Zoom  Extents Zoom Extents în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi afişat în fereastră desenul în întregime. (demonstraţie) Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. se tastează C şi ENTER) View  Zoom  Center Zoom Center în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: se cere indicarea punctului ce va fi adus în centrul ferestrei. iar prin introducerea unei înălţimi mai mici. Prin introducerea unei înălţimi mai mari decât cea indicată vederea va fi micşorată. Accesarea comenzii:   ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. se tastează w şi ENTER) View  Zoom  Window Zoom Window în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Aplicaţia va cere indicarea dreptunghiului de încadrare pentru zona ce se doreşte a fi mărită. factorul de multiplicare a rezoluţiei.

se tastează S şi ENTER) View  Zoom  Scale Zoom Scale în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente Acţiune: Programul solicită introducerea factorului de scalare a vederii în linia de comandă. Accesarea comenzii:   View sau V în linia de comandă View  Named Views Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog View Manager. În fereastra Aerial View. Acesta poate fi deplasat în fereastră şi redimensionat după dorinţă de către utilizator. şi şterge vederile identificate cu un nume. Salvarea şi restaurarea vederilor Pentru a reutiliza o vedere într-o sesiune de lucru ulterioară. fără a se modifica poziţia centrului vederii. Accesarea comenzii:      ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Acesta poate fi deplasat pe suprafaţa ferestrei. Modificarea dimensiunilor sau poziţiei dreptunghiului din fereastra Aerial View determină modificări similare în fereastra aplicaţiei. seta. redenumi. sau i se pot modifica dimensiunile. după care se apasă ENTER. se dă clic dublu până apare o săgeată şi se trage mouse-ul în direcţia dorită. Dacă se doreşte modificarea rezoluţiei. Salvarea se face deschizând în meniul View caseta de dialog Named Views. Zoom Previous în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Zoom Dynamic Se utilizează un cadru ce reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. În această casetă se pot crea. în care este afişată o listă cu toate vederile disponibile. Cadrul albastru reprezintă limitele vederii după executarea comenzii. după care se apasă ENTER. Folosirea vederii aeriene Prin selectarea comenzii View  Aerial View sau tastând DSVIEWER în linia de comandă permite operaţiuni de translaţie şi redimensionare rapidă a vederii în timpul lucrului. ea trebuie salvată. dreptunghiul reprezentat cu linie groasă marchează limitele vederii în fereastra aplicaţiei. Cadrul verde are aceleaşi dimensiuni cu cadrul alb şi dă informaţii asupra elementelor ce vor fi vizibile în fereastră dacă dimensiunea cadrului alb nu va fi modificată de către utilizator şi acesta va fi suprapus peste cadrul verde. modifica. 14 . Acţiune: Vor apărea în fereastră trei cadre:  Zoom Scale Se permite modificarea rezoluţiei prin introducerea factorului de multiplicare de la tastatură. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Dacă se doreşte translatarea desenului se dă clic în Aerial View până apare un X şi se repoziţionează dreptunghiul de încadrare. Dacă se doreşte ca în vedere să apară toate obiectele din desen se alege opţiunea Global în fereastra Aerial View. se tastează D şi ENTER) View  Zoom  Dynamic Zoom Dynamic în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Cadrul alb reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. după care se apasă ENTER.

Pentru reunirea a două zone de vizualizare într-una singură se alege comanda Join din meniul View. Pentru a restaura într-un moment ulterior o dispunere salvată.Lucrul cu mai multe vederi în aceeaşi fereastră Pentru a lucra în model space cu mai multe vederi simultan. aceasta poate fi divizată la rândul ei conform procedurii de mai sus. Dispunerea zonelor de vizualizare se poate salva pentru a mai fi folosită ulterior. Acesta poate avea valoarea ON sau OFF. în fereastra desenului vor apărea nişte mici semne. Mod de accesare a comenzii REDRAWALL:  REDRAWALL în linia de comandă Comanda Regen Această comandă are ca efect regenerarea întregului desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din viewport-ul curent. Zonele de vizualizare se creează în spaţiul model accesând meniul View  Viewports de unde se alege numărul de zone de vizualizare dorit. Dând clic în orice zonă de vizualizare. sau se activează regenerarea automată (REGENAUTO = ON) 15 Comanda REGENAUTO solicită introducerea unui parametru. OFF – Regenerarea va fi blocată până când se lansează una din comenzile REGEN sau REGENALL. sau se tastează succesiv CTRL +R. atunci când se specifică un punct sau se execută o selecţie. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. Pentru a restaura o singură zonă de vizualizare în fereastră se alege comanda 1 View din meniul View  Viewports. Pentru a schimba vederea se dă clic în vederea în care se doreşte să se lucreze. se selectează View  Viewports  Named Viewports. În fereastra deschisă se dă un nume dispunerii actuale a vederilor şi se salvează. Mod de accesare:     View  Regen All REGENALL în linia de comandă ON – Regenerarea are loc automat de fiecare dată când se execută o comandă care solicită regenerare. Comenzi pentru reîmprospătarea imaginii Comanda Redraw Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1. până se activează vederea dorită. În timpul lucrului nu se poate opera decât într-o singură zonă de vizualizare. numite zone de vizualizare (viewports). care vor conţine diferitele vederi cu care urmează să se lucreze. Mod de accesare:   View  Regen Se tastează REGEN în linia de comandă Comanda Regen All Comanda REGENALL regenerează întregul desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din toate viewporturile. Cu ajutorul comenzii REDRAW aceste semne sunt îndepărtate din viewport-ul curent. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. după care se selectează zonele adiacente ce vor fi reunite. În spaţiul model se poate salva o anumită dispunere a zonelor de vizualizare selectând comanda în meniul View  Viewports  New Viewports. . fereastra aplicaţiei se poate împărţi în mai multe spaţii. Mod de accesare a comenzii REDRAW:    View  Redraw Se dă clic pe butonul Redraw în bara de instrumente principală REDRAW în linia de comandă Comanda REDRAWALL îndepărtează semnele în toate viewporturile din desen. iar de la tastatură se introduce opţiunea de dispunere în fereastră a acestora.

O mare parte din proprietăţile cu caracter general ale obiectelor le sunt atribuite acestora fie direct. În cazul în care nu se fac setări particulare. Dacă aceste proprietăţi se modifică manual de către utilizator valoarea dată de acesta va înlocui valoarea împrumutată din layer. Ele pot fi asociate intuitiv cu nişte straturi suprapuse. denumit Layer1. La apăsarea butonului New Layer. stil de linie. tipului de linie. Proprietăţile layerului nou creat. nu de la microtastatură) Se va deschide paleta Properties care conţine o listă a proprietăţilor selecţiei active. a grosimii liniei şi a stilului de plotare pentru selecţia curentă. Lucrul cu layere Layer-ele reprezintă cel mai important mod de a organiza informaţia într-un desen. Dacă în momentul lansării comenzii nu există o selecţie activă. Bara de instrumente Properties permite afişrea şi editarea culorii. ca de altfel ale oricărui layer din listă. Dacă există o selecţie activă în momentul lansării comenzii. Proprietăţile unui layer sunt:      culoarea stilul de linie grosimea liniei stilul de plotare vizibilitatea la plotare Crearea unui layer Comanda:   Meniul Format  Layer Se dă clic pe butonul Layer Properties Manager în bara de instrumente Layers Acţiune: Se deschide fereastra Layer Properties Manager. el ia proprietăţile layerului în care este desenat. conform cu opţiunea utilizatorului. Şi în acest caz se pot seta proprietăţile ce urmează a fi copiate. structurată pe criterii specifice. va apărea un layer nou în listă. Pentru a vizualiza proprietăţile unui obiect din desen. fiecare înglobând un anumit tip de informaţie. Unele dintre acestea au caracter general (layer. culoare) altele au caracter specific (printre proprietăţile unui cerc se numără raza şi suprafaţa. fie prin intermediul layerelor cărora le aparţin (BYLAYER). Această denumire poate fi modificată. Proprieţăţile se pot copia de la un obiect la altul cu comanda Match Properties. Atunci când un obiect este desenat.Lucrul cu obiecte în AutoCAD Proprietăţi ale obiectelor Orice obiect desenat se caracterizează printr-un set de proprietăţi. programul va cere selectarea pe rând a obiectului sursă apoi a obiectului destinaţie. programul va oferi posibilitatea de a selecta obiectul destinaţie sau de a stabili ce proprietăţi vor fi copiate între obiecte (Opţiunea Settings) după care se poate alege obiectul destinaţie. se procedează în unul din următoarele moduri:     se selectează obiectul şi se dă clic dublu cu obiectul selectat se lansează comanda Modify  Properties cu obiectul selectat se accesează butonul Properties din bara principală cu obiectul selectat se tastează CTRL+1 (1 din partea stângă a tastaturii. o linie se caracterizează prin lungime şi unghi. În această fereastră se pot vizualiza şi edita proprietăţile obiectelor. etc). 16 . Mod de accesare:    se tastează MATCHPROP în linia de comandă se lansează comanda Modify  Match Properties se actionează butonul Match Properties din bara de instrumente principală. se pot modifica dând clic pe pictogramele din dreptul fiecărui layer. obiectul destinaţie va prelua de la obiectul sursă valorile proprietăţilor comune.

Blocarea layerelor Pentru a preveni modificarea obiectelor conţinute într-un layer. Operaţia de blocare se poate realiza în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. Comutarea are loc rapid. iar în viewport-ul în care doreşte să efectuieze operaţia să fie deja activat model space). se alege layerul în care urmează să fie mutate. Se poate realiza în două moduri:  prin dezactivare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. Defpoints şi layerul curent nu pot fi şterse. Pot fi create layere separate pentru linii de construcţie.   Pentru blocuri: se afişează setările disponibile pentru blocuri. decât dacă aceste obiecte sunt mutate în alte layere. se selectează layerul ce trebuie şters. Layere-le neutilizate se pot elimina din desen cu comanda File » Drawing Utilities » Purge. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă.va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv doar în viewport-ul curent. La revenire din starea de dezactivare nu are loc regenerarea desenului. în dreptul layerului respectiv. Dezgheţarea se face dând clic în caseta de selecţie 17 . apoi se apasă butonul Delete Layer. Dacă există mai multe viewporturi se poate opta pentru îngheţarea sau dezactivarea unui layer în toate viewporturile sau doar în viewport-ul curent. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. Layerele ce conţin obiecte nu pot fi şterse. (În AutoCAD 2007) Se lansează comanda Format  Layer Tools  Layer Match. obiecte care se află într-o zonă încărcată a desenului în care dorim să edităm. În orice desen nou creat există un layer predefinit. în dreptul layerului respectiv. denumit "0". care va restabili proprietăţile anterioare ale layerului respectiv. Comanda:    Meniul Format  Layer Tools  Layer Freeze LAYFRZ în linia de comandă Se dă clic pe butonul Layer Freeze în bara Layers II Acţiune: Se solicită selectarea unui obiect din layerul ce va fi îngheţat. Dacă utilizatorul se află în spaţiul hârtie va putea alege între următoarele opţiuni: o o Freeze – va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv în toate viewporturile Vpfreeze . Pentru viewporturi: se afişează setările disponibile pentru viewporturi. etc. acesta poate fi blocat. Controlul vizibilităţii layerelor Este util în cazul în care dorim ca unele obiecte din desen să nu fie vizibile în anumite situaţii (liniile de referinţă la plotare. utilizatorul va putea alege tipul de setare dorit: pentru blocuri sau pentru viewporturi.25 şi stilul normal pentru imprimare la plotter. Dacă se alege a doua opţiune. sau efectuarea de setări. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. (pentru această operaţie trebuie ca utilizatorul să se afle în prealabil în paper space. dând clic pe pictograma ce reprezintă un lacăt din dreptul layerului respectiv. Obiectele conţinute într-un layer pot fi mutate în alt layer astfel:   se selectează obiectele respective şi în caseta de selecţie din bara Layers. Comutarea are loc mai lent. elemente de dimensionare.). care nu poate fi şters sau redenumit şi căruia îi sunt asociate culoarea 7 (alb sau negru) linia continuă de grosime 0. Dacă se doreşte revenirea la setările anterioare. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un soare.  În AutoCAD 2007: În paper space apar opţiuni noi. prin îngheţare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. Layerele 0. entitate sau nimic. La revenire din starea de dezactivare desenul este regenerat. se selectează obiectele ce vor fi mutate apoi se selectează un obiect din layerul destinaţie. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un bec. apoi se dă clic pe pictograma de blocare. elemente de text.Ştergerea unui layer neutilizat: În fereastra Layer Properties Manager. Se selectează layerul care se va bloca. se foloseşte comanda Layer Previous de pe bara de formatare. O altă cale de blocare este în fereastra Layer Properties Manager. etc. Se poate alege nivelul de adâncime al selecţiei: bloc.

În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Group Filter. Afişarea unui layer în timp ce toate celelalte sunt îngheţate:  Format menu » Layer Tools » Layer Isolate. iar din meniul contextual se alege comanda Remove from Group Filter. Pentru a selecta mai multe valori pentru o proprietate. Se pot aplica filtre de selecţie a layerelor prin tastarea unor cuvinte cheie în caseta text. Va apărea caseta de dialog Layer Filter Properties. Pentru eliminarea unui layer din filtru se dă clic dreapta pe layerul respectiv. unde este afişată lista filtrelor. denumit GROUP FILTER1. unul de plecare şi altul destinaţie. apoi a unui obiect din layerul în care se copie. Revenirea la starea dinaintea operaţiei de izolare se realizează cu comanda:     Format menu » Layer Tools » Layer Unisolate. Salvarea. Se dă apoi clic pe Apply sau OK. Dezgheţarea simultană a tuturor layerelor se face cu comanda Format » Layer Tools » Thaw All Layers. în care se setează numele noului filtru şi criteriile de filtrare.din bara de instrumente Layer sau în Layer Properties Manager. Se selectează filtrul All pentru afişarea tuturor layerelor. Filtrare după grupuri . În partea stângă a ferestrei. restaurarea. exportul şi importul setărilor pentru layere Salvarea setărilor pentru layere se poate face în desen. şi poartă numele de stare denumită a layerelor. Un filtru de layere limitează afişarea numelor acestora în Layer Properties Manager şi în bara de instrumente Layers. pe pictograma Curent Viewport Freeze. Caseta de selecţie din bara de instrumente Layers va afişa doar layerele incluse în filtrul activ. Cu ajutorul tastei CTRL se pot face selectii multiple. Pe rândul următor se trece a doua valoare ce va fi inclusă în filtru pentru proprietatea respectivă. va apărea un filtru nou. Dacă se dă clic dublu în Layer Walk în dreptul unui layer sau grup de layere. apoi din lista acestora se selectează cele care urmează să fie incluse în filtru şi se trag în dreptul numelui filtrului din partea stângă a ferestrei. şi deplasarea obiectului copiat prin selectarea a două puncte. Filtrarea layerelor Utilizatorul poate controla care layere vor fi afişate în Layer Properties Manager. Format » Layer Tools » Isolate Layer to Current Viewport Format menu » Layer Tools » Turn All Layers On Format menu » Layer Tools » Copy Objects to New Layer Afişarea unui layer într-un viewport în timp ce în toate celelalte este îngheţat: Activarea simultană a tuturor layerelor: Copierea unui obiect într-un layer nou: Acţiune: Se solicită selectarea obiectului ce va fi copiat.  Partea stângă a ferestrei Layer Properties Manager afişează trei filtre definite de program şi toate filtrele salvate de utilizator în desenul curent. acestea vor fi afişate permanent indiferent de filtrul de selecţie. şi ordinea lor de afişare. Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007    Meniul Format  Layer Tools  Layer Walk Layer Walk în bara de instrumente Layers II LAYWALK în linia de comandă Acţiune: Va apărea caseta de dialog Layer Walk în care utilizatorul poate comuta rapid între layere. Nu se va putea acţiona în acest mod asupra layerelor îngheţate într-un anumit viewport. Acţiune: Aplicaţia va cere selectarea unui obiect din layerul ce trebuie să rămână vizibil. Această stare a layerelor salvată poate fi ulterior restaurată. Tot înaceastă fereastră se pot purja layer-ele neutilizate. se dă clic dreapta în rândul de definire a filtrului şi se selectează comanda Duplicate Row. Există două moduri de filtrare pentru layere:  Pe baza proprietăţilor layerelor – În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Property Filter. Pentru salvare se procedează astfel: În 18 .

obiectele vor căpăta culoarea 7 (alb/negru) dacă nu sunt grupate într-un bloc. Tipuri de linii Un tip de linie reprezintă un model generat de succesiunea linie. În caseta de dialog Load or Reload Linetypes se da clic pe butonul File pentru a selecta fişierul cu extensia lin pe care utilizatorul doreşte sa-l vizualizeze. independent de layer. Pentru vizualiza toate tipurile de linii încărcate în desenul curent se dă clic în bara de instrumente Properties. pentru o mai bună organizare a desenului. Lucrul cu culori Folosirea culorilor într-un desen reprezintă un mijloc de a grupa vizual obiectele desenate. Pentru ca toate obiectele ce urmează a fi desenate sa ia culoarea layeru-lui. fie prin specificare explicită. Atribuirea culorilor pe baza layerului face mai uşor de identificat fiecare layer în desen. BYBLOCK şi CONTINUOUS nu pot fi şterse. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. Tipurile de linii BYLAYER. punct. De aici se selectează tipurile de linii dorite şi se dă clic pe OK. La începutul unui proiect se încarcă tipurile de linii necesare. apoi se dă clic pe butonul Export. fără a o restaura. Aceeaşi operaţie se poate realiza în paleta Properties. Se dă clic pe butonul Restore. Cu comanda File  Drawing Utilities Purge se deschide caseta de dialog Purge. Exportul se va face sub forma unui fişier cu extensia las. Se selectează tipul de linie ce va fi descărcat si se dă clic pe Delete. Se va deschide caseta de dialog Layer States Manager în care se apasă butonul New. independent de layer. în timp ce se selectează prima şi ultima linie din grup. apoi se selectează setările ce urmează a fi restaurate. iar pentru selecţia simultană unui grup de tipuri de linii consecutive. Exportul setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Pentru lucrul în sistem metric se utilizează fişierul acadiso.lin. In caseta New Layer State to Save se introduce numele dorit după care se dă clic pe OK. Unui obiect i se poate atribui o culoare fie prin intermediul layerului în care este inclus. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. Pentru a importa setările pentru layere: din alt desen. Încărcarea unui tip de linie se face astfel: Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. În fereastra Layer States Manager se dă clic pe butonul Import. Dacă se alege opţiunea BYBLOCK.lin. sau pe NU pentru a o adăuga în Layer States Manager. apoi se dă clic pe butonul Yes pentru a restaura imediat starea denumită a layerelor. (un fişier cu extensia las). pentru a controla dimensiunea segmentelor şi a spaţiilor dintre acestea. iar pentru sistemul de unităţi anglo-saxon se utilizează fişierul acad. Culorile mai sunt utilizate ca mod de a indica grosimea de linie in plotarea dependentă de culoare. În această fereastră se dă clic pe butonul Load. spaţiu. pentru a putea fi rapid disponibile în vederea utilizării. Tipul de linie atribuit unui obiect se poate schimba în unul din următoarele moduri:  Prin mutarea obiectului în alt layer 19 . se va alege opţiunea BYLAYER. care va derula lista cu toate tipurile de linii care pot fi şterse. Odată cu alegerea tipului de linie se poate seta şi scara modelului liniei. Pentru a selecta mai multe tipuri de linii odată se ţine apăsată tasta CTRL. obiectele vor căpăta această culoare. în caseta de selecţie a culorii din bara Properties. apoi se închide fereastra. Pentru a descărca tipurile de linie neutilizate:   Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. Aici se va selecta nodul Linetypes. fie prin specificare explicită.fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. se selectează culoarea dorită. pe caseta Linetype. Unui obiect i se poate atribui un tip de linie fie prin intermediul layerului în care este inclus. în fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Pentru a atribui o anumită culoare tuturor obiectelor ce urmează a fi desenate. În rubrica Linetype definitions sunt listate toate tipurile de linii definite în fişierul selectat. Dacă se alege o culoare diferită. Se va selecta fisierul dorit. Din această listă se selectează tipurile de linii pe care utilizatorul doreşte să le şteargă apoi se dă clic pe butonul Purge. Restaurarea setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. se ţine apăsată tasta SHIFT. iar blocurile vor lua culoarea layerului.

În paper space.  Cu obiectul selectat. Scara de redare a grosimii liniilor în spaţiul model se poate modifica cu comanda Format  Lineweight. Când blocul este inserat într-un desen. numărul de repetiţii ale modelului pe unitatea de lungime din desen este mai mare. Dacă se selectează BYBLOCK. Valoarea Enabled corespunde modului de generare unitar al poliliniei. variabila de sistem PLINEGEN controlează modul în care este generată linia pentru toate liniile ce urmează a fi desenate:  PLINEGEN=0 – Modelul poliliniei începe şi se termină cu un segment la fiecare vârf . se poate modifica scara tipurilor de linii în viewporturi diferite cu ajutorul variabilei de sistem PSLTSCALE. Factorul de scară curent pentru obiecte este controlat de variabila de sistem CELTSCALE. de la un capăt la altul al acesteia.   Dacă se selectează BYLAYER. Setarea tipului de linie pentru toate obiectele ce urmează a fi desenate se face cu comanda Format  Linetype. care poate lua următoarele valori:  0 – Nu se face o modificare specială a scării tipului de linie. lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din paper space. cu toate acestea tipurile de linii vor fi afişate identic. Lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din spaţiul în care liniile sunt desenate (model space sau paper space). 2. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. cu repetarea modelului între vârfurile adiacente. cât şi pentru cele ce urmează a fi desenate. viewporturile pot avea zoom-uri diferite.  PLINEGEN=1 – Polilinia este generată continuu de la un capăt la altul Modul de generare al unei anumite polilinii poate fi modificat în fereastra Properties prin editarea proprietăţii Linetype Generation. se selctează tipul de linie dorit apoi se dă clic pe butonul Current. 3. Liniile sunt reprezentate cu grosimea setată doar dacă este activat butonul LWT în bara de stare. chiar şi pentru obiectele desenate în model space. scara pentru tipurile de linii. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele deja desenate. În acest caz. Se deschide Linetype Manager. astfel încât să fie vizibilă discontinuitatea liniei. Factorul de scară global este controlat de variabila de sistem LTSCALE. se dă clic pe rândul Linetype. Pentru segmentele scurte reprezentate cu tipuri de linii discontinui. În cazul poliliniilor.0. în paleta Properties. Dacă variabila de sistem TILEMODE = 0. este 1. Exemplu: O linie desenată cu CELTSCALE = 2 într-un desen cu LTSCALE = 0. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent. Se vor utiliza comenzile REGEN sau REGENALL pentru a actualiza scara tipurilor de linii în fiecare viewport. Acelaşi tip de linie se poate utiliza la scări diferite. până când vor fi reunite într-un bloc. Valoarea Desabled corespunde modului de generare al poliliniei. La schimbarea valorii pentru variabila de sistem PSLTSCALE sau la utilizarea unor comenzi cum ar fi zoom cu PSLTSCALE=1. se va utiliza o altă scară a tipului de linie. 1 – Factorul de scară al viewport-ului guvernează factorul de scară al tipului de linie. Din acest motiv nu este 20 . toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie curent. În mod curent. Cu cât scara este mai mică. Controlul grosimii liniilor Grosimea liniilor se utilizează pentru a deosebi tipuri de linii cu rol diferenţiat în desen.  Observaţii: 1. în bara de instrumente Object Properties se alege tipul de linie dorit în caseta Linetype. obiectele din viewporturi nu sunt regenerate automat cu noua scară pentru tipuri de linii. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. atât global cât şi individual. sub tabelul cu tipurile de linii vor fi afişate Factorul de scară global şi Factorul de scară curent pentru obiecte. Cu obiectul selectat. sau individual pentru fiecare obiect. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele ce urmează a fi desenate. dacă se dă clic pe butonul Show Details. toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie atribuit layerului curent. prin schimbarea globală a scării tipului de linie. O scară de redare mai mare va mări durata de regenerare a desenului pe sistemele mai puţin performante. În fereastra Linetype Manager.5 va arăta identic cu o linie creată cu CELTSCALE = 1 într-un desen cu LTSCALE = 1. Scara la care este reprezentat un tip de linie este dată de produsul dintre valoarea CELTSCALE şi valoarea LTSCALE. apoi se va seta tipul de linie dorit.

Liniile vor fi plotate cu grosimea lor reală. se recomandă ca acestea să fie desenate ca polilinii cu grosime. vor fi afişate în ordinea în care au fost create. până când o altă grosime de linie devine curentă. La inserarea blocului într-un desen. Controlul afişării obiectelor suprapuse În general obiectele care apar suprapuse în desen. Suprapunerea obiectelor nu poate fi controlată decât în cadrul aceluiaşi mediu de lucru (model sau paper space) Pentru a schimba ordinea afişării obiectelor: în meniul Tools se accesează comanda potrivită din submeniul Draw Order în bara de instrumente Draw Order se dă clic pe butonul aferent comenzii dorite 21 . Aceasta este afişată în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. Dacă se selectează BYBLOCK. Prin editare în paleta Properties: Fără a avea o selecţie activă. În model space o linie de grosime 0 apare cu lăţimea de 1 pixel. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie atribuită layerului curent. Grosimea de linie curentă este grosimea de linie utilizată pentru desenarea oricărui obiect. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent. se dă clic pe rândul aferent grosimii de linie si din meniul afişat se va selecta grosimea dorită. Prin selectare în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. Pentru a afişa grosimile liniilor la valoarea lor curentă. Se va deschide caseta de dialog Lineweight Settings în care se selectează grosimea de linie curentă. obiectele nou create acoperind pe cele existente. Setarea grosimii curente de linie se poate face:  Cu comanda Format  Lineweight. pe când în paper space liniile apar la grosimea la care vor fi plotate. Dacă totuşi se doreşte afişarea grosimii unor linii în spaţiul model. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie curentă. indiferent dacă afişarea grosimii tipului de linie este activată.necesară sau recomandată setarea grosimii liniilor în spaţiul model. se va marca opţiunea Display Lineweight.   Dacă se selectează BYLAYER. până când vor fi reunite într-un bloc. indiferent de nivelul de zoom sau tipul de linie.

Lecţia 3 Utilizarea instrumentelor de precizie Utilizarea coordonatelor şi a sistemelor de coordonate Pentru indicarea coordonatelor plane în AutoCAD se folosesc sistemele de coordonate cartezian. va fi activat unul din cele trei moduri de afişare a coordonatelor. Acest mod este disponibil atunci când se desenează obiecte care presupun introducerea a cel puţin două puncte. La fiecare nou clic. reprezentând poziţia exactă a punctului. Metode de introducere a coordonatelor:    Indicarea unui punct in spaţiul de lucru cu ajutorul cursorului Introducerea valorii coordonatelor în linia de comandă Introducerea valorii coordonatelor în caseta din dreptul cursorului. In linia de comandă vor fi afişate valorile coordonatelor punctului. Se dă clic în fereastra de afişare a coordonatelor.y. Accesarea comenzii:    Tools  Inquiry  ID Point Butonul ID Point în bara de stare Inquiry ID în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea în spaţiul desenului a locaţiei punctului. Afişarea se poate face în trei moduri diferite:    Static: conţinutul ferestrei se actualizează doar la specificarea unui punct Dinamic: conţinutul ferestrei se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului Afişarea unghiului si distanţei: se face sub forma (distanţă < unghi) şi se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului. 22 . dacă este activat modul dinamic de introducere a datelor Se pot introduce coordonatele absolute ale punctelor (raportate la origine) sau coordonate relative (raportate la poziţia ultimului punct specificat). coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #x. respectiv polar. Se dă clic dreapta în fereastra de afişare a coordonatelor. Se modifică valoarea variabilei de sistem COORD. Localizarea vizuală a unui punct în spaţiul desenului se face tot cu ajutorul comenzii ID Point. Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1. Aceasta poate lua una din următoarele valori: o o o 0 pentru afişare statică 1 pentru afişare dinamică 2 pentru afişarea unghiului şi distanţei Schimbarea modului de afişare a coordonatelor în bara de stare:    Comanda ID Point Afişarea valorilor pentru coordonatele unui punct din desen se face cu comanda ID Point. în spaţiul desenului va apărea un mic semn. Introducerea coordonatelor Introducerea coordonatelor carteziene absolute:  Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat. În meniul contextual afişat se alege modul dorit. Coordonatele punctului solicitat se vor introduce în linia de comandă. Poziţia curentă a cursorului este indicată în prima fereastră din partea stângă a barei de stare.

Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat. Introducerea coordonatelor carteziene relative se face cu sintaxa @x. Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea unghiului de rotire a axelor. Schimbarea unghiului de rotire al UCS-ului în 2D: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Z În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Z UCS în linia de comandă.y atât în modul dinamic de introducere a datelor. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: x. Sistemul de coordonate al utilizatorului (UCS) este mobil. Se aplică parametrul Z. axa Y verticală iar originea se află la intersecţia axelor X şi Y. cât şi în linia de comandă. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: distanţă<unghi. Introducerea coordonatelor polare relative se face cu sintaxa @distanţă<unghi atât în modul dinamic de introducere a datelor. În vederile 2D axa X este orizontală. Alinierea UCS-ului la un obiect din desen: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Object În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Object UCS în linia de comandă. Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat. apoi se dă clic pe butoul Set Current. Toate operaţiile de editare în desen fac referinţă la UCS-ul curent. originea va fi situată în centrul obiectului.y. un cerc sau o elipsă. Introducerea coordonatelor polare absolute:   Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat. coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #distanţă<unghi. În fereastra deschisă se selectează World. Într-un desen nou creat aceste două sisteme de coordonate coincid. Acţiune: Se va selecta obiectul la care se aliniază UCS-ul. iar axa X va fi dată de direcţia liniei ce uneşte originea cu punctul în care a fost selectat obiectul. cât şi în linia de comandă. 23 . Se aplică parametrul O. iar axa X va fi coincidentă sau tangentă cu obiectul. Definirea originii unui nou UCS: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Origin În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Origin UCS în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea coordonatelor pentru noul punct de origine. Dacă obiectul este un arc. Toate obiectele dintr-un fişier dwg sunt definite în funcţie de WCS. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  World sau Meniul Tools  Named UCS. Restaurarea UCS-ului pentru a fi coincident cu WCS. Introducerea directă a distanţelor se face prin deplasarea cursorului pe direcţia dorită şi introducerea distanţei faţă de ultimul punct introdus. Originea se va situa la capătul cel mai apropiat al obiectului. Sisteme de coordonate În orice desen sunt definite două sisteme de coordonate: Sistemul de coordonate universal (WCS) este fix.

Modul dinamic de introducere a datelor Acest mod de lucru asigură o interfaţă de introducere a comenzilor în dreptul cursorului. apoi se introduce numele pentru UCS-ul nou creat. caseta din dreptul cursorului asigură spaţiu pentru introducerea datelor de către utilizator. În fereastra deschisă se selectează numele UCS-ului salvat de utilizator pe care acesta doreşte să-l restaureze. Modul în care este afişată pictograma UCS-ului este controlat de comenzile din meniul View  Display  UCS Icon sau prin tastarea comenzii UCSICON în linia de comandă. În acest mod suprafaţa de desenare devine mai mare. Un mod convenabil de organizare a spaţiului ar consta în deblocarea ferestrei de comandă şi activarea proprietăţii acesteia de auto-ascundere. Modul dinamic de introducere a datelor nu este conceput să înlocuiască linia de comandă. Atunci când modul dinamic de introducere a datelor este activat. În fereastra deschisă se selectează Previous. aplicaţia va interpreta prima valoare ca pe o distanţă introdusă direct. Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent în toate celelalte viewporturi se introduce parametrul a în linia de comandă. Aplicarea unui UCS în alte viewporturi: În bara de instrumente se dă clic pe butonul Apply Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent într-un alt viewport se dă clic în viewport-ul căruia urmează să i se aplice UCS-ul. Există operaţii care pot fi completate doar în linia de comandă. pentru a ajuta utilizatorul să se concentreze pe spaţiul de desenare. se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Rename. În fereastra deschisă se selectează Unnamed. În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul UCS Previous UCS în linia de comandă. Utilizatorul poate în acest moment să introducă o valoare în al doilea câmp. În fereastra deschisă se selectează UCS-ul ce urmează a fi şters. Se aplică parametrul P. UCSMAN în linia de comandă. 24 . Atunci când o comandă este activă. UCSMAN în linia de comandă . Se aplică parametrul W. Revenirea la UCS-ul anterior: Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  Previous sau Meniul Tools  Named UCS. informaţia afişată în dreptul cursorului se actualizează în funcţie de deplasarea cursorului. Dacă se apasă ENTER fără a introduce a doua valoare. UCSMAN în linia de comandă Restaurarea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS.   Salvarea unui nou UCS: După definirea acestuia se lansează comanda Named UCS:   Meniul Tools  Named UCS. După tastarea unei valori în câmpul de introducere a datelor urmată de apăsarea tastei TAB. Se poate realiza o dezactivare temporară prin apăsarea continuă a tastei F12.  În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul World UCS în linia de comandă. apoi se dă clic pe butoul Set Current. Paşii necesari pentru finalizarea unei comenzi sunt similari celor urmaţi atunci când se tastează comanda în linia de comandă. iar poziţia cursorului este limitată de valoarea introdusă. în dreptul acestui câmp va apărea pictograma unui lacăt. apoi se dă clic pe butoul Set Current. Activarea şi dezactivarea modului dinamic de introducere a datelor se face dând clic pe butonul DYN din bara de stare sau apăsând tasta F12. Ştergerea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS. se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Delete.

Pentru modificarea setărilor privind modul de introducere a datelor se dă clic dreapta pe butonul DYN din bara de stare şi se alege opţiunea Settings din meniul contextual afişat. Aceste valori sunt actualizate pe măsură ce poziţia cursorului se schimbă. în locul liniei de comandă. punctul va fi selectat automat la apropierea cursorului de obiectul respectiv. Comutarea între câmpurile de introducere a datelor se face cu tasta TAB. CIRCLE. nu şi pentru cele din layerele dezactivate. LINE. Pentru a accesa una din valorile introduse recent se apasă tasta UP ARROW. câmpurile de lângă cursor pot afişa următoarele informaţii. Aderarea la locaţii situate pe obiecte (Object Snap) Adesea în AutoCAD este utilă definirea unor puncte pe baza proprietăţilor geometrice ale diverselor obiecte reprezentate în desen. Se alege din meniul afişat opţiunea adecvată şi apoi se selectează obiectul la care se aplică proprietatea respectivă. după prima valoare se tastează virgula (. Dacă în locul coordonatelor polare se doreşte introducerea de coordonate carteziene. se apasă tasta direcţională DOWN ARROW. Pointer input): Când această componentă este activă. grips). introducerea dimensională a datelor are prioritate. după care apasă tasta ENTER. se recomandă ca setările în cazul introducerii dimensionale a datelor să se facă astfel încât să fie afişate doar informaţiile dorite de utilizator. Atunci când se editează un obiect cu ajutorul manipulatorilor (eng. lângă cursor sunt afişate valorile pentru distanţă şi unghi. Pentru a defini un punct pe baza unei anumite proprietăţi geometrice a unui obiect vizibil în desen. înseamnă că sunt disponibile opţiuni pentru comanda în curs. poziţia cursorului este afişată sub formă de coordonate în dreptul acestuia. Observaţii: Pentru a nu încărca inutil imaginea. Modul de lucru Object Snap funcţionează doar pentru obiectele vizibile în desen la momentul respectiv. Dacă funcţia AutoSnap este activă. Culoarea roşie pe care o capătă un câmp de introducere dinamică a datelor semnifică o valoare eronată. În acest caz nu este necesară tastarea prefixului @. Introducerea dimensională a datelor se poate utiliza cu comenzile ARC. introducerea prefixelor se poate face şi din meniul contextual. iar pentru a introduce coordonate absolute în raport cu WCS se tastează prefixul *. Va apărea o casetă de dialog în care se pot face setările necesare pentru toate cele trei moduri de lucru.). Prompt-uri dinamice: Când acest mod de lucru este activat. valorile coordonatelor acestuia se pot tasta în câmpurile din dreptul cursorului. prompt-urile sunt afişate într-un câmp. ca alternativă la linia de comandă. Corectarea acesteia se face prin suprascriere.       Lungimea originală O lungime ce se actualizează pe măsură ce se deplasează manipulatorul Diferenţa de lungime Unghiul Diferenţa unghiulară Raza în cazul arcelor Mărimile unghiulare în cazul editării obiectelor cu ajutorul manipulatorilor vor avea valori de maxim 180°. şi o comandă este în curs. În acest sens se utilizează opţiunea Object Snap. În acest mod de lucru. Pentru a vizualiza şi selecta opţiunile oferite de comandă. ELLIPSE.Există trei componente ale modului dinamic de introducere a datelor: Introducerea datelor la cursor (eng. Când ambele moduri de lucru sunt activate. în dreptul cursorului. Mod de activare a funcţiei AutoSnap:  Meniul Tools  Drafting Settings 25 . se apasă tasta SHIFT şi clic dreapta. Când este necesară introducerea unui punct. Utilizatorul va apăsa succesiv tasta DOWN ARROW până când în dreptul opţiunii pe care acesta urmează să o aleagă apare un punct. şi PLINE. Introducerea dimensională a datelor: Când această componentă este activă şi o comandă în curs solicită un al doilea punct. Pentru a introduce coordonate absolute în raport cu UCS se tastează prefixul #. Dacă în câmpul din dreptul cursorului este vizibilă o pictogramă reprezentând o săgeată. Pentru punctul al doilea şi următoarele programul este setat să primească coordonate polare relative. Utilizatorul poate utiliza interfaţa din dreptul cursorului pentru a răspunde la solicitările aplicaţiei.

Funcţia Object Snap Tracking permite deplasarea cursorului pe direcţii generate prin recunoaşterea de locaţii aflate pe acelaşi obiect sau pe obiecte diferite. 26 . relativ la obiectele din proximitatea cursorului. la pagina Snap and Grid. se introduce în linia de comandă variabila de sistem OSOPTIONS. distanţa între puncte. unde se pot activa sau dezactiva modurile Object Snap şi Object Snap Tracking şi se selectează proprietăţile geometrice ale locaţiilor care vor fi sesizate la apropierea cursorului de un obiect vizibil. se apasă butonul OSNAP din bara de stare. Se poate seta dimensiunea şi culoarea acestui simbol. Se poate opta pentru afişarea sau nu a deschiderii şi pentru modificarea dimensiunii acesteia. se apasă tasta F11 sau se tastează la linia de comandă OTRACK. Configurarea setărilor pentru funcţia AutoSnap se poate realiza cu comanda Options din meniul Tools. Aceasta se deschide în unul din următoarele moduri:           meniul Tools  Drafting Settings clic dreapta pe unul din butoanele SNAP sau GRID din bara de stare cu alegerea opţiunii Settings. Magnet atrage şi blochează cursorul în punctul cel mai apropiat evidenţiat de un snap. În bara de instrumente Object Snap se dă clic pe butonul OSnap Settings . Dacă în Drating Settings au fost setate mai multe proprietăţi geometrice sesizabile. Pentru a dezactiva temporar funcţia Object Snap Tracking se apasă butonul OTRACK din bara de stare. iar la pagina Drafting se pot face toate setările necesare. Proprietăţile reţelei de puncte ajutătoare se configurează în caseta de dialog Drafting Settings.   Modurile Object Snap se pot accesa uşor dând clic dreapta cu tasta SHIFT apăsată (dacă utilizatorul nu a configurat altfel butoanele mausului). se poate afişa o reţea de puncte pe suprafaţa de desenare. căreia i se atribuie valoarea 1. Se va deschide fereastra Options.  În bara de stare se dă clic dreapta pe butonul OSNAP şi se selectează opţiunea Settings Se va deschide caseta de dialog Drafting Settings la pagina Object Snap. modul de construcţie a reţelei (rectangular. Restricţionarea deplasării cursorului Modurile de lucru Snap şi Grid: Pentru a facilita lucrul în AutoCAD. Pentru ca funcţia Object Snap să ignore liniile de haşură din desen. se apasă tasta F3 sau se tastează la linia de comandă OSNAP.  Marker activează afişarea simbolului grafic la recunoaşterea locaţiilor detectabile cu Object Snap. În fereastra desenului aceste direcţii sunt vizibile sub forma unor linii infinite de culoare albă punctate. limitele reţelei. cursorul va adera la cel mai apropiat punct al reţelei în timpul deplasării. cu tasta TAB se pot activa pe rând aceste opţiuni.Simbolul grafic îşi modifică forma în funcţie de tipul de snap pe care îl recunoaşte. Deschiderea (Aperture box) delimitează spaţiul din jurul cursorului în interiorul căruia opţiunile Object snap sunt evaluate în raport cu obiectele peste care trece cursorul. izometric sau polar). La intersecţia lor apar marcaje în formă de cruce. Dacă opţiunea Snap este activă. dacă se dă clic pe butonul GRID din bara de stare din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid cu tasta F7 din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid dând clic pe butonul SNAP din bara de stare. Pentru a dezactiva temporar funcţia AutoSnap. sau din bara de instrumente Object Snap. ale căror proprietăţi geometrice pot fi detectate cu funcţia AutoSnap activată. Aceste puncte nu se vor plota şi au rolul de a ghida mişcarea cursorului şi a uşura aprecierea distanţelor în planul desenului. care permit aderarea cursorului. Se pot seta: Reţeaua de puncte poate fi făcută vizibilă: Funcţia Snap se activează: Modul de lucru ortogonal restricţionează deplasarea cursorului pe direcţiile orizontală şi verticală. conform UCS-ului curent.

În cazul unor obiecte foarte apropiate. indicând cu ajutorul cursorului fiecare obiect. se tastează la linia de comandă semnul < urmat de valoarea unghiului definit de cele două puncte. iar în linia de comandă va apărea solicitarea de selectare a obiectelor. Prin introducerea de coordonate în linia de comandă. atunci când se cer coordonatele punctului următor. Prin trasarea ferestrei de la dreapta spre stânga. în setul de selecţie vor fi incluse toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră. Fereastra se defineşte indicând două puncte reprezentând două colţuri diagonal opuse ale acesteia. Comenzi de selectare şi ştergere Comenzi de selectare Comanda de selectare a obiectelor este cel mai des utilizată în AutoCAD. până va fi evidenţiat obiectul ce trebuie selectat după care se apasă tasta ENTER.Activare:    Se dă clic pe butonul ORTHO din bara de stare Se menţine apăsată tasta SHIFT în timpul editării (activare temporară). Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. Pentru a vizualiza toate opţiunile comenzii se va tasta ? (semnul întrebării) în linia de comandă. la pagina Polar Tracking. Modul de lucru Polar Tracking poate fi asociat cu modul Polar Snapping. Se introduce primul punct. în mod temporar. de către aplicaţie. prin trasarea unei ferestre în spaţiul desenului. Sintaxă: SELECT Acţiune: Cursorul va lua forma specifică operaţiilor de selecţie. deşi nu apare întotdeauna în mod explicit. După introducerea primului punct. Deplasarea cursorului va fi astfel restricţionată la dreapta definită de primul punct şi unghiul introdus. într-o casetă în dreptul cursorului. care se setează în meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap & Grid. precum şi afişarea semnificaţiei lor. Pentru a elimina un obiect din selecţie. Restricţionarea mişcării cursorului la o dreaptă care face un anumit unghi cu orizontala este aplicabilă în cazul comenzilor care cer introducerea succesivă a mai mult de un singur punct. Window – se va defini o fereastră de selecţie. a unor linii ajutătoare ce marchează anumite unghiuri cu valoare fixă. Observaţie: Modul Object Snap are prioritate faţă de acest mod de editare. pentru selectare se va menţine tasta SHIFT apăsată. Utilizatorul poate configura unghiurile pentru modul Polar Tracking în meniul Tools  Drafting Settings. Dacă fereastra se trasează de la stânga la dreapta. Metode de selecţie:  individual. Unghiurile se definesc în raport cu UCS-ul curent şi cu convenţiile privind măşurarea unghiurilor incluse în desen. vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră. se trasează direcţia cu ajutorul modului AutoTracking şi se introduce distanţa de la tastatură. acesta va fi indicat cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată. Activarea modului de lucru Polar Tracking se poate face:    din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Polar Tracking dând clic pe butonul POLAR din bara de stare cu tasta F10 Modul ortogonal nu poate fi folosit în acelaşi timp cu modul de lucru Polar Tracking. pentru a defini fereastra de selecţie. prin apăsare repetată. Se apasă tasta F8 Modul de lucru Polar Tracking presupune trasarea automată. Introducerea directă a distanţei este utilă în trasarea liniilor atunci când se cunoaşte direcţia acestora. Last – va fi selectat ultimul obiect creat 27     Parametrii comenzii: . iar cu SPACEBAR. dificil de indicat. se va comuta între obiectele respective.

    Crossing . în care se poate defini un filtru de selecţie. Box – se va defini o fereastră de selecţie. Grupurile de selecţie se creează cu comanda FILTER introdusă in linia de comandă. Y. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. Group – Vor fi selectate toate obiectele dintr-un grup de selecţie. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. CPoligon – se va defini un poligon de selecţie. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. Lista conţine tipuri de obiecte ce se pot filtra şi operatori logici. etc. Single – va permite selecţia unui singur obiect. Comanda Quick Select Accesarea comenzii:     Meniul Tools  Quick Select Se dă clic dreapta în spaţiul de desenare fără a avea nici un obiect selectat şi din meniul contextual se selectează comanda Quick Select Se tastează QSELECT în linia de comandă. O alternativă la această opţiune o reprezintă indicarea obiectelor cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată. Previous – selectează cel mai recent set de selecţie. WPoligon – se va defini un poligon de selecţie. După selectarea acestui obiect. Obiectele nou selectate vor fi adăugate la selecţia existentă.se va defini o fereastră de selecţie. Se va introduce în linia de comandă numele grupului. Comanda Filter Accesarea comenzii: Se tastează FILTER în linia de comandă Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Filter pentru selecţia obiectelor (Object Selection Filters) care conţine următoarele rubrici:    Filter Property List – afişează o listă de criterii pe baza cărora s-a constituit filtrul curent (cel selectat în caseta de selecţie Current) Select Filter – adaugă criterii la filtrul curent. Aplicaţia solicită utilizatorului să definească bariera sub forma unei linii poligonale deschise. Add – reprezintă modul curent de selecţie. Z permit definirea de filtre dependente de proprietăţile obiectelor (valori ale coordonatelor. Se dă clic pe pictograma Quick Select din paleta Properties. Remove – se pot elimina din setul de selecţie obiecte prin indicarea cu mausul. în linia de comandă nu va mai apărea promptul pentru selectarea altor obiecte. şi sunt ignorate. fără alt parametru. se utilizează comenzile Quick Select respectiv Filter. Auto – comută pe modul de selecţie automat aplicabil fără lansarea comenzii SELECT de la tastatură. Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în poligon. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele complet sau parţial incluse în poligon.). 28 . Acest set este anulat de operaţiile de ştergere a obiectelor de pe desen. prin indicare cu mausul.         Pentru selectarea multiplă a obiectelor pe baza proprietăţilor acestora sau după tipuri de obiecte. care se poate autointersecta. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog pentru selectare rapidă. Parametrii X. AutoCAD memorează dacă selecţiile au fost făcute în spaţiul model sau spaţiul hârtie. Fence – vor fi selectate toate obiectele ce traversează o barieră de selecţie. Comanda funcţionează similar modului de selecţie prin indicarea ferestrei de selecţie. culoare. corespunzător dacă se comută imediat lucrul în alt spaţiu. All – vor fi selectate toate obiectele aparţinând layerelor vizibile.

Rename – Redenumeşte grupul selectat cu numele introdus în caseta Group Name din rubrica Group Identification. Include Unnamed – specifică dacă vor fi afişate în listă şi grupurile nedenumite. salvează şi şterg filtre. Chiar dacă se elimină toate obiectele dintr-un grup. Unnamed – Indică faptul că grupul nou creat nu are nume. prin selecţia unui singur obiect din grup va fi selectat tot grupul. Edit Item – Mută un criteriu din lista de criterii în spaţiul de selecţie a criteriilor pentru editare. Pentru a utiliza această opţiune trebuie dezactivată opţiunea Selectable. Grupurile sunt seturi salvate de obiecte ce pot fi selectate şi editate împreună sau separat. Change Group – Modifică grupurile existente. crea şi modifica grupurile de obiecte. Grupurilor nedenumite li se atribuie automat un nume de forma *An unde n reprezintă un contor ce se modifică la adăugarea fiecărui nou grup nedenumit. Rubrici: Group Name – afişează numele grupurilor existente. Add Selected Object – Adaugă la filtru un obiect ce va fi selectat din desen. Group Description – în această rubrică se introduce o descriere a grupurilor nou create (opţional) şi se afişează descrierea grupurilor selectate. Vor fi selectate doar obiectele incluse total sau parţial în fereastră. Selectable – specifică dacă grupul este sau nu selectabil. Acest lucru se realizează cu comanda Undo. Pentru obiectele din desen ce trebuie manipulate ca o unitate. Selecţia se va face cu fereastră de la dreapta la stânga. Delete – Şterge un criteriu din lista de criterii Clear List – Şterge toate criteriile din lista de criterii a filtrului curent Named Filters – În acest spaţiu se afişează. Highlight – evidenţiază în spaţiul desenului obiectele componente ale grupului selectat. Numele unui grup va avea maximum 31 caractere. Corectarea erorilor Cea mai uzuală cale de a corecta o operaţie eronat executată. New – creează un grup nou din obiectele selectate. Add – Adaugă obiecte la grupul selectat. Dacă un grup este selectabil. este anularea operaţiei respective. În lista grupurilor existente. Substitute – Inlocuieşte un criteriu din lista de criterii cu criteriul de filtrare nou creat. fără spaţii între ele. grupurile reprezintă un mod convenabil de organizare. Description – actualizează descrierea grupului selectat. identifica. numele va fi scris cu majuscule. care se încadrează în filtrul de selecţie. utilizând numele şi descrierea introduse în casetele Group Name şi Description. Aplicaţia va solicita selectarea unui obiect. Selectable – specifică dacă noul grup va fi sau nu selectabil. Group Identification – afişează numele şi descrierea (dacă există) grupului selectat în lista Group Name. 29 . Fiind Name – afişează numele grupului căruia îi aparţine un obiect. Create Group – Specifică proprietăţile pentru grupurile nou create. Comanda GROUP lansată din linia de comandă deschide caseta de dialog Object Grouping. Group Name – în această rubrică se introduce numele unui nou grup sau apare numele grupului selectat în lista grupurilor existente. Filtrul curent va fi utilizat în selecţiile viitoare. Aici se pot afişa. Re-Order – Afişează caseta de dialog Order Group în care poate fi schimbată ordinea obiectelor în cadrul grupului.        Add to List – Adaugă criteriul de filtrare nou creat la lista de criterii. grupul va rămâne în continuare definit. Foarte multe comenzi de editare din AutoCAD au la rândul lor opţiuni de refacere a unor paşi intermediari. Remove – elimină obiecte din grupul selectat. Explode – Şterge definiţia grupului selectat. Apply – Caseta de dialog este închisă. Selectable – specifică dacă un grup este sau nu selectabil. Descrierea poate avea maxim 64 caractere.

va fi anulată ultima comandă finalizată. La lansarea comenzii din linia de comandă utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate. Pentru a reface mai multe operaţii anulate cu comanda Undo. se lansează comanda Mredo imediat după finalizarea comenzii Undo. După introducerea opţiunii Begin. Accesarea comenzii U:     Meniul Edit  Undo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată. plotarea sau scrierile în fişiere nu pot fi refăcute. astfel încât prin lansarea comenzii Undo.    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Redo Se tastează MREDO în linia de comandă Se tastează CTRL +Y 30 în bara de instrumente principală. La lansarea comenzii din bara de instrumente principală. dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei. Acţiune: Va fi anulată ultima operaţie. iar din meniul contextual afişat se va selecta Undo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi. Se pot face oricâte marcaje. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. Control – limitează sau dezactivează comanda Undo Begin.Accesarea comenzii Undo:    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Undo în bara de instrumente principală. până la utilizarea opţiunii End. va fi afişată lista ultimelor comenzi executate. Fiecare lansare a comenzii U va duce la anularea pe rând a câte unei operaţii. Se dă clic pe butonul Redo în bara de instrumente principală. Back – pune un marcaj în informaţia memorată pentru comanda Undo. End – grupează o succesiune de acţiuni într-un set. Se tastează UNDO în linia de comandă Acţiune: Când comanda Undo se lansează din meniul Edit sau cu combinaţia de taste CTRL + Z. Opţiunea Back anulează toate operaţiile până la acest marcaj. Acţiune: . cum ar fi salvările. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. De regulă această opţiune este activată. sau poate alege dintr-o serie de parametri:  Auto – când această opţiune este activată toate etapele unei comenzi sunt grupate.    Comanda U permite anularea ultimei operaţii finalizate. se va anula întregul grup de operaţii care a fost necesar pentru finalizarea comenzii respective. Se tastează REDO în linia de comandă Acţiune: Va fi refăcută ultima operaţie anulată. toate acţiunile ce urmează devin parte a acestui set. Se dă clic pe butonul Undo Se tastează U în linia de comandă Se tastează CTRL + Z în bara de instrumente principală. Efectul comenzii Undo poate fi anulat dacă se lansează imediat comanda Redo. Operaţiile efectuate în afara desenului curent. iar din meniul contextual afişat se va selecta Redo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi anulate. De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie anulate. Mark. Opţiunea Back elimină câte un marcaj la fiecare utilizare. Accesarea comenzii Redo:     Meniul Edit  Redo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată.

de unde pot fi lipite în alte documente compatibile cu Windows. Ştergerea obiectelor Se pot şterge obiecte desenate prin oricare din următoarele metode:      Prin selectarea acestora şi apăsarea tastei DELETE sau a combinaţiei CTRL+X Cu ajutorul comenzii Erase Meniul Modify  Erase Clic pe butonul din bara de instrumente Modify Mod de accesare a comenzii Erase: Se tastează ERASE în linia de comandă. sau poate alege dintr-o serie de parametri: All – vor fi refăcute toate acţiunile anulate. Accesarea comenzii Cut:    Meniul Edit  Cut sau din meniul contextual CUTCLIP în linia de comandă CTRL+X de la tastatură Prin copiere. De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie refăcute.La lansarea comenzii din bara de instrumente principală. ceea ce permite păstrarea rezoluţiei maxime. La lansarea comenzii din linia de comandă sau cu combinaţia de taste CTRL+Y. utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate. Comanda OOPS se poate lansa cu sintaxa OOPS din linia de comandă şi anulează o operaţie de ştergere. Accesarea comenzii Copy:       Meniul Edit  Copy sau din meniul contextual COPYCLIP în linia de comandă CTRL+C de la tastatură Meniul Edit  Paste sau din meniul contextual PASTECLIP în linia de comandă CTRL+V de la tastatură Lipirea obiectelor din Clipboard în alte documente AutoCAD se face prin oricare din următoarele metode: 31 . copiere şi lipire din Windows Prin operaţia de decupare obiectele sunt eliminate din desen şi depozitate în Clipboard. informaţia privind obiectele supuse acestei operaţii este depozitată în Clipboard sub formă vectorială (format WMF). Utilizarea funcţiilor de decupare. Last – va fi refăcută doar ultima acţiune. O comandă de ştergere se poate anula cu una din comenzile Undo sau OOPS. va fi afişată lista ultimelor comenzi anulate. dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei Redo.

După introducerea celui de-al doilea punct. care permite conectarea următoarei linii cu primul capăt al primei linii. Pentru a introduce diametrul în locul razei se alege opţiunea d (diameter). Tangent. cu centrul şi punctul de start specificate deja.Lecţia 4 Desenarea obiectelor geometrice Desenarea liniilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Line Se dă clic pe butonul din bara de instrumente Draw Se tastează LINE sau L în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia cere introducerea primului punct de capăt apoi a celui de-al doilea. Primul capăt al noii linii va coincide cu cel de-al doilea capăt al liniei precedente. Primul şi al treilea punct reprezintă capetele arcului. Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea centrului cercului. comanda este reluată automat. tangent la două obiecte selectate de acesta. Desenarea cercurilor Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Circle Se dă clic pe butonul Circle din bara de instrumente Draw Se tastează CIRCLE sau C în linia de comandă Center Point – va fi desenat un cerc cu centrul şi raza specificate de utilizator. aplicaţia va oferi suplimentar opţiunea Close. ce urmează a fi specificat. Radius) – va fi desenat un cerc cu raza specificată de utilizator. Aplicaţia va oferi un set nou de opţiuni: o o Second Point – va fi desenat un arc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă. Dacă au fost desenate deja două linii consecutive. arcul va fi desenat cu punctul de start coincident cu punctul de capăt al ultimului obiect desenat. 32 Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau a centrului arcului: . TTR (Tangent. 2P (Two Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea capetelor unui diametru. 3P (Three Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă. comanda se finalizează prin apăsarea tastei ENTER. Dacă se apasă ENTER fără a introduce acest punct. Center – se indică centrul cercului din care face parte arcul şi se oferă un set nou de opţiuni:  End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. După desenarea unei linii. sau selecţia dintr-un set de opţiuni: Desenarea arcelor de cerc Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Arc Se dă clic pe butonul Arc din bara de instrumente Draw Se tastează ARC sau A în linia de comandă Start Point – se va specifica punctul de start al arcului.

Radius – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. Dacă penultimul 33 . cu centrul şi punctul de start specificate deja. având raza specificată de utilizator. linie sau polilinie) după ce utilizatorul apasă ENTER la primul prompt.   End – utilizatorul va specifica al doilea capăt al cercului după care i se va oferi un set nou de opţiuni. care va avea al doilea capăt pe o rază imaginară trasată din centru spre al doilea punct specificat. Desenarea poliliniilor Polilinia este un obiect format dintr-o înlănţuire de linii şi/sau arce de cerc în ordinea stabilită de utilizator. după care i se va oferi un set nou de opţiuni. ce urmează a fi specificat. Dacă se introduce o coardă negativă. în sens antiorar. desenate ca entităţi independente. cu centrul şi punctul de start specificate deja. Dacă se introduce o coardă negativă. Dacă penultimul element component al poliliniei a fost un segment de dreaptă şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Arc. Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. o o o  Center – utilizatorul va specifica centrul cercului căruia îi aparţine arcul. Arc. or Polyline – va fi desenat un arc tangent la ultimul obiect desenat (arc. va fi desenat arcul major. In continuare se va specifica celălalt capăt al arcului. va fi desenat arcul minor. în sens antiorar. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. în sens antiorar. Dacă se introduce o coardă pozitivă. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. va fi desenat arcul major. o o  Tangent to Last Line. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. tangent în punctul de start la direcţia introdusă de utilizator. Dacă unghiul este negativ. o Center Point – va fi desenat un arc în sens antiorar cu punctul de start specificat deja. o End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. Dacă unghiul este negativ. cu centrul şi punctul de start specificate deja. în sens antiorar. Polilinia oferă posibilităţi suplimentare de editare faţă de liniile şi arcele înlănţuite. arcul va fi desenat în sens orar. Dacă se introduce o coardă pozitivă. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. Arc – vor fi adăugate arce de cerc la polilinie Close – va fi desenat un segment având primul capăt coincident cu al doilea capăt al ultimului element desenat. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. va fi desenat arcul major. prin faptul că este tratată de aplicaţie ca un singur obiect. va fi desenat arcul minor. iar al doilea capăt coincident cu primul capăt al primului element component al poliliniei. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. Dacă raza este negativă. atunci segmentul de închidere va fi tot rectiliniu. Dacă unghiul este negativ. Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. arcul va fi desenat în sens orar. Direction – va fi desenat un arc cu capetele specificate. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polyline Se dă clic pe butonul Polyline din bara de instrumente Draw Se tastează PLINE sau PL în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:    Next Point – va fi desenat un segment de dreaptă după care va fi repetat proptul anterior. arcul va fi desenat în sens orar.

Prin introducerea unor lăţimi diferite. Desenarea dreptunghiurilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Rectancle Se dă clic pe butonul Rectancle din bara de instrumente Draw Se tastează RECTANG. unde poate determina un chenar pe baza obiectelor existente ce formează o suprafaţă închisă în jurul unui punct specificat. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Boundary Creation ce conţine următoarele elemente: Pick Points (Selecţia punctelor) – Prin apăsarea acestui buton. Island Detection (Detectarea insulelor) – această opţiune stabileşte dacă funcţia BOUNDARY detectează contururile închise interne. Width – Specifică lăţimea noului segment (Fig. Object Type (Tipul obiectului) – controlează ce tip de obiect va fi creat cu comanda BOUNDARY. Fig. Dacă segmentul anterior a fost un arc. RECTANGLE sau REC în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea primului colţ al dreptunghiului sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:  First Corner Point – se solicită introducerea primului colţ al dreptunghiului. 2  Lenght – va fi desenat un segment sub acelaşi unghi cu anteriorul şi având lungimea pe care o va indica utilizatorul. În continuare se solicită al doilea colţ al dreptunghiului şi se oferă ca alternativă un set nou de opţiuni: 34 .   Se pot crea polilinii care să urmărească conturul unui obiect sau al unei selecţii. aplicaţia va lua în considerare doar obiectele ce pot fi utilizate pentru a crea o regiune sau o polilinie închisă. Boundary Set (Setul pentru chenar) – Defineşte setul de obiecte care este analizat în cadrul comenzii BOUNDARY la definirea unui chenar pe baza unui punct specificat. 1 Fig.element component al poliliniei a fost un arc şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Line. noul segment de dreată va fi desenat tangent la acel arc. utilizatorul are acces la spaţiul desenului. numite insule.   Current Viewport – setul pentru contur va fi definit pe baza tuturor obiectelor vizibile în viewport-ul curent New – îi solicită utilizatorului selectarea manuală a obiectelor ce definesc setul pentru contur.  Halfwidth – se specifică jumătatea lăţimii unui segment al poliliniei (Fig. va rezulta un segment de grosime variabilă. Conturul poate fi creat ca polilinie sau ca regiune. Undo – anulează ultimul segment adăugat la polilinie. Acest lucru se realizează cu comanda Boundary. La construirea noului set pentru contur. 1). Aplicaţia va cere o lăţime de pornire şi una de finalizare a segmentului. atunci segmentul de închidere va fi tot un arc. 2).

Zero – multilinia va fi desenată cu originea centrată pe cursor. sau un stil creat anterior de utilizator. Fillet – se stabileşte raza de rotunjire pentru colţurile dreptunghiului.o o o o      Other Corner Point – va fi creat un dreptunghi având două colţuri diagonal opuse în punctele introduse de utilizator. astfel încât linia cea mai de jos va trece prin punctele specificate. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Thickness – Se stabileşte grosimea dreptunghiului. după care se stabileşte dacă poligonul este înscris sau circumscris unui cerc a cărui rază urmează să se indice. astfel încât linia cea mai de sus va trece prin punctele specificate. direcţia razei va determina şi unghiul de rotire al poligonului. Justification) şi scara. După ce se specifică raza. va fi desenat poligonul. Bottom – multilinia va fi desenată deasupra cursorului. ce permite crearea unei multilinii închise. Area – va fi creat un dreptunghi pe baza ariei acestuia şi a uneia din dimensiuni (lungime sau lăţime). Rotation – se creează un dreptunghi având laturile rotite faţă de axe sub unghiul introdus de utilizator. după care aplicaţia solicită indicarea centrului poligonului sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  Center of Polygon Se specifică centrul poligonului. numite elemente. Scara multiliniei nu afectează scara tipului de linie. Dacă se schimbă scara multiliniei. Dacă raza este indicată in desen cu ajutorul mausului. Width – se specifică lăţimea poliliniei cu care va fi desenat dreptunghiul. Se pot stabili de asemenea alinierea faţă de cursor (eng.  Desenarea multiliniilor Multiliniile sunt compuse din 1 până la 16 linii paralele. Chamfer – se stabilesc dimensiunile de teşire pentru colţurile dreptunghiului. după care aplicaţia va cere următorul punct. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Multiline Se tastează MLINE sau ML în linia de comandă Start Point – se indică punctul de start al multiliniei. o o o Top – multilinia va fi desenată sub cursor. este posibil să fie necesare setări ale scării tipurilor de linii pentru a asigura o proporţionalitate a reprezentării acestora. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. La desenarea unei multilinii se poate utiliza stilul STANDARD. va fi disponibilă si opţiunea Close. Dacă se desenează o multilinie cu mai mult de un singur segment. Desenarea poligoanelor regulate Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polygon Se dă clic pe butonul Polygon din bara de instrumente Draw Se tastează POLYGON în linia de comandă Acţiune: Se solicită numărul de laturi al poligonului. 35 Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea punctului de start al multiliniei sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  . Edge – poligonul va fi definit prin indicarea capetelor primei muchii. Justification – se stabileşte modul în care este desenată polilinia între punctele indicate. Dimensions – se creează un dreptunghi pe baza lungimii şi lăţimii introduse de utilizator. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. compus din două elemente. Elevation – se stabileşte distanţa între planul XY şi coordonata Z a dreptunghiului.

?—List Styles – afişează stilurile de multilinii încărcate în desen. şi cu lăţimea în raport faţă de definiţia stilului egală cu valoarea absolută a factorului de scalare. Desenarea elipselor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Ellipse Se dă clic pe butonul Ellipse din bara de instrumente Draw. Opţiuni: o o Style Name – se indică numele unui stil ce a fost deja încărcat sau care este definit în biblioteca de multilinii creată de utilizator (un fisier cu extensia MLN). nu poate fi Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Multiline Style. Rotation – va fi creată o elipsă prin rotirea aparentă a unui cerc în jurul primei axe. Un factor de scalare negativ produce o multilinie cu ordinea elementelor răsturnată. Stilul nu va fi şters şi din fişierul MLN. Accesarea comenzii:          Meniul Format  Multiline Style Se tastează MLSTYLE în linia de comandă Current Multiline Style – afişează numele stilului curent de multilinie. Factorul de scalare 2 va produce o multilinie de două ori mai lată faţă de definiţia stilului. Stilul STANDARD redenumit.mln. Save – salvează sau copie un stil de multilinie într-un fişier-bibliotecă de multilinii (MLN). Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start pentru una din axele elipsei sau posibilitatea alegerii dintr-un set de opţiuni:  Axis Endpoint – se defineşte prima axă. Rename – permite redenumirea stilului de multilinie selectat. edita şi organiza stiluri de multilinii se utilizează comanda Multiline Style. Factorul de scalare 0 va avea ca efect contopirea elementelor multiliniei într-unul singur. stilul curent. Set Current – stabileşte stilul de multilinie selectat ca stil curent pentru toate multiliniile ce vor fi create ulterior. conţinând următoarele elemente:     Delete – elimină stilul de multilinie selectat din lista de stiluri. Modify – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. şi nici stilurile utilizate deja în desen. Scale – controlează lăţimea multiliniei. în care se poate crea un stil de multilinie nou. în care se pot încărca stilurile de multilinii conţinute într-un fişier MLN. specificând capetele sale. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. 36 . Preview Of – afişează numele şi imaginea stilului de multilinie selectat. Numele curent al fişierului-bibliotecă de multilinii este acad. în care se pot aduce modificări stilului de multilinie selectat. Styles – afişează o listă a tuturor stilurilor de multilinii încărcate în desen. Description – afişează o descriere a stilului de multilinie selectat. şi nici stilurile utilizate deja în desen. Style – va fi specificat stilul multiliniei. fără ca definiţiile conţinute iniţial de acesta să fie şterse. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. Nu pot fi modificate stilul STANDARD. Nu pot fi modificate stilul STANDARD. Load – afişează caseta de dialog Load Multiline Styles. Dacă utilizatorul specifică un fişier MLN care există deja. Unghiul primei axe determină unghiul elipsei. Opţiuni: o o Distance to Other Axis – se defineşte a doua axă pe baza distanţei de la mijlocul primei axe până la capătul celei de-a doua axe. Factorul de scalare se bazează pe lăţimea stabilită în definiţia stilului multiliniei.  Pentru a crea. Se tastează ELLIPSE în linia de comandă. noua definiţie de stil este adăugată la fişier.

Rotation – Este definit raportul între axa majoră şi cea minoră a elipsei din care face parte arcul. cu respectarea formulelor matematice pentru NURB. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. Variabila de sistem PELLIPSE controlează modul în care este construită o elipsă. Comanda SPLINE creează un tip particular de spline. Arc – va fi creat un arc eliptic . PELLIPSE poate lua două valori:   0 – se creează o elipsă adevărată 1 – se creează o polilinie ce urmează conturul elipsei Desenarea curbelor spline O splină este o curbă determinată de un set de puncte prin care aceasta trece sau de care se apropie. După introducerea setului de puncte pentru construcţia splinei. aplicaţia solicită indicarea tangentei pentru primul capăt al splinei. o Start Parameter – se va specifica o valoare sau un punct. Accesarea comenzii SPLINE:     Meniul Draw  Spline Se dă clic pe butonul Spline din bara de instrumente Draw Se tastează SPLINE sau SPL în linia de comandă First Point – va fi creată o splină pe baza punctelor specificate de utilizator. iar a şi b sunt axele majoră şi minoră ale acesteia. pe baza unghiului de rotire aparentă a unui cerc în jurul primei axe. Începând cu al treilea punct sunt valabile următoarele opţiuni: Dacă se tastează ENTER fără a introduce alt punct. Se pot crea spline prin specificarea punctelor prin care acestea trec sau de care se apropie. . Included Angle – se defineşte unghiul inclus pornind de la unghiul de start. specificat de utilizator. După introducerea primului se va cere introducerea punctului următor. Se pot introduce oricâte puncte. apoi pentru al doilea. sau mijlocul primei axe până la punctul specificat de utilizator. sau de selectarea opţiunii Rotation. utilizatorul poate selecta una din următoarele opţiuni: 37 Acţiune: se solicită introducerea primului punct. Center – va fi creată o elipsă pornind de la centrul acesteia. specificând capetele sale. urmat de distanţa din centrul elipsei până la a doua axă. Se va introduce apoi capătul primei axe. sau se poate selecta una din opţiunile: o o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. Center – arcul eliptic va fi creat pe baza centrului specificat de utilizator Distance to Other Axis: se defineşte a doua axă ca distanţă din centrul arcului eliptic. Toleranţa descrie gradul de apropiere a splinei de punctele specificate. End Parameter – se va specifica un punct sau o valoare. Splinele pot fi închise. sau se poate selecta opţiunea Angle. Cu cât toleranţa este mai redusă. Opţiuni:   Start Angle – această opţiune permite comutarea între modul parametric şi cel unghiular. o o o o Axis Endpoint – se defineşte prima axă. o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. Cu comanda transparentă Undo se poate anula ultimul punct introdus. şi se oferă opţiunea Object ca alternativă. Unghiul primei axe determină unghiul arcului eliptic. Aceste două moduri controlează generarea elipsei. Parameter – Solicită aceleaşi date de intrare ca Start Angle. astfel încât capetele lor să fie coincidente şi tangente. Precizia cu care curba se apropie de puncte poate fi setată. cu atât mai bine se apropie splina de setul de puncte. unde c este centrul elipsei. denumite Spline B raţionale neuniforme (NURB). dar va fi creat un arc eliptic pe baza următoarei ecuaţii vectoriale: pu   c  a  cos u  b  sin u .

Pentru ca polilinia să poată fi convertită în splină cu ajutorul comenzii SPLINE. Splina va fi redefinită. Fit Tolerance – permite schimbarea toleranţei splinei. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Point  Single Point Se dă clic pe butonul Point din bara de instrumente Draw Se tastează POINT în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită poziţia punctului ce va fi desenat. sau accepta cea deja setată. dacă acesta este coborât. 38 . Reprezentarea punctelor în desen este controlată de două variabile: PDMODE şi PDSIZE. Cu ajutorul acestei comenzi va fi creată o serie de linii. se va introduce un punct sau se vor utiliza modurile Tangent Snap sau Perpendicular Snap faţă de obiectele existente. astfel încât să atingă punctele de control conform noii toleranţe. 0 – linia schiţată va fi generată sub formă de linii separate Desenarea punctelor de referinţă şi a liniilor de construcţie Desenarea punctelor Punctele sunt utile ca elemente geometrice de referinţă pentru utilizarea funcţiei Object Snap.o Close – splina va fi închisă prin definirea ultimului punct ca fiind coincident cu primul şi ajustarea celui de-al doilea capăt astfel încât să fie tangent cu primul. Pentru a specifica vectorul de tangenţă. Accesarea comenzii:  Se tastează SKETCH în linia de comandă. (Punct) – Coboară dispozitivul de schiţare. Acţiune: Aplicaţia va solicita lungimea segmentelor (Record increment). după care următorul clic de maus în spaţiul desenului semnifică „coborârea” dispozitivului pentru schiţare pe suprafaţa de desenare. Opţiunile pe care le oferă comanda sunt următoarele:        Pen – coboară şi ridică dispozitivul de schiţare de pe suprafaţa de desenare. Quit – anulează toate liniile temporare schiţate de la lansarea comenzii SKETCH sau de la ultima utilizare a opţiunii Record şi incheie comanda. Dacă toleranţa este 0. Schiţarea cu mâna liberă Pentru a desena contururi sau linii cu profil neregulat se poate utiliza comanda Sketch. Variabila SKPOLY poate lua următoarele valori:   1 – linia schiţată va fi generată ca polilinie. Record – Înregistrează liniile temporare ca linii permanente şi raportează numărul de linii. Setarea acestor variabile se poate realiza comod cu comanda Point Style. splina va trece prin punctele de control. Se poate introduce lungimea segmentelor. după care va fi afişat un set de opţiuni. Connect – Coboară dispozitivul de schiţare pe suprafaţa de desenare şi continuă schiţarea din capătul ultimei linii schiţate. Pentru o valoare pozitivă a toleranţei splina va atinge punctele de control în limita toleranţei introduse. Pentru a desena puncte se utilizează comanda Point. Polilinia iniţială va fi ştearsă. desenează o linie dreaptă din capătul ultimei linii schiţate până la locaţia curentă a cursorului şi ridică din nou dispozitivul de schiţare. Erase – Şterge orice porţiune dintr-o linie temporară şi ridică dispozitivul de schiţare. Exit – înregistrează şi raportează numărul de linii temporare schiţate şi finalizează comanda. . o  Object – aplicaţia va converti în splină o polilinie 2D sau 3D ce poate fi exprimată printr-o funcţie de gradul 2 sau 3. sau de la ultima ştergere. trebuie să fi fost în prealabil editată cu comanda PEDIT. având lungimea setată de utilizator şi direcţia ghidată de deplasarea cursorului în spaţiul desenului. Variabila de sistem SKPOLY setează modul în care este generată linia schiţată. opţiunea Spline. una în continuarea celeilalte.

Hor – va fi creată o linie orizontală trecând printr-un punct indicat de utilizator. Offset – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator.  Comanda Ray Cu comanda RAY pot fi create linii de construcţie infinite. în care se poate stabili modul de reprezentare a punctului şi dimensiunea simbolului. Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Construction Line Se dă clic pe butonul Construction Line Se tastează XLINE în linia de comandă Point – se specifică locaţia liniei infinite prin indicarea a două puncte ale acesteia. care să poată fi îngheţat sau dezactivat înainte de plotare. care pot fi utilizate ca linii de referinţă pentru crearea unor obiecte. extinse într-o direcţie (raze) sau ambele. Comanda XLine În AutoCAD se pot desena linii de lungime infinită. extinse la un singur capăt. cu grosime. ce va fi selectată de utilizator. Through – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator şi trecând printr-un punct pe care acesta îl va indica. din bara de instrumente Draw Acţiune: Se solicită introducerea unui punct sau alegerea dintr-un set de opţiuni: Bisect – va fi creată o linie de construcţie ce trece prin vârful unghiului selectat şi îl împarte în două unghiuri egale. iar al doilea punct îi va defini direcţia. Ang – va fi creată o linie infinită sub un unghi indicat de utilizator. Utilizatorul va introduce pe rând locaţia vârfului unghiului. numite raze. Este util ca liniile de construcţie să fie desenate într-un layer special creat pentru acest scop. Opţiuni: o o Offset Distance – se specifică distanţa dintre linia de construcţie ce va fi creată şi obiectul selectat. Primul punct va fi punctul de pornire al razei. de formă circulară. Unghiul va fi măsurat în sens antiorar. Liniile de construcţie se desenează cu comanda XLINE. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Ray Se tastează RAY în linia de comandă Acţiune: Raza va fi construită pe baza a două puncte introduse de utilizator. un punct situat pe prima latură a unghiului şi un punct situat pe cea dea doua latură. Ver – va fi creată o linie verticală trecând printr-un punct indicat de utilizator. Reference – Unghiul va fi specificat în raport cu o linie de referinţă.Accesarea comenzii:   Meniul Format  Point Style Se tastează DDPTYPE în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Point Style. şi poate fi desenat cu comanda Donut. pornind de la linia respectivă. Opţiuni: o o  Angle of Xline – linia va trece prin punctul indicat anterior şi va face cu axa X unghiul pe care îl va introduce utilizatorul. Desenarea torurilor Torul este o polilinie închisă. Mod de accesare:  Meniul Draw  Donut 39 . Aceste linii sunt ignorate de comanda Zoom Extents.

arce. Style – se specifică stilul norului de revizie. ca şi cum ar fi fost desenat cu o peniţă. care poate fi normal sau caligrafic. Conturul regiunii va fi compus din linii drepte şi curbe. Se pot crea regiuni compozite prin combinarea. Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Revision Cloud Se dă clic pe butonul Revision Cloud din bara de instrumente Draw Se tastează REVCLOUD în linia de comandă. şi au rolul de a atrage atenţia asupra părţilor revizuite ale unui desen. se poate seta variabila de sistem DELOBJ = 0. Contururile pot fi combinaţii de linii. Crearea şi combinarea suprafeţelor Regiunile sunt suprafeţe create pe baza unor obiecte ce formează contururi închise. Obiectul va fi înlocuit cu o polilinie de forma norului de revizie. cercuri. va fi creat un cerc plin. Comanda REGION şterge obiectele iniţiale. Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Region Se dă clic pe butonul Region din bara de instrumente Draw Se tastează REGION în linia de comandă. Acţiune: Aplicaţia va solicita indicarea punctului de start. După crearea torului. Pentru crearea norilor de revizie se utilizează comanda Revision Cloud. arce eliptice şi spline. polilinii. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Boundary Creation în care se vor face setările necesare pentru definirea noii regiuni. Se procedează la fel ca la construcţia contururilor închise de tip polilinie. Regiunile prezintă utilitate în aplicarea haşurilor sau analizarea proprietăţilor cum ar fi aria sau centrul de greutate. Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă. Toate elementele care se intersectează sau autointersectează vor fi respinse. sau selectarea unei opţiuni:   40 . Arc Length – se specifică lungimea minimă şi cea maximă a arcelor ce compun norul de revizie. sau prin convertirea unor obiecte. cu diferenţa că la tipul conturului se va selecta opţiunea Region. Dacă raza interioară are valoarea ). Dacă nu se doreşte acest lucru. Se poate opta pentru schimbarea orientării arcelor poliliniei. Se pot crea nori de revizie prin schiţare directă. şi fiecare colţ va putea fi partajat doar de două elemente ale conturului. Stilul caligrafic va avea ca rezultat desenarea unui nor de revizie cu grosime variabilă a liniei. Acţiune: Aplicaţia solicită utilizatorului selectarea obiectelor pe baza cărora va fi creată regiunea. Se tastează DONUT în linia de comandă. Acestea trebuie să formeze un contur închis. sau se apasă ENTER pentru a finaliza comanda. care sunt înlocuite de conturul regiunii. Object – se specifică un obiect ce va fi convertit în nor de revizie. Acţiune: Se vor specifica pe rând diametrul interior. elipse. diferenţa sau intersecţia regiunilor. După introducerea acestor informaţii se deplasează cursorul pe traiectoria ce va descrie conturul norului de revizie. Crearea norilor pentru marcarea reviziilor Norii pentru marcarea reviziilor sunt polilinii închise compuse din arce succesive. se poate indica centrului pentru un nou tor. diametrul exterior şi centrul torului.

Comanda Rotate Rotirea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Rotate. Dacă nu este activă nici o selecţie. selectate în prealabil. Se va specifica punctul de bază (centrul de rotaţie). Se dă clic pe butonul Rotate din bara de instrumente Modify Se tastează ROTATE în linia de comandă. Accesarea comenzii:        Meniul Modify Rotate Comanda Rotate din meniul contextual. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi rotite. fără a se mai introduce simbolul @. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus. . Accesarea comenzii:       Meniul Modify Move Comanda Move din meniul contextual. Se va indica cu ajutorul mausului în spaţiul desenului. Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct. sau prin introducerea coordonatelor de la tastatură. Se dă clic pe butonul Move din bara de instrumente Modify Se tastează MOVE sau M în linia de comandă. apoi se va selecta viewportul de referinţă. Accesarea comenzii:   Meniul Modify Change Space Se tastează CHSPACE în linia de comandă. sau se alege opţiunea Displacement: o o Punctul de bază reprezintă originea vectorului deplasării. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi deplasate. rotirea şi alinierea obiectelor Comanda Move Deplasarea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Move. Acestea vor fi considerate relative. cu obiectele ce trebuie deplasate. Acţiune: Se vor selecta obiectele ce urmează să fie transferate. Dacă nu este activă nici o selecţie. Se va specifica unghiul de rotire sau se alege una din opţiunile Copy sau Reference. 41 Acţiune: Vor fi afişate mai întâi setările pentru baza şi direcţia de măsurare a unghiurilor în desenul curent. Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea obiectelor selectate sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării. Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. cu obiectele ce trebuie deplasate. selectate în prealabil.Lecţia 5 Modificarea obiectelor desenate Deplasarea. Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. Comanda Change Space (AutoCAD 2007) Pentru a deplasa obiectele din Paper Space în Model Space se utilizează comanda Change Space. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER. Se va specifica punctul de bază al deplasării. după care se apasă tasta ENTER.

Dacă utilizatorul tastează ENTER după primul set de puncte introdus. sau se alege opţiunea Displacement: o Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării. cu parametrii introduşi de utilizator. Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. Al doilea set de puncte serveşte la stabilirea unghiului de rotire pentru obiectele selectate. Cele două puncte reprezintă axa de referinţă pentru masurarea unghiului de rotaţie. Se poate introduce al treilea se de puncte pentru alinierea obiectelor în spaţiul 3D. obiectele selectate vor fi deplasate pe direcţia vectorului determinat de cele două puncte. Reference – rotirea obiectelor selectate. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus. După introducerea celui de-al doilea set de puncte. situat faţă de acesta la distanţa specificată de utilizator. Accesarea comenzii:       Meniul Modify 3D Operations  Align Se tastează ALIGN în linia de comandă. Comanda Align Alinierea obiectelor în 2D are ca rezultat deplasarea şi rotirea acestora în funcţie de seturi de puncte de referinţă. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi aliniate. Se va specifica punctul de bază al deplasării copiei faţă de obiectul sursă. selectate în prealabil. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Copy Comanda Copy din meniul contextual. Dacă nu este activă nici o selecţie. utilizatorul va decide dacă obiectele selectate vor fi scalate sau nu. Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct. Primul set de puncte serveşte la stabilirea direcţiei de deplasare si a punctului de bază pentru aliniere. 42 . aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi copiate. dar pot fi şi scalate. Copy – prin operaţia de rotire va rezulta o copie rotită a obiectelor selectate. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER. Distanţa între primul punct de destinaţie şi al doilea va constitui lungimea de referinţă pentru scalarea obiectelor. Acestea vor fi considerate relative. obiectele selectate vor fi deplasate şi rotite. cu obiectele ce trebuie copiate. specificat de utilizator. Dacă se introduc două seturi de puncte. fără a se mai introduce simbolul @. Se solicită primul punct sursă şi primul punct destinaţie.o o o Rotation Angle – se introduce unghiul cu care vor fi rotite obiectele selectate în planul desenului. Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. utilizând ca repere punctele indicate. Unghiul va fi specificat prin introducerea valorii în linia de comandă sau prin specificarea a două puncte. plecând de la un unghi de referinţă. în raport cu UCS-ul curent şi centrul de rotaţie selectat. Dacă nu este activă nici o selecţie. Acţiune:  Operaţii de copiere a obiectelor Comanda Copy Cu ajutorul comenzii Copy se obţine un obiect identic cu cel selectat. Se dă clic pe butonul Copy din bara de instrumente Modify Se tastează COPY în linia de comandă.

o o o Method – se selectează metoda ce va fi utilizată pentru poziţionarea obiectelor. Pick Column Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă. Pentru a adăuga coloane în direcţia opusă. astfel încât utilizatorul poate selecta punctul de centru cu ajutorul mausului. sau se poate indica punctul cu mausul. Angle of Array – se specifică unghiul de rotire. Center Point – se specifică punctul de centru al dispunerii circulare. se introduce o valoare negativă. în spaţiul de desenare. Pick Center Point – caseta de dialog va fi temporar închisă. Angle to Fill – se stabilesc dimensiunile dispunerii prin definirea unghiului dintre punctele de bază ale primului şi ultimului obiect. Dacă se introduce 1 coloană. Comada Array Se pot realiza copii multiple ale unei selecţii de obiecte cu ajutorul comenzii Array. Pick Both Offsets – caseta de dialog va fi temporar închisă. O valoare pozitivă va avea ca rezultat o dispunere în sens antiorar. Dacă se introduce 1 rând. Pick Row Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă. Offset Distance and Direction – permite introducerea distanţelor şi direcţiilor pentru construcţia reţelei de rânduri şi coloane. Opţiuni:  Rectangular Array – va fi creată o dispunere pe rânduri şi coloane a copiilor selecţiei de obiecte. o Row Offset – distanţa (în unităţi) între rânduri. Column Offset – distanţa (în unităţi) între coloane. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Array Se dă clic pe butonul Array din bara de instrumente Modify Se tastează ARRAY în linia de comandă. Cu ajutorul butoanelor Pick Row Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între rânduri cu ajutorul mausului. sau poate finaliza comanda apăsa tasta ENTER pentru a finaliza comanda. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi coloane. cu vârful în punctul de centru al dispunerii. prin indicarea diagonalei unui dreptunghi. va trebui intrusă mai mult de o coloană. astfel încât rândurile şi coloanele sunt ortogonale în raport cu UCS-ul curent. în care se vor face setările necesare pentru finalizarea comenzii. o o  Method and Values – se selectează metoda şi valorile ce vor fi utilizate pentru poziţionarea obiectelor în dispunerea polară. Angle Between Items – se stabileşte unghiul format între punctele de bază a două obiecte adiacente din dispunere. în spaţiul de desenare. Se pot introduce coordonatele acestui punct în caseta de dialog. dacă se apasă butonul Pick Center Point. Pentru a adăuga rânduri în direcţia opusă. În mod normal acest unghi este zero. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului. se introduce o valoare negativă. Total Number of Items – se stabileşte numărul total de obiecte ce vor apărea în dispunere. o o  Rows – se introduce numărul de rânduri. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între coloane şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului. iar o valoare negativă va corespunde unei dispuneri în sens orar. va trebui intrus mai mult de 1 rând. o o o o o  Polar Array – va fi creată o dispunere circulară a copiilor. Cu ajutorul butoanelor Pick Column Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între coloane cu ajutorul mausului. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Array. 43 o .După realizarea primei copii utilizatorul poate introduce coordonatele pentru o nouă copie a obiectelor selectate. Columns – se introduce numărul de coloane.

sau să aleagă dintr-un set de parametri:  Offset Distance – va fi creat un obiect la distanţa specificată faţă obiectul sursă. Select Objects – la apăsarea acestui buton i se permite utilizatorului să selecteze în spaţiul desenului cu mausul. More/Less – Activează în caseta de dialog opţiuni suplimentare. polilinie. după cum se arată în spaţiul de previzualizare. Base Point – va fi stabilit un nou punct de referinţă pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere. Preview Area – fereastra în care se poate vizualiza în avans modul în care va fi construită dispunerea. după care se solicită utilizatorului să introducă distanţa de offset. şi se pot face modificările necesare. elipsă –centrul Poligon. Distanţa între punctul de referinţă şi centrul dispunerii va fi aceeaşi pentru toate obiectele din dispunere. Undo – anulează operaţia de offset anterioară Through – va fi creat un obiect ce trece prin punctul specificat de utilizator 44 . o o o Rotate Items as Copied – obiectele din dispunere vor fi rotite.Se pot utiliza butoanele Pick Angle to Fill şi Pick Angle Between Items pentru a stabili direct în spaţiul desenului. pe baza setărilor făcute în caseta de dialog. obiectele ce vor face parte din dispunere. Se poate apăsa unul din cele două butoane: o o Accept – dispunerea va fi construită cu setările curente Modify – este afişată caseta de dialog Array. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Offset Se dă clic pe butonul Offset din bara de instrumente Modify Se tastează OFFSET în linia de comandă. Acţiune: Vor fi afişate setările curente ale parametrilor comenzii. dreptunghi – primul colţ Tor. rază. text – punctul de inserţie Linii de construcţie – mijlocul liniei Regiune – grip Punctele de referinţă stabilite automat de aplicaţie pentru obiectele desenate sunt următoarele: Set to Object's Default – Va fi utilizat punctul de referinţă stabilit de aplicaţie pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere. cerc. cu mausul valoarea celor două unghiuri.       o o    Arc. Object Base Point – se stabileşte un punct nou de referinţă (bază) pentru obiectele selectate. linie. Etape: o o o Se introduce distanţa de offset Se selectează obiectul sursă pentru offset Se specifică partea pe care urmează să fie creat noul obiect în raport cu obiectul sursă sau se alege o opţiune:     Exit – anulează execuţia comenzii Multiple – permite repetarea operaţiei de offset în cadrul aceleiaşi comenzi cu distanţa de offset curentă. Comanda Offset Această comandă este utilizată pentru crearea unui obiect al cărui contur este paralel cu conturul obiectului selectat. Preview – Caseta de dialog Array va fi închisă temporar pentru a permite vizualizarea dispunerii în spaţiul de desenare. splină – punctul de start Bloc.

Vor fi afişate mai întâi setările curente. Această operaţie se execută cu comanda Mirror. va fi oglindit indiferent de valoarea variabilei MIRRTEXT.o o   Se selectează obiectul sursă pentru offset Se indică punctul prin care va trece obiectul nou creat sau se poate selecta una din opţiunile Exit. O tehnică eficientă de desenare constă în utilizarea comenzii offset. va avea loc lungirea obiectelor selectate. Se introduc pe rând două puncte ce definesc linia de oglindire. Utilizatorul va decide dacă păstrează obiectul sursă sau îl şterge. Layer – Se stabileşte dacă obiectul nou creat va fi inclus în layerul curent sau în layerul obiectului sursă. urmată de trim sau extend. în locul unei operaţii de scurtare. în raport cu o axă de simetrie. după care apasă tasta ENTER. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Mirror Se dă clic pe butonul Mirror din bara de instrumente Modify Se tastează MIRROR sau MI în linia de comandă. se creează un obiect care reprezintă imaginea simetrică a obiectului sursă. Edge – controlează modul în care se execută operaţia de scurtare în 3D. Shift-Select to Extend – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. Utilizatorul selectează contururile tăietoare. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D). Erase – Obiectul sursă va fi şters după realizarea operaţiei de offset. Acţiune: Pentru cazurile în care printre obiectele selectate pentru oglindire există şi text. Se va selecta obiectul sursă. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Trim. Modificarea formei şi dimensiunii obiectelor Comenzile Trim şi Extends se utilizează pentru scurtarea respectiv prelungirea obiectelor până la limita altor obiecte. Object to Trim – vor fi selectate obiectele ce urmează a fi scurtate. Multiple sau Undo. Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. Prin operaţia de oglindire. în funcţie de valoarea variabilei de sistem MIRRTEXT:   Pentru MIRRTEXT = 0 textul nu va fi oglindit Pentru MIRRTEXT = 1 textul va fi oglindit În cazul în care textul este inclus într-un bloc. Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. După selectarea obiectelor se apasă ENTER. acesta va fi oglindit sau nu. Comanda Trim Accesarea comenzii:             Meniul Modify Trim Se dă clic pe butonul Trim din bara de instrumente Modify Se tastează TRIM în linia de comandă. 45 Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi scurtate sau poate alege dintr-un set de opţiuni: .

Acţiune: Se va selecta obiectul ce urmează fi modificat sau se alege dintr-un set de opţiuni: 46 . Delta – se va modifica lungimea obiectului cu o valoare introdusă de utilizator. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Extend. Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Trim. iar valorile negative îl scurtează. Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. Percent – lungimea obiectului selectat va fi modificată cu o valoare procentuală din lungimea sa totală. obiectelor având contururi deschise (linii. Modificarea se va face la capătul cel mai apropiat de punctul de selecţie. Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi extinse sau poate alege dintr-un set de opţiuni: Comanda Lenghten Cu ajutorul comenzii Lenghten. Angle – va fi modificat unghiul inclus a arcului selectat cu valoarea introdusă de utilizator. până se apasă tasta ENTER. Lungimea obiectului selectat va fi modificată prin tragerea unui capăt cu butonul stâng al mausului apăsat. Edge – controlează modul în care se execută operaţia de extensie în 3D. în locul unei operaţii de extindere. Valorile pozitive extind obiectul selectat. Angle – se introduce unghiul inclus al arcului modificat Dynamic – este activat modul de modificare dinamic. după care apasă tasta ENTER. Accesarea comenzii:     Meniul Modify Lenghten Se tastează LENGHTEN în linia de comandă. Obiectele cu contururi închise nu vor fi afectate de această comandă. Modificarea se poate repeta succesiv. Object Selection – va fi afişată lungimea obiectului selectat şi în situaţii specifice si unghiul inclus. Comanda Extend Accesarea comenzii:              Meniul Modify Extend Se dă clic pe butonul Extend din bara de instrumente Modify Se tastează EXTEND în linia de comandă. Total Length – modificarea obiectului selectat se va face până la o valoare reprezentând lungimea totală a obiectului modificat. va avea loc scurtarea obiectelor selectate. arce sau polilinii deschise) li se poate modifica lungimea. Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Extend. Utilizatorul selectează contururile limită pentru extensie. După selectarea obiectelor se apasă ENTER. Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. Vor fi afişate mai întâi setările curente. Object to Extend – se vor selecta obiectele ce urmează a fi extinse. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D). Shift-Select to Trim – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. o o o o o o Delta Length – lungimea obiectului va fi modificată cu valoarea introdusă.

Se solicită selectarea obiectelor ce vor fi scalate. Y sau pe ambele. obiectul va fi mărit. Dacă factorul de scalare este supraunitar. Se va trasa fereastra de selecţie de la dreapta spre stânga apoi se specifica punctul de bază sau deplasarea:   Base Point – Se introduce mai întâi punctul de bază. Acţiune: o o Rotunjirea. Copy – va fi realizată o copie a obiectului selectat pentru scalare. Se specifică noua lungime.Comanda Stretch Cu ajutorul comenzii Stretch se pot modifica distanţele între capetele obiectelor incluse parţial sau complet într-o fereastră de selecţie. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Scale Se dă clic pe butonul Scale din bara de instrumente Modify Se tastează SCALE în linia de comandă. Cele aflate în afara acesteia îşi vor păstra poziţiile. Comanda Scale Cu comanda Scale un obiect poate fi modificat cu păstrarea proporţionalităţii pe axa X. iar cele incluse complet vor fi deplasate. după care utilizatorul poate selecta obiectele ce vor fi modificate.   Se specifică lungimea de plecare pentru operaţia de scalare. Se va specifica factorul de scalare sau se va alege o opţiune: o Scale Factor – Dimensiunile obiectului selectat vor fi multiplicate cu valoarea introdusă. Se va indica punctul de bază pentru scalare. Obiectele incluse parţial în fereastra de selecţie vor fi deformate. iar pentru un factor subunitar obiectul va fi redus. Acţiune: Cu ajutorul comenzii Stretch vor fi deplasate doar colţurile din interiorul selecţiei. sau poate alege dintr-un set de opţiuni: 47 . Acţiune: Sunt afişate setările curente ale comenzii. sau se introduc două puncte pentru definirea acestei lungimi. Reference – Obiectele selectate vor fi scalate pe baza unei lungimi de referinţă. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Fillet Se dă clic pe butonul Fillet din bara de instrumente Modify Se tastează FILLET în linia de comandă. Displacement – se introduc coordonatele vectorului deplasării. teşirea. apoi al doilea punct al deplasării. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Stretch Se dă clic pe butonul Stretch din bara de instrumente Modify Se tastează STRETCH în linia de comandă. întreruperea sau îmbinarea obiectelor Comanda Fillet Prin intermediul comenzii Fillet două obiecte pot fi conectate printr-un arc de cerc care este tangent la cele două obiecte şi are raza specificată de utilizator. şi a specificării unei noi lungimi.

Se dă clic pe butonul Break at point din bara de instrumente Modify  Comanda Join Accesarea comenzii:    Meniul Modify Join Se dă clic pe butonul Join din bara de instrumente Modify Se tastează JOIN în linia de comandă. Această rază va deveni curentă pentru toate rotunjirile ce se execută începând din momentul setării. Dacă al doilea punct nu se află pe obiectul selectat. Edge şi Chain sunt opţiuni specifice modului de lucru 3D. va apărea unul din următoarele prompturi: 48 . Acţiune: În funcţie de obiectul sursă selectat. raza curentă de rotunjire este înlocuită cu valoarea 0. Dacă se doreşte eliminarea unui capăt al obiectului selectat (dacă are contur deschis) al doilea punct de întrerupere va fi pe capăt.0 în linia de comandă. există mai multe posibilităţi de rotunjire. două arce sau două cercuri. Radius – se stabileşte raza de rotunjire. sau se poate introduce o altă locaţie pentru primul punct:   Second Break Point – se specifică al doilea punct de întrerupere. Acţiune: Promptul afişat depinde de modul în care este făcută selecţia. La următorul prompt va fi specificat al doilea punct al întreruperii. aplicaţia va considera punctul în care a fost selectat obiectul ca prim punct al întreruperii. În acest caz punctul de pe obiect care s-a indicat în momentul în care s-a făcut selecţia decide modul de rotunjire. No trim – obiectele ce se rotunjesc nu vor fi modificate. First Point – se introduce o altă locaţie pentru primul punct. La aplicarea comenzii pe seturi de obiecte compuse dintr-un arc şi o linie.       Multiple – permite repetarea operaţiei de rotunjire pe un nou set de obiecte ce va fi selectat de utilizator. Trim – controlează modul în care sunt tratate capetele obiectelor de comanda Fillet: o o Trim – obiectele vor fi scurtate sau prelungite astfel încât capetele lor să coincidă cu capetele arcului de rotunjire. Dacă se ţine apăsată tasta SHIFT în timp ce sunt selectate obiectele. Rotunjirile anterioare nu sunt afectate. apoi se va apăsa tasta ENTER. Undo – anulează ultima operaţie. Polyline – vor fi rotunjite toate colţurile poliliniei în care se întâlnesc linii drepte. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Break Se dă clic pe butonul Break din bara de instrumente Modify Se tastează BREAK în linia de comandă. First object – se va selecta primul obiect ce va fi supus operaţiei de rotunjire. va fi considerat ca punct de întrerupere punctul de pe obiect cel mai apropiat de punctul selectat. Dacă se doreşte întreruperea unui obiect într-un singur punct:  la promptul pentru introducerea celui de-al doilea punct se va tasta @ sau @0. comanda Fillet va înlocui arcul cu un arc de racordare având raza curentă de rotunjire. Dacă obiectul ce urmează a fi modificat a fost selectat cu ajutorul mausului. Comanda Break Cu ajutorul comenzii Break obiectele desenate pot fi întrerupte cu sau fără spaţiu între capete. Dacă un arc se află între două linii drepte care converg pe măsură ce se apropie de arc. apoi al doilea obiect. fără a relansa comanda. Porţiunea de obiect dintre cele două puncte va fi eliminată.

49 . Obiectele nu pot fi distanţate între ele şi trebuie să se afle în acelaşi plan. Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente. Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente. începând cu obiectul sursă. Capetele liniilor pot fi distanţate între ele.     Linie – se va selecta tot o linie. Arcele circulare şi eliptice vor fi îmbinate în sens antiorar. Arc eliptic – se va selecta tot un arc care să se afle pe aceeaşi elipsă cu arcul sursă. obligatoriu coliniară cu prima. Arc – se va selecta tot un arc care să se afle pe acelaşi cerc cu arcul sursă. Cele două obiecte trebuie să fie coincidente în capătul în care se vor îmbina. polilinii sau arce. Splină – se va selecta tot o splină. Polilinie – pot fi selectate linii.

0. cu următorul conţinut:  o o o o o . Delete – obiectele incluse vor fi şterse din desen după crearea acestuia. şi felul în care vor fi tratate după crearea blocului. obiectele incluse în acesta rămân ca entităţi distincte în desen. Când se introduce un bloc într-un desen.  Crearea blocurilor Se pot crea blocuri cu ajutorul comenzii Make Block. Acest tabel conţine definiţiile tuturor blocurilor din desen.0. dacă se modifică definiţia unui bloc. Unui bloc creat i se pot ataşa diferite informaţii. După terminarea operaţiei de selectare se va apăsa tasta ENTER. Accesarea comenzii:      Meniul Draw  Block  Make Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă. toate referinţele vor fi actualizate automat. Se pot realiza biblioteci de simboluri standardizate  reducerea dimensiunilor fişierului. Aceste informaţii se numesc atribute. care pot fi extrase şi utilizate în alte programe. de fapt se introduce referinţa la blocul respectiv. Dacă un bloc este actualizat şi/sau modificat într-un desen. Retain – După crearea blocului. tip de linie.Lecţia 6 Modificarea obiectelor desenate (continuare) Crearea şi utilizarea blocurilor Un bloc este un obiect complex. Poziţia pe care o introduce aplicaţia din oficiu este 0. Avantajele utilizării blocurilor posibilitatea de a folosi blocurile în comun. culoare. sau prin indicarea locaţiei în spaţiul de desenare (dacă se apasă butonul Pick Insertion Base Point). Înserarea acestui nou obiect nu conduce decât la memorarea punctelor de inserare a acestui bloc şi a numelui blocului  modificare uşoară a blocului. 50 Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition. o Select Objects – Caseta de dialog Block Definition va fi închisă temporar pentru a permite utilizatorului să selecteze obiectele ce vor face parte din bloc. Informaţia nu este copiată pur şi simplu din tabelul de definire a blocurilor în spaţiul de desenare. o copie a blocurilor putând fi stocată pe disc pentru a putea fi utilizată la alte desene. Quick Select – va fi afişată caseta de dialog Quick Select. Orice desen conţine o zonă de date nevizibilă pentru utilizator. Numele blocului şi definiţia sunt salvate în desenul curent. numită tabel de definire a blocurilor. cu alte cuvinte toată informaţia asociată fiecărui bloc în parte. Convert to Block – obiectele incluse vor fi convertite într-un exemplar al blocului după crearea acestuia. Name – În această casetă text se introduce numele blocului. Copierea unor obiecte creează noi obiecte care trebuie memorate în fişier  realizarea unui bloc din mai multe obiecte creează un singur obiect. programul actualizează toate simbolurile bazate pe acel bloc  capacitatea de a ataşa informaţii. Base Point – Se va indica punctul de inserţie al blocului. ci va fi stabilită o legătură între referinţa la bloc şi definiţia blocului.). În acest mod. creat din unul sau mai multe obiecte ce pot avea proprietăţi diferite (layer. Objects – Sunt specificate obiectele ce vor face parte din bloc. Objects Selected – afişează numărul de obiecte selectate. în care se poate defini un set de selecţie. etc. Ea poate fi modificată de utilizator prin înscrierea valorilor în casetele pentru coordonate.

Inserarea blocurilor Pentru a insera un bloc creat în desenul curent. dacă li s-au stabilit culoarea. Se tastează INSERT în linia de comandă. Dacă este posibil ca desenul în care a fost creat blocul să se modifice.   Se pot crea blocuri complexe care să conţină la rândul lor alte blocuri. blocurile pot fi inserate în palete de instrumente. Settings – conţine setările pentru bloc: o o o o o o Block Unit – unitatea de măsură considerată la inserarea unei referinţe a blocului în desen. cu ajutorul mausului. Se pot crea desene cu un singur bloc definit în ele. Acest desen se salvează şi reprezintă o bibliotecă de blocuri. Sunt posibile trei moduri de comportament ale obiectelor componente ale unui bloc:  Pentru ca obiectele componente ale unui bloc să preia la inserare proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. cu următoarele rubrici:  Insertion Point – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen. este mai convenabil ca desenul ce conţine blocul să fie introdus ca referinţă externă. Se pot utiliza paletele de instrumente pentru organizarea blocurilor uzuale. apoi proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. Allow Exploding – specifică dacă se permite explodarea referinţei la bloc. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert. pentru blocul inserat. Y. Name – se specifică numele blocului sau a unui fişier ce va fi inserat o o o Browse – deschide caseta de dialog pentru selectarea unui fişier din computer. de unde vor putea fi introduse ulterior în orice desen. tipul şi grosimea de linie trebuie stabilite la valoarea BYLAYER. o Specify On-Screen – se specifică scara la care va fi inserată referinţa blocului. ele trebuie să fie create în alt layer decât 0. tipul şi grosimea de linie la valoarea BYBLOCK. ori de câte ori este nevoie. Aceste desene se pot grupa tematic în foldere şi pot fi incluse în alte desene sub formă de blocuri sau ca referinţe externe. Se pot crea mai multe blocuri în acelaşi desen care să fie utilizate ulterior în alte desene. iar culoarea. Pentru ca obiectele componente ale blocului să-şi păstreze la inserarea referinţei proprietăţile originale. Odată create. ele vor îngloba mai întâi proprietăţile specifice. iar culoarea. Description – Se introduce o descriere a blocului (opţional) Hiperlink – permite asocierea unui hiperlink la definiţia blocului. şi este necesar ca această modificare să fie reflectată într-un desen ce conţine o referinţă a blocului respectiv. Open in Block Editor – Se va deschide fereastra Block Editor la apăsarea tastei OK. tipul şi grosimea de linie nu trebuie stabilite la una din valorile BYLAYER sau BYBLOCK. o Specify On-Screen – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen cu ajutorul mausului. Scale Uniformly – specifică dacă se permite sau nu scalarea neuniformă a referinţei la bloc. Z – se introduc valorile coordonatelor punctului de inserţie Scale – se specifică scara pentru blocul inserat. trebuie să fie desenate în layerul 0. Mod de accesare:     Meniul Insert  Block Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Draw. 51  . Path – conţine adresa blocului Preview – conţine o imagine a blocului ce va fi inserat. Pictograma de forma unui fulger din colţul din dreapta jos indică faptul că este vorba de un bloc dinamic. o X. Indiferent de layerul în care au fost create obiectele. se lansează comanda Insert Block.

Unit – afişează unitatea de măsură cu care a fost definit blocul inserat. calculat pe baza unităţii de măsură a blocului şi a unităţii de măsură din desen. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Block Define Attributes Se tastează ATTDEF în linia de comandă. ce stabileşte caracteristicile acestuia: numele atributului (tag). Lock Position in Block – se blochează poziţia atributului în bloc. Value – se introduce valoarea iniţială a atributului. Butonul Insert Field – va fi afişată caseta de dialog Field care permite introducerea unui câmp (dată. Specify On-Screen – se specifică unghiul de rotaţie cu ajutorul mausului pentru blocul inserat. Dacă este selectată opţiunea Explode. sau a unei părţi din aceasta. pagină. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Attribute Definition. valoarea. etc) în locul valorii. Rotation – se specifică unghiul de rotaţie pentru blocul inserat fată de UCS-ul curent. Factor – afişează factorul de scalare a unităţii de măsură. Y. se creează mai întâi definiţia atributului. Z – se specifică coordonatele punctului de inserţie al atributului. Tag – numele atributului (se ortografiază cu majuscule. rămân în acel layer. Dacă se setează modul Constant. Obiectele componente ale unui bloc desenat în layerul 0. Pentru a crea un atribut. Mode – setează opţiuni aplicabile pentru valoarea atributului la inserarea referinţei în desen: o o o o  Invisible – valoarea atributului nu va fi afişată sau printată. fără spaţii) Prompt – se introduce promptul ce va fi afişat la inserarea unui bloc ce conţine această definiţie de atribut. 52 . Constant – valoarea atributului este constantă Verify – se solicită verificarea atributului la inserarea blocului Preset – atributul va fi setat la valoarea sa prestabilită. se poate specifica doar un factor de scalare uniform. constant. formatarea textului.o o  X. o o o o  Insertion Point – se specifică locaţia atributului. Dacă nu există atribute definite anterior. Blocuri cu atribute Blocurilor li se poate ataşa informaţie care să poată fi folosită ulterior pentru a crea liste de materiale sau alte tipuri de rapoarte. X. oră. Uniform Scale – se specifică o scară unică pe toate direcţiile. o o    Text Options – se stabilesc alinierea. stilul de text. Aceste informaţii sunt ataşate sub formă de atribute. Angle – se introduce valoarea unghiului de rotaţie pentru blocul inserat. locaţia şi eventualele moduri opţionale (invizibil. cu următoarele rubrici: Attribute – se introduc datele specifice atributului. autor. Obiectele desenate cu tipul de linie BYBLOCK vor fi reprezentate după explodare cu tipul de linie CONTINUOUS (linie continuă). Dacă nu se indică un prompt. o o  Block Unit – afişează informaţii despre unităţile de măsură. înălţimea şi unghiul de rotaţie al textului atributului. Pentru a crea definiţia unui atribut se accesează comanda Define Attributes. de verificat sau prestabilit). Obiectele având culoarea BYBLOCK rămân albe. promptul care se afişează la inserarea blocului. Y. opţiunea nu este valabilă. Align Below Previous Attribute Definition – numele atributului va fi plasat exact sub atributul definit anterior. promptul va apărea. o o  Explode – Blocul este explodat şi sunt inserate elementele individuale ale blocului. Specify On-Screen – permite indicarea cu mausul în desen a punctului de inserţie. va fi utilizat numele atributului ca prompt. Z – se introduc valorile scărilor pe fiecare axă în parte.

se va da clic pe butonul OK. SDF (datele delimitate prin spaţii). Se pot crea atribute fără a fi necesară ataşarea lor la vreun bloc. atributul va fi selectat ca orice alt obiect. apare promptul pentru introducerea valorii atributelor. În lista atributelor se dă dublu clic pe atributul ce trebuie editat. Odată atributele definite şi desenul salvat. Va apărea o avertizare că blocul este creat deja şi se cere confirmarea redefinirii acestuia. Dacă se intenţionează extragerea informaţiei din atribute pentru a fi inclusă într-o listă de materiale. Pentru a modifica un bloc în desenul curent se lansează comanda în unul din următoarele moduri: Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Block Description Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă. când se defineşte blocul în care acesta va fi introdus. după care se va apăsa tasta Edit. acestea se definesc separat şi se includ în acelaşi bloc. După crearea definiţiei atributului. Se dă clic pe butonul Yes. Se selectează apoi atributul ce urmează a se modifica. În acest mod se pot crea liste de materiale direct din datele conţinute în desen. Această valoare se poate modifica în paleta Proprietăţi. se accesează comanda Modify  Object  Text. atunci desenele ce conţin aceste blocuri pot fi interogate în vederea extragerii informaţiei conţinute de atribute. Modificarea blocurilor Orice bloc poate fi modificat după crearea sa. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  Attribute Extraction. Va fi afişată caseta de dialog Edit Attribute în care urmeză a se face modificările atributelor. Atributele unui bloc se pot modifica în caseta de dialog Block Attribute Manager. Utilizatorul poate introduce în linia de comandă valoarea dorită pentru atributul respectiv. DXF. Pentru a utiliza mai multe atribute odată. Acţiune: Se deschide caseta de dialog Attribute Extraction ce conţine instrucţiuni pentru extragerea informaţiei din atributele blocurilor incluse în desenul curent sau în alte desene.Pentru a edita definiţia unui atribut înainte de a fi asociată unui bloc. Dacă se utilizează blocuri cu atribute ataşate. 53 . Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object Attribute  Block Attribute Manager. şi salvării acesteia într-un tabel sau într-un fişier extern. Se dă clic pe butonul Block Attribute Manager Se tastează BATTMAN în linia de comandă.  Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Modify II. se lansează comanda Attribute Extraction. având blocul selectat.  Se tastează EATTEXT în linia de comandă. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition. Va apărea caseta de dialog Edit Attribute Definition în care se pot edita numele. este utilă crearea unei liste cu numele atributelor. Informaţia extrasă poate fi inserată într-un tabel din desenul curent sau poate fi salvată într-un fişier extern. În lista cu numele blocurilor înregistrate în desen se va selecta numele blocului ce urmează a fi editat. La inserarea unei referinţe a blocului respectiv. promptul şi valoarea iniţială a atributului. sau se va selecta atributul respectiv. se poate extrage informaţia din atribute utilizând unul din următoarele formate de fişier: CDF (datele delimitate prin virgule). Pentru a extrage atributele blocurilor într-un tabel sau fişier. După crearea fişierului şablon. din bara de instrumente Modify II Acţiune: În caseta de dialog Block Attribute Manager se va selecta numele blocului cu atribute ce urmează a fi editate. După ce se vor opera toate modificările necesare. la inserarea acestuia în alt desen. va fi afişat promptul atributului. Se creează mai întâi un fişier şablon în format text pentru a defini structura fişierului ce va conţine informaţia extrasă din atribute.

în timp ce obiectul sursă va rămâne la forma şi poziţia iniţială în spaţiul de desenare. numit grip de bază. Scale sau Mirror. 54 . punctul de începere a măsurării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie. în urma operaţiei de explodare. acestea se măsoară din centrul cercului sau al elipsei. rămânând doar definiţiile atributelor. Specificarea de intervale pe obiecte Uneori este necesară crearea unor puncte sau inserarea unor simboluri (blocuri) la anumite intervale pe un obiect. Marcarea se va face fie cu puncte. va putea fi realizată o copiere multiplă simultan cu operaţia respectivă. Pentru realizarea acestei operaţii în AutoCAD există comenzile Measure şi Divide. Va rezulta de fiecare dată un obiect modificat.  Referinţe la blocuri – dacă acestea au atribute editabile. Selectarea operaţiei se face prin apăsarea repetată a tastelor ENTER sau SPACEBAR. se va selecta un grip. după care se va selecta operaţia la care va fi supus obiectul. atunci când acestea sunt selectate. punctul de începere a măsurării se află în punctul de start al poliliniei. arc sau al unei linii. pentru operaţiile ce implică distanţe. se activează opţiunea Enable Grips Within Blocks (Activarea gripurilor în blocuri).  arce şi cercuri.Disocierea obiectelor componente (Explodarea) Prin operaţia de explodare un obiect complex poate fi descompus în elementele sale componente. la selecţia unui bloc va fi afişat un singur grip. Obiectele selectate pentru operaţia de disociere pot fi:  polilinii fără grosime – în cazul poliliniilor cu grosime. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Explode. Gripurile permit editarea obiectelor direct şi rapid. Se pot selecta mai multe gripuri simultan ca gripuri de bază. În schimb obiectul va fi mutat la deplasarea gripului. Se dă clic pe butonul Explode din bara de instrumente Modify. Pentru a utiliza acest mod de lucru. Acţiune: Funcţia nu are parametri. În cazul gripurilor ce marchează quadranturile cercurilor şi elipselor.  Pentru obiectele de tip linie.  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. Se va selecta comanda Options. Selecţia se face cu menţinerea tastei SHIFT apăsate. Pentru a putea edita un obiect în modul grip. Move. O referinţă la un bloc poate fi explodată doar dacă la definirea blocului respectiv s-a marcat opţiunea Allow exploding. Move sau Rotate se menţine tasta CTRL apăsată. la selectarea blocurilor vor fi afişate şi gripurile obiectelor componente. Se tastează EXPLODE în linia de comandă. De regulă. Sunt posibile operaţiile Stretch. sau prin selectarea din meniul contextual (clic dreapta cu gripurile activate). elipse.  linii de indicaţie  text pe mai multe linii. cu ajutorul acestuia nu se poate face o operaţie de Stretch. este necesară activarea acestui mod. arce sau spline. Atunci când sunt selectate mai multe gripuri. din meniul Tools şi în caseta de dialog deschisă. Utilizarea gripurilor pentru a edita obiectele Gripurile sunt mici pătrate reprezentate în punctele strategice pe obiecte. corespunzător punctului de inserţie. forma obiectului nu se modifică în spaţiul dintre acestea. Dacă se activează gripul din centrul unui cerc. la pagina Selection se activează opţiunea Enable Grips. arc şi polilinie deschisă. Dacă în cursul operaţiilor Stretch. nu din grip. Rotate. liniile şi arcele componente vor fi plasate pe axa de simetrie a elementelor cu grosime. Dacă în caseta de dialog Options. valorile acestora se pierd. fie cu blocuri. la pagina Selection. atunci când intră în componenţa unor blocuri scalate neuniform  multilinii – vor fi disociate în linii şi arce  regiuni – vor fi disociate în linii. Comanda Measure Această comandă se utilizează pentru marcarea unor intervale având lungimi egale cu o valoare introdusă de utilizator.

arc şi polilinie deschisă. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a măsurării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent. Dacă se alege opţiunea Block. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format. pentru a le face uşor vizibile. în locul opţiunii Open apare opţiunea Close şi va avea ca efect închiderea poliliniei. sau se poate introduce parametrul Multiple. în promptul de comandă se solicită selectarea unei polilinii.  Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a divizării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent. cu excepţia cazului în care a fost 55 . La alegerea acestui parametru se permite o selecţie multiplă. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. Obiectele care se unesc cu o polilinie trebuie să aibă un capăt coincident cu capătul acesteia.  Pentru obiectele de tip linie. Se dă clic pe butonul Edit Polilyne din bara de instrumente Modify II. iar obiectele selectate sunt convertite automat într-o polilinie.  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. În urma selectării acestei opţiuni. Accesarea comenzii:  Meniul Draw  Point  Divide  Se tastează measure în linia de comandă. Dacă obiectul selectat este o linie sau un arc aplicaţia avertizează că acesta nu este o polilinie şi oferă posibilitatea transformării acestuia în polilinie. va fi eliminat segmentul de închidere al poliliniei închise. Prompturile următoare depind de selecţia făcută. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Point  Measure. Comanda Divide Atunci când se doreşte divizarea unui obiect în segmente egale se utilizează comanda Divide. Dacă a fost selectată o polilinie. utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. Acţiune: Dacă nu a fost selectată în prealabil o polilinie. este disponibilă opţiunea Open. Această operaţie este utilă la unirea liniilor şi arcelor în polilinii. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Polilyne. fie cu blocuri. Editarea unor obiecte complexe Modificarea poliliniilor Editarea poliliniilor se poate realiza cu comanda Polyline Edit. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format. se poate selecta una din următoarele opţiuni:  Open – Dacă polilinia selectată este închisă. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă numărul de intervale în care se împarte obiectul. Marcarea se va face fie cu puncte. utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. punctul de începere a divizării se află în punctul de start al poliliniei. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între segmentele măsurate. Se tastează MEASURE în linia de comandă. promptul anterior nu mai apare. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între intervale. pentru a le face uşor vizibile.  Join – are ca efect adăugarea de arce sau linii la un capăt al poliliniei. punctul de începere a divizării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie.  Close – Dacă polilinia selectată este deschisă. Dacă se alege opţiunea Block. Dacă variabila de sistem PEDITACCEPT are valoarea 1. Se tastează PEDIT în linia de comandă. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă lungimea segmentului de partiţionare a obiectului.

Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. o o Tangent – va fi ataşată o direcţie de tangenţă la vârful marcat pentru a fi utilizată ulterior ajustarea curburii. va rezulta o polilinie trunchiată. chiar dacă este o polilinie închisă.  Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. o Move – Varful marcat va fi deplasat în punctul indicat de utilizator.  Jointype – apare ca alternativă la opţiunea de introducere a distanţei de fuzionare şi permite stabilirea metodei de unire a obiectelor.selectată în prealabil opţiunea Multiple. Opţiunile disponibile sunt următoarele: o Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. Dacă se apasă tasta ENTER fără a se alege o opţiune. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. Dacă unul din vârfurile specificate se află la capătul poliliniei. în caz contrar se adaugă un segment între capete.  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate şi înlocuite cu o linie dreaptă ce uneşte vârfurile marcate. chiar dacă este o polilinie închisă. Dacă la crearea poliliniei s-a stabilit pentru acest vârf şi o direcţie. Width – se modifică lăţimile de început şi sfârşit pentru segmentul ce urmează după marcaj. chiar dacă este o polilinie închisă. o Add – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin adăugarea unei linii între capetele apropiate. chiar dacă este o polilinie închisă. o Straighten –Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf. Dacă ambele vârfuri specificate se află la capetele poliliniei. Este valabil următorul set de opţiuni:  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. Opţiunea de stabilire a distanţei de fuzionare este oferită imediat după ce s-a ales opţiunea Join. chiar dacă este o polilinie închisă. va fi desenată şi o săgeată în direcţia respectivă.  Edit Vertex – va fi marcat primul vârf al poliliniei cu un X. Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf.  Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. o Break – Are ca efect întreruperea unei polilinii. Locaţia acestui vârf este indicată de către utilizator. o Extend – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor până la atingerea punctului de intersecţie. Dacă va fi specificat un singur vârf după care se alege opţiunea Go şi după acest vârf urmează un arc. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. Se revine la modul Edit Vertex. o Insert – Are ca efect inserarea unui vârf suplimentar după vârful marcat. În acest caz se pot uni polilinii care nu au capetele coincidente. o Regen – Are ca efect regenerarea poliliniei. acesta va înlocut cu o linie ale cărei capete coincid cu ale arcului. dacă distanţa de fuzionare se stabileşte la o valoare suficient de cuprinzătoare pentru a include capetele. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. va fi marcat următorul vârf. Se revine la modul Edit Vertex.  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate. nu se poate utiliza opţiunea Break.  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex.  Width – se poate stabili o grosime uniformă pentru toată polilinia. o Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. chiar dacă este o polilinie închisă. o Both – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor dacă este posibil. sau dacă se specifică doar un vârf şi acesta coincide cu un capăt al poliliniei. Trebuie regenerată polilinia pentru a afişa noua lăţime.  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor.Dacă se doreşte eliminarea unui arc situat între două linii ale unei polilinii şi apoi extinderea liniilor până la intersecţia lor. 56 .  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex.

Break şi Trim generează o polilinie doar pe baza curbei spline ajustate. Opţiunea Join a comenzii Edit Poliline transformă splina într-o succesiune de linii drepte şi elimină informaţia privind polilinia iniţială şi orice alte polilinii adăugate. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere. cu excepţia cazului în care aceasta este închisă. chiar dacă acesta nu este vizibil. Majoritatea operaţiilor de editare se aplică la fel pentru poliliniile ajustate ca spline ca şi pentru curbele obţinute cu operaţia Fit. dar nu le atinge în mod obligatoriu. Odată efectuată operaţia. Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. şi utilizează orice direcţie tangentă specificată anterior. Accesarea comenzii:     Meniul Modify  Object  Spline. nu şi la cadru. 57 Acţiune: Se solicită selectarea unei spline sau indicarea uneia din opţiunile oferite. Dacă polilinia originală conţine arce. Se dă clic pe butonul Edit Spline din bara de instrumente Modify II. Fit Data – Se pot edita datele de ajustare pe baza următoarelor opţiuni: o o Add – Curbei spline i se vor adăuga puncte de ajustare. după ce se aplică operaţia asupra acesteia. La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit.  Spline – Va fi creată o curbă numită polilinie ajustată ca splină. . astfel încât să se poată fi apelat la aplicarea ulterioară a opţiunii Decurve.o Exit – Se iese din modul Edit Vertex.  Undo – reface pe rând operaţiile până la în etapa lansării comenzii Edit Poliline. înlocuieşte toate arcele cu linii. prin vârfurile acesteia. Rotate şi Scale operează asupra curbei spline cât şi a cadrului. Valoarea iniţială pentru SPLFRAME este 0.   Decurve – elimină vârfurile suplimentare inserate de opţiunea Spline. Editarea curbelor spline Comanda Edit Spline se utilizează pentru editarea curbelor spline şi a poliliniilor ajustate ca spline. Mirror. Object Snap permite aderarea doar la curba splină. La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit. Odată operaţia Join finalizată. Se tastează SPLINEDIT în linia de comandă. Curba se apropie de vârfurile poliliniei. compusă din elemente curbe permanente. cadrul pentru splină este memorat de aplicaţie. Când se foloseşte opţiunea Spline. Curba trece prin toate vârfurile poliliniei. Offset va genera o polilinie doar pe baza curbei spline. se poate aplica din nou opţiunea Spline asupra poliliniei nou formate. la fel şi în cazul curbei obţinute cu opţiunea Fit. Stretch reajustează splina la cadrul întins. de la lăţimea primului vârf până la cea a ultimului vârf.        Comenzile Move. ignorând lăţimile intermediare. Extend modifică forma cadrului prin adăugarea unui vârf în punctul în care linia finală a cadrului intersectează elementul geometric definit ca limită. reţine informaţiile legate de tangenţa în vârfuri pentru utilizarea în cazul unor operaţii ulterioare de ajustare la curbe. Explode elimină cadrul şi generează linii care aproximează polilinia ajustată ca splină. Dacă o polilinie ajustată ca splină va fost editată cu una din comenzile Break sau Trim. Erase. nu se va putea utiliza asupra ei opţiunea Decurve. splina rezultantă îşi modifică lăţimea continuu. ele vor fi înlocuite cu linii atunci când se formează cadrul pentru splină.  Ltype Gen – va fi generat tipul de linie al poliliniei în mod continuu de la un capăt la altul.  Fit – Polilinia va fi transformată într-o curbă compusă din arce având capetele în vârfurile poliliniei. Pentru afişarea cadrului trebuie ca variabila de sistem SPLFRAME să aibă valoarea 1. Dacă acest cadru are lăţime. ce trece prin capetele poliliniei. Copy. cadrul va fi afişat cu tipul de linie CONTINUOUS.

58 . Dacă se introduce o valoare mai mare decât cea curentă.o o o Delete – Vor fi eliminate puncte de ajustare de pe traseul curbei. Move – Punctele de control pot fi mutate în noi locaţii. Purge – Datele privind ajustarea curbei sunt eliminate din baza de date a desenului. cu o nouă valoare a toleranţei. Elevate Order – se majorează numărul de puncte de control ale splinei în mod uniform pe parcursul acesteia. Exit – se revine la promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT. Această opţiune are implicaţie asupra aplicaţiilor externe ce prelucrează splinele create în AutoCAD. Ordinul maxim de elevare este 26. Utilizatorului i se va cere să introducă un nou ordin de elevare. Opţiuni suplimentare: o o Add Control Point – se adaugă manual puncte de control.     Weight – cu ajutorul acestei opţiuni se poate regla apropierea splinei de fiecare punct de control în parte. aceasta fiind reajustată în funcţie de punctele de control rămase. Move Vertex – Punctele de control ale splinei pot fi repoziţionate cu ajutorul acestei opţiuni. Reverse – Se schimbă direcţia splinei. o o o  Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. Refine – permite ajustarea în detaliu a curbei spline. manual. este afişat promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT. După purjarea datelor de ajustare ale curbei. Tolerance – splina va fi reajustată la punctele de control existente. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere. Tangents – Se permite editarea tangentelor la capetele splinei. numărul de puncte de control va creşte.

Obiectele pot fi haşurate doar dacă sunt incluse complet într-un plan paralel cu UCS-ul curent. Pentru realizarea operaţiei de haşurare se utilizează comanda HATCH. se pot crea modele personalizate. Un contur pentru haşurare poate fi creat pe baza oricărei combinaţii de obiecte ce formează o suprafaţă închisă. În mod curent comanda HATCH creează haşuri asociative. În rubrica Type and Patern se stabilesc tipul şi modelul haşurii:  Type – se stabileşte tipul de model: o o o      Predefinit – modelele predefinite se găsesc în fişierele acad. 59 . Relative to Paper Space – Modelul haşurii va fi scalat la unităţile din Paper Space. trebuie aliniate la un punct de pe conturul haşurii. Definit de utilizator – aceste modele sunt definite pe baza tipului de linie curent din desen. Dacă se dă clic în fereastră va fi afişată paleta cu modele de haşuri. Accesarea comenzii Hatch:    Meniul Draw  Hatch. Spacing – Se defineşte distanţa dintre linii într-un model definit de utilizator. se poate seta variabila de sistem HPGAPTOL la o valoare mai mare decât lungimea deschiderii din contur. Editat – un model editat este un model definit într-un fişier cu extensia pat altul decât cele două specificate mai sus. Butonul […] – afişează afişată paleta cu modele de haşuri în care se pot vedea ansamblul tuturor modelelor editate. ISO Pen Width – scalează un model ISO predefinit pe baza lăţimii de peniţă selectate. generând o grilă. Pattern – conţine lista modelelor predefinite disponibile.       În rubrica Hatch Origin se stabilesc parametrii ce controlează locaţia de pornire a generării haşurii. Anumite modele de haşuri. Se dă clic pe butonul Hatch din bara de instrumente Draw. Custom Pattern – afişează modelele de haşuri editate. Double – pentru modelele definite de utilizator va fi desenat un al doilea set de linii orientat la 90° faţă de setul de linii original. Butonul […] – afişează paleta cu modele de haşuri. Se poate crea o haşură prin selectarea obiectului ce se va haşura sau prin definirea unui contur şi specificarea unui punct în interiorul acestuia. Swatch – afişează o imagine a modelului selectat. Dacă se doreşte haşurarea unei zone care nu este complet închisă. Scale – acest parametru extinde sau comprimă modelul de haşură. se poate colora conturul ce include zona de haşurat cu o culoare sau o combinaţie de culori. Această opţiune este disponibilă doar în Paper Space. Opţiunea este valabilă doar pentru tipurile predefinit şi editat. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Hatch and Gradient cu paginile Hatch şi Gradient. Astfel haşurile vor fi reprezentate la o scară adecvată faţă de restul elementelor din viewport.Lecţia 7 Haşuri Pentru realizarea operaţiilor de haşurare în AutoCAD se pot utiliza modele de haşuri predefinite.pat şi acadiso. ce sunt actualizate odată cu modificarea conturului zonei de haşurat. cum ar fi cele care simulează cărămizile. Se tastează HATCH în linia de comandă.pat. De regulă originile tuturor haşurilor coincid cu originea UCS-ului curent. Angle – specifică unghiul modelului haşurii relativ la axa X a UCS-ului curent. În rubrica Angle and Scale se specifică un unghi şi o scară pentru modelul de haşură selectat. Primele şase cele mai utilizate modele se află în fruntea listei. în care se pot vedea toate imaginile haşurilor predefinite.

Codul %%o va comuta sublinierea textului cu o linie superioară. Codul %%d corespunde simbolului (°). Codul %%p corespunde simbolului (±). Note şi etichete Pentru introducerea textelor în desene există mai multe metode ce pot fi utilizate în funcţie de specificul situaţiei. Se pot copia proprietăţile de la o haşură la alta. care este de regulă în punctul 0. După introducerea punctului de inserţie se solicită introducerea pe rând a înălţimii textului şi a unghiului de rotaţie.  Use Current Origin – Se va utiliza originea curentă. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Text  Single Line Text. \U+00B1 pentru simbolul (±). Sublinierea superioară şi inferioară pot fi active concomitent. Se tastează TEXT în linia de comandă. Acţiune: În linia de comandă vor fi afişate valorile pentru parametrii comenzii şi se va solicita introducerea punctului de inserţie a textului sau selectarea uneia din următoarele opţiuni:   Justify – controlează alinierea textului în funcţie de poziţia cursorului. După terminarea editării textul va apărea la dimensiunea şi poziţia setată în comandă. texte organizate pe mai multe linii. Modificarea textelor pe o singură linie se poate face în mai multe moduri:   Se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul de text. Textele se pot introduce sub formă de note pe o singură linie. Style – permite selectarea stilului de text. Ex: \U+00B0 pentru simbolul (°). Toate elementele aflate în interiorul conturului devin invizibile. În linia de text se pot introduce caractere speciale Unicode. sau linii de indicaţie. Specified Origin – Se va specifica originea. De asemenea se poate realiza formatarea textului cu ajutorul unor coduri de formatare: Ex: Codul %%nnn (unde nnn reprezintă numărul de ordine al unui caracter în fontul caracteristic stilului STANDARD) va avea ca rezultat introducerea caracterului cu numărul nnn. fie alegând un punct semnificativ relativ la conturul haşurii.\U+2205 pentru simbolul ( ). Punctul specificat de utilizator poate fi salvat ca origine curentă pentru haşurile ulterioare. Texte pe o singură linie Textele pe o singură linie se creează cu comanda Single Line Text. fie cu ajutorul mausului în desen. Utilizatorului i se va solicita să deseneze un contur închis format exclusiv din linii drepte. Dacă variabila de sistem DTEXTED are valoarea 2. Dacă se apasă tasta ENTER fără a modifica parametrii de mai sus. Zonele cu umplere completă se pot crea selectând modelul de haşură predefinit SOLID. Codul %%u va comuta sublinierea textului cu o linie inferioară. 60 . vor rămâne valabile valorile iniţiale ale acestora. Se selectează textul şi se editează în paleta de proprietăţi. După introducerea primei linii de text. astfel că la modificarea conturului va fi actualizată şi haşura. 0. Pentru a ascunde anumite zone din desen se poate utiliza comanda Wipeout din meniul Draw. se afişează editorul de text în spaţiul de desenare şi promptul adecvat în linia de comandă pentru inserarea unei noi linii de text. În caseta de dialog Hatch and Gradient se poate seta asociativitatea haşurilor cu contururile pe care le umplu. textul va fi afişat în timpul editării în poziţie orizontală şi la o dimensiune comodă din punct de vedere al vizibilităţii.

cu comanda Multiline Text. Copia este asociată cu linia de indicaţie. Linia de indicaţie este asociată textului astfel încât la modificarea poziţiei textului aceasta îşi schimbă forma. o polilinie sau o splină. În pagina Leader Line & Arrow se configurează forma liniei de indicaţie şi a săgeţii. Se dă clic pe butonul Multi Line Text Se tastează MTEXT în linia de comandă. None – va fi creată o linie de indicaţie fără notă.Texte organizate pe mai multe linii Se pot crea în desene texte organizate pe mai multe linii sub formă de paragrafe. Acţiune: Se solicită indicarea unui dreptunghi de încadrare pentru text sau alegerea dintr-un set de opţiuni. Texte cu linie de indicaţie O linie de indicaţie. Acest editor conţine bare de instrumente cu comenzi pentru formatarea textului. se va modifica şi linia de indicaţie.  În rubrica Annotation Type se stabileşte tipul de notă şi în funcţie de acesta se modifică promptul comenzii. se va deplasa şi capătul liniei de indicaţie. Block Reference – va putea fi inserată o referinţă la un bloc. Acţiune: Se solicită primul punct al liniei de indicaţie sau se pot modifica setările liniei de indicaţie prin selectarea opţiunii Settings. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Text  Multi Line Text. Accesarea comenzii:   Meniul Dimension  Leader. aliniere. Dacă este activată asociativitatea dimensiunilor. Acestea sunt disponibile doar dacă este selectat tipul de notă pe mai multe linii. capătul cu săgeată rămânând ataşat la obiect. Attachement. va fi afişată caseta de dialog Leader Settings cu paginile Annotation. Se tastează QLEADER în linia de comandă. o o o Prompt for Width – va fi afişat prompt pentru introducerea lăţimii textului. având la un capăt o săgeată iar la celălalt un text multilinie. În pagina Annotation se configurează opţiunile pentru text şi se stabileşte dacă nota va fi reutilizată. Aceste opţiuni se referă la înălţime. distanţa între rânduri. va apărea un editor de text în spaţiul de desenare. Frame Text – va fi plasat un cadru în jurul textului. Dacă se alege opţiunea Settings. Always Left Justify – textul va fi aliniat la stânga indiferent de poziţia liniei de indicaţie. o o MText – va fi creată o notă pe mai multe linii. este o linie. astfel încât dacă obiectul copiat va fi deplasat. Textele cu linie de indicaţie se creează cu ajutorul comenzii Leader. din bara de instrumente Draw. la modificarea poziţiei obiectului. Pentru a edita un text deja creat se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul.  În rubrica Annotation Reuse se stabileşte dacă nota va fi reutilizată pentru liniile de indicaţie următoare. şi linia de indicaţie a fost poziţionată pe un obiect cu ajutorul snapurilor. Copy an Object – va fi copiat un text. care după inserare va fi asociată cu linia de indicaţie. După indicarea dreptunghiului de încadrare pentru text. Tolerance – va fi afişată caseta de dialog pentru crearea toleranţelor. o o o  Rubrica MText Options configurează opţiunile pentru textul pe mai multe linii. 61 . Leader Line & Arrow. unghiul de rotire stilul şi lăţimea textului. o toleranţă sau o referinţă la un bloc iar copia va fi conectată la capătul liniei de indicaţie. ca obiect din AutoCAD.

62 . va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se va construi indicaţia de toleranţă. În caseta de dialog afişată se va selecta câmpul dorit. În continuare. Importul textelor din fişiere externe În desenele din AutoCAD se pot importa texte din fişiere text salvate cu extensiile txt şi rtf. Pentru a importa text dintr-un fişier extern. Stilul de text existent iniţial în AutoCAD este stilul STANDARD. numele autorului. Câmpurile conţin informaţii cum ar fi numărul de pagină. Dacă a fost selectată opţiunea Tolerance. se pot edita stilurile existente sau se poate schimba stilul curent. Pentru a urma hiperlinkul se dă clic cu tasta CTRL apăsată. şi va fi afişată o casetă conţinând descrierea hiperlinkului. lăţimea textului rezultat este determinată de lungimea maximă de linie din fişierul din care provine. Inserarea unui câmp în text se face prin selectarea din meniul contextual al comenzii Insert Field. Stilul de text include elemente de formatare cum ar fi fontul. Acest obiect va fi ataşat la linia de indicaţie. dar păstrând fontul şi formatul iniţiale. În funcţie de tipul câmpului. Textele importate din fişierele txt vor fi inserate în desen ca text pe mai multe linii. unghiul de înclinare sau orientarea. etc. Conţinutul acestuia va apărea în fereastra editorului de text. se va solicita indicarea lăţimii textului prin desenarea unui dreptunghi în spaţiul de desenare sau introducerea unei valori. În această casetă de dialog se pot crea stiluri noi. Dacă în setări s-a ales opţiunea Copy an Object. Când cursorul se poziţionează deasupra textului. Dacă a fost selectată opţiunea Block Reference se va solicita numele blocului ce va fi inserat. Această pagină conţine opţiuni legate de alinierea textului. Atunci când se trage un fişier cu extensia txt. înălţimea. Numărul de apariţii al promptului depinde de numărul maxim de puncte configurat în pagina Leader Line & Arrow din caseta de dialog Settings. caseta de dialog Field îşi schimbă rubricile. Dacă se introduce valoarea zero. Utilizarea câmpurilor în texte Un câmp este un text al cărui conţinut se actualizează pe durata utilizării unui desen. dacă s-au ales în setări opţiunile Mtext şi Prompt for Width. După completarea setărilor utilizatorului i se va solicita să introducă punctele pentru definirea liniei de indicaţie. Se dă clic pe butonul Text Style din bara de instrumente Text. lăţimea textului va fi nelimitată. Va fi permisă imediat selectarea unui fişier. În lista de exemple va fi afişată în formate diferite valoarea actuală a câmpului. Se tastează STYLE în linia de comandă. Pentru a afişa caseta de dialog Text Style se lansează comanda Text Style. Stiluri de texte Orice text inserat într-un desen are un stil asociat. cu stilul de text curent din desen.Pagina Attachement este disponibilă doar dacă s-a selectat în prealabil opţiunea MText în pagina Annotation . utilizatorului i se va solicita selectarea obiectului ce va fi copiat. forma cursorului se schimbă. se lansează comanda MText. În fereastra editorului se dă clic dreapta şi din meniul contextual se va selecta comanda Import text. Fişierele text pot fi trase în desen cu mausul direct din folderul care le conţine. Textele importate din fişierele rtf vor fi inserate cu numele stilului de text curent. Mod de accesare:    Meniul Format  Text Style. Atunci când se trage un fişier cu extensia rtf acesta va fi inserat în desen ca obiect OLE (obiectele OLE au proprietatea de a deschide aplicaţia în care au fost create atunci când se încearcă editarea lor în aplicaţia în care au fost importate). Stilurile de text se creează şi se editează în caseta de dialog Text Style. Hiperlinkurile funcţionează în text în acelaşi mod ca hiperlinkurile ataşate unui obiect. data. Se pot importa fişiere de maxim 32KB. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Text Style.

neasociative sau explodate. Pentru a reface asociativitatea dimensiunilor după operaţii de tip intelipan şi intelizoom. dar pot fi asociate individual cu comanda Reassociate Dimensions. orientarea şi valoarea măsurii atunci când obiectul asociat se modifică. Se creează un layer special destinat dimensiunilor. se recomandă ca dimensionarea să se facă în Paper Space. se selectează un Layout. după mai multe orientări. se utilizează comanda Reassociate Dimensions din meniul Dimensions sau se tastează DIMREASSOCIATE în linia de comandă.Dimensiuni şi toleranţe În AutoCAD se pot crea dimensiuni pentru o varietate de tipuri de obiecte. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 2. Proprietatea de asociativitate a unei dimensiuni poate fi verificată în paleta Proprietăţi sau cu comanda LIST tastată în linia de comandă. însoţită eventual de prefixe. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 1. Dimensiunile create cu ajutorul comenzii Quick Dimension nu sunt asociative. Dimensiunile asociate referinţelor la blocuri nu-şi păstrează asociativitatea dacă blocurile se modifică. se comută în modul Paper Space. Liniile de extensie – numite şi linii de proiecţie sau linii martor. Pentru dimensiunile unghiulare linia de dimensionare este un arc. Săgeţile – numite şi simboluri terminale. se organizează desenul şi se face dimensionarea. Semnul de centru – este un simbol de forma unei cruci ce marchează centrul unui arc sau al unui cerc. Dimensiunile neasociative nu se modifică atunci când obiectul măsurat se modifică. multilinii sau obiecte cu grosime diferită de zero. Tipurile de dimensionare de bază sunt:      Liniar Radial (rază sau diametru) Unghiular Pe axe de coordonate Lungimi de arcuri Pentru simplificarea organizării desenelor şi a scalării dimensiunilor. Proprietatea de asociativitate a dimensiunilor nu se aplică la haşuri. fac legătura între obiectul măsurat şi linia de dimensionare. Liniile de centru – sunt linii întrerupte ce marchează centrul unui cerc sau arc. sufixe sau toleranţe Linia de dimensionare – indică direcţia şi extinderea dimensiunii. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 0. sunt afişate la fiecare capăt al liniei de dimensionare şi pot avea diverse forme. Componentele unei dimensiuni sunt următoarele:       Textul – de obicei indică valoarea măsurată. 63 . Dimensiunile pot fi asociative. ci ca o colecţie de obiecte separate. Dimensiunile asociative îşi modifică locaţia. Dimensiunile explodate nu sunt reprezentate unitar.

sau dacă aceasta înglobează textul. Styles – în această fereastră sunt listate toate stilurile disponibile în desen. Current Dimstyle – afişează numele stilului de dimensionare curent. stilul selectat în fereastra Styles devine curent. care conţine următoarele elemente:         Proprietăţile geometrice ale dimensiunilor pot fi editate în caseta de dialog Dimension Style Manager. Stilul STANDARD este stilul de dimensionare curent la instalarea AutoCAD. Orice dimensiune nou creată va respecta stilul de dimensionare curent. Accesarea comenzii:      Meniul Format  Dimension Style. Modificările temporare sunt afişate în fereastra Styles ca fiind nesalvate. Description – conţine o descriere a stilului selectat în lista Styles relativ la stilul curent. Prin apăsarea butonului Modify se deschide fereastra Modify Dimension Style. toate dimensiunile din desen create pe baza acestui stil vor fi actualizate. una sau ambele jumătăţi ale liniei. Poate fi controlată distanţa pe care se extind capetele liniei de dimensionare faţă de liniile de extensie în cazul cotării în stil arhitectural (cu linii înclinate în loc de săgeţi). sau ştergerea acestora. Nu poate fi şters un stil de dimensionare utilizat deja în desen sau stilul curent. Se poate suprima linia de dimensionare. Stilul curent se aplică dimensiunilor ce urmează a fi create. Se tastează DIMSTYLE în linia de comandă. Stilul curent este evidenţiat. Set Current – prin apăsarea acestui buton. Preview – afişează reprezentarea grafică a elementelor caracteristice stilului selectat în fereastra Styles.Stiluri de dimensionare Se numeşte stil de dimensionare o colecţie de setări ce controlează aspectul dimensiunilor. Dacă se modifică o setare în stilul de dimensionare curent. Compare – determină afişarea casetei de dialog Compare Dimension Styles în care pot fi comparate două stiluri de dimensionare. List – controlează modul de afişare a stilurilor în fereastra Styles. redenumirea stilurilor. Cu clic dreapta în această fereastră se accesează un meniu contextual ce permite setarea stilului curent. Override – determină afişarea casetei de dialog Override Current Style în care pot fi modificate temporar stilurile de dimensionare. Cu ajutorul comenzii Dimension Style se pot crea şi modifica stilurile de dimensionare. pentru tipuri specifice de dimensiuni. Dacă este necesar un stil de dimensionare poate fi modificat temporar. În pagina Lines a acestei casete se pot modifica proprietăţile liniilor de dimensionare şi de extensie:     Culoarea şi grosimea liniei. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Dimension Style în care poate fi definit un nou stil de dimensionare. Stilurile de dimensionare pot fi create şi editate de utilizator pentru a asigura conformitatea dimensiunilor cu standardele industriale sau de proiectare. Modify – determină afişarea casetei de dialog Modify Dimension Styles în care pot fi modificate stilurile de dimensionare. Se pot crea sub-stiluri de dimensionare. sau se pot lista toate proprietăţile unui stil de dimensionare. Se poate modifica distanţa între două linii de dimensionare succesive în cazul dimensionării cu linie de bază. din bara de instrumente Styles sau din bara Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Dimension Style Manager. Se dă clic pe butonul Dimension Style Dimensions. derivate din stilul de dimensionare curent. 64 .

distanţa de la text la linia de dimensionare şi de la capătul liniei de extensie la originea punctului de măsurare. Scara de reprezentare a dimensiunilor afectează înălţimea textului. Distanţa de la originea liniei de extensie până la capătul acesteia. Accesarea comenzii:  Meniul Dimension  Linear. dar nu modifică valoarea lungimilor măsurate. Alternate Units şi Tolerances. layerul de dimensiuni corespunzator va rămâne activ. înălţime şi aspect al elementelor de text. Dimensionarea în layout reprezintă cea mai simplă metodă de dimensionare. La crearea dimensiunilor liniare se permite modificarea conţinutului şi orientării textului. verticale sau aliniate. Valorile numerice ale dimensiunilor pot fi afişate într-o singur sistem de unităţi sau în două sisteme. a săgeţilor.   Crearea dimensiunilor Dimensiuni liniare Dimensiunile liniare pot fi orizontale. Pentru a crea dimensiuni ce vor fi scalate automat pentru a fi afişate în Paper Space. la paginile Text şi Fit. DIMSCALE se va seta la valoarea 4) Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din Paper Space – era metoda preferată pentru desene complexe. coordonatelor sau toleranţelor. Poate fi controlată înălţimea cu care liniile de extensie depăşesc linia de dimensionare. Modul în care sunt afişate valorile numerice ale dimensiunilor se poate configura în caseta de dialog Modify Dimension Style. Pentru a crea desene ce vor fi scalate corect pentru plotare. Se poate modifica dimensiunea şi orientarea săgeţilor (spre interior sau exterior). Săgeţile de la capetele liniei de dimensionare pot fi configurate în caseta de dialog Modify Dimension Style.precum şi a unghiului liniei de dimensionare. In cazul dimensiunilor aliniate linia de dimensionare este paralelă cu linia (imaginară sau reală) ce uneşte originile liniilor de extensie. la pagina Symbols and Arrows. sau utilizând relaţiile de snap la aceste obiecte. (Ex: Dacă scara de plotare este 1:5.   Se pot suprima una sau ambele linii de extensie. Dimensiunile liniare orizontale şi verticale se crează cu comanda Linear. În fiecare din viewporturi. se va seta variabila de sistem DIMSCALE la valoarea inversă a scării la care se va plota desenul. Dimensiunile se crează în Paper Space prin selectarea obiectelor din Model Space. iar în pagina Fit se configurează modul în care aplicaţia va aplica setările legate de poziţia textului. se va activa acest mod în pagina Alternate Units. unghiurilor. în versiuni de AutoCAD anterioare 2002. utilizată în desenele cu o singură vedere. dimensiunea şi aspectul elementelor de text ale dimensiunilor se pot seta în caseta de dialog Modify Dimension Style. Dacă afişarea se doreşte întrun singur sistem de unităţi. DIMSCALE va fi rămâne setat la valoarea 1 şi nu este necesară o scalare suplimentară. se vor face setările specifice în pagina Primary Units. prin marcarea casetei Display Alternate Units. Unităţile alternative apar între paranteze pătrate. sau nu este suficient spaţiu. iar celelalte layere de dimensiuni vor fi dezactivate. În pagina Text se pot seta caracteristicile legate de poziţie. la paginile Primary Units. cu mai multe vederi. Poziţia. Setarea scării pentru dimensiuni Scara de reprezentare a dimensiunilor în raport cu obiectele desenate poate fi configurată de utilizator şi depinde de metoda de organizare şi plotare a desenelor. În pagina Tolerances se configurează formatul pentru afişarea toleranţelor dimensionale. Afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi nu se aplică la dimensiuni unghiulare. dacă acestea nu sunt necesare. se recomandă să se creeze câte un layer de dimensiuni pentru fiecare viewport. Pentru dimensionarea în Paper Space. Dacă se doreşte afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi. Sunt trei metode de creare a dimensiunilor într-un desen:  Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din spaţiul model – reprezintă metoda tradiţională. 65 .   Se pot utiliza diverse forme ale săgeţilor. Pentru a preveni ca dimensiunile dintr-un viewport să fie vizibile în alte viewporturi la plotare. se va seta DIMSCALE la valoarea 0. în funcţie de situaţiile specifice din desen. se poate suprima afişarea unei săgeţi sau a amândurora.

Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. În cazul poliliniilor sau a altor obiecte ce pot fi explodate. În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text.      Dimensiunile liniare aliniate se creează cu comanda Aligned. nu pot fi selectate pentru dimensionare referinţe la blocuri scalate neuniform. Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului. Se dă clic pe butonul Baseline din bara de instrumente Dimension. Se tastează DIMBASELINE în linia de comandă. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. pot fi selectate pentru dimensionare doar arce şi segmente individuale. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Baseline. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale.  Se dă clic pe butonul Linear din bara de instrumente Dimension. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite. sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului. ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. De asemenea. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare. Dacă ultima comandă a fost una de dimensionare. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie.      Dimensionarea cu linie de bază presupune introducerea unui set de dimensiuni. În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text. 66 . Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale. se va cere poziţia dimensiunii. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare. Se tastează DIMLINEAR în linia de comandă. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori. Se tastează dimaligned în linia de comandă. Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate şi fără a introduce o opţiune. Se dă clic pe butonul Aligned din bara de instrumente Dimension. Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Aligned. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune. măsurate de la aceeaşi linie de bază. aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie. Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale.

unghiulare. aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. pornind de la a doua linie de extensie a ultimei dimensiuni create sau a unei dimensiuni selectate. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Continue. 67 . ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori. Se dă clic pe butonul Continue din bara de instrumente Dimension.Dimensionarea în lanţ are ca rezultat crearea de dimensiuni liniare. se va cere poziţia dimensiunii. Dacă ultima comandă a fost o comandă de dimensionare. Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară. sau de tip coordonate. Se tastează DIMCONTINUE în linia de comandă. aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare.

Se pot crea dimensiuni radiale decalate. se poate modifica decalarea acesteia cu ajutorul gripurilor. Punctul de origine al dimensiunii poate fi specificat într-o locaţie convenabilă. Liniile de centru şi marcajele de centru se creează cu ajutorul comenzii Center mark. 68 . Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. Se tastează DIMCENTER în linia de comandă. Accesarea comenzii: Unghi de decalare Linie de extensie   Accesarea comenzii:   Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. din bara de  Meniul Dimension  Jogged. Pentru a crea o dimensiune diametrală se lansează comanda Diameter. Odată creată dimensiunea.Lecţia 8 Dimensiuni şi toleranţe (continuare) Dimensiuni radiale Dimensiunile radiale pot măsura fie raza. Linie de dimensionare Dimensiunile radiale decalate pot fi vizualizate. Valorile variabilei DIMCEN:    0 <0 >0 – nu se desenează marcaje sau linii de centru – se desenează linii de centru – se desenează marcaje Valoarea absolută reprezintă dimensiunea marcajului sau liniei de centru. Se tastează DIMJOGGED în linia de comandă. fie diametrul unui obiect. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Radius. Comanda Dimradius serveşte la dimensionarea razelor pentru arce şi cercuri. a paletei de proprietăţi. numită locaţie modificată a centrului. utile pentru dimensionarea razelor de arce sau cercuri ale căror centre se află în afara desenelor şi nu pot fi afişate în locaţia lor reală. Se poate opta între marcaje de centru şi linii de centru prin specificarea acestei opţiuni în caseta de dialog Dimension Style Manager. sau cu comanda STRETCH. Se tastează DIMDIAMETER în linia de comandă. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Diameter. la rubrica Center Marks. Se tastează DIMRADIUS în linia de comandă. numite şi dimensiuni radiale prescurtate. dar nu pot fi editate în versiunile de AutoCAD anterioare versiunii 2006. sau prin setarea variabilei de sistem DIMCEN. Se dă clic pe butonul Diameter din bara de instrumente Dimension. la pagina Symbols and Arrows. Se dă clic pe butonul Radius instrumente Radius.

Dimensiunile pe coordonate Dimensiunile pe coordonate măsoară distanţele pe axele de coordonate de la punctul de origine până la punctul de măsurare. indiferent de stilul de dimensionare curent. Valoarea dimensiunii este afişată între paranteze unghiulare. Este o comandă apărută în AutoCAD 2006 şi perfecţionată în AutoCAD 2007. Se dă clic pe butonul Arc Lenght din bara de instrumente Dimension (în AutoCAD 2007).Dimensiuni unghiulare Dimensiunile unghiulare măsoară unghiul dintre două linii sau trei puncte. Xdatum – va fi măsurată coordonata X.  Leader Endpoint – Diferenţa între poziţia caracteristicii de măsurat şi punctul de capăt al liniei de indicaţie este utilizată pentru a determina dacă este vorba de o coordonată X sau Y. Pentru a dimensiona unghiul dintre două raze ale unui cerc se va selecta cercul. dar sunt limitate la 180°. Pentru a dimensiona unghiul subîntins de un arc se va selecta arcul. Textul dimensiunii se aliniază la linia de indicaţie. În practica curentă este bine ca înainte de începerea dimensionării pe coordonate să se mute UCS-ul în punctul ales ca origine pentru măsurare. Se pot crea lanţuri de dimensiuni unghiulare şi seturi de dimensiuni unghiulare cu bază de dimensionare. şi ataşată la o linie de indicaţie. Va fi măsurată dimensiunea cu coordonata mai mică. care permite editarea textului dimensiunii. Pentru a crea o dimensiune unghiulară se utilizează comanda Angular. Se dă clic pe butonul Angular din bara de instrumente Dimension. Se tastează DIMANGULAR în linia de comandă. apoi se va specifica locaţia dimensiunii. Programul utilizează ca origine a măsurării poziţia UCS-ului curent. Pentru a crea dimensiuni pe coordonate se lansează comanda Ordinate. apoi introducerea punctului de capăt al liniei de indicaţie sau selectarea unei opţiuni dintr-un set oferit. Pentru a le aplica la unghiuri mai mari de 180°.      Dimensionarea lungimii arcurilor Pentru a măsura lungimea arcurilor se utilizează comanda Arc Lenght. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Angular. Se tastează DIMARC în linia de comandă. Se dă clic pe butonul Ordinate instrumente Dimension. din bara de Se tastează DIMORDINATE în linia de comandă. 69 . Dimensiunile pe coordonate se prezintă sub forma unei valori măsurată după axa X sau Y. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Ordinate. Ydatum – va fi măsurată coordonata Y. Mtext – va fi afişat editorul de text pe mai multe linii. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Arc Lenght. Angle – permite schimbarea unghiului pentru textul dimensiunii. se vor utiliza gripurile pentru a modifica locaţia liniei de extensie a unei dimensiuni. Acţiune: Aplicaţia solicită specificarea caracteristicii de măsurat. după care se vor indica pe cerc 2 puncte aparţinând laturilor unghiului. Text – textul dimensiunii poate fi editat din linia de comandă.

Mod de accesare:   Meniul Dimension  Update. L corespunde toleranţei minime de material. Condiţiile de material ale toleranţelor se aplică caracteristicilor ale căror dimensiuni pot varia. Prima toleranţă se referă la o dispunere de elemente măsurate. acesta se va seta ca stil curent în caseta de dialog Dimension Style Manager apoi se va lansa comanda Dimension Update. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul minim. Valoarea toleranţei Condiţii de toleranţă pentru material Referinţe literale ale bazelor primare. iar un arbore diametrul maxim. care specifică zona minimă de toleranţă proiectată. iar a doua toleranţă se referă la fiecare element din dispunere. iar un arbore diametrul minim. toleranţele proiectate controlează zona de toleranţă la perpendicularitate pentru o piesă introdusă într-un locaş. o axă sau un plan în funcţie de care se fac măsurătorile şi se verifică dimensiunile. Acţiune: Utilizatorului i se solicită sa selecteze dimensiunile ce vor fi actualizate cu stilul curent. Prima casetă din cadru conţine un simbol ce reprezintă caracteristica geometrică asupra căreia se aplică toleranţa. Aceste cadre conţin toată informaţia privind toleranţele pentru o singură dimensiune. Toleranţele compuse specifică două toleranţe pentru aceeaşi caracteristică geometrică a unui element măsurat. Pentru a particulariza mai exact toleranţele se foloseşte noţiunea de toleranţă proiectată. S înseamnă că respectiva caracteristică poate avea orice valoare în limitele prescrise. Simbolul pentru toleranţa proiectată este ( ) precedat de o valoare a înălţimii. Aceasta este mai 70 . Toleranţele geometrice pot fi create cu sau fără linii de indicaţie. Un cadru de control conţine două sau mai multe componente. care are cerinţe diferite faţă de bazele de referinţă. Se dă clic pe butonul Dimension Update din bara de instrumente Dimension. precum şi gripurile.    M corespunde toleranţei maxime de material. Pentru editarea cadrelor de control se pot utiliza majoritatea comenzilor de editare din AutoCAD. O bază de referinţă este un punct teoretic exact. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul maxim. secundare şi terţiare Simbol opţional pentru diametru Caracteristica geometrică Condiţiile de material ale bazelor de referinţă Valorile toleranţelor în cadrul de control sunt urmate de maxim trei litere reprezentând baze de referinţă. Spre exemplu. în funcţie de modul în care au fost create (cu comanda TOLERANCE sau cu comanda LEADER).Modificarea dimensiunilor existente Pentru a aplica un stil nou unei dimensiuni existente. Spre deosebire de dimensiuni şi linii de indicaţie. Înălţimea zonei de toleranţă proiectată şi simbolul apar într-o casetă sub cadrul de control. toleranţele nu pot fi asociate cu obiecte geometrice. Adăugarea toleranţelor geometrice Toleranţele geometrice se ataşează la dimensiuni în cadre de control.

Mod de accesare:     Meniul Draw  Table. Se dă clic pe butonul Table din bara de instrumente Dimension. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se vor face toate setările necesare. Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. o Specify Insertion Point – Se specifică poziţia pentru colţul din stânga sus al tabelului. Tabele Un tabel este un obiect ce conţine date dispuse pe linii şi coloane.  Column & Row Settings – Se stabilesc numărul şi dimensiunile rândurilor şi coloanelor. Table Style Settings – Setează aspectul tabelului o Table Style Name – Specifică stilul de tabel. ca şi lăţimea coloanelor şi înălţimea rândurilor depind de dimensiunile ferestrei şi setările pentru rânduri şi coloane. Insertion Behavior – Se specifică poziţia tabelului. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Tolerance. Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. punctul de inserţie se află în colţul din stânga jos al tabelului. numărul de rânduri şi coloane. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. se creează mai întâi un tabel gol. Pentru a crea toleranţe geometrice se utilizează comanda Tolerance. Dacă stilul de tabel presupune sensul de citire de jos în sus. Dacă se utilizează această opţiune. Pentru a realiza un tabel. Se dă clic pe butonul Tolerance din bara de instrumente Dimension. cu următoarele rubrici:   Preview – Afişează un exemplu al stilului curent de text. Se tastează TOLERANCE în linia de comandă. o Text Height – Afişează înălţimea textului în stilul de tabel curent. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. după care se completează cu conţinutul celulelor. Stilul iniţial este STANDARD. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert Table. Se tastează TABLE în linia de comandă. 71 . o Specify Window – Se specifică dimensiunea şi locaţia tabelului. Pentru a crea un tabel se utilizează comanda Table. după care caseta se va închide şi utilizatorului i se va cere să introducă locaţia toleranţei.restrictivă decât prima. Desenul de mai jos mai jos exemplifică acest mod de înscriere a tolerannscriere a toleraţei.

În formule. Astfel de elemente sunt chenarele cu cartuş sau notele. cu ajutorul editorului de text. Un layout reprezintă o pagină ce se poate plota. După selectarea celulei. Dacă se introduce $A$10. ce asigură mijloacele de creare. Mod de accesare:    Meniul Format  Table Style. pentru a continua editarea formulei. Spre exemplu. un tabel poate fi modificat în paleta de proprietăţi sau cu ajutorul gripurilor. atât rândul cât şi coloana vor rămâne neschimbate. Pentru a vedea într-un layout obiectele desenate în Model Space. Se tastează TABLESTYLE în linia de comandă. După finalizarea desenului în Model Space. fie dimensiunile celulei. coloana rămâne aceeaşi. dacă se introduce $A10. O linie întreruptă indică spaţiul vizibil la plotare pentru dimensiunile hârtiei şi imprimanta curentă. situate între coloanele A şi C inclusiv). Un interval de celule se defineşte cu ajutorul identificatorului primei şi ultimei celule. va fi evidenţiată prima celulă şi va fi afişat editorul de text. De regulă orice layout nou creat are un format de pagină asociat. Plotarea desenelor Pregătirea desenelor pentru plotare Pregătirea unui desen pentru plotare începe cu setarea formatului. Un desen plotat conţine elemente ce se desenează în Paper Space şi sunt proprii layoutului în care au fost create. Pentru a modifica o celulă se indică un punct în interiorul acesteia. La scrierea formulelor se va utiliza opţiunea Cell din meniul contextual pentru a face referinţă la o altă celulă din alt tabel situat în acelaşi desen. Mod de accesare:   Meniul File  Page Setup Manager. Pentru a defini sau modifica un stil de tabel se utilizează comanda Table Style. după caz.După ce a fost creat. Culoarea fondului se poate modifica pentru celulele tabelului cu ajutorul meniului contextual. Atunci când se inserează un bloc într-o celulă se pot modifica fie dimensiunile blocului pentru a se adapta la dimensiunile celulei. dar conţinutul acestuia şi formatarea caracterelor sunt ignorate. Se pot insera formule într-o celulă selectată cu ajutorul meniului contextual. La crearea layoutului se vor specifica un plotter sau o imprimantă. pentru a se adapta la dimensiunile blocului. combinarea de celule adiacente. Atunci când se adaugă un tabel la o paletă de instrumente. Atunci când este creat un tabel. pentru a se adapta la text. celulele sunt identificate după litera coloanei şi numărul de rând. este necesară crearea de viewporturi. se va menţine apăsată tasta CTRL. Dacă nu se doreşte schimbarea celulei adresate atunci când se copie o formulă se va adăuga semnul ($) înaintea rândului sau coloanei adresate. sau manual. odată cu rândul sau coloana din care face parte. rândurile şi coloanele se modifică proporţional. Se poate naviga de la o celulă la alta cu ajutorul tastei TAB au a tastelor direcţionale. Datele pot fi introduse în tabele sub formă de text sau blocuri. Se pot selecta mai multe celule odată prin selecţie cu ajutorul tastei SHIFT apăsate sau deplasând mausul cu butonul stâng apăsat. Odată cu modificarea lăţimii sau înălţimii tabelului. Copierea formulelor dintr-o celulă în alta se face cu ajutorul meniului contextual. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. şi altele. se poate începe crearea unui layout. Unele celule pot conţine formule pentru realizarea de calcule pe baza datelor din alte celule ale tabelului. editorul de text se redeschide. proprietăţile tabelului şi modificările făcute celulelor sunt salvate odată cu definiţia acestuia. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. Meniul contextual conţine în acest caz comenzi pentru inserarea şi ştergerea de rânduri sau coloane. Cu ajutorul comenzii Page Setup se pot modifica setările formatului de pagină pentru un layout. 72 . dând clic pe o etichetă Layout din partea de jos a spaţiului de lucru. modificându-se doar rândul. Vor apărea gripurile pe chenarul celulei cu ajutorul cărora se va modifica celula. Pentru a păstra lăţimea tabelului în timp ce se modifică o coloană cu ajutorul gripurilor. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Table Style. separate de două puncte (Ex: A5:C10 conţine celulele din rândurile de la 5 la 10. Înălţimea rândului în care se editează se va modifica. modificare şi ştergere a stilurilor de tabel.

 

Se tastează PAGESETUP în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe eticheta unui layout, şi din meniul contextual se lansează comanda Page Setup Manager. Current Layout – indică layout-ul curent căruia i se va aplica setarea formatului de pagină. Page Setups – în această rubrică se afişează formatul de pagină curent, se poate alege un alt format, se poate crea un format de pagină nou, se poate modifica un format existent sau se pot importa formate din alte desene. Selected Page Setup Details – afişează informaţii despre formatul de pagină selectat: o Numele plotterului sau imprimantei asociate formatului de pagină curent, o Tipul de dispozitiv de plotare specificat pentru formatul de pagină curent, o Dimensiunile formatului şi orientarea, o Locaţia fizică a plotterului,

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Page Setup Manager cu următoarele rubrici:  

Display When Creating a New Layout – activarea acestei opţiuni va avea ca rezultat deschiderea automată a casetei de dialog Page Setup Manager la crearea unui layout nou. Această opţiune se poate seta şi din Caseta de dialog Opţiuni, pagina Display.

Atunci când se creează un format de pagină nou sau se editează unul existent va fi afişată caseta de dialog Page Setup. Această casetă conţine rubrici pentru setarea imprimantei sau plotterului, dimensiunilor hârtiei precum şi alte opţiuni de formatare. Caseta de dialog Page Setup conţine următoarele rubrici:   Page Setup – Afişează numele formatului de pagină curent. Printer/Plotter – Se specifică un dispozitiv de plotare. o Name – Conţine lista dispozitivelor de plotare disponibile. Pictograma din faţa numelui acestora face deosebirea între plottere şi imprimante. o Properties – Este afişată caseta de dialog Plotter Configuration Editor în care se poate configura dispozitivul de imprimare sau plotare şi porturile de imprimare. o Plotter – Afişează numele imprimantei sau plotterului curent. o Where – Afişează locaţia imprimantei sau plotterului curent. o Partial Preview – Arată o reprezentare a suprafeţei efective de plotare în raport cu dimensiunile hârtiei. Indicaţia din dreptul cursorului conţine dimensiunile hârtiei şi dimensiunile zonei de imprimat.   Dimensiunile hârtiei – conţine o listă cu dimensiunile de hârtie disponibile pentru dispozitivul de plotare selectat. Suprafaţa de plotare – specifică suprafaţa desenului ce va fi plotat. Sub eticheta What to plot se poate selecta zona din desen ce va fi plotată. o Layout – Atunci când se plotează un layout, se va plota tot conţinutul zonei de plotare, cu originea calculată în punctul 0,0 din layout. Când se plotează din Model Space, va fi plotată în întregime zona desenului definită de limitele reţelei de puncte. o Extents – Se plotează zona din desen ocupată de obiecte. Toate obiectele din desen vor apărea la plotare. o Display – Va fi plotată vederea din viewportul curent în Model Space, sau vederea curentă în Paper Space. o View – Se poate plota o vedere salvată anterior. Dacă nu există vederi salvate în desen, această opţiune nu este disponibilă. o Window – Se poate plota orice zonă din desen specificată de utilizator. Butonul Window devine disponibil. Când se dă clic pe acest buton, utilizatorului i se permite să indice zona de plotare.  Plot Offset – Se specifică o corecţie a poziţiei suprafeţei ce se va plota în raport cu colţul din stânga-jos al zonei printabile, sau cu colţul hârtiei, în funcţie de modul în care s-a setat opţiunea Specify Plot Offset Relative To în caseta de dialog Options, la pagina Plot and Publish. Modul în care este setată această opţiune este indicat în paranteze rotunde, în dreptul titlului rubricii. 73

Plot Scale – Controlează raportul între unităţile de desenare şi unităţile de plotare. Dacă în Plot Area este selectată opţiunea Layout, plotarea layout-ului se face la scara 1:1, indiferent de setarea scării. o Fit to Paper – Zona ce se va plota este scalată pentru a ocupa întreaga suprafaţă de plotare. o Scale – Defineşte o scară exactă de plotare. Custom desemnează o scară definită de utilizator. o Scale Lineweights – La activarea acestei opţiuni, grosimile de linii sunt scalate proporţional cu scara de plotare.

Plot Style Table (Pen Assignments) – Permite setarea tabelului cu stiluri de plotare, editarea acestuia, sau crearea unuia nou. o Name (Unlabeled) – afişează o listă cu tabelele de stiluri de plotare disponibile. o Edit – Acest buton determină afişarea casetei de dialog Plot Style Table Editor în care se pot vizualiza şi edita stilurile de plotare asociate tabelului cu stiluri de plotare curent.

 

Shaded Viewport Options – Specifică modul în care sunt plotate vederile cu umbrire sau renderizare. Plot Options – Aici se specifică opţiunile pentru grosimi de linii, stiluri de plotare, plotări cu umbrire şi ordinea în care sunt plotate obiectele. o Plot Object Lineweights – Se specifică dacă grosimile de linii atribuite obiectelor se plotează. Această opţiune nu este disponibilă dacă s-a selectat plotarea cu stiluri de plotare (Plot with Plot Styles). o Plot with Plot Styles – Se specifică dacă stilurile de plotare aplicate obiectelor şi layerelor sunt plotate. La selectarea acestei opţiuni, va fi activată automat şi opţiunea Plot Object Lineweights. o Plot Paperspace Last – La activarea acestei opţiuni se vor plota mai întâi obiectele din model space. De regulă se plotează întâi obiectele din Paper Space. o Hide Paperspace Objects – Se specifică dacă operaţia de ascundere (HIDE) se aplică obiectelor din Paper space. Această opţiune este valabilă doar în Paper Space, iar efectul este vizibil doar în vizualizarea înainte de plotare, nu şi în layout.

Drawing Orientation – Se specifică orientarea desenului: o Portrait – orientează şi plotează desenul astfel încât latura scurta să fie cea orizontală. o Landscape –orientează şi plotează desenul astfel încât latura lungă să fie cea orizontală. o Plot Upside-Down – orientează şi plotează desenul de sus în jos.

Plotarea desenelor
Plotarea unui desen se face cu comanda Plot. Mod de accesare:     Meniul File  Plot. Se dă clic pe butonul Plot din bara de instrumente Standard.

Se tastează PLOT în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe una din etichetele Layout sau Model şi se selectează Plot din meniul contextual afişat.

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Plot. În această casetă se vor putea stabili condiţiile de plotare.

Stiluri de plotare
Stilul de plotare este o proprietate a obiectelor din desen, similară tipului de linie sau culorii. Un stil de plotare poate fi atribuit unui obiect sau unui layer şi determină modul de plotare al obiectelor din desen. Prin intermediul stilului de plotare se poate controla modul în care apar în pagină grosimile de linii, culorile, tipurile de linii, îmbinarea liniilor, capetele liniilor, etc. Tabelele de stiluri de plotare colectează grupurile de stiluri de plotare. În caseta de dialog Plot Style Manager apar toate tabelele cu stiluri de plotare disponibile. 74

În Plot Style Manager pot fi adăugate, şterse, redenumite, copiate, şi editate tabele cu stiluri de plotare. Există două tipuri de stiluri de plotare: stiluri dependente de culoare şi stiluri denumite. Un desen poate utiliza un singur tabel cu stiluri de plotare. Odată setat, acesta poate fi modificat sau schimbat cu altul. În cazul tabelelor cu stiluri de plotare dependente de culoare, culoarea obiectului determină modul în care acesta va fi plotat. Stilurile de plotare nu se pot atribui direct obiectelor, în schimb obiectelor li se poate schimba culoarea pentru a fi imprimate conform dorinţei utilizatorului. Tabelele cu stiluri de plotare denumite utilizează stiluri de plotare atribuite direct obiectelor şi layerelor. Utilizarea acestora permite plotarea diferită a fiecărui obiect din desen, independent de culoarea sa.

Selectarea unui proces înainte de a începe lucrul în AutoCAD
Crearea desenelor cu o singură vedere (în Model Space)
Dacă se intenţionează crearea unui desen 2D cu o singură vedere, acesta se poate realiza integral în Model Space. Plotarea se poate face tot din model space . Acesta este modul clasic de realizare a unui desen. Metoda este simplă dar are câteva limitări:    Se poate utiliza doar în cazul desenelor 2D Nu suportă vederi multiple şi setări ale layerelor dependente de vedere Scalarea adnotărilor şi chenarelor necesită efectuarea de calcule.

Prin această metodă obiectele geometrice vor fi desenate întotdeauna la scara 1:1, iar textele, dimensiunile şi alte note, la o scară ce va apărea la dimensiunea corectă în desenul plotat. În acest caz procesul de realizare a desenului cuprinde următoarele etape:   Determinarea unităţii de măsură: În această etapă utilizatorul decide ce reprezintă fiecare unitate din spaţiul model (1’’, 1mm, 1km, etc.) Setarea stilului de afişare a unităţilor din desen: Se tastează în linia de comandă UNITS sau se accesează comanda Units din meniul Format. Stilul uzual pentru unităţile de măsură este „decimal”. Setarea scării pentru adnotări şi blocuri: Înainte de începerea procesului de desenare, utilizatorul ar trebui sa seteze scara pentru dimensiuni, adnotări şi blocuri. Această operaţie oferă garanţia că dimensiunile, adnotările şi blocurile vor avea mărimea corectă la plotare. Este necesară setarea scării pentru:   Text: Mod de accesare: STYLE în linia de comandă sau comanda Text Style din meniul Format. Se va deschide o casetă de dialog în care se va seta înălţimea caracterului. Dimensiuni: Se va seta variabila de sistem DIMSCALE. Aceasta stabileşte raportul între mărimile elementelor componente ale dimensiunii (săgeţi, distanţa de la text la linia de dimensiune, înălţimea textului) Stiluri de linii: Se va seta scara pentru tipurile de linii discontinui cu ajutorul variabilelor de sistem CELTSCALE şi LTSCALE. Haşuri: Se va seta scara pentru modelele de haşuri în caseta de dialog Hatch and Gradient sau cu ajutorul variabilei de sistem HPSCALE. Blocuri: Scara de inserare pentru blocuri se stabileşte în caseta de dialog Insert

   

Determinarea factorului de scară pentru plotare: Pentru plotarea din Model Space se calculează factorul exact de scalare transformând scara desenului într-un raport de forma 1:n. Acest raport compară unităţile plotate cu unităţile din desen. Ex: scara de plotare pentru raportul 1cm = 1m este 100.

Crearea desenelor cu vederi multiple
Paper Space este un mediu de lucru în care pot fi specificate dimensiunile formatului, se poate adăuga un chenar cu cartuş, se pot afişa vederi multiple ale modelului desenat, şi se pot crea dimensiuni şi note. Desenarea se va face în Model Space, iar plotarea se va face într-un layout, în Paper Space. De regulă un desen nou include la creare două pagini layout, numite Layout1 şi Layout2. Există mai multe metode pentru a crea layouturi noi: 75

Mod de accesare al comenzii MVIEW:      Meniul View  Viewports  1 Viewport. sau pe butonul Layout from Template din bara de Se introduce comanda LAYOUT în linia de comandă. Setările făcute cu ajutorul expertului se pot modifica ulterior în caseta de dialog Page Setup. Acţiune: Va fi solicitată introducerea primului colţ al unui viewport sau alegerea unei opţiuni dintr-un set. în funcţie de modul de setare al variabilei de sistem MAXACTVP. Copierea unui layout împreună cu setările sale din desenul curent. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports. On – Activează viewportul selectat. Este important ca viewporturile să fie create într-un layout separat. Importarea unui layout dintr-un şablon (un fişier cu extensia DWT) sau din alt desen (fişier cu extensia DWT). Pentru a activa un alt viewport atunci când sunt deja active 64 viewporturi se va dezactiva un viewport activ cu opţiunea OFF. Viewporturile inactive nu afişează nimic. Acestea pot avea dimensiuni forme şi aranjamente diverse. Într-un layout pot fi active maxim 64 viewporturi. Pentru a accesa comanda Layout se procedează în unul din următoarele moduri:     Meniul Insert  Layout  New Layout sau Layout from Template… sau Create Layout Wizard Se dă clic pe butonul New Layout instrumente Layouts.    Adăugarea unui layout nou fără setări şi specificarea ulterioară a setărilor în Page Setup Manager. Pentru a redimensiona un viewport se utilizează gripurile. Se pot utiliza comenzile COPY şi ARRAY pentru multiplica viewporturile într-un layout. Odată create. Pentru crearea viewporturilor într-un layout se utilizează una din comenzile MVIEW sau VPORTS. apoi cel de-al doilea colţ pe diagonală cu primul. viewporturilor li se pot modifica dimensiunile şi proprietăţile. la fel ca la orice obiect desenat. Corner of Viewport – se specifică primul colţ al unui viewport rectangular. pot fi scalate sau mutate. mutarea. Atunci când se crează un layout cu ajutorul expertului utilizatorului i se va cere să introducă pe rând setările pentru layout:        Numele layoutului Imprimanta asociată layoutului Dimensiunile hârtiei pe care se va imprima conţinutul layoutului Orientarea desenului pe hârtie Un chenar Informaţii pentru setarea viewporturilor O locaţie pentru dispunerea viewporturilor în desen. Se introduce comanda MVIEW în linia de comandă. Acest layer se poate dezactiva astfel încât chenarele viewporturilor să nu apară la plotare. Un viewport activ afişează obiectele desenate în Model Space. Utilizarea expertului de creare a layouturilor (Create Layout Wizard) pentru a crea un layout şi a-i stabili setările.  76 . Se dă clic dreapta pe una din etichetele Model sau Layout şi se selectează din meniul contextual una din comenzile New Layout sau From Template Meniul contextual amintit mai sus conţine de asemenea comenzi pentru copierea. Off – Dezactivează viewportul selectat. Într-un layout se poate crea un singur viewport sau mai multe. redenumirea sau ştergerea layouturilor.

4 – suprafaţa specificată de utilizator va fi divizată în 2. se poate salva dispunerea curentă a viewporturilor şi restaura ulterior. Dacă utilizatorul lucrează în Model Space poate trece în Paper Space dacă dă clic dublu în afara viewportului. viewportul umple fereastra aplicaţiei. Restore – Restaurează configuraţia viewporturilor. Atunci când se fac schimbări semnificative într-un viewport din Layout în Model Space. Fit – Va fi creat un viewport ce umple un layout până la marginea suprafeţei maxime de printare. scara de plotare şi orientarea desenului. Se plotează layoutul. Se creează viewporturile şi se poziţionează în layout. Blocarea vieportului nu împiedică editarea obiectelor în Model Space din layout Object – Se va selecta o polilinie închisă ce va deveni conturul unui nou viewport. Poligonal – Se va crea o formă neregulată ce va deveni conturul unui nou viewport. permiţând o 77 .          Mod de accesare al comenzii VPORTS: Se introduce comanda VPORTS în linia de comandă. în care se poate selecta numărul şi aranjamentul noilor viewporturi. Shadeplot – specifică modul de plotare al viewporturilor (aşa cum este afişat. Atunci când se utilizează un layout pentru plotare este necesară urmarea unei serii de paşi în procesul de realizare a desenului:     Se creează desenul în Model Space. 3 sau 4 viewporturi. chenarul se putea selecta din faza de creare a layoutului. Se dezactivează layerul ce conţine viewporturile. salvată cu ajutorul comenzii VPORTS. Se adaugă dimensiuni şi note în layout dacă este necesar.       Într-un layout se poate comuta între modurile Model Space şi Paper Space printr-una din următoarele metode:    Dacă utilizatorul lucrează în Paper Space poate trece în Model Space în viewportul respectiv dacă dă clic dublu într-un viewport din layout. În acest caz viewportul va ocupa întreaga fereastră a aplicaţiei. cu excepţia cazului în care s-a început desenul cu un şablon ce are deja un chenar. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports. cu stiluri vizuale sau cu setări de renderizare). se recomandă fie comutarea în pagina Model Space. Această operaţie este utilă atunci când se introduc note şi dimensiuni în layout şi se doreşte păstrarea dimensiunilor şi distanţelor relative în raport cu obiectele din Model Space. la fel ca şi în Model Space. Se dă clic pe pagina unui Layout. 2. suprafaţa ce se va plota. Se inserează un chenar în layout. fie maximizarea viewportului cu comanda VPMAX. Se stabilesc orientarea. dimensiunile hârtiei. Meniul View  Viewports  New Viewports.3. sau se doreşte prevenirea unor modificări accidentale ale factorului de scalare a vederii. Se stabilesc setările paginii în layout: plotterul sau imprimanta. Se poate comuta între viewporturi în modul Model Space dacă se dă clic dublu în alt viewport sau se foloseşte combinaţia de taste CTRL+R. sau dând clic pe butonul din bara de stare. Lock – Împiedică aplicarea comenzilor Pan şi Zoom atunci când se lucrează în layout în Model Space. scara şi vizibilitatea fiecărei vederi în fiecare viewport din layout. În această casetă. Atunci când fonful hârtiei şi afişarea suprafeţei de printare sunt dezactivate. Se creează un layer nou pentru viewporturile din layout. Va fi afişată caseta de dialog Viewports. Dacă layoutul a fost creat cu ajutorul comenzii Insert  Layout  Create Layout Wizard.

din bara de stare Un beneficiu major în lucrul cu viewporturi multiple în layouturi constă în faptul că layerele se pot îngheţa separat în fiecare viewport. fie se inserează layoutul salvat într-un anumit desen cu ajutorul paletei Design Center. fie se creează un şablon din desenul care conţine layoutul salvat şi se utilizează pentru crearea de noi desene. 78 . Operaţia de îngheţare selectivă a layerelor se face în caseta de dialog Layer Manager. având activat modul Model Space în viewportul curent. Pentru revenirea la nivelul de vizibilitate anterior. Pentru a utiliza un layout salvat. astfel încât se pot vedea obiecte diferite în viewporturi diferite.editare uşoară. Cu ajutorul comenzii MVSETUP introdusă în linia de comandă se pot alinia vederile în viewporturi diferite sau se pot roti vederile în viewporturi. Layoturile se salvează odată cu desenele în care au fost create şi pot fi reutilizate la o dată ulterioară. se dă clic pe butonul sau se lansează comanda VPMIN în linia de comandă.