CAPITOLUL 1 SCURT ISTORIC Ideea ca individul, ca fiinta umana, are drepturi imanente, deci intrinseci acestei calitati, desi

are origini indepartate, mai ales in conceptia crestina asupra omului, in filozofia politica si juridica s-a impus mult mai tarziu, atunci cand conditiile social-politice, prevalente la un moment dat pe continentul european, au ingaduit-o. Privita in ansamblu, problematica drepturilor omului poate fi abordata pe trei planuri si anume: a) pe planul filozofiei politico-juridice, a carei evolutie a condus la afirmarea individului ca persoana umana, indreptatita sa beneficieze sau sa fie investita cu drepturi proprii opozabile, in primul rand, statului caruia ii apartine; b) pe plan juridic, unde ideile privind drepturile omului au fost transpuse in instrumente juridice generatoare de drepturi si obligatii, mai intai pe plan national si, mai apoi, la scara internationala; c) pe planul cooperarii dintre state, la nivel international, care, dupa cum se va vedea, va interveni mult mai tarziu pentru protejarea drepturilor castigate, prin instrumente juridice specifice, sau identificarea unor noi drepturi. Aceasta abordare respecta si cronologia aparitiei PIDO. Inca din antichitate au aparut idei conform carora toate fiintele sunt egale in demnitate si valoare si orice fiinta umana are drepturi eterne si imuabile, precum si obligatii. Filosofi precum Seneca, Epictet promovau conceptia conform careia oamenii sunt egali indiferent de conditia lor – liberi sau sclavi - , iar in dreptul cetatii promovat de cetatile elene se afirma dreptul indivizilor de a participa la elaborarea legilor si la conducerea societatii prin ocuparea de functii publice. Aceste idei sunt preluate de filosofi romani si de organizarea politica romana, Roma antica recunoscand drepturile cetatenilor romani de a participa la viata politica, precum si numeroase garantii acordate acestora, garantii care reprezinta rudimente ale drepturilor individuale de mai tarziu. Conceptia crestina are idei care se regasesc in cele moderne. Crestinismul postuleaza ideea in sine a fiintei umane, demnitatea sa decurgand dintr-o conceptie asupra originii divine a omului, in al doilea rand, considera ca aceasta valoare pe care o reprezinta fiecare individ este atribuita oricarei fiinte umane fara deosebire de rasa sau statut social. Crestinismul formuleaza conceptia limitarii puterii statului in raport cu individul. Dpdv filozofico-juridic, perioada evului mediu ofera radacinile filosofiei drepturilor naturale, iar sfarsitul acestei perioade aduce cu sine aparitia unor doctrine care incearca sa explice relatia dintre individ si stat. John Locke a propus doctrina contractului social conform careia oamenii consimt liber sa iasa din starea lor naturala pentru a gasi in stat securitatea juridica si libertatea ca expresie a dreptului la proprietate; in conceptia lui Locke cele mai importante fiind: libertatea si proprietatea. Locke arata ca omul are drepturi imprescriptibile care nu au fost create de societate, ci aparate de aceasta: dreptul la proprietate, la libertate si la legitima aparare (identificandu-se in cadrul acestuia dreptul de a pedepsi). Prin intrarea in societate, individul nu renunta decat la dreptul de a pedepsi, pastrandu-le insa pe celelalte. Astfel, prin contractul social indivizii cedeaza statului puterea sanctionatorie, iar nu drepturile lor. Aceasta doctrina a fost preluata in folosofia iluministilor francezi care au inspirat idealurile celor doua revolutii – americana si franceza – si a fost explicata de J.J. Rousseau. El a imaginat un contract social care sa reflecte constructia sociala ca si cum ar fi fondata pe un contract incheiat de toti membrii sai. Particularitatea acestui contract da nastere unei relatii intre un individ si toti ceilalti, fara ca individul sa aiba vreo relatie cu ceilalti in particular. Fiecare om pune in comun persoana si puterea lui sub conducerea suprema a vointei generale si in aceasta relatie, orice om ramane liber si egal cu ceilalti, dobandind in plus beneficiile solidaritatii. Spre deosebire la J. Locke, in conceptia lui Rousseau, prin contract, oamenii confera statului drepturile lor naturale pe care le primesc imediat inapoi sub forma drepturilor civile (drepturi naturale originale insotite de garantii ale exercitarii lor). Rousseau considera ca drepturile in forma lor originala, naturala erau obligatii imperfecte. In dreptul civil, obligatiile naturale sau imperfecte nu se bucura de integralitatea sanctiunii juridice; ele apar oarecum ca niste obligatii civile degradate. Ceea ce este caracteristic pentru aceste obligatii este faptul ca in privinta lor nu se mai poate cere executarea silita, dar de indata ce au fost executate, debitorul nu mai are dreptul sa pretinda restituirea prestatiei. Asadar, creditorul nu poate apela la forta statului pentru a obtine prin constrangere, executarea, daca aceasta nu se realizeaza de bunavoie. Pe plan juridic, vorbim de acele instrumente generatoare de drepturi si obligatii care au transpus ideile PIDO din planul filosofic in cel juridic. Asemenea instrumente au aparut in plan national si mai tarziu la nivel international.

Primul document european in care se schiteaza elemente ale unei protectii juridice a persoanei umane este Magna Carta Libertatum, impusa spre semnare regelui Ioan Fara de Tara, in 1215, de catre nobilimea si biserica engleza. Acest document care, in esenta, reglementeaza raporturile divergente dintre rege si nobilime, dupa o perioada de profunda instabilitate, consacra dreptul la judecata potrivit legii – unica si necesara garantie pentru respectarea celorlalte drepturi: "Nici un om liber nu va fi inchis sau expulzat sau nimicit in vreun fel fara a fi judecat in mod legal de egalii sai, potrivit legilor tarii". Tot in Marea Britanie, in perioada revolutiei burgheze, sunt adoptate de catre parlament, Habeas Corpus, in 1679, care garanteaza inviolabilitatea persoanei (starea fireasca a omului este libertatea) si, zece ani mai tarziu, Bill of Rights, care, printre alte drepturi, recunoaste dreptul la alegeri libere, libertatea cuvantului, eliberarea sub cautiune sau dreptul de a fi judecat de un tribunal cu juri (dreptul de a fi judecat in mod egal de catre egalii sai). La sfarsitul secolului al XVIII-lea au avut loc doua evenimente, unul pe continentul american, iar altul pe cel european, a caror influenta asupra evolutiei ulterioare a drepturilor omului a fost determinanta. Este vorba despre rebeliunea coloniilor engleze din America de Nord impotriva Marii Britanii din 1776 si Revolutia franceza din 1789. Declaratia de independenta a coloniilor engleze din America, adoptata la 4 iulie 1776 la Philadelphia, proclama principiul egalitatii intre indivizi, dreptul la viata si libertate ca drepturi inalienabile si cerinta instituirii guvernelor cu consimtamantul celor guvernati. Declaratia revolutiei franceze privind drepturile omului si cetateanului, din 26 august 1789, da expresie filozofiei dreptului natural si enunta drepturi si Iibertati intr-o perspectiva individualista si Iiberala. Primul principiu consacrat in Declaratie este principiul egalitatii in fata legii a tuturor persoanelor, care sta, potrivit filozofiei Declaratiei, la baza tuturor celorlalte drepturi si Iibertati, ca 0 conditie generala a existentei lor. Dintre acestea retinem dreptul la proprietate, la securitate, la rezistenta fata de opresiune, liberate de gandire, de expresie si de manifestare. In conformitate cu ideile filozofice ale lui Jean-Jacques Rousseau, cu Declaratia din 1789 a Revolutiei franceze si documentele adoptate de noul stat american, omului ca atare, independent de conditia sa sociala, i se recunosc drepturi inerente persoanei sale, in alienabile si sacre, opozabile in orice imprejurare societatii si puterii. In acelasi timp, este consacrata primordialitatea legii: orice conflict in impunerea drepturilor trebuie solutionat printr-o independenta si impartiala aplicare a legii, conform unor proceduri prestabilite. Punerea in aplicare a drepturilor astfel proclamate, atat in S.UA cat si in Republica Franceza s-a realizat prin constitutii scrise. Exemplul lor a fost urmat si de alte state: Olanda in 1798, Suedia in 1809, Spania in 1812, Belgia in 1831, Sardinia in 1848, Danemarca in 1849, Prusia in 1850 etc. In tara noastra, drepturile cetatene!iti au fost institutionalizate prin Constitutia din 1866, dupa unirea Principatelor din 1859. Pe plan international, pana in 1945, procesul de protectie a drepturilor omului prin instrumente juridice pertinente a avut un caracter fragmentar, in buna masura limitat la anumite categorii sociale si, intr-un caz particular, discriminatoriu. EI priveste eliminarea sclaviei si a comertului cu sclavi, protectia victimelor razboiului, a lucratorilor din industrie si a minoritatilor. Conform art. 15 din Pactul Societatii Natiunilor existau chestiuni care reveneau in competenta exclusiva a statului, si anume protectia drepturilor omului. Ideea de baza era aceea ca individul a lasat in seama statului grija de a fi protejat. Respectarea drepturilor individului va depinde pe de o parte de legatura dintre individ si stat (cetatenia) si, pe de alta parte, de tipul de relatii dintre state. O prima aplicatie o reprezinta protectia pe plan extern a unor cetateni sau protectia diplomatica. Protectia diplomatica da expresie dreptului statului de a-si insusi cauza unui cetatean al sau cand dreptul acestui cetatean a fost incalcat de un alt stat provocandu-i un prejudiciu. Protectia diplomatica nu se poate exercita de catre un stat decat in favoarea propriilor cetateni sau a unor persoane juridice inscrise in ordinea sa interna. Un subiect de drept intern nu poate solicita protectia statului său decat facand dovada ca au fost epuizate caile de recurs interne, oferite de sistemul de drept al statului de la care solicita reparatia. Inainte de a-si insusi plangerea persoanei care solicita protectia, statul protector verifica daca prejudiciul invocat de aceasta nu este rezultatul propriei sale conduite, ilicite sau culpabile, prin raport cu dreptul intern al statului a carui raspundere se invoca ('regula mainilor curate'). Indeplinirea acestor conditii nu conduce insa in mod automat la exercitarea protectiei diplomatice din partea statului national al victimei. Dpdv al dreptului international, exercitarea protectiei diplomatice este considerata o "competenta pur discretionara" a statului. O alta aplicatie a legaturii exprimate prin cetatenie au reprezentat-o interventiile de umanitate, care presupun utilizarea fortei in mod unilateral de catre un stat pe teritoriul altui stat pentru a apara bunurile si viata nationalilor sai si a caror siguranta este asigurata in acel stat. Regimurile specifice de protectie vizeaza 4 domenii: - eliminarea scaviei si a comertului si sclavi;

- victimele razboiului; - protectia lucratorilor in industrie (OIM - 1919); - protectia drepturilor persoaneloe apartinand minoritatilor. Conferintele de pace de la Haga din 1899 si 1907 au extins prevederile Conventiei de la Geneva si la razboiul pe mare, aceste dispozitii ramanand in vigoare pana in 1949. In privinta prizonierilor de razboi, a fost adoptata Conventia nr. IV de la Haga (1907) asupra legilor si cutumelor razboiului pe uscat. A fost infiiintata o agentie pentru prizonierii de razboi la Geneva. Regulile stabilite de aceasta conventie vizau identificarea prizonierilor, facilitarea contactului acestora cu familiile, asigurarea de medicamente pentru taberele de prizonieri, repatrierea ranitilor grav etc. In 1919, Pactul Ligii Natiunilor consacra, in art. 25, recunoasterea internationala a Cornitetului Crucii Rosii: ,,membrii Ligii sunt de acord sa incurajeze si sa promoveze crearea si cooperarea cu organizatii nationale autorizate ale Crucii Rosii, avand ea scop imbunatatirea starii de sanatate, prevenirea bolilor si diminuarea suferintei in lume". Sfarsitul primului razboi mondial a insemnat inceputul unei noi etape in dezvoltarea dreptului international, in special in domeniul a ceea ce inca nu se numea "protectia drepturilor omului". Una din directiile majore ale acestei dezvoltari a fost protectia minoritatilor. Protectia persoanelor apartinand minoritatilor a intrat in campul de actiune al dreptului international dupa primul razboi mondial in timpul Conferintei de pace de la Paris. Tratatele speciale, denumite "pentru minoritati", care au fost semnate de puterile aliate, pe de o parte, si Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Romania si Grecia, pe de alta parte, porneau de la premisa ca in aceste tari nu ar exista omogenitate din punct de vedere al etniei, limbii sau religiei. Adoptarea formulei protectiei selective a mirioritalilor, in pofida faptului ca starea de neomogenitate a populatiei era inregistrata in aproape toate statele prezente la Conferinta, pe de o parte, si sistemul de protectie al minoritatilor instituit de Societatea Natiunilor, care nu era imperativ pentru toate statele, pe de alta parte, contineau, de la inceput, germenii esecului protectiei minoritalilor astfel conceputa. Inlelegandu-se ca standardele duble in materia minoritalilor incurajeaza abordari politice. riscante, tratatele de pace din 1947 n-au mai restabilit sistemul protecliei minoritalilor conceput de Societatea Natiunilor pe care, de fapt, statele in cauza refuzasera expres sa-l mai aplice inca din 1934. Protectia drepturilor omului a fost abordata ca imperativ al comunitatii internationale, abia de dupa cel de al doilea razboi mondial sub impulsul dezvaluirii atrocitatilor naziste si s-a concretizat, in perioadele ce au urmat, intr-un impresionant ansamblu de reglementari cu caracter universal, regional sau sectorial, ca urmare, mai ales, a perpetuarii practicii incalcarii drepturilor omului in statele cu regim comunist. Calea spre construirea unui sistem de protectie internationala a drepturilor omului si stabilirea obligaliei unei cooperari internationale in acest domeniu a fost deschisa de Carta ONU. Exista doua texte care anunta Carta Natiunilor Unite: - O declaratia a presedintelui Roosevelt – declaratie asupra celor 4 libertati recunoscute individului: libertatea de opinie si de expresie, libertatea confesionala, libertatea de a se salva de saracie si libertatea de a se salva de razboi. - Acestor 4 libertati li se adauga prin Carta Atlanticului semnata de presedintele american Roosevelt si premierul britanic Churchill in august 1941 necesitatea progresului economic si aspiratia spre securitatea sociala. Carta ONU , adoptata la San Francisco in 1945 marcheaza interdependenta intre pacea si securitatea internationala, pe de o parte si, pe de lata parte, conditii mai bune pentru bunastarea economica si sociala si respectarea drepturilor omului. Are rolul deosebit de a realiza patrunderea drepturilor omului in ordinea juridica internationala, penetrand ecranul statal care separa dreptul intern de cel international. Carta ONU cuprinde numai referiri generale, de principiu, cu privire la drepturile omului. Ea nu precizeaza care sunt aceste drepturi si nici nu instituie un mecanism international de garantare a lor. Unul dintre scopurile ONU este promovarea si incurajarea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale pentru toti oamenii, fara deosebire de sex, limba sau religie. Conform Cartei ONU doua dintre organele principale ale organizatiei au competente in domeniul drepturilor omului. Primul dintre aceste organe este Adunarea Generala a ONU care are capacitatea de a initia studii si de a face recomandari in vederea promovarii cooperarii internationale pentru facilitarea ca toti oamenii, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie, sa se bucure de drepturile fundamentale ale omului. Celalalt organ principal al organizatiei, competent in domeniul drepturilor omului, este Consiliul Economic si Social. El poate face recomandari cu scopul de a promova respectarea efectiva a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti. De asemenea, Consiliul

poate pregati proiecte de conventii internationale cu privire la drepturile omului, pe care le supune aprobarii Adunarii Generale a ONU, sau poate convoca conferinte internationale cu privire la drepturile omului. Consiliul Economic si Social mai este competent sa infiinteze comisii pentru promovarea drepturilor omului si orice alte comisii. La inceput, Consiliul a infiintat doua comisii: Comisia pentru drepturile omului in anul 1946 si Comisia pentru conditia femeii, tot in anul 1946.

DEFINITIA SI TRASATURILE PIDO Ansamblul normelor juridice internationale sau de drept international de consacrare si garantare a drepturilor omului. Cu alte cuvinte, PIDO este alcatuita de acele norme care enunta drepturile omului (pe care deja le are) si norme care se refera la garantii (accesul la recursul international). Drepturile omului nu sunt conferite de dreptul international, acestea decurgand din identitatea universala a persoanei umane. Caracterul obiectiv al drepturilor omului semnifica faptul ca aceste drepturi nu sunt atribuite individual in virtutea unui statut juridic particular. Ele sunt atasate de simpla calitate de fiinta umana. 1 – Are caracter recent, PIDO evoluand relativ recent la nivel universal si regional. 2 – Marcheaza excluderea competentei nationale exclusive in materia drepturilor omului. Esenta consacrarii la nivel international a PIDO se intemaiaza pe acceptarea de catre state a faptului ca drepturile omului nu mai pot fi lasate la discretia fiecarui stat in parte. Statul parte la o conventie internationala care proclama protectia drepturilor omului nu este supus doar obligatiei de a garanta drepturile protejate pentru proprii cetateni; el trebuie sa se conformeze acestei obligatii fata de toti indivizii care se gasesc pe teritoriul sau, indiferent de cetatenie. In materie de PIDO, exercitiul suveranitatii este limitat de normele internationale care consacra si garanteaza aceste drepturi. 3 – Excluderea regulii reciprocitatii si crearea unui regim international de ordine publica. Printr-un tratat international in materia drepturilor omului statele se obliga in principal nu fata de alte state, ci fata de indivizii care sunt beneficiarii normei internationale. Pentru ca statele nu se angajeaza intre ele, problematica drepturilor omului nu va fi o chestiune contractuala, ci o chestiune obiectiva ce face parte din ordinea publica internationala. 4 – Subsidiaritatea consacrarii si garantarii internationale a drepturilor omului fata de consacrarea si garantarea lor in plan intern. Sub aspectul consacrarii, nivelul international de protectie reprezinta un standard minim, in sensul in care la acest nivel international de baza statele nu pot in plan intern sa deroge in jos. Ele pot asigura o protectie sporita a drepturilor omului la nivel national. In ceea ce priveste subsidiaritatea garantarii drepturilor omului aceasta se refera la faptul ca structura internationala intervine numai in mod subsidiar, numai in ultima instanta, fata de violari ale drepturilor omului, in cazul in care mecanismele statale sunt nesatisfacatoare. Aceasta subsidiaritate se reflecta si in regula obligativitatii parcurgerii in prealabil a cailor interne de recurs inainte de sesizarea unui organism international. 5 – aplicarea directa a normelor internationale in materia drepturilor omului in dreptul intern. Norma internationala cuprinsa in tratat nu poate fi direct aplicata decat in sistemele interne care au adoptat conceptia monista. Cele cu concept dualist nu pot aplica direct norma de drept international. In privinta elementului international, pentru ca norma sa fie susceptibila de aplicare directa este necesar sa aiba un continut precis si complet, sa nu aiba nevoie de acte ulterioare de transpunere, de punere in aplicare. 6 – Pozitia individului in acest domeniu al protectiei internationale a drepturilor omului. Norma internationala nu afecteaza individul decat daca, la momentul adoptarii ei, statul si-a exprimat intentia de a conferi particularilor drepturi si obligatii in ordinea juridica internationala. Aceasta conditie este evident indeplinita de normele internationale in materia drepturilor omului. Normele internationale in materia drepturilor omului creeaza direct drepturi pentru indivizi, acestia devenind titulari de drepturi direct in temeiul normelor juridice internationale si pot invoca aceste drepturi in fata organelor interne si internationale. Aceasta nu inseamna ca individul este subiect de drept international pentru ca, desi este titular de drepturi recunoscute de dreptul international, posibilitatile de a actiona pe plan international ale individului sunt in general reduse si in cazurile in care este prevazuta participarea individului la o veritabila procedura juridica raman o exceptie, iar posibilitatea de actiune a individului ramane subordonata vointei statului.

in asa fel ca aceste drepturi sa fie recunoscute si respectate pretutindeni de catre toate statele. prin importanta problemelor pe care le abordeaza. releva ca ea este acceptata ca document cuprinzand principii si norme generale care dau expresie unor standarde comune in domeniul drepturilor omului. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa actioneze unele fata de altele intr-un spirit de fraternitate”. de care trebuie sa beneficieze toti. Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul la egala protectie in fata legii. Dupa cum se precizeaza in preambulul DUDO. ca orice rezolutie a Adunarii Generale a ONU. origine nationala sau sociala. sunt socotite ca exprimand doua din caracteristicile fundamentale ale drepturilor omului: ele sunt universale si inalienabile. ele pot conventionale. 22. sursele conventionale sunt surse cu vocatie universala si surse regionale. DUDO nu este un tratat international. sursele conventionale specializate se pot clasifica in: generale (care vizeaza o categorie larga de drepturi si au drept beneficiari potentiali toti indivizii) si speciale (care reglementeaza un anumit drept sau drepturi recunoscute unei anumite categorii de destinatari). avere sau orice alte imprejurari. DUDO mai poate fi evaluata si prin prisma principiului cooperarii. o semnificatie deosebita. si art. s-a transformat intr-un act cu numeroase prevederi carora li se recunoaste in mod general caracterul obligatoriu pentru membrii comunitatii internationale. Este primul document international cu vocatie de universalitate in acest domeniu. 20 aseaza DUDO alaturi de „tratatele internationale privind drepturile omului”. religie. jurisprudentiale. potrivit caruia „Toate fiintele umane se nasc libere si egale in drepturi. Articolul 3 care proclama dreptul la viata.  Surse conventionale la nivel universal Acestea sunt conventii adoptate sub egida ONU. Adunarea Generala a ONU a adoptata in acest domeniu peste 60 de conventii si declaratii. nu are forta obligatorie. Astfel. opinie publica. dpdv al sferei geografice de aplicare. care introduce drepturile economice. deci. limba. sex. cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte”. Fiecare om se poate bucura de drepturile proclamate fara nicio deosebire de rasa. S-a apreciat astfel ca DUDO poate nu are forta juridica a unui tratat sau conventii.CAPITOLUL 2 SURSE DE CONSACRARE SI PROTECTIE A DREPTURILOR OMULUI Sursele internationale de consacrare si protectie a drepturilor omului sunt forme de exprimare a normelor juridice care consacra si garanteaza in plan international drepturile omului. dpdv al continutului lor material. generator de drepturi si obligatii juridice. stabilirea unei conceptii unitare a comunitatii internationale despre drepturile si libertatile omului. Sursele conventionale pot fi clasificate dpdv al legaturii lor cu domeniul drepturilor omului in surse conventionale specializate in materia drepturilor omului si surse care au legatura cu drepturile omului. • Pactele drepturilor omului . fara discriminari. drepturile pe care aceasta le proclama reprezinta un standard comun de atins de toate popoarele. sociale si culturale. printre altele si pentru „a asigura respectul universal si aplicare drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti”. Declaratia Universala a Drepturilor Omului DUDO proclamata si adoptata de Adunarea Generala a ONU la 10 decembrie 1948 este apreciata ca marcand inceputul unei noi etape in domeniul drepturilor omului. Ea dobandeste totusi. Sursele internationale se pot clasifica in functie de mai multe criterii. urmarind. dar ca rezultat al unei evolutii sanctionate prin practica si uz. Ultima parte a DUDO plaseaza drepturile omului intr-un context firesc. libertate si securitate al persoanei. aratandu-se ca orice persoana are dreptul la o ordine sociala si internationala in care drepturile omului si libertatile fundamentale formulate in Declaratie sa poata fi realizate pe deplin si sublinianduse obligatiile si raspunderile pe care fiecare individ le datoreaza comuinitatii. potrivit caruia statele trebuie sa coopereze. cutumiare. in 1948. Constitutia Romaniei in art. Dupa adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului. deoarece se stipuleaza ca: „Dispozitiile Constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu DUDO. Filosofia pe care se intemeiaza declaratia este formulata in articolul 1. culoare. Faptul ca prevederi ale DUDO au fost incorporate in constitutiile multor state sau au fost invocate in jurisprudenta. Aceasta Declaratie.

religiei. religie. de asociere. sex. statale. reamintind obligatia statelor conform Cartei ONU. dreptul de a nu fi intemnitat pentru neexecutarea unei obligatii contractuale. In acest pact este prevazut in primul rand dreptul la munca. Acest ideal poate fi atins numai daca sunt create coditiile prin acre fiecare sa-si poata exercita drepturile sale civile si politice. interzice executarea oricarei persoane aflate sub jurisdictia unui stat parte si prevede obligatia fiecarui stat parte de a lua masurile necesare pentru abolirea pedepsei cu moartea pe teritoriul aflat in jurisdictia sa. de o gravitate extrema. incluzand indeosebi masuri legislative. respectiv. dreptul la libertatea gandirii. Primul Protocol facultativ. In aceste texte sunt cuprinse garantii pentru ca persoanele acuzate de comiterea unor infractiuni sa nu fie condamnate fara ca vinovatia lor sa fie dovedita. statele parti la pact obligandu- . la alegere. pe care o persoana o alege liber sau o accepta. Sunt prevazute. Sunt interzise tortura. legalitatea infractiunii. in continutul lor. 3 si 5 ale Pactelor sunt aproape identice. 1. libertarea constiintei. precum si drepturile sale economice. origine nationala sau sociala. prin care sunt invocate incalcari ale drepturilor recunoscute in Pact. Mai multe articole se refera la libertatea si securitatea persoanei si la masurile ce trebuie luate pentru o judecare prompta si corecta. Ambele pacte si protocolul optional au fost adoptate la 16 decembrie 1966. Pactul international privind drepturile economice. tratamente inumane sau degradante. sclavia. idealul fiintelor umane libere fiind sa se bucure de libertate civila si politica si sa fi elibere de frica si lipsuri. proprietate. Art. constiintei si religiei. Pactul international privind drepturile civile si politice prevede in primul rand dreptul la viata. pe care le-au transformat din recomandari in obligatii juridice pentru statele parti contractante. sociala si culturala. In virtutea acestui drept statele isi determina liber statutul politic si isi asigura liber dezvoltarea economica. civile si culturale. individual sau cu asistenta si cooperare internationala. De toate drepturile prevazute in pact vor beneficia in mod egal barbatii si femeile. Pactul international privind drepturile economice. tratamentele inumane si degradante. culoare. sociale si culturale si Protocolul optional la Pactul international privind drepturile civile si politice. de adunare pasnica. libertatea de exprimare si de opinie. sociale si culturale prevede obligatia pentru fiecare stat parte de a lua masuri. dreptul al intrunirea pasnica. in scopul de a asigura in mod progresiv si nediscriminatoriu deplina realizare a drepturilor prevazute. Intre DUDO si cele doua pacte internationale exista o stransa legatura. Al doilea Protocol facultativ – adoptata in 1989 – priveste abolirea pedepsei cu moartea. dreptul de a nu fi tinut in sclavie sau aservit. de a adopta o religie sau o convingere. 1 din fiecare pact declara ca dreptul la autodeterminare al popoarelor este universal si cere statelor sa promoveze si sa respecte acest drept. Importante sunt prevederile referitoare la intinderea obligatiilor statelor. libertatea de asociere.Aceste pacte care dpdv al naturii juridice constituie tratate internationale (dau nastere la drepturi si obligatii pentru parti si se impun acestora) sunt urmatoarele: Pactul international privind drepturile civile si politice. gandirii. daca persoana nu este vinovata de o infractiune. dreptul la recunoasterea personalitatii juridice. Aceasta obligatie formulata de pact nu este absoluta. Nu pot face obiectul unei derogari: dreptul la viata. opinii politice sau altele. si daca statul care ratifica acest Protocol formuleaza o rezerva in acest sens. Impreuna cu DUDO ele formeaza asa-zisa „Carta a drepturilor omului” (The International Bill of Human Rights). interdictia torturii. care trebuie sa fie ocrotit de lege: nimeni nu trebuie sa fie privat arbitrar de viata. Statele se angajeaza sa garanteze si sa respecte drepturile formulate in pact fara niciun fel de discriminare de rasa. precum si munca fortata sau obligatorie. Aceste acte internationale constituie „piatra de temelie” a dreptului international al drepturilor omului. adoptata in 1966. participarte la viata politica ca si drepturi referitoare la casatorie si familie. Preambulurile si art. sau punerea in libertate fara intarziere. de exprimare. neretroactivitatea legii penale. de asemenea. pactele internationale au preluat. nastere sau alt statut. Exista si dispozitii carte reglementeaza drepturile al caror exercitiu poate fi limitat (fara a restrange dreptul). se refera la posibilitatea pentru indivizi de a sesiza Comisia Drepturilor Omului – organ creat de pact – si care are drept atributii monitorizare aplicarii dispozitiilor pactului de catre statele parti. permitand derogari si limitari. astfel ca acestea sunt permise cu indeplinirea urmatoarelor conditii: 1) un pericol public exceptional sa ameninte existenta natiunii si sa fie proclamat printr-un act oficial. stipulatiile DUDO. De ex: dreptul de a nu fi supus la munca fortata sau obligatorie. cu comunicari individuale si. pactul prevazand expres aceasta posibilitate. dreptul la autodeterminare fiind o conditie esentiala pentru exercitarea efectiva a tuturor drepturilor omului. limba. 2) aceste masuri derogatorii de la obligatiile prevazute in Pact sa nu fie incompatibile cu celelalte obligatii pe care statele le au potrivit dreptului international si ca ele sa nu dea nastere vreunei discriminari. De fapt. Autodeterminarea are un caracter de jus cogens. de a promova drepturile omului. Ca singura exceptie pedeapsa cu moartea poate fi aplicata in urma condamnarii pentru o crima cu caracter militar.

fara a li se permite statelelor vreun regres. folosinta sau exercitarea. Nu se considera discriminatorie o masura speciala adoptata de state pentru a permite progresul unor grupuri cu conditia ca aceste masuri sa inceteze cand au fost realizate obiectivele. a drepturilor omului si a liberatilor fundamentale in domaniile: politic. In practica. impunerea de conditii cu intentia de a preveni nasterile in cadrul grupului.se sa recunoasca dreptul fiecaruia de a beneficia de conditii juste si favorabile de munca. cu conditia ca acesta sa se fac conform legilor tarii respective. Prin ratificarea acestui Pact. Pactul contine prevederi cu privire la crearea de sindicate.2 alin. copiilor si tinerilor. in conditii de egalitate. dreptul de a nu suferi de foame si de a beneficia de standardele cele mai inalte de sanatate fizica si mentala. statele se obliga sa favorizeze actiunile organizatiilor anti-discriminare. Deoarece fiecare stat in parte se confrunta cu probleme diferite. inclusiv adoptarea de masuri legislative in mod special”. statele parti isi asuma obligatia de a elimina pe teritoriul lor orice discriminare rasiala si de a adopta toate masurile legislative necesare pentru a asigura egalitatea in drepturi sub diferite aspecte si a favoriza intelegerea intre toate rasele. Conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei (1979). rasial sau religios” (lipsesc grupurile politice): omorarea membrilor grupului. social si cultural sau in oricare alt domeniu al vietii publice. care sa nu fie inferioare celor ale barbatilor. Dintre acestea mentionam Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid. in mod deliberat. Se ajunge astfel la concluzia ca obligatiile asumate de statele parti ar fi obligatii de mijloace sau de diligenta. a dreptului la viata.1: „Fiecare stat la prezentul Pact se angajeaza sa ia masuri. precum si dreptul la greva. prin mijoace adecvate. este necesara aplicarea unor criterii diferentiate pentru state diferite pentru a determina respectarea de catre acestea a obligatiilor asumate prin tratat. un stat parte nu isi asuma obligatia de a-l pune imediat in practica. a unor conditii de viata calculate sa provoace distrugerea fizica a grupului. mamei. De asemenea. ascendenta sau origina nationala sau etnica. precum si dreptul fiecaruia la un standard adecvat de viata pentru el si familia sa. . PIDESC adopta o abordare diferita. de asemenea. Conventia internationala privind suprimarea si pedepsirea crimei de apartheid (1973). sa incurajeze. excludere. Mentionam ca intre entitatile protejate de conventie nu sunt incluse gruparile politice. economic. O prima categorie de conventii se refera la atentate grave impotriva vietii umane. producerea de vatamari corporale sau mentale membrilor grupului. culoare. in special in domeniul economic si tehnic. un grup national. persoanele invinuite de genocid urmand a fi judecate de un tribunal al statului pe teritoriul caruia s-a comis actul de genocid sau de un tribunal international penal. apatridie. Potrivit Conventiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala. standardele dupa care se apreciaza indeplinirea obligatiilor in temeiul PIDESC sunt diferite fata de DIPCP. indiferent ca este comis in timp de pace sau razboi. este o crima. care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoasterea. impunerea. si este improbabil ca doua state sa aiba aceleasi resurse disponibile. • Alte conventii privitoare la protectia internationala a drepturilor omului. Limite: Conventia nu are un sistem propriu de punere in aplicare. transferul fortat al copiilor dintr-un grup in altul. Conventia impotriva discriminarii in munca (1958). supuse numai unor limitari prescrise le lege si necesare intr-o societate democratica. individual sau prin asistenta si cooperare internationala. printre care salarii si remunerare egala pentru munca de valoare egala. mentionate de pact dreptul la invatatura. literara sau artistica. Mai sunt proclamate drepturi cu privire la protectia familiei. sa nu apere sau sa sprijine discriminarea practicata de o persoan sau organizatie. Masurile cuprind conduita de urmat a statelor parti si interzic acestora sa savarseasca acte sau practici de discriminare. etnic. Altele dezvolta aspecte specifice ale unor drepturi fundamnetale cum este Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude. Genocidul a fost definit ca oricare din actele savarsite „cu intentia de a distruge in intregime sau in parte. in scopul de a ajunge treptat la deplina infaptuire a drepturilor recunoscute in prezentul Pact. obligatiile statelor parti se vor realiza printr-o actiune continua si progresiva. dreptul la azil si refugiati. aceasta interpretarea a fost corectata. prin „discriminare rasiala” se are in vedere orice deosebire. iar conceptul de genocid cultural nu este retinut. Intr-adevar. carora li se recunoaste dreptul sa infiinteze federatii si confederatii nationale si sa se poata afilia la federatii internationale. de a participa la viata culturala si de a beneficia de protectia drepturilor patrimoniale si nepatrimoniale rezultand din orice productie stiintifica. totala sau in parte. utilizand la maximum sursele sale disponibile. asa cum este cazul PIDCP. Un grup de alte conventii se refera la cetatenie. femeile avand garantate aceleasi conditii de munca. restrictie sau preferinta intemeiata pe rasa. Sunt. Conform dreptului international. care se regaseste in formularea art. Prin Conventie. Se mai recunosc sindicatelor dreptul de a functiona liber. O alta categorie de conventii include pe cele care privesc eliminarea discriminarii: Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala (1965). genocidul.

pentru un motiv bazat pe o oarecare forma de discriminare. Conventia cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptata in 1989 si precizeaza ca familia este mediul natural pentru cresterea su bunastarea copiilor. . se afla in afara tarii a carei cetatenie o are si care nu poate sau. . Conventia impotriva torturii si a altor tratamente sau pedepse crude.accesul la instantele judecatoresti pe teritoriul tuturor statelor parti la conventie. nationalitatii. opiniile declarate sau convingerile parintilor. apartenenta la un grup social sau opinii politice. inumane sau degradante a fost adoptata in 1984 in scopul cresterii eficacitatii luptei impotriva torturii in intreaga lume. Conventia prevede obligatia statului de a adopta masuri pentru a impiedica faptul ca acte de tortura sa se desfasoare pe teritoriul sau. modelelor. a proprietatii industriale. in urma unor evenimente survenite si unor termeni justificate de a fi persecutata datorita rasei. . de a intimida sau de a face presiuni asupra ei. religiei. ale reprezentantilor sai legali sau ale membrilor familiei sale. iar in cazul in care asemenea acte au fost totusi comise. cand o astfel de durere sau suferinta este aplicata de un agent cu functie publica sau alta persoana cu titlu oficial sau la instigarea sa. a inventiilor. sau care. beneficiind de acelasi tratament ca orice cetatean. acordata in mod egal prin raport cu cetatenii statului de resedinta. Conventia privind statutul refugiatilor a fost adoptata in 1951 la Geneva si a fost modificata prin Protocolul cu privire la statutul refugiatilor de la New York din 1967. marturisiri. Statele parti vor lua toate masurile de protejare a copilului impotriva oricarei forme de discriminare sau de sanctionare pe considerente tinand de situatia juridica. pedepse pentru un act comis. sa respinga la frontiera. obligatia ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai decat daca aceasta este in interesul suprem al copilului. Conventia interzice unui stat parte sa expulzeze. Tortura este definita ca fiind orice act prin care o durere sau suferinta ascutita fizica sau mentala sunt in mod intentionat aplicate unei persoane in scopuri de a obtine de la ea sau de la o terta persoana informatii. nu doreste protectia acestei tari.Unul din cele mai importante drepturi de care se pot bucura refugiatii se refera la nereturnarea acestora. obligatia de a asigura copilului protectia si ingrijirile necesare. neavand nici o cetatenie si gasindu-se in afara tarii in care avea resedinta obisnuita ca urmare a unor astfel de evenimente. ori intr-o tara unde rafugiatul nu ar fi protejat impotriva unei asemenea returnari. precum si cei vinovati de actiuni contrare scopurilor si principiilor Natiunilor Unite. considerat a fi orice persoana care. Conventia stabileste obligatia refugiatilor de a se conforma legilor.egalitate in drepturi cu strainii. acest principiu opreste statele sa returneze un refugiat intr-o tara in care viata sau libertatea sa ar fi amenintate pe motive de rasa.inumane sau degradante (1984). inclusiv asistenta juridica. nationalitate. nu poate sau. Nu beneficiaza de statutul de refugiat persoanele banuite a fi comis crime impotriva pacii. desenelor. Conventia de la Geneva afirma ca principiu de baza faptul ca fiintele umane. regulamentelor si masurilor pentru mentinerea ordinii publice in statul pe teritoriul caruia s-a refugiat. crime de razboi sau crime impotriva umanitatii sau crime grave de drept comun. . in ceea ce priveste dobandirea de bunuri mobile si imobile. fara deosebire. marcilor industriale. luand in acest scop toate masurile legislative care se impun. Obligatii care revin statelor: obligatia de a lua in considerare in orice situatie si cu prioritate interesele copilului. ori trateaza drepturile unor categorii sociale distincte cum sunt Conventia privind drepturile politice ale femeilor (1952) si Conventia privind drepturile copilului (1989). religie.protectia dreptului de autor.un statut egal cu cetatenii statului pe teritoriul caruia se afla in ce priveste exercitarea unor profesiuni renumerate. activitatile. exceptand cazurile in care legea aplicabila copilului stabileste limita majoratului sub aceasta varsta. dreptul la o locuinta. apartenentei la un grup social sau opiniilor sale politice. aplicarea legislatiei muncii si asigurarilor sociale ca si diverse masuri administrative. iar in aceasta situatie statele trebuie sa asigure mentinerea legaturilor personale intre copil si parinti. nu doreste sa se reintoarca. Sub incidenta dispozitiilor conventiei nu intra decat actele autoritatilor sau agentilor publici sau oficiali. datorita acestei temeri. sau sa extradeze o persoana atunci cand exista motive serioase de a crede ca persoana respectiva va fi torturata. la invatamantul primar. Statele partii urmeaza sa acorde refugiatilor: . Conventia ofera o definitie larga a refugiatului. datorita respectivei temeri . . Se prevede ca nicio circumstanta speciala nu poate fi invocata pentru a justifica o incalcare a dispozitiilor conventiei. se stipuleaza obligatia statelor de a adopta un cadru care sa permite incriminarea si reprimarea acestora. trebuie sa se bucure de drepturile omului si de libertatile fundamentale. Conventia se aplica in privinta oricarei fiinte umane sub varsta de 18 ani.

ea reprezinta o garantie internationala ce se alatura dreptului de recurs in cadrul fiecarui stat. b) Dreptul la respect pentru viata privata si de familie. a Comisiei drepturilor omului si a Curtii europene a drepturilor omului. constiinta si religie. cautandu-se astfel punerea de acord a textului initial cu evolutiile ulterioare intervenite fie in interiorul unor state. Conventia nu este conceputa sa inlocuiasca sistemele nationale de protectie a drepturilor omului. fie in relatiile interstatale de pe continent. Prima parte reprezinta un catalog de drepturi pe care nu le clasifica ca fiind civile. libertatea de circulatie. limitarile drepturilor combatantilor. Protocoalele aditionale pot fi clasificate in: 1 – protocoale aditionale care adauga drepturi si libertati la catalogul initial continut de Conventie: dreptul de proprietate. In a doua parte. si anume: a) Drepturi si libertati privind persoana fizica: dreptul la viata. compunerea. domiciul si corespondenta. Primele tipuri de protocoale (1) sunt de doua feluri: a) protocoale de drept material cu continut omogen. reglementeaza infiintarea. desfasurat intr-un timp rezonabil. dreptul la libertate si siguranta. dreptul la educatie. nu poate fi declansata procedura in fata institutiilor de la Strasbourg. Comisia. Aceasta Conventie a fost semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 si a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953. Comisia) nu intra in vigoare decat daca sunt ratificate de toate statele parti la conventie (Protocolul 14 reformeaza mecanismul de control – completele – si a fost ratificat doar de 45 din cele 46 de state parti la conventie – fara Rusia – motiv pentru care protocolul nu este in vigoare). Conventiile de la Geneva privitoarea la tratamentul prizonierilor de razboi si la protectia persoanelor civile in timp de razboi – 2). interdictia sclaviei. in plan administrativ si jurisdictional. culturale etc. Conventia creeaza institutiile si mecanismele punerii sale in aplicare. La textul initial s-au adus modificari pe calea unor protocoale aditionale (14). prin care sunt vizate Curtea. orice stat contractant se obliga sa garanteze oricarei persoane din jurisdictia sa drepturile si libertatile enumerate in Conventie. In scopul de a asigura respectarea angajamentelor ce decurg pentru statele ce au semnat Conventia. libertatea de recurs.Dreptul international umanitar. b) protocoale de drept material cu continut eterogen. protocoalele care vizeaza modul de garantare a drepturilor (Curtea. libertatea de circulatie si 2 – protocoale aditionale prin care se modifica sistemul de garantare a drepturilor omului la nivel european. Potrivit Conventiei. e) Protectia activitatii sociale si politice: libertatea de reuniune pasnica si asociere. acest instrument a instituit initial o Comisie Europeana a Drepturilor Omului si o Curte Europeana a Drepturilor Omului. interdictia torturii si tratamentelor inumane si degradante. unificand. a muncii fortate. protectia datorata categoriilor de persoane necombatante. c) Dreptul la un proces public echitabil. ulterior. adoptat in cadrul unei organizatii internationale regionale – Consiliul Europei – este Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. iar pe de alta parte. astfel. cele doua organisme intr-o Curte Europeana unica (Protocolul 11). abolirea pedepsei cu moartea. functionarea. principalul document in domeniul protectiei drepturilor omului la nivel european. f) Dreptul la proprietate. economice. Interesul clasificarii: protocoalele aditionale care vizeaza dreptul material intra in vigoare la momentul la care intrunesc numarul minim de ratificari necesare si numai fata de statele care le ratifica. in fata unui tribunal independent si impartial. titularii. drepturile la alegeri libere prin vot secret si la educatie. Dreptul international umanitar asa cum a fost reglementat prin Conventiile de la Geneva reglementeaza pe de o parte. Acestea au fost completate in 1977 prin doua Protocoale aditionale: Protocolul privind protectia victimelor conflictelor armate internationale si Protocolul privind protectia victimelor conflictelor armate fara caracter international.  Surse conventionale la nivel regional • Surse conventionale la nivel european Pe plan conventional. d) Libertatea degandire. . Pe de alta parte. In 1949 au fost adoptate la Geneva 4 conventii cunosacute si sub denumirea de „Drept umanitar” sau „Jus in bello”(Conventiile de la Geneva pentru imbunatarirea sortii ranitilor si bolnavilor din fortele armate in campanie si pe mare – 2. regulile. decat dupa epuizarea tuturor cailor de atac aflate la dispozitia celui interesat si prevazute in dreptul intern. stabilit conform legii. egalitatea sotilor.

3 – principiul proportionalitatii. ONG-urilor cu statut consultativ pe langa Consiliul European. Tot in cadrul Consiliului Europei a fost adoptata Carta Sociala Europeana. in regula generala. organizatiilor nationale ale angajatorilor si lucratorilor care se pregatesc sub jurisdictia statului parte.dreptul persoanelor varstnice la protectie sociala. 4 – recunoasterea unei marje de apreciere pentru statele parti la Conventie: autoritatile nationale sunt mai bine plasate pentru a aprecia existenta si importanta interesului general in raport cu cel individual. interesatii nu pot sa se prevaleze in mod direct in fata jurisdictiilor nationale de dispozitiile Cartei. Sunt 4 elemente care definesc importanta Conventiei pentru sistemul european: 1 – caracterul evolutiv al dispozitiilor conventiilor (textul reprezinta un intrument viu ce trebuie interpretat in functie de cresterea standardelor de garantare si de consensul european intr-o anumita chestiune). Carta Sociala Europeana limiteaza obligatia statelor la protectia anumitor drepturi. Trebuie sa aiba un obiectiv general si sa priveasca o aplicare nesatisfacatoare de catre statul in cauza a uneia sau a mai multor dispozitii din Carta. Desi nu a fost gandita sa inlocuiasca sistemele nationale. Carta a fost amendata si completata prin 3 Protocoale. Ratificarea Cartei este subordonata conditiei ca statele sase declare legate printr-un numar minim de articole (10 din 19) sau de paragrafe (45 din 72). familiei la protectie sociala. ca protocol aditional.Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale . Organele de control de la Strasbourg urmaresc sa se asigure un just echilibru intre interesul individual si cel general. Din dorinta de a face din Carta intrumentul european in domeniul politic si al protectiei sociale s-a adoptat la Strasbourg in 1996 Carta Sociala Europeana Revizuita. Aceste 7 drepturi formeaza NUCLEUL DUR al Cartei. care nu intervine decat dupa ce autoritatile interne competente au examinat o situatie cu implicatii asupra drepturilor si liberatilor fundamentale. .Conventia europeana pentru prevenirea torturii si pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante . Dreptul la reclamatie este deschis organizatiilor internationale de angajatori si muncitori.Conventia privind exercitarea drepturilor copilului. a continua sa fie aplicat si Cartei Europene Revizuite. negocierii colective. Aceasta reclamatie are ca finalitate verificarea conformitatii legislatiei si practicii. Ea trebuie preluata si aplicata in lumina practicii europene. securitate sociala si medicala. care a intrat in vigoare la 1 iulie 1999.dreptul muncitorilor de a fi informati si consultati in cadrul intreprinderilor. Acestea nu se suprapun perfect ca inteles peste notiunile din dreptul intern. Protocolul aditional din 1995. Alte tratate internationale specializate la nivel european: . cheia o constituie precedentul judiciar – solutie care leaga judecatorii in cauze similare). Carta Sociala Europeana si protocoalele acesteia. care prevede un sistem de reclamatii colective. Carta Europeana Revizuita inlocuieste. Conventia este o dovada de impletire in aplicarea ei de drept continental si common law (in dreptul continental jurisprudenta nu este izvor de drept. Prin revizuirea Cartei Sociale Europene se adauga 4 drepturi: . Conventia nu are nevoie de norme ulterioare de punere in aplicare.dreptul acestora de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de lucru. Spre deosebire de PIDESC. avand caracteristica unei norme de drept (de a crea drepturi si obliagtii direct in beneficiul destinatarului normei). Drepturile enuntate sunt in principiu garantate doar resortisantilor statelor contractante si. Conventiei i s-a recunoscut un efect direct. Originalitatea Cartei Sociale Europene adoptate la Torino in 1961 si intrata in vigoare in 1965 consta in posibilitatea de acceptare partiala.g) Nediscriminarea in exercitarea drepturilor si libertatilor prevazute in Conventie. aceasta trasatura induce si recunoasterea caracterului subsidiar al mecanismului european de control. care contine obligatia statelor de a proteja TOATE drepturile prevazute de acesta. juridica si economica. pentru statele care devin parte la aceasta.Conventia asupra drepturilor omului si biomedicina .egalitatea sanselor si de tratament in materie de angajare in munca si profesie. . Aceasta este un intrument care este destinat sa completeze Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale in privinta drepturilor sociale si enunta in cuprinsul ei 7 drepturi sociale preeminente: la munca. sindical. si nu denuntarea violarii unui drept individual garantat. 2 – existenta conceptelor autonome dezvoltate de organele de la Strasbourg. ca si dreptul muncitorilor emigranti si al familiilor lor la protectie si asistenta. cu conditia ca printre acestea sa se afle 5 din cele 7 drepturi preeminente. fiind vorba de angajamente interstatale. Notiunea de lege in sens european este inteleasa ca orice norma care indeplineste anumite conditii de accesibilitate si previzibilitate. . . pe cand in sistemul de common law.

dupa care se aplica regulile nationale si fiecare stat membru este liber sa reglementeze chestiune a imigratiei. dar aplicarea sa se limiteaza la situatiile care apartin unuia din domeniile dreptului comunitar. Principiul nediscriminarii. Dispozitia protejaza atat persoanele care au o singura cetatenie – a unui stat membru -. Relatia dintre Carta si Conventia Europeana este explicata in cadrul dispozitiilor finale. astfel ca se aplica efectelor viitoare ale situatiilor nascute inaintea aderarii la tratatele institutive. nu exista. dar aceasta Carta nu are valoare juridica si deci nu poseda forta obligatorie. din care una a unui stat menbru si a unui stat tert. un ghid de conduita a institutiilor comunitare in aplicarea dreptului comunitar in relatiile cu resortisantii comunitari. ca si principii generale de drept. cea mai importanta fiind cea care impune statelor membre sa asigure aplicarea principiului egalitatii in materie de renumeratie pentru femei si barbati pentru aceeasi munca depusa sau pentru prestarea unei munci de aceeasi valoare. dar si drepturi mai noi (principiul bioeticii. drepturile omului fiind protejate de catre judecatorul comunitar ca si rpincipii generala ale dreptului comunitar. Potrivit acestei calitati. Tratatul de modificarea al acestuia. in tratatele institutive. egalitate. solidaritate. drepturi individuale de natura diferita (drepturi civile si politice) din Conventia Europeana. care prevad libertatea de circulatie si nediscriminarea. asa cu sunt ele garantate de catre Conventia Europeana a Drepturilor Omului si de traditiile constitutionale comune ale statelor membre. De aceea. cu respectarea nagajamentelor internationale. drepturile sociale si specifice cetatenilor din UE). Principiul interzice toate discriminarile si nu doar discriminarile fata de femei. . In cazul particular al resortisantilor non comunitari. resortisantii comunitari au dreptul de a circula si dreptul de resedinta pe teritoriul statelor membre. dar doar in doua domenii precise: cetatenia si sexul. justitie. pe langa reforma institutionala. dar numeroase prevederi fac referinta la aceasta egalitate de tratament. Tratatul de la Nisa. cetatenie. Libertatea de circulatie reprezinta un principiu esential al constructiei comunitare. Ea prezinta un acord inter-istitutional. cat si pe cele care poseda dubla cetatenie. Aceasta dispozitie are efect direct. iar judecatorul national nu poate refuza aplicarea acestei dispozitii. avand in vedere ca obiectivul acesteia este crearea pietei comune. chiar el are obligatia de a o aplica si din oficiu. care reprezinta si standardul minimal fata de care nu se poate cobori in interpretarea si aplicarea prevederilor Cartei. intitulat „Drepturile fundamentale in UE” (Proiect respins de Franta si Olanda). pe care sa fie garantate cele 4 libertati.• Protectia drepturilor omului la nivelul UE Protectia drepturilor omului in Comunitatea Europeana si in Uniunea Europeana s-a dezvoltat pe cale jurisprudentiala. In enuntarea principiului indivizibilitatii drepturilor omului Carta are la baza 6 valori: demnitate. Dupa intrarea in vigoare a TUE. care prevad drepturile garantate de catre Carta care corespund din punct de vedere al continutului drepturilor din Conventie vor fi considerate ca au un continut identic cu cele proclamate de catre Conventie. Acordurile de la Schengen ii autorizeaza sa intre si sa circule in mod liber in spatiul Schengen pentru o durata de 3 luni. In afara unor dispozitii specifice prezente in Tratatul instituind o Comunitate Europeana. o declaratie de natura politica. dispozitia in cauza creeaza drepturi si obligatii direct in patrimoniul particularilor si de asemenea dispozitia poate fi invocata direct in fata judecatorului national ca izvor de drepturi pentru particular. adica cetateni ai statelor terte. 2) Interdictia discriminarii bazata pe sex. mai mult. Prevederea conventionala care contine aceasta interdictie cu caracter general este de aplicare imediata. ca si Tratatul de la Amsterdam afirma ca UE respecta drepturile fundamentale. presupune si proclamarea unei Carte a Drepturilor Fundamentale in UE. Proiectul de Tratat instituind o Conventie pentru Europa introduce dispozitiile Cartei in Titlul II al Proiectului. Tratatele institutive nu contin o dispozitie generala care sa reglementeze egalitatea de tratament intre barbati si femei. prevederi conventionale in materia drepturilor omului. libertate.  Drepturile omului in textul Tratatelor institutive Libertatea de circulatie a persoanelor. Tratatul instituind o Comunitate Europeana face o serie de referiri la aplicarea principiului nediscriminarii. 1) Interdictia discriminarii bazata pe cetatenie. Tratatul UE (TUE). Dispozitia nu interzice decat situatiile de tratament discriminatoriu bazat pe cetatenia resortisantilor comunitari. protectia datelor cu caracter personal. un tratament diferit pentru resortisantii statelor membre si cetatenii statelor terte este acceptat. fiind un atribut al calitatii de cetatean european.

ci ia in considerare constrangerile comunitare care decurg tocmai din obiectivul procesului de integrare. prin amprenta pe care si-a pus-o asupra procesul de securitate si cooperare in Europa. care este realizarea unei piete comune si dezvoltarea politicilor comune. acesta trebuie sa conjuge interpretarea europeana (realizata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. care se inscriu in procesul de integrare a politicilor reletive la libera circulatie a persoanelor in pilonul comunitar si creearea unui spatiu de libertate. securitatii. Desi documentele CSCE privind dimensiunea umana nu sunt tratate internationale. consacrat pacii. In acest mod principiul respectarii dreptului omului duce la subordonarea actrivitatilor din cadrul CE fata de observarea sa atenta. Fara a avea forta juridica obligatorie. de securitate si de justitie. Copenhaga si Moscova. deci ele vor trebui sa ia in considerare prevederile cartei atunci cand pun in aplicare dreptul comunitar. Prin Actul final statele se angajeaza sa favorizeze si sa incurajeze exercitiul efectiv al drepturilor civile. si care trebuie preluata impreuna cu dispozitiile CEDO cu care face corp comun. cu specificul contructiei comunitare. prevazand ca Uniunea respecta drepturile omului asa cum sunt garantatae de catre CEDO si traditiile constitutionale comune. Madrid si Viena. deci numai in cadrul materiilor care intra in domeniul competentelor comunitare. In privinta statelor membre. printre cele 10 principii ce guverneaza relatiile reciproce. economice. politice. depaseste impactul multor tratate. dar reprezinta si unul din fundamentele acestuia. Judecatorul comunitar si Conventia pentru aparare drepturilor si a libertatilor fundamentale (CEDO) Desi CEDO este un instrument privilegiat de inspiratie pentru judecatorul comunitar. si in plus. cu amendamentele ulterioare.  Carta Drepturilor Fundamentale in UE Carta Drepturilor Fundamentale a aparut din dorinta exprimata in cadrul Consiliului European de la Koln. Scopul Cartei a fost acela de a sublinia importanta lor deosebita si continutul lor intr-o maniera vizibila pentru cetateanul european. principiul general al respectului drepturilor omului si al libertatilor fundamentale. care s-a desfasurat prin 3 reuniuni: Paris. din iunie 1999. cooperarii in Europa. De aceea judecatorul comunitar nu transpune pur si simplu interpretarea data de Curte Europeana a Drepturilor Omului in hotararile sale. dreptul la acces de documente si lupta impotriva discriminarilor). sociale si culturale care decurg din determinarea inerenta persoanei umane. justitiei. Enunta. Meritul acestei Carte este acela ca leaga principiul solidaritatii americane si a bunei vecinatati de consolidarea unui sistem de libertati individuale si de justitie sociala bazat pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului. intrucat acest principiu este director pentru orice tip de activitate. Tratatul constitutiv al acestei organizatii internationale este Carta Organizatiei Statelor Americane. constiinta si de religie. Modificarile aduse de tratatul de la Amsterdam vizeaza si recunosterea unor noi drepturi (dreptul la un loc de munca. • Surse de consacrare si protectie a drepturilor omului la nivelul Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa Actul final de la Helsinki din 1975 reprezinta un intrument de destindere a relatiilor est-vest. Carta se aplica institutiilor si organelor Uniunii in indeplinirea atributiilor lor. care a considerat util sa se reuneasca drepturile fundamentale intr-un text unic. ele exprima opinio juris si un element al regulii cutumiare europene de respectare a drepturilor omului. intr-un moment in care constructia europeana se confrunta cu un serios deficit democratic. Anumite dispozitii din Carta se refera expres la drepturile . Dupa 1990 locul central in cadrul preocuparilor CSCE il reprezinta dimensiunea umana sub tripticul drepturile omului/ democratie pluralista/stat de drept. ca si principii generale ale dreptului comunitar. inclusiv libertatea de gandire. „Procesul de la Hensilki” a fost continuat de reuniunile europene de la Belgrad. Desi nu este un tratat. prin jurisprudenta comunitara sa stabilit ca acestea au obligatia de a respecta drepturile fundamentale recunoscute si garantate de ordinea juridica comunitara.  Drepturile omului si Tratatul de la Amsterdam Tratatul de la Amsterdam reconfirma importanta drepturilor omului in UE. In urma reuniunii de la Viena s-a convenit convocarea unei Conferinte privind dimensiunea umana a CSCE. nu numai ca respectul dreptului omului este o conditie de apartenenta la Uniune si o conditie esentiala pentru a deveni membru al Comunitatilor. fiind inseparabile) cu logica comunitara. • Surse conventionale la nivel american Sistemul international regional interamerican de consacrare si garantare a drepturilor omului functioneaza in cadrul Organizatiei Statelor Americane (OSA).

desi protocolul prin care s-a infiintat Curtea Africana a Drepturilor Omului este in vigoare din 2004. Insa. libertatea de circulatie si de rezidenta. sex. in linii mari. alte grupuri. religie.Conventia inter-americana asupra disparitiilor fortate de persoane. alte grupuri. libertatea de gadire si exprimare. economice. egalitatea in fata legii). de a plati impozite. proclama drepturi civile si politice (dreptul la viata. sociale si culturale si o lista de inadtoriri ale individului fata de societate. Conventia mentioneaza si angajamentul statelor parti de a asigura progresiv (in masura resurselor disponibile – atat proprii. In acest mod ordinea juridica regionala pe care o proclama Carta este ordine orientata spre indatoririle individului. prin adoptarea dispozitiilor legislative sau prin alte mijloace adecvate) exercitiul deplin al drepturilor ce decurg din normele economice si sociale si din cele relative la educatie. dreptul la integritate fizica.Conventia americana pentru prevenirea si reprimarea torturii. Conventia americana relativa la drepturile omului semnata in 1969. dreptul de a alege si de a fi ales. obligati a de educatie. nationalitate. dreptul la cetatenie. libertatea de constiinta si religie. Carta Unitatii Africane nu antreneaza obligatii juridice ferme din partea statelor. dreptul la garantii judiciare in procese civile si penale. dreptul de reuniune. sanctionarea si reprimarea violentei fata de femei. fara a exista in favoarea individului un drept ca revers al acestor obligatii [un drept are doua obligatii corelative: obligatia statului de a respecta dreptul si obligatia celorlalti indivizi de a respecta dreptul]. Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor subliniaza inca din preambul necesitateta pastrarii distinctiei culturale regionale a virtutilor traditiilor istorice si valorilor civilizatiei africane. dupa o formula similara PIDESC. Carta Africana enunta si obligatii pe care individul le are fata de familie. Prin urmare. . libertatea de asociere. dreptul de a participa la conducerea afacerilor publice. alti indivizi. enunta alaturi de drepturile civile si politice. drepturile omului sunt mult mai clar formulate. Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor afirma drepturile cele mai cunoscute. Carta abordeaza selectiv drepturile omului. de a vota. acorda o importanta deosebita respectului dreptului popoarelor la autodeterminare privit ca o garantie a dreptului omului. dreptul la nume si prenume. Alte tratate: .Conventia inter-americana pentru prevenirea. acceptate de documente internationale anterioare la nivel universal si regional.omului: interzicerea discriminarii pe criterii de rasa. . Este vorba de specificul pe care il afirmase Carta OUA insa. sociale si culturale. intrat in vigoare in 1991) si Protocolul referitor la drepturile economice. • Sistemul african de protectie a drepturilor omului La nivel african exista o suprapunere de 2 instrumente conventionale in privinta afirmari si promovarii drepturilor omului si anumeCarta Organizatiei Unitatii Africa din 1963 si Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor. proclamata la 2 mai 1948 in cadrul conferintei statelor americane pentru infiintarea OSA. dar conditionate de garantarea dreptului la autodeterminare a popoarelor. stiinta si cultura enuntate in Carta OSA. cat si prin cooperarea internationala. societate. . conceputa dupa modelul Conventiei Europene a drepturilor Omului. intrata in vigoare in 1978 si. analizand in mod deosebit acele drepturi care raspund dezideratelor de autodeterminare si lipsei rasismului. fara insa a enunta si vreun drept subiectiv de care acesta se bucura corelativ obligatiei stipulate in sarcina sa. in Carta Africana e introdusa o noua categorie de obligatii si anume obligatiile pe care un individ le are fata de stat. dreptul la proprietate privata. stat. psihica si morala. Fata de copii si parinti. ci se intemeiaza pe atributele persoanei umane. fiind un document declarator. aici. In preambul se arata ca drepturile omului nu se deduc din apartenenta la un anumit stat. Carta Unitatii Africane este un document marcat de perioada decolonizarii si acorda o importanta deosebita dreptului popoarelor la autodeterminare si intezicerii discriminarii rasiale. nu angajament juridic. alti indivizi. dreptul la protectia onoarei si a demnitatii. angajamentele statelor membre de a respecta drepturile omului si principiile morale universale. De asemenea . preambulul statuteaza ca exercitarea drepturilor si libertatilor fiecaruia implica indeplinirea obligatiilor. interdictia sclaviei si a servitutii. Conventia este completata prin 2 Protocoale aditionale: Protocolul privitor la abolirea pedepsei cu moartea (1990. dreptul la libertate. Declaratia americana a drepturilor omului. Articolele 27-30 din Carta Africana vorbesc de obligatiile pe care individul le are fata de stat. sistemul de garantare al drepturilor este un sistem diferit deoarece nu beneficieaza de o Curte de Aparare a drepturilor omului care sa functioneze efectiv. Alaturi de recunoasterea drepturilor si libertatilo fundamentale. Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor adoptata in cadrul Conferintei Organizatiei Unitatii Africane in 1981 si intrata in vigoare in 1986.

dreptul la azil. Ea are o specificitate si mai bine marcata decat in cazul celorlalte sisteme regionale. prin comparatie cu alte sisteme de monitorizare a respectarii drepturilor omului. de existenta superioritatii fizice a acestora si de sustinerea financiara acordata femeilor. statutul femeilor este un element esential in Shari’a care stabileste autoritatea barbatilor asupra femeilor si limitari ale activitatilor femeii in domeniul public. La nivel african. in cadrul OUA au fost adoptate si alte tratate relative la drepturile omului: Conventia OUA guvernand aspecte specifice ale problemelor refugiatilor in Africa din 1974 si Carta Africana a drepturilor si bunastarii copilului din 1990. Actualmente multi militanti solicita aplicarea imediata a Shari’ei ca drept intern. si nu individul. constitutional. Ei sustin ca pentru realizarea acestei reforme trebuie indepartate interpretarile anacronice din Shari’a. exercitarea drepturilor cu respectarea drepturilor altora. De exemplu Shari’a stabileste un tratament diferit pentru musulmani si non-musulmani. de a respecta parintii. acest spatiu ramane marcat de acest aspect al culturii care ramane religia. Carta Araba a Drepturilor Omului este adoptata de Consiliul Ligii statelor arabe in 1994. rezultand astfel absenta producerii unor documente regionale unice sau o revendicare asupra continentului asiatic. pentru ca traditional aspectele vietii publice au fost guvernate de un sistem de drept: Shari’a. Totusi. si nu in mod individual. dar nu este intrata in vigoare. • Spatiul asiatic In privinta spatiului asiatic remarcam faptul ca nu exista un document juridic sau politic sau cu valoare religioasa care sa fi aparut in acest spatiu geografic. De asemenea. iar daca inttre dreptul considerat legitim si standardele internationale exista incompatibilitati. Incepand cu jumatatea secoluluiXIX. un sistem de drept. Carta Araba a Drepturilor Omului recunoaste drepturile civile si politice obisnuite. In ce priveste afirmarea drepturilor omului in documente internationale avem in vedere doua asemenea instrumente: Carta Araba a Drepturilor Omului si Declaratia Universala a Drepturilor Omului in Islam. Relatia dintre Dreptul Islamic si Drepturile Omului nu trebuie vazuta numai la nivel international. dupa 1990 Republica Populara Chineza a ratificat cele doua Pacte ale drepturilor omului. iar drepturile omului por fi proclamate pe o platforma islamica pentru a avea legitimitate. Astfel Carta enunta obligatia fata de familie si societate. Dreptul familiei si succesiunile continua sa fie guvernate de Shari’a. Aceasta Shari’a este o culegere de formulari istorice ale dreptului religios islamic. • Protectia drepturilor omului in lumea islamica Si in spatiul in care se aplica Dreptul Islamic se observa o afirmare a drepturilor omului prin documente internationale si la nivel intern. Declaratia Universala a Drepturilor Omului in Islam adoptata la Paris in 1981 la sediul UNESCO are o abordare care conceptual este fundamental diferita si inacceptabila prin raport cu valorile spiritualitatii civilizatiei orientale. Mecanismul de garantare a acestor drepturi este unul mai putin constrangator. de a-i hrani si ajuta. sociale si culturale. Declaratia fundamenteaza drepturile omului pe o vointa divina care le preclama prin lege mistica. In conceptia Cartei Africane individul e important in cadrul familiei si al societatii. de conditionarea autoritatii barbatilor. dreptul european fiind introdus in toate statele incepand cu dreptul comercial. si trebuie luate in considerare doar textele originare (Coranul vorbeste de demnitatea fiintei umane. si consta in elaborarea de raporturi periodice pe care statele le supun spre examinare unui Comitet alcatuit din 7 experti.Aceste dispozitii reflecta structura profunda a societatii africane. de lipsa oricarei impuneri in religie. ceea ce pune problema relatiei dintre Shari’a si drepturile omului in contextul in care legitimitatea culturala a drepturilor omului este un factor determinant in respectarea si aplicarea standardelor in materie de drepturile omului. in sensul ca leaga strans afirmarea si continutul drepturilor omului de religia islamica. este o interpretare a Coranului si a interpretarii Coranului. o culegere de dezvoltari si jurisprudenta. drepturi economice. a securitatii colective a moralei si a interesului comun. obligatia de a veghea la pastrarea si afirmarea valorilor culturale africane. . sansele de succes si impunerea standardelor internationale vor fi minime. valorile sale precoloniale in care elementul valorizat era grupul. obligatia de a veghea la dezvoltarea armonioasa a familiei. Totusi. pena. influenta Shari’ei s-a diminuat. ci si intern. In prezent. interpretari ce reflecta conceptia juristilor din evul mediu. doctrinari specializati in dreptul islamic sustin ca reforma este necesara si posibila. recunoaste dreptul de a accede la functii publice si drepturi pentru culte.

la conditii drepte si prielnice de munca. de a nu fi privat de libertate decat pentru motive legale si in conformitate cu procedura prevazuta de lege. In aceasta categorie intra: dreptul la viata. reptul de a participa la viata culturala. Drepturile pot fi atat civile. de participare la viata politica sau la conducerea treburilor politice si dreptul la un proces echitabil. bazate pe principiul egalitatii si nediscriminarii. dreptul la cetatenie. cum sunt: dreptul la pace si securitate. in sensul crearii conditiilor materiale si sociale in vederea realizarii lor. dreptul la dezvoltare si dreptul la un mediu sanatos. dreptul la retributie egala pentru munca egala. dreptul de a se casatori si intemeia o familie. Mai sunt cunoscute si sub denumirea de drepturi subiective. cat si sociale sau culturale. in ansamblul sau. Cat priveste drepturile civile. sociale si culturale. la recurs etc. Este vorba de drepturi cu caracter colectiv legate de existenta si functionarea acestei comunitati. dreptul mamelor la ocrotire sociala si al copiilor si adolescentilor la ocrotire speciala. inclusiv dreptul la alegerea libera a muncii. dreptul de a participa la conducerea statului. putand fi atat civile. politice sau economice. dreptul la aprare.. natural si social. A treia generatie. sociale. care presupun interventia pozitiva a statului. politice. de a nu fi constrans la executarea unei munci fortate sau obligatorii. Sunt drepturi pe care fiecare fiinta umana este indreptatita sa le pretinda. denumite drepturi de solidaritate. A doua generatie este reprezentata de drepturile economice. culturale. la integriate fizica si morala. dreptul persoanei de a beneficia de protectia drepturilor patrimoniale si nepatrimoniale decurgand din creatiile sale. La ora actuala se fac eforturi la nivel international si national pentru intarirea respectului drepturilor economice. dreptul de libera circulatie. care implica dreptul de exprimare a opiniilor. dreptul de a beneficia de progresul tehnic si aplicatiile sale. Drepturi culturale: dreptul la educatie. Aici sunt incluse: dreptul de a nu fi supus la tortura.LOR OMULUI REZULTAND DIN INSTRUMENTE INTERNATIONALE Regimul juridic reprezinta ansamblul dispozitiilor dreptului international pozitiv care stabilesc continutul drepturilor garantate si conditiile exercitiului lor. in familie. la libertate si inviolabilitatea persoanei. dupa cum sunt reglementate de instrumente ce enunta drepturi civile. egalitatea in drepturi intre barbat si femeie. dar si intrega comunitate internationala. Alte drepturi civile: dreptul la egala ocrotire a legii. dreptul la azil. economice. dreptul la promovare profesionala. dreptul la protectia legii impotriva unei atingeri ilegale aduse onoarei sau reputatiei persoanei. cat si politice. la concediu platit. se considera ca pot fi identificate 3 generatii de drepturi. Drepturi economice si sociale: dreptul la munca. dreptul la odihna si timp liber. sociale si culturale. culturale. Prima generatie o reprezinta drepturile civile si politice. la securitatea si igiena muncii. Anumite drepturi au un caracter mixt. de a nu fi arestat. dreptul la sanatate. de a nu fi tinut in sclavie. iar statul caruia ii apartine este obligat sa i le acorde si sa i le garanteze.CAPITOLUL 3 REGIMUL JURIDIC AL DREPTURI. Din punct de vedere al continutului obligatiei de respectare si garantare care revine statelor. de asociere. ca obligatie internationala minima. la libertatea de creatie. acopera drepturi pentru a caror realizare sunt chemate nu numai statele luate individual. la domiciliu sau in corespondenta. Pe de alta parte. dreptul la asigurare sociala. de circulatie. dreptul de intrunire pasnica. fiecare din drepturile economice. dreptul oricarui individ arestat de a fi informat asupra motivelor arestarii de a fi judecat intr-un interval rezonabil de timp. in aceasta categorie se includ dreptul la viata. retinut sau expulzat in mod arbitrar. sociale si culturale prezinta un nucleu esential care trebuie respectat decatre state. In privinta evolutiei in timp a drepturilor omului. dreptul de a nu fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale in viata particulara. intrate mai recent in atentia comunitatii internationale. se opereaza cu 4 categorii de drepturi: . sociale. Luarea in considerare a documentelor internationale conduce la conturarea urmatoarelor categorii de drepturi ale omului din punct de vedere al naturii acestora: civile. Drepturile politice includ: dreptul la libertatea gandirii. constiintei si religiei.

1. tratata ca o incalcare a dreptului la viata. Este de remarcat ca nici un text conventional. atata timp cat comportamentul sau nu afecteaza drepturiie si libertatile celorlalti si nu este. Drepturile persoanelor care apartin minoritatilor sunt drepturi individuale si nu implica o dimensiune colectiva. In ceea ce priveste obligatia negative. Aceste drepturi se caracterizeaza prin faptul ca de ele beneficiaza toti indivizii. 3 – drepturi conditionate. nu prevede cand incepe dreptul la viata si cand se termina. prin urmare. Aceasta jurisprudenta internationala reflecta divergenta de opinii la nivel international. In cazul lor. Dreptul la viata este un drept inerent oricarei fiinte umane si reprezinta conditia necesara pentru garantarea tuturor celorlalte drepturi din intreaga arhitectura a protectiei drepturilor omului. deoarece reglementarile vorbesc de dreptul oricarei personae. Totusi doar cele patru drepturi intrunesc unanimitatea pentru a fi considerate intangibile la nivel universal. statul parte la instrumentele internationale conventionale are o serie de obligatii al caror scop este asigurarea protectiei efective a dreptului la viata. cu exceptia Conventiei Inter-americane a Drepturilor Omului. dreptul de solidaritate. Atingerile involuntare sau neintentionate nu intra deci sub incidenta reglementarii. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca interzicerea eutanasiei nu incalca dreptul la viata si pe cale de consecinta a refuzat sa recunoasca un drept de a muri. drepturile copilului. PIDCP mentioneaza si dreptul la recunosterea personalitatii juridice. Corelativ dreptului oricarei persoane la viata. 1. Corelativ. Exercitiul lor nu poate fi suprimat. s-a stabilit ca momentul in care incepe protectia internationala a acestui drept este nasterea. Intr-o jurisprudenta recenta. DREPTURILE INTANGIBILE Aceste drepturi insumeaza 4 grupe de drepturi care au ca obiectiv comun dreptul de ocrotire a integritatii fizice si morale a fiintei umane si a integritatii acesteia: dreptul la viata. In acelasi timp insa. or embrionul nu este o fiinta cu existenta de sine statatoare. Ele sunt considerate ca atribute inalienabile ale fiintei umane si formeaza standardul minimal de protectie a drepturilor omului. Obligatiile pozitive presupun luarea de masuri pentru protectia vietii si la randul lor sunt de doua tipuri : obligatii preventive si obligatii procedurale. intrucat statele au avut si au inca reactii diferite fata de probleme precum avortul. Doar ele impun statelor obligatii absolute. . Normele care le enunta sunt obligatorii in toate elementele lor si interzic o aplicare incompleta. momentul in care inceteaza protectia dreptului la viata este moartea.1 – un nucleu dur al drepturilor omului – drepturi calificate ca intangibile. aceasta se refera la abtinerea de a provoca rnoartea in mod intentionat. La cele patru drepturi Conventia Europeana a Drepturilor Omului adauga regula non bis in idem. sinuciderea reprezinta o manifestare a titularului dreptului la viata care este liber sa isa exercite dreptul dupa propria vointa. dreptul la libertate de gandire. In acest context s-a pus problema daca recunoasterea dreptului la viata semnifica implicit recunoasterea dreptului de a muri. iar Conventia Americana a Drepturilor Omului identifica si dreptul la un nume. Limitele dreptului la viata. general recunoscute ca atare. in orice circumstante. drepturile atribuite popoarelor. suspendat sau anulat. nu este o persoana. Jurisprudential. Dreptul la viata este un drept civil. statul are obligatia de mijloace de a preveni sinuciderile in medii cum ar fi mediul penitenciar. de la aceasta aflrmatie exista o exceptie cazurile de suicid ale persoanelor private de libertate si aflate sub autoritatea statului. 1. interdictia sclaviei si principiul legalitatii infractiunilor si pedepselor. dreptul la o cetatenie si drepturile politice. 2 – drepturi virtuale. interdictia torturii si a tratamentelor inumane sau degradante. Aceste obligatii sunt negative si pozitive. 4 – drepturi cu o dimensiune colectiva (drepturile minoritatilor). Protectia oferita in plan international acestui drept e limitata la garantarea de catre state a protectiei impotriva atingerilor aduse vietii in mod intentionat. Totusi. ce protejeaza viata biologica si nu garanteaza un anumit nivel de trai sau o anumita calitate a vietii. constiinta si religie si interdictia privarii de libertate pentru datorii.

Anumiti autori au sustinut chiar ca persoana in cauza trebuie sa prezinte un pericol efectiv pentru societate sau ca infractiunile de care este acuzata sa fie de o anume gravitate. prin sine. identificarea faptuitorului si eventuala sa tragere la raspundere. Moartea nu poate fi decat consecinta involuntara a acestei utilizari'". in toate cazurile. textele internationale conventionale permit cauzarea mortii in anumite cazuri in care ea rezulta dintro recurgere la forta devenita absolut necesara. Obligatia procedurala a statului intervine dupa producerea unei atingeri dreptului la viata. moartea poate fi cauzata in mod legal „in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege". doctrina a subliniat ca aceasta dispozitie nu presupune ca fortele de ordine sa se afle in legitima aparare. Restrangerile dreptului la viata. In acest context este de mentionat faptul ca daca respectarea dreptului la viata nu interzice. este de remarcat ca la nivel european. In ceea ce priveste primul caz. de pericolul existent in ceea ce priveste vietile oamenilor si integritatea lor corporala si de amploarea riscului ca forta utilizata sa produca victime. De asemenea. Comitetul Drepturilor Omului considera in jurisprudenta sa ca un stat parte la Pact nu poate respecta deplin dispozitiile acestuia decat prin interzicerea pedepsei cu moartea.In cadrul obligatiilor preventive. 1. exista cazuri in care atingerea adusa vietii unei persoane nu reprezinta o incalcare a dreptului sau.2. Cu privire la cel de-al treilea caz. Tortura si pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante sunt considerate a constitui o negare a demnitatii inerente fiintei umane.utilizarea armelor pentru a efectua o arestare sau pentru a impiedica o evadare nu trebuie sa fie niciodata precedata de intentia de a ucide. Aceasta abordare a fost confirmata de jurisprudenta. cele trei cazuri sunt: a) asigurarea apararii oricarei persoane impotriva violentei ilegale. intalnim in primul rand obligatia statului de a crea un sistem legislativ in care atingerile aduse vietii sa fie sancrionate. Potrivit Conventiei Europene a Drepturilor Omului. dar ca ea poate privi apararea propriei vieti sau a altuia (de exemplu in cazul luarii de ostateci). Dreptul de a nu fi supus torturii si tratamentelor inumane sau degradante. precum si un aparat de aplicare in practica a acestei legislatii. extradarea sau expulzarea catre o tara a carei legislatie prevede pedeapsa cu moartea. doctrina a subliniat ca . chiar in contextul in care aceasta pedeapsa ar fi aplicata in urma unei proceduri judiciare echitabile. ar putea interzice o asemenea masura daca ar fi vorba despre o tara in care persoana ar risca moartea pentru fapta comisa. Pentru a intelege domeniul de aplicare al interdictiei torturii si relelor tratamente. Totusi. chiar exceptional persoanelor sau bunurilor. De asemenea. la nivel universal. deoarece aceste limite se refera sa cazurile in care atingerea dreptului la viata are loc neintentionat. Utilizarea fortei trebuie. si presupune ca statul sa initieze o ancheta oficiala si independenta. chiar daca Pactul International relativ la Drepturile Civile si Politice nu interzice pedeapsa cu moartea.. de aceea protectia internationala a drepturilor omului ridica dreptul de a nu fi supus unor asemenea tratamente la rangul de drept intangibil. c) reprimarea. tara scopul initial de a cauza moartea. Prin exceptie de la protectia si garantarea dreptului la viata. care sa permita in mod efectiv stabilirea circumstantelor in care a avut loc atingerea dreptului la viata. a unei tulburari violente sau o insurectie. prin Protocoalele nr. b) efectuarea unei arestari legale sau impiedicarea evadarii unei persoane legal detinute. conform legii. ce ar risca prejudicii importante. Existenta acestor limite ale dreptului la viata nu ii afecteaza caracterul absolut. In primul rand. 6 si 13 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului pedeapsa cu moartea a fost abolita in orice imprejurari. pentru ca astfel primul si cel de-al treilea caz ar fi similare. dar ca aceste forte trebuie sa se gaseasca in fata unei situatii de o gravitate extrema. el are in vedere legitima aparare. sa fie proportionala cu scopul urmarit. trebuie sa precizam criteriile specifice stabilite in jurisprudenta de-a lungul anilor pentru determinarea domeniului de aplicare: criteriul gradului de . Aceasta proportionalitate se apreciaza in functie de natura scopului urmarit. Sub aspectul celui de-al doilea caz. iar in nici un stat european nu se mai aplica pedeapsa cu moartea. Tot la nivel preventiv intalnim si obligatia acestui aparat creat de stat de a proteja un anumit individ daca exista i n di c ii rezonabile de a crede ca o atingere va fi in mod iminent adusa vietii sale. Aceasta dispozitie nu autorizeaza uciderea unei persoane pentru protejarea bunurilor.

uneori. pe baza acestei evaluari efectuate de la caz la caz. Regula interdictiei torturii se aplica atat in situatii ce opun un individ statului. se constata vatamarea sa.. daca.lumina conditiilor de astazi". elementele specifice ale cauzei nu vor fi luate in considerare decat in . al aprecierii relative. hotararea din 25 aprilie 1978. Din aceasta definitie rezulta cele trei elemente care definesc continutul torturii: intensitatea suferintelor fizice sau mentale..condamnabile din punct de vedere moral. la momentul eliberarii. Parametrii externi ai aprecierii relative se refera la contextul socio-politic in care se incadreaza cauza. un tratament daunator trebuie sa atinga un minim de gravitate. persoane cu afectiuni psihice) cat si in relatii interindividuale. aceasta presupune “tratamente inumane intentionate care provoaca suferinte puternice". de modalitatile sale de executare. atunci incumba statului obligatia de a furniza o . Referitor la primul criteriu. tratamentul degradant fiind cel eare “umileste individul intr-un mod puternic in fata altora sau il impinge sa actioneze contrar vointei sau constiintei sale" sau “un tratament care injoseste individul in propriii sai ochi". fiind intr-o buna stare de sanatate. Criteriul gravitatii permite si stabilirea. Treapta superioara deosebeste tortura de celelalte tratamente. . pe langa criteriul suferintei extreme de mare si intentia sau scopul torturii un al treilea element .gravitate si acela al aprecierii relative. incadrarea unui anume fapt intr-una din cele 3 categorii. pentru efectuarea acestei aprecieri relative se recurge atat la parametri externi cat si interni.brutalitatile" . de efectele psihologice si fizice. ceea ce se afla sub acest prag. Conform jurisprudentei in acest domeniu. Cat despre tortura. Observam astfel o diferenta intre definitia data de Curtea Europeana a Drepturiior Omului si cea retinuta in Conventia ONU impotriva torturii.pentru a cadea sub incidenta interdictiei torturii sau tratamentelor inumane sau degradante. tortura beneficiaza si de o definitie conventionala.este exclus din campul de aplicare al regulii. In ceea ce priveste cel de-al doilea criteriu. Conform definitiei data de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Irlanda impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. aceasta regula de drept nu va intra in discutie decat daca suferinta cauzata depaseste pragul minim de intensitate. articolul 3 din Conventia impotriva torturii adoptata in 1984 in unanimitate de Adunarea Generala a ONU si intrata in vigoare din 1987 defineste tortura drept un „act prin care o persoana este supusa in mod intentionat unor suferinte fizice sau mentale de catre un agent in exercitiul functiei publice sau la instigarea acestuia". pentru actele interzise. Treapta inferioara este precizata tot de Curtea Europeana si tot in hotararea din cauza Tyrer. starea de sanatate a victimei. Aprecierea relativa a gravitatii unui act depinde de “ ansamblul imprejurarilor cauzei". Aprecierea acestui minim este. atata timp cat individul se afla in stare de privare de libertate.calitatea de agent statal a subiectului activ autor sau instigator. relativa". intrucat in cel de-al doilea caz exista.. existenta intentiei deliberate a autorului de a produce efectele mentionate si scopul determinat urmat de agent. si. Actele care ating sau depasesc acest grad minim sunt torturile sau tratamentele inumane ori degradante. “tratamentul inuman este acela care provoaca in mod intentionat suferinte mintale sau fizice de o anumita intensitate"". Astfel. ca. iar in cazul parametrilor interni ai aprecierii relative este vorba despre natura si contextul tratamentului sau pedepsei. potrivit definitiei data tot de Curtea Europeana in hotararea din cauza Irlanda impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. cum ar fi cazul persoanelor aflate in custodia statului (persoane aflate in arest preventiv. cum ar fi . Astfel. In jurisprudenta internationala. de durata sa. Astfel. de sex. regula de principiu in functie este aceea ca doar un tratament ce releva un minim de gravitate este interzis in temeiul regulii de drept ce consacra dreptul de a nu fi supus torturii sau relelor tratamente. prin esenta. in care ea a considerat ca tratamentul degradant se situeaza la un nivel inferior fata de tratamentul inuman. dar care nu ating gradul de gravitate cerut . in executarea unei pedepse cu inchisoarea. folosirea lui permite o evaluare a gravitatii actelor incriminate si. Astfel. Trebuie sa mentionam ca dintre tratamentele interzise in temeiul regulii ce consacra dreptul de a nu fi supus torturii sau unor tratamente inumane sau degradante. a doua trepte in cadrul regulii sus mentionate. instantele internationale au apreciat in primul caz. Acesti parametri permit luarea in considerare a evolutiei societatilor democratice dupa 1950 si sunt determinant in aprecierea relativa a gradului intensitatii. al persoanelor aflate in custodia autoritatilor statale. varsta.

similar regulii ce consacra dreptul la viata. in lipsa careia se aplica regula interdictiei torturii sau a relelor tratamente. • insuficienta ingrijirilor medicale si neglijentele grave in cadrul regimului de detentie. In cazul relatiilor interindividuale. aceasta poate ridica probleme sub aspectul interdictiei tratamentelor inumane sau degradante daca sunt motive serioase si dovedite pcntru a crede ca reclamantul este expus la un risc real de a fi supus torturii sau tratamentelor inumane ori degradante.3. nu se limiteaza la aceea de a nu practica tortura si de a nu aplica tratamente inumane sau degradante. cum ar fi o situatie ce privea pedepse corporale aplicate unui copil de catre tatal sau vitreg sau riscul ca un individ sa fie supus unor rele tratamente de catre o organizatie privata. Intre cele doua notiuni exista o diferenta ce consta in faptul ca sclavia si aservirea privesc statutul persoanei in totalitatea sa. • perioada lunga de arest preventiv sau mentinerea in detentie a unei persoane ce are de executat o pedeapsa de lunga durata pot constitui un tratament inuman daca detentia este de natura a compromite grav starea de sanatate a reclamantului. aceasta poate constitui un tratament inuman sau degradant daca persoana afectata de aceasta masura se afla sub amenintarea unei pedepse cu moartea fie datorita faptului ca a fost deja condamnata la o asemenea pedeapsa. daca se constats absenta igienei detinutilor. trebuie sa existe vointa de a umili detinutul sau o izolare senzoriala • completa. lipsa exercitiului. statul sesizat de catre o persoana cu privire la o reclamatie privind supunerea la rele tratamente trebuie sa recurga imediat la o ancheta oficiala vizand. are. ce consta in luarea tuturor masurilor necesare pentru a impiedica persoanele aflate sub ju risd ictia lor sa sufere rele tratamente. care au provocat agravarea serioasa a starii sanatatii detinutului: • administrarea cu forta a unui tratament medical ( putand contribui la agravarea sanatatii fizice si mintale a detinutului). 1. In ceea ce priveste adoptarea unei decizii de expulzare a unei persoane. masurile de expulzare sau extradare sunt susceptibile de a constitui tratamente inumane sau degradante. De asemenea. in general. un caracter temporar si ocazional. combinata cu o alimentatie fortata si cu izolarea in celula. pe de o parte. . iar pe de alta parte asigurarea unui acces efectiv al persoanei vatamate la procedura anchetei. s-a considerat ca aceasta regula a interdictiei torturii sau relelor tratamente se aplica in situatii in care sunt implicate doar persoane fizice. au fost considerate a c o n s t i t u i tratamente inumane sau degradante: • masuri disciplinare intr-o institutie de invatamant. Aceasta regula impune statelor si o obligatie de comportament. • conditiile de detentie. in temeiul careia statele trebuie sa protejeze orice persoana aflata sub jurisdictia lor impotriva unei situatii iremediabile de pericol obiectiv de rele tratamente. In privinta extradarii. pe de o parte.explicate pla uzi bila in ceea ce priveste originea vatamarilor. contrar sclaviei si aservirii. Obligatiile care revin statelor in temeiul regulii ce consacra dreptul de a nu fi supus torturii sau relelor tratamente. chiar daca acest pericol se concretizeaza in afara jurisdictiei lor. pe cand munca fortata sau obligatorie nu se refera la acest lucru. De asemenea. Potrivit jurisprudentei internationale. ci. nuditatea acestora. Aceasta aplicare are in vedere de fapt obligatia pozitiva a statelor. dublata de o izolare sociala totala poate sfarsi prin a distruge personalitatea persoanei. in plus. iar conditiile de detentie in asteptarea pedepsei cu moartea sau modul de executare a unei asemenea pedepse reprezinta un tratament inuman sau degradant. fie daca persoana ar fi supusa unui asemenea risc avand in vedere legislatia in vigoare in statul de destinatie. Regula interdictiei sclaviei si a muncii fortate se ocupa. chiar daca acestea sunt administrate de particulari. identificarea si pedepsirea celor vinovati. Interzicerea sclaviei si a muncii fortate si obligatorii. de sclavie si de aservire iar pe de alta parte de munca fortata sau obligatorie. • un tratament medical cu caracter experimental efectuat fara consimtamantul persoanei si putand fi asociat cu ideea de inovatie si de risc. celule murdare. pe o lunga perioada de timp constituie un tratament inuman si degradant.

institutiile prin care o femeie. spre deosebire de munca fortata. in jurisprudenta europeana s-a definit munca fortata ca fiind o munca „impusa unei persoane impotriva vointei sale. Conventia nr. . Corelativ. un obiect mobii supus tuturor tranzactiilor desprinse din dreptul de proprietate..Interdictia sclaviei si a aservirii. insa. Astfel. Astfel. daca termenii angajamentului nu ofera nici o posibilitate de readaptare a muncii la noile circumstante sau daca neaga orice drept de renuntare la aceasta). care clarifica aceasta notiune. Al doilea criteriu este caracterul injust si opresiv al muncii. In jurisprudenta internationala. fara a putea refuza. remunerate sau nu si imposibilitatea de a schimba aceasta conditie". exista anumite tipuri de munca care nu constituie munca fortata sau obligatorie: • munca indeplinita de un avocat n urn it din oficiu si platita in mod rezonabil: • obligatia impusa notarilor de a nu percepe decat onorarii reduse organizatiilor fara scop lucrativ (universitati.I. care ar trebui sa se aplice in mod cumulativ. Chiar o munca la care cineva a consimtit poate fi o munca fortata sau obligatorie. O Conventie internationala din 1926. 29. ea nu implica atributele dreptului de proprietate. De asemenea. intrucat actele mdeplinite pentru aceste organizatii fac parte din activitatea lor normala: • obligatia impusa angajatorilor de a percepe impozit pe salariile angajatilor lor nu poate fi considerate munca fortata sau obligatorie.conditia unui individ asupra caruia se exercita atributele dreptului de proprietate sau unele dintre ele. Potrivit jurisprudentei Internationale. dar o descrie. aservirea presupune mai mult decat o obligatie de a presta servicii sub imperiul constrangerii. mentionand anumite practici. Chiar daca ea este o stare si implica o forma grava de privare de libertate. 1 al acestei conventii. statele isi iau angajamentul sa nu recurga la munca fortata sau obligatorie ca mijloc de presiune politica sau pentru a sanctiona opiniile politice: pentru a creste productia economica. 105 privind abolirea muncii fortate. Interdictia muncii fortate sau obligatorii. Conform art. din primul element rezulta ca nu avem de-a face cu o munca fortata sau obligatorie daca cel care a indeplinit-o a consimtit la aceasta. De aceea s-ar parea ca cele doua conditii sunt mai mult alternative.M. dupa primul razboi mondial defineste aceasta stare de incalcare a drepturilor omului ca fiind . ca sanctiune in caz de participare la greva. termenul de aservire este tratat de Conventia de la Geneva. ca mijloc de discriminare rasiala. fara posibilitatea de a-si schimba conditia. anumite servicii. serbia (iobagia). potrivit cu care este fortata sau obligatorie “orice munca sau serviciu pretins de la un individ sub ameniniarea unei anumite pedepse si pentru care individul respectiv nu s-a oferit din proprie initiativa". biserici) nu constituie o munca fortata sau obligatorie. contra unei plati sau in mod gratuit. adica starea sau conditia debitorului ce rezulta din situatia in care acesta isi garanteaza datoriile prin servicii personale.). din 7 septembrie 1956 care nu defineste aservirea. implicand nerecunoasterea personalitatii sale juridice. este promisa sau casatorita de catre familia sa sau data altor persoane de catre sotul sau ori transmisa tertilor ca urmare a decesului acestuia din urma. care sunt trasatura caracteristica sclaviei. aservirea este “obligatia de a trai si de a lucra pe proprietatea altuia si de a-i furniza (presta) anumite servicii. mentioneaza cinci forme de munca fortata sau obligatorie. pentru a face respectata disciplina in munca. aservirea este o forma a sclaviei. printre care: aservirea pentru datorii. daca releva un caracter injust sau opresiv (de exemplu."" S c l a v i a poate fi deci definita ca fiind situatia unei persoane care este. deosebindu-se de aceasta mai mult prin grad decat prin natura.29 a Organizatiei Internationale a Muncii (O. care inseamna obligatia unei persoane de a trai si de a lucra pe un pamant apartinand altei persoane si de a furniza acestei persoane. Se observa ca aceasta notiune cuprinde doua elemente. Pornind de la aceste texte. care completeaza Conventia nr. Notiunea de "munca fortata sau obligatorie" este definita de Conventia nr. pentru a fi exploatati. proprietatea altei persoane. Dar caracterul cumulativ al acestor doua conditii poate fi incompatibil interdictia muncii fortate sau obligatorii. nationala sau religioasa. din punct de vedere juridic. ce prezinta un caracter injust sau opresiv si constituie o incercare inevitabila". cedarea minorilor sub 18 ani catre terti.

Este vorba de drepturi economice. sociale. pe motiv ca a refuzat o oferta de slujba. Al treilea document care le enunta este Carta Sociala Europeana . Principiul legalitatii incriminarii si principiul neretroactivitatii legii penale mai severe Aceasta regula cuprinde de fapt doua principii: Principiul legalitatii incriminarii. motiv pentru care formularea regulii trebuie sa fie clara si completa. 1948.4. • obligatia de a-si exercita profesia in cadrul unei asociatii care fixeaza orarul membrilor sai. 1. cu conditia ca aceasta sa indeplineasca conditiile de accesibilitate. In materie penala. Sociale si Culturale. pentru a putea face obiectul unei sanctiuni penale. pentm a salvgarda securitatea juridica e necesar ca interpretarea sa fie restrictiva. afirmate si descrise mai intai in Declaratia U n i v e r s a l a a Drepturilor Omului. Pe langa obligatia negativa de nu supune o persoana sclaviei sau muncii fortate sau obligatorii. faptul ca realizarea deplina a drepturilor economice. Totusi. • Munca rezultata din activitati civice normale. atat legislativ cat si jurisprudenta. Principiul neretroactivitatii legii penale mai severe este un corolar al principiului securitatii juridice si al principiului legalitatii incriminarii si acopera atat considerarea retroactiva ca infractiune a unor fapte care la momentul savarsirii lor erau licite cat si stabilirea. acest principiu este o aplicare in dreptul penal a principiului general al egalitatii. Destinatarii regulii de drept trebuie deci sa aiba acces la ea si sa poata prevedea cu usurinta efectele ei. Potrivit acestui prim principiu. mai ales in a doua jumatate a secolului douazeci. • Munca impusa de autoritati in caz de forta majora sau stare de necesitate ce afecteaza o comunitate. sociale si c u l t u r a l e este dublu conditionata material de existenta resurselor economice. de pedepse mai severe pentru infractiuni deja determinate. Notiunea de lege este o notiune autonoma si defineste atat dreptul scris cat si cel nescris. chiar daca slujba oferita nu corespunde calificarii sale. in functie de nivelul de dezvoltare) si juridic de lipsa . concretizarea acestui principiu corespunde cerintei definitiei clare si precise a infractiunii ce semnifica expunerea in detaliu a faptelor concrete ce angajeaza raspunderea penala. DREPTURILE VIRTUALE Drepturile virtuale sunt acele drepturi care nu au sau nu se bucura de o autoritate impusa si sanctionata efectiv prin masuri expres prevazute de lege. aluzie la crimele de razboi si crimele impotriva umanitatii. 2. Daca textul legal poate fi interpretat de instantele interne in vederea clarificarii sale. nici o persoana nu pate fi pedepsita pentru un fapt neinscris in legea penala sau nu li poate fi aplicata o pedeapsa care nu este prevazuta de legea penala.• faptul de a nu mai acorda indemnizatie de somaj unui somer. si intr-unul din cele doua Pacte Internationale. In fapt. regula interdictiei impune si obligatia pozitiva pentru un stat de a nu permite unor particulari sa oblige alte persoane la munca fortata. orice infractiune. trebuie sa tie prevazuta de lege. Principiul admite si exceptie. Sunt o categorie de drepturi garantate. financiare si sociale (Pactul sus mentionat se vorbeste de toate aceste drepturi ca reprezentand obligatii de mijloace in sarcina statelor. nu echivaleaza cu impunerea unei munci fortate sau obligatorii. precizie si previzibilitate. Din cadrul muncii fortate sau obligatorii sunt excluse patru tipuri de activitati care presupun o anumita constrangere: • Indeplinirea serviciului militar sau echivalentul in activitati impuse persoanelor care pe motive religioase nu-si satisfac stagiul. culturale proclamate printr-o serie de documente Internationale. cu inlaturarea interpretarii analogice in defavoarea invinuitului sau inculpatului. referitoare la faptele considerate drept crime de o gravitate exceptionala de catre natiunile civilizate. cel relativ la Drepturile Economice. Dupa cel de-al doilea razboi mondial.tratat adoptat in cadrul Consiliului Europei in 1961 si revazuta ulterior. • Munca detinutilor. in mod retroactiv. Potrivit principiului.

Drepturile conditionale se grupeaza in 5 mari categorii: 1. social sau cultural are un element esential ce trebuie garantat oricarui individ indiferent de dubla conditionare a dreptului. national si international sindicate. cauzele unei stari de sanatate deficiente si de a pune in practica un sistem sanitar care sa asigure populatiei ingrijire adecvata prin existenta unui personal medical si paramedical si a echipamentului necesar . In plus. in afara categoriei muncitorilor. pe plan local. precum si drepturi sindicale. este de mentionat ca si corolar al dreptului la munca protectia impotriva s o m a j u l u i . aceste drepturi beneficiaza de o protectie relativa. mentala si sociala pe care o poate atinge. instrumentele conventionale sus amintite mentioneaza dreptul muncitorilor de a forma. Drepturi legate de munca. in cadrul categoriei drepturilor s i n d i c a l e mentionam dreptui la negocieri colective si dreptui la greva 2. statele au obligatia de a elimina. Si angajatorii au dreptul de a intemeia organizatii profesionale. dreptul la conditii de munca echitabile si sigure. dintre care cel mai important este dreptul la educatie. dreptul la asistenta sociala. De asemenea.nu inseamna ca anumite drepturi economice. In aceasta categoriei intra insa si drepturi care. ceea ce ingreuneaza valorificarea lor . astfel. De asemenea. in masura posibilului. Dreptul la educatie vizeaza dezvoltarea deplina a personalitatii umane. In cadrul drepturilor sindicale.si sa duca la prevenirea si depistarea precoce a maladiilor. sau pentru a salvgarda viata natiunii. dupa cum am vazut. Avem trei categorii de drepturi: 1. orice drept economic. sunt recunoscute oricarei persoane. fiind sunt susceptibile de restrangeri si/sau de derogari. daca considera ca prin apartenenta la un sindicat realizeaza o protectie sporita a intereselor lor. dreptul de a alege liber un asemenea angajament. iar cel secundar trebuie sa fie accesibil tuturor si progresiv gratuit. ordinea. Sunt drepturi menite sa asigure persoanei care presteaza munca si familiei sale conditii de existenta decente si demne prin hrana. pentru a-si proteja si favoriza interesele lor economice si sociale. fiind astfel “justitiabile'". tolerantei si prieteniei. Dreptul la sanatate este dreptul oricarei persoane de a se bucura de cel mai buna stare de sanatate fizica. cum ar fi dreptul la sanatate si dreptul la asistenta sociala si medicala. 3. Printre drepturile culturale mai mentionam: dreptul de a participa la viata culturala si dreptul de a beneficia de progresele stiintei si tehnicii. . Drepturi culturale. Drepturi legate de protectia sociala. 3. sociale sau culturale nu sunt deja garantate de legislative nationale si supuse controlului judecatoresc. Drepturile conditionale sunt deci drepturi individuale guvernate de regimul de drept comun al drepturilor omului. sanatatea sau morala publica sau drepturile altora. • Dreptui la odihna. in caz de pericol grav ce o ameninta. DREPTURILE CONDITIONALE Tratatele internationale in domeniul protectiei si promovarii drepturilor civile. dreptul de a obtine o slujba remunerate. unele dintre ele fiind esentiale pentru respectarea demnitatii umane. Libertati fizice ale persoanei/ Dreptul la libertate si siguranta al persoanei. nimeni nu poate fi obligat sa se inscrie intr-un sindicat sau sa ramana membru al acestuia. locuinta si imbracaminte: dreptul la securitate sociala. sociale si politice autorizeaza statele parti sa limiteze exercitiul anumitor drepturi pentru a proteja securitatea colectiva.de precizie a enuntarii lor in instrumente internationale. Dreptul la invatamantul primar este gratuit si obligatoriu. Trebuie sa aratam insa aceste restrange ri sau derogari sunt permise doar cu titlu exceptional. prin favorizarea intelegerii. Totusi. drept care cuprinde mai multe elemente: • Asigurarea securitatii si igienei • Asigurarea unei durate rezonabile a muncii. Dreptul la asistenta sociala si medicala este un drept ce trebuie garantat tuturor persoanelor care nu dispun de mijloace suficiente dar care trebuie sa primeasca ingrijiri medicale adecvate bolii sale. In temeiul acestei reguli. care include si masuri preventive. pe care statele trebuie sa o asigure. dreptul la indemnizatie de somaj si la pensii.

Restrangerile pentru protejarea ordinii publice se pot regasi in textele c o n v e n t i i l o r internationale sub mai multe forme: • Restrangeri specifice pentru fiecare drept. precizie si previzibilitate in privinta consecintelor. o clauza de ordine publica este o clauza ce autorizeaza statul parte la un instrument conventional sa restranga exercitiul drepturilor. Pentru a nu reduce excesiv sau chiar a anula un drept. textele conventionale in materia drepturilor omului enunta in termeni relativ similari o clauza prin care statul este autorizat sa restranga exercitiul anumitor drepturi proclamate: in acest mod unele dintre cele mai importante drepturi civile si politice pot face obiectul unor ingerinte din partea statului. Din cerinta previzibilitatii rezulta ca legea trebuie sa defineasca cu suficienta precizie conditiile si modalitatile de restrangere a drepturilor in cauza pentru a permite cetatenilor sa-si adapteze conduita si sa beneficieze astfel de o protectie adecvata impotriva a r b i t r a r u l u i . Regimul restrangerilor Restrangerile exercitiului drepturilor reprezinta li mi t ar i ale acestuia. Ea figureaza in reglementarea drepturilor conditionale. Pentru a fi admisibila. Norma jurisprudentiala constituie baza legala in dreptul European. conditie ce defineste in practica cerinta publicarii bazei legale. Textele conventionale in materia protectiei si promovarii drepturilor omului prevad restrangeri punctuale pentru anumite drepturi. fara insa a aduce atingere substantei acestora. al ordinii publice ori al securitatii nationale sau atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor o impun. • Clauze de ordine publica. 10 (libertatea de exprimare) si 11 (libertatea de intrunire si asociere). de constiinta si de religie). masura sa fie necesara pentru atingerea scopului legitim urmarit. este permisa privarea de libertate. care este data de indeplinirea a 3 cerinte: accesibilitate. insa numai in anumite situatii. care se achita de aceasta obligatie prin intermediul dreptului intern. Dreptul la respectarea vietii private si de familie. securitatii nationale. Restrangeri specifice pentru fiecare drept. adica sa fie luata pentru apararea ordinii publice. dar ii este restrans exercitiul. • Clauza generala de restrangere care sa priveasca toate drepturile proclamate de un anumit text conventional. a domiciliului si a secretului corespondentei. pentru protectia drepturilor si libertatilor altora si c. dar cuvintele . Astfel. 9 (libertatea de gandire. Libertatile de gandire si exprimare. Sarcina de a defini atingerile ce pot fi aduse unui drept conditional revine statului parte. in Pactul International relativ la Drepturile Civile si Politice in articolul 14 (dreptul la un proces echitabil).germanic. a. Clauza de ordine publica. in cazul Conventiei Americane a Drepturilor Omului in articolul 8. in cazul Conventiei pentru apararea dreptunlor omului si a libertatilor fundamentale. dreptul la un proces echitabil. Astfel. dreptul la publicitatea procedurilor judiciare poate fi limitat in interesul moralitatii. a “legii". indiferent de forma ei de exprimare. 3.prevazuta de lege'' se refera si la calitatea legii in cauza. ori daca publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. tot astfel. Drepturi procedurale. notiunea de “lege" utilizata in analiza restrangerilor drepturilor este o notiune autonoma si prin ea se intelege orice norma juridical. clauza de ordine publica se regaseste in paragraful 2 al articolelor 8 (dreptul la respectarea vietii private si de familie). enumerate limitativ. 5 Libertatile de actiune sociala si politica. daca modalitatile de exercitiu sunt lasate la aprecierea statelor care au recunoscut acest drept. Acest tip de reglementare a unor restrangeri specifice o intalnim in cazul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in articolele 5 (dreptul la libertate si siguranta) si 6 (dreptul la un proces echitabil). care au drept fundament necesitatea de a proteja ordinea p ubl i c a si de a oferi o protectie impotriva abuzului de drept. 4. in ceea ce priveste dreptul la libertate fizica si siguranta. Masura trebuie sa aiba o baza in dreptul intern. adica sa . dreptul la un dublu grad de jurisdictie in materie penala. dreptul la un recurs efectiv. o asemenea masura de restrangere a exercitiului drepturilor (denumita si ingerinta in literatura de specialitate si in jurisprudenta internationala) este subordonata unei triple conditionari: a. Totusi.2. chiar intr-un sistem de drept romano . masura sa fie prevazuta de lege b. sanatatii sau moralei publice. Spre exemplu.. masura sa urmareasca un scop legitim. in situatii de normalitate. In urma unor asemenea ingerinte se permite existenta dreptului. in cadru regiementarii dreptului la un proces echitabil.

beneficieze de un grad minim de protective. c. vagi in privinta intinderii cerintei necesitatii. Aceste drepturi pot face obiectul unor restrangeri numai daca acestea sunt justificate de motive convingatoare si imperative. a securitatii collective. in interesul public al securitatii ori apararii statului. principiul preeminentei dreptului impreuna cu corolarul sau dreptul la judecator . Este interzisa expres deturnarea de putere." Democratia nu se reduce la suprematia constanta a opiniei majoritatii. folosirea puterii pentru scopuri nelegitime. dar dobandeste intreaga sa semnificatie in cadrul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. securitate. Potrivit Curtii Europene a Drepturilor Omului. fiind lasata la aprecierea statelor. Clauza generala de restrangere. Previzibilitatea legii nu este o notiune absoluta. si in Conventia Americana a Drepturilor Omului. Totusi. Aceasta cerinta figureaza si in Pactul International relativ la Drepturile Civile si Politice. Regimul derogarilor Conventiile in materia drepturilor omului recunosc dreptul statului ca in situatii exceptionale sa recurga la mijloace exceptionale pentru apararea fiintei statului. insa. iar drepturile ca: libertatea de asociere.sunt caracteristice societatii democratice si reprezinta unul din fundamentele esentiale ale acesteia. domenii precum concurenta sau discipiina militara nu necesita neaparat o formulare a legilor de o precizie absoluta. si aceasta clauza este dublata de clauze de ordine publica. b. pentru ca doar acest din urma instrument vorbeste de . Notiunea de “necesar'' trimite la o nevoie sociala imperioasa a carei existenta justifica o ingerinta in dreptul recunoscut si protejat de Conventie trebuind sa existe un just echilibru intre protectia drepturilor individuale si cea a intereselor generale. Scopul ingerintei . Cea de-a treia conditie cere ca masura sa fie necesara pentru atingerea scopului legitim urmarit. Conditiile pentru a putea recurge la derogari sunt urmatoarele: . Exista o serie de factori de care depinde rezultatul controlului de proportionalitate: a. sub acest aspect. prevazute in reglementarea anumitor drepturi. ea cere in mod imperios un echilibru care sa asigure minoritatilor un tratament just prin care sa se evite orice abuz al unei pozitii dominante. democratia este unicul model politic compatibil cu Conventia Europeana. aparare.. ci variaza in functie de domeniul reglementat. Masura de restrangere trebuie sa vizeze un scop legitim. Statul nu dispune. toleranta. masura trebuie sa fie necesara intr-o societate democratica.va fi redusa daca dreptul vizat de ingerinta apartine sferei de intimitate a individului. Celelalte texte conventionale sunt. spre exemplu. in jurisprudenta europeana. sau larga cand exista discrepante. spiritul deschis. Clauza de derogare permite inlocuirea starii de legalitate ordinara cu o stare de legalitate extraordinara. Astfel. dreptul la alegeri libere. In consecinta.este redusa cand exista o convergenta a statelor parti. al bunastarii populatiei. adica intr-o „societate ale carei elemente constitutive sunt: pluralismul. suspendand exercitiul drepturilor proclamate. Exista practic doua asemenea cazuri: razboiul si pericolul public. In cadrul acestui control se analizeaza daca motivele invocate pentru ingerinta sunt pertinente si suficiente. O asemenea clauza contine Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor. avand in vedere si diversitatea sistemelor politice. Aceasta clauza generala de limitare a exercitiului drepturilor figureaza intr-un text conventional si se aplica tuturor drepturilor stipulate de acel text. Cerinta “justului echilibru" se traduce prin principiul proportionalitatii intre masura luata si scopul urmarit. avand o marja de apreciere care nu este in afara unui control european.morala publica este mai putin controlata la nivel european. de puteri arbitrare in materie iar conventiile internationale precizeaza ca recursul la o clauza de derogare nu are drept efect suprimarea tuturor obligatiilor statului. Natura dreptului in cauza . a natiunii.necesitatea masurii intr-o societate democratica". sa fie luata in interesul vietii statale: bunastare. Existenta unui numitor comun al sistemelor juridice ale statelor parti . a moralei si a interesului comun". prin reglementarea unor proceduri de control si sanctionare in caz de incalcare a dreptului. obligatii decurgand din tratatul pertinent. libertatea de expresie. c. b. cum ar fi articolul 12 din Carta Africana. Autoritatile nationale sunt mai bine plasate pentru a-si da seama ce inseamna nevoia sociala imperioasa. care in articolul 27 alineatul 2 stipuleaza ca “drepturile si libertatile fiecarei persoane se exercita cu respectarea drepturilor altora. cum ar fi spre exemplu dreptul la respectarea vietii private. libertatea de gandire si religie.

Masura sa nu priveasca drepturi de la care nu se poate deroga. dreptul de a se plange unui judecator cu privire la legalitatea masurii judecator care sa fie . aceasta insemna ca masura privativa de libertate trebuie sa aiba o baza legala in dreptul intern. strict stabilite de lege: a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un judecator competent. Garantiile sunt de doua feluri: generale si speciale. a unui alcoolic. ele au ca obiect sa permita individului sa se apere impotriva unei arestari sau detineri nejustificate pentru a-si recupera libertatea. Masura derogatorie si motivele sa fie notificate international. In ceea ce priveste garantiile acordate persoanelor private de libertate. indispensabila pentru a face fata pericolului public. Masurile derogatorii trebuie luate strict in masura in care situatia o cere si statul nu poate. a unui toxicoman sau a unui vagabond. trebuia sa fi respectat caile legale si sa fi fost conforma regulilor stabilite. (c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente. Un individ poate fi privat de libertate numai in anumite situatii. Garantiile generale.pericolul public este definit ca o situatie de criza sau de pericol iminent si exceptional care afecteaza ansamblul populatiei si constituie o amenintare pentru viata organizata a comunitatii. 4. accesibil si intr-o limba pe care persoana sa o inteleaga despre motivele privarii de libertate sau acuzatiile aduse. Statul trebuie totusi sa ii poata lipsi de libertate pe cei care reprezinta o amenintare pentru ordinea sociala. 3. de exceptie pentru viata natiunii. hotarata pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente. pentru a stabili daca ne aflam intr-o situatie de derogare sau de incalcare a unor drepturi: a) Scopul recurgerii la derogare trebuie sa fie salvarea vietii sau existentei natiunii si nu poate fi asimilat cu orice scop de utilitate publica. b) daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarare pronuntata. 4. Respectarea cailor legale face trimitere la legislatia nationala si presupune conformitatea cu normele interne de fond si de procedura. ANALIZA CONTINUTULUI UNOR DREPTURI CONDITIONALE Dreptul la libertate si siguranta. iar normele juridice aplicabile trebuie sa fie suficient de precise si de accesibile pentru a evita pericolul arbitralului. 2. care se aplica tuturor ipotezelor de privare de libertate enumerate se refera la: dreptul de a fi informat in mod complet. In cazul existentei pericolului grav. Masura de derogare sa fie necesara in mod absolut. Masura derogatorie sa fie compatibila cu celelalte obligatii internationale ale statului. Trebuie sa existe o legatura concreta intre amenintarea asupra vietii natiunii si masura derogatorie. sa suspende decat acele drepturi si libertati al caror exercitiu ar fi de natura sa impiedice o reactie fata de pericolul pentru viata natiunii. Sa existe stare de razboi sau alt pericol grav. Privatiunea de libertate. in temeiul clauzei de derogare. a unui alienat. De asemenea. masura derogatorie trebuie sa nu fie discriminatorie. atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a1 impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirca acesteia. Starea normala si fireasca a unei persoane este starea de libertate. d) daca este vorba de detentia legala a unui minor. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut importanta deosebita a acestui drept intr-o societatate democratica. f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare. trebuie analizate atat scopul cat si justificarea masurii derogatorii. b) Motivul . daca sunt mentinute dupa disparitia circumstantelor exceptionale reprezinta o violare a tratatelor in materia drepturilor omului.1. pentru a fi conforma Conventiei. Dreptul la libertate si la siguranta vizeaza protejarea libertatii fizic a persoanei impotriva oricarei arestari sau detineri arbitrare sau abuzive. iar aceasta stare de exceptie sa fie proclamata in mod oficial. e) daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa. conform legii. Masurile de derogare. de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege.

dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil sau eliberat pe parcursul procedurii. Dupa ce se pronunta asupra detentiei provizorii a unei persoane. Ele se refera la: dreptul de a fi adus imediat in fata unui judecator sau alt magistrat abilitat prin lege sa exercite functiuni judiciare si care sa aiba competenta de a decide asupra privarii de liberate. daca constata ilegalitatea masurii de privare de libertate sa poata ordona eliberarea. Prin „tribunal" se intelege o jurisdictie.prevazute de primul alienat si garantii speciale. in domeniul dreptului comercial. care se aplica numai proceselor penale.5 are dreptul la reparatii. ceea ce implica existenta unei cai de recurs eficace in dreptul intern. In toate cazurile este necesar ca incalcarea invocata sa fi fost constata printr-o decizie a autoritatilor nationale si ca reclamantul sa fi epuizat caile de recurs interne pentrua a obtine reparatia. adica sa aiba un grad suficient de certitudine. Natura si asprimea sanctiunilor. recursul trebuie sa fie eficace. Calificarea data de dreptul intern. Garantiile generale privesc: . el nu este reparat decat daca prezinta o legatura de cauzalitate cu incalcarea constata. concurentei. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor art. Independenta tribunalului va fi asigurata in raport cu puterea publica si a membrilor tribunalului intre ei. Din punct de vedere material dreptul la un proces echitabil acopera 2 domenii: orice contestatie cu privire la drepturi si obligatii civile. magistratul nu trebuie sa fie susceptibil sa intervina in procedura ulterioara in calitate de reprezentant al autoritatii de urmarire si trebuie sa dispuna de puterea de a ordona eliberarea unui suspect. ci alternative.Dreptul la un tribunal independent. . in urma unor proceduri. In ceea ce priveste domeniul civil acesta cuprinde orice litigii. Cu toate acestea dreptul de a introduce un recurs nu se aplica daca decizia privativa de livbertate este pronuntata de catre un tribunal ce hotaraste la sfarsitul unei proceduri judiciare. nu si fata de lege. Pentru a fi conforma cu regulile stabilite. Cu privire la posibilitatea ca asupra privarii de libertate sa decida „un magistrat abilitat sa exercite functiuni judiciare”. si orice acuzatie in materie penala. Natura si gravitatea faptelor comise. impartial. Garantiile speciale nu se substituie garantiilor generale ci se adauga lor. drept international privat Notiunea de penal este determinata prin luarea in considerare a 3 criterii: 1. Referitor la dreptul de a introduce un recurs in fata unui tribunal pentru ca acesta sa statuteze asupra legalitatii detinerii. Tribunalul nu trebuie sa verifice doar legalitatea formala. de natura privata (patrimonial si nepatrimonial). Acest tribunal trebuie sa fie guvernat de principiul legalitatii atat in organizarea sa cat si in organizarea procedurii dupa care se desfasoara procesul. pronuntand o hotarare obligatorie si cu autoritate de lucru judecat. mentinerea in detentie provizorie trebuie sa indeplineasca douna conditii: motive pertinente si suficiente. Aceste criterii nu sunt cumulative. aprecierea duratei rezonabile a unei detentii provizorii depinde e circumstantele cauzei. dreptul la despagubire pentru privare de libertate ilegala. Reglementarea din Conventie instituie o serie de garantii care pot fi calificate in garantii generale . ci si temeiul lipsirii de libertate. stabilit prin lege. Din punct de vedere temporal dreptul la un proces echitabil acopera nu numai perioada de desfasurare a unui proces ci si perioada anterioara (recunoasterea dreptului de acces la un tribunal) si ulterioara (dreptul de a obtine o hotarare judecatorcasca cu caracter obligatoriu si care se va bucura de autoritatea lucrului judecat si dreptul de a obtine executarea hotararii). este important a sublinia ca magistratul trebuie sa prezinte garantii conforme cu exercitarea atributiilor judiciare. clarifica faptele si aplica dreptul. Aceasta presupune ca magistratul sa fie independent de executiv si de partide. 3. muncii. Garantiile speciale se aplica doar in cazul retinerii si arestarii preventive.competent a se pronunta si eventual. Dreptul la un proces echitabil este dreptul care prin afirmarea sa asigura legatura intre drepturile omului si statul de drept. 2. o formatiune de judecata care. Cu toate acestea. In privinta conditiilor prejudiciului suferit ca urmare a incalcarii normelor Conventiei. ce trebuie sa se mentina si dupa trecerea unui anumit timp pentru a justifica privarea de libertate si diligenta deosebita depusa de autoritatile nationale in cursul procedurii. Notiunea de civil si penal sunt nofiuni autonome. indiferent daca acesta este material sau moral.

domiciliul poate fi definit drept spatiul in care o persoana traieste si unde trebuie sa se bucure de intimitate.Drepturile acuzatului: sa fie informat asupra cauzei. Aceasta garantie functioneaza ca aparare impotriva unei justitii oculte. In privinta corespondentei detinutilor cu Curtea. 4. Totusi. .viata sexuala a unei persoane intra sub protectia vietii private atata timp cat persoana respectiva mentinc acele relatii in aceasta sfera.Publicitatea procesului. Ca notiune viata familiala nu este strans legata de existenta unei casnicii sau legaturi de rudenie (adoptie) si poate exista in afara acestor legaturi. . pentru ca in cazul strainilor care au trait o perioada pe teritoriul unui anumit stat se pune problema ruperii unor legaturi familiale.se aplica atat organelor judiciare.acest drept identifica si defineste persoana.Dreptul partilor de a fi prezente la desfasurarea procesului. . ci se adauga lor in cadrul proceselor penale: . sa fie asistat de un interpret daca nu cunoaste limba. concubinajul.Dreptul ca proces sa fie echitabil. In continutul dreptului intra: Dreptul la nume . numarul de martori. .Dreptul la autoritatea lucrului judecat. Dreptul la respectarea vietii private. Viata privata vizeaza sfera intima a persoanei dar inteleasa intr-un sens foarte larg. apreciind in functie de complexitatea cauzei. Acestei reguli i se pot aduce anumite limitari daca imperative ce tin de apararea ordinii publice. Viata sexuala privind orientarea sexuala si relatiile practicate.telefon. sa solicite audierea martorilor apararii. de protectia dreptului la respectarea vietii de familie beneficieaza casatoriile reale si efective (nu si cele fictive). ci o familie deja existenta. moralei. Astfel. sa dispuna de timp pentru pregatirea apararii. interceptarea in mod proportional cu periculozitatea. care nu este adoptata si de Curtea de Justitie a Comunitatii Europene. relatiile dintre persoane de acelasi sex. daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator. denumite si libertati ale spiritului sunt esentiale intr-o societate pluralista. . . Aceste libertati. Relatiile sexuale . cat si celorlalte autoritati publice si presei. nici o restrictie nu este posibila. acestea nu sunt substituite garantiilor generale.Prezumtia de nevinovatie . sa beneficieze de aparare din oficiu. Acest drept este aparat mai puternic in cazul persoanei lipsite de libertate deoarece ii sunt drastic limitate posibilitatile de comunicare cu exteriorul. Sunt permise citirea. 2. Curtea Europeana are o interpretare larga a notiunii de domiciliu profesional. drepturilor altora o cer.Interdictia folosirii mijloacelor ilegale in administrarea probelor.Impartialitatea defineste situatia judecatorului care trebuie sa fie plasat la egala distanta fata de parti. Dreptul la respectarea inviolabilitatii domiciliului. bunici si nepoti. Continutul ei consta in faptul ca oricine poate asista la un proces. aceasta protectie are si limite: nu se protejeaza formarea unei familii. Astfel. Dreptul la respectarea vietii private si de familie Acest drept vizeaza 4 aspecte: 1. cu exceptia unor situatii exceptionale. Stocarea si utilizarea informatiilor referitoare la o persoana (aici includem apararea secretului profesional. pronuntarile trebuind sa fie totdeauna publice. . . Dreptul la respectarea vietii familiale. Aceste limitari nu pot insa sa priveasea decat dezbaterile. Dreptul la un mediu sanatos. In ceea ce priveste garantiile speciale. medical si al confesiunii). Dreptul la respectarea corespondentei sub orice forma de exprimare:fax. Este atat obiectiva cat subiectiva. Acest drept este pus in discutie atunci cand se recurge la expulzarea strainilor.Pentru a fi in prezenta unui proces echitabil acesta trebuie sa se desfasoare intr-un timp rezonabil.Dreptul la executarea hotararii. . 3. apreciindu-se de la caz la caz.Obligatia motivarii hotararii judecate. Dintre garantiile generale merita sa amintim si garantiile implicite care au fost deduse de Comisia si Curtea Europeana a Drepturilor Omului: . Se respecta intimitatea persoanei si viata sa sociala cu caracter privat. cerinta ca procesul sa fie echitabil se refera la egalitatea armelor intre parti si nu se confunda cu impartialitatea judecatorului. Nici una din aceste restrictii nu poate juca impotriva corespondentei detinutului cu avocatul sau. comportamentul partilor. . relatiile dintre parinti si copii.Dreptul de a avea acces la un tribunal. Libertatile de gandire si exprimare.scrisoare.

Curtea deliberand in mod constant in favoarca presei . atata timp cat este o reuniune cu caracter pasnic. opinia nu poate fi probata. vorbit. constinta si religie. De asemenea. In privinta persoanei care ocupa o functie publica este pus in discutie dreptul de protectie al acestei persoane in special daca e magistrat spre exemplu. trairi si conceptii teoretice. Tot sub aspectul libertatii de expresie trebuie spus ca statul este obligat sa ia masuri pentru garantarea libertatii de expresie. Dimensiunea negativa presupune ca nimeni nu poate fi obligat sa se asocieze. In acest sens se pot invoca libertatea de asociere. Libertatea de opinie reprezinta elementul clasic al libertatii de expresie. imagini. in cazul omului politic libertatea de exprimare a tertilor este foarte larga. statica sau in miscare. sindicate. care functioneaza nu numai pentru informatiile si ideile priite. . asociatiile politice sau partide. atata vreme cat este respectat principiul proportionalitatii. Libertatea de religie reprezinta intre libertatilor spiritului un element esential pentru formarea identitatii credinciosilor si a conceptiilor despre viata.Libertatea de gandire. Curtea Europeana considera ca pluralitatea opiniilor se afla la temelia libertatii de expresie. fiind limita exercitiului libertatii de exprimare. iar sub aspectul probatiunii. chiar critice. orice alte asociatii care au alt obiect nelucrativ." cainele de paza al democratiei". provocatoare. chiar minoritara.credinta a ziaristului. favorabil sau considerate drept inofensive sau indiferente. in conditii care asigura libera exprimare a opiniei populatiei cu privire la alegerea corpului legislativ si presupune si dreptul de a fi ales. Libertatea de informare functioneaza atat in primire cat si in comunicarea de informatii sub orice forma . O dimensiune esentiala o reprezinta libertatea presei . ci si pentru acelea care socheaza.dreptul ziaristului de a exprima opinii. Libertati de actiune sociala si politica Libertatea de reuniune si de asociere reprezinta un element fundamental intr-o societate democratica in care indivizii trebuyie sa aiba posibilitatea de a exprima in comun opinii sau atitudini. omul politic trebuind sa dea dovada de toleranta la critica pentru ca el se expune in mod constient si voluntar privirii publicului si presei asupra vietii sale. in principiu. fie a unei inregistrari prealabile. Libertatea de exprimare. Unul din domeniile in care statul trebuie sa actioneze il reprezinta impiedicarea concentrarilor in presa. Curtea Europeana a decis ca acest articol se aplica in cazul unui stat federal atat la nivel federal cat si la nivelul statului federat. Daca libertatea de reuniune vizeaza grupuri fara stabilitate in timp. In continutul libertatii de exprimare intra: libertatea de opinie si cea de informare. exagerate. el permitand exprimarea minoritatii. Libertatea religiei presupune egalitatea cultelor religioase intre ele si neutralitatea statului fata de aceste culte. respectiv interdictia de a impune o religie si de a sanctiona schimbarea acesteia. libertatea de asociere are in vedere libertatea de a constitui o structura al carei caracter este. prin sentimente. Diferenta esentiala intre cele doua tipuri de libertati (de opinie si de informare) se refera la faptul ca informatia este un element obiectiv. Limitele libertatii de exprimare privesc protectia vietii private a unei persoane si difera dupa cum este vorba de o persoana obisnuita. Libertatea de reuniune vizeaza orice tip de reuniune: publica sau privata. caracterizata prin pluralism. Gandirea si constiinta reprezinta moduri in care individul se percepe pe sine si percepe exteriorul. in timp ce informatia este susceptibila de proba. daca baza de la care s-a pornit este adevarata si nu se poate dovedi reaua .scris. Libertatea de religie are doua tipuri de dimensiuni: dimensiunile interna si exterioara: credinta pura si simpla si manifestare exterioara a religiei (individuala sau colectiva) si dimensiunile pozitiva si negativa: libertatea de a avea si practica o religie. Dreptul la alegeri libere consemneaza angajamentul statelor parti de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere cu vot secret. de un om politic sau de o persoana care ocupa functie publica. Libertatea de asociere are doua dimensiuni: pozitiva si negativa. pe cand opinia este subiectiva. Libertatea de reuniune sau dreptul de a manifesta include si dreptul de contra manifestare. permanent. Trebuie mentionat ca recunoasterea libertatii de reuniune poate presupune interventia statului fie sub forma unei autorizatii. Acestei libertati a presei i se asigura o protectie deosebita in conflictul dintre libertatea presei si protejarea unor drepturi individuale. acestea doua coexistand. dispozitiile care reglementeaza dreptul la alegeri se aplica si pentru alegerile membrilor Parlamentului European. oferind fiecarui individ posibilitatea de a avea si de a-si exprima o opinie. In timp ce in cazul omului obisnuit se da preferinta protectiei vietii private. nelinistesc sau ranesc. Dreptul la libertatea de exprimare e un drept esential intr-o societate democratica. Libertatea de asociere priveste doar crearea de structuri fara scop lucrativ.

pe plan international sau regional. Dezvoltarile in materie urmeaza doua directii principale. particularul poate in mod legitim sa spere ca va dobandi un drept asupra unui bun. religie limba. Declaratia Adunarii Generale a O. Conditiile pentru a fi in prezenta privari licite de proprietate sunt de doua categorii: 1. dar din intreaga reglementare a Conventiei Europene.Protectia proprietatii. in privinta justei echitati. identitatea acestora. nationalizare. RELIGIOASE SI LINGVISTICE Prin termenul „minoritate”. se deduce ca proportionalitatca ceruta totdeauna ar fi rupta daca privarea de proprietate s-ar face fara o despagubire care vizeaza valoare de circulatie a bunului. mentionam Pactul international privind drepturile civile si politice. PROTECTIA DREPTURILOR PERSOANELOR CARE APARTIN MINORITATILOR ETNICE. Pe planul organizatiilor internationale.U. privind drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale. unite prin. in temeiul unor prevederi legale sau in baza unor hotarari judecatoresti. pentru considerarea problemei minoritatilor la nivel global si abandonarea conceptiei abordarii selective sau folosirii unor standarde diferite in materie de minoritati. ca si procedurile de protectie instituite in cadrul Societatii Natiunilor. Notiunea de „bun" este inteleasa in sensul sau larg si include orice bun corporal sau necorporal. 5. privare de fapt. si cresterea copiilor in conformitale cu spiritul si traditiile rasei lor si ajutandu-se reciproc. Dreptul la respectarea bunurilor implica protectia dreptului de proprietate. Primul articol al Primului protocolului aditional la Conventia Europeana reprezinta protectia la nivel european a proprietatii si cuprinde 3 reguli: a) respectarea bunurilor. intr-un sentiment de solidaritate. etnice. Curtea Permanenta de Justitie Internationala a desemnat un grup de persoane care traiesc intr-o tara sau localitate avand o rasa.si traditii proprii. Dar in dreptul international. nu a unui drept la proprietate. la un moment dat. nationalizarile afectand cetateni straini se facea cu plata unci despagubiri. .N. este vorba de reglementarea unor situatii particulare privind minoritatile pe cale bilaterala. prin tratatele de pace. in scopul de a-si pastra traditiile. regimul de protectie a minoritatilor impus anumitor state. Deduse de pe cale jurisprudentiala 3. Mai intai. Privarea de proprietate. dar nici de o simpla virtualitate. Dintre instrumentele internationale care dau o imagine veridica asupra evolutiei problemei minoritatilor dupa cel de al doilea razboi mondial si reprezinta. O a doua directie de actiune este reprezentata de eforturile intreprinse. au incetat din punct de vedere juridic. ce defineste situatia in care nu este vorba de o proprietate existenta. b) cauzele de privare de proprietate. intre statele direct interesate (ex: acordurile de la Londra si Zurich din 1959 privind reglementarea drepturilor minoritatii turce din Republica Cipru). printre care si Romania. Nu se precizeaza nici ca despagubirca trwbuie sa fie echitabila. nivelul consensului la care comunitatea internationala a ajuns in acest domeniu. in cadrul Societatii Natiunilor s-a introdus o procedura pentru garantarea drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor potrivit careia acestea aveau un drept de petitie si s-au instituit comitete pentru minoritati. Dupa cel de-al doilea razboi mondial. Afirmate expres de textul Protocolului: existenta unei cauze de utilitate publica. lipsire de prerogativele esentiale ale dreptului de proprietate. c) reglementarea limitelor de proprietate. formele religioase si asigurand invatamantul. Textul din Primul Protocol Aditional nu cere expres ca privarea sa se faca cu despagubire. Protectia persoanelor apartinand minoritatilor a intrat in campul de actiune al dreptului international la sfarsitul primului razboi mondial. Aceasta notiune a dus la o interpretare larga a semnificatiei dreptului de proprietate care include atat dreptul de proprietate propriu . Exigentele stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului se aplica indiferent de cum numeste legislatia nationala aceasta forma de privare de proprietate: expropriere. un rol important in acest domeniu fiind indeplinit si de Curtea Permanenta de Justitie Internationala. Intre aceste doua notiuni se situeaza notiunea intermediara de „speranta legitima”. 4. religioase si lingvistice si Conventia-cadru (europeana) pentru protectia minoritatilor nationale. dar un toate (indisponibilizarea bunurilor). precum si drepturi de creanta.zis dar si orice drept real. in acelasi timp. respectare legii precum si respectarea principiilor generale ale dreptului international 2.

Dreptul la pace este astfel. Realizarea si protectia drepturilor minoritatilor nu se infaptuieste pe seama si in dauna drepturilor populatiei majoritare. adoptata de Adunarea Generala a O.U. rcligioase sau lingvistice. sunt drepturi distincte. Norma fundamentala a reglementarii oricarei situatii legate de minoritati este egalitatea de tratament si nediscriminarea. Respectarea acestui drept. considerate ca atare.N. la 12 noiembrie 1984. cuprinde dispozitii atat cu privire la drepturile de care pot beneficia acestea. DREPTURILE COLECTIVE Dreptul la pace si securitate. Pactul international privind drepturile civile si politice plaseaza astfel si integreaza drepturile rccunoscute persoanelor apartinand minoritatilor in sistemul O.. Declaratia prevede ca statele sa ia masuri pentru ca minoritatile sa-si dezvolte cultura. cultural. religia.Titularii drepturilor mentionate in Pact sunt membrii individuali ai grupurilor minoritare. care include dreptul la pace in contextul general al drepturilor omului. cat si in legatura cu obligatiile statelor de a ocroti existenta si identitatea minoritatilor. lingvistica sau religioasa. Cel mai complet document international privind minoritatile este Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale. de a folosi propria lor limba etc. conferite persoanelor care apartin minoritatilor respective si nu grupurilor etnice. reafirmand principiul nediscriminarii si al tratamentului egal al minoritatilor. nu confera altor state responsabilitati „de protectie" a grupurilor minoritare dintr-un stat dat. in toate domeniile". 6.N. adoptata in decembrie 1991.U. . iar in cazul unor anumite grupuri minoritare. In afara de aceasta. ca atare. . ori patrimoniul cultural". de protectie a drepturilor omului. incluzand egalitatea suverana. In Declaratia cu privire la drepturile popoarelor la pace. se mai subliniaza ca acordarea de drepturi minoritatilor in ansamblu ar putea spori pericolul de frictiuni intre ele si stat. Minoritatile au dreptul sa participe pe deplin la progresul economic si la dezvoltarea tarii lor.N. Declaratia mai precizeaza si contextul general de exercitare a drepturilor minoritatilor aratandu-se ca: . practicarea religiei sau folosirea limbii materne nu se pot cxercita decat intr-o comunitate umana. Drepturile de care se bucura minoritatile de a avea propria viata culturala. In aceasta declaratie se prevede ca „Toate natiunile si toate fiintele umane au dreptul inerent de a trai in pace.U. in 1978. privita in ansamblul sau.beneficiul drepturilor stabilite in aceasta Declaratie nu trebuie sa afecteze exercitarea de catre toate persoanele a tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale. sa suprime sau sa previna orice comportament care ar putea nega sau restrange dreptul unei persoane la egalitate. Este deci vorba de drepturi individuale si nu de drepturi colective. singurul drept colectiv fiind dreptul la autodeterminare. In protejarea minoritatilor. prin consens de catre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei la 10 noiembrie 1994. limba. pe seama altor grupuri minoritare sau a populatiei majoritare. iar nu grupurile minoritare ca entitati distincte. adoptata. este in interesul comun al intregii umanitati si constituie o conditie indispensabila pentru progresul tuturor natiunilor mari sau mici. ca si a celorlalte drepturi ale omului. care reprezinta intereselc intregii populatii. exceptand practicile care ar putea sa incalce legea nationala sau sunt contrare standardelor internationale. daca s-ar considera ca grupul minoritar. considerat un drept al omului.U. indeosebi cu acelea cu care au in comun identitatea etnica. Este evident ca aceste drepturi pot fi exercitate individual dar si in comun. al comunitatii umane.nici o dispozitie a Declaratiei nu poate fi interpretata ca permitand orice activitate contrara scopurilor si principiilor Natiunilor Unite. statele trebuie sa previna orice actiuni care neaga indivizilor sau unor grupuri de persoane egalitatea de tratament.N. Declaratia Adunarii Generale a O. traditiile si obiceiurile. se arata ca ocrotirea dreptului la pace si promovarea sa constituie o obligatie fundamentala a fiecarui stat si un drept sacru al popoarelor. etnice. privind drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale. Legatura de interdependenta dintre asigurarea pacii si infaptuirea drepturilor omului este pusa in aceeasi lumina si de Declaratia asupra pregatirii societatilor de a trai in pace. ar putea fi investit cu autoritatea de a reprezenta interesele unei anumite comunitati fata de stat. intrucat participarea la viata culturala. Dar prin aceasta ele nu se transforma in drepturi colective. adoptata de Adunarea Generala a O. integritatea teritoriala si independenta politica a statelor. Dreptul recunoscut minoritatilor de a stabili si a mentine „contacte libere si pasnice peste frontiere cu persoane care se afla in mod legal in alte state. de a profesa si practica propria religie. religioase si lingvistice.

o conditie a exercitarii celorlalte drepturi si libertati. Aceasta clasificare porneste de la cele 3 elemente ce caractyerizeaza mijloacele jurisdictionale de solutionare pe cale pasnica a diferendelor: existenta unei proceduri contradictorii cu toate garantiile dreptului la un proces echitabil. specifice sistemelor regionale. In articolul 1 al Declaratiei privind dreptul la dezvoltare. mecanismele de monitorizare pot fi clasificate in 2 mari categorii: (a) mecanisme nonjurisduictionale. fiind denumite si rapoarte initiale). de state altor state si comunitatii internationale. Dreptul la dezvoltare. ca urmare a poluarii rezultand din dezvoltarea industriala si a extinderii unor fenomene sociale deosebit de daunatoare. rapoartele sunt intocmite de state fie la momentul la care devin parte la o conventie internationala specializata in materia drepturilor omului (si prezinta situatia promovarii si respectarii drepturilor omului la acel moment in statul respectiv. In acest scop se impune intensificarea cooperarii pentru asigurarea ridicarii nivelului de dezvoltare a tuturor tarilor lumii ca si pentru combaterea fenomenelor sociale nocive.rapoarte ale organului de control. acestea pot imbraca fie forma rapoartelor anuale pe care organele de control le adreseaza organului caruia ii sunt subordonate. oamenilor de stiinta si opiniei publice din toate tarile. in primul rand. Asigurarea unui mediu inconjurator sanatos este o cerinta importanta a realizarii personalitatii umane.a intrat in sfera prcocuparilor factorilor politici. Factorul indispensabil spre a asigura un mediu sanatos. distingem mecanisme conventionale (create prin tratate specializate in materia drepturilor omului) si extraconventionale (create in cadrul organizatiei internationale interguvernamentale in baza actului coinstitutiv). sa contribuie la aceasta si sa se bucure de aceasta dezvoltare. sociala. egalitate si conditii de viata satisfacatoare. se arata ca acest drept este un drept inalienabil al omului. sanatos si necesitatea asigurarii acestui drept prin activitatile statului al carui cetatean este. pronuntarea unei hotarari motivate in fapt si in drept si avand un caracter obligatoriu pentru partile la procedura. revendicat. Cu privire la ocrotirea mediului inconjurator. In functie de izvorul acestora. acesta poate fi caracterizat drept jurisdictional (se desfasoara in fata unui organ jurisdictional. fie la intervale periodice (si prezinta progresele realizate de catre statul respectiv in promovarea drepturilor omului). in esenta un drept colectiv. in acest cadru putand fi realizate pe deplin toate drepturile omului si libertatile fundamentale. problematica mediului ambiant . fie forma comentariilor generale ca raspuns la rapoartele statale. tribunal sau curte internationala). mecanismele sunt universale sau regionale.N. culturala si politica. Dreptul la un mediu sanatos (natural si social). . . precum si obligatia de a proteja si ameliora mediu1 pentru generatiile prezente si viitoare. CAPITOLUL 4 MECANISMELE DE MONITORIZARE A PROMOVARII SI PROTECTIEI DREPTURILOR OMULUI Mecanismele de monitorizare a promovarii si protectiei drepturilor omului sunt menite sa asigure punerea in aplicare a angajamentelor asumate prin tratatele si conventiile referitoare la acest domeniu. il reprezinta dezvoltarea economica si sociala din fiecare tara.Dreptul la dezvoltare reprezinta o premisa si.U. traficul sj folosirea drogurilor.natural si social . Din dezbaterile pe aceasta tema la nivelul statelor si pe plan international s-a conturat treptat ideea dreptului individului de a trai intr-un mediu natural si social. administrativ (se desfasoara in fata unui organ format din experti independenti) sau politic (se desfasoara in fata unui organ format din reprezentanti ai statelor). conjugate cu cele ale comunitatii internationale. In conditiile deteriorarii mediului inconjurator. pe baza caruia orice om si toate popoarele sunt indreptatite sa participe la dezvoltarea economica. Controlul non-jurisdictional poate fi prevazut a se desfasura prin: . fie la solicitarea organului de control. cum ar fi criminalitatea. propice existentei si muncii precum si pentru ameliorarea calitatii vietii individului. alcoolismul. in 1986. rezultand din cooperarea dintre state. in acelasi timp. tinde astfel sa devina un drept exigibil al indivizilor si popoarelor. Dupa natura organului in fata caruia se desfasoara controlul.rapoarte statale. Dupa nivelul geografic la care actioneaza. Dupa natura acestora. adoptata de Adunarea Generala a O. intr-un mediu a carui calitate sa-i permita sa traiasca in demnitate si bunastare. caracteristice sistemului universal. Declaratia Conferintei Natiunilor Unite asupra mediului din iunie 1972 subliniaza ca omul are un drept fundamental la libertate. (b) mecanisme jurisdictionale. aceasta forma de control vizeaza situatia generala a respectarii drepturilor omului. Aceste mecanisme pot fi clasificate in functie de mai multe criterii.

Inaltul Comisariat al O. 1. Consiliul de Securitate. Mai mult.anchete. Consiliul de Tutela.sesizari (comunicari). fara deosebire de rasa. concretizat in masuri privind: eventuala repatriere voluntara a refugiatilor daca conditiile din tara de origine o permit. Un organ subsidiar foarte important al Adunarii Generale este Consiliul Drepturilor Omului. fiind astfel considerate a fi de baza. prin promovarea incheierii si ratificarii unor conventii internationale pentru protectia refugiatilor. Articolul 1 al Cartei stabileste drept scop al organizatiei realizarea cooperarii internationale “in promovarea si incurajarea respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti. cu exceptia Consiliului de Tutela care si-a suspendat activitatea. fiecare dintre organele principale.Adunarea Generala. privitoare la problemele sociale. Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati functioneaza ca organ subsidiar al Adunarii Generale. si anume: • asigura protectie internationala refugiatilor. Adunarea Generala lucreaza in comisii . si reasezarea intr-o alta tara. compus din reprezentantii tuturor statelor membre. prin asigurarea de asistenta. constand in ajutoare alimentare. Consiliul Economic si Social. care au sarcina de a examina situatia drepturilor omului intr-un anumit stat sau respectarea unui anumit drept de catre statele parti. Carta precizeaza ca Natiunile Unite vor favoriza respectul universal si efectiv al drepturilor omului. fata de un anumit individ sau grup de indivizi. consilii. Carta a stabilit 6 organe principale ale organizatiei .12. De asemenea. in timp ce situatiile particulare vizeaza in regula generala situatii particulare de nerespectare a unuia sau unora din drepturile garantate.. Curtea Internationala de Justitie.1950. Aceasta interpretare reprezinta un ghid pentru statele parti la respectivul instrument. Secretariatul.in numar de sase . care pot fi preluate in textul tratatului si care se aplica statului fara nicio conditie suplimentara din momentul in care devine parte. fara deosebire de rasa. care presupun vizite in diverse state si pot imbraca in practica forma grupurilor de lucru sau a raportorilor speciali. unei anumite dispozitii di instrumentul conventional a carui aplicare o monitorizeaza acest organ. sesizarile pot viza atat situatiile generale de pretinsa nerespectare a drepturilor omului. comitete consultative. naturalizarea in prima tara de refugiu. Adunarea Generala a ONU este organul principal al organizatiei. sau pot fi prevazute de un protocol facultativ sau pot fi activate printr-o decl. umanitare si culturale. Adunarea Generala are printre atributii initierea de studii si de recomandari in scopul “de a sprijini infaptuirea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti. daca prima tara de refugiu nu are posibilitati de asimilare.U. sex.aratie in acest sens a statului. care reprezinta interpretarea pe care organul de control o faca. O alta clasificare se refera la mecanismele conventionale.N. . fiind considerate astfel mecanisme suplimentare. pe care a inlocuit-o in sistemul institutional al ONU. comitete. conditii de adapost. grupuri de lucru. contribuie la realizarea respectului drepturilor omului in limitele competentelor sale. . Controlul judiciar poate imbraca 2 forme: cererile (plangerile) statale si individuale. • cauta solutii imediate problemelor acestora. limba sau religie”. in abstracto.  Mecanismele de monitorizare a promovarii si protectiei drepturilor omului la nivel universal • Sistemul institutional creat prin Carta ONU si in baza acesteia Organizatia Natiunilor Unite a fost creata prin Carta ONU adoptata la 26 iunie 1945 la San Francisco si a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945. limba sau religie". creat prin rezolutia Adunarii Generale a ONU 428(V) din 14. Pentru materia drepturilor omului. pentru Refugiati (ICNUR). medicale. cat si situatii particulare. organ politic cu caracter tehnic si principalul organ prin care ONU se achita de responsabilitatea drepturilor omului si care in acest scop a preluat numeroase proceduri de la Comisia Drepturilor Omului. . Adunarea Generala are organe subsidiare: comisii. a inceput sa functioneze la 1 ianuarie 1951. sex. comitete speciale. cea mai interesanta comisie este Comisia a 3-a. care pot fi statale sau pot proveni de la particulari (indivizi sau grupuri de indivizi). si • ofera sprijin pe termen lung.observatii generale. El indeplineste trei functiuni.care nu sunt organe subsidiare ci fac parte integranta din Adunare.

Comisia a desemnat raportori speciali si a instituit grupuri de lucru pe tara sau tema care examineaza incalcarile drepturilor omului intr-o anumita tara sau intr-un anumit domeniu si fac recomandari in consecinta. avand initial 18 membri insarcinati cu elaborarea unei Carte internationale a drepturilor omului. In exercitarea rolului sau in mentinerea pacii si securitatii internationale. urmand ca in . selectati potrivit reprezentarii geografice echitabile. Initial cu un mandat limitat la elaborarea de texte internationale referitoare la drepturile omului si la pregatirea de studii in domeniul drepturilor persoanei umane. Comisia a avut drept atributii furnizarea de informatii. Consiliul va fi compus din 47 de membri reprezentanti ai statelor membre alesi prin vot direct si secret. Ulterior. Astfel. Comisia a indeplinit si alte sarcini in acest domeniu. incepand cu 1980. colaborand strans cu alte organe sau organisme din sistemul O. incredintate de Adunarea generala a O. organ subsidiar al Adunarii Generale de aceasta data.U. el poate efectua sau initia studii si rapoarte referitoare la problemele internationale in aceste domenii. Subcomisia pentru conditia femeii a fost creata de catre Comisia Drepturilor Omului ca organ subsidiar al acesteia. Subcomisia pentru prevenirea discriminarii si protectia minoritatilor a fost creata in 1947 de Comisia pentru drepturile omului. judeca savarsirea de catre persoane fizice a crimelor de genocide impotriva umanitatii sau de razboi. care. Consiliul Economic si Social (ECOSOC). Consiliul de Securitate al ONU este organul principal al organizatiei. cu sarcina de a intreprinde studii. Este de mentionat si faptul ca in temeiul Capitolului VII din Carta. Comisia a pregatit recomandari si a elaborat proiecte de instrumente internationale in materie. Compunerea Consiliului va respecta repartitia geografica echitabila. social. religioase si lingsvistice. Comisia Drepturilor Omului a beneficiat de ajutorul unor organe subsidiare . alesi de Adunarea Generala) cu rol deosebit in cooperarea intre statele membre in domeniile economic. operatiunile de mentinere a pacii create de Consiliul de Securitate in temeiul capitolului VI sau al capitolului VII din Carta au si o dimensiune privind crearea cadrului necesar pentru exercitarea efectiva a drepturilor si libertatilor fundamentale si educatie in domeniul drepturilor omului in statele in care aceste operatiuni se desfasoara. Consiliul de Securitate a decis ca incalcarile grave. al sanatatii. 3. astfel incat cooperarea economica si sociala si favorizeze respectarea universal si efectiva a drepturilor omului: mai mult. civic si pedagogic. In acelasi timp. pentru promovarea drepturilor omului.subcomisii. potrivit competentelor lor. Consiliul Drepturilor Omului a decis ca intr-o prima etapa a activitatii sale sa pastreze toate procedurile si mecanismele de monitorizare a respectarii drepturilor omului create de Comisia Drepturilor Omului. Consiliul de Securitate poate decide ca o situatie internationala reprezinta o amenintare la adresa pacii. Comisia drepturilor omului este abilitata sa examineze comunicari relative la incalcarile drepturilor omului care sunt flagrante si sistematice. si de a adresa recomandari Comisiei privind masurile discriminatorii care violeaza drepturile omului si libertatiie fundamentale sau privesc protectia minoritatilor rasiale. considerate fapte internationale deosebit de grave de incalcare a drepturilor esentiale ale omului. sau ECOSOC. insa chiar din 1946. in special in lumina Declaratiei universale a drepturilor omului. cultural. De asemenea.N. Comisia este un organ cu caracter tehnic ce se reuneste anual. caruia ii revine atributia principala in mentinerea pacii si securitatii internationale. Rezolutiile. Pentru a se achita de sarcinile sale. o incalcare a pacii sau un act de agresiune si poate in consecinta adopta masuri care implica sau nu folosirea fortei pentru restabilirea pacii. Astfel. in speta comisii. Comisia a luat fiinta in 1946. cu sediul la Geneva. Comisia si-a marit numarul de membri la 53. Fiind principalui organ al ECOSOC in domeniul drepturilor omului.U. b) sa prezinte recomandari si propuneri care sa contribuie la aplicarea efectiva a principiului egalitatii in drepturi a femeilor si barbatilor. al invatamantului. masive si repetate ale drepturilor omului pot constitui o amenintare contra pacii. Astfel. pentru o perioada de 3 ani. cu componenta restransa (15 membri ai organizatiei. aceasta si-a dezvoltat treptat propriul sistem de control a respectarii drepturilor omului. In acest scop. anul infiintarii. in baza articolului 68 din Carta.N. Cel mai important organ subsidiar al ECOSOC a fost timp de 60 de ani Comisia Drepturilor Omului. economic. cu majoritatea membrilor Adunarii. etectuarea de studii si formularea de recomandari in materia drepturilor omului. din care 5 membri permanenti) si rol politic. Consiliul de Securitate a decis crearea tribunalelor penale internationale ad-hoc (cel pentru fosta Iugoslavie si cel pentru Ruanda). aceasta subcomisie a obtinut statutul de comisie. Consiliul Economic si Social este organul principal al ONU cu componenta restransa (54 membri ai organizatiei. Prin rezolutia Adunarii Generale a ONU din 15 martie 2006 s-a decis inlocuirea Comisiei Drepturilor Omului cu un Consiliu al Drepturilor Omului. recomandarile si alte documente pe care le adopta sunt supuse aprobarii ECOSOC. el poate infiinta organe subsidiare. Comisia examineaza progresul realizat in materie de egalitate a femeilor si are drept functii: a) sa prezinte ECOSOC recomandari si rapoarte asupra dezvoltarii drepturilor femeii in domeniile politic.2.

a principalelor sisteme juridice si diferitelor forme de civilizatie. In 1993. a carui functie principala consta tocmai in analizarea si urmarirea masurilor luate de state pentru asigurarea drepturilor recunoscute in Pactul international relativ la drepturile economice. In cadrul structurii interne a Secretariatului a functionat Centrul pentru Drepturile Omului. Secretarul General indeplineste si un rol politic si diplomatic important. . protocolul facultativ recunoaste capacitatea individului de a-si apara drepturile la nivel international. Curtea Internationala de Justitie este prevazuta ca organ de solutionare a eventualelor diferende intre statele parti la conventii internationale incheiate in cadrul ONU: Conventia impotriva torturii. sociale si culturale. inclusiv in domeniul drepturilor omului. a contribuit la promovarea drepturilor omului prin interpretarea normelor internationale in acest domeniu atat prin hotarari (Cazul referitor la aplicarea Conventiei privind prevenirea si reprimarea genocidului (1993). pe langa rolul administrativ. Comitetul pentru drepturile omului poate sa examineze comunicari statale. care are rang de Secretar General Adjunct.o actiuni in situatia unor violari grave ale drepturilor omului si . Pactul international relativ la drepturile economice.o educatia pentru drepturile omului. La alegeri se are in vedere o reprezentare echitabila din punct de vedere geografic. de statele parti la Pact. De asemenea. Un alt organ subsidiar creat de ECOSOC este Comitetul drepturilor economice. cu conditia ca statele implicate in acest tip de control sa fi recunoscut competenta comitetului in acest sens. posibilitatile de eficientizare a fiecaruia dintre proceduri sau mecanisme. Cazul Haya de la Torre (1950)) cat si prin avize consultative (Avizul referitor la Sahara occidentala.o promovarea exercitarii efective a drepturilor omului. Consiliul Economic si Social. in 1985 ECOSOC a decis crearea comitetului mentionat mai sus. prin vot secret. Printre atributiile Comisariatuiui figureaza: . condus de Secretarul General adjunct insarcinat cu drepturile omului. Conventia privind statutul refugiatilor. compus din functionari internationali si condus de Secretarul General. Centrul avea drept functie sa sprijine Adunarea generala. procedurile folosite fata de reclamant si de statul parat punandu-i pe un plan egal din punct de vedere al procedurii. pe termen de 4 ani. • Organele create prin tratatele internationale cu vocatie universale specializate in domeniul drepturilor omului Comitetul pentru drepturile omului a fost creat in baza art. De asemenea. organ cu atributii jurisdictionale al ONU. De asemenea. 28 al Pactului privind drepturile civile si politice si este compus din 18 membri. compusa din 15 judecatori. . Adunarea Generala a infiintat functia de Inalt Comisar al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului. rezultand Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului. alesi cu titlu individual. avizul referitor la admisibilitatea formularii de rezerve la Conventia privind prevenirea si reprimarea genocidului). Puterile Comitetului pentru drepturile omului au fost extinse prin Protocolul facultativ la Pactul international privind drepturile civile si politice din 1966.paralel sa examineze. Comisariatul este condus de Inaltul Comisar. sociale si culturale din 1966 nu a prev azut crearea unui mecanism insarcinat cu urmarirea punerii sale in aplicare. prin intermediul unui grup de experti. De aceea. sociale si culturale. el aducand la indeplinire sarcinile stabilite de Adunarea Generala si Consiliul de Securitate. care in 1997 a fuzionat cu Centrul pentru Drepturile Omului. 5. 4. Comisia Drepturilor Omului in promovarea sj protejarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Secretariatul ONU este un organ cu functii administrative. acest comitet ajuta ECOSOC in a-si indeplini functiile de supraveghere care ii incumba in acest domeniu. Comitetul exercita controlul sau in principal prin intermediul rapoartelor statale periodice. In acelasi timp. Curtea Internationala de Justitie. Conventia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala. Comitetul se reuneste de 3 ori pe an si ia decizii pe baza de consens. Comitetul poate sa adreseze statelor parti propriile rapoarte si comentariile generale pe care le considera potrivite. Comitetul elaboreaza un raport anual asupra activitatii sale pe care il supune spre analiza Adunarii Generale a ONU.

Comitetul drepturilor copilului a fost instituit de Conventia cu privire la drepturile copilului si se compune din 18 experti. Comitetului ii este recunoscuta competenta de a primi plangerile unui stat parte. Potrivit Conventiei. comitetul formuleaza propriile comentarii generale.. De asemenea. Nu in ultimul rand. Membrii comitetului sunt alesi de statele parti din randul cetatenilor lor. desemneaza pe unui sau mai multi din membrii sai sa intreprinda o ancheta confidentiala in acest sens. care pretind ca sunt victime ale unei violari ale dispozitiilor Conventiei de catre statul parte. pe o perioada de 4 ani. spre considerare.U. Comitetul intervine numai atunci cand din surse sigure. periodice sau elaborate la solicitarea comitetului -. Comitetul impotriva torturii a fost constituit si si-a inceput activitatea in 1987 in baza articolului 17 al Conventiei din 1984. sau in numele acestora. rapoartele statale si observatiile generale. In acest caz. acest comitet are competenta de a studia rapoartele pe care i le supun statele-parti in legatura cu masurile pe care le-au intreprins pentru aplicarea acesteia. Rezultatul anchetei. inumane sau degradante. periodice sau la cererea comitetului. pe care il inainteaza Adunarii Generale a O. Fata de aceste rapoarte. Pana la acest punct procedurile sunt confidentiale dar. Comitetul mai exercita si alte forme de control. La randul sau. sub jurisdictia caruia se afla. prin solicitarea si primirea de avize de la institutiile specializate ONU si observatii generale. Comitetul poate examina comunicarile (plangerile) supuse de particulari. Cea mai interesanta modalitate de control aplicata de comitet consta in ancheta la care acesta poate recurge. insa numai in conditiile in care statul respectiv a recunoscut competenta comitetului in materie. impreuna cu comentariile si sugestiile de rigoare ale comitetului sunt transmise. cu luarea in considerare a necesitatii asigurarii unei repartitii geografice echitabile si a reprezentarii principalelor sisteme juridice. Comitetul recurge si la forme de control precum comentariile generale. Comitetul este competent. dupa consultarea statului. are informatii ca tortura este practicata in mod sistematic pe teritoriul unui stat parte la Conventie. care pretind ca sunt victime ale violarii Conventiei de catre un stat parte. prin care precizeaza interpretarea pe care el o confera anumitor dispozitii din conventie. Comitetul intocmeste un raport anual. lot prin control pe baza de rapoarte initiale si prin prezentarea de informatii relevante in rapoartele periodice prezentate Comitetului in baza Conventiei cu privire la drepturile copilului. • Studiu de caz .Controlul realizat de Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale . se prevede controlul pe baza de rapoarte periodice sau la solicitarea comitetului. prostitutia copiilor si pornogratia infantila. fata de statele parti la Protocolul facultativ cu privire la implicarea copiilor in conflicte armate sau la Protocolul facultativ referitor la vanzarea de copii. Comitetul poate decide includerea unui rezumat al constatarilor sale in raportul sau anual. persoane de o inalta tinuta morala si cu competenta recunoscuta in domeniul reglementat de conventie. Potrivit Conventiei. Fata de aceste rapoarte. De asemenea. Comitetul adopta comentarii generale. care sunt alesi prin vot secret. periodice precurn si prin solicitarea de informatii suplinientare statelor parti. acest comitet nu este autorizat sa analizeze petitii individuale sau plangeri ale unui stat impotriva altuia. pentru statele parti care nu au furnizat informatii corespunzatoare in raportul initial. legate de aplicarea Conventiei de catre alt stat parte si de a examina plangerile particularilor. impotriva torturii si altor pedepse sau tratamente crude. Pe baza rapoartelor statelor-membre ale Conventiei rapoarte initiale. Prin Protocolul optional la Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei s-a recunoscut comitetului posibilitatea de a primi si examina comunicari individuale si de recurge la anchete in caz de incalcare grava sau sistematica a dispozitiilor conventiei. De asemenea. El este compus din experti independenti. demne de in-credere. prin ECOSOC. de statele-parti la Conventia citata. potrivit conventiei. Membrii actioneaza in nume propriu. rapoarte care pot fi initiale. daca considera necesar. statului in cauza.N.Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei este compus din 23 experti actionand cu titlu individual si se reuneste de doua ori pe an. el invita statul in chestiune sa coopereze in examinarea probelor si. Comitetul supune la fiecare doi ani un raport de activitate Adunarii Generale a ONU. cuprinzand sugestii si recomandari in domeniu. sa examineze masurile adoptate de statele parti pentru punerea in aplicare a drepturilor recunoscute de Conventia cu privire la drepturile copilului prin intermediul controlului pe baza de rapoarte initiale.

desemneaza o comisie de conciliere ad-hoc. Comisia este un organ independent. dupa primirea raportului. Dupa expirarea termenului de trei luni. Procedura este bazata pe consimtamantul statelor. Misiunea acesteia este sa isi puna bunele oficii la dispozitia statelor pentru a ajunge. fiecare stat poate sesiza Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale. Orice stat parte poate sesiza Comitetul cu o comunicare in care sustine ca un alt stat parte nu si-a indeplinit obligatiile conventionale care ii reveneau in conformitate cu dispozitiile Conventiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala. comisia redacteaza un raport care indica pe scurt faptele si solutia. Procedura este exclusiv scrisa si confidentiala.rapoarte initiate. dupa examinare. In caz de reusita. raportul comisiei mentioneaza concluziile sale asupra faptelor si recomandarile sale adresate statelor pentru a ajunge la o solutionare amiabila. Comitetul primeste si analizeaza comunicari primite fie din partea statelor parti. administrativ pe care le-au adoptat in aplicarea Conventiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala: . pentru a arata daca accepta termenii acestuia. Sesizarea Comitetului este subordonata esecului negocierilor prealabile directe intre statele in cauza. Acestia se reunesc de 2 ori pe an. Dupa ce comitetul a obtinut si cercetat toate informatiile pe care le considera necesare. .rapoarte periodice asupra progreselor realizate de state in aplicarea conventiei: . judiciare. Daca in termen de sase luni de la primirea raspunsului chestiunea nu a fost solutionata de o maniera considerata satisfacatoare de catre ambele state. Comitetul supune anual Adunarii Generate un raport asupra activitatii sale. alesi prin vot secret de statele parti la Conventie. Trebuie sa existe o legatura directa intre reclamant si pretinsa violare a dreptului. Comitetul joaca rolul de amiabil compositor si nu este tinut de date cu caracter strict juridic. Caracterul diplomatic al mecanismului este intarit de confidentialitatea procedurii. presedintele acestuia desemneaza o comisie de conciliere ad-hoc. Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale exercita un control administrativ. raport ce include si sugestii si recomandari de ordin general bazate pe examinarea rapoartelor si a informatiilor primite de la statele parti. in termen de 3 luni. cu statut asemanator Comitetului. cu conditia ca petitionarul trebuie sa se pretinda personal si efectiv victima unei violari a unuia din drepturile enuntate in Conventie si sa justifice un interes personal in prezentarea comunicarii.rapoarte prezentate la solicitarea Comitetului. Admisibilitatea comunicarii statale se supune regulilor generale in materie si este subordonata epuizarii cailor de recurs interne. care este contradictorie. Comitetul publica insa deciziile sale. iar in caz de divergenta sunt alesi prin vot secret dintre membrii Comitetului cu o majoritate de 2/3. presedintele cornitetului comunica raportul comisiei si declaratiile statelor parti in cauza tuturor celorlalte state parti la Conventie. la o solutie amiabila bazata pe respectarea dispozitiilor Conventiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala. Statele au trei luni. Daca un stat parte estimeaza ca un alt stat parte nu aplica dispozitiile Conventiei.Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale a fost creat in 1970 in baza Conventiei internationale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala si are in compunere 18 experti. ci sa concilieze puncte de vedere divergente in privinta aprecierii conformitatii eomportamentului statului cu dispozitiile Pactului. el este abilitat sa primeasca si sa examineze rapoarte prezentate de catre statele parti asupra masurilor de ordin legislativ. prezentate in termen de un an de la intrarea in vigoare a conventiei pentru statul parte. Acesta din urma are trei luni pentru a-si prezenta explicatii sau declaratii scrise care sa elucideze problema. In caz de esec. Procedura de examinare a comunicarilor statale. sunt numiti prin acord al statelor in cauza. Ei nu reprezinta guvernele tarilor carora le apartin ci actioneaza in nume propriu. Mecanismul de control instaurat de Conventia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala nu are drept scop sa permita judecata unui stat la cererea altuia. Comisia studiaza afacerea sub toate aspectele si propune statelor termenii unei solutionari. De asemenea. poate sa atraga atentia asupra acestei probleme statului respectiv. in numar de cinci. fie din partea indivizilor sau grupurilor de indivizi. . iar piesele dosarului nu pot fi publicate. Membrii acesteia. Concilierea. impreuna cu totalitatea constatarilor in fond. Primirea de comunicari individuale este posibila doar daca statul parte in cauza a formulat o declaratie de recunoastere a competentei Comitetului de a primi si examina comunicari impotriva sa. Procedura in cazul comunicarilor individuale Titularii dreptului de a prezenta comunicari Cornitetului sunt indivizii sau grupurile de persoane. care. Comitetul isi desfasoara activitatea in lipsa oricarei publicitati.

dovedite in asa fel incat existenta lor poate fi considerate ca incontestabila. • Studiu de caz .Comisia drepturilor omului si Subcomisia de lupta contra masurilor discriminatorii si de protectie a minoritatilor au fost autorizate sa examineze informatiile privind violarile flagrante ale drepturilor omului si libertatilor fundamentaie".referitoare la incalcari flagrante si sistematice ale drepturilor omului. Desi nu sunt obligatorii. Procedura cunoaste mai multe etape: • Analiza prealabila a admisibilitatii. printre altele. Comitetul va examina daca petitionarul a epuizat caile de recurs interne. .provenind de la indivizi sau grupuri de indivizi . b) prevede posibilitatea examinarii de comunicari primite de la persoane particulare si de la organizatii nonguvernamentale. sunt examinate in sedinte inchise ale Comisiei. Comitetul va verifica daca autorul comunicarii este un individ sau nu grup de persoane. compus din 47 de state membre ONU realizeaza un control politic. in aceasta etapa Comitetul verifica daca prima facie conditiile de admisibilitate -capacitatea si calitatea procesuala activa si pasiva. al explicatiilor statului si al recomandarilor Comitetului sunt incluse in raportul anual al acestuia. fiind astfel date publicitatii. sa nu fi fost discutate in alte foruri internationale sau supuse inca recursurilor interne. care poate adresa statului impotriva caruia exista plangeri. Desi nu au forta obligatorie. in special prin trimiterea de membri ai comitetului la fata locului. semnarea comunicarii . . care are un termen de trei luni pentru a prezenta observatiile sale cu privire la aspectele relevate de comunicare.U.U.campul de examinare de catre Comisie sau de organul sau subsidiar se extinde asupra „oricaror violari flagrante si sistematice" ale drepturilor omului indiferent de tara in care se produc. sau poate decide ca problemele respective sa fie discutate in sedintele sale publice sau in cadrul Adunarii Generale O. astfel. Ceea ce caracterizeaza aceasta procedura sunt urmatoarele trasaturi: a) nu se ocupa de incalcari izolate ci numai de violari ale drepturilor omului care se repeta in mod constant si constituie violari flagrante ale drepturilor omului. daca petitionarul a sesizat in prealabil organismul intern desemnat de stat sa examineze cererile referitoare la o pretinsa discriminare rasiala. dar numai daca acestea privesc acte cu caracter general. cum ar fi politica de apartheid in Republica Sud-Africana sau discriminarea rasiala in Rhodesia de Sud. odata admise. nu este lipsit de importanta faptul ca un rezumat al comunicarii. ce reprezinta comentarii. recomandari confidential. epuizarea cailor de recurs interne. Proceduri speciale de prevenire a discriminarii rasiale create de Comitet permit acestuia sa efectueze misiuni la fata locului: exista doua asemenea tipuri de proceduri: .N.procedura de interventie de urgenta presupune desemnarea unui raportor special care se va consulta cu presedintele comitetului pentru a pune la punct o procedura de interventie si de monitorizare a aplicarii deciziiior luate de comitet.comunicari individuale .N.Controlul realizat de Consiliul Drepturilor Omului Consiliui Drepturilor Omului. prin mai multe forme: . • Comitetul transmite comunicarea individuala statului.procedura de alerta rapida presupune propunerea de asistenta tehnica pentru statele parti. • Analiza admisibilitatii propriu-zise. intr-o procedura confidentiala.Procedura are un caracter contradictoriu. intinderii si modului de aplicare a dispozitiilor respectivei Conventii. Un individ poate. Procedura nu reprezinta un sistem de petitii privind incalcarea unor drepturi individuale. daca priveste un stat parte la Conventie care a facut declaratie de recunoastere a competentei Comitetului. Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale elaboreaza observatii generale. ele trebuie sa fie. .rapoarte statale periodice asupra progreselor inregistrate de state in domeniul drepturilor omului. . explicatii oferite de organul de control asupra intelesului. observatiile generale reprezinta singura sursa de interpretare autorizata a Conventiei si beneficiaza de autoritatea morala a Comitetului. sa prezinte plangeri. sau ECOSOC. Publicarea deciziiior Comitetului incita statele sa se conformeze reeomandarilor acestuia. cu exceptia cazului cand epuizarea acestora ar depasi o durata rezonabila: • Solutionarea pe fond: Comitetul are doar posibilitatea de a adresa propuneri si recomandari statului in cauza si petitionarului: aceste recomandari sunt lipsite de orice forta juridica pentru state care nu sunt tinute sa le respecte.. Pentru a fi admise asemenea comunicari. totusi ele indica intelesul pe care comitetul il da dispozitiilor conventionale si orienteaza astfel statul in adoptarea masurilor adecvate de aplicare a Conventiei. compatibile cu principiile Cartei O.sunt indeplinite. sesizarea cornitetului intr-un termen de 6 luni de la decizia interna. desigur. la invitatia autoritatilor nationale: . Comunicarile in cauza. Comitetul vegheaza la respectarea principiului egalitatii armelor care este asigurata prin posibilitatea oferita fiecarei parti de a contesta piesele depuse la dosar de cealalta parte. totusi.

Tot Comitetul ministrilor este organul insarcinat cu supravegherea modului in care statele executa hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului. el asista grupurile de experti create de Comitetul Ministrilor pe diverse teme. Adunarea parlamentara nu are nici un fel de putere legislativa oficiala. statale. Admisibilitatea este facilitata de decizia grupului de a nu aplica conditia epuizarii cailor de recurs interne. Anchete realizate prin intermediul grupurilor de lucru si al raportorilor speciali.c) Scopul principal nu este condamnarea statelor ci acela de a se constata daca alegatiunile de violari flagrante sunt substantiate si de a sprijini statul in cauza sa puna capat acestor violari. • Comitetul Ministrilor este organul decizional al Consiliului Europei. In urma examenului. Rolul sau este foarte important. Adunarea Consultativa (devenita ulterior Adunarea Parlamentara) si Secretariatul. inclusiv prin adresarea de intrebari si slicitarea de informatii catre delegatiile nationale cu privire la masurile legislative. dar are o influenta substantiala in domeniul protectiei drepturilor omului. care este un organ interguvernamental. el este format din ministrii de externe ai statelor membre. Grupurile se considera competente pentru a examina in cadrul unei proceduri scrise si contradictorii comunicari individuale.instrumentelor de drept international acceptate de statele in cauza " incluzand atat instrumente declarative cat si conventionale. lipsit de forta obligatorie. De asemenea. Secretariatul Consiliului Europei. Acest sistem de control prin grupuri de lucru ofera posibilitatea. aparut dintr-un control pe baza de rapoarte. Consiliul Europei a fost infiintat la Londra la data de 5 mai 1949 de catre zece state. dar care contine constatarea violarii. Comitetul ministrilor poate solicita avize consultative Curtii Europene. grupul de lucru adopta un aviz. El este insotit de recomandarea adresata statului de a lua masurile necesare pentru a remedia situatia. in absenta unei baze conventionale. Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa si Comunitatea Europeana. Adunarea “constituie motorul politic aflat la originea catorva initiative in domeniul protectiei drepturilor omului". Aceste proceduri au fost preluate de catre Consiliu de la Comisia Drepturilor Omului.  Mecanisme de monitorizare a promovarii si protectiei drepturilor omului la nivel regional Mecanisme de garantare a drepturilor omului la nivel european Atunci cand este vorba de protectia drepturilor omului la nivel European. . Comitetul poate adopta acorduri si conventii cu caracter juridic obligatoriu pentru statele care sunt dispuse sa ratifice aceste instrumente.. asupra problemelor juridice legate de interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Crearea sa a fost inspirata din nevoia exprimata de statele membre de a prezerva “valorile morale si spirituale care constituie atat mostenirea comuna a popoarelor lor cat si adevarata sursa a libertatii individuale a libertatii politice si a statului de drept”. astfel incat Secretariatul are un important drept de initiativa. Examenul in fond se face prin luarea in considerare a . Adunarea Parlamentara este alcatuita din delegatii ale membrilor parlamentului numiti de catre (si din randurile) parlamentelor nationale. Comitetul urmareste modul in care statele membre se conformeaza standardelor pe care le-au proclamat in domeniul drepturilor omului. Din punct de vedere al structurii de organe. ale unor organizatii internationale interguvernamentale sau non-guvemamentale. Indeplineste sarcini importante in domeniul urmaririi respectarii de catre statele membre a standardelor proclamate ale drepturilor omului. condus de Secretarul General. si este publicat in raportul anual adresat Comisiei Drepturilor Omului. ce organizeaza cooperarea interguvernamentala in domeniile de interes pentru organizatie. asista si ofera sprijin logistic celorlalte doua organe principale ale organizatiei. intrucat in majoritatea cazurilor. el furnizeaza propunerile de documente ce urmeaza a fi adoptate. exercitat de un organ hibrid compus din experti independenti numiti de Presedintele Comisiei Drepturilor Omului. Consiliul Europei este dotat cu trei organe principale: Comitetul ministrilor. administrative sau judiciare adoptate in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale. Grupul se poate sesiza si din oficiu. trei organizatii internationale pot fi avute in vedere: Consiliul Europei. de a supune statele membre ONU unui control pe baza de plangeri. care efectueaza vizite de tara.

prin scrutin secret. unul sau doi vicepresedinti. care inlocuieste judecatorul . Structura administrativa interna a Curtii europene este compusa din Adunarea Plenara. El sau ei il asista pe presedinte si il inlocuiesc in caz de impiedicare sau vacanta a presedintiei si sunt si presedinti de sectii. varietatii si complexitatii cauzelor. Judecatorii aleg Presedintele. unificand. De aceea. Ei prezideaza sedintele sectiei si ale camerei din care fac parte. inca de la infiintare. reprezinta Curtea si asigura relatiile cu Consiliul Europei. alcatuita din totalitatea judecatorilor alesi. Fiecare stat parte la Conventie (care este si membru al Consiliului Europei . care isi exercita mandatul cu titlu individual. La inceput. din punctul de vedere al reprezentarii sistemelor juridice si al reprezentarii pe sexe. Conventia da dreptul oricarui stat contractant de a cere ca alte state-parti la Conventie sa-si respecte obligatiile asumate. in Protocolul aditional nr. principalul document in domeniul protectiei drepturilor omului la nivel european. adopta regulamentul Curtii si decide revocarea judecatorilor. adoptat in cadrul Consiliului Europei este Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. acest instrument a instituit initial o Comisie Europeana a Drepturilor Omului si o Curte Europeana a Drepturilor Omului. incheiat la Strasbourg la 11 mai 1994. impreuna au condus la solutionarea unor cauze intr-o perioada lunga de timp (aproximativ 5 ani). O data la 3 ani are loc o reinnoire a mandatelor unei jumatati din judecatori. mecanismul de protectie instituit de Conventia Europeana a drepturilor omului s-a dovedit greoi din cauza inmultirii comunicarilor (plangerilor). Conventia Europeana a drepturilor omului a avut in vedere instituirea unui sistem de protectie a drepturilor garantate structurat pe doua nivele: infiintarea unei Comisii Europene a drepturilor omului si a unei Curti Europene a drepturilor omului. Compozitia lor se modifica o data la 3 ani. Sectiile. daca acesta este incompatibil intr-un anumit dosar (de exemplu. statele parti contractante se angajeaza sa nu impiedice prin nici o masura exercitiul eficace al acestui drept. a fost implicat in dosar la nivel national. s-a prevazut fuzionarea Curtii si a Comisiei si constituirea unei singure instante cu caracter jurisdictional . Presedintii de sectii sunt alesi de Adunarea plenara pentru un mandat de trei ani. cu majoritatea absoluta a judecatorilor alesi prezenti. Fiecare sectie are un presedinte. odata cu intrarea in vigoare a celui de-al doilea protocol aditional la Conventia Europeana a drepturilor omului. intr-o calitate anterioara).Curtea Europeana a drepturilor omuiui . si competenta consultativa. in numar de patru. Curtea Europeana a Drepturilor Omuiui. dintre candidatii propusi de acestea. dupa cum am mentionat in capitolele anterioare. doi vicepresedinti si doi presedinti de sectii. In privinta dreptului de petitie al persoanelor fizice sau a altor entitati. sectii si presedintii sectiilor. Exista si institutia judecatorului ad hoc. 11. ulterior. Comisia a fost conceputa ca organ de receptare si evaluare a sesizarilor de incalcare a Conventiei de catre oricare dintre Partile Contractante. prin scrutin secret. sedintele Marii Camere si ale colegiuiui Marii Camere. Adunarea plenara. pe o durata de 6 ani. in temeiul careia au tost create si institutiile si mecanismele necesare punerii sale in aplicare.Pe plan conventional.national". In esenta.. iar Curtea ca organ judiciar cu competenta contencioasa. cu posibilitatea realegerii. El prezideaza Adunarea plenara. reprezinta formatiuni administrative ale curtii europene. In scopul de a asigura respectarea angajamentelor ce decurg pentru statele ce au semnat Conventia. cu majoritatea absoluta a judecatorilor alesi prezenti. Sistemul initial. Judecatorii trebuie sa aiba cea mai inalta reputatie morala si sa intruneasca conditiile pentru exercitarea unor inalte functii judiciare sau sa fie juristi cu competenta recunoscuta. doi dintre cei patru presedinti de sectii fiind si vicepresedinti ai Curtii. constituie sectiile. Presedintele Curtii. prin sesiuni. reeligibil. Ei sunt alesi de Adunarea Parlamentara. In cursul mandatului sunt complet independenti si nu pot exercita activitati incompatibile cu acest statut. presedinte. Curtea se compune dintr-un numar de judecatori egal cu cel al partilor contractante. alege presedintii sectiilor. are urmatoarele atributii: alege presedintele si vicepresedintii Curtii. in numele inalteior parti contractante. cele doua organisme intr-o Curte Europeana unica (Protocolul 11). In practica. incepand din anul 1970. sistemului de lucru neperformant.46 in prezent) are dreptul la un loc de judecator in cadrul Curtii. care. . Vicepresedintele sau vicepresedintii sunt alesi pentru un mandat de trei ani reeligibil.ca institutie permanenta. structura sectiilor trebuie sa fie echilibrata geografic. Compunere. Mandatul poate inceta si la data la care judecatorul in cauza implineste varsta de 70 de ani. ales pentru un mandat de trei ani reeligibil.

presedintii Camerelor. care nu implica o examinare complementara. evident. ci mai degraba supune Curtii spre examinare o problema care tine de ordinea publica europeana. care ii sunt supuse de catre state. c) Marea Camera se pronunta asupra cererilor individuale sau cauzelor interstatale. Singura conditie pe care un stat care sesizeaza Curtea trebuie sa o indeplineasca este sa fie parte la Conventie. formate din trei judecatori. Curtea poate fi sesizata de catre un stat parte. pe care le pot declara inadmisibile sau le pot scoate de pe rol numai prin vot unanim. el va participa de drept ca membru al Camerei) si intr-o Mare Camera de saptesprezece judecatori. retrimisa in fata Marii Camere la cererea unei parti in cauza. Competenta personala a Curtii. in Camere de sapte judecatori (daca un judecator national nu este membrii al Sectiunii in care s-a constituit Camera ce examineaza un caz ce implica acel stat. Marea Camera se pronunta. Competenta Curtii poate fi analizata sub mai multe aspecte. vicepresedintii (doi). ratione materiae (materiala).Pentru examinarea cauzelor aduse inaintea sa. Curtea examineaza cauzele in conditii de contradictorialitate si se pune la dispozitia partilor pentru a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabila. Nu se pot pronunta asupra cauzelor interstatale. toate statele parti au capacitate procesuala pasiva. pot fi date numai la cererea Comitetului Ministrilor. deci cauze interstatale. Titularii dreptului de a sesiza Curtea Statele. Avem astfel competenta ratione personae ( personala). in cazuri exceptionale. . a Protocoalelor acesteia. se pronunta asupra cererilor individuale. asupra unei hotarari a unei camere. caz in care ne aflam in prezenta unei cereri statale. Hotararea definitiva a Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza executarea ei. prin cereri individuale. Pentru a intra in competenta Curtii. fie ca sunt individuale. sunt indreptate impotriva statelor parti la Conventie. Aceste doua tipuri de entitati au capacitate procesuala activa: cererile. fie ca sunt statale. dupa cum urmeaza: a) comitetele. de catre persoane fizice sau alte entitati. ori caruia incalcarea ii este imputabila. printre care si judecatorul ales in numele statului in litigiu. este de mentionat ca avizele consultative ale Curtii asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei. care privesc o problema grava privind interpretarea conventiei si a Protocoalelor sale sau in cazul cand solutionarea acesteia ar putea duce la o contradictie cu o hotarare pronuntata anterior de Curte. alti judecatori desemnati conform regulamentuhii Curtii cu luarea in considerare a necesitatii reprezentarii echitabile geografice si a diferitelor sisteme juridice. Marea Camera. caz in care este vorba de cereri individuale. Din Marea Camera fac parte presedintele Curtii. plangerea trebuie sa fie introdusa de catre o entitate avand calitate pentru a fi reclamant sj trebuie sa fie indreptata impotriva unei entitati avand calitate pentru a fi parat. Marea Camera este constituita pe 3 ani. o organizatie non-guvernamentala sau un grup de particulari. deferite de Camere prin desesizare. sau de catre o persoana fizica. La cererea Comitetului Ministrilor. ori in cazul in care aceasta. da avize consultative asupra problemelor de ordin juridic privind interpretarea Conventiei si. iar cea a unei Camere devine definitiva daca partile declara ca nu vor cere trimiterea cauzei in fata Marii Camere sau nu se trimite in termen de trei luni de la pronuntare. care pot fi parate in fata Curtii. Competenta Curtii acopera toate problemele privind interpretarea si aplicarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotararea Marii Camere este definitiva. sunt abilitate sa ia decizii atat asupra admisibilitatii cererilor cat si a fondului: pentru cererile individuale asupra carora nu s-a pronuntat un comitet si pentru toate cererile introduse de catre stat (cauze interstatale). respinge cererea de retrimitere. care se pretind victime a unei violari a unuia din drepturile recunoscute de Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului sj a Libertatilor Fundamentale sau de Protocoalele sale aditionale. De asemenea. Decizia unui Comitet este definitiva. caz in care dezbaterile au caracter confidential. formate din sapte judecatori. Curtea isi destasoara activitatea in Comitete de trei judecatori (comitetele de filtraj). este parat statul care a comis incalcarea drepturilor prevazute de Conventie sau de Protocoale. Prin organele sale Curtea se pronunta asupra inadmisibilitatii cererilor (plangerilor) individuale si ia decizii in legatura cu admisibilitatea si fondul acestora. Statul care sesizeaza Curtea nu trebuie sa fie considerat ca actioneaza pentru a obtine respectarea drepturilor sau intereselor sale proprii. b) Camerele. Daca virtual. ratione loci (spatiala) si ratione temporis (temporala). In privinta competentei consultative.

deoarece numai examenul cererii in fond va determina daca este in mod real victima a incalcarii unei dispozitii din Conventie. Mai mult. Nu poate fi invocata printr-o cerere inaintata Curtii incalcarea unor drepturi pe care Conventia sau Protocoalele nu le garanteaza. Nu se cere ca autorul cererii individuale sa fie victima in mod dovedit. starea civila sau capacitatea individului. intalnite numai in cazul cererilor individuale. reclamantul ar fi putut fi victima a acesteia. Calitatea de victima nu implica existenta unui prejudiciu suferit. in aceasta categorie intra orice subiect de drept care nu este persoana fizica sau persoana juridica de drept public. dintre doua sau mai multe persoane care au acelasi interes si se pretind victime ale unei violari a Conventiei Europene in ceea ce le priveste. care le aduce atingere iese automat din campul de aplicare al Conventiei. dar are in vedere un tip de asociere informala. De asemenea. sau ca violarea invocata sa afecteze in mod direct interesele acestui stat. detinutii pot sesiza Curtea europeana. Conditiile de admisibilitate. Conditia prealabila pentru a introduce o cerere individuala este ca autorul acesteia sa se pretinda victima a unei incalcari a unui drept recunoscut in Conventie. dreptul la azil politic. aceasta nu inseamna ca un fapt. trebuie sa existe o legatura directa intre reclamant ca atare si incalcarea invocata. organizatii religioase. Curtea admite astfel notiunea de victima potentiala. cu sau fara scop lucrativ: societati comerciale. De asemenea. Competenta temporala a Curtii. Reclamantul nu este tinut sa indice exact articolul din Conventie a carui incalcare o invoca.organizatie non-guvernamentala" Curtea intelege orice persoana juridica. si special. Reclamantul autor al unei cereri individuale trebuie sa aiba un interes personal pentru a actiona in fata Curtii. conform dreptului intern. Curtea poate fi sesizata de orice persoana fizica. Competenta teritoriala a Curtii. incapabilii din dreptul intern. cum ar fi: dreptul la divort. Dreptul de sezina recunoscut statelor are drept scop sa determine examinarea modului in care statele contractante isi respecta angajamentele juridice asumate. prin . Curtea poate fi sesizata si de catre orice organizatie non-guvemamentala. cel mai adesea temporara. Desi aceste drepturi nu sunt recunoscute de Conventie. Totusi. Curtea va examina daca. nu conteaza daca mobilul statului reclamant este de ordin politic. Conventia nu retine nici o conditie referitoare la cetatenia. de statul in cauza. pentru ca un reclamant sa se pretinda victima a unei violari a Conventiei. Al treilea titular al dreptului de recurs individual este reprezentat de orice grup de particulari. Conditiile generale Curtii intr-un termen de de admisibilitate se refera la epuizarea cailor de recurs interne si la introducerea cererii in fata 6 luni de la ultima decizie interna definitiva. Astfel atingerea adusa unui drept la pensie actual poate viola dreptul de proprietate recunoscut de Primul protocol aditional. deoarece. Curtea este competenta sa examineze toate aspectele juridice ale faptelor ce li sunt prezentate. dreptul la pensie. Conditiile de admisibilitate sunt de doua feluri: generale. chiar in lipsa unei aplicari efective. Prin extindere. Cetatenii statului parte parat. Intr-o interpretare larga. nefiind tinuta de limitele aratate de reclamant prin obiectul cererii. un individ se poate considera victima prin simplul fapt al existentei unei legislatii ale carei efecte risca sa le suporte. o actiune sau omisiune. partide politice. cetatenii unui alt stat parte sau ai unui stat tert. care se aplica atat cererilor statale cat si celor individuale. Competenta materiala a Curtii. referirea la “non-guvernamental" exclude posibilitatea ca o organizatie guvernamentala sa sesizeze Curtea. In sens european. notiunea de victima are un inteles larg. adica a unei persoane care a suferit un prejudiciu din cauza violarii drepturilor unui tert sau care are un interes personal pentru a se pune capat violarii. Titularii dreptului de recurs individual.. refugiatii. . Competenta Curtii include toate chestiunile relative la interpretarea si aplicarea Conventiei Europene si a Protocoalelor sale. presupunand ca a fost constatata violarea. rezidenta. Curtea a inglobat in notiunea de victima si situatia unei victime indirect. sindicate. Cererea nu se poate raporta la fapte situate in afara limitelor teritoriale intre care Curtea isi poate exercita competenta. Notiunea se refera la orice grup constituit conform reglementarilor in vigoare in dreptul intern. Este necesar ca drepturile acestuia sa fie vatamate de o maniera concreta printr-o decizie sau masura interna. nu este suficient sa se afirme victima: pe baza faptelor invocate de catre reclamant si daca este cazul. Atingerea unui asemenea drept ar putea constitui concomitent o atingere a unui drept recunoscut de Conventie. Competenta Curtii se intinde asupra tuturor faptelor posterioare intrarii in vigoare a Conventiei pentru statul in cauza. Curtea admite ca victima a unei violari orice persoana susceptibiia de a-i fi aplicata o lege despre care se afirma ca este incompatibila cu dispozitiile Conventiei.Nu este necesar ca victimele incalcarii dispozitiilor Conventiei sa fie cetateni sau nationali ai statului reclamant.

intrucat modelul conceput prin Protocolul nr. 14 instituie o noua formatiune jurisdictionala . trebuie ca obiectul cererii sa se refere la chestiuni care sunt de competenta acesteia.care se adauga comitetelor. Astfel. Reclamantul nu trebuie sa epuizeze o cale de recurs aleatorie. Judecatorul European. o aparenta de incalcare a unuia din drepturile recunoscute prin Conventie sau Protocoalele sale. in fata caruia se afla in curs de examinare c. adica a acelor cai de recurs interne care se refera la violarea invocata. Statul parat care invoca exceptia de neepuizare a cailor de recurs interne trebuie sa faca dovada existentei. Aceasta obligatie care incumba reclamantului.Epuizarea cailor de recurs interne. Curtea va examina daca faptele invocate. Cererea sa nu dea nastere unei situatii de litispendenta – adica cererea sa nu fie in mod esential aceeasi cu o cerere deja supusa Curtii sau unui alt organ international de ancheta sau de reglementare. in ordinea juridica interna. prin sustineri echivalente celor prezentate in fata Curtii. prezinta. Curtea europeana a fost supraincarcata cu plangeri individuale. daca insuccesul utilizarii acesteia este probabil. a unei sau unor cai de recurs care. prima facie. impunand regula epuizarii cailor de recurs interne. desi indeplinea toate conditiile pentru a fi o cale efectiva. aceasta conditie are in vedere competenta Curtii. analizand daca pretentiile reclamantului pun in discutie implicit respectarea Conventiei. 14. ceea ce a dus si la o lipsa de eficienta in activitatea sa. Cererea sa fie introdusa intr-un termen de 6 luni. Abuzul de dreptul de sezina a Curtii poate rezulta din chiar continutul cererii. inseamna ca reclamantul. Protocolul nr. epuizarea va fi infaptuita de persoanele pe care cererea le indica drept victimele pretinsei incalcari a Conventiei.judecatorul unic . Termenul de 6 luni incepe sa curga de la data ultimei decizii interne definitive. Cererea sa nu fie anonima b. in fata instantelor nationale a incalcarii dreptului recunoscut de Conventie. sau din comportamentul reclamantului. daca nu contine fapte noi (autoritatea de lucru judecat) d. Protocolul nr. atat in teorie cat si in practica. sa fi oferit judecatoriilui national ocazia de a evita sau indrepta vatamarea suferita. Cererea sa nu fie abuziva. cu un grad suficient de certitudine. colegiului Marii Camere si Marii Camere. Dovada epuizarii cailor de recurs interne incumba reclamantului. sunt accesibile si adecvate. Daca prin cererea statala se invoca doar incompatibilitatea cu Conventia a unei masuri legislative sau a unei practici administrative. pe de o parte prin aceea ca subliniaza rolul prevenirii incalcarilor drepturilor omului. are drept corolar obligatia impusa statelor de a pune la dispozitia indivizilor cai de recurs efective in fata instantelor nationale. care se fundamenteaza pe teoria marjei de apreciere a statului. De asemenea. Judecatorul unic va prelua atributiile de filtrare a cererilor individuale de la comitete. care demonstreaza o utilizare sicanatorie a dreptului de a sesiza Curtea. nu a fost epuizata de reclamant. Regula epuizarii cailor de recurs interne nu este intangibila si nu este compatibila cu o aplicare automata. regula epuizarii cailor de recurs nu este aplicabila. adica cele care nu sunt in masura sa ii redreseze incalcarile invocate. in controlul pe care il efectueaza asupra indeplinirii conditiei. Cererea sa nu fie in mod vadit nefondata. Aceasta este decizia care marcheaza epuizarea cailor de recurs interne oferite de ordinea juridica nationala. in substanta. camerelor. si sunt urmatoarele: a. Aceasta conditie marcheaza caracterul Conventiei Europene in raport cu sistemele nationale. limiteaza controlul judiciar european. e. in temeiul unei jurisprudente bine stabilite si urmate de instantele interne. Dupa cum am aratat. Cererea sa nu fie incompatibila cu dispozitiile Conventiei Europene pentm Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale. sustinerile pe care le reitereaza in fata Curtii. Autoritatile nationale sunt in principiu mai bine situate fata de judecatorul international pentru a se pronunta asupra restrictiilor aduse drepturilor enuntate prin Conventie: aceasta analiza. Comitetele isi largesc . Invocarea. trebuie sa tina seama de circumstantele cauzei. Cererea sa nu fie esential aceeasi cu o cerere examinata si solutionata anterior de Curte sau de un organ international de ancheta sau de reglementare. Utilizarea normala a cailor de recurs interne implica epuizarea doar a recursurilor utile. el putand sa declare inadmisibile cererile individuale. de a epuiza caile de recurs interne. este limitata la obligatia de a utiliza in mod normal caile de recurs considerate utile. Conditiile speciale de admisibilitate sunt specifice cererilor individuale. Articolul 35 alineatul 1 din Conventie. si pentru a fi considerata indeplinita. in substanta. Pentru a se considera ca reclamantul nu a epuizat caile de recurs interne. f. 11 nu luase in calcul sesizarea Curtii de catre un numar atat de mare de reclamanti. In cazul cererilor statale. reclamantul nu trebuie sa exercite recursurile ineficiente sau inadecvate. iar pe de alta parte prin regandirea modului de functionare a mecanismului de control. este necesar ca acestora sa le fie dovedita existenta. Este necesar ca reclamantul sa fi ridicat in fata celei mai inalte autoritati nationale competente. 14 incearca sa eficientizeze sistemul de control. Noua reforma a mecanismului de control prin Protocolul nr.

Mediatorul poate fi sesizat printr-o plangere sau se poate sesiza din oficiu. mediatorul european si Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene au competence exprese in protectia drepturilor omului . 14 potrivit cu care “Uniunea Europeana poate adera la prezenta Conventie. Este de subliniat faptul ca inca din perioada Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa s-a exprimat aceasta preocupare pentru respectarea drepturilor omului. Parlamentul European.denumite in tratate si jurisprudenta drepturi fundamentale. OSCE apare formal sub aceasta denumire in urma reuniunii de la Budapesta din 5-6 decembrie 1994. pe care un stat tnembru poate fi constrans sa le accepte pe teritoriul sau. ele exprima opinio juris si un element al regulii cutumiare europene de respectare a drepturilor omului. In cadrul OSCE s-a instituit un mecanism de control ce presupune crearea de misiuni de experti sau raportori.E. 14 introduce si o noua conditie speciala de admisibilitate . care nu poate intra in vigoare decat prin ratificarea sa de catre toate statele parti.cum ar fi Consiliul European. Acesta este independent in indeplinirea functiilor sale. cu exceptia celor jurisdictionale. prevazand crearea unui mecanism de schimb de informatii si discutii intre statele participante. El actioneaza prin mijloace specifice “diplomatiei discrete". educatie si mijloace de comunicare. daca chestiunea referitoare la interpretarea sau aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor pe care o ridica face obiectul unei jurisprudente stabilite a Curtii Europene. Parlamentul European este organul ce exprima dimensiunea democratica a Comunitatilor Europene. consolidarea statului de drept si respectul drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. cum ar fi Comisia juridica si a drepturilor cetatenilor. Protocolul nr. in partea intitulata „Dimensiunea umana a C. Parlamentul ii stabileste statutul si conditiile de exercitare a functiilor. Si celelalte institutii . • Organizaţia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) Creata initial drept Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa. Desi documentele CSCE privind dimensiunea umana nu sunt tratate Internationale. Nu in ultimul rand este de mentionat prevederea din Protocolul nr. fara a ratifica) la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale au ratificat acest Protocol nr. Parlamentul European desemneaza mediatorul european. OSCE si-a propus sa contribuie efectiv la promovarea democratiei. Comisia pentru drepturile femeilor. precum si prin activitatea comisiilor sale permanente care pregatesc lucrarile sedintelor plenare. ale carei rezultate sunt cuprinse intr-un raport anual catre Parlamentul European. secret si liber exprimat de catre cetatenii Uniunii Europene. Parlamentul urmareste protectia si promovarea drepturilor omului in Uniunea Europeana prin intermediul petitiilor adresate de cetatenii Uniunii Europene. • Protecţia drepturilor Omului in cadrul Comunitatii Europene.S. Protectia drepturilor omului in Comunitatea Europeana si in Uniunea Europeana s-a dezvoltat pe cale jurisprudentiala. cu exceptia cazului cand respectul drepturilor omului impune un examen pe fond al cauzei sau cand cauza reclamantului nu a fost examinata in mod corespunzator de un tribunal intern. in urma sesizarii mediatorul procedeaza la realizarea unei anchete. monitorizarea situatiei minoritatilor. cu avizul Comisiei Europene si cu aprobarea Consiliului Uniunii. tineret.trebui ca reclamantul sa fi suferit un prejudiciu important ca urmare a pretinsei incalcari a dreptului sau. ca pilon al Uniunii Europene – Sistemul institutional de garantare a drepturilor omului in Uniunea Europeana Dintre institutiile Uniunii Europene. Organizatia este destinata a fi un instrument de alerta rapida pentru prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor.C. redactarea de rapoarte. el este alcatuit din 732 de parlamentari europeni alesi prin vot direct. 45 din cele 46 de state parti (Federatia Rusa doar a semnat. atunci cand se considera ca intr-un stat se produc situatii care reprezinta incalcari ale angajamentelor asumate in domeniul drepturilor omului. 14. avand in vedere ca modifica mecanismul de control. Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana . drepturile omului fiind protejate de catre judecatorul comunitar ca si principii generale ale . institutie ce urmareste respectarea drepturilor minoritatilor nationale in zona OSCE. Mediatorul este competent sa examineze cazurile de administrare defectuoasa in activitatea institutiilor sau organelor comunitare.competent.intervin in protectia si promovarea drepturilor omului. respectiv vizite. Tot in cadrul OSCE a fost infiintat in 1992 Inaltul Comisar pentru Minoritati Nationale." In prezent. ele putand examina cereri individuale pe fond.". aceasta demonstrand recunoasterea regulii potrivit cu care respectul drepturilor omului nu tine exclusiv de afacerile interne ale statului. Comisia pentru cultura. pentru un mandat de cinci ani. Documentul final al Reuniunii de la Viena.

sprijinul minoritatilor. Prin intermediul acordurilor de cooperare. fie ca e vorba de state in curs de dezvoltare. se urmareste promovarea si protectia drepturilor civile si politice. sprijin acordat educatiei si formarii. dar si civile si politice. principiul respectarii drepturilor omului duce la subordonarea activitatilor din cadrul Comunitatilor Europene fata de observarea sa atenta. dar conferindu-le o interpretare extensiva. Aceste principii au fost deduse din traditiile constitutionale comune statelor membre si apoi din instrumentele internationale la care statele membre sunt parti. dupa audierea statului in cauza. reunit la nivel de sefi de stat sau de govern. instituit prin Tratatul de la Amsterdam. interventia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene a acoperit aceasta lacuna. Consiliul Uniunii Europene contribute la randul sau la respectarea drepturilor omului prin posibilitatea sa de a utiliza un mecanism de garantare a respectarii drepturilor omului. inclusiv dreptul de vot. La nivel represiv. Acest mecanism poate fi pus in aplicare de Consiliu cu o majoritate de 4/5 din membrii sai. mecanismul permite Consiliului Uniunii. prin consacrarea drepturilor economice si sociale. precum si promovarea dreptului umanitar si respectarea sa de catre partile in conflict. poate constata “existenta unei incalcari grave si persistente"' de catre un stat membru a drepturilor omului si sa suspende exercitarea de catre statul in cauza a anumitor drepturi ce decurg din TUE. este important sprijniul pentru masuri visand o solutionare pasnica a unui conflict. ca in unanimitate. acestuia atribuindu-se o importanta deosebita. intr-o maniera pretoriana. prin elaborarea unei jurisprudente care sa protejeze efectiv drepturile omului. In cadrul primului obiectiv. si apropriindu-si textul acesteia si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. In acest mod. ajungandu-se astfel la situatia ca toate statele membre sa fie parti la aceasta conventie. La nivel preventiv. Astfel. In lipsa unui text conventional care sa stabileasca raporturile intre ordinea juridica comunitara si respectarea drepturilor omului. judecatorul comunitar a considerat ca respectarea drepturilor fundamentale face parte dintre principiile generale de drept la al caror respect este chemat sa vegheze. prin acordarea de ajutoare nerambursabile pentru sustinerea de actiuni de sensibilizare si de formare a actorilor si a opiniei publice precum si pentru pregatirea de proiecte. an in care Franta a devenit parte la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Aceste acorduri au doua obiective majore in domeniul protectiei drepturilor omului: promovarea si apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si sustinerea actiunilor de promovare a respectarii drepturilor omului si de democratizare.dreptului comunitar. Consiliul Uniunii. conceput pe doua paliere: preventiv si represiv. economice si sociale. Pornind de la dispozitii cu scop economic. Incepand cu anul 1975. intrucat acest principiu este director pentru orice tip de activitate. sa adreseze „recomandarile adecvate" acelui stat. Justificarea acestui mecanism rezida in faptul ca Tratatul de la Amsterdam reconfirma importanta drepturilor omului in Uniunea Europeana. daca constata „ca exista un risc clar de incalcare grava de catre un stat membru” a principiului respectarii drepturilor omului. o importanta deosebita este acordata principiului respectarii drepturilor omului. prevazand ca respectul drepturilor omului este nu numai o conditie de apartenenta la Uniune. In cadrul relatiilor conventionale de cooperare dezvoltate de Comunitatile Europene cu state terte. . se urmareste respectarea drepturilor omului atat de catre beneficiari cat si de catre Comunitatile Europene. Rolul Uniunii Europene in respectarea drepturilor omului de catre state terte. In cadrul celui de-al doilea obiectiv. Curtea de Justitie a Comunitatilor europene realizeaza protectia drepturilor omului. Conventia a devenit principalul instrument de referinta al judecatorului comunitar. dupa avizul Parlamentului European. fie ca e vorba de alte state. dar reprezinta si unul din fundamentele acesteia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful