D I L E M A T E C A l I U N I E 2 0 11

RECENZII
c` spui c` ea este? Iamblichos [i Proclus l-ar fi criticat pe Porfir [i ar fi gîndit, fiecare în termenii lui, pe cel „de dincolo“. Primul ar fi accentuat latura lui de surs`, ca s` arate cît de darnic` este sursa. Al doilea ar fi accentuat latura lui de transcenden]`, inventînd forme inferioare ale unit`]ii lui care s` îi preia func]ia sa de surs`. Ultimul, Damascius, ar fi gîndit transcendentul ar`tînd cum inefabilul s`u îl ap`r`, dar ne ofer`, pe m`sura travaliului c`ut`rii lui, presentimentul prezen]ei lui ascunse. |n termeni simpli: povestea sursei care e dincolo, fiind darnic` tocmai prin supraabunden]a puterii sale. Dac` o lu`m cu sfîr[itul, termenii nu mai sînt simpli, [i aici intervine al doilea fel în care a[ citi cartea. Urmînd consecin]ele neoplatonismului, îmi survin trei întreb`ri: cît de intim [i de relativ este neoplatonismul la modul grec de a gîndi, dac` el ascult` necritic de postulatul eleat al identit`]ii fiin]ei cu gîndirea? (Ce s-ar fi întîmplat dac` Parmenide nu i-ar fi convins pe al]ii de identitatea lor?) Apoi, a[ spune c` episodul povestit este o ocuren]` a postulatului intim filozofiei dintotdeauna, care spune c` nu predic`m despre un temei niciodat` ceea ce el întemeiaz` (zeii nu trebuie s` fie virtuo[i pentru a întemeia virtutea!): atunci, bun`tatea transcenden]ei nu este un simplu obiect de credin]`? |n fine, dac` în neoplatonismul grec, „reforma“ lui Porfir pare un e[ec, nu e deloc a[a în neoplatonismul latin, unde ideea lui e fundamentul teologiilor medievale: atunci, dac` cel de dincolo ar fi totu[i fiin]` pur`, cum e transcenden]a lui pe a c`rui rostire st` temeiul teologiei ca [tiin]`? Toate acestea, se [tie, nu sînt întreb`rile mele, ci ale tradi]iei care a urmat. |n fa]a lor, f`r` a le rosti, Marilena Vlad marcheaz` subtil teritoriul (p. 157): „Trebuie s` în]elegem c` exist` o dinamic` a principiului în gîndirea noastr`, o dinamic` din care nu ne putem opri niciodat`: pe de o parte, principiul se impune gîndirii (…) dar, pe de alt` parte, acest principiu (…) se retrage constant din gîndire, iar gîndirea se instituie de fapt tocmai fa]` de aceast` constant` retragere a principiului.“ {i, riguros, a[a este. n
Alexander Baumgarten

FILOZOFIE

E dincolo, dar totu[i darnic
Marilena Vlad Dincolo de fiin]`. Neoplatonismul [i aporiile originii inefabile
Editura Zeta Books, 2011

18,60 lei

Se poate citi în dou` feluri cartea Marilenei Vlad, Dincolo de fiin]`. Neoplatonismul [i aporiile originii inefabile. Mai întîi, ca un manual pentru cea mai important` întrebare a filozofiei grece[ti, privit` în neoplatonismul grec: Cum gîndim sursa celor ce sînt [i a gîndirii la un loc cu ele? De[i o rostesc în cel mai simplu limbaj pe care mi-l pot imagina, totu[i întrebarea are parte de o elaborare [i de o istorisire clar`, cursiv`, argumentat` [i uluitor de informat`, în aceast` carte. Ea nareaz` modul în care cinci autori (Plotin, Porfir, Iamblichos, Proclus [i Damascius) au valorificat întrebarea adresat` de filozofia greac` originii, pentru a se l`sa absorbi]i de tenta]ia de a descrie originea în termenii proprii acesteia. Cartea poveste[te cum cei cinci eroi ai ei au for]at limitele limbii [i min]ii omene[ti [i au l`sat m`rturia unei gîndiri a ceea ce „este“ dincolo, dar nu atît de dincolo pentru a înceta s` fie surs` a tot ceea ce st` „dincoace“, în lumea a tot ce cade în sens propriu sub cuvintele limbii. Nu am citit o expunere mai clar` [i mai sistematic` a acestor probleme. Povestea are termeni simpli, dac` o lu`m cu începutul. A[a, afl`m c` Platon a l`sat indicii nedezvoltate asupra unei gîndiri a sursei universului inteligibil. Apoi, c` Plotin a gîndit-o spunînd c` ea dep`[e[te fiin]a, dar îi este surs`: Unul spre care toate tind [i care le este tuturora Tat` [i putere a lor, dar [i m`nunchi de probleme pentru filozofii care i-au urmat. Apoi, c` Porfir ar fi fost tentat de reducerea acesteia la „fiin]` pur`“, relansînd proiectul ontologiei. Dar cum s` gînde[ti sursa fiin]ei în sens absolut, da-

33