You are on page 1of 86

Drept international privat

Tema nr. 1 Notiuni introductive Obiective


Insusirea notiunilor cu care se opereaza in material dreptului international privat, intelegerea de catre studenti a originilor dreptului international privat si cunoasterea principalelor izvoare normative de drept international privat

Continutul temei
Definirea, explicarea si exemplificarea notiunilor fundamentale ale dreptului international privat (elementul de extraneitate, conflict de legi, norma conflictuala), delimitarea dreptului international privat, prezentarea evolutiei istorice a dreptului international privat, prezentarea si exemplificarea izvorelor formale interne si internationale, precum si a tendintelor in dreptul international privat Importanta dreptului international privat Un judecator roman s-a confruntat cu urmatoarea problema de drept: O sotie a formulat plangere penala impotriva propriului sot, pentru savarsirea infractiunii de bigamie. Ea a aratat ca s-a casatorit acum trei ani cu incriminatul, in localitatea sa natala, Medgidia. Deunazi a aflat ca sotul negativ, faptasul, merge la unele intalniri de afaceri, cum ar fi cea de la Clubul Diplomatilor, de saptamana trecuta, impreuna cu o tanara pe care o prezinta ca fiind sotia sa.

Judecatorul trebuie sa dea raspuns la intrebarea: Este faptasul Ahmad vinovat? Conform legii nationale a lui Ahmad, reprezentant diplomatic in Romania al unui stat arab, poligamia este legala. Zarind in situatia juridica supusa judecatii sale un element de extraneitate, ceva NEromanesc, judecatorul cerceteaza Legea 105/1992 si observa art. 18 alin. 1: "Conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti. Pentru ca raportul juridic supus judecatii are un element de extraneitate, judecatorul cerceteaza o lege romana care va constitui principalul obiect de analiza de-a lungul acestui semestru in care vom studia dreptul international privat. Element de extraneitate Atunci cand oamenii au interese divergente sau comportamente adverse, se naste un litigiu. Nu toate litigiile se solutioneaza in justitie. De fapt, cele mai multe litigii nu se solutioneaza in justitie. In fata organelor judiciare ajung numai acele litigii care n-au putut fi solutionate de parti si de apropiatii lor, astfel incat se recurge la organismul specializat al statului pentru rezolvarea litigiilor: aparatul de justitie. Oamenii care vin la judecator supun atentiei acestuia raporturi juridice. Asa dupa cum va amintiti, raportul juridic este o relatie sociala ...................... Partile raportului juridic sunt cetateni romani. Partile raportului juridic domiciliaza ori, dupa caz, au sediul in Romania. Executarea obligatiilor lor se face in Romania. Asumarea obligatiilor s-a facut in Romania. Uneori insa intervine un element de extraneitate. Elementul de extraneitate este o imprejurare care poate atrage incidenta unei alte legi decat legea romana. De fiecare data cand exista un element de extraneitate, adica de fiecare data

cand ceva nu este romanesc, judecatorul roman trebuie sa cerceteze daca nu cumva devine incidenta o lege straina. Exemple de elemente de extraneitate: cetatenia / nationalitate domiciliul / sediul domiciliul comun al sotilor situarea obiectului material al raportului juridic locul incheierii actului juridic locul producerii faptului juridic cauzator de prejudicii locul decesului locul executarii, fie si in parte, a actului juridic Puterea legii straine Legea straina nu are o putere proprie. Ea nu se aplica pentru ca asa apreciaza judecatorul roman, ii place lui sa aplice legea americana, pentru ca e mai vioaie sau mai favorabila. Legea straina se aplica in virtutea legii romane. Adica legea romana este cea care prevede ca, in anumite situatii, se aplica legea straina. Domeniul legii straine Este esential de retinut ca legea straina se aplica de catre judecatorul roman. Judecatorul roman o cerceteaza si o aplica raportului juridic supus judecatii sale. Apoi da o solutie. El nu apeleaza la alt judecator, ci el insusi cerceteaza legea straina si pronunta o hotarare judecatoreasca romaneasca. Competenta instantei judecatoresti este data intotdeauna de legea romana. Compunerea instantei la fel. Procedura de judecata este intotdeauna cea obisnuita, procedura instantei romane. Domeniul dreptului international privat Este triplu: - conflicte de legi

- conflicte de jurisdictii - conditia juridica a strainului Conflictele de legi se solutioneaza prin norme conflictuale, de care vom vorbi indata. O sa observam ca in realitate nu este vorba de un conflict intre legi, pentru ca nimeni nu se cearta cu nimeni, ci judecatorul aplica una dintre legi, cea romana sau legea straina sugerata de elementul de extraneitate. Cand exista conflict de legi in realitate este vorba despre faptul ca doua sisteme de drept sunt disponibile pentru a reglementa o relatie sociala. A solutiona conflictul de legi inseamna a hotari pe care taram judecam: pe taramul legii romane sau pe taramul legii straine. Conflictele de jurisdictii precizeaza cine va realiza jurisdictia unui raport juridic. Adica daca nu cumva judecatorul roman pronunta o hotarare in sensul ca nu are competenta legala sa se pronunte, pentru ca litigiul trebuie deferit altei jurisdictii. Conditia juridica a strainului este reglementata diferit de la tara la tara. In romania strainii au o conditie juridica favorabila. Ei beneficiaza de un regim juridic aproape identic cu al cetatenilor romani. Notiunea de norma conflictuala Norma conflictuala nu reglementeaza raporturi juridice. Ea doar arata care anume norme, apartinand carui sistem de drept, reglementeaza raportul juridic supus judecatii. Normele conflictuale sunt norme de trimitere. Ele indica legea careia i se supune raportul juridic sau chestiunea supusa judecatii. De exemplu: formalitatile legale ale incheierii casatoriei sunt cele prevazute de legea tarii unde ea se celebreaza. Normele conflictuale pot fi cuprinse in dreptul intern (cum e cazul legii

105/1992) sau in tratate internationale sau bilaterale. Structura normei conflictuale Structura: continutul si legatura. Continutul normei conflictuale dezvaluie raportul de drept la care se refera. De exemplu forma incheierii casatoriei. Legatura este tocmai acea parte a normei care indica legea aplicabila. De exemplu legea locului incheierii casatoriei. Notiunea de norma de aplicatie imediata Normele de aplicatie imediata inlatura aplicarea legii straine, datorita imperativitatii lor. legiuitorul considera ca este foarte important ca anumite domenii sa fie exclusiv reglementate. De exemplu in Franta contractul de transport maritim este supus legii franceze daca portul de expeditie sau de destinatie este in Franta. In Romania legea contractului este cea aleasa de parti sau, in lipsa, legea statului cu care prezinta legaturile cele mai stranse. DICTIONAR La inceputul acestui curs va voi prezenta un mini-dictionar latin pentru punctele de legatura. Asa dupa cum va amintiti, legatura este acea parte a normei conflictuale care arata judecatorului roman daca sa aplice legea straina sau romana. lex patriae = legea cetateniei lex domicilii = legea domiciliului lex societatis = legea sediului social lex personalis = lex patriae, lex domicilii, lex societatis

lex rei sitae = legea situarii bunurilor lex voluntatis = legea desemnata prin vointa partilor lex loci contractus = legea locului incheierii contractului lex loci executionis = legea locului executarii contractului lex loci solutionis = legea locului platii lex contractus = legea aplicabila contractului locus regit actum - acest adagiu inseamna ca incheierea actului este supusa legii locului in care se incheie actul auctori regit actum - acest adagiu inseamna ca validitatea actului este apreciata dupa legea autoritatii care l-a emis lex loci delicti comisii = legea locului comiterii delictului lex loci laesionis = legea locului unde s-a produs prejudiciul lex fori = legea instantei sesizate cu litigiul (f. imp. in materia probelor) Probleme speciale ref. aplicarea legii straine Suntem asadar in continuare in partea generala a dreptului international privat. Ne indreptam spre partea speciala, ceea ce va doresc si dumneavoastra. Fata de prezentarea generala pe care ati urmarit-o saptamana trecuta, in care am discutat despre aplicarea legii straine de catre judecatorul roman, intrucat norma conflictuala romaneasca trimite la legea straina pentru a fi aplicata

cauzei, sunt utile cateva precizari: Nu intotdeauna legea straina este aplicata in calitate de lex causae Asa dupa cum am discutat, atunci cand norma conflicatuala romana face trimitere la legea straina, indicand-o ca aplicabila raportului juridic supus judecatii, legea straina este folosita, ca expresie, in sensul de sistem de drept strain. Adica legea straina este privita in sens larg, ca sistem de drept, nu ca un text anume de lege. Unerori insa legea straina este luata in considerare in alt fel, mai restrans. Patru sunt situatiile in care legea straina este luata in considerare altfel decat ca lex causae: a) Reciprocitatea Judecatorul roman cerceteaza legea straina pentru a observa daca aceasta permite ceea ce se cere in Romania. De exemplu, recunoasterea in Romania a persoanelor juridice fara scop patrimonial este conditionata de recunoasterea in tara respectiva, in oglinda, a persoanelor juridice fara scop patrimonial care au nationalitate romana. De asemenea, in materia supralegalizarii actelor oficiale, care este o conditie pentru utilizarea lor in procesele din Romania, cu privire la unele state aceasta cerinta este suprimata, sub conditia reciprocitatii. b) Efectele hotararilor judecatoresti straine Legea straina e cercetata si pentru verificarea imprejurarii daca o hotarare judecatoreasca pronuntata de o instanta straina produce efecte in Romania, mai precis daca judecatorul roman trebuie sa o ia in considerare, sau poate sa o ignore. Judecatorul roman este obligat, de legea romana, sa cerceteze legea straina cu privire la trei aspecte: daca hotararea a fost data de o instanta competenta, daca este definitiva si daca este executorie. Este posibil sa va intrebati, pe buna dreptate, cum trebuie procedat daca notiunile de "definitiva" si "executorie" sunt diferite in legea straina fata de cea romana. Adica daca exista aceasta distinctie, iar daca da, caracterul definitiv, adica lipsa cailor de atac ordinare, si executoriu, adica apelarea la

forta de constrangere a statului, vor fi apreciate dupa criteriile din legea romana? Sau dupa criterii din legea straina? La aceasta chestiune ne vom referi mai incolo. c) Chestiunile prealabile de drept privat care se ridica in procese de drept public Asa dupa cum va amintiti despre sotia care s-a plans de bigamia sotului, in procesul penal judecatorul trebuie sa tina seama de legea straina. d) Incorporarea legii straine in contract Uneori subiectele de drept care se preocupa sa nasca raporturi juridice contractuale refera la o lege a unuia dintre ele. Pentru economie de mijloace, partile inteleg sa faca trimitere la legea straina. Acest procedeu este folosit mai cu seama in comertul international. Insa nu doar la o lege, ci si, adesea, la reguli uniforme, le niste texte stabilite de unele organizatii si care sunt foarte bine cunoscute de partile contractante, cum e cazul regulilor INCOTERMS. In acest caz, legea straina este privita singular, nu in intelesul de sistem de drept. Pe de alta parte, prevederile legii straine devin clauze contractuale. Adica legii strane nu i se mai aplica institutii cum ar fi calificarea, retrimiterea, stabilirea continutului etc., ci i se aplica regulile de interpretare a clauzelor contractuale. Trebuie sa mai precizam un aspect extrem de important: incorporarea legii straine se face preluand textul in forma pe care o avea la momentul incheierii contractului, adica legea straina este inghetata in contract. Legea la care face referire contractul este o colectie de dispozitii contractuale, care se gasesc in publicatia corespondenta Monitorului Oficial. Nu intotdeauna legea straina este legea in vigoare Atunci cand norma de trimitere romana refera la legea straina, judecatorul roman cerceteaza legea in vigoare la momentul judecatii. Dar nu intotdeauna. Cand in intervalul de timp de la nasterea raportului juridic pana la judecarea

lui statul care a edictat legea la care legea romana trimite a disparut, se pune problema care lege se aplica. Solutia este diferita dupa cum statul a disparut prin constrangere sau a disparut prin contopirea voluntara cu alt stat. a) Daca statul a disparut prin constrangere, urmeaza a se tine seama de vointa reala a partilor, iar actele juridice se vor interpreta in sensul in care ele produce efecte. Aceste principii de interpretare sunt ale dreptului romanesc. b) Daca statul a disparut prin contopirea cu alt stat, cu a fost deunazi cazul Germaniei de Vest si Germaniei de Est, se vor aplica dispozitiile cu privire la tranzitie din tratatul de unificare. Legea statului nerecunoscut este luata in considerare Pe buna dreptate. Nu ar fi firesc sa fie afectate drepturile cetatenilor acelui stat, drepturi de ordin civil, de neintelegerile dintre state cu privire la recunoastere subiectelor de drept international public. Mai mult, recunoasterea unui stat are caracter declarativ, nu constitutiv. In orice caz, nu se pot aplica legile care au existat anterior pe teriotioriul respectiv, intrucat ele nu se mai aplica acolo. Insa acest argument nu trebuie absolutizat, intrucat sunt numeroase situatiile in care judecatorul roman aplica legi straine care nu mai sunt in vigoare, la momentul judecatii, dar care erau in fiinta la momentul nasterii raportului juridic ori producerii faptului juridice producator de consecinte juridice. Conflictul de legi in interiorul legii straine este rezolvat de acea lege In statele federative exista mai multe sisteme de drept. Unul la nivel federal si celelalte la nivelul statelor. Conflictul poate aparea intre nivelul federal si nivelul statului. Acest conflict se rezolva de catre dreptul intern al acelui stat. Aceasta imprejurare poate cauza o retrimitere de gradul 2. De exemplu, legea romana trimite la legea cetateniei, dar statul federal nu are o lege a cetateniei, ci doar statele ce-l compun. In interiorul statului federal prezinta relevanta domiciliul. Persoanele fizice au cetatenia domiciliului lor. De

aceea, judecatorul roman va trebui sa ia in considerare legea statului membru al federatiei, desi legea romana trimite la legea statului federal, urmare a asanumitei retrimiteri de gradul doi. In statul strain pot coexista legi aplicabile unei anumite populatii Unele state au reglementari speciale, separate ale statutului persoanei, pe baza de religie, asa cum e cazul religiilor mozaica, musulmana si hindusa. Judecatorul roman trebuie sa cerceteze carei religii ii apartine o persoana, pentru a putea sa-I aplice legea respectiva. Izvoarele interne Izvoarele interne sunt actele normative, specifice dreptului international privat sau nu. Dintre actele normative specifice se detaseaza ca importanta Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat. O lista impresionanta cuprinde actele normative ce intereseaza dreptul international privat. Veti puteti consulta pe site lista actelor normative. Izvoarele externe Izvoarele externe sunt conventiile internationale ratificate de Romania. Sunt relevante atat conventiile care contin norme conflictuale cat si cele care contin norme materiale. Conventiile sunt bilaterale si multilaterale. Un izvor remarcabil este Conventia ONU asupra contractelor de vanyare internationala de marfuri, semnata la Viena in 1980 (Romania din 1991). Au fost editate tomuri cuprinzand conventiile incheiate de Romania. Trebuie retinut si ca uzantele internationale si practica judiciara si arbitrala nu constituie izvoar de drept international privat, dar sunt foarte importante pentru interpretare.

Teste de evaluare
Evaluarea se face prin intrebari de tipul: Prezentati doua dintre cele mai interesante elemente de extraneitate, Descrieti conflictul mobil de legi. Evaluarea se face si prin solicitarea prezentarii unora dintre cele mai importante izvoare de drept international privat

Tema nr. 2 Conflicte de legi Obiective


Intelegerea mecanismului conflictului de legi in domeniul dreptului international privat

Continutul temei
Prezentare mecanismelor de calificare si a conflictelor de calificari, explicarea conflictului mobil de legi, explicarea conflictului in timp al normelor conflictuale, prezentarea conflictelor de legi in situatii speciale; calificarea; retrimiterea; ordinea publica in dreptul international privat; fraudarea legii; conflictul de legi in timp si spatiu Notiunea de calificare Interpretarea normei juridice se face pentru deslusirea sensului, intelesului normei juridice. La fel, norma conflictuala, care indica sistemul de drept aplicabil raportului juridic concret supus judecatii, trebuie interpretata. Interpretarea normelor conflictuale se numeste calificare. Calificarea este operatiunea logico-juridica de determinare a sensului notiunilor din cuprinsul normei conflictuale, pentru a vedea daca raportul juridic se include sau nu in aceste notiuni. In concret judecatorul interpreteaza raportul juridic supus judecatii pentru a depista in continutul carei norme conflictuale intra.

Calificarea priveste atat continutul normei conflictuale (dex: capacitatea, prescriptia, conditiile de fond ale casatoriei, mostenirea etc) cat si legatura (dex: cetatenia, locul incheierii contractului).

Notiunea de conflict de calificari Conflictul de calificari apare atunci cand cele doua sisteme de drept in prezenta dau calificari diferite pentru continutul si/sau legatura normei conflictuale

Exemplu de conflict de calificari Exemplu de conflict de calificari: Societatea germana in comandita simpla a actionat societatea romana in fata tribunalului arbitral din Romania. Societatea romana invoca lipsa capacitatii procesuale active. Asadar problema pe care au avut-o de solutionat arbitrii romani a fost daca SCS are capacitate procesuala activa. Conform legii germane, SCS nu are personalitate juridica. Dar conform legii germane SCS are capacitate procesuala activa. Conform legii romane lipsa personalitatii juridice atrage lipsa capacitatii procesuale. Asadar problema capacitatii se reduce la a identifica legea dupa care se apreciaza existenta ori nu a capacitatii procesuale. Exista doua solutii posibile: legea aplicabila sa fie lex fori, deci societatea nare capacitate, sau legea aplicabil sa fie lex societatis, deci societatea are capacitate. Ceea ce trebuie vazut este daca problema capacitatii procesuale este o chestiune de procedura sau o chestiune de capacitate. Daca este o chestiune de procedura, atunci norma conflictuala romana trimite pentru chestiunile de procedura la lex fori. Daca este o chestiune de capacitate, atunci (tot) norma conflictuala romana trimite pentru chestiunile de capacitate la lex societatis.

In speta tribunalul arbitral a apreciat, conform legii romane, ca este o chestiune de capacitate. Un alt exemplu de conflict de calificari, de aceasta data cu privire la legatura normei conflictuale, priveste momentul si locul incheierii contractului intre absenti; conform sistemului de drept romanesc contractul se incheie in momenntul informarii ofertantului despre acceptare, in vreme ce in sistemul englez mai devreme, in momentul trimiterii acceptarii). Alt exemplu: prescriptia extinctiva este o problema de fond in dreptul romanesc, in vreme ce in dreptul englez este o problema de procedura.

Importanta solutiei date conflictului de calificari Asadar calificarea este esentiala in determinarea sistemului de drept aplicabil.

Care este legea dupa care se face calificarea Regula: Calificarea se face dupa legea romana, in calitate de lex fori. De ce? Calificarea nu se poate face dupa legea aplicabila raportului juridic, intrucat aceasta lege tocmai urmeaza sa fie depistata, prin calificare. Calificarea se poate face fie de catre lege (dex: locul incheierii contractului este locul de unde a pornit oferta ferma de contractare), fie conform conceptelor generale ale legii forului. Calificarea dupa lex causae: dupa legea principal competenta. In dreptul englez: calificarea propter law, adica instanta califica dupa lex fori sau lex causae, de la caz la caz

Exceptii de la regula calificarii dupa lex fori Calificarea prin vointa partilor - in virtutea principiului autonomiei de vointa, partile pot determina intelesul termenilor folositi in contractul dintre ele.

Calificarea legala - dex: platforma petroliera este considerat bun imobil, si deci este supus lex rei sitae Calificarea secundara - dex: natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina cf. lex rei sitae Calificarea institutiilor necunoscute legii forului se face dupa sistemul de drept care le cunoaste In caz de retrimitere, calificarea notiunilor din norma conflictuala straina care retrimite la legea romana se face conform acelui sistem de drept. Determinarea cetateniei se face dupa legea statului a carui cetatenie se invoca

Exista retrimitere atunci cand sistemul de drept la care legea romana trimite contine norme conflictuale care retrimit la dreptul roman. In acest caz se aplica sistemul de drept roman. Nu este permisa, de catre legea romana, retrimiterea catre sistemul de drept al unui stat tert, ci se va aplica legea statului la sistemul de drept al caruia a trimis norma conflictuala romana. Mai mult, se intampla ca legea romana sa interzica aplicare normelor conflictuale ale sistemului de drept strain. Dex: legea straina aplicabila contractului nu se ia in considerare si in ce priveste normele sale conflictuale. In acest fel retrimiterea este blocata. dex: cetatean bavarez domiciliat in Franta lasa o mostenire mobiliara care este pretinsa instantei franceze de rudele indepartate ale defunctului. Conform legii franceze succesiunea este carmuita de lex patriae, cf. careia rudele au drept la mostenire. Dar norma conflictuala din legea bavareza prevede ca succesiunii i se aplica legea locului decesului, adica legea franceza. Pusa in fata acesti imprejurari judecatorul francez a aplicat legea franceza, a constatat ca rudele respective nu aveau vocatie succesorala concreta, drept pentru care intregul emolument a fost cules de statul francez.

Cand nu se aplica retrimiterea In cazul aplicarii principiului autonomiei de vointa se considera ca alegerea sistemului de drept s-a facut cu excluderea normelor sale conflictuale In cazul in care legea romana trimite la legea locului incheierii actului se ignora dispozitiile conflictuale ale acelei legi

Retrimitere cf. Conventiilor internationale Conventia pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor stat Washington, 1965, ratificata de Romania in 1975 permite retrimiterea, adica se aplica legislatiile nationale inclusiv in ceea ce priveste normele conflictuale

Teste de evaluare
Evaluarea se face prin intrebari vizand aspecte punctuale.

Tema nr. 3 Legea straina Obiective


Intelegerea specificului aplicarii legii straine, a formelor aplicarii legii straine si a efectelor ei

Continutul temei
Prezentarea formelor aplicarii legii strain, explicarea modului in care se face invocarea legii straine, proba si interpretarea legii straine, sublinierea importantei incorporarii legii straine, prezentarea conditiilor de eficacitate a normelor dreptului strain, efectele eficacitatii dreptului strain Invocarea legii straine Invocarea legii straine se face fie de judecator, in temeiul rolului sau activ, fie de parti, in baza principiului disponibilitatii partilor.

Sarcina probei legii straine Sarcina probei e impartita intre judecator si parti. Judecatorul poate pretinde partii care invoca o lege straina sa faca dovada continutului ei.

Interpretarea legii straine Interpretarea se face dupa regulile de interpretare din respectivul sistem de drept.

Probarea legii straine Orice mijloc de proba. In principal atestari de la organele statului respectiv si avizul unui expert (sau mai multi).

Instantei romane iau legatura cu exteriorul prin intermediul directiilor specializate din Ministerul Justitiei. In cazul imposibilitatii de probare a legii straine, se aplica legea romana. Ordinea publica de drept international privat Sfera notiunii Sfera notiunii de ordine publica de drept international privat este mai restransa decat cea a notiunii de ordine publica. Exista reglementari de ordine publica remarcabile, care sunt de ordine publica, dar nu sunt si de ordine publica de drept international privat. Dex: termenele de prescriptie extictiva, hotararea judecatoreasca straina nemotivata. Relevanta ordinii publice de drept international privat Raporturile juridice nascute sau modificate sub imperiul unei legi straine produc efecte care intereseaza sistemul roman de drept. Nu vor fi recunoscute insa acele efecte care contravin normelor si principiilor esentiale ale dreptului roman. Acestea reprezinta ordinea publica de drept international privat roman.v Ordinea publica de drept international privat lipseste de efecte legea straina, sub doua aspecte: 1. determina ignorarea, nesocotirea efectelor legii straine 2. inlatura de la aplicare legea straina Ignorarea legii straine Legea straina care incalca ordinea publica de drept international privat este socotita inexistenta. Este ignorata. Legea straina nu este abrogata, desigur, ci efectele ei sunt nesocotite. Dex: 1. Drepturile castigate in tara straina sunt respectate in Romania doar daca nu sunt contrare ordinii publice de drept international privat.

2. Persoanele juridice straine fara scop patrimonial pot fi recunoscute in Romania cu conditia ca scopul statutar sa nu contravina ordinii publice din Romania. Altfel, persoanele juridice sunt considerate inexistente in Romania. 3. Hotararile judecatoresti straine sunt recunoscute in Romania numai daca nu contravin ordinii publice de drept international privat. Asemanator, Conventia de la New York pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale din 1958 prevede ca recunoasterea si executarea unei hotarari arbitrale poate fi refuzata daca este contrara ordinii publice a statului solicitat. Inlaturarea de la aplicare a legii straine Conceptul de inlaturare de la aplicare a legii straine Asa dupa cum am precizat, cand norma conflictuala romana trimite la sistemul de drept strain, normele acestuia se aplica raportului juridic supus judecatii. Totusi, atunci cand prevederile legii straine contravin unor norme sau principii esentiale din dreptul roman, legea straina este inlaturata de la aplicare. Expresia folosita pentru a justifica inlaturarea de la aplicare a legii straine este aceea de ordine publica de drept international privat. Cine stabileste ce anume este de ordine publica de drept international privat Cazurile in care legea straina este inlaturata de la aplicare sunt stabilite fie de legiuitor, fie de judecator, in sensul ca sunt lasate de legiuitor la aprecierea judecatorului. Invocarea ordinii publice de drept international privat este o exceptie procedurala Procedural, invocarea ordinii publice de drept interntional privat imbraca forma unei exceptii de fond, absoluta. Ea poate fi atat peremptorie (transeaza) cat si dilatorie (amana).

Momentul la care se invoca ordinea publica de drept international privat Ordinea publica de drept international privat inlatura de la aplicare legea straina atunci cand ea a reusit sa devina competenta in cauza, conform normei conflictuale romane. Reamintim ca in cazul normelor de aplicatie imediata nici nu mai cercetam normele conflictuale, intrucat legea romana inlatura de plano de la aplicare orice alta lege. Momentul la care se apreciaza ordinea publica de drept international privat Incalcarea ordinii publice de drept international privat este apreciata cu privire la momentul invocarii incalcarii, iar nu cu privire la momentul la care s-a produs imprejurarea ce ar incalca ordinea publica de drept international privat. Dex: desfacerea casatoriei prin acordul partilor realizata in strainatate in 1980 este valabila, daca este invocata in 1994, dupa introducerea acestei modalitati de divort in legea romana. Cazuri de inlaturare de la aplicare a legii straine Dex: 1. Libertatea casatoriei este un principiu de drept romanesc. Incalcarea lui de catre legea straina, in cazul in care casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei si macar unul dintre soti este cetatean roman, face ca legea straina sa fie inlaturata de la aplicare, in aceasta privinta, in sensul ca daca legea straina ar prevedea un impediment la casatorie, acea reglementare a legii straine este inlaturata de la aplicare.v Dex: prin ipoteza, legea straina nu permite casatoria cu o femeie de alta religie decat cea musulmana. 2. Admisibilitatea divortului este un principiu de drept romanesc. Daca legea straina nu permite divortul sau il permite in conditii deosebit de restrictive, atunci se aplica lege romana, daca la data cererii de divort unul dintre soti este cetatean roman. 3. Raspunderea pentru vicii reglementata de legea straina nu va putea fi mai grava decat cea reglementata de legea romana.

Discutie: libianul si romanca (bigamie) Discutie: grecul si romanca (casatorie religioasa) Frauda la lege Notiunea Exista frauda la lege in dreptul international privat atunci cand un mijloc licit a fost folosit in mod fraudulos pentru a obtine incidenta unui sistem de drept. Asadar pentru a exista frauda la lege este necesar un scop ilicit, un mijloc licit si un rezultat ilicit, in sensul ca se obtine un rezultat mai favorabil decat cel care s-ar obtine in lipsa fraudei. Daca rezultatul nu este mai favorabil frauda este putativa. Sanctionarea fraudei la lege are caracter subsidiar. Modalitati Exista doua tipuri de frauda la lege: 1. se introduce un element de extraneitate Dex: asociatii stabilesc sediul social in strainatate, pentru a se aplica lex societatis straina, conform normei conflictuale romane 2. se schimba punctul de legatura Dex: se incheie in strainatate actul juridic Efectul fraudei La fel ca si incalcarea ordinii publice, frauda atrage fie anularea actului fraudulos, fie ignorarea efectelor legii straine care a devenit aplicabila prin frauda, fie inlaturarea aplicarii legii straine. Dupa inlaturarea aplicarii legii straine se aplica legea romana. Frauda la legea straina Daca sistemul de drept strain este inlaturat in favoarea celui roman, solutia

este analoga, adica va fi lipsit de aplicare sistemul de drept roman. Proba fraudei la lege Dovedirea fraudei la lege se poate face cu orice mijloc de proba. Recunoasterea drepturilor dobandite in tari straine Regula Drepturile dobandite in tari straine sunt recunoscute, in principiu, in Romania. Conditiile recunoasterii 1. Dreptul sa se fi nascut sau modificat in mod valabil in strainatate. Hotararile judecatoresti sa fi fost valabile. 2. Dreptul sa nu fie contrar ordinii publice de drept international privat Dex: hotararea straina incalca competenta exclusiva a instantei romane (dex: in materie de adoptie a copiilor romani) Limitarea recunoasterii O situatie din strainatate nu poate naste mai multe drepturi in Romania decat a putut naste acolo. Dex: - reperezentanta societatii straine va avea capacitatea de folosinta a societatii mama - daca executarea s-a prescris in strainatate nu va putea fi facuta in Romania Conflictul mobil de legi Notiune Exista conflict mobil de legi atunci cand se schimba punctul de legatura al normei conflictuale. Domeniul conflictului mobil de legi

Din fericire, domeniul conflictului mobil de legi este limitat la: 1. cetatenie si domiciliu 2. sediu (legea nationala este legea sediului) 3. situarea bunului Mobil 4. conditiile de forma ale testamentului 5. drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului care isi schimba domiciliul in strainatate iar drepturile creditorului sunt carmuite de legea domiciliului Cine solutioneaza conflictul mobil de legi Conflictul mobil se solutioneaza de lex fori, adica de legea romana. Exemple 1. Filiatia copilului, atat a celui din casatorie cat si a celui din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a acestuia pe care a avut-o cand s-a nascut. 2. Constituirea, transmiterea si stingerea drepturilor reale asupra unui bun sunt carmuite de legea locului unde bunul se afla la momentul respectiv. 3. Mostenirea bunurilor mobile este reglementata de legea locului mortii. 4. (MELIOR LEX) Majoratul ramane dobandit si dupa schimbarea legii nationale. Succesiunea normelor conflictuale Problema: normele conflictuale se modifica in timp, dand solutii diferite cu privire la legea aplicabila. Succesiunea normelor conflictuale se rezolva dupa principiile aplicarii legii in timp. Normele conflictuale nu pot avea efect retroactiv. Se aplica norma conflictuala in vigoare la data litigiului.

In practica arbitrala de comert international a CCIR este consacrata ideea ca se aplica norma conflictuala in vigoare la momentul incheierii actului, iar nu cea de la data litigiului. Teste de evaluare Evaluarea se face prin intrebari vizand mijloacele de stabilire a legii straine, remedii ale aplicarii gresite a legii straine si interpretari ale legii straine

Tema nr. 4 Norme conflictuale Obiective


Intelegerea si insusirea modului in care functioneaza normele conflictuale in diferite materii importante

Continutul temei
Prezentarea principalelor normele conflictuale si corelatiei dintre ele cu privire la: statutul persoanei fizice, persoana juridica, conditiile actului juridic, unele contracte speciale (contractul de vanzare-cumparare, contractul de intermediere, contractul de munca s.a.), faptele juridice, drepturi reale, relatiile de familie, mostenire Dupa ce in primele cursuri au fost prezentate notiunile esentiale cu care se opereaza in dreptul international privat, in economia cursului urmeaza abordarea partii speciale a dreptului international privat. Cu legea pe masa, ca orice jurist care o respecta, observam ca partea generala a materiei a acoperit primele 10 articole din legea esentiala a dreptului international privat. O sa observati cum partea speciala a dreptului international privat, urmand structura legii, traverseaza materiile studiate de-a lungul anilor de studiu la disciplinele de drept privat: persoanele, dreptul familiei, drepturile reale, teoria obligatiilor, contracte speciale, succesiuni, comercial si procedura civila. Acest curs este alocat reglementarii specifice cu privire la persoanele fizice si juridice, precum si raporturilor specifice dreptului familiei, adica de la art. 11 la art. 48 (inclusiv) din Legea 105/1992.

Vom analiza to the point reglementarea, pentru a-i observa si, daca e cazul, decoperta sensul. Persoanele fizice Statutul persoanei fizice Starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sint cirmuite de legea sa nationala, afara numai daca, prin dispozitii speciale, nu se prevede altfel. Starea, capacitatea si relatiile de familie sunt carmuite de legea nationala. Starea, capacitatea si relatiile de familie au intelesul din dreptul roman, cunoscut. Starea civila individualizeaza persoana in familie si societate. Distinctia individualizare identificare. Capacitatea este aptitudinea de a fi titular de drepturi si obligatii. Relatiile de familie au o sorginte ancenstrala amprentata juridic in mod diferit de la stat la stat. Legea expliciteaza ce inseamna lege nationala, dupa care urmeaza normele conflictuale care au in continut starea, capacitatea si realtiile de familie, legea nationala fiind legatura. Legea nationala este acea lege pe care legea romana o considera aplicabila unei persoane. Ea este unica. Legea romana indica o singura lege ca fiind aplicabila, nu se pot aplica doua sisteme de drept deodata. Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana in cauza. Determinarea si proba cetateniei se fac in conformitate cu legea statului a carei cetatenie se invoca.

Legea nationala a cetateanului roman care, potrivit legii straine, este considerat ca are o alta cetatenie, este legea romana. Legea nationala a strainului care are mai multe cetatenii este legea statului unde isi are domiciliul sau, in lipsa, resedinta. Daca o persoana nu are nici o cetatenie, se aplica legea domiciliului sau, in lipsa, legea resedintei. Starea, capacitatea si relatiile de familie >>> legea nationala >>> legea cetateniei a persoanelor cu o sg. cet Starea, capacitatea si relatiile de familie >>> legea nationala >>> legea domiciliului a pers. fara cetatenie >>> legea resedintei a pers. cu mai multe cetatenii Starea, capacitatea si relatiile de familie >>> legea nationala >>> legea romana a pers. care are cetatenia romana dar e considerat de legea straina ca avand alta cetatenie Inceputul si incetarea personalitatii sint determinate de legea nationala a fiecarei persoane. inceputul personalitatii >>> legea nationala incetarea personalitatii >>> legea nationala Numele persoanei este cirmuit de legea sa nationala. Ocrotirea impotriva actelor de incalcare a dreptului la nume, savirsite in Romania, este asigurata potrivit legii romane. numele persoanei >>> legea nationala

ocrotirea dreptului la nume >>> legea romana savarsita in Romania Observam ca legea romana este de aplicare imediata, nu avem de a face cu o norma conflictuala. Efectul este acelasi ca si cel mentionat supra pct. 9 obs. 3. Apartenenta unei persoane la o noua lege nationala nu aduce atingere majoratului dobindit potrivit legii care ii era anterior aplicabila. Majoratul o data dobandit ramane castigat. Este esential insa ca legea romana sa fi considerat ca aplicabila acea lege nationala care i-a conferit majoratul. Dex un cetatean strain care are mai multe cetatenii domiciliaza intr-o tara care confera majorat la 15 ani, dar care nu il considera pe cel in cauza cetatean al sau, ci cetatean strain. Apoi se muta intr-una din tarile care ii recunosc drept cetatean al lor, sau chiar in Romania. Intrucat legea romana a trimis la legea domiciliului ca lege nationala, majoratul a fost dobandit, conform legii romane. Conditiile, efectele si anularea unei hotarari prin care se constata moartea prezumata, absenta sau disparitia, precum si prezumtiile de supravietuire sau de moarte sunt carmuite de ultima lege nationala a persoanei disparute. Daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea romana. incetarea personalitatii civile a disparutului >>> legea nationala Observati ca ultima teza atrage aplicarea legii romane daca nu se poate identifica legea straina, adica daca nu putem identifica elementul de extraneitate, daca nu putem identifica sistemele de drept in prezenta. Efectul este acelasi ca si in cazul imposibilitatii de a stabili continutul legii straine.

Persoana care, potrivit legii nationale sau legii domiciliului sau, este lipsita de capacitate sau are capacitate de exercitiu restrinsa, nu poate sa opuna aceasta cauza de nevaliditate celui care l-a socotit, cu buna-credinta, ca fiind deplin capabil in conformitate cu legea locului unde actul a fost intocmit. Aceasta regula nu se aplica actelor juridice referitoare la familie, mostenire si transmiterea imobilelor. Asa dupa cum stiti, incheierea unui act juridic cu incalcarea capacitatii de exercitiu este o cauza de nulitate. Dar capacitatea de exercitiu a unei persoane este impovarator de greu, daca nu imposibil de cercetat. De aceea, legea ii protejeaza pe cocontractantii care l-au socotit cu buna-credinta capabil pe incapabil, prin raportare la locul intocmirii actului, declarand valabile actele incheiate de incapabil. Actele juridice se socotesc incheiate in locul prestatiei celei mai caracterizate sau, daca aceasta nu se poate stabili, in locul incheierii contractului de unde a pornit oferta ce a dat nastere contractului. Aceasta protectie a bunei-credinte nu este operanta cu privire la actele juridice ref. la familie, mostenire si transmiterea imobilelor. Casatoria si divortul Conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sint determinate de legea nationala a fiecaruia dintre soti. Daca una dintre legile straine astfel determinata prevede un impediment la casatorie care, potrivit dreptului roman, este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti este cetatean roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei. conditiile de fond ale casatoriei >>> legea nationala a fiecaruia dintre soti Daca un sot e roman >>> legea nationala prevede impediment >>> legea romana si

casatoria se incheie in Romania Forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza. Casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatii locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al Romaniei, fie al statului celuilalt viitor sot. Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau functionarului consular al Romaniei este supusa conditiilor de forma a legii romane. forma casatoriei >>> legea locului celebrarii locul celebrarii >>> alternativ facultativ autoritatea locala agentul diplomatic roman agentul diplomatic al celuilalt

sot forma casatoriei cetateanului roman >>> legea romana in fata agentului diplomatic roman Relatiile personale si patrimoniale dintre soti sint supuse legii nationale comune, iar in cazul in care au cetatenii deosebite, sint supuse legii domiciliului lor comun. Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul. In lipsa de cetatenie comuna sau de domiciliu comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti sint supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai strinse legaturi. relatiile personale si patrimoniale >>> legea nationala comuna dintre sotii cu aceasi cetatenie relatiile personale si patrimoniale >>> legea domiciliului comun

dintre sotii cu CETATENII diferite relatiile personale si patrimoniale >>> legea resedintei comune dintre sotii cu DOMICILII diferite SAU >>> legea statului cu care intretin cele mai stranse legaturi In acest din urma caz alegerea apartine judecatorului roman investit cu judecarea cauzei. Divortul este cirmuit de legea aplicabila potrivit art. 20. Daca legea straina, astfel determinata, nu permite divortul ori il admite in conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romana, in cazul in care unul dintre soti este, la data cererii de divort, cetatean roman. divortul >>> legea aplicabila relatiilor personale si patrimoniale dintre soti Daca un sot e roman >>> legea nationala prevede impediment >>> legea romana. Asadar legea straina este inlaturata de la aplicare, pentru motive ce tin de ordinea publica de drept international privat roman. Legea care reglementeaza cerintele legale pentru incheierea casatoriei se aplica nulitatii casatoriei si efectelor acestei nulitati. Nulitatea unei casatorii incheiata in strainatate cu incalcarea conditiilor de forma poate fi admisa in Romania numai daca sanctiunea nulitatii este prevazuta si in legea romana. nulitatea casatoriei pentru vicii de fond >>> legea nationala

Daca exista insa in legea strainului care se casatoreste in Romania cu un roman impedimente (care atrag nulitatea) ele nu vor fi luate in considerare, asa cum am aratat supra la pct. 16. nulitatea casatoriei pentru vicii de forma >>> legea locului celebrarii daca si legea romana prevede sanctiunea nulitatii Bunurile. Regim general Posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sint cirmuite de legea locului unde acestea se afla sau sint situate, afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel. Este bun orice lucru folosibil pentru a satisface trebuinele omeneti i care este susceptibil de apropriaiune sub forma unui drept real. n legtura cu bunurile fiecare sistem de drept a construit un sistem de reguli care s ghideze relaiile care se stabilesc ntre oameni n legtur cu aceste lucruri. Dreptul romnesc, prin art. 49 din Legea105/1992 trimite la lex rei sitae, cu titlu de regul. Felurile posesiei, viciile posesiei, efectele posesiei, dreptul de proprietate i celelalte drepturi reale, principale i accesorii, sunt crmuite de legea locului unde acestea se afl. Aceast trimitere are caracter de drept comun. Expresia unde acestea se afl are n vedere bunurile mobile, iar expresia unde acestea ... sunt situate are n vedere bunurile imobile. O execepie de la regul gsim n cuprinsul art. 68, cu privire la imobile, n sensul c testatorul se poate abate de la regula, alegnd legea aplicabil

transmisiunii imobilelor, dac nu se ncalc dispoziiile imperative ale legii locului siturii imobilului. Art. 50. - Natura mobiliara sau imobiliara, cit si continutul drepturilor reale asupra bunurilor se determina in conformitate cu legea locului unde se afla sau sint situate, prin derogare de la art. 3. Dar care lege precizeaz dac un bun este mobil sau imobil? Dex fructele neculese sunt bun mobil sau imobil? Conform legii romne fructele neculese nc, dar nstrinate, sunt mobile prin anticipaie. Aa dup cum tii, n materie de calificare legea romn se declar drept legea dup care se face calificarea. Totui, din pricina legturilor strnse pe care bunurilor le au cu locul n care sunt situate, precum i datorit faptului c asupra lor planeaz suveranitatea statului n care sunt, legiuitorul romn a neles s deroge de la regula n materia calificrii bunurilor, care se face aadar dup legea locului unde se afl sau sunt situate. De aceea, aceast lege determin att natura bunului ct i coninutul drepturilor reale asupra bunurilor. Dex legea locului siturii imobilului determin obligaiile accesorii bunurilor, cum ar fi obligaia de cultivare. Obligaiile propter rem, aa dup cum v amintii, sunt legate de lucru, indiferent cu ce titlu este el deinut. Un alt exemplu: bunurile care fac parte din patrimoniul cultural naional. Art. 51. - Platformele si alte institutii durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sint considerate, in intelesul prezentului capitol, ca bunuri imobile. Platformele de exploatare a petrolului i gazelor naturale, care plutesc pe ap, ancorate de platoul continental, sunt considerate de legea romn ca fiind bunuri imobile, situate pe teritoriul statului n zona economic exclusiv a cruia sunt situate platformele.

Legea romn nu reglementeaz situaia platformelor situate n marea liber, nici a celor care plutesc n marea liber. M-as bucura daca ai realiza un referat prin care s rspundei n scris la ntrebarea: Care este legea aplicabil platformelor maritime care plutesc n marea liber? Bunurile mobile corporale Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care si-a schimbat asezarea sint cirmuite de legea locului unde acesta se afla in momentul cind s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv. Bunurile mobile pot genera, dup numele lor, conflicte mobile de legi (unul dintre cele 4 cazuri, alturi de cetenie, sediu i forma testamentului). Constituirea, transmiterea, modificarea sau stingerea unui drept real asupra mobilului sunt crmuite de lex rei site de la momentul cnd s-a produs faptul juridic care a influenat dreptul. Faptul juridic la care face referire textul trebuie privit att n sens restrns ct i n sens larg (adic att faptul juridc ct i actul juridic). Bunul aflat in curs de transport este supus legii statului de unde a fost expediat, afara numai daca: a) partile interesate au ales prin acordul lor, in conditiile art. 73 si art. 74, o alta lege, care devine astfel aplicabila; b) bunul este depozitat intr-un antrepozit sau pus sub sechestru in temeiul unor masuri asiguratorii sau ca urmare a unei vinzari silite, in aceste cazuri fiind aplicabila, pe perioada depozitului sau sechestrului, legea locului unde a fost reasezat temporar. c) bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind in acest caz supus legii sale nationale. De la regula aplicrii lex rei sitae evideniem excepia c dac modificarea dreptului real se face n timpul transportului transfrontalier, dex bunul este

afectat unei garanii reale, atunci modificarea respectiv trebuie fcut (potrivit art. 53) n conformitate cu legea statului de expediie, iar nu legii statului pe teritoriul cruia s-ar afla! De la aceeai regula evideniem i excepia c n dauna lex rei sitae se aplica legea aplicabil contractului prin care s-a operat modificarea dreptului real. Aceast excepie este totodat i de la regula aplicrii legii statului de expediie. O alt excepie foarte interesant de la regula aplicrii lex rei sitae este aplicarea legii naionale asupra bunurilor personale ale pasagerului, desigur, fr nclcarea dispoziiilor imperative ale lex rei sitae. Conditiile si efectele care decurg din rezerva dreptului de proprietate referitor la un bun destinat exportului sint cirmuite, daca partile nu au convenit altfel, de legea statului exportator. Cnd se afl n micare un bun cu privire la care dreptul de proprietate nu s-a transmis, condiiile de validitate a transmisiunii proprietii, suportarea riscului contractului i n general toate efectele care decurg din meninerea dreptului de proprietate rmn s fie guvernate de legea statului exportator. Rezerva dreptului de proprietate este ns o chestiune contractual. De aceea, legiuitorul romn a lsat nealterat regula din materia contractelor, n sensul c prile pot conveni legea aplicabil. Desigur, convenia prilor cu privire la legea aplicabil trebuie s intervin o dat cu contractul lor, sau cel trziu concomitent cu convenirea clauzei de amnare/condiionare a transferului de proprietate. Revine prii interesate s fac dovada conveniei lor, pentru a nltura aplicarea legii statului exportator. Mijloacele de transport

Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sint supuse: a) legii pavilionului pe care il arboreaza nava sau aeronava; b) legii aplicabile statutului organic al intreprinderii de transport pentru vehiculele feroviare si rutiere din patrimoniul ei. Precizrile de mai sus au avut n vedere lucruri mictoare. Care este ns regimul mijloacelor de transport? Constituire, transmiterea, modificarea i stingerea drepturilor reale asupra navelor i aeronavelor sunt supuse legii pavilionului, aa dup cum precizeaz att art. 55 ct i art. 140 lit. d). Legea pavilionului este o lege aleas de proprietar. Pavilionul navei se dobndete prin nregistrarea ei n ara respectiv. Armatorii tind s-i nregistreze navele n rile care au regimul juridic cel mai potrivit. n ceea ce privete vehiculele feroviare i rutiere, lor li se aplic legea statutului organic (adic legea naional) a ntreprinderii de transport n patrimoniul creia se gsesc. Prin ipotez, e vorba despre proprietarul vehiculelor, dar nu neaprat: vehiculele pot fi utilizate n virtutea unui drept de folosin, sau de uzufruct, care se afl n patrimoniul ntreprinderii, nu trebuie s fie neaprat proprietar. Legea aratata se aplica deopotriva: a) bunurilor aflate in mod durabil la bord, formandu-i dotarea tehnica; b) creantelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistenta tehnica, intretinerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport. Bunurile accesorii principalului. navei, aeronavei, vehiculului urmeaz regimul

La fel i creanele privilegiate asupra navelor, aeronavelor i vehiculelor (cheltuieli pt. asisten tehnic, ntreinere, reparaii), vor fi supuse legii

personale, adic legii pavilionului, respectiv legii statutului organic, n loc s fie supuse legii contractului n executarea cruia au fost fcute. Titlurile de valoare Emiterea de actiuni nominative, la ordin sau la purtator, precum si de obligatiuni este supusa legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente. Emiterea tuturor aciunilor i obligaiunilor este supus legii n conformitate cu care s-a fcut, deci legii naionale pe care emitentul o avea la momentul emisiunii. Conditiile si efectele transmiterii unui titlu de valoare dintre cele aratate de art. 57 sint supuse: a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cit priveste titlul nominativ; b) legii locului de plata a titlului la ordin; c) legii locului unde se afla titlul la purtator in momentul transmiterii, in raporturile dintre posesorii succesivi, precum si dintre acestia si tertele persoane. Transmiterea aciuniilor i obligaiunilor este supus unor legi diferite, dup natura lor. Astfel, transmiterea titlurilor nominative este supus legii emitentului. Transmiterea titlurilor la ordin este supus legii locului plii. Transmiterea titlurilor la purttor este supus legii locului unde se face tradiiunea. Aceast lege va guverna condiiile i efectele transmisiunii att n n raporturile dintre posesorii succesivi ct i dintre ei i alte persoane. Legea aratata expres in cuprinsul unui titlu de valoare stabileste daca acesta intruneste conditiile spre a fi un titlu reprezentativ al marfii pe care o

specifica. In lipsa unei asemenea precizari, natura titlului se determina potrivit legii statului in care isi are sediul intreprinderea emitenta. Daca titlul reprezinta marfa, legea care i se aplica, in calitatea sa de bun mobil, potrivit alineatului precedent, cirmuieste drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifica. Dac titlul de valoare reprezint marfa, cum este cazul conosamentului, atunci legea aplicabil conosamentului se aplic i drepturilor reale cu privire la marf. Adic nu doar c nu se aplic legea aplicabil drepturilor reale, fie i cu privire la marfa n micare, ci se aplic legea aplicabil titlului de valoare, chiar dac acesta acoper o marf, nu doar bani. Fa de aceast derogare extraordinar, legiuitorul romn a inut s rezolve eventualele probleme de calificarea ce ar putea aprea, din cauza valorilor mari vehiculate. Astfel, calificarea titlului ca fiind reprezentantul mrfii se face dup legea emitentului titlului, ns numai dac emitentul n-a specificat n cuprinsul titlului o alt lege aplicabil. Bunurile necorporale Nasterea, continutul si stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creatie intelectuala sint supuse legii statului unde aceasta a fost pentru intaia oara adusa la cunostinta publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau alt mod adecvat. Operele de creatie intelectuala nedivulgate sint supuse legii nationale a autorului. Drepturile de autor asupra operei divulgate sunt supuse legii locului divulgrii. n ce privete opera nedivulgat este aplicabil legea naional a autorului.

Nasterea, continutul si stingerea dreptului de proprietate industriala sint supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul ori inregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit sau de inregistrare. Legea distinge ntre locul unde s-a efectut depozitul sau nregistrarea i locul unde s-a depus cererea ntruct protecia dreptului de proprietate industrial poate fi diferit, diferitele legi avnd repere temporare diferite. n Romnia anterioritatea este dat de data depunerii cererii, dar n alte ri nu (justificat de faptul c nu poi proteja ceva ce nc nu se tie dac este!). Obtinerea reparatiei materiale si morale este supusa legii statului unde a avut loc incalcarea dreptului de autor sau de proprietate industriala. Cuantumul i modul de obinere a daunelor materiale i morale pentru nclcarea drepturilor de autor i de proprietate industrial vor fi supuse legii statului n care s-au produs actele de nclcarea, mcar c vinovatul are alt lege naional. Drepturile de autor si de proprietate industriala ale persoanelor fizice si persoanelor juridice straine sint ocrotite pe teritoriul Romaniei, conform legii romane si conventiilor internationale la care Romania este parte. Ocrotirea drepturilor de autor i proprietate industrial ale strinilor nu este mai accentuat dect cea acordat cetenilor romni pe teritoriul Romniei, pentru ca s nu izvorasc din dreptul altor state obligaii pentru statul romn. Preeminena conveniilor internaionale este o prevedere superflu. Formele de publicitate Formele de publicitate, realizate in orice mod, referitoare la bunuri, sint supuse legii aplicabile la data si locul unde se indeplinesc.

Formalitile de publicitate imobiliar i mobiliar sunt supuse legii locului siturii bunului aplicabile la momentul ndeplinirii formalitilor, chiar dac formalitile ar fi constitutive de drepturi i chiar dac transmisiunea dreptului sau consitutirea lui opereaz n virtutea unei alte legi. Formele aratate in art. 64, precum si cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sint supuse legii statului unde acesta se gaseste situat, chiar daca temeiul juridic al nasterii, transmiterii, restringerii sau stingerii dreptului real ori garantiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi. Aa dup cum tii, legea strin nu se aplic fracionat, ci n ntregul ei, ca sistem de drept. Adesea se aplic att de integral nct se aplic pn i normele ei conflictuale. Legea strin nu se aplic ns cu privire la ntreaga situaie juridic supus judecii, prin ipotez, judectorului romn, ci unor fragmente din situaia juridic. De aceea, n litigiile cu elemente de extraneitate pot interveni mai multe legi aplicabile n acelai dosar. In materie de bunuri regula este aplicarea lex rei sitae cu privire la drepturile reale. Trebuie sa subliniem ca regula este aplicabila cu privire la bunuri privite ut singuli. Universalitatile de bunuri au un regim diferit. Universalitatea de bunuri poate proveni din mostenire, casatorie, reorganizarea persoanei juridice, transmisiunea fondului de comert. Universalitatea devalmasa este reglementata de legea efectelor casatoriei (legea nationala, cf. art. 20). Reorganizarea persoanei juridice este supusa legii statutului organic al persoanei reorganizate. De fondului de comert ne vom ocupa intr-un curs viitor. Astazi vom discuta despre mostenire.

Mostenirea Mostenirea este supusa: a) in ce priveste bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii nationale pe care persoana decedata o avea la data mortii; b) in ce priveste bunurile imobile si fondul de comert, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat. Legea romana consacra o solutie duala cu privire la mostenire: bunurile mobile sunt supuse legii nationale a decedatului, in vreme ce bunurile imobile sunt supuse legii locului situarii lor. Se vorbeste despre legea aplicabila succesiunii ca despre lex succesionis. Din perspectiva dreptului international privat mostenirea trebuie privita fragmentat. Ca si cum am fi in prezenta mai multor succesiuni, care devolueaza diferit, pentru fiecare bun in parte. Astfel, daca defunctul are averi mobiliare si imobliare in mai multe tari, se pot aplica mai multe legi asupra aceleiasi mosteniri. Persoanele cu vocatie succesorala pot sa fie diferite, termenul de optiune succesorala poate fi diferit, intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul mostenirii poate fi foarte diferita. Legea aplicabila mostenirii stabileste indeosebi: a) momentul deschiderii mostenirii; b) persoanele cu vocatie de a mosteni; c) calitatile cerute pentru a mosteni; d) exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct; e) conditiile si efectele optiunii succesorale; f) intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul; g) drepturile statului asupra succesiunii vacante. Observam ca enumerarea nu este limitativa. Ca si in cazul art. 42, ramane ca judecatorul roman sa aprecieze care anume materii sunt sau nu subsumate

mostenirii, adica daca o anumita chestiune tine de dreptul succesoral sau nu. De exemplu, varsta de la care se poate face testament. Este o chestiune de capacitate a persoanei sau o chestiune de mostenire? Vocatie, capacitate si sa nu existe nedemnitate, acestea sunt conditiile cerute pentru a mosteni. Conform textului discutat, locul deschiderii succesiunii nu prezinta importanta, ci doar momentul. In realitate si locul deschiderii succesiunii prezinta importanta, subsidiara, pentru a face testamentul valabil, dupa cum vom discuta mai jos. De asemenea, daca locul deschiderii succesiunii (locul decesului) este in Romania, atunci instantele romane sunt competente sa judece un litigi succesoral privind averea defunctului. Testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale altei legi decit cea aratata in art. 66, fara a avea dreptul sa inlature dispozitiile ei imperative. Legea astfel aleasa se aplica situatiilor prevazute la art. 67. Intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sint socotite valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data cind a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare: a) legea nationala a testatorului; b) legea domiciliului acestuia; c) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat; d) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului; e) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite. Sunt semnificative cateva elemente de continut: - rezerva succesorala, daca ML > lex succesionis - rezerva succesorala, daca MT > lex voluntatis + dispozitiile imperative ale lex succesionis

la fel si pentru: determinarea cotelor din mostenire ce se cuvin fiecarui mostenitor cotitatea disponibila drepturile succesorale ale sotului supravietuitor incapacitatile absolute de a dispune prin testament (dex minorii pana la 16 ani) incapacitatile relative de a dispune prin testament (dex pacientul pentru medic) In ce priveste conditiile de fond ale testamentului, tabloul elementelor de continut si al legii aplicabile cuprinde elemente ca: sanciunile incalcarii incapacitatii > legea aplicabila respectivei incapacitati cerintele consimtamantului > lex succesionis viciile de consimtamant > lex succesionis cauza testamentului > lex succesionis conditiile de validitate ale legatului > lex succesionis rezerva > lex succesionis cotitatea disponibila > lex succesionis pactele asupra succesiunilor viitoare > lex succesionis substitutia fideicomisara > lex succesionis liberalitatile excesive > lex succesionis raportul donatiilor > lex succesionis desemnare executorului testamentar si puterile lui > lex succesionis regulile de interpretare a testamentului > lex succesionis Conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca testamentul pentru a fi valabil au o reglementare foarte generoasa. Legiuitorul roman a considerat ca testamentul trebuie sa fie, pe cat posibil, valabil, daca el a fost macar la un anumit moment valabil, ramane valabil. Mai mult, daca testamentul a fost macar o clipa valabil in macar una dintre cele cinci sisteme de drept indicate de ultimul aliniat al art. 68, atunci este valabil.

capacitatea succesorala > lex succesionis prezumtia timpului legal de conceptie a copilului > lex personalis regimul comorientilor > lex succesionis cazurile de nedemnitate succesorala > lex succesionis efectele nedemnitatii > lex succesionis sezina > lex succesionis procedura trimiterii in posesie > lex fori procedura predarii legatului > lex fori titularul dreptului de optiune succesorala > lex succesionis optiunile succesibilului > lex succesionis termenul de optiune succesorala > lex succesionis situatia succesibilului pana la exercitarea dreptului de optiune > lex succesionis transmiterea dreptului de optiune succesorala > lex succesionis identificarea actelor care valoreaza acceptare > lex succesionis cerintele consimtamantului pentru actul juridic unilateral de optiune succesorala > lex succesionis viciile de consimtamantul pentru actul juridic unilateral de optiune succesorala > lex succesionis cauza actului juridic unilateral de optiune succesorala > lex succesionis capacitatea ceruta pentru a face optiunea succesorala > lex personalis (legea personala a succesibilului) forma actului de optiune succesorala > legea formei actului (vom discuta indata) formele acceptarii succesiunii si efectele lor (pura si simpla sau sub beneficiu de inventar) > lex succesionis renuntarea la succesiune > lex succesionis prescriptia dreptului de optiune succesorala > lex succesionis (aici este de facut o binemeritata discutie in legatura cu natura juridica a termenului de optiune succesorala, daca e un termen de prescriptie sau un termen de decadere)

inventarierea bunurilor succesorale > lex rei sitae actele de conservare a bunurilor succesorale > lex rei sitae formalitatile de publicitate privind bunurile succesorale > lex rei sitae intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul mostenirii > lex succesionis succesorii tinuti de pasivul succesoral > lex succesionis Dreptul statului asupra mostenirii vacante > lex succesionis Adica daca sunt mobile > legea nationala a defunctului la momentul mortii, iar daca sunt imobile > lex rei sitae Chestiuni nereglementate (expresis verbis) de Legea 105/1992: petitia de ereditate (cearta mostenitorilor) > lex succesionis imparteala mostenirii > lex rei sitae determinarea persoanelor care pot cere imparteala > lex succesionis procedura impartelii > lex fori Actul juridic Conditiile de fond ale actului juridic unilateral sint stabilite de legea aleasa de catre autorul sau. In lipsa, se aplica legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai strinse, iar daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea locului unde actul juridic unilateral este intocmit. Regula in ce priveste atat conditiile de fond cat si conditiile de forma ale actului juridic unilateral este lex voluntatis. Aceasta regula da preeminenta principiului libertatii de vointa si libertatii actelor juridice. Daca autorul actului a omis sa-si exprime vointa, legea aplicabila conditiilor de fond va fi legea statului cu care actul prezinta legaturile cele mai stranse (propter law).

Propter law este o optiune specifica dreptului englez. Consta in determinarea de catre judecator a legii aplicabile. Legiuitorul renunta la prevederea unor criterii rigide, lasand judecatorului aprecierea cu privire la stabilirea legii aplicabile. Actul juridic accesoriu este cirmuit de legea care se aplica fondului actului juridic principal, in lipsa unei manifestari de vointa diferita. Aplicarea cu privire la actul juridic accesoriu a legii fondului actului principal este expresia principiului accesorium seqitur principale. Conditiile de forma ale unui act juridic sint stabilite de legea care ii cirmuieste fondul. Actul se considera totusi valabil din punct de vedere al formei, daca indeplineste conditiile prevazute de una dintre legile urmatoarele: a) legea locului unde a fost intocmit; b) legea nationala sau legea domiciliului persoanei care l-a consimtit; c) legea aplicabila potrivit dreptului international privat al autoritatii care examineaza validitatea actului juridic. Regula cu privire la conditiile de forma ale actului juridic este incidenta legii conditiilor de fond. In subsidiar, locus regit actum. In continuare in subsidiar legea nationala sau legea domiciliului. Observam ca e vorba in realitate de legea cetateniei. Asadar: lex voluntatis > propter law > locus regit actum, legea persoanei, auctor regit actum In cazul in care legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic impune, sub sanctiunea nulitatii, o anumita forma solemna, nici o alta lege dintre cele mentionate in art. 71 nu poate sa inlature aceasta cerinta, chiar daca actul a fost intocmit in strainatate.

Legea aplicabila conditiilor de fond se aplica si conditiilor de forma, daca forma este o cerinta de validitate a actului. Ramane de stabilit ce este nulitatea, de cate feluri, daca exista, si ce efecte are, toate acestea dupa legea care carmuieste conditiile de fond ale actului juridic. Folosirea legii conditiilor de fond pentru realizarea interpretarii este prevazuta de lege pentru contracte in general (art. 80 alin. 1 lit. a) si pentru contractul de vanzare-cumparare in special (art. 91 lit. a), nu si pentru actele juridice in general. Dar vom interpreta extensiv textele mentionate. Obligatiile contractuale si extracontractuale Conditiile de fond ale contractului Localizarea subiectiva a contractului Contractul este supus legii alese prin consens de parti. Asa dupa cum stiti, contractul este legea partilor. Aceasta lege poate contine dispozitii cu privire la sistemul de drept aplicabil contractului. Alegerea legii aplicabile este un adevarat act juridic, avand o pronuntata autonomie fata de contractul la care se refera. Alegerea legii aplicabile se face printr-un adevarat act juridic. Alegerea legii aplicabile contractului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstante. Daca alegerea legii aplicabile nu este expresa, ea trebuie totusi sa fie consensuala. Textul de lege discutat nu are doar intelesul ca daca alegerea nu este expresa ramane ca judecatorul sa aprecieze ce rezulta din continutul contractului, ci sa aprecieze care a fost vointa comuna a partilor, chiar daca ele n-au exprimat-o expres.

Utilizarea de catre parti a unor institutii juridice specifice unui singur sistem de drept ar putea fi un indiciu ca partile au inteles sa aleaga acel sistem de drept. Dar din aceasta imprejurare nu rezulta neindoielnic optiunea partilor. Limba in care este redactat contractul nu este un indiciu suficient pentru aflarea legii aplicabile. Nici alegerea de catre parti a jurisdictiei unui stat nu semnifica alegerea legii acelui stat. Partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei anumite parti a contractului. Este absolut remarcabil ca alegerea legii aplicabile se poate face fragmentat. Adica un contract ar putea fi supus unui mare numar de legi. Alegerea legii pentru o parte a contractului se poate face fie segmentand contractul, fie alegand o lege pentru intregul contract, apoi convenind cu privire la o parte a contractului, care este supusa altei legi decat cea convenita cu privire la contract in ansamblul lui. Acest text de lege este cu totul remarcabil si memorabil, pentru cel putin doua motive: - fragmentarea contractului din perspectiva legii aplicabile pune probleme de interpretare; asa dupa cum va amintiti, in dreptul roman Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg. (art. 982 Cod civil) - este posibil ca sisteme de drept diferite sa valideze sau nu eventuale incorporari de legi in conventie. Ruperea unitatii contractului este desemnata prin termenul splitting-up. Ea se practica mai cu seama in operatiunile comerciale internationale care se desfasoara pe baza unui contract cadru general urmat de contracte subsecvente particulare.

Intelegerea privind alegerea legii aplicabile, potrivit art. 73, poate fi modificata prin acordul partilor. Modificarea acordului asupra legii aplicabile, convenita ulterior datei incheierii contractului, are efect retroactiv, fara sa poata totusi: a) sa infirme validitatea formei acestuia; sau b) sa aduca atingerea drepturilor dobindite intre timp de terti. Momentul conventiei de alegere a legii aplicabile poate sa fie diferit de cel al contractului. Acest moment poate fi atat anterior cat si ulterior contractului. Alegerea legii aplicabile are in realitate caracterul unei clauze compromisorii. Alegerea legii aplicabile contractului la un moment ulterior acestuia are, conform textului art. 76 alin. 2, efect retroactiv. In realitate, conventia de alegere a legii poate fi de natura sa modifice intelesul actului, care este smuls de sub imperiul lui tempus regit actum. Conventia/clauza de alegere a legii aplicabile are o existenta de sinestatatoare. De aceea, putem considera ca ea insasi este un contract cu element de extraneitate, supus regulilor de drept international privat. 11. Validitatea conventiei se analizeaza distinct de validitatea contractului la care se refera. Este posibil ca legea indicata de clauza de alegere a legii sa declare nevalabil contractul. Aceasta imprejurare nu este insa de natura sa invalideze si clauza de alegere a legii. Adica singura dispozitie contractuala valabila ramane clauza de alegere a legii, caci altfel s-ar nega tocmai optiunea pentru sistemul de drept care a invalidat contractul, intrand astfel intr-un cerc vicios. Alegerea si modificarea alegerii legii aplicabile se poate face oricat de tarziu, chiar si in toiul conflictului judiciar. Desigur, modificarea nu se va putea face decat pana la momentul la care se poate modifica si cererea de chemare in judecata insasi. Trebuie sa ne reamintim ca modificarea cererii dincolo de prima zi de infatisare nu atrage decat nulitatea relativa. Ba chiar mai mult: daca paratul nu se opune modificarii, nulitatea se acopera. Din

aceasta perspectiva se vede bine ca modificarea alegerii de lege se poate face pana la inchiderea dezbaterilor. Localizarea subiectiva a contractului In lipsa unei legi alese conform art. 73, contractul este supus legii statului cu care prezinta legaturile cele mai strinse. Se considera ca exista atare legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, dupa caz, resedinta, ori fondul de comert sau sediul statutar. Contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosinta temporara asupra unui imobil are legaturile cele mai strinse cu legea statului unde acesta se afla situat. Daca contractul nu a fost localizat de parti, el va fi localizat de instanta. Tot instanta il va localiza si daca legea pe care partile i-au dat-o contractului declara invalid contractul. Actele juridice trebuie interpretate in asa fel incat sa produca efecte (art. 978 Cod civil): actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat. Observand ca localizarea obiectiva este subsidiara celei subiective, aici este locul sa remarcam faptul ca localizarea obiectiva nu va putea fi mai fragmentata decat localizarea subiectiva fata de care ea isi manifesta caracterul supletiv. Adoptand solutia dreptului anglo-saxon, the propter law of the contract, legiuitorul roman lasa luminilor judecatorului aprecierea cu privire la legaturile contractului cu unul sau altul dintre sistemele de drept in prezenta. Insa legiuitorul nu s-a putu abtine de la cateva indicatii. Notiunea cheie este cea de prestatie caracteristica. Legiuitorul a deplasat sarcina abstracta a judecatorului, aceea de a depista cu legile carui stat contractul prezinta

legaturile cele mai stranse, spre un camp ceva mai concret: depistarea prestatiei caracteristice. Judecatorul urmeaza sa aplice legea cu care contractul avea, la momentul facerii lui, legaturile cele mai stranse. Legiuitorul a considerat ca legaturile cele mai stranse ale contractului sunt cu sistemul de drept al debitorului prestatiei caracteristice. Fie, statul resedintei debitorului, fie statul unde se afla fondul lui de comert esential, fie sediul statutar. Judecatorul urmeaza sa aprecieze cu care dintre cele trei posibile sisteme de drept in prezenta are contractul legaturile cele mai stranse. Prin prestatie caracteristica se intelege: a) prestatia partii care, in temeiul unui contract translativ, precum vinzarea sau altele similare, instraineaza un bun mobil; b) prestatia partii care, in temeiul unui contract de inchiriere sau altele similare, pune la dispozitia unei persoane, pe o durata de timp determinata, folosinta unui bun; c) prestatia indeplinita de mandatar, depozitar, antreprenor si, in general, de partea care, in contractele de servicii, o aduce la indeplinire; d) prestatia garantului in contractele de garantie, de cautiune sau altele similare. Prezumtiile stabilite in alineatul precedent pot fi inlaturate daca partea interesata face dovada ca din circumstante rezulta ca exista legaturi mai strinse ale contractului cu legea unui stat. Pentru a veni si mai mult in sprijinul judecatorului, legiuitorul a facut cateva precizari cu privire la sfera notiunii de prestatie caracteristica. Banii nu sunt prestatie caracteristica. Prestatie caracteristica au vanzatorul, locatorul, mandatarul, depozitarul, antreprenorul, prestatorul in general, garantul. Totusi, in sprijinul ideii ca legiuitorul a dorit sa vina in sprijinul judecatorului, nu sa-l incorseteze, trebuie subliniat ca prezumtiile de legaturi mai stranse sunt relative.

Dintr-un punct de vedere textul art. 78 alin. 2 au caracter cu totul exceptional: inlatura principiul roului activ al judecatorului. Judecatorul este liberat de activism, dar nu si de principiul aflarii adevarului. In acest caz insa legiuitorul a preferat, pentru ratiuni de celeritate, sa suplineasca demersurile judecatorului pentru aflarea adevarului cu prezumtii. Solicitarea legiutorului ca partea interesata sa faca dovada ca din circumstante rezulta ca exista nu este prea fericita, pentru ca nu partea este cea care apreciaza ce anume rezulta si ce nu din circumstante Contractul care nu poate fi localizat in functie de prestatia caracteristica a uneia dintre parti este supus, cit priveste conditiile de fond, legii locului unde a fost incheiat. Daca, in acest scop, partile aflate in state diferite au negociat prin schimb de scrisori, telegrame sau telefon, contractul se considera incheiat in tara domiciliului sau sediului partii de la care a pornit oferta ferma de contractare ce a fost acceptata. In cazul imposibilitatii stabilirii prestatiei caracteristice, pentru ca totusi contractul sa produca efecte, se va considera ca legea aplicabila este legea locului incheierii contractului, reglementare asemenatoare cu cea din materia actelor unilaterale. In cazul incheierii contractului prin corespondenta > legea ofertantului. Modul de executare a obligatiilor izvorite din contract trebuie sa se conformeze legii locului de executare. Creditorul este obligat sa respecte aceasta lege in luarea masurilor destinate, potrivit contractului, sa preintimpine sau sa remedieze neexecutarea ori sa-i restringa efectele prejudiciabile. Existenta si validitatea de fond a consimtamintului partilor referitor la legea aplicabila contractului sint determinate de insasi legea pe care au ales-o.

Existenta si validitatea de fond a contractului contestat de catre una dintre parti se determina in conformitate cu legea care i s-ar fi aplicat da ca era socotit ca valabil. Indiferent de opinia uneia dintre parti cu privire la validitatea contractului, validitatea contractului se apreciaza dupa criterii obiective. Daca ambele parti contesta validitatea contractului, ne aflam in fata unui mutuum disensus, deci partile pot preintampina sau stinge prin tranzactie litigiul. Contractul de vinzare In lipsa unei legi convenite de parti spre a se aplica vinzarii mobiliare, aceasta este supusa legii statului in care vinzatorul are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, in lipsa, resedinta ori fondul de comert sau sediul social. Legea aplicabila vanzarii este lex voluntatis, ca regula. In lipsa manifestarii de vointa a partilor, legea aplicabila este legea statului vanzatorului (unde vanzatorul are domiciliul, resedinta, fondul de comert sau sediul social). Aceasta optiune este o aplicatie a regulii aplicarii legii prestatiei caracteristice. Iar in cazul vanzarii prestatia caracteristica este cea a vanzatorului. Prin exceptie, contractul de vinzare-cumparare comerciala este supus legii statului in care cumparatorul are fondul de comert sau sediul social, daca: a) negocierile au fost purtate si contractul a fost incheiat de catre parti prezente in acel stat; sau b) contractul prevede in mod expres ca vinzatorul trebuie sa execute obligatia de livrare a marfii in acel stat.

Exista trei exceptii de la regula aplicarii legii vanzatorului, in materia vanzarii comerciale. O sa observam cum legea 105/1992 il protejeaza pe cumparator. Spunem ca il protejeaza pentru ca este optim pentru oricare dintre parti ca sa se aplice operatiunii legea cu care el insusi este cel mai familiarizat, respectiv legea fondului de comert, adica legea statului unde se afla afacerea, ori legea sediului sau social. Asadar prima exceptie este aplicarea legii cumparatorului. Legea cumparatorului se aplica daca atat negocierile cat si incheierea contractului s-au realizat in statul cumparatorului, intre prezenti. Asadar aceasta conditionare, care atrage incidenta exceptiei de le regula, nu exista in cazul vanzarilor intre absenti. Legea cumparatorului se aplica si daca vanzatorul trebuie sa execute obligatia de livrare a marfii in statul cumparatorului. Trebuie ca vanzatorul sa realizeze livrarea, nu altcineva. Adica prepusii vanzatorului. Vinzarea prin licitatie, prin burse sau tirguri este supusa legii statului unde are loc incheierea pe aceasta cale a contractului, afara numai daca legea statului respectiv admite ca partile sa aleaga prin acord legea aplicabila si ele au procedat explicit la o asemenea alegere. Cea de a doua exceptie de la regula aplicarii legii vanzatorului este una mai aspra. Se refera la vanzarea prin licitatie, burse sau targuri. Legea aplicabila este cea a locului acestor stabilimente. Aceasta exceptie vizeaza insasi lex voluntatis, in sensul ca aplicarea legii alese de parti este conditionata de prevederile legii locului bursei, de imprejurarea daca aceasta lege permite sau nu partilor sa convina cu privire la legea aplicabila. In cazul in care aceasta lege nu permite alegerea legii aplicabile, se va aplica ea insasi. Este important sa subliniem maniera in care legiuitorul a prevenit conflictele mobile de legi (in timp): legea aplicabila se cerceteaza cu privire la

momentul facerii vanzarii. Momentul vanzarii este momentul la care partile au convenit vanzarea, chiar daca marfa nu s-a livrat si pretul n-a fost platit. Legea aplicabila vinzarii cirmuieste indeosebi: a) interpretarea contractului; b) drepturile si obligatiile partilor; c) executarea obligatiilor ce izvorasc din contract; d) momentul de cind cumparatorul are dreptul la produsele si fructele bunului sau marfii transmise; e) momentul de cind cumparatorul suporta riscurile referitoare la bunul sau marfa transmisa; f) validitatea si efectele intre parti ale clauzelor de rezerva a proprietatii; g) consecintele neexecutarii contractului, inclusiv obtinerea reparatiei pentru prejudicii, cu exceptia chestiunilor care sint supuse legii procedurale a forului; h) modul de stingere a obligatiilor izvorite din contract, precum si decaderea intemeiata pe expirarea unui termen; i) consecintele nulitatii contractului. Domeniul de aplicare a legii vanzarii nu este stabilit limitativ. Putem observa in cuprinsul art. 91 materiile abordate de-a lungul anilor de studiu juridc. Legea statului unde se efectueaza receptia marfii stabileste, daca nu s-a convenit expres altfel, termenele si procedura de verificare cantitativa si calitativa, precum si masurile ce pot fi luate referitor la aceste bunuri in cazul in care sint refuzate. A treia exceptia de la aplicarea legii vanzarii vizeaza receptia marfii. Legea statului unde se face receptia va reglementa termenele, procedura si consecintele verficarii.

In ce priveste contractul de schimb, acesta va fi supus legii statului acelui coschimbas cu prestatia caruia judecatorul roman va aprecia ca exista cele mai stranse legaturi. Contractul de intermediere Contractul de intermediere este unul dintre cele mai importante contracte. In relatiile comerciale, in activitatea economica, contractele se realizeaza de catre profesionisti, specializati. Intermedierea se refera nu doar la comisionar si mandatar in sensul comun. Se refera si la contractul de agent si de consignatie si in general la orice mandat, cu sau fara reprezentare. In raporturile dintre reprezentant si mandatar sau comisionar se aplica, daca nu s-a convenit altfel, legea statului in care intermediarul exercita imputernicirea. In cazul in care acesta exercita, cu titlu profesional, functia de intermediar sau agent, se aplica legea sediului sau profesional. Contractul de intermediere se analizeaza distinct in relatia dintre reprezentat si intermediar si in relatia dintre reprezentat si cocontractantul sau. Vom vorbi de raporturi interne, in interiorul intermedierii, si raporturi externe. Regula in raporturile interne este aplicarea lex voluntatis. In lipsa, se aplica legea statului unde imputernicitul actioneaza, daca imputernicitul isi executa mandatul in mod ocazional. Daca insa mandatarul este profesionist, se aplica legea sediului su. Legea aratata in art. 93 se aplica indeosebi: a) existentei, intinderii, modificarii si incetarii puterilor intermediarului; b) consecintelor depasirii acestor puteri sau folosirii lor abuzive;

c) facultatii intermediarului de a delega, in totul sau in parte, puterile si de a desemna un intermediar aditional sau substituit; d) posibilitatii ca intermediarul sa incheie un contract pentru reprezentat, cind exista riscul unui conflict de interese intre el insusi si reprezentat; e) clauzei de neconcurenta; f) cazurilor de prejudicii care urmeaza sa fie reparate. Este interesant de observat ca prevederile art. 94 au in vedere aspecte care particularizeaza contractul de intermediere, indeosebi. Chestiunea de a sti daca se aplica legea contractului de intermedierea sau legea aplicabila actului juridic in general conditiilor de fond este controversata. Indeosebi inseamna, in opinia noastra, ca se aplica legea contractului de intermediere si cu privire la conditiile de fond ale contractului. Raporturile dintre persoana reprezentata si terti sint supuse, daca nu au convenit explicit altfel, legii unde se afla sediul profesional al intermediarului. In lipsa unui asemenea sediu, se aplica legea statului unde a actionat intermediarul, daca pe teritoriul respectiv se afla: a) sediul, domiciliul sau resedinta persoanei reprezentate; sau b) sediul, domiciliul sau resedinta tertului, sau c) sediul bursei, tirgului sau locului unde s-a organizat o licitatie la care a participat intermediarul spre a indeplini imputernicirea. In raporturile externe tot lex voluntatis este regula, iar in lipsa va fi aplicabila legea sediului profesional al intermediarului, daca e profesionist, desigur. Daca nu e profesionist, atunci se va aplica legea statului unde s-a realizat prestatia, insa circumstantiat: numai daca legea statului unde s-a realizat prestatia se suprapune peste legea reprezentatului, sau peste legea tertului, sau peste legea bursei, targului ori licitatiei. Daca se afla in prezenta doua sisteme de drept dintre acestea din urma, judecatorul roman va analiza cu care dintre ele contractul prezinta legaturile cele mai stranse.

Legea aratata la art. 95 stabileste indeosebi efectele actelor pe care intermediarul le-a incheiat in exercitiul real sau pretins al imputernicirii. Este foarte interesant de observat optiunea legiuitorului roman in sensul aplicarii cu privire la efectele actului juridic incheiate printr-un intermediar profesionist a legii sediului profesional al intermediarului. Modul de executare a imputernicirii trebuie sa se conformeze conditiilor stabilite de legea statului unde are loc executarea. In acelasi context, este remarcabila si optinuea legiuitorului pentru aplicarea cu privire la modul de executare a imputernicirii a legii statului unde mandatul se pune in executare, in vreme de efectele actelor intermediarului profesionist li se aplica legea intermediarului. Intermediarul care a comunicat cu tertul dintr-un stat in altul, prin scrisori, telegrame, telex, telefon sau alte mijloace de telecomunicatie, este socotit ca a actionat de la sediul sau profesional ori, in lipsa, de la domiciliul sau resedinta sa. Asa dupa cum va reamintiti, locul incheierii contractului intre absenti este domiciliul, respectiv sediul, ofertantului (art. 79 alin. 2). Fata de faptul ca reprezentantul incheie contractul in numele si pe seama reprezentatului, legiuitorul a optat pentru solutia ca legea aplicabila pentru actiunea juridica intre absenti sa fie cel al intermediarului. Adica prestatia reprezentantului cand el incheie acte judidice intre absenti este localizata la sediul/domicilul sau, pentru uniformitate de optiune fata desituatia incheierii actului intre absenti direct, fara intermediar. Daca reprezentatul, intermediarul sau tertul are mai multe sedii profesionale in state diferite, se tine seama de cel care prezinta legatura cea mai strinsa cu actul indeplinit de intermediar.

Optiunea art. 99 este o aplicare a regulii generale: depistarea sistemului de drept cu care exista cele mai stranse legaturi. De buna seama ca textul discutat putea lipsi, insa legiuitorul a usurat munca interpretului. Reprezentarea care are ca obiect acte de administrare sau de dispozitie referitoare la un imobil este supusa legii situatiei bunului. Stabilirea continutului reprezentarii este facuta extrem de generos, lasand in notiunea de reprezentare tot ce poate sa stea in ea, intrucat textul discutat este o reconfirmare a optiunii legiuitorului pentru lex rei sitae in materia imobilelor. Contractul de munca Legea convenita de parti, potrivit art. 73 si 76, spre a cirmui contractul de munca este aplicabila numai in masura in care nu aduce restringeri ocrotirii pe care o asigura salariatului dispozitiile imperative ale legii aplicabile in lipsa unei atare alegeri. Regula in materia contactului de munca este lex voluntatis. Aceasta lege se aplica insa circumstantiat: numai daca este mai defavorabila salariatului decat dispozitiile imperative din legea care s-ar aplica in lipsa conventiei de alegere a legii aplicabile. Asadar se aplica legea mai favorabila salariatului. Textul discutat ar putea parea o concretizare a principiului ocrotirii ordinii publice de drept international privat. Insa nu este asa. Lex voluntiatis este tarmurita nu de toate normele imperative ale sistemului de drept in care contractul de munca ar fi localizat obiectiv, ci numai de acele norme care ocrotesc salariatul. Principiul ocrotirii salariatului este un principiu al dreptului roman. Acest principiu este ocrotit, prin jocul legilor straine. De exemplu, contractul ar fi localizat obiectiv in Tanzania, dar prin conventia partilor el este supus legii franceze. Daca legea din Tanzania contine unele

dispozitii imperative mai favorabile salariatului, se va aplica aceasta lege, in acele privinte, chiar daca, prin ipoteza, in legea tanzaniana nu exista principiul ocrotirii salariatului. Prin urmare, principiul ocrotirii salariatului, un principiu de drept romanesc, este asigurat prin jocul legilor straine aplicabile. Conform art. 38 din Codul muncii roman, Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate. Art. 101 din Legea 105/1992 nu face altceva decat sa intareasca aceasta optiune. Libertatea de vointa a partilor este limitata, in sensul favorizarii salariatului. In vreme ce sanctiunea conventiei de limitare a drepturilor salariatilor este lovita de nulitate in dreptul intern, in domeniul dreptului international privat conventia nu este lovita de nulitate, ci unele reglementari ale lex voluntatis sunt inlaturate la aplicare de catre reglementarile, prin ipoteza mai favorabile salariatului, statului unde contractul de munca a fost localizat obiectiv. In fine, o ultima precizare. Textul discutat se refera la legea aplicabila contractului de munca, insa are in vedere si alte aspecte decat cele care tin in mod strict de contractul de munca. Odata incheiat, contractul de munca produce efecte amplu reglementate. Contractul de munca este supus, daca partile nu au convenit altfel, legii statului pe al carui teritoriu: a) salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca, in temeiul contractului, chiar daca este temporar detasat intr-un alt stat; b) se afla sediul intreprinderii care a angajat salariatul, daca acesta isi indeplineste munca, prin natura functiei sale; in cazul in care totusi exista legaturi mai puternice ale contractului de munca cu un alt stat, devine aplicabila legea acestuia.

In lipsa de lex voluntatis, contractul va fi supus legii statului pe al carui teritoriu salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca, daca el lucreaza in mod obisnuit intr-un singur stat. Observam o abatere de la regula aplicarii legii debitorului prestatiei caracteristice, in favoarea lex loci laboris. De exemplu, contractul de munca al angajatului unei reprezentante a unei societati comerciale straine in Romania va fi supus legii romane, care este lex loci laboris. Daca insa munca se desfasoara in mai multe state, atunci, in concretizarea regulei celor mai stranse legaturi, va fi aplicabila legea statului cu care contractul are cele mai stranse legaturi, sau, daca nu se poate depista cu care stat are contractul cele mai stranse legaturi, atunci cu legea statului unde-si are sediul angajatorul. Iata o noua abatere de la regula aplicarii legii debitorului prestatiei caracteristice (care este salariatul), in favoarea aplicarii legii angajatorului. O parte din normele din dreptul muncii sunt atat de imperativ incat sunt norme de aplicatie imediata. Ele exclud aplicarea legii straine. Dex: carnetul de munca, raspunderea disciplinara, conflictele colective de munca, sindicatele si patronatul. Legea sediului antreprenorului este legea debitorului prestatiei caracteristice. In legatura cu faptul ca in contractele de transport se aplica legea sediului transportatorului sau expeditorului trebuie observat ca Bunul aflat in curs de transport este supus legii statului de unde a fost expediat. Nu exista suprapunere! Expedierea se poate face de catre expeditor dintr-un stat ter, asa incat pot aparea grav controverse. Deslusirea domeniului de aplicare a normei conflictuale trebuie facuta cu minutie, intrucat este evident ca bunul aflat in curs de transport poate fi supus unei alte legi decat cea care carmuieste efectele contractului de transport Imbogatirea fara cauza si gestiunea de afaceri

Imbogatirea fara cauza a unei persoane fizice sau juridice este supusa legii statului unde s-a produs. Este relevanta legea statului unde s-a produs imbogatirea, nu legea statului unde se bucura de ea in mod necuvenit. Adica produs se refera la destinatie, nu la izvor. In cazul in care imbogatirea fara cauza decurge dintr- o prestatie intemeiata pe un raport juridic anual sau ale carui efecte incetasera in orice alt mod, legea acestuia este aplicabila si imbogatirii. In cazul unui contract anulat, legea aplicabila imbogatirii fara justa cauza este legea contractului, nu legea statului in care s-a produs imbogatirea. Ramane ca legea statului unde s-a produs imbogatirea sa guverneze numai obligatia de restituire avand ca izvor un raport delictual. Legea nu reglementeaza legea aplicabila platii lucrului nedatorat, insa pentru identitate de ratiune cu imbogatirea fara justa cauza, legea aplicabila va fi legea locului unde s-a facut plata. Gestiunea de afaceri este supusa legii locului unde persoana care indeplineste actele curente de gestiune exercita aceasta activitate. Legea aplicabila se determina asemanator cu lex loci laboris. Deci este indiferent domiciliul sau sediul gerantului. Observam ca solutia legiuitorului este similara cu cea prevazuta pentru contractul de mandat. Actul ilicit Legea statului unde are loc un fapt juridic stabileste daca acesta constituie un act ilicit si il cirmuieste indeosebi in ce priveste: a) capacitatea delictuala;

b) conditiile si intinderea raspunderii; c) cauzele de limitare sau de exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre autor si victima; d) raspunderea comitetului pentru fapta presupusului; e) natura daunelor care pot sa dea loc la reparatie; f) modalitatile si intinderea reparatiei; g) transmisibilitatea dreptului la reparatie; h) persoanele indreptatite sa obtina reparatia pentru prejudiciul suferit. Legiuitorul ne-a dat o terminologie sui generis: act ilicit pentru a desemna un fapt juridic ilicit. Vom folosi terminologia consacrata: fapt ilicit. Legea aplicabila faptului juridic ilicit este foarte importanta pentru ca raspunderea civila delictuala este alaturata celei penale. Se discuta raspunderea civila delictuala mai ales in procesele penale cu elemente de extraneitate. Distingem doua situatii: pe de o parte cea in care faptul ilicit si prejudiciul sau produs in acelasi stat, pe de alta parte cea in care faptul ilicit si prejudiciul s-au produs in state diferite. Solutiile legiuitorului sunt diferite. Daca faptul ilicit si prejudiciul sunt in acelasi stat, asadar elementul de extraneitate este situat la nivelul persoanelor, legea aplicabila este cea legea statului unde s-au produs imprejurarile obiective: faptul ilicit si prejudiciul. Deci desi legea penala romana urmareste cetatenii romani si peste granitele tarii, prejudiciilor cauzate de acestia in tari straine li se aplica acele legi, nu legea romana, chiar daca judecarea cauzei se face in Romania. In cazul in care toate sau o parte din consecintele pagubitoare ale actului ilicit se produc intr-un alt stat decit in cel unde a avut loc, se aplica reparatiei corelative legea acestui stat, in conformitate cu dispozitiile de la lit. b)-h) din art. 107.

Daca faptul ilicit si prejudiciul sunt in state diferite, pentru faptul ilicit se aplica legea statului unde s-a produs iar pentru prejudiciu se aplica legea statului unde s-a produs prejudiciul. Dex: se arunca pietre dintr-o tara in alta, animale domestice dintr-un stat fac stricaciuni in alt stat, ruperea barajului intr-un stat provoaca pagube si in statul vecin. Producerea prejudiciului se refera la producerea efectiva a rezultatului pagubitor, nu la diminuarea patrimoniului. De pilda, daca pagubele au fost produse la nivelul reprezentantei unei societati straine, prejudiciul se produce in patrimoniul societatii mama, dar consecinta pagubitoare s-a produs la nivelul statului in care se afla reprezentanta. Propunere referat foarte interesant: Care este legea aplicabila in cazul emisiunilor ilegale ale unui post de radio care emite din marea libera? Persoana prejudiciata poate introduce actiunea de despagubiri direct impotriva asiguratorului de raspundere civila daca legea contractului de asigurare o admite. Daca prejudiciatul are asigurare, actiunea lui impotriva asiguratorului este supusa legii sediului asiguratorului, cu doua circumstantieri: sa fie admisa in contractul de asigurare si sa nu existe intelegere contrare in contractul de asigurare. Actiunea asiguratorului impotriva vinovatului este supusa legi delictului, determinata ca mai sus, in virtutea art. 121, in sensul ca se aplica legea aplicabila obligatiei al carei creditor a fost inlocuit. In speta a fost inlocuit creditorul obligatiei de dezdaunare. Aceast lege se aplica insa, conform art. 121, numai daca nu exista o alta intelegere intre asigurat si asigurator. Astfel, vinovatul de producerea

prejudiciului ramane expus ca, in cazul in care a produs prejudicii unui asigurat, sa fie supus legii care ii este cel mai putin favorabila, dupa aprecierea asiguratului si asiguratorului. Regulile de securitate si de comportament din statul unde a avut loc actul ilicit trebuie sa fie respectate in toate cazurile. Raspunderi pentru atingeri aduse personalitatii Art. 112. - Pretentiile de reparatii intemeiate pe o atingere adusa personalitatii de catre mass-media, indeosebi prin presa, radio, televiziune sau orice alt mijloc public de informare, sint cirmuite, la alegerea persoanei lezate, de: a) legea statului domiciliului sau resedintei sale; b) legea statului in care s-a produs rezultatul pagubitor; c) legea statului in care autorul daunei isi are domiciliul sau resedinta ori sediul social. In cazurile prevazute la lit. a) si b) se cere si conditia ca autorul daunei sa fi trebuit in mod rezonabil sa se astepte ca efectele atingerii aduse personalitatii sa se produca in unul din cele doua state. Alegerea legii aplicabile de catre cel lezat este in favoarea acestuia, fiind o derogare de la regula in materie de raspundere delictuala in doua sensuri: poate fi aleasa legea domiciliului sau resedintei lezatului si nu poate fi aleasa legea locului comiterii delictului. Referat interesant: lntelesul exprimarii legea statului unde s-a produs rezultatul pagubitor este acela de desemnare a legii statului unde s-a produs rezultatul, difuzarea defaimarii, sau acele de lege a statului unde s-au produs efecte ale atingerii aduse personalitatii? Speta: un post de televiziune american defaimeaza un roman aflat in Mexic. Stirea este preluata de

mijloacele de informare in masa din Romania, tara in care, la intoarcere, romanul suporta consecintele gestului postului american. Dreptul de replica impotriva daunelor aduse personalitatii este supus legii statului in care a aparut publicatia sau de unde s-a difuzat emisiunea. Este aplicabila legea statului de origine a publicatiei, nu legea statului unde ea s-a difuzat. Este aplicabila legea statului emitator, nu legea statului receptor. Prescriptia achizitiva si extinctiva Uzucapiunea este cirmuita de legea statului unde bunul se afla la inceperea termenului de posesie, prevazut in acest scop. In cazul in care bunul a fost adus intr-un alt stat, unde se indeplineste durata termenului de uzucapiune, posesorul poate cere sa se aplice legea acestui din urma stat, daca sint reunite, cu incepere de la data deplasarii bunului, toate conditiile cerute de mentionata lege. Prescriptia extinctiva a dreptului la actiune este supusa legii care se aplica dreptului subiectiv insusi.

Teste de evaluare
Evaluarea se face prin intrebari vizand aspecte punctuale

Tema nr. 5 Conflicte de jurisdictie si arbitraj Obiective


Insusirea notiunilor esentiale privind solutionarea litigiilor de drept international privat

Continutul temei
Descrierea modului in care se realizeaza determinarea competentei, prezentarea principalelor puncte de legatura, descrierea procedurii de judecata, inclusiv procedura recunoasterii hotararilor straine, si a efectelor hotararilor straine; arbitrajul international Regimul aplicabil hotrrilor judectoreti strine a cunoscut o profund transformare de-a lungul timpului. n evoluia reglementrilor de drept internaional privat opiniile variaz ntre respingerea total, n virtutea principiului extra territorium, jus dicendi impune non paretur, i admiterea discreionar a acestora. Sistemul anterior Legii nr. 105/1992 nu se include n nici unul din cele dou curente, ci promoveaz un regim favorabil recunoaterii hotrrilor strine, rspunznd astfel necesitilor determinate de evoluia relaiilor internaionale. Concret, ne referim la art. 375 din Codul de procedur civil, abrogat de legea nr. 105/1992, care, n cadrul procedurilor speciale, reglementa executarea hotrrilor judectoreti strine. Art. 375, din Codul de procedur civil, dispunea: Hotrrile judectoreti date n ri strine nu se vor executa n Republica Socialist Romnia, dect dup ce Tribunalul Municipiului Bucureti sau tribunalul judeean n raza

teritorial a cruia se vor executa, va ncuviina printr-o ncheiere, dat cu citarea prilor, nvestirea cu formul executorie. Aceste cereri nu se vor putea ncuviina dect dac aceste hotrri sunt date de tribunale competente i sunt rmase definitive, dac nu se calc legea de ordine public ale Republicii Socialiste Romnia i dac ntre amndou statele este reciprocitate de executare. Un studiu comparativ ntre reglementarea actual i cea din vechiul text cuprins n codul de procedur civil scoate la iveal deosebiri: 1. Art. 375 din Codul de procedur civil avea ca obiect exequatur-ul, ca unic modalitate de a valorifica n Romnia actele jurisdicionale strine. Doctrina admitea ns c, prin parcurgerea acestei proceduri, se realizau concomitent dou efecte: hotrrea era recunoscut i dobndea for executorie. Opinia doctrinei, pe deplin ndreptit i reliefat i de jurispruden, a fost transpus n coninutul actualei reglementri, prin reglementarea separat a recunoaterii i executrii. De altfel, n literatura de specialitate din perioada respectiv, se punea deseori problema hotrrilor ce nu erau susceptibile de executare (cele ce nu aveau coninut patrimonial, n special), dar rmneau totui sub imperiul procedurii restrictive din Codul de procedur civil. nc de pe atunci, se admitea c n cazul acestora nu este necesar ndeplinirea tuturor condiiilor impuse de lege, ci numai a acelora compatibile cu instituia n cauz. Se suplinea astfel omisiunea legiuitorului de a reglementa i un alt interes de a invoca hotrrea strin n afara interesului firesc de punere a ei n executare. 2. n privina efectelor hotrrii n materie de stare civil, acestea se produceau independent de parcurgerea procedurii de exequatur, dac nu comportau acte de urmrire asupra bunurilor sau de constrngere asupra

persoanelor, pe cale de excepie. Regula era c hotrrea judectoreasc strin nu poate avea, naintea obinerii exequatur-ului, autoritate de lucru judecat. 3. Acordarea exequatur-ului era condiionat de verificarea regularitii internaionale, sub urmtoarele aspecte: competena instanei care a pronunat hotrrea, caracterul definitiv i executoriu al acesteia, respectarea ordinii publice de drept internaional privat i reciprocitatea ntre statul de origine i cel n care urmeaz s se realizeze executarea. Sistemul actual, prin reglementarea separat a recunoaterii i executrii, precum i prin introducerea conceptului de refuz al recunoaterii, modific substanial prevederea anterioar; 4. Judecarea cererii nu era posibil dect cu citarea prilor. LEGEA NR. 105/1992 permite n anumite situaii i judecarea fr citare, dup cum reiese din art. 172, alin. 2: Cererea poate fi soluionat fr citarea prilor dac, din hotrrea strin rezult c prtul a fost de acord cu admiterea aciunii. 5. Fora probant i calitatea de just cauz nu sunt i nu erau condiionate de recunoatere, respectiv de obinerea exequatur-ului. 6. Competenta de soluionare aparinea judectoriei n circumscripia creia urma s se fac executarea.

n cadrul reglementrii cuprinse n Legea nr. 105/1992, regimul hotrrilor judectoreti strine este crmuit de o serie de principii care l predetermin i pe care se pot ntemeia soluiile concrete. Vorbim, n primul rnd, de principiile fundamentale ale dreptului procesual romn precum principiul legalitii, al aflrii adevrului, al egalitii n faa justiiei, al respectrii dreptului la aprare, al oralitii i publicitii dezbaterilor, al contradictorialitii, etc. Incidena acestor principii n materia recunoaterii hotrrilor strine este explicat de faptul c efectele pe care acestea le produc pe teritoriul patriei noastre sunt condiionate de rezultatul verificrii regularitii internaionale, fcute n baza normelor romne de procedur i de ctre instanele noastre. Caracterul general al principiilor procedurii civile romne determin aplicarea lor n orice activitate ntreprins de instanele judectoreti, indiferent dac acestea au sau nu element de extraneitate, prin urmare i la soluionarea unei cereri ce privete o hotrre strin. Aplicabilitate n aceast materie i gsesc i o serie de principii ale dreptului constituional i internaional. Principiul colaborrii ntre state ntr-o lume a interdependenelor, cum este comunitatea contemporan a statelor, principiul colaborrii ntre state prezint o deosebit importan i i gsete expresia n nsi ideea facilitrii efectelor extrateritoriale ale hotrrilor judectoreti. Dispoziiile legale privind regularitatea actelor de

jurisdicie strine trebuie interpretate, n virtutea acestui principiu, n aa fel nct s fie promovat eficacitatea lor internaional. Principiul suveranitii statului O influen hotrtoare asupra regimului actelor strine de jurisdicie o exercit principiul suveranitii statului. El st la baza dreptului pe care fiecare stat l are de a reglementa liber efectele pe care hotrrile strine le pot produce pe teritoriul su, justific excepia ntemeiat pe ordinea public din dreptul internaional i asigur intangibilitatea competenei exclusive a jurisdiciei naionale.

Egalitatea drepturilor statelor Egalitatea drepturilor statelor este un principiu ce guverneaz regimul efectelor hotrrilor judectoreti strine i impune egalitatea, indiferent de statul crora aparin, jurisdiciilor naionale. n consecin, actele care eman de la autoritile cu atribuii jurisdicionale se bucur de acelai regim. De altfel, prin lege nu este impus vreun regim preferenial referitor la un anumit stat, nici un fel de restricii privitoare la o anumit suveranitate. Tratatele internaionale semnate, ratificate sau la care Romnia a aderat, nu vin s contrazic, ci s ntreasc generala aplicare a acestuia. Principiul aplicrii regimului naional cetenilor strini Consacrat expres n art. 2 i 163 din Legea nr. 105/1992 i constituind o puternic garanie de realizare a drepturilor, principiul aplicrii regimului naional cetenilor strini desemneaz faptul c posibilitatea de a invoca n Romnia un act jurisdicional strin este deschis att ceteanului romn ct i strinului, fr nici o diferen de regim, adic n aceleai condiii.

Recunoaterea hotrrii strine ntrebuinat pe scar larg n dreptul internaional i tot mai des n convenii, tratate i legi procedurale, termenul de recunoatere ,,reprezint instituia juridic ce permite valorificarea unei hotrri pe teritoriul unui alt stat dect acela de unde provine,,. Doctrina nu definete clar noiunea, trimind ori la fora juridic a hotrrii strine, ori la efectele produse ca urmare a recunoaterii, cu precizarea important c nu se pot atribui hotrrii mai multe efecte dect ar putea avea n statul de origine. Se apreciaz ns, c ,,recunoaterea implic admiterea expres sau implicit, n mod direct sau n condiiile stabilite de lege ori de practic, a oricror efecte ale hotrrii strine, altele dect executarea ei,,. Caracteristice noiunii sunt urmtoarele elemente: natura judiciar sau extrajudiciar posibil; faptul c poate avea loc cu satisfacerea anumitor condiii, dar i n afara oricror formaliti; admiterea oricror efecte ale actului jurisdicional autoritate de lucru judecat, instrumentum probationis, temei al unui simplu fapt juridic; caracterul independent fa de executare. Efectul principal al recunoaterii este acela c pune pe acelai plan hotrrea strin cu cea naional, admitnd c dreptul sau situaia juridic asupra creia s-a pronunat instana sau organul cu atribuii jurisdicionale din

strintate este valabil dobndit in conformitate cu legea romn. Normele conflictuale ale arii unde se invoc ulterior sunt singurele n msur s rezolve diferendul dintre dintre legea sub imperiul creia s-a nascut i legea locului unde este valorificat ulterior. Hotrre judectoreasc strin Lato sensu, hotrrea reprezint un act de autoritate public prin care se dispune asupra unei situaii si se ordon forei publice s execute decizia. Legea nr. 105/1992 include n sfera hotrrilor strine ,,actele de jurisdicie ale instanelor judectoreti, notariatelor sau oricror autoriti strine competente ntr-un stat,,. Astfel, nu numai hotrrile judectoreti i cele arbitrale, ci i actele notariale sau cele emise de alte organe competente sunt asimilate hotrrilor judectoreti, cu o singur condiie: s aib caracter jurisdicional. Dei condiia caracterului jurisdicional nu este expres prevzut de legiuitor, ea este singura n msur s asigure corecta aplicare a legii, precum i respectarea principiilor de drept internaional privat. De altfel, prevederea expres ntr-o serie de norme cu caracter protecionist, ne conduce spre aceeai concluzie. Legea pornete de la premisa c numai actul jurisdicional constituie, i n planul dreptului internaional privat, o puternic garanie de realizare a drepturilor ce formeaz coninutul raportului juridic cu element de extraneitate. Indiferent de forma n care se materializeaz acesta (hotrre

judectoreasc sau arbitral, act de jurisdicie necontencioas), consecinele pe care le produce rmn aceleai, dac sunt rezultatul unei activiti jurisdicionale, desfurate de un organ competent. Stabilirea caracterului jurisdicional al hotrrii judectoreti,

individualizarea elementului de extraneitate, precum i ncadrarea n cadrul hotrrilor civile, sunt elemente de natur a determina att aplicarea regimului de drept internaional privat, ct i a Legea nr. 105/1992. Individualizarea actului jurisdicional implic diferenierea fa de actele legislative i administrative, excluse aplicrii Legii nr. 105/1992. Trsturile de fond ale actului jurisdicional sunt de natur a-l delimita de actul legislativ sau administrativ: implic o dezbatere judiciar, cu participarea direct a persoanelor interesate; hotrrile pronunate n cadrul unei proceduri graioase sunt asimilate hotrrilor judectoreti, fiind irelevant existena unui conflict de interese; aplic o norm de drept existent ntr-un caz concret; eman de la un organ independent; este pronunat la cererea prii interesate, nu din iniiativa organului respectiv; d expresie unei soluii de spe, nu a uneia cu caracter general; organul care l-a pronunat se desesizeaz, prin soluionarea acestuia, nemaiputnd reveni asupra lui.

n privina organului care emite actul jurisdicional, se impune ca acesta s fie instituit, s existe i s funcioneze n temeiul legislaiei statului de origine. n msura n care i se recunoate competena jurisdicional, indiferent dac este o autoritate de natur administrativ (organ notarial, organ tutelar, etc.), legislativ (parlament) sau religioas (consiliu, curie, consistoriu), actele emise sunt susceptibile a fi calificate drept hotrri judectoreti. Identificarea caracterului strin al actului invocat prezint relevan sub dou aspecte: explic aplicarea regimului de drept internaional privat i nu a procedurii proprii actelor jurisdicionale interne; permite aprecierea condiiilor de eficacitate a hotrrii strine, impuse de lex fori pentru ca acesta s produc efecte. Literatura juridic propune drept criterii de determinare a caracterului strin locul de unde provine (criteriul teritorial) i statul n numele cruia a fost pronunat (criteriul suveranitii). Aflndu-ne n aria de competen a dreptului internaional privat, excludem obiectului de cercetare actele jurisdicionale de drept public, adic pe acelea din materie fiscal, financiar i penal. Distincia se realizeaz dup calitatea prilor, dup natura raporturilor deduse judecii, dup interesul ocrotit, etc. n ceea ce privete o dispoziie cu caracter civil, inclus ntr-o hotrre penal, aceasta poate produce efecte n Romnia, dac ndeplinete cerinele legii privitoare la hotrrile civile. Extensiunea dat de legiuitor noiunii de hotrre strin determin lrgirea sferei de aplicare a Legii nr. 105/1992. Astfel, dispoziiile referitoare la

recunoatere, executare, for probant, precum i toate celelalte efecte ce decurg din calitatea de act jurisdicional, se aplic tuturor actelor asimilate celor jurisdicionale prin dispoziia legii.

Formele recunoaterii Strns legat de soluionarea conflictului de legi n timp i n spaiu sau/i de aplicarea legii strine, recunoaterea unei hotrri judectoreti strine stabilete dac un drept sau o situaie juridic asupra creia s-a pronunat o instan sau un organ cu atribuii jurisdicionale se bucur de efecte pe teritoriul unui alt stat. Numai soluionarea conflictului dintre legea sub imperiul creia s-a nscut i legea rii unde este invocat ulterior (pe baza normelor conflictuale) confer certitudine dreptului astfel dobndit. Problema recunoaterii se pune n special n situaiile n care se apeleaz la autoritatea hotrrii n alt scop dect al executrii. Concret, ne referim la hotrrile nepatrimoniale, dar, n principiu, orice hotrre este susceptibil de recunoatere. Legea nr. 105 din 1992, dreptul comun n materia dreptului internaional privat, n spiritul celor mai moderne reglementri n materie, nvedereaz existena a doua forme de recunoatere: una simplificat, de plin drept sau fr nici o procedur pentru hotrrile ce privesc starea civil a ceteanului i una judiciar, direct sau incidental pentru hotrrile excluse procedurii simplificate. n consecin, anumite hotrri judectoreti, expres prevzute de lege, produc efecte direct, n afara oricror formalitti, iar altele numai dup parcurgerea unei proceduri judiciare, fiind supuse controlului regularitii internaionale. Doctrina admite o a treia forma prin care o hotrre se bucur de efecte pe teritoriul altui stat, sub denumirea de recunoatere voluntar.

Recunoaterea voluntar Existena acestei forme de recunoatere se desprinde din interpretarea per a contrario a art. 173 din Legea nr. 105/1992, care face referire la hotrrile ,,care nu sunt duse la ndeplinire de bunvoie de cei obligai a le executa,,1. Concret, dac drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale nscrise n hotrre sunt ,,valorificate n mod direct, ele fiind considerate de ctre pri definitive i valabile fr nici o formalitate care s ateste validitatea lor,,2 avem de-a face cu o executare voluntar, ce implic, n mod cert, o recunoatere. De exemplu, dac se stabilete paternitatea unui copil prin hotrre strin, iar persoana desemnat ca fiind tatl copilului se comport ca atare sau pltete pensia de ntreinere stabilit de instan, recunoaterea hotrrii pe cale judiciar devine inutil, din moment ce aceasta i produce efectele. n doctrin au existat opinii conform crora ,,n raporturile dintre pri toate hotrrile referitoare la stare i capacitate pot fi executate numai pe baza forei lor probante, dac interesaii sunt de acord s-o fac,,.3 n cazul hotrrilor cu caracter patrimonial, executarea obligaiilor de ctre persoana desemnat de instan valoreaz recunoatere, ntruct este inclus n sfera celei dinti. Dac debitorul manifest disponibilitate i are acordul creditorului su, nimic nu se poate opune executrii.

1 2

Art. 174 din Legea nr. 105/1992 Ernestina Ungureanu, Recunoaterea hotrrilor judectoreti strine n Romnia, Editura Noel, Iai, 1995, pag. 20 3 Petre Vasilescu, Tratat teoretic i practic de procedur civil, Editura Institutului de Arte Grafice Alexandru erek, Iai, 1939, pag. 190

Specific acestei forme de recunoatere este faptul c nu implic nici un control i nici o formalitate, prile, n baza convingerii lor intime c hotrrea strin exprim adevrul o execut de bunvoie. Posibilitatea contestrii ulterioare de ctre pri sau teri nu este exclus, iar intervenia organelor abilitate n a constata validitatea hotrrii nu mai poate fi evitat. Recunoaterea de drept Creterea numrului de hotrri strine invocate spre recunoatere pe teritoriul Romniei, pe fondul dezvoltrii relaiilor internaionale, a impus adoptarea unor proceduri simplificate de recunoatere. Soluia facilitrii este ntlnit astzi n legislaia majoritii statelor, ca rezultat al tratatelor internaionale sau al reglementrilor interne. Inspirat din reglementrile convenionale sau de drept internaional privat mai noi sau de practica unor state cu tradiie n domeniu, legiuitorul romn consacr recunoaterea de plin drept n art. 166, Legea nr. 105/1992: ,,Hotrrile strine sunt recunoscute de plin drept n Romnia, dac se refer la statutul civil al cetenilor statelor unde au fost pronunate sau dac, fiind pronunate ntr-un stat ter, au fost recunoscute mai nti n statul de cetenie al fiecrei pri,,. Temeiul juridic al acestei instituii l constituie dreptul fiecrui stat de a impune regimul naional propriilor ceteni, ca o consecin a suveranitii. Dac un organ cu atribuii jurisdicionale se pronun asupra statutului civil al propriilor ceteni sau dac recunoate decizia altui stat n aceast materie, hotrrea se bucur de autoritate de lucru judecat fr a fi necesar un control

exercitat de o instan judectoreasc strin. De altfel aici ne aflm n prezena unui raport juridic fr element de extraneitate. Recunoaterea judiciar Legea 105/1992, prin art. 167, instituie acest form de recunoatere n privina hotrrilor referitoare la alte procese dect cele artate n art.166 , care pot fi recunoscute de drept. Aparent, sunt scoase din cadrul procedurii de recunoatere hotrrile referitoare la statutul civil al persoanelor, cu circumscrierile deja discutate. In realitate, i n cazul acestora recunoaterea judiciar se dovedete a fi singura posibil, dac validitatea hotrrii este pus la ndoial de partea potrivnic sau, eventual, de teri. Pe deplin justificat, pentru a statua asupra ei, instana trebuie s supun hotrrea strin unui control, n cadrul unui nou proces, ce urmeaz a fi soluionat de instanele romne. Obiectul noului litigiului, care opune aceleai pri ca i litigiul soluionat n strintate, nu l constituie fondul litigiului, ci doar verificarea condiiilor prevzute de lege. De altfel, nici legea nr. 105/1992 nu autorizeaz cercetarea fondului hotrrii, adic aprecierea legalitii sau temeiniciei, care ar echivala unei veritabile revizuiri, ci limiteaz controlul la verificarea regularitii internaionale, pe baza condiiilor prevzute de lege. Instanele romne nvestite s efectueze acest control nu pot verifica hotrrea n fond, nu i pot aduce modificri i, cu att mai mult, nu o pot substitui cu o alta. Este consacrat astfel principiul intangibilitii absolute a

hotrrii strine. Incompatibilitatea deciziei organului strin cu cerinele legii, sau cu ordinea public de drept internaional privat se sancioneaz cu refuzul recunoaterii. O alt soluie ar fi potrivnic unor principii de drept internaional, ca egalitatea suveran i respectul mutual pe care statele i-l datoreaz i ar porni de la premisa superioritii judectorilor romni fat de cei din exterior, care ar fi pui n situaia de a aplica mai bine legile naionale ale judectorilor strini. Condiiile recunoaterii Verificarea regularitii internaionale nu se face arbitrar, ci n cadrul legal stabilit de art.167 din LEGEA NR. 105/1992 Instanele romne competente trebuie s se asigure, naintea pronunrii hotrrii de recunoatere, de faptul c: ,,a) hotrrea este definitiv, potrivit legii statului unde a fost pronunat ; b) instana care a pronunat-o a avut, potrivit legii menionate, competena s judece procesul ; c) exist reciprocitate n ce privete efectele hotrrilor strine ntre Romnia i statul instanei care a pronunat hotrrea,,. In consecin, dac hotrrea strin este definitiv, este pronunat de instana competent i exist reciprocitate, recunoaterea actului jurisdicional strin nu poate fi refuzat dect n condiiile stabilite de art.168 legea nr. 105/1992 Complexitatea caracteristic condiiilor de regularitate internaional implic analiza separata a fiecreia dintre ele. Procedura recunoaterii

Nu putem vorbi de o recunoatere judiciar dect n cadrul unei aciuni n justiie. Cu toate avantajele pe care le prezint celelalte dou forme de recunoatere sub aspectul celeritii i al costurilor reduse, deseori aciunea n justiie este singura de natur a da certitudine dreptului sau situaiei juridice a crei recunoatere se cere. Utilitatea aciunii n recunoatere l-a determinat pe legiutor s o separe de cea n exequatur i este evideniat de principalele caracteristici care o deosebesc de cea din urm: - obiectul aciunii n recunoatere este limitat la constatarea existenei unui drept al su sau inexistenei unui drept al prtului. n cazul aciunii n exequatur se solicit, pe lng recunoatere i nvestirea cu formul executorie. - este o aciune declaratorie, deoarece se cere instanei s constate i s confirme c raportul juridic sau dreptul consacrat exist sau nu, spre deosebire de exequatur care este o aciune n realizare; - n sfera persoanelor care pot intenta aciunea se poate nscrie orice persoan care are interes, indiferent dac a fost sau nu parte n procesul soluionat n strintate. Fiind o aciune n constatare, actualitatea interesului, nu i cea a dreptului este necesar i suficient. n cazul exequaturului numai titularul dreptului consacrat prin hotrre are calitate procesual activ. - cererea de recunoatere este admisibil ori de cte ori sunt ndeplinite cele trei condiii prevzute de lege. ncuviinarea executrii presupune, pe lng acestea, ca hotrrea s fie executorie potrivit legii instanei care care a pronunat-o i ca dreptul de a cere executarea silit s nu se fi prescris

potrivit legii romne. n consecin, aciunea n constatare are caracter subsidiar fa de cea n executare, n sensul c prima este admisibil numai atunci cnd este intentat exclusiv n scopul de a se constata validitatea hotrrii strine, fr a viza vreo msur de executare, deci cnd nu exist o raiune pentru utilizarea aciunii n exequatur. Efectele recunoaterii Diversitatea sistemelor de drept cu care lum contact n sfera dreptului internaional privat impun un regim asemntor, dac nu chair identic, n materia efectelor pe care, pronunarea unei hotrri judectoreti, le produce. Astfel, deznvestirea instanei de soluionarea pricinii, valoarea de titlu executoriu, puterea de lucru judecat - consecine ale actelor de jurisdicie, sunt cvasiunanim admise n normele interne ale statelor care se desfoar n spaiul internaional. n acelai timp, fiecare hotrre judectoreasc poate fi analizat sub dou aspecte: act jurisdicional, emis de puterea judectoreasca ca expresie a suveranitii, din punct de vedere al coninutului nscris autentic, emis de autoritatea competent, din punct de vedere al formei. Dac privim hotrrea ca act jurisdicional, efectul principal pe care aceasta l produce este autoritatea de lucru judecat, iar dac atenia noastr se ndreapt asupra ei ca instrumentum, fora probant este preeminent.

SECIUNEA I AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT

Puterea de lucru judecat, res judicata pro veritate habetur, este ntemeiat pe regula c o cerere nu poate fi judecat n mod definitiv dect o singur dat i pe prezumia c soluia cuprins n hotrre exprim adevrul. n dreptul romn, aceasta se prezint ca o prezumie legal irefragabil4 i ca o excepie de fond, peremptorie i absolut5. Pentru a putea vorbi de autoritatea de lucru judecat, trebuie s stabilim dac noul litigiu adus n faa justiiei are aceleai pri, acelai obiect i aceeai cauz. Dac tripla identitate a fost verificat, invocarea acesteia pe cale de excepie se opune cursului firesc al procesului. Mai precis, judecata nu mai poate fi continuat, instana urmnd s resping cererea. n stabilirea identitii ntre cele trei elemente, instanele trebuie s manifeste deosebit atenie. innd cont de efectele grave produse de constatarea autoritii de lucru judecat, se recomand organelor cu atribuii jurisdicionale s manifeste pruden n aprecierea acesteia. n ceea ce privete prile se are n vedere nu prezena lor fizic la proces, ci prezena juridic, adic participarea la proces n nume propriu sau

4 5

Art. 1201, C.proc.civ Art. 166, C. Proc. civ

prin reprezentare6. Aa se face c puterea de lucru judecat i vizeaz att pe succesorii cu titlu universal sau particular ai prilor, pe dobnditorii cu titlu particular (n privina hotrrilor referitoare la dreptul transmis, dac sunt anterioare actului de transmitere a dreptului), ct i pe creditorii lor chirografari (apar n proces reprezentai de debitorii lor). Noiunii de obiect i se nscrie, n aceast situaie, att obiectul material, adic pretenia concret, ct i dreptul subiectiv ce poart asupra obiectului. Fundamentul preteniei afirmate sau cauza cererii de chemare n judecat este reprezentat de instituia sau categoria juridic ori de principiul de drept substanial pe care reclamantul i ntemeiaz pretenia sa7. Astfel fiind, nu numai regula de drept, ci i mprejurrile de fapt datorit crora regula de drept se aplic speei respective devin relevante. Autoritatea de lucru judecat prezint un aspect pozitiv, reprezentat de posibilitatea prii care a avut ctig de cauz de a-i valorifica dreptul constatat definitiv prin hotrre i un aspect negativ, ce const n imposibilitatea prii care a pierdut de a mai pune n discuie dreptul ce a fcut obiectul judecii. Dac ntr-un al doilea proces ntre aceleai pri, cu acelai obiect, se ncearc valorificarea aceleiai pretenii, intr n funciune aspectul negativ al autoritii de lucru judecat. Dac identitatea de obiect i de cauz nu este dect parial, ceea ce presupune c un lucru deja judecat este invocat pe cale incidental ntr-un alt proces sau c se valorific pe cale principal un lucru judecat pe cale incidental8, aspectul pozitiv i va dovedi eficiena. Exclusivitatea, obligativitatea, executorialitatea i obligativitatea sunt consecine directe ale autoritii de lucru judecat. n baza acestora, un nou
6 7

Gabriel Boroi, Codul de procedur comentat i adnotat, Editura All Beck, Bucureti, 2001, pag461 Idem, 462 8 Gabriel Boroi, op.cit., pag463

litigiu ntre aceleai pri i identic n materie litigioas9 nu mai este posibil, hotrrea nu mai poate fi atacat i poate fi pus n executare silit, iar prile trebuie s se supun autoritii de lucru judecat, partea n favoarea creia opereaz s neputnd renuna la ea10. Puterea de lucru judecat poate fi invocat numai pe cale de excepie, de orice parte, de procuror sau de instan din oficiu, n orice stadiu al procesului, chiar direct n recurs11, ori prin intermediul apelului sau chiar al revizuirii12. Puterea de lucru judecat reprezint o puternic garanie pentru sigurana drepturilor consacrate prin hotrre judectoreasc, dar i pentru bunul mers al justiiei, n general. Astfel se explic importana care i se acord n fiecare din sistemele moderne de drept, ct i raza mare de aciune care i este oferit de legiuitor. n materia recunoaterii hotrrilor judectoreti strine, autoritatea de lucru judecat opereaz cu aceeai intensitate. O serie de precizri trebuie totui fcute, n funcie de modul n care se face aceasta. Astfel, n cazul recunoaterii voluntare, autoritatea de lucru judecat este recunoscut implicit de ctre persoana care se supune hotrrii, prin executare benevol. n ceea ce privete prile care nu au executat hotrrea (n cazul coparticiprii procesuale) i terii, recunoaterea fcut de parte nu produce nici un efect13. Persoana interesat ca actul jurisdicional strin s aib autoritate de lucru judecat trebuie s se adreseze instanei competente pentru ca hotrrea s fie recunoscut, n termenul de prescripie.
9

Idem, pag461 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ediia a-Vi-a, Editura All Beck, Bucureti, 2002, pag.287 11 Art 166, C.proc.civ 12 Art 322, pct.7, C.proc.civ 13 Ernestina Ungureanu, Recunoaterea hotrrilor judectoreti strine n Romnia, Editura Noel, Iai, 1995, pag.86
10

n ipoteza recunoaterii de plin drept opereaz o prezumie relativ de autoritate de lucru judecat, ce poate fi rsturnat numai prin dovada faptului c actul jurisdicional nu este autentic. Recunoaterea efectelor hotrrii de ctre autoritile n faa crora actul a fost prezentat nu leag instana nvestit cu soluionarea unei cereri de recunoatere, aceasta rmnnd suveran n aprecierea validitii hotrrii pe teritoriul Romniei. Dac hotrrea strin este supus recunoaterii pe cale judiciar i cererea este soluionat n sensul recunoaterii ei, actul jurisdicional extern este asimilat unuia provenind din interior, cu toate efectele ce deriv din aceasta, i pe care le-am expus anterior. Calea aciunii n justiie se dovedete a fi mijlocul cel mai eficient i mai sigur pus la ndemna persoanelor care au obinut o hotrre strin ntrun litigiu i care doresc ca aceasta s produc efecte pe teritoriul altui stat.

Teste de evaluare
Evaluarea se face prin intrebari vizand aspecte punctuale

You might also like