Cuprins

:
INTRODUCERE Cap. 1. Aspecte ale Relaţiilor Publice 1.1. Definirea Relaţiilor Publice 1.2. Originea Relaţiilor Publice 1.3. Scurt Istoric al Relaţiilor Publice 1.4. Strategii ale relaţiilor publice 1.4.1. Relaţiile publice - strategia de comunicare publică 1.4.2. Relaţiile publice - strategie de comunicare organizaţională 1.4.3. Relaţiile publice - strategie de comunicare mediatică Cap. 2. Comunicarea în relaţiile publice 2.1. Conceptul de comunicare 2.2. Tipuri de comunicare 2.3. Canale şi media de comunicare 2.4. Canale media utilizate în relaţiile publice 2.5. Forme ale relaţiei cu presa 2.6. PR - advertising şi comunicarea de masă 2.6.1. Publicitatea cu ajutorul relaţiilor publice 2.6.2. Raporturile dintre presă şi dependenţa între presă şi organizaţii: 2.7. Etica în relaţiile publice 2.7.1. Comportamentul etic în cadrul relaţiilor publice 2.7.2. Caracteristicile materialelor folosite în comunicarea publică 2.7.3. Creativitatea în contextul moralităţii relaţiilor publice 2.8. Relaţiile Publice şi Noile Tehnologii 2.9. Recomandări pentru îmbunătăţirea comunicării interne şi externe Cap. 3. Aplicabilitatea relaţiilor publice în domeniul turismului -Studiu de caz Agenţia de turism Perfect Tour3.1. Scurt istoric al Perfect tour 3.2. Locul şi rolul relaţiilor publice în cadrul promovării
3

3.3. Instrumente ale relaţiilor publice în turism 3.4. Publicul vizat 3.5. Relaţiile Publice în cadrul Agenţiei Perfect Tour CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE
Avându-şi diversificare a originea în procesul de îmbogăţire şi

comunicaţiei

promoţionale

moderne,

activitatea de relaţii publice se alptură celor specifice publicităţii, promovării vânzărilor, etc., în demersul practic al întreprinderii. Prin tehnici şi instrumente de acţiune proprii, activitatea de relaţii publice contribuie, în măsură tot mai însemnată, la atingerea a numeroase obiective de marketing, între care: introducerea noilor produse pe piaţă; formarea încrederii consumatorului faţă de întreprindere; cearea sau menţinerea interesului consumatorilor pentru un produs/ categorie de produse; extinderea forţei publicităţii; completarea publicităţii prin întărirea mesajului; câştigarea prestigiului completarea întreprinderii şi întărirea altfel decât prin de publicitate; a companiilor promovare

vânzărilor;influenţarea liderilor de opinie; crearea unor noi modalităţi de comunicare cu consumatorii şi de cucerire a încrederii acestora; comunicarea deciziilor de marketing. Turismul este unul din sectoarele cele mai importante şi cu cea mai rapidă dezvoltare din economia naţională. Însă turismul este un produs special.

4

Globalizarea, proliferarea de noi destinaţii, noile tehnologii au schimbat mediul competitiv al ţărilor europene. Astăzi, instrumentul cel mai puternic în promovarea turistică îl reprezintă comunicarea prin relaţiile publice. Prin această lucrare, “Relaţiile publice în era comunicării globale, studiu de caz: Agenţia de Tursim Perfect Tour”, am încercat să evidenţiez importanţa investiţiei în relaţiile publice, în strategii de comunicare care pot contribui la dezvoltarea turismului. PR-ul în industria turismului trebuie să facă faţă unei realităţi complexe. Primul pas în a realiza această lucrare a fost să arăt ce înseamnă relaţiile publice, astfel în primul capitol am prezentat istoricul şi conţinutul relaţiilor publice în contextul formării relaţiilor publice ca instrument al politicii de promovare. Definiţiile şi aprecierile referitoare la relaţiile publice crează suportul abordării într-o concepţie sistematică a acestora. Cum relaţiile publice reprezintă acel element al mixului promoţional, care se bazează în principal pe comunicare, în capitolul al doilea am încercat să prezint strânsa legătură dintre cele două. Ultimul capitol tratează aplicabilitatea relaţiilor publice în turism, aşa cum am menţionat mai sus. Aşa cum avem nevoie de un doctor priceput, de un avocat persuasiv, de un consultant financiar experimentat, avem nevoie şi de un specialist în relaţii publice care să ne ofere cele mai bune servicii personalizate adaptate nevoilor noastre.

5

"In a truly democratic society, everything depends upon the consent of the public." (Într-o societate cu adevărat democratică, totul depinde de aprobarea publicului) Thomas Jefferson

Cap. I Aspecte ale Relaţiilor Publice
1.1. Definirea Relaţiilor Publice
Noţiunea de ,,relaţii publice" a devenit, de-a lungul timpului, un concept de succes intrat în limbajul de specialitate din domeniul marketingului, asimilat tot mai mult cu mediul de afaceri dar şi cu activităţile instituţionale şi non-profit. Pe măsura trecerii timpului, “relaţiile publice" (PR) s-au constituit ca ştiinţă de sine stătătoare şi în România, fiind parte din conversaţiile cotidiene şi

6

conceptul poate fi analizat sub numeroase aspecte care oferă valenţe multiple în raport de rolul pe care îl poate avea în cadrul organizaţiilor. Deşi multă lume lucrează în agenţii de relaţii publice. includ publicitatea şi toate formele de comunicare. companii sau firme care au ca scop executarea de activităţi de relaţii publice pentru clienţi. domeniul include. companii şi organizaţii guvernamentale. În mod ideatic. In general. cu excepţia celei instituţionale.relaţiile publice". datorită faptului că . În sensul larg al conceptului. ca ştiinţă. se găsesc încă în stadiul de evoluţie. deciziile întreprinderilor ţinând cont de această nouă ştiinţă. care functionează pe baza unui cadru legislativ bine conturat şi se adresează celor care se ghidează după principiul performanţei. Într-un sens restrâns. procesul de relaţii publice are obiectul de a evidenţia favorabil realizările unei instituţii. firme sau organizaţie non-profit în vederea creării unei imagini pozitive a acesteia în raport cu publicul vizat. Şi totuşi.. partenerii de activitate/afacere sau a propriului personal. cel mai mare număr lucrează în agenţii. relaţiile publice ajută o organizaţie şi publicurile ei să se înţeleagă reciproc şi/sau să obţină cooperarea dintre diferite grupuri de oameni. ele impun modificări ale sferei de cuprindere şi o redefinire în raport cu stadiul acestei evoluţii. ca funcţie şi concept. publicitatea. Practicienii de relaţii publice concep şi execută 7 . De asemenea. sau publicitatea de tip “good will” (pentru fapte bune) ori publicitatea de ţintă. Este vorba de un proces bine fundamentat ştiinţific. în general.argumentul multor congrese şi seminarii. relaţiile publice.

Totul despre Relaţiile Publice. Warren K.Ed. Acestea constituie doar planul funcţie 1 D.programe. cu ocazia Convenţiei anuale din 1978. Ault. Public Relations. următoarea definiţie: „Practica relaţiilor publice este arta şi ştiinţa socială a analizării unor tendinţe. una dintre cele mai mari asociaţii profesionale din lume „ relaţiile publice ajută societatea noastră complexă şi pluralistă să funcţioneze întrun mod mai eficient. a anticipării consecinţelor lor. şi asta se datorează poate activităţilor de relaţii publice. cât şi interesele publicului”1.5 8 . ajutorul în stabilirea de politici care demonstrează atenţia crescută faţă de publicuri şi evaluarea constantă a eficienţei comunicaţional al Relaţiilor Publice. Newsom. Judy VanSlyke Turk. a sfătuirii liderilor unei organizaţii şi a implemenării unor programe de acţiune care vor servii atât interesele organizaţiei. Ed. Relaţiile Publice presupun cercetarea tuturor publicurilor: primirea de informaţii de la acestea. are o imagine bună şi o reputaţie favorabilă. După Public Relations Society. avertizarea conducerii în legatură cu atitudinile şi reacţiile lor. Harper Collins Publishers Inc . Dean Kruckeberg.Strategies and Tactics. Ca tuturor de programelor de Relaţii Publice.10 2 D. Phillip H. O organizaţie cu relaţii publice bune. Wilcox. Iaşi 2003. utilizând publicitatea precum şi alte tehnici de comunicare. p.1992.. contribuind la înţelegerea reciprocă dintre grupuri şi instituţii”2.. Agee. p. scopuri şi strategii. Polirom. create să obţină obiective în legătură cu grupuri specifice (publicuri).” Asociaţia Internaţională a Relaţiilor Publice a stabilit ..

RP înseamnă resposabilitate şi întelegere în stabilirea de politici şi în informare.management. Definiţia adoptată seamănă cu cea dată de IPR Anglia şi a fost dată şi de Cutlip et. a devenit primul profesor de relaţii publice cu normă întreagă. Aceasta sugerează nevoia de 3 Rex Harlow. pioner al Relatiilor Publice.”4 Relaţiile Publice acoperă. Relaţiile Publice sunt considerate ca interactive şi reciproce deoarece indentifică.. A.1994 9 . şi-a dezvoltat propria definiţie. stabilesc şi menţin relaţii benefice avantajoase reciproc. ele folosesc ca principale instrumente de lucru cerecetarea şi comiunicarea bazate pe principii etice” 4 Cutlip.. Rex Harlow3 şi-a asumat sarcina de a colecţiona şi sintetiza 472 de definiţii ale relaţiilor publice existente la un moment dat (1976). Effective Public Relations. ajutând managerii să fie informaţi asupra opiniei publice şi să răspundă cererilor opiniei publice. la Universitatea Standford din anul 1939. ele servesc ca sistem de avertizare . A fondat Consiliul American de Relaţii Publice (American Council on Public Relations) şi a urmărit evoluţia lui până a devenit Societatea de Relaţii Publice din America (Public Relations Society of America). Nici una din aceste definiţii nu a fost considerată acceptabilă şi. Center Allen H. pentru atingerea celor mai nobile interese ale organizaţiei şi ale publicurilor ei. o gamă largă de activităţi şi scopuri. 1985: “Relaţiile Publice reprezintă funcţia de management care indentifică. ele implică managementul problemelor. Gelen M. stabileşte şi menţine relaţii reciproc benefice între organizaţii şi diferitele tipuri de public de care depinde succesul sau eşecul acestora. ele defininesc şi accentuează obligaţiile managerilor de a servi interesul public. care ajută managerii să anticipeze tendinţele mediului. în practică. Broom. 1947 cooperarea dintre o organizaţie şi publicul ei... astfel. Prentice Hall Inc. Scott M..

a monitoriza nivelul de conştientizare, opiniile, atitudiniile şi comportamentul, înăuntrul sau în afara organizaţiei, fapt care sugerează că marile companii trebuie să-şi schimbe modalitatea de a se adresa oamenilor şi de a-i asculta, atât în cadrul lumii afacerilor, cât şi în afara acesteia. Această definiţie sugerează că publicul cu care se confruntă companiile nu e singular, ci multiplu. De aici nevoia de analizare şi ajustare a politicilor corporative şi de marketing la nivelul interesului publicului, al supravieţuirii şi creşterii organizatorice. Relaţiile Publice sunt pe termen lung şi activităţile hazardate şi riscante şi ar fi mai bine îndeplinite în cadrul unor astfel de relaţii.5 Prin urmare, o definiţie a relaţiilor publice ar putea arăta astfel: „relaţiile publice reprezintă funcţia de conducere care contribuie la luarea eficientă a deciziilor prin indentificarea , stabilirea şi menţinerea relaţiilor cu publicul numeros şi variat al unei organizaţii. Prin intermediul acestor relaţii pe termen lung, relaţiile publice ajută organizaţia pe care o deservesc să aibă succes şi, în acelşi timp, să păstreze viu interesul publicului”.6 Definiţia de mai sus are trei aspecte esenţiale. Ea
5 prf Doru Pop , Introducere în Teoria Relaţiilor Publice, Ed. Dacia, 2003, Cluj Napoca 6 Simona Mirela Miculescu, Relaţiile Publice internaţionale în contextul globalizării, Ed.Comunicare, Bucureşti, 2001,p. 26 10

poziţionează relaţiile publice în cercurile superioare de conducere, pentru a influenţa modul în care sunt practicate, creează său. În definirea relaţiilor publice este important de clarificat rolul social al relaţiilor publice. Dacă ele servesc numai organizaţiile ori, în ultimă instanţă, servesc societatea, sau dacă ajută la păstrarea status quo-ului ori duc la schimbare. Scopul economic al relaţiilor publice intră într-o posibilă contradicţie cu dimensiunea socială. Au relaţiile publice un scop civic? Cum se poate menţine echilibrul fragil între interesul economică organizaţiei şi socială şi interesul a unei social? Stabilitatea depinde organizaţii relaţii pentru succesul pe termen lung şi armonizează interesele organizaţiei cu cele ale publicului

esenţialmente de atitudiinile şi opiniile publicurilor din interiorul tuturor mediilor în care operează organizaţia. “Conducerea unei firme trebuie să fie responsabilă şi atentă cu publicurile ei, altfel are de înfruntat un mediu ostil. Din nefericire, modelul de acţiune a fost de multe ori cel opus... Nu numai că acest comportament justifică presiunea publică pentru intervenţia guvernului ca singura modalitate de a face schimbările necesare, exact ceea ce o organizaţie nu vrea , dar subminează şi credibilitatea unei companii.”7 Tot mai mulţi teoreticienii plasează, însă, Relaţiile Publice pe un eşapod mult prea înalt şi utopic pentru o
Dough Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre Relaţiile Publice, Ed. Polirom, Iaşi, 2003
7

11

profesie

care

se

vrea

a

fi

longevivă,

rentabilă

şi

indispensabilă. Nu poţi afirma că Relaţiile Publice se ocupă doar cu grija prestigiului şi a reputaţiei unei companii/organizaţii şi chiar să mergi mai departe şi să te detaşezi de sintagma de “creatori de imagine” doarece asta ar însemna să îi negi tocmai rentabilitatea şi relevanţa ei economică. Relaţiile Publice au ca scop, dacă nu direct atunci în mod sigur indirect, interesul economic sau dacă e vorba de un ONG sau o instituţie guvernamentală, interesul acestora. Gestionezi o situaţie de criză şi de imagine, implementezi şi faci muncă de cercetare pentru păstrarea reputaţiei intacte şi pentru a avea aprobarea socială a publicurilor cu care interacţionezi asupra organizaţiei, tocmai pentru ca profitul organizaţiei să nu aibă de suferit. „Relaţiile Publice”, ca instrument de marketing, înmagazinează experienţa cumulată de-a lungul timpului de companii şi de specialişti în lupta de zi cu zi pentru piaţă, pentru clienţi şi în final pentru dezvoltare şi profit... Relaţiile Publice sunt în acelaşi timp un instrument de management, când se îndreaptă înspre personalul companiei şi unul de marketing atunci când se îndreaptă în exteriorul companiei, spre clienţi, furnizori şi spre toate celelalte organizaţii cu care compania vine în contact pe tot parcursul activităţii sale.”8
8 Cezar

Caluschi, Relaţii Publice Moderne, Ed. Nord-Est, Iaşi, p. 27 12

1.2. Originea Relaţiilor Publice
Relaţiile Publice au foarte multe noi denumiri, cum ar fi comunicare integrată (integrated communication) dar si nume vechi care, paradoxal, au devenit mult mai proeminente, comunicare de coorporaţie (corporate communication). Nu toţi practicienii însă se pot considera ca fiind practicieni de relaţii publice, ci numai cei care au un post de management şi care implică planificare strategică.9 În privinţa stabilirii momentului şi a locului în care relaţiile publice au început să fie practicate sau despre felul în care au primit acest nume, părerile sunt împărţite. Unii istorici îi atribuie lui Thomas Jefferson prima combinare a cuvintelor „public” şi „relaţii” în sintagma relaţii publice în anul 1807. Alţii spun că termenul a fost inventat de avocatul Dorman Eaton10 într-un discurs la absolvirea promoţieie Yale din anul 1882. Avocatul a folosit termenul referindu-se la rolul organizaţiei în serviciul publicului. Oricum , „relaţiile
9 conf Doug Newsom, Judy Vanslyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre Relaţii Publice, Ed. Polirom, 2003, Iaşi 10 Dorman Eaton, considerat pioner al Relatiilor Publice, foloseşte prima dată termenul de „relaţii publice” în 1882 când s-a adresat absolvenţilor Şcolii de Drept de la Yale (Yale Law School) cu discursul „Relaţiile publice şi cerinţele profesiei de Drept” (The Public Relations and The Duties of The Legal Profession). 13

a fost chemat să ofere asistenţă în „relaţiile cu presa” atunci când izbucnea o criză. guvernul SUA dar şi Grupul German Dye Trust condus de nazişti. „relaţiile publice” au început să fie folosită ca sintagmă. Astfel la începutul sec. dar mai multi practicieni de relaţii publice din Statele Unite consideră ca Ivy Lee11 este primul practician al unui tip modern de relaţii publice. când a apărut în ghidul anual al scrierilor despre căile ferate (Yearbook of Railway Literature). el scrie prima carte pe această temă. care devine primul consilier de Relaţii Publice. denumit „primul şi fără îndoială cel mai influent ideolog al relaţiilor publice”. „Cristalizarea opiniei publice” (Crystallizing Public Opinion) şi predă primul curs universitar de relaţii publice la Universitatea New York. Bernays nu este „fondatorul”. dar. XX. să fie o ocupaţie şi o disciplină academică. în 1921. el.publice” nu a fost folosit în accepţiunea lui modernă decât în 1897. Astfel în 1923 . pentru care va fi audiat de congresul american. Este posibil ca relaţiile publice să nu aibă un singur „fondator”. jurnalist şi publicist american. Succesul real al noţiunii poate fi atribuit lui Edward L. la fel ca altii. mai târziu. Printre clienţii care au beneficiat de consilierea lui se numără: Industria mineritului. 14 . În ciuda influenţei sale asupra domeniului relaţiilor publice. Căile ferate. Cele mai multe dintre primele eforturi ale lui Lee erau numai de informare publică. În timpul lui Bernays s-au dezvoltat mai mult planificarea strategică şi 11 Ivy Ledbetter Lee . Bernays a fost primul care s-a intitulat „consilier de relaţii publice”. Bernays.

Această dorinţă de a persuada. comunitatea umană. se fundamentează pe un minim acord. se poate atinge doar prin comunicarea interpersonală şi de grup. deşi în Statele Unite s-au dezvoltat cel mai rapid. O concluzie pertinentă ar putea fi că relaţiile publice nu au un fondator central. Scurt Istoric al Relaţiilor Publice În practica de relaţii publice se indentifică.3. în viziunea lui Newsom. „Atingerea unui asemenea acord cere adesea mai mult decât simplul schimb de informaţii. cere un element puternic de persuasiune. din partea tuturor părţilor implicate în procesul de luare a deciziilor. prin care să se indentifice. nu este o practică descoperită doar începând cu secolul XX. este o dorinţa la fel de veche ca şi civilizaţia. nu au o origine naţională. Acest acord. nu inventate. 1. pe o conveţuire împreună şi asta implică un minim consens. pentru că tehnici şi elemente care le definesc au fost de-a lungul timpului prezente. Am putea spune că relaţiile publice au fost descoperite. de a convinge de a impune. Societatea. dorinţa de a persuada. şi nici dată de naştere. Persuasiunea este încă forţa 15 . de departe.consilierea.

13 Totul începe cu secolul XV. Relaţiile publice au fost un instrument în promovarea unei religii. Walker & Company. Totul despre Relaţiile Publice. New York. Un exemplu excelent de promovare îl constituie Cruciadele iniţiate şi promovate de către Biserica Catolică. Acest lucru a făcut posibilă tiparirea în masă a materialelor scrise. Astfel putem spune că foarte multe din scopurile pentru care se folosesc relţiile publice nu sunt noi. Polirom. Dean Kruckeberg. Iaşi 2003. Astfel războiul împotriva musulmanilor era promovat ca o modalitate de a-l slujii pe Dumnezeu şi prin participarea la acest război sfânt poţi căpăta iertarea păcatelor. 57 13 conf Christina Mierau. tiparul. primele atestări privind folosirea de relaţii publice sunt în anul 1600. şi multe dintre tacticile pe care le utilizează acum practicienii de relaţii publice pentru a persuada au fost folosite de către liderii societăţii şi cu mii de ani în urmă”12. Newsom. The History of American Advertising. şi anume cu remarcabila invenţie a lui Johan Gutemberg . p. pentru a strânge bani şi pentru a face cunoscute evenimente şi oameni. De-a lungul istoriei. pentru a vinde produse. Accept No Substitution. şi că practicienii de astăzi de relaţii publice au învăţat mult privind în trecut. când are loc tocmai colonizarea continentului american. 12 D. oamenii s-au folosit de relaţiile publice pentru promovarea războaielor sau pentru lobby în sprijinul unor cauze politice. 1996 16 . În Statele Unite.principală folosită în relaţiile publice. Ed. Judy VanSlyke Turk.

toate aspectele vieţii au căzut sub influenţa a două instrumente de relaţii publice: activităţile agentului de presă şi informarea publică. Cei care au făcut proiectul Constituţiei au dus o campanie intensă de relaţii publice pentru a vinde documentul colegilor lor şi poporului american. Progresele tehnologice ale Revoluţiei Industriale au schimbat şi au modernizat tacticile şi tehnicile relaţiilor publice. scrisori cunoscute sub numele de Documentele Federaliste (Federalist Papers). Mai târziu. Deşi tacticele de relaţii publice au fost folosite la început în Statele Unite în scopuri politice. Invenţiile au făcut din ziare un mijloc de comunicare în masă cu adevărat democratică şi naţională. 17 .Revoluţia americană a fost şi ea un bun prilej de a folosi tacticile de relaţii publice. au folosit din plin fiecare ocazie şi fiecare tactică. Astfel. Propaganda a luat forma unor scrisori trimise la ziar. relaţiile publice au avut un rol definitoriu în promovarea Constituţiei americane. boicoturile. articolele anti-imperialiste. Dezvoltarea în timpul anilor 1800 a produs schimbări semnificative în istoria relaţiilor publice. sloganurile şi diferite evenimente. au dus la izbucnirea războiului pentru independenţă. o dată cu dezvoltarea naţiunii şi înaintarea în secolul al XIX-lea. şi instigatorii si patrioţii americani care vroiau sa iasă de sub influenţa Marii Britanii. prezentate într-o lumină favorabilă cauzei lor.

reporteri de investigaţie care se ocupau cu investigaţia scandalurilor de corupţie sau de putere. În anul 1900. În această perioadă specialiştii în informare publică au devenit purtătorii de cuvânt ai organizaţiilor. Ideea informării publice a prins repede şi au mai 18 .Relaţiile Publice moderne se spune că s-ar fi dezvoltat din activităţile agentului de presă din secolul XIX-lea. o presă favorabilă. Magnaţii industriali din acea perioadă au adoptat o nouă atitudine. a necesitat un răspuns din partea industriei. astfel reuşind să atragă de partea lui şi a clientului. El era adeptul unei relaţii deschise cu presa şi transparente. o relaţie bazată pe onestitate şi respect reciproc. relaţiile publice au evoluat semnificativ. a pus bazele unui cod „de conduită” a practicianului de relaţii publice. În decursul timpului relaţiile publice s-au reinventat pentru a putea face faţă noii realităţi. şi cu siguranţă mulţi dintre primii practicieni de relaţii publice au început ca agenţi de presă. Un pioner în Relaţii Publice şi cel mai mare consultant de informare publică a fost Ivy Ledbetter Lee. Ivy Lee a fost cu adevărat un pioner în relaţii publice. nu îşi mai permiteau să ignore pur şi simplu presa şi publicul. Apariţia „muckrakers” (răscolitorii de gunoaie). La începutul secolului XX. a luat fiinţă prima firmă de informare publică. De aceea. pe care îl servea. nevoia de relaţii publice a devenit tot mai acută. Biroul de Informare Publică (Publicity Bureau) din Boston. Declaraţia lui de principii.

în timpul administraţiei preşedintelui Wilson. simboluri şi promoţii. a fost cel condus de George F. Cel mai important birou de informare publică. În anii ’30 începe o nouă eră în istoria Relaţiilor Publice definită ca fiind era Publicităţii. 19 . Este epoca care debutează cu „New Deal” al lui George Creel15. De asemenea.‘70 a evidenţiat încă odată nevoia de specialişti în relaţii publice care să fie buni sociologi şi buni consilieri sociali. cunoscut şi sub numele de Comitetul lui Creel. Parker a devenit apoi director de publicitate pentru Biserica Episcopală Protestantă şi mai târziu s-a întors la publicitatea politică. cu sloganuri. Divizarea naţiunii în anii ‘60. când îl angajează pe Ivy Lee ca şi asistent personal. pentru a promova conservarea alimentelor şi pentru a creea Crucea Roşie. Parker14 şi Ivy Lee.apărut firme asemănatoare. În 1904 s-a ocupat cu publicitatea pentru Comitetul Naţional Democratic. Explozia economică a anilor ‘20. Comitetul mobiliza opinia publică să sprijine Statele Unite în Primul Război Mondial. Apariţia acestor firme de informare publică a făcut posibil ca informarea publică să devină un instrument obişnuit şi necesar pentru multe companii. Parker. pentru mulţi oameni şi pentru multe organizaţii. dar durează doar patru ani. fost jurnalist din Buffalo. din punct de vedere istoric. a dus la o explozie de publicitate şi de consultanţă de relaţii publice. am putea 14 George F. Creel a folosit tehnici de relaţii publice pentru a vinde „liberty bonds”. precum radioul. precum şi inventarea unor noi mijloace de comunicare în masă. s-a ocupat cu publicitatea pentru Grover Cleveland în campaniile sale prezidenţiale. În 1905 cei doi deschid o agenţie de relaţii publice în New York. 15 George Creel. a condus Comitetul de Informaţii Publice.

p. mişcarea consumatorilor a fost la originea mişcării ecologiste din zilele noastre. 1996 17 Dough Newsom. Judy VanSlyke Turk. adică cine este ales. mai ales în cazul naţiunilor în curs de dezvoltare şi proaspăt democratizate. Intrăm într-o nouă eră informaţională.spune că în evoluţia relaţiilor publice. New York. Totul despre Relaţiile Publice. conf Christina Mierau. Accept No Substitution. The History of American Advertising. Walker & Company. şi ce legi vor trece în parlament. Iaşi 2003.106 16 20 . jucând un rol major în „jocul” electoral. deoarece Relaţiile Publice sunt o parte importantă din politică. lucru care este esenţial pentru profesia lor. Politicienii se folosesc de Relaţii Publice pentru a se situa într-o poziţie cât mai bună faţă de public. Ed. Polirom. Astăzi. În perioada anilor ‘80. Această perioadă a creat o cerere internaţională de practicieni talentaţi în relaţii publice. Cele mai moderne şi actuale evoluţii care au avut loc în domeniul Relaţiilor Publice sunt legate de mişcările din reforma politică. era informaţiilor globale şi a practicii de relaţii publice la scară globală. practica de Relaţii Publice este o industrie de multi-milioane de dolari.‘90. Dean Kruckeberg. care are susţinerea publicului în general. tehnologia a trasformat lumea într-un „cartier la scară globală”17. deşi exagerările diverselor organizatii au dus la apariţia unui oarecare scepticism în legătură cu valoarea sa pentru public16. Ce a început ca simplă publicitate a evoluat ajungând să includă multe alte tehnici.

1. sunt instituite prin autoritatea intrinsecă spaţiului public. să se dezvolte şi să-şi menţină ţelurile. Strategii ale relaţiilor publice 1. în mod normal. Spaţiul privat este spaţiul individului. istoriceşte vorbind.strategia de comunicare publică Istoria modernă se desfăşoară în spaţiul public. In ultimă instanţă. totul se reduce la o problemă de echilibru funcţional între individ şi structura comunitară. spaţiul vieţii comunitare.. O caracteristică primară a spaţiului public vizează relaţia de complementaritate şi interferenţa cu spaţiul privat. Este istoria .4. 21 .publicurilor" în acţiune şi a comunicării de masă. altă logică decât cea prin care comunitatea îşi asumă rolul susţinerii şi protejării vieţii indivizilor care alcătuiesc comunitatea. Drepturile omului. Spaţiul public este. în sensul vieţii individuale.1. de fapt. El nu are. Relaţiile publice .4. ca drepturi ale individului.de la interpretarea opiniei publice şi a impactului acesteia asupra organizaţiei până la diferite căi de cercetare în vederea ajutării afacerilor.

tinde să devină autonom.identizarea şi identificarea. actorul social se diferenţiază. Problema actorilor spaţiului public este. În prima situaţie.clasa politică în ultimă instanţă). iar în cea de-a doua. în fond. mai ales în condiţile unor schimbări sociale profunde. Carenţele de identitate ale actorilor publici generează. In spaţiul public se constituie şi evoluează actori politici (partide. actorul social tinde să se integreze într-un ansamblu mai vast (grup social. de regulă. de identitatea natională. comunitate. Intr-un plan mai de adâncime şi cu un profil mai estompat se află publicul şi opinia publică. mai ales atunci când este vorba de identificarea comunităţii naţionale. naţiune). Identitatea socială presupune. Astfel spus. două valenţe . să se afirme ca individualitate. actori non-politici (societatea civilă) şi actori mediatici (ca agenţi ai informării publice). 22 . Este de observat că disfuncţiile de identizare (ezitări. generează dificultăţi şi un deficit de identificare a actorilor sociali. tot una de factură identitară. Fireşte. Şi aceasta. Cele două valenţe sunt interdependente. guvern . Tipologia actorilor publici este simplă. Probabil că da. simultan. parlament.Spaţiul public este vectorizat şi valorizat prin interesul public. este normal să ne întrebăm dacă şi reciproca este valabilă. Probabil că identizarea este întârziată atunci când identificarea se află în suferinţă. Maturizarea identitară nu este cu putinţă decât prin strategii de comunicare (informare) publică. ritmuri lente). perturbaţii. Bolile identitare solicită terapii comunicaţionale. bulversări şi chiar tendinţe de substituire în şi între rolurile comunicaţionale ale acestora. Acesta este un interes de factură comunitară şi de expresie identitară. orice actor public are un profil identitar şi un rol comunicaţional.

mediul social. a celor naţionale şi internaţionale. ca mediu extraorganizaţional. Unele dintre acestea sunt organizaţiile noastre de apartenenţă. educaţionale etc. organizaţii. aşa cum arătam anterior.2. Dacă. în sens general. Mai exact spus. în principal.În concluzie. inclusiv actorii publici.4. politice. Relaţiile publice - strategie de comunicare organizaţională Trăim într-un univers organizaţional. relaţiile publice constituie o strategie de comunicare publică. este tot mai mult un mediu (un spaţiu) al schimbării globale. a celor publice şi a celor private. se confruntă cu provocările riscurilor de insecuritate funcţională. actorii publici acuză. în sensul celor de mai sus şi în condiţiile în care toate organizaţiile la care ne putem referi (economice. o problemă de securitate identitară (de coagulare şi manifestare a constituenţei şi profilului propriu). este 23 . productiv-economice. 1.) acţionează în spaţiul public. educaţionale. a celor politice. Spaţiul social este populat de organizaţii. Instituţiile sociale (actorii publici) sunt. Marea provocare a tuturor organizaţiilor. organizaţiile în ansamblu.

Efortul adaptativ este extrem de complex. schimbarea fundamentală este.chiar şi când presiunile interne şi externe converg şi o poziţie sănătoasă există. a comunicării publice ca formă prioritară a comunicării manageriale. publicul naţional şi cel internaţional. organizarea formală şi informală şi fluxurile de conexiune (comunicare) cu mediul extern. Literatura de expertiză organizatională şi managerială din ultimele două-trei decenii abundă în analize privind imperativul unei reacţii adaptative la presiunile schimbării. In acest context.. În acelaşi timp. S-a impus conceptul de sănătate organizaţională.însăşi schimbarea. Dacă. ca expresie a capacităţii organizaţiilor de a genera răspunsuri adecvate la presiunile interne şi externe ale schimbării. în spaţiul organizaţional informarea publică se 24 . resursa de adâncime a adaptării se află în oameni şi în capacitatea acestora de a proiecta şi susţine o nouă misiune a organizaţiei.publicul intern şi publicul extern. o nouă misiune care s-o înlocuiască pe cea veche’.notează Alvin Toffler . In cadrul organizaţiilor sunt puse în acelaşi timp sub semnul întrebării misiunea (sarcina). Suportul adaptării organizaţiilor este de ordin comunicaţional. ‘Oricum . Strategia adaptării este. resursele umane.. de factură comunicaţională. în spaţiul public informarea publică este legitimată prin norma democratismului social. concordantă cu noile tendinţe extraorganizaţionale. Evident. improbabilă dacă partizanii săi interni nu pot oferi o viziune şi o strategie coerente. în esenţă. perspectiva organizaţională face cu putinţă o modalitate relevantă de definire operaţională a informării publice. acesta din urmă cuprinzând publicul local. se constitute şi se exprimă ‘publicurile’ organizaţiei .

accesul la informaţii (surse şi canale) se sprijină tot pe norma democratismului social.impune ca imperativ funcţional. iar media acţionează pentru 25 . actorii sunt însăşi organizaţiile. mai exact este spaţiul public şi organizaţional aflat sub impactul mass-media. Relaţiile publice - strategie de comunicare mediatică Spaţiul mediatic este spaţiul mass-media. Interesele sunt de ordin adaptativ. comunicarea publică constituie ansamblul structurilor şi proceselor de comunicare prin care organizaţiile se adaptează la schimbările din mediul extern. Altfel spus. Publicul este implicat în evaluarea politicii publice.3. Vectorizarea reală a spaţiului mediatic decurge însă din interesul actorilor mediatici de a avea acces la sursele şi canalele de informare. Legitimarea socială a spaţiului mediatic rezultă din dreptul democratic al publicului la informare. în spaţiul organizaţional.4. Evident. 1. În concluzie. iar procesele sunt de natură comunicaţională.

interesul de a-şi proteja şi promova imaginea proprie). Simultan se impun mega-actorii mediatici (trusturile media. în chip firesc. publicaţii săptămânale şi lunare. comentariul tendenţios etc. Este verificată starea de fapt prin care discontinuităţile de emisie instituţională a informaţiei (goluri de emisie. este validă şi utilă prin 26 . O asemenea ruptură în comunicare nu poate fi depaşită decât prin utilizarea de către actorii publici (organizaţionali) a strategiei comunicării ofensive. în jurul unei agenţii de presă.). Ea nu mai este însă suficientă. Parafrazarea sintagmei carteziene a fost de mult facută: comunic. apelul incorect justificat la ‘secretul’ organizaţiei) sunt suplinite prin utilizarea abundentă de către mass-media a surselor ‘neoficiale’ de informare şi prin tehnici ale ‘informaţiei speculative’ (zvonul. principala tensiune se acumulează la nivelul conexiunilor reciproce dintre organizaţiile mass-media (animate de interesul accesului la informaţii) şi toate celelalte organizaţii publice (care nutresc. Mass-media locală are un impact real asupra publicurilor locale. care. deci exist. În spaţiul public contemporan. Evoluţia actorilor mediatici este spectaculoasă şi adesea spectaculară. zguduit de turbulenţe şi crize comunicaţionale. canale radio şi TV) şi noii actori mediatici (INTERNET-ul şi INTRANETul). Proximitatea se dovedeşte o sursă puternică de interes. Actorii naţionali (presa. informaţie lipsită de consistenţă.prevenirea şi blocarea eventualelor excese şi abuzuri ale actorilor puterii în raporturile cu cetăţenii. canale radio şi de televiziune) suportă ofensiva tot mai susţinută a actorilor locali. articulează un arsenal informaţional de mare calibru: cotidiene. În spaţiul mediatic.

Conceptul de comunicare Oamenii comunică pentru că au nevoie unii de alţii. deci exist (încă)! La agresiunea mass-media. unii chiar neagă existenţa ei şi acest lucru duce la izolare.efecte doar comunicarea ofensivă. Expresia actuală a parafrazei este. de relaţii publice în ultimă instanţă. Nu toţi recunosc sau conştientizează că au această nevoie. 27 . Se află aici. II Comunicarea în relaţiile publice 2.1. următoarea: comunic ofensiv. organizaţia sănătoasă răspunde printr-o comunicare agresivă constructivă şi continuă. poate. fără a se reduce la aceasta. relaţiile publice sunt. o tehnologie de comunicare mediatică. la retragerea în propria singurătate. Cap. astfel. una dintre perspectivele cele mai solicitante ale structurilor de informare publică.

ea te ajută să le spui celor de lângă tine ce simţi. efort propriu de adaptare. ei pot să comunice mai uşor sau mai greu cu ceilalţi în funcţie de propriile trăsături şi de propriile experienţe. dacă ai reuşit asta poţi spune că ai făcut deja primul pas spre comunicare. să se destăinuie. renunţând în mod voit sau doar inconştient la acestea. dar cu bun simţ şi eleganţă. Deşi ne raportăm la comunicarea în planul domeniilor de afaceri tot de la valenţele profund umane ale comunicării trebuie să pornim: ea aparţine prin excelenţă oamenilor. capacitate de integrare. se închid în interior. Drumul de la izolare la comunicare este unul greu de parcurs pentru fiecare dintre noi şi depinde de foarte mulţi factori exteriori dar şi de capacitatea fiecăruia de a-şi recunoaşte. uneori chiar să-i salute pe cei care le-ar putea fi apropiaţi şi le-ar putea înţelege problemele (defensivii). frica sau incapacitatea de a exprima liber. care-şi pot învinge propriile inhibiţii. izolandu-se. complexele acumulate. rămâne comunicarea. fiinţelor inteligente. negând că au nevoie de cei din jur. evitând să vorbească.Calea cea mai sigură însă spre o viaţă frumoasă. Renunţând la ceilalţi renunţă de fapt la ei înşişi. ce-ţi doreşti şi ce nu-ţi place. spre fericirea în plan personal sau profesional. sunt persoane care-şi neagă sau îşi ignoră nevoile de comunicare. Oamenii interacţionează diferit la stimulii de mediu. ceea ce gândeşti. evitând acumularea frustrărilor prin comoditatea. Uneori e mai greu să te convingi pe tine decât pe ceilalţi. 28 . limbaj. ferinduse de ceilalţi. accepta şi satisface nevoia de comunicare: 1. gesturi şi mimică. deficienţele native de interacţiune cu ceilalţi. Pot face asta prin educaţie. toleranţă faţă de ceilalţi. carenţele de exprimare.

a comunităţii. nu fac eforturi să-şi găsească parteneri. să fure. să li se creeze ocazii. izolaţi. Aceştia apelează de multe ori chiar la ameninţări. asumându-şi riscul de a fi respinşi. Uneori se întâmplă. uneori chiar nesuferiţi în modul de abordare. Deşi întâlnesc deseori refuzuri sau chiar sunt umiliţi. devenind insistenţi. sunt în stare să lovească. personalitatea lor se degradează şi ajung să fie excomunicaţi (obraznicii). cu cât insistă mai tare cu atât şansele lor de a nu mai fi refuzaţi şi de a li se rezolva problemele cresc. insistenţi şi chiar violenţi atunci când îşi cer drepturile şi-şi exprimă opiniile. să ia oricum şi în orice condiţii ceea ce vor sau ceea ce cred că li se cuvine de la alţii. Ei sunt cei care ajung să se situeze în afara legii. violenţă. agresivi. ghidându-se după principiul ‘cere şi ţi se va da’. Nu au iniţiativă. devenind obraznici. 3. să li se ofere ceva. întâlniri şi evenimente. uitând principiul elementar al comunicării: libertatea ta de exprimare nu trebuie să îngrădească libertatea de exprimare a celorlalţi. înregistrând un 29 . sunt marginalizaţi. 4. încep să fie apreciaţi pentru că măcar sunt consecvenţi şi pot avea chiar şanse de reuşită. dar rămân pasivi. să mintă.2. alteori nu şi atunci devin trişti. o altă categorie de oameni o formează cei care îşi conştientizează nevoile şi fac eforturi susţinute pentru a-i determina pe cei din jur să li le rezolve: cer cu bună ştiinţă şi cu mult tupeu ceea ce vor. la voia întâmplării şi a hazardului. alţi oameni înţeleg mai uşor că au nevoie de ceilalţi. chiar depresivi şi neîncrezători (apaticii). nefericiţi şi apatici. nu aleg ei ci aşteaptă să fie aleşi de alţii. şi o categorie de oameni care ignoră regulile elementare de comportament în societate. aşteaptă să se rezolve totul de la sine. există. dominaţie prin şiretenie sau rea-voinţă. din păcate. ei nu se descurajează şi insistă în continuare.

tangibil dar întotdeauna are la bază înţelegerea. se bazează pe reciprocitate. aleg să utilizeze orice şansă. de fapt. puterea cuvântului. Comunicarea are la bază. în fond. curajul de a câştiga pariul cu viaţa făcând tot ce le stă în putinţă pentru a fi învingători. eşecul în succes. ceea ce au nevoie de la ceilalţi. toleranţa şi puterea de a-l face pe 30 . de a simţi ce vrea celălalt. la schimb. de a transforma neşansa în situaţie profitabilă. atitudinea deschisă. flexibilă. ei sunt aleşii. ei dăruiesc pentru că ştiu că pe termen lung numai astfel pot câştiga. Nu întotdeauna comunicarea are la bază un schimb material. 5. cei care au curajul. capacitatea de a te face înţeles de celălalt şi de a-i putea comunica. Aceştia au psihologia învingătorului. declinul în reuşită. oferă iluzii. ce aşteaptă de la tine dar şi ceea ce poţi tu să oferi. orice relaţie interumană are la bază comunicarea. cei care ştiu să creeze situaţii favorabile pentru ei. în afaceri. la rândul tău. ceea ce el îşi doreşte să primească de la tine. cei născuţi să fie câştigători. cea mai importantă categorie de comunicatori o reprezintă. talentul de a negocia.oarecare succes (insistenţii). cu talent şi mentalitate de învingători (învingătorii). ei sunt cei care aleg să lupte pentru dorinţele lor. Aceste persoane sunt cele care pot câştiga în viaţă. oferind mai întâi dar aşteptând la rândul lor să primească ceva în schimb. pierderea în câştig. promisiuni şi lucruri concrete care în final îi vor ajuta de fapt să ia. să facă din situaţii care par catastrofale pentru ei situaţii avantajoase din care pot câştiga mai mult sau mai puţin. în orice tip de negociere. dorinţa şi talentul de a folosi orice dezavantaj în avantajul propriu.

o dorinţă etc.celălalt să aibă încredere în tine.) unei alte persoane sau unui alt grup’19. dintr-o poziţie puternică. Chiar şi nivelele ierarhice superioare nu te fac invincibil pentru veşnicie. mesajul pe care-1 transmiţi trebuie să fie în conformitate cu aşteptările acestora. vol. 11 31 .Manual de comunicare şi negociere în afaceri. . I. bunului simţ şi negocierii. e uşor să-ţi impui regulile. Iaşi. 1998. Oricare ar fi poziţia de pe care comunici. comunicarea presupune să-i asculţi pe ceilalţi. e bine să negociezi cu ceilalţi şi dintr-o poziţie privilegiată: puterea este dreaptă în măsura în care garantează morala ca parte a negocierii. o stare emoţională. ci amândouă la un loc’18. Paul Watzlawick considera comunicarea ca fiind ‘conditio sine qua non a vieţii omeneşti şi a 18 Prutianu Ştefan . esenţial rămâne modul în care te faci înţeles: pe termen scurt. Comunicarea poate fi definită ca ‘procesul prin care o persoană (sau un grup) transmite un conţinut conceptual (o atitudine. pag. Brăila. Acestea însă nu vor rezista decât atâta timp cât puterea este de partea ta. 2000. Editura "Danubius". pe orice nivel te-ai afla. E adevărat că nu-i poţi mulţumi pe toţi la un moment dat însă poţi merge pe principiul ‘majoritatea este aceea care decide’ şi măcar ştii că i-ai dezamăgit pe foarte puţini. dar nici pace. de şef. 14 19 Monica Voicu. să înţelegi ce vor. Editura Polirom. pag. ce-şi doresc şi cum pot să ajungă la rezultatul dorit.ABC-ul comunicării manageriale. Pe termen lung. ‘Negocierea însă nu-i război.Comunicarea. moralei. Deşi e greu să fii corect cu toţi dacă nu ai şi puterea de partea ta ramâne totuşi adevărat şi faptul că nu poţi fi puternic şi corect decât dacă respecţi principiile eticii. de coordonator. Costache Rusu .

ordinii sociale’20. Comunicarea reprezintă o caracteristică fundamentală a fiinţei umane şi exprimă universalul. ca act în sine. Tipuri de comunicare 20 Michael Kunczik. a da de ştire. a spune. conferindu-le. Ed. 2. Astrid Zipfel . a înştiinţa.Introducere Tn §tiin{a publicisticii ?i a comunicSrii. ideilor şi atitudinilor de la o persoană la alta. 1998. însă. a informa. Aceştia arată că termenul de ‘comunicatio’ nu se referă doar la comunicare ci şi la comunitate. de la autor la autor. Părerile diferă. Presa Universitara Clujeana. Astrid Zipfel . 12 32 . la tehnicile şi tehnologiile ce înlesnesc şi amplifică procesul de comunicare între indivizi şi între colectivităţi. în anumite cazuri.Introducere Tn §tiin{a publicisticii ?i a comunicSrii. Ed.2. spre deosebire de comunicare. talentul de a face cunoscut. care la rândul ei înseamna organizare.21 Putem spune despre comunicare că reprezintă arta transmiterii informaţiilor. Presa Universitara Clujeana. aşa încât unii văd în comunicare. o premisă necesară pentru funcţionarea oricărui sistem social. 12 21 Michael Kunczik. pag. 1998. implicând obligatoriu comunicarea între indivizii care o alcătuiesc. Ea reprezintă ansamblul proceselor fizice şi psihologice prin care se efectuează o operaţie în relaţie cu una sau mai multe persoane în vederea obţinerii unor anumite obiective. care se referă la instrumentele. pag. un caracter de masă. trecerea unei informaţii de la un emiţător la un receptor.

între cine şi cine are ea loc. cum se realizează comunicarea. în al treilea rând. de regulă) şi care interacţionează sau se influenţează reciproc22. să transmită sau să primească diverse cunoştinţe. 3. editura Polirom. Iaşi. Comunicarea interpersonală. care se află în poziţii de proximitate (spaţială. Modul prin care interlocutorul poate să facă acest lucru este feed-back-ul. pag 14 33 . să influenţeze comportamentul celorlalţi. Prin intermediul comunicării interpersonale indivizii doresc să înveţe ceva pe cineva.presupune. 2. în primul rând. a unui cod sau a unui canal. directe şi indirecte: Comunicarea interpersonală este una directă şi se realizează între două sau mai multe persoane. existenţa unui emiţător. a unui referent (în calitate de emiţător poţi emite în numele unei instituţii). indiferent de forma în care apare verbală sau non-verbală .Comunicarea umană poate fi interpersonală şi mediată. având la bază două tipuri de relaţii. frecvenţa de comunicare. 1999. în al doilea rând. cum comunică oamenii între ei. a unui receptor şi a unui mesaj. să explice propriul comportament sau pe al celorlalţi.Introducere în sistemul mass-media. Este foartc important ca procesul de comunicare să fie controlat: cel cu care vorbeşti trebuie să te înţeleagă şi să dea un semnal că a înţeles exact ceea ce doreai să transmiţi. să întreţină şi să păstreze 22 Mihai Coman . Comunicarea interpersonală presupune trei lucruri extrem de importante: 1. să exprime sentimente.

In plus. Ephemerides. se suspectează. dialogul sau conversaţia nu au nevoie de intermediar. Aceasta are un caracter imediat şi reciproc. • autocunoaşterea: pentru a avea controlul asupra ta. pag. dar a căror comunicare nu este mediată de instrumente ce permit transferul mesajului de la emiţător la receptor. funcţie de durata comunicării şi de frecvenţa mesajelor transmise. 1996.legături cu colectivitatea. De 23 Revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai. relaţia interpersonală presupune comuniune şi angajare. se cunosc sau se distanţează. bazată pe o legătură inversă complexă care cuprinde minimum două persoane. cu grupul social de care aparţin sau la care vor să adere. implicit. să stimuleze interesele proprii în raport cu cei din jur. să clarifice o serie de probleme. la comunicarea interpersonală. emiţătorul poate deveni receptor şi vice-versa. persoanele implicate făcând schimb direct de informaţii. fie ele discutabile sau controversate. • intercunoaşterea: pentru a şti să interacţionezi cu ceilalţi. Când spunem comunicare directă ne referim. comunicarea interpersonală are ca obiective: • cunoaşterea: a şti şi a afla cât mai mult. asigurând realizarea conexiunii inverse (a feed-back-ului) pentru că rolurile se modifică pas cu pas. presupune reciprocitatea activă a conduitei partenerilor din grup: ei reacţionează unii cu alţii. se apropie. Relaţiile directe de comunicare presupun situaţia în care comunicarea se realizează între două sau mai multe persoane care interacţionează şi se influenţează una pe alta. Din punct de vedere sociologic.23 In consecinţă. 5 34 . comunicarea. Ea reprezintă o uniune psihică şi directă. demonstrează că psihicul uman nu se îmbogăţeşte fără comunicare.

Comunicarea mediată este una indirectă. ziarele. cărţile. a fi recepţionaţi corect. a primi o reacţie. 2. 4. telefonul. 278 35 . Internetul. • creşterea vitezei de transmitere a acestora pe distanţe foarte mari. Comunicarea interpersonală este comunicarea faţă în faţă între doi oameni24 dar este şi o interacţiune care implică un număr. calculatorul. a fi înţeleşi. 1996.aceea. New Jersey. Obiectivul pe care şi-l propune comunicarea în general se poate detalia în 4 obiective derivate: 1. Spre deosebire de comunicarea interpersonală. mult mai mare 24 Michael B. iar tot ceea ce este legal de acţiune presupune un scop. 3. filmele. se numeşte astfel deoarece se face prin intermediul unor categorii diverse de mediatori: suporturi mai mult sau mai puţin complexe din punct de vedere tehnologic: scrisoarea. comunicarea interpersonală presupune existenţa necesară prezenţei fizice a două sau mai multe persoane care participa la procesul în sine. Mahwah. Publishers. specialişti şi dotări tehnologice: radioul. ea nu este doar gratuită sau dezinteresată. Salwen . televiziunea. pag. cea mediată permite: • mai mare capacitate de înmagazinare a datelor. Comunicarea serveşte în activităţile derulate în economie şi societate.An Integrated Approach to Communication Theory and Research. bunuri produse de un ansamblu de instituţii. a fi acceptaţi. dovadă a faptului că am fost înţeleşi. Lawrence &t>aum Associates. aşa cum poate apărea uneori în cadrul relaţiilor umane personale. • amplificarea audienţei mesajelor.

Un organism public este definit ca un grup mare care are un interes sau un impact real sau potenţial asupra capacităţii firmei de a-şi atinge obiectivele. Tipul de cunoaştere pe care îl deţin aceştia este extrem de important. ci şi să stabilească relaţii bune cu un număr mare de organisme interesate. constituie un instrument de promovare şi comunicare.3. Compartimentele de relaţii publice urmăresc în permanenţă atitudinile organismelor publice şi distribuie informaţii şi comunicări pentru a le câştiga bunăvoinţa. Cele mai bune compartimente de relaţii publice îşi petrec timpul sfătuind conducerea firmei sau instituţiei publice să adopte programe pozitive şi să elimine practicile dubioase. el dispune de un mare potenţial de realizare a constientizării publicului şi de creare a preferinţei pentru un anumit produs în cadrul pieţei precum şi de repoziţionare şi menţinere a produselor pe piaţă. Firma trebuie nu numai să-şi dezvolte relaţii constructive cu clienţii. furnizorii şi distribuitorii săi. Deşi este mai putin utilizat.uneori. astfel încât publicitatea negativă 36 . 2. Canale şi media de comunicare Relaţiile publice constitute un instrument de marketing important şi în continuă creştere. Atunci cand îşi face apariţia o publicitate negativă compartimentul de relaţii publice încearcă să remedieze situaţia. de participanţi. In cadrul celor mai multe firme şi instituţii publice funcţionează compartimente speciale de relaţii publice care realizează planificarea acestora. De asemenea.

în cadrul mijloacelor de difuzare a ştirilor. angajaţi. In general.acţionar.Scopul relaţiilor cu presa este de a plasa. care utilizează unul sau mai multe mijloace de reclamă pentru a obţine un răspuns măsurabil sau o tranzacţie în orice loc. mass-media. • Publicitatea produsului . • Comunicaţii corporative . In mod obişnuit. Compartimentele de relaţii publice execută următoarele activităţi.Presupune ducerea de tratative cu organismele 37 . o soluţie târzie legată de mai serioasa chestiune a planificării activităţilor promoţionale.Această activitate cuprinde totalitatea comunicaţiilor interne şi externe ale firmei sau instituţiei şi promovează cunoaşterea ei de către public. serviciu sau organizaţii. compartimentul de relaţii publice este amplasat la sediul firmei sau instituţiei iar personalul din componenţa sa este atât de ocupat de relaţiile în care intră cu diverse cercuri . produs. relaţiile publice au fost considerate ca un copil vitreg al marketingului.să nu apară niciodată. organe legislative. care să atragă atenţia asupra unei persoane. Publicitatea directă este un sistem de marketing interactiv.încât activitatea legată de sprijinul acordat pentru atingerea obiectivelor de marketing tinde să fie neglijată. dintre care nu toate au rolul de a sprijini realizarea obiectivelor de marketing: • Relaţiile cu presa . informaţii cu valoare de noutate.Constă în diverse eforturi de a face publicitate produsului. lideri politici şi grupuri de acţiune . Analiza privitoare la efectul comunicării caută să determine dacă o reclamă comunică mesajul în mod eficient. • Activitatea de lobby .

Lobby-ul oferă legiuitorilor informaţii fiabile despre organizaţie şi transmite organizaţiei feedback-ul forului legislativ. Ca şi concluzie. se consideră că specialiştii în relaţii publice au la dispoziţie trei mari canale prin care îşi pot transmite mesajele: 1.dacă evenimentul 38 . Succesul organizării unui eveniment depinde de următoarele calităţi esenţiale: • stabilirea unei legături între organizaţie şi eveniment . Evenimentele speciale . Compartimentul de marketing poate contribui la realizarea următoarelor sarcini: ◊ Acordă asistenţă la lansarea pe piaţă a unor produse noi ◊ Acordă asistenţă în cadrul acţiunilor de repoziţionare pe piaţă a unui produs matur ◊ Contribuie la creşterea interesului pentru o anumită categorie de produse publice ◊ Realizează influenţarea anumitor grupuri ţintă ◊ Apără produsele care au întâmpinat probleme din partea publicului ◊ Creează imaginea firmei într-un fel care se repercutează favorabil asupra produselor ei. • Consultanţa .Presupune situarea conducerii firmei sau instituţiei publice cu privire la probleme de ordin public.legislative şi guvernamentale în vederea promovării sau respingerii anumitor legi şi reglementări. la poziţiile adoptate de aceasta şi imaginea sa.sunt concepute şi executate de organizaţie pentru a crea relaţii privilegiate cu categoriile importante de public şi pentru a fi remarcată de o serie de observatori.

Media necontrolate (agenţiile de presă. scrisori. Media controlate (buletine. Au avantajul că permit selectarea cuvintelor şi a imaginilor. interesul ei pentru ameliorarea vieţii. • asocierea evenimentului cu un alt eveniment mai cunoscut . • valoarea de ştire . devin termeni de referinţă în conversaţiile cotidiene şi sunt ţinute minte multă vreme. casete promoţionale. presa scrisă. rapoarte de activitate. atât asupra conţinutului. impresionează publicul. broşuri. au mai multe şanse de a rămâne ţn memoria oamenilor. cuvântări.mai multe evenimente plasate sub acelaşi generic asigură o vizibilitate sporită organizaţiei care le-a promovat.mesajele organizaţiei sunt transmise către presă cu scopul 39 . 3. 2. televiziunea) .). Prezintă dezavantajul unei credibilităţi mai mici din partea publicului şi a costurilor ridicate solicitate de dotările necesare. pentru a se bucura de acoperire în mass-media şi a atinge numeroase categorii de public. site-uri Internet.evenimentele care mobilizează un număr important de oameni şi care atrag presa. • identificarea unui nume potrivit . • impactul social . oamenii se vor simţi mai ataşaţi de organizaţie şi vor avea mai multă încredere în ea. radioul. etc.dezvăluie vocaţia publică a organizaţiei.evenimentele cu nume descriptiv. cât şi asupra momentului şi locului de distribuire. uşor de memorat.acţiunea din program beneficiază de proeminenţa evenimentului cunoscut şi rămâne în memoria colectivă asociată cu valorile şi prestigiul acestuia. • legarea evenimentelor în serii . Reprezintă canalele asupra cărora specialiştii în relaţii publice îşi pot exercita controlul.evenimentele trebuie să satisfacă aşteptările ziariştilor privind calităţile unei ştiri. precum şi elaborarea mesajelor conform dorinţei specialiştilor.

mesajele fiind preluate de presă deoarece conţin informaţii ce au valoare de ştire. 40 . publice Canale media utilizate în relaţiile A.4. ci şi de alţi factori (evenimente neaşteptate. Puterea televiziunii: Deasupra tuturor mijloacelor de comunicare stă televiziunea.de a se obţine acoperirea media şi de a fi atinse categorii largi de public. 2. reacţii subiective şi de moment ale ziariştilor). Acum. firmele analizează modul în care televiziunea poate deveni utilă sau poate dăuna intereselor publice ale acestora. Aceste persoane trebuie să corespundă unor cerinţe de ordin fizic şi intelectual precum şi de reprezentativitate pentru activităţile desfăşurate de firmă sau instituţie. Regulile în publicitate s-au modificat după apariţia televiziunii comerciale. Media necontrolate prezintă avantajul că au un grad ridicat de credibilitate şi costuri de distribuţie mai reduse. Au însa dezavantajul că transmiterea informaţiilor prin presă nu depinde întotdeauna de calitatea acestora. firmele angajează persoane care să devină imaginea acesteia precum şi reprezentanţi de presă care ajung în prim-planul televiziunilor. Astăzi. Acest instrument este considerat a fi o fortă atotputernică de către cele mai multe organizaţii. Din cest motiv. Controlul asupra mesajului final îl au ziariştii. majoritatea firmelor de succes sunt cele care stăpanesc arta de a apărea pozitiv în informaţiile oferite de televiziune. presiuni externe.

o campanie bine planificată va profita de avantajul unor modalităţi adiţionale de transmitere a unor mesaje plătite sau gratuite. fără să cunoască limitările impuse de volumele fişierelor sau tirajelor unei reviste. 41 . Radioul are unele avantaje care îl fac să fie de preferat televiziunii. Firmele cu adevărat interesate de imagine trebuie să apeleze la televiziune. Publicitatea la televiziune este foarte scumpă. locale. consideră că televiziunea depăşeşte bugetul de care dispun. • • • Imaginea ce permite creşterea gradului de credibilitate şi Flexibilitatea în ceea ce priveşte modificările sau schimbările Efectul de amplificare. planului de publicitate în funcţie de rezultate. B. Televiziunea permite prezentarea unui produs sau al unui serviciu către întreaga piaţă ţintă. Mesajul publicitar televizat: Pe măsură ce tehnologiile mass-media s-au modificat. comunicare. cu consecinţe benefice asupra randamentului campaniilor efectuate prin intermediul altor mijloace de comunicare. cum ar fi publicitatea prin poştă sau presă. determinat de vizibilitatea mijlocului de atractivitate. dar organizaţiile mici. În definirea unui mesaj de televiziune bun intră criterii extrem de variate. arta campaniilor de presă a trebuit să ţină pasul cu acestea. mai ales atunci când preţul este determinat de audienţa postului.Avantajele televiziunii ca mijloc de publicitate sunt: • Forţa. Radioul: În pofida încrederii sporite în televiziune ca principal mijloc pentru promovare a imaginii publice. Scopul mesajelor este influenţarea comportamentului publicului general şi nu în mod deosebit al publicului direct.

O persoană care vede un autocolant cu numele unei firme 42 . C. Cea mai obişnuită formă de campanie publică exterioară este autocolantul care acţionează ca un panou miniatural fix sau în mişcare.mai ales în campaniile orientate sau pe plan local. Un panou mare situat într-o zonă extrem de circulată oferă o expunere relativ ieftină a organizaţiilor ale căror bugete nu permit creare de imagine la televiziune. mijloacele de transport în comun par un mod de publicitate simplu. Ca în cazul televiziunii. dar nu trebuie subestimate. iar publicul va citi sau reciti materialele atunci când doreşte. nu în momentul impus de programul postului. D. Cu cheltuieli de producţie destul de mici. dar formatul tipărit permite organizaţiilor să prezinte mai multe informaţii. Publicitatea exterioară: Afişele. o organizaţie poate utiliza autocolantele pentru a-şi vedea numele în mai multe locuri. panourile. Anunţurile radio pot fi concepute diferit de la un post radio la altul astfel încăt să facă apel în mod special la acest public diversificat. Impactul dramatic al emisiunilor şi prezenţelor transmise în televiziune pare să lipsească dintr-un ziar sau o revistă. Presă scrisă: Avantajele şi dezavantajele relaţiilor publice şi promovării imaginii la radio şi televiziune dispar atunci când o organizaţie se foloseşte de presă scrisă şi mesaje tipărite. promovarea imaginii la radio se bazează tot pe audienţa generală a postului. Suficientă vizibilitate în acest sens poate genera un efect în lanţ asupra imaginii publice a organizaţiei. adresându-se unui public general. Cu toate acestea radioul oferă un impact destul de precis asupra audienţei. Acest fel de publicitate este extrem de util organizaţiilor care au nevoie ca numele lor să fie bine identificat.

E. tricourile. acestea sunt mai scumpe decât se justifică prin impactul lor. Insignele au fost utilizate mai bine de o sută de ani. sau cel puţin informarea şi generarea unui interes în rândul publicului. Publicitatea exterioară nu face decât să reamintească. Forme ale relaţiei cu presa A. agendele şi cănile au intrat puternic pe piaţă purtând numele unor firme şi instituţii. un eveniment sau o afacere în ansamblul său. Regula fundamentală a publicităţii exterioare este simplitatea. campania de presă se va asemăna cu publicitatea televizată. Adeseori. Baloanele. Subiectul campaniilor de presă poate fi un produs sau serviciu. 2. Un panou aglomerat de cuvinte nu poate fi citit de către un şofer aflat în mers. pixurile. Prin acest procedeu specific relaţiilor publice se încearcă convingerea şi influenţarea. în acest caz fiind vorba de costuri asociate. campania de presă primeşte un titlu sau slogan propriu asociat mărcii comerciale în jurul căreia se desfăşoară toate acţiunile şi anunţurile de presă Reuşita unei campanii în condiţiile existenţei unei explozii de 43 . lucru ce îi poate stimula interesul şi aşa mai departe. dar costurile tot mai mari le-au făcut mai puţin practice. Campania de presă: O campanie de presă reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţiuni corespunzătoare de informare prin mijloace de informare în masă. Alte forme: Promovarea publică a imaginii poate lua multe forme.poate să îşi pună întrebări despre aceasta. În situaţia în care campania vizează un obiect precis. De obicei.5. ea nu convinge.

44 . Multe firme sau instituţii doresc o bună publicitate prin intermediul mass-media. Soluţia salvatoare este oferită de relaţiile publice care pot fi folosite cu scopul realizării de publicitate pozitivă şi. PR . iar în acest context apar cel puţin câteva zeci de organizaţii asemănătoare care doresc bune relaţii cu mijloacele de comunicare în masă. Publicitatea cu ajutorul relaţiilor publice Ca formă a comunicării. această formă are dezavantajul costului fiind cea mai costisitoare formă de promovare.6. uneori. Aceasta impune ca publicitatea nu trebuie să recomande decât un bun produs.informaţii până la intoxicarea publicului.advertising şi comunicarea de masă 2. Pe de altă parte. publicitatea (reclama) are cel mai mare impact asupra publicului. 2.1. gratuită prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.6. se bazează pe regula fundamentală a publicităţii: dar şi a relaţiilor publice. O campanie de promovare tipică trebuie derulată pe cel puţin un an pentru a putea deveni eficientă. altfel rezultatele vor fi opuse aţteptărilor.

2.6. Raporturile dintre presă şi dependenţa între presă şi organizaţii Procesul de evaluare oferă un bun exemplu pentru dependenţa reciprocă existentă între presă şi diverse organizaţii. Firmele şi instituţiile se plâng tot mai vehement de acest proces de evaluare. fiind nevoite să răspundă în mod direct interesului public în probleme specifice şi cu privire la nevoile momentului pentru acest public. dar cu toate acestea. Mass-media însă se simt obligate să urmarească pe larg instituţiile reprezentative şi firmele din poziţii de lider. chiar şi atunci când numărul şi activităţile acestora este cu mult mai mare decât capacitatea şi dorinţa de reprezentare a presei. Firmele trebuie să comunice direct cu publicul pentru a obţine imagine. aşa încât. Presei îi place să stabilească învingătorii încă de la început. imaginea în sondajele de opinie depinde de deciziile mijloacelor de informare în masă cu privire la modul în care organizaţia merită să fie prezentată.Un public obişnuit va agrea evenimentele legate de o anumită organizaţie în doze mici. ca principală sursă de informare cu privire la 45 . Desigur. dacă nu eşti printre primii ai toate şansele să fii uitat pe parcurs. Cine decide? Mass-media sau organizaţia? Fluxul mesajelor oferite în piaţă îi determină pe clienţi să se bazeze mai degrabă pe media decât pe mesajul oferit de organizaţie. mijloacele de informare în masă vor avea întotdeauna rolul lor de arbitru al viabilităţii campaniei de presă. Organizatorii campaniilor ştiu că trebuie să utilizeze pe larg presa pentru a transmite publicului ştiri despre campanie.2. probabil că va reacţiona la o campanie prea indelungată ignorând majoritatea evenimentelor.

2. stă la baza 46 . iar cumpărătorii acordă o atenţie tot mai mare produselor sau mărcilor comerciale. Acest proces are propriile sale consecinţe. fapt ce generează o puternică importanţă a relaţiei cu presa. de arta de a comunica în raport de ceea ce vrei sa înţeleagă ţinta pe care o ai. înscenate chiar. evenimentele trebuie create. este un stil pe care-1 poţi învăţa. concentrându-se asupra utilizării mass-media ca principal canal de atragere a atenţiei publicului. poate deveni incertă. Pe masură ce scade semnificaţia firmei. speculând oportunităţile ivite sau creându-le efectiv.imaginea acesteia şi la oferta concretă adusă de aceasta. stilul de a aborda subtil orice problemă care se iveşte ţine de abilitatea persoanelor care-şi desfăşoară activitatea în acest domeniu dar şi de un anumit simţ nativ. Comportamentul etic în cadrul relaţiilor publice Relaţiile publice reprezintă cu mult mai mult decât activitatea agentului de presă. Etica in relatiile publice 2. În timp ce imaginea pozitivă a firmelor depinde tot mai mult de mijloacele de comunicare în masă şi nu de puterea mărcilor comerciale ale firmei. şlefui dar pe care îl ai sau nu.7. în timp.7. orientările diverse asupra firmelor sunt tot mai numeroase. perfecta. Firmele reacţionează faţă de acest proces printro reidentificare a mărcilor cu firma.1. poziţia pe piaţă. Capacitatea de a înţelege la timp ceea ce se aşteaptă de la tine şi de la organizaţia pe care o reprezinţi şi de a te adapta în timp util la mediul în care acţionezi. a hazardului. nimic nu este lăsat la voia întâmplării.

care să permită transmiterea unei imagini pozitive despre organizaţia pe care o reprezentăm prin însuşi climatul în care ne derulăm activitatea noi şi cei care ne înconjoară. caracterizate printrun climat economic. captând noi forme şi accepţiuni dar se poate spune cu certitudine că abordarea sa a fost făcută în Statele Unite. Se spune că n-ar trebui să spunem lucruri pe care dacă le-am vedea scrise sau le-am auzi/viziona ulterior ne-am ruşina că le-am spus. el s-a dezvoltat în timp.procesului complex de relaţii publice. funcţionând ca o legătură comunicaţională între o organizaţie şi toate publicurile ei. ‘Nimic nu e mai specific unei companii decât reputaţia ei şi climatul în care îşi desfăşoară activitatea. social. unde puterea presei a determinat o vulnerabilitate destul de mare a tuturor instituţiilor şi organismelor în faţa opiniei publice. care pot stabili şi menţine relaţii de încredere mutuală cu multiplele componente ale publicului organizaţiei. care face parte din mediul lor de desfăşurare. Conceptul de relaţii publice ca atare nu poate fi atribuit nimănui. Dacă am ales să lucrăm în domeniul relaţiilor publice. Aceasta este preocuparea departamentului de 47 . frumoasă. In lumea actuală nu e nevoie să fii de faţă atunci când comunici pentru că tehnologia îţi permite să faci acest lucru de la distanţă. Relaţiile publice ar trebui să folosească o abordare sistematică asupra stresului cotidian. dezvoltând politici de comunicare. asta ar trebui să fie o regulă de bază care ne-ar putea ajuta să creăm şi să menţinem în jurul nostru o atmosferă destinsă. astfel încât practicienii de relaţii publice trebuie să fie de fapt niste interpreţi. politic şi cultural nonconformist. ideile novatoare. care să denote încredere şi siguranţă şi să stimuleze spiritul creativ. plăcută.

care ia în considerare relativitatea adevărului sau a oportunităţii la un moment dat de a-i spune. putere. de D oug N ew som . Ju dy VanS lyke Tu rk.’25 Comportamentul etic are o determinare culturală. Un management etic îi îndrumă pe angajaţi înspre acţiuni responsabile. pe standarde care să nu permită comportamente imorale. valori moştenite. obiceiuri. astfel încât deciziile luate în anumite momente sunt discutabile sub aspect moral. p ag. D ean K ruckeb erg .Totul de spre relajii publice".relaţii publice al companiei. arătând permanent raporturile în care se află acesta cu publicul său. 30 0 48 . bazate pe integritate. factori de mediu sau individuali ori de altă natură. care trebuie să fie o antenă. este constituit pe anumite principii morale. luând în calcul însă şi etica de natură situaţională. In viaţa cotidiană principiile etice sunt susceptibile a fi supuse mai multor interpretări. Ca să ai însă curajul să aperi regulile etice trebuie să ai un puternic sistem personal de valori. Bucu reşti. 2 00 3. Relaţiile publice funcţionează şi ca o oglindă a managementului unei organizaţii. conştiinţa şi voinţa întregii corporaţii. De cele mai multe ori însă oamenii înţeleg greu sau deloc că există şi altceva în viaţă decât bani. marcate de tradiţii. 25 Philip Le sly în . culturale. faimă şi interese personale. La baza implementării unui management etic reflectat în modul de manifestare al relaţiilor publice stă adevărul. făcându-ne responsabili pentru faptele noastre şi pentru asumarea răspunderii faţă de acestea.. Ed itura Polirom . abordarea problemelor aşa cum apar ele. să ai curajul să-ţi aperi convingerile şi să refuzi să faci ceea ce nu este etic. Acestea ne determină să spunem cuvinte care se potrivesc sau nu cu acţiunile noastre.

cele mai provocatoare dezbateri sunt acelea privitoare la problemele etice cu care se confruntă practicienii PR. Exista câmp larg de lucru în ceea ce priveşte practicile imorale din PR-ul românesc şi de identificare a problemelor etice în raportul dintre presă şi PR însă nu trebuie neglijată influenţa nefastă a marilor concerne de presă care reprezintă interesele unor politicieni sau ale unor oameni de afaceri.7. 49 .2.2. Caracteristicile materialelor folosite în comunicarea publică Cu siguranţă. Apare o lipsă de repere morale în domeniul comunicării publice.

prea puternic profesionalizat şi nu se respectă cel puţin forma standard a unui material. este invocată soluţia întăririi legislaţiei în domeniu. Principalele caracteristici ale materialelor destinate comunicării 50 .implicare. profesioniştii de PR şi jurnaliştii. iar un cod etic general acceptat de breasla comunicatorilor şi un organism etic care să aplice acest cod pot descuraja practicile imorale din această zonă. Numai un set de instrumente etice poate proteja publicul de practicile incorecte ale jurnaliştilor şi oamenilor de PR. una pe care de cele mai multe ori nu ne-o dorim. pe de altă parte. Se spune că toată lumea se pricepe să scrie. dar nu oricine se pricepe să comunice atunci când scrie. Multe din instituţiile publice din România par închise într-un model de comunicare ce nu comunică nimic. plate. Rezultatul este că mesajele din materialele de PR sunt puse de către presă într-o altă formă decât cea primită.consecinţele ducând la lipsa de transparenţă şi obiectivitate ori manipulare. Din păcate este o lipsă acută de standarde la care trebuie să se raporteze comunicatorii. L-am numi mai degrabă un model al non-comunicării publice în care tehnicile de construcţie a textului sunt rudimentare. Pentru evitarea non-comunicării dar şi pentru îmbunătăţirea rezultatelor PR-ului insituţional ar putea fi utilizate standarde minimale ale redactării materialelor destinate comunicării publice. neexpresive. Pe de o parte. In timp ce discursul mass-media facilitează şi provoacă procese de interacţiune : conversaţie . majoritatea instituţiilor publice aproape că ignoră receptorul. se susţine că este preferabilă soluţia autoreglementării în presă şi în PR. cum ar fi legea care reglementează publicitatea. sensurile sunt închise într-un limbaj restrâns.

Naturaleţea expunerii contribuie şi la credibilitatea mesajului. termeni ai limbajului comun. să ofere o grilă de citire a unei realităţi pe care receptorul nu a cunoscut-o direct şi să îl ajute să-şi construiască un mod de 51 . cu propoziţii şi fraze scurte. . ea are un mare potenţial de a fi credibilă şi. Pentru aceasta specialiştii în comunicare publică recomandă texte simple. în aşa fel încât destinatarul final al comunicării să nu facă eforturi pentru a înţelege ceea ce am dorit să transmitem. nu trezeşte mai multe întrebări decât la începutul comunicării pe tema aleasă. conţinutul informativ nu e lapidar. ordonarea logică.publice sunt: . prin introducerea detaliilor.Veridicitatea: aceasta se creează prin relatarea secvenţială a evenimentului narativ. totodată. prezentarea faptului real. . de fiecare zi. clare. .Claritatea : materialele transmise trebuie să fie inteligibile. Un material de comunicare publică este bun dacă sună bine. inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării. care afectează viata cetăţenilor. Informaţia oferită trebuie să fie relevantă şi utilă pentru cetăţean. natural atunci când este citit cu voce tare. sunt prezentate informaţii de interes general.Noutatea : pentru ca materialul să fie preluat de presă.Relevanţa: tema stârneşte interesul publicului vizat. concise. firească şi uşor de urmărit a informaţiilor. el trebuie să prezinte o noutate. va fi şi uşor de reţinut.Naturaleţea : lucrurile sunt redate în firescul lor. Textul scris trebuie să poată fi foarte uşor transformat în text vorbit. camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări. . directe. nu lasă loc de interpretări. fără exagerări sau formalisme lingvistice. Materialele bune de PR au o notă informativă accentuată.

valoare. Relaţiile publice reprezintă o funcţie managerială care stabileşte şi menţine legături reciproc benefice între o organizaţie şi publicul de care depinde succesul sau falimetul ei. pentru că acest limbaj este cel recunoscut de către publicul final. mesajul principal. dar vor fi mulţi care vor reţine într-o formă schematică. Acestea ajută beneficiarul să se poziţioneze mai bine într-un câmp dinamic. agitat. 2. Creativitatea în contextul moralităţii relaţiilor publice Cei care îşi dispută poziţii în spaţiul public sunt sensibili la acţiunile creative. să atragă atenţia. eficienţă.7. Ele 52 . Pentru aceasta trebuie folosit limbajul adecvat canalului de comunicare ales. noutate. nu teoretizează şi nu abstractizează.raportare la acea realitate. Creativitatea intervine în cadrul dialogului dintre organizaţie şi public cu elemente de originalitate. să iasă în evidenţă.3.Actualitatea : acţiunea trebuie să se petreacă la timpul prezent iar maierialele vor fi uşor preluate dacă dezvoltă o temă actuală şi concretă. . Nimeni nu va reţine un text de o pagină. suprapopulat. Companiile care comunică profesionist în spaţiul public adoptă strategii de relaţii publice care să le ajute să se diferenţieze. redusă. dens. ingeniozitate. menite a scoate în evidenţă mesajele emise. în câteva cuvinte simple. .Oralitatea : este recomandabil ca esenţa materialului de PR să poată fi redată pe scurt.

Principiul etic din PR afirmă că cel care spune numai jumătate de adevăr se va confrunta. Specifică societăţilor postmoderne este căutarea justificării acţiunilor prin apelul la norme ale eticii pe care le contextualizează. Ea se naşte din lectură. talent. libertate interioară. mai devreme sau mai târziu. celebritatea. cu tot adevărul şi cu o mare problemă de imagine şi 53 . ci să seducă. creşterea vizibilităţii mediatice. Seducţia poate avea ca unealtă umorul. capturează imaginaţia. care impresionează. Creativitatea nu se găseşte la vânzare. Oamenii ţin minte aspectul de nou. complicitatea. Tocmai acest fapt reprezintă factorul de vulnerabilitate al eticii în Relaţiile Publice şi este dat de capacitatea de a interpreta determinările concret-istorice în propriul interes. de excentric uneori. Creativitatea face ca mesajul organizaţiei să nu fie pur şi simplu acolo. ingeniozitatea. imaginaţie. Scopul eticii în domeniul Relaţiilor Publice este să stabilească principiile în baza cărora se poate obţine succesul. Succesul în relaţiile publice este definit de câştigarea şi menţinerea unei reputaţii bune şi este garantat de principiile eticii deontologice. experienţă. educaţie.ştiu că relaţiile publice constituie un domeniu de activitate unde creativitatea este vizibilă şi judecabilă imediat. şochează. calificare. Acesta se concretizează prin influenţarea publicului într-o anumită problemă. atenţie. schimbarea atitudinii faţă de un anumit actor social şi relaţionarea cu societatea. surpriza. Creativitatea face diferenţa între un eveniment bine realizat şi unul memorabil. stimulează.

Cel care relaţionează şi informează correct este cel care crează transparenţa şi. Relaţiile Publice şi Noile Tehnologii 54 . neputându-se ascunde astfel faptul evident care s-a întâmplat în trecut. 2. Principiile eticii valabile şi acceptate la nivel internaţional sunt legate de strategiile specialiştilor şi practicienilor din domeniu.credibilitate. transparenţa este impusă şi în cazul în care este activată memoria colectivă a unei societăţi. acţionează cu o moralitate impecabilă. considerându-se că modelul moral al comunicării este modelul cel mai eficient.8. Etica în comunicare trebuie înţeleasă ca o modalitate de a avea success. implicit. În plus. de a avea o bună reputaţie.

internetul este prioritar activităţii de relaţii publice. Brusc. Această schimbare de paradigmă comunicaţională a pus şi Relaţiile Publice. se confruntă din plin cu noua „ordine mondială”. în noul context comunicaţional global. însă. Noul context comunicaţional vine cu avantaje notabile şi evidente în ştiinţele comunicării şi în Relaţii Publice. Dacă are 55 . pentru că tot mai multe repercusiuni în politicile naţionale.Relaţiile Publice. în special internetului? Conform lui Bernard Dagenais. Tehnologia comunicaţiilor si a informaţiei are meritul de a transforma globul într-un „sat global” sau într-o societate informaţională. iar compania vinovată îl retrage de pe piaţă. tot mai importantă. conceptul de relaţii publice în plan naţional este înlocuit de o nouă realitate. Astfel. într-un nou context comunicaţional. cum se vor adapta relaţiile publice noilor tehnologii. „Un profesor nesatisfăcut de randamentul unui cip face cunoscut lucrul acesta pe internet. nu mai vorbim de Relaţii Publice Naţionale ci de Relaţii Publice Internaţionale. au devenit de intreres internaţional. chiar dacă acesta a costă jumătate de milion de dolari. O întrebarea este. o întreprindere poate reuni rapid şi personal pe toţi care scriu cronici despre automobile dintr-o ţară. În România apartenenţa la o uniune statală europeană a schimbat ideea de naţionalitate. Invers. inevitabil. graţie societăţii informaţionale de până acum.

Aceştia pot 56 . Intranet-ul devine o unealtă modernă. Sistemul căsuţelor vocale telefonice. pentru a face în fine ostil interlecutorul nerăbdător. Se asigură accesul la bănci de date inepuizabile. de către indivizi care fac parte din organizaţii concurente sau adversare. Ele pot fi animate de către angajaţi nemulţimiţi. în acelaşi timp.numele şi adresa electronică a acestora. Tehnologia scrierii evoluează rapid. Se realizează ilustraţii şi puneri în pagină pe computer. Acest sistem permite însă întreprinderii să facă rapid accesibile informaţiile cel mai frecvent cerute. de ţinte. noţiunile de publicuri. care orientează interlocutorul către mesaje preînregistrate. Se retuşează fotografii sau se creează. le poate transmite în acelaşi timp o informaţie personalizată despre lansarea unui nou vehicul. Odată cu internetul. Site-urile web constituie noi vitrine ale organizaţiilor. enervează mai apoi. Site-urile de discuţii şi băncile de date favorizează circulaţia informaţiilor şi activează schimburile între parteneri ce împărtăşesc aceleaşi preocupări. de tehnici şi de mass-media evoluează. aceste site-uri de discuţii pot devenii un coşmar pentru organizaţie . este posibilă ţintirea precisă a interlocutorilor. care îi privează de orice contact cu o întreprindere sau organizaţie. de comunicare internă. De acum înainte. agasează în primă instanţă. Dar.

informaţie. De altfel. Sistemul căsuţelor vocale. Cu informaticii. Profesia de relaţionist. patru sau cinci linii. nu ţine întotdeauna seama de nevoile clientului. în momentul crizelor importante. să determine cetăţenilorutilizatorul. pentru a facilita munca organizaţiei. dar creează şi noi elemente supărătoare. Noile tehnologii aduc ameliorări în ceea ce priveşte serviciul cu clienţii. comunicare. înseamnă că informaţia la timp înseamnă şi mai mulţi bani. încât nu se pot trasa Bernard Dagenais. Ed. majoritatea consumatori nu au acces la această tehnologie. iar mai nou informaţia înseamnă bani. aproape simultan. iar tendinţele acestei revoluţii sunt atât de dinamice.”26 Dacă timpul înseamnă bani. 109110 26 57 . Relaţionistul trebuie deci să ţină cont de aceasta în relaţiile cu clienţii. Conceptele de informare. care vrea de fapt altceva. În timp ce organizaţia învaţă să utilizeze această nouă tehnologie. organizaţiile care au ştiut să-şi întreţină reţeaua cu informaţie continuă pe internet au putut menţine controlul asupra dialogului. pp. consumatorul şi angajaţii să recurgă la ea.participa la schimburi. încât astăzi putem urmării în timp real. cu trei. îşi pot face cunoscută părerea şi-şi pot chiar manifesta reticenţa şi nemulţumirea în mod direct şi rapid. se află într-un proces de revoluţie. evenimentele de oriunde din lume. Polirom 2002. excepţia ea fanilor trebuie. Internetul a accelerat viteza de circulaţie a informaţiei într-o asemenea măsură. de asemenea. chiar şi relatie.

De asemenea. sunt într-o continuă dezvoltare. Şi. Activităţile de comunicare. să fii la curent cu tot ce se întâmplă în mediul în care activezi. a contactului interpersonal. Singurele reproşuri la adresa relatiilor publice pe Internet sunt probabil legate de presupusa depersonalizare în lipsa relaţiei directe. Tendinţele. primul plan fiind ocupat de priorităţi ca reducerea costurilor. comparativ cu modalităţile clasice de a construi campanii de relaţii publice. Comunicatele de presă sunt tehnici de promovare specifice activităţii de relaţii 58 .cu claritate. de la emiţător la receptor. este una din premisele fundamentale ale oricărei afaceri. Relaţiile publice pe internet înseamnă site-uri prin care se promovează beneficiarul de relaţii publice. informare publică. Să fii informat. relaţii publice. a timpului necesar pentru circuitul informaţional. la nivelul societăţilor cu un grad de informare ridicat sunt evidente. dar şi campanii de PR în presa online. Nimeni nu poate ignora facilităţile evidente ale folosirii Internetului pentru promovare. mai ales. care devine din ce în ce mai uzitată. la targetarea precisă a unui mesaj specific către un utilizator specializat şi de monitorizarea exactă. nevoia de informaţie a publicului larg este într-o continuă creştere. nimeni nu poate ignora costurile mult mai scăzute ale promovării prin Internet. ce ajung pe un plan secund. statistică a rezultatelor.

fără nici o distincţie. un canal media rentabil atât din punct de vedere financiar cât şi din punct de vedere al target-ului propus. telefon portabil. Primordial au devenit biţii (binary digit). munca. Astăzi. Economia. calculator. vibraţia aerului sau culoare. sistemele digitale) şi seria de fuzionări şi comasări ale unor mari companii aflate în relaţie directă sau doar tangenţială cu vastul domeniu al comunicării. curier electronic. am intrat într-o adevărată cyber-lume. aceste industrii sunt bulversate de sinergiile induse de revoluţia digitală.publice care par să fi descoperit. păşind în era mondializării. autostrăzile informaţiei. Ansamblul mijloacelor de comunicare în masă se vede zguduit din temelii de două fenomene paralele: revoluţiile tehnologice în lanţ (informatizarea galopantă a tututror sectoarelor de activitate. prin intermediul internetului. Această răvăşitoare revoluţie ne-a făcut să ne înconjurăm de tot mai multe şi mai sofisticate mijloace de comunicare (fax. umanitatea nu a ajuns la un asemenea nivel al comunicării: prin intermediul Internetului. cuvântul. arta şi cultura s-au conectat la şi în reţea. Altădată autonome. comerţul. computer 59 . Miculescu. Despre relaţii publice pe Internet ne vorbeste şi autoarea Simona M. sunetul şi imaginea. vectorii comunicării nu se mai reduc la literă. constituiţi din 0 şi 1. în cartea sa „Relaţiile Publice Internaţionale în Contextul Globalizării”: „Niciodată de-a lungul istoriei ei. care aruncă în acelaşi malaxor.

Telefonul este util pentru convingerea celorlalţi să acţioneze într-un sens pe care nu îl doreau. 2001. 102-103 60 . DVD.”27 Telefonul se poate constitui într-un instrument foarte bun de relaţii publice.). Miculescu. Bucureşti.portabil sau de buzunar. CD-ROM. Se ştie că un telefon este mult mai eficient decât o scrisoare sau un fax de rememorare ori un apel de ultimă oră. pp. Internet etc. cum ar fi participarea la o reuniune. O scrisoare este mult mai uşor de evitat decât o promisiune personală dintr-o conversaţie telefonică. Când se vorbeşte. însă despre un agajament financiar sau tehnic este recomandabil pentru ambele părţi să consacre în scris înţelegerile telefonice. 27 Simona M. Ed. Relaţiile Publice Internaţionale în Contextul globalizării. SNSPA.

o simplificarea procedurilor. o organizarea unor cursuri de instruire adaptate nevoilor de instruire şi specificului de activităţii lucru al fiecărui compartiment. o organizarea periodică a unor întâlniri colective pentru informarea asupra conducerii şi personalului celorlalte instituţiei activităţii timpului compartimente din instituţie.9. în scopul dinamizării circuitului informaţiilor. ◊ înfiinţarea unui birou de relaţii cu publicul. Comunicarea cu publicul (funcţionarii publici şi cetăţenii) ◊ realizarea unor materiale informative cu privire la activitatea publicului. o decongestionarea funcţionarilor publici. o identificarea unor modalităţi de motivare şi atragerea în sistem a specialiştilor. o cultivarea spiritului de echipă.2. Comunicarea o definitivarea identităţii instituţionale. 61 instituţiei care să fie diseminate . Recomandări pentru îmbunătăţirea comunicării interne şi externe a. b.

frecventă conferinţe de presă. care să permită direcţionarea apelurilor către persoanele abilitate din cadrul instituţiei. ⇒ îmbunătăţirea designului şi structurii paginii web a instituţiei. ⇒ identificarea persoanelor de contact din instituţiile ⇒ organizarea de mai presă şi cultivarea a unor colaborării cu acestea.◊ achiziţionarea unei centrale telefonice. în scopul cunoaşterii cât mai exacte a activităţii instituţiei. ◊ promovarea unei atitudini corecte şi amabile în relaţiile cu cetăţeanul. Comunicarea cu mass-media ⇒ transmiterea constantă de informaţii către mass media. d. ⇒ desemnarea unui purtător de cuvânt de către conducerea instituţiei. c. Comunicarea cu alte instituţii şi autorităţi publice  crearea unei baze de date cu 62 . ◊ îmbunătăţirea designului şi structurii paginii web a instituţiei.

 actualizarea constantă a paginii web a instituţiei. denumite comunicatori.  realizarea de întruniri şi consultări cu reprezentanţii acestor instituţii. III Aplicabilitatea relaţiilor publice în domeniul turismului -Studiu de caz Agenţia de turism Perfect Tour– 63 . Cap. care să reprezinte legătura dintre instituţie şi autoritatea publică respectivă.  gestionarea în timp util şi într-o manieră profesionistă a solicitărilor din partea instituţiilor şi autorităţilor publice.persoane. în cadrul cărora să se exprime puncte de vedere şi soluţii pentru problemele de interes comun.

Craiova. Dertour. Perfect Tour este certificată ISO 9001:2000 din 2006 pentru sistemul calităţii şi interesul permanent pentru satisfacerea necesităţilor clientului. afilieri internaţionale. având ca obiect principal de activitate comercializarea serviciilor turistice. certificare acordată de The Germanisher Lloyd Certification Gmbh Hamburg. Este agent autorizat al celor mai mari touroperatori internaţionali (TUI. astfel: • 10 filiale Perfect Tour tour-operatoare în: Braşov.1. Perfect Tour cuprinde cea mai vastă reţea proprie de agenţii de turism din România. Perfect Tour este agenţia tour-operatoare care a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare pe piaţa de turism a ultimilor ani. Tulcea peste 500 de agenţii partenere revânzătoare pe întreg teritoriul României • 64 . organizare de evenimente. Piteşti. firma îşi schimbă managementul în februarie 2004 odată cu relocarea în Bucureşti. Perfect Tour. prin repartizarea pe teritoriul României în 11 filiale.3. conexiuni multiple. moment în care cunoaşte o dezvoltare deosebită în tot ceea ce înseamnă cazări interne şi internaţionale. Ploieşti. se remarcă prin calitatea serviciilor. Înfiinţată în anul 2001 în Braşov. auto şi pe calea ferată. având o reprezentare largă pe întreg teritoriul ţării. Buzău. unul dintre primii 3 operatori în industria turismului din România. Neckermann. Cluj-Napoca. Constanţa. vânzări bilete de transport aerian. Scurt istoric al agenţiei de turism Perfect Tour Perfect Tour este o companie cu capital integral privat. GTA). Iaşi. prin expertiza de specialitate a personalului dar şi prin preocuparea de a depăşi în permanenţă aşteptările clienţilor săi. Galaţi.

Locul şi rolul relaţiilor publice în cadrul promovării 65 . singurul de acest gen din România. Această dezvoltare teritorială este bazată pe deţinerea şi utilizarea de către Perfect Tour a uneia dintre cele mai performante platforme de front şi back office din lume. 3.Incepând cu luna februarie 2007 a devenit funcţional un call center de rezervări şi customer care ce se adresează atât pieţei interne. cât şi celei internaţionale.2.

Publicitatea poate informa clientela despre existenţa produsului. imaginea acestora putând fi construită mult mai eficient prin intermediul relaţiilor publice. la comercializarea bunurilor de consum. în timp ce un turist nemulţumit descurajează alţi 10 turişti potenţiali. Publicităţii i se acordă o atenţie relativ mai mare pe piaţa turistică deoarece numărul cumpărătorilor este mai ridicat. iar sentimentele joacă un rol mult mai important în procesul de luare a deciziei de cumpărare. cunoscând că fiecare salariat este un prestator de servicii şi că. Ei acordă în continuare un rol important publicităţii. poate contribui la stabilirea unor contacte de afaceri şi la reasigurarea cumpărătorilor. de regulă. în mare măsură. cea mai puternică disciplină pusă în slujba marketingului. comportamentul publicului din interiorul unităţilor este decisiv. un turist mulţumit de servicii mai aduce 1-2 turişti noi. poate spori cunoştinţele acesteia despre produs. În activitatea de turism. Importanţa diferitelor instrumente promoţionale diferă în funcţie de tipul pieţei: bunuri de larg consum sau bunuri industriale. Calitatea şi atitudinea cadrelor de turism sunt hotărâtoare pentru rentabilitatea activităţii şi pentru asigurarea unor servicii corespunzătoare. însă doar ca mecanism de susţinere a mărcilor şi produselor deja existente pe piaţă şi nu de lansare a altora noi. vânzarea personală poate contribui. în mod asemănător. 66 . pe neaşteptate.Specialiştii susţin că relaţiile publice au devenit.

Salariaţii din turism sunt. informându-l argumentat asupra ofertei turistice şi informându-se eficient asupra preferinţelor acestuia este o acţiune de relaţii publice convingătoare. orientarea.3. pe relaţiile lucrător-turist şi lucrătorlucrător. tendinţele şi interesele producătorului de turism şi totodată să asigure circuitul de informaţii în dublu sens. agenţi de relaţii publice şi un factor esenţial de impulsionare a vânzărilor şi de susţinere a uni comerţ agresiv. vom sublinia câteva dintre mijloacele cele mai uzitate prin 67 . preocupările. ghizii însoţitori de turişti sunt cuprinşi în reţeaua de desfacere a agenţiei lor. eficientă. care menţine o comunicare neîntreruptă cu publicul. acţiunile de relaţii publice susţinute în interiorul întreprinderii vizează să asigure difuzarea unui minim de cunoţtinţe la toţi salariaţii cu referire la politică. In practica internaţională. sau a altor întreprinderi. În practica turismului. efectuând vânzări directe de servicii turistice suplimentare. dacă nu chiar un punct de vânzare. la punctul lor de contact cu consumatorul. Fără a limita în vreun fel ideile ce trebuiesc să emane de la lucrătorii de relaţii publice.3. Krippendorf. Oricare mijloc care poate să transforme întreprinderea dintr-un turn de fildeş impenetrabil într-o casă de sticlă cu pereţii transparenţi. Instrumente ale relaţiilor publice în turism ‘Dacă mi-aş asuma conducerea unui oficiu naţional de turism nu aş cheltui un cent pentru publicitate fără să fi consacrat înainte 250 mii de dolari pentru relaţiile publice’ spunea J. sau stimiiland §i orientand dorinta jde cumparare a consumatorilor.

împărţirea de pliante cu oferte de vacanţe.acţiuni de presă şi publicaţii proprii precum participări la emisiuni radio şi tv.participarea la conferinţe de presă. târguri. filme şi proiecţii de diapozitive cu locuri din destinaţiile de vacanţe oferite. . conferinţe. după cum urmează: Evenimente speciale naturale: împlinirea a x ani de când agenţia de turism activează cu eficienţă în domeniul turimului sau de când 68 . Pentru clarificarea de principiu a conţinutului acestor mijloace de relaţii publice şi pentru a evidenţia gradul şi modul lor de folosire în activitatea noastră specifică vom evidenţia în continuare câteva dintre particularităţile acestora. editarea de cataloage pentru fiecare sezon turistic. Se impune să începem cu evenimente speciale întrucât viaţa demonstrează că evenimentele speciale creează bune condiţii pentru contactele umane şi pentru promovarea lor.larga lor răspândire. reuniuni şi recepţii organizate în domeniul promovării turismului. artificiale directe şi artificiale indirecte. .conferinţe de presă pentru promovarea publicaţiilor proprii. pentru fiecare zonă a globului unde au încheiate contracte. Din practica internaţională rezultă că evenimentele speciale pot fi împărţite în trei categorii. . . expoziţii şi standuri de prezentare a ofertelor turistice.acţiuni ocazionate de evenimente speciale: naturale.vizite de informare şi de documentare în diferite destinaţii turistice. şi anume: .

inaugurarea unei baze de agrement într-un sat turistic etc. internaţional de colaborare turistică. şi premierea unor pachete de vacanţe sau a unui ghid turistic la manifestaţii internaţionale de prestigiu. acţiunile de relaţii publice trebuie să informeze argumentat şi documentat. expoziţii şi standuri de prezentare S-a aratat că în timp ce publicitatea afirmă. subliniate sugestiv prin presă. Târguri. adică evenimente semnificative care. inaugurarea unui C acord internaţional de colaborare turistică. radio. organizate de întreprindere la târguri Internaţionale sau alte ocazii. expoziţiile şi standurile de prezentare. orientându-i pe aceştia în privinţa ofertei şi obţinând de la ei toate informaţiile utile în luarea unor decizii. Intre tehnicile utilizate de relaţiile publice în turism cele mai cunoscute sunt: târgurile. Evenimente speciale directe. Cadrul de contact şi de lucru cel mai larg din acest punct de vedere sunt expoziţiile şi standurile de prezentare.colaborează cu o anumită agenţie străină de prestigiu etc. să provoace şi să susţină dialogul cu clienţi potenţiali. sosirea în ţară de la începutul anului a turistului străin cu numărul un milion. prin cadre şi imagini. Evenimente speciale indirecte: premierea unor trofee cinegetice obţinute într-un sezon de vânătoare promovat de agenţie. toate acestea atrăgând atenţia publicului asupra comportamentului social al agenţiei şi asupra valorii ofertei turistice.. 69 . semnarea unui acord h. evidenţiind prezenţa conducerii superioare a întreprinderii şi cadrul festiv al manifestaţiei. TV. plecarea turistului cu numărul un milion într-o călătorie turistică peste hotare.

Expoziţiile şi standurile de prezentare ocazionează contactarea zilnică a mii de persoane. ci trebuie să fie abordate ca prilej unic de sensibilizare a opiniei publice. Filmele şi proiecţiile de diapozitive cu locuri din destinaţiile de vacanţe promovate Aici reamintim că mai mult de 80% din cunoştinţele obţinute de om sunt astăzi de origine vizuală decât de una auditivă. Expoziţia sau standul de prezentare nu trebuie să fie tratat ca o simplă formă de etalare a mostrelor ofertei. cu referire la acţiunile de presă. Filmul de relaţii publice şi proiecţiile de diapozitive trebuie să dea maximum de informaţii asupra subiectului prezentat. fără însă să alunece spre agresivitate. în acelaşi timp. emisiunii radio şi tv. Acţiuni de presă şi publicaţii proprii Câmpul de activitate în acest domeniu al relaţiilor publice este aproape nelimitat şi. de captare a interesului acesteia. el prezintă marele avantaj că dialogul nu este întreţinut de întreprindere direct ci indirect prin girul de autoritate al gazdei. în cea mai mare parte public potenţial din masa fluctuantă a acestuia care nu a venit numai să vadă ci mai ales să asculte. sunt receptate de spectator în condiţii optime de percepţie (obscuritate propice concentrării şi o atitudine de receptare plină de bunavoinţă). să se informeze. în faţa cititorilor sau ascultătorilor acestora. cu zgomotele de atmosferizare şi cu muzica şi. Publicaţiile sunt un mijloc eficient de relaţii publice de determinare a 70 . Filmul şi proiecţiile de diapozitive sincronizate cu muzică şi comentariu sunt mijlocele didactice de primă calitate întrucât conjugă imaginea cu vocea omului. revistei.

există o acţiune determinantă. reuniuni şi recepţii Toate acestea sunt acţiuni de relaţii publice bazate pe contacte umane. chiar şi în viaţa internă. prestatorii trebuie să facă mari eforturi pentru elaborarea şi prezentarea imaginii produsului turistic. diferenţiat astfel de majoritatea altor bunuri. că înainte de înfăptuirea acţiunii comerciale propriu-zise. Conferinţele de presă. capabilă să informeze real şi complet întreaga opinie publică. de promovare comercială şi nu manifestări sau relaţii protocolare. cu ocazia căruia poate informa opinia publică şi poate nemijlocit să-i simtă impulsurile. convingând clientela potentială cu referire la diversitatea şi valoarea ofertei unei întreprinderi de turism şi la caracterul social al activităţii ce o desfăşoară.indicelui de popularitate şi a celui de simpatie ale opiniei publice faţă de produsele unei întreprinderi turistice şi de agenţiile care le oferă. produsul turistic. Vizitele de informare şi de documentare în diferite destinaţii turistice În acest domeniu se manifestă cel mai concludent dorinţa agenţiei de a se prezenta în faţa clienţilor săi potenţiali ca o casă cu pereţii de sticlă. Rezultă deci. aceea de a vinde clientului potenţial climatul de ansamblu. nu poate fi transportat la client. Acest gen de acţiuni sunt operaţii de lucru. Participare la conferinţe de presă. ci clientul trebuie să fie determinat să vină la produs. Întrucât oferta nu poate fi materializată pe pieţele turistice. conferinţe. determinându-l 71 . pe dialog susţinut direct de întreprindere. reuniunile şi chiar recepţiile sunt practicate în activitatea noastră externă şi uneori. Prin natura sa.

totodată. Ori. idei şi mereu tot mai multe idei. Relaţiile publice reprezintă un filtru al comunicării organizaţiei. sociale. politice.3. economice.să prefere soluţia de vacanţă oferită. 3. culturale etc. pe de o parte. pentru a-l face să lucreze pentru sine sau pentru a-l împiedica să lucreze împotriva sa. cel mai bun climat de ansamblu este creat de conducătorii de opinie şi de vânzătorii de turism. Publicul vizat Relaţiile publice ale unei organizaţii privesc organizarea şi administrarea sistemului complex de relaţii comerciale. şi nevoia de 72 . alături de consumatorii produsului. Relaţiile publice realizează un compromis strategic şi controlat între nevoia de comunicare şi nevoia de transparenţă. în determinarea lor există o unică posibilitate: idei. impiedică sau atenuează impactul mesajelor nefavorabile. mediatice. administrative. în care organizaţia este implicată. După cum am arătat. filtru care lasă să treacă şi chiar amplifică circulaţia mesajelor favorabile şi. Mijloacele de realizare ale acţiunilor de relaţii publice nu se sfârşesc aici.

în sensul că relaţia cu publicul presupune o pregătire în plus faţă de munca de birou. este vorba de oameni cu un dezvoltat simţ de observaţie şi cu multă imaginaţie. Pe langă trăsăturile de personalitate pe care trebuie să le aibă specialistul în relaţii publice. la urma urmei. A-l accepta doar de dragul ideii că şi-a găsit un loc de muncă este o mare greşeală şi. o formă de necinste . Dacă vom învăţa. iar atunci când unii dintre noi reuşesc. 73 . începând de la cunoaşterea diversităţii problemelor pe care publicul le pune organizaţiei în care lucrează şi terminând cu diversitatea tipurilor umane (tipuri de personalitate şi de comportament). nu trebuie să accepte un astfel de post. de a crea şi de a întreţine relaşii bune şi indirect profitabile cu cele mai influente categorii de public. Nu va fi eficient nici ca membru al organizaţiei. Pentru aceasta. în sfârşit. Personală . nu va fi plăcut nici de publicul cu care intră în contact şi.discreţie şi de confidenţialitate. pe de altă parte. de a o apăra şi de a o îmbunătăţi cu orice ocazie. comportamentul comunicaţional performant. A lucra într-o organizaţie sau într-un birou care presupune relaţii cu publicul nu înseamnă doar un loc de muncă. Acest lucru nu se învaţă spontan. nu va fi nici mulţumit de munca proprie. Profesională . însă.în sensul că angajatul implicat în relaţii publice trebuie să răspundă anumitor aşteptări. care i se va părea tot mai stresantă şi mai ingrată. acesta trebuie să ştie să comunice. Cel care nu se simte în stare să reziste acestei diversităţi. trebuie atât pregatire personală dar şi profesională. Rolul serviciilor şi a acţiunilor de relaţii publice este acela de a construi imaginea identitară a organizaţiei.atât faţă de alţii cât şi faţă de sine.

Publicul poate fi un accelerator al acţiunilor firmei.vom vedea că multe dintre necazurile pe care ni le aduce activitatea de relaţii cu publicul vor dispărea. Nici o organizaţie nu are un public ‘în general’ omogen şi unic. obligatarii. grupuri etc. fundaţii culturale. o opinia publică sau publicul extern o publicul intern (salariaţii. societăţile de rating şi asigurări o acţionarii. băncile. administratorii. într-un mediu de afaceri. se înţelege orice organizaţie. dar a te pune în locul altuia. bursele. numită de psihologi empatie. ci 74 . a simţi şi a gândi din punctul lui de vedere presupune o atitudine mai aparte. care prin atitudinile. grup de interese sau individ. dar şi o frână sau un obstacol în calea acţiunilor şi intereselor sale. opiniile sau comportamentele sale poate provoca un impact oricât de mic asupra vietii şi intereselor companiei. care reprezintă ţinte ale acţiunilor de relaţii publice: o mass-media (grupurile de presă scrisă şi audiovizuală) şi mediul Internet. instituţiile şi organismele puterii de stat şi ale administraţiei publice o partidele politice şi orice alte grupuri de interes. asociaţii profesionale. Publicul este un termen prin care. diverse comitete şi organizaţii interne) o instituţiile şi fondurile financiare. Există mai multe categorii de public. mânaţi de nevoi şi de necazuri. politice şi civile. Este suficient să ne gandim la faptul că publicul reprezintă oameni ca şi noi.

organizaţia se adresează şi unui public intermediar (alte organizaţii similare. atât relaţiile cu publicul extern 75 . După criteriile prezentate. comunitatea. parteneri şi colaboratori). Relaţiile cu publicul vor extinde astfel.tip de public. Pe lângă publicul intern (personalul propriu) şi publicul extern (clienţi. organisme de stat şi civile. cu aceleaşi interese şi publicul partener ce grupează organizaţii şi persoane cu interese diferite dar care au nevoie de existenţa unor alianţe cu organizaţia. Organizaţia îşi poate grupa publicurile mult mai eficient în raport de incidenţa comunicării sub aspectul frecvenţei. de susţinere sau de frânare şi constrângere a acţiunilor companiei. În mod obişnuit. instituţii diverse etc. intensităţii. care se pot individualiza şi ierarhiza în funcţie de gradul de implicare în procesele de comunicare. şi poziţiei comunicării.întotdeauna segmente de public. acest public se poate încadra în două categorii-tip distincte: publicul colaborator. care grupează organizaţii şi persoane omogene. Diferitele segmente de public nu sunt active în egală măsură. unele rămân pasive sau apatice atâta timp cât acţiunile şi interesele companiei nu le afectează în nici un fel (non-public).). Publicul intermediar se caracterizează prin următoarele: ◊ Este şi intern şi extern (şi beneficiar dar şi interfaţa în relaţiile cu publicurile externe) ◊ Este un puternic purtător de imagine pentru organizaţie ◊ Este fluctuant (datorită caracterului contractual) ◊ Este fie omogen fie neomogen din punct de vedere al obiectivelor colaborării. Se identifică astfel trei categorii .

In al doilea caz. principalul obiectiv este dezvoltarea imaginii şi activităţii pe dimensiuni culturale diverse ale publicului. obiectivul principal este formarea şi promovarea unei imagini publice cât mai bune a organizaţiei (cât mai adecvate obiectivelor sale).(în special prin intermediul mass-media sub formele advertising şi publicity).5. În primul caz. cât şi pe cele cu publicul intermediar (în special de natură branding şi promotion). Promovarea în turism se referă la un ansamblu de demersuri de comunicare ce vizează transmiterea permanentă pe diverse căi a unor „mesaje destinate informării atât a clienţilor potenţiali cât şi a operatorilor de turism asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor turistice oferite spre 76 . Ele sunt iniţiate şi conduse de către agenţii ca urmare a presiunilor pe care le exercită concurenţa şi a dezvoltării conştiinţei civice a indivizilor. 3. Relaţiile publice în cadrul agenţiei Perfect Tour Relaţiile Publice reprezintă managementul imaginii şi reputaţiei unei agenţii de turism.

Ca orice altă activitate susţinută şi planificată promovarea turistică organizată de Perfect Tour are obiective clare.”28 Acţiunile de promovare iniţiate de Perfect Tour vizează atât atragerea unor noi clienţi cât şi păstrarea celor vechi adresându-se direct sau prin intermediari. Academia Brîncuşi 2005. fie publicului general. mai multe resurse pentru promovare. p. înainte de toate. 322 77 . Parteneriatul public privat în promovarea turistică este o problemă importantă.. cu scopul de a consolida o imagine pozitivă şi de a cultiva o atitudine favorabilă faţă de acestea şi firmă. fie unor grupuri ţintă bine identificate. şi transformarea nonconsumatorilior de produse turistice în consumatori. In cazul destinaţiilor turistice consecrate.. acest lucru aduce garantat. atragerea clienţilor firmelor turistice concurente. în timp ce obiectivul ar trebui să fie acela de a privi turismul într-o manieră de 28 George Niculescu. care sunt alocate printr-o strategie pe termen lung şi dintr-o perspectivă de marketing şi comunicare în care obiectivele şi ţintele sunt foarte bine definite. deoarece firmele de turism sunt în majoritatea lor mici şi au tendinţa să-şi fixeze orizonturi de timp mai scurte şi să ia decizii individuale.) ale turiştilor modificări convenabile întreprinderii ofertante. Târgu Jiu. Perfect Tour îşi planifică promovarea turistică în funcţie de istoricul contractelor de colaborare şi parteneriat încheiate în cazul diferitelor pachete turistice. Cele mai cunoscute astfel de obiective sunt: întărirea fidelităţii clienţilor proprii. Marketing turistic. mărirea numărului de ocazii în care clienţii ei fideli o pot solicita pentru satisfacerea nevoilor de turism.comercializare. respectiv de a determina în mentalitatea şi obiceiurile de cumpărare (.

Iată cateva exemple de rapoarte pe care clientul corporate le poate folosi: rapoarte oraşe-pereche. divertisment. dezvoltarea turismului familial. Perfect Tour se poate mândri că a obţinut rezultate foarte bune prin transparenţă. creativitate. rapoarte detaliate de zbor.ansamblu. să ofere o nouă viziune despre business travel în România. numeroase opţiuni de a crea mai multe oportunităţi de economisire. sport. Pentru clienţi aceasta reprezintă asigurarea unei călătorii fără griji. In continuare. recreere etc. preţurile cele mai competitive din industrie. 78 . aderarea automată la cerinţe şi preferinţe. Soluţia BI (business intelligence) oferă clienţilor corporate o multitudine de analize şi raporturi care conduc la optimizarea timpului şi fondurilor. Perfect Tour face acest lucru încercând să-şi consilideze colaborarea cu diverşi actori astfel încât să se asigure participarea tuturor părţilor în acest proces. rapoarte topul destinaţiei şi multe altele. diferite raporturi de gestiune.). bunăstare. Strategia de dezvoltare a agenţiei Perfect Tour prevede implementarea unui de calitate bazat pe o dezvoltare susţinută. organizaţional şi de afaceri. având prima platformă de rezervare conectată la cei mai mari furnizori. dezvoltarea treptată a unei oferte suplimentare (cultură. rapoarte detaliate de hotel. managementul relaţiei cu clienţii care include interfeţe precum: business to business. Perfect Tour şi-a luat pionieratul în tehnologie. atunci nu vor exista rezultate de succes: însuşi sectorul turistic trebuie să adopte o atitudine proactivă. doreşte să schimbe mentalităţi. business cu client. monitorizarea bugetelor. activând potenţialele întregului areal. îndrăzneală şi consecvenţă.

bilete avion. .Aria de expertiză a agenţiei Perfect Tour include servicii complexe dedicate departamentului corporate dar şi segmentului de petrecere a timpului liber: . tarifele putând fi negociate în funcţie de mai mulţi factori: perioada. inchirieri de masini. etc. Oferim o gamă de servicii specializate pentru planificarea şi realizarea întâlnirilor. Perfect Tour oferă cele mai bune tarife posibile. număr de camere. etc). frecvenţa. Europa sau alt continent. toate hotelurile internaţionale sunt disponibile. In afara de serviciile de călătorie. economiile şi se focusează pe îndeplinirea obiectivelor. cazare intern si extern. Pentru a avea cele mai bune tarife. Astfel. prin intermediul sistemului de rezervare online. Chiar dacă vorbim despre cazări în ţară sau străinatate. Perfect Tour are cea mai bună consultanţă de specialitate pentru furnizarea unui program de întâlniri cuprinzătoare şi evenimente care optimizează costurile. conferinţele sau alte evenimente. transferuri. Pentru clienţii corporate. Perfect Tour lucrează doar cu cei mai mari tour operatori şi furnizori de pe piaţa mondială a turismului (de exemplu: TUI. îndeplineşte şi execută aceste evenimente prin servicii adaptate nevoilor clientului. avem cele mai bune tarife indiferent de locaţia în care au loc congresele.reuniuni. DERTOUR. apoi planifică. Echipa Perfect Tour se implică în dezvoltarea conceptelor de evenimente care să îndeplinească obiectivele afacerii. congrese şi evenimente. Perfect Tour a reuşit să se impună în industria evenimentelor organizând cu succes peste 30 de misiuni 79 .

Management-marketing în turism. Agenţia Perfect Tour este implicată şi în promovarea activităţilor. De asemenea. transferuri). conferinţe şi târguri în străinătate.comerciale. agenţia noastră organizează întâlniri cu mediul de afaceri. cazare.216 80 . pe lângă serviciile de călătorie (obţinerea vizelor. construirea şi amenajarea de standuri la târgurile internaţionale. 2001. Brăila. modul de implementare al planului şi procedurile de monitorizare şi evaluare a performanţelor obţinute. Planificarea şi realizarea unor campanii eficiente de relaţii publice presupune adoptarea unor decizii esenţiale privind obiectivele urmărite prin intermediul acestora. transport. Independenţa Econimică . cu autorităţile guvernamentale şi agenţiile locale pentru discuţii cu privire la domeniile de interes. foarte importantă este asigurarea integrării eforturilor de relaţii publice în ansamblul eforturilor de comunicare de marketing ale organizaţiei turistice pentru a se maximiza efectele generate în urma desfăşurării acestora. p. construirea mesajului care va fi transmis consumatorilor şi publicului larg şi alegerea mediilor de comunicare folosite.29 CONCLUZII 29 Mihaela Diaconu. Pentru misiunile economice şi târgurile din străinătate. condiţiile de vaccinare.

organizare de evenimente pentru lansare. relaţiile publice. În plus. prin intermediul căruia să adune din mediul exterior informaţii care să influenţeze procesele de decizie organizaţionale. sunt vitale. Dar. Deşi atenţia acordată noilor media digitale pare să fie ultima modă în relaţii publice şi nimic mai mult decât atât.Relaţiile publice au dobândit o importanţă deosebită în ultimii ani. etc. pe simetrie şi dialog şi responsabilă din punct de vedere social.. mulţi practicieni folosesc noile media în acelaşi mod în care le utilizează pe cele tradiţionale – ca pe un alt canal prin care să arunce mesaje către un public foarte larg – în loc să le vadă ca pe un mijloc strategic de interacţionare cu publicurile. De ce sunt relaţiile publice importante? Dincolo de teoria învăţată în facultate. prin notorietate şi credibilitate. relaţii publice on-line. eu cred că sunt cele care ajung primele la consumator. companiile abordând acest domeniu din ce în ce mai des. Am putea spune că aproape orice companie se foloseşte în promovarea imaginii sale de această ştiinţă. Pentru ca relaţiile publice să folosească noile media la adevăratul lor potenţial. bazată pe comunicare bilaterală şi interacţiune.. chiar dacă se folosesc sub diferite abordări: conferinţe de presă. Cu toate acestea. prin relaţii publice multe companii au reuşit să îşi creeze o imagine favorabilă în faţa consumatorilor. mai strategică. realizate printr-o bună comunicare. este necesar ca teoreticienii şi practicienii să reinstituţionalizeze relaţiile 81 . aceste noi media au potenţialul de a transforma profesia într-una mult mai globală. în domeniul turismului.

simetrică. marcată de comunicare în două sensuri. cărţi. seminarii. 82 . Chiar dacă marea majoritate a practicienilor nu a făcut decât să-şi transfere abilităţile şi tehnicile specifice mediilor tradiţionale în media digitale. Practicienii de relaţii publice au adoptat imediat social media ca fiind esenţa a ceea ce ei consideră a fi „o nouă formă a relaţiilor publice”. noua fascinaţie care înconjoară social media promite să aibă consecinţe pozitive asupra profesiei de relaţii publice.publice într-o paradigmă a managementului strategic. în locul unei paradigme simbolice interpretative. dacă aceste media sociale vor fi folosite la întregul lor potenţial. vor transforma practica de relaţii publice într-una mai globală. Frenezia mediilor tradiţionale care îi copleşea până acum a fost înlocuită de frenezia noilor media. interactivă. discuţii online. mai strategică. Consider că. website-uri şi bloguri care le explică practicienilor cum să utilizeze social media în aşa fel încât să-şi revoluţioneze munca în PR. publicaţii. Sunt primite tot felul de anunţuri legate de conferinţe. dialogică şi responsabilă din punct de vedere social.

2005 7. Neamţu Adina. SECŢIUNEA Globalizare şi dezvoltare durabilă. Ed. Ed. – Comunicarea. tactici şi tehnici de negociereASE Bucureşti.Comunicare. Management-marketing Independenţa Econimică .Editura Ştiinţifica. Dinu M. 2007 11.Relaţiile publice într-o lume globală. Mucchielli Alex – Teoria proceselor de comunicare – Institutul European. Nord-Est. Iaşi 3. Neamţu Adina -Marketing 83 în turism. Miculescu Simona Mirela. 2006 9.BIBLIOGRAFIE 1. 2003 2.2001 2007 6. ANALELE UNIVERSITĂŢII „CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DIN TGJIU. Bucureşti. Diaconu Mihaela. Bucureşti. Polirom 2002 4. I şi II. Relaţii Publice Moderne. Arnauld du Mulin de Labarthete – Manipularea în relaţiile publice. nr. Iaşi. Neamţu Liviu . Brăila. Gulea Micaela – Strategii. Neamţu Adina . Dagenais Bernard. 1/2007. Relaţiile Publice internaţionale în contextul globalizării. Bucureşti. 5. Editura „Academica Brâncuşi”. Ed.Editura Antet.Comunicare şi relaţii publice . 2001 8. - Editura „Academica . ISSN 1842-4856 (CNCSIS 418) 10. vol. Caluschi Cezar. Profesia de relaţionist.

2008 12. Iaşi. Toader Gherasim. negociere şi relaţii publice în afaceri. Iaşi 2003 14. Craiova. Marketing turistic. Pailliart Isabelle – Spaţiul public şi comunicarea – Editura Polirom. Tehnici promoţionale în turism.Manual de comunicare şi negociere în afaceri. Rus Flaviu Cătălin – Introducere în ştiinţa comunicării şi a relaţiilor publice. Prutianu Ştefan . Bucureşti. Iaşi. 2004 23. Totul despre Relaţiile Publice. Pop Doru.Institutul European. 2001 22.Brâncuşi”. Polirom. 2007 19. Neamţu Adina - Comunicare. Ed. 2009 17. 2003 16.2009 13. Dacia. Niculescu George. Newsom D. I.Comunicarea. Bucureşti. Nicolescu Eugen – Serviciile în turism. prf. Introducere în Teoria Relaţiilor Publice. Ed. vol. Judy VanSlyke Turk. 2007 84 . 2002 15.. . Editura Economică. Editura Ştiinţifică. Bucureşti. 2006 21. Iaşi. Editura Polirom. Bucureşti. Daniel Gherasim.Editura Sport Tursim. 2003. 2004 18. Niculescu George Management turistic Editura „Academica Brâncuşi”. Voiculescu Dan – Negocierea – formă de comunicare în relaţiile interumane. Vegheş Călin. Cluj Napoca 20.Promovarea prin relaţii publiceEditura Scrisul Românesc. Uranus. Dean Kruckeberg.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful