I. ÎN CARE AUTORUL FACE CUNOŞTIN Ă CITITORULUI CU UNUL DIN EROI ŞI CARE CAPITOL NU PREZINTĂ NIMIC DEOSEBIT
În şcoala noastră, obiectul naviga iei îl preda Hristofor Bonifatievici Balivernă. Naviga ia — ne spuse el la prima lec ie — este ştiin a care ne înva ă să alegem căile maritime cele mai pu in primejdioase, să le căutăm pe cele mai avantajoase, ne înva ă să le trecem pe hartă şi cum să navigam pe ele cu corăbiile noastre... Naviga ia — adaugă el la sfârşit — nu este o ştiin ă exactă, pe care să i-o însuşeşti deodată. Pentru a deveni un bun navigator, e necesară experien a personală şi o practică îndelungată. Această introducere, care nu con inea nimic deosebit, a fost pentru noi un prilej de discu ii aprinse, prilej care a împăr it elevii în două tabere. Unii presupuneau, şi nu fără temei, că Balivernă nu poate fi decât un bătrân lup de mare ieşit la pensie. Cunoştea perfect naviga ia, preda frumos, cu înflăcărare, şi se vede treaba că avea şi experien ă, nu glumă. Părea că Hristofor Bonifatievici cutreierase într-adevăr toate mările şi oceanele lumii. Oamenii însă, după cum se ştie, sunt de tot felul. Unii sunt creduli, chiar peste măsură, iar al ii, dimpotrivă, înclină întotdeauna spre critică şi îndoială. S-au găsit şi printre noi câ iva care sus ineau că, spre deosebire de al i navigatori, profesorul nostru n-ar fi ieşit niciodată pe mare. Şi supremul argument al acestei stupide afirma ii era chiar înfă işarea lui Hristofor Bonifatievici. Această înfă işare, într-adevăr, nu avea nimic din ce ne imaginam noi despre un brav marinar. 1

Căpitanul Balivernă purta o rubaşcă de culoare cenuşie, peste care era încins cu un brâu brodat. Era gras şi mic de statură. Părul şi-l aducea de la ceafă spre frunte şi se bărbierea cu grijă; purta ochelari fără ramă, prinşi cu un şnurule negru. Avea o voce domoală, plăcută şi zâmbea tot timpul, frecându-şi mânu ele mici şi grăsu e ca şi el. Şi cu toate că priza tabac negru, ca un adevărat lup de mare, ca înfă işare semăna mai degrabă cu un farmacist ieşit la pensie decât cu un fost căpitan de cursă lungă. De aceea, pentru ca să punem capăt odată îndoielilor, noi, elevii lui, l-am rugat într-o zi să ne povestească despre călătoriile lui. – A, nu, cu neputin ă! Nu e momentul — se opuse el zâmbind amabil şi în locul lec iei pe care urma să ne-o predea, ne-a trântit un extemporal la naviga ie de toată frumuse ea. Când a sunat clopo elul şi căpitanul a ieşit cu teancul de caiete subsuoară, clasa era lămurită. Nimeni nu se mai îndoia că Hristofor Bonifatievici Balivernă, spre deosebire de al i navigatori, îşi dobândise experien a prin mijloace casnice, ca să zicem aşa. De călătorii pe mări şi oceane, nici pomeneală. Şi am fi rămas cu to ii la această părere greşită, dacă la scurta vreme şi cu totul pe neaşteptate, n-aş fi avut norocul să aud chiar din gura lui Balivernă povestea temerarei lui călătorii în jurul lumii, nespus de interesantă şi plină de primejdii şi peripe ii. Povestea am aflat-o întâmplător. Din ziua cu extemporalul, Hristofor Bonifatievici dispăru. După vreo trei zile am aflat că, în drum spre casă, îşi pierduse galoşii în tramvai, se udase la picioare, răcise cobză şi zăcea la pat. Era către sfârşitul anului şcolar — perioada cea mai grea: primăvara, teze, examene... Aveam neapărată nevoie de caiete. Şi pentru că eram şef de clasă, băie ii m-au trimis în delega ie acasă la Balivernă. Casa am găsit-o fără greutate şi am bătut la uşă. Aşteptând în fa a intrării, mi-l imaginam pe Balivernă în pat, 2

Părul lui cărunt. Uşa scâr âi. Alături. Mai era ceva acolo. Cu ce vă pot fi de folos? Drept să vă spun. pe podea era întinsă o piele de morsă cu cap şi cu col i cu tot. într-un ungher al camerei zăcea o ancoră de amiralitate cu două chei de lan ruginite. ca şi căpitanul.. Nici de data asta nu mi-a răspuns nimeni. devenise parcă mai falnic şi toate mişcările lui exprimau multă hotărâre şi curaj. dar n-am desluşit ce anume. şedea grav căpitanul în plină splendoare. se afla o machetă de iaht cu catarge înalte. Şti i. am bătut din nou. m-au trimis băie ii. De ochelari nici pomeneală. cu uniforma de gală cu vipuşti aurite pe mâneci. Atunci am apăsat pe clan ă şi.. — îngăimai eu.. clătinându-se ca la tangaj. puse între pagini un mic pumnal şi.. — Păi. căpitan de cursă lungă — rosti el cu o voce de bas tunătoare. Un sul de hăr i aruncat la întâmplare acoperea pe jumătate o aripă de rechin uscată. am încremenit. atârna acum zbârlit în smocuri căzându-i pe gât.. mă cam fâstâcisem. morfolind furios o pipă uriaşă şi afumată. de sub care nu i s-o fi zărind decât nasul roşu şi guturăiat. Hristofor Bonifatievici. pe un suport special. Văzând că nu mi se deschide.. De uimire. roşu într-adevăr. cum să vă spun. să vede i. cufundat în citirea unei căr i foarte vechi. împodobit cu steaguri de diferite culori. iar alături.. deschizând uşa. Pe perete atârna un iatagan. bineîn eles. pieptănat de obicei cu atâta grijă. 3 . în fa a căpitanului. — Îmi pare bine de cunoştin ă. un sextant. în loc de covor. cu pânze de un alb imaculat. eu. ceva mai tare. Dezordinea era mărea ă. şi-mi întinse mâna. am venit după caietele acelea. Hristofor Bonifatievici Balivernă. Până şi nasul.. veni în întâmpinarea mea.îngropat în perne şi înfofolit în pleduri. un harpon pentru vânătoarea de balene. ce să vezi? La masă. În locul modestului farmacist ieşit la pensie. Pe masă. Balivernă înăl ă capul.

mă în elegi. nu glumă! Mult chiar. Mie. când priveşti înapoi. am navigat. băiatule. Păi eu. personal..— Iartă-mă — mă întrerupse dânsul — iartă-mă. spui? mai întrebă o dată Balivernă şi.... Dar ia loc. o mul ime de peripe ii. uite aşa. Ehei. trebuie să recunosc că în călătoria aceea pe mare au fost multe lucruri interesante şi instructive. încât se ridică un nor de praf care învălui toată camera. strănutând tare şi cu poftă. Cu aceste cuvinte. M-am aşezat pe ea ca pe un taburet.i aminti. ce să-i faci. În cele din urmă scoase la lumină teancul de caiete. iar căpitanul începu să povestească. Fireşte că nu mai sunt vremurile acelea. – Cum? Eu? se supără Balivernă. Ei... sunt singurul om din lume care am făcut ocolul pământului pe un iaht cu pânze cu două locuri... foarte mult am navigat. Polul Nord. în adâncul trecutului. – Dar dumneavoastră a i navigat într-adevăr? exclamai eu fără să vreau. „foarte bine”! Vă felicit! În deplină cunoaştere a ştiin ei naviga iei. ce ai de spus? O mul ime de escale.. tinere.. S-au schimbat şi obiceiurile. da. foarte ispititor. Polul Sud. — Iată-le — rosti el. 4 . toate acestea. Ca să zic aşa. prinse a scotoci sub masă. Păcătoasa asta de boală mi-a luat memoria. mă în elegi.. te rog. Ehei. dar cu toate astea. dar nu te-am recunoscut. câte privelişti fără seamăn. naviga ia.. Ave i cu to ii „foarte bine”.. să nu te recunosc! Am îmbătrânit. Auzi. După caiete. aplecându-se. O sută patruzeci de mii de mile. Lucru lăudabil şi totodată. dar aşa fel. ve i cutreiera întinderile maritime sub aripa protectoare a pavilionului comercial. Ai ce.. ai ce povesti!. Da. Hristofor Bonifatievici împinse spre mine vertebra unei balene. nu mi-au dat pace până când n-am pornit pe mare. câte impresii de neuitat vă aşteaptă în viitor! Tropicele. le lovi cu mânu a lui grasă şi păroasă. — adăugă el visător.

5 .

O să. nu e o glumă. iar în ce mă priveşte.i că am găsit exact ceea ce îmi trebuia. catarge solide. ÎN CARE CĂPITANUL BALIVERNĂ POVESTEŞTE DESPRE FELUL CUM A ÎNVĂ AT LIMBA ENGLEZĂ SECUNDUL SĂU LOM ŞI DESPRE UNELE ÎNTÂMPLĂRI PU IN OBIŞNUITE ÎN PRACTICA NAVIGA IEI – Stăteam uite aşa. Aveam şi experien ă destulă.i povestesc totul de-a fir-a-păr. Asta nu. iahtul avea nevoie de o mică renovare. Şi asta. încât mi-a mers vestea în toată lumea. i-am schimbat bordajul. şi ani destui. de parc-ar fi fost construit anume pentru mine. i-am înăl at 6 . fără să mă laud. Şi lucrul acesta e şi el destul de interesant. Ce-i drept. aveam o situa ie şi. într-o bună zi m-am hotărât să mă scutur de bătrâne e şi m-am scuturat. dar nu chiar un flăcău.II. Dar în aşa fel m-am scuturat. Un bătrân lup de mare. Să faci ocolul lumii pe o prăpădită de corabie cu pânze şi aia numai cu două locuri! Cum î i spun. Da. Cu o situa ie ca aceea puteam să ocup un post de comandant pe cel mai mare vapor. mă în elegi. dar sub supravegherea mea personală a fost renovat cât ai zice peşte: lam vopsit. cum s-ar spune. Eram bine văzut. Fireşte. i-am pus pânze noi. Să am iertare. pe vremea aceea eram şi eu mai tânăr. mă cam plictiseam. nu sunt obişnuit să aştept. nu cumva te grăbeşti? Atunci e foarte bine. da. Dar pe vremea aceea vaporul cu pricina plecase tocmai în cursă lungă. m-am apucat să caut un vas potrivit pentru îndeplinirea planului meu şi închipuieşte. L-am dat naibii şi am luat o hotărâre eroică: voi naviga pe un iaht. în chiliu a asta a mea şi. cum să spun. i-am scurtat chila cu două picioare. după merit.

poseda toate calită ile care se cer unui marinar de prima calitate. În scopul acesta am ales o metodă de predare necunoscută până atunci: am angajat pentru Lom doi profesori. dar lucrul ăsta nu m-a oprit în loc. cunoştea la perfec ie meseria şi era de o modestie uimitoare. Mie nu-mi place să bat toba înainte de vreme. iar eu m-am ocupat cu pregătirile de drum. Unul singur. o păpuşă. miam făcut un calcul şi i-am ordonat lui Lom să-şi însuşească de urgen ă limba engleză vorbită. de la coadă. de efectivul expedi iei.i că secundul meu nu s-a prea împăcat cu literele alfabetului şi mai ales cu pronun ia. Dar în schimb a ieşit un iaht. Este.bordurile. rezistent. Am tras iahtul pe ărm.. Unul îi preda alfabetul de la început. l-am acoperit cu o foaie de cort. după cum ştii. Cum s-ar zice: „o coajă de nucă în voia mării”. Şi să ştii Lungimea vasului se măsoară pornind de la partea din fa ă a etravei — prova. singurul ajutor şi tovarăş pentru călătoria aceasta lungă şi grea. Am cântărit situa ia. De aceea am ales cu o deosebită grijă pe înso itorul meu. nu alta! Patruzeci de picioare pe punte1). am chibzuit. Zile şi nop i de-a rândul învă a bietul Lom pronun ia grea şi alfabetul englez. a fost destulă bătaie de cap. Succesul unei astfel de întreprinderi depinde.. vocea ca a unei sirene de vapor. Avea însă şi un defect. până la partea din urmă a etamboului — pupa. un defect destul de important. Destul de greu. Şi trebuie să recunosc că am avut noroc: secundul meu Lom se dovedi a fi un om cu uimitoare calită i fizice şi sufleteşti. Afară de toate acestea. Imaginează. Şi să ştii că Lom şi-a însuşit-o. iar celălalt. judecă şi dumneata: înăl imea şapte picioare şi şase oli. într-un cuvânt. dar foarte serios: nu cunoştea nici o limbă străină. o putere fizică neobişnuită. Uite. 1 7 . fireşte. dar şi-a însuşit-o în decurs de numai trei săptămâni. m-am gândit. într-un cuvânt.

În clipa aceea trecea pe lângă noi un remorcher. ca un cal în două picioare... în prezent e posibil ca evenimentul acesta să treacă cu totul neobservat. dar pe vremea aceea. iahtul nu se mişca nici mort. pentru o clipă. Cu toate că bătea un vânt bun. Să fi văzut ce de drapele.. — îi tot da el de zor pe toate tonurile. se întinseră şi fluturau ca nişte aripi de pescăruş. astfel de călătorii erau o raritate. iahtul. 8 .. L-au îmbrăcat în cămaşă de for ă şi cu mare greutate am putut să-l scot a doua zi din spital. iahtul se înclină. Ai. Şi nu e de mirare că în ziua respectivă o mul ime de curioşi împânziseră coasta. ce muzică.. cum jubila toată lumea. 1 În engleză litera „I” se pronun ă „ai".că n-am fost de loc scutit de neplăceri. pufăie. M-am aşezat la cârmă şi-am ordonat: – Pânzele sus. Pierdusem şi aşa destulă vreme.. într-o bună zi. Care să fie cauza. dar nici gând să se mişte. Pun mâna pe portavoce şi strig: – Ei. cum s-ar zice.. Ceva senza ional. mă în elegi. totul s-a sfârşit cu bine: exact peste trei săptămâni secundul meu mi-a raportat că amândoi profesorii i-au predat alfabetul până la mijloc şi în felul acesta sarcina fusese îndeplinită. ce să văd? Configura ia malului se schimbase cu desăvârşire. stătea uite aşa la masă şi se chinuia cu litera „I”1. apa se învolbură la pupa şi iahtul e gata-gata să se ridice cu prova în sus. care sosi de urgen ă. în aceeaşi zi am fixat plecarea. cârma bandă tribord! Pânzele se înăl ară. remorcher! Prinde parâma aia afurisită! Remorcherul trage.. De altfel. îşi vârî capul pe uşă şi ce văzu: o matahală de om care striga într-una „ai”. mi-am pierdut cunoştin a. stătea pe loc. Ai. iar eu. O vecină îl auzi.. îşi închipui că bietului om îi e rău si chemă Salvarea. oare? Deodată se auzi o bubuitură. — Ai. Am filat parâma de la pupa. Când m-am trezit. nimic. Iată că sosi şi clipa mult aşteptată. din ce în ce mai tare..

iahtul avea o construc ie solidă. cum s-ar spune. O întâmplare foarte neplăcută.mul imea se împrăştiase.. Ştii că nu degeaba se recomandă ca la construc ii de nave să nu se folosească lemn verde. de „for ă majoră” — o situa ie 9 . a rupt jumătate din mal şi l-a dus cu tufiş cu tot. Mă miram şi eu de unde răsăriseră tufele astea frumoase pe ărm.. pe apă pluteau o grămadă de podoabe de cap. dar ce să-i faci? Asta-i un caz. şi — minune – mai plutea şi un chioşc de înghe ată. ce să mai vorbim. parâma trainică. spre norocul nostru.i. M-am uitat şi am priceput imediat: tâmplarii au scăpat din vedere un lucru — renovaseră iahtul cu lemn verde. pe care şedea călare un tânăr cu un aparat de filmat şi care învârtea de zor manivela. Şi. dar. Când s-a smucit odată. Sub bordul vasului nostru. o insulă verde. în timpul verii întreg bordul iahtului a dat rădăcini şi s-a prins de pământ. Planul meu nu prevăzuse întârzierea asta. remorcherul era puternic. imaginează. totul s-a sfârşit cu bine şi fără victime omeneşti. Totuşi.

L-am numit „Belezza”1. încât nici n-am observat când a trecut noaptea. îi dai numele de „Hercule” sau „Viteazul”. sau Pisică! Sună caraghios! La fel e şi cu vasul. Nu avea nici un rost să navigam cu grădina după noi. ne clăn ăneau şi măselele-n gură. dar mai pierdusem şi numele corăbiei! Crezi poate că denumirea vasului nu joacă şi ea un rol important? Te înşeli. tinere! Denumirea este pentru un vas acelaşi lucru ca şi numele pentru un om! Şi uite că nu trebuie să căutăm prea mult un exemplu. şi se va întoarce neapărat cu fundul în sus chiar pe vremea cea mai liniştită. Stăm şi mă gândeam la greută ile şi la frumuse ea expedi iei noastre. să zicem. Dar dacă eram un oarecare Mitică-Pisică. şi să vezi că în fa a lui ghe arii se dau singuri în lături. ca o albie. iar eu am rămas de cart. Dar diminea a mă aştepta o surpriză cât se poate de neplăcută: cu avaria asta nu pierdusem numai douăzeci şi patru de ore din timp. Aşa o să şi plutească. De aceea. Împreună cu secundul meu Lom ne-am bătut capul o zi întreagă cu munca asta. am avut un elev pe care îl chema iştar! Ce zici? Mai puteam oare să contez pe respectul şi încrederea de care mă bucur acum? Imaginează. 10 . Uzi leoarcă. e un nume sonor. de pildă. Puzderie de stele năpădiseră cerul. Î i închipui cât ne-am chinuit.. L-am trimis pe Lom la culcare. Balivernă. arătam ca nişte pisici plouate şi de înghe a i ce eram. mă în elegi. Altfel. sau. Şi m-am lăsat atât de mult dus de visuri. iar pe nave sunase miezul nop ii.i şi dumneata: căpitan de cursă lungă iştar. Trebuia să ancorăm şi să cură ăm bordurile.cu totul neprevăzută. Un nume sonor 1 Belezza — frumuse e (în limba italiană). înainte de a mă opri asupra aceluia pe care trebuia să-l poarte frumuse ea mea de iaht. dar ia încearcă de numeşte.i vasul „Albie”. frumos. te râdeau şi curcile.. am ales şi am cântărit zeci de nume. ar fi fost neplăcut.

Pun mâna pe un alt ziar. apoi pe un al treilea. de pe toate corăbiile ni se striga parcă dinadins: 11 . nu-l cunoscuse încă nimeni. ziariştii au limbă lungă.. te trage la somn. Frecate. pac. căpitanul iahtului „Belezza”. Puteai să citeşti „Belezza” de la o distan ă de o jumătate de milă. Marea era liniştită. şi. Desfac un ziar şi citesc: „Avaria de ieri. cu care pleacă în expedi ie”. sub care era scris: „Căpitanul Balivernă şi iahtul său Bele. Era foarte devreme..pentru un vas celebru! Ăsta-i un nume cu care nu i-e ruşine să traversezi toate oceanele lumii! Am comandat litere turnate din aramă şi eu însumi le-am fixat de rama oglinzii la pupa. a justificat pe deplin originalul nume pe care l-a dat căpitanul Balivernă iahtului său.i face plăcere când se scrie despre tine în ziare. portul nu se trezise încă. încât păreau nişte văpăi.. Asta n-o po i nega. ce-mi văd ochii? O şalupă vine pufăind drept spre mine şi. iar în mijloc frumuse ea noastră de iaht.” Informa ia m-a tulburat întrucâtva.a.. străluceau atât de tare. într-unul din ele îmi apare în fa a ochilor o fotografie: în col ul din stânga eram eu. Fireşte că după o noapte nedormită.. mă uit. dar trebuie să recunosc că nu prea am priceput despre ce era vorba. Totuşi suntem oameni cum s-ar zice... în cel din dreapta secundul meu Lom. Ce ruşine! O ruşine de neşters! Dar n-ai ce să-i faci. Atunci abia am priceput totul. care s-a produs la plecarea expedi iei în jurul lumii. aşa era: căzuseră două litere. Deodată. îmi aruncă pe punte un pachet de ziare! Ambi ia e într-o oarecare măsură un defect. Dar nu m-am tânguit prea mult. Am fugit repede spre pupa. Tot timpul cât am înaintat prin şenalul navigabil. În ziua aceea nenorocită mă aflam singur pe punte. O boare de vânt prinse a bate de la mal şi pânzele începură să se umfle. Pe Balivernă. Atunci l-am trezit pe Lom şi am ridicat ancora.. în schimb toată lumea a şi aflat despre „Beleaua” mea.

m-am întins în hamac şi am adormit buştean. Un vânt sărat de mare îşi vede liniştit de treabă. o fâşie de coastă abia vizibilă. ărmul parcă nici n-ar fi existat. iar Lom. Ştii ce înseamnă să ai coasta la prova când ea trebuie să se afle în stânga ta la treizeci de mile depărtare? Ceva cu totul scandalos. Am rămas pu in pe punte. Se lasă frig. voi cei de pe „Belea”. Am fixat direc ia şi i-am predat timona lui Lom. şi de undeva apar albatroşii. aşa. şi mi se face negru înaintea ochilor. chiar la prova iahtului. înviorat. bine dispus. apă. aceiaşi pescăruşi. Plutim. Înainte de culcare am tras o duşcă de rom. Ce-i de făcut? Mă crezi că eram gata să mă-ntorc acoperit de 12 . În fa ă. înainte de cart. Peste două ore. noroc la naviga ie! Îmi părea rău după un nume atât de frumos. apoi am coborât în cabină să trag şi eu un pui de somn. topindu-se în urma pupei. m-a revoltat şi m-a înfricoşat totodată. pretutindeni. dar ce era să fac. iar ărmul se îndepărtează. aidoma unui firicel de a ă cenuşie. inadmisibil. valurile încep să crească. se înăl a deasupra orizontului. Iată că şi ultimul far rămâne în urmă. şuierând prin greement. Catargul scâr âie. Nu degeaba este o vorbă între marinari: „De nesomn n-ai a te plânge”. Nu-mi revenisem încă din supărare. de vreo oră-două. Vântul se înte eşte. E linişte. însă. era in plină ac iune.— Ei. cea mai mare ruşine pentru un navigator! M-a uluit. La prima privire nu era cine ştie ce nenorocire: de jur împrejur aceeaşi mare. De jur împrejur numai apă. mă uit în fa ă. îmi arunc privirea împrejur... totuşi trebuia să recunosc că tare e frumos în larg! Nu degeaba spuneau grecii din antichitate că marea spală toate supărările de pe sufletul omului. oriunde î i întorci privirea. cu mâna pe timonă. Doar valurile spumegă de-a lungul bordurilor. am pornit pe „Beleaua” mea şi am ieşit în larg. urc pe punte.

Nasul lui Lom se întoarse şi el.ruşine la ărm. o porni şi el într-acolo. O singură dată mai trase Lom aer în piept cu deosebită sete şi întrebă: – Ce părere ave i. 13 . Iar Lom are pentru băuturi spirtoase un nas de o fine e rară şi. Atunci am mutat sticla cu rom în fa ă. iar după două ore de mers. Hristofor Bonifatievici. Eram gata sa dau comanda corespunzătoare. trăgea cu aviditate aer în piept. lângă catarg. pe babord. Iahtul plutea ca pe un fir de a ă. aidoma acului unei busole după magnet. E. Dacă-i aşa. Existau doar şi cazuri neprevăzute de ştiin ă. dar după aceea porni ca o săgeată. lucrurile pot fi îndreptate. şi mai ales noaptea. Am coborât în cabină şi pe neobservate am mutat sticla la tribord. pentru ca ordinul să iasă din gâtlejul meu cât mai impunător. Lom fusese trădat de nasul său. supus. când colo. Nici până atunci „Beleaua” nu mersese prost. îl trăgea spre sticla cu rom. şi se înclina tot într-acolo. rămăsese destupată o sticlă cu rom din cel mai bun. trăsesem şi aer in piept. să mărim viteza? Era o propunere rezonabilă. Nici n-am mai stat pe gânduri. un caz aparte în practica naviga iei. mă gândii eu. „Beleaua” reveni la drumul stabilit. Atunci am priceput totul: în cabina mea. se lămuri totul. şi Lom nu mai încurca direc ia. Secundul întorcea tot timpul nasul spre stânga. fireşte. Se mai întâmplă. spre norocul nostru. cu care eram de acord. desigur. Iahtul. cât nu era încă prea târziu? Să navighezi cu un secund ca ăsta al meu înseamnă sa te împotmoleşti de nu mai ieşi niciodată la suprafa ă.

Dar pe mări şi pe oceane ce po i să vezi? Apă şi vânt. ce să mai vorbim. ne trage la cursă lungă în largul oceanului şi la fapte marinăreşti glorioase. departe. Întindere nemărginită. Ceea ce înseamnă: mişcare în spa iu. Iată de ce pe oameni ca mine sau.i voi explica despre ce e vorba. 14 .. ştii. Şi dacă vrei. î i voi dezvălui un secret şi. ca pe tizul meu Cristofor Columb. PÂNĂ ŞI INDISPOZI IA TA PERSONALĂ Cursă lungă. ascultă muzica acestor cuvinte: Departe. situa ii în care te pune mereu vitrega soartă de navigator. mişcare... Există însă o plăcere şi mai mare: să povesteşti într-un cerc de prieteni apropia i sau de cunoscu i ocazionali despre fapte al căror martor ocular ai fost tu personal. în larg. Aici. într-un fel oarecare ai impresia că eşti o stea..III.. cu alte cuvinte. Plăcerile unei curse lungi sunt de nepre uit.. alteori tragice. Nu-i aşa? Iar „cursa”? Cursa e tendin a de a merge înainte. ŞI CUM ÎN NAVIGA IE TREBUIE SĂ FOLOSEŞTI TOATE ÎMPREJURĂRILE. să zicem. miroase pu in a astronomie. un satelit în cel mai rău caz. Ce cuvinte măre e! Gândeşte-te. o planetă. Asta în primul rând. ÎN CARE SE ARATĂ CUM TEHNICA ŞI INGENIOZITATEA POT ÎNLOCUI LIPSA DE CURAJ.. Spa iu. tinere... să povesteşti despre situa ii uneori hazlii. Şi totuşi nu în asta constă principala atrac ie care ne face să părăsim pământurile natale..

Dar prin ce încercări po i să treci te-ai gândit vreodată? Furtuni, acalmie, rătăciri prin cea ă, eşuări pe bancuri de nisip... Se întâmplă, fireşte, şi în largul mării tot felul de lucruri extraordinare. Ni s-au întâmplat destule în expedi ia noastră, dar în general despre apă, vânt, despre ce uri şi bancuri de nisip nu ai cine ştie ce mare lucru de povestit. Adică de povestit ai avea ce: de pildă despre trombele marine, despre taifunuri, despre bancuri cu scoici pline cu mărgăritare, câte nu vezi! Ehei! Toate acestea sunt nemaipomenit de interesante. Apoi mai sunt peştii, corăbiile, caracati ele şi despre astea po i să povesteşti destule. Numai că, să vezi drăcia dracului, despre toate s-au spus atât de multe, că nu apuci să deschizi bine gura şi to i ascultătorii o iau la fugă, cum fug caraşii din fa a unui rechin. Altceva sunt escalele, ărmurile noi cum s-ar zice. Acolo ai la ce să te ui i, ai de ce să te minunezi. Da, da. Nu degeaba se spune: „câte bordeie, atâtea obiceie”. Iată de ce un marinar ca mine, plin de curiozitate, pe care nu-l leagă interese comerciale, caută să-şi facă expedi ia cât mai palpitantă prin escale în ări îndepărtate şi necunoscute. Din acest punct de vedere, naviga ia pe un iaht mic prezintă nenumărate avantaje. Da, da. Dă-mi voie să- i explic! Să presupunem că eşti de cart. Te-ai aplecat deasupra hăr ii. Asta e direc ia, în dreapta vezi o împără ie, în stânga o hătmănie, exact ca în basme. Doar şi acolo trăiesc oameni. Dar cum trăiesc? Ai vrea s-o vezi şi tu, măcar cu un singur ochi, că doar e interesant. Este sau nu? Atunci n-ai decât să- i satisfaci curiozitatea, cine te opreşte? Cârma banda... Şi iată că farul de intrare a şi apărut la orizont. Uite, aşa se petrec lucrurile. Da, da. Înaintam cu vânt favorabil. Deasupra mării se lăsase cea ă şi „Beleaua” mea, aidoma unei fantome, plutea liniştită, înghi ind distan a milă cu milă. Nici n-am observat cum am trecut Zundul, Cattegatul, Scagerakul... Nu mai 15

puteam de bucurie văzând cum zboară iahtul meu. A cincea zi, înainte de revărsatul zorilor, cea a se împrăştiase şi la tribord apăru în fa a noastră coasta Norvegiei. Puteam să trec înainte, dar de ce era să mă grăbesc? Aşa că am dat comanda: — Cârma tribord! Secundul meu Lom întoarse brusc cârma la tribord şi peste trei ore lan ul ancorei zăngănea într-un fiord liniştit şi frumos. Ai fost vreodată într-un fiord, tinere? Nu? Rău! Foarte rău! Când ai să ai ocazia, să te duci neapărat. Fiordurile sau insuli ele de coastă, cum li se mai zice, sunt un fel de golfuri înguste şi mici, încurcate ca nişte urme de găină şi care seamănă cu salbele pe care le poartă femeile. De jur împrejur, numai stânci brăzdate de crăpături, năpădite de muşchi, şi înalte, de nu te po i apropia de ele. în văzduh plutea o linişte adâncă, o tăcere de nezdruncinat, într-un cuvânt, o frumuse e de nedescris. – Ce-ai zice, Lom — am propus eu — de o plimbare pe uscat, înainte de masă? – Am în eles — răspunse Lom, cu o voce atât de tunătoare, că un stol de păsări speriate îşi luă repede zborul. Am blocat cârma şi m-am dus în cabină să mă schimb. Coborâse şi Lom. Când eram gata, tocmai îmi legasem şireturile de la ghete, deodată simt că iahtul se apleacă brusc spre prova. Alarmat, sar în sus şi urc glon pe punte şi nu-mi vine a crede ochilor tristul tablou ce mi se înfă işează: prova iahtului se scufundase cu totul în apă şi continua să se scufunde repede, pe când pupa, dimpotrivă, se ridica în sus, ca coada unei găini care scormoneşte cu pliscul în ărână. Şi numai eu eram vinovatul: n-am inut seama de particularită ile fundului şi, lucrul cel mai important, scăpasem din vedere mareea. Ancora se în epenise şi se inea de parcă era dintr-o bucată cu stânca. Apa o lovea cu putere şi nici nu puteai 16

fila lan ul. Prova se afla în întregime în apă şi nici vorbă să te po i apropia de vinciul de ancoră. apucasem să Abia închidem complet intrarea în cabină, când văd că „Beleaua” se aşază într-o pozi ie complet verticală, ca o plută de pescuit. Trebuia să ne împăcăm şi cu această nenorocire. N-aveam ce face. Am stat acolo până-n seară, când apa începuse să scadă. Uite aşa. Fluxul şi refluxul. Iar seara, îmbogă indune experien a, am adus iahtul într-un golf îngust şi am acostat la ărm. În felul acesta, mă gândeam eu, va fi mai bine. Am pregătit o cină modestă, am făcut cură enie, am aprins luminile, aşa cum se cuvine, şi apoi ne-am culcat, fiind încredin a i că povestea cu ancora nu se va mai repeta. Diminea a, nici nu se luminase bine de ziuă, că Lom mă trezeşte şi-mi raportează: — Da i-mi voie să raportez: acalmie deplină, lucrul acesta barometrul îl arată limpede, temperatura 17

După toate aceste întâmplări neprevăzute. 18 . cum s-ar spune. dar pe altă melodie. după cum i-am spus. prin urmare trebuia să mă plimb. Am cioplit pe dedesubt. Sub chilă. o rindea şi o pensulă. sunt un om curajos. ca zvântat de vânturi. dacă eşti deştept. — Adică cum vine asta „din lipsă”? îl întreb. De cu seară ne încurcase fluxul şi acum refluxul ne făcuse şi el bucata. Cine ştie ce surprize îmi mai pregătea! Eu. Dar ştii? Nici una! Nu ne rămăsese decât un singur lucru de făcut: să aşteptăm un timp favorabil. Somnoros. pruden a îmi dicta să părăsesc în mare grabă fiordul cel năstruşnic. am aruncat scara de pisică peste bord. am luat un topor. Ceea ce eu luasem drept un golfule era de fapt o trecătoare. acolo unde rămăseseră noduri. Ies afară şi ce văd? Acelaşi cântec. Unde a dispărut? — A dispărut o dată cu refluxul — raportează Lom.aerului din exterior douăsprezece grade Celsius. Am filat lan ul mai lung şi am pornit-o. Eu însă nu sunt obişnuit să-mi pierd vremea de pomană. nu mi-am dat seama imediat despre ce vorbea. perseverent şi chiar încăpă ânat. dacă vrei. am şi mutat-o într-un loc mai ferit de primejdie. Spre diminea ă apa se retrăsese şi ne-am trezit pe un sol tare. Aşa că. o prăpastie adâncă de vreo patruzeci de picioare şi nici o posibilitate de ieşire. întorci lucrurile spre folosul tău. şi nu mi-e în fire să renun uşor la o hotărâre pe care am luat-o. mai bine zis să aşteptăm fluxul. iar când a început fluxul. Lom a aruncat de pe prova o undi ă ca să prindă peşte pentru ciorbă. Aşa se întâmplase şi de data aceea: hotărâsem să mă plimb. însă. Iahtul s-a în epenit între stânci şi se află în stare de echilibru stabil. Am examinat iahtul din toate păr ile. Şi îndată ce „Beleaua" a ajuns pe apă. măsurarea adâncimii şi a temperaturii apei nu s-a putut face din lipsa acesteia. după cum vezi. şi le-am vopsit.

a trecut şi noaptea. N-am avut încotro. ce panică. şi păsărelele nu mai conteneau cu ciripitul. Eu nu sunt obişnuit să fug de primejdie. De data asta să ştii că ne trecuse pofta de fragi. Ne că ăram ca vai de noi. căutând alune. Putea să fie vântul. Trebuie să. dar ceva trosnea tot mai tare şi parcă mirosea a fum. Mari cât o nucă! Ne-am antrenat mergând. trebuia să ne salvăm. Cu chiu. în spatele nostru auzirăm zgomot. cu vai. Începuse să înnopteze de-a binelea. Întorc capul — foc! Flăcările ne înconjuraseră din toate păr ile şi veneau după noi aidoma unui zid viu.. era târziu. tot mai sus pe versantul muntelui. ne-am tras răsuflarea şi am privit în jurul nostru. Ce larmă. Veveri ele îşi părăsiseră cuiburile şi săreau de pe o cracă pe alta. Am coborât spre fiord. de sus. Deodată. De jur împrejur pădure. putea să fie o cascadă.i făcea impresia că din clipă în clipă va apărea un urs mormăind amenin ător.. Soarele apusese şi se făcuse răcoare. Sub picioare trosneau uscături şi. M-am uitat în jos — o prăpastie de i se tăia 19 . iar într-a patra era stânca abruptă. în copaci opăiau neastâmpărate veveri e. nu mai ştiam. Dar când colo.. Ne gândeam că de acolo. cu atât natura înconjurătoare era mai uimitoare. iar când ne-am adus aminte. ce să vezi? Nimerisem un alt fiord. altă cale nu exista. Păsările zburau înnebunite. poame şi iar poame. aşa că am aprins un foc... Alergam după veveri e sus. ce să. Şi erau tot soiul de poame.Înaintam printre stânci ca pe o potecă de pădure şi cu cât înaintam.i spun că eram într-o situa ie desperată: din trei păr i ne înconjura incendiul. pe coama stâncii. vom vedea poate „Beleaua". iar diminea a am început să urcăm pe munte. Pentru constitu ia mea nu era chiar atât de uşor. nu ştiam. dar de data asta nu aveam ce face. poame.. După un timp ne-am oprit. Încotro î i întorceai privirea. încotro s-o apucăm. De fragi.i spun? Nicăieri nu văzusem fragi ca aceia. tot gustând din fragi. ne-am afundat în pădure şi uitasem cu totul de masa de prânz. dar urcam într-una.

Ce mai. — Nu pot. ce văd? O veveri ă se uita intă în jos. parcă spuneau. la fel. Unele aveau cozile pârlite şi acestea erau deosebit de curajoase. afurisitele. Nu pot să sar şi pace! Mai bine ard aici. dar se întoarse brusc ca o pisică şi. De jur împrejur veveri e cu duiumul. Asta cu nici un chip! Deodată. Iar eu sunt un om care dacă m-am hotărât ceva.i mai spun. Şi numai de teama înăl imii. Lom era desperat. zdup! sări drept pe puntea iahtului. chiar obraznice. Prinseseră curaj. după veveri e. se rostogoleau ca boabele de mazăre. se înghesuiau. Ce să-i faci. Singura pată luminoasă pe orizontul acela sumbru era frumuse ea noastră de „Belea". în cinci minute stânca noastră se golise. mare grozăvie! Ba e chiar indicat să faci o baie înaintea gustării de diminea ă. Da i-mă afară pentru neexecutarea ordinului! Vedeam şi eu că preferă să cadă pradă flăcărilor. Sătura i-vă de aprins focuri de vreascuri.. întinse piciorul deasupra prăpastiei. veneau buluc. apoi deodată îşi zburli coada şi. o privelişte pu in îmbucurătoare. înainte marş! am dat comanda.. Căutam să-mi in firea.. Ce să. Hristofor Bonifatievici. înseamnă că s-a şi făcut. — Secund. legănându-se uşor pe valuri şi mişcându-şi catargul aidoma unui dege el ce ne îmbia să coborâm pe punte... asta-i o boală în felul ei. Iar focul se apropia din ce în ce.răsuflarea. Lom făcu un pas înainte. şi când mă uit. Dar noi eram oare mai prejos decât veveri ele? Hotărâsem a le urma pilda. dar de sărit n-o să sară. care stătea exact sub noi. ne împingeau şi pu in a lipsit să nu ne arunce drept în vâlvătaie. dădu înapoi. Un căpitan de vas nu trebuie să se lase pradă deznădejdii. Veveri ele. Ei şi? Ia te uită... Şi totuşi nu era să-l las acolo pe sărmanul Lom! 20 . După ea sări încă una. Trebuie să recunosc că nici mie nu-mi era prea bine. în cel mai rău caz o să facem o baie. dar eu nu arătam.

. O minune de binoclu maritim. cinci. Le iei în primire fără numărătoare şi le bagi în cală! Sentimentul datoriei era mai presus decât iminen a primejdiei şi apoi. îl împing uşurel la marginea stâncii şi-l întreb cu o voce severă: — Secund. două. şi binoclul a fost de mare folos: apropiase puntea iahtului. doar o coloană de stropi. patru. dar eu nu sunt dintre aceia.. Îi poruncesc lui Lom să ducă binoclul la ochi. trei. Lom păşi liniştit în prăpastie. câte veveri e pe punte? Lom începu să le numere: — Una. în urma lui. care măreşte de douăsprezece ori.Altul în locul meu şi-ar fi pierdut cumpătul. Iar numai după un 21 . orice ai spune. Imediat am găsit o solu ie. — Opreşte! strigai. Aveam binoclul cu mine.

Dă-l încolo de fiord! Nu mai aveai ce vedea şi. s-a descurcat şi singur. Am sărit şi eu. Nu apucasem să-mi trag răsuflarea. Pământul î i va părea mai aproape. Asta ne mai lipsea. Au o blană scumpă.i fie asta o lec ie. Dar ce să facem cu veveri ele? Aici.minut. Aşa că asupra acestei probleme nu mai aveam nici o îndoială. mă în elegi. când a şi trântit capacul bocaportului calei. Dar nu era frumos s-o facem: veveri ele ne-au salvat via a. Atunci am urmat şi eu acelaşi drum. dar el era un flăcău dibaci. afară de asta. să ridicăm pânzele şi să plecăm cu binişorul şi cât mai repede de la muntele ăsta în flăcări. situa ia era mai grea.i prindă bine: dacă ai să vrei. să te lansezi cu paraşuta. ia la dumneata neapărat un binoclu cât de prăpădit. La nevoie o să. Voiam să-i dau lui Lom o mână de ajutor. secundul meu se şi că ărase pe bord şi se apucase să mâne veveri ele în cală. se făcuse prea cald. Dumitale. O să. de bună calitate.i vină mai la îndemână. a luat pozi ia de drep i şi mi-a raportat: — S-a primit fără numărătoare toată încărcătura de veveri e vii! Ce dispozi ii mai urmează? Aici e aici. să. S-ar fi putut face această opera ie cu un câştig considerabil. sau în orice caz ne-au arătat calea spre salvare. mă în elegi dumneata. să aşezăm din nou tachelajul! Am fi putut să le jupuim pieile şi să le vindem într-un port oarecare.i capul ce dispozi ii să mai dai! Pentru început era limpede: trebuia să ridicăm ancora. iar noi să le luăm şi pieile! Asta 22 . bate. tinere. ştii. A naibii încurcătură! Încă bine că le băgasem la timp în cală. Mie însă îmi era mai uşor: sunt un om încercat şi nu aveam nevoie de binoclu. am ieşit din apă şi m-am că ărat pe punte. de pildă.. că altfel fiarele astea netrebnice flămânziseră şi s-ar fi apucat să roadă manevrele velelor..

" Aşa am făcut şi eu. Semion. era foarte frumos... E un lucru minunat radioul ăsta. am dat drumul la radio şi mi-am pus căştile — hai.. ne descurcăm acasă. inând cârma cu o mână sigură. Tatiana." de parc-aş fi venit în vizită şi făceam cunoştin ă! Îmi venea să 23 . Roman. Marea clocotea.nu intra în concep ia mea de via ă. Dar pentru noi. Atunci am hotărât.. Aud: „Ivan. Greementul gemea. Kiril. creează-le condi ii. Spre seară vântul se înte i şi începu o adevărată furtună.. întâlneam în calea noastră pescari. Am prins Moscova şi mă pregăteam să ascult. Şi ai bătaie de cap cât pofteşti. cam de gradul zece... să le dai de mâncare. Şi-am pornit. î i aminteşti ce spunea amiralul Makarov? „Pe mare înseamnă acasă.. Navigam de zor. vom cere instruc iuni la portul de expedi ie. nici asta nu era o plăcere.. Al ii. să ieşim în larg şi acolo vom vedea... să le por i tot timpul de grijă. Apeşi pe un buton. marinarii.. zic. Cu alte cuvinte. ce mai tura-vura: radioul e mare lucru! Dar de data aceea o nimerisem cam prost. Konstantin. ca o stană de piatră. mă gândesc. când i-o zvârlea în jos!.. Da’ cum crezi dumneata? Aşa-i legea: dacă i-ai luat pasageri. dădea examen pe timp de furtună şi merita nota zece plus... căpătaseră rău de mare.. vapoare. de băut. veveri ele. „Beleaua" se inea bine. apoi am intrat în cabină. Nu-i vorbă că şi Lom se inea tare: îşi pusese pe cap o pălărie cu boruri mari şi stătea neclintit la timonă. întorci altul şi iată că ai la dispozi ie muzică. timpul probabil pentru ziua următoare. În cale. Când ridica odată „Beleaua" noastră.. dar eu nu mai puteam de bucurie. aşa că poftim de ascultă: „Şut". sunt amatori de fotbal. ştii. Uliana. să cari după tine toată turma asta în jurul lumii. neobişnuite cu naviga ia. ultimele ştiri. La urma urmei. M-am aşezat la masă.. Bine... într-un cuvânt. unde e casa? Pe mare. „gol". Am stat o bucată de vreme să admir dezlăn uirea stihiei. Pe de altă parte. să ascultăm ce se petrece în eter. Şi portarul scoate mingea din plasa. catargul scâr âia.

s-a culcat cu totul pe bord. încât ea. vreau să aflu amănunte: Unde? Ce? în acest timp un val mare izbi cu atâta putere biata „Belea". dar ce să-i faci. Mai aveam şi un dinte cariat care începuse să mă doară de-mi venea să urlu. undeva.. prin apropiere."? Am ascultat atent: „T-T-T. apuc capătul antenei şi-l vâr direct în caria dintelui. Ce muzică? În schimb. M-am uitat la el. cineva se afla în primejdie. E greu. să mă odihnesc. Veveri ele începură să zbiere ca ieşite din min i. de-mi scăpărau ochii. într-o situa ie ca aceea trebuia să mă sacrific. în schimb liniu a o sim eam în dinte de parcă cineva îmi înşuruba un şurub. Ei bine. dar cine să fie şi unde.arunc căştile. Aproape că scosesem şi căştile. deodată aud ceva: să fie oare „S.. T-T-T. Nu mai era nevoie nici de amplificator. Probabil din cauza băii pe care o făcusem. prin apropiere? Am încremenit. aparatul Morse lucra cum nici nu se putea mai bine.O. ca o în epătură de ac." ăsta e semnalul de primejdie. s-au petrecut lucruri mult mai grave: radioul sări de pe masă. se lovi de peretele despăr itor şi se făcu ăndări.. Punctul îl marca pe nesim ite. Caut să prind fiecare sunet. Dar asta n-ar fi fost nimica. 24 . sărmana.i. de îndurat.i spun. o tăiase parcă cu cu itul. nu alta. şi dintele mă durea din ce în ce mai rău. dar în schimb am prins din nou emisiunea. Era de datoria mea să mă duc să-l salvez. de montat nici vorbă.S. încercam un sentiment chinuitor. Ta-Ta-Ta. ce să. asta nu ştiam. dar trebuie să recunosc că nici nu-mi ardea de muzică.. E drept că muzica nu se mai auzea. închipuieşte. fireşte. nici de reglare. Am sim it o durere îngrozitoare. tocmai dintele ăsta m-a salvat! Fără să stau mult pe gânduri. Se scufundă oare vreun vas undeva pe aici. Emisiunea. dar unde se afla oare? Nimeni nu ştia nimic. un dinte cariat are oricum sensibilitate destul de mare.... M-am gândit să mă întind pu in pe pat..

i-am găsit pe norvegieni şi-am lansat rachete. câte doi odată. dar în felul acesta am ascultat toată emisiunea. încât să nu mă agă cumva de catarg. Norvegienii desperaseră. Am pornit în direc ia vântului şi o dată cu valul am pornit şi eu. mă gândii. o înghi ea cu totul. vântul şuiera. Iar furtuna se înte ea din în ce în ce. Când mă uit. Marea era rece ca ghea a.. Am uitat de durerea mea de din i şi am preluat personal conducerea expedi iei de salvare. valurile se rostogoleau cu zgomot asurzitor. iar Lom îi prinde pe naufragia i de-a dreptul de guler. uite aşa. l-am tradus şi am aflat că aproape de tot. Trecurăm în felul ăsta de opt ori şi i-am scos pe to i şaisprezece în frunte cu căpitanul... o corabie norvegiană cu pânze suferise o avarie: eşuase pe un banc de nisip la Doggerbank. l-am descifrat. Mi-am făcut un calcul foarte simplu: „Beleaua" are un pescaj mic. cu dintele meu cariat. şi mă hotărâi să risc. hop şi noi cu „Beleaua"! Stau la cârmă şi conduc în aşa fel. Mi-am însemnat textul. curată porcărie. Nenorocire! Am mers vreo jumătate de oră. iar ca să-i transport pe parâme pe o vreme ca aceea. Când pornea câte un val peste corăbioară. iar valurile sunt cât mun ii. Înaintam. avea şi o spărtură în bordaj şi era gata-gata să se scufunde. Bărci nu aveam. era foarte riscant. Vasul trebuia salvat cu orice pre . Se rostogoleau talazurile peste punte şi nu se mai vedeau decât catargele. De jur împrejur. dar n-a fost chip. Nu mai era timp de gândire. asta e ceva care-mi convine. că le luase apa. Am încercat să pătrund dintr-o parte. Să ne men inem pe creastă şi tocmai bine trecem pe deasupra pun ii.. din cealaltă parte.Nu ştiu dacă mă crezi. Nu puteam să mă apropii de bordul lor. întuneric beznă. Te pomeneşti că-i înec. Când colo. Am urcat pe punte şi m-am aşezat la cârmă. care se cam 25 . că mi-ar fi distrus iahtul. Stai.

dar nu-i nimic. tinere.i pierde niciodată cum-pătul şi speculează totul în folosul cauzei. chiar şi indispozi ia personală. da. Şi asta numai datorită ingeniozită ii mele! În cursă lungă. dacă se iveşte ocazia. se mai întâmplă. stăteau pe punte şi tremurau ca peştii. Ne-am uitat şi noi cu părere de rău la rămăşi ele vasului lor. Apoi ne-am desfăşurat. Da. tot era mai bine decât să te scalzi pe o vreme ca aceea. Era şi firesc: oricât de frig era şi oricâtă înghesuială. strâmtoare mare. cum s-ar spune. nu era reglementar. nu te puteai mişca. nu-i desluşise gradul... Norvegienii îşi scoaseră beretele. Fireşte.. am luat direc ia şi am pornit-o în plină viteză înapoi spre Norvegia. dacă vrei să fii un bun căpitan... aşa că-l prinsese întâi pe el. A i văzut ce-a fost în stare să facă „Beleaua"? Pentru unii — belea. salvarea de la o moarte sigură. pentru al ii. Pe punte.supărase: el trebuia să părăsească vasul cel din urmă. dar Lom. Abia apucaserăm să salvăm ultima pereche. nu. dar norvegienilor nu le păsa. când se năpusti al nouălea val şi nenorocita lor corabie se prefăcu în ăndări. Uite. ba erau chiar mul umi i. I-am ajutat şi i-am salvat pe norvegieni. în grabă şi pe întuneric. asta e! 26 ..

iahtul ni l-au vopsit pe contul lor cu cea mai scumpă vopsea. Le-au făcut acte în regulă. aceste două cuvinte le uitasem. Şi să vezi ce întâmplare: vorbeam curent limba norvegiană.IV. m-a mirat întrucâtva faptul că într-o băcănie să se vândă conuri de pin. Pe mine şi pe Lom ne-au găzduit într-unul din cele mai frumoase hoteluri. Drept să. le-au dat drept încărcătură şi după aceea vin la mine şi mă întreabă: — Cu ce porunci i să hrănim drăgu ele dumneavoastră animale? Eu în treaba asta nu mă pricepeam de loc. A plecat Lom şi când s-a întors. dar din câte îmi amintesc. — Vezi şi dumneata. cu alune şi cu conuri de pin. L-am întrebat pe Lom şi el îmi răspunse: — N-aş putea să mă pronun exact. în oraşul Stavanger. poate găseşti ceva care se potriveşte. Marinarii s-au dovedit oameni de treabă şi ne-au primit cât se poate de bine. nu alta. M-am gândit cât m-am gândit şi în sfârşit mi-a venit o idee salvatoare: l-am trimis pe Lom împreună cu norvegienii la o băcănie. n-am crescut niciodată veveri e. dar uite. Găsise şi alune. 27 . acolo.i spun. că nici de veveri e n-au uitat. mi-a raportat că totul e în ordine. Da' ce să mai vorbesc de iaht. Parcă-mi pierdusem min ile. îmi stăteau pe limbă şi nu puteam să mi le amintesc. DESPRE GREŞITA PRONUN ARE A UNOR DENUMIRI GEOGRAFICE ŞI DESPRE FOLOSIREA VEVERI ELOR ÎN NAVIGA IE Ne-am întors în Norvegia. DESPRE OBICEIURILE POPOARELOR DIN SCANDINAVIA. şi conuri.

zbiară şi încurcă circula ia de pe stradă. iar a doua zi în toate ziarele puteai citi articole întregi despre vitejia mea. de pildă. chiar şi mirosul e acelaşi. ce-i drept. câte nu se întâmplă! M-am gândit că poate le folosesc pentru aprins samovare. Ananasul este. mai ştii? Seara. o girafă să se plimbe pe bulevard. cum a văzut ananaşii. Acolo se călătoreşte mult cu automobilul şi se merge mult şi pe jos. veveri ele mele se îndopau ca la onomastică! Înfulecau de zor halva cu alune! Halvaua se afla în cutii. Lom. În loc de conuri. iar pe capacul fiecăreia era pictată o alună. Acolo. că n-ar mai şti ce lumină să aprindă la semafor. Şi chiar îmi veni o idee. Iar cu conurile a ieşit şi mai grozav. iar eu. dar ce izbutită era această greşeală! Când mă uit.dar mai ştii. Iar când scot un cal la plimbare. şi alături câte o fotografie în care calul alerga în galop. asemănării. sau împodobesc cu ele bradul. la băcănie. când am urcat pe „Belea" ca să văd cum merge cu vopsitul. şi ce crezi dumneata? Lom greşise. mai mare. iar caii care se mai aflau în via ă nu aveau altă grijă decât să pască în grădina zoologică şi să viseze la ale lor. printre care ne-au arătat şi un cal viu. Întradevăr. s-a adus ananas. Cred că mili ianul s-ar fâstâci atât de tare. 28 . Cum s-ar întâmplă la noi dacă ar porni. pe la tot felul de curiozită i ale oraşului. am încălecat şi i-am dat pinteni cu tocurile. dar în rest se aseamănă. într-o ară străină. care holbează ochii. la veveri e. cine nu se pricepe poate să le confunde uşor din cauza. pe la muzee. vezi că se adună o mul ime de gură-cască. La norvegieni un cal e o mare raritate. şi în felul ăsta s-a întâmplat încurcătura. am aruncat o privire şi în cală. Norvegienii au rămas înmărmuri i de mirare. a arătat cu degetul. Pe vremea aceea arăturile le făceau cu alte mijloace. nu erau folosi i caii. caii mai bătrâni muriseră. Aşa că pe cei mai tineri îi exportaseră. Numai că la noi un cal nu e o raritate. să-i uimesc pe norvegieni: am apucat calul de coadă. Apoi începură să ne care pe la teatre.

din tinere e. prietenoşi. Şi norvegienii erau fermeca i. o asemenea pozi ie era nedemnă pentru un marinar. Oamenii sunt de treabă. din grabă şi nebăgare de seamă. ba chiar de mai multe ori. chiar îmi plăcuse. şapca îmi alunecase pe-o ureche. iar de acolo trebuia să mai merg cu trenul... Încă de atunci. şi înainte în Norvegia. îmi amintesc de următoarea întâmplare: Făcusem odată o escală într-un port oarecare.călare pe el.i spun că e o ară agreabilă. dar în prima clipă. Mai târziu mi-am dat seama că o făcusem fiartă cu fotografia. iar calul zbura cu coada vâlvoi. Vestonul mi se descheiase şi flutura în bătaia vântu-lui. În general pot să. 29 . blânzi. desigur. picioarele mi se bălăbăneau. Am mai fost. pe deşălate. linişti i.

Şi ca să te plimbi cu geamantanele în mână e şi greu şi incomod.. m-am gândit şi am chibzuit: „Ce rost ar avea?" Dintele nu e încă de aruncat. Ce pagubă pentru ei! Aşa că aveau şi de ce să fie îngrijora i. întreprinderi. iar cât priveşte faptul că e cariat. Trăiau linişti i. 30 . în Norvegia. Şi iată că acestor fabrican i le ajunse la ureche povestea despre dintele meu şi s-au cam îngrijorat. muşcă bine. fabrici. am un cunoscut căruia îi face plăcere când îl dor din ii. mă priveşte personal. mai sălta i.. un bătrânel foarte cumsecade. cum să. oameni. cum s-ar spune. vă asigur.i spun. Aceştia ştiau să pună mâna pe ce nu era al lor. nu vă jena i şi lăsa i geamantanele chiar aici. dacă toată lumea va asculta emisiunile cu ajutorul unui dinte cariat. care gustaseră din roadele binelui şi răului.. Fireşte. — Scuza i-mă — zice — la noi nu este prevăzută o încăpere specială pentru păstrarea bagajelor de mână. Dar nu face nimic. desfăcu larg mâinile. Ei. care fabrica telefoane şi radiouri. Să luăm de exemplu proprietarii marilor magazine. L-am căutat pe şeful gării şi l-am întrebat: — Unde ave i aici biroul pentru bagajele de mână? Şeful. asta. trimi ându-mi o scrisoare cu propunerea să le vând dintele stricat. şi a dintelui. Atunci au hotărât să intre în posesia inven iei mele şi. La început.. nimeni nu va mai cumpăra aparate de radio. n-au să împiedice pe nimeni. să-mi fie cu iertare. Fireşte. Exista acolo o firmă.Iată-mă ajuns la gară. în modul cel mai direct. Erau şi pe atunci. m-au luat cu binişorul. dar pe vremea aceea se trăia după obiceiuri bătrâneşti. Năravul ăsta al lor am avut prilejul să-l cunosc. Uite. Eu însă am stat. nu to i. mă în elegi. Până la sosirea trenului mai era mult. dacă era cu putin ă.

Era acolo o grădină zoologică vestită.. Înainte de a suna stingerea. mai treacămeargă. Se în elege că nu m-am sinchisit prea mult. Nici de cart n-a mai făcut nimeni dintre noi. Tocmai atunci sosise şi răspunsul din port cu instruc iunea ca veveri ele să fie predate la Hamburg. o schelă solidă de stejar. Un capăt l-am vârât sub uşa magaziei. e tare neplăcut. s-or gândi să mi-l ia cu cap cu tot? Cum să mai navighez fără cap? Tot frământându-mă cum să ies din încurcătură. şi încă cum! Pe mal se afla instalată o sta ie de radio şi atârnau nemernicii ăia tocmai sus.. doar un capăt se inea bine de uşă. de răsuna tot portul.— Bineîn eles — zice el — când te dor din ii. că n-am văzut. pentru că nu mai avea rost. şi proprietarul ei. am luat măsuri speciale. Şi le-am răspuns că nu-mi vând dintele şi cu asta basta. dar mă gândeam: dacă ar fi fost vorba de un singur dinte. Gadenbeck.i spun. mi-a venit o idee.. iar pe celălalt sub uşa cabinei şi i-am poruncit lui Lom să încarce „Beleaua" cu balast. cumpără tot soiul de fiare sălbatice.. Cum i-au scos de acolo. 31 . am controlat trăinicia acestei amenajări şi m-am dus liniştit la culcare. Iahtul coborâse până la parapet şi schela se îndoise ca un arc. Am cerut în port instruc iuni în problema veveri elor. după care. iar între timp. Aveam pe iaht o schelă de debarcare. nu pot să. ce bine te sim i! Aşa şi e. şuşotind între ei. în schimb când î i trece durerea. Ies din cabină şi ce să vezi: catapulta mea ac ionase bine. scâr âit de uşi. deodată — pac! — schela scăpase de sub uşă şi se dezdoise.. ca să mă apăr de răufăcători. Spre diminea ă mă trezesc buimac şi aud nişte paşi ca de pisică.. Crezi că s-au liniştit? Da' de unde! S-au hotărât să mi-l fure din gură şi m-am trezit cu nişte derbedei care se ineau scai după mine. pe antenă. Se agă aseră de pantaloni şi atârnau urlând. dar dacă pentru a fi mai siguri. aruncându-mi câte o privire în gură.

Toate-s bune. crocodili. Da' ce mai veveri ă! Nici nu se compara cu ale mele! Ale mele erau nişte leneşe. şi printre ei şi o pasăre marabu. Aşa cum î i spun. Era aşa de hazlie. iar eu m-am bărbierit. scoase tacticos o batistă şi începu să şteargă lentilele. Numai că trebuie să şti i. da' ia-l de unde nu-i! Gadenbeck puse la o parte ochelarii şi-şi desfăcu larg mâinile a neputin ă. Gadenbeck îşi luă ochelarii.i povestesc despre unele avantaje ale naviga iei sportive. Am fugit după el. linse toată hârtia şi dus a fost. — Veveri ele — zice el — sunt nişte animale cu urechiuşe şi codi e. Ave i acte în regulă pentru ele? Aici mi-am adus aminte cu multă recunoştin ă de norvegieni şi i-am întins actul pe care-l aveam. nu-i aşa? Aşa e. Deodată. tigri. stăteau în cală şi înfulecau toată ziua la halva. unde erau o mul ime de elefan i. te duci unde pofteşti. Astfel am adus „Beleaua" la Hamburg. Gadenbeck se uită în tavan. mi-am schimbat hainele şi-am plecat să-l caut pe Gadenbeck. nu se ştie de unde. Va să zică veveri e ave i? Atunci le iau. mă prezint şi îi spun că am la bord o încărcătură mare de veveri e vii. la noi sunt foarte severi cu contrabanda.Am mai avut eu ocazia să. că nu te mai saturai privind-o. 32 . în naviga ia sportivă eşti de capul tău. le cunosc eu. trebuie să te supui. îşi scoase limbu ă. în sfârşit îl găsesc pe Gadenbeck. te-ai băgat la stăpân: ii hă urile în mână ca un birjar şi mergi unde i se porunceşte. dar când ai primit un ordin. ca o jucărie. În schimb dacă ai primit o încărcătură. cum să nu. Era şi o veveri ă închisă într-o cuşcă. în timp ce asta stătea coco ată pe o morişcă. am tras-o în radă. opăia într-una şi morişca se învârtea cu ea. la un pre convenabil. apăru un cameleon care sări pe masă. Am ajuns la grădina zoologică. îşi împreunează mâinile pe burtă şi începe să-şi învârtească degetele.

cu vai pe iaht. În privin a asta ai noştri sunt foarte severi. luând pozi ia de drep i. m-am adresat şefului cel mare: – Preten iile dumneavoastră. o mul ime de gură-cască. întrucât. Mă apropii de chei şi văd că pe „Belea" se petrece ceva care nu miroase a bine. Aş fi foarte bucuros. De jur împrejur. func ionari din port. după legea maritimă interna ională. domnilor func ionari. vameşi. nu aveam cum să mă apăr. „Ehei — mă gândii eu — ce-o fi să fie! Să vedem care pe care.— Îmi pare rău — zice — dar fără acte nu le pot primi. salvare. nici un fel. M-am enervat şi eram gata să mă iau la har ă cu el. dar nu pot. Am ajuns cu chiu. maşini de propulsie în cantitatea 33 . instala iile de lumini şi semnalizare.. am plecat. într-adevăr. eram învinuit de import ilegal de animale vii şi amenin at să mi se confişte vasul cu încărcătură cu tot. iar pe bord poli işti. iar dacă taci e şi mai rău.. iar el stă în mijlocul iahtului şi abia le mai poate ine piept cu vorbe de ocară. e prevăzut un punct conform căruia accesoriile indispensabile unui vas ca ancora.. Afacerea luase o întorsătură cât se poate de neaşteptată şi neplăcută." Mi-am potrivit vestonul şi.. Ce mai tura-vura. nici autoriza ie specială pentru import de veveri e nu primisem. Cu to ii îl asaltează pe Lom. După legile lor. Se dovedise că Gadenbeck telefonase la vamă. actul dispăruse. mijloacele de comunica ii. La drept vorbind. cine să te creadă? Dovezi. Văzând însă că totul e în zadar. bărcile. combustibil. instala iile pentru descărcare. am potolit păr ile beligerante şi am încercat să aflu despre ce este vorba. văd că lucrurile stăteau cât se poate de prost. sunt neîntemeiate. Iar în ce mă privea.

Când mă uit. Numai că la roata de moară spi ele sunt aşezate în exterior. iar noi le-am făcut în interior şi pe amândouă păr ile am întins o plasă. postaseră o şalupă a poli iei. însă. chiar acolo. m-am încuiat în cabină. după care şuşotiră între ei şi din nou mai-marele luă cuvântul: – Noi — zice — renun ăm cu plăcere la preten iile noastre legale. dar pute i să ne dovedi i că animalele pe care le ave i pe bordul iahtului dumneavoastră servesc într-adevăr ca maşini de propulsie? Î i dai seama: a dovedi aşa ceva nu era un lucru chiar atât de simplu. – Sunt complet de acord — îmi răspunde acela — dar fi i bun. Ce era să le dovedesc? Mă gândeam cum să câştig timp. Peste o oră m-am dus împreună cu Lom la un fierar şi i-am comandat două ro i cu zbaturi ca la vapoare şi o a treia ca o roată de moară. în repara ie.necesară pentru o naviga ie sigură nu sunt supuse la nici un fel de impozit de port şi nici la formalită i speciale. domnule căpitan. şi explica i-mi: căreia din categoriile enumerate de dumneavoastră apar in animalele pe care le ave i pe bord? Am tăcut încurcat. Eu. alături de „Belea". 34 . Nimerisem şi un fierar iscusit. – Să vede i — zic — păr ile principale ale maşinii se află pe ărm. am luat o coală de hârtie. func ionarii rămaseră ului i. categoriei maşini de propulsie — i-am răspuns şi m-am răsucit pe călcâie. Şi-au plecat. în elegi. iar mâine vă voi prezenta cu plăcere dovezile. şi gândindu-mă la veveri a lui Gadenbeck. sub presiune. dar de dat înapoi era prea târziu. o linie şi am început să desenez. care le-a făcut la termenul fixat. — Ultimei categorii. să n-o ştergem cumva pe neobservate. La început. domnule func ionar. un compas.

de parcă îşi ieşiseră din min i. de aerul proaspăt. După aceea am virat şi ne-am întors înapoi lingă chei. îşi împreună mâinile pe burtă şi prinse a învârti din degete. Seara veni cu automobilul însuşi Gadenbeck. se uită împrejur. De pe toate vasele lumea se uita cu binocluri. că numai valuri-valuri rămâneau în urma noastră. înjura de mama focului. Maşinăria începu să se învârtească şi „Beleaua" o luase din loc fără pânze. încât poli iştii pe şalupa lor abia mai puteau să se ină după noi. Func ionarul acela cu care stătusem de vorbă era în toate stările. iar pe aceea de moară la mijloc şi le-am unit pe toate trei cu o singură osie şi-am dat drumul veveri elor înăuntru. cum îi era obiceiul. Se dădu jos din maşină. iar noi înaintam cu viteză.A doua zi diminea ă am cărat toată instala ia pe „Belea". 35 . rozătoarele prinseră a alerga una după alta pe spi ele dinăuntru. ipa. dar atât de repede. Ro ile cu zbaturi le-am aşezat pe borduri. Buimăcite de lumină. pe coastă se aflau o mul ime de oameni. dar nu avea ce face.

— Lăsa i. 36 . să vede i — îi răspund — nu se pune problema pre ului. da. trebuie să în elege i că la noi asta e un lucru simplu de tot. Dumneavoastră spune i-mi pre ul.. şi când a fost gata să plece. vă rog? – Cu halva şi ananas – îi răspund. lăsa i — îmi răspunde dumnealui — n-ave i nici o grijă. şi mi-am luat rămas bun.. Gadenbeck ăsta nu mi-a plăcut de loc. Câte parale cere i pentru ele? — Păi.— Domnule căpitan Balivernă — zice — dumneavoastră sunte i persoana cu veveri ele? Da. domnule căpitan. doar şti i că am pierdut actele. cu tot cu maşinărie. Aşa e. doar nu sunte i copil. Şi atunci am spus o sumă frumuşică. m-a întrebat: — Cu ce le hrăni i. dar fără să se mai tocmească mi-a plătit pe loc toată suma. a cam strâmbat el din nas. a luat veveri ele. îmi amintesc foarte bine.

Dar iată ce te uimeşte îndeosebi în treaba asta: olandezii posedă pesemne un secret al lor. care a schimbat fundamental planul ini ial al expedi iei mele. se fac marinată. Aruncă năvodul şi îl trag afară plin de scrumbii. Altfel cum î i explici dumneata o nedreptate ca asta? Să-i luăm. să ştii! Acolo scrumbiile se prind. Pe mine ca marinar m-a interesat. de pildă. am stabilit cu o excep ională 37 . Aruncă năvodul. le gustă. le învârtesc. Bineîn eles că de pe urma asta trag foloase: le vând peste tot pe unde apucă. să văd cum se face acolo nego ul cu scrumbii. dar de data asta nu le-a mers nici lor. se uită şi ce să vezi: într-adevăr scrumbii. DESPRE SCRUMBII ŞI CĂR I DE JOC În Olanda nu aveam chef să fac escală. o congelează. E o ară mică şi nu prezintă interes pentru navigatori. le sucesc. dar numai scrumbii olandeze. Acolo nu găseşti decât trei lucruri într-adevăr minunate: lalelele. şi-n America de Nord.V. descoperă că au prins numai scrumbii sco iene. Şi se face pe picior mare. După o serie întreagă de observa ii. M-am adâncit în studiul acestei probleme şi cu totul pe neaşteptate am reuşit să fac o importantă descoperire. fireşte. Dar când se uită mai bine. pe sco ieni: au încercat şi ei să prindă scrumbii. Bucuroşi nevoie mare. îl scot. ca nişte pescari renumi i ce sunt... Au încercat şi norvegienii. dacă vrei. po i cumpăra şi scrumbii vii să le pui într-un acvariu. numai că toate erau norvegiene! Iar olandezii ăştia prind de atâ ia ani de zile. brânza şi scrumbiile. iar când scrumbia e proaspătă. şi în Africa de Sud. numai ultimul şi m-am gândit să dau o raită prin Rotterdam. se sărează. pe tot globul.

iar eu la prova. O partidă de scrumbii era gata să fie expediată în Africa de Nord. cum s-ar zice. Ştii ce înseamnă asta? Asta înseamnă că n-are niciun rost să cheltuieşti fonduri uriaşe. Nu e mai simplu oare să aduni scrumbiile într-o herghelie sau turmă. cum vrei să-i spui. nu se dădeau la fund şi erau foarte vesele. Spre seară sim eam însă că e greu: obosisem urmărindu-le. po i foarte bine să-l alungi sau să-l nimiceşti. Abia de le mai ajungeam din urmă. nu. să le încarci pe corăbii şi iar să le descarci acolo unde ai nevoie de ele. necesita un cargobot uriaş. Atunci negustorii le-au dat drumul. chiar cu „Beleaua" mea. Aşa că.precizie că orice scrumbie e peşte. am luat o nuia lungă de tot şi imediat ce observam un peşte străin. după vechea metodă. la Alexandria. acolo unde transportul. Fuseseră pescuite şi urmau să fie puse la sărat. 38 . înseamnă că nu poate să se înece. Dac-ar fi fost vorba de o zi-două. dar nu orice peşte e scrumbie. dar eu am oprit lucrările. Teoria era ademenitoare şi m-am hotărât să verific în practică ideea mea. celălalt cu cârma. Nici un peşte străin nu îndrăznea să se mai apropie. Tocmai bine s-a ivit şi ocazia. Lom s-a aşezat la cârmă. pe bompres. şi să le mâni de vii la destina ie? O dată ce orice scrumbie e peşte. Prima zi ne-am descurcat bine.i mai ajungeau ochii umblând după ele şi. Asta li-i proprietatea: să înoate. Abia de mai apucai să răsufli. când să te odihneşti? Unul era ocupat cu scrumbiile. aplicând metoda mea. cu un echipaj mare. cu maşini complicate. te descurci cu orice vas cât de mic. Asta ar fi din punct de vedere teoretic. La urma urmei. Să ştii că am avut rezultate frumoase: scrumbiile noastre mergeau înainte. nu-i aşa? Pe de altă parte. le-au adunat într-o turmă şi Lom şi cu mine am ridicat pânzele şi am pornit la drum. mai ales. dacă pe lângă turma asta se aciuează vreun peşte de alt soi. îi dădeam una peste bot. n-are nici un rost să umpli butoaie de scrumbii.

am fi scos-o noi la capăt, dar drumul era lung, în fa ă aveam oceanul, latitudini tropicale... Ce mai tura-vura, îmi dădeam seama că n-o să răzbim, că dăm peste cap toată treaba. M-am gândit să mai iau un ajutor, un matroz. Nimerisem tocmai un loc bun: intrasem în Canalul Mânecii. Fran a era alături, iar la Calais găseai oricând marinari fără lucru. Î i puteai alege pe care voiai: şi tâmplar, şi şef de echipaj, şi timonier clasa întâi. Fără să mai stau pe gânduri, m-am apropiat de ărm. Iahtul l-am lăsat în derivă, am chemat o pilotină şi l-am delegat pe Lom să se ducă după un marinar. Făcusem însă o greşeală: alegerea echipajului e un lucru serios, care cere mare răspundere. Lom avea multă bunăvoin ă, dar era prea tânăr şi nu avea experien ă. De treaba asta trebuia să mă fi ocupat eu personal. Pe de altă parte nici pe bord nu puteai lăsa pe oricine, ci numai un om priceput. Orice-ai spune, mânatul scrumbiilor vii era ceva cu totul nou. Şi ca în orice întreprindere nouă, întâmpinam şi eu greută i. Trebuia să fiu tot timpul cu ochii în patru. Dacă le scăpai o clipă din vedere, se împrăştia toată turma. Şi atunci cu pagubele n-o mai scoteai la capăt, te făceai de râs în toată lumea, şi, ce-i mai important, subminai ini iativa asta atât de frumoasă şi promi ătoare. Ştii cum se întâmplă: dacă nu reuşeşti ceva din prima dată, a doua oară nimeni nu mai are încredere în tine şi nici nu te mai lasă sa încerci. Cum î i spuneam, l-am trimis deci pe Lom la Calais, iar eu mi-am scos un şezlong pe punte şi stăteam întins la soare. Cu un ochi citeam, iar cu celălalt păzeam scrumbiile care se bălăceau vesele în apă, zburdau şi solzii le străluceau de- i luau ochii. Spre seară se întoarse Lom şi aduse cu el un matroz. Mă uit la el: ca înfă işare se prezenta binişor. Nici prea tânăr, nici prea bătrân; ca statură, ce-i drept, cam mic, dar după ochi părea ager. Ce mi-a plăcut la el, mai cu seamă, era barba lui de pirat. Numai că ăia, după cum am auzit, sunt roşcovani, 39

iar al nostru era un brunet tipic. Ştia carte, nu fuma, cură el, cunoştea patru limbi: engleza, germana, franceza şi rusa. Mai mult cu asta îl câştigase pe Lom; fiindcă până atunci, trebuie să recunosc, el cam uitase limba engleză. Noul matroz avea un nume de familie cam curios: Fuks, dar se ştie că numele e un lucru de pricopseală, şi afară de asta, Lom îmi şoptise la ureche că acest Fuks e o adevărată comoară: se pricepe foarte bine şi la hăr i. M-am liniştit: o dată ce se pricepe la hăr i, mi-am zis, înseamnă că e un adevărat marinar, poate să stea şi la cârmă şi să rămână de cart în mod cu totul independent. Într-un cuvânt, l-am primit. L-am înscris în rolul echipajului, i-am explicat care-i sunt îndatoririle şi i-am poruncit lui Lom să-i găsească un loc în careu. După aceea am ridicat pânzele, ne-am desfăşurat şi am plecat mai departe. Să ştii că angajasem omul la timp. Până atunci avusesem noroc: vântul bătuse tot timpul dinspre pupa şi înaintasem cu mare viteză, dar după aceea începu să sufle drept în botul vasului şi asta ne strica toate socotelile, în alte condi ii poate că mi-aş fi păstrat calmul, aş fi rămas în derivă sau aş fi aruncat ancora, mă orientam eu, dar ce te faci cu scrumbiile? Î i dai şi dumneata seama. Ele habar n-aveau de vânt, alergau de zor fără nici o grijă, iar noi trebuia să ne inem după ele. Navigam în volte, în zigzaguri, ca vai de lume. Atunci cu un fluierat am chemat tot echipajul sus, pe punte. Pe Lom l-am pus să păzească scrumbiile, iar eu m-am aşezat la cârmă şi, luând viteză, am dat comanda: — Gata de făcut volta. Când mă uit, Fuks stă drept ca o lumânare, cu mâinile în buzunare şi se uită curios la pânze. Atunci m-am adresat lui direct: — Fuks — strig — umple cu vânt randa! Fuks tresări, se uită la mine oarecum fâstâcit şi începu să arunce în cabină tot ce-i cădea în mână: colacii de salvare, 40

parâma de rezervă, felinarele. Volta, fireşte, nu reuşise, o scăpasem... — Pune totul la loc! îi strig. Scoase calabalâcul înapoi şi aşeză lucrurile lingă parapet. Atunci abia mi-am dat seama ce matroz angajasem. Nu pricepea o iotă în meserie. Oricât de calm sunt eu, dar ăsta reuşise să mă scoată din sărite. — Ei, Fuks — zic — mii de draci, matroz eşti dumneata? — Eu nu sunt matroz — îmi răspunde el calm. Pur şi simplu am intrat la apă şi prietenii m-au sfătuit să schimb aerul... — Dă-mi voie — l-am întrerupt eu — atunci cum vine asta, doar Lom mi-a spus că te pricepi la hăr i? — Să am iertare, Hristofor Bonifatievici, nu mă pricep la hăr i, ci la căr i, şi nu la căr i maritime, ci la căr i de joc — răspunde el. Asta e specialitatea mea. Căr ile sunt pâinea mea cea de toate zilele. Dacă vre i să şti i adevărul, eu de profesiune sunt trişor. Când l-am auzit, mi s-au tăiat picioarele. Spune şi dumneata, cum să procedezi în asemenea situa ie? Ca să-i fac formele de debarcare mai pierdeam o zi întreagă. Vântul se înte ea şi în orice clipă te puteai aştepta la o furtună. Scrumbiile s-ar fi împrăştiat care încotro. Pe de altă parte, să-l duc pe trişor ca pe un balast în spinare nu aveam nici un interes. Nu numai că nu era demn să facă parte din echipajul meu, dar habar n-avea de marină. Nu mai ştiam pur şi simplu ce să mă fac. Deodată mi-a venit o idee grozavă. Uneori, în timpul meu liber, îmi place să fac o pasien ă, întâmplător aveam pe iaht un pachet de căr i. Şi atunci, de fiecare manevră voltantă, am legat repede câte o carte de joc, am întors iahtul cu prova în vânt şi am repetat comanda.

41

— Gata de făcut volta! Mola trei de pică, trage valetul de cupă, strângi pe zece de treflă... Şi volta a reuşit pe cinste. Fuks se pricepea de minune la căr i, nici pe întuneric nu încurca culorile. Şi în felul acesta pornirăm mai departe. Navigam în volte, vântul se înte ea şi înaintam voiniceşte. N-ar fi fost mare lucru, dar uite că scrumbiile mă îngrijorau. Cine ştie cum vor suporta ele schimbarea de timp? Cum nu aveam nici o grabă şi încărcătura nu era urgentă, demâncare nu cereau, de ce să risc? Mă gândii să mă opresc în port.

42

VI. CARE ÎNCEPE CU O ÎNCURCĂTURĂ ŞI SE TERMINĂ PE NEAŞTEPTATE CU O BAIE
În apropierea insulei Wight am cotit la dreapta şi am pornit spre Anglia, la Southampton. Am aruncat ancora în radă, pe Lom l-am lăsat să aibă grijă de scrumbii, iar Fuks şi cu mine ne-am suit într-o barcă şi am vâslit spre ărm. Debarcasem într-un locşor, o minune: iarbă tunsă ca o perie, potecile bine presărate cu nisip fin, nişte împrejurimi o frumuse e. Peste tot inscrip ii cu: „Trecerea oprită, conacul lui Archibald Dandy". Abia am debarcat, nu apucasem să facem niciun pas, că ne-am şi trezit înconjura i de gentlemeni în fracuri, jobene şi cravate albe. Aveai impresia că ai în fa a ta pe mister Dandy cu familia, vreun ministru de externe cu suita, sau poate agen i ai poli iei secrete. După îmbrăcăminte, nu puteai să- i dai seama. Se apropie, ne salută, vorbă, vorbă, una-alta. Când colo, ce descoperim? To i aceştia erau cerşetori. Cerşetoria fără frac e strict interzisă în Anglia. Dar îmbrăca i astfel, pot cerşi cât poftesc. Dacă cineva le dă de pomană, se socoteşte că n-a dat unui cerşetor, aceştia fiind inexisten i, înseamnă că un gentleman l-a ajutat pe un alt gentleman. M-am scotocit prin buzunare, le-am dat nişte mărun iş şi mi-am văzut de drum. Deodată văd că se apropie încă unul. Un lungan care înghi ise parcă o prăjină. Când ajunse în dreptul nostru, îşi scoase jobenul şi se înclină într-un mod foarte ceremonios. Mă scotocii din nou prin buzunare, mai găsii două copeici şi i le aruncai în joben. Aşteptam să-mi mul umească, când colo, gentlemanul se aprinde la fa ă, începe să mârâie, îşi pune monoclul şi rosteşte pe un ton foarte în epat: — Archibald Dandy, esquire. Cu cine am onoarea? 43

— Căpitan de cursă lungă, Hristofor Balivernă — mă recomand eu. — Îmi pare bine de cunoştin ă — zice el. în gardă, domnule căpitan! Am început să-mi cer scuze, da' de unde! Ce scuze! Era prea târziu. Îşi puse jobenul pe iarbă, îşi scoase fracul... Şi atunci, fireşte, m-am hotărât să mă apăr: mi-am scos vestonul şi am luat pozi ie de luptă. Fuks nu se pierdu nici el cu firea şi luă asupra sa rolul de arbitru. Se dădu un pic la o parte şi strigă cât îl inu gura: — Secundan i, aut! Gong! Mister Dandy începu să opăie, să gâfâie şi să învârtă pumnii, cum fac copiii când se joacă de-a locomotiva, şi se aruncă asupra mea. A trebuit să-mi pun şi eu în func ie pumnii. Mie în general nu-mi place să-mi las mâinile slobode; aici însă era vorba de box, de o încăierare sportivă. Mi-am făcut vânt... şi de-abia am putut să-mi opresc lovitura. Mă uit, eram într-o situa ie cam dificilă, şi asta numai din pricina diferen ei de statură. Oriunde inteam, îl nimeream tot mai jos de buric. El, dimpotrivă, lovea văzduhul deasupra chipiului meu. Prima rundă se termină fără nici un rezultat. Totuşi lupta noastră trebuia să aibă un scor oarecare şi aici ne salvă Fuks. — Sui i-vă, Hristofor Bonifatievici — şi-şi aplecă umerii. L-am încălecat numaidecât şi văd că lucrurile se schimbă. Eram, cum s-ar zice, la acelaşi nivel cu adversarul, şi puteam să încep lupta în condi ii de egalitate. Sub mine, Fuks opăia, se avânta în luptă. Atunci mă gândii că e timpul să ac ionez şi eu. — Gata, Fuks! zic. Se vedea bine că nu-i venea uşor, dar mârâi voios: — Gong! Şi începurăm din nou...

44

I-am vizitat conacul. începu să se scuture şi să-şi aranjeze hainele. sări în sus. se uită mirat în jurul lui. închise ochii. ne-am împăcat. şi-i administrai rivalului meu un upercut distrugător. ne-am strâns mâna. Peste vreo patruzeci de minute mister Dandy se trezi. îi dădui pinteni lui Fuks. îndreptându-ne spre „Beleaua" mea. Fuks îi scoase ceasul din buzunarul vestei şi numără cu voce tare secundele. dar imediat îmi amintii de tinere e. Şi. uite aşa. M-am recomandat pentru a doua oară şi i-am explicat cauza confuziei. lăsă mâinile în jos şi se prăbuşi aidoma unui catarg lovit de furtună. Adversarul rămase o clipă năucit. Am făcut cunoştin ă.Mister Dandy boxa într-un mod strălucit. am discutat. ba ne-am şi împrietenit. Primisem o lovitură puternică între ochi. care trecu la pozi ia de apărare. 45 . se frecă pe obraz. Când ne văzu. am băut câte o ceaşcă cu ceai. am stat ce-am stat lângă sobă şi-apoi am plecat cu to ii.

. pe mister Baldwin. dar până la urmă a promis că va aranja el treaba asta. ave i un vas admirabil şi crede i-mă pe cuvântul meu de gentleman că o să lua i marele premiu regal şi pe cel mic al amiralului Nelson. Da. nici eu nu stăteam pentru prima dată la cârmă. dar mister Dandy mi-a explicat totul. stăruia să particip şi eu. În 46 . Dumneata trebuie să ieşi neapărat învingător. Avea un vecin. Şanse erau. Sunt campionate interesante. Şi Dandy ăsta măsură „Beleaua" cu un ochi de expert. numai să câştige. de pildă. slavă Domnului. se luau la întrecere. cine are cravata legată mai bine sau o pipă mai frumoasă. a examinat iahtul şi părea încântat. Drept să. Dar toate astea sunt fleacuri. echipajul de nădejde şi pe lângă toate celelalte. îi aprecie calită ile şi-şi dădu seama că victoria e asigurată pe orice vreme cu un astfel de iaht. care din ei doi e de vi ă mai veche. — Să veni i neapărat — zice. când deodată mi-am amintit de scrumbiile mele. Şi. Amândoi erau corăbieri pasiona i şi când aveau loc campionatele. La început tare s-a necăjit.. la început nu prea m-am dumerit despre ce e vorba..i spun. închipuieşte. da! Într-un cuvânt.i. şi din te miri ce. Mister Balivernă — strigă el pe neaşteptate — însăşi providen a te-a trimis aici! Duminică au loc mari campionate na ionale.. de ce să nu particip şi eu? Vasul e admirabil. poimâine sâmbătă. Nu prea mi-e obiceiul să alerg după premii. Eu personal merg cu dumneata şi mister Baldwin va rămâne de ruşine. destule. Eram gata să accept. Ce să fac cu ele! Îi explicai lui mister Dandy că sunt legat de mâini şi de picioare din cauza scrumbiilor.Mister Dandy.. mâine înseamnă că e vineri. Rivalitatea cea mai aprinsă era cu privire la iahturi. dar odată ce e vorba de campionate.. ar fi fost gata să sacrifice orice. a aranjat-o într-adevăr. Apoi începu să numere pe degete: — Azi e joi.

Lom gâdila catargul chemând vântul. am strâns tot ce era de prisos. iar pe chei spectatori grămadă. am chibzuit la rece şi am tras concluziile necesare. O atmosferă emo ionantă. Şi ca întotdeauna la astfel de întreceri. Trebuie să. Dar la finiş ne-am prostit. cum să.aceeaşi zi am primit autoriza ia să adăpostesc întreaga turmă în docul Amiralită ii din Portsmouth. îi lăsasem pe to i în urmă. trase o înjurătură şi. Mister Dandy privi în urmă şi-l cuprinse triste ea. să le umfli cu pompa. îşi puse monoclul la ochi. Cu tot calmul meu. ca în ajunul unei mari bătălii. simple supersti ii. Acalmie totală. iar în fa ă se afla mister Baldwin pe micul său vas. nu alta. în timp ce mister Dandy îşi îneca amarul. smucită din loc. Porunci să se îmbarce pe iaht două lăzi de whisky and soda. Gata! Pânzele se umflaseră de vânt şi iahturile porniră. dar toate acestea sunt. Aproape toată distan a am străbătut-o ca o căpetenie. aprinse o igară şi se instala la pupa. porni înainte.i spun. să fie la îndemână în cazul unei înfrângeri neaşteptate. smulgând capacul unei lăzi. lăsând pânzele să fluture. În diminea a zilei campionatului. Ieşim la start şi aşteptăm semnalul. Iar eu. eram totuşi pu in nervos. iar „Beleaua". un loc adăpostit de vânt. am întins tachelajul. Fuks fluiera cu acelaşi scop. După aceea am procedat la pregătirea iahtului. cu toată enervarea mea. Înaintam spintecând apa şi savuram dinainte victoria. mul ime de catarge. nu făcusem bine calculul şi nimerisem sub un mal.i spun fără să mă laud că startul l-am luat în mod strălucit. concuren ii ne ajungeau din urmă. mister Dandy se prezentă pe „Belea" într-o elegantă haină albă. bălăbănindu-se ca nişte zdren e. „Beleaua" stătea pe loc. mi-am adus aminte de un vechi proverb marinăresc 47 . scoase de acolo o sticlă şi-o pocni în fund! Dopul sări ca din puşcă. bordurile le-am uns cu grăsime. fanioane. Nu cred în fleacurile astea. pânze.

nu alta! Ce să mai vorbim.. pânzele fluturau în bătaia vântului.. pe pagini întregi. iar mister Dandy. sifonul curge. Mister Dandy flutură tot mai des din batistă. Orchestra de pe mal intona un marş. Între timp „Beleaua" înainta mereu. Promontoriul rămase departe. Ei. Eu însă nu puteam fi trecut în nici un caz la categoria din urmă. suntem alături.. strigând tot mai răsunător: — O adevărată bătălie de la Trafalgar. unul după altul. zâmbi şi dădu comanda: — Turela de la pupa. iar greementul se întinse şi începu să zbârnâie. În fa a noastră. şi victoria pe care era cât p-aci s-o pierdem se apropia. ne-am postat to i trei la pupa şi ne-am apucat să destupăm sticlele una după alta. apa clocoteşte sub iaht. Atunci se mai învioră şi mister Dandy. nici vânturi proaste. Ajungem în dreptul lui.. apoi cu întregul corp. fericit. Şi să ştii că aşa mergea mai bine. Turela de la pupa! Foc! Trei dopuri în salvă sar detunând ca tunurile. mai rămăsese numai Baldwin. Am repartizat oamenilor sarcinile. numai titluri cu literă mare. Spectatorii de pe mal se agitau şi strigau. î i spun fără să mă laud că sunt un bun căpitan de vas.. după principiul rachetelor. şi-şi mărea într-una viteza. fie ce-o fi.care spune: „Nu există vase proaste. pescăruşii lovi i cad în apă. îl întrecem cu o jumătate de prova. A doua zi în oraş nu se mai vorbea decât despre victoria noastră. Nu 48 . În ziare. salut! Apoi căzu jos şi rămase în nesim ire. Lăsasem iarăşi în urmă to i concuren ii. iar dedesubt descrierea amănun ită a uimitorului campionat. există doar căpitani proşti". Îşi scoase din buzunar o batistă şi începu să comande artileria.. mă gândii eu. în urmă.

că se ridică mister Baldwin. Ştiu numai că discursul era plin de căldură. eu şi Fuks. Scandalul se pregătise în secret.. iar con inutul demn de o asemenea ocazie.ştiu de unde până unde apărură diferi i prieteni. La intrigile lui mister Baldwin. dar adunasem atâtea premii. că mă hotărâsem să urc pe cântar întregul echipaj. aşa că nu m-a mirat faptul că în salon a început rumoarea. în sala cântarelor. păhăru e. ieşisem victorios la campionat. cea mai frumoasă dintre frumoase. Lom. mă în elegi dumneata. fotografia era cam indecentă pentru un marinar. Ce anume spunea nu-mi mai amintesc. nebănuind nimica. iar pe celălalt aşezară un magazin de veselă: pocale de aur. Până la urmă. a încălcat tradi ia nescrisă a clubului nostru şi că. Totuşi. s-a suit călare şi a mânat calul în galop? întrebă el şi trecu din mână în mână un ziar norvegian cu fotografia în care mă fuduleam călare pe un cal. Cei de la iahting-clubul regal se adunaseră în păr în clădirea vămii. şoapte. pahare.. În momentul când talerele s-au echilibrat. ne-am făcut şi duşmani destui. au început. a izbucnit un scandal în toată legea. La ei se socoteşte o cinste deosebită faptul că premiile cântăresc mai mult decât premiatul. câştigătorul campionatului. În 49 . iar noi. care veniseră să ne felicite. preşedintele iahtingclubului începu un logos solemn. vaze. iar învingătorii. vorbe de tot felul. După aceea au mai pus medalii... pildă pentru tineret." M-am emo ionat şi eram gata să izbucnesc în plâns. Atmosfera era foarte solemnă. nu sunt judeca i niciodată. După cum am mai spus. discu ii. jetoane şi tot felul de bibelouri. — Ştie oare stimabilul lord şi preşedinte că acest căpitan Balivernă. cum s-ar spune. „O victorie fără vărsare de sânge. Dar cu victoria asta nu ne-am făcut numai prieteni. Mi s-a oferit şi mie să mă sui pe cântar. ne-am dus după premii. Şi s-au urcat după înăl ime: mister Dandy. Dar nu apucă preşedintele să-şi termine logosul. cupe. în veston de marinar.

se împăr iră în două tabere şi porniră unii asupra altora. strigând cât îl inea gura. În salon se iscă o panică grozavă. 50 . dar interesele comerciale stau acolo mai presus de orice. de toate astea se inea fireşte scama în Anglia. după care săriră cu to ii de pe locurile lor.. dar ne-au salvat premiile. haina de militar înseamnă şi ea ceva. parcă explodase o bombă la vamă. Nu degeaba le câştigasem.acest sens răspunse şi preşedintele. în sfârşit. al ii aplaudau. că sus-numitul Dandy esquire. Baldwin luă din nou cuvântul: — Ştie oare lordul-preşedinte — continuă el — că acelaşi mister Balivernă a pus mână pe o încărcătură de scrumbii destinată coloniilor engleze şi că metoda propusă de mister Balivernă pentru transportul peştelui aduce prejudicii mari armatorilor supuşi ai maiestă ii sale regele Angliei? Asta era pentru ei un atu mai puternic decât fotografia. replicile. Şi nu e de mirare că rumoarea din sală se înte ise. aduc pagube armatorilor englezi şi că prin protec ia lui Archibald Dandy esquire şi cu concursul său direct sunt de inute în docul-amiral al maiestă ii sale? Se ştie. după cum s-a stabilit. Cu greu mai deosebeai vocile. cu atitudini din cele mai amenin ătoare. De îndată ce mister Dandy sări de pe cântar. Începu o încăierare generală. a pornit pe drumul ruşinii şi al crimei? Ce să.. Atunci mister Dandy îşi ieşi din fire. Tradi ia rămâne tradi ie. dând uitării datoria şi cinstea lui de cetă ean britanic. Rumoarea încetă imediat.i spun. dar mister Baldwin tot nu se potolea. Da' de unde. se năpusti asupra lui mister Baldwin. talerul nostru urcă până aproape de tavan şi de acolo ne uitam la încăierare ca dintr-o lojă. Continuă şi mai tare: — Ştie oare lordul-preşedinte că scrumbiile mai sus arătate. Unii fluierau. Era gata s-o pă im şi noi. Credeam că totul s-a terminat. Sări de pe cântar şi.

am coborât şi noi şi. am dat drumul turmei de scrumbii. nu mai ştiu nimic! rosti el moale şi se prăbuşi mort. ridicăm ancora. Apucase să ia de pe cântar un lăn işor de aur cu o ancoră şi acum îl întorcea pe o parte şi pe alta. întreg salonul era presărat cu din i. ca să salvăm scrumbiile. ne îndreptarăm spre ieşire. după ce ne uitarăm în jur cam buimaci. Spre norocul nostru. căutându-i proba. desfacem pânzele în vânt şi pornim în plină viteză spre Portsmouth. — Nu. trosnituri de mobilă veche englezească. De jur împrejur se ridicase un nor de praf de nu te vedeai. gulere. Ni s-au deschis por ile. Se făcu din nou linişte. o luarăm la fugă spre „Beleaua" noastră. ba ne-au mai urat şi drum bun. Să te apuci cu mâinile de cap. 51 . hârâi el îndârjit. se ridică în coate şi sună din clopo el.Pot să. manşete. Am pornit fără grabă. — Ştie oare. Ieşirăm răsuflând din adânc şi. Curând însă se posomorî şi el. stând la tribord. în docuri nu sosise încă ştirea despre ultimele evenimente. Numai Fuks era mul umit. am adunat scrumbiile în rânduri mai strânse şi. dar nu apucă să termine.. iar peste o oră la orizont apăru insula Wight. Când masele de luptători se mai răriră şi bătălia încetă. ce mai.. Lom stătea tot timpul trist. Atunci se trezi şi preşedintele. O privelişte îngrozitoare.i spun că a fost o bătălie în toată legea. mister Baldwin se mişcă şi gemu din greu.. În clipa aceea. nu ştiu.. ne uitam cum se topesc în cea ă coastele Angliei. Şi când ajungem acolo. se auzeau pârâituri de oase englezeşti de calitate. călcând peste grămezile de trupuri fără suflare. I se făcuse parcă lehamite pe uscat. Am ocolit-o. Gentlemenii se loveau între ei pe unde nimereau. Eu nu mă liniştisem încă după emo ia prin care trecusem.

ca să se 52 . Ne mai poate fi de folos. Imaginează. am cercetat din nou lăn işorul şi am rămas uimit. dădeam dezordonat din mâini şi deodată mă prind de ceva tare. dar mai tare! — În eles. pe ultimul ineluş era marcat foarte clar: „Fabrica de bijuterii (imita ie) Alkimistul. e un lucru bine făcut şi o marcă serioasă — îi spun lui Fuks. Deschid ochii — un picior. de unde sării pe „Belea".— În meseria noastră. şi. Acesta la rândul său se inea de un alt picior. îmi întinse lăn işorul. — Într-adevăr. Orbit de apă. Apoi am dat fiecăruia câte un păhărel de votcă.i că nici un ineluş nu se desfăcuse. Î i dai seama în ce situa ie ne aflam! Iahtul în plină viteză. Am apreciat imediat situa ia şi am strigat cât am putut: — ine i-vă aşa. După mine făcu la fel Lom. — Să-l păstrezi. — În eles. fără el iahtul ar fi plecat singur cu scrumbii cu tot. Fuks — i-am zis. iar lăn işorul se prinsese cu ancora de bordul „Belelei". apoi Fuks. Noroc de lăn işor: n-are a face că era fals. iar noi tustrei în apă! Cufunda i în visări. după care l-am ajuns şi pe Fuks. în spatele meu pocni o pânză şi. iar în fa ă văd capul lui Lom. Era solid. M-am uitat bine la el şi mi-am dat seama de motivul supărării lui Fuks: pe lăn işor. Ajuns pe punte. scuipând peste bord.. să ne inem aşa! repetă şi Fuks. să ne inem aşa! răspunse Lom. iar în fa a lui apare Fuks. dându-i înapoi lăn işorul. aruncând tot echipajul în apă. pentru o treabă ca asta cape i una după ceafă — rosti el pe neaşteptate. mă trezii dincolo de bord. Made in England". inându-mă de Lom. care se inea şi el de lăn işor. Iar eu m-am tras mai aproape. până să zic pâs. În aceeaşi clipă. iar în cele din urmă ajunsei la lăn işor. lăsasem cârma din mână şi tocmai atunci se răsturnase o pânză..

— Adio. adio. Am stat cât am mai stat pe punte. iar eu am mai stat pe punte. după care am fixat carturile. mi-am fumat pipa şi m-am dus la culcare.mai încălzească. veni Lom să mă trezească pentru cart şi-mi raportă că „Beleaua" naviga în Atlantic. reflectând la tristele evenimente din ultimele zile. cu ochii pierdu i în zări. o dată cu revărsatul zorilor. bună Anglie. 53 . Diminea a. bătrână Anglie! rostii în sinea mea.

Dar uite. un căpitan de vas îşi determină calea după aştri şi după cronometru. desigur. după cum ne arată însăşi denumirea. cum s-ar zice. academicienii mai discută şi astăzi dacă există timpul sau nu există de loc şi ni se pare numai că există. nu-l voi tăinui nici pe acesta.VII. planetele şi stelele nemişcătoare. 54 . înseamnă că el există chiar cu prisosin ă. problema e clară: o dată ce le ajunge timpul pentru astfel de discu ii. asta e o problemă grea. la desăvârşirea căreia nu s-a ajuns atât de uşor. Aştrii sunt soarele. atunci înseamnă că nici nu avem ce măsura şi nici n-ar avea vreun rost s-o facem. Acestea ne sunt date. După aceea au apărut ceasurile de perete cu greută i. în scopul acesta se foloseau „clepsidre". Măsurarea timpului e o problemă complicată. lucru pe care de fapt nici nu merită să-l povestesc. ne serveşte pentru măsurarea timpului. DESPRE TACTICA MILITARĂ ŞI DESPRE CELE DOUĂ SEMNIFICA II ALE CUVÂNTULUI „FARAON” În Oceanul Atlantic ni s-a întâmplat un lucru cu totul neînsemnat. apoi deşteptătoarele şi ceasurile de buzunar. Dar pentru respectarea adevărului. După părerea mea însă. Pe vremuri. DESPRE METODELE CALCULELOR ASTRONOMICE. Iar cronometrul e cu totul altceva. în Apus. Dacă nu există. Cronometrul e rodul unei munci persistente a multor genera ii de oameni şi. că în largul mării. departe de ărmurile vizibile. cu privire la măsurătoare — sunt de acord. luna. tot în Anglia de pildă. Uite. de natură. Ştii.

domestic. nu e indicat. după el era ora şase. fiare vechi. dar stând acolo în cabină. fără supraveghere. trebuie să atârni greută i de tot felul. dracu' ştie ce-mi arăta: când soarele abia răsărea. s-a sălbăticit de tot. cărămizi. Cobor în cabină. iau în mână cronometrul şi descopăr o serioasă schimbare în caracterul său: fusese un ceas de mână. De ce n-ar fi bun? Dar odată ce nu se obişnuieşte a naviga după deşteptător. maşini de călcat. el arăta amiaza. ceasul de perete nu poate fi utilizat pe vas. trebuia să recurg la el. Aşa încât.. fără îngrijire. Nu prea am avut ocazia să mă folosesc de el: navigasem tot timpul în apropierea ărmurilor. pricepi.. ca să zic aşa. pregătindu-mi expedi ia. tizul meu Columb a navigat fără ceas. considerându-se că nu are destulă precizie. când soarele era la amiază.. ce l-am scuturat. e bun şi ăsta. Ce-i drept.. Uite. Acum însă. potcoave. şi totuşi a descoperit America. degeaba! Ceasul — tămâie! 55 . îmi făcusem rost de un cronometru de mână special şi l-am pus în cabină. vrând-nevrând. Nu mai în elegeam nimic. Ce l-am lovit. dar. ce l-am răsucit. nu ai încotro.În vremea noastră nu se mai navighează după ceas deşteptător. şi dacă se stârneşte o furtună? Te mai po i apropia de el? Iar cât priveşte deşteptătorul. la o adicătelea. după părerea mea.

. n-are importan ă. Şi prin urmare puteam determina locul unde ne aflăm. Numai să aibă ace şi cadran. Să stea pe loc. înseamnă că la ei răsare soarele. de perete. la fel ca şi cronometrul meu. am mai făcut o verificare: în timpul nop ii am ieşit iar cu sextantul şi exact la miezul nop ii — după Greenwich — cocoşeii mei au cântat din nou în duet: — Cucuriguu! Puteam naviga liniştit mai departe cu ajutorul cocoşeilor mei. Dar salvarea veni de unde nu mă aşteptam. metoda se reduce la următoarele: iei un ceas oarecare. e chiar indicat să nu se mişte. Iată că ştiam ora exactă. văd că înaintăm. de pildă. Dar asta când voi fi mai liber. O metodă minunată! Mă gândeam chiar să scriu o lucrare pe această temă. Pe drum le-am mâncat. ora douăsprezece. Printre altele aveam şi o ladă cu găini de Greenwich1. dar încotro. unul alb şi unul negru. şi în ladă nu mai rămăseseră decât doi cocoşei. Î i dai seama că în felul acesta po i să te rătăceşti foarte uşor. Am răsuflat uşurat. Pe scurt. Şi nu e obligatoriu ca ele să se mişte: dimpotrivă. Totuşi. am făcut imediat calculul şi am în eles: odată ce cocoşii de Greenwich încep să cânte. 1 56 . Să zicem că ele arată. dar mai găsii o metodă. îi aud deodată pe amândoi cântând în cor: — Cucuriguu!. Aşa-a..Examinez situa ia. sau chiar unul de jucărie. De la meridianul care trece prin Greenwich începe măsurătoarea longitudinii pe multe hăr i. O adevărată nenorocire. conserve şi păsări de casă. bineîn eles. habar n-aveam. În Anglia ne-am aprovizionat binişor cu alimente de tot felul: uscături. Foarte bine! Cea mai mare parte din cele douăzeci şi patru de ore nici nu ai nevoie să te Greenwich — oraş unde se află un observator astronomic. îmbogă ind ştiin a naviga iei. de turn. Stând cu sextantul în mână şi gândindu-mă la metodele de calcul astronomic.

Am prezentat comisiei esen a problemei. dar fără nici un rezultat. cronometrul î i va arăta cu toată precizia ora exactă de două ori: o dată la amiază şi o dată la miezul nop ii. şi am început consfătuirea. Rezervele ni se terminaseră. Erau prea buni prieteni cocoşeii noştri. şi am organizat o comisie: eu şi Fuks. are să se plictisească cel negru. dacă-l frigem pe cel alb. Atunci a trebuit să lărgim comisia.. Aşa am şi făcut.. am amplificat cum s-ar zice materialul. Şi iarăşi trebuie să 57 . Am studiat din nou problema din toate punctele de vedere. încât imediat totul a fost pus la punct. Uite aşa. Argumentul era puternic. ar fi un lux de prisos. Atunci mi-am zis: „O minte e bună. Important este să nu. dar asta depinde numai de aptitudinile personale ale observatorului. Să-l frigem pe cel negru.. în schimb. — Dă-ne voie — ripostarăm noi— cel alb o să-i ducă dorul! — N-are decât! se opuse Lom.. şi tot n-am ajuns la o concluzie convenabilă. Ce ne pasă nouă? Trebuie să recunosc că am căzut imediat de acord. de conserve ne plictisisem şi trebuia să ne gândim nu atât la determinarea locului unde se află vasul. şi să ştii că nici n-ai avea la ce. L-am cooptat şi pe Lom.foloseşti de un astfel de cronometru. Pe loc secundul meu Lom a avut o idee atât de în eleaptă şi de ingenioasă. a spus-o direct: — Tăia i-l pe cel negru. m-am gândit. şi să ştii că n-a fost în zadar. Am chibzuit eu cât am chibzuit. dar două sunt şi mai bune".i scape momentul când trebuie să te ui i. Şi astfel se ivi o altă neplăcere: se punea întrebarea cu care să începem. N-am ajuns la nici o solu ie constructivă. fără nici un pic de şovăială. N-a stat nici o clipă pe gânduri. În felul acesta mi-am domesticit cronometrul şi am făcut-o la timp. cât la sacrificarea celor doi cocoşei pentru o friptură. în cele douăzeci şi patru de ore. o să-i ducă dorul cel alb.

. văd că zâmbeşti. Şi uite aşa. nici al doilea nu s-a făcut de râs. dar în pragul Mării Mediterane începu balamucul: mai întâi se auzi un şuierat. Mă uit. apa învolburată se ridica până la cer.. Trecurăm mai departe. tinere. 58 . ca să derutez inamicul. după cum se ştie. după aceea o bubuitură grozavă. pânza era găurită şi vasul abia dacă înainta. căpitan Balivernă. venea în goană o escadră. După cum se obişnuieşte.recunosc că Lom nu se înşelase. şi-am scos punga cu tutun. cei din cetate ne întrebară: — Numele vasului şi al căpitanului. Dar încotro să te retragi? Vântul adia uşor. situa ia era foarte încurcată: nu puteam primi lupta. I-am răspuns: — Iahtul „Belea". Într-un cuvânt. Cocoşul era gras. Crezi poate că pira ii au rămas în romane? Te înşeli. fraged şi ne-am lins degetele cât l-am mâncat. e renumit prin furtunile lui. Tactica maritimă recomandă să te retragi de pe linia de luptă când for ele adversarului sunt superioare. Uite. fără grabă şi mânam scrumbiile din urma. până când am intrat în Gibraltar. tăindu-ne calea. Trecusem ca pe oglindă şi totul a mers „ca pe apă". dragul meu. dar n-ai dreptate. admirând peisajul mun ilor inaccesibili. iar din dreapta. Nu aveam decât o singură ieşire: să fac uz de vreun şiretlic. dar de data asta avusesem noroc. De jur împrejur foc. Am examinat imediat situa ia şi mi-am dat seama: pira i de na ionalitate necunoscută. băie i! strigai eu cu o voce plină de voioşie. mă în elegi. am ocolit Bretania şi am intrat în golful Biscaya care. — Să fumăm. Există şi acum destui. Nu vreau să ascund că eram destul de îngrijorat în timpul traversării. Aici însă am dat de bucluc. pânza avea o gaură de o jumătate de metru. Mergeam încet. De altfel.

echipajul să se retragă în careu! poruncii eu. Îşi răsuciră câte o igară zdravănă şi începură să pufăie. au astupat cu chiu cu vai 59 . dar la un moment dat tot trebuia s-o împrăştie vântul. băiete. Lom şi Fuks s-au înfundat în cabină. când se ridică o perdea de fum aidoma unui zid ocrotitor care ne ascunse de ochii inamicului. Ce era de făcut? M-am gândit ce m-am gândit şi am luat o hotărâre. au acoperit la repezeală toate luminatoarele. Perdeaua noastră ne-a camuflat foarte bine. recunoşti că era o idee ingenioasă? Dar asta nu era decât începutul. Spune şi dumneata. — Jos pânzele. Mi-am aprins şi eu cădelni a şi nu trecuseră nici cinci minute.Echipajul meu nu era fumător. aşa că Lom şi Fuks nu îndrăzniră să refuze. dar prea era situa ia încurcată.

la orizont. o parte din scrumbii manifestară o lipsă de 60 . Amiral don Canalio". iahtul şi-a pierdut echilibrul şi s-a lăsat pe babord. mă întrebară nerăbdători: — Cum stăm? — Cum stăm? Uita i-vă şi voi. clipa hotărâtoare a luptei. Atunci centrul de greutate s-a mutat sus. „Beleaua" avea o înfă işare impunătoare. iar eu am adunat ce a fost mai greu. În zarva luptei. Când Lom şi Fuks ieşiră din cabină. Venise. dar am ieşit imediat. Vasul-amiral ne observase şi semnaliza prin semafor un text deschis: „Prin focul precis al artileriei noastre. Cum descifrară semnalizările. inamicul a fost nimicit. o dâră de fum. „Ei — mă gândii eu — acum fie ce-o fi. am desprins greutatea de pe catarg şi iahtul făcu pentru a doua oară o tumbă. revenind în pozi ie normală. După aceea am potrivit pânzele. Adevărul e că nici nu mai aveau ce vedea. M-am trezit în apă." Mi-am aşezat pipa deasupra chilei. am făcut pu ină ordine şi ne-am ocupat de scrumbii. cum s-ar spune. am pus la punct vasul. am făcut un balot şi l-am urcat cu ajutorul unui palanc pe catarg. Încărcătura fiind grea. Ordin să vă retrage i pe pozi ia de plecare. ca puii de găină speria i de gaie. m-am aşezat la pupa şi am aşteptat evenimentele. Dar ştii? Treaba asta o făcurăm la timp. Dar frumuse ea era alta: chiar şi într-o pozi ie atât de nefirească ca aceea în care se găsea. M-am uitat şi eu cu binoclul. În urma inamicilor.crăpăturile. Perdeaua de fum se risipise. după care m-am dus să mă schimb. iar escadra de pira i cu întreg efectivul era la o distan ă de numai o sută de stânjeni. deoarece în zona de ac iune a flotei s-a descoperit o brigadă de submarine de cea mai nouă construc ie. După izgonirea inamicului m-am scufundat în apă. corăbiile pira ilor o şi luară la fugă care încotro. când se trăseseră focurile de armă. iar eu mă uitam pe furiş. „Beleaua" se răsturnă cu fundul în sus.

Un port ca toate porturile.i spun că pe vremea aceea nici nu prea aveai ce împărtăşi. şi hamsii. abuzând de inactivitatea noastră for ată. Am predat scrumbiile aşa cum se Titlul monarhilor din Egiptul antic. export de bumbac. Dar pe vremea escalei noastre portul acesta nu prezenta niciun interes pentru un navigator curios. Acum e altceva. ne uitam în jurul nostru şi ne împărtăşeam impresiile. în semn de dispre . şi în felul acesta puteam foarte bine să ne facem de ruşine. am aruncat ancora. De altfel. Am restaurat o oarecare ordine în turma ce mi se încredin ase şi am pornit-o pe „Beleaua" mea drept spre Egipt. Am muncit vreo două ore cu nuiaua în mână. În cele din urmă. obosit.. Iar pe de altă parte. Ne odihneam. 1 61 . iar noi ne-am aranjat până una-alta pe punte. comer dezvoltat. apăru şi agentul. Cine avea să-mi mai încredin eze pe viitor vreun transport de marfă? Primisem o încărcătură de scrumbii olandeze calitatea întâi şi de predat trebuia să predau un fel de amestecătură de calitatea a treia. de turmă se ataşaseră atâ ia peşti particulari de diferite soiuri. am chemat agentul comercial. dispărând într-o direc ie necunoscută. Uite aşa! A fost o călătorie fără peripe ii şi exact după două zile am sosit cu bine la Alexandria. un talmeş-balmeş îngrozitor!. şi vestita era şi Alexandria. Tot faraoni sunt porecli i. şi guvizi. nici nu aveai ce vedea. Dar când făceai escală în această ară.. şi poli iştii. încât la început îmi pierdusem cumpătul: erau şi sardele. Controlă registrul şi frahturile. în schimb alungasem întreg publicul străin. ne arătă un loc în port unde să ne oprim şi începu să ia în primire încărcătura. în antichitate. Numai vorbe că cică Egiptul e ara faraonilor1 şi aşa mai departe.seriozitate nedemnă de nişte scrumbii onorabile: se desprinseră din turmă şi o luară razna. pot să. ce-i drept. Egiptul era vestit. Uite. la portul de destina ie.

asta nu mai ştiu. s-au împlinit şi au luat în greutate. fireşte. eram grozav de mâhnit şi enervat. Agentul. dar toate acestea ar fi părut argumente neserioase. schimbare de climă. aproape jumătate din turmă mi se pierduse pe drum.i explic fără nici o greutate motivul acestui fenomen. hrană pe săturate. Fapt este că jumătate din turmă dispăruse. Gândeşte-te bine. dar nu era interesant să mergi cu troleibuzul şi ne-am hotărât să ne folosim de mijloacele de 62 . Fie că s-au rătăcit întâmplător. n-ai de ce să te mai miri. neconvingătoare. analizează împrejurările în care s-au petrecut lucrurile şi vei în elege că nici nu se putea altfel. se în elege că scrumbiile s-au îndreptat. dacă mă crezi. Pornirăm în adâncul ării şi dădurăm de un deşert. văzând că nu a dat peste un prost. parcă nici n-ar fi fost! Ehei. băi de mare. dar a apărut un plus destul de important! Poate că faptul acesta te va mira. şi-o să. să mă justific. fie că au rămas pe undeva în urmă. să mă mai răcoresc pe uscat. am făcut totalul şi mi-a stat pur şi simplu inima în loc. Aşa încât experien a mi-a reuşit pe deplin şi după ce am terminat socotelile. cu bucata.. dacă stai sa analizezi lucrurile. fie că au dezertat conştient. Într-un cuvânt. când deodată îmi veni o idee. să discut cu ei. ce mai vrei? toate astea ac ionează ca un tonic asupra organismului. puteam să invoc împrejurări neprevăzute. — Da i-mi voie — zic — unde s-a mai văzut ca o încărcătură de scrumbii să se dea în primire cu bucata? Face i bine şi pune i-le la cântar şi numai atunci să-mi arăta i care sunt preten iile dumneavoastră. a pus încărcătura pe cântar şi nu ştiu dacă mă po i crede. călătorie liniştită. Ştiam dinainte că aşa va fi. Acolo prin deşert circulau troleibuze. stau prost de tot! mi-am zis. mă gândii să mă odihnesc pu in. Totuşi.cuvine. Puteam. Şi atunci.. şi să văd şi eu curiozită ile locale.

i mai spun de sfincşi şi alte monumente din negura vremurilor. am luat bilete de intrare. Fuks? îl întreb. La ieşire. aici era cu totul altceva! Chiar şi pe vremea aceea era aici un adevărat Egipt şi fiecare brazdă de pământ respira iz de adâncă antichitate. Eu m-am suit pe o cămilă. şi curmalii şi. şi beduinii. — Ce fel de faraoni? Egipteni? — De ce egipteni? Englezi. într-adevăr. Am văzut un detaşament de poli işti şi mi-am dat seama că Fuks avusese dreptate. În primul rând. — Am rupt şi eu o bucă ică de sarcofag. ei bine. Iată-i că vin în marş spre noi. la fiecare col câte un chioşc cu înghe ată. dar când m-a atins o dată faraonul. Am citit hieroglifele. iar Fuks pe un măgar. Mergeam pe coridoare subterane. – Da' de unde! Viu. O ambian ă excep ională: cură enie. Mă uit la el şi ce văd? Avea o vânătaie mare sub ochi. Faraonul e mort de-a binelea. erau faraoni în toată legea: cu căşti şi bastoane.. mormintele faraonilor. şi încă ce viu! Şi nu e singur. 63 . Fuks dispăruse.. Şi astfel am sosit la Cairo cu întreaga caravană. aşa. la o mumie. lumină electrică. am împiedicat animalele şi am pornit-o. Nu. Lom pe o alta. Iar la Cairo. şi pe urmă ne-am întors. am în epenit! scânci Fuks. când îl zărim alergând în întâmpinarea noastră. inându-se cu mâna de obraz. în fiecare ungher lustragii. Sigur că da! Acolo găseşti şi deşertul Saharei. ne-am dus să vizităm piramidele. ne-am uitat la un sarcofag de aur. şi palmierii. când ne uităm. — Ce tot vorbeşti. ştii. într-un cuvânt. ca suvenir.. Acolo. — Cine te-a împodobit în halul ăsta. ce-i mai important.comunica ie locale. totul a rămas neatins de cinci mii de ani. Eram gata să pornim în căutarea lui. mă Fuks? Tu te-ai scrântit la minte! îi zic. n-o duceau prost răposa ii.. Am plătit cât ni s-a cerut. e o întreagă companie de faraoni din ăştia.

a trebuit să schimb itinerarul şi acum aveam în fa ă o traversare foarte grea a Oceanului Indian. Conduceam iahtul şi viram. nici magazine. aidoma unor copii. Călătoria asta pe Nil. N-aveai ce zice: găseai în această parte a Africii aspectul ei cel mai caracteristic. după cum î i dai seama. pe o coastă se plimbau în voie antilope sfioase.. iar uneori întâlneai şi câte un leu. DUPĂ CARE NUMĂRĂ CROCODILII ŞI LA URMĂ MANIFESTĂ EXCEP IONALE APTITUDINI ÎN DOMENIUL AGRICULTURII Când ne-am întors pe iaht. Dar acolo pe ocean nu există. după cum ştii şi dumneata. încotro î i aruncai privirea. nici chioşcuri şi când i se termină rezervele de 64 .VIII. ÎN CARE FUKS PRIMEŞTE O LEC IE BINEMERITATĂ. În apă fornăiau hipopotami şi puteai să vezi broaşte estoase cu duiumul lenevind la soare. căutând să găsesc pe coastă vreun sătuc mai primitor. numai lotuşi şi papiruşi. Înaintam linişti i. Lom şi Fuks. Vânătaia i-a trecut şi am pornit-o în sus pe Nil. Canalul Panama şi Oceanul Pacific. tinere. se jucau a â ând crocodilii cu nişte be e. Din cauza scrumbiilor. Eu îmi păstram deplina seriozitate. însă. n-am întreprins-o dintr-o curiozitate deşartă: ini ial planul expedi iei mele era: Atlanticul.. l-am dojenit pe Fuks: — Să nu se mai întâmple aşa ceva: nici un fel de „suveniruri"! Ai în eles? Lui Fuks i-a părut rău şi a promis că pe viitor va proceda cu mai multă pruden ă. Exact ca într-o grădină zoologică.

M-am hotărât să alerg în căutarea lui. văicăreli şi. mă în elegi. sago. Fuks nicăieri. În cele din urmă zării un sat. scor işoară. uite aşa. o ladă cu ouă de stru . deodată vad la marginea satului adunată o mul ime. Îl strig pe Lom. Şi ce crezi că am aflat? Sfaturile mele nu avuseseră 65 . am înăl at pavilionul şi mă pregăteam de drum. cine ştie ce-i mai trăsneşte. Am încărcat toate acestea pe iaht. iar tenta iile îl pândeau la fiecare pas. mărim pasul şi când ajungem acolo. Uite aşa. De jur împrejur spectatori impar iali priveau şi aplaudau ca la circ. Aud râsete. ce să vezi? Fuks al meu se afla într-o situa ie tristă de tot. alături unul de celălalt. cam co car ce-i drept. o iau într-acolo.. dar în schimb sârguincios şi bun la suflet. Părea a fi cură el şi ne-am oprit. Se făcuse ghem. Lăsat de capul lui. Era un flăcău de treabă.. Am aşteptat cât am aşteptat.alimente. dar am chibzuit şi mi s-a făcut milă. o ia razna şi te pomeneşti că mai înfundă ocna. Şedeau. cu capul în nisip. Ca un om prevăzător şi econom ce sunt. când Lom îmi raportează că Fuks a dispărut din nou. m-am gândit ca pentru o asemenea expedi ie să mă aprovizioneze cât mai bine şi cât mai ieftin. l-am ridicat în sus. Deasupra lui. L-am apucat pe Fuks de guler. s-a aşezat şi el lângă Fuks. Încurajau pasărea. cuişoare şi alte mirodenii. Merg ce merg. aşa că ne-am aprovizionat cât se poate de bine: am cumpărat o pereche de trompe sărate de elefant. l-am scuturat bine şi l-am pus pe picioare. Oamenii erau prietenoşi şi nici pre urile în pia ă nu prea ridicate. În Egipt oamenii sunt încrezători. După asta l-am interogat cu toată seriozitatea despre motivul acestei situa ii atât de ciudate. Eram gata să plec fără el. care. curmale. Atunci am strigat la stru . speriindu-se. î i pui pofta în cui. îşi vârâse capul în nisip şi se acoperise cu pălăria. ipând şi râzând în hohote. curios. un stru îl ciupea de păr ile moi şi-l lovea cu picioarele ca pe o minge de fotbal.

La fel se întâmplase şi atunci. dar acum... Navigam avându-l pe Fuks la prova. Cunoşteam fiecare pietricică. friptura se rumenea şi. dar ştii. luând-o înapoi în jos pe Nil şi navigând fără grabă de-a lungul malului. Mă gândeam să nu risipesc banii de pomană şi am pornit fără pilot. Eu sunt însă un om umblat prin lume. Se răspândise miros de bucate pe tot Canalul de Suez! Se adunaseră fiare din toate păr ile numai să adulmece dacă nu puteau să şi guste. nu-l răbdase inima: se furişase pe la spate şi-i smulsese din coadă o pană. Straşnică afacere! Făceam două treburi dintr-o dată. Ridicarăm pânzele. m-am gândit că nu era prudent să mai întârzii pe meleagurile acelea. Nu navigam pentru prima dată prin Canalul de Suez. îndreptându-ne spre răsărit. dar m-am retras imediat. îşi suflecase mânecile şi aprinsese focul la cambuză. Dar stru ul. Stru ului avea să-i crească altă pană.niciun efect. aşa că au rămas chit. în primul rând 66 . Văzând un stru care se plimba în libertate. corăbiile sunt înso ite de pilo i. iar Lom. pregătea uneori mâncări că şi sătul până în gât. eu la cârmă. Intrarăm în canal diminea a... toate ca toate. cu toate că-i o pasăre fricoasă. nouă. De obicei. se uitau la noi. De acolo drumul nostru trece prin Marea Roşie şi Canalul de Suez. Voiam să i-o înapoiez stru ului. Fuks îmi arătă pana.. Acolo era cald totdeauna. şi apoi se răfuise el cu Fuks. aşa. un infern. am ieşit la mare. Stăteau pe ărm. Secundul era meşter în arta culinară. smulgându-i o bucată zdravănă din pantaloni. cart de rezervă. dar aromele te dădeau gata. se făcuse foc. o adevărată uzină în plină ac iune.. nu alta. „ca suvenir". tot le înfulecai de mai mare dragul. Lom îşi pusese şor ul dinainte. crăti ele fierbeau de zor. Aruncai o privire înăuntru. Cazul a fost discutat şi s-a râs destul pe socoteala lui. Neam luat rămas bun de la locuitorii satului şi ne-am întors pe iaht. De diminea ă. Focul duduia. Băiatul greşise din nou. acolo. Rântaşurile şi sosurile erau specialitatea lui Lom. pregătea în cală micul dejun. se lingeau pe bot.

Am riscat totuşi: am lăsat pentru o clipă cârma şi am trântit uşa cabinei. aşezase pe masă tot ce se cuvine. Înainta spre castron. Din Arabia veniră tigri. tacâmuri. farfurii. mergea în urma noastră de-a lungul ărmului şi-i lăsa gura apă. dar girafa după el. Iată că-l aud pe Lom raportându-mi: — Am ajuns la capăt! Atunci am în eles că stăm prost. prinzând gâtul girafei. încât nu vedea şi nu auzea nimic. nu aveai cum. Lom avea mâinile ocupate. că rămânem şi fără micul dejun. retragerea! dădui ordin. şi ieşise din cală cu un castron în mâini. elefan i.. Fuks se cufundase în aşa hal în studiul faunei. Nu ştiu ce idee i-o fi venit. Imaginează. iar acolo era un loc de mare răspundere şi deci foarte riscant. — Lom. iar în al doilea studiam în cele mai bune condi ii fauna locală. Se retrăsese bietul secund în fundul cabinei.i: rumegătoarea devenise curioasă şi întinse botul drept spre castron.. mistre i. Iar ca să aplici măsurile de convingere contondente. ne inând seama de nimic. canalul era îngust. luase iahtul nostru drept un bufet plutitor. Rânjea şi se lingea pe bot şi nu aveai ce-i face: s-o coteşti. Aşternuse o fa ă de masă curată. Dar dumneata ştii ce gât are girafa! Mai ales că-l mai şi întinsese după Lom. iar de pe ărmul african — lei. nu po i s-o convingi cu una. rinoceri. iar pe mal n-o luai cu vasul. dar girafa e un animal prost crescut.mergeam în direc ia în care ne-am propus-o. dar judecând după aparen e. Tocmai atunci Lom terminase de gătit şi pusese masa pentru trei persoane. Tactica aceasta a avut un efect mai mare decât orice muncă de lămurire. Iar cât priveşte fauna. în locul acela era foarte bogată. – În eles.. retragerea! răspunse Lom şi începu să coboare în cambuză cu spatele. Girafa 67 . însemna să părăseşti cârma. o înjură. Se mai ivi din deşert şi o girafă care ne admira iahtul. Lom ipă la ea.. îşi coborâse gâtul ca o macara. retragerea. mai exista o singură salvare. cu două.

nu era chiar păgubită. nici pomeneală. am luat micul dejun cu o poftă grozavă şi am pornit mai departe. Aşa. orice-ai zice. dacă am analiza lucrurile. am pus în ordine pânzele. când le e foame. dar. am verificat greementul şi am făcut 68 . o mâncare oarecare. Ne-am odihnit. totuşi nu plecase chiar flămândă. am dat-o afară ca pe un musafir nepoftit. aşa că girueta nu fusese pentru ea. Spre seară trecusem canalul. necheză şi înfulecă girueta. ci o „delicatesă". nu-i vorbă. în deşert. aveam giruete de rezervă. girafele sunt deprinse să mănânce şi pietre. Ce-i drept. ne-a prins bine pauza asta. dar vânt. Acolo. cum s-ar zice. aşa că am fost nevoi i să stăm pe loc aproape două zile. arborada. Dar se vede treaba că animalul se supărase: aruncă o privire furioasă în jur. Asta nu era cine ştie ce pagubă. După ce am analizat şi acest caz instructiv. îşi smuci gâtul afară din cabină şi se înăl ă cât era de lungă.se propti pe picioare. Şi nici girafa. salvasem micul dejun.

. aşa că înaintam bine. după care vântul se înte i şi ne scutură zdravăn. Îmi era milă de el. Trag cu urechea. într-o clipă am trasat drumul pe hartă. gata. Încă un crocodil. 1 Vânt uscat şi fierbinte care aduce praf şi nisip. aidoma unui felinar suspendat. gemea şi-şi făcea vânt cu pana de stru . un zăduf îngrozitor. dar nu aveam cum să-l ajut. Zăcea. M-am cufundat în visări. iar Lom n-avea decât să facă ziua. 69 . dragoni. am ridicat pânzele şi am intrat în Marea Roşie.. radiind o lumină tainică.cură enie generală. ca în basme. când aud deodată că Fuks mormăie ceva. ci s-a întins pe punte. pe lada cu provizii. Îl apucă răul de mare. dar Fuks nu rezistă. Ehei. Era o căldură ca în baie.. fantome. Pornise simunul1 dinspre Sahara.. albastră. La început mergeam liniştit cu vânt larg din tribord. Mă uit. îmi zic. marea e străvezie.. dar fără leac. Restul. n-a mai putut să se târască nici până la pat. încă unul. căci nu era în primejdie să se topească. În locurile acelea nop ile sunt cu adevărat feerice: sus pe cer se leagănă luna. Simunul ne-a prins chiar bine: mâna „Beleaua" cu toată viteza.. boala asta nu seamănă a rău de mare. Hula era slabă. în latitudinile acelea era mai bine să fac de cart noaptea. secundul meu Lom se dusese la culcare în cabină.. un crocodil. S-a inut cât s-a inut... Hristofor Bonifatievici. aici miroase a friguri galbene! Ian auzi cum aiurează.. Răul de mare e o boală lipsită de primejdii. până a picat. Măsuram milă după milă. Aoleu. Când a început să bată vântul. sărmanul! — Hristofor Bonifatievici. La constitu ia mea. totul în ordine... Spre seară căldura mai scăzuse. l-am lăsat pe Lom la cârma şi m-am dus să trag un pui de somn în cabină. Stai o oră-două şi î i vin în minte tot felul de trăsnăi: covoare zburătoare. iar eu m-am postat la cârma şi conduceam iahtul.

cum să. scot de acolo o por ie zdravănă de chinină şi urc pe punte. Am întins doar o scândură de la crăpătura aceea până peste bord. Nici n-am mai deschis lada... Cincizeci de crocodili. Când mă uit. micu i. ce-i drept. Acum chiar că intrasem în panică. şi puii de crocodil porniră cu toată viteza. mă Fuks. crocodilii ieşeau printr-o crăpătură a lăzii pe care stătea Fuks. Stabilind pricina neobişnuitei întâmplări. calc peste o jivină. Cu jivinele nu mi-am bătut capul. totuşi nişte vietă i neplăcute. Atunci am priceput totul.i spun. am pus mâna pe mătură şi zdup cu ei peste bord. alunec. Căldura era mare şi colac peste pupăză se mai culcase şi Fuks deasupra. îl aud că ipă şi el.. Dar m-am stăpânit şi am aprins un chibrit şi te rog să mă crezi că aşa era: toată puntea era invadată de crocodili. sau poate dinadins. unul după altul. Pui de crocodili.Fixez cârma şi cobor în cabină. Mă dau înapoi. Deschid dulăpiorul farmaciei. curios să aflu de unde această invazie. ni se dăduse din greşeală. – Mai taci. ajunge. să ştii că de data asta m-am speriat de-a binelea şi am început să ip. douăzeci şi şapte de crocodili.. am început să cercetez împrejur. Iar Fuks număra ca un ceasornic: — Patruzeci şi cinci de crocodili. hap! Ei bine. ca pe bandă rulantă.. La ipetele mele Lom sare repede din cabină şi cum pune piciorul pe punte. ouă de crocodil în loc de ouă de stru . le clocise şi au ieşit puii. cad jos şi împrăştii toată chinina.. nou-născu i şi neprimejdioşi în fond. Când am 70 . Fuks o inea una şi bună: — Douăzeci şi şase de crocodili. ne-am descotorosit destul de uşor de urmările ei. treizeci de crocodili. Când să fac un pas spre Fuks. dar. După ce am cură at puntea. Deodată cineva mă apucă de deget. nu mai număra crocodilii! Ia înghite mai bine chinina asta şi linişteşte-te — îi spun. În satul acela. ca un fel de punte.

— To i pe covertă! Om la apă! strigai. Vă rog. care ordine? Spune mersi. După ce am înlăturat crocodilii şi am restabilit ordinea pe iaht. băiete — zic — te-au adus cam departe curen ii! Italia unde-i. da. la ordinele dumneavoastră! — Ce ordine. aud de undeva de pe mare nişte ipete sfâşietoare. dar până la urmă se scutură. soarta îmi pregătise alte încercări. m-a suflat vântul şi m-a aruncat în mare. 71 . domnule căpitan. plimbându-mă pe ărm. Cârma banda! Volta sub vânt! Echipajul luă imediat măsurile necesare: zburară în mare mijloacele de salvare — colaci. Şi aici — îmi arătă spre dreapta — şi dincolo e Italia — îmi arătă spre stânga.. aşa că n-are rost să mă ciorovăiesc cu un om beat". Ca aspect nu prea strălucea. Da. Deodată.. Navigam de-a lungul ărmurilor Eritreei. Italia. dragul meu. Dar nu pentru mult timp. îşi drese vocea şi duse mâna la cozoroc: — Sergent din armata italiană Potlogaro Banditto. m-am mai liniştit şi eu. frânghii şi în cele din urmă naufragiatul a fost adus pe bord. Lom dormea în cabină. că ai scăpat aşa şi povesteşte-mi cum ai nimerit aici şi ce să fac cu dumneata? — Eram cam cherchelit şi. Uite aşa. Furtuna se liniştise şi totul prevestea acalmie. iar Fuks pe punte. am deschis lada şi înăuntru mai rămăseseră numai cojile.ajuns la Aden.. să mă debarca i în orice localitate de pe ărmul italian.. Mă uit la el şi văd un subofi er cu o înfă işare cam umedă. Italia e întreg Universul! Fireşte că n-am mai stat la discu ii. — Italia e pretutindeni — mă întrerupse fascistul. baloane. înainte de revărsatul zorilor... — Ehei. Mă gândii: „Încă nu s-a dezmeticit după be ie.

mă în elegi.i mai bine dumneata de drum. Fără să bănuiesc ceva. domnule căpitan. potlogari dintre ăştia înrobiseră poporul italian. De jur împrejur numai stânci şi pământ neroditor. Dar pe vremea aceea el mai era încă seme şi călca pe pământ străin. ba se pregăteau să pună stăpânire pe întreaga lume şi chiar ob inuseră câte ceva. am acostat lângă ărmul stâncos şi am întins schela de debarcare. În general însă. dar spune-mi mai precis unde să te debarc? Aici sau acolo? – Uite colo — zice — la stâncile acelea.ac! şi până să mă dezmeticesc. încât tot cu cizmele în sus îl vor spânzura. Noi stăteam şi aşteptam. 72 . În cele din urmă. apare de după stânci o întreagă companie de călăi. Sergentul duse mâna la cozoroc şi spuse: — Vă mul umesc.. în Eritreea cizma italiană era respectată mai presus de orice. Ne-au prins de subsuori şi ne-au condus pe un teren foarte accidentat. cel mai mare dintre bandi i." — Bine — fac eu — fie cum zici. inclusiv căpitanul. băiete. în Somalia. tot echipajul meu era ferecat în cătuşe.i de treabă. Cum să le dea prin minte potlogarilor şi bandi ilor ăstora că şeful lor. iese un colonel cu o farfurie în mână. În Etiopia. — Vezi. nu am timp şi n-are nici un rost. vă rog.. Aşa-a. n-am căutat să-l contrazic. — Aşa va să zică? se zborşi el şi scoase un fluier.Şi iarăşi trebuia să in seama că în anii aceia. Iar acum fi i bun şi coborâ i şi dumneavoastră. stătea în picioare şi înfuleca nişte macaroane. Deodată. Într-un târziu. adică eu. după aceea s-au dus să raporteze. Vezi. Mă gândii: „Să scap mai repede de musafirul ăsta nepoftit şi totul e în ordine. uite. ac. îşi va urca cizmele atât de sus. ne-au dus într-un lagăr.

ave i aici o climă binecuvântată. dar ce să-i faci. Îi păru rău totuşi şi drept mul umire pentru că-l salvasem ne aduse o farfurie cu macaroane din ra ia lui. iar echipajul să fie dus la munca câmpului. Pentru rest. Au adus macaroanele de pe „Belea". Nu era tocmai plăcut să primeşti astfel de pomeni. Am şi răsad. Ne-am dus la lucru. iar voi mânca i tot felul de porcării şi semăna i porumb! Aici se poate face o planta ie de macaroane să ajungă pentru toată Italia! Aduce i-i la cunoştin ă colonelului: dacă doreşte. Cum putea să mintă în halul ăsta? Potlogaro îşi ciuli urechile şi fugi într-adevăr să raporteze. iar lui i s-a repartizat un lot de pământ. Fuks însă se fandosea. — Astea-s macaroane? zice. chiar eu pot să pregătesc un lot experimental. Am holbat ochii cât cepele. Un surogat mizerabil! Ehei. iar de jur împrejur au pus santinele. le mirosea şi strâmba din nas. Ne-am istovit muncind toată ziua. te jupoi de viu! M-am uitat bine la colonel şi mi-am zis în gând că ăsta ne jupoaie într-adevăr. Hotărâi să-l previn pe Fuks: 73 . Eram leşina i de foame. dar mâncare — ioc. Ăsta ne-a fost ospă ul. Spre seară apăru sergentul Potlogaro. Noroc de Fuks care vârâse mâna în desaga unui catâr şi scosese de acolo un pumn de ovăz. dar l-am lăsat pe iaht. Iahtul se confiscă. Şi ce crezi dumneata? Ne-au pus la dispozi ia lui Fuks. Despre Lom ştiam că niciodată n-a suferit de lipsă de poftă de mâncare. Am împăr it macaroanele fră eşte şi am mâncat. vom cere dezlegare de la Roma. foamea nu te întreabă. — Sădeşte — zice — dar bagă de seamă: dacă-i vreo înşelăciune la mijloc.– Aha — zice — a i pătruns pe teritoriul italian! Totul e limpede. Veni şi colonelul în persoană. aşa că se aruncă asupra lor ca un lup. domnule sergent.

rar tulpinele le ve i arunca direct în oală şi ve i ob ine o mâncare delicioasă. iar pe câmp nu se mai auzea decât sforăitul solda ilor. Numai să vă ine i gura! Am săpat pământul fără grabă. — Nu-i nimica. Şi închipuieşte. iar după acea frunzuli e. — Fi i liniştit. Fuks umbla de colo-colo. Şi atunci colonelul întrebă: — Nu s-ar putea să semănăm tot câmpul acesta? — Cum să nu. Italienii l-au crezut. se poate. cea mai mare parte nimerise în gâtlejul solda ilor. A doua zi scoaseră pe câmp o cisternă cu spirt... Când se lăsă noaptea şi pe cer apăru luna. Fuks dădu numai din mână. altfel nu răsare. Spre seară sosi şi colonelul. nu mă întreba: cântece. Fuks fărâmi ă macaroanele în fa a tuturor. în pământ intrase prea pu in spirt. atunci va trebui să-l udăm cu spirt. Ba trebuie să recunosc că şi eu l-am crezut. le sădiră şi porniră să le ude. Le vedeam cum cresc sub ochii mei. Noi ne 74 .. deşertară toate macaroanele pe care le aveau la îndemână. l-am împăr it în răzoare. Hristofor Bonifatievici. gustă şi el câte un pic. puşlamaua. o să le cosi i. frunzele să le rupe i pentru hrana vitelor.— Lasă-te de treaba asta — îi şoptesc — n-o să iasă nimic altceva decât neplăceri. tabăra amu ise. ca până la urmă să înceapă să se bată între ei. tămbălău. le sădi şi le stropi cu apă.i că peste trei zile au încol it! La început nişte lăstari micu i. şi ce mai veselie se porni în toată tabăra. băie ii mei îl vor uda — zice colonelul şi a dat dispozi iile necesare. Mă convinsese. Iar dacă l-am semăna pe al dumneavoastră.. le zdrobiră cu îmblăciul. cu plăcere — zise Fuks — numai că mi-a rămas prea pu in material de însămân are. le muşuroia şi le tot spunea italienilor: — Dar ce vă închipui i?! Produs natural şi nu un surogat din acelea de doi bani! Când vor creşte cât un stat de om. Dar vezi dumneata.

şi cu ovăz î i încol esc şi mucuri de igări dacă pofteşti. A doua zi am ocolit capul Guardafui şi am pornit-o direct spre sud. neică! — Ehei. — Nu-i nici un fel de minune la mijloc. Îmi mai rămăsese un pumn de ovăz în buzunar. Uite aşa. Hristofor Bonifatievici. pe „Belea". Am ridicat pânzele şi întinde-o. nu numai macaroane. Fuks — zic — mai bine te făceai agronom. 75 . nişte macaroane să dea rod?! N-am mai auzit până acum. Cum de-ai ajuns la o perfec iune ca asta? Ai făcut chiar o adevărată minune. Scăpasem cu bine de acolo. iu eala mea de mână şi nebăgarea de seamă a adversarului — îmi răspunse Fuks.luarăm tiptil tălpăşi a şi. uşt. nu matroz.

aici era adevărata nenorocire. apoi mă prefăcui că sunt bolnav şi i-am predat lui Lom conducerea iahtului până la completa mea însănătoşire. tot eu eram şi căpitanul. peştişorii ăştia. Ecuatorul. care suflă în regiunile dintre tropice şi ecuator. şi nici de costume speciale.. pe punte. se prezintă pe vas şi. dar mai ales — peştii zburători.. marinarii care se află pentru prima oară pe domeniile lui. fir-ar ai ciorilor să fie. de mici reprezenta ii artistice ale amatorilor de pe vas: Neptun. Am navigat o zi-două..IX. răscolind sufletul încercatului marinar. tot eu trebuia să-l reprezint pe Neptun. aşa că. şi totuşi foarte precisă. este o linie imaginară. mi-au răscolit amintirile adolescen ei. Nişte peştişori de toată frumuse ea! Zburau deasupra apei ca libelulele.. Dar cât priveşte colectivul de actori. Mă gândii să-mi amintesc de tinere e şi să reînviez acest vechi obicei. scaldă chiar acolo. Şi uite. după cum ştii. Cerul albastru.. Îmi frământai creierul şi găsii o solu ie: de diminea ă poruncii să se scoată pe punte un butoi plin cu apă. şi totuşi alte semne ne indicau că ne aflam în zona tropicală. Mai ales că nu era nevoie de decoruri complicate. punerea în scenă nu prezenta nici un fel de greută i. prima cursă. după o scurtă convorbire cu căpitanul. Pe vasul nostru eram singurul marinar umblat. Nu degeaba se spune că peştele zburător e simbolul necuprinsurilor oceanului. 76 . vrând-nevrând. tropical. zeul mărilor. Trecerea ei este înso ită. Vântul umed modera întrucâtva arşi a. soarele la zenit. Lom şi-a exprimat 1 Vânt uscat. DESPRE OBICEIURILE DIN BĂTRÂNI ŞI DESPRE AISBERGURI Oceanul ne întâmpină cu un passato1 lin. Ecuatorul.. din timpuri străvechi. Din acest punct de vedere.

privind intă spre orizont. Efectul. care mă aşteptam la această întrebare. a fost extraordinar. deşi întrucâtva neaşteptat. leoarcă de sudoare. cu toate acestea cu vădită plăcere a dat bereta pe ceafă. M-am uitat în oglindă: ei bine — Neptun în carne şi oase! Am urcat pe punte complet echipat. „Beleaua" traversa ecuatorul. 77 . Amândoi săriră ca arşi şi rămaseră încremeni i de spaimă. fără să mă laud. şi în noua lui calitate porunci lui Fuks să frece toate alămurile de pe vas. în clipa când. Cât despre mine. aşa cum o poartă căpitanii. iar în spate mi-am prins o coadă ca aceea de peşte. ce-i drept. că totul reuşise perfect. Peştii zburau nepăsători deasupra valurilor şi pe puntea iahtului domnea o linişte desăvârşită. Secundul meu Lom stătea mândru la cârmă. Venindu-şi în fire.părerea de rău. Eu poruncesc şi cumplitei furtuni. Atunci mă gândii să le atrag aten ia: bătui amenin ător cu tridentul în podea şi scosei un urlet înfiorător. Poate auzit-a i. Trebuie să. mă cheamă Neptun. Hristofor Bonifatievici? Eu.i spun. Peştii şi undele mi se supun. Iar Fuks. m-am încuiat în cabină şi m-am apucat de lucru. În primul moment. Lom păşi spre mine şovăitor şi rosti cu vocea tulburată: — Ce-i cu dumneavoastră. Lipsa unei prealabile pregătiri a spectacolului şi necunoaşterea vechilor obiceiuri marinăreşti au antrenat imagina ia echipajului meu într-o direc ie cu totul nedorită de mine. mi-am făcut o barbă din câl i. ieşisem pe punte. freca de zor alămurile. după calculele mele. apari ia mea a rămas neobservată. îi şi pregătisem răspunsul în versuri: Sunt peste mări şi oceane stăpân. o coroană. am confec ionat un trident. Deci.

. mă cuprinse cu bra ele lui vânjoase şi mă trase spre butoiul cu apă. dar imediat luă o hotărâre desperată.Spăimântător şi dezlăn uit Eu din străfunduri răsar spumegând. da i iute raport.. Lom adăuga ceva mai calm: — Bătrânul a căpătat o insola ie. Se aruncă asupra mea aidoma unui leopard. port?. 78 . Iar când Fuks execută ordinul. escala. Ce-i cu „Beleaua". trebuie să-i răcorim capul. Care-i direc ia. Lom se îngălbeni mai întâi de spaimă. — Tine-l pe căpitan de picioare — comandă el din mers. Doar uneori mă găsi i şi mai blând.

Stăm ca un rac în cotlon şi abia îmi trăgeam răsuflarea. Apa se vărsă. Falnica mea coroană se înmuiase. Doar picioarele îmi rămăseseră afară. dar eu am rămas înăuntru. Puteam să mă şi înec. Le-am propus să joace şah. Eram într-o situa ie jalnică şi aproape fără de ieşire. dar îmi adunai ultimele puteri şi în răstimpul dintre două scufundări poruncii energic: — Opri i înmuierea căpitanului! Imaginează. mă în elegi. dar şi popă. după obiceiul de veacuri. dezvoltă aptitudinile strategice. cu pupa înainte. dar în cele din urmă am pus capăt jocului. 79 . ar fi murit de plictiseală. iar pe vas se înstăpâni trândăvia. În general sunt împotriva jocurilor de noroc. M-au târât lângă butoi.Încercam să scap din mâinile lor. să-i conving că. şi s-au apucat să mă cufunde în apă. dar tot ca un rac. se opri şi passato. dacă le-aş fi interzis jocul. Şi ca un făcut. Trebuie să ii seama că Fuks trişa tot timpul. cu picioarele sub ei. tridentul se rupsese. Aşa că am preferat ca secundul meu să fie un prost decât să intre în lumea celor drep i. Spune şi dumneata unde mai e respectul şi disciplina? Pe de altă parte. mai ales când această pasiune amenin ă cu încălcarea disciplinei. să oprim înmuierea căpitanului! strigă Lom cât îl inu gura şi luă pozi ia de drep i. ascute mintea. ci ei trebuie să se scalde cu ocazia trecerii ecuatorului. am răbdat două. cu căr ile în mână şi-i trăgeau la „popa-prostu'” fără pic de odihnă. Am răbdat o zi. de fiecare dată îl lăsa pe Lom nu numai prost. Marea era ca oglinda. Dar nu mă ascultau de loc. bine că-i dădu prin minte lui Fuks să aplece butoiul. Î i dai seama ce ştirbire a adus această întâmplare prestigiului meu. — În eles. După aceea mi-am venit în fire. De diminea ă Lom şi Fuks se aşezau pe punte turceşte. dându-mi drumul. am ieşit din butoi. M-am prăbuşit în butoiul cu apă. ăsta e un joc al în elep ilor.i că ordinul a avut efect. nu eu. Orice-ai spune.

care nu juca. Încercă să spună ceva. Regele lui Lom se cuibărise neputincios într-un ungher. Fără să-mi dau bine seama de ceea ce fac. istovit. la o ceaşcă de ceai. scuipa printre col i în toate păr ile. Aşa că am aşezat pe punte o masă. iar eu gustam din dulcea a binemeritatei mele victorii. în urma lui.) Lovea apa cu mâinile şi picioarele. am apucat de pe masă primul lucru care mi-a căzut în mână şi l-am aruncat cu toată puterea în botul răpitorului maritim. Lom şi cu mine ne-am aşezat să terminăm o partidă începută de cu seară. se aşeză la masă. Rezultatul a fost neaşteptat şi uluitor. Era o căldură ucigătoare şi Fuks. (Fuks se scălda cu podoaba de pălărie pe cap. rechinul s-a întors pe spate. Fuks ajunse cu bine la iaht. deasupra apei. de frica insola iei. se că ăra pe punte şi. Ajungându-l din urmă. ridica valuri de stropi şi se apropia de „Belea" cu toată viteza pe care i-o permiteau calită ile de mare înotător. am întins un umbrar din foaie de cort şi într-o atmosferă intimă şi plăcută. încetând urmărirea.Afară de asta. Într-o diminea ă. fără să desfacă fălcile. luneca fără zgomot aripioara dorsală a unui rechin uriaş. spintecând oglinda azurie a mării. Mă uit peste bord şi ce văd? Deasupra apei plutea o pălărie. dar din cauza emo iei i se uscase gâtul. 80 . deschizând un bot înfricoşător. Între timp. când deodată un ipăt îmi rupse firul gândurilor. ne duelam de diminea ă şi până la miezul nop ii. Botul monstrului se închise imediat şi în aceeaşi clipă. s-a dus să se scalde. am scos samovarul. caracterul calm al jocului î i permite să-l joci ca în familie. rechinul începu să se învârtească pe loc. Sărea afară din apă. Credeam că s-a terminat cu nenorocitul de Fuks. închidea ochii şi. Atunci mă grăbii să-i torn o ceaşcă cu ceai. fără vărsare de sânge.

chiar şi de cinci ori pe zi. de nu po i să mai deschizi gura. ur uri atârnă de greement. O astfel de expedi ie necesită multe luni de drum. Folosindu-ne de vântul prielnic.— Cu lămâie? îl întreb. dar parcă întotdeauna puteai să nimereşti atât de bine inta? Aşa-a. cea ă. slăbisem binişor şi nu ştiu cum s-ar fi terminat toată povestea dacă într-o diminea ă n-ar fi pornit să sufle în sfârşit o boare de vânt. e foarte greu şi pierzi mult timp. nu sunt obişnui i cu acreala. cu toate că mai aveam o rezervă de lămâi. po i ocoli foarte uşor axa pământului. Silit de împrejurări. î i strepezeşte din ii. î i pui cojocul. În ce mă priveşte. Trecurăm de latitudinile moderate şi ne apropiam de Cercul polar. coborând în fiecare zi o bună distan ă. în clipa primejdiei de moarte. ca să mergi în jurul lumii. Rechinii. Aici. La pol. Dimpotrivă. Totuşi nu ne gândeam să dăm înapoi. mă în elegi. îmi căzuse sub mână lămâia care hotărâse soarta lui Fuks. Valurile nu 81 . Când eşti de cart. Dar toate acestea nu erau decât jumătă i de măsură. porni mai departe spre sud. mă în elegi. Şi nici marea nu arăta ca celelalte mări: apa cenuşie. Şi când să întind mâna în farfurioara în care ştiam că era lămâia. am interzis scăldatul.i înghea ă. De aceea ne îndreptam spre Polul Sud. Extenuat de atâta trândăvie. echipajul manifestă o deosebită energie. Arşi a ne istovise de tot. încearcă şi dumneata. Cât ai clipi din ochi ridicarăm pânzele şi „Beleaua". urechile. era cam frig. ia-o de unde nu-i. nori atârnând deasupra capului. Da' ce să mai vorbim de rechini. nu-i aşa? Nu te mira şi mai bine uită-te pe glob. Am amenajat pe punte un duş şi ne udam unul pe celălalt cu o găleată. de-a lungul ecuatorului. cu atât mai mult cu cât la pol zilele au o continuitate până la şase luni. coboram spre sud. Atunci am priceput totul. Te miră poate faptul că am ales anume această direc ie. să mănânci o lămâie întreagă. tinere. luând viteză.

ce să vezi? Nu era pământ. iar eu aşteptam cu nerăbdare clipa când va apare la orizont bariera de ghea ă a Antarcticei. — Aşa-i. Fuks — zic. echipajul se sim ea foarte bine. Şi după două ore. Valurile verzui se izbeau murmurând de poalele lui. Numai că nu prea văd nici un fel de pământ. Ar fi timpul să te obişnuieşti cu expresiile marinăreşti. pământ la prova — se corectă Fuks. O vedea şi Lom. Deodată. Semăna.ne supărau deloc. contemplând matahala aceea de ghea ă. Uita i-vă acolo. strigă pe ne-aştepte: — Pământ la proba! Care pământ? Care proba? Nu pricepeam nimic. iar nişte nori fini ca de dantelă se agă au de creasta semea ă. Mai trecu vreo jumătate de ceas şi ce crezi? Avea dreptate. ca să mă uit mai bine. îi vede i? — Trebuie să recunosc că nu văd nimic — i-am răspuns. Vorbeşte clar. Deasupra mării se înăl au stâncile albastre asemenea pere ilor unui castel de cristal. ci ghea ă. care avea ochi de vultur. Cu mâinile încrucişate pe piept. Acum vedeam şi eu la orizont o dungă întunecată. o focă jigărită îşi scoase din apă botul tâmp şi fără a se sinchisi de splendorile care o 82 . la prova. când colo. am încremenit de uimire. şi iau binoclul. a pământ. aproape. — Bravo. Am o fire de artist. Am pornit direct spre el. aisbergul apăru cu totul. Dar Fuks strigă din nou: — Pământ la proba! — Poate pământ la prova? îl întreb. Într-o bună zi. strălucind în mii de culori în bătaia razelor soarelui ce nu mai apunea. nu se ştie de unde. aşa că măre ul peisaj m-a impresionat la culme. Muntele acesta de ghea ă răspândea în jur un frig şi o linişte mormântală. Fuks. Un aisberg uriaş de forma unei mese. într-adevăr.

Da' de unde! Se scărpina liniştită mai departe.. Atunci mi-am ieşit din fire şi am săvârşit o faptă de neiertat. — Aduce i o puşcă! zic. Credeam că o să plece. pac! Deodată. se despică bubuind în două păr i egale. stricând solemna frumuse e a peisajului. duduind. iar ăndări de ghea ă săriră pe punte. luă pe sus 83 . Aisbergul făcu un fel de salt mortal. Am intit şi. — Pleacă de aici. se ca ără pe povârniş. pe care-l socoteam de o tărie fără seamăn. nătăflea o! îi strigai. fornăind. se trânti pe ghea ă şi ce crezi — începu să se scarpine. a cărei consecin ă era cât pe-aci să fie sfârşitul tragic al expedi iei noastre. muntele de ghea ă. marea începu să clocotească la poalele lui. Fuks se repezi în cabină şi apăru cu o armă în mână. Ne sfida.înconjurau. pur şi simplu..

îmi puse o întrebare lipsită oarecum de polite e: — Bine — spuse el — cum s-a întors aisbergul ăsta s-a văzut. mai ales în timpul verii. Mă liniştii şi eu şi privii în jur.. De jur împrejur oceanul cenuşiu şi duşmănos. Lom. Nu-i nevoie de un foc de armă. mă în elegi. dar uite. cum s-ar zice. şi ine de domeniul trecutului. iar Lom. cu firea lui spontană. îşi vedea de joacă aceeaşi focă nemernică şi se uita la noi zâmbind impertinent pe sub musta ă. echipajul tăcea. aşteptând probabil explica ia acestui fenomen de neîn eles. te punea într-adevăr pe gânduri: cum să întorci o matahală ca asta? Şi totuşi ceva trebuia făcut! Doar nu era să stăm o veşnicie coco a i pe muntele de ghea ă.. Centrul de greutate se mută şi toată matahala asta se ine. la poalele muntelui de ghea ă. neluând problema în serios şi supraapreciindu-şi puterile. Asemenea întrebare. un topor. ci e de ajuns doar o tuse mai puternică pentru ca să se distrugă toată această construc ie a naturii. Luă. Dacă partea subacvatică se dezghea ă. se hotărî să coboare iahtul pe apă fără ajutorul nimănui. Atunci mă gândii să apelez la vasta mea rezervă de cunoştin e şi chiar acolo pe loc am inut o scurtă conferin ă. între timp. Oarecum intimidat de toată povestea asta. Fuks tăcea cu modestie. Le-am explicat că aisbergul e un vecin primejdios pentru navă. Şi n-ar fi de mirare dacă aisbergul s-ar întoarce chiar cu fundul în sus.„Beleaua" şi ne trezirăm ca prin minune coco a i tocmai în vârful muntelui. Atunci m-am cufundat în gânduri şi am început să analizez situa ia creată. 84 . Echipajul asculta explica ia cu aten ia cuvenită. numai de un fir de a ă. După aceea stihia se mai potoli. încât era imposibil să-l mişti din loc. îşi pierde echilibrul. Examinez situa ia şi văd că stăm foarte prost: iahtul se în epenise în ghe uri în aşa fel. tinere. Mai bine explica i-ne cum îl ve i întoarce înapoi. iar jos.

îşi făcu vânt şi. Lăudabilă. spre nord. dar cu totul neîntemeiată. mai aproape de tropice. coco a i pe aisberg. alunecase şi buf! pe puntea noastră. Pierzându-şi echilibrul. ca un tobogan. o pornirăm pentru a doua oară spre pol. Când se dumeri. Insuficientele lui cunoştin e în domeniul ştiin elor exacte nu i-au permis să prevadă rezultatul efortului său. Lom răsucise timona. „Beleaua" viră şi luând direc ia sud. Pornise împreună cu noi şi foca aceea tâmpă. alunecând uşor. i-am tras câteva cu cureaua ca să-i bag min ile în cap şi i-am dat drumul în apă. se ridicară mai sus cu încă patruzeci de picioare. aisbergul a devenit fireşte mai uşor. Într-un cuvânt. de uşurătatea lui şi se apucă să-mi execute ordinele cu tot zelul de care era capabil. Rezultatul a ieşit tocmai pe dos. Am apucat-o de guler. Foca însă rămăsese sus. desprinse un bloc de vreo două sute de tone. îi păru rău. am întins şarturile şi. Cum î i spuneam. coama aisbergului. am pornit cu toată viteza înapoi. În vremea asta. tocmai când îmi întocmeam planul de ac iune. nu trecu nici o săptămână. ridicându-se mai la suprafa ă. De îndată ce blocurile s-au desprins. să se micşoreze şi într-o diminea ă se auzi un trosnet. împreună cu iahtul. 85 . şi ghe arul nostru începu să se topească. Inten ia lui fusese să reteze în felul acesta suportul nostru de ghea ă. lovind aisbergul. Ducă-se la treaba ei. fireşte. era cât se poate de simplu: am ridicat pânzele. Cât priveşte planul meu. sfidându-ne cu neruşinare. datorită străduin elor lui Lom. Ghe arul făcu o a doua tumbă şi „Beleaua" coborî pe apă. n-am ce zice.

Într-o bună zi. ÎN CARE CITITORUL FACE CUNOŞTIN CU AMIRALUL KU ITAKI. Scot mâna peste bord şi ce să vezi? Apa mai că fierbea. căpătase un guturai 86 . răcise în ghe urile Polului Sud. deodată auzim: poc! Nu fusese nici explozie. Linişte. apoi cădea în mare. mă în elegi mata. Bubuitura răsună din nou pe întreg oceanul şi atât de puternic. din nou am fost sili i să îmbrăcăm cojoacele. nici tunet — nu puteai să. intrase din Oceanul Pacific. După aceea. dar curiozitatea şi dorin a de a îmbogă i ştiin a cu dezlegarea unui fenomen de neîn eles au învins sentimentul pruden ei şi al fricii. Când colo. nu era munte. ci pur şi simplu un nor de cea ă. am ascultat. încât „Beleaua" trosni din toate încheieturile. pe când navigam fără grabă.i dai seama ce anume fusese. IAR ECHIPAJUL DE PE „BELEA" CU CHINURILE FOAMEI Din nou balauri cenuşii pe cer.X. La orizont se zărea ceva aidoma unui munte plutitor. Iar în fa a provei se vedea conturându-se o dihanie uriaşă. din nou cea ă. mare cât un cufăr şi deodată se auzi un strănut: hapciu! Atunci am priceput: un caşalot. Mă înfricoşa şi pe mine. se auzi din nou: poc-poc! Şi iarăşi linişte. care âşnea ca dintr-o fântână arteziană. aşa că am îndreptat „Beleaua" în întâmpinarea fenomenului misterios. Am pus mâna pe cârmă şi am condus iahtul drept în cea ă. Din mijlocul lui se înăl a o coloană de apă. pe un ger cumplit. Ne apropiam. Observasem din ce direc ie venea pocnetul. de jur împrejur se sim ea o căldură nefirească. Nimic. Am aşteptat. Mă uit şi văd că ur urii de pe greement încep să cadă. afară de asta. Devenisem curios.

Judecind după uniformele şi galoanele lor. Aş fi putut să harponez balena. şi dacă am întâlnit. Fuks se încurcase în greement. iar Lom zăcea alături. Asta era împotriva principiilor mele. a strănutat. Când mi-am venit în fire. Mi-au luat interogatoriul chiar acolo. 87 . Asta n-ar fi fost nimic. căruia i-am dat ajutor în limitele posibilită ilor. am ochit şi când eram gata-gata să i-o bag în gură. erau cel pu in amirali. dacă n-am întâlnit cumva în drum cetacee. Un mic grup de domni cu grade mărşăluiau spre noi. dar iahtul nostru zbură până aproape de nori. ce scop urmăreşte expedi ia mea. îmi văd „Beleaua" zăcând într-o rână pe puntea unui vas uriaş. aşa că am luat o por ie zdravănă de aspirină. apoi închise ochii. după care începu să coboare în tirbuşon şi. valurile stârnite de vânt au răsturnat lopata şi mi-au stricat toate socotelile. cum s-ar spune. dar îmi era penibil să abuzez de starea ei de boală.. nu mă mai mira deloc faptul că apa era caldă.zdravăn şi acum zăcea şi strănuta. de unde venim. oftă. Ei ne-au explicat că reprezintă comitetul interna ional pentru protec ia balenelor. într-o pozi ie oarecum incomodă. ce măsuri am luat împotriva mortalită ii lor. a strănutat. Atunci le-am povestit că suntem o expedi ie în jurul lumii. Aspirina s-a împrăştiat şi în loc să nimerească în botul caşalotului. ajutorul recomandat de medicină în astfel de cazuri. să-i fie de bine. Am făcut prezentările.. plini de importan ă. Şi dacă aşa stăteau lucrurile. Caşalotul rămase o clipă nemişcat. poc! Din cauza izbiturii îmi pierdusem cunoştin a. că am întâlnit un caşalot bolnav. şi când strănută o dată. am pus-o pe o lopată. i-a intrat în nări. sub protec ia unui tun cu tragere lungă. o îmbolnăvire cu simptome de răceală este înso ită întotdeauna de temperatură mare. pe punte: cine suntem. se cutremură cerul.

dar uite că am uitat cum îl chema. e mai bine să ne dea ceva bani. fiind distruse. Grabentrup.. — Toate bune şi frumoase – zice – criminalul trebuie pedepsit. trecură două. Ne plictisisem aşteptând. dacă nu mă înşel. întrucât. Şi ce-a făcut omul acesta crud? S-a dat în lături. asta e adevărat. la consfătuirea lor. de la îndeplinirea înaltei sale datorii şi a lăsat bietul animal să moară pe îndelete. — Scopul nostru comun — spuse el — este ocrotirea cetaceelor împotriva mortalită ii. Noi trebuie să pedepsim criminalul.. trecură trei. n-am ce zice. zic. – Cred că ne oferă o recompensă. în mod ruşinos. Putem noi oare trece cu vederea un fapt atât de revoltător? Nu. Sosisem tocmai bine. Trebuie să-i confiscăm iahtul şi să-l predăm compatrio ilor noştri. începuseră discu iile. a avut. Poate ne dau vreo medalie — zice Lom. după cum singur recunoaşte. Trecu un ceas. n-o să mai aibă cine să moară. Atunci am pornit şi eu în recunoaştere. al cărui caz figurează pe ordinea de zi. domnilor. M-au primit. Atunci îl întrerupse un reprezentant al unui alt guvern fascist din Occident. După părerea mea. a avut. Ce mijloace avem noi pentru atingerea acestui scop nobil? Şti i cu to ii foarte bine. Eu însă m-am ab inut. posibilitatea să nimicească caşalotul pe care l-a întâlnit în cale. care îşi îndeplinesc cu cinste sarcinile date de comitet. numai ca domnul amiral a uitat lucrul 88 . au pus pază lângă iaht şi s-au îndepărtat pentru consfătuire. Vorbea amiralul Ku itaki. iar noi şedeam în aşteptare şi ne sfătuiam şi noi.. domnilor. că singurul remediu activ este distrugerea cetaceelor. au vorbit în şoaptă între ei. nu putem..M-au ascultat. – Ce medalie! se opune Fuks. din partea unui guvern imperialist din Orient. M-am aşezat într-un ungher şi ascultam. Şi acum să analizăm cazul care face obiectul discu iei noastre: căpitanul.

urât de. Abia seara târziu au pronun at sentin a. împreună cu echipajul.i venea să. Ridicară steagurile. Rezolu ia era oarecum vagă: „Să se creeze o comisie specială pentru studierea amănun ită a problemei. Cine ştie câ i oameni pieriseră prin coclaurile acelea.. am protestat. aşteptau în tăcere să ni se hotărască soarta. căpitanul Balivernă a insultat întreaga rasă ariană. 89 . Frig.i iei lumea în cap. fireşte. dar fără folos.cel mai important: spre deosebire de alte cetacee. Eu. domnilor. Mi-am dat seama că am nimerit din lac în pu . Dar teama se dovedi prematură. Mă uit — nu se putea face nimic.. Noi ne pregăteam pentru tot ce poate fi mai rău şi în gândul nostru ne şi luasem adio de la „Belea". Nici nu m-au întrebat. Trebuia să ne supunem puterii abuzive şi să ne aranjăm ca pe uscat. iar iahtul. jignind caşalotul. Catargul ajungea deasupra mării. Şi atunci cum vă închipui i. Au ridicat „Beleaua" cu o macara şi au aşezat-o pe stânci. caşalotul are craniul de o conforma ie alungită. Iar situa ia creată era proastă de tot: iahtul zăcea la marginea stâncii. în felul acesta. inând seama de situa ia creată. Am şters-o frumuşel de acolo şi am adus la cunoştin a echipajului rezultatul recunoaşterii. Am umblat toată ziulica. Nici nu ştiu de unde se adunaseră pe insulă atâtea sfărâmături de corăbii. dar pretutindeni am dat numai de stânci. Ne-am echipat şi am pornit în explorarea insulei. şi pe noi tot acolo ne-au debarcat. mai bombăniră ceva şi plecară. să fie depus temporar pe una din insulele nelocuite din apropiere". Băie ii se pleoştiseră de tot. că arienii vor tolera asemenea infamie? N-am mai stat să ascult mai departe. Singurul lucru bun era combustibilul. Amiralii iubitori de balene au tot discutat o zi întreagă. iar fluxul plescăia plictisit la picioarele noastre.

Se poate. dar în ce priveşte însuşirile gastronomice ale acestor încăl ări. Se zice că „pofta vine mâncând". Dar în privin a asta. căpitane. nu trece apa prin ea.. mi-am strâns cureaua mai tare şi mi-am zis: răbdare. Lom şi Fuks erau şi ei leşina i de foame. Numai când mi-e foame simt că am poftă de mâncare. eu am un organism oarecum deosebit. Am salutat şi eu şi mă gândeam: cum am putea. de coborât nici gând. tot nu te saturi.. Rezervele noastre de alimente erau pe terminate. oricât le-ai fierbe. Fireşte că pe vreme umedă şi ploioasă e bună. î i părea rău să-i scapi din mână: erau nişte păsări grase. Aisbergul se înfipse în insula noastră exact sub 90 . cizmele se făceau din piele de bovine. Iar pe aisberg o ceată de pinguini. Într-o bună zi văd că se apropie un aisberg. Ne plictiseam de moarte. nici faună. te îmbiau singure să le frigi. decorative. Visam numai mâncare. iar cu pietre. de formă.. Pe de altă parte. dar acum toată îmbrăcămintea de furtună e confec ionată din cauciuc sintetic. domnilor pinguini. Aripile le au numai aşa. oricât i-am chema. dar nici un rezultat. Noaptea aveam coşmaruri. Umblam în jurul iahtului.Să. Am încercat să prindem peşte. Iar ei. pinguinii. Vedeam limpede că ne pândeşte moartea prin inani ie. ne uitam în zare şi ne cercetam unul pe altul cu coada ochiului. să facem cunoştin ă mai îndeaproape? Malul e abrupt. ce să. Şedeau la rând unul câte unul.. dar nu muşca. Ne-am postat pe marginea stâncii şi îi priveam cu infinită părere de rău. singuri nu vin. şi salutau.i spun? N-au nici gust şi nu sunt nici hrănitoare.i spun drept. Atunci Lom îşi aminti că marinarii în astfel de împrejurări fac borş din tălpi. Şi-a scos prin urmare cizmele de furtună şi le-am fiert două zile în şir. bine hrănite. Pe vremuri. în jur nici floră. ca la paradă. nici nu aveam nevoie de foc. În scopul luptei împotriva acestei anomalii.

Deodată mi-a venit o idee. cu maşina de tocat carne. fluturau din aripi şi se uitau şi ei la noi. tropăiau din picioare. Am stat de-am chibzuit pu in. Cine putea să ştie ce le place acestor păsări? Le-am aruncat o gheată — nu i-au dat nici o aten ie. legate una de alta ca o bandă fără sfârşit. Nu se urneau din loc. Degeaba. la care am bătut o timonă de rezervă. de experien ă. aşa. iar deasupra am aşezat scările de pisică.catarg. Pinguinii lărmuiau. un fel de „pinguinlift" sau ceva în genul ăsta. Apoi am încercat cu un fular. şi am constatat că merge. Am luat un butoi gol. i-am făcut o gaură în fund. mi-am făcut în gând calculele necesare şi m-am hotărât să-mi amenajez o maşină. apoi am aşezat butoiul pe catarg. Am încercat această amenajare. Dar uite că nu aveam momeală. Le-am aruncat oglinda — acelaşi rezultat. Mi-am amintit că în cabină atârna pe perete un 91 .

i închipui ce bine a mers treaba! Şedeam călare pe catarg. îşi pusese şor ul dinainte şi se apucase de bucătărit. După ce am terminat opera ia de aprovizionare cu pinguini. El. le preda lui Lom. „Şalău fiert cu sos polonez. Am coborât. le-am pus la uscat. tabloul prins de un şnur. Să. Zarvă mare. mă în elegi. După aceea ne-am apucat să-l ajutăm pe Lom: i-am cărat lemne şi-am făcut o stivă cât un munte. la rândul său. iar cu cealaltă primeam de pe bandă victimele pe care le predam lui Fuks.. Acolo vremea e nestabilă şi ar fi trebuit să in seama de lucrul acesta. cu o mână răsuceam cârma. Lom se înviorase şi el. mă în elegi.. M-am gândit să profit de această ocazie şi să fac o baie. în chip de gustărică. Primul pinguin l-am fript pe frigare şi l-am mâncat pe loc. mă în elegi. îi nota şi le dădea drumul pe mal. şi se transformase într-un lac clocotitor..i spun ce foc era acela? Izbucneau nori de fum ca dintr-un vulcan şi stâncile se încinseseră atât de tare. nimic de zis. N-ar fi trebuit să ne hazardăm până-ntr-atâta... Mai întâi ne-am spălat rufele.. se agitau. Nici nu. Flăcările năvăliseră în sus şi duduiau ca într-un burlan. piuiau. din pricina căldurii. Şi 92 . iar după aceea am făcut baie de aburi.. În vârful insulei se afla un mic ghe ar care. Stâncile se încinseseră de nu puteai să pui piciorul pe ele. tot eu puneam mereu lemne pe foc. Îndată ce şi-a trecut aripile. Pinguinii se plimbau pe stânci. via a noastră a pornit cu totul pe alt făgaş... se topise. iar Lom îi număra. Aici mi-a scăpat din vedere un lucru.. voioşie. în picioare. Primul a vârât capul în scară şi se întindea mereu spre şalău. pentru că începuseră să se apropie de marginea aisbergului. ba mai mult. am răsucit cârma. El îşi alegea care-s mai uscate şi aprindea focul. O reprezentare foarte naturală.tablou. că deveniseră aproape incandescente. eu însă l-am neglijat. Ne aflam totuşi în Antarctica. şi gata prima victimă. o baie mai fierbinte. Probabil că le-a plăcut pinguinilor. În trei ore am populat toată insula." Mi-l dăruise un pictor. Îmi place.

s-a schimbat echilibrul maselor de aer. norii se îngrămădiră şi porni o ploaie cu găleata. De peste tot năvăliră curen i atmosferici reci.atunci. fireşte. Deodată se auzi o bubuitură năprasnică! 93 .

în voia valurilor. acolo te puteai întâlni şi cu rechini. plesnise şi se desfăcuse în bucă i. (în limba engleză în original) 94 . Granitul încins nu suportase răcirea bruscă. ştii. în ordine. Mă uit şi-l văd agă at de o scândură. Atât eu cât şi Fuks adunasem peşte fiert cât încăpuse pe scânduri. într-o direc ie necunoscută şi ne strigam: — How do you do.XI. Fuks scăpase teafăr. o jumătate de insulă împreună cu iahtul dispăruseră de parcă intraseră în pământ. se terminase cu visurile mele. iar vântul se potolise şi el. rotindu-se într-un vârtej.1 Fuks? — All right2. marea care clocotea. împrejur nu vedeai decât cea ă. Frig. nu puteam să-mi vin în fire. Sărmanul Lom se vede că pierise în această catastrofă. Atunci abia mi-am dat seama ce se întâmplase. foame şi necazuri. Marea se mai liniştise.i spun că a fost o cursă destul de tristă. Într-un cuvânt. îmi strânsesem mâinile şi picioarele şi stăteam aşa. iar peştii gata fier i pluteau deasupra apei. Navigam alături. Când mă trezii. totuşi pot să. Am înotat până la o altă scândură mai potrivită. ÎN CARE CĂPITANUL SE DESPARTE DE IAHT ŞI DE SECUNDUL SĂU LOM Orbit şi asurzit de cele întâmplate. Hristofor Bonifatievici! De ordine o fi fost el în ordine. 1 2 Ce mai faci? (în limba engleză în original) Bine. Eu mă făcusem ghem pe scândură. apoi dirijarăm navele noastre una lângă alta şi ne lăsarăm în voia stihiei. Vântul bătea cu putere. Fuks se aranjase şi el la fel. stil bras. m-am întins pe ea şi hai să aştept. în al doilea rând. Atunci am pornit şi eu înot. în primul rând nu ştiam unde o să ajungem şi dacă o să ajungem măcar undeva.

dar când e vorba de aritmetică. nici măcar linia n-o po i vedea decât pe hartă.. ai auzit desigur că marea în locul acela nu prezintă nimic deosebit. iar diminea a ne verificam unul pe celălalt. iar când navigai dinspre răsărit spre apus. — Păi să vezi — îi spun — asta n-are nici o legătură cu aritmetica. că în noaptea aceea traversam linia meridianului calendaristic. gradul de precizie al unei astfel de determinări e foarte relativ. şi în loc de „mâine" săreai dintr-o dată la „poimâine". astă-noapte. îi spun: — Fii atent. Când navigai dinspre apus spre răsărit. Hristofor Bonifatievici? Toate ca toate. Şi tot cu ajutorul astronomiei şi al peştilor. se făcea opera ia inversă — o zi nu se socotea de loc. astăzi e la noi mâine. două zile se socoteau cu aceeaşi dată. Por ia mea este un peşte şi jumătate pe zi.. în naviga ie trebuie să te conduci după astronomie. chinuit de insomnie. Atunci am încercat să-l lămuresc. un singur lucru am reuşit să stabilesc în mod exact şi incontestabil. Uite. Calendar nu aveam cu noi.Aşa că trebuia să stai pe scândură fără să te mişti. 95 . — Şi eu! strigă atunci Fuks. Cum î i spun. mă gândii să determin pozi ia noastră pe mare. număram zilele. iar astăzi n-am decât unul singur şi o coadă. Ieri am avut trei peşti.. în timp ce dormeai. O zi.. atrăgeai aten ia acestor fiare. eu am determinat direc ia după Peşti. două. în locul acela se făceau nişte scamatorii cu calendarul. trândavi şi abătu i. pentru a ne controla. Dumneata. eu separat şi Fuks separat. tinere. aşa că. — Ce tot vorbi i. Şi într-o clipă te lăsau fără o mână sau un picior. într-o noapte senină. Odată. Fără aparate şi fără tabele de naviga ie. Fuks dormea. iar eu. Diminea a îl trezesc pe Fuks şi după ce ne salutăm reciproc. Dar pentru comoditatea naviga iei. după aceea am pierdut socoteala. Fuks. navigam uite aşa. Dacă ai fi început să manevrezi. nu mă încurc.

Eu mă referisem la constela ia Peştilor.. Fuks însă se apucase să măsoare scândură cu palma. Dacă ne vom salva. ai nadirul1. — N-am nici un zornăit! strigă Fuks. Ce ai deasupra capului? — O pălărie turtită. Dar dacă zornăie la dumneavoastră. mă gândii. — Uite. i-am ordonat să înceteze cu numărătoarea zilelor.i mai spun.. 1 Nadir — punctul sferei cereşti opus zenitului. — Nu-i adevărat — spun eu — n-ai nici o scândură. 96 . Trebuie să recunosc că nici mie nu-mi ardea de conferin e. Fuks. De altminteri nici locul nu era potrivit. Şi ca să nu provoc discu ii fără rost. să nu vă îngrijora i. Fie. — Eşti turtit la cap. Fuks! strig. după părerea dumitale. Am încercat să-i explic. dragul meu Fuks! Deasupra capului ai zenitul. — Bine — zic — dar sub dumneata ce ai? — Sub mine am o scândură. — Ascultă. care este aproximativ latitudinea locului în care ne aflăm? Un marinar priceput ar fi calculat imediat după ochi şi ar fi determinat latitudinea numeric: de pildă. — N-am nici un nadir. voi încerca să-i explic altfel problema. vedeam bine că nu o scot la capăt cu el. vom afla acolo ziua şi data exactă. conferin a mea nu avea un auditor corespunzător. — Să tot fie vreo patruzeci şi cinci de centimetri! Până la urmă mi-am dat seama că strădaniile mele sunt zadarnice. iar Fuks în elesese în felul său şi se gândea la peştii fier i.Abia atunci mi-am dat seama că la mijloc era o vădită neîn elegere. Pe mare ne era indiferent în fond în ce zi anume ne va înfuleca vreun rechin: ieri sau poimâine. pe data de trei sau pe data de şase — totuna. Ce să. patruzeci şi cinci grade sud. asta se întâmplă din cauza foamei. am o scândură netedă.

mă în elegi. bravo lor că stăteau în picioare! Pe când noi? Noi stăteam tolăni i şi ne bălăceam ca ra ele. stând în picioare pe nişte scânduri care seamănă cu schiurile. pe căpitanul Cook. Lucrul cel mai interesant era însă plaja Waikiki. aşa că era linişte. ananaşi.A trecut cât a trecut. Nimerisem. pe vremuri acolo nu prea domnea liniştea: nu ştiu care mânca pe nu ştiu cine. În rest. Era un inut minunat. Totuşi. bananieri. Pe valurile aduse de flux.. goneam vijelios peste crestele înspumate. Aidoma unor zei ai mărilor. ărmul era tot mai aproape. Drept să. locuitorii din partea locului fac plimbări. Ei. Acolo se adună de pe tot globul lume care vine să facă baie. albii n-aveau pe cine mânca şi nici pe albi n-avea cine să-i mănânce. Spre seară ne apropiarăm şi într-adevăr aşa era: arhipelagul Hawaii. Atunci m-am îndreptat din şale. Se inea de pălărie ca să nu-i zboare de pe cap şi se balansa ca o balerină.. dar acum băştinaşii erau mor i de mult. îmi era chiar ruşine.i că am reuşit să-mi in echilibrul. 97 . bine. tot mai aproape. Îl mâncaseră. După mine s-a ridicat şi Fuks pe scândură lui. de pildă. Ce-i drept. Bineîn eles că şi asta se petrecea tot pe vremuri. palmieri.i spun. raiul pe pământ: o vegeta ie bogată. mi-am întins mâinile în lături şi imaginează. am plutit cât am plutit şi iată că într-o bună zi mă trezesc din somn şi ce-mi văd ochii? Pământ la orizont! După contur păreau a fi insulele Sandwich. Deodată se sparse un val şi ne zvârli pe plajă.

i spun că aveam o înfă işare din cele mai jalnice. Deodată se apropie un tânăr îmbrăcat într-o hăinu ă caraghioasă şi începu să explice publicului: — Cu toate că circulă zvonul că băştinaşii ar fi murit încă de pe vremea instaurării civiliza iei în aceste locuri. Tăceam şi aşteptam să văd ce va urma. Îmi era atât de ruşine. rămânând. dar mă prefăceam că nu mă miră. Tânărul în hăinu ă caraghioasă tăcu şi el o vreme. Am dus degetele la buze.. apoi îşi drese vocea şi-i dădu drumul ca din carte: 98 . Fuks. DUPĂ CARE SE GRĂBESC SĂ PLECE SPRE BRAZILIA Pe ărm ne întâmpinară nişte vilegiaturişti în costume de baie care ne aplaudară şi ne fotografiară. dorind să facă o surpriză vilegiaturiştilor.XII. Direc ia plăjii Waikiki.. Era nedemn pentru mine. a descoperit doi havaieni veritabili. Eu ascultam şi tăceam chitic. Dar gestul mi-a fost atât de stângaci. la fel.. făcându-i semn lui Fuks să tacă din gură.. aplauze şi strigăte: — Bravo! Vivat! Eu nu pricepeam nimic. nu este nici pe departe adevărat. căpitan de cursă lungă. să mă prezint în halul acela. practicând vechiul lor sport na ional. cum s-ar zice. care v-au făcut o admirabilă demonstra ie. încât am avut aerul că trimit cuiva o bezea. ÎN CARE CĂPITANUL ŞI FUKS DAU UN CONCERT. Pe ărm se produsese o nouă explozie de entuziasm. fără uniformă şi fără decora ii. incognito. Trebuie să. încât mă gândisem să-mi ascund numele şi gradul.

Peste o jumătate de oră începe spectacolul. Atunci mi-am dat seama că trebuie să cântăm.. Cu firea o nimerise. Pre urile sunt moderate. El însă tot nu terminase. să zicem. îşi pierduse şi dânsul prezen a de spirit. mă fâstâcisem şi uitasem toate cântecele pe care le ştiam. 99 . Mai vorbi el ce mai vorbi. cum li se mai zice. ducându-ne mai la o parte.. dar în ceea ce priveşte statura şi talentele mele muzicale. cât era el de trecut prin ciur. nu-mi prea plac locurile astea. — Cum se poate? se miră tinerelul.i spun. Fuks. prin firea lor blândă şi prin aptitudinile lor muzicale înnăscute. dar trebuie să mergem. În foaier dans. Vă rog să mă crede i pe cuvânt. după aceea ne luă de bra şi. Acolo ni s-au dat nişte chitare. ne-au scos pe o estradă şi s-a tras cortina. Şi drept să. havaienii sau canacii. Biletele se vând la casa teatrului de vară. Iar acum. ce părere ave i? — Bună — îi răspund — vă mul umesc. Mai bun ca ăsta nu găsi i nicăieri.. Hristofor Bonifatievici. se uita la mine şi-mi şoptea: — Începe i. scuza i-mă. îi dădea zor înainte: — Aceşti canaci vor da astă-seară un concert de chitare havaiene. Şi să vezi dumneata că ne-a suit într-un automobil şi ne-a dus nu ştiu unde. se deosebesc prin statura lor zveltă. o să vă in isonul.— Băştinaşii insulelor Sandwich. — Atunci e în regulă! Dar permite i-mi să aflu unde a i făcut escală? — Deocamdată – zic – în Oceanul Pacific.. Parcă era un făcut. Dar ce anume să cântăm? Habar n-aveam. cum-necum. Am vrut să mă opun. ce să mai vorbim! Chiar că nu corespundeam de loc. ne-au împodobit cu ghirlande de flori. dar am tăcut... „Oceanul Pacific" e un hotel clasa întâi. bufet. Comparam descrierea şi vedeam că nu prea corespund. ne întreabă: — Ei.

Am stat vreo zece minute şi mă tot gândeam cum să încep. Atunci am închis ochii şi m-am hotărât: „Fie ce-o fi. Mă salvă Fuks. dar mai departe nu ştiam ce să cânt.. făcea gălăgie şi gata-gata să înceapă un scandal.. care interveni cu o voce de tenor: 100 . Publicul din sală se agita.." Am ciupit strunele şi am început cu o voce de bas: O pasăre în luncă stătea..

Deodată observăm prin întuneric doi indivizi. păsărea. Suntem artişti. — Ăsta este — zice — un străvechi cântec băştinaş. Ne-am apropiat de ei şi am intrat în vorbă.. şi când colo. Dar încotro s-o apucăm? Ne-am întors pe ărm. şi reflectă cum nu se poate mai bine sensul muzicii havaiene. Nu ştiu dacă mă po i crede. de mult uitat.. De mult nu mai inusem un ziar în mână. După care i-am dat drumul amândoi în cor: Se repezi de un picior s-o ia şi. am mai cântat ceva şi ne-am dus la administra ie. Acolo ni s-a plătit pentru reprezenta ie şi am plecat. când deodată. Ne-am antrenat o lună întreagă la schiuri pe apă. Şi lângă el „Beleaua"! Dedesubt.. — Naiba ştie ce-o mai fi şi asta! spuneau ei. Am vrut să le explic ce se întâmplase. mă în elegi. am învă at şi cântece havaiene.. vântul ne aruncă la picioare o bucata dintr-un ziar. Mergeam alene pe nisip. Imaginează. Am lăsat jena la o parte şi l-am ridicat. descrierea tragicului naufragiu de lângă ărmul Braziliei... dar în ziar văzui o fotografie. marea ne era dragă şi costumele noastre erau tocmai potrivite pentru plajă. M-am aşezat sub un felinar şi m-am cufundat în citit. După aceea am fost „bisa i". Pe plajă nici ipenie. ale cărui cuvinte vorbesc despre străvechiul meşteşug vânătoresc din partea locului. a cui crezi? A secundului meu Lom. Aşa. Erau acolo şi 101 . Se plângeau de rânduiala de acolo..i că ne-au întrerupt nişte aplauze furtunoase.. Orice-ai spune.. am semnat un contract ca să facem pe havaienii. Se făcuse târziu..Spre ea o vacă se furişa. Apoi apăru crainicul. Atunci am priceput tot. Sănătoasă rămâi. vede i şi dumneavoastră ce-a ieşit.

atât erau de mişcătoare: „Neînfrica ii navigatori. — Uite ce-i. Până la urmă i-am convins. am vizitat toate împrejurimile şi ne-am întors tocmai la timp: mai rămăseseră numai două ore până la plecarea avionului. că nici nu se apucase de lucru. am ridicat tonul şi am început să-l dojenesc. Fuks atâta aştepta..câteva cuvinte despre mine şi despre Fuks. Mie un veston şi o manta. se îmbătase sau cine ştie ce făcuse. dar cu biletele.. dar el.. era ultimul. decât să stăm aici. acum să mergem să ne plimbăm cu barca.. Am luat o bărcu ă şi am pornit. o luă la fugă. Ui-ta i-vă ce noapte frumoasă şi caldă. toată ziua. Hristofor Bonifatievici.. — Bine — zic — problema asta o vom discuta mai târziu. Curse regulate spre Statele Unite şi Brazilia". nemernicul. Da.. S-au vândut toate locurile. iar ie ce crezi de cuviin ă. Fuks — zic — du-te şi cumpără bilete de avion pentru Brazilia şi comandă ceva haine pentru noi. iar eu am rămas pe plajă să-i distrez pe falşii havaieni. Şi tot acolo în ziar am zărit un anun : „Folosi i traficul aerian pentru liniile Oceanului Pacific. Ne-am plimbat toată noaptea.. Eu. Am luat un singur bilet pentru mâine seară. luna străluceşte.. mai bine să luăm o bărcu ă şi să facem o plimbare... — Asculta i-mă — le propun eu — ziua tot a i pierdut-o. Vor fi gata chiar astăzi. stăm cam prost. 102 . dar el dădea din umeri. Da' ce cuvinte! Am şi lăcrimat. între timp se întorsese şi Fuks şi raportă: — Am comandat costumele. neplăceri. Ne-am luat rămas bun de la artişti şi am dat fuga la croitor. Altfel s-ar fi dus la teatru să se lămurească şi ar fi ieşit un scandal. mă în elegi. pierdere de timp. da. Pe lângă asta." „Au pierit fără urmă".

când avea să mai crească.. altceva tot nu găseam. cred că. aşa cum arătam în el.i dai seama! Cotrobăie dumnealui prin dulap şi scoate un pardesiu. S-ar fi putut întâmpla nici să nu mă lase. fie că şi l-a cusut pentru mai târziu. Cât costă? Poftim banii. şi-mi vine ame eala. Am luat pardesiul şi am plecat. Dacă l-aş fi dus înapoi. Doar n-o să zbor în costumul de baie. M-am uitat la el. Se poate întâmpla să nu vă vină bine. Aici trebuie să-i recunosc meritul lui Fuks. altfel pleca avionul fără noi. Nici de purtat nu-l puteam purta. clientul croitorului. asta nu mai ştiam. Lăsa i-vă mai jos pu intel. am fi pierdut şi biletul şi ne împotmoleam acolo pe vecie. nu alta: gentlemanul acela. fie că era de două ori mai înalt decât mine. dar nu aveam ce-i face. — Fie — zic— îl iau. să-l fi tăiat la poale. — Oho — zice — asta-i minunat! Cu pardesiul acesta şi cu un singur bilet vom putea zbura amândoi.— Să avem iertare — zice — v-am aşteptat toată ziua. astăzi n-am încă nimic gata. Mă gândii că sfatul era bun. Mi l-a comandat anul trecut un gentleman şi nu ştiu de ce n-a venit să-l ridice. Dar nici aşa nu puteam să mă sui în avion. Trebuia deci să născocesc neapărat ceva şi asta cât mai repede. materialul era bun. croiala modernă. mă în elegi. Vedeam că cu logica lui nu voi ajunge la nici un rezultat... — Bine —zic — dă-mi ce ai. am desfăcut pachetul cu pardesiul şi l-am îmbrăcat. — Uita i-vă — zice — atâta mi-a rămas din lucrurile terminate. Aşa. care nu şi-a pierdut cumpătul. M-am oprit la umbra unui bananier.. Da i-mi voie să vă arăt.. Da i-mi voie să mă urc. Ştiu doar atât că pardesiul lui îmi venea oarecum curios. Mă uit. trebuia să veni i de ieri. 103 .. — Totuşi ar fi bine să-l încerca i — mă sfătui Fuks. pentru că la primul pas m-aş fi împiedicat şi aş fi căzut. îl poceam de tot.

. l-a încheiat la to i nasturii şi pe urmă şi l-a potrivit aşa cum se cuvine. confort. eram silit să scap o privelişte atât de rară şi să stau în întuneric. arătau ceva unul altuia şi. a îmbrăcat pardesiul. adică de aşezat mam aşezat numai eu. mai ales că mă plictisisem de moarte. Deodată aud zarvă în cabină. Pe cer. ascult şi constat că în cabină e o înviorare sim itoare. În situa ia asta ce să mai stai pe gânduri?. — Acum — zice — cu toată viteza înainte. M-am uitat printr-o butonieră şi am văzut că şi ceilal i pasageri îşi ocupaseră locurile. datorită situa iei în care mă aflam. În felul ăsta am zburat toată noaptea. Fuks le-a prezentat biletul. Fuks se aplecase şi el spre geam. Pasagerii adormiseră. şi asta cât mai repede. am în eles că admirau priveliştea Cordilierilor. mă uit prin butoniera mea. Am a ipit şi eu. ne-am aşezat. oameni cumsecade. parc-aş fi fost un criminal în puşcărie. Se 104 . când ne-am trezit. M-a apucat ciuda. Afară de noi mai erau cinci persoane. Eu o să-mi găsesc altă preocupare. Se lipiseră cu to ii de geamuri. să le fie de bine. avionul şi-a luat avânt pe apă şi a început să ia înăl ime. Am sosit la aeroport şi am găsit avionul cu care trebuia să plecăm. iar Fuks stătea cu picioarele pe scaun. în întunericul nop ii nu se auzea decât zgomotul motoarelor. Din toată cabina numai Fuks era treaz. puzderie de stele. judecând după atitudinea lor.Şi ce crezi? Mi s-a urcat în spinare. Ne-au suit sus şi ne-au arătat locul. dar eu. Motoarele au început să huruie. Dar tot eu mă consolam: n-au decât să se uite. peste tot oglinzi. Cu chiu cu vai. am îndopat-o bine cu tutun. iar cu capul se sprijinea de tavan. mă în elegi. Diminea a. În avion cură enie desăvârşită. Mi-am scos frumuşel pipa. am aprins-o şi m-am cufundat în gânduri. Văd un poli ist care se cam uită la noi..

iscase panică. Pasagerii săreau de pe locurile lor. crea impresia de incendiu. ipau şi foarte des auzeam cuvântul „foc". ca pe un măgar.. 105 . L-am ciupit şi m-am uitat să văd ce se petrece. La un moment dat simt că Fuks mă loveşte cu călcâiele în şolduri.. De la pipa mea fumul năvălea în cabină prin toate crăpăturile pardesiului şi. pe bună dreptate. atunci am priceput totul.

se prinde de un fel de pârghie şi. cu paraşuta. Acum nu s-ar mai mira nimeni de treaba asta. Apoi. va calma pasagerii şi totul se va aranja. pipa am vârât-o în buzunar şi am strivit focul cu tocul de la gheată. dispozitiv foarte util. imaginează. cu două. separă cabina pasagerilor.. trebuie să fie un om umblat. doar aripile-i străluceau în soare. care coboară independent. Pe vremuri însă aceasta constituia ultimul cuvânt al tehnicii. Atunci am prins şi eu pu in curaj. vreo explozie. Într-o altă împrejurare aş fi discutat cu pilotul şi l-aş fi combătut arătându-i greşeala. Stau şi tac chitic. Nimic de zis. eu însă am ghicit numaidecât despre ce era vorba. ÎN CARE BALIVERNĂ ÎI VINE DE HAC UNUI ŞARPE BOA ŞI-ŞI COASE UN NOU VESTON Am scuturat cât am putut de repede scrumul. îl văd că păleşte la fa ă. Oricum. de undeva de sus se auzi o pocnitură ca de puşcă. cabina se zgudui. Deodată pilotul îşi vâră capul în cabină. a băgat-o pe mânecă. Mă uit la el. dar î i dai seama că atunci n-am avut încotro. însă. se smuci din loc şi avionul începu să aterizeze domol. de bună seamă trecut prin încercări mai grele ca asta. El. mă gândii. un incendiu.XIII. Avionul zbura înainte pe direc ia lui normală. se văietă.. Noi coboram fără nici o grabă. nu se auzea decât şuieratul vântului. cu o singură mişcare. Amenajaseră pe avioane un fel de dispozitive care se numeau „Pleacă în jos". Dacă se întâmplă vreo avarie. Pasagerii rămaseră nedumeri i. dar atunci întrebuin area lui era vădit prematură. 106 . care nu şi-a pierdut cumpătul cu una. buf! După aceea zgomotul motoarelor încetă.i. pilotul. sau dacă se rupe vreo aripă.

Dumneata. Ne-am uitat în jur — la picioarele noastre un fluviu cât toate zilele. Se uitau la noi şi erau numai ochi şi urechi. Atunci m-am aplecat deasupra chepengului şi am strigat: — Bine a i sosit. Atunci le-am spus: — Da i-mi voie să mă prezint. se afla un chepeng. căutarea vinovatului. vor prezenta problema în aşa fel încât să mă scoată pe mine vinovat şi apoi nu mai scăpăm cu una cu două. agita ia creştea transformându-se în panică. în plafonul cabinei. oricum ai suci-o tot călătorise fără bilet. Începură şi pasagerii să iasă unul câte unul. iar cabina cobora mereu. fiecare se gândea la ale lui şi mul i îşi pierduseră chiar cunoştin a. fireşte. Vă aduc bucuros salutul meu în locurile acestea atât de sălbatice şi inaccesibile. profesor de geografie. chiar deasupra noastră.Fumul de la pipa mea se mai împrăştiase. Foarte bine. n-ai avut ocazia să navighezi pe Amazon. biletele nu mai erau valabile. Eu însă am avut această ocazie. împreună cu Fuks. Numai eu mi-am păstrat calmul şi chibzuiam: cursa. tinere. nici să nu doreşti una ca asta. Scopul călătoriei mele e 107 . Mi se prezentă şi prilejul potrivit. Aten ia pasagerilor era îndreptată în altă parte. în fine. Până şi Fuks începuse să se agite şi mă temeam ca nu cumva să sară de pe locul lui. mă în elegi. î i dai seama că nu le puteam spune adevărul şi că trebuia s-o întorc cumva. iar la aterizare va trebui să dăm explica ii. am aterizat. dar unul dintre noi doi. Dimpotrivă. Iată un lucru neplăcut. domnilor. domnilor: Hristofor Balivernă. m-am gândit să simulez că eu nu fac parte din pasageri. nu-i aşa? Sigur că nu. era întreruptă. Vor începe interogatorii. dar pasagerii nici gând să se calmeze. Atunci m-am gândit că a sosit clipa să facem prezentările. Au văzut şi ei că aterizarea se desfăşurase cu bine şi începură să mai prindă inimă. Am profitat de o clipă de neaten ie şi. ne-am strecurat prin chepeng afară. Atunci. ca să ies cu orice pre din încurcătura asta. mă uitam la ei.

Să facem cunoştin ă. Fuks intrase cu totul în chepeng şi sco ând doar nasul. dar sunt de fa ă to i pasagerii? îi întreb. un gentleman înalt.ştiin a. doi. arăta spre paraşută. dar nefiind obişnui i. aşa că da i-mi voie să vă consider oaspe ii mei. — Unu. mamă! 108 . Era şi normal. — Vai de mine — zic — ce nenorocire! Se vede că gentlemanul acela înalt a ars de viu. Ce fel de profesor era individul ăsta care se prezenta în chilo i de baie? Sim eam că trebuie să-i duc cu vorba. aşa-i! confirmară şi ceilal i. — Aşa. Deodată văd că au lăsat funiile din mână şi aleargă înapoi pe pupa. O pasageră tânăra se ridică în vârful picioarelor. domnilor.. acolo şi tremura ca peştii. Acum ce să-i mai facem? Odihnească-se în pace.. Acela care a luat foc. treaba mergea prost. cum s-ar zice. se îngrămădesc. Începură să se uite unul la altul.. aducând cu el un pumn de cenuşă: cică asta era tot ce mai rămăsese. să scoatem paraşuta. Acesta e indianul Fuks. că ne mai poate fi de folos. Se uitau chiorâş la noi. — Vai. cu plăcere — îmi răspunseră ei — ne pare foarte bine! Eu însă vedeam bine că nu mă credeau.. Desfăcurăm funiile şi le trăgeam ca pe nişte năvoade. desfăcu bra ele. Fă bine. slujitorul şi călăuza mea. va să zică! Foarte interesant. — Aşa-i. să le distrag aten ia.. — Cu plăcere.. Şi acum. — Îmi da i voie. Fuks intră în cabină şi după scurt timp ieşi. Eu m-am aclimatizat aici. şi le flutura de parcă se pregătea de zbor. gata! Mă uitam că oamenii se străduiau. Fuks — zic — coboară şi vezi dacă victima nu are cumva nevoie de ajutor. schimbară priviri şi unul dintre ei se hotărî în cele din urmă: — A mai fost un pasager.

O formă monstruoasă şi o culoare nemaiîntâlnită până atunci... dar cât se poate de greu! Acesta se i ise din chepeng şi-mi întindea un fel de obuz. Miam făcut vânt şi l-am nimerit exact în gură.. Atunci am alergat spre chepeng şi i-am strigat lui Fuks: — Adu repede tot ce mai ai acolo! Deodată aud în spatele meu un şuierat groaznic. trec două. mă în elegi. mă în elegi. îl înghi i şi pe acesta. 109 . era un obiect greu. iar din gură îi âşnea spumă. „Eh – îmi zic — acum se aruncă asupra noastră!" Dar el. Dar ce-i pentru un şarpe boa un fleac ca ăsta? L-a înghi it ca pe nimica toată. alegându-şi victima. M-am uitat la el.i. era bun. — Mai dă-mi unul! strig eu. — Fuks — strig — dă-mi ceva. Trece un minut. şi se tot umflă văzând cu ochii.. Când. imaginează. intrase în paraşută. şuiera. doar pipa pe care o ineam între din i... Şi se umflă. pregătindu-mă să trag la intă. şuşotind între ei. de dimensiuni uriaşe. I-am aruncat al doilea obuz. Deodată domnişoara îşi luă pozi ia dinainte şi strigă de răsună tot Amazonul: ' — Mamă!.. Am încremenit cu to ii. un obiect.Atunci am întors capul şi văd într-adevăr: „Mamă!" Un şarpe boa. Şarpele mă privea şi el. Pasagerii de pe pupa încep să se mişte. se cufundă pe neaşteptate şi dispăru. Când întorc capul. Se făcuse ghem ca în cuibul lui şi se uita la noi. ce să vezi: deasupra apei se ridică ceva ca un balon strălucitor.. Eu nu aveam nici un fel de armă. Îşi căscase gura cât o peşteră. fără o strâmbătură.. şarpele se umfla văzând cu ochii. Un boa uriaş de vreo treizeci de metri..

la rezerva pentru avarii. se felicitară unul pe altul. în orice caz. Pentru Fuks găsirăm un combinezon gata confec ionat. Pasagerii făceau pe rând de cart. dragă profesore! Cum de-a i izbutit? — Ce mare lucru! le răspund. Nu se auzea decât: — Vă mul umim. admiră priveliştea. Fuks — zic — vino sus. Obuzele erau de fapt nişte extinctoare. — Hai. doar că era ceva mai nou. Fuks ieşi pe punte.. Aici. Boa e un fleac. pe Amazon. căuta să se afunde.Asta ce-o mai fi? Altă poveste! Mă cuprinse frica. M-am apropiat de chepeng. Domnişoara avea cu ea o trusă cu ace şi a ă. te obişnuieşti cu de toate.. am înăl at un catarg. s-au descărcat şi au umplut şarpele cu spumă. asta era un fleac. Când mă uit mai bine. Ştii ce presiune au extinctoarele. aşa că în general nu ne 110 . Spre norocul meu. n-am ce spune. am confec ionat o cârmă. nu te puteai dezbrăca.. Atunci spaima mea dispăru ca luată cu mâna. strângându-şi mâinile. dacă nu aveai cheie de piuli ă. numai că. Şarpele s-a umflat. te puteai obişnui. Atunci am priceput. de îndată ce auziră că nu mai au de ce se teme. Prindeam broaşte estoase şi ne adaptasem foarte bine. Domnişoara învă ase să gătească.. Am luat un ac şi mi-am cusut un veston din paraşută. Primejdia a trecut. A ieşit destul de frumos şi rezistent.. câte nu mai sunt. dar burta nu-i permitea. se aranjase şi treaba cu costumele.. Întâlnindu-se în esofagul reptilei. iar pasagerii. balonul avea o coadă care se mişca şi cu care lovea apa în fel şi chip. s-au lovit unul de altul. exact ca acela pe care-l avusese. iar în loc de nasturi mi-am cusut nişte şuruburi pe care le-am deşurubat din cabină. Era un material minunat. După aceea am aranjat pânzele. După această întâmplare prestigiul meu crescu teribil. a căpătat o rezervă excedentară de plutire şi sim ind că nu-i a bine.

dar uite. arşi ă. liane. iar noi. nimeriserăm pe un timp ploios. 111 . Zăpuşeală ca în baie. Totuşi navigam. fireşte. interesante. spre ărmurile Atlanticului. colac peste pupăză. A fost un noroc că nu s-a îmbolnăvit nimeni de friguri. iar de jur împrejur nori de ân ari. înaintând cu chiu. arbori de cauciuc! Pentru un călător curios toate acestea erau. Ce n-am întâlnit în calea noastră: maimu e. dar condi iile de via ă erau foarte grele. Merserăm aşa vreo lună şi jumătate. Şi nici clima nu era de invidiat. zi şi noapte cea ă. nava nu se adapta: nu aveam echilibru şi plutea cam brambura. cu vai spre răsărit.puteam plânge.

fără un adăpost fără prieteni. LA ÎNCEPUTUL CĂRUIA BALIVERNĂ DEVINE O VICTIMA A PERFIDIEI. deşi eu unul nu sunt amator de recep ii sau de întâlniri cu persoane suspuse. ca să mai chibzuim la situa ia noastră. nu era cine ştie ce. Aşa că ne-am împotmolit acolo ca racul în mâl. am ajuns pe un mic bulevard şi ne-am aşezat sub un palmier. După codrii Amazonului orăşelul acesta era totuşi un oarecare focar de cultură. dar noi mai fuseserăm pe acolo şi încă o dată parcă nu ne trăgea a a să mergem. Murdărie. fără ocupa ie precisă şi fără mijloace de trai. Aşa. fireşte. Tovarăşii noştri de drum şi-au luat rămas bun. Deşi. 112 . cruzi. Deodată se apropie un poli ist şi ne invită să mergem la guvernator.i spun. iar pe străzi. Orăşelul. IAR LA SFÂRŞITUL ACESTUIA NIMEREŞTE DIN NOU PE „BELEAUA" LUI Până la urmă am ajuns în portul Para. Î i era groază să treci strada.. ce să. Doream şi noi s-o ştergem de-aici cât mai repede dar n-am reuşit: fără acte nu. pe un ărm străin.i spun cinstit. Ne gândeam să găsim ceva de lucru. cete de câini vagabonzi. ca să. un orăşel ca multe altele.XIV. o civiliza ie întrucâtva originală: oamenii războinici. Am colindat cât am colindat prin oraş. praf. umblau tot timpul cu cu ite şi revolvere. Lucrul ăsta ne-a măgulit.i dădeau drumul. Am acostat şi am debarcat.. Ne-am bărbierit şi ne-am schimbat ca după o călătorie lungă şi grea. da' de unde! Nu găseai posturi vacante decât la planta iile de cauciuc şi atunci trebuia sa te întorci din nou pe Amazon. arşi ă. s-au suit pe vapoare şi au plecat care încotro.

Aghiotant. Noroc de aghiotan i că l-au salvat. eliberează imediat căpitanului un permis de plecare! Aghiotantul. cu pălării cu boruri largi. cu cizme. Când colo. — Acesta — zic — e matrozul meu Fuks. făcu spume şi era cât pe ce să se înece. trânti o ştampilă şi-mi înmână actul. întocmi numaidecât hârtia. fornăie ca un hipopotam. iar eu sunt căpitanul Balivernă. După mine ieşi şi Fuks. Dimpotrivă. Deodată aud larmă în spatele nostru. lucru pentru care nu.. M-am înclinat. se smiorcăie. guvernatorul scoase un ipăt. — Cum adică — zice — căpitanul Balivernă! Acela care?.. tuşi dregându-şi vocea şi se făcu vânăt-roşu la fa ă. Am făcut stânga împrejur şi am ieşit. cu un evantai în mână.. Până la urmă îşi veni în fire. scăpă. Permite i-mi să mă retrag. am dus mâna la cozoroc. iar de o parte şi de cealaltă a băii doi aghiotan i în uniformă de gală. 113 . Am luat-o direct spre chei. ca un tropăit de picioare. înseamnă că trebuie să mergi. — Cine sunte i? ne întreabă guvernatorul.. A i auzit probabil de mine? Când îmi auzi numele. Eu atât aşteptam..Dar nu aveai încotro: o dată ce te invită. ce vedem? O matahală de om stând în baie. Eu n-am nimic împotriva persoanei dumitale. I-am descris în linii generale situa ia noastră. se bălăceşte. î i ordon să părăseşti imediat teritoriul pe care-l guvernez.. evantaiul. — Mul umesc — zic — excelen ă! Vă sunt foarte recunoscător pentru amabilitate. Ne prezentăm la guvernator.i voi pune nici o piedică. se cufundă în apă cu cap cu tot. gata la poruncă. Întorc capul. i-am explicat toată tărăşenia şi m-am recomandat. Vreo patruzeci de oameni îmbrăca i civil. L-am angajat la Calais. dar întrucât sunt o persoană oficială. Sunt cu totul satisfăcut de dispozi ia pe care a i dat-o.

Nu mă aşteptam le o asemenea atitudine din partea lui şi lucrul mă indispuse.. Trebuia să fugim. Pălise la fa ă. În fuga noastră ne-am apropiat de un chioşc mic. mă gândii. întâmplă-se ce s-o întâmpla. Obosisem peste măsură. De dumneavoastră nu se vor atinge. iar eu o iau la fugă.. căpitane — zice — sta i aici.. vârsta.. nu alta.. Am întors capul şi ce văd? Nişte oameni voinici. Da' cum î i închipui. iar ochii i se afundaseră în orbite. Singura salvare era să mă ca ăr într-un palmier şi m-am că ărat.. Şi o luă din loc de îi sfârâiau călcâiele. inima îmi bătea să-mi spargă pieptul.. dar ceata se apropia din ce în ce. Deodată se înveseleşte şi mă bate familiar pe spate. căldura.. alergau năduşi i după noi. Ce să vezi! Chiar pe noi ne căutau! Am cântărit într-o clipă raportul de for e şi mi-am dat seama că nu era nimic de făcut. — Iată-i. dar îl vedeam totuşi trist din pricina evenimentelor. Era uşor la mers. stârnind nori de praf. Nu mai puteam de căldură şi m-am oprit sa mai răsuflu.cu cu ite şi cu pistoale-mitralieră. Trebuie să recunosc că m-am îngrozit. fioroşi şi prost-crescu i. M-am speriat atât de 114 . Ei. Şi am luat-o la picior. — Şi acum. iată-i! strigau ei. Lui Fuks nici nu-i păsa.

E inevitabil. gâfâiau şi se agitau. iar dedesubt o inscrip ie: „Nu vă atinge i — pericol de moarte!" 115 . aşa-i că nu s-a atins nimeni de dumneavoastră? — Dar explică-mi. Imaginează. te rog. Sfârşitul e unul şi acelaşi. zece. ba se dădură chiar în lături.i că nu s-au atins de mine. — Ai văzut. M-am agă at de palmier şi am rămas atârnat. că nici n-am sim it când a trecut noaptea. Spre diminea ă apăru şi Fuks. încât am sim it un fel de leşin. şi auzeam că ajunseseră aproape de tot. fapt e că guvernatorul revenise asupra dispozi iei date şi poruncise să ne găsească cu orice pre şi. două. Nu ştiu ce se întâmplase. Credeam că sunt nişte bandi i. şi am a ipit. când colo erau nişte jandarmi travesti i. erau alături. mi-am zis. dar vedeam că mă lăsau în pace. Din discu iile lor mi-am dat seama ce fel de oameni erau. de vină o fi fost căldura. Mâinile începuseră să-mi tremure. Am stat. am aşteptat — nimic. m-am aşezat sub acelaşi palmier unde stătusem cu Fuks. Fie. „De s-ar termina odată mai repede!" mă gândeam eu. pentru orice eventualitate. până una-alta.. Vedeam că mi-a sosit sfârşitul. Atunci am pornit-o din loc fără grabă. nişte tâlhari sau vânători de scalpuri. fie că era altă pricină. domnule căpitan. care mă trezi din somn şi mă salută.. M-am îndreptat atunci din nou spre parc. Văd cu nu se ating de mine. Dar am a ipit aşa de zdravăn. mă dureau.tare. să ne linşeze pu in. Numai că nu ştiu de ce nu se grăbeau s-o facă. ferindu-se ca de foc. Aşteptară un minut. Am coborât de bună voie din palmier. Eram gata-gata să-mi dau drumul şi să cad jos. Scoase de pe spinarea mea o placardă pe care era un craniu cu două oase încrucişate şi un fulger. îi auzeam chiar vorbind. Uita i-vă — răspunde el râzând şi trecu în spatele meu. cum vine asta? — Foarte simplu. încremenit de spaimă.

Ne-am instalat boiereşte şi am pornit spre Rio de Janeiro. Ne-au dat şi o cabină separată şi ne-au urat drum bun. Mergeam de-a lungul ărmului şi ne uitam la tabloul trist al obiceiurilor locale: vreo două sute de oameni negri cărau cu spinarea saci cu cafea şi cu zahăr dintr-un depozit aflat pe ărm şi îi aruncau în apă: pleosc. mă în elegi..i spun. stricăciuni. Pe chei am prezentat permisul. aşteptând mâna fermă a căpitanului. Aflăm că „Beleaua" fusese aruncată pe mal chiar în apropiere. se prefăcuse în sirop. Am călătorit foarte bine. A reparat iahtul. La debarcare cerem informa ii. pleosc! Marea nu mai avea apă. dar Lom era un băiat de ispravă. De jur împrejur muşte şi albine cu miile. Cumpărase bilete pentru vapor. ca un fel de coş pe roate. Şi ne demonstrau că ăsta e un lucru normal şi că altfel nu se poate. redresează în felul acesta economia. ani mai discutat. avea pantaloni cu franjuri şi pe şold îi atârna un 116 .. Aştepta tot timpul instruc iuni din partea mea. Eram curioşi să aflăm ce distrac ie o mai fi şi asta? Atunci ni s-a explicat: întrucât pre urile la cafea şi zahăr sunt scăzute şi nu au unde să ină marfa. Am făcut noi haz cât am făcut. când deodată constat că Fuks nu-şi pierduse vremea degeaba. Un adevărat tip de tâlhar. Pe cap purta o pălărie cu boruri largi cât o umbrelă. Din altă parte n-avusese cum s-o ia. iar mie. fireşte. Am plecat mai departe şi deodată zărim drăgălaşa noastră „Belea" trasă pe ărm. în chip de pasageri. ridicând nivelul de trai. îmi era greu să i le dau. l-a pus la punct. Ne-am oprit şi am privit. dar mă gândesc că pesemne în ghereta aceea din parc se afla un transformator. În preajmă-i se plimba un lungan cât toate zilele. aşa că ne-au dat drumul fără nici o discu ie. A suferit. Fuks şi cu mine am angajat o trăsură de prin partea locului. l-a tras pe cala de halaj. iar el ducea o via ă de sihastru.De unde şterpelise el această placardă n-aş putea să. am dat bici cailor şi am plecat.

Lucrul acesta l-am luat asupra mea. Ne-am îmbră işat şi ne-am sărutat. tinere. Când am ajuns.cogeamite cu it. – Nu — zice — n-am să permit. 117 . ăsta ne taie în bucă i! Dar nu ne-a tăiat. iar un func ionar se tot învârtea dând porunci. îndată ce mă văzu. ieşi afară!. cum se spune la ei. a venit glon spre noi. „comandante".. şi i-am prezentat actele.. Nimic nu ne împiedica să pornim cu tot curajul la drum lung. El ne-a povestit aventurile lui şi noi pe ale noastre. Uite. M-am prezentat la comandantul portului „comandante del Bahia". e o mare bucurie pentru un marinar. Trebuie să recunosc că în clipa aceea am lăcrimat de emo ie. până la completa scufundare! Am plecat. Cum ne-a zărit. Dar şi mai mare bucurie am sim it la gândul că ne continuăm expedi ia. să ştii. va să zică dumneata eşti căpitanul „Belelei"? E o ruşine. – Cum vine asta — zic — ilegal? Pofti i. am coborât iahtul pe apă şi am înăl at pavilionul. Diminea a am scos penele de sub chilă. se umflă pe data ca o broască râioasă şi începu să strige: — Aha. tinere! De pretutindeni vin numai plângeri împotriva dumitale. nu.. El însă nici n-a vrut să se uite. Numai neplăceri peste tot din cauza dumitale. că ai chinuit un caşalot. Să te trezeşti pe puntea ta dragă. Se deprinsese cu obiceiurile locului şi se îmbrăcase după moda de aici. grăbindu-mă spre iaht. Apoi strigă: Locotenent! Să se încarce iahtul „Belea" cu nisip. mă gândii. vă rog — şi-i dau permisul. Cine crezi că era? Lom în persoană.. Guvernatorul ne înştiin ează că ai părăsit portul Para în mod ilegal. nisipul fusese adus. ba am şi plâns de bucurie. Ne rămăsese doar să facem formele de plecare.. Asta.. Nu permit nimic. amiralul Ku itaki se plânge că i-ai distrus nu ştiu ce insulă.. Toată seara am pălăvrăgit. Ah.. Când colo.

aşa va să zică! zise el. Iahtul se va scufunda şi mai scoate-l dacă po i. ne-am desfăşurat şi am pornit în plină viteză. Am stat astfel trei zile. Mai târziu dispăru şi catargul. dimpotrivă. îmi zic. l-am spălat. umplură cala şi toate încăperile. care înjura şi el de mama focului: — Asta-i treabă. Cu ce vrei să-l încarci? Mie îmi trebuie zahăr tos calitatea întâi. tinere! îi strig eu din urmă.. aceiaşi negri iu i ca furnicile încărcară iahtul. domnule comandant? Pentru o treabă ca asta să faci bine să-mi dai banii înapoi! „Ei. — Stai pu in. Bine. când pe ărm sosi în goană „comandante" cu o sabie în şold şi striga: — Nu permit! Alături de el alerga în salturi vechea noastră cunoştin ă. iar în a patra zi zahărul se topise şi când ne uităm. am ridicat pânzele şi am plecat. că noi plecăm." Le-am făcut din mână semn de adio.i că şi aici am ştiut să folosesc situa ia în interesul nostru. Amărâ i. — Aha. certa i-vă sănătoşi. Amândoi aveau lacrimi în ochi. n-o să întârzia i din cauza mea — zice — într-o clipă se face totul. L-am cură at. nu-i aşa? Să nu ave i nici o grijă. Am dat ordin să facem o tabără chiar acolo pe ărm. Eu. eram într-o dispozi ie excelentă. Sărmana „Belea" se lăsa tot mai jos. 118 . Dar imaginează. amiralul Ku itaki. Eram sigur că de data asta se sfârşise. Se face numaidecât. după care — bâldâbâc.. Abia apucarăm să pornim. şi nu i se mai văzu decât catargul. Lom şi Fuks priveau cum se duce la fund dragul lor iaht.— Iahtul dumneavoastră trebuie încărcat cu nisip. iar pe punte aruncară saci cu zahăr. iahtul nostru se ridica încet deasupra apei. cum să nu! Mă în elegi.

Ies buluc pe punte. Am sărit în picioare. când văd deodată că se aprinde toată puntea. pânzele zbârnâiau. şi freacă de zor! Abia coborâsem în cabină să trag un pui de somn. Dar ca să străbatem continentul pe uscat. vă rog. am stabilit carturile şi am pornit. aşa că a trebuit să-l înconjurăm. iar noi stăteam cu mâinile încrucişate. m-am repezit spre scară. Făceam câte două sute de mile în douăzeci şi patru de ore. luând-o spre sud.i spun. A pisat cărămidă. să vadă de treburile iahtului. iar pupa lăsa în urmă o potecă. ia fă bine şi ocupă-te de alămurile iahtului! Să mi le freci. când aud agita ie pe punte. pofti i pe punte. Lom a dus mâna la cozoroc: cică a în eles. Era palid şi tremura ca varga. — Lom — zic — te-ai prăjit destul la soare. disciplina pe iaht începuse să slăbească şi atunci mă gândii să dau echipajului meu o preocupare. să ardă ca focul. Vântul bătea ca la comandă. Lom şedea între cele două focuri şi freca o eava de alamă. Stau şi mă uit buimac. Am trasat drumul pe hartă. şi îl văd pe Fuks venind în goană spre mine. Lom şi Fuks căzură pradă lenii. î i dai seama. de sub etravă âşneau valuri înspumate. şarturile erau întinse. într-adevăr aşa era: puntea ardea în două locuri. 119 . De data asta înaintam minunat. a pus mâna pe o cârpă şi dă-i.XV. Drept să. — Hristofor Bonifatievici. de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. şi ce să vezi. m-am fâstâcit pentru moment. ÎN CARE AMIRALUL KU ITAKI ÎNCEARCĂ SĂ SE ANGAJEZE CA MATROZ PE „BELEA" Din Brazilia drumul nostru se întindea mai departe spre apus. Mi se pare că a izbucnit un incendiu. nu se putea.

— Lom — strig — explică-mi ce s-a întâmplat? Acesta se ridică. nu-i mare lucru să te trezeşti cu o avarie serioasă. trebuia să îndrept urmările greşelii mele. exactitatea e prima condi ie. Când dai o dispozi ie. altfel nimereşti pe unul ca Lom care. rămase pe locul incendiului. Pe loc am dat ordin: — Încetează cu frecatul alămurilor! Alarmă de incendiu! Fuks se aruncă spre clopot. Noi nu avem timp de poezii. Lom. Focul se întindea şi iahtul ardea ca o tor ă. Mă gândeam că poate să ajungă şi la pânze. În sfârşit. Clopotul suna într-una. M-am 120 . foarte calm. însă la noi. trebuie să te gândeşti bine ce spui. Un artist sau un scriitor îşi poate permite o oarecare libertate în exprimare. Păi chiar aşa. Eram gata să-l fac bucă i. fac alămurile ca să ardă ca focul. Mi-am dat seama că eu eram vinovatul. e obişnuit să îndeplinească ordinul în sensul strict al cuvântului şi afară de asta mai are şi o putere herculeană. conform regulamentului în caz de alarmă. în profesia noastră marinărească. cu toate că e un om atent şi punctual. iar eu mă postai la cârmă. Situa ia era cât se poate de serioasă. aşa că mă în elegi. dar fără nici un rezultat. ia pozi ia de drep i şi. dar m-am stăpânit la timp. îmi raportează: — Conform ordinului dumneavoastră.

Nici eu nu ştiu cum să scap de amiralii 121 . în rândul întâi. pe urmă m-am dus la căpitănia portului. L-am salutat pe comandantul portului şi am spus deschis cum stau lucrurile: i-am spus că un amiral mă urmăreşte tot timpul. Eu. la Sidney. de îndată ce s-a coborât schela de debarcare. pentru ce. Am mai vorbit ce-am mai vorbit cu ei. — Numai unul? îmi răspunde căpitanul. că era el şi nimeni altul. am trecut prin fa a Noii Zeelande şi am ajuns cu bine în Australia. am discutat una-alta. mă gândii. ne apropiem. sănătate. aşa. amiralul Ku itaki în persoană. iar printre aceştia. Amiralul se pierduse în mul ime. Se mai bălăbăni el o vreme pe după pupa. Fuks se linişti. Înseamnă că ai avut noroc. Trebuie să recunosc că toată povestea asta îmi era neplăcută. După aceea am luat-o pe direc ia noastră. Ei bine. Mă uit pe ărm. un ornitorinc sau un stru ? Da' de unde Mărim viteza. aruncai. ca un fel de trenă de foc. după care se desprinse şi se stinse. Cum nimerise acolo. le-am adus la cunoştin ă sosirea noastră şi am stat de vorbă cu func ionarii. am sărit pe ărm şi m-am dus în port. voi reuşi să aflu ce făcea acolo acest Ku itaki şi ce pacoste ne mai pregăteşte. dracu' ştie! Un lucru era neîndoielnic.desfăşurat în cerc şi am venit în fa a vântului. Vântul a măturat focul. am înlocuit păr ile defectate ale pun ii şi fără alte peripe ii am ocolit Capul Horn. În sfârşit. printre altele. noută ile locale. de ce. ne-am oprit. Şi Lom pricepu că sărise peste cal. despre timp. La început. chiar supărătoare. o vorbă. iar după aceea. Ne apropiem de cheiul portului şi pe cine crezi că văd acolo? Un cangur. Func ionarii nu mi-au spus însă nimic. M-am recomandat autorită ilor de acolo. aşa cum se obişnuieşte. se jurau că habar n-au. imaginează. dragul meu.i că tactica mea a reuşit. Poate. o mul ime de oameni.

colo să adulmece şi totul numai pentru interes. nu ne plăcea să avem de-a face cu el. dincolo să prade pe cineva. Ku itaki nu era pentru noi cine ştie ce personalitate. că nu mai ştii cum să te descotoroseşti de ei. i-am povestit despre Italia. Se găsesc uneori visători atât de încăpă âna i. La drept vorbind. să. ba e chiar indicat să mai visezi din când în când. Să vadă a ce miroase. Lăsându-se dus pe visuri. Iată de ce ne-am străduit să-i ocolim pe aceşti fantezişti. inteşte. şi un sfert din Asia. ba o jumătate din America. vedeam că-i o poveste neplăcută. totuşi. Avem ordin să nu-i ajutăm.i spun.i spun deschis. aşa. inteşte şi până la urmă bum-bum! E bine când dă greş. Aici să a â e pe unul împotriva altuia. Cu ce altceva vă mai pot fi de folos? Poate dori i un whisky cu sifon? La prânz sunte i invita ii mei. ba dă-le întreaga Chină.. pe neobservate... Drept să. Şi iată că am avut şi eu parte de unul dintre aceştia — domnul Ku itaki. În general nimănui nu-i este interzis să-şi facă iluzii. Şi bineîn eles că nu numai noi ne dădeam seama de treaba asta. ba toată Siberia. aici să cotrobăie. jumătate din Europa.. boierii japonezi (samuraii. Dori i o igară? Cu amiralul aranja i mai bine dumneavoastră personal. iese o bazaconie. La răsărit. atunci poate să iasă o mare dandana. Într-un cuvânt. s-a agă at de mine ca un scai. 122 . ce te faci? Ehei.. cum le spun ei) au început şi ei să viseze. dar nici să nu le facem vreo greutate. Să ştii că nu numai în treburile mele şi-au băgat nasul amiralii ăştia. Căpeteniile de acolo visau să ocupe toată Africa. dar dacă nimereşte. De când ne-am întâlnit la comitetul acela de protec ie a balenelor. amiralul... nu reuşeam întotdeauna. de nici să te gândeşti la aşa ceva în pragul nop ii.aceştia războinici şi nu pot să întreprind nimic. a petrol? A peşte? A aur?... Dar când un fantezist ca acela îşi aga ă epole i şi se postează pe o navă militară lângă un tun încărcat. Unii însă le-o treceau cu vederea..

Salută şi pleacă. tinere. Când mă uit.. domnule căpitan! Sunt un matroz încercat. I-am mul umit şi mi-am luat rămas bun. în Australia. fără grabă. ne-am bărbierit şi ne-am pieptănat. iar cabina am 123 . Din maşină coboară. Plecam fără să fi rezolvat ceva şi fără să fi luat vreo măsură. cu coşule ul în mână şi. Îi ineau de sămân ă... Acolo. e cea ă. se apropie sfios şi-mi explică situa ia lui. n-am ce face. Fac şi pe spălătoreasă. dar nici nu-i împiedicau. iavaş-iavaş. amiralul meu. — De ce? — Uite aşa. el moare de foame şi roagă insistent să fie primit ca matroz pe iahtul meu. vă rog.. M-am întors pe iaht. N-o sa vă descurca i singuri. dar cu comandantul portului o discu ie ca asta ar fi fost nelalocul ei. — Uite ce e — zic — m-ai convins. îmbrăcat într-o hăinu ă sărăcăcioasă şi cu un coşule în mână. — Bine — zic — treci pe aici peste o oră. Dumitale pot să.. Ne-am pus la punct îmbrăcămintea. Mă aşez la masă să beau un ceai. ca să bage pe al ii în sperie i şi să-şi asigure reciproc liniştea. — Ve i călători pe Oceanul Pacific — zice — acolo bântuie taifunuri.. sunt curen i neexplora i. am să vă fiu de mare folos. Curând după aceea ne pregătim să facem o plimbare. A plecat şi exact peste o oră văd o maşină care se opreşte pe chei. Lua i-mă. Salută respectuos şi începe acelaşi cântec: — Lua i-mă. după toate aparen ele un culi japonez. Văd şi eu că trebuie să iau un matroz. dar în nici un caz pe dumneata. — Dacă e vorba pe aşa.. urcă pe punte un omule . să mă mai gândesc..i explic toate acestea. prea semeni cu cineva pe care-l ştiu eu. Mă pricep la toate. se îndreaptă spre iaht. Făcusem ordine şi pe iaht. şi pe frizerul. N-o să vă pute i descurca singuri.nu-i ajutau. Mă scuza i — zice — că v-am deranjat. Iau binoclul şi mă uit.

cine crezi? Japonezul nostru. de sub periile lor ies scântei. e nevoie de jambiere. Uite aşa. Mergeam tustrei pe stradă şi ne uitam la aspectele vie ii localnicilor. iar eu am rămas de cart. după care-mi răspunse: — După părerea mea.. aşa că s-au dus să se culce. atâta tot. Deodată mi se înmânează un plic din partea comandantului portului. Îl aşteptam. Trebuie să recunosc că habar n-aveam ce fel de joc era acesta. ba ne-am întors chiar cu spatele. Negrul îi ungea fa a cu cremă de ghete. pe negrul acela: mă gândeam cum să fac ca să-l întâmpin cât mai bine. Pentru liniştea mea am aruncat totuşi o privire în manualul de golf şi văd că jocul e simplu de tot: trebuie doar să alergi după minge pe tot terenul. Fireşte că ne prefăceam că pe noi treaba asta nu ne priveşte şi ne-am văzut de drum. Bătrânul se plictisea şi mă invita la o partidă de golf. Dar nu face nimic. E totuşi. lua i-le. i-am răspuns că sunt de acord şi am început să mă pregătesc. Am eu nişte mâneci de la un tricou vechi al meu. Am strâns pantalonii deasupra ghetelor. dacă dori i. L-am trezit pe Lom din somn şi l-am întrebat: — Ce trebuie să iau cu mine pentru jocul de golf? Se gândi el ce se gândi. Hristofor Bonifatievici. chiar dacă pierd. mă gândeam.. Crede-mă. mă în elegi. Acolo. nu alta. Seara când am sosit pe iaht. iar în fa a lui.. mă în elegi.. lustragii sunt oameni califica i. Deodată. mă în elegi. vestonul l-am potrivit în talie cu ace de siguran ă şi am ieşit cât se poate de frumos. stând în patru labe. Le-am luat şi le-am încercat. Dar numai cu jambiere n-ai 124 . vedem o scenă foarte curioasă: un negru lustragiu şedea pe un scăunel. Fuks şi Lom erau obosi i. de la o groapă la alta. fac în schimb o plimbare pe coastă şi-mi dezmor esc ni el ciolanele bătrâne. Câştigă acela care are mai pu ine lovituri. interesant să vizitezi o ară străină. un sportman în toată legea. campion.încuiat-o. Într-un cuvânt.

cu care să loveşti mingea şi apoi. Până să coboare el. că pe aici e cam umed şi nu de alta. fie din cauză că a fost luat prin surprindere. Ce-i drept. Hristofor Bonifatievici. Am cutreierat întreg oraşul Sidney şi n-am găsit nimic din ceea ce s-ar fi potrivit. fie că n-a în eles. o roteşte deasupra capului şi gata-gata s-o arunce în noi. că m-am speriat rău de tot. stimabile — strig — n-ai vrea să-mi cedezi mie inventarul dumitale sportiv? Negrul. Lom mă ajută să mă ca ăr. după care se zăreau tot soiul de copaci. lăsând ruşinea deoparte. Deodată văd că se furişează un găligan de negru. sărim gardul şi ne strecurăm printre tufişuri. să care toată această gospodărie. noi am cules be ele de jos. Luna urca pe cer şi de-a lungul drumului se aşterneau nişte umbre misterioase. nu prea eram împăcat în 125 . dar erau prea sub iri. mă în elegi. dar nu-mi veneau la îndemână. mai ai nevoie de un ajutor — un băiat. crose. În alta. apucă o măciucă. Noroc de Lom că mă scoase din visare. Le examinez — întocmai ca cele desenate în carte. Pe mine mă apucase desperarea. crose aveam. Dar ce frumos lucrate! Şi uitându-mă la ele.. costum aveam. Unde să mai caut? Doar să rup nişte nuiele! Iată că zărim o grădină împrejmuită de un gard. Absolut la fel cu acelea din carte. Mă liniştisem. Într-o prăvălioară am găsit niscaiva be e. Am sărit din nou gardul.făcut nimic: trebuie să ai tot soiul de be e. i-o spun drept. dar să nu răci i cumva. Aşa că am plecat împreună cu Lom să căutăm echipament. mai rămăsese să găsesc doar băiatul.. Se lăsa noaptea. am ieşit în stradă şi ne-am înapoiat pe iaht. M-a scos Lom din încurcătură: l-a luat în bra e şi l-a aruncat într-un copac. — Să mergem — zice — acasă. măciuci. m-au furat gândurile. scoate un chiot îngrozitor. ducând în spinare un bra întreg de be e de golf. — Ei. nişte poli işti ne-au oferit bastoanele lor de cauciuc.

Uite. dar de data asta cu o înfă işare de negru. Ne-am suit într-o maşină şi am mers cam o oră. Îmi părea rău că-l oropsisem hodoronc-tronc pe bietul om. pitoresc. la mine însă o luă razna. cu chirie.sinea mea. şan uri. Îşi transformase înfă işarea cu multă dibăcie. la urma urmei. — Eu sunt căpitanul — zic — intră.. îşi făcu vânt şi lovi.. însă. Am lovit şi eu. Comandantul portului mă aştepta. ce facem. în picioare avea nişte papuci de paie. îndată ce prinse a se lumina de ziuă. Negrul meu se istovise şi pe bună dreptate. Într-un cuvânt. iar pantalonii erau de stambă cu dungi. De jur împrejur tufişuri. şi totuşi prea accidentat. machiajul se diluase şi crema de ghete se topea. nu-l recunoşteam. Cu ce te pot servi? Mă uit. Pe cap. cu vai. zăpuşeală. Sper că un gentleman ca dumneata nu mă va înşela la socoteală. cu inventarul. ci mai degrabă a zebră: avea toată fa a în 126 . la dracu-n praznic.. Şi. massa căpitan! Mă uit afară. Pe de altă parte. cu chiu. — Massa căpitan — zice — am auzit că ave i nevoie de un matroz negru. De n-aş fi văzut cum se masca. Curgea sudoarea de pe el pâraie şi. şăn ule e. ci de un boy pentru golf. nu-i aşa? Îşi aşeză mingea în groapă. aud că cineva mă strigă cu o voce smerită: — Massa căpitan. se aranjase. Iar cu băiatul am rezolvat şi mai bine: diminea a. mă în elegi. dar nu de un matroz.. aşa că nu mai semăna a negru. ce să. — Ei. un loc. be ele erau grele. prietenul nostru amiralul din ajun în persoană. cum s-ar spune. toate bazaconiile astea ne trebuiau pentru o singură zi. începem? mă întrebă partenerul. fiindcă se năpustise asupra noastră. el era vinovatul. un permanent ca astrahanul. fa a unsă de strălucea. Am plecat. — Da — zic — am nevoie. căldură. La el mingea pornise drept. ia crosele acestea şi hai să mergem.i spun.

de-l face una cu pământul. Îşi făcu. să fii cu ochii în patru. vine ceva de sus şi îl pocneşte drept în scăfârlie. te-ai decolorat de tot. — Vai de mine. Eram gata să strig la el. iar acolo pâraiele sunt rare. Am găsit doar o crosa care zăcea pe jos. se întoarce 127 . massa căpitan. — Ştii ceva — zic — hai să ne odihnim chiar aici. bine. e tabu. Bine. unchiule Tom.dungi. Eu nu mi-am pierdut însă cumpătul şi bâldâbâc în apă! Scot capul după aceea şi mă uit: stătea cu din ii rânji i. galben cu negru. Atunci am priceput totul. Ies din apă sa-mi caut salvatorul. Apa era rece şi limpede ca cristalul. n-am voie să mă spăl. Fornăiam ca un hipopotam. în loc de crose pentru golf. va să zică. Ştii ce fel de armă este bumerangul. dar era prea târziu. be ele. Se aşezase jos şi aranja. O ridic. mă uit la ea şi ce crezi? În locul mărcii respective se vedea chipul unui sfânt băştinaş. numai ochii îi sticleau. Cu el nu ai voie să greşeşti. eu luasem de la papuaşi bumeranguri. ochii-i ardeau ca la tigru şi părea gata-gata să se arunce asupra mea. Trebuie să recunosc că obosisem şi eu. iar dacă ai greşit. mă pricepi. să ne spălăm. — Bine — zic — dacă e vorba că-i tabu. dar cuvintele ieşiseră singure din gură şi înapoi nu puteam să le mai iau. Pe dumneata cum te cheamă? — Tom. dar ia-l de unde nu-i. El tăcea chitic. chipurile. Când întorc capul. nu se poate. vânt şi-mi aruncă crosa în cap. Dacă m-ar fi nimerit. Bine ar fi fost să te speli totuşi: uită-te la tine... Deodată observ un pârâu. Ia să mergem. mi-ar fi zburat easta. N-ar fi trebuit să i-o spun. — Unchiul Tom. îl văd pe japonezul meu că se furişează şi ine în mână crosa cea mare. Deodată. faci cum crezi. massa căpitan. să mai stăm de vorbă. Mă afund în pârâu.

Atunci l-am apucat de picioare şi l-am tras la umbră. Da. parcă nu eu fugăream mingea. Ce să vezi: nu erau muşuroaie. Atunci mai stai aici şi odihneşte-te.. să ştii. şi-mi venea să cad jos de oboseală. mâinile nu le mai sim eam. dar ce era să fac? Să dau înapoi nu intră în firea mea. mă odihnesc pu in şi fac şi o baie. Casc mai bine ochii. pe urmă să cau i mingea. Văd că din buzunar îi cad nişte hârtiu e. drăgu ule — mă gândii. chiar aşa. Iar mingea azvârlită de mine cu toată puterea nimerise în punga unei canguri e. deodată to i bolovanii sar în sus şi încep să opăie. o luaseră care încotro. De jur împrejur era mlaştină şi rogoz. Am tot tras la ea până am dat de un mic pârâiaş. lovitura nu fusese mortală. după aceea să cari la be e. „Foarte bine — îmi zic în gândul meu — alerg până la pârâu. Ce să zic. altfel se supără partenerul" — şi mi-am văzut de drum. ci ea pe mine.i închipui? Scria cu negru pe alb: Hamura Ku itaki amiral „Tu erai. eu nu am timp de pierdut.." Când îmi fac vânt şi trag ultima lovitură. dar singur era sinucidere curată: trebuia să loveşti cu toată for a. care. cu care mă încurcasem. Mă dureau picioarele. Bietul animal scoase un schelălăit sălbatic şi o luă la sănătoasa. aşa cum l-a pocnit pe falsul matroz. Le adun. Bine. Pe mal numai muşuroaie. ci o turmă de canguri. prin urmare. văd că pulsul e bun. 128 . mă uit — căr i de vizită. Alergam după minge. Cât a fost boy-ul cu mine. speriindu-se.înapoi şi te pocneşte drept în moalele capului. mai calea-valea. Loveam şi număram loviturile. Era destul de greu. Îl examinez pe unchiul Tom. iar în sinea mea trimiteam la to i dracii „golful" acela. trebuie să-mi continui jocul. da. şi ce.

iar dumneaei o lua numai pe loc deschis. porneam şi eu. într-o pădure. Uscăturile trosneau sub picioarele mele. iar cu labele dinainte se inea de pungă. animalul să fâstâci. Ce era să fac? Am aruncat be ele şi m-am luat după ea. dar nu m-am lăsat. mă în elegi. mă aşezam şi eu. Doar nu era să pierd mingea! Era ca la o alergare cu obstacole. am ajuns pe nişte străzi..Hop. Se aşeza ea să se odihnească.. Până la urmă. Oamenii se uitau la noi speria i şi strigau. pietrele zburau în toate păr ile. 129 . sprijinindu-se în coadă. pe şosea. când îmi amintesc. hop! Sărea de-a mai mare dragul. alergând de-a dreptul spre Sidney.. îmi vine să râd. Tot alergând după canguri ă. La un moment dat începu să se vadă oraşul. Un poli ist veni în goană cu motocicleta şi fluieră de mama focului. Pornea ea la drum. încurcând direc ia din cauza spaimei. Şi acum. Obosisem.. Ar fi trebuit să intre undeva într-un desiş. n-o scăpăm din ochi nici o clipă.

groapa în apropiere. nici mai pu in. mingea era lângă mine. Gândeşte-te şi dumneata: un teren atât de accidentat şi numai optzeci şi trei de lovituri! — Aşa e. îmi oferea ajutor. mă compătimea.. Despre canguri ă n-am suflat o vorbă. Ce să. La a optzeci şi treia lovitură am terminat jocul. mi-a venit în ajutor.Speriat.i spun ce-am sim it! Nici să stai culcat. cum s-ar zice. ca un salt mortal. dar mie nu-mi trebuia ajutor. precis — îi răspund — optzeci şi trei. este o treabă pur personală. M-am ridicat totuşi. nici în picioare. Reieşea deci că animalul. fără să fi avut vreo inten ie. eu m-am aruncat după ea. S-a adunat lume în jur. nici mai mult. În îndreptar nu se spune nimic despre canguri ă şi nici în regulile jocului. Căpitanul portului era în culmea admira iei. Atunci unui gentleman i se făcu milă şi-mi dădu bastonul lui. Mingea a sărit afară din pungă. mi-am scuturat hainele. m-am aplecat şi în clipa aceea m-am trezit cu o izbitură mai jos de spinare. dar nu aveam cu ce lovi. ci crosă. — Un rezultat uimitor! zice.. Asta mă în elegi. 130 . animalul făcu un fel de tumbă în văzduh.

. să mai rămân aici pentru a mai admira şi alte lucruri. DESPRE SĂLBATICI Stătui de vorbă cu comandantul portului despre noută ile de prin partea locului.. „Şi acesta — mă gândii — o fi desigur tot vreun «artist»" — şi m-am hotărât să-l descos pe îndelete. Mi-am luat rămas bun de la comandantul portului într-un mod foarte politicos. unde era amenajată un fel de despăr itură. că înso itorul meu mă trăgea de mânecă şi mă ducea mai departe. — Mul umesc pentru companie. un mic ocol. Când am rămas numai noi doi. despre curiozită ile oraşului. Am intrat într-un salon. cum se obişnuieşte în grădinile zoologice. Totul a fost foarte interesant. La drept vorbind. un câine dingo..XVI. Acolo aveai într-adevăr ce vedea: un exemplar de ornitorinc în mărime naturală. dacă se poate. portretul căpitanului Cook. fără martori. Când ne zări.. cum de ajunsese în asemenea situa ie. Întrucât nu-mi permit să vă re in. după care mă invită să mergem la muzeu.. aş dori. păcătuiam fa ă de bietul om. Un exponat viu: căpetenia sălbaticilor. Un tip deosebit de interesant. am intrat în vorbă: 131 . Imediat însă mi-am amintit de „artiştii" din Honolulu. Acolo se plimba ca un leu în cuşcă un zdrahon de papuaş cu o pieptănătură foarte ciudată. scoase un strigăt fioros şi-şi roti bâta deasupra capului. eu şi papuaşul. înarmată până-n din i. — Să mergem — zice — să vă arăt ceva extraordinar.... Abia apucam să-mi fixez aten ia asupra unui lucru interesant. Eu eram gata să dau bir cu fugi ii.

cum s-ar zice: trebuia să înapoiez căpeteniei papuaşilor „arma" şi să văd ce mai face amiralul meu. Probabil că ne-am rătăcit.. Numai aseară. Nici urmă din toate acestea. colo pârâul cu povestea. ca-n palmă.. se poate! îmi răspunde el. îmi zic. dar degeaba. am dat iahtul în supravegherea autorită ilor din port şi am pornit. Puteam să părăsesc Australia. Totul a fost în perfectă ordine. că am fost atacat de nişte sălbatici care mi-au furat bumerangurile. dar aveam o datorie de onoare. m-am angajat aici. mi-am sus inut doctoratul şi am primit titlul de doctor în drept. Înaintam în adâncul ării. Ne-am echipat pentru drum. — Va să zică. Aici. Ca să nu mor de foame. în timpul nop ii mai păzesc şi parcul oraşului. Mă întrebam azi-diminea ă cu ce să mă duc la serviciu. Şi aici e linişte în general.. nu ştiu cum s-a făcut. după care m-am întors în patrie. am căutat peste tot. cum n-am găsit nici o muncă în specialitatea mea şi n-am nici cu ce trăi. Am studiat în Anglia. Sunt fiul legitim al căpeteniei. — Vai de mine. Ku itaki. Oamenii n-au observat nimic. Mi-am amintit însă la timp că din vremea studen iei îmi rămăsese o întreagă colec ie de crose pentru golf şi m-am dus cu ele. mă în elegi. sau numai aşa. pe urmă ne-am luat rămas bun. la Oxford. Am mai umblat noi cât am umblat..— Ascultă — zic — eşti un papuaş adevărat. dincoace căzuse bumerangul. dar pe uscat se întâmplă să mă mai 132 . asta e! Şi câştigi bine? — Da' de unde — îmi răspunse el — de-abia îmi in zilele. curat. şi după ce am absolvit facultatea cu medalia de aur. iar lângă el. dar. Pe mare mă orientez straşnic de bine. Am mai stat de vorbă un timp... de formă. mergând pe urmele evenimentelor întâmplate de curând: aici alergasem pe urmele canguri ei. unde aruncasem ultimele crose... Acolo se plăteşte mai bine şi munca e mai uşoară.

Fuks.încurc. o căldură ca în iad şi foamea ne chinuia fără milă. judecind după atitudinea lor. se ridicaseră şi se îndreptau cu to ii spre noi. iar pe Lom ia-l de unde nu-i. Secundul meu stătea lângă un foc. dar parcă şi acum aud răspunsul ca un ecou: — în eles. chiar pe malul mării. se pregăteau să-l înfulece. situa ia te obligă. Mi-am împreunat mâinile în chip de pâlnie şi am strigat cât mă inea gura: — Ordon să nu-l mânca i pe secundul meu! Şi am rămas în aşteptare. dar Lom îi convinsese să facă focul cât mai departe de 133 . dar deodată. Erau niscaiva papuaşi de pe coasta răsăriteană. să ne ospăteze pe noi. Atunci mi-am luat binoclul şi am cercetat orizontul. dormea un somn de copil. am auzit zarvă. am văzut într-adevăr că-l lăsaseră neatins. iar în jurul lui. Privesc în jur — Lom nicăieri. Ne părea rău că am pornit.. Eram istovi i şi slăbisem to i ca nişte âri. stăm de vorbă şi lămurim neîn elegerea care se iscase. eu însă căutam să mă in tare. Lom şi Fuks cârteau încetişor. Orice-ai spune. agita ie.. adăpostit după un tufiş. ordin să nu-l mâncăm pe secundul dumneavoastră! Când m-am uitat. Ce să te faci? Stau şi mă gândesc. Vin la noi. De jur împrejur pustietate deplină — indicatoare — ioc. sălbatici şi. Asta este. Voiau. Nu ştiu dacă mă po i crede. Căldură ca-n baie. ca prin vis. Era şi satul lor aproape. Nu ştiu cât am dormit.. Am hoinărit aşa vreo trei săptămâni. strigăte războinice.. m-am frecat la ochi şi m-am uitat împrejur. dar nu mai puteam da înapoi. Nici prin gând nu le trecea să-l mănânce pe Lom. tinere. dimpotrivă. Ne moleşisem de tot si am adormit tun. Într-o zi găsim un loc bun de popas şi ne întindem să ne odihnim. Când deodată mi-a venit o idee. mă în elegi. Stinseseră focul. M-am trezit.

După ce am luat o gustărică. Uite aşa stăteau lucrurile. pentru colec ie. Le-am exportat de mult în America. am recunoscut numaidecât uneltele mele sportive.. Acolo ne arată bumerangurile. să mai prindem puteri. 134 . — A i nimerit tocmai bine. Şi am plecat spre satul lor.bivuacul nostru. Îi era teamă să nu ne trezească din somn. Când le-am văzut. Întâmplător însă avem acum o partidă de bumeranguri. În general. dar căutăm cele mai vechi tipuri. ne întreabă: — De unde veni i. la noi lucrurile astea nu prea se găsesc. — De unde le ave i? îl întreb. încotro vi-e drumul şi ce căuta i? — Cutreierăm — zic — ara şi cumpărăm arme de origine locală. iar noi am trecut la puşcă..

cu ei m-aş fi în eles eu. Eu... drept să. şi la ce bun? Ce-ar fi să le fac o baie? Uneori nu strică se le răcoreşti capul unor astfel de războinici. ne-am aprovizionat pentru drum şi am plasat echipajul. aşa că trebuia s-o ştergem cât mai repede. Eu la cârmă. dincolo de bord. Bate un vânt potrivit. o să vă rătăci i. Dar atunci nu aveam încotro. Mi-am ales o pirogă. Am încărcat bumerangurile. Abia ne îndepărtarăm. Înaintau repede. Pe uscat e şi departe. când văd că în urma noastră vine în goană mare o flotilă întreagă. Dac-ar fi fost numai papuaşii. iar dincolo de bord ceva care semăna cu o băncu ă. pute i închiria o pirogă. Ce mai tura-vura. Am ridicat pânzele şi am pornit.— Ni le-a adus — zic ei — un negru. un particular.. iar la prova ei — cavalerul meu rătăcitor. în loc de lest. Să ne predăm. s-a tocmit consilier militar la căpetenia noastră. ce să zic! Pânza în chip de pungă. Atunci mi-am dat seama că belicosul meu amiral s-a înfipt şi acolo. Cel mai simplu e pe mare. În fa ă. nu mai navigasem pe o navă ca asta. Am cântărit situa ia şi mi-am zis: dacă intru în luptă. — Asculta i — întrebai — care e cel mai scurt drum spre Sidney sau Melbourne? Pute i să ne arăta i? — Cum de nu — îmi răspunseră ei. Dacă vre i. un vânt puternic. Împrejurarea 135 . trebuia să stai pe băncu ă. Ciudată era barca asta. în elegi. fac vărsare de sânge. gata-gata să ne ajungă din urmă. o pirogă mare.i spun. dar nicidecum în barcă. Dacă vântul era puternic. însă. vedeam eu că oricum ai suci-o. oameni civiliza i. amiralul Ku itaki în persoană. De ieri. şi greu. în uniformă de căpetenie a papuaşilor. trebuia să primim lupta. Lom şi Fuks dincolo de bord. cu toate că în meseria de marinar nu sunt chiar un novice. aşa că în două zile ajunge i. Echipajul lor se afla pe băncu e. Tocmai bine sufla vântul travers. cine ştie? Dacă-i pici în mână te înfulecă de viu. erau totuşi australieni. Şi-mi zic: o scoatem noi într-un fel la capăt. catargul – crăcănă. nu avea nici un farmec.. dar ăsta.

Venise lume multă să ne conducă. Se că ărase într-o pirogă. îi transmit prin cod marinăresc. mă în elegi. Parcă-i suflase vântul. de pe toate.. am filat parâmele cu care nava era legată de mal. de pe a treia. Într-un cuvânt. ci un fel de ciorbă de perişoare. Ne-au adus fructe. râdeau şi le plăcea aşa de mult baia. am înapoiat bumerangurile posesorului lor. tinere" – după care mă desfăşor şi întinde-o spre Sidney. mă pricepi. în jur nu mai era mare.. Când am ajuns. Ne apropiem unii de al ii din ce în ce. apoi de pe a doua. şi nu ne rămânea decât să facem un fel de prăjină mai lungă şi să ne desfăşurăm cât mai repede. şi mătur tot lestul de pe prima pirogă. 136 . Deodată. mi-am luat rămas bun de la partenerul meu de golf şi am înăl at pavilionul. tuna şi fulgera. Numai unul singur era supărat foc: Ku itaki.. cârmesc pu intel spre stânga. cu semnale: „Drum bun.era foarte prielnică. se bălăceau. Am mul umit tuturor. încât nu mai voiau să iasă din apă. prăjituri. în două minute reamenajăm piroga... Da' eu de colo. facem un viraj şi pornim în plină viteză în întâmpinarea lor. tot felul de bunătă i pentru drum. am ridicat pânzele şi am plecat mai departe. Papuaşii pluteau. Când mă uit..

iar după o clipă vântul se linişti complet. ca un titirez. Greementul gemea. „Beleaua" noastră juca pe valuri ca o coajă de nucă. Lom şi Fuks. Eram în mare pericol. departe de căile maritime frecventate. ne aştepta o soartă îngrozitoare: puteam să ne bălăcim în mijlocul oceanului ani de-a rândul. pânzele şi parâmele de rezervă erau în cală. Ce mai tura-vura. răsuflară uşura i. ne-a zgâl âit cum scrie la carte.i că tocmai această amintire mi-a dat cheia salvării noastre. 137 . Când stihia se mai potoli. Nimerisem chiar în inima taifunului. pânzele se sparseră pocnind îngrozitor. împreună cu tachelajul.XVII. fără catarg. ÎN CARE LOM PĂRĂSEŞTE DIN NOU IAHTUL De data aceasta totul ne-a mers pe dos. aidoma unui pescăruş. Ce-i drept. Dar numai cu pânze. mi-am amintit de via a mea agitată şi mai ales de draga mea copilărie. Deodată iahtul prinse a se învârti pe loc. Eu însă mi-am dat seama despre ce era vorba şi trebuie să recunosc că eram foarte îngrijorat. ne-a ajuns din urmă un taifun de o putere nemaiîntâlnită. Mun i de apă se năpusteau asupra pun ii noastre. Deasupra capetelor noastre atârna amenin area unui sfârşit lent prin inani ie şi. ca întotdeauna în astfel de împrejurări. În elegi că asta nu era o perspectivă prea plăcută. vântul prinse din nou a şuiera ca un cor de diavoli. După ce am părăsit ărmul Noii Guinee. dar. se rupse în două şi întreaga arboradă. î i dai şi dumneata seama că nu po i naviga. necunoscând perfidia taifunului. Distrugerea era uriaşă şi ireparabilă. se inea mereu deasupra. Aici. Şi imaginează. După o acalmie scurtă. catargul se îndoise ca o undi ă. zburară peste bord. am ieşit pe punte să văd ce s-a întâmplat.

Deodată. Am desfăşurat harta.Când eram copil. urc sus şi în fa a ochilor îmi apare o privelişte îngrozitoare: parâmă de care se inea zmeul se agă ase de vinciul de ancoră şi în clipa când am apărut. am ales o parâmă lungă. Stăteau în aşteptarea dispozi iilor mele. cu o mână de parâmă. pornind iahtul. Trebuie să recunosc. fără să mă laud. parâmă era întinsă ca o strună. era tocită de tot şi cum s-ar zice.. care începu din nou să dea ascultare cârmei. se năpusti asupra noastră. Zmeul se smuci. îşi încorda bicepşii şi parâmă prinse a slăbi. toată coresponden a comercială şi ne-am apucat de lipit. am adunat toate hârtiile pe care le aveam pe iaht — ziare. se mai inea într-un fir de a ă. Să ştii că n-a fost rău de loc. Parâmă s-a înăl at luată de zmeu.. Parcă trosnea ceva pe punte. Zmeu! Un zmeu de hârtie. îmi plăcea să lipesc şi să înal zmeie în văzduh. Când jucăria salvatoare s-a uscat. Alarmat. să nu-i dai drumul în nici un caz! poruncii şi începui să fac nodul. o rafală puternică de vânt. Atunci am dat comanda: — Alarmă! Sus cu to ii! Lom şi Fuks au âşnit pe punte. căr i. dar în meseria asta sunt mare specialist. Deodată aud nişte zgomote ciudate.. Dar vântul se înte ise. asta-i salvarea! Coşule ele de la darurile primite la plecare au fost folosite pentru schelet. că a ieşit un zmeu pe cinste. iar o strună nu o legi cu una cu două. babaua fu smulsă 138 . iar cu cealaltă de o baba de pe punte. Amintindu-mi despre această minunată ocupa ie. Orice s-ar spune. Se prinse. Să dai dispozi ii nu era un lucru simplu. ca să aleg un loc potrivit pentru o repara ie generală. Dar for a titanică a lui Lom îşi găsise aici aplicarea cuvenită. — S-o ii aşa.. am aşteptat un vânt prielnic şi i-am dat drumul. Mă gândeam că totul s-a sfârşit. venind dinspre pupa. am mai prins curaj. mă în elegi. După aceea am fiert pap. Î i dai seama că trebuia să facem un nod.

m-am uitat la compas. o insulă de corali şi totul aşa cum se cuvine: cu palmieri.din lemnăria pun ii. Mai apucase să strige doar: — În eles. Mai zărirăm printre nori un punct negru. să in aşa! Încremeni i. M-am frecat la ochi. am văzut cursul şi am apreciat după ochi cum va fi vremea. fără pânze. iar Lom dispăru în nori. aidoma unui morcov din răzor.. apoi viteazul nostru tovarăş ne părăsi în mijlocul oceanului. când îl aud pe Fuks că vine să mă trezească. Constatarea asta m-a amărât la culme şi de supărare m-am dus să mă culc. cu lagună. Dac-am fi tras la mal.. de for ă şase şi cu o viteză de douăzeci şi cinci de mile pe oră îl ducea pe secundul meu spre ărmurile ării Soarelui Răsare. Iar noi din nou ne bălăceam neputincioşi pe valuri. m-am ridicat şi nu ştiu dacă mă po i crede. Nici n-am apucat să a ipesc bine. În cele din urmă mi-am venit în fire.i spun că concluziile mele nu erau din cele mai strălucite: un vânt puternic. Lom însă nu se mai vedea. Fuks şi cu mine ne uitam în urma lui. pe direc ie. dar ascultă ce am văzut: în dreapta noastră. fără cârmă. am fi putut să ne întocmim într-un fel oarecare nişte 139 . Trebuie să.

dar mult mai mare decât cele obişnuite. Altul în locul meu şi-ar fi pierdut cumpătul. Şi din nou o mică incursiune în trecut mi-a schi at planul ac iunilor viitoare... ia caută de găseşte o mâna de vreo două sute de stânjeni. însă. ne-a zâmbit. care era alături de noi să-ntinzi doar mâna.. dar n-am găsit. am ajuns în dreptul insulei. mă în elegi. Judecă şi dumneata: vântul ne mâna din urmă.pânze. Huligan n-am fost niciodată. fireşte că nu puteai să faci treaba asta: era nevoie fie de o puşcă. nu se poate face o puşcă.. bretele.. dar o praştie e cu totul altceva. n-aş putea spune că în copilărie m-am remarcat printr-o comportare exemplară. nici rachetă. dar ştrengar. cum s-ar zice. fără grabă. nici puşcă: îmi scăpase din vedere şi nu le luasem la plecare.. Am făcut o praştie. eu. Mă uit – merge! Ancora s-a 140 . dar vai. astea-s vorbe de clacă.. Dar cum ştii şi dumneata. nu sunt dintre aceia. Dimpotrivă.. Am luat şase perechi de bretele dintr-un elastic trainic.. Mai departe e limpede: am încărcat-o cu o ancoră mică. fie de o rachetă. slavă Domnului. Cu mâna. soarta. Niciodată. Ce mai tura-vura. Eu. după care Fuks şi cu mine am întins-o cu un vinci şi am dat comanda: — Aten ie! După aceea am tăiat funia şi ancora s-a înăl at ducând cu ea o saulă sub ire.. Mi-am adus aminte de treaba asta şi mi-a venit o idee: o puşcă din bretele fireşte că nu se poate face. Dar din acestea. Îmi cădeau în mâini tot felul de obiecte de toaletă: cravate. mă în elegi. O unealtă ca praştia nu părăsea niciodată buzunarul meu. Într-un cuvânt. după cum ştii şi dumneata. am întors totul pe dos. mă în elegi. Am alergat în cabină să caut obiectele mai sus-arătate. am scormonit. zâmbetul ei se dovedise a fi fals. Practica maritimă recomandă ca în asemenea împrejurări să arunci pe coastă o ancoră legată de o parâmă. Poate s-o recunoască orişicine. dar trainică. totul era clar: trecusem pe lângă insulă.

în schimb aveam un confort neobişnuit: frunzele ne foşneau deasupra capului şi verdea a ne încânta ochiul. să facem o nouă arboradă şi un nou tachelaj. o nuca de cocos plină cu lapte proaspăt şi 141 . aşa că trebuia. Ştii cât e de neplăcut să stai de cart. tinere. iar jos în cală. să plesneşti de căldură. l-am udat şi. iar lucrul principal. Taifunul ne zgâl âise zdravăn. catargul nostru sa prins. După aceea am croit pânzele. Să conduci un vas astfel armat e în afara regulilor marinăreşti. le-am cusut. să dăm cu smoală întreg iahtul. iar setea să te chinuiască ca pe ho ii de cai..prins zdravăn de ărm. Ne-am descurcat chiar foarte bine. am aruncat pământ. Ne era cam greu singuri. l-am scos din pământ cu rădăcină cu tot şi l-am aşezat pe bord. După o jumătate de oră pe insulă. în loc de lest. tulburând solemna linişte a pădurii virgine. le-am ridicat şi am pornit. mă în elegi. mă în elegi. dar am reparat totul cum se cuvine. Cu catargul să vezi ce simplu şi ce bine s-a aranjat: am ales un pui de palmier. Am muncit pe brânci. dar ne-am descurcat până la urmă. Sus l-am întărit după obicei cu şarturi. Fructele palmierului se copseseră între timp şi nu trebuia decât să te catari pe catarg şi aveai în mână. iar eram topoarele noastre răsunau.. să călăfătuim din nou bordurile.

.răcoritor. dar m-am stăpânit şi n-am intrat. aveam o socoteală personală cu domnul Ku itaki care se afla acolo.i mai spun. Iau binoclul şi văd: un port... Uite aşa.. „Beleaua" nu mai părea un iaht.. Am navigat o zi. ci mai degrabă b planta ie plutitoare. Ce să mai vorbim. Ce să. ar fi debarcat Lom. N-ar fi fost rău să fi intrat şi noi. 142 .. Ne fortificam cu regimul ăsta de fructe şi înaintam pe drumul în care. după presupunerile noastre. am navigat două. iar în a treia zi în fa a noastră zărim pământ. fir-ar el să fie al naibii. semnalizări de intrare şi un oraş aşezat chiar pe coastă.

bordurile trosnesc. Hristofor Bonifatievici. Ziua se scurse fără evenimente deosebite. nici mie nu mi-e în drum. — M-aş duce şi eu. dar nu am timp. o ine şi el pe dreapta. De data asta.. Fuks — îi răspund — foarte rău.XVIII. Spre seară se lăsă cea a. Uite aşa. 143 .. CEL MAI TRIST. e un ărm. o izbitură groaznică. iar clopotele băteau jalnic. dar. Eu eram alarmat. pentru că trebuie să fac o însemnare în jurnalul de bord. — Rău. o ia şi el la stânga.i dai cu degetele în ochi. DE DATA ASTA FĂRĂ PUTIN Ă DE SALVARE Înaintam pe lângă ărm. drumul meu nu e într-acolo. iar în ce priveşte vechea mea specialitate. Urmează. ÎNTRUCÂT „BELEAUA" NAUFRAGIAZĂ. — Fuks — zic — ia colacul de salvare şi înoată spre vest.. începe să se scufunde domol sub ochii noştri. Acolo. mă în elegi. sfântul munte Fudji-Iama. — Nu mă interesează peisajele. Numai că veselia asta nu inu prea mult. afară de asta. sunt frumuse ile peisajului. m-am lăsat de ea. — Şi dumneavoastră? mă întrebă Fuks. jocul de căr i. dar o cea ă să. orice-ai spune.. mă în elegi. Eu o in pe dreapta. să-mi iau rămas bun de la iahtul nostru şi. s-a sfârşit! mă gândesc îndurerat. gata. sirenele urlau cu desperare. E aproape.. despicată în două. eu o iau la stânga. Deodată văd venind de-a dreptul spre noi o navă mare cu mers rapid. şi vesel. Când mă uit mai bine — un torpilor în plină viteză... Din toate păr ile se auzeau semnale. apa se năpusteşte pe punte şi „Beleaua". Nu mă trage inima într-acolo. — Nici al meu..

i că ne-am aranjat oarecum binişor. Cât despre mine. Fuks sări călare pe el.. nu mă înduram să părăsesc „Beleaua" mea.. Fireşte. era vorba de stricat. şi câte ceva din garderobă.i pierde curajul. totuşi aveam strictul necesar. am amenajat cu 144 .. că palmierul zbură dincolo de bord. butoiaşul cu apă. încă pu in şi trebuia să se scufunde. I-am întins mâna. mă tot învârteam pe punte. Am instalat compasul. mă în elegi. apoi am încercat să ne aranjăm. „Beleaua" mea dispărea pentru totdeauna.. nu de dres. Ce-i drept... am pus mâna pe topor şi din două lovituri am scos tăbli a cu litere de pe pupa. Fuks avea şi el lacrimi în ochi. Ne-am mai uitat o vreme spre locul unde valurile se împreunaseră deasupra iahtului. şi imaginează. Nici nu apucarăm să ne încălzim bine. cu direc ia spre Fuks.. „Ehei — mă gândii — e prea devreme să ne cânte aleluia!" Am examinat cât de mare era avaria şi am pus mâna pe topor.. Deodată sim ii că se apropie ultima clipă: pupa s-a ridicat în sus. restul iahtului cobora tot mai jos.. compasul cu habitaclul.. ai să vezi că o să mai navigam noi doi. După aceea m-am aruncat în apă. încât am sim it că-mi cresc puterile. şi-i lucru destul de simplu. I-am încredin at şi câteva lucruri pre ioase pentru noi: colacul de salvare. — Nu-i nimica — zic — nu.. înghi ită de adâncurile oceanului. Câte nu se întâmplă în via a unui marinar. luând cu ea toate suferin ele prin care trecuse. sim eam mult lipsa confortului de pe iaht. o pereche de vâsle. urmăream cum acoperă oceanul rămăşi ele iahtului meu.Am fost atât de mişcat de devotamentul lui. Fuks era bucuros şi dădu dovadă de o energie care m-a uimit cu totul. Călare pe palmier... Ochii mi se umplură de lacrimi. Şi atunci..

I-am dat în dar vâslele. picioarele stăteau în apă. a fost aşezat în salon. discutam despre cazul nostru atât de hazliu.. Într-un cuvânt. când colo. întrucât nu descoperise urme de panică şi nici nu emiteam semnalele corespunzătoare. Coti spre noi şi după o jumătate de oră ne şi aflam pe bordul lor. în picioare şi atunci literele scânteiară în depărtare. 1 145 . zărindu-ne şi el. Nu voiam să cer ajutor. În timpul acela. mi-am scos numaidecât cele necesare pentru scris şi m-am apucat să-mi fac însemnările corespunzătoare în jurnalul meu de bord. era un simplu cargou — un tramp1 sub pavilion englez. compasul şi palmierul care. şi am crezut că e din nou torpilorul. Dar uite că împrejurările se întoarseră în aşa fel. iar eu şi cu căpitanul. plantat într-un ciubăr la porunca lui. Căpitanul cargoului. ceva în felul ăsta. dacă o astfel de încropire poate fi numită navă. Dar lucrurile au ieşit altfel. descoperind situa ia jalnică a navei noastre. numai că. Aşa părea atunci.chiu cu vai o pânză mică dintr-un tricou vechi. mi-am aşezat masa provizorie. colacul de salvare l-am atârnat pe o ramură a palmierului. hazliu. gândindu-mă că poate voi răzbi singur. căpitanul îl luă drept o chemare în ajutor sau un semnal de naufragiu. uite. Într-o bună zi vedem un fum care venea de după pupa. totul era bine. Când am zărit cargoul. eu tocmai terminasem de scris. cum s-ar spune. stând la un păhărel de rom. Zărind cuvântul „Belea". încât căpitanul schimbă brusc hotărârea. îşi puse luneta la ochi. Mie nu mi-am oprit decât colacul de salvare şi oglinda pupa cu Tramp — navă comercială care merge din port în port în căutarea încărcăturilor.. iar oglinda de la pupa cu numele am amenajat-o ca masă de scris. Şovăiau totuşi dacă să ne vină sau nu în ajutor.

aşa.. În acelaşi timp se auziră bubuituri subterane înfundate.. mă în elegi. şi ce să vezi!... mă în elegi. în sus. Se adunase bineîn eles lume care sfâşiase zmeul în bucă i şi-şi luase fiecare câte un petic. Lom însă. Criminalul a dispărut!" Fireşte că lucrul acesta mi-a stârnit interesul. Pământul se mişca sub picioarele lor. „pământul se deschise" la picioarele lui şi o crăpătură largă despăr i pe fugar de cei care-l urmăreau. Pe povârnişul muntelui sfânt nu mai rămăseseră decât secundul meu Lom şi şefii cei mari ai poli iei japoneze. fu cuprinsă de panică şi o luase la sănătoasa. Nu ştiu cum s-ar fi terminat toată tărăşenia asta. coborâse cu zmeul-paraşută drept lângă FudjiIama. Lom era acuzat de contrabandă de literatură ilegală. aşa cum se obişnuieşte a se spune.. Zăresc un titlu pe o pagină întreagă: „Un atac aerian. dacă cerul nu s-ar fi acoperit cu nori. Mul imea. Răsfoiam ziarele. Stăteau şi se uitau unii la al ii. 146 . ca amintire. pe povârnişul muntelui..denumirea iahtului. Când colo. Zadarnic însă. Totuşi nu ştiuse să aprecieze aşa cum se cuvenea for a înspăimântătoare a celor petrecute şi pornise fără grabă. şi-a petrecut toată via a pe bord.. Poli ia îi pierduse urmele şi iată că-l caută cu multă râvnă.. Din câte am în eles. După aceea am discutat despre tot felul de noută i. Dar zmeul fusese făcut din ziare! Atunci a intrat în func iune poli ia. iar eu am rămas să citesc ultimele ştiri. Era un fenomen neobişnuit pentru suprafa a planetei noastre şi multora le-a provocat diferite manifestări de spaimă. Citesc articolul şi văd că toată zarva asta era din cauza lui Lom. aşa că era obişnuit cu tangajul. Stăteam de vorbă şi-mi povestea că merge spre Canada după cherestea. Apoi el a plecat. ca amintire. îngrozită.

trebuia să aşteptăm până vom ajunge în portul de destina ie şi abia de acolo s-o ştergem într-un fel oarecare. dar am pu ini fochişti şi n-o scot la capăt. rămânând numai în chilo i. Dacă ne descăl am. iar vaporul se mişca încet de tot. Cu încăl ămintea o duceam însă prost. Sub picioarele noastre numai cărbune şi zgură încinsă. stricam ultima pereche de ghete. Să fi avut iahtul. abia mai in aburul.XIX. după care ne-am angajat ca fochişti pe vapor. M-am gândit ce m-am gândit. colac peste pupăză. aşa că intrarăm în tură. ne-am dezbrăcat. Leafa era desigur mică. Noi însă nu ne-am pierdut firea: am luat patru găle i. Mă apropii de căpitan şi-i spun: — Nu s-ar putea cumva să mărim viteza? — Aş face-o bucuros. Dar aşa. Afară de asta. pentru că în compartimentul căldărilor era foarte cald. le-am umplut ca apă şi ştii ce bine am dus-o? N-ai idee! 147 . LA SFÂRŞITUL CĂRUIA LOM ÎŞI FACE APARI IA PE NEAŞTEPTATE ŞI CÂNTĂ ÎN GÂND Asta ar fi cam tot ce aflasem din ziare. vaporul avea să meargă mai repede. După ce-mi pierdusem iahtul. nu mă mai uitam la Ku itaki şi alergam să-l salvez. m-am sfătuit şi cu Fuks. dar nu cheltuiam nimic cu masa şi când munceşti. De altfel era mai bine. Fuks şi cu mine nu aveam decât ce era pe noi. ne frigeam. dar şi asta îmi era destul ca să mă tulbur. ne-am mai odihnit o zi. Combinezoane nu ne dădeau. Cu scopul de a face economie de îmbrăcăminte. nu te plictiseşti. dacă ne încăl am. tovarăşul şi secundul meu Lom intrase într-o încurcătură ca asta. În bani nu ne prea lăfăiam.

ce să vezi — din mormanul de cărbuni apare secundul meu Lom: slab. prăpădit. 148 . cărbunele se copsese. dar uite. Nu ştiu dacă mă crezi. la ordinele dumneavoastră! Când întorc capul. ca în nişte galoşi. nu auzeai decât un „sfârr" şi cu asta basta. neras. Umpluse focarul vârf. Mă descurcam destul de bine ca fochist. pe Fuks munca asta îl dădea gata. că nu era pentru mine ceva nou. iar dacă nimeream vreun cărbune încins. făcuse o pojghi ă şi el îl scormonea cu lopata. totuşi.Stăteam cu picioarele în găle i. Unde-i bietul Lom? El s-ar pricepe la treaba asta. dar deodată aud în spatele meu o voce surdă: — Lom e aici. — Ehei — zic — crezi că ai să faci treabă cu lopata? Aici e nevoie de o rangă de fier. negru.

Echipajul de pe „Belea" se întrunise din nou şi începurăm să întocmim planul 149 . Şi a dormit până când a auzit ordinul meu. Se înfundă în cărbuni şi adormi. un poli ist. că se şi pomeni în cală! De respirat putea să respire. Fugea şi se uita înapoi.. totul s-a întors spre bine. poli ia. Cură arăm to i trei focarele. Î i dai seama. încotro o apuca — un copoi. a vrut să sară. Îşi pipăi mâinile. Lom coborâse frumuşel spre oraş. Când şi-a dat seama. automobile. dar s-a gândit că iar îl vor prinde. câini. picioarele. cu nervii atât de zdruncina i. tropot de picioare. şi asta era tot. îl adusese pur şi simplu vântul. Încotro îşi întorcea privirea. strigăte. Ne-am sărutat. Mi se tăiaseră. iar în urma lui. să se sature de somn. Încărcarea se făcea cu ajutorul transportorului cu cablu. Nici el nu mai ştia când o luase la goană. În general. Iar când oscila iile solului încetaseră. Tot ce se scrisese în ziare despre el era în totul adevărat.. ar fi reuşit să treacă neobservat. copii. zarvă mare. Mergea şi-i era teamă să se uite în jurul său.. iar deasupra vaporului se răsturna. flăcăul nostru se cam speriase şi o luă la picior. Se furişă pe cheiul unde se încărcau cărbunii. aşa că a renun at. atât de surprins eram!. copoi. fireşte. ba lui Fuks îi scăpă şi o lacrimă... dacă şi-ar fi păstrat calmul. se gândi să folosească trândăvia for ată. Se nimerise ca vaporul nostru să se apropie de ărm pentru a fi încărcat. dar după atâtea zguduiri. mă în elegi. după aceea Lom ne povesti despre încercările prin care trecuse. Nici pomeneală de atac. Apuca cupa cât apuca. constată că erau întregi şi cum de plecat nu avea unde. lată că-l prinse în cupă şi pe Lom. mă în elegi. Nici nu apucă să zică pâs.Lom în carne şi oase. se vârî în cărbuni şi rămase acolo. o apucă spre mare. picioarele. ricşe... afară de atacul aerian şi reaua lui inten ie. Unde era să se ascundă? Atunci..

aici eşti în siguran ă.. sunt totuşi treizeci şi trei de procente economie de for e. versuri sau încearcă de numără până la un milion. ca naufragia i. dar dacă ii neapărat. nu se în elege. — Nu ştiu cum să te sfătuiesc — zic. Lom fu de acord fără nicio discu ie. Urlă ca o sirenă. Deodată văd că fochiştii dau buzna afară. — S-a cuibărit un drac în magazie — îmi răspund ei. Cobor şi aud într-adevăr nişte urlete îngrozitoare. Se apropia sfârşitul călătoriei noastre şi atunci mă gândii: Fuks şi cu mine am nimerit pe vapor în mod legal. dar dacă avea să afle despre tărăşenia lui Lom. dar ce anume urlă. Hristofor Bonifatievici. Acolo e întuneric. — Ei. asta nu-i o nenorocire — îi răspund — putem să ne gândim la ceva. Lom s-a dus înapoi în movila de cărbuni. şi a venit schimbul celălalt. — Numai că — zice — o să mă cam plictisesc. Afară de asta. iar tura o vom face împreună. O să ne fie şi nouă mai uşor. Când am terminat tura. de parcă i-ar fi opărit. fusese şi el bun. o melodie 150 .. asta ajută şi la insomnie. — Dar de cântat. cântă în gând. Uite. iar eu cu Fuks am ieşit pe punte. De mâncare o să. Nu ştiu cum să-mi omor timpul.pentru întoarcerea acasă.i aducem noi. dar Lom nu avea bilet şi era un fel de delicvent fugar. putea să-l predea autorită ilor şi după aceea du-te şi scoate-l! Atunci i-am dat un sfat: — Rămâi — zic — aici. de pildă. Cine ştie ce soi de om era căpitanul vaporului? Atâta timp cât totul fusese în ordine. Acum te-ai obişnuit. — Sta i voi aici — zic — cobor eu şi lămuresc problema. Îi întreb ce s-a întâmplat. în întuneric po i să faci. Eu unul nu i-aş recomanda. iar eu m-am săturat de somn. e voie? mă întrebă el. Am priceput imediat despre ce era vorba.

Nu puteai să-i spui nimic. dar în cântece se admite. Cântă ceva despre noi. Am stat. Intru în magazie şi aud: Eu sunt secundul Corvetei „Belea" Pe care-a înghi it-o Marea cea rea. Pe o navă străină.. Auzisem odată în Ceylon cum urlau elefan ii. Din acest punct de vedere. Pe negrul cărbune.i spun! Şi în special glasul. Într-o dare de seamă. ca să nu avem neplăceri. pentru că într-adevăr cânta despre el şi tot ce spunea era adevărat. 151 . Nici nu ştiu cum să. într-un raport de naviga ie. predecesorul vasului de linie de astăzi. dar aceea era o cântare de paradis. Ca un criminal. Iată-mă acuma Ascuns în surdină. Probabil că era un fel de figură de stil. încât să nu audă nimeni. de ce nu? Poate să-i spună şi dreadnought1. 1 Un mare cuirasat. iar cuvintele. fireşte. într-un document de transport o inexactitate ca asta e. am priceput că eu însumi eram vinovatul. În cală să zac.. Totuşi l-am oprit pe Lom: — M-ai în eles greşit..i explic. ca să-l cert pentru lipsa lui de pruden ă..nedefinită. nici de data asta nu-i dădusem o dispozi ie precisă. ce să. va suna şi mai impresionant. am avut întotdeauna neîn elegeri cu Lom. Am pornit spre magazie. În legătură cu corveta.. nelalocul ei. a cam exagerat însă. Corvetă era aceea!. dragul meu. am ascultat şi mi-am dat seama că era Lom. dar în aşa fel. Dar în timp ce mergeam. glasul era ceva..

Era de acord.. dar eu nu mi-am dat seama..Lom tăcu. Mai bine o să număr. N-am să mai cânt. — Aşa e — zice — dumneavoastră mi-a i permis. Le-am explicat că aşa urlă uneori focul în focare. Lucrul acesta l-a confirmat şi mecanicul. 152 . — Se întâmplă — zice — câte un fenomen din ăsta. Am ieşit din magazia de cărbuni şi i-am chemat pe fochişti.

Am intrat într-o tavernă liniştită.XX. ne-am aşezat la o masă şi hai să chibzuim ce-i de făcut ca să ajungem mai repede acasă. iar Fuks luă asupra sa sarcina clinilor. Ne-am sfătuit noi cât ne-am sfătuit şi ne-am gândit să cumpărăm o sanie. Atâta că mijloacele de transport ne-au pus pe gânduri. Venise iarna. Lom după ren. frumoasă. Copitele prea înguste. fiecare în altă pare. submediocru. ren de clasa întâi. Eu m-am dus după sanie. ce s-o nimeri — un ren sau nişte câini.. Am pornit după cumpărături.. cică. ÎN CARE LOM ŞI FUKS MANIFESTĂ LIPSĂ DE ATEN IE LA CUMPĂRĂTURI. Ca să mergi cu vaporul. Adusese un ren pătat şi cam costeliv. iar pe Lom l-am debarcat de contrabandă noaptea. apele înghe aseră. Distan a nu ne impresiona. Am găsit o sanie trainică. mă în elegi. Lom nimerise ceva mai prost. prin golful Bering. de jur împrejur numai zăpadă.. iar din Alaska. căi ferate nu existau şi cu maşina nu puteai merge. ne descurcam noi. dar la picioare. IAR BALIVERNĂ VERIFICĂ ÎN MOD PRACTIC REGULILE DE ALGEBRĂ În cele din urmă am ajuns în Canada. Din punctul acesta de vedere planul fu aprobat. Specialiştii care l-au examinat l-au caracterizat în felul următor: la coarne ar fi. trebuia să aştep i până la primăvară. Acolo eram ca şi acasă. spre Ciukotka.. confortabilă. 153 . Am hotărât ca din Canada să ne îndreptăm spre Alaska. Iar la sanie. Fuks şi cu mine ne-am luat rămas bun de la căpitan şi am coborât.

dar de mers tot încet mergea. mai mergea cum mai mergea. dar nu pot spune că îndeajuns. Mă hotărâsem să pornesc aşa. dar când ajungea pe ghea ă. Adusese o că eluşă mică. în loc de hamuri i-am atârnat de gât colacul de salvare. Deşi se spune că schimbând locul termenilor.i spun. Atunci ne-am hotărât s-o înhămăm în fa ă. Unde era zăpadă. Să ştii că ne-au ajutat. renul nostru nu putea să facă un pas. Am înhămat renul. dar nu trăgea de loc. premiată chiar. Le-am inversat deci locurile şi i-am înhămat din nou.Ne-am hotărât să facem o încercare. Aici însă era cu totul altceva. înseamnă că nu degeaba am cărat-o după mine. Imaginează. asta e. însă. mă în elegi. de-abia acum începu reprezenta ia! Renul lovea cu copitele şi dădea din coarne. îşi arăta col ii. cum am putut. numai la algebră. totul îşi găseşte întrebuin are. la oameni gospodari nimic nu se pierde. După cum vezi. Atunci mi-am dat seama că ar fi trebuit să-l potcovim. muşca. Câinele. nu se lăsa de loc. l-am vârât cu for a între hulube şi i-am dat drumul.i că animalele alergau destul de repede. iar câinele urla. cu vai ne-am împrietenit. m-am folosit de oglinda pupa cu numele vasului.. 154 . Am deşurubat literele de aramă şi cu aceleaşi şuruburi le-am fixat.. Nimerisem o vită leneşă! Între timp sosi şi Fuks cu achizi ia lui. derapa mai pu in. cu botul ascu it. mă în elegi. de-a-ndăratelea. hotărâi să le schimb locurile. Încearcă de înhamă un animal ca ăsta! Cu chiu. şi acesta ne-a fost de folos. Da' de unde să iei potcoave? Şi atunci. însă de-a-ndăratelea. Cu renul am scos-o noi la capăt imediat. suma nu se schimbă. dar pentru experien ă. Ce-i drept. I-am făcut un jug. pe copitele renului. Uşor de spus. În diplomă — căci avea una — scria că fusese călăuză fruntaşă. Ce să. Picioarele îi alunecau în toate păr ile.

unde se aflau nişte şerifi cu arme şi drapele. Judecind totuşi după obiectivele de pe coastă. aidoma unei ancore de furtună. dar Fuks nu reuşi decât să se prindă de funie şi merse aşa vreo jumătate de milă. copitele străluceau şi să vezi cât de ingenios întipăreau literele cu care era potcovit: „Belea"! Ca un „Underwood"1.Ce crezi? Când porni renul nostru în buiestru. Iar că eluşa după el. Î i imaginezi ce alergare a fost aceea! Nu mi-am luat lohul. Renul scotea aburi pe nări. îşi scosese limba de un cot. scheuna. 155 . dar trăgea şi ea ca o locomotivă. Că eluşa noastră se străduia şi ea din răsputeri: scheuna. aveam o viteză uimitoare. de altfel nici nu-l puteam folosi. Satele apăreau şi dispăreau cu iu eala fulgerului. îi sfârâiau călcâiele. iar în urechi nu se auzea decât şuieratul vântului. sania zbura pe ghea ă. că am şi ajuns la grani a Alaskăi. urla. Pe ghea ă era greu. Clăn ănea din din i. Lom şi cu mine abia apucarăm să ne suim în sanie. dar nu rămânea în urmă. 1 Marca unei maşini de scris. Nici n-am apucat bine să ne venim în fire. ca printr-o pâclă.

dar până la urmă nu s-a întâmplat nimic. şi atunci am strigat: — Viteză mică. Credeam că s-a terminat cu noi. strigau. mai depăşirăm două trăsuri. au prins renul de coarne şi au început să-l tragă afară din apă. Atunci am aplecat sania într-o rână. nimeri drept în apă. Agitau mâinile. iar renul.i că mult lăudatele coarne ale nobilului meu animal s-au desprins fără nici o greutate. mă în elegi. Şi mul umită lor fu scoasă sania deasupra ghe ii.. Alerga de parcă era automatizat. exact ca o vacă.. Se strânsese lume. trăgeau focuri în aer. iar de sub ele apărură două corni e scurte. cu câine cu tot. Ăia se grăbeau. Îl înşelaseră pe Lom acolo în Canada. unde se adunase o mul ime de lume pe ghea ă.. Mă uitam la ei cum înotau. din viteză. Binevoitori din public au adus un lasso. iar ceilal i traseră o rafală. Renul se scutură. Şi imaginează. am constatat că era într-adevăr o vacă. eu am căzut în zăpadă cu întreg echipajul. stop! i-ai găsit! Nici vorbă de aşa ceva! Renul meu nu vedea şi nu auzea. dar i-a scăpat colacul de salvare. hulubele s-au rupt. să frânez pu in: nu făcea să trecem în goană grani a.. încât ghea a nu rezistă şi se sparse. Atunci un şerif flutură o batistă. Puteau să se înece. fără a respecta formalită ile locale. astea se ineau bine. După vreo cinci minute o luasem înaintea unei trăsuri cu un cal. spre care înaintam cu o viteză ame itoare. Mul imea s-a retras pe ărm. dar nu puteam să domolesc perechea de animale. după aceea n-am mai numărat trăsurile pe care le întreceam. fornăind şi gâfâind. Atunci am în eles de ce renul meu luneca pe 156 . După o cotitură apăru fortul Yukon. Când m-am uitat mai bine la el. ca acelea de vacă! Spre norocul nostru. doar că nu avea coadă. îşi linse rănile şi prinse a mugi jalnic. pe când eu eram bucuros să merg mai încet. Am trecut mai departe.M-am gândit. iar drept în fa a noastră se căscă o copcă uriaşă.

ghea ă. În schimb, de unde-i venea agerimea, care nu e proprie acestui animal, asta n-am priceput de îndată. Totuşi, specialiştii în materie de câini mi-au explicat şi lucrul acesta. Se dovedise că şi Fuks fusese tras pe sfoară: în loc de câine i se vârâse pe gât un pui de lup. Să vezi un lucru interesant: puiul de lup, ca animal de trac iune, nu face două parale; vaca, fireşte, nu-i ca renul, nici pe departe, dar amândoi laolaltă au fost grozavi. Uite, aici s-a confirmat regula din algebră: minus cu minus î i dă plus, cum s-ar zice. După ce s-a mai potolit iureşul, s-a lămurit şi povestea cu întâmpinarea aceea atât de solemnă. În ziua respectivă avuseseră loc alergări de iarnă şi, ce crezi, noi am ob inut premiul întâi, aşa, pe nepusă masă.

157

XXI. ÎN CARE AMIRALUL KU ITAKI ÎL AJUTĂ PERSONAL PE CĂPITAN SĂ IASĂ DINTR-O SITUA IE CÂT SE POATE DE GREA
Vreo trei zile am fost oaspe ii Yukonului. Ne-am odihnit bine, am lăsat animalele să se odihnească. În calitate de oaspe i, ni s-a dat deplină libertate, dar ni s-au luat semnături că nu vom părăsi locul. A treia zi, am înhămat animalele la sanie şi am pornit la drum. Străbatem Yukonul ca săgeata, ieşim în golful Bering şi luăm direc ia Ciukotka. Până la insula Lauren iu totul a mers strună. Acolo însă a trebuit să întârziem. Se iscase o furtună care a spart ghea a şi ne-am împotmolit în fa a unei crăpături ca pe un banc de nisip. Ne-am instalat tabăra într-un bloc de ghea ă, aşteptând să vină dezghe ul. Motive de grabă nu aveam, cu hrana nu o duceam prost, ne aprovizionasem pe drum cu pemmican, cu peşte, cu găinuşe de munte congelate. Mai aveam şi lapte de la vaca noastră. Într-un cuvânt, de foame nu muream noi, dar uite, cu frigul era prost de tot. Stăteam lipi i unul de altul şi tremuram ca scutura i de friguri. Mai mult decât to i, suferea Fuks; barba îi era numai ur uri, rebegise de tot flăcăul şi cât era ziua de lungă, se văicărea. Lom ajunsese şi el la capătul puterilor. Nu mai era de răbdat, trebuia să întreprind ceva. Stăteam şi mă gândeam la tot felul de metode de încălzire. Lemne, cărbuni, petrol, astea toate nu se potriveau pentru că nu le aveam la îndemână. Atunci mi-am amintit că fusesem odată la circ şi acolo un hipnotizator fiersese apă numai fixând-o cu privirea. Ce-ar fi — mă gândii — să fac şi eu aşa? Voin ă aveam berechet, slavă Domnului! O voin ă de fier. De ce să nu încerc? 158

Mi-am fixat privirea asupra unui bloc de ghea ă — nimic. Nu să fiarbă, dar nici să se topească măcar cât de cât. Atunci mi-am dat seama că totul fusese minciună, înşelătorie, pur şi simplu un număr de circ. Iu eala de mână, cum s-ar zice, curată scamatorie... De îndată ce mi-am adus aminte de acest cuvânt, în circumvolu iunile mele cerebrale luă naştere o idee genială. Am pus mâna pe topor, am ales un bloc de ghea ă mai potrivit, l-am marcat de jur împrejur, l-am crestat şi m-am întors în tabără. — Ia ajuta i-mă să execut o scamatorie! Lom se ridică în picioare şi bombăni: — Mă mir, Hristofor Bonifatievici, cum de mai pute i glumi! Noi ne prefacem în ur uri, iar dumneavoastră vă arde de scamatorii. Fuks cârtea şi el: — Hocus-pocus preparatus. În Marea Roşie am făcut baie numai în chilo i şi tot era cald, iar aici am îmbrăcat trei perechi şi nu mă pot încălzi. Mai scamatorie decât asta... Atunci m-am răstit la ei: — Lăsa i discu iile deplasate! Asculta i comanda! Să ridicăm bucata de ghea ă! ine i aşa! Cinci grade spre stânga! Mai la stânga... Si iată că în virtutea disciplinei au săltat crea ia min ii şi a mâinilor mele, o uriaşă lentilă de ghea ă; am îndreptat un mănunchi de raze asupra ghe ii — o sfredelea nu alta, tăia ca în brânză. Se vedeau doar pufăind aburi. Am îndreptat mănunchiul asupra ceainicului – acesta dădu îndată în clocot şi capacul începu să salte. Iată în ce fel am biruit şi frigul. Şi in-te trai pe vătrai! Începurăm să ne obişnuim cu locurile, că nu ne mai venea să plecăm de acolo. Pe lup îl hrăneam cu pemmican, vacii îi serveam fân. Şi noi eram sătui, nu răbdam de foame. În timpul acesta, crăpătura din ghea ă se îngustă, se lipi prin apropierea blocurilor, aşa că am înhămat trăpaşii

159

Acolo.. Deodată aud că strigă cu o voce înspăimântătoare: – Hristofor Bonifatievici. sau numai aşa. porniră la vale ghe urile şi nouă ni se făcu dor de mare. Într-o bună zi am ieşit tustrei la plimbare. Trebuie să. ne-au primit cu bra ele deschise — ospe e. răsfă — numai să te ii. pentru micul lor parc zoologic. Vaca am despotcovit-o şi am predat-o unui colhoz cu proces-verbal în regulă.i spun că ne-au primit foarte frumos. Dar mă-n elegi. la vânătoare de morse. De diminea ă plecam pe coastă. „Beleaua"! 160 . Un veac să fi stat acolo şi nu ne săturam. Da' ce să. ca să privim oceanul. În ultima vreme erau chiar îngrijora i şi când le-am spus cine suntem. Sosim. Fuks se urcase pe un deal.. vizite. mă în elegi. urmăreau expedi ia noastră din ziare. veni primăvara. iar puiul de lup l-am dăruit elevilor unei şcoli.i mai spun. coborâm din sanie şi ne prezentăm autorită ilor locale.pentru ultima oară şi am pornit în goana mare în direc ia Petropavlovskului.

„Bine — mă gândii — să acosteze şi vom lămuri. căpitane. n-au zis nimic. altfel ar fi reieşit că în clipa primejdiei eu am dezertat de la datorie. dar există însemnarea în jurnalul de bord.. Atunci am alergat imediat în oraş. Fuks la scote. dar se uitau totuşi cu oarecare neîncredere la noi. am visat. la cârmă stătea secundul meu Lom. Atunci aten ia mul imii se îndreptă asupra mea. iar lângă catarg eram eu în persoană. asupra lui Lom şi asupra lui Fuks. Şi acesta e doar un document. un act. şi ei te mai pot înşela uneori.." — Lom — zic — ia ciupeşte-mă! Lom era şi el buimăcit. poate că ai să ne explici situa ia creată? 161 . nu fleac. şi dădeam comenzile de acostare. sau a întâlnit vreun urs. mai ştii! Am fugit repede să-l ajut. Oamenii au făcut roată în jurul nostru. Poate că nu sunt eu ăl de colo?" Mă uit mai bine. fleacuri. Cum naiba vine asta?! Doar sub ochii mei se scufundase iahtul. Mă uit.. Atunci înseamnă că pe chei nu eram eu. Iar Fuks o inea într-una: — „Beleaua". Ieşim pe chei.. seamănă cu al meu. nedumerirea mea fu şi mai mare.i că într-adevăr „Beleaua" noastră venea cu toată viteza. Noroc că fusese Fuks martor la scufundare. „Ce să fie asta — mă gândii — o dedublare a personalită ii. „Asta nu se poate! mă gândii. Ne-au lăsat să trecem. Îmi pipăi pântecul: ba da. e pur şi simplu un vis. Eu personal nu mai pricepeam nimic. Urcase şi Lom.Ce belea o fi pă it. Ochii ca ochii. sau cam aşa ceva. Eu în carne şi oase. Acolo lumea se pregătea s-o întâmpine." Când iahtul acostă. şi-a dat silin a flăcăul. — Acum. „Beleaua"! Urcarăm la dânsul şi imaginează. poate s-a lovit la picior de un bolovan. mă întrebam. totuşi m-a ciupit. încât n-am putut să mă stăpânesc şi am ipat. sau ce drăcie? Nu se poate.

am sosit în portul Petropavlosvk-Kamciatski. Văd că scot şi baloanele de acostare. iar eu căutam să lămuresc cum stau lucrurile. Când am auzit cuvintele acestea. „Ei bine — mă gândii — să vedem ce se întâmplă mai departe. iar eu nu pricepeam nimic. Acesta căzu şi am văzut că de sub pantalonii lui ieşeau afară nişte picioroange. î i dai seama de situa ia caraghioasă în care mă aflam. dar mul imea mă dădea la o parte şi auzeam cum îi spuneau celuilalt Balivernă că mai sosise un Balivernă cu echipajul său. Terminând expedi ia în jurul lumii." Echipajul coboară pe chei. cu echipaj cu tot. Publicul de pe chei striga „ura". În fa a mea se afla o fantomă vie şi vorbea cu un tupeu extraordinar. — Bună ziua. după toate regulile. 162 . Dublura mea salută cu mâna la cozoroc... am în eles tot. şi m-am apropiat de el. Cum a i călătorit? Acesta se fâstâci şi tăcu mâlc. Atunci m-am strecurat cum am putut. domnul Hamura Ku itaki. pe visătorul amiral. îi prinse barba şi i-o smulse dintr-o dată. Am recunoscut pe vechiul meu prieten. Trebuie să spun că eu nu cred în drăcovenii. aruncă o privire în jur şi declară: — Minciuni! Nu există nici un alt Balivernă: eu personal l-am scufundat în Oceanul Pacific. Aduc iahtul la chei şi acostează.În timpul acesta „Beleaua" se apropia de coastă. care mă lucrase atât de dibaci. — Da i-mi voie — zice — să mă prezint: căpitan de cursă lungă Balivernă şi echipajul. Acum prinsese curaj şi Fuks. Atunci se apropie Lom şi când îşi făcu vânt şi îi dădu lui Lom numărul doi o lovitură de atlet. îl trânti la pământ.. îmi făceam drum spre ei. Apăream ca un fel de mistificator sau un impostor. dar de data asta mi-a dat de gândit. domnule amiral — zic.. Acesta se opri. care sări la Fuks numărul doi.

totuşi semăna foarte bine. Fuks s-a recalificat şi s-a angajat la o casă de filme. dar totuşi trăia. după care am plecat împreună cu Fuks. Lom a rămas să conducă iahtul. Când mă uit mai bine. să joace roluri de pungaş: înfă işarea lui se potrivea pentru aşa ceva. dar iar nu pricepeam nimic: era cald. Văzând că dăduse de dracu'. Deodată aud cum mul imea de pe chei râde încetişor. Ne-au legănat pe sus cât ne-au legănat. iar pe burta lui se căsca o uriaşă rană din care ieşea puf şi se împrăştia pe ărm. aş fi putut şi eu să-l confund. nu era iahtul meu. văd că dublura mea se sub iase sim itor. Eu. Am deschis ochii.. Am stat cu ochii închişi. să privesc cu sânge rece astfel de lucruri. Odată cu el au dus şi echipajul... l-au apucat de mâini şi l-au dus destul de politicos. 163 . Ne-am luat rămas bun de la oameni şi locuri. lucrurile s-au lămurit şi ne-am dus cu to ii să vizităm iahtul.. Dacă n-aş fi cutreierat cu el întreaga lume. iar cel de-al doilea barba. Puteam să jur. după aceea mai tare. „hârşhârş!" îşi spintecă pântecul în formă de cruce. I-au luat stiletul. soarele strălucea. nu aveam nici un fel de „semne particulare". Nu pot.Lui Lom şi lui Fuks le venea la îndemână: unul avea ca semnalmente statura atletică... În timp ce mă gândeam. oamenii s-au liniştit. el singur născoci o drăcie care nici nu mi-ar fi trecut prin minte. trăiesc. în aşteptare... tinere. scoase un stilet şi. apucându-l cu amândouă mâinile. cerul era senin şi totuşi de undeva cădea un fel de zăpadă. un număr de atrac ie cu adevărat samuraic. Noi nici nu apucarăm să ne venim în fire de cele văzute.. Cum vezi. însă. A doua zi sosi şi vaporul nostru.. că ne trezirăm lua i pe sus şi legăna i. şi mă întrebam cum să-l dau gata pe impostor. Fireşte. apoi izbucneşte în hohote. sunt sănătos şi îmi bate în piept o inimă tânără. Harakiri. Eu am închis ochii.

Am navigat. dar nici cu asta nu are vreo belea. iar dumneata îmi spui că eu n-am navigat niciodată. vezi.. altfel i-aş mai povesti multe întâmplări din via a mea de marinar.La scurtă vreme după ce ne-am despăr it. tăticule. Fireşte că „Beleaua" aceea nu era ca „Beleaua" noastră. Da. Uite aşa s-a întâmplat. am primit de la el o scrisoare în care scria că se descurcă şi că iahtul merge destul de bine. da. ba încă ce-am navigat! Uite. tinere. am îmbătrânit şi mi-a slăbit memoria. se comportă şi ea bine. Ei. 164 ..

ca o pildă pentru urmaşi şi în general. cum s-ar spune. să însemnăm această povestire? Aşa. Chiar eu personal am avut în tinere e un caz foarte hazliu. ca nu cumva să-mi scape vreun cuvânt.. Sări în barcă şi-mi strigă: 165 . se poate întâmpla să nu priceapă lucrurile aşa cum trebuie.. iar când căpitanul isprăvi povestirea lui extraordinară.XXII. făcu pe alocuri unele corecturi mărunte. mi-o dai să controlez dacă nu s-a strecurat cumva vreo inexactitate. nu mai ştiu cum se întâmplase. înapoindu-mi manuscrisul... iar când vei termina de notat. Noteaz-o. Şeful de echipaj al nostru era un om foarte serios. îmi spuse cu oarecare triste e: — Ai notat totul foarte corect. cu un scris mare şi pusă pe masa lui Balivernă.. Hristofor Bonifatievici. pe vremea aceea abia începusem să navighez ca mus.. DE CARE UNII CITITORI S-AR PUTEA LIPSI Am stat în ziua aceea până noaptea târziu şi am ascultat cu aten ie. dar dacă se va nimeri vreun cititor neavizat. l-am întrebat respectuos şi cu modestie: – Ce-ar fi.. adevărul nu-l po i tăinui. dar foarte pre ioase. Într-o zi a vrut să se ducă în oraş. Eu n-am nimic de ascuns. ca un marinar fa ă de alt marinar. noteaz-o — îmi răspunse căpitanul. Hristofor Bonifatievici corectă cu luare-aminte însemnările mele. după un răstimp de gândire. SUPLIMENTAR. În aceeaşi noapte m-am aşezat la lucru şi curând voluminoasa lucrare fu transcrisă pe curat.. Odată. Numai că fa ă de dumneata vorbisem în felul meu. cuvânt cu cuvânt. – Fie. iar după două zile. drăgu ule. eram ancora i.

pufos. îi aduni pe to i şi-mi prezin i lista. Iar când după un an de zile i-am amintit despre nenorocitul acela de glosar. pe rând după alfabet. ne-am hotărât s-o tipărim cu alt prilej. când se pregătea o nouă edi ie a „Aventurilor căpitanului Balivernă". Apoi mi-a spus că în mai pu in de o lună nu poate termina treaba asta. să-l cobor în mare! Pentru ce? Cum să fac aşa ceva? În sensul acesta l-am şi întrebat pe şeful de echipaj. Dar nu demult. doar că nu vorbea. În timpul liber mă voi gândi şi voi da explica iile necesare. Hristofor Bonifatievici m-a chemat la dânsul şi mi-a înmânat în mod solemn ultima sa lucrare ştiin ifică. studiind-o cu multă grijă şi apreciind-o după merit. S-a uitat la ea şi mi-a făgăduit că a doua zi diminea ă explica iile vor fi gata. Ce bătaie am mai mâncat oi ine minte cât oi trăi. Aveam pe vas un motan de rasă siberiană. Era blând şi deştept. A doua zi mi-a cerut un termen de o săptămână. da. Da. Nu s-a întâmplat nimic. Hristofor Bonifatievici s-a supărat foc. Până la urmă cartea a apărut fără glosar. 166 . cu capul mare şi cu o coadă ca de vulpe. Auzeam şi nu-mi credeam urechilor.— Ei. încât voi apărea în fa a cititorului cu o înfă işare nedorită de mine. Nu am zăbovit cu execu ia acestei indica ii şi curând după aceea am prezentat căpitanului o listă cu vreo şaizeci de cuvinte. pisica1 în mare.. pe care. Acum hodoronc-tronc. De aceea te rog pe dumneata. oamenii au citit-o şi în general pare-se că to i au în eles-o foarte bine. 1 Ancora cu gheare de pisică. De aceea mi-e teamă: oamenii vor citi şi se vor încurca în terminologie şi atunci poate să iasă ceva atât de echivoc. puştiule. scrie-i pe o listă separată. mi-a spus că vorbesc ca un copil şi mi-a dat a în elege că e vorba de o problemă serioasă şi că nu trebuie să mă grăbesc.... drăgu ule. să mai faci un efort: to i termenii marinăreşti.

.......... CEL MAI TRIST.......................................... 98 XIII.......................................... 76 X.................................................... LA ÎNCEPUTUL CĂRUIA BALIVERNĂ DEVINE O VICTIMA A PERFIDIEI.. ÎN CARE BALIVERNĂ ÎI VINE DE HAC UNUI ŞARPE BOA ŞI-ŞI COASE UN NOU VESTON........................................................................................ 37 VI......................... IAR LA SFÂRŞITUL ACESTUIA NIMEREŞTE DIN NOU PE „BELEAUA" LUI.................................... 64 IX.................. DESPRE OBICEIURILE DIN BĂTRÂNI ŞI DESPRE AISBERGURI................ DESPRE TACTICA MILITARĂ ŞI DESPRE CELE DOUĂ SEMNIFICA II ALE CUVÂNTULUI „FARAON” . ÎN CARE LOM PĂRĂSEŞTE DIN NOU IAHTUL........... ÎN CARE FUKS PRIMEŞTE O LEC IE BINEMERITATĂ... IAR ECHIPAJUL DE PE „BELEA" CU CHINURILE FOAMEI ................... 112 XV.............. DESPRE METODELE CALCULELOR ASTRONOMICE........................................... DESPRE GREŞITA PRONUN ARE A UNOR DENUMIRI GEOGRAFICE ŞI DESPRE FOLOSIREA VEVERI ELOR ÎN NAVIGA IE...... 119 XVI. 14 IV..... CARE ÎNCEPE CU O ÎNCURCĂTURĂ ŞI SE TERMINĂ PE NEAŞTEPTATE CU O BAIE... DUPĂ CARE NUMĂRĂ CROCODILII ŞI LA URMĂ MANIFESTĂ EXCEP IONALE APTITUDINI ÎN DOMENIUL AGRICULTURII .... ÎN CARE AUTORUL FACE CUNOŞTIN Ă CITITORULUI CU UNUL DIN EROI ŞI CARE CAPITOL NU PREZINTĂ NIMIC DEOSEBIT .............. ÎNTRUCÂT „BELEAUA" NAUFRAGIAZĂ.... ÎN CARE CĂPITANUL BALIVERNĂ POVESTEŞTE DESPRE FELUL CUM A ÎNVĂ AT LIMBA ENGLEZĂ SECUNDUL SĂU LOM ŞI DESPRE UNELE ÎNTÂMPLĂRI PU IN OBIŞNUITE ÎN PRACTICA NAVIGA IEI ...................... ÎN CARE CĂPITANUL ŞI FUKS DAU UN CONCERT.. 94 XII............................................. 1 II................... 106 XIV................... ÎN CARE CĂPITANUL SE DESPARTE DE IAHT ŞI DE SECUNDUL SĂU LOM. ÎN CARE SE ARATĂ CUM TEHNICA ŞI INGENIOZITATEA POT ÎNLOCUI LIPSA DE CURAJ.......................................................................... DUPĂ CARE SE GRĂBESC SĂ PLECE SPRE BRAZILIA..............................................CUPRINS I................................................ ÎN CARE AMIRALUL KU ITAKI ÎNCEARCĂ SĂ SE ANGAJEZE CA MATROZ PE „BELEA" ................................................................ 43 VII.... 143 167 ......... ŞI CUM ÎN NAVIGA IE TREBUIE SĂ FOLOSEŞTI TOATE ÎMPREJURĂRILE.. ÎN CARE CITITORUL FACE CUNOŞTIN CU AMIRALUL KU ITAKI....................................................... DESPRE OBICEIURILE POPOARELOR DIN SCANDINAVIA................................................ 137 XVIII............. 86 XI................................................................ DESPRE SCRUMBII ŞI CĂR I DE JOC ......... 131 XVII........................ 27 V........................................................................ 54 VIII........... PÂNĂ ŞI INDISPOZI IA TA PERSONALĂ .................................................................. DE DATA ASTA FĂRĂ PUTIN Ă DE SALVARE ............. DESPRE SĂLBATICI .......................... 6 III........................

................................... 158 XXII...... 147 XX..................... 165 168 .......... SUPLIMENTAR................... ÎN CARE AMIRALUL KU ITAKI ÎL AJUTĂ PERSONAL PE CĂPITAN SĂ IASĂ DINTR-O SITUA IE CÂT SE POATE DE GREA ....... IAR BALIVERNĂ VERIFICĂ ÎN MOD PRACTIC REGULILE DE ALGEBRĂ .... DE CARE UNII CITITORI S-AR PUTEA LIPSI.... 153 XXI....... ÎN CARE LOM ŞI FUKS MANIFESTĂ LIPSĂ DE ATEN IE LA CUMPĂRĂTURI................XIX................. LA SFÂRŞITUL CĂRUIA LOM ÎŞI FACE APARI IA PE NEAŞTEPTATE ŞI CÂNTĂ ÎN GÂND ......

169 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful