You are on page 1of 29

ManuaI de aIpinism & escaIada sportiva - Introducere

Alpinismul, escalada sportiv i în general sporturile practicate la mare în l ime sunt


activit i periculoase.
Neglijen a, lipsa de antrenament i necunoa terea unor aspecte teoretice, pot
conduce la accidente foarte grave i chiar la moarte.
Manualul de fa nu reprezint o informare 100% asupra tuturor aspectelor legate de
alpinism & escalada sportiv . Aceast lucrare con ine doar informa iile absolut necesare
ce trebuie cunoscute de un eventual practicant al uneia din cele dou activit i montane.
În nici un caz nu va reu i s înlocuiasc un antrenament eficient sau un profesor
experimentat.
Dedic aceast lucrare tuturor c r torilor încep tori care nu au avut acces la o baz larg
de documenta ie actualizat conform standardelor actuale sau care nu au beneficiat de ajutorul
unui îndrum tor competent.
Le mul umesc pe aceast cale prietenilor cu care m-am legat în coard i cu care am trait
cele mai frumoase i de neuitat clipe din via a mea.
P rin ilor mei le exprim recunostin a pentru ajutorul i în elegerea oferit fa de pasiunea
vie ii mele.
Îi mul umesc lui Radu Mititean ( eful echipei Salvamont Cluj) pentru pre ioasele indica ii
oferite, f r de care realizarea acestui manual ar fi r mas doar un proiect i firmei de
echipament Petzl (pentru schi ele grafice folosite pe parcursul lucr rii).
În memoria lui Mihai "Galliani" Cioroianu, care a "regrupat" pentru ultima oar pe 11 iulie
1999 în cursul urcu ului spre vârful K2.
Bibliografia acestui manual con ine aspecte din urm toarele lucr ri:
Walter Kargel - "Alpinism - Tehnica sportului de munte"
Ionel Coman - "Dou secole de alpinism"
Petzl 1998 Catalogue - "Technical Manual"
Rivory Joanny 1999 Catalogue - "Tehnical Instructions"
Edelrid Outdoor 1999 Catalogue - "Technical Instructions"
AustriAlpin Catalogue - "Technical Manual"
Colec ia integral a revistei "Mun ii Carpa i"
Numere ale revistei franceze de profil "Vertical"
E-mail-uri ale listei de discu ii Alpine.t
Acest manual nu reprezint o înc lcare a drepturilor de autor întrucât este realizat în
spirit pur informa ional i nu reprezint un mod de a ob ine avantaje financiare.
CAPITOLUL 1
GENERALIT I
"C rarea este înainte de toate o concep ie a rela iilor dintre spirit i munte"
Pierre Bosus, fost pre edinte UIAA
Rela ia om-munte a cunoscut de-a lungul timpului o evolu ie continu . Aceast evolu ie
ascendent s-ar putea reprezenta grafic printr-o curb ascendent care plecând de la zero
(momentul apari iei omului) urc lin pân c tre sfâr itul secolului al XVIII-lea, pentru a se avânta
brusc, ajungând în numai 200 de ani la diversificarea fabuloas din zilele noastre.
Printre domeniile cu evolu ie vertiginoas i destul de recent se afl i alpinismul. Data
"na terii" sale este 3 august 1787, ziua în care geologul Horace Benedict de Saussure a urcat
pe Mont Blanc fiind înso it de medicul Jacques Balmat. Ca i celelalte activit i umane,
alpinismul a evoluat rapid, de la simpla n zuin de a urca o culme la diversele forme de
practicare din zilele noastre, cuprinzând o gam variat de aspecte. Treptat-treptat, au ap rut
câteva ramuri ale alpinismului clasic care au p strat o parte din regulile sale i au introdus altele.
Cel mai bun exemplu ar fi escalada sportiv care reprezint ,arta de a c ra natural", f r a
folosi mijloacele artificiale decât pentru asigurare, nu i pentru înaintare.
În practicarea alpinismului i a escaladei sportive se întâlnesc enorm
de multe riscuri care pot fi reduse la minimum folosind un echipament de
bun calitate i o tehnic de c rare corespunz toare. O persoan care
practic aceste activit i montane trebuie s fie s n toas fizic i mai ales
psihic. Pruden a i îndr zneala trebuie s fie într-un bun echilibru,
îmbinate cu prezen a de spirit, hot rârea i capacitatea de analiz în
situa ii critice. Este recomandabil un control medical am nun it efectuat
cel pu in o dat pe an.
Foarte important este cunoa terea propriilor noastre limite i a
posibilit ilor fizice. Traseul se va alege întotdeauna în func ie de
capacitatea echipei. Este indicat s se p streze întotdeauna o rezerv de
timp pentru cazuri neprev zute ca: înr ut irea vremii, depitonare a
traseului sau accident.
Echipa de doi este cea mai uzual , rapid i sigur . Escalada se
efectueaz alternativ, fiecare partener parcurgând câte o lungime de
coard . De asemenea, fiecare va fi cap de coard pe rând cu condi ia ca
valoarea partenerilor s fie egal . În caz contrar, cel mai experimentat
sau în form conduce echipa i poart toat r spunderea. Intrarea în
traseu se va face numai cu condi ia ca ambii parteneri s fie echipa i
corespunz tor.
C rarea se practic pe versan i stânco i abrup i (denumi i "pere i")
caracteriza i printr-un unghi de înclina ie de peste 45 grade. Microrelieful
este complex, fiind alc tuit din diferite forme de relief care pot fi de dou
tipuri:
verticale: creste ascu ite, muchii, turnuri, col i, fisuri, hornuri, diedre.
orizontale: brâne, surplombe, tavane.
Suprafa a peretelui este gola , vegeta ia neputând prinde decât în
cr p turi i pe formele de relief orizontale. Stratifica ia rocii poate fi
orizontal , înclinat , sau vertical . Straturile pot fi înclinate c tre perete
ca o scar sau c tre vale ca iglele unui acoperi .
Roca din care este alc tuit peretele poate fi:
cristalin : masivul F g ra , masivul Retezat, mun ii Rodnei.
calcaroas : mun ii Piatra Craiului, Cheile Bicazului, masivul Rar u.
conglomerat: masivul Bucegi, masivul Ceahl u, mun ii Ciuca .
- alpinism -
- escalad sportiv -
Roca poate fi s n toas , compact i solid (ideal pentru c rare) sau putred i
dezagregat sub ac iunea intemperiilor (foarte periculoas deoarece se rupe u or sub sarcin ).
CAPITOLUL 2
ECHIPAMENTUL MINIMAL
1.Coarda reprezint cel mai important material tehnic, de calitatea i folosirea ei corect
depinzând securitatea i via a membrilor echipei. La achizi ionarea unei corzi, unul din
principalele criterii este eticheta UIAA care atest faptul c produsul respectiv respect normele
de calitate i securitate impuse de Uniunea Interna ional a Asocia iilor de Alpinism.
Conform normelor UIAA se face deosebirea între o coard simpl i o semicoard . Orice
coard cu eticheta UIAA este marcat la capete cu cifra 1 pentru coard simpl , 1/2 pentru
semicoard si cu dou zerouri intersectate pentru corzile gemene. Coarda simpl î i g se te
utilizarea prioritar în escalada sportiv , în traseele u oare de alpinism i în turele de escalad pe
ghea . Semicoarda se folose te exclusiv în traseele alpine dificile i lungi i în turele de
escalad mixt (ghea i stânc ), coarda introducându-se alternativ în buclele echipate. Corzile
gemene se folosesc împreun exact ca o coard simpl nefiind acceptate totu i în escalada
sportiv .
Coarda simpl atestat de UIAA are urm toarele caracteristici:
diametrul: variaz între 10 i 12 milimetri.
lungimea: 50 metri.
for a de oc maxim suportat : 9.000-10.000 N (~920-1.000
Kg.).
alungirea static : variaz între 6,5-8%.
num rul minim de c deri normate: 6
for a de rupere: 25.000 N (~2550 Kg.).
greutate: 65-77 g/m.
Corzile care nu sunt atestate de UIAA nu au acelea i calit i ca cele omologate dar în
general sunt relativ bune. O fabric mic nu va investi pentru omologarea corzilor pe care le
produce întrucât costurile sunt foarte mari. Eticheta UIAA este garantul calit ii, dar lipsa ei nu
înseamn neap rat c putem cataloga coarda respectiv ca fiind de slab calitate.
Testele UIAA sunt efectuate cu greut i de 55 Kg. pentru semicoard , respectiv 80 Kg.
pentru coarda simpl i pentru o pereche de corzi gemene, simulându-se c deri cap de coard
de 5 metri în l ime cu factor de c dere 2 (vezi cap.6). Se folose te exclusiv o metod de filare
static .
Corzile de calitate sunt impregnate hidrofug i au denumirea comercial "superdry".
Durata de via a unei corzi este o problem înc incomplet elucidat , datorit mul imii de
factori care influen eaz acest aspect: manevrele, stilul de c rare, c derile suferite i
gravitatea lor, tipul rocii (de exemplu gresia accelereaz uzura prin abraziune). În general ea
este apreciat în func ie de num rul de c deri normate UIAA. Astfel o coard ce rezist la 6
c deri are o durat de via de 400 ore de folosire. Firma Edelrid recomand folosirea corzii
pentru o perioad de 2 ani pentru c r torii ,de duminic " i de 1 an pentru utiliz rile intense.
Durata de utilizare garantat de firma produc toare este de 5 ani, dac nu se dep e te durata
de folosire exprimat în ore. De asemeni trebuie precizat c materialul îmb trâne te în depozit
chiar dac nu este folosit.
Aceste m suri preventive pot fi corecte sau un lux inutil. În escalada sportiv , unde
în l imile de c dere sunt de obicei mici iar peretele de obicei e vertical sau surplombant, rezist
la c deri corzi utilizate destul de intens, îns în alpinism, cu stânc mai pu in dificil din punct de
vedere tehnic, dar unde intervin muchii, coarda nou poate ceda chiar i la un rapel! Cercet rile
în domeniu au demonstrat c rezisten a la forfecare peste margini ascu ite se reduce la 50%
dup circa 5000 m. parcur i (lungimile de c rare plus lungimile de rapel).
Coarda trebuie tratat cu blânde e, nu trebuie c lcat cu piciorul. Trebuie ferit de muchii
ascu ite, de c deri de pietre, de murd rie i de c ldura excesiv . Coarda nu se spal cu
detergen i, ci doar cu ap c ldu , uscându-se la aer, în b taia vântului.
Dup fiecare folosire, coarda se verific metru cu metru. Dac mantaua prezint trangul ri
sau uzur pronun at , coarda respectiv trebuie scoas urgent din uz. Pentru depozitare se
recomand strângerea corzii sub forma din poz i p strarea într-un loc perfect uscat i la
întuneric.
Din familia corzilor apar ine i cordelina. Accesoriu indispensabil, ea este folosit în foarte
multe momente ale activit ilor alpine: la preg tirea unui rapel (prin consolidarea a dou pitoane)
, la ac iunile de salvare (prin confec ionarea unor noduri de blocare Prusik), la trasul rucsacului
în pasajele dificile (hornuri, surplombe), etc. Totu i, trebuie avut o mare grij , deoarece
rezisten a cordelinei este mult mai mic decât cea a corzii. În general rezisten a este de 200-400
Kg.
Multe persoane folosesc cordelina la filat în pasajele mai dificile ale unei ture turistice alpine
(s ritori). Aceast metod este foarte riscant , deoarece dac s ritoarea este vertical , c derea
va fi liber i ori se va rupe cordelina, ori cel ce fileaz nu o va putea frâna datorit diametrului
sc zut (în jur de 4-6 mm).
2.Înc l mintea
Se folosesc espadrile speciale pentru c rare, cu caracteristicile tehnice urm toare:
talp flexibil
foarte bun aderen la stânc
greutate redus
form ergonomic adaptat dup laba piciorului
Espadrilele se achizi ioneaz de obicei cu un num r mai mic decât cel normal, astfel încât
s strâng pu in. De asemenea espadrilele trebuie s se închid bine pentru a evita pierderea
lor în timpul escaladei.
Pentru alpinism, în lipsa espadrilelor se folosesc bocanci cu talpa rigid (dac e posibil
Vibram) care trebuie s corespund perfect piciorului. Bocancii sunt foarte aprecia i pentru turele
cu pasaje artificiale, unde se merge mult la sc ri e.
3.Scaunul ("hamul") este confec ionat din ching de cel pu in 5 cm. l ime. Anumite
modele sunt prev zute cu curelu e pentru reglarea i ajustarea în func ie de grosimea piciorului,
aceste modele numindu-se scaune reglabile. M rimile variaz în func ie de lungimea taliei (L-
XXL) iar greutatea scaunului este de aproximativ 300-400 g.
Scaunul trebuie s corespund perfect cu dimensiunile utilizatorului. La achizi ionare este
recomandabil o prob în suspensie. Dac jeneaz în p r ile laterale ale corpului înseamn c
scaunul este prea mare. Verifica i s ave i suficient libertate de mi care i confort.
Scaunul trebuie bine strâns pentru a repartiza uniform efortul în caz de oc. Modelele
omologate de UIAA sunt cele mai recomandabile.
De i între c r tori scaunul este cunoscut cu
denumirea de "ham", aceast denumire poate trezi confuzii
întrucât hamul presupune pe lâng prezen a scaunului i
existen a unei veste ce se poart peste piept. Aceast
combina ie este folosit în alpinism i previne accidentele
datorate c derilor în pasaje înclinate i în trepte, unde
urm rile sunt necontrolabile (sunt praguri, etc. i nu po i
controla c derea, te rostogole ti, te arunc pe spate, te
love ti i nu tii în ce pozi ie te va surprinde întinderea corzii)
.
Orice c dere liber poate evolua astfel ca momentul
,prinderii" omului în coard s coincid cu pozi ia lui
orizontal . Dac este folosit vesta, centrul de greutate va
ac iona ca un cuplu mecanic în jurul nodului, readucând
corpul în pozi ia vertical . F r vest exist posibilitatea ca
ocul prinderii s echivaleze cu o for a ce rupe de jos în sus
o grind a ezat pe dou reazeme. Grinda reprezint
coloana vertebral ...
În escalada sportiv nu se folose te vesta, îns de câ iva ani eliminarea vestei începe s
afecteze i alpinismul. C r torii trebuie s fie con tien i de riscurile ap rute prin aceast
decizie.
4.Carabinierele se confec ioneaz din
duraluminiu. Forma uzual este cea trapezoidal , care
evit înc rcarea clapetei. Conform normelor UIAA
sarcina de rupere minim a unei carabiniere este de 20
KN pe direc ia axei longitudinale i 7 KN pe direc ia axei
transversale.
Pentru a se evita deschiderea involuntar a clapetei
se folosesc carabiniere cu filet. Ele î i g sesc utiliz ri la
dispozitivele de asigurare i la rapel.
Greutatea variaz între 55-90 g.
5.Optul de rapel este folosit (dup cum sugereaz i
numele s u) ca dispozitiv de frânare prin frecare la coborâre,
dar i pentru asigurare în trasee. Se confec ioneaz din
duraluminiu anodizat (rezisten sporit la frec ri) i are
multiple forme (normal, cu urechi, dreptunghiular) i grosimi.
Greutatea sa este de aproximativ 100 g. Anumite
modele sunt tratate pentru a se înc lzi mai greu la frec rile
cu coarda.
Orice model ar fi, dup rapel trebuie îndep rtat cât mai
rapid de pe coard pentru a evita deterioarea ei din cauza
c ldurii excesive.
6.Buclele folosesc la prelungirea lan ului de asigurare în scopul
mic or rii for elor de frecare rezultate din contactul corzii cu carabinierele sau
prin prezen a unghiurilor datorate schimb rilor de direc ie pe linia traseului.
Majoritatea buclelor rezist pân la for e de 21-22 KN i sunt confec ionate
din ching cu sec iune tubular sau plin .
Lungimea unei bucle poate avea trei valori (dup normele UIAA):
11 cm - bucl mic
17 cm - bucl medie
25 cm - bucl mare
Trebuie men ionat i existen a unor bucle de lungime mai mare (50-70 cm) care î i g sesc
utilizarea sub tavane sau în zonele sinuoase.
În vocabularul curent un lan de asigurare format din 2 carabiniere i o bucl poart numele
de bucl echipat . Buclele fiind foarte elastice (au alungiri procentual mult mai mari decât
coarda) absorb i ele o parte din for a de oc, protejând coarda, pitonul, carabinierele i implicit
securitatea celui ce cade.
Dup o c dere puternic , buclele sau carabinierele trebuie neap rat înlocuite pentru a evita
eventualele surprize nepl cute.
7.Dispozitivul Gri-Gri
Acest dispozitiv reprezint cea mai sigur metod de
asigurare în acest moment. Omologat de UIAA, Gri-Gri-ul se
blocheaz automat la oc i r mâne blocat suportând sarcini
de pân la 9 KN. În momentul când se dep e te aceast
valoare critic a rezisten ei echipamentului i a corpului uman
începe s scape coarda permi ând celui ce asigur s
opreasc c derea prin frânare cu mâna.
Întrucât solicit destul de puternic pitoanele, Gri-Gri-ul nu
este recomandabil în traseele pitonate clasic ci în cele
pitonate cu spituri (pitoane forate). Deci domeniul exclusiv de
utilizare este escalada sportiv .
8.Casca este un obiect foarte important în practicarea
alpinismului, rolul ei fiind de a absorbi maxim de energie,
deformându-se pân la rupere, cu respectarea valorilor de oc
impuse prin normele UIAA. Numeroase accidente s-au produs
datorit pietrelor pr v lite din zonele superioare ale traseelor iar
altele se produc prin lovirea capului de stânc în timpul c derii
necontrolate (ruperea unei prize, ie irea pitonului, etc.)
În prezent ne stau la dispozi ie modele omologate cu
greutatea între 250 i 500 g, cu o bun ventila ie, pozi ionate
stabil pe cap, cu chingi de leg tur sub b rbie i la ceaf .
Absen a c tii predomin în escalada sportiv , deoarece în
majoritatea cazurilor orientarea peretelui este vertical sau
surplombant i riscul de a "încasa" pietre este foarte mic.
Totu i, în momentul când se încearc reu ita la rotpunkt (în stil
liber) a unui traseul clasic de alpinism, casca este foarte
recomandabil .
Dezavantajul principal al c tii este limitarea spa iului vizual, combinat cu greutatea
exercitat asupra capului. Anumite modele au i o ventila ie foarte sc zut care implicit
contribuie la transpira ia excesiv a zonei protejate.
9.S cule ul pentru carbonatul de magneziu
Carbonatul de magneziu, acel praf care asigur aderen sporit
mâinilor în pasajele dificile de escalad sportiv , se poart într-un
s cule specific. Acesta se confec ioneaz din materiale textile
impermeabile i are diferite forme i modele ergonomice.
S cule ul trebuie s fie dotat cu curelu de închidere pentru a
nu permite intrarea umezelii în contact cu carbonatul de magneziu (în
caz de ploaie). Totodat s cule ul trebuie închis pentru a preveni
pierderea carbonatului de magneziu în momentele când c r torul
st a ezat pe platforma de regrupare
Op ional, unele s cule e sunt prev zute cu o centur ajustabil
sau cu o minicarabinier pentru hamurile dotate cu o ureche special
de prindere a s cule ului.
CAPITOLUL 3
ASIGURAREA
LEGAREA ÎN COARD
Pentru legarea în coard se folose te nodul în opt
prezentat în schi a al turat . Se recomand trecerea corzii
prin cele dou puncte de leg tur ale scaunului pentru a se
evita solicitarea la c dere într-un singur punct (inelul de
ching ), oricât de solid ar pare.
Nodul în opt este un nod foarte solid, dezavantajul s u
constând în faptul c la solicitare puternic se strânge tare
iar dup aceea se desface cu greutate.
Folosirea altor noduri de legare în coard (de ex. nodul
bulin) este interzis de UIAA începând cu anul 1992, când la
Cupa Mondial din St. Polden a avut loc un accident foarte
stupid: nodul bulin s-a desf cut la c dere i un sportiv italian
a c zut aproape de lâng top-ul panoului artificial (~20 m.)
alegându-se cu paralizie general definitiv .
METODE DE ASIGURARE
Împotriva c derii, persoana care se ca r este asigurat prin coarda inut de coechipier.
Eficien a asigur rii depinde de o serie de factori ce alc tuiesc lan ul de asigurare: ham, nod,
coard , carabiniere, pitoane, dispozitiv de frânare.
Asigurarea se execut dinamic (prin frânare treptat ) i nu static (prin blocarea corzii)
deoarece se pot dep i u or limitele de rezisten ale echipamentului.
Frânarea se face cu mâna, recomandându-se încep torilor purtarea unei m nu i de piele pentru
evitarea arsurilor.
Cele mai cunoscute dispozitive de frânare sunt opt-ul de rapel, pl cu a Sticht, nodul
semicabestan i dispozitivul GRI-GRI.
OPT-ul
Metoda de asigurare cu opt-ul aplic modelul nodului de rapel. Este o
metod destul de sigur , îns necesit foarte mare aten ie în cazul c derilor
grele a capului de coard .
Mâna poate bloca coarda pân la sarcini de 2 KN.(~200 Kg.)*.
For a de frânare este cu atât mai mare cu cât mâna care frâneaz se
afl mai aproape de opt sau dac se frâneaz cu ambele mâini, rolul cel
mai important fiind de inut de mâna aflat dup dispozitivul de frânare.
PL CU A STICHT
Aceast metod destul de r spândit , folose te o pl cu (cu o gaur
ovalizat ) confec ionat din duraluminiu. Dimensiunea g urii trebuie s
corespund cu diametrul corzii folosite. Prin gaur se va trece coarda de
asigurare, formând astfel o bucl . În bucla corzii se introduce o carabinier
cu filet care la rândul ei este legat de ham.
Distan a dintre pl cu i carabinier trebuie men inut constant la
circa 10 cm. În caz de solicitare, pl cu a se apropie de carabinier ,
ob inându-se astfel efectul de frân .
Mâna poate bloca coarda pân la sarcini de 2.5 KN.(~250 Kg.)*.
For a de frecare este cu atât mai mare cu cât mâna care frâneaz se
afl mai aproape de pl cu sau dac se frâneaz cu ambele mâini.
Dezavantajul acestei metode este faptul c la solicitare puternic (c dere
cap de coard ), coarda este gâtuit în pl cu .
NODUL SEMICABESTAN
Aceasta metod a fost inventata de Werner Munter, un colaborator al
UIAA în probleme de tehnic a securit ii. Se folose te numai o carabinier
cu filet (cu forma ovalizat ) atârnat în ham sau în piton. Coarda formeaz
în carabinier un nod semicabestan care are tendin a de a frâna coarda
prin frecare în caz de solicitare.
Mâna poate bloca coarda pân la sarcini de 3 KN.(~300 Kg.)*
For a de frecare este cu atât mai mare cu cât mâna care frâneaz se
afl mai aproape de carabinier sau dac se frâneaz cu ambele mâini.
Filetul carabinierei trebuie s se afle în partea mâinii ce frâneaz . Cu o
mân se conduce coarda i cu cealalt se frâneaz .
Dezavantajul acestei metode const în faptul c în timpul asigur rii se
realizeaz o r sucire a corzii in carabinier .
Etapele de formare ale nodului semicabestan sunt urm toarele:
Dup o perioad de practic , nodul semicabestan se poate realiza doar cu o singur mân !
DISPOZITIVUL GRI-GRI
La c derile importante for a de soc dep e te u or 3-4 KN iar în cazul
folosirii opt-ului, pl cu ei Sticht sau a semicabestanului mâna nu mai poate
ine sarcina i începe s scape coarda. În final c derea mai poate fi oprit
prin frânare dar exist riscul ca spa iul de c dere s creasc periculos
datorit unei frânari slabe din partea coechipierului ce se teme s nu î i
ard mâinile.
Acest risc nu exist cu un dispozitiv GRI-GRI. Omologat de UIAA, se
blocheaz la oc i începe s scape coarda de la valori ale for ei de oc
mai mari de 9 KN (pentru a nu fi dep ite normele suportate de
echipament) permi ând asiguratorului s execute frânarea c derii.
Este recomandat numai în traseele pentru escalad sportiv echipate
cu pitoane forate (spituri), întrucât solicit mult mai mult pitoanele la c dere
decât celelate metode de asigurare.
* Valorile sunt date pentru cazul în care se asigur f r m nu pentru mâna aflat în
urma dispozitivului de frânare. Este îns foarte recomandabil purtarea unei m nu i de piele
(mai ales la încep tori) pentru evitarea arsurilor mâinii i implicit a urm rilor m ririi distan ei de
c dere.
NODUL CABESTAN
În numeroase momente poate ap rea necesitatea de blocare a corzii:
autoasigurare, rapel pe un fir, blocare a corzii dup o c dere a partenerului
pentru acordarea primului ajutor.
Se folose te nodul cabestan i o carabinier cu filet. A nu se confunda
nodul semicabestan cu cel cabestan, întrucât primul nu blocheaz coarda ci
reprezint o modalitate de asigurare dinamic .
Etapele de formare ale nodului cabestan sunt urm toarele:

Dup o perioad de practic , nodul cabestan se poate realiza doar cu o singur mân !
NODUL PRUSIK

Nodul Prusik reprezint un nod cu ajutorul c ruia se
poate urca pe coarda fix . Un exemplu de caz în care
folosirea lui este esen ial : c derea capului de coard
(sau a secundului) într-un pasaj surplombant. Nereu ind
s ajung la perete, capul va folosi nodul Prusik s urce
pe coarda blocat de secund pân la pitonul pe care s-a
c zut, iar din acest punct poate relua escalada.
Avantajele nodului Prusik sunt evidente: nu necesit
decât o bucat de cordelin cu diametrul de minim 4 mm.,
se blocheaz foarte u or sub sarcin iar la eliberarea
sarcinii poate fi mutat foarte u or.
Nodul Prusik se blocheaz în ambele sensuri de
solicitare.
NODUL DE LEGARE A DOU CORZI
Dup cum sugereaz i numele s u, acest
nod serve te la legarea a dou corzi.
Este practic pentru instalarea unor tope-
rope-uri mai lungi, pentru plasarea unui rapel
mai lung, etc.
PLASAREA BUCLELOR ECHIPATE
Coarda trebuie s alunece u or prin carabiniere i peste muchiile stâncoase pentru ca
escalada s decurg normal, f r piedici. Principala condi ie pentru circula ia nestânjenit a
corzii este de a o trece corect prin carabiniere, ceea ce înseamn c trebuie prev zut direc ia
pe care o va lua coarda dup trecerea capului de coard dincolo de piton.
În nici un caz coarda nu trebuie s fac o bucl care ar putea duce la blocarea ei punând
capul de coard în imposibilitatea de a continua escalada.
Un unghi nepotrivit poate produce o frecare destul de mare, mai ales în cazul în care
coarda trece prin mai multe pitoane. Dac o singur bucl nu satisface condi ia de trecere
u oar a corzii se vor folosi dou sau chiar mai multe bucle a ezate în lan . Bineîn eles, se pot
folosi i bucle mai lungi.
De obicei o bucl echipat are cele dou carabiniere plasate cu clapetele spre sensuri
opuse.
Ajuns la piton, capul de coard va introduce în acesta carabiniera cu clapeta plat (clapeta
fiind orientat spre direc ia de urcare pân la urm torul piton).
Dup aceea, se va introduce coarda prin carabiniera cu clapeta curbat , folosind unul din
cele dou procedee prezentate în figurile 1-2, în func ie de pozi ia carabinierei. Procedeul de
introducere a corzii trebuie exersat intens mai ales de c tre încep tori întrucât în acel moment
poten ialul de c dere este maxim.
Carabiniera cu clapeta plat se introduce în piton cu clapeta orientat spre direc ia în care
se va urca pentru a se evita decarabinarea în caz de c derea lateral a capului de coard (fig.
3-5).
Sensul de trecere a corzii prin carabinier fa de vertical este interior spre exterior (fig.
4a).
Prin plasarea corect a primei carabiniere în piton se asigur automat i trecerea corect ca
direc ie a corzii prin cea de-a doua carabinier (fig. 5).
Desenele al turate sunt destul de sugestive prezentând i gravele erori ce se pot produce
prin plasarea incorect a carabinierelor în pitoane sau prin incorecta preg tire a buclei (ambele
carabiniere au clapeta orientat spre acela i sens; vezi fig. 4b).
ORGANIZAREA PLATFORMEI DE REGRUPARE
Asigurarea ideal se bazeaz pe minim dou puncte
fixe soldarizate între ele, care s reziste la solicit ri în jos,
lateral i chiar în sus, mai ales când nu putem prevede
direc ia lor probabil .
Solidarizarea a dou puncte fixe se face prin
,triunghiul for elor" (ca în figur ) urm rind repartizarea
judicioas a efortului. Unghiul favorabil este cuprins între 0
si 60, dar în nici un caz nu va dep i 120, deoarece
înc rcarea sistemului ar deveni mai dezavantajoas decât
cu un singur punct! Cel mai bine este s se foloseasc o
bucl lung de ching care permite carabinierei suficient
mobilitate. Dar aten ie! Este obligatorie realizarea unei
articula ii prin încruci area unui dintre fire pentru a se
forma un sistem de prindere al carabinierei la cedarea unui
punct de asigurare.
Orice persoan odat ajuns în regrupare trebuie s
se autoasigure utilizând o bucl de ching omologat (22
KN) i 2 carabiniere. Autoasigurarea este practic i în
timpul c r rii pentru odihn , dar în nici un caz nu trebuie
reînceput c rarea cu autoasigurarea plasat ,
întrucât ocurile datorat c derii cap de coard pe o bucl de
60 cm. este fatal.
PITOANELE
Pitoanele stau la baza tehnicii de asigurare. Exist enorm de multe tipuri de pitoane, cu
diferite forme i profile. Materialul din care se produc pitoanele este o elul moale i o elul dur.
Pitoanele se împart în dou grupe:
clasice: pitoane ce pot fi plantate doar în fisurile naturale
ale stâncii prin batere cu ciocanul. Ele pot suporta
urm toarele sarcini:
pentru pitoanele confec ionate din o el moale:
în fisuri longitudinale:6-10 KN.
în fisuri transversale:9-12 KN.
pentru pitoanele confec ionate din o el dur:
în fisuri longitudinale:10-15 KN.
în fisuri transversale:15-20 KN.
forate: pitoane ce pot fi plantate în orice loc; pentru plantare este forat o gaur cu o
borma in (sau în lips cu o forez de mân ), în gaur se bate un diblu de metal cu filet pe
interior care la cap t are o pan de metal. Pana se despic prin batere, fixând mai bine diblul.
În final se înfileteaz pitonul folosindu-se uruburi sau piuli e,
în func ie de modelul diblului. La alte modele diblul se fixeaz în
gaur folosind un adeziv special (spituri cu cimentare rapid ).
Spiturile cu cimentare rapid Petzl suport pân la 50 KN!
(recordul absolut de rezisten al spiturilor)
Pitoanele forate se numesc în mod uzual spituri. Un piton
forat în stânc compact suport 25 KN.
O variant a pitonului forat este pitonul de expansiune, ce
reprezint un piton clasic prev zut îns cu o pan de metal ca la
pitonul forat pentru o mai bun fixare.
Modalit ile mecanice de plasare a spiturilor sunt prezente în figurile de mai jos.
Plasarea unui spit de expansiune
Plasarea unui spit cu filet
Plasarea unui spit cu cimentare rapid
În concluzie putem afirma cu certitudine c pitoanele forate rezist mult mai bine decât cele
clasice. Începând cu ultimul deceniu se folosesc cu prec dere pitoane forate, multe trasee fiind
pitonate de sus în jos, în rapel. Pentru traseele vechi se încearc repitonarea sau m car
plantarea pitoanelor forate în regrup ri sau în pasajele cheie.
PUNCTE DE ASIGURARE DEMONTABILE

Punctele de asigurare demontabile au ap rut în dou
regiuni pe care natura nu le-a înzestrat cu prea mult stânc :
nordul Angliei i turnurile de gresie ale Elbei. Concepute
ini ial pentru a nu deteriora locurile frecventate, ele aveau
scopul de a înlocui cu success pitoanele prin noduri
în epenite în cr p turi sau piuli e prin care se trecea o
bucat de cordelin . Treptat-treptat tehnica a evoluat i dup
câ iva ani au ap rut penele din plastic i aliaje de aluminiu.
Formele penelor sunt foarte diverse: sec iune
trapezoidal pentru fisuri cu fe e neparalele, semilun cu
a ezare pe trei puncte, o fa convex i alta concav ,
sectiune hexagonal , etc.
Rezisten a penei variaz binen eles în func ie de m rime, cu condi ia amplas rii corecte.
Ast zi se recurge la folosirea cablurilor de o el care înlocuiesc cu success buclele de cordelin .
Amplasarea corect a ,noilor pitoane" pretinde mult îndemânare i imagina ie. Deseori
stânca trebuie cur at de p mânt i pietricele. Dimensiunea potrivit a penei se alege având la
îndemân un set compus dintr-o scar judicioas de m rimi. Pana se plaseaz în a a fel încât
ambele suprafe e de sprijin s fie în contact cu peretele. Odat pozi ionat în locul potrivit, pana
se trage puternic în sensul efortului probabil.
La recuperare, penele mari trebuie lovite cu vârful piramidal al ciocanul, iar cele mici
ajutându-ne cu un piton. Aten ie la posibila distrugere a cablului în punctul unde p trunde în
pan .
Pentru fisurile largi, au ap rut dispozitive bazate pe
principiul excentricelor. Cel mai vestit aparat este friendul,
inventat de americanul Ray Jardine. Principiul s u de
func ionare se bazeaz pe 4 came excentrice, men inute în
pozi ie deschis prin arcuri spirale aflate pe ax. O travers
ac ionat cu degetele, manevreaz 4 tiran i sub iri,
strângând camele pentru dimensiunea fisurii. Fabricat în 7
m rimi, are utilizare larg i s-a bucurat de apreciere
deosebit .
Principalul atu al friendului este u urin a de plasare i
recuperare i totodat posibilitatea de plantare în fisurile
surplombante.
CAPITOLUL 4
TEHNICA DE ESCALAD
REGULI DE BAZ
Escalada const dintr-o serie de mi c ri, cu cheltuial de energie fizic i psihic . Aplicat
corect, conform anumitor reguli, asigur o economie substan ial de energie contribuind la
securitatea c r torului i la succesul ac iunii. Principalele principii ce stau la baza escaladei
sunt urm toarele:
Pasajul care urmeaz escaladat trebuie examinat cu privirea, mi c rile cu anticipa ie
calculate i prev zute ordinea lor, posibilit ile de asigurare, urm rile pe care le poate avea
alunecarea sau c derea, care este locul urm tor de odihn . Numai dup ce am examinat toate
aceste aspecte p r sim locul sigur pe care ne afl m i parcurgem f r prea mult ov iala
pasajul respectiv pân la locul unde ne putem odihni i examina pasajul urm tor.
Fiecare priz trebuie încercat dac rezist sau nu. Multe prize in
numai dac sunt folosite într-un anumit fel, în special la ap sare i nu la
trac iune (tr gând de ele, ies ca un sertar). Deosebit de fragile sunt prizele
de iarb care apar de obicei pe brânele dintre doi pere i. Iarba rezist slab
la trac iune i în plus poate fi smuls cu tot cu bucata de p mânt pe care a
crescut. Mai periculoase decât iarba sunt mu chii, lichenii i mâzga.
Escalada trebuie s se desf oare calm, cu aten ie i îngrijit, f r
smuncituri i s rituri. Mi c rile trebuie s fie ritmice, fluide, f r s se
încalece, f r contracturi.
Siguran a unei prize nu depinde de m rimea ei. Se poate întâmpla ca un bloc sau o lespede
foarte mare s se disloce brusc f r vreun semn premerg tor. În cazul folosirii unui astfel de
bloc instabil pentru trac iune cu ambele mâini se poate întâmpla sa r mânem cu el în bra e.
C zând acest bloc poate t ia coarda, poate strivi pe coechipierul aflat mai jos sau îi poate
accidenta pe eventualii spectatori afla i la baza peretelui.
Regula celor trei puncte. Persoana ce escaladeaz trebuie s aib în permanen trei puncte
de sprijin pentru trei din membrele sale. Stând cu picioarele pe dou prize solide, inându-se cu
o mân de a treia priz , se va întinde cealalt mân dup a patra priz . Numai dup ce se
convinge de soliditatea ei i se ine bine de ea, c r torul poate mi ca un picior pentru a-l muta
pe priza urm toare; în acest timp el r mâne din nou în trei puncte de sprijin: dou prize de mân
i o priz de picior.
Explica ia acestei reguli este c , dac în timpul mi c rii una din cele trei prize cedeaz , se
r mâne totu i în dou prize; r mânând într-o singur priz , c derea este sigur .
Escalada trebuie s se fac cu economie de for , având în vedere
efortul mare pe care îl reclam orice traseu. În cazul în care nu putem
trece un pasaj dificil nu trebuie s ne risipim for ele, ci s revenim la
punctul de plecare sau s ne autoasigur m într-un piton din respectivul
pasaj, dup care putem g si alt variant de c rare, alt succesiune de
prize, alt tehnic sau alt pozi ie de echilibru. Întotdeauna trebuie p strat
o rezev de for i evitat mergerea pân la epuizare.
Escalada se face pe picioare, care preiau întreaga greutate a corpului.
Mâinile servesc pentru men inerea echilibrului i sunt folosite pentru
trac iune în pasajele dificile unde se dep e te verticala.
Escalada în prai , cu picioarele dep rtate, st la baza unui bun stil, elegant i sigur. Pozi ia
de prai asigur un echilibru mai stabil împiedicând o r sucire nedorit a corpului în jurul unei
axe verticale.
Escalada se adapteaz la forma stâncii i la caracteristicile pasajului. Astfel, trebuie dep rtat
corpul de perete în special pe muchii i creste sau, din contr , lipit de stânc în pasajele de
perete, fisuri. În mi care, centrul de greutate al corpului se afl în general în afara punctelor de
sprijin; în timpul odihnei, din contr , centrul de greutate este bine s se afle în interiorul
perimetrului determinat de punctele de sprijin.
Cel ce atac un pasaj dificil trebuie s se elibereze de toate re inerile datorate unei pozi ii
expuse (de exemplu: un pasaj surplombant). Instinctiv, omul se inhib în fa a unui loc periculos,
datorit pozi iei sale nesigure în spa iu. Nu este acela i lucru (din punct de vedere psihologic) s
ataci un pasaj de gradul VI sau VII, la 1 m. de p mântul ferm sau la câ iva zeci de metri
deasupra v ii. Singura modalitate de eliberare de aceste reticen e o constituie antrenamentul.
COMENZI DE COARD
În elegerea dintre membrii unei echipe se face prin comenzi scurte i clare. Trebuie evitate
toate posibilit ile de interpretare gre it , întrucât comenzile de multe ori se aud greu din cauza
reliefului, distan ei i condi iilor atmosferice. În aceste cazuri trebuie evitate orice comenzi ce pot
crea confuzie, de exemplu o nega ie (comanda "nu trage" poate fi interpretat "trage", cuvântul
"nu" trecând neauzit).
Pentru parcurgerea unei lungimi de coard cu o echip format din dou persoane se
procedeaz în felul urm tor:
Capul de coard îl întreab pe secund dac este gata s îl asigure. Dup ce prime te
r spunsul afirmativ, capul pleac anun ându-l pe secund "am plecat".
Dac are nevoie de trac iune de coard , capul strig "fiiil!".
Dac nu mai are nevoie de trac iune, capul strig "slaaab!".
Secundul nu trebuie sa r spund comenzii c ci capul de coard vede sau simte dac a fost
în eles: dac a cerut filaj, va simte imediat c se întinde coarda, iar la "slab" c sl be te si
devine mai liber .
La dislocarea unei pietre se strig "piatr " pentru a-l avertiza pe coechipier.
Secundul trebuie s îl in la curent pe capul de coard cu lungimea corzii r mas
disponibil pentru ca acesta s se îngrijeasc la timp de g sirea unui loc de regrupare. Nu
trebuie consumat toat coarda întrucât sunt necesari câ iva metri buni pentru frânarea unei
c deri grele a capului de coard iar in regrupare sunt necesari 2-3 m de coard pentru
autoasigurarea în cel de-al doilea piton. În general trebuie plecat în traseu cu corzi de 50 m., iar
o lungime de coard nu trebuie s dep easc 40 m. Numai în caz de nevoie (se termin
buclele echipate înainte de parcurgerea complet a lungimii sau se rateaz din neaten ie
regruparea) se va efectua o regrupare dificil în pitoane intermediare, inându-se cont de faptul
c pozi iile sunt extrem de incomode. Secundul nu va urca pân la cap ci se va opri cu vreo 2-3
pitoane mai jos, întrucât capul de coard regrupeaz într-un singur piton.
Ajuns în regrupare, capul de coard se autoasigur în minimum dou puncte, dup care
strig "am regrupat", ceea ce înseamn c secundul nu mai trebuie s asigure i se poate
preg ti de plecare.
Capul de coard trage la el restul de coard disponibil , secundul strigând "gata" în
momentul când coarda este întins . Capul de coard trece coarda prin dispozitivul de asigurare,
iar dup acea strig "po i s pleci".
Secundul comunic "am plecat" i începe s escaladeze cerându-i capului s fileze, s
sl beasc , etc.
Men ionez c anumite comenzi vocale se pot substitui cu semnale prin coard , stabilite de
comun acord de coechipieri.
TEHNICA DE ESCALAD LIBER (ROTPUNKT)
Escalada liber este escalada cu prize naturale, f r folosirea mijloacelor artificiale pentru
înaintare, pitoanele i celelalte mijloace artificiale nefiind folosite decât pentru asigurare.
În func ie de conforma ia terenului se folosesc tehnici diferite. Astfel deosebim tehnica de
escalad în fisuri, în hornuri, în diedre i pere i. Escalada se desf oar cu prec dere în forme
de relief verticale, cele orizontale fiind folosite pentru travers ri.
Escalada în fisuri. Tehnica de escalad în fisuri depinde de dimensiunea fisurii, care poate
s varieze de la câ iva milimetri pân la 10-15 cm. Fisurile de ordinul milimetrilor se preteaz la
baterea pitoanelor. Pentru escalada liber este necesar o l ime egal cu cel pu in grosimea
unui deget. Degetul poate fi în epenit într-o fisur cu muchia vie i care se îngusteaz (cheie de
deget). Fisurile ceva mai largi permit introducerea mâinii. Palma se în epene te cu degetul mare
strâns într-un loc în care fisura se îngusteaz , rezultând astfel o priz excelent (cheie de mân )
. Picioarele se pot i ele în epeni în fisur , îns este preferabil s c ut m pentru ele prize în
afara fisurii c ci în caz de sc pare a mâinii risc m s r mânem cu ele prinse în fisur . Cu cât
priza de mân în fisur este mai nesigur , cu atât mai mult se indic a nu se în epeni picioarele
în fisur , ci a se c uta prize laterale. Se mai poate încerca în epenirea ambelor mâini al turate
cu palmele orientate spre sensuri opuse. Când fisura se l rge te, ea ofer spa iu pentru o
jum tate a corpului astfel încât se poate în epeni um rul i antebra ul, precum i piciorul prin
opozi ia c lcâiului i a genunchiului, în timp ce cealalt mân i cel lalt picior folosesc prize
situate în afara fisurii. Oricum, escalada într-o astfel de fisur este dificil i obositoare i în
plus, câmpul vizual este limitat. Se alege pozi ia cu jum tatea stâng sau dreapt a corpului în
fisur , astfel încât fa a s fie îndreptat spre partea mai neted . Aceast pozi ie trebuie aleas
la timp, fiindc odat angaja i va fi dificil a o mai schimba.
Escalada în hornuri. Hornul este definit ca o fisur suficient de larg ca s permit intrarea
întregului corp al c r torului. Cu cât hornul este mai îngust, cu atât escalada este mai dificil ,
totodat i câmpul vizual mai redus. Ca în fisurile largi descrise anterior, se alege pozi ia astfel
încât fa a s fie îndreptat c tre peretele mai accidentat, bogat în prize, iar spatele c tre
peretele neted. Cele mai u oare de escaladat sunt hornurile de circa 1 m. l rgime, în care
putem "ramona" (ramoner (fr.) = a cur a co ul; ramonaj = escalad interioar ), folosind
presiunea în opozi ie a picioarelor, mâinilor i spatelui. De la caz la caz, vom alege pozi ia cu
ambele picioare pe peretele din fa sau cu o mân în fa i una la spate. Uneori poate fi mai
avantajoas pozi ia de prai , mai ales dac ambii pere i ai hornului ofer prize suficiente. Dac
hornul se l rge te, ramonajul nu mai este posibil i nu mai r mâne decât prai ul sau escalada
în perete.
În concluzie, trebuie remarcat c spre deosebire de escalada în perete, în hornuri se
folosesc nu numai mâinile i picioarele dar i umerii, spatele, ezuta i genunchii pentru sprijin
prin frecare.
Adeseori, în hornuri se afl blocuri încastrate, mai mici sau mai mari. Aceste blocuri se
folosesc drept prize, locuri de odihn sau de regrupare, sau ca puncte de asigurare, trecându-se
o bucl în jurul lor. Uneori blocurile încastrate mai mari formeaz surplombe greu de trecut prin
exterior. În acest caz poate fi favorabil trecerea prin "fereastr " (prin spatele blocului) dac
spa iul permite. În general, un horn se escaladeaz , pe cât posibil, la muchiile exterioare, care
ofer prize mai bune, de i instinctiv omul se simte mai în siguran la interiorul hornului.
Escalada în interior prezint dou dezavantaje majore: prize rotunjite, uneori umede, mâzgoase,
acoperite cu licheni i mu chi, pe de o parte, pericolul în epenirii, al lipsei de libertate de
mi care, pe de alt parte, care face imposibil o escalad elegant , cursiv , sigur i eficient .
Escalada în diedre. Un diedru este format de doi pere i de stânc care se întâlnesc sub un
anumit unghi, ca o carte deschis . De obicei, intersec ia celor doi pere i este marcat de o
fisur , care ofer posibilit i de fixare a pitoanelor i prize pentru escalada liber . Tehnica de
escalad în fisura din diedru seam n cu cea expus anterior i variaz dup l imea fisurii; se
folosesc mâinile în epenite în fisur , iar cu picioarele se face prai pe pere ii diedrului. Dac
diedrul nu prezint fisur , tehnica variaz dup unghiul diedrului. Cu cât unghiul este mai
ascu it, cu atât se aplic o tehnic apropiat celei de escalad în hornuri; cu cât unghiul se
deschide, se trece la o tehnic de escalad în perete.
prai ul în diedru este mai dificil decât într-un horn, întrucât pere ii divergen i ofer mai
pu ine posibilit i de opozi ie. Dac unul din pere ii diedrului este neted, lipsit de prize, ne vom
întoarce cu fa a câtre peretele opus, folosindu-l pe cel neted pentru sprijinirea prin frecare a
um rului sau spatelui; o mân i un picior le vom în epeni în fisur , iar pentru cealalt mân i
cel lalt picior vom c uta prize în peretele din fa .
Bavareza. Denumit i tehnica de escalad în opozi ie, bavareza este o spectaculoas
metod de escalad aplicabil în diedre cu fisura clar i cu muchiile vii. Echilibrul corpului este
men inut prin trac iune cu ambele mâini prinse de muchia fisurii i presiune cu picioarele pe
peretele opus al diedrului. Atât trac iunea cu mâinile, cât i presiunea cu picioarele se fac
aproximativ perpendicular pe linia fisurii, respectiv peretele diedrului. Ordinea mi c rilor depinde
de împrejur ri i poate fi mân -mân , picior-picior sau alternativ mân -picior, mân -picior.
Escalada pe perete<. Spre deosebire de sensul larg al cuvântului, perete se nume te, în
sens restrâns, o fa stâncoas lipsit de fisuri, hornuri sau diedre. Tehnica cea mai eficace de
escalad este tehnica de prai , care permite folosirea optim a prizelor de picior prin opozi ia
picioarelor desf cute. prai ul împiedic de asemenea r sucirea corpului lateral. Prizele de
mân pot fi ( i sunt de obicei) deasupra nivelului ochilor, dar pot fi i dedesubt (prize întoarse).
Un perete neted, cu prize mici, se nume te plac . Escalada pe pl ci se bazeaz mai mult pe
frecare. atât a picioarelor pe asperit ile i prizele mici ale stâncii, cât i a palmei aplicate pe
plac . Cu cât placa se apropie de vertical , iar prizele sunt mai mici i mai rare, cu atât va trebui
s se fac apel la o tehnic mai rafinat i la un sim dezvoltat al echilibrului.
În travers ri se aleg de preferin prize de mân nu prea înalte, la nivelul ochilor sau prize
întoarse aflate mai jos. De la caz la caz, pa ii se fac aducând al doilea picior lâng primul sau
prin încruci are. Dac nu dispunem decât de o singur priz de picior, trebuie f cut
schimbarea piciorului, r mânând pentru moment numai în prizele de mân , ceea ce nu ne putem
permite decât în caz de prize foarte solide. Schimbarea piciorului se face cu mult aten ie i în
nici un caz printr-o s ritur .
Revenind la pozi ia de prai , trebuie s insist m asupra economiei de for pe care o
realiz m prin ea. În prai se trec adesea cu u urin pasaje care, cu alt tehnic sunt extrem
de dificile i obositoare. Astfel, se pot trece, ie ind mult în afar , chiar i surplombe mai mari,
f r ajutorul sc ri ei i al altor mijloace artificiale.
De regul nu se folosesc genunchii drept sprijin dar i aceast regul admite excep ii, în
special dac lipsesc prizele de mân sau dac prizele sunt slabe, la ie irea pe o prisp (treapt )
situat deasupra unui pasaj vertical sau surplombant. Ie irea pe o astfel de prisp se poate face
prin ridicare în bra e. Mai dificil este de escaladat o prisp situat deasupra nivelului capului. În
acest caz, se prinde cu ambele mâini marginea prispei, se ridic picioarele pe perete cât mai
sus posibil i cu o mi care rapid se va smuci cotul în sus astfel încât s se preseze cu palma
puternic în jos; apoi cu alt mi care rapid se efectueaz ridicarea i cu a doua mân , în
aceea i pozi ie i astfel, în final, se ajunge ca ambele bra e s fie întinse.
TEHNICA DE ESCALAD ARTIFICIAL
Escalada artificial începe din momentul în care se folosesc pitoanele drept prize de mân
sau de picior. De i fiecare persoan e liber s stabileasc limita dintre escalada liber i
artificial , totu i trebuie s c ut m ca prin antrenament s împingem aceast limit cât mai
departe posibil. De i este clar c numai escalada liber cere maximum de art i ofer
maximum de satisfac ii, pe de alt îns , nici trecerea unor surplombe sau tavane cu mijloace
artificiale nu este de neglijat.
Autotrac iunea de coard (autofilarea) este avantajoas fa de trac iunea direct la piton,
prin economia de for care se realizeaz . Pentru autotrac iune se trece coarda prin bucla
echipat plasat în pitonul aflat deasupra noastr , apoi cu o mân se trage de firul care ne
leag de secund, ajutându-ne s urc m c tre piton. Autotrac iunea nu se poate face decât la un
singur piton sigur i situat suficient de sus, cel pu in la nivelul pieptului; în caz contrar risc m s
extragem pitonul din stânc . Pentru a preveni acest pericol este preferabil utilizarea sc ri ei.
Autotrac iunea o poate aplica i secundul în escalada sa.
Folosirea sc ri elor apare necesar în pasajele artificiale ale traseelor extreme sau în
trecerea direct a surplombelor sau tavanelor cu anvergur mare, de i tendin a actual este de
a reduce pe cât posibil utilizarea lor. De obicei se merge cu dou sc ri e de persoan , dar în
prezent majoritatea persoanelor folosesc doar una, deoarece a doua sc ri este absolut
necesar doar în traseele de extrem dificultate.
Urcând în sc ri din treapt în treapt vom avea grij s o îndep rt m de perete cu piciorul
întins pentru a putea introduce mai u or cel lalt picior în treapt . Pentru ca sc ri ele s nu se
aga e în pasajele de escalad liber , ele se strâng treapt cu treapt i se prind cu o cordelin
de ham.
CAPITOLUL 5
REGULILE DE BAZ ALE SECURIT II ÎN
ALPINISMUL CLASIC & ESCALADA SPORTIV
1. C derea în alpinismul clasic reprezint întotdeauna un pericol foarte mare pentru cel ce cade
chiar cu cea mai bun asigurare. Niciodat nu trebuie riscat, mai ales dac starea pitoanelor nu
permite acest lucru. În traseele de escalad sportiv echipate cu spituri care respect cotele i
modalit ile de plantare elaborate de UIAA, aceast regul nu mai este valabil .
2. Cel ce asigur trebuie s fie capabil în orice clip de a rezista unei for e de 10 KN (~1 ton )
indiferent de în l imea de c dere a partenerului.
3. Cel mai recomandabil echipament este cel omologat UIAA.
4. Pentru a nu se dep i limita rezisten ei echipamentului sunt necesare dup prima regrupare
cel pu in dou pitoane intermediare la cca. 2 m. i la 10 m. deasupra regrup rii. Aceste valori
sunt oferite prin calculul matematic al factorului de c dere i a for ei de oc. Pentru a c ra la
un nivel de securitate maximal se recomand ca distan a dintre dou puncte de asigurare
intermediar s fie de maxim 4-5 m.
5. Pitoanele intermediare sunt mai importante în prima jum tate a lungimii de coard decât în a
doua.
6. Dac este posibil, regruparea s se fac dup un pasaj dificil i nu înainte, pentru a se trece
pasajul respectiv cu un factor de c dere cât mai mic.
7. Autoasigurarea în regrupare trebuie f cut cât mai scurt , la cel pu in dou pitoane i cu o
bucl de ching omologat de UIAA.
8. Alte metode de asigurare decât cele acceptate de UIAA (optar, pl cu Sticht, semicabestan,
GRI-GRI) sunt absolut interzise.
9. Toate asigur rile statice sunt interzise, întrucât valorile for ei de oc sunt prea mari pentru om
i pentru material.
10. C derile grele, cu un factor mare de risc, pot fi inute numai printr-o asigurare dinamic ,
singura care ap r omul i materialul de supraînc rcare.
11. Orice piton intermediar (chiar i cel mai sigur în aparen ) poate fi smuls; nu te baza
niciodat 100% pe un piton intermediar.
12. Nu se face rapel dup bucle g site, chiar aparent noi.
13. Nu folosi i corzi statice în traseele de escalad sportiv sau alpinism. Corzile statice pot fi
folosite numai în traseele de escalad cu asigurare de sus (top-rope).
14. O coard uzat sau care a suportat num rul de c deri pentru care a fost testat trebuie
scoas din uz.
15. În l imea maxim de c dere într-un piton intermediar se calculeaz ca diferen a de nivel
între el i pitonul de mai sus minus 1,5 m., totul înmul it cu trei (nu cu doi, cum am fi tenta i,
adic dublul lungimii). Acest rezultat a fost dovedit experimental în 1997 de Clubul Alpin Elve ian
în cooperare cu UIAA.
16. Nu te juca cu via a partenerului. Fii tot timpul atent i coordoneaz -te cu mi c rile lui când îl
asiguri.
CAPITOLUL 6
C DERILE
"Ideea fundamental a vie ii este s nu- i fie fric " - Nietzche
Se poate întâmpla.... Deodat piciorul î i alunec sau priza de mân cedeaz , respira ia i
se opre te, î i pierzi echilibrul i gravitatea î i spune cuvântul. E ti în c dere. E ti speriat,
adrenalina atinge cote maxime, dar fenomenul mecanic intervine i sistemul de securitate î i
opre te c derea.
Pentru a în elege mai bine c derile, vom apela pu in la fizic .
FOR A DE OC I FACTORUL DE C DERE
For a de oc reprezint efortul cu care este solicitat coarda în timpul c derii. Solicitarea
corzii începe dup parcurgerea distan ei de c dere liber ; din aceast clip coarda începe s se
întind , efortul din coard cre te i atinge valoarea maxim când devine egal cu for a de frânare.
Dac for a de oc este mic c derea se termin în acest punct deoarece lucrul mecanic
necesar re inerii corpului ce cade a fost realizat de coard prin alungire.
Dac for a de oc dep e te aceste praguri urmeaz o nou faz în care coarda alunec
prin dispozitivul de frânare cu for constant pân când întreaga energie de c dere este
absorbit prin frecare.
Energia de c dere este egal cu produsul dintre greutatea c r torului i în l imea de
c dere. Ea este absorbit de coard i de dispozitivul de frânare.
Rezumând cele spuse mai sus rezult c for a de oc este egal cu for a de frânare iar
cantitatea de coard ce alunec prin dispozitivul de frânare este propor ional cu energia de
c dere.
Valoarea for ei de oc variaz în func ie de cinci factori:
greutatea corpului ce cade
caracteristicile de alungire a corzii
factorul de c dere
factorul de frecare
amortizarea corpului celui ce cade i a celui ce asigur
Pentru cel ce cade este hot râtoare în l imea de c dere; pentru cel ce asigur este
hot râtor factorul de c dere.
Definim factorul de c dere ca fiind raportul dintre lungimea de c dere i lungimea corzii de
la asigur tor pân la c r tor. Factorul de c dere maxim este egal cu 2 i se realizeaz în
cazul unei c deri libere f r piton intermediar i f r frânare. Conform testelor UIAA for a de oc
poate dep i 12 KN (limita suportabil a corpului uman). Valoarea de 2 a factorului de c dere
poate fi întâlnit numai dup prima lungime de coard , în c derea capului de coard peste
regrupare. Aten ie la pitoanele din regrupare care pot ceda la un asemenea oc. Dup punerea
primei bucle de asigurare factorul de c dere va scade constant i va r mâne sub 2.
Între timp ce se întâmpl cu pitonul pe care se cade?
E ti pe perete, coarda i hamul sunt bine legate, pitoanele intermediare
sunt bine plantate, buclele sunt corect puse, deci te sim i în siguran . Gândul
unei eventuale c deri nu te sperie. Dar orice c dere genereaz o mare
cantitate de energie. La urma urmei suntem creaturi destul de grele, iar
gravitatea este o for formidabil (cum orice secund care a oprit un cap de
coard în c dere poate afirma acest lucru).
Foarte multe accidente au avut loc în urma ced rii punctului intermediar
de asigurare datorit gre itei estim ri a for ei de oc ce ac ioneaz asupra
acestuia. Dac se cade pe un piton intermediar cu o for a de oc x, iar cel ce
fileaz folose te o for de frânare y pentru a opri c derea, asupra pitonului va
ac iona suma celor dou for e x+y.
Un exemplu foarte bun este prezent în figura al turat . For a de oc ce
ac ioneaz asupra c r torului este de 9 KN iar for a de frânare este de 6 KN.
For a ce ac ioneaz asupra pitonului este de 15 KN, reprezentând suma
celorlalte dou for e. inând cont de for ele maxime de rezisten ale
pitoanelor (vezi capitolul 3), în cazul de fa un piton clasic ar putea ceda.
Sunt dou tipuri de c deri:
cele pe care le prevezi, chiar cu câteva milisecunde înainte de a se întâmpla.
cele pe care nu le prevezi ("surpriz "), datorate de obicei ruperii unei prize.
Prima î i d un moment de a te preg ti înaintea c derii i chiar de a te împinge uneori din
perete. Astfel î i po i asigura o pozi ie în care capul nu este amenin at, te po i prinde cu ambele
mâini de coard iar corpul t u e preg tit de impact pe m sur ce coarda se alunge te.
Indiferent de evenimentul ce produce c derea, cea mai sigur metod de a evita r nirile este
prinderea cu ambele mâini de coarda de asigurare, prevenind astfel c derea cu capul în jos. Se
recomand încordarea mu chilor i re inerea respira iei pentru m rirea capacit ii de rezisten
i de elasticitate a corpului.
De remarcat c o c dere într-un pasaj vertical sau surplombant este mai pu in periculoas
decât o c dere în teren înclinat i cu pitoane rare.
Pentru cea de-a doua categorie, problema e un pic mai complicat . C derea este mult mai
periculoas deoarece corpul t u este deja în c dere în timp ce creierul prime te informa ia. De
multe ori acest lucru genereaz lipsa de reac ie. Întrucât loviturile în zona capului sunt cele mai
periculoase, niciodat nu trebuie s te afli cu coarda dup picioare (mai ales în travers ri).
Exemplu: c dere pendular a capului de coard .
Gre it (coarda este dup picior) Corect (coarda este în fa )
Posibilele accidente apar în c derile capului de coard . Fa de secund, capul de coard
are de înfruntat mai multe riscuri i de aceea nu trebuie s atace pasaje mai dificile decât cele
pe care tie c le poate trece în siguran . Totu i, dac în l imile de c dere nu sunt mari,
accidente nu vor surveni. O aten ie deosebit trebuie acordat pere ilor înclina i în care o c dere
te poate pune în situa ia s te freci de perete.
Cum în România traseele sub 3A nu prea sunt bine pitonate, o mare aten ie trebuie
acordat . Niciodat nu trebuie riscat în mod con tient. Dac toate condi iile de securitate sunt
îndeplinite, nu vei p i mai nimic într-o c dere de secund, fiind posibile totu i câteva vân t i,
julituri sau zgârieturi.
O mare aten ie trebuie acordat ocurilor statice care de i sunt produse la în l imi mici de
c dere pot provoca leziuni ireversibile (paralizie) sau chiar moarte. ocurile statice pot avea loc
când se folosesc corzi statice sau la incorecta folosire a buclelor de autoasigurare. De aici
rezult urm toarele reguli:
în traseele de c rare nu se folosesc niciodat corzi statice.
când se revine în pozi ia de c rare (dup o pauz în care s-a stat atârnat în piton folosind
autoasigurarea) prima grij a c r torului este de a scoate autoasigurarea din piton.
Criteriu de compara ie (vezi figurile):
Cazul 1
Cazul 2
1. O c dere cap de coard de în l ime 1.2 m, în primul caz folosind coard dinamic iar în
cel de-al doilea folosindu-se o coard static . Din figur se observ c factorul de c dere este
2, neexistând piton intermediar. Conform testelor UIAA în primul caz, for a de oc este de 7 KN,
iar în cel de-al doilea 18 KN. Cum limita suportabil a corpului uman este 12 KN, concluzia este
mai mult decât evident .
2. O c dere cap de coard de în l ime 10 m, având în primul caz un piton intermediar
plasat la 0.2 m de regrupare iar în cel de-al doilea caz având plasate dou pitoane intermediare
dup primii 4 m. Concluzia este urm toarea: plasând cât mai multe bucle, reducem drastic
factorul de c dere.
Plas m rezultatele în urm torul tabel:
Cazul 1 Cazul 2
Lungimea de coard desf urat 5.2 m 9 m
Factorul de c dere 1.9 1.1
For a de oc suportat de c r tor 9 KN 6 KN
For a de oc suportat de bucla echipat 15 KN 10 KN
Iat i un tabel cu consecin ele unei c deri cap de coard cu factor 1 constatate
experimental:
Distan a pân la bucla echipat aflat sub c r tor (m) 0,3 1 1,7 3,8 7,5 12,5
În l imea teoretic de c dere în gol (m) 0,6 2 3,4 7,6 15 25
În l imea de c dere constatat experimental (m) 1 3 5 10 20 30
For a de frânare necesar pentru o sarcin de 80 Kg. (KN) 4 5 6 8 10 12

EVITAREA C DERILOR
Cel mai bun mijloc pentru evitarea c derii este studierea pasajului ce urmeaz a fi parcurs,
în vederea cunoa terii posibilit ilor de c rare, de asigurare i de retragere. De multe ori, capul
de coard intr în pasaj f r a-l studia i are surpriza de a constata c nu a ales direc ia bun i
a p r sit traseul sau c nu mai rezist fizic s ajung pân la urm torul piton.
Dec rarea poate fi uneori foarte dificil i poate conduce la o c dere. Este bine s tim
cât de cât linia traseului din c r ile de specialitate sau de la cunosc tori ai zonei.
Retragerea trebuie f cut din timp, în caz de dificultate neprev zut , înainte de pierderea
for elor.
În caz de stricare brusc a vremii (vânt puternic, cea , ploaie, ninsoare) imediat trebuie
luat decizia de abandonare a traseului. Vara, în caz de averse toren iale, trebuie a teptat
trecerea ploii iar dup aceea trebuie preg tit coborârea prin rapel. Continuarea traseului pe
stânc ud poate genera mai mult ca sigur o c dere.
Oboseala poate genera i ea accidente. Dac condi ia fizic nu î i permite, nu încerca s
faci mai mult de un traseu pe zi. O zi de pauz dup un traseu greu este oricând binevenit .
CAPITOLUL 7
RAPELUL
Rapelul reprezint coborârea prin alunecare de-a lungul unei corzi. Preg tirea rapelului cere
prevedere, experien i con tiinciozitate. Cele mai multe accidente au loc la coborâre, datorit
euforiei, oboselii, frigului, apropierii unei ploi sau a nop ii. De aceea, exist o serie de reguli ce
trebuie respectate pentru eliminarea tuturor riscurilor. Cea mai important regul este
rezervarea unui interval de timp suficient pentru preg tirea rapelului.
Cel mai simplu punct de fixare al corzii îl constituie un copac sau mai rar, un col de stânc .
Cel mai bine este s se echipeze col ul cu o bucl de cordelin , care permite o recuperare mai
u oar a corzii. De obicei îns , rapelul se face dup un piton. În cazul folosirii a dou pitoane se
utilizeaz o cordelin pentru repartizarea uniform a efortului.
Pentru rapel este indicat un piton cu inel. În lips , se poate folosi un piton normal echipat
cu o bucl din cordelin . Dac avem o singur coard la dispozi ie, o vom trage prin inel pân la
mijlocul ei. Dac folosim dou corzi, le înnod m i tragem corzile prin inel pân când nodul
ajunge lâng inel. Capetele corzii se înnoad , apoi se strânge coarda de la capete spre piton în
bucle largi i se arunc cu o mi care larg , în a a fel încât s nu r mân ag at pe parcurs. La
recuperare se trage de cap tul care vine mai lesne; în cazul corzii duble se trage de firul cu
nod. În general, se trage de firul apropiat de stânc ; tr gând de cel lalt fir, acesta apas inelul
c tre perete, blocând coarda.
Înainte de coborârea ultimei persoane, coechipierul ajuns jos încearc s afle dac se
poate recupera cu u urin coarda. În caz contrar, cel r mas sus schimb dispozi ia corzii, în
a a fel încât recuperarea s se fac f r probleme. Recuperarea se face tr gând constant i
f r grab , f r smuncituri. Exist pericolul ca prin tragerea corzii s fie dislocate pietre. În fine,
cap tul corzii poate lovi în c dere un coechipier.
În timpul rapelului, picioarele se in dep rtate pentru a
evita r sucirea lateral în jurul axei corpului. Corpul se las
u or spre spate, iar picioarele se sprijin pe perete. Coarda
trece prin ambele mâini. O mân are rolul de a conduce
coarda (cea care ine firele venind de la pitonul de rapel),
cealalt are rolul de frân (cea care ine firele libere dinspre
vale). Întreaga greutate a corpului este preluat prin frecarea
corzii, în mân nu se simte practic nici un efort.
O gre eal frecvent pe care o fac încep torii este de a frâna cu mâna care conduce
coarda. În acest caz efortul este mare; aceast mân nu trebuie s serveasc decât pentru
men inerea echilibrului. Cu cealalt mân , cea dinspre vale, frânarea se face f r nici un efort
deosebit.
Înainte de a porni în rapel trebuie verificat dac capetele corzii ajung pân la o platform de
regrupare i dac urubul carabinierei în care se afl dispozitivul de frânare a fost închis. Viteza
trebuie s fie moderat pentru a nu ne "arde" mâinile prin frecarea corzii. Gâtul trebuie ferit de
atingerea corzii. La rapelul peste surplombe corpul r mâne liber atârnat în coard i începe s
se roteasc , ceea ce nu trebuie s ne alarmeze. În timpul rapelului trebuie evitat r sucirea
corzilor; firele trebuie men inute tot timpul paralele, pentru ca recuperarea s se fac cu
u urin .
Coborârea în rapel se face cu vitez constant , lin, pentru a nu solicita peste m sur
pitonul de rapel. Dac rapelul se face dup un piton, nu e recomandabil coborârea în salturi.
Ca dispozitiv de frânare se utilizeaz optul de rapel. Coarda de rapel se trece prin urechea mare
i peste urechea mic (vezi figura). În caz de pierdere a optului, se va utiliza nodul
semicabestan.
CAPITOLUL 8
CLASIFICAREA GRADELOR DE DIFICULTATE
UIAA & FRTA
Drept introducere anexez urm torul paragraf cules din mesajele trimise la lista de discu ii
Alpine.t:
"Traseele de escalad pot fi mai u oare sau mai grele. Pentru a putea fi comparate i
pentru a putea cei interesa i s tie cam la ce s se a tepte într-un anume traseu, s-au propus
clasific ri diverse, în spe "SCALE DE DIFICULTATE".
E destul de greu s caracterizezi într-un unic element dificultatea unui traseu, c ci depinde
de greutatea în sine, de lungime, de condi iile meteo, etc. Totu i, o cotare unic e necesar , ca
i la pârtiile de schi, etc. S-au încercat foarte multe modele. De fapt, se poate cota i un anumit
pasaj sau o lungime de coard dintr-un traseu dar i traseul pe ansamblu. Când auzi "un traseu
de gradul..." referirea e la tot traseul. Dar regulile sunt diferite dup fiecare sistem, dup cum
vom ar ta.
La ora actual este tot mai r spândit i acceptat pe plan interna ional a a-numita
"SCAL UIAA" adoptat de Uniunea Interna ional a Asocia iilor de Alpinism. Ea coteaz
traseele de alpinism sau escalad cu cifre romane i fiecare grad cu + sau - sau nimic, adic
avem de exemplu III-, III, III+, IV-, IV, IV+, V-, V, V+, etc. Caracteristica de baz este c
aceast scal de dificultate d ca i "grad de dificultate" a unui traseu gradul celui mai dificil
pasaj. A adar o man de 15 m. cu gradul VII+ i un traseu de 5 lungimi de coard în care
fiecare por iune de câte 15 m. e la fel de grea ca i man a amintit e dat tot ca i VII+.
Aceast scal UIAA este de fapt "Scala Welzenbach extrapolat ". Scala Welzenbach era o
scal care propunea 6 grade de dificultate, de la I (Traseu foarte u or, la limita dintre turism i
alpinism) i pân la gradul VI, care se definea ca cea mai mare dificultate pe care o poate trece
un alpinist experimentat i bine antrenat. Scala a rezistat multe decenii dar cu timpul, datorit
perfec ion rii tehnicii, echipamentului i a antrenamentului intens i special pe care îl f ceau unii
c r tori au ap rut trasee de gradul VI dar evident mai grele ca restul cotate ca fiind de gradul
VI. Era clar c trebuiau acceptate noi grade, i primul care a reu it s ob in recunoa terea
gradului VII a fost Reinhold Messner, pe care cei de acum îl cunoa tem mai ales ca i as al
Himalayei, primul cuceritor al Everestului f r oxigen, primul om care a urcat to i cei 14 optimiari,
sau în ultimii ani autor de expedi ii extreme prin pustiuri de ghea sau nisip. Dar Reinhold
Messner, înainte de a ataca Himalaya, a fost vedeta escaladei sportive pe stânc . A scris i
cartea "Der siebente Grad" (Gradul VII). Încet-încet s-a recunoscut i gradul VIII i IX i X iar
acum la bouldering se vorbe te i de gradul XI, XII. Sunt trasee pe care le fac 2-3 oameni din
lume. A a c scala Welzenbach a ajuns scala UIAA actual , teoretic deschis la partea
superioar , spre noi grade, c ci de fiecare dat , ca i în alte domenii, s-a spus c s-a atins
limita posibilului i totu i a venit cineva i mai bun.
În România avem o scal cu 1A, 1B, 2A, 2B, 3A, 3B, 4A, 4B, 5A, 5B, 6A, 6B. Pentru
fiecare s-a încercat o anumit defini ie i criterii de încadrare. Caracteristica de baz a scalei
române ti este c , spre deosebire de scala UIAA, la noi se ia dificultatea de ansamblu a
traseului. Astfel, un traseu scurt dar foarte greu e cotat la fel sau mai slab decât unul cu pasaje
nu prea grele dar foarte lung. Astfel, în mod clasic, un traseu nu putea avea gradul 6 dac nu
avea o diferen de nivel de minim 300 m. Erau trasee cu pasaje de 5 i 6 dar nu li se puteau da
decât gradul 4B c ci aveau numai 2-3 lungimi de coard .
La noi cotarea e destul de nesistematic . Mai demult exista o procedur foarte riguroas de
cotare i omologare, dar pe la începutul anilor '80 sistemul s-a cam blocat, au ap rut tot mai
multe trasee noi, nimeni nu mai f cea omolog ri i nici m car nu se inea o eviden . Plus c au
ap rut traseele moderne, gândite numai pentru escalada liber ("rotpunkt"), echipate cu spituri,
cu lungime de obicei mic dar dificultate mare, la care scala româneasc , axat pe alpinism, nu
prea mai avea aplicare deoarece se orienta dup dificultatea de ansamblu i punea accent i pe
lungimea traseelor.
De aceea, în România se folosesc la ora actual în paralel i sistemul clasic românesc
(pentru traseele clasice de alpinism) i sistemul UIAA (pentru traseele clasice care au fost
escaladate la liber i pentru traseele noi de escalad sportiv ). Aceast dualitate este într-un fel
benefic : în cazul traseelor clasice, mai lungi, chiar dac mergi în stil de escalad sportiv , la
rotpunkt, gradul românesc î i d o privire de ansamblu asupra efortului total necesar i în
consecin , chiar dac tii c ai for i treci pasaje de VIII dar nu ai antrenament general fizic i
psihic foarte bun nu te prea bagi într-un traseu de 6B c ci probabil e de c rat multe ore i nu e
voie s fii neantrenat, cu echipament precar, f r mâncare, ap , pelerin , sau cu un coechipier
insuficient verificat, c ci de i mergi în stil de c rare sportiv e ti de fapt în sfera alpinismului.
În schimb, gradul UIAA î i spune la ce s te a tep i. Într-un traseu clasic de 4B/VIII+ tii c dac
mai prinzi un piton sau pui sc ri e mergi lejer, dar dac vrei s mergi rotpunkt dai de pasaje
unde f r experien i antrenament special foarte bun, f r espadrile i carbonat de magneziu
nu prea treci.
La traseele scurte moderne, de escalad sportiv , e altceva i gradul UIAA î i este suficient
deoarece acolo nu e alpinism, totul e o dificultate tehnic , unde încerci i cazi pân reu e ti s
treci sau dac nu renun i i te dai jos f r probleme, la fel dac ai obosit sau se stric vremea,
etc. În plus, nu ai probleme de orientare, de acces i retragere iar parcurgerea traseului nu
dureaz ore multe. i de aceea nu e a a mare diferen între dificultatea fiec rui pasaj i
dificultatea de ansamblu, încât s necesite i cota ie în scala româneasc i în scala UIAA.
În România avem totu i noroc c 3A i 3B echivaleaz cu III-, III, III+ iar 6A i 6B cu VI-,
VI, VI+ etc., deci e o paralel între scale. Diferen a e doar, a a cum am amintit, c cele dou
scale se refer la lucruri u or diferite: scala româneasc d dificultatea de ansamblu iar cea
UIAA d pasajele cele mai grele. Prin urmare, la trasee relativ scurte escaladate la liber i cu
dificultate constant nu prea e diferen . Dar la trasee lungi sau la cele clasice, cu pasaje de
sc ri e, apar diferente substan iale."
Doctor Radu Mititean - eful echipei Salvamont Cluj
GraduI 1. U or. Caracter general: drum de munte cu aspect turistic greu.
A V i i brâne de abrupt; în aceast categorie se încadreaz traseele cu caracter turistic i de
introducere în alpinism a încep torului.
B V i de abrupt i hornuri. S ritorile de pe parcurs sunt uneori dificile. În anumite por iuni este
necesar asigurarea în coard a unor participan i.
GraduI 2. DificuItate medie. Caracter general: trasee u oare care cer cunoa terea tehnicii de
c rare liber .
A Hornuri stâncoase i ancuri izolate. Hornurile sunt scurte i prezint asperit i bune pentru
ramonaj. ancurile sunt cu diferen e de nivel mici.
B V i i creste. Trasee lungi combinate cu brâne, hornuri i creste.
GraduI 3. DificiI. Caracter general: începe s se practice c rarea prin aderen sau prin
opozi ie.
A Pere i i creste cu por iuni de c rare pe stânc , combinate cu pasaje u oare, caracteristice
gradului 2. Unele obstacole mai înclinate se trec artificial cu ajutorul pitoanelor.
B Pere i, creste sau hornuri cu mai mult de dou lungimi de coard . Predomin c rarea liber .
GraduI 4. Accentuat dificiI. Caracter general: apar pasaje dificile.
A Se folosesc sc ri e în loc de prize de picior, se trec surplombe. Traseele sunt în general
scurte, dar dificile, sau lungi, u oare i uneori întrerupte de por iuni greu de trecut.
B Trasee cu puncte de trecere dificile, fisuri deschise, travers ri, treceri de surplombe.
GraduI 5. Foarte dificiI. Caracter general: trasee lungi i foarte înclinate.
A Trasee de minimum patru lungimi de coard cu treceri directe de surplombe i cu travers ri
expuse.
B Trasee lungi, foarte dificile, cu succesiuni de obstacole care cer un efort sus inut. Prizele sunt
mici i rare iar distan ele dintre pitoane sunt i ele mari.
GraduI 6. Extrem de dificiI. Caracter general: trasee foarte dificile i foarte lungi.
A Se trec succesiuni de surplombe care cer manevre de corzi i cunoa terea tehnicii de c rare
artificial . Se trec hornuri sp late i fe e stâncoase înclinate i netede. Regrup rile sunt
incomode.
B Se trec tavane. Platformele de regrupare sunt mici sau inexistente. Se folosesc pitoanele de
expansiune în lipsa fisurilor necesare baterii pitoanelor. Traseul are minimum 300 m. altitudine.
CAPITOLUL 9
M SURI ELEMENTARE DE PRIM-AJUTOR
Studiile medicale recente au eviden iat faptul c este foarte periculos pentru o persoan s
atârne incon tient în ham. În cazurile normale, se poate sta atârnat f r probleme, cu condi ia
repozi ion rii corpului la intervale constante de timp din momentul când pozi ia devine incomod .
Repozi ionarea elimin strangularea circula iei sangvine.
Dac o persoan atârn i nu se mi c , î i poate pierde con tiin a în doar câteva minute,
iar f r o interven ie rapid poate muri. O lovitur la cap (în urma unei c deri sau din cauza
impactului cu un obiect în c dere) sau o urgen medical (le in, probleme cu inima) pot
conduce la cazul de atârnare incon tient .
Prin urmare, este necesar interven ia rapid a coechipierului, întrucât sunt disponibile doar
câteva minute. Dac este posibil, r nitul poate fi coborât în regrupare sau pe o platform
intermediar . Dac nu, salvarea devine mai dificil , întrucât coechipierul trebuie s coboare în
rapel sau s urce pe coard lâng r nit.
Dou reguli de baz pentru cazul r nirii unei persoane, având ca urmare durerea i ocul:
nu se va administra nici un fel de medicament (morfin , tranchilizante, aspirin , etc.)
se va pansa, imobiliza, împacheta, instala, transporta r nitul cu suficient grij pentru a
reduce suferin a la minimum.
Nu se dau b uturi alcoolice unui r nit. În lupta contra frigului se pot utiliza pe cât posibil
b uturi calde în cazul unui r nit în stare con tient f r oc i f r traumatisme abdominale.
Netransportabili sunt cei cu stop respirator; se încearc mai întâi respira ia artificial
Pentru o persoan aflat în stare de oc problemele sunt mai dificile întrucât cu mijloace
nespecializate este aproape imposibil tratarea ocului. Este posibil doar plasarea picioarelor
victimei mai sus i aplicarea unui pansament compresiv peste picioare.
În caz de com trebuie reduse la minimum preparativele i îngrijirile generale i s se fac
transportul cât de repede posibil.
TRANSPORTUL
r nitul trebuie ferit de frig i de dureri
se controleaz respira ia: se va evita asfixia prin înghi irea limbii sau vom
se controleaz circula ia
în caz de hemoragie: se va folosi i verifica pansamentul sau garoul
în caz de r nire la piept: pozi ia semia ezat
în caz de r nire la abdomen: pozi ia culcat cu genunchii u or ridica i
în caz de r nire la coloana vertebral : se culc r nitul pe un plan dur
în caz de r nire la craniu: se culc r nitul pe spate, în pozi ie joas i bine imobilizat, un
picior îndoit din genunchi
în caz de r nire la picioare: se transport r nitul cu capul spre vale
în caz de oc: capul victimei trebuie s fie orientat c tre partea de sus a pantei
în caz de fracturi costale: nu se imobilizeaz în nici un mod fractura!
RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE
Succesul reanim rii este condi ionat de trei imperative:
Rapiditatea interven iei. O victim rareori revine la via dac nu a respirat timp de 5 minute.
Necesitatea absolut a unei bune permeabilit i a c ilor respiratorii superioare prin
împiedicarea limbii de a intra în faringe i a obtura aceste c i.
Continuarea efortului de reanimare.
Reanimarea trebuie continuat pân când victima î i reg se te propria sa autonomie
respiratorie i circulatorie sau pân la constatarea decesului de c tre un medic. Resuscitarea se
repet timp de minim o jum tate de or , în unele cazuri abandonându-se abia dup mai multe
ore (tr zni i, hipotermi).
Resuscitarea nu se face cu pauze ci într-un un ritm bine determinat, cum ar fi 10-12
insufl ri pe minut. Se recomand ca metod de respira ie artificial binecunoscuta metod gur
la gur . Pentru o determinare corect a faptului dac accidentatul respir sau nu, se va lipi
urechea peste gura sau nasul victimei. Înainte de a începe respira ia, se vor degaja c ile
respiratorii prin hiperextensia capului, luxarea anterioar a mandibulei, etc. Respira ia gur la
gur este executat corect dac toracele se destinde cu minim 3-4 cm. Între dou insufl ri c ile
respiratorii trebuie l sate libere pentru ca aerul s ias spontan afar prin elasticitatea cutiei
toracice.
În caz de stop respirator i cardiac, respira ia artificial nu este suficient i trebuie înso it
de masajul cardiac extern.
FRACTURI, LUXA II, ENTORSE
Entorsa reprezint elongarea sau ruptura unor ligamente, îndeosebi a genunchiului sau a
gleznei. Poate fi u oar sau grav . O entors u oar , cu umflare slab i care mai permite o
mi care satisf c toare a articula iei, se trateaz cu un bandaj simplu. Dac umfl tura este
important i apare aproape imediat, înso it de dureri mari, leziunea trebuie tratat la fel ca o
fractur , cu imobilizare i transport.
Luxa ia reprezint deplasarea unei articula ii în afara pozi iei sale normale. Nu trebuie
redus decât de un medic. Luxa ia se imobilizeaz în pozi ia cea mai pu in dureroas , de regul
a a cum a fost g sit , oricât de ciudat ar fi. În nici un caz nu se pune în ax sau nu se
trac ioneaz !
Imobilizarea membrelor se face cu atele. La nevoie atelele se pot improviza, dar cel mai
simplu este de a lega piciorul fracturat de cel s n tos.
TRUSA DE PRIM-AJUTOR
Prezent m componen a minim a unei truse de prim-ajutor, ce trebuie luat în traseele
lungi:
pansament sau comprese sterile + leucoplast
aspirin
algocalmin
betadin
vat
alifie împotriva durerilor musculare (op ional)
spray pentru arsuri (op ional)
PL GILE SUPERFICIALE
Ne vom referi strict la tratamentul pl gilor produse prin traumatisme u oare. Tratamentul
urm re te oprirea sânger rii, asigurarea condi iilor pentru o vindecare rapid i prevenirea
infec iei.
Pentru acela i tip de ran diferite zone ale corpului vor sângera diferit, cel mai mult pl gile
din zona capului i gâtului. Oprirea sânger rii se va face imediat dup r nire dac este cazul.
Cu o bucat de material textil, curat dar nu neap rat steril , se apas direct pe ran . Dac o
plaga situat la nivelul unui membre sângereaz masiv, r nitul va fi a ezat întins pe spate, cu
membrul respectiv ridicat, astfel încât plaga s fie deasupra nivelului inimii, iar presiunea se va
aplica pe ran în aceasta pozi ie. Nu se va ap sa lâng rana i nu se va pune garou, chiar daca
sângerarea este abundent . Presiunea se men ine atât timp cât e nevoie, pân la oprirea
sânger rii.
Nici o ran nu este ini ial curat întrucât peste tot în mediul înconjur tor exist microbi.
Trebuie prevenit proliferarea microbilor în plag care poate avea consecin e foarte grave
(cangren ) chiar dac rana pare la început inofensiv .
Este foarte important ca rana s fie sp lat cu apa din abunden i s pun. Trebuie s se
foloseasc un jet de ap , iar bucata de s pun nu se pune direct pe ran pentru a nu l sa
fragmente. Opera ia trebuie f cut foarte con tiincios i trebuie obligatoriu înso it de
îndep rtarea eventualelor corpuri str ine (p mânt, a chii de lemn, fragmente de roc ) sau buc i
de piele moart . Pân la vindecare rana trebuie sp lat cel pu in o dat pe zi cu ap i s pun.
Reapari ia unei mici sânger ri dup sp lare nu trebuie s ne sperie.
Spirtul (alcoolul medicinal) nu se va folosi în nici un caz înaintea sp l rii cu ap i s pun i
nu este recomandat nici ulterior pentru dezinfec ia r nii. Spirtul omoar bacteriile dar i celulele
proprii venite în plag pentru a ap ra organismul împotriva acestor bacterii, iar ulterior bacteriile
r mase se înmul esc mult mai repede. De aceea spirtul poate fi folosit eventual, doar pentru
dezinfec ia tegumentului intact din jurul pl gii.
Cea mai bun substan dezinfectant , ce poate fi folosit direct pe orice ran ( i nu
ustur !), este betadina. Se g se te în farmacii sub form de gel sau solu ie.
O alt substan ce se poate folosi pentru dezinfec ia r nii este cloramina, care se g se te
la farmacie sub form de pastile. Solu ia dezinfectant se prepar la fa a locului din pastile de
cloramina i ap . De i cloramina pare a fi mai u or de transportat în trusa medical . prin
compara ie cu betadina este mai pu in eficient .
Apa oxigenat este un foarte bun dezinfectant dar este ceva mai greu de transportat. Dac
tot obi nui i s lua i o sticlu de spirt la munte, mai bine renun a i la con inut i pune i în loc ap
oxigenat .
Dup oprirea sânger rii, sp lare i dezinfec ie se va trece la pansarea r nii. Pansamentul
trebuie s fie steril, pe cât se poate aerisit (nu se acoper complet cu leucoplast) i nu foarte
gros. Leucoplastul va fi aplicat pe pielea s n toas i nu trebuie în nici un caz s ating rana.
Dup aproximativ 24 de ore de la r nire este cel mai bine ca o plag superficial s fie
l sat la aer, f r pansament. Explica ia este c cei mai periculo i microbi ce se pot dezvolta
într-o ran sunt cei anaerobi (microbi c rora aerul le este fatal). În plus, un pansament men ine
o oarecare umezeal care nu e favorabil vindec rii. Totu i, exist situa ii în care pansarea r nii
r mâne necesar pe o perioad de timp mai îndelungat (pentru a evita contactul cu
îmbr c mintea sau cu p mânt, crengi, etc.; alteori chiar aerul nu permite l sarea descoperit a
r nii: de exemplu, pe o vreme cu vânt puternic, chiar în condi iile aerului curat de la munte, nu e
bine ca rana s stea descoperit ).
Obligatoriu o dat pe zi pansamentul se va scoate, se va sp la rana i apoi se va pune un
pansament nou (de preferat pe ran se va pune, înainte, pu in betadin ). La nevoie,
schimbarea pansamentului se va face mai des - de exemplu dup o ploaie pe traseu nu se va
l sa pansamentul ud.
Chiar în condi iile unui tratament corect aplicat este foarte important supravegherea r nii.
Dac pielea din jur se înro e te la mai mult de 1-2 cm de la marginea pl gii i devine lucioas ,
dac zona afectat se umfl , dac durerea se accentueaz sim itor, dac din plag se scurge
puroi, înseamn c rana s-a infectat.
Destina ia imediat trebuie s fie cel mai apropiat spital.
© Florian "Kobe" Mastacan