CURS FITNESS MASTER Cuprins Curs I LOCUL FITNESS-ULUI ÎN ŞTIINŢA SPORTULUI / 1.1. Definiţia noţiunii de fitness / 1.2.

Caracteristici şi subsistemele educaţiei fizice / 1.3. Sportul definiţie şi carcateristici / 1.4. Evoluţia, rolul sportului si subsistemele lui / 1.5. Beneficiile şi funcţiile sportului / 1.6. Sportul în activitatea cotidiană şi ecoul social / Curs II SĂNĂTATEA, CONDIŢIA FIZICĂ ŞI EXERCIŢIUL FIZIC 2.1. Exerciţiul fizic din antichitate până azi / 2.2. Sănătatea, condiţia fizică şi exerciţiul fizic / 2.3. Detalii referitoare la condiţia fizică / 2.4. Factorii care influenţează condiţia fizică / 2.5. Modificări care au loc odată cu înaintarea în vârstă / 2.6. Testarea condiţiei fizice aerobe / Curs III RELAŢIA DINTRE EXERCIŢIU FIZIC, SĂNĂTATEA ŞI CONDIŢIA FIZICĂ / 3.1. Definirea condiţiei fizice / 3.2. Relaţia de interdependenţă dintre exerciţiu fizic şi sănătate / 3.3. Practicarea exerciţiului fizic şi creşterea condiţiei fizice / 3.4. Combaterea sedentarismului prin practicarea exerciţiului fizic / Curs IV STRUCTURA CAPACITĂŢII DE PERFORMANŢĂ / 4.1. Antrenamentului sportiv / 4.2. Antrenarea sistemelor generatoare de energie / 4.3. Aptitudinile şi atitudinile / 4.4. Ambianţa / Întrebări capitolul IV / 85 - Răspunsuri / Curs V DEZVOLTARE FIZICĂ ŞI COORDONATELE FITNESS –ULUI / 5.1. Definirea categoriilor de creştere şi dezvoltare fizică / 5.2. Caracteristici - Categorii de indici pentru dezvoltarea fizică / 5.3. Coordonatele fitness-ului / Curs VI EFORTUL ÎN ACTIVITATEA SPORTIVĂ / 6.1. Definirea efortului fizic / 6.2. Parametrii efortului fizic / Orientarea efortului / Caracterul efortului fizic, relaţia dintre efortul fizic şi efortul psihic / Curs VII – ROLUL FACTORILOR PSIHOLOGICI ŞI BIOLOGICI ÎN PRACTICAREA SISTEMATICĂ A EXERCIŢIULUI FIZIC / 7.1. Pregătirea psihologică – definiţie / 7.2. Antrenamentul invizibil (pregătirea biologică) pentru concurs / Curs VIII PROCESAREA INFORMAŢIEI / 8.1. Sistemul de procesare a informaţiilor / 8.2. Propriocepţia / 8.3. Sisteme mnezice – definiţie / 8.4. Motivaţia şi scopurile / 8.5. Tensiunea psihică în sport / Curs IX SPORTUL ŞI PERSONALITATEA / 9.1. Tipuri de personalitate / 9.2. Tipuri somatice şi corespondenţa dintre sportul practicat şi alura corpului / 9.3. Imaginea contemporană a corpului ideal / Curs X FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PERFORMANŢA / 10.1. Factori fiziologici /

1

10.2. Factori psihologici (mentali)/ 10.3. Factori de mediu / Curs XI REFACEREA DUPĂ EFORT / 11.1. Definiţia şi factorii care influenţează refacerea / 11.2. Mijloace de refacere / 11.3. Refacerea după efortul fizic / 11.4. Definiţia oboselii / 11.5. Fazele oboselii / Curs XII ASPECTE ALE PREGĂTIRII EDUCAŢIONALE: NOŢIUNI DE IGIENĂ SPORTIVĂ, ALIMENTAŢIA ŞI SPORTUL / 12.1. Definiţie, obiective, măsuri igienice şi măsuri de prevenire / 12.2. Bazele sportive, instalalţiile şi materialele sportive şi igiena acestora / 12.3. Principiile alimentare / 12.4. Raţia alimentară - rolul ei în alimentaţia sportivă / 12.5. Dieta echilibrată / 12.6. Greutatea corporală şi controlul greutăţii / 12.7. Susţinătoare de efort şi substanţe nutritive necesare corpului / Curs XIII CĂLIREA ŞI BENEFICIILE EI ASUPRA ORGANISMULUI / 13.1. Definiţia călirii organismului / 13.2. Principiile călirii organismului / 13.3. Proceduri de călire / Curs XIV FUMATUL, ALCOOLUL, SUBSTANŢELE FARMACOLOGICE DOPANTE, DROGURILE ŞI ACTIVITATEA SPORTIVĂ / 14.1. Fumatul / 14.2. Alcoolul / 14.3. Substanţe farmacologice dopante / 14.4. Drogurile / Curs XV MIJLOACE DE CONTROL ŞI AUTOCONTROL AL EVOLUŢIEI INDIVIDULUI ŞI EFECTELE ANTRENAMENTULUI ASUPRA CORPULUI / 15.1. Mijloace de control şi autocontrol al evoluţiei individului / 15.2. Aparatură, metode, procedee de investigaţie medico-sportivă / 15.3. Indici de apreciere şi formulele lor de calcul /

2

Curs I LOCUL FITNESS-ULUI ÎN ŞTIINŢA SPORTULUI 1.1. Definiţia noţiunii de fitness 1.2. Caracteristici şi subsistemele educaţiei fizice Sportul definiţie şi carcateristici 1.4. Evoluţia, rolul sportului ;i subsistemele lui 1.5. Beneficiile şi funcţiile sportului 1.6. Sportul în activitatea cotidiană şi ecoul social

Ştiinţa educaţiei fizice şi sportului ( noţiunea superioară – ştiinţa) – înţelesul principal = Totalitatea cunoştinţelor privind exerciţiile fizice, corelate într-un sistem de noţiuni şi prezentate într-o teorie proprie, care stabileşte principiile după care se prevăd, se valorifică şi se confirmă efectele biologice şi spirituale în practica vieţii sociale. Observaţii: Ştiinţa educaţiei fizice şi sportului prin profilul cunoştinţelor sale de ordin biologic şi pedagogic are un caracter de sinteză. Obiectul ei de cunoaştere îl constituie omul în procesul său de integrare socială şi cu ajutorul practicării exerciţiilor fizice, în scopul perfecţionării sale organice şi psihice şi implicit al măririi randamentului său social.1 Chiar dacă în ţara noastră se foloseşte termenul de „Ştiinţa educaţiei fizice şi sportului” aproape în întreaga Europă termenul a fost înlocuit cu sintagma “Sports Science” = Ştiinţa Sportului – pentru a defini domeniul nostru de activitate. Ceea ce ne-a determinat să abordăm această temă a fost necesitatea încadrării sau stabilirii locului pe care îl ocupă fitnessul în contextul Ştiinţei Sportului. Faptul că Ştiinţa Sportului a fost de-a lungul timpului în pedagogie sau medicină ca ramură a acestora, iar azi „se utilizează metode, tehnici, ipoteze şi din alte ştiinţe cum sunt: biologia, psihologia, antropologia, sociologia” M., Epuran2, ne demonstrează că domeniul nostru de activitate a devenit o ştiinţă interdisciplinară. Valorile care înalţă educaţia fizică şi sportul la rang de ştiinţă pot fi fizice, intelectuale, morale, sau spirituale. Cu cât aceste activităţi contribuie la sporirea tonusului vital al individului sau al grupului, cu atât mai mult se va apropia de cultură şi de conceptul de ştiinţă a sportului. În concepţia lui Parsons, sistemul cultural este legat de sistemul social prin relaţii de instituţionalizare, iar sistemul personalităţii umane îl internalizează în realitatea socială (Biriş I., 2000). În societatea postmodernă şi în cea în care globalizarea impune anumite realităţi sociale, societatea şi cultura se definesc în mod corelativ, „oricine şi orice participant la viaţa socială fiind un produs cultural”. (Achim Mihu,1996). Cultura fizică sintetizează toate valorile menite a fructifica exerciţiul fizic în scopul perfecţionării potenţialului biologic, spiritual şi motric al omului (Cârstea, 1999). Sintagma cultură fizinlocuită cu succes cu sintagma Ştiinţa Sportului, datorită numeroselor cercetări de valoare întreprinse pe plan mondial în domeniul nostru de activitate. Din perspectiva ştiinţei sportului, calitatea vieţii omului este abordată în segmentele sănătate, învăţământ, educaţie şi ecologie. În acest context sfera ştiinţei sportului cuprinde o diversitate de valori specifice domeniului, cum sunt: • valori create în scopul organizării superioare a practicării exerciţiilor fizice; • valori create în dezvoltarea filogenetică a omului, care se referă mai ales la idealul de armonie corporală; • valori de natură materială sau create prin spectacolul sportiv; • valori de ordin spiritual. Creaţia de valori reprezintă caracteristica esenţială a ethos-ului uman, expresia unei inepuizabile voinţe de putere ca manifestare a vieţii, ca afirmare a autodeterminării şi emancipării omului (Albulescu, 1999).
1 2

Alexe,N., şi colab.(1974) – Terminologia educaţiei fizice şi Sportului, Bucureşti, Edit Stadion, pg. 115 Epuran, M., (1992) – Metodologia cercetării actvităţilor corporale, vol.I şi II, Bucureşti, ANEFS.

3

egalitatea şanselor de participare. În perspectivă întreaga populaţie trebuie să aibă acces la practicarea activităţii fizice cu efecte benefice. care din perspective pluridisciplinare trebuie să întregească viziunea holistică asupra calităţii vieţii şi devenirii omului. Cluj -Napoca 4 . viteza sub diversele ei forme de manifestare. Principiul care guvernează această categorie de valori este accesibilitatea. • Teste EUROFIT adaptate pentru persoane în vârstă: pentru capacitatea generală de efort.termenii care definesc activitatea de educaţie fizică şi sport în relaţie cu calitatea vieţii sunt: • Activitatea fizică (AF) .este important ca valorile să fie cuantificate. Din punct de vedere economic este necesară implicarea autorităţilor publice (aşa cum sunt ele prevăzute în Carta Europeană a Sportului). tenacitatea. rezistenţa musculară. cultul muncii.exerciţiul fizic ca formă naturală de mişcare. iar rolul sponsorizării şi al sectorului privat trebuie reglementat de legi favorabile. echilibrul comportamental. Infrastructura şi resursele umane . supleţea. evaluarea. condiţia fizică şi sănătatea" desfăşurat la Torino în mai 1992 . Exerciţiile cu grad adecvat de intensitate exersate minimum 30 de minute pe zi pot realiza astfel de efecte. Evaluarea calitativă este cea mai dificilă. infrastructura şi resursele umane. Forma plenară de existenţă şi dezvoltare a valorilor sportive se regăseşte cel mai bine în cadrul conceptelor olimpismului. frumuseţea fizică. autodepăşirea. Activitatea fizică . viabilitatea. dar nu trebuie să-şi piardă caracterul moral. • contracte.3 Valorile sportive . etc. securitatea. au fost materializate prin generalizarea celor două teste EUROFIT: • Teste EUROFIT de aptitudine fizică ce vizează următoarele dimensiuni: rezistenţa cardio-respiratorie.orice mişcare realizată cu ajutorul muşchilor scheletici care determină o creştere substanţială a consumului energetic în repaus.În acest context se încadrează definiţia pentru „sport" din „Carta Europeană a Sportului": „Orice formă de activitate fizică ce are ca obiectiv exprimarea sau îmbunătăţirea condiţiei fizice şi psihice. prin Consiliul Miniştrilor. acest grup de valori trebuie subordonat principiilor de asigurare a stării de sănătate şi de integrare socială pentru cei defavorizaţi. rezistenţa cardiorespiratorie şi respiratorie. • dopaj.fair-play-ul. Obiectivele prioritare sunt: eficienţa. mobilitatea coloanei vertebrale. filosofia sportului. dorinţa de victorie. Dar valorile morale sunt valori-scop. perseverenţa. de performanţă. multiplicat UBB. măsurători antropometrice. altele ca valori estetice. În viziunea Consiliului Europei (prin Manifestul european privind tineretul şi sportul) aceasta este o formă de provocare şi de recreere bazată pe joc pentru tineri. Impactul economic al investiţiei publice în sport este major.cuprinde un ansamblu de valori spirituale. date de identificare. astfel inter-relaţia umană sportivă nu mai este un act pur dezinteresat. vitalitatea. • baze materiale performante. În concluzie. dezvoltarea relaţiilor sociale sau obţinerea de rezultate în competiţii la toate nivelurile prin intermediul unei activităţi organizate sau nu”. echilibrul. al angajării. Excelenţa sportivă se referă la vârful piramidei. dar recomandările cu privire la politicile de evaluare ale Consiliului Europei. Unele dintre acestea pot fi interpretate ca valori morale. iar baza acestor activităţi o constituie familia şi şcoala. pe când valorile sportive sunt valori-mijloc. rentabilitatea. excelenţa sportivă. Componentele fundamentale ale culturii fizice sunt: valorile sportive. Bunăstarea tânărului şi dobândirea unui mod sănătos de viaţă sunt finalităţi esenţiale. În cadrul valorilor sportive apare interesul. forţa sub diversele ei forme de manifestare. • violenţă în sport. 3 Rusu Flavia (2008) – Note de curs Fitness. activitatea fizică (exerciţiul fizic). În acest context Carta Europeană a Sportului prevede reglementări cu privire la: • profesionism.acest capitol are în vedere implicarea economică a comunităţii pentru asigurarea infrastructurii necesare practicării sportului şi politica de formare a formatorilor în aşa fel încât să se asigure calificările obligatorii şi necesare. Evaluarea . mobilitatea articulară. Filosofia culturii fizice . În „Declaraţia prin consens" elaborată la cel de-al II-lea „Simpozion Internaţional privind educaţia fizică.

grupe..112. educaţia morală. exerciţiul fizic şi sportul sunt utilizate ca sinonime în literatură sau mai ales în mass-media. putere. • Sportul pentru toţi . De multe ori activitatea fizică. • Condiţie fizică direcţionată spre sănătate (CFS) . raportul lipide-hidraţi de C oxidaţi. funcţionalitatea inimii şi a plămânilor. 1. Bucureşti. statut social-economic. (1986) CFS se caracterizează prin: masa corporală raportată la înălţime. valori sociale. educaţia estetică şi educaţia tehnicoprofesională. în funcţie de nivelul cultural şi formaţia profesională a celui ce îl utilizează.bucuria de a trăi.definită prin termenii capacităţii de performanţă sau în activităţi ocupaţionale. Este un proces instructiv-educativ atât bilateral cât şi independent. pedagogică prin metodă. adipozitatea viscerelor abdominale.Definiţie fitness-ului Fitness-ul este un concept care are multiple înţelesuri. densitatea oaselor. Educaţia fizică ( noţiunea superioară – educaţie) – înţelesul principal = activitatea care valorifică sistematic ansamblul formelor de practicare a exerciţiilor fizice în scopul măririi. M.stil de viaţă. în principal. CFP depinde de abilităţi motrice. conjunctural.formă de AFL efectuat în mod obişnuit prin repetarea de-a lungul unei perioade de timp (antrenament) cu obiectiv extern sau intern specific. Observaţii: educaţia fizică este fiziologică prin natura exerciţiilor sale. Fitness-ul este capacitatea de a accede la o calitate optimă a vieţii.5 Între toate componentele educaţiei există o strânsă interdependenţă.• Activitatea fizică din timpul liber (AFL) este acceptată ca o activitate extraprofesie. ele formând un întreg. • Sanătatea negativă . educaţia fizică se desfăşoară în timp.sport competiţional. forţa şi rezistenţa musculaturii abdominale şi dorso-lombare.educativ bilateral. Considerăm necesar să definim în continuare noţiunile cele mai importante ale domeniului. • Sportul în competiţie . Alături de educaţia intelectuală. reprezintă deci o condiţie dinamică.format din relaţii sociale. psihic. profilul lipidic şi lipoproteic sanguin. biologică prin efectele sale şi socială prin organizare şi activitate în centrul căreia stă omul se constituie ca o categorie de bază a domeniului. rezistenţă. Sportul este un termen polisemantic. • Starea de bine . educaţia fizică este componentă a educaţiei generale. distribuţia ţesutului adipos subcutanat. metabolismul glucozei şi a insulinei. reguli şi forme de organizare. tensiunea arterială. şi colab. Oricum. Din această perspectivă sunt studiate şi implicit mai binecunoscute efectele biologice ale activităţii fizice4: • Condiţie fizică direcţionată spre performanţă (CFP) .(1974) – Terminologia educaţiei fizice şi Sportului. După Ifrim.orice abatere de la buna stare fizică sau psihică. • Mediul social . apartenenţă la organizaţii. a potenţialului biologic al omului în concordanţă cu cerinţele sociale. VO2 max. • Exerciţiul . social.1. trebuie să aminitim de o anumită ramură sportivă. şi anume: a. Alexe. putere şi capacitate cardiorespiratorie. compoziţia corporală. dimensiuni şi compoziţie corporală.N. etc În cadrul procesului bilateral relaţia conducător-subiect este complexă şi permanentă şi vizează activitatea motrică aceasta fiind totalitatea acţiunilor motrice încadrate într-un sistem de idei.reprezintă componente ale CF asupra cărora nivelul obişnuit de AF are efecte favorabile sau nefavorabile şi se raportează la statusul de sănătate. Ca proces instructiv . când ne referim la sport în particular.concept holistic care poate fi definit sau descris din diverse perspective: fizic. pg. • Sănătatea pozitivă . forţă musculară. Finalitatea ei este obţinerea unui efect complex de adaptare a organismului 4 5 Rusu Flavia (2008) – Note de curs Fitness. un sistem. care valorifică extensiv exerciţiul fizic în scopurile amintite. • Atribute personale . motivaţie şi status nutriţional.asimilat cu recrearea şi activitatea fizică ocupaţională. vârstă. material. sex. Stadion.asociată cu morbiditatea. multidimensională ce se bazează pe o stare de sănătate pozitivă şi include în ea mai multe componente: fitness intelectual. etc. 5 . multiplicat UBB Cluj –Napoca. spiritual şi fizic (condiţia fizică). • Morbiditatea . sistematic şi presupune existenţa conducătorului procesului şi a subiecţilor organizaţi în clase. Edit.

Educaţia fizică a tinerei generaţii (preşcolară..Este accesibilă tuturor indivizilor .înţelesul principal = actul motric efectuat fără participarea conştiinţei. a. exemplu de mişcări voluntare: alergarea de rezistenţă. pentru dezvoltarea capacităţilor (calităţilor) motrice sau pentru dezvoltarea fizică corectă şi armonioasă.Este pedagogică prin metode: demonstraţia unei mişcări de către sportivul cel mai bun al clasei. Caracteristicile şi subsitemele educaţiei fizice: .Are un predominant caracter formativ (pregătire pentru viaţă. ridicarea unor greutăţi. .principal meaning = reflexly conducted and regulated motor act performed without the participation of the conscience. care se execută în mod normal inconştient. Actul motric este orice exerciţiu fizic executat conştient. Mişcare voluntară (noţiunea superioară .Educaţia fizică a adulţilor.mişcare) . tensiunea arterială. curajul. .mişcare) . .indiferent de modul ei de execuţie) stă la baza educaţiei fizice şi a sportului. se realizează în timpul liber al subiecţilor şi în absenţa conducătorului. Specifice fiecărui subsistem Subsitemele educaţiei fizice sunt: .înţelesul principal = actul motric efectuat conştient şi orientat spre atingerea unui anumit scop6. Tehnica mişcării (noţiunea specifică: . şi colab. de a întări şi de a educa voinţa. formulate cu precizie şi claritate în documentele oficiale de specialitate: (programe de studiu. capacitatea pulmonară. Sportul definiţie şi carcateristici În dicţionare cuvântul SPORT este definit drept ”complex de exerciţii fizice şi de jocuri practicate în mod metodic. 1.mişcare) . însuşirea şi respectarea regulilor competiţiei. Edit Stadion. alergarea.. .2. condus şi reglat pe o cale reflexă. . Observaţii: Mecanismul mişcării voluntare constă în activitatea centrilor motrici corticali în stare de excitabilitate optimă.Este biologică prin efecte: la cei antrenaţi scade frecveţa cardiacă şi tensiunea arterială şi creşte capacitatea pulmonară. planuri de dezvoltare) b. . Definirea tehnicii mişcării ne ajută să înţelegem că actul motric (mişcarea. Ex: educaţia fizică. existenţa unei gropi sau alte situaţii neaşteptate. Activitatea se defineşte prin scop şi motivaţie proprie.Este socială prin organizare: se desfăşoară în şcoală. Involuntary movement (generic notion – movement) . 168. Noi devenim conştienţi în momentul în care se întâmplă ceva deosebit: alunecare pe gheaţă. (vezi schiţă). Presupune folosirea experienţei acumulate în proces bilateral. . Mişcare involuntară (noţiunea superioară . Observaţii: Tehnica mişcării presupune între altele şi adaptarea ei la particularităţile individuale ale executantului. pg. studenţească) subsistem considerat ca fiind nucleul activităţii de educaţie fizică. cu scopul de a dezvolta.(vezi foto – Sistemul nervos). şcolară.etc. exerciţiul – prin repetarea de un număr de ori a mişcării.Este fiziologică prin natura exerciţiilor: prin practicarea exerciţiului fizic se îmbunătăţesc parametri de frecvenţă cardiacă. din deprinderi şi priceperi motrice de bază şi utilitar aplicative.înţelesul principal = structura raţională a actului motric corespunzătoare scopului urmărit.(1974) – Terminologia educaţiei fizice şi Sportului. antrenamentul sportiv etc...şi de perfecţionare a dinamicii acestuia. reglementate ale acestei activităţi” dar şi ”totalitate 6 Alexe. iniţiativa şi disciplina. Actul motric poate fi executat voluntar sau involuntar. De exemplu: mersul. Ca activitate independentă desfăşurată individual sau în grup. Buucreşti. b. Generale. profilactic.Dispune de un mare număr de exerciţii fizice din ramuri şi probe sportive. 6 .Educaţia fizică a vârstei a treia – ceea ce la noi nu se prea realizează. recuperator) – vezi foto . fiecare dintre formele particulare.Educaţia fizică militară .N.

Este vorba. în vederea obţinerii unor performanţe concretizate în recorduri sau victorii. Sport (generic notion .dacă nu covârşitor – asupra sănătăţii şi prelungirii speranţei de viaţă.the physical exercise – evidently. condiţiile materiale le permit într-o mică măsură să aleagă un sport care presupune şi costuri. oamenii săraci. antrenorul îşi va putea menţine postul de comandă al procesului de pregătire. (DEX. Conştientizarea faptului că stilul de viaţă (având şi componenta activităţilor fizice şi de recreere prin sport) are un impact major . întărirea musculară. systems and principles. El a căpătat o amploare deosebită după reluarea Jocurilor Olimpice în anul 1896 şi sub impulsul acestora. şi de preponderenţa altor valori ale vieţii personale. în vederea obţinerii de către individ sau colectiv a perfecţionării posibilităţilor morfofuncţionale şi psihice. comunităţii.education) .. Pe de o parte. evitarea supraponderalităţii etc. el fiind suprapus. creşterea copiilor. mintea lor. ca element important al pregătirii tinerei generaţii pentru exigenţele vieţii sociale. „Prin informaţiile ce oglindesc influenţa şi interrelaţiile dintre sistemele de acţionare şi răspunsul performanţial al sportivului. a specific material basis. oamenii se relaxează. Cluj –Napoca.M. tot preocupărilor din sfera familiei. a category of the domain which created itself a personal national and international structure. reglarea ritmului cardiac. cuprinzând şi stima de sine. se nasc noi strategii de rezolvare a problemelor. Lucrurile stau însă diferit pentru statele mai sărace. în opţiunile lor de viaţă. Prin sport. asociaţiile mentale mai bogate. este unul din factorii care conduc la această situaţie în statele avansate. a personal surpassing or that or the partner. pentru această din urmă categorie. pg. racordat la cuceririle tehnice şi ştiinţifice specifice. Editura Stadion. mai precis cele centrate în special pe obţinerea mijloacelor de subzistenţă. Sportul este activitatea specializată de întrecere care se desfăşoară în baza unor regulamente şi într-un cadru organizatoric determinat. printr-o mai însemnată pondere a sinelui fizic (percepţia propriului corp) în concepţia generală de sine. (1974) -Terminologia educaţiei fizice şi sportului. devine în principiu mai creativă. dirijându-l spre capacitatea maximă de exprimare” 7 Sport (noţiune superioară – educaţie) – înţelesul principal = activitate specifică de întrecere în care se valorifică intensiv formele de practicare ale exerciţiilor fizice. in a personal manner. Astfel. mai ales cei din mediul rural sau din categorii socio-profesionale inferioare practică vrând-nevrând „sportul” supravieţuirii (care le ia foarte mult din timpul zilei). Pe de altă parte. concretizate într-un record. which are individualizing it from the other categories without denying their relation. ca şi educaţia fizică şi turismul.. (2006) – Abordarea interdisciplinară în sport. eliberată de gânduri negre.8 Este activitatea prezentă în toate perioadele istorice. respectarea valorilor tradiţionale. 1998) Fenomenul de practicare al exerciţiilor fizice uimeşte prin varietatea activităţilor. o depăşire proprie sau a partenerului. pg.principal meaning = specific activity of competition where the practice of physical exercices are intensively revaluated in view to obtain from the individual or from the collective the improvement of the morpho – functional and psychic possibilities concretized in a record. chiar dacă ar vrea să facă sport de plăcere. sunt distraşi de la probleme apăsătoare şi alte surse de stres. Dacă realizăm o conexiune între calitatea vieţii de ansamblu a oamenilor şi modalităţile de petrecere a timpului liber nu e greu de observat faptul că procentele ridicate ale celor care practică sistematic exerciţiul fizic din rândul populaţiei totale este el însuşi un indicator al unei societăţi cu un oarecare grad de dezvoltare.de exerciţii fizice şi de jocuri practicate metodic şi sistematic în vederea întăririi organismului. based on the same means . bazată în primul rînd pe faptul că valorifică acelaşi mijloc – exerciţiul fizic. N. 110-111 7 . profesiei etc. într-o manieră proprie.). cadre de specialitate. “Minte sănătoasă în corp sănătos” are o acoperire largă când e vorba de dezvoltarea personalităţii în ansamblu. iar în general ei fac efort fizic. de un grad scăzut de informare şi educaţie în şi pentru sport. În secolul al XIX-lea a fost un sport “modern”. Bucureşti. o bază materială specifică. 7 8 Alexei. loisirul (unde se încadrează şi hobby-urile sportive) e posibil să nu ocupe un loc esenţial în scala valorilor acestor indivizi. dezvoltării voinţei şi a obţinerii unor performanţe. şia creat o structură naţională şi internaţională proprie. specialists. Editura Napoca Star. sportul contribuie şi la o mai înaltă preţuire de sine. Observaţii: Sportul. 65 Alexe. astfel încât câştigă şi procesele cognitive. Remarks: Sport is. echilibru hormonal. Prin optimizarea somatică (mai bună circulaţie sanguină. sisteme şi principii care îl individualizează faţă de celelate. Sportul a apărut în istoria societăţii după educaţia fizică şi nu are dreptul să o anuleze. as well as physical education and tourism.

pg.Sporturi clasice.apariţia aparaturii de specialitate în pas cu tehnica (cronometraj. A apărut în istoria societăţii umane după educaţia fizică. auto-moto.gimnastica aerobică .Este deosebit de complex. . A luat o amploare deosebită după reluarea în 1896 a Jocurilor Olimpice.baschet.exerciţiul: se poate alege crosul sau înotul doar din dorinţa de a fi mai sănătos şi de a avea o condiţie fizică mai bună. universalismul (din care face parte şi fair-play-ul).Sportul de înaltă performanţă. . rolul sportului şi subsistemele lui În comuna primitivă sportul a apărut din necesitatea materială a societăţii omeneşti de a pregăti omul pentru o anumită activitate. Sporturile se clasifică după mai multe criterii. 29 8 . pe echipe şi mixte .Sporturi cu caracter motric.În secolul al XX-lea a devenit un sport “contemporan”. (1964) – Palestrica. schi.4.căţărare şi deltaplanorism Sporturi olimpice. paraşutism. trânta. . .Sportul de performanţă. înot sincron – vezi foto). . între care se remarcă. sărituri. . În consecinţă. Sportul a apărut ca o necesitate a vieţii sociale prin practicarea deprinderilor motrice naturale (alergări. datorită industrializării.Are un caracter competitiv. deci de a „socializa”. . C-tin. fotbal american şi internaţionale – fotbalul .Sportul la copii şi juniori .Sporturi individuale. Există trei motive pentru care se optează pentru recreare fizică: .). devine o parte integrată în fenomenul educaţiei şi legată organic de procesul muncii9. 1. rachete.Este un fenomen social.).Sportul pentru toţi (fostul sport de masă). Caracteristicile sportului . cu anumite caracteristici specifice.Sporturi naţionale . aruncări) sub formă de întrecere. motociclete.de iarnă şi pentru tot anul .oină.Sporturi de sezon . .motivele sociale: asocierea la o echipă sau la un club oferă şansa de a întâlni persoane şi de a face noi prietenii. O astfel de clasificare propunem şi noi în cele ce urmează: .deplasarea în condiţii improprii omului (înot. Evoluţia. . . . etc.Contribuie la integrarea socială a individului. panouri de baschet. Ulterior sportul dobândeşte valenţe noi: . patinaj etc. mentală şi socială. Bucureşti.atletism şi extreme. . educaţia fizică (sportul).) Scopul permanent – perfecţionarea fiinţei umane din punct de vedere biologic. etc. are rol creativ şi compensator (combaterea sedentarismului).o prelungire a activităţii sociale (pregătirea forţei de muncă) evoluând odată cu ştiinţa şi cu tehnica (ciclism. recrearea fizică îmbunătăţeşte starea fizică.Sporturi pentru bărbaţi (după cum au fost concepute iniţial – vezi motocros) şi sporturi pentru femei (gimnastica ritmică. etc. dinamic –canotaj şi cu caracter static (şah. Pe această treaptă a evoluţiei. tir.gimnastica artistică şi neolimpice. 9 Kiriţescu. dar şi diferenţe specifice. . prăjini. mai ales.în epoca contemporană. fotbal .).Contribuie la asigurarea unei stări optime de sănătate şi a unei dezvoltări fizice corecte şi armonioase. prin ansamblu de exerciţii anume întocmit.Contribuie la dezvoltarea gustului pentru mişcare (atât ca practicant cât şi ca spectator). Între cele 4 subsisteme există legături evidente şi logice.apariţia de ramuri sportive noi. . . aeromodelism. .plăcerea pentru acest gen de activitate: alegerea de a face o plimbare cu barca sau de a merge la un club de dans se bazează pe faptul că persoana agreează această activitate. Editura Uniunii de Cultură Fizică şi Sport.baza sportului de performanţă.

R. mişcările sunt mai uşoare şi repezi. b) Beneficiile psihice . deoarece a scăzut interesul faţă de mişcare. numărul de participaţi şi de interrelaţii între membrii colectivului care îl realizează. .. nu interferează. 14 (traducere) 12 Kenneth. the sports culture. APTA. Dallas. postura se îmbunătăţeşte (la haltere – tonusul muscular este evident). desfăşurată spontan sau organizat după reguli prestabilite. . .(1974) – Terminologia educaţiei fizice şi Sportului. forms and educational characteristic features of sport aiming at man’s biologic and spiritual perfecting and keeping in good condition and at ots social integration. Joc (noţiune superioară – educaţie fizică şi sport) .înţelesul principal = activitatea care valorifică mijloacele. ci se adaugă şi completează pe cea a culturii fizice. N. etc. în scop recreativ. iar din lipsa educaţiei sportive au crescut numărul bolnavilor de boli cronice: diabet. 256 9 . Bucureşti..înţelesul principal = gen de joc compus din acţuni sau structuri preponderent motrice.. formele şi caracteristicile educaţionale ale sportului în vederea perfecţionării. stimulează funcţiile celulelor osoase11. cea sportivă. întreţinerii biologice. .Inima şi plămânii funcţionează mai eficient în alimentarea corpului cu oxigen şi astfel oboseala nu apare atât de uşor (de exemplu la înotători –capacitatea pulmonară este mai mare dacât la alţi sportivi) .principal meaning = activity that renders valuable the means. La copii practicarea exerciţiilor fizice se realizează în mare măsură prin folosirea jocurilor de mişcare (dinamice). şi colab.Creşte flexibilitatea articulaţiilor şi ca urmare. alura corpului se îmbunătăţeşte. . Stadion.N. obezitate. ..5. which does not deny or interfere with physical culture.Dacă activitatea este suficient de solicitantă şi este desfăşurată cu regularitate. ele nu par la fel de stresante.Prin creşterea tonusului muşchilor abdominali şi dorsali. Toate cercetările din ultima vreme au arătat că prin practicarea mişcării în fiecare zi se pot evita îmbolnăvirile şi de aici întreaga cheltuială a statelor în sistemul sanitar. (1994) – Fitness: A Way of Life.Constituie o provocare. Physical Therapy Association. Remarks: The educational character of his activity is placing it on the same level as physical education and its effect and values are generating a new component of man‘s culture.Conceptul de „viaţă sportivă” este din ce în ce mai folosit în ultima vreme din motive de sănătate. boli ale sistemului cardiovascular. Institut for Aerobics research. Editura Sadion. Esterson. .înţelesul principal = activitate complexă predominant motrică şi emoţională. 114.. Observaţii: Jocul de mişcare are reguli prestabilite care îi delimitează timpul şi spaţiul de desfăşurare. 18 (traducere) 13 Alexe. P. .Muşchii devin mai puternici şi se contractă mai eficient. care nu neagă.Depozitele adipoase sunt “arse” rapid şi astfel. pg. Finke. persoana va arăta şi se va simţi mai bine. 1.10 Sports education (generic notion – education) .13 Joc de mişcare / joc dinamic (noţiune superioară – joc) . pg. atractive şi de întrecere care urmăreşte dezvoltarea psihomotorie a copilului sau recreaţia lui. iar mai târziu. Observaţii: Caracterul educaţional al acestei activităţi o situează pe acelaşi plan cu educaţia fizică iar efectul şi valorile ei generează o componentă nouă de cultură a omului. (2000) – Notes on Psysical Fitness. pg.Oasele devin mai rezistente.. Educaţie sportivă (noţiunea superioară . de practicarea unui sport. 10 11 Alexe.Dacă persona este destul de bună într-o anumită activitate.Somnul este bun şi persoana se simte odihnită. H. Beneficiile şi funcţiile sportului a) Beneficiile fizice .Practicarea unui sport sau a recreării fizice înlătură stresul şi tensiunea şi oferă o cale inofensivă de eliberare a agresivităţii12. . (1974) Terminologia educaţiei fizice şi sportului. but is added to it and completes it. înlătură plictiseala. Stresul suplimentar la care sunt supuse. Bucureşti.Sunt uitate problemele curente. pg..educaţie) . spirituale a omului şi a integrării lui sociale. sportiv şi totodată de adaptare la realitatea socială. creşte încrederea în propriile forţe. . Edit.

M. .spectacolul sportiv (emoţiile estetice). Mureş. Remarks: The game of movement has preestablished rules delimiting its time and space of action.Practicarea unui sport sau a recreării fizice implică. .dezvoltarea calităţilor motrice. constituind stimulentul principal al dezvoltării psihice al copiilor în pregătirea lor pentru integrarea socială şi o modalitate plăcută de relaxare şi divertisment pentru tineri şi adulţi.perfecţionarea deprinderilor motrice. indiferent de profesie.Game of movement / dynamic game (generic notion -game) – principal meaning = kind of game made up of actions having attractive and competitive preponderantly motor structures aiming to realize the psycho – motor deveolpment of a child and his pastime. .menţinerea şi întărirea sănătăţii. M.Formativă: . Bucureşti.sportul şi mass-media: propagandă.formarea şi afirmarea personalităţii.mondializarea competiţiilor (J. . 1.. transmisii directe. . . 257 Cârstea .Sunt întâlnite persoane care au interese comune şi se leagă noi prietenii.”17 Sportul în relaţie cu alte aspecte sociale poate fi clasificat în felul următor: .sportul la anumite vârste: de la un an la sfârşitul vieţii. . Gh (2000) – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi a sportului.O. Cromatic Tipo. . poporului. presă. (1976) – Psihologia educaţiei fizice.Terminologia educaţiei fizice şi sportului. C. înscrierea la o echipă sau un club.sportul şi timpul liber: activitate de loisir. pg 5 17 Epuran . Tg. pg. (1974) .Se dezvoltă spiritul de muncă în echipă şi cooperare. C şi colaboratorii (2000) – Pregătire sportivă teoretică.dezvoltarea fizică.Emulativă: .14 c) Beneficiile sociale ..Dacă o persoană are calităţi reale pentru o anumită activitate. . .Integrativă: . . atât sub aspectul structurii.mândria de a concura pentru culorile partiei.). pg 23 16 Filip. .influenţe între sportivi şi spectatori (pozitive şi negative). Editura Universul. . Ed Sport – Turism. .educarea sociabilităţii. 81 15 10 . Sportul în activitatea cotidiană şi ecoul social Sportul în activitatea cotidiană şi factorii care influenţează participarea în sport şi recrearea fizică: „Analizele psihologice de mare fineţe au scos în evidenţă că activităţile ludice au drept note definitorii spontaneitatea. canale TV 14 Alexe.educarea gustului prin mişcare. .sportul în rândul femeilor: prevăzute în aproape toate sporturile. . practicarea ei se poate transforma în carieră. libertatea. .sportul ca profesie – profesionism.este un act de creaţie. the number of participants and the interrelations between the members of the group who is playing it. ”Sportul este deosebit de complex. Bucureşti. Acest lucru este folositor şi în activitatea extrasportivă.. Bucureşti. . de cele mai multe ori. . Editura Sadion. pg. . N.Culturală: . programe. .mărirea capacităţii de efort.formarea deprinderilor de practicare sistematică a sportului.6. atractivitatea. cât şi al funcţiilor”15 Funcţiile sportului 16 .Patriotică: .Biologică: . .educarea spiritului de autodepăşire.afirmarea prestigiului patriei.

Doar aproximativ 33% dintre persoanele de 70 de ani practică o formă de activitate fizică (care poate include şi mersul pe jos).obligativitatea educaţiei fizice în şcoli. iar centrele sportive moderne sunt dotate cu rampe pentru scaune cu rotile şi au vestiare speciale. Cu toate acestea. Aproape 80% din tinerii de 16 ani fac exerciţii fizice. M. Accesul O persoană va fi cu atât mai tentată să frecventeze o bază sportivă. cu cât aceasta se află mai aproape de aceasta. echipamente şi instalaţii sportive. Bucureşti. (ex. „Se spune că leagănul tradiţiilor sportive este familia. Tipul de activitate se schimbă o dată cu vârsta. M. Familia Este mai probabil ca un tânăr să participe la activităţile sportive. dar nu se acţionează prea mult în direcţia conştientizării părinţilor de necesitatea mişcării.unele naţiuni au tradiţii puternice într-un anumit sport – de exemplu rugby în Africa de Sud. o regiune sau o ţară pot să nu dispună de banii necesari construirii bazelor sportive. Nu oricine le poate practica. Dacă cei din anturajul unei persoane desfăşoară o activitate fizică. pg. EUROSPORT).sportul şi campionii: modele pentru tineri. multe sporturi încurajează persoanele infirme. Uneori. ciclismului – vezi desen) sunt foarte costisitoare. Gimnastica şi rugby-ul nu sunt adecvate pentru o persoană de 70 de ani.sportul şi industria: materiale.. cu acelaşi nivel cultural.. 23 11 . Ed. fotbal american în SUA iar în majoritatea ţărilor din Europa fotbal. Ambele au un impact mare asupra participării la activităţile sportive. All Educational. .dotarea bazelor sportive la standarde internaţionale. hipismului. dacă cineva din familie îi încurajează. Ed. Infirmitatea Ea limitează alegerea unei activităţi fizice. Dacă cea mai apropiată bază sportivă este la kilometri distanţă sau chiar în afara ţării. Educaţia Dacă şcoala are o catedră de educaţie fizică şi sport bine organizată. De exemplu:unele culturi dezaprobă participarea femeilor la recreare fizică. (2000) – Recapitulări prin diagrame – Educaţie Fizică. (1990) – Modelarea conduitei sportive. Sport . Majoritatea tinerilor depind financiar de părinţi în achiziţionarea echipamentului sau pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare la un eveniment sportiv.speciale. Tradiţia şi cultura Aceasta afectează atât participarea. este probabil ca şi ea să se implice. . Factori care influenţează participarea în sport şi recrearea fizică Vârsta Participarea la activităţile sportive scade o dată cu înaintarea în vârstă. dar de cele mai multe ori nu dispun de bani. în public sau în grupuri mixte.19 Politica Gradul de participare depinde şi de oamenii politici! De exemplu. guvernul poate decide: . în special în orele mai puţin aglomerate ale zilei. .”18 Presiunea anturajului Anturajul reprezintă grupul de oameni la care o persoană este asociată. Şomerii au mult timp liber. Starea economică Unele activităţi (practicarea golfului. cât şi orientarea spre o anumită activitate. participarea devine dificilă. pg. R. .44-45 Gallagner. un oraş. este posibil ca ei să practice sportul în continuare. În unele ţări ei au o reducere pentru utilizarea bazelor sportive. . mersul pe jos şi bowling-ul sunt adecvate. Mediul şi clima 18 19 Epuran . dar înotul. iar elevii agreează activităţile sportive şcolare. Sexul Mai puţine femei decât bărbaţi desfăşoară o activitate fizică – 57% femei comparativ cu 72% bărbaţi. aceleaşi interese şi vârste apropiate.Turism.

anturajul. nu are azi decât foarte puţini adepţi de a o practica pe când în anii 50-60 era un sport de care se bucurau toţi locuitorii ţării. c) psihice... la modă sau distractivă.. . Bucureşti.. De exemplu. prin natura exerciţiilor sale.. Ed. 5.. politica. Ecoul social Ecoul social este un factor favorizant al capacităţii de performanţă... c) accesul.. c) emulativă... J.. Care sunt funcţiile sportului? a) biologică. starea economică.. de cele mai multe ori.. mediul şi clima.). R.. c) amândouă au apărut deodată.O.. 3. emulativă şi integrativă. .. Ce se înţelege din noţiunea educaţie fizică ? a. Care sunt caracteristicile educaţiei fizice ? a. educaţia. de combatere a sedentarismului şi ca spectacol. . (2000) – Recapitulări prin diagrame – Educaţie Fizică.. Şi sporturile pot fi demodate. M.Importanţa sportului ca mijloc de destindere... b) familia.. este .. . 20 Gallagner. educaţia fizică este....Realizarea unor performanţe sportive deosebite duce. ... într-o zonă rece... sexul. pg.. d. tuturor indivizilor . tradiţia şi cultura..M. Întrebări curs I – LOCUL FITNESS-ULUI ÎN ŞTIINŢA SPORTULUI 1. b.. b) fizice şi sociale.Practicarea sportului ca profesie şi obţinerea unor venituri materiale substanţiale. este . formativă şi integrativă. într-o întrecere paşnică. Între performanţa sportivă şi societate există o conexiune reciprocă.. determinată de: . infirmitatea. 6. îi va fi mai uşor practice s Presa Presa joacă un rol important în popularizarea sportului şi a exerciţiilor de întreţinere a condiţiei fizice. Sportul este un mijloc de afirmare a potenţialului unui popor în marile Competiţii (C. Dacă trăieşte. ea încurajează persoanele să o practice. c. De ce natură sunt beneficiile sportului? a) fizice... Prin prezentarea unei activităţi ca interesantă. b. Care sunt factorii care influenţează participarea în sport şi recrearea fizică? a) vârsta.... prin efecte e. Care dintre conceptele de mai jos a apărut primul în istoria societăţii? a) sportul..Dorinţa naturală a omului de a se autodepăşi sau de a se întrece cu alţii.. – 2.... b) biologică. c. b) educaţia fizică..Pentru o persoană care locuieşte în apropierea mării sau a unui lac – (vezi foto). patriotică şi culturală...Starea economică a unei societăţi determină în cea mai mare măsură performanţa sportivă. -.. 24 12 .. presa. la creşterea atenţiei pe care statele o acordă practicării sportului de performanţă20... 4. oina (care este socotită ca fiind joc sportiv national pentru români). practicarea wind-surfing-ului sau a canotajului este mai uşoară. All Educational....

-. care şi-a creat o structură naţională şi internaţională proprie o bază materială specifică. 9. -. este o categorie a domeniului. b) o funcţie a sportului. Răspunsuri curs I LOCUL FITNESS-ULUI ÎN ŞTIINŢA SPORTULUI 1. d.7. c..de iarnă şi pentru tot anul . are un caracter competitiv. d.. b.gimnastica artistică şi neolimpice . -.. ca şi educaţia fizică şi turismul.. f. Sporturi de sezon . contribuie la asigurarea unei stări optime de sănătate şi a unei dezvoltări fizice corecte şi armonioase.. Ce se înţelege din noţiunea educaţie fizică ? a. b. b) rugby-ul este adecvat pentru o persoană de 70 de ani. sportul de înaltă performanţă. Care sunt caracteristicile sportului? a.... este . b... -. -. Sporturi olimpice . e) dintr-un anturaj fac parte persoane care nu au acelaşi nivel cultural şi vârste apropiate. e... educaţia fizică este fiziologică prin natura exerciţiilor sale.. A luat o amploare deosebită după reluarea în 1896 a Jocurilor Olimpice.. sportul. 8. h) sporturile pot fi demodate. b. f.gimnastica aerobică d...... A apărut în istoria societăţii umane după educaţia fizică.. b. -. d) unele culturi dezaprobă participarea femeilor la recreare fizică. 13 ... sisteme şi principii care îl individualizează faţă de celelalte. c. -. Care sunt subsistemele sportului şi cum se clasifică ? a. 11. f) practicarea anumitor activităţi sportive este costisitoare...... este activitatea care valorifică sistematic ansamblul formelor de practicare a exerciţiilor fizice în scopul măririi în principal a potenţialului biologic al omului în concordanţă cu cerinţele sociale. dar au interese comune. g) este mai uşoară practicarea alpinismului de către o persoană care locuieşte în apropierea mării sau a unui lac decât a celei care locuieşte într-o zonă muntoasă. Ce se înţelege prin sport ? a. e. 12.baschet... Ce este ecoul social? a) un factor care influenţează practicarea activităţilor sportive. fotbal h.. 10. Care sunt criteriile de clasificare a sportului? a. -.... contribuie la integrare socială a individului. c) un factor favorizant al capacităţii de performanţă.. c... -.-.. c) 72% dintre bărbaţi desfăşoară o activitate fizică. Care dintre enunţurile de mai jos este adevarat? a) 50% dintre persoanele de 70 de ani practică o formă de activitate fizică. cadre de specialitate.

e. Sporturi clasice. b. o depăşire proprie sau a partenerului. este deosebit de complex. contribuie la dezvoltarea gustului pentru mişcare (atât ca practicant cât şi ca spectator). 10. dispune de un mare număr de exerciţii fizice din ramuri şi probe sportive. contribuie la integrare socială a individului. Care sunt criteriile de clasificare a sportului? a. contribuie la asigurarea unei stări optime de sănătate şi a unei dezvoltări fizice corecte şi armonioase. Sporturi naţionale . h. b. c. Sporturi de sezon . care valorifică extensiv exerciţiul fizic în scopurile amintite. f. fotbal. c. sportul. e. care şi-a creat o structură naţională şi internaţională proprie.gimnastica aerobică. sisteme şi principii care îl individualizează faţă de celelalte. d. sportul de performanţă. 2. are un predominant caracter formativ (pregătire pentru viaţă. 4. înot sincron). b. A apărut în istoria societăţii umane după educaţia fizică. d.baschet. Sporturi pentru bărbaţi (motocros) şi sporturi pentru femei (gimnastica ritmică.căţărare şi deltaplanorism.gimnastica artistică şi neolimpice . ca şi educaţia fizică şi turismul. cadre de specialitate. concretizate într-un record. Ce se înţelege prin sport ? a. o bază materială specifică. este o activitate specifică de întrecere în care se valorifică intensiv formele de practicare a exerciţiilor fizice în vederea obţinerii de către individ sau colectiv a perfecţionării posibilităţilor morfofuncţionale şi psihice.baza sportului de performanţă. este biologică prin efecte. b. d. pe echipe şi mixte. b. are un caracter competitiv. pedagogică prin metodă. e. Sporturi individuale. 6. sportul la copii şi juniori . f. c. pentru dezvoltarea capacităţilor (calităţilor) motrice sau pentru dezvoltarea fizică corectă şi armonioasă. a. d. este accesibilă tuturor indivizilor . b. c. c. 7. fotbal american şi internaţionale – fotbalul. d. c. sportul de înaltă performanţă. socială prin organizare şi activitate în centrul căreia stă omul. 9. însuşirea şi respectarea regulilor competiţiei.c. Se constituie ca o categorie de bază a domeniului. f. Sporturi olimpice . 3. 11. 12. sportul pentru toţi (fostul sport de masă). c. din deprinderi şi priceperi motrice de bază şi utilitar aplicative. este un fenomen social. profilactic. 5. A luat o amploare deosebită după reluarea în 1896 a Jocurilor Olimpice. trânta. 14 . Care sunt caracteristicile sportului? a. recuperator).de iarnă şi pentru tot anul . Care sunt caracteristicile educaţiei fizice ? a. c. este o categorie a domeniului. b. b. b. 8. Care sunt subsistemele sportului şi cum se clasifică ? a.atletism şi extreme.oină. c.

(1974) . condiţia fizică şi exerciţiul fizic 2. 28 23 Kiriţescu. Exerciţiul fizic din antichitate până azi 2. alături de binefăcătoarele daruri oferite de evoluţia tehnicii şi dezavantajele unei vieţi civilizate se afirmă şi factori cu consecinţe şi influenţe care acţionează negativ asupra sănătăţii. 2. pg. Factorii care influenţează condiţia fizică 2.Terminologia educaţiei fizice şi a sportului.1.3. a obişnuinţei. dar pentru aceasta este nevoie de exerciţii pregătitoare. Modificări care au loc odată cu înaintarea în vârstă 2. prin trebuinţa naturală a organismului pentru o activitate corporală. În diferite faze ale istorie s-au produs însă şi reacţii conştiente împotriva slăbirii vieţii trupeşti.5. Curs II SĂNĂTATEA. pg. dar îl solicită foarte mult din punct de vedere intelectual prin suprasolicitare nervoasă. 43 15 .h. Sănătatea. Atât munca 21 22 Alexe. a existenţei sale şi care s-a diversificat. pe de-o parte. Exerciţiul fizic din antichitate până astăzi Exerciţiul fizic şi sportul s-au menţinut de-a lungul timpului sub diferite forme. Bucureşti.6. Gh (2000) – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi a sportului. etc). 108 Cârstea . Exerciţiile fizice erau mijloace de a reda corpului forţa şi amplitudinile lui primordiale23. aeromodelism. Sporturi cu caracter motric. în timp în structuri ( forme) diferite. în funcţie de tehnică sistematizare şi efectul urmărit. iar progresul tehnic accelerat şi creşterea proceselor economice modifică simţitor modul de viaţă şi de muncă al oamenilor. Ele se manifestă spectaculos in diferite prilejuri festive. Testarea condiţiei fizice aerobe Exerciţiul fizic (noţiunea superioară – mişcare corporală) – înţelesul principal = actul motric repetat sistematic. fiind de fapt un act motric special şi specializat”22. Bucureşti. prin puterea tradiţiei. pg.4. Editura Stadion. pe de altă parte. C-tin. Bucureşti. Detalii referitoare la condiţia fizică 2. CONDIŢIA FIZICĂ ŞI EXERCIŢIUL FIZIC 2. În timp exerciţiul a devenit fenomen social ducând la formartea de deprinderi motrice puse în serviciul producţiei şi al organizării apărării. În zilele noastre. determinate de cauze economice sau politice care reclamau o creştere a potenţialului energetic al fiinţei umane. (1964) – Palestrica. Observaţii: Exerciţiul fizic îşi are originea în actul motric general al omului (în mişcare) realizat de el pentru a acţiona asupra mediului intern şi extern pentru întreţinerea vieţii de relaţie.1. în sensul că îl eliberează pe om tot mai mult de efortul fizic. Editura Universul. Editura Uniunii de Cultură Fizică şi Sport. dinamic –canotaj şi cu caracter static (şah. a însemnat perfecţiunea naturii biologice a omului şi s-a transformat într-o importantă componentă a vieţii individului. Revoluţia ştiinţifică şi tehnică contemporană a influenţat profund modul nostru de a gândi şi de a trăi.2. care constituie mijlocul principal de realizare a sarcinilor educaţiei fizice şi sportului. N.21 „Exerciţiul fizic se mai numeşte şi gest motric.

o persoană trebuie să-şi examineze fiecare din aceste dimensiuni şi să se orienteze în sensul în care i se permite nu doar să trăiască o perioadă lungă de timp. pg. pg. (2004) – The relationship of strength to function in the order adult. Bucureşti. socială şi spirituală.inima.principal meaning = superior level of physical fitness indispensable for an optimal revaluation of sportsman’ s technical and tactical indexes during the competition. 43 (traducere) 16 .25 Condiţia fizică reprezintă capacitatea de a răspunde cerinţelor mediului extern26: să înveţi la şcoală. Journal of Gerontology 50A:113-119 (traducere).nu există boală sau leziune.Terminologia educaţiei fizice şi a sportului. să-ţi continui munca în parcul central. plămânii si alte sisteme ale organismului funcţioneză normal. N. (1974) .2. Starea de bine fizică: .capacitatea de a te bucura de viaţă. de cele mai multe ori. fiecare dintre acestea contribuind la condiţia de bunăstare a unei persoane. Physical condition (generic notion – physical fitness) .prieteni şi susţinere.sedentară. serviciu). ca urmare a comodităţii în care mulţi se complac şi se îndepărtează de sursele naturale ale menţinerii sănătăţii. which usually coincides with the sporting form. most of the time. să-ţi faci temele pentru acasă.suficiente alimente. OMS a declarat că sănătatea este o stare totală de bunăstare fizică. 26 Pate. să mergi la petrecerea de sâmbătă. Ce este sănătatea? Punctul de vedere modern este acela că. Observaţii: Folosirea noţiunii scoate în evidenţă. mentală şi socială şi nu în principal absenţa bolii sau a unei infirmităţi24. Starea de bine mentală: . În 1967. Toate trei se influentează reciproc. 148. .înţelesul principal = nivel superior al pregătirii fizice indispensabil valorificării optime a indicilor tehnici şi tactici ai sportivului în concurs. Dacă faci faţă tuturor acestor sarcini şi activităţi fără a deveni obosit şi ai încă energie pentru a rezolva problemele urgente. să fii bun la matematică. cât şi inactivitatea fizică continuă frecvent şi în timpul liber.convingerea că valorezi ceva pentru societate (şcoală.2. . să mergi la cumpărături. intelectuală. Ce este condiţia fizică? Condiţia fizică (noţiune superioară – pregătire fizică) . R.cerinţele sunt diferite pentru fiecare persoană. condiţia fizică şi exerciţiul fizic Un stil de viaţă sănătos: Sănătatea. M. 2. Pentru menţinerea unei sănătăţi bune. the superior and complex fitness level of sportsman or a team. 25 Alexe.2. Remartks: The use of this notion makes evident. Editura Stadion.factori esenţiali pentru intreţinerea vieţii şi a unei dezvoltări armonioase. sănătatea are câteva dimensiuni – emoţională. (1995) – Physical activity and public health. de activitatea fizică . Starea de bine socială: .sentimentul de încredere în sine şi autopreţuire. 24 Brown. . Sănătatea. . stadiul superior şi complex de pregătire a unui sportiv sau a unei echipe care coincide de obicei cu forma sportivă. înseamnă că eşti într-o bună condiţie fizică.capacitatea de a controla emoţiile. să exersezi la trombon.capacitatea de a controla stresul. . să faci ceea ce ţi se spune. 2. să faci curat în cameră. de mişcare.2. de natură. fizică. ci de asemenea să se bucure de viaţă pe de-a-ntregul. îmbrăcăminte şi o locuinţă. .1. familie. Journal of the American Medical Association 273(5). condiţia fizică şi exerciţiul fizic 2. Aprecierea condiţiei fizice este relativă: .

. . Ea răspunde şi unor trebuiţe vitale ale organismului.. Conţinutul exerciţiului fizic este dat şi de32: . . 2000 – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi a sportului. Este important să poţi realiza ceea ce în mod normal se aşteaptă de la tine.Terminologia educaţiei fizice şi a sportului. 38 30 Cârstea Ghe. Conţinutul exerciţiului fizic31 Elementele care definesc conţinutul exerciţiului fizic sunt : .efort psihic. Desire of mouvement (generic notion – motivation of mouvement) . Ce este exerciţiul fizic? Exerciţiul fizic reprezintă o acţiune efectuată sistematic şi conştient în vederea perfecţionării dezvoltării fizice a capacităţii motrice a oamenilor29. pg.. Alexe. s-au determinat următoarele caracteristici ale formei acestuia : .nu toate persoanele necesită atingerea aceluiaşi nivel de condiţie fizică.caracteristici spaţiale . Bucureşti. direcţii. N.(1974) .principal meaning = motivational factor having a preponderantly affective character.2. canotaj). Dorinţa de mişcare (noţiune superioară – motivaţia mişcării ) . Caracteristicile şi conţinutul exerciţiului fizic .efort fizic. care îndeamnă individul să efectueze acte motrice. 40 17 . Scopul de a-ţi îmbunătăţii condiţia fizică apare din dorinţa de mişcare care este determinată de concepţia şi obişnuiţa pe care trăirea şi îndeosebi educaţia individului le formează în perioada lui de creştere şi dezvolatre fizică şi psihică. pg. Editura Universul.intensitate. impulsioning the individual to carry out motor acts27. etc .care vizează aspecte legate de ritm. .care sunt răspunzătoare de poziţii. pg. . Bucureşti. 40 32 Cârstea Ghe. pg. Aceasta constituie un motiv pentru stimularea activităţii motrice. intensitate şi complexitate. 38 31 Cârstea Ghe.volum. . 2.înţelesul principal = factor motivaţional. Bucureşti. . Bucuria mişcării/ plăcerea mişcării (noţiune superioară – sentimentul mişcării) înţelesul principal = stare afectivă.conţinutul exerciţiului fizic este determinat de mişcările corpului sau a segmentelor (vezi desen – diferentele dintre sexe. Editura Universul. de satisfacţie provocată de execuţia actului motric.se repetă sistematic în funcţie de obiective. amplitudine. Editura Universul. distanţe.caracteristici temporale .caracteristici spaţio-temporale. Bucureşti.influenţează atât sfera biologică. cu carcter preponderent afectiv. 2000 – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi a sportului. Editura Stadion. 2000 – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi a sportului.3.(1974) .se poate adapta în funcţie de sex. Definiţie: Exerciţiul fizic este un act motric specializat care îşi are originea în actul motric general (mişcare)30. cât şi pe cea psihică.mişcările corpului. tempo.se cuantifică prin volum. N. Bucureşti.Terminologia educaţiei fizice şi a sportului. Editura Stadion.. . Este mijlocul specific prin care se realizează obiectivele educaţiei fizice şi sportului. It is a motor activity stimulating motive28. vârstă. determina mişcări „graţioase” diferite).. . Editura Universul. durată (ciclism. Bucureşti. 172. . grad de pregătire fizică. pg. pg. 2000 – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi a sportului. 133 29 Cârstea Ghe.complexitate Forma exerciţiului fizic Ţinând cont de modul în care se succed mişcările componente ale exerciţiului fizic. care sunt determinate de vitezele cu care se efectuează 27 28 Alexe. Joy of mouvement/ pleasure of movement (generic notion – feeling of mouvement ) principal meaning = affective state of satisfaction caused by carrying out of a motor act.

rezistenţa aerului. 41 34 Alexe.)33 Mişcare ciclică (noţiune superioară – mişcare) . etc.caracteristici dinamice.înţelesul principal = act motric ale cărui structuri se repetă periodic. Cârstea Ghe. ele fiind inseparabile întrucât sfârşitul uneia condiţionează începutul celeilate: mersul. fără apariţia unor semne supărătoare precum durerea sau disconfortul. Bucureşti. Jumping and throwing are exemples of acyclic movements35.. . Mişcare aciclică (noţiune superioară – mişcare) . Editura Universul. urcatul scărilor. Editura Stadion. articular şi muscular). 2000 – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi a sportului. Funcţionalitatea acestor sisteme şi organe sunt buni indicatori ai condiţiei fizice generale.exerciţiile fizice (gimnastică artistică. N.Rezistenţa cardiovasculară constă în capacitatea sistemului de a aproviziona muşchii cu oxigen. running.Terminologia educaţiei fizice şi a sportului. pg. . Efectuarea exercitiilor fizice generale îmbunătăţesc şi menţin condiţia fizică a organismului. Săriturile. Ce este exerciţiul fizic? Exerciţiul fizic poate fi definit şi ca o activiate prin care se urmăreşte îmbunătăţirea stării de sănătate şi a condiţiei fizice. prelungind viaţa (prin îmbunătăţirea funcţionalităţii organelor şi scăderea riscului de îmbolnăvire). A. (1974) . Vezi desen (Contracţii izometrice la braţe”) 2. being inseparable since the ending of one of them is the beggining of the other one (walking.principal meaning = Motor act whose structure is not characterized by periodical reiteration. Bucureşti. rezistenţa apei. Este numită şi capacitate fizică aerobă. rezistenţa ligamentelor şi forţe externe . Bucureşti.înţelesul principal = act motric ale cărui structuri nu sunt carcaterizate prin repetare periodică. . ridicatul. Este rezultatul rezistenţei cardiovasculare şi musculare. (1974) . 50 35 Alexe. aruncările constituie exemple de mişcări aciclice. pedalarea . Editura Stadion. Observaţii: Fiecare ciclu formează o unitate ale cărei faze se succed în aceeaşi ordine. înotul. inima.principal meaning = motor whose structures are periodically repeating themselves. care sunt determinate de forţele care influenţează mişcarea . rezistenţa adversarului (jocuri sportive: handbal. pedalling. 82 33 18 . . scoala. Fitnessul funcţional are la baza un organism sănătos (în special plămânii.Vigoarea este capacitatea corpului de funcţiona perioade lungi fără ca oboseala să se instaleze. gimnastică ritmică). Remarks: Each cycle forms a unit whose phases are succeding themselves in the same order. fotbal. O conditie fizica generala buna inseamna capacitatea unei persoane de a-si desfasura activitatile cotidiene (servici. volei. Condiţia fizică generală sau asociată cu starea de sănătate reprezintă capacitatea corpului de face faţă solicitărilor de zi cu zi. pg. pg. Cyclic mouvement (generic notion – movement) . Acyclic movement (generic notion – movement) .Terminologia educaţiei fizice şi a sportului. swimming are example of cycling movements)34. Detalii referitoare la condiţia fizică Conditia fizica generala consta in abilitatea de a efectua un anumit efort fizic raportat la tipul constitutional si varsta. N. Condiţia fizică generală are următoarele componente: . O conditie fizica generala optima este mentinuta de efectuarea regulata a unui efort fizic adecvat (sportul si gimnastica de intretinere) Condiţia fizică funcţională (fitnessul funcţional) Una din metodele cele mai bune de a determina nivelul condiţiei fizice generale este reflectat prin abilitatea fiecarei persoane de a desfăşura cu uşurinţă anumite activităţi pecum mersul. sistemul osos.Puterea este forţa exercitată de muşchi în timpul contracţiei. rowing. vâslitul. constituie exemple de mişcări ciclice.Rezistenţa musculară reprezintă capacitatea muşchilor de a se contracta repetat fără să obosească.3.forţe interne: forţa muşchilor. alergarea. gospodarie) fara instalarea unei oboseli precoce si fara suprasolicitarea functiilor fiziologice ale organismului.

Orice persoană trebuie să aibă un minim de condiţie fizică la nivelul tuturor regiunilor menţionate ale corpului. 3. .buna sincronizare în timp – abilitatea de a acţiona în momentul adecvat . Se apreciază care aspecte ale condiţiei fizice trebuie ameliorate: Aceasta depinde de motivul pentru care persoana doreşte o îmbunătăţire a stării sale fizice. . . Ed.coordonarea – abilitatea de a imprima unor părţi din corp o mişcare fermă şi adecvată informaţiilor recepţionate de organele de simţ. 27 19 . R.scrimă. Sportivii trebuie să aibă o condiţie fizică generală excelentă. Aprecierea condiţiei fizice este relativă: .Flexibilitatea sau supleţea constituie o măsură a mobilităţii articulaţiilor. Se elaborează programul ţinând cont de FITE36 F = frecvenţă: Cât de des trebuie executat exerciţiul? I = intensitate: Cât trebuie să dureze fiecare şedinţă de antrenament din puterea totală a capacităţii de efort a individului ? T= timpul: Cât trebuie să dureze fiecare şedinţă de antrenament? E= elementele care compun antrenamentul: Care sunt exerciţiile sau activităţile cele mai 36 Gallagner. Se înregistrează datele personale: . (2000) – Recapitulări prin diagrame – Educaţie Fizică. .nu toate persoanele necesită atingerea aceluiaşi nivel de condiţie fizică. .cerinţele sunt diferite pentru fiecare persoană.Care este condiţia fizică în prezent? .Din ce motive personale îşi doreşte ameliorarea condiţiei fizice? . Nivelul condiţiei fizice depinde de gradul de solicitare la care o persoană este expusă.. . cel puţin în parte şi de următoarele: .Compoziţia tisulară a corpului reflectă procentele de ţesut adipos şi fibros. Bucureşti. Dacă ţesutul adipos este prea dezvoltat sau.este important să poţi realiza ceea ce în mod normal se aşteapta de la tine. .agilitatea – capacitatea de a schimba repede poziţia corpului şi direcţia mişcării – în fotbal .Practică un sport? .Ca vârstă are persoana respectivă? . B. condiţia fizică nu este bună. M.dezvoltarea rapidă a forţei sau puterea – o combinaţie între forţă şi viteză – în tenis. De exemplu: . pe care le agreează? . Condiţia fizică generală sau asociată cu perfomanţa sportivă Pentru a fi bun sportiv trebuie să ai o condiţie fizică generală foarte bună. pg.Viteza reprezintă capacitatea corpului sau a unor părţi ale acestuia de a se mişca cu rapiditate.creşterea vitezei şi a agilităţii. Performanţele sportive depind. prea slab reprezentat.echilibrul .viteza de reacţie – timpul necesar pentru a răspunde la un stimul – plecarea la startul de jos. dimpotrivă. .Ce tip de exerciţii preferă.Ce probleme de sănătate are? .Este o persoană sociabilă? . Cum se planifică un program de antrenament pe 6 săptămâni pentru creşterea condiţiei fizice Trebuie să se respecte următoarele etape: 1.Prezintă leziuni? . .mai multă forţă în braţe – vezi desen .capacitatea de a menţine corpul într-o anumită poziţie fără a te clătina sau cădea. All Educational.Locuieşte în apropierea unui complex sportiv sau a unei săli de antrenament? 2.

4 2/4 30 4. sănătoasă. Mediul înconjurător poate afecta sănătatea şi condiţia fizică. 10. (1998) – Physical activity patterns associated with cardiorespiratory fitness and reduced mortality.1 2.ţesutul adipos creşte ca pondere. pg.ritmul cardiac scade. 1.5. Infirmităţile fizice: O infirmitate poate face o persoana inapta pentru unele activitati. 2. Comparaţie între bărbaţi şi femei Hormonul masculin testosteron stimulează creşterea muşchilor şi a oaselor. căreia dar nu are condiţie fizică bună. au inima şi plămânii mai mari şi mai mult sânge. 3. . Revenirea în formă necesită odihnă. . . Modificări care au loc odată cu înaintarea în vârstă . 2. Dar sunt sporturi în care persoanele cu infirmităţi pot obţine performanţe. Din acest motiv bărbaţii sunt mai mari. Exerciţiul fizic poate încetini sau chiar anula aceste modificări. tutunul şi alte droguri.4. 8. deci se impune o dietă echilibrată.muşchii îşi pierd forţa. Dieta: Condiţia fizică este dependentă de starea de sănătate. Constituţia corpului: Tipul somatic face ca o persoană să fie mai potrivită pentru unele activităţi decât pentru altele. Săptămâna nr.7 6 2/4 40 5.poluarea afectează plămânii. Sexul: După vârsta de 11 ani baieţii continuă să crească în înălţime şi devin mai puternici decât fetele. După această vârstă. American Journal of Pubilc Health 88(12):1807-1813. Eritrocitele conţin mai multă 37 îi place să meargă pe jos. Boala şi extenuarea: Condiţia fizică scade în perioadele de boală sau oboseală. Exerciţiul fizic reduce nivelul de stres.oasele devin mai uşoare. Vrea să-şi amelioreze condiţia fizică aerobă. Vârsta: Cel mai înalt nivel al condiţiei fizice este atins la vârsta de douăzeci de ani. Bărbaţii. . compuşi chimici care afectează funcţionarea organismului.5 2. Exerciţiul fizic este un factor foarte important. 6.mişcările sunt mai lente. . condiţia fizică scade. articulaţiile devin mai rigide. 1 2 3 Tempo 1/4 1/4 1/4 Timpul (minute) 20 30 40 Distanţa (kilometri) 1. . mai grei şi mai puternici decât femeile. J. 5. exerciţiul fizic consolidează şi menţine condiţia fizică.adecvate pentru atingerea scopului individual propus? Exemplu: Program pentru o persoană în vârstă de 50 de ani. 7. Fetele au o mai mare flexibilitate. Factorii care influenţează condiţia fizică O buna condiţie fizică presupune o sănătate bună. 9.aerul rarefiat de la altitudini mari face respiraţia dificilă37. 86 (traducere) 20 . Consumul de droguri: Alcoolul. Indiferent de vârstă.3 3.R.0 5 2/4 40 5. Toţi aceşti factori influenţează condiţia fizică. 4. în general. Stresul scade condiţia fizică deoarece afectează sănătatea.7 Stofan.

. .hemoglobină. Odata cu inaintarea in varsta scade si mobilitatea. de aceea muşchii pot susţine un efort mai mare pe o durată mai mare de timp. Testele prezentate în continuare măsoară condiţia fizică aerobă – starea inimii şi a plămânilor. (2003) – Fiziologia efortului sportiv. Aceasta determină o coordonare mai bună între trunchi şi membrele inferioare. cu atât : . proportia de ţesut gras si muscular la greutatea totală şi la înălţime. întrucât această metodă este greu accesibilă.F. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. American Journal of Public Health. Femeile au mai mult ţesut adipos decât bărbaţii.6. Induranta musculara ne arata cata energie se consuma si cat efort poate efectua o persoana pana la instalarea oboselii sau durerii musculare (instalarea febrei musculare ne arata faptul ca persoana in cauza a efectuat un efort fizic mult mai mare decat ii permite conditia fizica generala. 2. E. Testul pe bicicleta ergonomică . ..măsurarea pulsului în ultimele 15 secunde. Măsurarea exactă a acestuia se poate face utilizând sisteme de respiraţie în circuit închis. 38 Sallis. (1997) – The effects of a 2-year physical education program (SPARK).6. indica cu exactitate cat de bine functioneaza cordul si plamanul si astfel cat de bine se oxigeneaza restul organismului. Parametrul care caracterizează cel mai exact capacitatea de efort (condiţia fizică) a subiectului este reprezentat de consumul de oxigen al organismului. M.încălzire pe bicicletă fără nici o sarcină. 87(8):1328-1334. Femeile sunt de obicei. pe baza unor nomograme şi tabele. mai flexibile decât bărbaţii de aceeaşi vârstă. J. 66 21 . în general. un bazin mai îngust decât femeile. 39 (traducere) 39 Kory-Mercea. Monitorizarea functiei cardiorespiratorii.se va utiliza mai mult oxigen în timpul exerciţiului39. . La bărbaţi. cunoscuta de asemenea si sub numele de fitness aerobic. Testarea condiţiei fizice aerobe Monitorizarea si evaluarea functiei anumitor organe si sisteme pot evalua cu succes nivelul conditiei fizice generale Induranta cardiorespiratorie.pedalare 5 minute. . Forta si induranta musculara este importanata deoarece arata cat efort trebuie sa depuna persoana pentru a efectua anumite activitati fizice. Zamora. muşchi şi articulaţii.exerciţiul fizic va putea fi efectuat mai mult timp fără să apară oboseala. pg. cât şi în timpul efortului.1. pg. Deoarece bărbaţii au oase mai lungi şi muşchi mai dezvoltaţi. în practică se foloseşte o estimare aproximativă.frecvenţa cardiacă va fi mai mică atât în repaus. Multe afecţiuni (diabetul zaharat. 2.6. Cu cât este mai mic. utilă în majoritatea sporturilor. este importantă în menţinerea unei condiţii fizice optime.2. cu ingustarea spectrului general de miscare si chiar a predispozitiei la anumite accidentari. Cu cât condiţia fizică este mai bună. este una din metodele cele mai bune in determinarea nivelului conditiei fizice generale. cardiopatia ischemică sau cancerul) sunt strâns legate de structura corporală şi în special de repartiţia lipidelor în anumite ţesuturi şi organe38. Grăsimea reprezintă o sarcină suplimentară pentru inimă. transportul oxigenului este mai bun. ei pot să alerge mai repede. Structura corporala.Cluj-Napoca.setarea vitezei pedalelor la 60 de rotaţii pe minut şi o sarcină de 150W (pentru bărbaţi) sau 100 W (pentru femei). Prin mentinerea unui program regulat de exercitii fizice se poate imbunatatii conditia fizica generala. Totuşi condiţia fizică se poate evalua cu ajutorul unor teste sau aparatură standardizate. Bărbaţii au. cu atât condiţia fizică este mai bună. Măsurarea frecvenţei cardiace 2. Flexibilitatea consta in abilitatea articulatiilor si ligamentelor de a permite efectuarea anumitor miscari pe intreaga raza de mobilitate (atat cat este fiziologic posibil).

fiecare de 30 de secunde. 2. 9. Cu cât distanţa parcursă este mai lungă. cu viteza maximă. astfel: P1 = în primul minut după efort: primele 30”(0-30”) P2 = în al doilea minut după efort: primele 30”(1’00”.Interpretarea se face astfel: .oprire după 12 minute.Probele 1-3 testează forţa şi/sau rezistenţa muşchilor de la braţe şi umeri. . se determină pulsul în 3 perioade.6.Se utilizează în manometre pentru testarea forţei musculare (nu a rezistenţei). . Probele 6 si 7 testează puterea sau capacitatea muşchilor de la picioare de a dezvolta o forţă rapidă. Se efectueză 5 cicluri. Cât de mult depăşesc degetele mâinii vârfurile picioarelor? Înregistraţi rezultatul.În ritmul metronomului. . 8 . (Ambele picioare trebuie să atingă ambele linii de marcaj). cu atât condiţia fizică este mai bună.testul nr. .2.testează flexibilitatea articulaţiilor şoldului.între 80-89 .Se măsoară frecvenţa semnalelor şi turele efectuate. dacă nu mai poate executa efortul în ritmul impus de metronom se întrerupe proba. . Ele pot fi folosite de asemenea pentru îmbunătăţirea condiţiei fizice.6. Consumul maxim de oxigen sau VO2. 8.între 55-79 . Alergări dus – întors pe o distanţă de 5 m.5.condiţie fizică medie.Frecvenţa semnalelor creşte la fiecare minut şi odată cu ea viteza alergării.sub 55 – condiţie fizică slabă. .condiţie fizică bună. .Se aleargă între două marcaje.4. în ritm de 30/min timp de 5 minute. 2. Pauzele vor fi cronometrate.2’30”) .se aleargă spre linia terminus şi înapoi pentru a completa ciclul.Pentru fiecare probă se apreciază numărul de execuţii fără oprire.distanţa alergată timp de 12 minute este folosită pentru testarea condiţiei fizice aerobe.Se foloseşte apoi următoarea formulă pentru determinarea indicelui de aptitudine fizică: . . ea indică mai mult rezistenţă decât forţă. . . Testul Harward . cu atât condiţia fizică este mai bună. Cu cât este mai mare.testează viteza şi agilitatea. La semnalul fluierului se aleargă pe o pistă.3. comandate de un starter.Dacă proba durează mai mult de 30-60 de secunde. subiectul execută urcări şi coborâri pe scăriţa de efort. . Testul multistadial Se determină numărul de alergări dus–întors pe o distanţă de 20 de metri. . Piciorul trebuie să fie pe sau să depăşească linia de marcaj la semnalul starterului. Testul Cooper .Se opreşte exerciţiul când nu se mai poate păstra ritmul.condiţie fizică foarte bună. Alte teste pentru condiţia fizică Aceste 9 activităţi pot fi utilizate ca teste.Imediat după efort. 22 . max este exprimat în litri de oxige/ kilogram corp. . . Testul pentru forţă de strângere a mâinii. Se înregistrează cea mai înaltă săritură din trei încercări. .peste 90 .1’30”) P3 = în al treilea minut după efort: primele 30”(2’00”.6. notându-se durata efortului efectuat. Se notează timpul total.alergarea pentru încălzire. . Se calculează cantitatea de oxigen utilizată. . .Se determină VO2 maxim după un tabel.

durată (ciclism. b) vârsta. 3. vigoarea. Care sunt componentele condiţiei fizice generale? a) rezistenţa cardiovasculară. CONDIŢIA FIZICĂ ŞI EXERCIŢIUL FIZIC 1. infirmităţile fizice.Se strânge mânerul unui dinamometru cu forţa maximă. Cum definiţi exerciuţiul fizic? a) exerciţiul fizic este un act motric specializat care îşi are originea în actul motric general (mişcare). îndemânarea. b) exerciţiul fizic este mijlocul specific prin care se realizează obiectivele educaţiei fizice şi sportului. c) distracţie fără ţigări. fără abuz de alcool sau medicamente. b) sunt răspunzătoare de poziţii. sexul. mass-media. amplitudine. constituţia corpului. 7. direcţii. 5. rezistenţa musculară. Care sunt factorii care influenţează condiţia fizică? a) vârsta. (1995) – Randomized controlled trial of evaluation of fitness programe for all ages. 93(traducere). exerciţiul fizic.. c) exerciţiul fizic reprezintă o activitate prin care se urmăreşte îmbunătăţirea stării de sănătate şi a condiţiei fizice. La ce se referă caracteristicile spaţio-temporale? a) sunt determinate de vitezele cu care se efectuează exerciţiile fizice (gimnastică artistică. tempo. distanţe etc. o dietă sănătoasă. sexul. c) vizează aspecte legate de ritm. c) capacitatea muşchilor de a se contracta repetat fără să obosească. 6. pg. . b) testul Harward şi testul Cooper. tradiţia şi cultura. b) viteza.Se înregistrează cel mai bun rezultat din trei încercări40. anturajul. Întrebări curs II SĂNĂTATEA. Ce este rezistenţa cardiovasculară? a) capacitatea corpului de a se mişca cu rapiditate. c) testul multistadial. 4. 2. forţa. 8. familia. b) reflectarea procentului de ţesut adipos. capacitatea sistemului de a aproviziona muşchii cu oxigen. b) capacitatea corpului de funcţiona perioadele lungi fără ca oboseala să se instaleze. puterea. dieta. educaţia. c) ecoul social. b) capacitatea de a răspunde cerinţelor mediului extern. În ce constă un stil de viaţă sănătos? a) suficient somn. British Medical Journal 310:151-154. compoziţia tisulară. canotaj). 23 . Ce este vigoarea? a) forţa exercitată de muşchi în timpul contracţiei. exerciţiu. viteza. stresul. c) flexibilitatea sau supleţea. timp pentru relaxare. mediul înconjurător . gimnastică ritmică). 40 c) Frost. H. supleţea musculară şi mobilitatea articulară. consumul de droguri. Care dintre următoarele teste verifică nivelul condiţiei fizice aerobe? a) măsurarea frecvenţei cardiace şi testul pe bicicleta ergonomică. boala şi extenuarea. rezistenţa.

interesul şi implicarea în problemele sociale. a. 5. 3.2. SĂNĂTATEA ŞI CONDIŢIA FIZICĂ 3. b. b) volumul. 6. Răspunsuri curs II SĂNĂTATEA. b. • să impună un consum energetic substanţial mai mare. 10. Ea poate fi direcţionată spre oricare dintre cele două obiective. de a stabili şi întreţine relaţii cu alţi oameni.3. c) caracteristici spaţio-temporale. Combaterea sedentarismului prin practicarea exerciţiului fizic 3. a. Practicarea exerciţiului fizic şi creşterea condiţiei fizice 3. c. efortul fizic şi efortul psihic. 7.1. 4. susţinute. Curs III RELAŢIA DINTRE EXERCIŢIU FIZIC. Definirea condiţiei fizice Condiţia fizică reprezintă capacitatea de a executa un lucru muscular în mod satisfăcător. b. 2. 9. Relaţia de interdependenţă dintre exerciţiu fizic şi sănătate 3. timp de cel.9. încredere în sine şi independenţă în plan fizic şi psihologic. De ce este dat conţinutul exerciţiului fizic? a) mişcările corpului. c) acte. capacitatea de a răspunde adecvat din punct de vedere emoţional. contribuind şi la calitatea percepută a vieţii.1. În practică aceasta înseamnă executarea frecventă. b. • să impună o sarcină mai mare decât ceea obişnuită. a. a. puţin 20-30 de minute. 24 . Vioiciunea mentală şi curiozitatea. b. a. a. 8. O capacitate fizică adecvată prin practicarea cu regularitate a activităţilor fizice se traduce printr-o performanţă fizică crescută. Ce fel de dimensiuni caracterizează forma sportivă? a) caracteristici spaţiale. a. b) caracteristici temporale şi caracteristici dinamice. a. 10. acţiuni şi activităţi motrice.4. Definirea condiţiei fizice 3. Caracteristicile fundamentale ale activităţilor fizice pentru a asigura condiţia fizică sunt următoarele: • să angajeze grupe musculare mari. c. c. c. c. c. asupra cărora nivelul obişnuit de activitate fizică are efecte favorabile sau nefavorabile şi care se raportează la statutul de sănătate. performanţa sau sănătatea. Condiţia fizică raportată la starea de sănătate se referă la acele componente ale condiţiei fizice. CONDIŢIA FIZICĂ ŞI EXERCIŢIUL FIZIC 1. (zilnic) a unor exerciţii ritmice. intensitatea şi complexitatea.

precum şi capacitatea fizică de a îndeplini sarcinile şi ţelurile personale cu vigoare, eficienţă şi fără a te simţii epuizat, reprezintă elementele esenţiale ale vieţii dar şi ale fitnessului. Aceste aspecte ale fitness-ului sunt strâns interconectate, un nivel ridicat al uneia dintre componente, îmbunătăţind nivelul celorlalte şi invers. Aşa se explică de ce, prin faptul că mişcarea, sportul îmbunătăţesc fitness-ul fizic (condiţia fizică, nivelul de antrenament), implicit se resimt efecte favorabile şi în plan psihic, spiritual şi profesional. Beneficii indirecte ale fitness-ului fizic, de bun nivel, fac ca utilitatea socială a muncii specialistului în mişcare, să fie mai mare decât se consideră în general. Ea trece dincolo de efectele pozitive directe mai cunoscute cum ar fi menţinerea sau recâştigarea greutăţii ideale, a condiţiei fizice corespunzătoare, plăcerea, relaxarea etc. Date fiind cele de mai sus, o abordare complexă a subiectului necesită prezentarea fitnessului fizic din mai multe puncte de vedere. 3.2. Relaţia de interdependenţă dintre exerciţiu fizic şi sănătate Între cele trei noţiuni: sănătatea , activitatea fizică, sănătatea mentală există o relaţie de interdependenţă. Exerciţiul fizic este un act motric prin intermediul căruia se desfăşoară o activitate (antrenamentul) prin care se urmăreşte îmbunătăţirea stării de sănătate şi a condiţiei fizice. - exerciţiul îmbunătăţeşte starea de sănătate. - exerciţiul îmbunătăţeşte condiţia fizică. Un stilul de viaţă sănătos reprezină un mod de viaţă care asigură o stare bună de sănătate. Sănătatea este unul dintre cele mai importante lucruri pentru fiinţa umană. Nu mai este necesară nici o introducere la acest capitol, ci doar amintirea faptului că o stare bună de sănătate nu poate fi menţinută în lipsa unei bune sănătăţi a spiritului, la fel cum nici angrenarea într-o activitate spirituală nu dă rezultate în lipsa unei bune stări de sănătate a trupului.In zilele noastre, sănătatea e o problemă care ar trebui să fie luată în serios, nu doar de cei care studiază domeniul sănătăţii şi al educaţiei fizice şi al sportului, ci de toată lumea. http://www.see-educoop.net Definiţia sănătăţii Sănătatea este definită ca starea de bine fizică, mentală şi socială a fiecărei persoane. Aceste trei stări se influenţează reciproc la orice vârstă – vezi foto: 3.2.1. Starea de bine fizică răspunde de lipsa oricărei boli sau leziuni, funcţionarea normală a tuturor sistemelor organismului. Sănătatea fizică se referă la starea organismului şi la răspunsurile acestuia în faţa vătămărilor şi a bolii. Pentru menţinerea unei condiţii fizice bune, a unei sănătăţi fizice este important să adoptăm acele conduite ce ne conferă o bunăstare fizică. De exemplu, evitarea ţigărilor, a consumului de alcool, alimentaţia moderată sunt doar câteva obiceiuri ce asigură o bună sănătate fizică. Exerciţiile fizice adecvate (vezi foto) , un efort cât şi un repaus echilibrat, menţinerea unei greutăţi normale şi alegerea inteligentă a mâncărurilor, evitarea abuzurilor alimentare în timpul sărbătorilor şi a evenimentelor, ne ajută de asemenea să ne menţinem starea de sănătate a organismului. O stare bună de sănătate fizică apare atunci când o persoană acordă atenţie mesajelor trimise prin simţurile organismului asupra a ceea ce el are nevoie – mai multă odihnă sau diferite alimente, ca să enumerăm câteva exemple şi, să răspundă la aceste mesaje într-un mod adecvat, coerent. Aptitudinile fundamentale de auto-îngrijire pot ajuta persoanele să-şi soluţioneze micile probleme de sănătate. Totuşi, este la fel de important acceptarea responsabilităţilor pentru controale şi de a şti să abordăm în cunoştinţă de cauză instituţiile şi serviciile de sănătate atunci când apar probleme serioase medicale. Activitatea fizică În bătălia dintre controlul asupra greutaţii şi o stare bună a sănătăţii, o mare parte a atenţiei a fost îndreptată către tipul şi cantitatea alimentelor şi lichidelor pe care le consumăm. Mai puţină atenţie a fost acordată cantităţii de energie necesară efectuării activităţii fizice. S-a demonstrat că

25

70% dintre populaţiile din ţările vestice nu sunt suficient de active pentru a avea o sănătate şi greutate optimă. Nutriţia echilibrată stă la baza sănătătăţii pe tremen lung, a frumuseţii şi a longevităţii.Conform constatărilor oamenilor de ştiinţă, 75% din problemele de sănătate ale oamenilor moderni sunt provocate de nutriţia neechilibrată, stilul de viaţă nesănătos şi surplusul de greutate. Necesarul zilnic de alimente se poate urmări mai jos: 3.2.2. Starea de bine mentală este reprezentată prin capacitatea de a controla stresul, capacitatea de a controla emoţiile, capacitatea de a te bucura de viaţă, încredere în sine şi autopreţuire. Medicina modernă precizează că nervii pe căile aferente aduc senzaţiile de la periferia sau extremităţile coloanei vertebrale; apoi aceste senzaţii trec printr-o zonă aflată în partea posterioară a capului. De aici ele trec în circumvoluţiunea frontală superioară a creierului, locul presupus al intelectului sau al minţii. Mintea simte senzaţiile respective şi trimite impulsurile mecanice prin nervii aferenţi spre diferitele extremităţi ale corpului: mâini, picioare etc. A da o definiţie sănătăţii pe plan mental-spiritual este o sarcină destul de dificilă, deoarece trebuie să identificăm cele mai importante calităţi mental-spirituale, care, dacă sunt tulburate, pot afecta serios echilibrul mental. Liniştea spirituală poate fi serios afectată de egocentrism-tendinţa de a raporta totul la sine-, egoism şi necunoaştere. Se poate observa uşor că o persoană foarte egocentristă poate fi foarte supărată când îi sunt puse la îndoială autoritatea, cunoştinţele sau realizările. Un om modest cu aceleaşi realizări nu va reacţiona aproape deloc la criticile nedrepte ale celorlalţi şi practic va vedea partea pozitivă a criticii şi îşi va corecta activitatea în consecinţă. Într-un mod asemănător, avariţia poate deveni sâmburele tulburării mentale. Este de asemenea un fapt cert că o persoană preocupată de propriul său ego poate să nu observe obiectivele şi nici să nu întrezărească adevărul. Crede că întotdeauna ştie totul, iar cunoştinţele sale sunt mai bune decât ale celorlalţi. Este ciudat totuşi că starea de sănătate mentală poate fi obţinută numai prin eforturile conştiente ale individului, în timp ce starea de sănătate a corpului este înnăscută. Dezechilibrul pe care îl simţim pe plan mental-spiritual este probabil cea mai complicată şi incitantă problemă căreia trebuie să-i facem faţă. Nimeni nu este scutit, deşi există diferite grade de manifestare. Cu cât egoismul şi egocentrismul individului sunt mai mari, cu atât mai mari sunt posibilităţile ce duc la o prăbuşire mentală. Prin urmare, putem defini sănătatea ca libertate faţă de egoism în sfera mentală, având ca rezultat unificarea cu Adevărul. Emoţia este o combinaţie a gândului şi a dorinţei. Fiecare idee este încărcată cu un anumit grad de emotivitate. Emoţiile nu reprezintă altceva decât dorinţe străbătute de diverse gânduri. Vibraţiile emoţiilor vor stârni excitări corespunzătoare în mintea noastră, astfel încât toate gândurile omului vor fi deranjate şi afectate, în strânsă legatură cu emoţia din acel moment. Pe plan emoţional, cea care înrobeşte individul şi care îi captează toată atenţia este pasiunea excesivă- pasiune în cel mai larg sens al cuvântului. Pasiunea neobişnuită pentru orice arată un anumit grad de dezechilibru pe plan emoţional. Pasiunea pentru o cauză, chiar înaltă, care îl determină pe individ la acţiuni distructive împotriva altora, este mai degrabă o stare de boală, decât idealism justificat. Ni se întâmplă adesea să confundăm necesităţile şi incertitudinile emoţionale cu dragostea adevarată, cu afecţiunea. Acestea din urmă presupun altruism fără rezerve. Ataşamentul emoţional este cel care cere constant de la ceilalţi, pretinzând că de fapt dăruieşte…Desigur nici opusul pasiunii, apatia, nu este de preferat. Apatia este un stadiu emoţional extrem de nesănătos, foarte mult înrudit cu ideea de moarte. De dorit este un stadiu de calm, creativ şi dinamic, nu pasiv, indiferent sau distructiv, un stadiu unde predomină dragostea şi emoţiile pozitive, ca opus al urii şi al altor emoţii negative. Pentru a-şi putea justifica originea şi destinul, fiinţele umane trebuie să-şi depăşească natura animală, făcând eforturi conştiente de a evolua, nu atât în corpul fizic, cât în sferele: mentală şi emoţională. Bunăstarea mentală Numeroase studii au demonstrat că activitatea fizică poate reduce depresia şi poate fi la fel de eficace ca şi tratamentele prin psihoterapie. Susţinută în mod constant poate, de asemenea, să reducă riscul revenirii depresiei. Activitatea fizică îmbunătăţeşte şi starea psihică a persoanelor care nu suferă de nici o boală mentală. Sute de studii au demonstrat ameliorări în ceea ce priveşte starea de spirit, emoţiile,

26

percepţia faţă de sine şi respectul de sine. De asemenea reduce anxietatea, îmbunătăţeşte reacţia la stres, calitatea şi durata somnului. Exercitiile fizice au un efect benefic şi asupra mentalului, memoriei, planificării şi a procesului de luare a deciziilor. Activitatea fizică pare a fi foarte benefică pentru persoanele în vârstă, reducând riscul apariţiei demenţei şi bolii Alzheimer. http://www.see-educoop.net 3.2.3. Starea de bine socială înseamnă: un habitat optim, alimentaţie corespunzătoare, socializare adecvată (cunoştinţe, şcoală, prieteni, familie). În prezent, multe probleme de sănătate sunt cauzate de factori socio-economici, care pot fi însă modificaţi printr-o preocupare şi acţiune colectivă benefică. Ţelul educaţiei pentru sănătate este de a face oamenii să înţeleagă modul în care comportamentul şi mediul lor le poate afectea starea de sănătate. Educaţia pentru sănătate nu are limită de vârstă (vezi foto).Scopul ei este acela de a promova prin mijloace naturale „bunăstarea omului” şi de a oferi mijloace practice de prevenire a bolilor, printr-o hrănire adecvată şi printr-un mod de viaţă sănătos, care să permită omului modern să depăşească cu succes stările de stres şi feluritele situaţii care pot genera un posibil dezechilibru corporal. O parte integrantă a relaţiei medic-pacient este de a educa pacientul cu privire la natura şi semnificaţia bolii şi cu privire la posibilităţile de modificare benefică a stilului de viaţă. Aceasta este semnificaţia reală a termenului „doctor”, care provine din latinescul „docere” („a învăţa”). În prezent, mulţi dintre noi am neglijat această semnificaţie a ipostazei de doctor. Prin urmare, esenţa unei practici medicale corecte este educaţia pentru sănătate, realizată în scopul promovării unei cât mai bune stări de sănătate, care să includă modalităţi simple şi la îndemâna oricui de prevenire a bolilor şi de îngrijire a celor suferinzi. (Articol preluat de pe www.amnro.net) Sănătatea socială se referă la capacitatea de realizare a rolului din viaţă, cum ar fi rolul de fiu sau fiica, părinte, soţ, prieten, apropiat sau cetăţean, într-un mod eficient şi confortabil, cu plăcere, fără a tulbura climatul de ecologie socială, de protecţie al altor persoane. Fiecare dintre aceste roluri presupune diferite responsabilităţi şi riscuri. Toate necesită o comunicare eficientă de genul oferă şi ia, căci relaţionările sănătoase niciodată nu se deruleaza într-un singur sens. Împlinirea trebuinţelor umane pentru dragoste, intimitate, de apartenenţă, constituie un factor important în realizarea sănătăţii sociale. Persoanele care sunt private de aceste trebuinţe pot dezvolta comportamente ce pot aduce ameninţare la starea lor de sănătate şi de bună dispoziţie, intrând astfel în sfera anomiei, devianţei şi patologiei sociale. 3.3. Practicarea exerciţiului fizic şi creşterea condiţiei fizice Aşa cum l-am definit mai sus : exerciţiul fizic reprezintă o acţiune efectuată sistematic şi conştient în vederea perfecţionării dezvoltării fizice a capacităţii motrice a oamenilor, exerciţiul fizic reprezintă şi principalul mijloc al antrenamentului sportiv. Condiţie fizică (noţiunea specifică - pregătire fizică) – înţelesul principal = nivelul superior al pregătirii fizice indispensabil valorificării optime a indicilor tehnici şi tactici ai sportivului în concurs. Observaţii: folosirea noţiunii scoate în evidenţă, de cele mai multe ori, stadiul superior şi complex de pregătire a unui sportiv sau a unei echipe care coincide de obicei cu forma sportivă.41 Physical condition (generic notion - physical fitness) – principal meaning = superior level of physical fitness indispensable for an optomal revaluation of sportsman’s technical and tactical indexes during the competition. Condiţia fizică reprezintă capacitatea de a răspunde cerinţelor mediului extern. Vom prezenta în continuare detalii referitoare la condiţia fizică. Condiţia fizică generală sau asociată cu starea de sănatate reprezintă capacitatea corpului de face faţă solicitărilor de zi cu zi. 1. Condiţia fizică generală (vezi foto)cuprinde: • rezistenţa cardiovasculară, constă în capacitatea sistemului de a aproviziona muşchii cu oxigen. Este numită şi capacitate fizică aerobă. • rezistenţa musculară, reprezintă capacitatea muşchilor de a se contracta repetat fără să obosească.
41

Alexe,N., şi colab.(1974) – Terminologia educaţiei fizice şi Sportului, Bucureşti, Editura Stadion., pg., 148.

27

începe să fie „ dominat” de creaţiile sale. în lipsa solicitărilor fizice. sunt factorii majori care contribuie la procesul de mişcare. . a proceselor psihice şi a analizatorilor (vizual. la un mare interval de 28 . care. 3. • flexibilitatea sau supleţea. devine tot mai tehnocrat. urcatul scărilor. Îi vom urmări în capitolul următor. un rol în ceea ce priveşte indivizii care au aptitudini fizice pentru a excela în anumite activităţi. care implică mişcare. realizat pentru creşterea condiţiei fizice.ritmul şi gradul înalt de solicitare a sistemului nervos. până la îmbunătăţirea stării mentale. Sedentarismul.sedentarismul. Ce se înţelege prin sedentarism şi de ce acţionează el atât de perfid asupra stării de sănătate? 3. • viteza. . duce la o pierdere însemnată a elementelor chimice: Azot.încordările statice prelungite. • bună sincronozare în timp. dar factorii genetici joacă. rezultatul activităţii fizice. în mare parte. cum ar fi mersul pe jos. Organismul omenesc nu este un „acumulator” care. Exerciţiul fizic. Acest lucru este notabil în sporturile competiţionale – unde performerii au adesea un corp bine clădit pe baza unor antrenamente energice. este o încercare planificată pentru a ne îmbunătăţi forma fizică şi sănătatea. Condiţia fizică generală asociată cu performanţa (vezi foto) cuprinde: • dezvoltarea rapidă a forţei. adică o reducere pronunţată a volumului şi intensităţii efortului fizic.solicitarea inegală. ciclism. Fosfor. etc). Omul modern. dominată de explozia progresului ştiinţific. Potasiu şi Sodiu. 2. organice şi psihice. de asemenea. Forma fizică este. • puterea. • coordonarea. aerobic sau hobby-uri active – grădinăritul şi sporturile competiţionale. El mai este numit şi „ maladia secolului”. indiferent că este atletică sau nu. la formarea şi dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane. la optimizarea funcţiilor somatice. • agilitatea • echilibrul. Poate include activităţi precum mersul vioi. auditiv. . ceea ce îi modifică profund poziţia în raport cu mediul fizic şi social. înseamnă în primul rând. Efortul fizic contribuie la perfecţionarea structurală a organelor şi ţesuturilor. Combaterea sedentarismului prin practicarea exerciţiului fizic Civilizaţia contemporană. chiar în condiţii execepţionale de mediu şi hrană.• vigoarea. Factorii care influenţează negativ starea de sănătate şi diminuează capacitatea de muncă a omului: . Experienţele au dovedit că absenţa sau diminuarea accentuată a efortului fizic. dezvoltarea diferitelor grupe musculare şi a rezistenţei în regim de forţă realizat în aşa fel încât să se alterneze grupele musculare care lucrează: Activitatea fizică se referă la toată energia folosită prin mişcare. poate beneficia de pe urma activităţii fizice. tehnic şi informaţional. la educarea şi modelarea psihofizică în raport cu cerinţele societăţii. bicicleta.4. diminuarea cantităţii de mişcare din activitatea profesională. Sedentarismul constituie unul din factorii cu cele mai puternice efecte negative asupra sănătăţii. . pe de altă parte. Activităţile zilnice. creează omului condiţii din ce în ce mai bune de viaţă şi de muncă. Beneficiile activităţii fizice Beneficiile sunt numeroase: de la reducerea riscului apariţiei unor boli. Exemplu de circuit. • viteza de reacţie. ca şi din cea de fiecare zi. Orice persoană. Calciu. prin perfecţionarea neîntreruptă a mijloacelor de muncă.4. • compoziţia tisulară a corpului.1. „stochează” energia rezultată din metabolizarea hranei şi şi-o converteşte în lucru mecanic.poziţiile vicioase ale corpului în timpul desfăşurării procesului de muncă. Sulf.

. Influenţele exerciţiului fizic asupra organismului se răsfrâng nu numai momentan asupra organelor şi funcţiilor solicitate la efort. ele sunt utile atunci când se urmăreşte dezvoltarea unor calităţi fizice de forţă şi rezistenţă. echilibrului şi armoniei vieţii omului.depunderi adipoase inestetice.5. cardio. . . de atrofie. scăderea cantităţii de sânge aflat în circulaţie. În opoziţie cu acesta. au o mare importanţă în activitatea fizică a omului. 29 . Insuficienţa efortului fizic. obezitate regională sau generală. . imobilizarea corpului. Caracteristica principală a poziţiilor de lucru în condiţii civilizaţiei tehnice o constituie tendinţa de a deveni tot mai stabile şi încordate. amintim: . . determină. dar în special asupra sistemului nervos şi a vieţii psihice sunt tonifiante şi indispensabile vieţii. sport.4. generate de sedentarism. nutriţiei. ca urmare a perturbării echilibrului proceselor corticale de inhibiţie şi excitaţie. Principalul mijloc în combaterea acestui „flagel” îl constituie mişcarea sub forma sa cea mai bine organizată. omul devenind mai sedentar. În concluzie: un rol important în menţinerea stării de sănătate îl are modul de viaţă ordonat (regularitate şi continuitate). . Influenţele exerciţiului fizic aupra aparatului locomotor. ci cumulativ prin repetare capătând influenţe morfogenetice şi fiziologice cu efecte tonifiante de vigoare şi sănătate. Solicitarea unilaterală şi excesivă a unor segmente ale corpului.2. care uşurează până la un anumit nivel munca oamenilor. 3. cu repercursiuni negative asupra procesului de muncă şi a sănătăţii. oboseală cardiacă. 3.timp. specifice epocii contemporane. manifestată prin puls accelerat şi tensiune arterială ridicată în repaus. Exerciţiul fizic contribuie la prevenirea degradării şi degenerării biologice şi măreşte posibilităţile organismului de a contracara unele stări de tensiune. respirator. intensificarea efortului perceptiv. Ritmul şi gradul înalt de solicitare a sistemului nervos.exerciţii zilnice.apărarea împotriva zgomotelor. Dintre tulburările cele mai frecvente. .4. caracterizată printr-o „topire” progresivă a ţesutului proteic (muscular) şi o acumulare treptată de ţesut gras.veghe. produce atrofia şi înscriereaorganismu -lui într-un „cerc vicios” al inactivităţii. proasta dispoziţie şi pierderea formei fizice. generează cu timpul unele decompensări somatice şi funcţionale care scad progresiv capacitatea de muncă şi puterea de adaptare a organismului la factorii de mediu.reducerea excreţiilor fiziologice şi tendinţa de formare a calculilor (pietrelor) urinari. adică acelea cu ajutorul cărora realizăm deplasarea în spaţiu a corpului. cu apariţia spondilozelor şi artrozelor. 3. Contracţiile musculare statice. care atrage după sine reducerea continuă a rolului aparatului locomotor şi al analizatorului chinestezic în desfăşurarea activităţii profesionale. precum şi a proceselor cognitive şi volitive. Încordările statice prelungite. 3. se prezintă sub 2 aspecte: contracţii musculare de întindere sau concentrice şi contracţii musculare de cedare sau excentrice.alimentaţia raţională şi controlul greutăţii.3. Poziţiile vicioase ale corpului în timpul desfăşurării procesului de muncă. .4. adaptată şi dozată pentru a avea eficienţa scontată şi anume exerciţiul fizic. manifestată prin scăderea capacităţii vitale şi insuficienţa ventilaţiei pulmonare.tulburări de tip degenerativ la nivelul siestemului osteoarticular. excreţiei. concomitent cu : .vascular. deoarece repetarea continuă a aceloraşi operaţiuni devine monotonă şi favorizează instalarea mai rapidă a proceselor de inhibiţie din scoarţa cerebrală ducând la oboseala centrilor nervoşi coordonatori. turism. după natura lor sunt de două feluri: dinamice şi statice.4.. Contracţiile musculare dinamice.o slabă capacitate funcţională a aparatului respirator. arderea incompletă a substanţelor energetice şi la apariţia unor produşi metabolici intermediari. precum şi influenţele asupra digestiei.fenomene de iritabilitate crescută. Automizarea mişcărilor specifice procesului de muncă.Aceasta duce la oxigenarea defectuoasă a celulelor şi ţesuturilor. a proceselor psihice şi a analizatorilor Perfecţionarea continuă a mijloacelor de muncă. precum dereglări ale mecanismului somn. poate avea efecte negative.4.controlul consumului de alimente. a efortului funcţional antrenează organismul într-o stare de involuţie. ca urmare a eliminării unor cantităţi sporite de calciu.o slabă capacitate funcţională a aparatului cardio-vascular. segmentelor sau a unor obiecte.

deficit de cultură şi educaţie sanitară). Cu toate acestea. Însă dacă fericirea (starea de satisfacţie. printre care şi Planul Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale. sperând ca şi el să le acceadă într-o bună zi. apă. Din păcate. Fondurile alocate pentru sănătate sunt încă mici. .. Dar aceştia sunt statistic mult mai puţini decât cei care conectează mulţumirea personală cu calitatea vieţii lor. dar real. rromii. mai ales cei din zonele rurale. indicatorii de sănătate a populaţiei indică o situaţie critică. adică practicarea sportului. lipsa accesului la condiţii de igienă elementară). 42 Enciclopedia Marshall Cavendish (2004) – „Arborele lumii” Corpul omenesc / Adolescenţa. Din acest motiv noi apreciem că ponderea practicării exerciţiilor fizice poate fi un indicator indirect. Se au în vedere următoarele componente ale calităţii vieţii: a. alimentaţia deficientă. tinerii proveniţi din instituţiile de ocrotire. există oameni care ating starea de fericire cumva independent de condiţiile nivelului economic de trai. calitatea vieţii de familie Din această perspectivă. Cluj -Napoca 43 30 . condiţii proaste de locuit. printre care şi practicarea sportului. pe ultimele locuri în Europa. operaţionalizate în indicatori ai calităţii vieţii. chiar dacă nu reprezintă factori determinanţi primi ai acestuia. şi are aşteptări care vizează segmentele sociale superioare lui.somn suficient şi profund. chiar dacă în ultimii ani au fost în creştere. Aşa cum se poate observa. datele statistice nu ne oferă un tablou prea optimist pentru România în acest sens. Printre grupurile sociale cu deficit de acces la serviciile medicale se află vârstnicii săraci. conduc la o ipostază socială prea puţin strălucită în ceea ce priveşte nivelul de trai. Puternic corelate cu nivelul de trai (ca efecte ale acestuia). calitatea mediului ambiant b. acest concept se poate suprapune cu cel de fericire. împlinire) presupune o stare subiectivă rezultată din trăirea propriei vieţi. petrecerea sănătoasă a timpului liber. de plăcere sau de performanţă.îngrijirea activă a sănătăţii (masaj. 146. La aceasta din urmă. familiile cu mulţi copii etc. calitatea vieţii şi nivelul de dezvoltare a instituţiilor sportive naţionale (şi a practicării activităţilor fizice la scară mare în rândul populaţiei). dezorganizarea socială (abandonul grijii faţă de propria sănătate. calitatea vieţii sprijină puternic sentimentul de satisfacţie cu viaţa sau în faţa vieţii.. calitatea vieţii este asociată mai mult cu o perspectivă socio-economico-politică. calitatea vieţii se referă în plus la datele/condiţiile obiective în care se constituie viaţa umană. Aceasta pentru că individul uman face permanent comparaţii cu cei din jur. nu e neapărat necesar ca fericirea să fie corelată cu o calitate ridicată a vieţii. şomerii fără alte surse de trai. conceptul de calitatea vieţii este strâns legat de altele apropiate. cum ar fi nivelul de trai şi stilul de viaţă. dispariţia sistemului de îngrijire medicală bazat pe teritorialitate. Dar. deşi numeroase studii au arătat că există puternice corelaţii pozitive între nivel de trai. .42 Calitatea vieţii este un concept evaluativ43. Atât veniturile globale ale populaţiei cât şi unele deficienţe în sistemul de securitate şi asistenţă socială. Conform unor aprecieri oficiale. Aşa cum se va vedea mai jos. la mulţi dintre ei. Practicarea exerciţiilor fizice pare să fie o componentă marginală a calităţii vieţii. Acestea din urmă cuprind şi activităţile umane întreprinse de indivizii din diferite grupuri şi categorii sociale. calitatea umană a muncii (a vieţii de muncă) c. sunt indicatorii de sănătate. Dacă fericirea se asociază cu o perspectivă predominant etică şi în esenţa sa subiectivă. pg. şi a strategiilor de acţiune în vederea maximizării ei. mutiplicat UBB. aspiraţiile umane. al calităţii vieţii. stiluri nesănătoase de viaţă. fiind rezultanta raportării condiţiilor de viaţă şi a activităţilor care compun viaţa umană. accentul cade pe determinarea factorilor obiectivi care sunt responsabili de variaţia calităţii vieţii. psihologică chiar. România aflându-se. la necesităţile. valorile. soare). de mediu (poluarea. deficitul serviciilor de prevenţie şi tratament ambulatoriu. protecţia mediului) şi direct conectat cu aceştia.hotărâre şi autocontrol (program). deficitul de acces la serviciile medicale. adică ce strategii trebuie să adopte individul pentru a-şi maximiza fericirea. fericire. situaţia critică a stării de sănătate este dată de efectul combinat al mai multor factori: sărăcia (lipsa resurselor financiare. Rusu Flavia (2008) – Note de curs Fitness. Astfel. aşa cum ne-o arată viaţa de zi cu zi. calitatea relaţiilor interpersonale d.

Dispunem astăzi de posibilităţi de investigaţie mult mai fine şi mult mai precise. preventive. acestea cunosc o oarecare dezvoltare. sănătatea are la bază un echilibru al tuturor funcţiilor organismului. din păcate. dar superioară celor din aşa-numita „lume a treia”. În aceste condiţii. psihic şi social. Se pare aşadar că activismul de orice natură se corelează cu nivelul de trai. Fiecare cetăţean trebuie să se integreze într-un anume mediu în care să se simtă confortabil. ştiinţa modernă face posibilă ca organismul uman să devină astăzi din ce în ce mai transparent şi accesibil explorărilor morfologice cele mai fine. fizici. mintal şi social şi nu constă numai în absenţa bolii şi a infirmităţii.. Lucrurile se prezintă diferit pentru tinerii statelor dezvoltate. Desigur. Rapoartele de Evaluare a Sărăciei ale Băncii Mondiale (2002. prin metodele cele mai sensibile. pentru descoperirea cât mai precoce a stărilor anormale. Fie că e vorba de cluburi de fittness. progresele extraordinare făcute în ultimele decenii au permis o exploatare mult mai profundă a stării de sănătate. cu un larg orizont. sportive sau de altă natură.. Din punct de vedere al sănătăţii fizice o persoană e estimată sănătoasa dacă se bucură de o sănătate fizică şi de o bună nutriţie. pe mai multe planuri: fizic. politice. a anormalităţii fizice şi are un sens mult mai larg. Sănătatea trebuie concepută şi ca un factor important în determinarea acelui concept complex pe care îl denumim „calitatea vieţii”. între ele existând stări de tranziţie sau de limită (borderline) care se pot transforma pe nesimţite în stare de boală. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat o definiţie oficială a sănătăţii. ale stărilor morbide în stadiul lor biochimic. multidimensional. Pe plan bio-medical. şi nu doar din simplul „cult al sportului”. Acest minunat echilibru este permanent întreţinut şi controlat printr-un mecanism complex în care intră numeroşi factori: chimici.Un nivel de trai scăzut nu aduce nici prea multă diversitate în petrecerea timpului liber. sportul este un fenomen contemporan care nu poate fi neglijat. Oferta de servicii în ceea ce priveşte sportul este şi ea cu mult sub cea prezentă în statele mai dezvoltate. Între starea de sănătate şi starea de boală. prezent masiv în mass-media şi practicat de unii cu asiduitate. capacitatea de a face faţă problemelor şi atingerea stării de bine. cât şi deoarece el este realmente o formulă (sănătoasă însă) a modei. ea fiind formulată astfel: „Sănătatea este acea stare de complet bine fizic. Inclus în programele şcolare. a devierilor de sănătate. Tinerii nu par prea dornici nici să activeze în organizaţii sau asociaţii culturale. Deşi e greu de găsit o evidenţă statistică a numărului practicanţilor unui anumit sport la nivel naţional (de performanţă sau ca hobby). Se constată totuşi îmbunătăţiri la nivel legislativ în ultimii ani în ceea ce priveşte activităţile sportive. Astfel. este de ordinul evidenţei că aceştia sunt – şi nu doar la noi . adică pe principiul mens sana in corpore sano. este în bună formă fizică şi e satisfăcută de apartenenţa sa. O societate care promovează sportul şi înţelege valoarea lui în viaţă este una care îşi asigură o componentă solidă a bunăstării şi optimismului social. înainte de a ajunge în boală clinică. În viziunea specialiştilor calitatea vieţii ca parte a sănătăţii fizice şi mentale reprezintă adoptarea unui mod de viaţă sănătos. o prioritate a românilor. Pe plan biologic. Este vorba despre un concept superior. sociali. care depăşesc cu mult simţurile noastre comune de apreciere. categoriile sociodemografice care apelează la sport ca loisir sunt cele mai avantajate (dar şi cele mai reduse statistic).cu atât mai puţini cu cât sportul respectiv necesită costuri mai ridicate. 31 . ale acestor stări de tranziţie.sănătatea e un element al vieţii cotidiene” (OMS. practicarea sportului nu pare să fie. Numai societatea în care totul este consacrat bunăstării omului poate conferi condiţiile optime pentru apărarea şi promovarea sănătăţii. Sănătatea înseamnă deci mult mai mult decât absenţa bolii. un mod de viaţă. a cărei apartenenţă şi-o reclamă şi în care îşi desfăşoară activitatea cu succes sau nu (în funcţie de aspiraţiile personale) – pentru atingerea idealurile şi scopurile personale. săli de aerobic sau cluburi de tenis. de condiţiile socialeconomice în care oamenii trăiesc şi muncesc.1986). În acest mediu – de care se simte atras. el îşi formează capacitatea de a se exprima. O preocupare a medicinii moderne. Cei care optează pentru sporturile costisitoare (cum ar fi tenisul de câmp sau schiul) sunt în special cei care au venituri care să le permită să le practice. iar cele care practică sportul de performanţă fac acest lucru uneori din necesitate. care nu poate fi separat de mediul social. creşterea şi dezvoltarea personală. constă tocmai în descoperirea timpurie. 2003) atestă relaţiile strânse dintre bogăţie şi practicarea la scară largă a diverselor sporturi. psihici. graniţa este uneori greu de stabilit. Aceasta atât pentru că tot mai mulţi oameni sunt conştienţi că a asigura o calitate ridicată a vieţii lor implică practicarea de exerciţii fizice. al compoziţiei chimice a umorilor şi ţesuturilor corpului omenesc.

o persoană atinge un nivel de sănătate dacă se bucură de relaţii bune cu familia. Federaţia Internaţională de Medicină Sportivă. Din punct de vedere al atingerii maturităţii o persoană este catalogată drept sănătoasă în momentul în care învaţă noi lucruri. Pentru a spune că cineva beneficiază de o sănătate pozitivă. mai puţin moartea. Condiţia fizică reprezintă capacitatea de a executa un lucru muscular în mod satisfăcător. Definirea conceptului de sănătate. Sănătatea negativă este asociată cu morbiditatea şi în caz extrem. dar numai. dezvoltarea fizică ş. morbiditatea. ecologice. cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Factorii biologici care exercită o influenţă hotărâtoare asupra unor indicatori ai stării de sănătate sunt: natalitatea şi fertilitatea. Factorii principali care influenţează starea de sănătate sunt numeroşi şi complecşi: biologici. cunoştinţele etc. • să impună o sarcină mai mare decât ceea obişnuită. Multe forme de activităţi de recreere activă includ exerciţii viguroase. Morbiditatea poate fi definită ca fiind orice abatere. acceptată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi înscrisă în preambulul constituţiei acestui for internaţional. demografici. (zilnic) a unor exerciţii ritmice. mersul alert îndeplineşte aceste condiţii minime. Sportul. timp de cel. Condiţia fizică raportată la starea de sănătate se referă la acele componente ale condiţiei fizice. social şi psihologic. sanitari. Beneficiile activităţii fizice asupra sănătăţii publice au fost examinate şi recunoscute de mai multe organisme internaţionale. Ea nu semnifică doar simpla absenţă a bolilor. Întotdeauna aceste activităţi asigură efecte sanogenetice cu condiţia ca ele să fie executate în mod regulat şi cu o pregătire adecvată. sănătate negativă). Activitatea fizică sistematică poate să menţină şi să îmbunătăţească structura diverselor ţesuturi şi organe. fiecare dintre ele caracterizându-se printr-un continuu. îşi ameliorează relaţiile şi poate înfrunta dificultăţile vieţii. subliniază faptul că prin sănătate trebuie înţeleasă „o completă bunăstare fizică. promovarea şi / sau recâştigarea sănătăţii. să se afle la polul său pozitiv. Ea poate fi direcţionată spre oricare dintre cele două obiective. subiectivă sau obiectivă. Acesta este motivul pentru care în ţările dezvoltate. interschimbabili. mediul social etc. care nu constă numai în absenţa bolii sau infirmităţii”. termenul de „fitness” (condiţie fizică) şi cel de „health” (sănătate) sunt cvasi-similari. Sănătatea este considerată a fi o condiţie umană cu dimensiuni de ordin fizic. performanţa sau sănătatea. Consiliul Europei. activitatea fizică în general are efecte favorabile asupra dezvoltării fizice a individului şi a comunităţii. să amelioreze funcţiile şi să contracareze deteriorările care tind inerent să apară datorită inactivităţii (sedentarismului) şi înaintării în vârstă. În practică aceasta înseamnă executarea frecventă. contribuind şi la calitatea percepută a vieţii. Dacă 32 . La majoritatea adulţilor. mediul fizic. socială şi psihologică a acelei persoane. care descrie o stare de sănătate pozitivă a indivizilor şi include bună-starea fizică. Acest adevăr este deja bine cunoscut şi unanim acceptat. cu un pol pozitiv şi altul negativ (sănătate pozitivă. puţin 20-30 de minute. de la bună-starea fizică sau psihică. încredere în sine şi independenţă în plan fizic şi psihologic. cu mortalitatea prematură. Starea de bine este un concept holistic. susţinute. socială şi psihologică. mintală şi socială. Caracteristicile fundamentale ale activităţilor fizice pentru a asigura condiţia fizică sunt următoarele: • să angajeze grupe musculare mari. • să impună un consum energetic substanţial mai mare. O capacitate fizică adecvată prin practicarea cu regularitate a activităţilor fizice se traduce printr-o performanţă fizică crescută.a. ajută la menţinerea. Ea se caracterizează prin ”abilitatea de a efectua cu vigoare activităţi zilnice şi o prezenţă a trăsăturilor şi capacităţilor asociate cu un risc minor de îmbolnăvire prematură şi de dezvoltare a stărilor asociate cu inactivitatea fizică obişnuită”. Există un număr din ce în ce mai mare de dovezi şi argumente care sprijină ideea că activitatea fizică prestată în timpul liber. după anumite criterii.Din punct de vedere social. mortalitatea. asupra cărora nivelul obişnuit de activitate fizică are efecte favorabile sau nefavorabile şi care se raportează la statutul de sănătate. Sănătatea pozitivă este asociată capacităţii de a resimţi bucuria de a trăi şi de a face faţă solicitărilor vieţii. prietenii. este nevoie ca fiecare dintre componentele sănătăţii: fizică.

exemplificată în tabelul de mai jos: Aparatul. de îmbunătăţire ale funcţiilor tuturor aparatelor şi sistemelor. înlăturându-se constipaţia Sistemul nervos • fracturi prin cădere • se îmbunătăţeşte coordonarea mişcărilor şi echilibrul Funcţii cognitive • se îmbunătăţeşte viteza de • fracturi prin cădere reacţie şi promptitudinea răspunsurilor la diverşi stimuli Comportamentul • se ameliorează imaginea • depresie şi psiho-social despre propria persoană. comportamentul familial. anxietate eficacitatea profesională. se instaurează „starea de bine „ şi bucuria de a trăi Adaptările funcţionale şi efectele profilactice ale activităţilor fizice • Viziunea şi acţiunea preventivă asupra sănătăţii presupune luarea unor măsuri. Pulmonar • bolile pulmonare • plămânul devine capabil să cronice ventileze o cantitate mai mare de are pe minut Muşchii scheletici • creşte forţa şi rezistenţa • lombopatii. musculară • fracturi provocate • musculatura se atrofiază mai prin cădere lent o dată cu vârsta ţesutul adipos • scade masa totală de grăsime şi • obezitate din jurul viscerelor Metabolismul • creşte capacitatea muşchiului • diabet glucidelor de a prelua glucoza din sânge Metabolismul • creşte capacitatea muşchiului • ateroscleroză grăsimilor de a prelua grăsimile din sânge şi a le utiliza pentru procurarea de energie Imunitatea • se întăreşte capacitatea • infecţii sistemului imunitar de a răspunde la o agresiune microbiană Procese digestive • se îmbunătăţeşte tranzitul • cancerul de colon intestinal. • cardiopatie ischemică.mersul este completat cu alte activităţi în vederea exersării musculaturii. majoritatea adulţilor fac progrese. Efectele sanogenetice ale activităţilor fizice sunt: • funcţionale. Pentru aceasta a fost nevoie să se stabilească modalităţile prin care se pot identifica din timp persoanele ce prezintă cel mai mare risc de îmbolnăvire. Între aceste efecte funcţionale şi profilactice există o strânsă legătură. • hipertensiune arterială • • • • • • • • • • creşte cantitatea de sânge pe care o poate împinge inima • se măreşte cantitatea de sânge existent în vase • sângele devine mai fluid şi circulă mai uşor prin vene. sistemul sau funcţia • Cardiovascular Adaptări funcţionale Efecte profilactice faţă de: • ateroscleroză. • profilactice. 33 . de împiedicare a apariţiei bolilor.

• pârghiile mecanice asupra cărora acţionează muşchiul. Îmbunătăţirea fitness-ului aerob – se obţine prin antrenament. Cele mai importante modificări se înregistrează la nivelul muşchilor scheletici. alimentaţie excesivă etc. sedentarism. de aceea. Există mai multe tipuri de forţă şi 44 Pop Nicolae (2008) – Note curs Fitness. rezistenţa musculară şi mobilitatea. vârsta şi tipul de fibre ce intră în alcătuirea muşchiului. Factorii ce influenţează fitness-ul aerob sunt: ereditatea. Prin prestarea cu regularitate de efort fizic fitness-ul aerob se îmbunătăţeşte. cario-vascular) suferă multiple modificări prin antrenament. dar după 55 de ani declinul forţei este accelerat. Astfel la o persoană obişnuită forţa atinge maximum după 20 ani după care începe să scadă lent până la 50-55 ani şi accelerat după aceea. sexul. Componentele principale ale fitness-ului muscular sunt: forţa. Astfel la cei cu un fitness aerob bun muşchii sunt mai bine irigaţi de sânge şi astfel preiau o mai mare cantitate de oxigen. Alţi factori sunt: sexul.S-a ajuns. cuantificare şi urmărire trebuie făcută sistematic şi periodic. trebuie să se efectueze la o anumită intensitate a efortului. vârsta. îndemânarea. Factorii primari de risc sunt reprezentaţi de acele caracteristici personale sau comportamentale. Cluj -Napoca 34 . care ne plasează sub un mare risc de îmbolnăvire. La orice vârstă se poate îmbunătăţii prin antrenament. Persoanele de vârstă medie trebuie să practice exerciţii de tonificare a muşchilor abdominali şi de îmbunătăţire a mobilităţii coloanei vertebrale pentru a prevenii sau reduce la minimum lombagopatiile. fie anumite caracteristici sau comportamente: fumat. trebuie să se ocupe nu numai de fitness-ul aerob ci şi de cel muscular. puterea. dar câştigurile de forţă diferă în funcţie de vârsta la care subiectul începe să se antreneze. multiplicat UBB.5. Cei peste 50-55 de ani mai ales femeile au nevoie de fitness muscular şi aerob pentru a-şi păstra o densitate mulţumitoare a oaselor şi astfel pentru a se menţine activi şi independenţi. Alte componente pot fi considerate: viteza. Factorii de risc se împart în primari şi secundari. iar din altă perspectivă. Pe de altă parte cantitatea de aer ce poate pătrunde în plămânii acestora este şi ea mai mare. constituie practic „medicamentul” cel mai accesibil şi mai eficient în lupta cu aceşti factori de risc. se poate pune în evidenţă prin testări speciale care permit măsurarea aşa numitului consum maxim de oxigen (VO2 max). care pentru a fi eficient. echilibrul şi coordonarea. iar inima are un volum crescut şi deci o eficienţă superioară. Prin factori de risc se înţelege fie istoricul (antecedente familiale). Fitness-ul muscular (capacitate fizică musculară) are legătură evidentă cu sănătatea şi cu calitatea vieţii. deşi şi alte organe şi sisteme (respirator. • starea lor contractilă (lungimea şi nivelul de oboseală). 3. în factori de risc ce pot fi influenţaţi şi factori de risc asupra cărora nu se poate acţiona în nici un fel. Persoanele de orice vârstă pot utiliza fitness-ul muscular pentru a-şi îmbunătăţi performanţele sportive sau al altor activităţi fizice. Creşterea VO2 max. cantitatea de grăsime corporală şi nivelul de activitate fizică. Îmbunătăţirea fitness-ului aerob. este posibilă ca urmare a modificărilor pe care antrenamentul le produce la nivelul tuturor organelor şi sistemelor implicate în preluarea transferul şi utilizarea oxigenului. activitatea corporală. Pentru animatorii sportului pentru toţi are o mare importanţă factorul vârstă. Forţa depinde de o serie de factori: • numărul de fibre ce se contractă simultan. De aceea orice persoană care vrea să se menţină activă şi după vârsta de 50 de ani. a căror identificare. Deşi sunt foarte virulenţi aceşti factori de risc prezintă avantajul că depind în mare măsură sau complet de dorinţa noastră de ai face inofensivi. Orice persoană pierde din forţă pe măsură ce înaintează în vârstă. Prin forţă se înţelege puterea maximă ce poate fi dezvoltată în cadrul unei contracţii voluntare unice. ori de a arăta mai bine. Fitness-ul aerob44 Fitness-ul aerob reprezintă în esenţă capacitatea de a prelua oxigenul din aer la nivelul plămânilor de al transporta cu ajutorul sângelui şi a-l utiliza la nivelul ţesuturilor. la nominalizarea unor aşa numiţi factori de risc. De menţionat este faptul că efortul.

-. populaţia ţărilor dezvoltate îmbătrâneşte ineroxabil şi speranţa de viaţă creşte din ce în ce mai mult. Un loc aparte în motivaţia indivizilor pentru activitatea corporală în are conceptul de „formă” psihică. Care sunt factorii care ne ajută să menţinem o stare de sănătate a organismului? a. nemaifiind doar apanajul sănătăţii fizice şi psihice. Asemenea comportamente sunt: • odihna suficientă (7-8 h de somn). -. a „formei estetice” prin modelarea propriului corp şi a „formei fizice” evaluată prin bateria de teste „Eurofit” pentru populaţia adultă. somn suficient şi profund. • controlul permanent al greutăţii. Care este relaţia dintre exerciţiu fizic şi starea de sănătate şi arătaţi cum ? a. SĂNĂTATE ŞI CONDIŢIA FIZICĂ 1. Gerontologii şi alţi specialişti care se ocupă de vârstele înaintate. fizică şi estetică. aceasta este aproape o obsesie pe măsură ce paradoxal. 35 . a „formei psihice” prin înlăturarea stresului. d. • interesul pentru ce se întâmplă în jur. Este însă utilă în reabilitarea celor cu imobilizare gipsată sau la pat.bineînţeles de moduri de antrenare a forţei: contracţie izometrică. relaţie de interdependeţă ? b. • sociabilitatea. Se bazează pe ridicări de greutăţi şi are drept rezultat îmbunătăţirea forţei dinamice. A fi în putere este dorinţa tuturor. cum ar fi: • moderaţia. şi modificării reprezentării asupra sinelui datorită influenţării reale a menţinerii sănătăţii. A-ţi construi forma. de rezistenţa opusă de un aparat sau greutatea propriului corp. 2. Activităţile fizice au un rol important în iniţierea şi menţinerea stării de bine. Acest tip de contracţie este specific body-building-ului. 3. Contracţia izometrică sau statică produce tensiune arterială ceea ce o face să fie contraindicată în multe situaţii. Cele mai cunoscute metode pentru îmbunătăţirea fitness-ului muscular sunt: 1. contracţie izotonică şi contracţie izokinetică. iar cele de tip izokinetic nu se por realiza decât cu ajutorul unor aparate speciale. c. Întrebări curs III RELAŢIA DINTRE EXERCIŢIU FIZIC. • supleţea adaptativă. a devenit o veritabilă cerinţă a societăţii. Cele mai utilizate antrenamente rămân cele de tip izotonic. -. • obiceiul de a mânca la ore fixe şi în special dimineaţa. • stilul de viaţă activ din punct de vedere fizic. în care subiectul execută mişcarea cerându-i-se să învingă o anumită rezistenţă reprezentată de o greutate propriu-zisă (halteră sau ganteră). Antrenamentele de tip izometric nu sunt foarte indicate la persoanele mai în vârstă. Societatea vrea să rămână tânără. Antrenamentul izometric. Fitness-ul alături de alte comportamente sănătoase poate contribui la prelungirea vieţii şi în special a vieţii active. b. Antrenamentul izotonic. e. • comportamentele sănătoase. -. Una dintre cheile longevităţii este reprezentată de stilul de viaţă. Antrenamentul izokinetic combină părţile bune ale celui izometric (prin faptul că opoziţia pe care trebuie să o învingă muşchiul este maximală) şi a celui izotonic (prin faptul că această opoziţie maximală acţionează pe tot timpul mişcării). • evitarea fumatului sau a altor vicii. 2. au constatat că atingerea unor asemenea vârste ţine de anumite caracteristici personale. controlul consumului de alimente.

e... . hotărâre şi autocontrol (program)... -.f. dereglări ale mecanismului somn.. g. f... -. solicitarea inegală d.. Ce este condiţia fizică ? De câte feluri este condiţia fizică? a.... . . .... f. 4. relaţie de interdependeţă ? ( corect) b...... .. Care este relaţia dintre exerciţiu fizic şi starea de sănătate şi arătaţi cum ? a. e. c. . c.. -.. cu apariţia spondilozelor şi artrozelor. 8... relaţie de influenţă reciprocă la anumite vârste ? 36 . -. -. d.. condiţia fizică generală asociată . b.. Cum definiţi starea de sănătate a organismului şi de câte feluri este ? a. . -. Răspunsuri curs III RELAŢIA DINTRE EXERCIŢIU FIZIC. b.. h.. -.. Care sunt tulburările cele mai frecvente generate de sedentarism ? a. SĂNĂTATE ŞI CONDIŢIA FIZICĂ 1.. Ce cuprinde condiţia fizică generală asociată cu performanţa ? a. -. Care sunt factorii care pot influenţa negativ starea de sănătate şi diminuează capacitatea de muncă a omului? a. condiţia fizică generală c.. 5... . 6... sedentarismul b... 7.. sănătatea este definită ca starea de………………… b. 3. . . -... d. e. -. -. c. g.. Ce cuprinde condiţia fizică generală? a...... -. tulburări de tip degenerativ la nivelul siestemului osteoarticular. g. e.... coordonarea. -. b. d..veghe. b. agilitatea c... c. f........ flexibilitate sau supleţe...

sănătatea este definită ca starea de bine socială. b. g. tulburări de tip degenerativ la nivelul sistemului osteoarticular. exerciţii zilnice.2. sedentarismul. Care sunt tulburările cele mai frecvente generate de sedentarism ? a. rezistenţa musculară. turism. soare). c. rezistenţa cardiovasculară şi constă în capacitatea sistemului de a aproviziona muşchii cu oxigen. sport. Ce cuprinde condiţia fizică generală asociată cu performanţa ? a. d. ritmul şi gradul înalt de solicitare a sistemului nervos. g. 5. 7. alimentaţia raţională şi controlul greutăţii. Care sunt factorii care ne ajută să menţinem o stare de sănătate a organismului? a. cu apariţia spondilozelor şi 37 . poziţiile vicioase ale corpului în timpul desfăşurării procesului de muncă. condiţia fizică generală. Care sunt factorii care pot influenţa negativ starea de sănătate şi diminuează capacitatea de muncă a omului? a. bună sincronozare în timp. somn suficient şi profund. a proceselor psihice şi a analizatorilor (vizual. f. 3. hotărâre şi autocontrol (program). Este numită şi capacitate fizică aerobă. b. 8. 4. echilibrul. c. f. d. condiţia fizică generală asociată cu performanţa. viteza. c. coordonarea. c. Ce este condiţia fizică ? De câte feluri este condiţia fizică? a. auditiv. solicitarea inegală. de cele mai multe ori. e. e. h. un efort cât şi un repaus echilibrat. etc). depunderi adipoase inestetice. c. compoziţia tisulară a corpului. Ce cuprinde condiţia fizică generală? a. f. stadiul superior şi complex de pregătire a unui sportiv sau a unei echipe care coincide de obicei cu forma sportivă. puterea. b. d. apărarea împotriva zgomotelor. d. vigoarea. o slabă capacitate funcţională a aparatului respirator b. obezitate regională sau generală. b. agilitatea c. nivelul superior al pregătirii fizice indispensabil valorificării optime a indicilor tehnici şi tactici ai sportivului în concurs. b. Cum definiţi starea de sănătate a organismului şi de câte feluri este ? a. e. flexibilitate sau supleţea. Observaţii: Folosirea noţiunii scoate în evidenţă. o slabă capacitate funcţională a aparatului cardio-vascular c. dezvoltarea rapidă a forţei. sănătatea este definită ca starea de bine fizică. 6. d. viteza de reacţie. sănătatea este definită ca starea de bine mentală. e. b. încordările statice prelungite. reducerea excreţiilor fiziologice şi tendinţa de formare a calculilor (pietrelor) urinari e. îngrijirea activă a sănătăţii (masaj. apă. reprezintă capacitatea muşchilor de a se contracta repetat fără să obosească. controlul consumului de alimente.

Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare..1. ca urmare a perturbării echilibrului proceselor corticale de inhibiţie şi excitaţie g.e unei deprinderi . aptitudinile.1.(1974) – op.N. Antrenamentului sportiv şi factorii care influenţează adaptarea la efort Factorii determinanţi ai capacităţii de performanţă sunt: antrenamentul sportiv.1. Antrenament (noţiunea superioară – sport) – înţelesul principal = antrenamentul este procesul pedagogic desfăşurat sistematic şi continuu gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice şi psihice intense în scopul obţinerii de rezultate înalte. pg. şi colab. Sinonime: pregătire sportivă46 4. 132.lecţie de învăţare – de exemplu: învăţarea unei deprinderi . iar noi le-am concretizat prin exemple: A. psihice şi educaţionale.educativ bilateral – antrenor . . În funcţie de etapele învăţării motrice lecţia şi antrenament ul l pot fi: . Tipologia antrenamentului după prof. Relaţia dintre cele două laturi este puternică. Editura Stadion. . 4. citate. B. Dragnea (2002 ).lecţie de perfecţionare . C-tin.1.se verifică o deprindere: de exemplu aruncarea la poartă şi se învaţă o schemă tactică nouă în atac.veghe. dinamic .. Ministerul educaţiei naţionale. interdependentă. de adaptare a organismului uman la eforturi fizice şi psihice intense.1. Ambianţa Capacitatea de performanţă „este rezultatul interacţiunii unor sisteme biologice. • Proces independent . 22.lecţie de verificare (evaluare) – dribling – pasă . Curs IV STRUCTURA CAPACITĂŢII DE PERFORMANŢĂ 4.reprimire .artrozelor. Bucureşti. .driblingul alternativ printre jaloane . 46 Alexe.2.lecţie de consolidare (fixare) – repetarea unei deprinderi – a driblingului alternativ cu mâna dreaptă şi cu stânga în linie dreaptă. exprimat printr-o manifestare complexă a disponibilităţilor sportivului. Antrenarea sistemelor generatoare de energie 4.aruncare la poartă sau la coş.1.lecţie mixtă . Aptitudinile şi atitudinile 4. pe baza experienţei acumulate şi a studiului surselor de informare din domeniu. la formele de practicare competitivă a exerciţiilor fizice. Antrenamentului sportiv 4.realizat în lipsa fizică a antrenorului.45 4. materializată prin performanţe sportive”.3.sportiv. Lecţia de educaţie fizică/antrenament sportiv reprezintă forma de bază a procesului de practicare a exerciţiilor fizice.. Caracteristici Antrenamentul sportiv apare sub două forme de organizare: • Proces instructiv . atitudinile şi ambianţa.adaptativă şi deosebit de complexă.4. Consiliul Naţional pentru curriculum.2. f. În funcţie de numărul ramurilor de sport reflectate în teme. lecţia poate fi: 45 Filip.(2000) – Pregătire sportivo-teoretică. 38 .3. pg. 4. continuu şi gradat. precum dereglări ale mecanismului somn.Definiţia antrenamentului sportiv Antrenamentul sportiv este un proces pedagogic desfăşurat sistematic. şi colab. în scopul obţinerii de rezultate înalte într-una din formele de practicare competitivă a exerciţiilor fizice.driblingul. fenomene de iritabilitate crescută.

Reacţii imediate: .eficienţa sau economicitatea – baza modificărilor survenite în organism ca urmare a efortului fizic este dată de sinteza proteică de adaptare care are ca efect manifestarea eficientă a capacităţii de performanţă.gradul de pregătire al sportivului. . Adaptarea de lungă durată se realizează în etape.intensitatea eforturilor. În funcţie de poziţionarea lecţiei în planul calendaristic . C. A. Adaptarea de lungă durată se desfăşoară în 3 etape: 47 Bompa.volumul de lucru. .densitatea în antrenament. .bilanţ . ea realzându-se în timp (4-6 ani). Bucureşti.tipul de efort. A.1. 166-172.Teoria sportului. pg.specificitatea şi receptivitatea adaptării – se realizează în funcţie de fiecare individ în parte. .monosport – un singur joc sportiv: handbal. Timpul necesar instalării unui anumit grad de antrenament este dependent de: . Adaptarea la antrenament reprezintă suma transformărilor provocate prin exerciţiu repetat sistematic47.Tipuri de adaptare în antrenamentul sportiv49 A. 48 Dragnea. atletism. consumul de oxigen şi are loc o acumulare de lactat în sânge).apoi se instalează o stare stabilă caracterizată prin desfăşurarea activităţii la un nivel constant. . 39 .. . atletism sau disciplină sportivă: gimnastică. .. Editura FEST. C. Adaptarea de lungă durată Adaptarea de lungă durată este detreminată de antrenamente judicios efectuate pe o perioadă lungă de timp.. C.1. 4.4.durata efortului.. Bucureşti. 4.Periodizarea: teoria şi metodologia antrenamentului.ascendenţa sau evoluţia – acomodarea în trepte a diferiţilor stimuli. (2002) . . ea producâdu-se numai în cazul în care stimulii de sarcină au intensităţi şi durate optime şi sunt aplicaţi sistematic. pg. Aceste reacţii.capaciatea de refacere a organismului. Bucureşti. reacţiile subiecţilor fiind diferite în funcţie de nivelul de pregătire al acestora. . . 172-175. (2001) .introductivă (de organizare) – la începutul semestrului sau anului şcolar.întinderea sau durata – reprezintă timpul cât este menţinută forma sportivă.N.în final are loc o tulburare a echilibrului (a stării stabile) datorat discordanţei dintre necesarul organismului şi capacitatea organelor şi sistemelor de a face faţă acestor nevoi.amplitudinea sau plasticitatea – este dată de diferenţa dintre nivelul iniţial şi cel final. . (2002) . Adaptarea de scurtă durată Adapatrea de scurtă durată se manifestă în timpul şi după efectuarea diferitelor exerciţii.Teoria sportului...se produce iniţial stimualrea diferitelor organe şi sisteme care asigură desfăşurarea activităţii (creşte frecvenţa cardiacă.F. ventilaţia pulmonară. T. B. Editura FEST. apărute ca urmare a adaptării de scurtă durată reprezintă de fapt stimulii pentru schimbările adaptative de lungă durată. editura C. Factori care influenţează adaptarea la efort: ..A.frcvenţa antrenamentelor. . .11. Pregătirea fizică câştigă în parametrii doar atunci când organismul este provocat să se adapteze la stresul efortului.la sfârşitul semestrului sau anului şcolar. .complexitatea sportului.P. . pg.bisport – din 2 jocuri sportive diferite sau discipline sportive diferite.Caracteristicile adaptării48 . pe parcursul mai multor cicluri de pregătire dintr-un an sau în cadrul pregătirii multianuale. 49 Dragnea.5.

. Sistemul anaerob este principala sursă de energie pentru eforturile mai lungi de 4 minute.antrenament tip competiţie. Sistemul metabolic anaerobic-glicogen este procesul non-oxidativ de refacere a ATP din glicogen. CP este depozitat în celula musculară. rezervele de ATP din celulele musculare sunt golite. . Acest sistem are o putere scăzută. Dupa 10-15 secunde de efort maximal rata de refacere a ATP din CP este foarte mică. Evaluarea ponderii (%) efortului aerob si anaerob în funcţie de FC după ( Filip. Antrenorul trebuie să cunoască toate datele despre competiţie şi adversar şi să informeze sportivii cu privire la toate detaliile competiţiei. Sistemul energetic aerob este procesul de refacere a ATP-ului muscular ce se desfăşoară în prezenţa oxigenului. non-oxidativă de reciclare a energiei) 2. C. Glicogenul este capabil să refacă rezervele de ATP dar. De obicei. ineficient pentru refacerea ATPului.elemente emoţionale care însoţesc concursul (febra de start). Metabolismul anaerobic produce lactat. capacitate medie şi o eficienţă scăzută în refacerea ATP-ului.descărcări ale adrenalinei.creşterea sistematică şi planificată a eforturilor.tipul adversarilor (diferiţi ca nivel de pregătire). ea implicând în principal factori de ordine psiho-socială. .anaerob (%) 100 % aerob 90-95 % aerob Tip de efort cu prea puţin efect asupra sistemelor energetice 5-10 % anaerob 40 ..nivelul diferit de solicitare. Grăsimile şi proteinele contribuie şi ele la realizarea acestui proces caracteristic înotului pe distanţe lungi. pentru o foarte scurtă perioadă de timp.1. Din acest punct de vedere putem spune că sistemul creatin-fosfat este un sistem care dezvoltă o putere maximă. Metabolismul Anaerob (calea anaerobică glicolitică.condiţiile diferite de desfăşurare a competiţiilor. Este un proces lent de refacere a ATP-ului. Antrenarea sistemelor generatoare de energie Principalele 3 sisteme energetice 1. Adaptarea pentru concurs se realizează în: . .mobilizarea sistematică a resurselor funcţionale ale organismului. după 2-3 secunde de efort la o intensitate maximă. Apoi CP este angrenat pentru a reface ATP-ul. .realizarea adaptării stabile îndelungate. Glicogenul este depozitat în celulele musculare. Adaptarea pentru competiţie Adaptarea pentru competiţie este o formă superioară de adptare. sistemul aerobic este predominant. Adaptarea pentru competiţie este dependentă de : . Cu cât distanţele sunt mai lungi cu atât mai predominantă este această zonă de efort.excitabilitatea neuro-musculară a sportivilor. rata de refacere este mai mică decât cea a sistemului CP. Sistemul anaerobglicogen are o putere mare. Creatin Fosfat (calea imediată. capacitate mare şi eficienţă ridicată. Este principalul sistem energetic pentru eforturile cu o durată între 30 secunde si 3 minute.6. Metabolismul Aerob (calea oxidativă a reciclării energiei) Sistemul metabolic creatin fosfat este procesul de refacere a ATP din CP. . Când distanţele sunt mai lungi. .competiţie pregătitoare sau de verificare.starea optimă de activare a sportivilor. 4. Glicogenul pentru sistemul aerob este depozitat în muşchi. . -2000 – pg 113) Frecvenţa <120 băt/min 120-150 băt/min Procentul aerob . Reface foarte repede ATP din ADP. ficat şi sânge. 4.. . non-oxidativă) 3.2. Sistemul aerobic se desfăşoară în mitocondrii. fapt ce duce la mărirea adaptabilităţii sportivilor.

dar nu suficient. Definiţia aptitudinilor şi clasificarea lor: „Aptitudinile sunt o rezultantă a interacţiunii predispoziţiilor ereditare cu condiţiile educative de formare a acestora şi activitatea fizică. atenţie. urechea pentru muzician ori vocea pentru cântăreţ – un instrument necesar. A. 51 52 Alexe. Filip. etc. matematică. în sens larg vorbind.(2000) – Pregătire sportivo-teoretică. dorinţa de întrecere. (1974) – op. dorinţă de întrecere.112.Aptitudini speciale .general).Perfecţionarea continuă a aptitudinii devine talent. Aptitudinile Aptitudine motrică (noţiunea superioară – aptitudine) – înţelesul principal = capacitatea individului de a însuşi şi executa cu uşurinţă şi eficienţă actul motric.aptitudini specifice – sunt caracteristice fiecărui ramuri de sport în parte. Aptitudinile şi atitudinile 4.Aptitudini specifice practicării unei ramuri de sport. 41 . literatură.231.1. tehnică. Modelul teoretic care stă la baza tuturor aptitudinilor şi care reprezintă suma tuturor componentelor acestora se numeşte “G” MOTRIC ( G . Ministerul educaţiei naţionale. (2000) . Aptitudinile pentru sport se află în strânsă legătură cu întregul sistem aptitudinal.51 Aptitudinile sunt o rezultantă a interacţiunii dispoziţiilor ereditare cu condiţiile educative de formare a acestora şi activitatea subiectului. şi colaboratorii. Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare.pentru muzică. coordonare. sport)52. N. pg. coordonare. şi colab. tehnică. Performanţa sportivă nu poate fi pusă doar pe seama muşchilor. a subiectului”50. spirit de observaţie) sau specifice unor domenii (muzică. memorie.Aptitudini sportive generale . ca atare. pictură. considerăm că s-a depăşit vechea mentalitate potrivit căreia sportul era privit ca activitate non intelectuală şi.).. C-tin. în obţinerea performanţei. Talentul .150-165 băt/min 165 -180 băt/min > 180 băt/min 65-85 % aerob 50-65 % aerob <50 % aerob 15-35 % anaerob 35-50 % anaerob > 50 % anaerob 4. utile practicării oricărei activităţi umane. a spaţiului.. Un aspect esenţial în acest sens îl constituie raportul dintre performanţa sportivă şi procesele intelectuale. 50 Filip. În sport întâlnim următoarele categorii de aptitudini sportive: . echilibru. . spirit de observaţie. Clasificarea aptitudinilor: .inteligenţă. pg. .3.3. ceea ce muşchii sunt pentru sportiv reprezintă ceea ce este ochiul pentru pictor. etc. Literatura psihologică defineşte următoarele categorii de aptitudini: . Armonia calităţilor intelectuale şi fizice duce la armonia personalităţii în ansamblul ei. Deşi specialiştii în psihologia sportului nu au ajuns încă la o concluzie general acceptată privind ponderea factorului intelectual în activitatea sportivă.. atenţie.Pregătire Sportivă Teoretică. caracterizat în esenţă prin creaţia originală. sport.simţul orientării. Consiliul Naţional pentru curriculum.Aptitudini generale . citate. percepţia mişcărilor etc. memorie.aptitudini sportive generale – sunt caracteristice oricărei activităţi sportive (simţul orientării. . Observaţii: aptitudinea se bazează pe predispoziţii cultivate prin activitate specifică. matematică. echilibru. C. 22. a timpului. fără valenţe deosebite. Talentul este deci o treaptă superioară a aptitudinii. percepţia mişcărilor. pg. ele sunt generale (inteligenţă.

dobândită prin învăţare. cu siguranţă şi eficienţă. 2. Ele nu depind de mediu. 42 . fără pierdere de energie. 132. spre obţinerea rezultatului dorit.. aptitudinea în tenis se învaţă. • Ele pot fi dispuse pe o scală continuă. În sporturile practicate în aer liber mişcările variază în funcţie de mediu. Deci. de a direcţiona efortul. Ea se învaţă (vezi foto) Fiecare execuţie trebuie să servească unui scop posibil de atins. M.. acest sport are elemente comune atât cu sporturile în aer liber cât şi cu cele practicate în săli. Aptitudinile fundamentale sunt comune multor sporturi. 53 54 M. Editura Sport –Turism. Serviciul în tenis şi săritura în înălţime (vezi foto) sunt aptitudini complexe. Aptitudinile motorii pentru sporturile practicate în aer liber sau în săli de sport. Mişcările executate trebuie să fie eficiente. 136. serviciul în tenis sau stilul de înot craul. De exemplu. (1990) – Modelarea conduitei sportive.(M. 1990) Modelarea conduitei sportive 53 Schema de ansamblu a aptitudinilor performanţiale în sport (M. Epuran. • Ca şi serviciul în tenis. Epuran. pg. Bucureşti.2 Semnificaţia cuvântului aptitudine în sport: 1. (1990) – Modelarea conduitei sportive. pg. M.“G” motric .. Dar jucătorul îşi poate schimba ritmul sau locul în teren. 1968. De exemplu: Alergarea sau săriturile sunt exemple de aptitudini fundamentale. Epuran. Sporturile se bazează pe aptitudinile motorii.3. Epuran. mişcările sunt mereu aceleaşi.În sporturile practicate în sală.. Aptitudinile complexe sunt specifice unui anumit sport 3. 1990)54 4. Aptitudinea este abilitatea. Serviciul în tenis implică executarea aceloraşi acţiuni. Editura Sport –turism. Bucureşti. şi alte sporturi prezintă o combinaţie de elemente specifice sporturilor practicate în aer liber şi în săli de sport. Nimeni nu are aptitudinea de lovire din naştere. Aptitudinea reprezintă o acţiune sau un set de acţiuni. (Motor derivă de la cuvântul mişcare). De exemplu.

În strânsă legătură cu atitudinea este motivaţia. 2001. concepţii şi preferinţe pentru anumite activităţi.(2001)55. M. citându-l pe (Hofmann. Sporturile în aer liber şi mediul ambiant: . Atitudinile 4. 43 .Atitudinea se bazează pe factorii anatomo – fiziologici. dar se dezvoltă în timpul activităţii” (antrenamentului – în cazul nostru) se manifestă ca stări de aşteptare şi prevedere. înot sincron. Sportivul se autoevaluează. adversarii.. pg. – Se manifestă ca atitudini faţă de echipă.Scăderea aptitudinii aptitudinii este influenţată de factori cum sunt anxietatea şi oboseala. ştiu să se comporte în concurs indiferent dacă pierd sau câştigă. Edizione italiana della decima edizione tedesca a cura di Pasquale Bellotti.„Atitudinea manifestată de un subiect într-un anumit moment. În această situaţie fiecare sportiv în funcţie de compoziţia materialului pe care s-a pregătit acasă va reacţiona diferit. La atletism . De exemplu în diferite săli de atletism. ce timpi scoate adversarul şi ce tactică foloseşte de obicei. J. . comportamente. pg.Creşterea aptitudinii conduce la performanţe mai bune. J. Aceste atitudini se manifestă prin felul în care sportivii ştiu să-şi facă exerciţiile de la încălzire. publicul. Acestea sunt atitudini evaluative. faţă de antrenament.atitudini de tip operaţional. sunt dependente de experienţa sportivului. B. curajul”56.. (vezi foto) 4.. ele sunt însoţite de motive. ele sunt însoţite de motive. aerobică. ritmică. Atitudinea reprezintă componenta fundamentală a caracterului. . evaluative). disciplina. de adversari.sub forma stărilor de preparaţie (anticipative. în apărare. Editori Calzetti Mariucci. Schneider 1985. 49) spune: . nu este înnăscută. Vol III. în sport întâlnim: 55 Weineck.. IEFS Bucureşti. Aptitudinea şi performanţa . Sunt decizii determinate de convingeri.3. evaluează coechipierii. Acestea sunt . Aceste predispoziţii sau preferinţe de a reacţiona diferit la anumite situaţii şi anumiţi stimuli. (2001) – L’allenamento ottimale. Din această cauză jucătorul trebuie să se adapteze în permanenţă. În funcţie de această atitudine va avea rezultate bune sau slabe. . 107.3. compoziţia tartanului sau coritanului este diferită.în windsurfing.la probele de rezistenţă (de exemplu) sportivul se informează cât aleargă. . . mediul ambiant include şi adversari de joc. sau în snowkayak Sportivul trebuie să răspundă continuu la acţiunea acestor factori. Weineck. consecvenţa. . Sportivul încearcă să cunoască caracteristicile adversarilor: cum sunt în atac. arbitrii etc. mediul ambiant este reprezentat de apă şi vânt. Roma. Acestea sunt atitudinile precompetiţionale şi competiţionale. Acestea sunt . hotărârea. Aceasta este cauza pentru care la începutul antrenamentului de înalt nivel (cu juniorii) nu este posibil să determinăm cu certitudine atitudinea sportivilor până la vârsta maximei prestaţii în performanţă. Acestea sunt atitudini de tip efector – operaţional. Definiţia atitudinilor şi clasificarea lor: Atitudinile se exprimă în preferinţele pentru anumite activităţi. 136. „Principalele trăsături de voinţă ale caracterului sunt: orientarea spre scop.Atitudinea este determinată de predispoziţii (care sunt înnăscute). (1983) – Psihologia educaţiei fizice . la jocuri sau ce elemente are în compoziţia sa exerciţiul la sporturile compoziţionale: patinaj artistic. Atitudinile se exprimă în preferinţele pentru anumite activităţi.atitudini ca expresie a structurii caracterului. Toate acestea constituie fundamentarea pregătirii tactice şi sunt – atitudini cognitive. de sine etc.• Cu cât sunt mai multe elemente specifice sportului în aer liber cu atât acţiunea jucătorului este mai condiţionată de mediu. independenţa. .Atitudinile pot fi recunoscute numai în timpul unei activităţi specifice (antrenamentul în cazul nostru) .Atitudinile nu sunt rigide şi imobile.. 56 Epuran. dârzenia. gimnastică artistică.în sporturi ca fotbal sau rugby.Fiecare reuşită în îmbunătăţirea aptitudinii este numită performanţă.. stăpânirea de sine. De exemplu: anumiţi sportivi cu înălţimi sau anvergura braţelor diferite vor arunca diferit în aceleaşi condiţii de concurs.

publicul. de sport.mediul sportiv – se referă la echipa din care sportivul face parte. unde preparaţia motrică are o importanţă majoră. Atitudinea familiei este foarte importantă.anturajul – prietenii care nu fac neapărat parte din echipă. fraţii la concursuri sau antrenamente poate fi pozitivă sau negativă. 4. Ambianţa este reprezentată de mediul în care sportivul îşi desfăşoară activitatea cum ar fi: . căruia îi cere să se adapteze unui sistem complex.. şcoala.4. Ambianţa Ambianţa în sport este reprezentată de mediul material şi social care înconjoară sportivul. fundamentează gândirea tactică. de adversari. Prezenţa membrilor familiei: mama. denumit în cazul nostru performanţa sportivă. b) atitudini operaţionale acestea depind de experienţa sportivului. de aşteptare. pot influenţa în mare măsură comportamentul şi pot fi de multe ori hotărâtori în performanţa maximă a fiecărui sportiv în parte. se manifestă ca stări de prevedere. Majoritatea sportivilor le place să aibă suport psihic din partea familiei. constituite într-un complex de stimuli pozitivi sau negativi. Galeria şi suporterii sunt importanţi ca suport psihologic şi de aceea relaţiile cu ei trebuie să fie optime. Dacă imaginea este favorabilă sportivului. ce motivaţie are fiecare component al echipei şi cum vede fiecare component performanţa şi viaţa sportivă. de cunoaştere. b. care privesc latura afectivă sau intelectuală. De obicei un sportiv bun este şi un elev bun. Care sunt factorii determinanţi ai capacităţii de performanţă ? a.relaţia cu mass-media este foarte importantă ca imagine a sportivului. adversarii. Reacţiile din presă pot influenţa performanţele sportivului. .. evaluative.a) atitudini ca expresie a caracterului ele se manifestă ca atitudini faţă de mişcare. Familia. Unor sportivi le place să-i aibă pe cei apropiaţi lângă ei. Consiliul Naţional pentru curriculum. c) atitudinile cognitive. Dacă un elev nu are rezultate bune la învăţătură trebuie să se concentreze în acelaşi timp şi la şcoală pentru a trece clasa şi la antrenament. 44 . sub forma stărilor de preparaţie. etc. prezintă cea mai mare influenţă asupra dezvoltării personalităţii sportivului. Condiţiile ambientale. sunt preferinţe la diverşi stimuli şi diferite situaţii. celelalte. tata. Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare. stimulare şi reglare a comportamentului motor. . 57 Filip. factori culturali. de cunoaştere a adversarului. familia şcoala şi mediul sportiv. C-tin. Întrebări curs IV STRUCTURA CAPACITĂŢII DE PERFORMANŢĂ 1. organizaţii.(2000) –Pregătire sportivo-teoretică. grupa) influenţează performanţa sportivă. Ce este capacitatea de performanţă ? a. . de sine etc. . c. clubul.relaţiile cu suporterii – după cum ştim de multe ori un meci poate fi câştigat în ultimele secunde. ceea ce determină atitudinea faţă de realitate. 22. pg. e) atitudinile precompetiţionale sunt anticipative. altora nu. . d) atitudinile evaluative constau în aceea că individul evaluează partenerii. cluburi. arbitrii. au rolul de susţinere. federaţii. Legătura cu şcoala este foarte importantă. materializată prin performanţe sportive57 2. -.familia.şcoala. de antrenament. Mediul social. faţă de echipă. -. Ministerul educaţiei naţionale. valori sociale etc. şi chiar se autoevaluează. instituţii. -. mediul sportiv (echipa. asociaţii. constituit din totalitatea relaţiilor sociale. influenţează performanţa sportivă şi sunt matreializate prin mediul social. Foarte important pentru relaţiile în cadrul echipelor sportive este capacitatea subiecţilor de a se autoanaliza şi autoevalua în mod obiectiv. acesta poate să meragă mai departe şi să lupte pentru a câştiga. Dacă imaginea este nefavorabilă atrage după sine o serie de frustrări şi stări conflictuale ale sportivului.

... ........ matematică. 8. b..realizat în lipsa fizică a antrenorului... -...... ... -......... c.. -....... Talentul este ..... b. Ce semnifică cuvântul aptitudine în sport ? a...-.... -............. b. -...... -...................aruncare la poartă sau la coş. . b.... -.. c.. 5... În sport întâlnim următoarele categorii de aptitudini sportive: c.... 45 .. ........... 7.....-. -............. tehnică.... .......... sport. b... ..-............... Ce este antrenamentul sportiv? a.... d.....lecţia de antrenament poate fi: . ... Proces independent ....... d...... gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice şi psihice intense c.lecţie de învăţare – de exemplu: învăţarea driblingului ... ........ -..... c........... ....pentru muzică.creşterea aptitudinii este influenţată şi de alţi factori cum sunt anxietatea şi oboseala..... -..... – la începutul semestrului sau anului. b..... -. 4.... aptitudini generale .................. e..... Definiţi aptitudinile: Aptitudinile sunt rezultanta a................................reprimire .......b... 6..... Care este tipologia antrenamentului sportiv? a..lecţie de consolidare (fixare) – repetarea driblingului alternativ (cu mâna dreaptă şi cu stânga în linie dreaptă) ..driblingul alternativ printre jaloane .. De exemplu........ pe baza experienţei acumulate şi a studiului surselor de informare din domeniu. aptitudinea reprezintă o acţiune sau un set de acţiuni....................... e........ -......lecţie de verificare (evaluare) – dribling – pasă .... etc....... pictură..... Aptitudinea şi performanţa .... serviciul în tenis sau stilul de înot craul... c..Perfecţionarea continuă a aptitudinii devine talent.. lecţia poate fi: ..lecţie mixtă.... În funcţie de numărul ramurilor de sport reflectate în teme.... Care sunt caracteristicile antrenamentului sportiv? a....-.. -.. d....-......... literatură.. -........ -................... Clasificaţi aptitudinile şi definiţi talentul ! a........ c... d..... talentul ..... 3.......lecţie de perfecţionare ........ În funcţie de poziţionarea lecţiei în planul calendaristic ....

......Atitudinea familiei este foarte importantă... enumeraţi şi completaţi ? a)...... -..... sub forma stărilor de preparaţie (anticipative......... -........ înot sincron....... Atitudinile se exprimă în preferinţele pentru anumite activităţi.....atitudini ca expresie a structurii caracterului. -.......... f................ la jocuri sau ce elemente are în compoziţia sa exerciţiul la sporturile compoziţionale: patinaj artistic.... gimnastică artistică. Atitudinile pot fi recunoscute numai în timpul unei activităţi specifice (antrenamentul în cazul nostru).... ele sunt însoţite de . Atitudinea se bazează pe factorii anatomo – fiziologici. tipul de efort.... Care sunt caracteristicile adaptării ... Definiţi şi clasificaţi atitudinile: a. b.. d).................. Enumeraţi tipurile de adaptare în antrenamentul sportiv: 46 .... ce timpi scoate adversarul şi ce tactică foloseşte de obicei. g).... Aceste atitudini se manifestă prin felul în care sportivii ştiu să-şi facă exerciţiile de la încălzire..... amplitudinea sau plasticitatea....... 11.... stăpânirea de sine. -.. c.. e)........ Acestea sunt 10.. La atletism ..... c....... d......... tata. d........ Prezenţa membrilor familiei: mama.. mediul sportiv – se referă la ... Unor sportivi le place să-i aibă pe cei apropiaţi lângă ei... De exemplu. ascendenţa sau evoluţia – acomodarea în trepte a diferiţilor stimuli... e.... Atitudinea manifestată de un subiect într-un anumit moment.. eficienţa sau economicitatea ....atitudini de tip operaţional. Sportivul încearcă să cunoască caracteristicile adversarilor: cum se comporta în atac..... 12. Care sunt factorii care influenţează adaptarea la efort ? Enumeraţi şi completaţi: a). ritmică..... aerobică... b).. .... .. „Principalele trăsături de voinţă ale caracterului sunt: orientarea spre scop.. nu este înnăscută....... 13................ familia . d)....... Majoritatea sportivilor le place să aibă suport psihic din partea familiei..... curajul”.... de adversari. ea realzându-se în timp (4-6 ani). b................. f. b).... g....... Toate acestea constituie fundamentarea pregătirii tactice şi sunt – atitudini cognitive.......... specificitatea şi receptivitatea adaptării ............. Se manifestă ca atitudini faţă de echipă. hotărârea. f)...... e.......... de sine etc... capaciatea de refacere a organismului. Acestea sunt atitudini evaluative....... g. dar se dezvoltă în timpul activităţii” (antrenamentului – în cazul nostru) . consecvenţa. Ce este ambianţa şi care sunt factorii componenţi ? a...... fraţii la concursuri sau antrreanamente poate fi pozitivă sau negativă... Acestea sunt .. c)..... .. c).... relaţiile cu suporterii – după cum ştim de multe ori un meci poate fi câştigat în ultimele secunde..... în apărare. durata efortului.. independenţa... ştiu să se comporte în concurs indiferent dacă pierd sau câştigă.. ....... intensitatea eforturilor.... întinderea sau durata – reprezintă timpul cât este menţinută forma sportivă.......se manifestă ca stări de aşteptare şi prevedere.. evaluative). dârzenia.9.. e). faţă de antrenament. altora nu....... . -..........la probele de rezistenţă (de exemplu) sportivul se informează cât aleargă... Galeria şi suporterii sunt importanţi ca suport psihologic şi de aceea relaţiile cu ei trebuie să fie optime.........

antrenamentul determină arderea mai rapidă a grăsimilor chiar şi în perioadele de repaus. d). dezavantajele: Pentru a creşte solicitarea se măresc timpul. b). tipuri de antranamente sprint. g). 16. k).. e). adaptarea pentru competiţie .. distanţa. b).. c).nu creşte viteza de sprint necesară în multe activităţi sportive 19... h). . f).poate fi plictisitor . Astfel. putere mărită şi anduranţa musculară.. o perioadă mai mare de timp. a). . b) – aerob. e). b). ... tendoanele se dezvoltă şi devin mai puternice. ex. ea implicând în principal factori de ordine psiho-socială.. metabolism odihnit.Care sunt efectele antrenamentului aerob „ de rezistenţă musculară” ? a). . deoarece muşchii devin mai capabili să folosească grăsimile ca sursă de energie. Gimnastica aerobică a). 15... condiţiile diferite de desfăşurare a competiţiilor. .a).. muşchii pot munci mai mult... în ritmul muzicii. f). 17. b). 18. a). b)... c). i).. evitându-se astfel ciocnirea oaselor. avantaje: . ... Ca urmare.. adaptarea de scurtă durată . corpul devine mai subţire. b). cartilajele se îngroaşă. antrenamentul conferă o mai mare rezistenţă a oaselor. Enumeraţi factorii de care este dependentă adaptarea pentru competiţie: a).. h).. a).. elemente emoţionale care însoţesc concursul (febra de start). celulele care alcătuiesc oasele devin capabile sa funcţioneze bine chiar şi în condiţii de stres. b).. 14.este o formă superioară de adaptare. Antrenamentul continuu. avantajele şi b). utilizarea oxigenului este mai eficientă. pentru a stimula hipertrofia musculară este necesară efectuarea exerciţiilor cu greutăţi într-un regim lent pe toată traiectoria mişcării astfel încât să simţim muşchiul că lucrează. d). . Enumeraţi tipuri de antrenament: a) – anaerob. descărcări ale adrenalinei. . c). tipul adversarilor (diferiţi ca nivel de pregătire).. viteza şi frecvenţa. durata contracţiilor musculare poate fi prelungită. enumeraţi a). 47 .. dezavantaje: Se lucrează de obicei în sală. Antrenamentul de rezistenţă musculară va face să se dezvolte ţesutul slab din corp şi va preveni depunerea celui gras la cei care doresc sa îşi menţină greutatea constantă. Care sunt efectele antrenamentului anaerob ? a). j)... avantaje: . . c).-.amuzant... arderea grăsimilor se produce mai repede în timpul exerciţiilor.. g). creşte toleranţa muşchilor pentru acidul lactic şi totodată eliminarea sa este mai eficientă.se manifestă în timpul şi după efectuarea diferitelor exerciţii. dezavantaje: . g). pereţii inimii devin mai groşi pentru a suporta tensiunea generată prin efortul maxim depus.. f). d). creşte capacitatea muşchilor de a folosi grăsimile ca substrat energetic. tipuri de antranamente aerobe : ……….avantaje.. la aparate cu greutăţi. . l). Rezultatul global constă în creşterea consumului maxim de oxigen (VO2 max). fără a obosi. e)..

circuitul este un procedeu metodic creat pentru dezvoltarea forţei principalelor grupe musculare. e). circuit pentru formarea de deprinderi motrice pentru acomodare şi experimentare.. 24. .. .. 23.. ca nivel de execuţie şi cunoscute de subiecţi. .atractiv pentru multe femei. se solicită. dezavantajele: a). Enumeraţi şi completaţi variante de circuit: a).. ordinea atelierelor şi exerciţiile sunt stabilite pe criterii precise: solicitarea alternativă a grupelor musculare şi individualizarea. se realizează prin efectuarea succesivă. b).. în ideea în care a fost elaborat acest procedeu. Antrenamentul în circuit (dezvoltarea forţei şi rezistenţei generale). b). 48 .. realizarea unui circuit necesită timp şi efort.... ... . scopul este solicitarea uniformă a tuturor grupelor musculare şi solicitarea neîntreruptă a sistemului cardiovascular. 25. avantaje: ... dezavantaje: . 26. necesită multă voinţă.existenţa unei game largi de mijloace ce pot fi folosite la această metodă... e).. .antrenorii nu pot aprecia corect cât de mult munceşte sportivul . b).... b). dezavantaje: . avantaje. pe ateliere. b). Care sunt avantajele utilizării metodei în circuit ? a). h).. b).... pot fi incluse exerciţii cu gantere sau mersul pe bicicletă. ceea ce îl face amuzant.completaţi ? a). f).. . c)......... b).. a unor exerciţii pentru dezvoltarea forţei şi a rezistenţei.... b). 21. enumeraţi: a). enumeraţi: a)..se pot combina exerciţii aerobe cu cele anaerobe. ... 20. d). b). circuit după metoda exerciţiilor neîntrerupte de lungă durată (pentru rezistenţa generală). c) .. antrenamentul cuprinde o mare varietate de exerciţii. .. . d). la circuit se lucrează cu fişe individuale. performanţa sportivă reprezintă valoarea bio-psiho-socială realizată în cadrul unor competiţii oficiale. Ce este capacitatea de performanţă ? a).atmosferă plăcută.. De aceea.. b). ..... i).. Antrenamentul Fartlek (pe intervale).. Care sunt dezavantaje utilizării metodei în circuit .este uşor de apreciat nivelul fiecărui sportiv în parte.. a). dezavantaje: Antrenamentul pe inervale prezintă o metodă comună pentru antrenarea sistematică a mecanismelor energetice. Antrenamentul cu repetări. ca dozarea să fie individualizată..părţile dificile sunt uşor de evitat... exerciţiile dintr-un circuit trebuie să fie simple... 22. c).. .. avantaje: . dezavantaje:.... enumeraţi principalele criterii pentru realizarea unui circuit: a).....exerciţiile sunt dinamice şi atrăgătoare. .. . c). d).. g). avantajele.

Proces instructiv . d. antrenament. pregătirea sportivilor de a participa cu succes în concursuri. Care sunt obiectivele principale ale antrenamentului sportiv ? a). c). sunt generale şi specifice: inteligenţă. mediul social. este rezultatul interacţiunii unor sisteme biologice. 30. Care este tipologia antrenamentului sportiv? a. c. Ce este capacitatea de performanţă ? a. 5. aptitudini. .matematică. 29. b). atitudini. exprimat printr-o manifestare complexă a disponibilităţilor sportivului. grupul. ambianţă. gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice şi psihice intense c. anturaj. pe baza experienţei acumulate şi a studiului surselor de informare din domeniu. -. b. Răspunsuri curs IV STRUCTURA CAPACITĂŢII DE PERFORMANŢĂ 1. refacere. 3.(2000) –Pregătire sportivo-teoretică. atitudini. factori naturali. în scopul obţinerii de rezultate înalte din formele de practicare competitivă a exerciţiilor fizice. antrenamentul este procesul pedagogic desfăşurat sistematic şi continuu b. atitudinile. ambianţa. c. antrenament.adaptativă şi deosebit de complexă.realizat în lipsa fizică a antrenorului. şcoala. aptitudinile. materializată prin performanţe sportive58 2. tehnică. mediul tehnico –material. psihice şi educaţionale. b). echipa. lecţia de educaţie fizică / antrenament sportiv reprezintă forma de bază a procesului de practicare a exerciţiilor fizice. atenţie. dezvoltarea personalităţii sportivului. Care sunt caracteristicile antrenamentului sportiv? a. echipament. 27. memorie. Proces independent . medical –sportive. rezultat a unei capacităţi multiplu determinate şi apreciată pe baza unor criterii sau bareme riguros stabilite.. Relaţia dintre cele două laturi este puternică. sport. antrenament. aptitudini. c). alimentaţie. c. spirit de observaţie. anturajul. C-tin.d). d. antrenamentul sportiv.lecţie de învăţare – de exemplu: învăţarea driblingului 58 Filip. Consiliul Naţional pentru curriculum.. Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare. Împărţiţi în două categorii aptitudinile enumerate mai jos! a). Ministerul educaţiei naţionale. b. pg. aparatura) în funcţie de : a). b. muzică. interdependentă. Divizaţi în două grupe componentele ambianţei (familia. 49 . aptitudini. Care sunt factorii determinanţi ai capacităţii de performanţă ? a.. În funcţie de etapele învăţării motrice lecţia şi lecţia de antrenament poate fi: . b). 28. clubul. b). Ce este antrenamentul sportiv? a.educativ bilateral – antrenor – sportiv. 4. mediul sportiv. Care este structura capacităţii de performanţă ? Capacitatea de performanţă este rezultatul interacţiunii dintre următorii 4 factori: a). dinamic . 22.

literatură. uneori sportul însuşi reprezintă o aptitudine. ele sunt însoţite de motive b. În sporturile practicate în sală. Ce semnifică cuvântul aptitudine în sport ? a. aptitudini speciale . a subiectului. Sportivul încearcă să cunoască caracteristicile adversarilor: cum sunt în atac.lecţie mixtă. mişcările sunt mereu aceleaşi. c. spirit de observaţie. lecţia poate fi: . În funcţie de poziţionarea lecţiei în planul calendaristic .lecţie de verificare (evaluare) – dribling – pasă . cu siguranţă şi eficienţă. dorinţă de întrecere. utile practicării oricărei activităţi umane. caracterizat în esenţă prin creaţia originală. De exemplu.introductivă (de organizare) – la începutul semestrului sau anului. b. spre obţinerea rezultatului dorit. Atitudinea manifestată de un subiect într-un anumit moment. Ele nu depind de mediu. percepţia mişcărilor. Este o prescurtare de la aptitudinea motorie. 9. aptitudinile motorii pentru sporturile practicate în aer liber sau în săli de sport. de a direcţiona efortul.pentru muzică. Procedeul de înot craul este un exemplu. înotul şi tenisul d. memorie.aruncare la poartă sau la coş. echilibru. 6. 7. Aptitudinea şi performanţa . nu este înnăscută. pictură. . Atitudinile nu sunt rigide şi imobile. aerobică.monosport – un singur sport . . etc. Atitudinile se exprimă în preferinţele pentru anumite activităţi. În sport întâlnim următoarele categorii de aptitudini sportive: c. aptitudinea în tenis se învaţă. b. la jocuri sau ce elemente are în compoziţia sa exerciţiul la sporturile compoziţionale: patinaj artistic. c. înot sincron.Perfecţionarea continuă a aptitudinii devine talent.lecţie de perfecţionare . În sporturile practicate în aer liber mişcările variază în funcţie de mediu. b. interacţiunii predispoziţiilor ereditare b. Definiţi aptitudinile: Aptitudinile sunt rezultanta a. aptitudinea este abilitatea. c.ce timpi scoate adversarul şi ce tactică foloseşte de obicei. Cu cât sunt mai multe elemente specifice sportului în aer liber cu atât acţiunea jucătorului este mai condiţionată de mediu.. aptitudinea reprezintă o acţiune sau un set de acţiuni.fiecare reuşită în îmbunătăţirea aptitudinii este numită performanţă. ritmică. La atletism . Talentul este deci o treaptă superioară a aptitudinii. Toate acestea constituie fundamentarea pregătirii tactice şi sunt – atitudini cognitive. atenţie. cu condiţiile educative de formare a acestora c. Clasificaţi aptitudinile şi definiţi talentul ! a. Definiţi şi clasificaţi atitudinile: a. de exemplu. gimnastică: artistică. e.se manifestă ca stări de aşteptare şi prevedere. a timpului. în apărare.reprimire .lecţie de consolidare (fixare) – repetarea driblingului alternativ (cu mâna dreaptă şi cu stânga în linie dreaptă) . Aceasta este cauza pentru care la începutul antrenamentului de înalt nivel (cu juniorii) nu este posibil să determinăm cu certitudine atitudinea sportivilor până la 50 .inteligenţă.. aptitudini sportive generale . De exemplu. e. d. dobândită prin învăţare.creşterea aptitudinii este influenţată şi de alţi factori cum sunt anxietatea şi oboseala.la sfârşitul semestrului sau anului. În funcţie de numărul ramurilor de sport reflectate în teme.creşterea aptitudinii conduce la performanţe mai bune.la probele de rezistenţă (de exemplu) sportivul se informează cât aleargă. matematică.driblingul alternativ printre jaloane . dar se dezvoltă în timpul activităţii” (antrenamentului – în cazul nostru) . 8.bisport – din 2 jocuri sportive diferite. . a spaţiului. activitatea fizică efectivă.aptitudini specifice practicării unei ramuri de sport. serviciul în tenis sau stilul de înot craul. etc. talentul .bilanţ . . coordonare. etc. aptitudini generale . sport.simţul orientării. tehnică.

Se prezintă ca predispoziţii sau preferinţe de a reacţiona diferit la anumite situaţii şi anumiţi stimuli.. b).a). Reacţiile din presă pot influenţa performanţele sportivului. Dacă un elev nu are rezultate bune la învăţătură trebuie să se concentreze în acelaşi timp şi la şcoală pentru a trece clasa şi la antrenament. adversarii. f. de adversari.. – se realzează în funcţie de fiecare individ în parte. – baza modificărilor survenite în organism ca urmare a efortului fizic este dată de sinteza proteică de adaptare care are ca efect manifestarea eficientă a capacităţii de performanţă. fiind dependente de experienţa sportivului. d. relaţiile cu mass-media este foarte importantă ca imagine a sportivului.. Acestea sunt .. pot influenţa în mare măsură comportamentul sportivului şi pot fi de multe ori hotărâtori în performanţa maximă a fiecărui sportiv în parte. stăpânirea de sine... Unor sportivi le place să-i aibă pe cei apropiaţi lângă ei.. ştiu să se comporte în concurs indiferent dacă pierd sau câştigă.... altora nu. c. evaluative).Legătura cu şcoala este foarte importantă... e. anturajul – prietenii care nu fac neapărat parte din echipă. d).. Ambianţa este reprezentată de mediul în care sportivul îşi desfăşoară activitatea cum ar fi: b.. c). 10.. Se manifestă ca atitudini faţă de echipă.. Acestea sunt .Atitudinea familiei este foarte importantă. Majoritatea sportivilor le place să aibă suport psihic din partea familiei.b). d.. evaluează coechipierii. Galeria şi suporterii sunt importanţi ca suport psihologic şi de aceea relaţiile cu ei trebuie să fie optime.. b).. adaptarea de lungă durată .. g. nivelul diferit de solicitare.. tata. de sine etc.sub forma stărilor de preparaţie (anticipative...... Ce este ambianţa şi care sunt factorii componenţi ? a. c).. 11. Atitudinile pot fi recunoscute numai în timpul unei activităţi specifice (antrenamentul în cazul nostru) .. relaţiile cu suporterii – după cum ştim de multe ori un meci poate fi câştigat în ultimele secunde.. Atitudinea se bazează pe factorii anatomo – fiziologici. mediul sportiv – se referă la echipa din care sportivul face parte. Dacă imaginea este favorabilă sportivului. Atitudinea este determinată de predispoziţii (care sunt înnâscute)... 13. hotărârea.. Aceste atitudini se manifestă prin felul în care sportivii ştiu să-şi facă exerciţiile de la încălzire.... faţă de antrenament.. excitabilitatea neuro-musculară a sportivilor.. d). frecvenţa antrenamentelor.. 51 . consecvenţa.. arbitrii etc.. discipline... Prezenţa membrilor familiei: mama.. 14......atitudini de tip operaţional. De obicei un sportiv bun este şi un elev bun. e.. Acestea sunt atitudini evaluative..este determinată de antrenamente judicios efectuate pe o perioadă lungă de timp... volumul de lucru. b)... compoziţia tartanului sau coritanului este diferită. Sportivul se autoevaluează.. e).. curajul”. 12. dârzenia.atitudini ca expresie a structurii caracterului. Acestea sunt atitudini de tip efector – operaţional...vârsta maximei prestaţii în performanţă. „Principalele trăsături de voinţă ale caracterului sunt: orientarea spre scop... f. densitatea în antrenament. De exemplu: anumiţi sportivi cu înălţimi sau anvergura braţelor diferite vor arunca diferit în aceleaşi condiţii de concurs. În această situaţie fiecare sportiv în funcţie de compoziţia materialului pe care s-a pregătit acasă va reacţiona diferit....... fraţii la concursuri sau antrreanamente poate fi pozitivă sau negativă... ce motivaţie are fiecare component al echipei şi cum vede fiecare component performanţa şi viaţa sportivă..... familia .... starea optimă de activare a sportivilor. şcoala ..– este dată de diferenţa dintre nivelul iniţial şi cel final. Dacă imaginea este nefavorabilă atrage după sine o serie de frustrări şi stări conflictuale ale sportivului. Acestea sunt atitudinile precompetiţionale şi competiţionale.. g.. publicul.. aceasta poate să meragă mai departe şi să lupte pentru a câştiga. De exemplu în diferite săli de atletism.. independenţa..

25. b). .având o paletă întreagă de exerciţii la îndemână. promovări. e). mers. locuri clasamente. 23.se desfăşoară pe o perioadă lungă. . ca urmare ei primesc mai mult sânge care transportă oxigen şi substanţe nutritive.. cu normă de timp. a). circuitele pot fi create în săli de sport sau în aer liber. 19.. c). risc scăzut de osteoporoză.. este adaptabil.15. înot..antrenament bun pentru sporturile care necesită schimbări rapide de viteze. 24.. c).... fiecare subiect trebuie să-şi cunoască posibilităţile maxime la exerciţiile cuprinse în circuit. . Această creştere în dimensiune se numeşte hipertrofie. b). instalarea oboselii.. dozarea efortului în circuit este foarte importantă.. goluri marcate. o manifestare complexă a disponibilităţilor sportivului. aerobic. 22...b).. circuit pentru lucru de durată fără pauză dar. în funcţie de sportul practicat.. a). b). antrenamentul fortifică ligamentele şi articulaţiile.. j). se dezvoltă reţeaua de capilare din jurul muşchilor.se poate alege o combinaţie de mişcări lente şi rapide. neafectând prea mult sistemul lactacid. în cazul în care participă mai multe persoane. mediu (3040% din posibilităţile maxime) şi greu (peste 50% din posibilităţile maxime).. Unele dintre acestea nu pot păstra ritmul.creşte capacitatea fizică aerobă. 26. . g). se recomandă ca dificultatea execiţiilor să crească progresiv de-a lungul circuitului. c). d). b). 17.. Circuitul poate fi creat astfel încât să permită dezvoltarea unuia sau mai multor aspecte ale condiţiei fizice sau să fie adecvat unui anumit sport. . 52 . avantaje . jogging. 18. f).. Un circuit eficient poate fi realizat chiar şi în propria locuinţă. după numărul de exerciţii: scurte (4-5 exerciţii). kilograme ridicate. este nevoie de o bună planificare pentru ca ele să nu se stânjenească reciproc. Antrenamentul ajută la menţinerea masei osoase. 16. poate unul din elementele de esenţă a acestui procedeu... .bun pentru înlăturarea ţesutului adipos.. .persoanele care participă la antrenament pot să nu aibă acelaşi nivel de condiţie fizică. în oarecare măsură... exerciţiile regulate de extensie cresc gradul de mobilitate al articulaţiilor. . dezavantajele sunt aproape inexistente. stabilitatea articulaţiilor..b).permite utilizarea în nenumărate rânduri a sistemului ATP-CP. h).nu necesită echipament special.întârzie.. cu intensitate suficientă pentru a permite dezvoltarea sistemului aerob .. ... 20. contracţia este mai puternică.. Acest antrenament ajută atât la întărirea ligamentelor de la articulaţii cât şi la întărirea tendoanelor musculare care învelesc articulaţiile.săriturile pot provoca lezarea articulaţiilor şi a oaselor. dans. materializată în performanţe sportive: în puncte.. medii (6-8 exerciţii) şi lungi (9-12 exerciţii).... .. b).permite o mai mare toleranţă a sistemului faţă de acidul lactic. 21..... timpul pentru antrenament este utilizat eficient. a). . . b). ciclism. c). după felul exerciţiilor şi gradul de solicitare: uşor (10-20% din posibilităţile maxime). creşte masa musculară. e).

care reprezintă totalitatea relaţiilor sociale care crează o atmosferă propice desfăşurării activităţilor sportive (familia. Obiective: ■ Realizarea armoniei între cele două categorii de indici: somatici (morfologici) şi funcţionali (fiziologici). aptitudini generale:inteligenţă. aptitudini specifice: muzică.2.(alimentaţie. Creştere fizică (noţiunea superioară – morfologic) – înţelesul principal = nivelul cantitativ al indicilor somatici ai individului. concretizată în indici morfologici (somatici) şi funcţionali.N.27. Dezvoltarea fizică / Corpul omenesc60 . matematică. Mediul social . medical sportive. pg. pg. ori grup de probe. Mediul tehnico . memorie. 145. aparatură. 144. grupul.comparaţie între scheletul la adult (stânga) şi a copilului nou –născut (dreapta. în care practicarea exerciţiilor fizice are un rol însemnat.(1974) –op. 42. spirit de observaţie. şi colab.3. Definirea categoriilor de creştere şi dezvoltare fizică Creşterea fizică este nivelul cantitativ al indicilor somatici ai individului. Enciclopedia Marshall Cavendish (2004) – „Arborele lumii” Corpul omenesc / Dezvoltare fizică. 53 . cantitativi şi calitativi. refacere. 61 Alexe. Dezvoltarea fizică este nivelul calitativ al indicilor somatici ai individului. factori naturali). b).Categorii de indici pentru dezvoltarea fizică 5.61 Physical development ( generic notion – morphology ) . b). ■ Realizarea armoniei. Durează câteva luni până când scheletul poate susţine membrele unui copil.(1974) – Terminologia educaţiei fizice şi Sportului.N. ■ Menţinerea unui tonus muscular optim. Dezvoltarea fizică este rezultatul precum şi acţiunea îndreptată spre influenţarea creşterii corecte şi armonioase a organismului uman. a). 30. Dezvoltare fizică (noţiunea superioară – morfologic) – înţelesul principal = nivelul calitativ al factorilor somatici ai individului. Caracteristici . echipament. tehnică. pg. Bucureşti.material . Curs V DEZVOLTARE FIZICĂ ŞI COORDONATELE FITNESS –ULUI 5. atenţie. rezultat cumulativ al factorilor ereditari de mediul natural predominant social în care practicarea exerciţiilor fizice are un rol însemnat.59 Physical growth (generic notion – morphology) .1.. la vârste diferite.. a cumulative result of hereditary factors and of the natural and socially predominant environment where the physical exercises practice is playing an important part. proporţionalităţii în cadrul fiecărei categorii de indici. şi colab. Coordonatele fitness-ului 5..principal meaning = the quantitative level of the individual’s somatic indexes. 28. şcoala. b). a cumulative result of the hereditary factors and of the natural predominant environment. 59 60 Alexe. Stadion. Edit. dezvoltarea la maxim a capacităţii de performanţă într-o probă sportivă sau într-o ramură. a). cât mai apropiaţi de valorile caracteristice organismului sănătos. clubul). Definirea categoriilor de creştere şi dezvoltare fizică 5. rezultat cumulativ al factorilor ereditari şi de mediu predominant natural.principal meaning = the qualitative level of the individual’s somatic indexes. rezultat cumulativ al factorilor ereditari şi de mediu natural şi predominant social.citate. având un caracter predominant natural. 29. c). echipa.1. sport.. rezultat cumulativ al factorilor ereditari şi de mediu. creat la aceeaşi scară)..

circulator. reflexă. Articulaţiile : reprezintă legătura dintre oase = articulaţie Sistemul muscular II: muşchii somatici scheletici reprezintă ţesuturile prezente în jurul oaselor.■ Obţinerea şi menţinerea unei atitudini corporale. digestiv. Sistemul limfatic : este un alt sistem. Aceşti compuşi chimici participă la controlul proceselor de creştere şi metabolism ce se desfaşoară în organism. Forma. pg. pg. de conducere – aferente şi eferente. 5. El reprezintă partea pasivă a aparatului locomotor. excretor. b). tegumentul. frecvenţa respiratorie. Sistemul nervos b)..2. I.1. 54 . Articulaţiile permit mişcarea. al corpului care transportă limfa. structura şi modul de legatură a oaselor corpului uman reprezintă expresia adaptării 62 Filip. Sistemul osos Sistemul osos alcătuieşte scheletul format din oase şi articulaţii şi este structura de bază ce susţine corpul uman.. C-tin. de vase. Funcţia sa constă în îndepărtarea (excreţia) reziduurilor din organism. care prin transpiraţie îndeplineşte un rol de excreţie şi de eliminarea a toxinelor. Se pun în evidenţă cu mijloace specifice de investigaţie privind: frecvenţa cardiacă. Sistemul nervos a). măduva spinarii şi reţeaua de nervi cranieni şi spinali. (2000) –Pregătire sportivă teoretică. Sistemul digestiv ( VII): tubul digestiv şi glandele anexe. Alte organe: plămânii.. ■ Prevenirea şi după caz. Noi adăugăm aici şi pielea. Cosiliul Naţional pentru Curriculum. Funcţionând în strânsă legătură cu sistemul circulator. în desfăşurarea diverselor acte motrice.63 Sistemul respirator (V): plămânii şi căile respiratorii. Sistemul nervos (III): encefalul. legate între ele prin articulaţii. Caracteristici . corectarea tuturor atitudinilor fizice deficiente şi a unor deficienţe fizice de grad uşor şi mediu. şi colab. inima şi vasele sanguine (artere. se obţin prin măsurători: talia.. Indicatori somatici( morfologici): se văd. determinând mobilizarea lor. se observă cu ochiul liber. vegetativ – unitatea funcţională a organismului. ghid metodologic de aplicare a programei şcolare. În absenţa oaselor corpul ar fi lipsit de formă. tensiunea arterială62. lungimea segmentelor. Are rolul de a prelua oxigenul din atmosferă şi elimină dioxidul de carbon.2. Sistemul circulator (IV): Alcătuit din sistemul cardiovascular şi cel limfatic Sistemul cardiovascular: sângele.Categorii de indicatori pentru dezvoltarea fizică 5. Funcţia sa constă în alimentarea organismului cu hrană şi oxigen şi în îndepărtarea compuşilor reziduali.. Indiatori funcţionali (fiziologici) sunt motorul organismului. Bucureşti. globale şi segmentare. prin respiraţie se elimină dioxidul de carbon. respirator. De exemplu. Rolul lui este de a descompune alimentele în compuşi necesari pentru obţinerea de energie şi pentru creşterea şi regenerarea organismului. perimetre şi diametre la diferite niveluri. căi ale sensibilităţii şi motricităţii. O a doua grupă de sisteme este: endocrin (hormonal).2. Sistemul excretor (VIII): rinichii. vene). Oasele oferă un suport rigid ţesuturilor moi ale corpului şi formează pârghii ce se mişcă cu ajutorul contracţiilor musculare. greutatea..2. 43. somatic – care asigură unitatea organism – mediu. . corecte. Ei acţionează asupra oaselor. capilare. ■ Optimizarea marilor funcţii ale organismului şi în mod special a funcţiei respiratorii. formează scheletul corpului. nu se observă cu ochiul liber. Aceşti indici se pot urmări în structura următoarelor sisteme pe care le vom descrie mai jos: Sistemul osos (I): este alcătuit din oasele şi articulaţiile... el asigură un serviciu vital secundar de transport. 63 Enciclopedia Marshall Cavendish (2004) – „Arborele lumii” Corpul omenesc / Sistemul limfatic. Totalitatea oaselor din corp (aproximativ 206 – 230 la număr). capacitatea vitală. 5. Sistemul nervos îndeplineşte 2 funcţii a). 14.. limfatic. Sistemul hormonal (VI): un set de glande care secretă hormoni. scurgere şi regenerare. Aceşti indici pot fi urmăriţi în structura următoarelor sisteme: nervos. Ministerul Educaţiei Naţionale.

Suprafaţa scapulei trebuie să permită. Ele înconjoară articulaţia pentru a o susţine şi a-i limita mişcările. sfenoid şi occipital. . Este alcătuit din fibre cimentate cu săruri de calciu.Oasele scurte sunt mici. oasele sunt învelite într-un cartilaj foarte rezistent.Oasele lungi sunt alcătuite din diafiză. ulna. • membrana sinovială – este un ţesut care înconjoară articulaţia închizând-o într-o capsulă.la umăr şi şold . Capetele osului se numesc epifiză şi corpul diafiză. . . • menisc .Craniul trebuie să fie mare pentru a proteja creierul. femur.canal medular umplut cu o materie moale şi galbenă numită măduvă. permite aplecarea şi rotirea trunchiului şi protejează măduva spinării. Coloana vertebrală susţine părţile componente ale corpului. cum ar fi vertebrele.la (postura bipedă) şi locomoţie. . La alcătuirea neurocraniului iau parte 8 oase: patru neperechi. care adăposteşte encefalul. Acesta este un ţesut de legătură. Protejează regiunile terminale ale osului. .sunt un alt tip de ţesut de legatură. cu excepţia regiunilor terminale. Raportată la principalele regiuni ale corpului. Exemple de articulaţii: . permiţând mişcarea oaselor. . neted şi alunecos. epifiză şi un canal central. .frontal şi etmoid. Articulaţiile sunt o componentă a sistemului osos care face legătura între oase.săculeţe umplute cu fluid situate între oase. . scheletul trunchiului şi scheletul membrelor. elastice de ţesut de legatură. Coastele Diferitele forme ale oaselor . radius.un lichid clar.ţesut osos compact dur şi rezistent. înapoi.la articulaţii. şi două perechi. . ligamente sau alte structuri adiacente care ajută la reducerea frecării datorită mişcării. falange.Oasele late au o suprafaţă mare Exemple: oasele craniului şi scapula. distingem: scheletul capului.temporale şi parietale. . Exemple .periost o teacă fibroasă rigidă care acoperă integral osul. ţesut osos compact şi canalul medular. Cartilajul ajută la reducerea frecării datorate mişcarii oaselor. Scheletul trunchiului este alcătuit din coloana vertebrală şi 12 perechi de coaste.Oasele neregulate au forme speciale care corespund funcţiei exercitate. 55 . Articulaţiile sunt alcătuite din: • cartilaj . Exemple: carpiene şi tarsiene. lateral şi de rotaţie. alcătuit din celule şi fibre. Majoritatea articulaţiilor sunt mobile. b. Tipuri de articulaţii: Există mai multe tipuri de articulaţii. care formează oasele feţei şi conţine segmentele periferice ale unor analizatori şi segmentele iniţiale ale sistemelor respirator şi digestiv. c. uşor şi rezistent. Anumite articulaţii se mişcă foarte puţin. Exemple: articulaţia şoldului şi articulaţia genunchiului.patela şi vertebrele. Articulaţiile care nu se mişcă sunt numite "fixe". a.ţesut osos spongios dur. spaţiile sunt umplute cu măduvă roşie cu rol în formarea celulelor sanguine. Capetele oaselor conţin ţesut compact la exterior cu cartilaj articular şi ţesut spongios în interior.o bucata curbata de cartilaj pe care o găsim la genunchi şi alte articulaţii. • burse . În unele ţesuturi osoase spongioase. Compus din fibre şi săruri de calciu. Exemple: humerus. Membrana sinovială secretă lichid sinovial pentru lubrifierea articulaţiei. care leagă fiecare parte a articulaţiei de muşchii care îi controlează mişcarea. inserarea mai multor muşchi. lipicios secretat de membrana sinovială. Oasele membrelor unui individ adult.cartilaj alb. fiind foarte rezistent. şi viscerocraniu. • fluid sinovial .articulaţiile sferice . Scheletul capului este alcătuit din neurocraniu. Este alcătuită din 33 de vertebre d.Oasele au conformaţii şi dimensiuni variate. predomină oasele lungi care au următoarea alcătuire. uşoare şi foarte rezistente.permit mişcări înainte. • tendoanele . • ligamentele – sunt puternice reprezentate prin benzi dure. . Ele sunt clasificate în funcţie de structura şi posibilităţile lor de mişcare. metacarpiene. Corpul osului este alcătuit din periost.

Trapez – susţine şi roteşte umerii.sunt prezenţi în pereţii organelor interne: stomac. Ei acţionează prin scurtare sau contracţie. Voluntari – ataşaţi de oase (reprezintă carnea roşie de pe oase). sângele înaintează în vasul sangvin. intercostali) şi abdominali (drepţi şi oblici). Când musculatura din peretele intestinal se contractă alimentele sunt împinse în lungul tractului digestiv. determinând mobilizarea lor. genunchi şi coate. Deltoizi (3 muşchi) .sunt numiţi şi muşchi striaţi sau scheletici. Muşchii care determină mişcările oaselor.la degete.sunt numiţi muşchi netezi. 2. voluntari şi cardiac: 1. Pectorali (2 muşchi) – ridică braţele de la nivelul umerilor. Biceps femural (3 muşchi)– flectează piciorul de la nivelul genunchiului. Orice mişcare a corpului este dependentă de muşchi. constrictori şi dilatatori. 6. intestine precum şi în artere. flectează coloana vertebrală permiţând aplecarea trunchiului spre înainte. 10. II. .permit toate tipurile de mişcări mai puţin cele de pivotare. Dorsal mare – coboară braţele de la nivelul umerilor. înapoi şi lateral de la nivelul umărului. Cei mai importanţi muşchi voluntari ai corpului sunt: 1. dinţaţi. marii dorsali şi muşchii şanturilor vertebrale (în plan profund). sunt muşchii voluntari. • Între torace şi abdomen se găseşte muşchiul diafragmă care este boltit spre torace. Fesieri (3 muşchi) – trage piciorul în spate de la nivelul şoldului şi îl ridică lateral. 2. în timpul exerciţiilor fizice. Muşchii sunt organele active ale aparatului locomotor. de exemplu când vrem să alergăm sau să sărim.acţionează ca urmare a unei comenzi conştiente.permit mişcări limitate de rotaţie. • Muşchii masticatori.articulaţiile gâtului . 8.articulaţiile de tip "balama". aduce braţele în faţa pieptului. frontali şi occipitali. Cvadriceps (4 muşchi) – realizează extensia piciorului la nivelul genunchiului şi îl menţine extins când stăm în picioare. 3.. fără a necesita o comandă conştientă. • Prin contracţie. . 5. o Muşchii trunchiului: • Pe faţa posterioară a trunchiului sunt muşchii trapezi. 4. • Hioidieni.ridică braţele înainte.articulaţiile elipsiodale . muşchii abdominali participă la defecaţie. . Gastrocnemian – extinde muşchii gleznei. Ei acţionează asupra oaselor. Există trei tipuri de muşchi: involuntari. • Pe faţa antero-laterală sunt muşchii toracici (pectorali.articulaţiile de tip "pivot". • Sternocleidomastoidieni.la încheietura mâinii.permit numai mişcări de îndoire şi îndreptare. aduce braţele în spate. . Abdominali (4 muşchi) – retrage abdomenul. mişcă capul în spate şi lateral. Principalele grupe de muşchi o Muşchii capului: • Muşchii mimicii (cutanaţi). Când musculatura pereţilor arteriali se contractă. 11. o Musculatura membrelor superioare: 56 . permiţând ridicarea în vârful picioarelor. . Involuntari – funcţionează independent. micţiune şi expiraţie. o Muşchii gâtului şi cefei: • Pielos al gâtului. . • Muşchii din jurul orificiilor nazale şi bucale. 9. 7. Biceps – îndoaie braţul de la nivelul cotului. Sistemul muscular Muşchii sunt un ţesut care înconjoară oasele. Triceps brahial – Extinde braţele de la nivelul articulaţiei cotului.

Un capăt este înglobat în periost asigurând o bună fixare. Tonusul muscular 64 Enciclopedia Marshall Cavendish (2005) – „Arborele lumii” Corpul omenesc / Muşchii pg. în întreg corpul. .  Când muşchiul se contractă el deplasează osul mobil. 9-10. 57 .are un sistem propriu de alimentare cu sânge Când se contractă el pompează sângele în afara inimii. determinând scurtarea acestora. Muşchiul Cardiac – alcătuieşte pereţii inimii . musculatura gambei (muşchii gambei extensori ai piciorului.  Muşchii lucrează în perechi sau în grupuri. muşchii mâinii.  Muşchiul care se contractă sau se scurtează este numit agonist  Muşchiul care se relaxează este antagonist  Muşchii care se contractă simultan cu agonistul pentru a susţine mişcarea se numesc sinergici Tendoanele Sunt benzi sau corzi albe flexibile. antebraţ (flexor şi extensori ai mâinii. aductorul. celălalt de un os mobil.  Inserţia este locul de fixare pe osul mobil. • Muşchii membrului propriu-zis: braţ (biceps. pronatori şi supinători). • Musculatura membrului propriu-zis: musculatura coapsei (cvadricepsul. În mpul contracţiei inserţia se deplasează spre origine. triceps).  Muşchiul acţionează de obicei. Ei lucrează în perechi pentru că un muşchi poate doar ori să tragă ori să împingă. iar posterior se găseşte tricepsul sural. 3.  Un muşchi se contractă când mesajele de la creier sunt conduse prin nervi spre fibre.nervi care transportă mesaje de la.. În desenele de mai jos se pot urmări principalii muşchi scheleltici cu vedere din faţă şi vedere din spate. Un capăt este ataşat de os fix. o Musculatura membrelor inferioare: • Muşchi de pe oasele centurii pelviene (fesierii).funcţionează fără întrerupere. în şi spre creier. pe toată durata vieţii . aceasta este numită acţiune musculară antagonistă. pronatori supinători. bicepsul femural). Cum se produce mişcarea?  Originea reprezintă locul de fixare al muşchiului pe osul fix.• Muşchii de pe centura scapulară.fascicule de celule numite fibre musculare.este şi involuntar şi striat . la nivelul articulaţiilor.64 Detalii privind exerciţiile de antrenament muscular Detalii privind muşchii scheletici Din ce sunt alcătuiţi?  Muşchiul scheletic conţine: . croitorul.(vezi la handbal – la arunacrea la poartă – care muşchi lucrează?)  De exemplu: Bicepsul şi tricepsul lucrează împreună.  Muşchiul se relaxează când mesajele comandă revenirea fibrei la lungimea iniţială.

Reprezintă starea de contracţie parţială (semicontracţie). grupuri de fibre se contractă pe rând. Prin funcţia reflexă. Un procent mare de fibre rapide în musculatura piciorului reprezintă un avantaj pentru sprinteri. Aorta este cea mai mare arteră. care reglează permanent activitatea organelor interne. O schemă a aparatului circulator este prezentată – vezi desenul de mai sus  Inima este o pompă dublă : aspiro . vasele de sânge şi sângele.  poate afecta performanţa. rapid  obosesc repede. este subîmpărţit în: • sistemul nervos al vieţii de relaţie (somatic). care asigură echilibrul organismului cu condiţiile variabile ale mediului. iar partea stângă pompează       sângele oxigenat spre restul corpului. şutul la fotbal Fibrele cu contracţie lentă  se contractă cu mai puţină forţă. Reţineţi sensul fluxului sangvin: D > plămâni > S (circulaţia mică) S > corp > D (circulaţia mare) unde S = partea stângă a inimii  Etapele 1-3 se repetă ciclic şi reperezintă un ciclu cardiac  O bătaie a inimii este un ciclu complet  Frecvenţa cardiacă este numărul de bătăi pe minut 58 . • sistemul nervos al vieţii vegetative. Ambele tipuri de fibre pot fi antrenate pentru a lucra mai bine. Toate formează aparatul circulator. De exemplu: Exerciţiile aerobe pentru fibrele lente şi anaerobe pentru fibre rapide. De exemplu: alergările de sprint din atletism sau de la sanie sau bob şi ridicarea greutăţilor (haltere). Artera pulmonară este singura arteră care transportă sânge dezoxigenat. sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic dintre organism şi mediul înconjurător.  sunt utile în activităţi care implică declanşare bruscă de forţă. în acest fel muşchii nu obosesc. Fibrele cu contracţie rapidă  se contractă puternic.respingătoare  Partea dreaptă pompează sângele spre plămâni pentru a fi oxigenat. Venele pulmonare transportă sânge oxigenat. motorii şi secretorii. Sistemul nervos. Fără acest tonus muscular corpul s-ar prăbuşi. care stă la baza activităţii sale. În contracţia parţială. Fibre cu contracţie rapidă şi lentă Toţi muşchii au un număr de fibre cu contracţie rapidă cât şi fibre cu contracţie lentă – acest raport depinde de influenţa genetică şi de sportul practicat.  variază de la muşchi la muşchi şi de la persoană la persoană  este moştenită şi nu poate fi schimbată. unitar ca structură şi funcţie. Vasele de sânge: Arterele transportă sângele oxigenat de la inimă spre corp. Combinaţia …. Rolul său este de a conduce oxigenul. III. Sistemul nervos Sistemul nervos recepţionează. transmite şi integrează informaţiile din mediul extern şi intern.  nu obosesc uşor  sunt utile în activităţi care implică rezistenţă. salturile la gimnastica artistică. pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate. Venele transportă sângele spre inimă. Sistemul cardiovascular Componentele sistemului cardiovascular sunt: inima. chiar în stare de repaus muşchii sunt contractaţi. substanţele hrănitoare şi alte substanţe prin organism. IV.

Ritmicitatea este proprietatea cordului de a se contracta succesiv ca urmare a impulsurilor contractile generate de nodul sinoatrial. la o frecvenţă de 70 bătăi / minut. orientate circular în peretele atriilor. inima efectuează o activitate uriaşă. care pompează ritmic în artere sângele pe care îl primeşte prin vene. împingând sângele în circulaţie. Inervaţia extrinsecă a inimii este realizată prin fibre vegetative simpatice şi parasimpatice formând plexul cardiac. Vezi desen 66Între foiţele pericardului se găseşte cavitatea pericardică cu o lamă subţire de lichid. enervează predominant nodulii sinoatrial şi atrioventricular şi au ca efect diminuarea activitaţii cordului. dar şi o serie de proprietăţi caracteristice. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă.90 ml sânge. care din punct de vedere structural este un muşchi striat. vasele sangvine şi limfatice care alcătuiesc o unitate funcţională coordonată şi permanent adaptată nevoilor organismului. 65 Kory – Mercea Marilena (2003) – Elemente de fiziologie generală.Ei se dilată. Obstrucţia unei coronare sau a ramurilor sale provoacă necroza teritoriului cardiac deservit. Debitul sitolic este volumul de sânge pompat de ventriculi cu fiecare sistolă şi are valoare de 70. Epicardul este o membrană epitelio-conjuctivă subţire ce acoperă suprafaţa cardiacă şi constituie foiţa viscerală a pericardului. se constată că este construită din două atrii şi două ventricule. Inima pompează cu presiune mare sângele în artere. şi din fibre oblic-spiralate în ventricule.see-educoop. Contracţiile miocardului se numesc sistole.. fibre elastice. când sângele este pompat în arteră.Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde printr-o contracţie la stimuli adecvaţi .200 de l de sânge.net Miocardul este constituit din fascicule de fibre musculare cardiace. cavitar.Contractibilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atunci când este stimulat adecvat. În peretele inimii. Cluj – Napoca. extrem de bogată este asigurată de cele două artere coronare care se desprind de la originea aortei şi se împart în ramuri care nu se anastomozează între ele. 22-23. Secţionând inima. Deşi la om cântăreşte aproximativ 300 g şi are mărimea pumnului unui adult. Vascularizaţia inimii. care se deschid doar într-un anumit sens. mai există celule specializate în generarea şi conducerea impulsulilor de contracţie acestea constituie ţesutul excitoconductornodal.  Debitul cardiac reprezintă cantitatea de sânge pompată de inimă în circulaţie în decurs de un minut. miocard şi epicard. Proprietăţile muşchiului cardiac: Miocardul. rare celule conjuctive şi numeroase terminaţii nervoase senzitive. format din fibre colagene. Aceste impulsuri sunt urmarea unor modificări metabolice care au loc în sistemul excitoconductor. Fiecare atriu comunică cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare prevăzute cu valve. fibre de reticulină. .  Debitul cardiac = debitul sistolic x frecvenţă cardiacă pe minut şi are valori în jur de 4 -5 l. -Conductibilitatea este proprietatea miocardului în special a ţesutului nodal de a conduce unde de contracţie de la nivelul nodului sinoatrial în întreg cordul. În afara celulelor miocardice. Fibrele parasimpatice provin din nervii vagi. Artera: pereţii sunt alcătuiţi din muşchi netezi şi ţesut elastic. 2. http://www. separate complet prin septurile interatrial şi iterventricular. Inima este un organ musculos. Transportul sângelui în corp: 1. pg.net 59 . care favorizează alunecarea în timpul activitaţii cardiace. În efortul sportiv debitul cardiac creşte rapid până la 30 – 40 l şi revine la normal după încetarea efortului. Inima este alcătuită din trei straturi concentrice: endocard.000 de ori şi pompând peste 7. apoi se contractă. zilnic contractându-se de peste 100. Endocardul este constituit dintr-un endoteliu situat pe o membrană bazală ce se continuă cu stratul subendotelial. Fibrele simpatice provin din ganglionii paravertebrali cervicali şi exercită efecte stimulatoare asupra miocardului şi vasodilatatoare coronariene.see-educoop. tetracameral. are proprietăţi comune cu muşchii striaţi. la o frecvenţă de 70 bătăi / minut. . 66 http://www.65 Sistemul circulator este format din inimă. iar relaxările diastole. spre venticule: stâng (biscupidă) şi drept (triscupidă) Structura histologică a inimii.

limfa contribuie şi la transportul substaţelor nutritive prin corp. 36.. pg. incluzând bacteriile. dioxid de carbon de la celule. şi cele care traversează peretele capilarelor.66.Vasele limfatice – cele mai mici numite capilare limfatice – sunt dispuse alături de artere şi vene. fiind bogată în proteine. 5.3.plăcuţe sanguine. prin intermediul cărora limfa ajunge din nou în circulaţia venoasă. De aici. care are rolul de transport între sânge şi ţesuturi” (Mic dicţionar enciclopedic) Pereţii capilarelor sunt foarte subţiri şi permeabili. Editura Uniunii de cultură fizică şi sport. hormoni.. în unele afecţiuni numărul lor este crescut. Leucocite . vasele limfatice se unesc cu un nod de ţesut cunoscut sub numele de glandă limfatică (ganglioni limfatici). Ganglionii limfatici interpuşi opresc aceste substanţele străine. În diferite puncte ale reţelei. vasele limfatice care canalizează membrele. Acestea sunt fragmente celulare. Serul este plasmă fără factorii coagulării. 60 .. splina şi amigdalele. Ele adună din ţesuturi surplusul de lichid. 43. V. Sistemul nostru limfatic este complementar sistemului de circulaţie a sângelui. Din ce este alcătuit sângele: Plasmă – este un lichid galben format din apă + substanţe dizolvate (glucoză şi alţi nutrienţi pentru celule. 43-44. iar dioxidului de carbon şi produşilor reziduali să intre în vas. sângele trece în vene care îl trasportă. de la care pleacă venele limfatice. Ele se adună în ganglionii limfatici. Fl. De exemplu. Arteriolele se ramifică în vase şi mai mici numite capilare. Artera se ramifica în alte ramuri mai mici numite arteriole. înapoi spre inimă. opalescent. Se aglutinează la nivelul plăgilor şi stimulează formarea unor structuri fibrilare subţiri. pg. Hematiile sunt de ordinul milioanelor în fiecare picătura de sânge. care combat infecţiile pornesc prin tot corpul prin 67 68 Enciclopedia Marshall Cavendish (2005) – „Arborele lumii” Corpul omenesc / Sângele . incluzând timusul. Pe lângă faptul că ajută la menţinerea unui volum constant de sânge. Capilarele limfatice se unesc şi formează vasele limfatice. Această limfă este de culoarea laptelui. Enciclopedia Marshall Cavendish (2005) – „Arborele lumii” Corpul omenesc / Sistem limfatic . „În schimb limfa din intestine conţine multă grăsime. Există mai multe tipuri de leucocite: cele care sintetizează anticorpi compuşi care omoară germenii. astfel încât moleculele şi particlulele mari. datorită încărcării cu grăsimi la niveleul vilozităţilor intestinale – din cauza absorbţiei. Există două vase limfatice mari: ductul limfatic drept şi ductul toracic. Acesta se trasformă în crustă. Eritrocitele sunt capatate între aceste fibre şi se formează cheagul de sânge. Pereţii subţiri ai capilarelor permit substanţelor nutritive şi oxigenului să treacă spre celulule corpului. cunoscut sub numele de limfă. C.globule albe cu rol în apărare. (1966) – Noţiuni de fiziologie cu aplicaţii la exerciţiile fizice. citate. „Căile limfatice au pe lângă rolul de absorbţie a grăsimilor şi cel de a absorbi o serie de substanţe introduse accidental (toxine. 70 Ulmeanu. 4. „Limfa este un lichid incolor uşor alcalin din sistemul lacunar şi din vasele limfatice.. care nu pot pătrunde în capilarele sanguine. Limfa suferă în timpul digestiei o serie de transformări devenind lichid lăptos. microbi) sau în scopuri terapeutice (injecţii)”70. Hemoglobina din hematii se combină cu oxigenul . 6. pg. Sistemul limfatic 68 Sistemul limfatic este compus din vase limfatice.El a cedat oxigenul este dezoxigenat. pg. care încep printr-o reţea de capilare limfatice. Cea mai importantă funcţiei a limfei este combaterea infecţiilor. Ductul limfatic drept aduce limfa adunată din jumătatea superioară a părţii drepte a corpului. dar complet separat de acesta şi funcţionează în moduri complet diferite. înconjoară germenul şi îl digeră. Compoziţia limfei depinde de locul unde se află în reţea. sunt transportate prin limfă. conţin surplusul de lichide necesare pentru organism. Vezi desen 67 – “Unde sunt produse celulele sanguine “ Eritrocite ( globule roşii sau hematii) cu rol în transportul oxigenului. care se varsă în marea venă limfatică şi în canalul toracic. organe şi ţesuturi limfatice specializate. limfocitele celulele albe ale sângelui. iar ductul toracic aduce limfa din cealaltă parte a corpului.. Mult mai puţine decât eritrocitele. Muşchii prin care trece sistemul limfatic se contractă pentru a menţine circulaţia limfei. Din venule. numită chil. În continuare sângele circulă prin tuburi mai mari. cu rol în coagulare. Trombocite . 69 Enciclopedia Marshall Cavendish (2005) – op. numite venule. pe care a absrobit-o din intestine în timpul digestiei”69.

VI. având şi celule care secretă mucus. unde se află o membrană musculabifroelastică care permite dilatarea esofagului şi înaintarea bolului alimentar în timpul deglutiţiei. Inelele bifrocartilaginoase sunt incomplete posterior. epiglotic) şi trei perechi (cartilajele aritonoide. iar acestea sunt: ventilaţie pulmonară. La exterior se află ţesut conjunctiv. organe la nivelul cărora are loc schimbul de gaze (oxigen şi dioxid de carbon). patru plici numite corzi vocale. În glandele limfatice bacteriile şi alte particule străine. Sistemul respirator Sistemul respirator şi schimbul de gaze Căile respiartorii: nasul. faringele. întins de la marginea anterioară a laringelui până la bifurcarea ei în cele doua bronhii principale. În locul de bifurcare. (vezi desen) 71Rolul său constă în aportul de oxigen pentru miliardele de celule ale corpului şi eliminarea dioxidului de carbon. sub osul hioid. Respiraţia este o funcţie vitală a organismului. traheea şi bronhiile .reprezintă principalele organe ale sistemului respirator şi sunt situaţi în cavitatea toracică. rezultate din bifurcarea traheei. Această funcţie complexă se realizează cu participarea unor sisteme morfofuncţionale în mai multe etape strâns corelate.net http://www. cavitatea nazală şi faringele formează căile respiratorii superioare. în interiorul traheei se află pintenele traheal. Reacţiile de combustie din interiorul celulelor asigură degradarea alimentelor şi producerea de energie. Respiraţia. proeminând sub piele. Căile respiratorii ( vezi desen mai jos)72 Cavitatea nazală – primul segment al căilor respiratorii. La interior este căptuşit de o mucoasă care formează în cavitatea laringelui. iar laringee.see-educoop. • plămânii.căile respiratorii inferioare. distruse de infecţie.este un conduct fibro cartilaginos. ramnificându-se şi formând astfel arborele bronşic.net 61 .organe care au rol în vehicularea aerului. Vezi 71 72 http://www. sunt filtrate şi distruse. format din trei cartilaje neperechi (cartilajul tiroid. într-o strictă succesiune. Au forma unor jumătăţi de con secţionat de la vârf spre bază. Ea este divizată de septul nazal în două cavităţi simetrice numite fose nazale. Laringele este situat în partea anterioară a gâtului.reprezintă una din funcţiile esenţiale ale organismelor vii în general. deasupra traheei. funcţie prin care se realizează raportul de oxigen din aerul ambiant până la nivelul celular. care sunt prezente în limfă şi trec prin aceste glande. Aparatul respirator este alcătuit din : • căile respiratorii. bronhiile şi plămânii formează sistemul respirator. Când iese din glande. Vezi desen: “Gimnastica respiratorie” Plămânii. care nu poate stoca oxigenul. formată dintrun epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat. Are un schelet cartilaginos. masa medie a celor doi plămâni este de 1300g. este un organ cu dublă funcţie. Faringele . cricoid. încercând să lupte împotriva organismelor străine şi a celulelor albe ale sângelui. Bronhiile principale . realizat din metabolismul celular.Sunt două conducte fibrocartilaginoase. El reprezintă organul fonator în cadrul sistemului respirator. Structura bronhiilor este aceiaşi cu a traheei. Traheea . dar are nevoie de aportul continuu al lui pentru un număr mare de reacţii biochimice.intermediul vaselor sanguine şi limfatice.see-educoop. deasupra diafragmului. în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de carbon. Când avem o infecţie. transportul gazelor în sânge şi respiraţia celulară. difuziunea şi schimbul de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare. Laringe –este organul fonator în cadrul sistemului respirator. iar la interior mucoasa traheală. respiratorie şi digestivă. limfa conţine limfocite şi anticorpi. corniculate şi cuneiforme) unite între ele prin ligamente sau articulaţii. Fosele nazale se afla parţial în piramida nazală care are rol estetic şi de protecţie. Bronhiile principale ajung la lobul pulmonar prin care pătrund în plămân. cervical şi toracal. Are două segmente. Este situată anterior de esofag.al doilea organ al căilor respiratorii. două superioare şi două inferioare. traheea. glandele limfatice ni se pot umfla şi pot deveni dureroase.

este procesul prin care se realizează circulaţia alternativă a aerului între mediu ambiant şi alveolele pulmonare. însumând toate volumele pulmonare menţionate.Valoarea lui medie la adulţi este de 1300/ml ceea ce reprezintă aproximativ 25% din capacitatea vitală. etc şi a căror cuantificare poate aduce informaţii asupra integrităţii aparatului toracopulmonar. Valoarea lui medie la adulţi este de 3000/ ml ceea ce reprezintă 60% din capacitatea vitală. Valoarea ei se poate obţine prin însumarea VER + VR. pătrund şi ies din plămâni cantităţi de aer a căror mărime este în funcţie de talia persoanei. în cursul unei inspiraţii şi unei expiraţii de repaus. Mişcarea expiratorie (expiraţia) reprezintă mişcarea de sens contrar inspiraţiei.reprezintă volumul maxim de aer care poate fi expirat la sfârşitul unei expiraţii de repaus. valoarea lui medie la persoanele adulte este de 500 ml. Debitele ventilatorii . în cursul căreia are loc revenirea la volumul iniţial al cutiei toracice şi al plămânului. Volumul expirator de rezervă (VER) . Odată cu creşterea volumului cutiei toracice are loc o expansiune a plamânilor. vârstă. • Capacitatea vitală (CV) reprezintă volumul de aer ce poate fi scos din plămân printr-o expiraţie forţată efectuată după o inspiraţie maximă. longitudinal şi transversal. Valoarea ei este echivalentă cu suma dintre VT şi VER şi reprezintă 50% din CPT. sub presiunea atmosferică (aproximativ cu 2-3 mm Hg) realizându-se astfel o diferenţă de presiune datorită căruia aerul atmosferic patrunde în interiorul plămânilor. ea reprezentând aproximativ 50% din CPT. de vârstă.reprezintă volumul de aer care rămâne în plămân la sfârşitul unei expiraţii maximale. în medie luându-se în consideraţie o valoare de 6000 ml. reprezentând în jur de 75% din CPT. Spirometria se efectuează cu ajutorul spirometrelor. de sex. • Capacitatea pulmonară totală (CPT). • Capacitatea reziduală funcţională (CRF) reprezintă volumul de aer care rămâne în plămân la sfârşitul unei expiraţii de repaus. Revenirea cutiei toracice şi a plămânului la volumul iniţial este consecinţa inspiraţiei şi care eliberează sub formă de energie cinetică energia potenţială acumulată.circulaţia alternativă a aerului se realizează ca urmare a variaţiilor ciclice ale volumului cutiei toracice urmate fidel de mişcarea în acelaşi sens a plămânului care este solidarizat de aceasta prin intermediul foiţelor pleurale.. reprezintă volumul de aer cuprins în plămân la sfârşitul unei inspiraţii maxime. adică aproximativ 25% din capacitatea vitală. Volumele şi capacităţile pulmonare. Ventilaţia pulmonară. Expansiunea plămânilor şi creşterea volumului lor în cursul inspiraţiei au drept consecinţe o scădere a presiunii aerului din interiorul plămânului.Valoarea lui medie la adulţi este de 1200/ml. Spirometrele sunt de mai multe feluri: spirometre cu apă şi spirometre uscate. • Capacitatea inspiratorie (CI) reprezintă volumul de aer ce poate fi introdus în plămân printr-o inspiraţie maximă care începe la sfârşitul unei expiraţii de repaus.Valoarea ei variază în funcţie de talie.reprezintă volumul maxim de aer ce poate fi inspirat la sfârşitul unei inspiraţii de repaus. Ea este egală cu suma a trei volume pulmonare (VRI) + (VER) +(VR) şi are în medie o valoare de aproximativ 4700 ml. Volumul rezidual (VR). Variaţiile ciclice ale volumului sistemului toraco-pulmonar se realizează în cursul a două mişcări de sens opus. În timpul mişcării inspiratorii are loc creşterea volumului cutiei toracice şi o creştere a volumului pulmonar. În condiţii de repaus.în cursul mişcărilor ventilatorii. Creşterea volumului cutiei toracice se realizează ca o consecinţă a creşterii celor trei diametre ale sale anteroposterior. definite ca mişcarea inspiratorie şi mişcarea expiratorie.Dacă măsurarea volumelor pulmonare conferă o serie de parametri 62 . expiraţia este un act pasiv ce nu necesită contracţia musculaturii respiratorii. Evaluarea volumelor se face prin spirometrie şi mai ales prin spirografie.schiţă – de mai sus. Volumul inspirator de rezervă (VIR) . Volumul curent (VC) . favorizată de bogăţia fibrelor elastice din structura parenchimului pulmonar şi determinată de existenţa unei aderenţe funcţionale între cutia toracică şi plămân.reprezintă volumul de aer care pătrunde în plămâni. Mişcările ventilatorii. sex. de postură. antrenând astfel pătrunderea aerului bogat în oxigen către alveole şi eliminarea dioxidului de carbon către exterior.

în afara plămânilor.  Cutia vocală sau laringele produce sunete necesare vorbirii. spre trahee. El este pompat de inimă. Ventilaţia alveolară: La sfârşitul unei respiraţii de repaus. 63 .statistici ce caracterizează sistemul toraco-pulmonar. fapt pentru care acest spaţiu a fost numit spaţiu mort anatomic. Oxigenul din aerul atmosferic intră în plămâni şi circulă spre alveole. iar restul de 350 ml se adaugă aerului alveolar. Debitul ventilator de repaus (V). Detalii privind respiraţia Prin respiraţie pulmonară se captează oxigenul şi se elimină dioxidul de carbon prin membrana alveolo capilară . sEpară cavitatea toracică de cea abdominală. Ea protejează plămânii pentru a nu lua contact cu coastele. 2. De aici este expirat. el poate atinge valori de până la 150l /min. Are rol în respiraţie.  Mănunchiurile de alveole sunt înconjurate de capilare.reprezintă cantitatea de aer –maximă ce poate fi ventilată ca urmare a creşterii maximale a frecvenţei şi amplitudinii respiratorii.  În plămâni traheea se ramifică în două bronhii.  Bronhiolele se termină în mănunchiuri de mici saci cu aer.reprezintă cantitatea de aer ventilat în timp de un minut în condiţii de repaus şi poate fi obţinut prin produsul dintre volumul curent şi frecvenţa oscilaţiei. pentru obţinerea unei informaţii legate de funcţia ventilatorie se utilizează măsura debitelor ventilatorii. lunecos al cavităţii toracice.  Capilarele au pereţii subţiri care permit trecerea gazelor  Fiecare alveolă este mai mică decât un grăunte de sare.  Plămânii sunt moi şi buretoşi. unde este filtrat de către firele de păr. prin capilare. Dioxidul de carbon traversează peretele capilar şi pătrunde în alveole. Alveolele :  În alveole au loc schimburile de gaze.  Traheea este un tub flexibil. Sângele transportă dioxid de carbon din celule spre alveole. trahee. Pleura viscerală acoperă plămânii.. Debitul ventilator maxim (Vmax). Din cei 500 ml ce pătrund în plămâni în cursul unei inspiraţii de repaus. Din alveole el circulă.Nu trebuie confundată cu respiraţia la nivel celular. numiţi alveole. la persoanele antrenate. din aceştia doar în jur de 2350 ml participă la schimbul de gaze. 150ml vor primeni aerul din spaţiul mort anatomic. Sângele transportă oxigenul la celulele corpului. ( stern+ coaste+coloană vertebrală+toracală)  Membrana pleurală este un înveliş intern. Aportul de oxigen 4. Cu alte cuvinte ventilaţia alveolară (Va) va exprima cantitatea de aer care pătrunde în plămâni dupa scăderea volumului spaţiului mort anatomic (Vsma) în timp de un minut. aflându-se în interiorul alveolelor (aer alveolar). încălzit şi umezit de către mucus.  Pereţii lor sunt subţiri şi umezi favorizând trecerea oxigenului şi al dioxidului de carbon.  Muşchii intercostali situaţi între coaste permit mişcările respiratorii. în interiorul plămânilor se află aproximativ 2500 ml aer. Schimbul de gaze în alveole Eliminarea dioxidului de carbon 1. Ei se găsesc într-un spaţiu numit cavitate toracică. Peretele lor este atât de subţire încât permite schimbul de gaze.  Epiglota este o clapă cartilaginoasă care împiedică alimentele să pătrundă în trahee. Va = V – Vsma x f  Aerul este introdus prin nas. 3. bronhii)  Bronhiile se ramifică în tuburi mai mici numite bronhiole. Oxigenul traversează pereţii alveolelor şi ajunge în capilare. restul de aproximativ 150 ml este condus în căile respiratorii la nivelul cărora nu au loc schimburi de gaze. menţinut deschis prin inele cartilaginoase.( vezi desen – laringe. 6. 5. trecând prin inimă. pătrunderea O2 în celule şi eliminarea CO2 din celule.  Diafragma este o structură musculară aflată sub plămâni.

Astfel. Sistemul endocrin Sistemul hormonal este reprezentat de glandele endocrine care prin secreţia lor (hormonii) participă la controlul proceselor ce se desfăşoară în organism. secreţia hormonală a altor glande.Dicţionar de neologisme. 64 . Aceasta determină coborârea şi aplatizarea sa. În expiraţie . Modificarea compoziţiei aerului în plămâni  Aerul inspirat conţine: aproximativ 21% oxigen.5 litri. ceea ce lărgeşte şi mai mult cutia toracică. VI. Ea nu numai ca îşi produce proprii hormoni.Au loc procese inverse 1. physis – creştere) 74 . Antrenamentul creşte capacitatea vitală. de asemenea. 3. Ei împing cutia toracică spre exterior. Plămânii nu pot fi complet goliţi.5 litri. iar în timpul efortului de 30 de respiraţii pe minut. aproximativ 4.see-educoop. Diafragma se contractă.hipofiza sau glanda pituitară este principala glandă a organismului. 400. 3% dioxid de carbon şi mulţi vapori de apă Cât aer respirăm? Volumul curent este volumul de aer inspirat sau expirat cu fiecare respiraţie şi are o valoare normală de 0. 4. 2. Fiecare glanda endocrină are o funcţie specifică care contribuie la menţinerea echilibrului mediului intern şi a supravieţuirii organismului uman. aproximativ 1. Frecvenţa respiratorie este numărul de inspiraţii pe minut Minutul volumului este volumul de aer respirat într-un minut Toate aceste trei cresc în timpul efortului. • Volumul curent în poziţia şezând este de 0. Minut volum = Volum curent x frecvenţa respiratorie Cât de mari sunt plămânii? Capacitatea vitală este volumul maxim de aer care poate fi inspirat după o expiraţie forţată. Muşchii intercostali se relaxează.. Aceştia coboară coastele şi micşorează cutia toracică. Pentru o persoană de 18 ani.5 litri. Plămânii comprimaţi forţează ieşirea aerului spre exterior. prin pleură. Glanda hipofiză se găseşte la baza creierului. înţelegând prin aceasta diferitele procese chimice al căror rol este de a menţine în funcţie fiecare parte a organismului. cantităţi mici de dioxid de carbon şi puţini vapori de apă. Astfel cutia toracică se măreşte 2. pg.  Aerul expirat conţine: aproximativ 17% oxigen. dar influenţează.net Marcu Florin. ceea ce micşorează şi mai mult cutia toracică. • Frecvenţa respiratorie în poziţia şezând este de 12 respiraţii pe minut.5 – 5 litri. Glande endocrine majore sau centrii de control ai sistemului endocrin: . aproximativ 79% azot. aerul este condus prin trahee în plămâni. (vezi desen – Sistemul endocrin – glandele endocrine)73 Glandele endocrine sunt organe formate din mai multe celule care pot secreta hormoni şi sunt localizate în diferite regiuni ale corpului alcătuind sistemul endocrin.epi – deasupra. 73 74 http://www.epifiza – glandă pineală (gr. Împreună hipofiza şi hipotalamusul controlează multe aspecte ale metabolismului. Maneca Constantin (1988) . iar în timpul efortului este de 2. iar în timpul efortului de 75 litri pe minut. Plămânii se măresc şi ei deoarece sunt ataşaţi. Diafragma se relaxează şi redevine curbată. • Minutul volum în poziţia de aşezat este de 6 litri pe minut. Volumul rezidual este cantitatea de aer rămas în plămâni după o expiraţie forţată. Ea este conectată cu hipotalamusul printr-o tijă de ţesut nervos şi funcţionează în strânsă legătură cu această zonă a creierului. Muşchii intercostali se contractă..În inspiraţie 1.5 litri. aproximativ 79% azot. 3. de cutia toracică.

glanda are o greutate de aproximativ 20 gr. şi determină. Glanda are doi lobi. sunt situate imediat deasupra rinichilor.tiroida. El este o glandă endocrină cu secreţie de hormoni. de asemenea. Nivelul calciului din organism trebuie menţinut în limite relativ constante. ovarele eliberează un ovul în fiecare lună. . în consecinţă.30gr. Testiculelele au o funcţie dublă. denumit cortex. Restul pancreasului este constituit din corp şi coadă. pg.cavitatea bucală este căptuşită cu o membrană mucoasă ce conţine glande producătoare de mucus. caracteristicile masculine cum ar fi vocea profundă. ce îşi elimină secreţia în intestin (sau altă cavitate a corpului). dar şi pentru că joacă un rol central în funcţionarea muşchilor şi a celulelor nervoase. 75 Enciclopedia Marshall Cavendish (2005) – „Arborele lumii” Corpul omenesc / Sist. Ele joacă un rol major în controlul nivelului calciului din organism. noradrenalina. Medulara este partea glandei care secretă adrenalina şi compusul asemanător. fiecare cu o funcţie proprie. Momentul când ovulul este fertilizat de către un spermatozoid marchează începutul unei vieţi umane. este glandă mixtă exo-endocrină.75 vezi desen: „Sistemul hormonal”. Pancreasul are un rol dublu: produce hormonii pancreatici. Una din funcţiile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier şi alte organe cum ar fi rinichiul. Efectul global al hormonului este creşterea cantităţii de energie utilizată de celule. Cei doi lobi sunt uniţi printr-o punte mică de ţesut şi poate exista un lob central mai mic denumit piramidal.Pancreasul este situat transversal în partea superioară a abdomenului. . de asemenea. una din cele mai mari glande din corp. insulina şi glucagonul..faringele. tiroxina. hormon sexual masculin.pancreasul endocrin. 65 . Este. VII. . hormonal. Aceste zone secretă diferiţi hormoni.hipotalamusul realizează conexiunea dintre sistemul nervos şi glandele endocrine. Funcţia glandei este producerea hormonului tiroidian. ca răspuns la stimulare. nu doar pentru că este elementul structural principal în formarea oaselor şi a dinţilor. Aproape toate celulele sale au o funcţie de secreţie. are o importantă funcţie în digestie. . Acest lucru se realizează prin intermediul unora dintre mediatorii chimici eliberaţi de celulele nervoase din creier şi. deoarece ei pregătesc organismul pentru efortul suplimentar cerut pentru intâmpinarea pericolului. De asemenea. anterior de coloana vertebrală. deoarece secretă sucul pancreatic cu enzime digestive în intestinul subţire. sunt cunoscuţi ca hormoni de “luptă şi fugă”. acomodarea la stres sau rezolvarea unei sarcini dificile.suprarenalele. Fiecare glandă este constituită din două părţi distincte: medulară la interior şi învelişul extern. Aici intervin glandele paratiroide: ele menţin un nivel stabil al calciului. altfel muşchii îşi încetează acţiunea. imediat înaintea laringe..paratiroidele sunt patru glande mici situate în spatele glandei tiroide. Secreţia continuă a acestor glande menţine umiditatea cavităţii bucale. care se află anterior şi lateral de trahee. mai degrabă decât în sânge. testiculele conţin celule care secretă testosteronul. se eliberează hormoni. Deşi rolul exact al hormonului în interiorul celulei nu este cunoscut. . componente esenţiale ale sistemului hormonal sau endocrin al organismului. Duodenul înconjoară capul pancreasului.ovarele – sunt glande mixte. aşezate ca nişte căciuliţe pe polul superior al fiecărui rinichi. 51. Sunt componente ale sistemului de reproducere feminin. Părţile principale ale tubului digestiv sunt: . care ajută la menţinerea echilibrului glucozei în sânge. Împreună. Calciul este un mineral vital. Porţiunea inferioară a faringelui este implicată în întregime în deglutiţie. anexe ale cavităţii bucale.testiculele – sunt glande mixte. distribuţia tipică a părului şi a ţesutului adipos. el este esenţial pentru viaţă. Ele sunt. . din care insulina este cel mai important. Adultul normal de sex masculin are două testicule care se dezvoltă în embrion dintr-o creastă de ţesut în partea posterioară a abdomenului. De la prima menstruaţie până la menopauză. care se întinde mult la stânga coloanei vertebrale. Mai întâi. În al doilea rând. care au rolul de a produce şi elibera ovulul matur (sau oul). reprezintă sediul de producere al spermatozoizilor. o glandă exocrină. La adulţi. împreună cu secreţia glandelor salivare mari. se găseşte la nivelul gâtului. fiecare spermatozoid conţine toată informaţia genetică a individului respectiv. creşte de asemenea cantitatea de proteine prelucrate de celule. aortă şi vena cavă (artera şi vena principală a corpului). . Sistem digestiv Digestia are loc în tubul digestiv de aproximativ 9 m.

Cluj -Napoca 66 . . Sistemul respirator Respiraţia include trei etape: respiraţia pulmonară. Membrana delimitantă produce o secreţie specifică ce conţine acizi şi enzime ce degradează hrana şi astfel ajută digestia. Metabolismul celular produce CO2 şi anumite substanţe finale. . în următorul minut de 4000kg-m/min. hrana este amestecată cu sucurile digestive până când se formeayă o masă păstoasă. Coordonatele fitness-ului78 Sistemul muscular Musculatura scheletică sau striată prezintă o clasificare multiplă. . VIII. În primul rând stomacul acţionează ca un rezervor pentru hrană. împreună cu o anumită cantitate de apă. Are o formă de potcoavă ce înconjoară capul glandei pancreatice. în cazul unei persoane „fit” este în primele 8-10s de 7000 kg-m/min.deplasarea alimentelor prin tractul alimentar. Plămânii elimină CO2 şi alte substanţe volatile. structura finală a sistemului digestiv.3. spre deosebire de 76 77 http://www. Rezistenţa este coordonata care în mare măsură depinde de suportul nutritiv asigurat prin aportul exogen de substanţe nutritive. provenite în special din catabolismul proteic76Se crează cantităţi excesive de anumiţi constituenţi care trebuie eliminate. Forţa. Puterea maximă dezvoltată de întreg sistemul muscular. care este trecută apoi în duoden. partea superioară a acestuia se găseşte imediat posterior de trahee.intestinele.see-educoop. În eforturile intense şi de scurtă durată aportul de oxigen este mai puţin important. viteză de contracţie. etc. iar substanţele nevolatile inutilizabile sau în exces sunt eliminate. jejunul şi ileonul formează intestinul subţire. intestin.net http://www. Sub nivelul manubriului sternal. adică kg-m/min. . puterea şi rezistenţa sunt parametrii musculari în timpul exerciţiului fizic.see-educoop. sistem energetic solicitat.prin intestinul gros. Sistemul excretor După unii autori sistemul excretor este format din: plămâni. În stomac.controlul acestor funcţii prin intermediul sistemului nervos şi endocrin. Duodenul. la care se adaugă şi pielea ca fiind o altă componentă a sistemului excretor. sudoare – prin piele şi fecale. traversează diafragmul şi se deschide în porţiunea superioară a stomacului.stomacul este un organ muscular cavitar situat în partea superioară a abdomenului. Forţa maximală de contracţie se poate calcula după indicele de 3-4 kg forţă/cm 2 de muşchi în secţiune transversală (Guyton şc. Tubul digestiv este responsabil de: . 2006). Este legat la extremitatea superioară de esofag şi la cea inferioară de duoden (porţiunea iniţială a intestinului subţire).circulaţia sângelui prin segmentele tubului digestiv în vederea transportului substanţelor absorbite. deci poate fi calculat ca distanţa contracţiei şi numărul de contracţii/min. Unit cu partea superioară a stomacului. Intestinul gros face parte din canalul alimentar dar are funcţie doar în procesul de excreţie. .Această porţiune este situată imediat posterior faţă de laringe şi mucoasa ei continuă cu cea a cartilajelor cricoid şi tiroid.esofagul. multiplicat UBB.secreţia sucurilor digestive şi digestia alimentelor. ale căror mişcări contribuie la emiterea sunetelor. iar în următoarele 30 min de 1700kg-m/min (Guyton şc.absorbţia produşilor de digestie. După aceea. 2006). esofagul are un traseu uşor către stânga şi trece în spatele bronhiei stângi. (Desen cu aparatul urinar )77 5. duodenul este porţiunea iniţială a intestinului subţire cu rol în digestia eficientă a hranei. . Acţiunile acestor muşchi ajută la propulsarea alimentelor prin această zonă a faringelui pe tractul digestiv. a apei şi a electroliţilor.net 78 Flavia Rusu (2008) – Note de curs Fitness. rinichi. transportul gazelor. în funcţie de structura morfologică. . Puterea se defineşte ca lucrul total realizat de unitatea musculară într-un interval de timp. respiraţia tisulară. în cea mai mare parte prin rinichi ( aparatul urinar) şi accesoriu.

.. -... în cazul ambelor sexe......110 l/min.... în condiţiile în care capacitatea respiratorie maximă este cu 50% mai mare (150-170 l/min) decât nivelul maximal de ventilare pulmonară.. în timp ce un adult tânăr antrenat ajunge la 4000 ml/min.................. fovorizează creşterea depozitelor proteice în tot corpul..... proporţionalităţii în cadrul fiecărei categorii de indici............ ventilaţie pulmonară..... În efort submaximal un adult tânăr neantrenat ajunge la un consum de oxigen de 3600 ml/min................. în cazul unui sportiv.. realizarea armoniei... mai frecvente la această vârstă. corecte... fără ajutor......... măsurate pe centimetru pătrat de secţiune musculară transversală sunt cuprinse între aceleaşi valori (3-4 kg/cm2).. ¾ din valorile înregistrate la bărbaţi.. se observă cu ochiul liber.. -. optimizarea .5 l/min în cazul unui tânăr.... Sexul În general...... Pentru un adult tânăr fitness înseamnă capacitatea de a finaliza o zi de muncă........... se obţin prin măsurători: ..........eforturile de lungă durată şi de intensitate medie...... în fine la vârsta a III-a fitness înseamnă capacitatea de a desfăşura..... activităţile zilnice şi de a trece cât mai uşor peste perioadele de boală.. iar în timpul efortului un tânăr cu un fitness scăzut are un flux cardiac de 23 l/min spre deosebire de un tânăr cu un fitness bun – maratonist (30 l/min) şi chiar mai ridicat în ciclism.lungimea segmentelor.. În cazul performanţei musculare totale....... d... este asigurată de un ritm de ventilare pulmonară de aprox.... -...... la aceasta se adaugă şi atingerea unor performanţe sportive..... iar un maratonist pană la 5100 ml/min... Ce sunt şi care sunt indicii funcţionali (fiziologici) ? 67 .......... b... c. Întrebări curs V DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI COORDONATELE FITNESS-ULUI 1......... în desfăşurarea diverselor acte motrice............... Totuşi valorile forţei de contracţie maximală... ale organismului şi în mod special al funcţiei respiratorii.. Diferenţa de „fitness respirator” dintre o persoană sedentară şi un maratonist este de aprox..... În repaus fluxul cardiac este de 5.. 2. Hipertrofia muşchiului cardiac se realizează în eforturi de anduranţă.. -... 45%. ... f.... d.. în cazul unui sedentar..... Cantitatea de oxigen necesară unui maratonist......... Diferenţa de aproape 40% în favoarea persoanelor cu un fitness bun rezultă din adaptarea la efort a sistemului cardiovascular prin creşterea volumului camerelor inimii (atrii si ventricole) şi a masei acesteia cu 40%...... b.......... sau o săptămână...... 3.... c. Sistemul cardio-vascular Sistemul cardiovascular are funcţia de a asigura necesarul de oxigen şi substanţe nutritive la nivel muscular în timpul exerciţiului fizic.. cu o activitate fizică în mod regulat.... de exemplu. Pentru un tânăr fitness înseamnă capacitatea de a face faţă efortului impus de activitatea scolară şi socială specifică vârstei. Această diferenţă are o explicaţie endocrină: • testosteronul – este un hormon specific masculin şi are un puternic efect anabolizant... e.................... Ce sunt şi care sunt indicii somatici (morfologici) ? a..... şoldurilor şi subcutanat.... diferenţa constă în faptul că... obţinerea şi menţinerea unei . pompa cardiacă) reprezintă aprox... valorile cantitative ale diferiţilor indicatori pentru femei (forţă musculară... Care sunt obiectivele creşterii şi dezvoltării fizice ? a. în cazul bărbaţilor. -..... eforturi specifice fitness-ului.. un procent superior din masa corporală sunt muşchi. • estrogenul – este hormon specific feminin care stimulează depunerile de ţesut adipos în special la nivelul sânilor... dar mai ales în muşchi... sistemul muscular: muşchii reprezintă... indici somatici (morfologici): se văd. 100 .... Vârsta Nivelul fitness-ului diferă în funcţie de obiectivele fiecărei categorii de vârstă........... În repaus consumul normal de oxigen este de 250 ml/min.

.. gastrocnemian..... 9..... acţionează ca urmare a unei comenzi conştiente................ Funcţia sa constă în alimentarea organismului cu hrană şi oxigen şi în îndepartarea compuşilor reziduali........................ c..... sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic dintre organism şi mediul înconjurător..... -........ Aceşti compuşi chimici participă la controlul proceselor ce se desfaşoară în organism........... sunt numiţi ............... abdominali.................... Cum se produce mişcarea? a........ Ce rol au muşchii voluntari ai corpului şi care sunt cei mai importanţi ? a....... triceps brahial............. biceps.... trapez........ În timpul contracţiei inserţia se deplasează spre origine............ -. De exemplu. de exemplu când vrem să alergăm sau să sărim....................... e.-..... b....... ......................... muşchii lucrează . • sistemul nervos al vieţii ......... biceps femural........... -... e..... -........... care prin transpiraţie îndeplineşte un rol de excreţie şi de eliminarea a toxinelor.... El controlează şi coordonează mişcarea................ .............. -.... b............. Noi adăugăm aici şi pielea.. .................. care stă la baza activitaţii sale.. -............... c............... inima şi vasele sanguine... b. pectorali........... conductibilitatea este proprietatea miocardului ......... b........ -....... f......... fesieri................ b................... 10.. c..... când muşchiul se contractă el deplasează osul.... 5. Sistemul nervos... b................... -............................... dorsal mare...... prin respiraţie se elimină dioxidul de carbon... c......... d.... Se pun în evidenţă cu mijloace specifice de investigaţie privind: ................ Rolul lui este de a descompune alimentatele în compuşi necesari pentru obţinerea de energie şi pentru creşterea şi regenerarea organismului..... 68 .... unitar ca structură şi funcţie...... cvadriceps. inserţia este locul de fixare pe osul mobil................. 6.... sistemul hormonal: un set de glande care secreta hormoni... Care sunt componentele sistemului cardiovascular şi care este rolul său ? a. Rolul sistemului muscular ? a........ 8....................... c.. -.......... (descris mai sus) d.. originea reprezintă ....... g.. indici funcţionali (fiziologici) sunt motorul organismului....... h..... -............. -.... nu se observă cu ochiul liber... este subîmpărţit în: • sistemul nervos al vieţii .............-............................ b........ b........................ -........... prin funcţia reflexă............... sistemul cardiovascular sângele.... deltoizi.................a... 7......... 4................ Rolul sistemului osos în dezvoltarea umană ? a.. c......... b.... Care este rolul sistemului nervos ? a... Care sunt proprietăţile muşchiului cardiac? a.

.... Contracţiile miocardului se numesc......... realizarea armoniei.... 13............. obţinerea şi menţinerea unei atitudini corporale........ cea mai importantă funcţiei a limfei este................. -........... d................. realizarea armoniei între cele două categorii de indici: somatici (morfologici) şi funcţionali (fiziologici)..... sistemul hormonal este reprezentat de glandele endocrine care prin secreţia lor (hormonii) participă la ............... menţinerea unui tonus muscular optim. Care este rolul sistemului excretor ? a................................ şi intestine a reziduurilor rezultate 18.................................................... ............... Din ce este compus şi care este rolul sistemului respirator ? a........ globale şi segmentare...... corectarea tuturor atitudinilor fizice deficiente şi a unor deficienţe fizice de grad uşor şi mediu.............. Reacţiile de combustie din interiorul celulelor asigură degradarea alimentelor şi producerea de energie.......... -....... c......................................... 17. De ce este responsabil tubul digestiv? a.................................... -......... c................ fiecare glandă are ...................... b............ optimizarea marilor funcţii ale organismului şi în mod special al funcţiei respiratorii..... f.......... c.... -........... b........ căile limfatice au pe lângă rolul de ...................... c..... proporţionalităţii în cadrul fiecărei categorii de indici..................................... pe lângă faptul că ajută la menţinerea unui volum constant de sânge......... -... respiraţia este ....... sistemul nostru limfatic este complementar sistemului . d........................... b.......................... Mişcarea expiratorie (expiraţia) reprezintă ................ Cum se produce procesul de inspiraţie şi expiraţie ? a......... Care sunt obiectivele creşterii şi dezvoltării fizice ? a.. b.. e......................... b......................... e....................................................... vasele limfatice .................. e.... Rolul sistemului hormonal.......... 16........... prevenirea şi după caz.. 12................... 14............. circulaţia sângelui prin segmentele tubului digestiv în vederea transportului substanţelor absorbite................. d...... rolul său constă în ..............alcătuind sistemul endocrin.... -.. din gaze...... elimină prin: piele.. 11......................d.. formează sistemul respirator b.... contractibilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atunci când este stimulat adecvat.. în desfăşurarea diverselor acte motrice............................................... Care sunt coordonatele fitness-ului ? Răspunsuri curs V DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI COORDONATELE FITNESS-ULUI 1.... 69 ................................. corecte....... b. b................................. .................. Din ce este compus sistemul limfatic şi care este rolul lui ? a.......... c...... c.... -.. Din ce este alcătuit sângele ? a.. În timpul mişcării inspiratorii are loc ....... limfa contribuie şi la ...... f........ care este ? a......... 15.... controlul .....................................................................................................

sistemul osos (I): oasele şi articulaţiile. El controlează şi coordonează mişcarea. acţionează ca urmare a unei comenzi conştiente. Se pun în evidenţă cu mijloace specifice de investigaţie privind frecvenţa cardiacă. b. muşchii lucrează în perechi sau în grupuri. c. triceps brahial. abdominali. el asigură un serviciu vital secundar de transport. h. Rolul sistemului osos în dezvoltarea umană ? a. se observă cu ochiul liber. sistemul limfatic (V): este un alt sistem de vase al corpului care conduce limfa prin corp. cvadriceps. Aceşti compuşi chimici participă la controlul proceselor ce se desfaşoară în organism. prin respiraţie se elimină dioxidul de carbon. determinând mobilizarea lor şi permit mişcarea. c. a. b. Funcţia sa constă în alimentarea organismului cu hrană şi oxigen şi în îndepărtarea compuşilor reziduali. perimetre şi diametre la diferite niveluri.. este structura de bază care susţine corpul uman. se obţin prin măsurători: talia. sistemul cardiovascular: sângele. inserţia este locul de fixare pe osul mobil. c. sistemul digestiv ( VII): tubul digestiv şi glandele anexe. nu se observă cu ochiul liber. c. b. 3. c. sistemul hormonal (VI): un set de glande care secretă hormoni. sunt muşchii ataşaţi de oase şi care determină mişcările lor. scurgere şi regenerare. sistemul muscular (II) : muşchii reprezintă ţesuturile prezente în jurul oaselor. în timpul exerciţiilor fizice. e. pectorali. celălalt de un os mobil. trapez. 70 . indicii somatici (morfologici) se văd. Funcţionând în strânsă legătură cu sistemul circulator. de exemplu când vrem să alergăm sau să sărim. muşchii acţionează asupra oaselor. biceps. Ce sunt şi care sunt indicii funcţionali (fiziologici) ? a. d. De exemplu. Ce sunt şi care sunt indicii somatici (morfologici) ? a.2. originea reprezintă locul de fixare al muşchiului pe osul fix. 6. Funcţia sa constă în îndepărtarea (excreţia) reziduurilor din organism. f. determinând mobilizarea lor. Rolul lui este de a descompune alimentatele în compuşi necesari pentru obţinerea de energie şi pentru creşterea şi regenerarea organismului. muşchii reprezintă ţesuturi prezente în jurul oaselor b. sistemul nervos (III): creierul. 5. d. În timpul contracţiei inserţia se deplasează spre origine. b. Cum se produce mişcarea? a. Un capăt este ataşat de os fix. capacitatea vitală. deltoizi. Ce rol au muşchii voluntari ai corpului şi care sunt cei mai importanţi ? a. muşchiul acţionează de obicei. Ei acţionează asupra oaselor. sau reprezintă expresia adaptării la staţiunea bipedă şi locomoţie. sistemul respirator (V): plămânii şi căile respiratorii. Noi adăugăm aici şi pielea. În absenţa oaselor corpul ar fi lipsit de formă. care prin transpiraţie îndeplineşte un rol de excreţie şi de eliminarea a toxinelor. articulaţiile permit mişcarea. biceps femural. gastrocnemian. e. greutatea. g. măduva spinarii şi reţeaua de nervi. inima şi vasele sanguine. lungimea segmentelor. d. 4. b. sistemul articular : zonele unde se întâlnesc două oase. rinichii şi intestinul. fesieri. Rolul sistemului muscular ?. b. 7. când muşchiul se contractă el deplasează osul mobil. indicii funcţionali (fiziologici) sunt motorul organismului. sunt numiţi şi muşchi striaţi sau scheletici. Are rolul de a prelua oxigenul din atmosfera. dorsal mare. Ei lucrează în perechi pentru că un muşchi poate doar ori să tragă ori să împingă. sistemul excretor (VIII): plamânii (sunt trataţi de unii autori ca facând parte din componenţa aparatului excretor). tensiunea arterială. la nivelul articulaţiilor. frecvenţa respiratorie.

este subîmpărţit în: • sistemul nervos al vieţii de relaţie (somatic). incluzând timusul. Pereţii capilarelor sunt foarte subţiri şi permeabili. incluzând bacteriile. c. Contracţiile miocardului se numesc sistole. transmite şi integrează informaţiile din mediul extern şi intern. b. f. pe lângă faptul că ajută la menţinerea unui volum constant de sânge. Ganglionii limfatici interpuşi opresc aceste substanţele străine. b. d. care reglează permanent activitatea organelor interne. Din ce este compus sistemul limfatic şi care este rolul lui ? a. d. hemoglobină. c. b. microbi) sau în scopuri terapeutice (injecţii). vasele limfatice adună din ţesuturi surplusul de lichid. 10. 9. b. Care sunt componentele sistemului cardiovascular şi care este rolul său ? a. iar relaxările diastole. Din ce este compus şi care este rolul sistemului respirator ? a. cea mai importantă funcţiei a limfei este combaterea infecţiilor. pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate.8. rolul său constă în aportul de oxigen pentru miliardele de celule ale corpului şi eliminarea dioxidului de carbon. dar complet separat de acesta şi funcţionează în moduri complet diferite. nasul. Cum se produce procesul de inspiraţie şi expiraţie ? 71 . ritmicitatea este proprietatea cordului de a se contracta succesiv ca urmare a impulsurilor contractile generate de nodul sinoatrial. 12. c. motorii şi secretorii. c. şi substsnţele hrănitoare prin organism. trombocite. sunt transportate prin limfă. faringele. rolul său este de a conduce oxigenul. c. cunoscut sub numele de limfă. vasele de sânge şi sângele formează aparatul circulator. contractibilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atunci când este stimulat adecvat. Sistemul nervos. e. 14. dar are nevoie de aportul continuu al acestui gaz pentru un număr mare de reacţii biochimice. hemoglobină. limfa contribuie şi la transportul substaţelor nutritive prin corp. Aceste impulsuri sunt urmarea unor modificări metabolice care au loc în sistemul excitoconductor. căile limfatice au pe lângă rolul de absorbţie a grăsimilor şi cel de a absorbi o serie de substanţe introduse accidental (toxine. 11. astfel încât moleculele şi particlulele mari. b. sistemul nostru limfatic este complementar sistemului de circulaţie a sângelui. din gaze. 13. plasmă. Care sunt proprietăţile muşchiului cardiac? a. Reacţiile de combustie din interiorul celulelor asigură degradarea alimentelor şi producerea de energie. organe şi ţesuturi limfatice specializate. respiraţia este o funcţie vitală a organismului. Din ce este alcătuit sângele ? a. leucocite. sistemul limfatic este compus dintr-o reţea de vase limfatice. bronhiile şi plămânii şi căile respiratorii formează sistemul respirator. b. care asigură echilibrul organismului cu condiţiile variabile ale mediului. traheea. sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic dintre organism şi mediul înconjurător. prin funcţia reflexă. componentele sistemului cardiovascular sunt: inima. prin care nu poate stoca oxigenul. • sistemul nervos al vieţii vegetative. unitar ca structură şi funcţie. Care este rolul sistemului nervos ? a. care stă la baza activitaţii sale. splina şi amigdalele. eritrocite. conductibilitatea este proprietatea miocardului în special a ţesutului nodal de a conduce unde de contracţie de la nivelul nodului sinoatrial în întreg cordul. recepţionează. excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde printr-o contracţie la stimuli adecvaţi. care nu pot pătrunde în capilarele sanguine.

Expansiunea plămânilor şi creşterea volumului lor în cursul inspiraţiei au drept consecinţe o scădere a presiunii aerului din interiorul plămânului sub presiune atmosferica (aproximativ cu 2-3 mm Hg) realizându-se astfel un gradient de presiune datorită căruia aerul atmosferic patrunde în interiorul plămânilor. În condiţii de repaus. 15. elimină prin: piele şi intestine a rezidurilor rezultate 18. şi omul pe care unii autori îl numesc „homo sportivus”. Curs VI EFORTUL ÎN ACTIVITATEA SPORTIVĂ 6. Definirea şi mărimea efortului în antrenamentul sportiv Organismul uman este perfect adaptat mişcării. care se traduce printr-o constanţă continuă a unor parametri fiziologici: temperatura corporală. are rolul de a elimina prin plămâni şi rinichi b. secreţia sucurilor digestive şi digestia alimentelor. frecvenţă cardiacă ş. fiecare glandă are o funcţie specifică care contribuie la menţinerea echilibrului mediului intern şi a supravieţuirii organismului uman. care se mişcă. expiraţia este un act pasiv ce nu necesită contracţia musculaturii respiratorii. 16. 17. care este ? a. psihice ale omului în vederea realizării unor performanţe superioare intangibile pentru omul obişnuit. concentrare şi accelerare a forţelor fizice şi psihice în cadrul unui sistem de 72 . Caracterul efortului fizic. c. care prin nivelul ridicat de solicitare al organismului. citându-l pe Paul Popescu-Neveanu. relaţia dintre efortul fizic şi efortul psihic 6. sistemul cardio-vascular. Efortul fizic.1. localizate în diferite regiuni ale corpului alcătuind sistemul endocrin. constituie efortul fizic sportiv. sistemul respirator. Coordonatele fitness-ului sunt: sistemul muscular. b. absorbţia produşilor de digestie. Cele două niveluri de solicitare a organismului permit demarcaţia clară între omul sănătos. e. Dragnea. deplasarea alimentelor prin tractul alimentar. Starea organismului care depăşeşte condiţiile bazale (de repaus) prin mişcare.2. b.1. care nu practică în mod organizat sau accidental sportul. De ce este responsabil tubul digestiv? a. Rolul sistemului hormonal. în cursul căreia are loc revenirea la volumul iniţial al cutiei toracice şi al plămânului. a apei şi a electroliţilor. În timpul mişcării inspiratorii are loc creşterea volumului cutiei toracice şi o creştere a volumului pulmonar. fiziologice. circulaţia sângelui prin segmentele tubului digestiv în vederea transportului substanţelor absorbite. Mişcarea expiratorie (expiraţia) reprezintă mişcarea de sens contrar inspiraţiei.) este efortul omului obişnuit.a.a. d. Parametrii efortului fizic Orientarea efortului 6. glandele endocrine sunt unităţi funcţionale formate din mai multe celule care pot secreta hormoni. Efortul fizic dus până la limitele homeostaziei (stare de echilibru dinamic al funcţiilor şi proceselor biochimice ale organismului. controlul acestor funcţii prin intermediul sistemului nervos şi endocrin. defineşte efortul „o conduită conativă de mobilizare. sistemul hormonal este reprezentat de glandele endocrine care prin secreţia lor (hormonii) participă la controlul proceselor ce se desfăşoară în organism. b. în 1996. presupune efectuarea unui efort realizat în principal pe baza contracţiei musculaturii striate. Care este rolul sistemului excretor ? a. sexul şi vârsta. c. Definirea efortului fizic 6.4. A. presiune arterială. urmăreşte dezvoltarea la limitele superioare a capacităţii fizice.

1. macrociclu). N. Sportul de performanţă a cunoscut pe parcursul timpului progrese remarcabile fapt care determină necesitatea acumulărilor cantitative în procesul de pregătire.intensitatea dată de încărcătura efortului şi viteza de execuţie a acestuia.densitatea dată de frecvenţa de lucru din timpul antrenamentului.Volumul antrenamentului (noţiune superioară – antrenament) – înţelesul principal = componentă cantitativă a efortului depus de sportiv. canotaj. se exprimă prin: . Diminuarea sau înlăturarea oboselii se realizează prin odihnă.număr de repetări . volumul de lucru. Atunci când acest consum de energie este mare. ciclism.atunci când vorbim despre număr de kilograme ridicate la sporturile în care aceasta este de fapt proba în sine (haltere) sau lucrul cu greutăţi (sala de forţă) ca mijloc de pregătire fizică la celelalte ramuri de sport. . Creşterea volumului de lucru în cadrul pregătirii sportive trebuie realizată treptat cu o adaptare specifică a sportivilor la tipul de efort şi ramura de sport practicată. 310. Această relaţie defineşte dozarea efortului. 6. în vederea depăşirii unui obstacol. În caz contrar pot apărea efecte negative atât în obţinerea performanţei cât şi asupra gradului de sănătate al sportivilor. apare oboseala. schi fond. în forme diferite de organizare a pregătirii sale. Acest efect pozitiv este întărit numai în cazul în care se respectă anumite principii metodice ale antrenamentului. realizate corelat. cel puţin sub aspect morfologic. distanţă şi număr de repetări. . (1974) – op. neatingerea formei sportive sau scurtarea perioadelor de menţinere a formei sprtive şi nu în ultimul rând micşorează timpul în care sportivul se poate menţine la cel mai înalt nivel competiţional. Pentru efectuarea unui act motric este nevoie de consumarea unei cantităţi de energie musculară şi nervoasă.volumul dat de durată sau timp de lucru. Variabilele pregătirii sportive sunt reprezentate prin următorii parametrii: . Efortul este definit ca un proces de învingere conştientă a solicitărilor fizice şi psihice din cadrul pregătirii sportive în vederea îmbunătăţirii capacităţii de performanţă.atunci când vorbim despre elemente tehnice şi structuri tehnico tactice din toate ramurile de sport. .kilometrii .complexitate. modificările produse în timp sunt evidente. a învingerii unei rezistenţe a mediului şi a propriei persoane”. . Relaţia dintre efortul fizic care generează oboseala şi odihna este fundamentală în antrenamentul sportiv..autoreglaj conştient şi aconştient. distanţă parcursă şi numărul de repetări. exprimată prin durată. patinaj viteză) cât şi la celelalte ramuri de sport unde într-o anumită perioadă de pregătire parcurgerea unor distanţe reprezintă un mijloc de dezvoltare fizică generală. nataţie.kilograme .79 Volumul de lucru reprezintă suma tuturor eforturilor depuse de către un sportiv într-o anumită perioadă de timp. Efortul fizic practicat sistematic în antrenamente va avea un efect pozitiv asupra organismului şi a capacităţii de performanţă. Această periodă de timp poate fi regăsită într-o singură lecţie de antrenament sau pe o perioadă mai lungă de timp (microciclu. datorită parametrilor efortului depus. pg. Această patologie se manifestă imediat (forme acute) sau în timp (forme cronice) prin acumulări cauzate de lipsa refacerii după efort sau după eforturi prea intense pentru gradul de antrenament existent al sportivului. . accidentări. de materialele de concurs şi de condiţiile de mediu în care are loc concursul. citate. Ca şi unitate de măsură. de prevederile regulamentare. Diferenţele dintre un rugbyst şi un înotător sau dintre un halterofil şi un maratonist sunt evidente! Patologia indusă de efortul fizic din antrenamente se datorează în general conflictului dintre procesele de solicitare şi posibilităţile de răspuns ale organismului.1. Chiar dacă în structura corpului omenesc se regăsesc aceleaşi organe şi sisteme.atunci când vorbim despre distanţe parcurse atât la sporturi în care aceasta este de fapt proba în sine (atletism. indiferent de sportul practicat. Volumul de lucru reprezintă latura cantitativă a antrenamentului sportiv. mezociclu. Astfel o creştere excesivă a volumului de lucru poate genera supranatrenament. 73 . 79 Alexe. Efortul fizic impus de practicarea unei ramuri de sport are o rată specifică (specificitatea efortului fizic) fiind determinată de caracteristicile tehnicii şi tacticii.

la imposibilitatea atingerii parametrilor optimi de participare în competiţie şi implicit la formarea unui sportiv de mare performanţă. pg.atunci când vorbim despre numărul de acte motrice. a încărcăturii. în funcţie de gradul de antrenament şi starea sa momentană de oboseală. întrucât intensitatea solicitării. sexul sportivilor şi gradul de pregătire.c. şi colaboratorii. Intensitatea reprezintă latura calitativă a antrenamentului sportiv.1. . procedee tehnico-tactice într-o anumită unitate de timp. adică totalul de 100% din timpul afectat antrenamentului. se exprimă prin: . pg. demonstraţii. la acelaşi efort..Pe de altă parte o mărire insuficientă a volumului de lucru poate să ducă la apariţia plictiselii în pregătire (stimuli insufucienţi). = ⋅100 90 ` unde t. astfel încât D. = ⋅100 90 ` unde t. Filip. corectări) În practică se cronometrează lucrul efectiv al sportivului în 90 de minute. diferă de la un subiect la altul şi chiar la acelaşi sportiv.. Densitatea antrenamentului (noţiune superioară – efort) – înţelesul principal = relaţia dintre timpul efectiv de lucru al sportivului şi durata integrală a antrenamentului 81.) vizează activitatea motrică a sportivului şi se calculează după formula: t.P. (1974) – op. acest lucru se evidenţează cu precădere în părţile fundamentale ale acestuia când se soluţionează obiectivele lecţiei. Intensitatea antrenamentului (noţiune superioară antrenament) – înţelesul principal = componentă a efortului rezultată din raportarea la unitatea de timp a vitezei de execuţie.M .. Regulamentele de joc şi condiţiile de participare în competiţii determină o dinamizare a ramurilor şi probelor sportive. citate. de la o lecţie la alta. . ciclism. a complexităţii exerciţiilor şi a duratei pauzei. Se consideră o densitate motrică foarte bună dacă se lucrează 60-65% din timpul dedicat antrenamentului.Pregătire Sportivă Teoretică.l.1.80 Intensitatea efortului este definită adeseori ca fiind cantitatea de lucru mecanic efectuat în unitatea de timp şi reprezintă gradul de de solicitare a organismului în raport cu posibilităţile proprii. nataţie.viteza de deplasare şi viteza de repetiţie . N.P. În practica sportivă se întâlnesc următoarele tipuri de densitate: Densitatea motrică (D.M. schi fond.atunci când vorbim despre distanţe parcurse la sporturi în care aceasta este de fapt proba în sine (atletism. N. 6. mai ales în lecţiile de consolidare şi perfecţionare.M.) este cea care vizează activitatea profesorului antrenor şi are formula: t. D.=90’. citate.atunci când vorbim de efectuarea unei acţiuni mortice. Densitatea efortului reprezintă relaţia dintre timpul efectiv de lucru al sportivului şi durata integrală a antrenamentului (din punct de vedere al volumului. În timpul antrenamentului. Intensitatea efortului din antrenament trebuie strict individualizată.72 81 82 74 . Creşterea intensităţii efortului în antrenament se face în funcţie de: vârsta sportivilor. pg. Alexe.c. D. (2000) .e. 313.312.P. C. acţiuni motrice. +D. Pentru a face faţă cu succes în competiţii trebuie neapărat ca în procesul de pregătire (în timpul antrenamentului) intensitatea efortului să crească. intensitatea. 80 Alexe.M.P. reprezintă timpul consumat cu măsurile didactice (explicaţii. 6. Totuşi intensitatea se poate creşte în toate verigile lecţiei de antrenament. Ca şi unitate de măsură.ritmul sau tempoul . patinaj viteză).l D. (1974) – op.e.3.2.viteza de execuţie . de la începerea şi până la sfârşitul acesteia. implicit şi a procesului de antrenament. canotaj. reprezintă timpul efectiv de lucru al unui subiect Densitatea pedagogică (D. = durata integrală a lecţiei (teoretic şi ideal) Notă: Acest lucru e imposibil de realizat. complexităţii şi intensităţii efortului) şi se măsoară în minute sau ore82. + D.

. Efectiv prezent:... pg..De natura metodică: ........ Teme şi obiective:...metode şi procedee metodice de exersare eficiente. la începutul lecţiei şi la sfârşitul fiecărei verigi......motivaţie puternică la elevi. 6. . .. .De natura organizatorică: O sală de sport improprie asigură foarte greu o densitate optimă a lecţiei.. Densitatea motrică şi pedagogică se înregistrează prin metoda cronometrării (cronografică). Ea reprezintă timpul afectat execuţiei exerciţiilor în raport cu intensitatea şi durata lecţiei .4... Verigile lecţiei Dozare Conţinut Minutul Pauza Formaţii de lucru Distanţa Nr. Complexitatea antrenamentului (noţiune superioară antrenament) – înţelesul principal = expresie indicând structura mijloacelor.. Loc de desfăşurare:...explicaţii concise şi clare.........deficienţe în organizarea exersării....lipsa proiectării care implică improvizaţia. ŞI F...... Protocolul de densitate are următoarea rubricaţie: Unitate şcolară:.. (frecvenţă cardiacă. (frecvenţă respiratorie) în succesiunea verigilor lecţiei care dau curba sau dinamica efortului. 314 Pasivă Obs..... Subiect:... (1974) – op..... 75 ...modele operaţionale greu de executat sau inaccesibile.promovarea lucruluiu pe grupe mici sau a lucrului individual.... ..sarcini suplimentare......nepregătirea iniţială a locului de desfăşurare.... ... citate.R....R........ Tempo Durata Activă Factori perturbatori ai densităţii optime: .....De alta natură: ..... Clasa:..caracter atractiv al lecţiilor... .deficienţe în organizarea materială......formaţii de lucru corespunzatoare. rep.C.neasigurarea activităţilor lecţiilor... ...C... În acest protocol se înregistrează şi valorile F...... Măsuri pentru îmbunătăţirea densităţii: ..demonstraţii neconvigătoare... pentru obţinerea densităţii funcţionale... pe bază de protocol...... ... care reclamă o dificultate de adaptare a sportivului în antrenament83........ pulsul) şi F.. .. F..........C.Densitatea (fiziologică) funcţională se măsoară şi se apreciază prin valoarea indicilor F.. .. N... .. . Complexitatea efortului se referă la gradul de dificultate al unui exerciţiu în pregătire şi 83 Alexe.... ....1... pe un număr reprezentativ de subiecţi.explicaţii prea lungi şi neclare....... numărul şi varietatea lor......... .......

frecvenţa contracţiilor musculare. În tabelul de mai jos sunt prezentate corespondenţele dintre frecvenţa cardiacă (F. datele despre activitatea bioelectrică a muşchilor. şi colaboratorii. . pg.pauze incomplete – intervale de odihnă care nu asigură refacerea completă a marilor funcţii ale organismului (respiraţia. Unele funcţii au perioade de supracompensaţie semnificativă destul de scurtă.După conţinut: . . deoarece stă la baza antrenamentului sportiv.După caracterul refacerii: . timpul de execuţie.Pregătire Sportivă Teoretică. circulaţia) continuarea efortului implicând incordarea deosebită şi efort de voinţă. Complexitatea este determinată de numărul acţiunilor motrice.intervale de odihnă care asigură pentru efortul următor apariţia fazei de exaltare când posibilităţtile organismului sunt peste nivelul iniţial. reglarea intensităţii efortului – pauzele reprezintă intervale care combină elementele de conţinut ale prezentei clasificări. pg 112 ) Nr. consumul de oxigen.este o modalitate de reglare a efortului atât în procesul de antrenament cât şi în competiţie sportive. .C.pauze scurte. pauzele sunt scurte 45-90 secunde.pauze pasive.. C.dezvoltarea capacităţii de efort aerob sau anaerob.112. (2000) . C.6. repausul este total. fiind în esenţă o întrerupere pe o perioadă determinată a acestuia. care este diferită de la un tip de efort la altul. (după Filip. Clasificare: .C.) se reface după circa 30’ în urma unui efort intens. Mărimea efortului se apreciază şi după dinamica supracompensaţiei.este dată de numărul de acţiuni motrice efectuate simultan în cadrul unei activităţi motrice. 2.într-o săptămână se pot face 3-4 antrenamente de forţă.pauze cu supracompensare. în timp ce glicogenul după 2-3 ore.metabolismul proteinelor (care stă la baza exerciţiilor de forţă) se reface după 36-38 de ore. altele se manifestă după 25-40 de zile. De exemplu: . 4. . 76 . Aprecierea completă a efortului din perspectivă „internă” urmăreşte schimbările morfologice şi funcţionale. Acest heterocronism trebuie cunoscut. . 1.După durată: . Pauza Definiţie pauzei : .fosfocreatina (P. Indicatorii în acest caz sunt timpul de reacţie. dar nu la capacitatea maximă.1. dezvoltarea calităţilor motrice.pauze complete – intervale de odihnă care asigură refacerea completă a capacităţii de efort faţă de nivelul iniţial începerii efortului. . Exemplu: pentru dezvoltarea capacităţii de efort aerob. active şi incomplete. 3.pauze lungi. Sursa energetică Aerobă Aerob-anerobă Anaerob-lactacid Anaerob-alactacid Frecvenţa cardiacă (pulsaţii/minut) 120-150 (140) 160-190 (175) 180-190 (180) 170-190 (185) Durata solicitării (secunde) < 301 121-300 21-120 1-20 În funcţie de profilul ramurii de sport sau al probei putem întâlni diferenţe în ceea ce 84 Filip.5. frecvenţa cardiacă.pauze active. viteza de acomodare şi cantitatea de lactat în sânge84.2000.1. se realizează prin exerciţii de relaxare . .) şi durata solicitării raportate la sursele de energie care stau la baza acestora. precum şi durata perioadei de restabilire. frecvenţa respiratorie. de substratul energetic necesar desfăşurării lor şi de numărul aparatelor şi sistemelor care sunt cuprinse în activitate. 6. . crt. . 6. Dezvoltarea capacităţii de efort În funcţie de scopul urmărit . Caracterul complex al efortului este dat în primul rând de diversitatea actelor motrice simple care compun o mişcare şi de numărul grupelor musculare angrenate în lucru.

priveşte limitele de încadrare a frecvenţei cardiace specifice unei anumite surse energetice care stă la baza efortului., aşa cum este ilustrat în tabelul de mai jos: (după Filip, C., - 2000, pg., 113) Nr. crt. Frecvenţa cardiacă (pulsaţii/minut) Procentul pe tip de efort Aerob Anaerob Probabilitate de 100% aerob, fără efect sau cu prea puţin efect asupra dezvoltării sistemului anaerob. 90-95% 65-85% 50-65% 5-10% 15-35% 35-50% > 50%

1. 2. 3. 4. 5.

> 120 120-150 150-165 165-180 > 180

Aceste valori nu se aplică în cazul sprinterilor. Indicatorii de natură „internă” sau „externă” sunt în foarte strânsă legătură. Efectuarea, de exemplu, a 10 x 25 m alergare cu tempou de 90-95% din capacitatea maximă, în funcţie de durata pauzelor efortul poate avea efecte diferite asupra organismului. Astfel, cu pauze de 10-15” se produce amplificarea capacităţii funcţionale şi scăderea capacităţii de efort, pe când cu pauze de 2-3’ organismul se reface complet, înlăturându-se efectele oboselii. Aşa cum am amintit, efortul fizic este un proces adaptativ desfăşurat pe mai multe direcţii, planuri, în interiorul organismului uman (sistem muscular, energetic, transmitere şi prelucrare a informaţiei, psihic). Aceste procese adaptative sunt determinate de: • mărimea efortului; • orientarea efortului; • caracterul efortului. Mărimea efortului: Efort uşor, care cuprinde: • efortul mic: FC (frecvenţa cardiacă) < 100/min., NM (nivel metabolism) cuprinde: CoO2 (consum O2 într-un minut de efort) =750 ml/min. şi CoE (consum energetic într-un minut de efort) = 4 Kcal/min., VP (ventilaţie pulmonară) = 20 l/min., FR (frecvenţă respiratorie) < 14 min. Acidul lactic (AL) acumulat faţă de repaus este normal, iar timpul de menţinere al efortului (TE) este de peste 8 ore pe zi; • efort moderat cu următorii parametrii: FC < 120/min., NM cuprinde: CoO 2 = 1500 ml/min., CoE = 7,5 Kcal/min.. VP = 35 l/min., FR ≤ 15 l/min., AL = normal, TE = 8 ore pe zi. Efort greu, care cuprinde: • efort optim cu următorii parametrii: FC ≤ 140/min., NM cuprinde: CoO2 = 2000 ml/min. şi CoE = 10 Kcal/min. VP = 50 l/min, FR = 16/ min., AL faţă de pauză este de 1,5 ori mai mare. TE = 8 ore pe zi timp de 2-3 ori pe săptămână; • efort intens cu următorii parametri: FC ≤ 160/min. NM cuprinde: CoO2 = 2500 ml/min. şi CoE = 12,5 Kcal/min. VP = 60 l/min., FR = 20/min. AL acumulat este de 2 ori mai mare decât în repaus, TE = 4 ore timp de 2-3 ori pe săptămână; •efort sever, care cuprinde: - efortul maximal cu următorii parametrii: FC ≤ 180/min. NM cuprinde: CoO2 ≤ 3000 ml/min., CoE = 15 Kcal/min. VP = 80 l/min., FR = 25/min., AL acumulat este de 5-6 ori mai mare decât în repaus. TE = 1-2 ore ocazional (odată sau de două ori pe săptămână în funcţie de gradul de antrenament. Intervin funcţiile adaptării la efort şi refacerea capacităţii de efort); - efortul supramaximal sau exhaustiv cu următorii parametrii: FC > 180/min. NM cuprinde: CoO2 > 3000 ml/min., CoE > 15 Kcal/min. VP ≈ 120 l/min., FR = 30/min. AL acumulat depăşeşte de 6 ori volumul din timpul de repaus. TE = 2-3 minute.

77

Aprecierea completă a efortului se realizează şi din perspectiva stimulilor care acţionează asupra organismului. Putem identifica două perspective: •perspectiva externă, în cadrul căreia clasificăm caracteristicile care influenţează „din exterior” organismul în efort prin indicatori ca: - specificitatea stimulului; - volumul stimulului; - intensitatea stimulului; - complexitatea stimulului. •perspectiva internă, care concretizează reacţia complexă a organismului „din interior”, ca răspuns la stimulii externi şi care se exprimă prin indicatori ca: - schimbările funcţionale din timpul efortului; - gradul de activitate al sistemului ce asigură buna desfăşurare a efortului (timpi de reacţie, timpi de execuţie, date despre activitatea bioelectrică a muşchilor, FR, FC, CoO2, viteza de acomodare la efort, cantitatea de AL în sânge). Clasificare a efortului fizic în funcţie de resursele energetice care stau la baza acestuia, raportate la FC şi la durata solicitării: • efort aerob (sursă energetică aerobă) cu FC între 120-150/min. cu o durată de peste 5 minute; • efort mixt (sursă energetică aerob-anaerobă) cu FC între 160-190/min. şi o durată de 3-5 minute; • efort anaerob lactacid (sursă energetică anaerobă cu acumulări de AL) cu FC între 170190/min. cu o durată între 20-120 secunde; • efort anaerob alactacid (sursă energetică anaerobă fără acumulare de AL) cu FC între 180-200/min. cu o durată de 1-20 secunde. În funcţie de FC din cadrul efortului şi de specificul efortului, procentul de efort aerobanaerob diferă. În acest caz avem: •la FC < 120/min procentul este de probabil 100% aerob; •la FC între 120-150/min. procentul este de 90-95% aerob şi 5-10% anaerob; •la FC între 150-165/min. procentul este de 65-85% aerob şi 15-35% anaerob; •la FC între 165-180/min. procentul este de 50-65% aerob şi 35-50% anaerob; •la FC peste 180/min. procentul este de peste 50% anaerob. Indicatorii „interni” şi „externi” după care s-au efectuat aceste clasificări sunt într-o strânsă corelaţie şi produc fenomenul de oboseală contribuie la inducerea formei sportive şi la obţinerea performanţei atunci când indicatorii interni şi externi sunt utilizaţi respectând: •particularităţile individuale; •stadiul de pregătire; • evaluarea şi cuantificarea corectă a parametrilor efortului fizic (volumul, intensitatea, durata, densitatea şi complexitatea) 6.2. Parametrii efortului fizic Cei 5 parametri ai efortului fizic sunt prezentaţi în cele ce urmează: 1) Volumul efortului (VE) = cantitatea totală de lucru mecanic (LM) efectuat. VE este sinonim cu travaliul total din fizică. Formula de calcul: LM = m x h (unde m este greutatea şi h înălţimea). VE se calculează făcând suma efortului din fiecare execuţie sau indirect prin înregistrarea continuă a consumului de O2 şi stabilirea echivalentului mecanic al acestuia. VE stabileşte concret următoarele valori: suma distanţelor parcurse (alergare, ciclism); suma acţiunilor efectuate (lupte, box, scrimă); suma exerciţiilor tehnico-tactice (jocuri sportive); suma exerciţiilor parţiale sau integrale (gimnastică); suma repetării execuţiilor (haltere, etc.).

• • • • •

78

2) Intensitatea efortului (IE) este cantitatea de lucru mecanic (LM) efectuat în unitatea de timp. Termenul de IE din educaţie fizică şi sport este sinonim cu puterea din fizică. Formula de calcul IE = LM/T (exprimată în watt sau Kgm/min). În practica sportivă IE se apreciază prin raportarea LM la timpul necesar prestării acestuia. În acest caz IE poate fi exprimată prin: o Viteza de deplasare care este Spaţiul/timp (alergări); o Tempoul de lucru, care este numărul de acţiuni/timp (lupte); o Numărul de execuţii tehnico-tactice/timp (jocuri sportive); o Numărul de exerciţii/timp (gimnastică). 3) Durata efortului este perioada de timp în care organismul prestează un anumit efort. Se măsoară prin unităţi temporale, cronometrându-se timpul efectiv de lucru. De multe ori durata efortului nu coincide cu durata antrenamentului. 4) Densitatea efortului este raportul între durata efortului şi durata pauzei ce urmează după acesta. Studierea densităţii efortului impune cronometrarea timpului efectiv de execuţie şi a duratei pauzei. Se exprimă în raport sau în procente. Densitatea este indicatorul care subliniază calitatea unei lecţii de antrenament. Ea scoate în evidenţă modul de valorificare a timpului alocat antrenamentului atât din punct de vedere al VE, al IE sau al complexităţii efortului. VE raportat la durata integrală a lecţiei de antrenament determină două tipuri de densitate: o densitate motrică (DM) = timp efectiv de lucru/durata antrenamentului x 100; o densitatea pedagogică (DP) = timp consumat cu măsuri didactice/durata antrenamentului x 100. Din punct de vedere teoretic, DM+DP trebuie să dea suma de 100%. 5) Complexitatea efortului este numărul de acţiuni motrice efectuate simultan în timpul unei activităţi motrice în contextul structurilor biomecanice. Complexitatea efortului nu are repercursiuni prea mari asupra „preţului energetic” plătit de organism pentru efectuarea lui. Oboseala generată de complexitatea efortului derivă din solicitarea sistemului nervos şi cu precădere a SNC. Vom face câteva referiri practice la unul dintre cei mai importanţi parametri ai efortului (intensitatea efortului): a) În cazul unor eforturi cuantificabile (timpi, kg, distanţe, număr de execuţii, etc) intensitatea de lucru se poate stabili relativ uşor, pe baza următoarelor formule:
(1) sau (2) Capacitatea maximă (timp) I = ------------------------------------------------ x 100 Capacitatea de moment (timp) Capacitatea de moment (kg, nr. rep., m) I = ------------------------------------------------ x 100 Capacitatea maximă (kg, nr. rep., m)

Exemplul (1). Dacă un sportiv are ca performanţă maximă 1 repetare cu 130 kg împins de la piept din culcat şi foloseşte o greutate de 80 kg, cu ce intensitate lucrează el? Folosind formula de tipul (1), adică regula de 3 simplă pentru mărimi direct proporţionale, putem calcula această intensitate: 130kg..........................100% 80kg...............................x% X=80*100/130=8000/130=61,53% Exemplul (2). Un înotător are propriul record de 54” pe 100m liber. În seriile de calificare la un concurs el înoată 59”. Care este intensitatea cu care a înotat în calificări? În acest caz, folosind regula de 3 simplă pentru mărimi invers proporţionale, intensitatea se va calcula aplicând formula de tipul (2): 54”..........................100% 59”...............................x% X=54*100/59=5400/59=91,52%

79

x 100 2+4+2+2 7. Frecvenţa cardiacă de repaus (FCR) a unui individ sănătos. iar valori mai mici de 50 pulsaţii/min. Valori cuprinse între 50-60 pulsaţii/min reprezintă tendinţă la bradicardie. adică RFC = 220-25-55 = 140 80 .2 = ----.x 100 Σ Volumelor fiecărui exerciţiu sau serii Exemplu: Dacă un atlet aleargă 2km cu o intensitate de 60%. FCR=Frecvenţa cardiacă de repaus RFC=Rezerva funcţională cardică I=Intensitatea de lucru (sub formă de fracţie: 80/100.) În practică. pulsometru) în clinostatism. Rezerva funcţională cardiacă (RFC) este reprezentată de intervalul cuprins între valorile minime (FCR) şi cele maxime (FCmax) ale frecvenţei cardiace. unde FCL= Frecvenţa cardică de lucru. Ca urmare a procesului de antrenament are loc o hipetrofiere a miocardului relevată prin îmbunătăţirea funcţiei inotrope (de pompă) a inimii şi scăderea valorilor frecvenţei cardiace de repaus. iar cantitatea de sânge pompată în sistemul circulator nu va fi semnificativ mai mare decât în cazul frecvenţei cardiace maxime teoretice. dar neantrenat este de aproximativ 72 pulsaţii/min. Aceste valori sunt obţinute prin măsurare (palpare.x 100=72% 10 b) Pentru dirijarea intensităţii de lucru în cazul unor eforturi mai dificil de cuantificat cel mai accesibil parametru fiziologic (din punct de vedere al posibilităţii de măsurare) este frecvenţa cardiacă. se pot întâlni valori ale frecvenţei cardiace mai mari decât cele stabilite teoretic. care este intensitatea medie a antrenamentului? (2x60/100) + (4x90/100) + (2x70/100) + (2x50/100) I medie =------------------------------------------------------------. Frecevenţa cardiacă maximă teoretică (FCmax) se află prin aplicarea următoarei formule: • 220-vârsta pentru indivizii antrenaţi (un sportiv în vârstă de 18 ani va avea frecvenţa cardiacă maximă teoretică 202 pulsaţii/min. etc. reprezintă bradicardie propriu-zisă. Rezerva funcţională cardiacă FCR FCmax RFC=FCmax-FCR=220-vârsta-FCR – pentru cei antrenaţi RFC=FCmax-FCR=200-vârsta-FCR – pentru cei neantrenaţi Pentru determinarea valorilor frecvenţei cardiace corespunzătoare unei anumite intensităţi de lucru se va aplica formula Karvonen: FCL = FCR + RFC x I. care are FCR=55 pulsaţii/min şi care lucrează cu o intensitate de 60% va avea următoarea frecvenţa cardiacă de lucru: . dar eficienţa funcţiei inotrope a inimii va scădea (fibrilaţie ventriculară).) Exemplu: Un sportiv în vârstă de 25 de ani. 65/100. 4km cu 90% .în prima fază se calculează rezerva funcţioană cardiacă RFC = 220-vârsta-FCR. fenomen ce poartă numele de bradicardie.Pentru calcularea intensităţii medii de lucru a unui antrenament putem folosi formula: Σ(Volum X Intensitate) fiecărui exerciţiu sau serii I medie =------------------------------------------------------------. 2 km cu 70% şi 2km cu 50%..) • 200-vârsta pentru cei neantrenaţi (un individ în vârstă de 30 de ani va avea frecvenţa cardiacă maximă teoretică 190 pulsaţii/min.

complexă – când sunt vizate mai multe sisteme. rezistenţa la schi fond sau coordonarea la dans sportiv) acolo unde condiţiile sunt stereotipe.apoi se înlocuieşte în formula FCL = FCR + RFC x I şi se obţine FCL = 55 + 140 x 60/100 = 55 + 84 = 139 pulsaţii/min.. Weineck (1997) distinge anduranţa fizică (rezistenţa organelor şi sistemelor la efort) şi anduranţa psihică. rezistenţă) şi complexă atunci când se acţionează asupra a mai multor sisteme (îndemânare. mobilitatea. disponibilităţi ale anduranţei aerobe sau anaerobe. al pauzelor. disponibilităţile anaerobe lactacide sau alactacide şi caracteristicile de durată. Totuşi exerciţiile fizice. pg 113) Orientări Anaero bă aerobă (mixtă) 155-170 80-90% 110-140 6-8 Nr crt 1. viteză. Desigur că nu poate fi eliminat din acest proces de orientare al efortului efectul cumulat al oricărui exerciţiu fizic. Orientarea efortului presupune o programare riguroasă a antrenamentelor pe microcicluri. viteză. Deci orientarea efortului poate fi selectivă atunci când se lucrează asupra unui sistem funcţional (forţă. viteza. De exemplu. numărul repetărilor în diverse momente ale lecţiilor. utilizarea stimulilor de volum va dezvolta rezistenţa aerobă şi rezervele de glicogen intramusculare care stau la baza oxidării rezervelor de grăsimi din efortul de lungă durată. zilelor sau microciclurilor. 2000. Anduranţa (din franţuzescul l’endurance) este capacitatea sportivului de a rezista la oboseală. Efortul se poate orienta în procesul de antrenament unilateral (forţa la haltere. mobilitate. •orientare anaerobă-aerobă mixtă (durată medie). pot fi orientate spre o sarcină prioritară. Eforturile de antrenament se clasifică după orientare. şi anume forţa. C. Intensitatea mărită a stimulilor va orienta efortul spre dezvoltarea forţei şi a rezistenţei anaerobe lactacide. abilităţi complexe). Indicatori Frecvenţa cardiacă (pulsaţii/minut) Necesarul de oxigen (VO2max) l/min Alactată anaero bă 190-200 14-16 Lactată anero bă 170-190 10-12 Aerobă de antr. rezistenţa. condiţionările sunt de natură neuro-musculară-tehnico-energetică-mediu înconjurător. Orientarea efortului şi tipuri de efort Orientarea efortului este determinată de capacităţiile ce urmează a fi dezvoltate. La maraton este solicitat sistemul funcţional aerob .. Un exerciţiu la sol din gimnastică solicită mai multe sisteme Eforturile de antrenament se clasifică după orientare astfel: (după Fili. •orientare lactată-anaerobă (durată mică). La alte discipline unde factorii performanţei se desfăşoară sub forma unor sisteme complexe. mezocicluri şi macrocicluri. (de lucru) 140-155 70-80% 100-130 4-5 Aerobă de restabilire 100-140 40-50% 50-60 3-4 3. •orientare aerobă de antrenament (durată variabilă). intensitate. Ventil pulm. coordonare. 2. mol/l Orientarea efortului este determinată de capacităţile ce urmează a fi dezvoltate: forţă. în cadrul procesului de programare. 81 . în funcţie de sarcina prioritară şi a raportului energetic utilizat: •orientare alactată-anaerobă (durata foarte mică). calităţi combinate. Orientarea efortului poate fi: . caracterul exerciţiilor.selectivă – când acţionează prioritar asupra sistemului funcţional (aerob).

) Mică (20-120sec. Durata (min. Durata efortului se fără frecvenţa exerciţiu. *concentraţia de acid lactic este măsurată imediat după terminarea efortului În literatura de specialitate vom întâlni des sintagma „parametrii efortului” (volum.. Densitatea efortului pauze între repetări între porţiuni de traseu. • timpii pentru pauze între Timpii pentru Timpii pentru pauze repetări şi serii. (maxim. maxime. Volumul efortului şi serii/timp. aruncări). Complexitatea • numărul şi • gradul de execuţie • numărul de execuţii corecte efortului se structura corectă a mişcării după apariţia oboselii. vitezei de execuţie la distanţă. complexitate) care sunt normativi şi operaţionali în procesul de antrenament: Concentraţia acidului lactic în sânge* (mmol/l) >12 8-12 5-8 4 2-3 Sistemul energetic utilizat Anaerob alactacid Anaerob lactacid Aerob-anaerob Aerob de antrenament Aerob de refacere • Durata de menţinere a efortului Foarte mică (1-20sec. (număr ore pe săptămână). Intensitatea • procentul forţei exerciţiu. de oboseală accentuată. a unei serii cu sau parcurgerea unui traseu.număr de repetări al ment în circuit). mediu etc.)• timpul necesar pt. • calitatea impulsului. • frecvenţe ale se determină prin: • frecvenţa seriilor şi • durata antrena-mentului repetării în repetărilor. repetări sau serii. un unui traseu.). • calitatea • frecvenţa mişcărilor în impulsului • consum VO2 max.) în repetări şi ment. • un anumit raport (ex. efortului se • puterea (Watt) la un (F) concentrice • viteza de mişcare (m/s).). exerciţiu.) Medie (3-5min. • numărul de • gradul de eficienţă a grupe musculare mişcării în timpul de Parametrii efortului 82 . sec. ½) se determină prin: sau serii. • mărimea impulsului unui • procentul (%) din • viteza de mişcare (m/s). între durata efortului şi timpul pentru pauză. • eliberare acid lactic. execuţie. exerciţii (sărituri. exerciţiului (antrena. determină prin: biomecanică a încadrat în timpul de • eficienţa mşcării în regim exerciţiului. determină prin: exerciţiu. unei mişcări. serii. valorile maxime ale • FC care se menţine pe o • greutatea (Kg.•orientare aerobă de refacere (durată variabilă). densitate. cadrul unui timp dat.) Variabilă (peste 5min) Variabilă (peste 5 min) Intensitatea efortului depus Maximală Submaximală Medie Submedie Mică Efort de forţă Efort de viteză Efort de rezistenţă greutatea (Kg) pe unitate de antrena• distanţa (m) în re-petări • distanţa (Km. intensitate. Timpul necesar parcurgerii determină prin: stabilită a• timpul necesar pt. durată.

. 83 . Efectele se găsesc atât în plan somatic. .Efortul aerob. 3/5 din acidul lactic. diferenţa dintre ele.4.Efortul anaerob = efortul în care organismul îşi asigură energia fără consum de O2. efort aerob. Creţu Bratu. zona de intensitate optimă pentru antrenament pentru toate categoriile de sport pe cea mai mare parte a antrenamentului ( viteză. halterele. De la 20 sec la 40 sec. efortul de viteză şi forţă sunt anaerobe. 3. la acest efort contează mai mult coordonarea sistemului nervos.Intensitatea submaximală este între 150-180 bătăi/min. neuropsihic – şahul.efortul anaerob lactacid = are ca substrat energetic glicogenul (muscular) care se descompune până la acid piruvic şi 2 moli de ATP. Efortul de rezistenţă este aerob.Efort neuromuscular. submaximale şi maximale: Aprecierea intensităţii se face pe baza frecvenţei cardiace. Efortul de rezistenţă solicită cel mai mult inima şi componenta respiratorie. care pentru a se menţine utile nu trebuie să depăşească 220 bătăi/min.Intensitatea mare : 140/150 – 120/110 bătăi pe min. energia având valoarea de 36 moli de ATP.efort anaerob alactacid care are ca substrat ATP-ul şi creatin fosfatul. ATP ul asigură substratul energetic până la ~6 sec. Campionul se consideră că este la limita normaului.Din a 2a h substratul lipidic. tir. lupte. După dr. scrima. efortul poate fi împărţit în următoarele categorii: 1. Se împarte în 2 categorii în funcţie de sursa energetică care il menţine: .Intensitatea maximală este de peste 180 de bătăi pe minut . Efort de viteză execuţie ordonat. H2O şi energie. Efort de rezistenţă 6. Pentru fiecare tip de intensitate sunt 20-30 bătăi pe minut. fără aport de O2 dar consumând toată rezerva de O2 pe care o are pentru a menţine activitatea neuronală şi activitatea miocardului de lucru. . rezistenţă). . . durează până la epuizarea substratului energetic: .efortul de rezistenţă. mari. Efortul de forţă: de exemplu în haltere cel mai solicitat este sistemul nervos. . După criteriul sistemelor funcţionale cele mai solicitate în efort : . După criteriul aprovizionării cu O2 : .efortul de viteză. creatin fosfatul asigură energia până la max 15-20sec . 4.Efortul mixt 2. se produce glucoza. organismul îl duce la ficat unde se realizează glicogeneza. .Intensitatea medie : 110-90 bătăi/min.efortul de forţă. Durează până la max 35-40sec. cât şi funcţional. medii. . Intensitatea trebuie adaptată nivelului de solicitare al sportivului. După intensitatea efortului sunt : mici. Acidul piruvic devine acid lactic care se acumulează local. atât ca structură cât şi ca funcţie.Parametrii efortului Efort de forţă (agonişti sau antagonişti) participante. . Tipuri de efort Efortul este cel mai optim stimul care obligă organismul să îşi îmbunătă ţească performanţele. După criteriul calităţii motrice cea mai solicitantă în efort : . .În 1h substratul glucidic. Se descompune substratul energetic până la CO2. Nu are limită în timp. iar acesta se transformă în energie. 1/5 din acidul lactic ajunge la inimă. karate. Aceste modificări au valoare reversibilă care dau posibilitatea individului de a rămâne sănătos şi după ce renunţă la sport.Intensitatea mică : sub 90 bătăi pe min. judo.

hocheiul este singurul joc sportiv în care domină efortul anaerob). polo etc. 84 .5. lupte. olimpic) există 320 zile de antrenament şi competiţii. cu reguli complexe sau restrictive. . tenis. Există o limită a volumului. jocuri sportive). Eforturile fizice pot fi calificate după caracterul lor în eforturi specifice şi nespecifice. antrenament-concurs cu handicap). pentru un sportiv de mare performanţă (lot naţional. tensiunea intramusculară rămâne cvasi constantă pe toată durata efortului. 5. care trebuie consiliată de specialişti în domeniu. Din punct de vedere al tipului de contracţie musculară : . Eficienţa procesului de antrenament este determinată şi de modul cum acestea se îmbină cu cele nespecifice. Din păcate aceste demersuri sunt neglijate de antrenori. repetări cronometrate în „concursuri regizate” la atletism. incluzând tipurile de concurs. . fie din lipsa unui specialist. Eforturile specifice sunt considerate acelea care sunt adecvate indicatorilor de bază ai tehnicii si particularităţilor funcţionale competiţionale impuse de ramura de sport. Antrenamentul-concurs este o metodă complexă de accelerare a acomodării la condiţiile de concurs: sparring-partner care întruneşte calităţile adversarului (box. Caracterul efortului fizic.. Asigură hipertrofia musculară (creştere dimensională a muşchiului.Efort de foarte lungă durată. 25 de zile de refacere şi 20 zile de concediu. jocuri cu număr mărit de adversari. În cadrul antrenamentelor ar fi de dorit să se creeze un climat competiţional şi emoţional favorabil. exerciţiile de gimnastică arbitrate.Efort cardiorespirator – jocul sportiv (fotbal. ea rămâne cvasi constantă. Luând o medie de 6 ore de pregătire pe zi (incluzând şi concursul) obţinem un număr de aproximativ 2000 ore de pregătire şi concurs.Eforturi izometrice : 100% din energie chimică pontenţială pentru efort se transform în energie calorică. În cadrul ciclului anual. jocul arbitrat (condiţii modelate). Eforturile de tip competiţional se realizează în lecţiile de antrenament premergătoare concursurilor. volei. La aceste ore se adaugă timpul pentru refacere după antrenamente şi cel puţin 10 ore de somn zilnic. Caracterul efortului mai este dat şi de forma de organizare în care se realizează – eforturi competiţionale sau eforturi de antrenament. Accesul la informaţie a dat antrenorilor posibilitatea să cunoască cele mai moderne demersuri ale condiţionării fizice şi să le eficientizeze cu ajutorul specialiştilor din domeniile învecinate. eforturi energetice sau endocrin . după analiza amănunţită a parametrilor eforturilor din concurs. de pregătire generală. relaţia dintre efortul fizic şi efortul psihic Caracterul efortului pentru studierea acestui indice pornim de la precizarea că eforturile se pot clasifica după caracter în specifice şi nespecifice. dar şi în energie calorică. duratei antrenamentelor care nu poate fi depăşită din punct de vedere al efortului fiziologic. dar antrenorul poate modifica sau „regiza” intensităţile prin: mărirea încărcăturii (jocuri cu veste cu greutăţi. cu excepţia miocardului). Folosirea unei game largi de mijloace şi eforturi în lecţii constituie un element hotărâtor în ceea ce priveşte eficienţa procesului de antrenament. intensităţii. 6. fie din cauza cvasiignoranţei. Practica a demonstrat însă că sportivii de mare performanţă sunt departajaţi în rezultatele lor prin capacitatea diferenţiată de efort psihic.metabolic. Creşterea indicatorilor de structură spaţiali şi temporali ai antrenamentului actual (peste 2000 ore de efort într-un ciclu anual) a determinat creşterea rolului factorului psihologic în pregătirea sportivului. Este interesant de reflectat asupra unor calcule simple privind economia „celor trei 8” în ritmul de 24 de ore al unui sportiv. numărul şi starturile pe care le ia sportivul. Acest efort psihic presupune o „pregătire psihologică” adecvată. După forma de organizare în care se desfăşoară efortul poate fi clasificat în efort de antrenament sau efort competiţional.Efort izotonic sau dinamic: se modifică lungimea muşchiului. lungimea muşchiului nu se modifică. handbal. energia chimică potenţială se transformă în energie mecanică în cea mai mare parte. Anul astronomic conţine aproximativ 8740 de ore. Volumul de efort în astfel de exerciţii este mai mic. Eforturile de tip competiţional se realizează în decursul unui an.

Efortul fizic cotidian dus până la limitele homeostaziei. densitate e). Este evident că de multe ori chiar şi antrenorul are nevoie de consultaţii psihologice. morfologice b). acţionare. în aceste condiţii. •antrenamentul motivaţional. trebuie să intervină psihologul. criză de adaptare se datorează neglijării „factorului psihologic” al pregătirii. . c). pe lângă antrenor. •antrenamentul mental aplicat. Realizarea unei capacităţi psihice superioare este o problemă de antrenament (ca şi realizarea unei capacităţi fizice superioare. fiziologice şi psihice ale sportivului. Aceste probleme vor fi dezvoltate în capitolul pregătirii psihologice. .Enumeraţi indicatorii ce caracterizează efortul: a). respingere. viitori campioni. cu stabilirea unor relaţii între efort şi organism. numai literatura de specialitate poate să ofere informaţii pertinente şi exhaustive în domeniu. lupta de adaptare a sportivului la efortul fizic şi psihic generează un progres prin perfecţionarea permanentă a mecanismelor de reglare şi prin selecţia impusă de concurs. d). Campionul. voinţă. Ce modificări determină parametrii enumeraţi mai sus. dar numai sub aspectul clasificărilor şi al enumerării metodelor. Efortul fizic sportiv este compatibil numai cu omul sănătos. sportiv (antrenat sau neantrenat). Conform precizărilor anterioare. Dintre sportivii sănătoşi antrenaţi se alege campionul. complexitate 2.. •antrenamentul mental specializat pentru o anumită competiţie. Educarea calităţilor psihice are un rol hotărâtor în realizarea unei capacităţi mari de efort psihic. psihică şi socială în acest sistem hipercomplex. solicitare care urmăreşte dezvoltarea maximă a capacităţilor fizice. •refacere după efort şi psihoterapie. Solicitarea exhaustivă a organismului în efortul sportiv capătă un puternic caracter stresant. este efortul fizic al omului obişnuit. De multe ori întâlnim cazuri în care fenomenele de abandon. . specificitate. Tot mai mulţi autori utilizează termenul de „antrenament total”. b). Efortul fizic practicat în mod organizat va solicita în permanenţă organismului o serie de reacţii adaptative.. 3. enumeraţi: a). motivaţie. dealtfel) în care. cu un număr mare de interrelaţii şi parametri care trebuie dezvoltaţi. prezintă un puternic mesaj genetic. Mihai Epuran (2002) şi Irina Holdevici (1996) descriu obiectivele asistenţei psihologice care facilitează un efort psihic favorizant pentru performanţă: •formarea unor deprinderi psihologice de autoreglare a stărilor psihice. la fel ca şi capacitatea de efort fizic. Efortul fizic sportiv atinge limitele maxime de solicitare a organismului. temporară în sistemul sportului. Enumeraţi factorii care determină specificitatea stimulilor: 85 . cel puţin pentru o perioadă de timp. creativitate. va prezenta modificări adaptative care pot duce la performanţe sau la renunţarea efectuării efortului. Recordul lui trebuie depăşit de alţi viitori recordmani. Întrebări curs VI EFORTUL ÎN ACTIVITATEA SPORTIVĂ 1. cel care la un moment dat întruneşte calităţile psiho-fizice necesare pentru a deveni câştigător. Sportivul va efectua efortul fizic în anumite condiţii cerute de rigorile antrenamentului şi concursului.. Caracterul stresant al antrenamentului şi al concursului poate fi considerat un factor de progres. Capacitatea de efort psihic. Antrenorul care efectuează selecţia trebuie să ţină cont de această realitate în toate fazele selecţiei. noţiune ce exprimă sugestiv componentele unui sistem hipercomplex. printr-o asistenţă de lungă durată. poate contribui la realizarea unei capacităţi psihice superioare (echilibru afectiv. recordmanul este o apariţie istorică. Numai specialistul.Sportivul intrat în competiţie este un om angajat cu întreaga lui sferă biologică. autoevaluare).

.. densitate funcţională . greutatea (kg. 7. Cum se măsoară intensitatea efortului ? a).. 8... g).numărul de kilograme ridicate.. Ce indică complexitatea efortului ? Enumeraţi: a) . Ce reprezintă densitatea efortului şi în ce se măsoară ea ? a). -.. metabolică.. . d)...l D..... km). m. intensitatea se măsoară procentual (0-100%) b).. . c).. j). De câte feluri este densitatea: enumeraţi.. 9..de reacţiile provocate sistemelor organismului implicate prioritar.. reprezintă timpul efectiv de lucru al unui subiect. .. pulsul) şi F.. ..se măsoară şi se apreciază prin valoarea indicilor F.R. de adaptare a structurilor osteo-tendinoase. 6.. 11. f). 4. (frecvenţă cardiacă..... (frecvenţă respiratorie).. b). . c). f). h). = ⋅100 90 ` unde t.nivel de pregătire. Cum se defineşte intensitatea efortului ? a). b).vizează activitatea motrică a sportivului şi se calculează după formula: t... tipul de acţiune neuro-musculară. Care este legătura dintre volum şi intensitate ? a).. c). cm. densitate motrică (DM)....M .. densitatea efortului reprezintă.. c).. de starturi sau de concursuri. . e).C....a).execuţii ale structurilor tehnico-tactice. Enumeraţi şi completaţi parametrii de caracterizare a efortului: a). .. distanţă. k).acţiuni complexe. -.. d).. Ce componentă a efortului reprezintă volumul şi prin ce indicatori se exprimă ea.de condiţiile ambianţei în care se lucrează.. tone). e).. . . b). completaţi şi definiţi ? a).număr de reprize. i).... b). b). h).l.e. g)....caracteristicile lor. prin durată.. c). 86 . ... b)..e.de poziţia lor în structurile macrociclului. legătura dintre volum şi intensitate este foarte strânsă. se măsoară în. 10. i). d). 5..spaţiul (mm. enumeraţi: a).

pauze lungi. b). g).. se realizează prin exerciţii de relaxare .. .. b).... .. Cum poate fi caracterul efortului şi daţi exemple? a). efort anaerob b).. Eficienţa procesului de antrenament este determinată şi de modul cum acestea se îmbină cu cele nespecifice. 13. Enumeraţi factorii perturbatori ai densităţii optime: a)..deficienţe în organizarea exersării. efortul de viteză b). Enumeraţi tipuri de efort după criteriul calităţii motrice cea mai solicitantă în efort : a). c). c). după conţinut : . consumul de oxigen. .deficienţe în organizarea materială. ..selectivă – când . e)......b). c). 87 .. d). i).nepregătirea iniţială a locului de desfăşurare.lipsa proiectării care implică improvizaţia. suliţă. . 16.. ( sărituri în apă. de pregătire generală. pauze scurte. . . .. cantitatea de lactat în sânge. 19. b). .. d). datele despre activitatea bioelectrică a muşchilor. c). efort aerob c).. Tipuri de efort după criteriul aprovizionării cu oxigen: a). h).... după durată: .. Intensitatea maximală este de peste 180 de bătăi pe minut .pauze active. . f). c) . .complexă – când ... b)..pauze pasive. .. de alta natură: . Care sunt indicatorii după care se apreciază complet efortul din perspectivă ” internă” ? a). .. 14. .. 15.... . Cum poate fi orientarea efortului ? a)....neasigurarea activităţilor lecţiilor. frecvenţa contracţiilor musculare.. viteza de acomodare. de natură organizatorică: .. . . Tipuri de efort după intensitatea efortului? a).. . b). repausul este total.. b). Intensitatea medie: 110-90 bătăi/min e). 12... efort aerob. c). De câte feluri sunt pauzele ? a). efort mixt 18. 17.. aruncarea la poartă). .

sărituri.. e). 50%. . frecvenţa respiratorie. a).. pase.. numărul de kilograme ridicate. structura mişcării care selecţionează grupele musculare solicitate. complexităţii şi intensităţii efortului). între cele două existând fie un raport invers proporţional..P.. c). a).. număr de reprize.. = 90 ` unde t. structura mijloacelor. c). funcţionale... . 88 .. c). 3/4.. 4... b). 2. intensitate. 10. mijloace care solicită o dificultate de adaptare a sportivului în antrenament.. 21.20.. b). timpul de reacţie. minute. 6. corectări).. După criteriul sistemelor funcţionale cele mai solicitate în efort : a). 5. ani). b). număr de repetări realizate corelat. densitate pedagogică (DP) este cea care vizează activitatea profesorului antrenor şi are t. . i).. de calităţile psihologice ale sportivului. b). demonstraţii. aruncări. respectiv când Volumul este mare Intensitatea este mică. în cazul unui nivel ridicat de performanţă.. a).minute sau ore. 8. . ore. distanţă. 11. f). tempouri care se pot exprima ca 25%. execuţii ale structurilor tehnico-tactice. timpul de execuţie. numărul şi varietatea lor. şuturi. c). frecvenţa cardiacă. 12. d). b). în forme diferite de organizare a pregătirii sale şi este exprimată prin durată. a). Răspunsuri curs VI EFORTUL ÎN ACTIVITATEA SPORTIVĂ 1. 2/4. timpul (secunde..relaţia dintre timpul efectiv de lucru al sportivului şi durata integrală a antrenamentului (din punct de vedere al volumului.c. sprinturi).. de starturi sau de concursuri. b). 3. volum.. a). b). 4/4). reprezintă timpul consumat cu măsurile didactice (explicaţii. se defineşte ca fiind cantitatea de lucru mecanic pe unitatea de timp. ⋅100 formula: D.. execuţii.de vârstă. numărul (de exerciţii. zile.execuţii parţiale sau integrale. luni. număr de repetări realizate corelat.. b).. b). Volumul efortului reprezintă componenta cantitativă a efortului depus de sportiv. procedee tehnice. în tempouri (1/4. . b). 9. 75% şi 100%. Din punct de vedere al tipului de contracţie musculară : a). fie un raport de proporţionalitate.. d). . execuţii parţiale sau integrale. durata acestor solicitări.c.. . b). acţiuni complexe. 7. h). c). iar când Volumul e mic Intensitatea este mare... c).

13. b). de natură metodică: - explicaţii prea lungi şi neclare; - demonstraţii neconvigătoare; - modele operaţionale greu de executat sau inaccessibile. 14. c). după caracterul refacerii: - pauze incomplete – intervale de odihnă care nu asigură refacerea completă a marilor funcţii ale organismului (respiraţia, circulaţia) continuarea efortului implicând încordarea deosebită şi efort de voinţă; - pauze complete – intervale de odihnă care asigură refacerea completă a capacităţii de efort faţă de nivelul iniţial începerii efortului; - pauze cu supracompensare- intervale de odihnă care asigură pentru efortul următor apariţia fazei de exaltare când posibilităţile organismului sunt peste nivelul iniţial. 15. a)..................acţionează prioritar asupra sistemului funcţional (aerob); b). .......................sunt vizate mai multe sisteme. 16. a). Eforturile specifice sunt considerate acelea care sunt adecvate indicatorilor de bază ai tehnicii şi particularităţilor funcţionale competiţionale impuse de ramura de sport. ( aerob – de exemplu). 17. Tipuri de efort după criteriul aprovizionării cu oxigen: a). efort anaerob. b). efort aerob. c). efort mixt. 18. Tipuri de efort după intensitatea efortului? b). Intensitatea submaximală este între 150-180 bătăi/min, zona de intensitate optimă pentru antrenament pentru toate categoriile de sport pe cea mai mare parte a antrenamentului ( viteză, rezistenţă). c). Intensitatea mare : 140/150 – 120/110 bătăi pe min. e). Intensitatea mică : sub 90 bătăi pe min. 19. Enumeraţi tipuri de efort după criteriul calităţii motrice cea mai solicitantă în efort : b). efortul de rezistenţă - Efortul de rezistenţă este aerob, efortul de viteză şi forţă sunt anaerobe. Efortul de rezistenţă solicită cel mai mult inima şi componenta respiratorie. c). efortul de forţă - Efortul de forţă de exemplu în haltere cel mai solicitat este sistemul nervos, la acest efort contează mai mult coordonarea sistemului nervos. 20. După criteriul sistemelor funcţionale cele mai solicitate în efort : a). Efort neuromuscular, neuropsihic – şahul, halterele, tir, scrima, judo, lupte, karate. b). Efort cardiorespirator – jocul sportiv (fotbal, volei, handbal, polo etc, hocheiul este singurul joc sportiv în care domină efortul anaerob). c). Efort de foarte lungă durată, eforturi energetice sau endocrin -metabolic. 21. Din punct de vedere al tipului de contracţie musculară : a). Eforturi izometrice : 100% din energie chimică pontenţială pentru efort se transform în energie calorică. Asigură hipertrofia musculară (creştere dimensională a muşchiului, cu excepţia miocardului), lungimea muşchiului nu se modifică, ea rămâne cvasi constantă. b). Efort izotonic sau dinamic : se modifică lungimea muşchiului, tensiunea intramusculară rămâne cvasi constantă pe toată durata efortului, energia chimică potenţială se transformă în energie mecanică în cea mai mare parte, dar şi în calorică.

89

Curs VII – ROLUL FACTORILOR PSIHOLOGICI ŞI BIOLOGICI ÎN PRACTICAREA SISTEMATICĂ A EXERCIŢIULUI FIZIC 7.1. Pregătirea psihologică – definiţie 7.2. Antrenamentul invizibil (pregătirea biologică) pentru concurs Din dorinţa de a afla cât mai multe informaţii despre antrenamentul psihologic şi antrenamentul invizibil indiferent de sportul practicat ne-am oprit asupra acestei teme de o importanţă deosebită. Pe lângă pregătirea fizică şi tehnică, este necesară şi o pregătire psihologică şi de refacere pentru a realiza cu succes activitatea sportivă. Aceste pregătiri se desfăşoară odată cu creşterea capacităţii de performanţă şi a condiţiei fizice. Vom defini în continuare conceptele fundamentale ale acestui capitol: Antrenament (noţiunea superioară – sport) – înţelesul principal = proces pedagogic desfăşurat sistematic şi continuu gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice şi psihice intense, în scopul obţinerii de rezultate înalte într-una din formele de practicare competitivă a exerciţiilor fizice. Sinonime: pregătire sportivă. 1 Antrenamentul psihologic (noţiunea superioară - antrenament) – înţelesul principal = expresie prin care se înţelege ansamblul influenţelor de ordin psihologic realizate în mod intenţionat pe parcursul pregătirii sportivului. Influenţele privesc atât nivelul calităţilor intelectuale, afective şi volitive,cât şi capacitatea sportivului de a se autoregla şi adapta la situaţii deosebite întâlnite în pregătire şi concurs. 85 Pregătirea psihologică pentru concurs constă în ansamblul de măsuri care urmăresc dezvoltarea laturilor psihicului sportivului solicitat în activitatea sportivă şi care îi asigură posibilitatea obţinerii de succese în antrenament şi în concurs. Antrenamentul invizibil (noţiunea superioară – antrenament) – înţelesul principal = expresie folosită pentru a indica contribuţia condiţiilor şi factorilor igienici şi sociali, care completează efectul factorilor specifici antrenamentului în vederea desăvârşirii pregătirii sportivilor.Ansamblul factorilor aşa –zişi nevăzuţi este format de alimentaţie, de conţinutul şi durata odihnei, de formele de masaj, stimulente şi relaţiile sociale (familiale,, de grup, de muncă).86 Pregătirea biologică pentru concurs este suma factorilor fiziologici, naturali sau artificiali aplicaţi în pregătirea sportivilor de performanţă cu 7-10 zile înaintea competiţiilor importante (Campionat European, Campionat Mondial, Jocuri Olimpice), cu scopul creşterii potenţialului energotrop al organismului care determină capacităţi de efort crescute. Caracteristicile antrenamentului sportiv87 - are un caracter complex;
1

Nicu Alexe şi colab.(1974 )- Terminologia educaţiei fizice şi sportului, Editura Stadion, Bucureşti, pg. 132133 85 Nicu Alexe şi colab.(1974) - Terminologia educaţiei fizice şi sportului, Editura Stadion, Bucureşti, pg. 376377
86

Nicu Alexe şi colab.(1974) - Terminologia educaţiei fizice şi sportului, Editura Stadion, Bucureşti, pg. 379380 87 Dragnea A., (2002) - Teoria Sportului, Editura FEST, Bucureşti, pg. 155

90

- este sistematizat după scopul şi efectele urmărite; - este diferenţiat pe următoarele componente ale pregătirii sportivilor: - tehnică- tactică; - fizică- psihică; - teoretică; - artistică (în unele ramuri sportive); - biologică pentru concurs (nivel de performanţă şi înaltă performanţă). Ca urmare, prin antrenamentul sportiv se urmăreşte realizarea: - pregătirii tactice; - pregătirii fizice; - pregătirii psihologice; - pregătirii teoretice; şi, după caz: - a pregătirii artistice; - a pregătirii biologice pentru concurs. Aceste laturi ale pregătirii sportivilor mai sunt denumite în literatura de specialitate “factori” sau “componente” ale antrenamentului sportiv. În continuare vom defini alte noţiuni importante: Capacitatea de performanţă este rezultatul interacţiunii unor sisteme biologice, psihice şi educaţionale, exprimat printr-o manifestare complexă a disponibilităţilor sportivului, materializată în peformanţe sportive (Dragnea A., 2002, Teoria Sportului, Editura FEST, Bucureşti, p.79 ). Condiţia fizică (noţiunea superioară – pregătire fizică) – înţelesul principal = nivelul superior al pregătirii fizice indispensabil valorificării optime a indicilor tehnici şi tactici ai sportivului în concurs. Observaţii: Folosirea noţiunii scoate în evidenţă, de cel mai multe ori, stadiul superior şi complex de pregătire a unui sportiv sau unei echipe care coincide de obicei cu forma sportivă. Physical condition (generic notion – physical fitness) - principal meaning = superior level of physical fitness indispensable for an optimal revaluation of sportman’s technical and tactical indexes during the competition. Remarks: The use of this notion makes evident, most of the time, the superior and complex fitness level of a sportsman or a team, which usually coincides with the sporting form.88 7.1. Pregătirea psihologică – definiţie Psihologia este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul proceselor şi al particularităţilor psihice. Psihicul uman este o formă specifică de reflectare a realităţii, produsă de activitatea sistemului nervos prin totalitatea proceselor şi fenomenelor proprii acestei reflectări.89 Psihologia sportului este o ştiinţă desprinsă din psihologia generală, adaptată la specificul sportului de performanţă. Pregătirea psihologică este o componentă a antrenamentului sportiv, dar şi o subcomponentă a fiecărei părţi din antrenament. Problema pregătirii psihologice în sport este de mare actualitate, în condiţiile amplificării sistemului competiţional internaţional şi mai ales ale luptei sportive. Factorul psihologic îşi demonstrează importanţa în timpul desfăşurării concursurilor, mai ales în condiţiile în care posibilităţile şi şansele participanţilor sunt mai mult sau mai puţin egale. Sarcina esenţială a pregătirii psihologice este de a reuni toate condiţiile şi elementele necesare pregătirii pentru a asigura participarea cu succes în competiţii. Pregătirea psihologică implică determinarea (prin mijloacele antrenamentului şi ale acţiunilor educaţionale) creşterii capacităţii psihice, care să permită sportivului desfăşurarea unor acţiuni eficiente şi obţinerea de rezultate superioare în concursuri. 7.1.1. Componentele pregătirii psihice a. Pregătirea psihomotrică - măestria execuţiilor tehnice depinde de gradul de dezvoltare a unor funcţii psihomotrice precum: schema corporală, chinestezia, lateralitatea, echilibrul static şi dinamic, percepţiile spaţio - temporale, timpul de reacţie, anticipaţia şi coincidenţa, viteza de execuţie şi repetiţie, ideomotricitatea.90
88 89

Nicu Alexe şi colab.(1974) - Terminologia educaţiei fizice şi sportului, Editura Stadion, Bucureşti, pg. 148 DEX, pg. 757-758 90 Epuran M.,(1976) - Psihologia Educaţie Fizice, Editura Sport Turism, Bucureşti, pg. 111

91

paralel cu o conduită corectă şi dragostea pentru sport . imaginarea săriturii (săritura în lungime). dezvoltarea aptitudinilor. cât şi pregătirea pentru un concurs anume. sentimente şi pasiuni. a imaginaţiei şi a capacităţii de reprezentare motrice. comutare). c). Ea include următoarele elemente de bază: Dispunerea – primirea de informaţii despre concurs (ora şi locul desfăşurării. op cit. Există o pregătire psihologică specială. reprezentată prin dispoziţii. perseverenţa. pg 78 Epuran M.) Anticiparea – se referă la programarea mentală a acţiunilor care urmează a fi îndeplinite. educarea trăsăturilor de caracter.constă în dezvoltarea funcţiei reglatoare a sferei afective.93 Sarcinile generale ale pregătirii psihologice sunt: . pg. neîntrerupte şi indispensabile obţinerii performanţei. formarea conştiinţei de sine. cu cine.1. Pregătirea cognitivă . situate în centrul tuturor factorilor educativi. se face prin rememorarea exerciţiului (gimnastică). formarea atitudinilor. . Pregătirea psihologică pentru concurs . percepţiile specializate. tenacitatea. dezvoltarea intereselor.Dezvoltarea memoriei. vizuală sau chinestezică – vezi figura dreapta – exerciţii de imagerie mentală. paralel cu pregătirea tehnică şi fizică. 222 92 92 . (2001) . curajul. 7. b).Periodizarea teoria şi metodologia antrenamentului. pg 221 94 Epuran M . dârzenia. „înfurierea” pentru mobilizarea forţei explozive (haltere) etc. a capacităţii de concentrare şi a stabilităţii psihice. Se desfăşoară în procesul de antrenament. Pregătirea psihologică de bază .”91 c. condiţii).94 Pregătirea psihologică pentru concurs trebuie privită ca o stare de preparaţie. precum atenţia (detecţie. desfăşurată concret pentru fiecare curs în parte prin măsuri şi procedee precise.Educarea stăpânirii de sine şi a celorlalte calităţi de voinţă conform exigenţelor regulamentelor de concurs.F. Dezvoltarea trăsăturilor personalităţii reprezintă un obiectiv complex. iniţiativa şi răbdarea. rezerve).este suportul angajării sportului în realizarea eforturilor mari şi maxime.N. În acest scop se acţionează pentru formarea concepţiei despre lume. Bucureşti.92 În practică se urmăreşte dezvoltarea următoarelor calităţi de voinţă: orientarea spre scopuri stabilite conştient. educarea disciplinei.Dezvoltarea atenţiei. forma adversarilor.această ramură a pregătirii psihice are două aspecte.implică dezvoltarea şi perfecţionarea calităţilor psihice care condiţionează direct performanţa într-o ramură de sport. op cit. întărirea motivaţiei. emoţii. afectivitatea influenţează parametrii calitativi ai performanţei d. inclusiv pentru atrenor. despre participanţi (cine participă.la nivelul solicitărilor specifice sportului respectiv constă în „dezvoltarea funcţiilor şi mecanismelor de informare şi apreciere-decizie. gândirea. Dinamizatoare sau inhibitivă. Treptele pregătirii psihologice a). .decizia. constând în formarea unui sistem de atitudini şi conduite (comportamente) care urmăresc calitatea participării sportivului la realizarea performanţei.b. „Voinţa are funcţie reglatoare între direcţia activă (care declanşează energiile) şi direcţia pasivă (care reprimă durerile)”. Editura Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport. pg.Dezvoltarea spiritului de orientare şi evaluare rapidă şi corectă a situaţiilor care pot apărea în concurs. Editura C. 111 93 Epuran M. Pregătirea afectivă . 91 Bompa T.Educarea trasăturilor personalităţii şi a calităţilor morale ale sportivului.A. însumând atât pregătirea pentru concursuri în general. . memoria şi imaginaţia.P.. vigilentă în lupte şi box şi distributivă în jocurile sportive). valorificarea particularităţilor temperamentale. toate cele enumerate mai sus având drept scop determinarea profilului psihologic al sportivului.. Pregătirea volitivă .. ţine de monografia psihologică a fiecărui sport (de exemplu atenţia.Psihologie – Compediu.concentrată şi stabilă la tir. urmărire. cine joacă. Pregătirea psihologică specifică . .ansamblul mijloacelor şi metodelor folosite pentru formarea personalităţii sportivului. 2. etc.(1993) . despre adversari (cine joacă. creativitatea .

etc). De asemenea. se va determina creşterea motivaţiei prin acordarea de recompense.95 95 Nicu Alexei. ”Bătătorirea" căilor nervoase şi reglarea contracţiilor musculare pregătesc efectuarea mişcărilor respective.2. Pentru prevenirea acestor emoţii negative se va acţiona în vederea sustragerii atenţiei de la problemele de concurs prin activităţi recreative (plimbări). adaptarea făcându-se permanent în funcţie de reacţia adversarului la acţiunile proprii sau în funcţie de coechipier. reveria dirijată. placebo-terapia. în aşa fel încât să pregătească neuromuscular structura motrică a procedeului sau a mişcării care urmează a fi executate.. cit. activităţi culturale (vizionari de spectacole. De asemenea. Analiza are influenţă asupra dispunerii psihice pentru concursul următor. Astfel. vizite la obiective turistice).1. . Psihoprofilaxia .. 7. suliţaşii imită aruncarea fără a da drumul suliţei. şedinţele de sugestie şi autosugestie.antrenamentul la altitudine. op. completată cu masaj care să inducă starea de start către indicatori favorabili performanţei. prin care individul rezolvă. Angrenarea – modelarea .2. Aceste mijloace au efecte energotrope (de stimulare) 7. e). persuasiunea.produse farmacologice. motivaţionali.La jocurile sportive. haltere sau în timpul întreruperilor (time-out) şi se referă la aprecierea comportamentului sportivului în condiţiile date. dar de mare intensitate. Analiza – se face la încheierea concursului. uşurând execuţia şi mărind eficienţa.Pregătirea psihologică înainte de concurs trebuie să inducă o stare de încredere în forţele proprii. Pregătirea biologică pentru concurs 7. imaginarea fentelor. dar şi după fiecare execuţie la unele probe de atletism. Această etapă este mai simplă la sporturile cu un singur procedeu (de exemplu la săritura în înălţime.2. de mobilizare. Psihoterapia – reprezintă ansamblul mijloacelor psihologice de acţiune prin care se intervine asupra sportivului (sugestia. d). potrivit planului iniţial sau recapitulându-l în funcţie de situaţiile concrete sau noi ivite în concurs. Se va recurge la încurajări din partea antrenorilor. la un anumit grad diferite sarcini motrice. Mijloace folosite în scopul realizării pregătirii biologice pentru concurs .încălzirea strict individualizată. Aplicarea – adaptarea – constă în continua apreciere şi rezolvare a acţiunilor motrice în timpul desfăşurării acesteia. a locului şutului la poartă creează condiţii pentru execuţii sigure şi precise. sportivul va fi îndemnat să facă abstracţie de atitudinea ostilă a publicului care susţine echipa adversă. a coechipierilor. folosite pentru susţinerea efortului şi care îşi păstrează valoarea ca mijloc de pregătire biologică. de învingere a emoţiilor negative. Mobilizarea sportivului în timpul concursului se va face prin educarea capacităţii de a depăşi situaţiile defavorabile sau neprevăzute sau prevenirea demobilizării în situaţii favorabile. pg.antrenamentele scurte (45-60 min). a spectatorilor. din atletism) şi mai complexă la sporturile cu adversar direct sau la sporturile colective. Refacerea capacităţii motrice Capacitatea motrică (noţiunea superioară – mişcare) – înţelesul principal = sistem de posibilităţi psihomotrice înnăscute şi dobândite. prin stimularea orgoliului de apartenenţă la un club sau al sentimentului patriotic (în concursurile internaţonale).2. Observaţii: Valoarea capacităţii motrice este influenţată şi de factori subiectivi. După terminarea concursului se va trece la acţiuni de descărcare nervoasă: Aprecierile obiective ale antrenorilor asupra comportamentului sportivului sau a echipei în ansamblu în timpul concursului reprezintă de asemenea o condiţie necesară pentru eficienţa stimulării. săritorii imită desprindea. filme. hipnoza. 232-233 93 . . etc. a driblingurilor. f). . gimnaştii execută legarea a două trei elemente dificile.se realizează prin exerciţii pregătitoare efectuate sub forma încălzirii. să-şi păstreze autocontrolul în faţa provocărilor şi a gesturilor nesportive ale adversarilor sau în situaţia deciziilor eronate din partea arbitrilor.

Acest proces poate avea efecte negative asupra sănătăţii sportivului în cazul nerespectării cu stricteţe a principiilor alimentaţiei raţionale. în medie 1 kg/săptămână. Mijloacele refacerii – sunt naturale şi artificiale („provenite din mediul extern sau intern. analizatorii.A. fiind canalizate în direcţia asigurării cadrului biologic optim pentru obţinerea de rezultate înalte în întrevederi. ducând până la prejudicierea performanţei sportive. compuşi glucidici. obţinând astfel unele avantaje competiţionale. Editura C. Substanţele farmaceutice folosite în refacere au un pronunţat caracter de substituţie. teoretică. Realizarea unei compoziţii corporale adecvate se realizează prin mineralizare. vitamine. scăderea tonusului muscular. Şi în acest caz trebuie respectate principiile alimentaţiei raţionale. enzime şi vitamine implicate în efortul sportiv. Dieta sportivă se aplică în mod calitativ şi cantitativ şi are ca scopuri principale menţinerea unei greutăţi corporale optime (cantitativ) şi realizarea unei compoziţii corporale adecvate (calitativ). Care sunt caracteristicile antrenamentului sportiv? a) are un caracter complex.. b) este sistematizat după scopul şi efectele urmărite. sfera endocrino-metabolică.. d) este suma factorilor fiziologici. c) este diferenţiat pe următoarele componente ale pregătirii sportivilor: tehnică-tactică. proteinizare şi asigurarea echilibrului glicemic. Aceasta constă într-o sinteză de mijloace metodico-pedagogice naturale şi artificiale provenite din mediul intern şi extern. Refacerea urmăreşte în permanenţă restabilirea potenţialului fizic.după apartenenţa mijloacelor.N.P.(2001).F. a forţei musculare şi a nivelului anduranţei. Unele susţinătoare de efort folosite în activitatea sportivă sunt stimulative pentru sinteza unor hormoni. Periodizarea Teoria şi Metodologia Antrenamentului. individualizate. Întrebări curs VII – ROLUL FACTORILOR PSIHOLOGICI ÎN PRACTICAREA SISTEMATICĂ A EXERCIŢIULUI FIZIC 1. scăderea eficienţei la antrenamente şi la concursuri. scăderea rezistenţei organismului la îmbolnăviri. dar capătă în perioada competiţională alte valenţe. integrate în regimul zilei de pregătire. modificarea metabolismului. . naturali sau artificiali 96 Bompa T. sau de concurs cu scopul reinstalării homeostazei. sistemul cardio-respirator.după tipul de efort. de suplinire (săruri minerale. Dieta sportivă are efecte ergotrope. utilizarea mijloacelor farmacologice în acest domeniu având încă multe rezerve. Slăbirea se practică la sporturile cu categorii de greutate.”96 Aceste mijloace pot fi clasificate după mai multe criterii şi anume: . Bucureşti. pg. artistică (în unele ramuri sportive). sistemul neuromuscular. biologică pentru concurs (nivel de performanţă şi înaltă performanţă). Sub aspectul efectelor ergotrope în pregătirea sportivului pentru concurs se utilizează raţia hiperproteică şi raţia hiperglucidică. vitaminizare. în scopul încadrării sportivului la o categorie inferioară. Mijloacele farmacologice sunt un alt mijloc de refacere. Îngrăşarea se face treptat.după efectele excitante – sfera neuropsihică. aplicate raţional în vederea restabilirii homeostazei organismului dinaintea efortului şi depăşirea acestui nivel prin supracompensare). Din punctul de vedere al menţinerii unei greutăţi corporale putem vorbi despre pierderea greutăţii (slăbire) şi creşterea greutăţii (îngrăşare). are ca scop grăbirea refacerii ). Este un proces natural şi se poate realiza spontan (pe baza unor legi fiziologice) şi dirijat (strict individulizată. Un element important al pregătirii biologice pentru concurs este starea optimă de sănătate. care se referă la medicaţia efortului prin administrarea de substanţe susţinătoare de efort (ergotrope) care pot sprijini efortul pe plan metabolic şi care se administrează după reguli medicale precise.Pregătirea biologică de concurs reuneşte o serie de mijloace pe care le regăsim în procesul de antrenament. aminoacizi). fizicăpsihică. amintim: deteriorarea funcţiilor cardiace şi renale.78 94 . . Dintre efectele negative.

b. d) gândirea. f) tenacitate. c) chinestezia. b) pregătirea psihomotrică. 5. c. d – emoţii 6. e) memoria. c) vitaminizare. c. 95 . d. b. c –dârzenie. e) pregătirea afectivă. 6. Care sunt criteriile după care pot fi clasificate mijloacele de refacere a capacităţii motrice ? a) după efectele excitante. e. Numiţi componente ale pregătirii psihomotrice dintre cele enumerate mai jos: a) schema corporală. Pregătire psihologică pentru concurs cuprinde următoarele elemente de bază . Realizarea unei compoziţii corporale adecvate înseamnă: a) mineralizare. b) după apartenenţa mijloacelor. c) 7. c. b) c) d) e) sentimente. b) raţia hipercalorică. e) analiza. f) pregătirea volitivă. a. 4. c) pregătirea intelectuală. Pregătirea afectivă constă în dezvoltarea funcţiei reglatoare a sferei afective reprezentată prin (completaţi lista): a) dispoziţii. a.2. f) raţia hiperglucidică Răspunsuri curs VII – ROLUL FACTORILOR PSIHOLOGICI ÎN PRACTICAREA SISTEMATICĂ A EXERCIŢIULUI FIZIC Capitolul I 1. 2 . b -perseverenţă. c . b) dezvoltarea funcţiilor de informare şi apreciere – decizie. a.după tipul de efort 7. d) pregătirea psihoterapeută. 3. c. f. 4. e.enumeraţi elementele care lipsesc: a) dispunerea. b) c) d) aplicarea – adaptarea. 3. a. e) asigurarea echilibrului glicemic. d) proteinizare. Enumeraţi componentele pregătirii psihice? a) pregătirea psihoprofilactică. e. 5. d.

jucătorul poate fi instruit de antrenor. adică al proprioceptorilor. Propriocepţia Informaţiile primite despre propriul corp reprezintă propriocepţia. presiunile şi tracţiunile exercitate asupra tendoanelor şi articulaţiilor.4.Vede mingea mişcându-se spre el. vitezei şi forţei mişcării. (1993). Sistemul de procesare a informaţiilor Învăţarea şi practicarea unui sport implică utilizarea unui sistem de procesare a informaţiilor – de analiză metodică a acestora.Pentru ambele etape se caută în memorie situaţii similare. Editura Humanitas. Numeroase mişcări necesită informaţii kinestezice sau propriokinestezice pentru a realiza performaţele. Tensiunea psihică în sport 8. pg. îl constituie contracţiile muşchilor. Sistemul de procesare a informaţiilor 8. determinate de mişcările specifice unei activităţi oarecare sau activităţi sportive. Acest sistem include patru componente.2. Psihologie – Compediu.97 Senzaţiile kinestezice ne înştiinţează despre mişcarea şi poziţia diferitelor părţi ale corpului. . Bucureşti. Propriocepţia 8. Ele sunt recepţionate de: Simţul kinestezic informează scoarţa despre: poziţia părţilor corpului. Output-ul este acţiunea efectuată ca urmare a deciziei elaborate. . . Dacă în memorie se găsesc suficiente informaţii dobândite prin antrenament şi practică.simţ al poziţiei. .5. El informează despre reuşita acţiunii. aferenţe tactile etc.De exemplu jucătorul poate vedea lovitura ratată de adversar sau poate auzi noul scor. Editura Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport. „Propriocepţia . . Creierul deţine funcţia de control. organul lui Golgi în tendoane. „Senzaţiile kinestezice împreună cu senzaţiile de echilibru alcătuiesc grupa senzaţiilor proprioceptive”. întâlnite anterior.3. creierul transmite o comandă muşchilor.Într-un meci de antrenament.1.2. 98 Excitanţii specifici ai receptorilor analizatorului motor. rezistenţa întâlnită de segmentele corpului în mişcare sau de rezistenţa care trebuie învinsă prin mişcare. .1. acţiunea are toate şansele să fie o reuşită. Motivaţia şi scopurile 8. Input-ul reprezintă toate informaţiile provenite din interiorul şi exteriorul corpului. denumit adesea al „şaselea simţ”. în special în mişcări reduse şi limitate sau lente”.Jucătorul aude cât de tare este lovită mingea de către adversar.Feedback-ul devine parte a input-ului şi influenţeză decizia ulterioară. Feedback-ul este răspunsul primit după output. . Epuran M.Ulterior se decide un răspuns. ..619.Iniţial informaţia este interpretată. Creierul procesează informaţia şi elaborează o decizie. Francoise Parot (2006)– Dicţionar de psihologie. 8.64 98 96 . . pg. . mişcările părţilor 97 Roland Doron.Curs VIII PROCESAREA INFORMAŢIEI 8. acest proces se numeşte percepţie. Informaţiile proprioceptive în controlul muscular şi al poziţiei membrelor sunt date de multiple organe sau proprioceptori (sau mecanoreceptori ) specializaţi: fibre msculare. Sisteme mnezice – definiţie 8.În final.Simte poziţia membrelor şi forţa cu care strânge racheta.

pg. memoria de lungă durată va conţine toate informaţiile necesare creierului pentru luarea deciziilor corecte.. (1993). dar şi 99 Epuran M. Se consideră că informaţiile senzoriale sunt stocate pentru cel mult o jumătate de secundă. afective şi voluntare a omului. În memoria de scurtă durată.1.3.Tipuri de motivaţie „Există doua tipuri de motivaţie: intrinsecă şi extrinsecă”100 Motivaţia intrinsecă: derivă din activitatea însăşi. pg. Editura Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport.3.definiţie Memoria este procesul psihologic de întipărire. O bună memorare a mişcărilor asigură o execuţie corectă.3. Motivaţia extrinsecă: derivă din activităţile conexe activităţii propriu-zise. Psihologie – Compediu. amplitudinea. Prin motivaţie intrinsecă se înţelege că unei persoane îi face plăcere practicarea unui anumit sport. În general. Persoana agreează acea activitate. Educaţie fizică.3.memoria senzorială). Memoria mişcărilor constă din întregul ansamblu al reprezentărilor despre exerciţiile efectuate de elev sau pedagog. Creierul primeşte o cantitate redusă de informaţie în fiecare moment. deci posibilitatea însuşirii unei deprinderi corespunzătoare. precum şi forţa necesară efectuării ei). cunoştinţele din memoria de lungă durată sunt relativ permanente. motivaţia extrinsecă se referă la motivaţia care vine din exterior. vizual şi tactil. recunoaştere şi reproducere a experienţei cognitive. păstrare. Acesta interpretează informaţiile şi elaborează un răspuns prin verificarea rapidă a memoriei de lungă durată în care sunt căutate situaţiile similare.1. 2. Bucureşti.4. Recapitulări prin diagrame. Scopul sistemului mnezic este de a stoca cunoştinţele în memoria de lungă durată. fără a se gândi la modul în care ar putea fi recompensată. fie sunt transferate într-un alt sistem mnezic. rapiditatea mişcării. 2. 2. banii. Motivaţia extrinsecă apare în diferite forme. dacă o persoană reuşeşte să repete noua informaţie în memoria de scurtă durată pentru o perioadă de 20-30 de secunde.55 100 Rose Marie Gallagner. Prin definiţie. Aceasta se numeşte atenţie selectivă. (cu cât subiectul este mai antrenat. aceasta va fi suficient învăţată pentru a putea trece în memoria de lungă durată. informaţia din mediu poate fi stocată în memoria senzorială. există riscul ca ea să fie uitată.(2000). cu atât va munci mai mult şi şansele de reuşită cresc.corpului.4. Senzaţiile de echilibru se asigură prin colaborarea mai multor simţuri: simţul kinestezic. 8.3. 1999). trofeele. Memoria de scurtă durată (MSD) Reprezintă centrul activităţii de procesare a informaţiilor. Memoria de lungă durată ( MLD) Spre deosebire de cunoştinţele prezente în memoria de scurtă durată şi în memoria senzorială. exemplele comune fiind premiile. cât şi din memoria de lungă durată (informaţie deja memorată). „Simţul echilibrului este deosebit de complex şi constă în aprecierea poziţiei corpului în spaţiu. Memoria senzorială La nivel bazal. Creierul se concentrează asupra aspectelor importante.2. aprobarea socială. Acest sistem mnezic nu poate stoca decât un număr redus de informaţii senzoriale şi pentru foarte scurt timp (Kalat. 8. Dacă un sport este învăţat bine şi practicat mult timp. după care fie se pierd. Editura All Educational.46 97 . informaţia poate ajunge din memoria senzorială. medaliile.”99 8. aceasta constituie memoria de scurtă durată (după alţi autori . cu atât experienţa sa motrică este mai bogată şi cu atât el va fi capabil să perceapă mai precis direcţia. Dacă informaţia nouă din registrul senzorial nu este repetată şi întipărită foarte rapid (până la 2 min). Motivaţia şi scopurile Motivaţia reprezintă factorul activ în decizia unei persoane de a se implica într-o activitate şi de a depune efort pentru aceasta Cu cât o persoană este mai motivată. Sisteme mnezice .

care reprezintă o provocare.determină sportivul să muncească mai mult. Planificarea se face din timp şi ea conduce antrenamentul sportivului. motivaţia ca formă a stresului specific competiţiei. dacă ratează câştigarea premiului. Motivaţia are două dimensiuni: direcţia şi intensitatea. . scopul trebuie să fie din ce în ce mai greu de atins.scopurile stimulante.47 98 . dar prezintă unele dezavantaje: . .atingerea scopului trebuie consemnată. Sportivul află dacă şi-a atins scopul.realizarea scopului necesită o planificare a obiectivelor care trebuie atinse. Relaţia individului cu mediul determină trebuinţe a căror satisfacere presupune uneori un mare efort.fixat . sportivul va fi tentat să abandoneze.(2000). Apoi se decide următoarea etapă şi se apreciază progresul realizat.4. . Acţiunile 101 Rose Marie Gallagner.realist .Dacă recompensa este prea dificil (sau prea uşor) de obţinut.reprezintă o finalitate (un obiectiv care trebuie îndeplinit). Motivaţia participării ca temă generală referitoare la factorii care influenţează motivele pentru care o persoană practică activitatea sportivă a devenit o temă predilectă de studiu pentru psihologi şi pedagogi mai ales începând cu anii ’80.stimulant . pg. Editura All Educational.parcurgerea a 30 de metri în mai puţin de 4 secunde poate fi măsurabilă.El poate pierde interesul pentru sport. . Astfel. În practică cele două dimensiuni se găsesc într-o relaţie de condiţionare: în general alegerea unui obiectiv este urmată de dorinţa de a depune efort considerabil pentru atingerea lui.realizat . motivaţia este un termen global pentru un proces complex guvernat de direcţia şi intensitatea efortului.acţionează ca un jalon. Motivele pe care le afirmă oamenii pentru participarea la sport se împart în câteva categorii:  competenţa.  aspecte de echipă.concret . ea acţionează ca un factor demobilizator.ajută la pregătirea psihică dinaintea execuţiei.  distracţia.  afilierea.”Să alergi mai repede” este o formulare vagă.Scopul trebuie să fie: . . . .  competiţia. .măsurabil .programabil în timp . În esenţă. .2.dacă scopul este prea ambiţios. Recapitulări prin diagrame. . 8. realizarea (atingerea) motivaţiei. deoarece sportivul ştie spre ce tinde. . Educaţie fizică.frica sau pedeapsă.Participarea la competiţii în vederea obţinerii de recompense tensionează psihic sportivul. O trecere în revistă a studiilor referitoare la motivaţia participării la activităţile sportive evidenţiază sentimentul de plăcere.acceptat .înregistrat . înlătură plictiseala. . direcţionând antrenamentul. În perspectivă holistică motivaţia poate fi analizată din multe puncte de vedere: motivarea intrinsecă sau extrinsecă. Importanţa subiectului este legată de faptul că modelele de participare şi calitatea experienţelor activităţii fizice din timpul copilăriei au efecte profunde asupra alegerilor de participare ale adulţilor şi a modurilor de viaţă active generale. Motivaţia extrinsecă este utilă. motivaţiile psihologice şi sociale alcătuiesc un labirint foarte complicat. „Atingerea unui scop este o bună motivaţie pentru toţi cei care practică exerciţiul fizic (fără scop nu există acţiune). Scopul Scopul . factor ce apare extrem de frecvent în motivarea participării la activităţile sportive în asociere cu distracţia (“fun”).”101 Sarcinile scopului: .scade anxietatea şi creşte puterea de control.sportivul şi antrenorul trebuie să fie de acord cu scopul propus.conferă mai multă încredere în sine. Direcţia se referă la alegerea obiectivului de către fiecare individ iar intensitatea este efortul pe care individul îl depune pentru aşi atinge obiectivul. Pe măsură ce sportivul progresează. . „Trebuie să alergi în mai puţin de 4 secunde în următoarea încercare” este o formulare mult mai concretă. de bucurie a mişcării. Caracteristicile scopului .este un parametru în raport cu care poate fi apreciată evoluţia sportivului.

A investi. în activităţile de promovare a stilului de viaţă sănătos înseamnă a pune accent pe cel mai preţios capital . promovarea. Motivele pentru care oamenii practică sportul nu rămân aceleaşi de a lungul timpului. compensaţia. sănătatea şi condiţia fizică (health fitness). referindu-ne la societate. de performanţă sau numai de loisir. este foarte bogată: afirmarea de sine. obişnuinţa.prefigurarea mentală a rezultatului lor. care înseamnă cabinete medicale. la adulţii se remarcă o tendinţă puternică de îndepărtare de acest scop şi o orientare din ce în ce mai accentuată. Cunoaşterea motivelor pentru care oamenii se implică într-o activitate sportivă este o cerinţă fundamentală. Dacă sunt bine informaţi. precum şi a comportamentului în sport şi în condiţii legate de sport”. îndemânarea-supleţea şi reducerea stresului. Sunt cheltuieli foarte mici în comparaţie cu cele dirijate spre medicină curativă. În urma investigării a unui număr de practicanţi amatori de maraton. nevoia de mişcare. vor aprecia întotdeauna un stil de viaţă activ. să dorească să le practice şi să le practice cu plăcere. o dată cu creşterea vârstei. Este bine ca uneori antrenamentele să aibă şi un caracter distractiv care să pună accentul pe latura amuzantă a activităţii sportive. Pentru a crea practicanţilor toate condiţiile de reuşită cei care sunt implicaţi în aceste activităţi. să le creeze şi să le întărească motivaţia şi să le stimuleze interesul. adulţii sunt din ce în ce mai puternic motivaţi de raţiuni asociate conceptelor de sănătate şi stare de bine. Este necesar un efort serios pentru a identifica motivele pentru care oamenii fac sport. se vor bucura de o sănătate deplină. Se preferă practicarea exerciţiilor fizice care au ca efect menţinerea şi îmbunătăţirea stării de bine. relaţiile sociale.conştientizarea trebuinţei. recunoaşterea. Specialistul trebuie să ştie ce anume le place şi ce nu este agreat la activitatea pe care o conduce. În numeroase rânduri s-a încercat să se pună în evidenţă motivul sau motivele care-l fac pe individ să practice o formă de activitate fizică sau sport. bucuria. să fie îndemânatici şi astfel să poată aborda cât mai multe forme de expresie corporală. medicamente. controlul greutăţii. nonformale (extraşcolare. câştigul. realizarea.capitalul uman. „astfel este plăcerea. pentru dezvoltarea şi fructificarea personalităţii. complementare. Formarea acestora depinde de modul în care sunt trăite trebuinţele de bază ale fiinţei umane. spitale. ca o abundenţă şi aceasta justifică locul ei central în înţelegerea motivelor emoţiei. instructori. deci şi strategiile motivaţionale trebuie modificate. Lista motivelor intrinseci sau extrinseci.umane sunt de regulă plurimotivate. aparatură medicală etc. sunt realizarea unei motivaţii puternice şi durabile. Obiectivele finale ale educaţiei fizice la orice nivel. plăcerea. profesori. care stau la baza activităţii sportive. agresivitatea-combativitatea. Cunoaşterea motivelor nu este suficientă. şi reuşind de cele mai multe ori. Nevoile pe care la satisface practicarea activităţilor fizice nu se deosebesc fundamental de celelalte motivaţii umane. spre relaxare şi recreere. fie ele formale (şcolare). în folosul personal şi social. statutul social. Ea trebuie completată cu eforturi de a structura pregătirea şi de oferi multiple oportunităţi participanţilor. dar şi de modul cum au acţionat factorii externi sociali şi pedagogici. Intenţia marchează trecerea de la motive la scopuri . scăderea în greutate şi menţinerea sănătăţii. iar acest lucru se poate realiza numai prin convingerea tinerilor de importanţa acestora într-un stil de viaţă sănătos. nu numai în perioada de tinereţe ci şi la vârsta adultă. pricepuţi şi dornici de mişcare. nevoia de întrecere. de-a lungul întregii vieţi. Cu cât înaintează în vârstă. În timp ce copiii şi tinerii (11-19 ani) sunt mai interesaţi de obţinerea succeselor în competiţii. Este de dorit ca tinerii să cunoască necesitatea practicării activităţilor fizice de-a lungul întregii vieţi. omul prin acţiunile sale dorind să-şi satisfacă. cercetătorii au selectat şase factori motivaţionali pentru practicarea acestei forme de mişcare: starea de bine. o gamă cât mai largă de trebuinţe. Bucuria mişcării este asociată intim cu motivaţia intrinsecă şi afectul pozitiv. dar părerile rămân împărţite. Motivarea tinerilor pentru practicarea sistematică a exerciţiilor fizice este un principiu al metodologiei tuturor activităţilor fizice. antrenori nu trebuie să se limiteze la asigurarea condiţiilor materiale ci şi de asigurarea condiţiilor psihologice şi educative care să-i activeze. distracţia. Oamenii au nevoie să fie puşi în situaţia de a-şi 99 . gustul riscului. În cazul adulţilor tineri (18-24 ani) cercetătorii remarcă trei categorii de factori motivaţionali în care practicării sistematice a exerciţiilor fizice: condiţia fizică. responsabilitatea socială. pe tot parcursul vieţii pentru practicarea exerciţiilor fizice. Odată cu trebuinţa se naşte şi impulsul apoi dorinţa . fără norme).

8. Macovei. pornită de la interese spontane. 8. care trebuie atins.Gimnastica ritmică în şcoală. Este secretat de glandele suprarenale. . .5. muşchii pot frisona. Se relaxează pe rând diferite grupe de muşchi. .3. Poate exista segmentul de oboseală sau plictiseală.. Este o stare de superexcitare care va influenţa negativ performanţa.Luminile strălucitoare şi zgomotul din jur. aceste glande declanşeză adrenalina în sânge. . (2003).-„Mă jucam cu mingea şi deodată am spart un geam” Fraza 4. Ele sunt efectul unui angajament personal şi a unui efort concentrat care implică atât persoana care practică sportul cât şi profesorul-antrenor. Oana.5. Iată câteva din semnele ei”.44. Adrenalina are următoarele efecte: .Încălzirea dinaintea competiţiei – după cum se poate vedea în desen .„Eu am mâncat bine sunt sătul”.5.Ed.În stările de anxietate accentuată. Editura All Educational. 8.Fixarea unui scop precis.Accelerează bătăile inimii şi astfel mai mult oxigen şi glucoză sunt pompate spre muşchi.1.5. . 15 45 103 100 . Pregătirea psihică nu este suficient de bună.Produce încordarea muşchilor.În punctul A tensiunea psihică este scăzută. Buţu. Orientările motivaţionale cele mai preţioase şi mai fecunde ale activităţii umane nu sunt rezultatele unei generalităţi spontane. pregătindu-i pentru acţiune. Bucureşti. tensiunea psihică creşte spre punctul D. Când sportivul este speriat sau nervos. pg. Sabina. se simte un gol în stomac. Tensiunea psihică şi performanţa Este nevoie de un nivel optim de tensiune psihică pentru a obţine cea mai bună performanţă. .(2000). Priviţi acest grafic: .Între punctele B şi C tensiunea psihică este optimă. . . Adrenalina şi tensiunea psihică Hormonul numit adrenalină joacă un rol important în tensiunea psihică. . Performanţa va fi stabilă. În conţinutul pregătirii psihologice mai intră asistenţa psihologică (prin psihodiagnoză) şi psihoterapia. Fraza 3. Educaţie fizică.mobiliza forţele în confruntarea cu greutăţile. 8. „Exerciţii de exprimare a emoţiilor”.Determină constricţia vaselor de sânge din intestin şi piele. pg.-„Noi ne jucam jocul „Trasul Rose Marie Gallagner. pentru a simţi măsura capacităţii lor şi gustul reuşitei. Recapitulări prin diagrame. să rămână calm şi sigur de sine. Tipografia. Prevenirea supraexcitării Aceste tehnici împiedică apariţia stării de supraexcitare înaintea unei competiţii. direcţionând mai mult sânge spre muşchi.-„Eu savurez bomboanele mele preferate” Fraza 2.102 Creşterea tensiunii psihice La creşterea tensiunii psihice contribuie: . Performanţa va fi maximă. Vizualizarea: Se parcurge în detaliu execuţia în gând.În aceste condiţii. Ea poate apărea înaintea unei competiţii. 103 A exprima: plăcerea de a mânca A exprima: satisfacţia. A exprima : spaima A exprima : regretul A exprima : o situaţie comică 102 Fraza 1. 2. inima bate foarte repede. Relaxarea: Se inspiră lent şi adânc. Tensiunea psihică în sport „Tensiunea psihică este o stare de excitaţie şi alertă. Sportivul este pregătit pentru depunerea efortului. Sportivul trebuie să îşi imagineze că a încheiat cu bine execuţia.Spectatorii prietenoşi sau ostili Dar tensiunea psihică nu trebuie să depăşească anumite limite.-„ Eu sar prin casă şi fără să vreau am spart vaza preferată a mamei” Fraza 5.Încurajările din partea antrenorului şi a coechipierilor – vedeţi în exemplul de mai jos .

4. tristeţe. frică şi uimire. Care sunt tehnicile care împiedică apariţia stării de supraexcitare înaintea unei competiţii ? a) b) Raspunsuri curs VIII 1. e) programabil în timp.senzaţii kinestezice 3. b . c.creierul 2. (2002) – Introducere în psihologie. a .senzaţii de echilibru. Care sunt componentele grupei senzaţiilor proprioceptive ? a) b) 3.. f. Richard şi colab.frânghiei” . pg. 7. b) 20 . Tehnică. Japonia) au privit fotografii care reprezentau expresiile faciale pentru fericire. Tensiunea psihică şi performanţa –Între care dintre punctele ABCD – performanţa este optimă ? a) A – B. 6. d. Chile. a. Cât timp este necesar pentru ca o informaţie să treacă din MSD în MDL ? a) 2 minute.. g) este fixat şi realizat. g.104 – vezi desenul de mai sus Întrebări curs VIII PROCESAREA INFORMAŢIEI 1.( B . f) este un paramentru în raport cu care poate fi apreciată evoluţia sportivului. C. furie. c.Enumeraţi componentele sistemului de procesare a informaţiei ? a) input-ul..4 minute. Atkinson. b) în piele. b . când echipa adversă a scăpat frânghia şi a căzut grămadă” „Când oamenii din 5 ţări diferite (SUA. b) c) output-ul. b . b) B – C. b) trebuie să fie măsurabil. c) 3 . 2. 5.30 secunde. Argentina. Rita. 4. 5. c) C – D. b. Unde se găsesc receptorii analizatorului acustico – vestibular ? a) în muşchi şi articulaţii. c) în urechea internă. L.C) 104 Atkinson. dezgust. 6. Care sunt sarcinile scopului ? a) determină sportivul să munceasă mai mult. c) ajută la pregătirea psihică. 335 101 . au întâmpinat foarte puţine dificultăţi în identificarea emoţiilor exprimate de fiecare expresie”.. d) acţionează ca un jalon în antrenament. d) feedback-ul. Ed. Brazilia.

Atenţie ! O persoană nu poate fi etichetată ca introvertit sau extrovertit decât dacă este analizată atent în diferite situaţii. . . Tipuri somatice şi corespondenţa dintre sportul practicat şi alura corpului 9.au toleranţă mai ridicată pentru durere. optimişti. . p. Educarea expresivităţii corporale în lecţia de educaţie fizică şcolară. . .”105 Ca şi concept.preferă sporturile individuale. comunicativi şi activi.se bucură de competiţiile importante. b .107 Extrovertiţii sunt plini de viaţă.(2000).vizualizarea Curs IX SPORTUL ŞI PERSONALITATEA 9. (2005). ci şi cea mai veche arie de interes din cadrul psihologiei. .agreează sporturile care implică mai puţin dinamism. Introvertiţii sunt timizi. (O persoană care este foarte comunicativă cu prietenii poate fi timidă şi tăcută cu 105 106 Rose Marie Gallagner. Cercetătorii arată că introvertiţii au următoarele tendinţe: .Jung a făcut din extravesiune una din cele două caracteristici de bază ale clasificării sale psihologice. „Heysenck a emis ideea că subiecţii extravertiţi ar fi cei care caută o cantitate importantă de stimulare.Cr).au toleranţă mai scăzută pentru durere.” A. Francoise Parot (2006)– Dicţionar de psihologie. Recapitulări prin diagrame.313. Cercetătorii sugerează că personalitatea are un rol important în alegerea unui sport sau a unei alte activităţi şi că ea influenţează performanţa. . personalitatea este după cum afirmă Richard Meili obiectul ultim şi prin urmare cel mai complex al psihologiei. fiziologice şi morfologice ale individului. . . Editura All Educational.” 106 9. conative. Imaginea contemporană a corpului ideal „Personalitatea reprezintă un set de trăsături psihice care caracterizează fiecare individ.1.48 Carmen Isac.7.2. primul care a cercetat această problemă a fost Hipocrat (400.devin nerăbdători când practică exerciţii complicate.au performanţe mai bune la tensiune psihică ridicată.devin nervoşi înaintea competiţiilor importante. a . 102 .efectuează bine exerciţiile complicate.relaxarea.muncesc din greu la antrenamente. După Paul Fraisse (colecţia „Psyché”. sociabili. î. Cercetătorii arată că extrovertiţii au următoarele tendinţe: . 1970). Tipuri de personalitate 9. C. . . . Educaţie fizică. calmi. Studiul personalităţii nu este numai cea mai ambiţioasă. „personalitatea este organizarea dinamică a aspectelor cognitive.preferă sporturile de echipă. Editura Humanitas.3. ANEFS 107 Roland Doron.au performanţe mai bune la tensiune psihică scăzută.nu agreează agitaţia. meditativi şi atenţi. . pg.Braconnier”.le plac sporturile cu multă acţiune.nu le plac sporturile care implică contact fizic. . Teza dedoctorat. . tăcuţi.se plictisesc la antrenamente. Tipuri de personalitate Oamenii pot fi clasificaţi în: extrovertiţii şi introvertiţi ca şi dimensiune psihologică a personalităţii.1. „Acesată teorie stă la originea scalei de evaluare a extraversiunii.agrează agitaţia.

ca idee fundamentală a educaţiei elene. . pentru săritura în înălţime: . Tipuri somatice şi corespondenţa dintre sportul practicat şi alura corpului Somatic – referitor la corp. Este necesară forţă.Înălţimea mare şi greutatea scăzută reprezintă un avantaj. Corespondenţa dintre sportul practicat şi alura corpului O anumită constituţie a corpului face o persoană mai potrivită pentru un sport decât pentru altele. Halterofilii şi luptătorii au un caracter endomorf mai pronunţat.prin activităţi specifice.endomorf extrem cu indicele somatic 7. de exemplu introvertiţi care practică sporturi de echipă. Cea prezentată alături arată indicii medii corespunzatori grupurilor de sportivi de performanţă.1.educativ al majorităţii şcolilor pedagogice clasice şi moderne. 108 Rusu Flavia (2008) – Note de curs Fitness.7. De exemplu. Grecii încă din perioada arhaică. din intenţia a realiza dezvoltarea armonioasă a corpului propriu şi.7. de la idealul frumuseţii umane preantice şi antice. dezvoltă cronologia interesului pentru corpul uman. individul uman îşi modelează cu precădere fiinţă corporală. Autoplastia este acţiunea de modelare a propriei fiinţe .mezomorf extrem cu indicele somatic 1.îndeosebi corporale . multiplicat UBB. Întreaga cultură şi civilizaţie occidentală au găsit în acest ideal un model demn de urmat.ro): Aprecierea fiecarui tip somatic se realizează după o scală numerotată de la 1 la 7. Sportivul trebuie să aibă o greutate mare. Cluj-Napoca 103 . Ele arată conformaţia corpului. Ideea legăturii strânse dintre minte şi trup.1. Caracteristica autoplastică provine din motivaţia individului. utilitatea devenind în acest caz un criteriu indiferent sau în orice caz neesenţial. idealul”. . Persoanele mezomorfe au o musculatură bine dezvoltată.1. (http://www. au ţintit către un ideal al omului complet.Toţi indicii sunt grupaţi spre unghiul mezomorf. întotdeauna există excepţii.ectomorf extrem cu indicele somatic 1. apoi la Renaştere şi epocile moderne si postmoderniste. cu precădere istoria artei. cultura este capabilă de a purta în spirit imaginea omului aşa cum ar trebui să fie. numită şi mezo-ectomorfă. Revenind la Jaeger. numită şi endo-mezomorfă. prin aceasta. acesta afirma: ”numai ea singură. având indicele somatic cuprins între valorile expuse mai sus. Există multe alte moduri de a clasifica personalitatea.Este necesară o musculatură puternică pentru viteză şi salt.1. Din punctul de vedere al practicii activităţilor corporale.info. frumosul. criteriul esenţial fiind kalos. a devenit un ideal cultural. în care se consemnează diferitele atitudini faţă de frumuseţea fizică şi spirituală a omului. de a dobândi o imagine superioară despre sine ca persoană. Hărţile somatice Indicii tipurilor somatice se pot observa pe hărţile somatice. al corpului. Persoanele ectomorfe sunt subţiri şi înalte. .3. în sensul la care ne obligă modelul pe care vrem să-l atingem.doctor. .) Legăturile dintre personalitate şi sport sunt generalizări. Aceasta arată importanţa ţesutului muscular. Constituţia ideală : mezomorf + endomorf. 9. atât fizic cât şi spiritual. 9. putere pentru a impinge adversarul. Imaginea contemporană a corpului ideal 108 Istoria.2. Tipurile somatice descriu modul în care este alcătuit corpul. Majoritatea oamenilor se situează între aceste extreme. la dispreţul şi chinuirea lui în epoca medievală. Există trei tipuri extreme: .Constituţia ideală: ectomorf + mezomorf. astfel încat să fie greu de împins sau ridicat.străinii.

acum o femeie slabă 104 . Mai reţinem şi semnificaţia de ordin general a caracteristicii autoplastice a activităţilor corporale. esteticul cu eticul. Deci corpul ideal nu este doar estetică ci şi etică. Dacă în trecut muşchii erau asociaţi cu insensibilitatea. fără de care nu se poate ajunge la o integritate morală. Atâta timp cât există o înţelegere corectă a necesităţii influenţării fizice al propriului organism şi atâta timp cât se folosesc modalităţi optime de producere a unor modelări fizice. ca pe un simplu fetiş. de conexiunile dintre perfecţiunea estetică şi evoluţia etică a persoanei. prostia şi animalismul. această concepţie este lăudabilă. La început operaţiile estetice au avut rol reparatoriu în urma unor vătămări fizice iremediabile. Dietele şi activităţile fizice sunt cele mai bune căi de a-ţi dirija propriul corp şi implicit propria-ţi viaţă. în activităţile compensatorii şi chiar în cele de timp liber şi recreativ. contribuţia la dezvoltarea capacităţii de adaptare la situaţii noi. atunci când (sau dacă) se acceptă modelarea lui după unele idei sau modele pe care le propune cultura contemporană. o reflexie filozofică asupra imaginii unui corp uman perfect construit. după care frumosul nu poate exista decât ca manifestare a ceea ce este şi moral. frumuseţea şi căldura căminului. Dacă în trecut o femeie obeză era asociată cu maternitatea. Pe lângă aceasta antrenamentul regulat şi conştient nu este o activitate neutră ci stimulatoare. Nu este locul aici de a analiza relaţiile dintre oameni şi corpurile lor şi nici ale modalităţilor diferite de existenţă a corpului uman. în gimnastica ritmică. culturism şi fitness. Întrebarea este dacă ne interesează propriul corp. Concepţia actuală despre corp tinde să-l transforme pe acesta într-un obiectiv de interes major al omului contemporan. conceptul de corp uman un mai reprezentată astăzi un simplu „suport material” în care sălăşluieşte spiritul individului.Frumos şi bun. stând şi la baza educării “plasticităţii” corpului şi mişcărilor în disciplina mai nouă (totuşi. mai târziu ele au trezit interesul marilor vedete în scopul de a-şi remedia defectele estetice. Frumuseţea corporală împreună cu frumuseţea armoniei mişcărilor au fost. valorile estetice cele mai lăudate şi premiate. El reprezintă din ce în ce mai mult o componentă importantă a personalităţii umane. şi are acum o reală conotaţie etică. culturism) şi destul de accentuat în pregătirea performanţei sportive (pregătirea fizică şi lucrul în „sala de forţă”. Kalokagathia a reprezentat concepţia estetică din filosofia vechilor greci. ar fi de interes. Acest concept este dezvoltat de Socrate şi Platon. Totuşi există diferite moduri de a exista a corpului uman şi diferite concepţii ale indivizilor de a convieţui şi a înţelege această relaţie. de fapt. ritmice. având în vedere contextul epocii industriale în care muncile grele sunt automatizate. care este atras de o imagine fizică ideală. de formare şi expresie corporală. patinaj şi înot artistic.corp este percepută şi poate fi analizată ca o simplă relaţie instinctuală. poate părea fără sens. aşa cum este el reflectat şi prezent. rezultatele obţinute măresc încrederea în forţele proprii. Astăzi chirurgia estetică stă la îndemâna oricui. imagine care să-i servească şi să corespundă normelor şi regulilor sociale. dar niciodată aşa cum sunt ele mediatizate astăzi. O modalitate de manipulare a prezenţei fizice a indivizilor este reprezentată de operaţiile estetice. prin diferite modalităţi. el este prezent în mod permanent în viaţă. La prima vedere.Aspectul acesta este bine reliefat în activităţile gimnice. O persoană de succes trebuie să-şi menţină condiţia fizică şi silueta chiar dacă este pusă în situaţia de a apela la dietă şi exerciţii fizice. Dacă doreşti să fi modern eşti obligat să-ţi modifici propriile caracteristici conform modei. din toate timpurile. Adevărata faţetă a modelului ideal este reprezentată. sau dacă ne interesează mai degrabă motivele care duc la involuţia trupească (lumească) de-a lungul vieţii fiinţei umane? Această întrebare este justificată. fiind chiar puternic mediatizată prin programele comerciale ale televiziunilor şi prin lumea internetului. Viaţa în sine solicită corpul. Conotaţia termenilor „muşchiulos” şi „slabă” s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Însă o analiză a relaţiilor particulare corp-persoană. în funcţie de caracteristicile şi potenţialurile fizice individuale şi în funcţie de cultura şi cerinţele societăţii în care trăim. relaţia individ . ca pe un obiect. cu promptitudine şi supleţe. Chiar dacă acest complement al activităţilor corporale nu este explicit sau vizibil exprimat în psihopedagogia exerciţiilor fizice. Aşa că. De-a lungul istoriei au mai fost prezentate corpuri perfecte. Controlul şi puterea de supraveghere a înfăţişării fizice este considerată o activitate etică. Moda impune un singur model pe care toată lumea îl acceptă. dansuri. amintite mai sus (exerciţii calisthenice. cu tradiţii milenare) a expresiei corporale. zi de zi. acum muşchii sunt un simbol al atitudinii corecte în faţa vieţii. Plastia corporală. conform căreia frumosul (kalon) se află în indisolubilă unire cu binele (agathon). Spre deosebire de alte epoci. şi anume. “kalos” corelează cu “agathos” din expresia vechilor greci “Kalos kai agathos” .

Partea întunecată a modelării fizice. Convingerea că avem puterea să ne corectăm neajunsurile fizice. Particularităţile sociale politice şi culturale ale persoanelor precum şi experienţa pe care au acumulat-o. Acest mesaj vorbeşte de un corp perfect care poate fi construit uşor prin gimnastică sau dietă. lipsă de voinţă. respectiv subţire a top-modelelor şi corpolent respectiv muşchiulos al bodybuilderilor. Dacă nu ar exista termenul de „decizie liberă”. Reuşita modelării noastre fizice în concordanţă cu cerinţele modei fac dovada practică şi evidentă a puterii noastre de autocontrol. în filmele de succes şi în reclamele comerciale ale televiziunilor ca un simbol al siguranţei de a deveni ceea ce ţi-ar plăcea să fi şi o modalitate fără de care nu poţi obţine succes. Ansamblul de reguli morale ce privesc capacitatea de autocontrol. Pentru orice femeie înfăţişarea este foarte importantă pentru că o prezenţă plăcută şi atractivă o ajută să-i câştige mult mai uşor locul de muncă. din ce în ce mai mulţi oameni sunt convinşi că corpurile lor sunt doar nişte simple obiecte pe care le pot modela sau reconstrui după bunul lor plac. Valoarea socială a femeii este asociată cu prezenţa fizică. A fi în stare să-ţi controlezi aspectul fizic. acest deziderat este perceput diferit. folosind metode artificiale. respectiv. În acest context este interesant de observat că noţiunile şi imaginile de slab. constă în consecinţele unei practici necontrolate. acuzele şi criticile la adresa corpurilor inestetice devin tot mai acerbe. conştiente de necesitatea îmbunătăţirii imaginii proprii. menţinând un control permanent în limitele decenţei. Păpuşile bebe. şi nu numai.al indivizilor care înţeleg corect importanţa conceptului de „good look” şi încearcă înfăptuirea lui în mod natural. Consecinţă a acestui fapt este că. Excesul de greutate corporală.europene un fenomen foarte semnificativ în acest sens. Silueta şi agreabilitatea reprezintă simbolurile unei femei de succes: statut socio-economic stabil. Să fi musculos. Astfel bodybuilding-ul a ajuns în ţările vest . . au pătruns până şi în jucăriile copiilor. cu rezultate fatale determinate de dependenţa de exerciţii şi de dereglări alimentare. de a ne făuri un corp ideal poate să devină realitate.al indivizilor care înţeleg greşit conceptul de „good look” şi pierd controlul asupra imaginii armonioase şi plăcute a prezenţei lor fizice. pe care nu o spune nimeni. factorii care contribuie la şlefuirea comportamentului ar fi influenţaţi de multe constrângeri care ar avea consecinţe periculoase. cu silueta şi cu concepţia de apariţie publică. iar persoanele neîngrijite sunt încadrate în mediocritate şi inferioritate etică. Problema este că în societatea modernă. Din acest motiv. Prin intermediul mass-mediei. Suntem cu toţii supuşi presiunilor sociale ce ne cer să demonstrăm calităţi obiective conforme cu energia reglată de normele sociale. din două puncte de vedere: . profilul intelectual şi etic reprezintă de fapt scopul real al vieţii. şi este un semn al disconfortului emoţional moral şi spiritual. 105 . Astăzi oamenii nu intră în viaţa interacţională ca unităţi independente şi interdecizionale. iar puţini dintre aceştia operează cu principiile abstracte ale teoriei deciziei raţionale. Suntem convinşi frecvent că dacă dorim ceva putem obţine fără probleme. prietenii. independenţă şi control de sine. Consecinţele periculoase a bodybuilding-ului (megarexia) şi a dereglărilor alimentare (anorexia).simbolizează încredere în sine. Toate aceste mesaje fac ca mitul controlului să fie din ce în ce mai puternic. Acest fel de activitate fizică te învaţă cum să acţionezi asupra tuturor grupelor musculare cu o precizie tehnologică care să-ţi permită „sculptarea” dorită a întregului corp. au fost înlocuite cu Barbie şi cu Ken care reprezintă fata de carieră şi băiatul plin de succes. reflectă inadaptabilitate morală sau personală. înseamnă că te interesează propriul corp şi că ai puterea să-ţi „şlefuieşti” propria viaţă. ni se spune frecvent că ne putem alege propriul corp şi că visul nostru. slabă. în special în rândul tinerilor şi a persoanelor adulte active. reprezintă punctul culminant al construcţiei sociale a omului modern. Ideea de cult al corpului feminin şi masculin a devenit din ce în ce mai puternică. Corpul musculos este prezentat din ce în ce mai des în mass-media. statutul. dezordine interioară. ne încurajează să dorim un corp ideal. influenţează des deciziile pe care ei sunt puşi să le ia. bani şi afecţiune. libertate şi control. Nu este surprinzător faptul că aceste două imagini reprezintă pentru diferiţi indivizi un criteriu de evaluare proprie. putere. relaţiile şi posibilii parteneri doriţi. popularitatea.

megarexia . 106 . că corpul uman există şi este înţeles separat de interpretarea socială a realităţii. din cauza înţelegerii diferite a conceptul de sine şi a rezultatului la care se doreşte să se ajungă în urma manipulării severe a propriului corp: . totuşi. în întruchiparea sa. Atât persoanele anorexice cât şi bodybuilderii sunt nişte victime a unui control extrem al corpurilor lor în încercarea de a ajunge la imaginea corpului perfect. de a obţine dragostea şi în final de a iţi construi o identitate masculină. va fi incapabil să-i înţeleagă noile impulsuri şi nevoi.anorexia . Noţiunea de „naturaleţe corporală” presupune. de a atrage atenţia. Durerea foamea şi oboseala sunt în mod frecvent negate. Prin construirea propriului corp bodybuiderii îşi demolează propria personalitate şi nu mai sunt în stare să simtă propriile nevoi şi senzaţii. Bodybuilderii sunt ahtiaţi după creşterea masei musculare şi tonusului musculaturii pectorale în special. chiar dacă scopul lor nu este numai utopic. Această situaţie se întâlneşte în cel puţin două cazuri patologice. Consecinţele acestor situaţii. iar presiunea psihică asupra victimelor poate avea. diametral opuse. consecinţa nefastă a neînţelegerii limitelor de modelare a propriului corp duce la triumful unui trup impersonal care încearcă să ascundă golul interior creeat de înstrăinarea lui faţă de vechea identitate şi la triumful unui individ care devine incapabil să-şi accepte adevărata natură. Corpul lor musculos este modalitatea lor de a subscrie „directivelor” culturale a corpului perfect. Scopul bodybuilderilor este de asemenea utopic şi poate deveni periculos în special când ei încep să ingereze substanţe anabolizante. ce produce pierdea totală a poftei de mâncare şi pierderea stăpânirii de sine în scopul de a slăbi. Un astfel de individ va deveni cel mai probabil un caz patologic. Dar negarea nevoilor primare atrag după ele o negare a autenticităţii. . devine dificilă cu atât mai mult cu cât. consecinţe patologice. obârşie şi existenţă. iar noul lui „habitat”. Acţionând asupra corpului lor bodybuilderii şi anorexicii se ghidează de fapt după valorile culturale dominante. Prin implementarea ideii de acceptare a remodelării propriul corp după capriciile modei şi nu după paternul cultural. Prin aspectul lor mare bodybuilderii cred despre ei însuşi că sunt mari. Orice persoană. Grăsimea este văzută ca primul duşman la fel ca şi mâncarea pentru anorexici. ce duc unele persoane la repulsie faţă de alimentaţie sau la consum înrăit de exerciţii fizice şi anabolizante. tot aşa şi bodybilderii vor să-şi mărească masa musculară fără să ia în considerare că sunt deja prea mari. Corpul anorexic nu este numai un corp docil a cărui nevoi şi dorinţe sunt controlate şi negate dar este de asemenea o consecinţă a comportamentului unei persoane foarte bolnave. Construcţia fizică a corpurilor este văzută ca o modalitate de a ajunge la succes. Similitudinea între cele două situaţii este reflectată în manipularea excesivă şi severă a propriului corp. Creşterea masei musculare poate fi văzută ca un fel de „megarexie „ şi astfel obsesia creşterii masei musculare este de fapt cealaltă parte a aceeaşi probleme. dăunătoare organismului.boală mentală caracterizată prin repulsie faţă de alimente. pentru a trăi nu are doar dorinţe şi nevoi contextuale istorice şi culturale ci şi numeroase nevoi şi dorinţe sociale. sunt considerate persoane cu comportament patologic cauzat de ideea greşită despre imaginea corpului perfect. nu sunt numai negative ci şi periculoase. Bodybuilderii şi persoanele anorexice îşi modelează propriile corpuri pentru a fi acceptaţi şi îşi folosesc propriile corpuri ca o modalitate de a-şi controla propriile vieţi. În acest sens comportamentul lor este exact opusul anorexicilor. Rezultatul este pierderea identităţii personale şi o goliciune interioară pe care nimeni nu o poate satisface. modelele pot fi diferite în funcţie de deosebirile dintre culturi şi societăţi. în care se poare citi.În cazul celei de a doua categorii de indivizi. Adevăratul scop a bodybuilderilor şi a anorexicilor este puterea de control asupra propriului corp şi dorinţa acestora de a stârni admiraţia celorlalţi. cu oroare. În astfel de context anorexicii vor să piardă din greutate fără să aibă importanţă cât sunt de slabi. se ajunge uneori la diete stricte şi la antrenamente severe. argumentarea necesităţii construcţiei sociale a corpului. Aşa cum persoanele anorexice vor să scadă în greutate fără să aibă importanţă starea corpul lor.boală mentală caracterizată prin practicarea în exces a exerciţiilor fizice asociate cu consumul de anabolizante şi prin pierderea controlului de sine în scopul câştigării corpolenţei. Cu toate că aceste consecinţe privesc o mică parte a populaţiei. triumful suferinţei.corpolenţa excesivă . Persoanele care cad victimă unei astfel de situaţii.

Care sportivi sunt situaţi între tipul somatic mezomorf şi endomorf ? a) b) Raspunsuri curs IX 1.Persoanele anorexice şi bodybulderi trebuie să fie ajutaţi prin psihanaliză să-şi dezvolte percepţia corectă a propriei corporalităţi. 3. 4. b. d) preferă sporturile de echipă. să ne influenţăm corpul şi să-l schimbăm în funcţie de cerinţele societăţii contemporane. şolduri înguste. g. a . d. e) muncesc din greu la antrenament. a. Aceste fenomene au în comun ideea că trupul nostru natural este ceva imperfect care nu poate fi acceptat aşa cum este. f. Psihanaliştii se străduiesc să creeze medii de reabilitare emoţională unde nevoile să fie pe de-a întregul acceptate şi recunoscute. Întrebări curs IX SPORTUL ŞI PERSONALITATEA 1. d.halterofilii. h) le plac sporturile cu multă acţiune. b . 3. 2. 2.h. f) se bucură de competiţii importante. fără să afecteze integritatea psihică şi fizică a individului. b) mult ţesut adipos depus pe coapse şi braţe. f. g) nu le plac sporturile care implică contact fizic. dar numai în măsura în care. b) agreează agitaţia. Ce înseamnă tipul somatic ectomorf ? a) umeri largi. b) efectuează bine exerciţii complicate. Opinia noastră este că trebuie să ne controlăm. unde nevoile şi apetiturile fizice pot fi cunoscute şi acceptate ca şi senzaţii proprii.luptătorii. f) au toleranţă scăzută la durere. g) devin nervoşi înainte de competiţii importante. Alegeţi dintre trăsăturile enumerate mai jos cele specifice tipului de personalitate introvertit: a) nu agrează agitaţia. c) nu agreează agitaţia. d) se plictisec la antrenament. Alegeţi dintre trăsăturile enumerate mai jos cele specifice tipului de personalitate extrovertit: a) preferă sporturile individuale. c) devin nerăbdători când practică exerciţii complicate. h. c) glezne şi încheieturi subţiri. consecinţele acestui lucru sunt constructive. e) au toleranţă ridicată la durere. b. 107 . 4. d) torace şi abdomen îngust. h) apreciază sporturile care implică mai puţin dinamism.

el munceşte mai mult şi rezultatele sunt mai bune. Atitudinea sportivului faţă de antrenament este foarte importantă. Bucureşti. care permit efectuarea cu rezultate bune a activităţii.Dicţionar de neologisme. vârsta este mai puţin importantă decât experienţa. Performanţele sunt mai bune dacă există această corespondenţă. Factori psihologici (mentali) Personalitatea: defineşte ansamblul sistemic şi deosebit de complex al trăsăturilor caracteristice ale omului concret în ceea ce are el original. Este interzisă folosirea lor de către sportivi. Temperamentul este latura personalităţii umane care exprimă caracteristica sa generală de energie şi dinamică. Unele sporturi sunt mai adecvate unui anumit tip de personalitate. Caracterul este „nucleul” personalităţii şi are drept caracteristici: constanţa. Vârsta: Dacă activitatea depinde de forţă şi viteză. Compoziţia tisulară a corpului: Persoanele supraponderale suportă o greutate excesivă. Contează ce şi când mănâncă un sportiv înaintea unei competiţii. El trebuie sa atingă un nivel optim de pregătire psihică. Un somn bun este esenţial înaintea unei competiţii. 10. Atitudinea reprezintă componenta fundamentală a caracterului . aptitude).1.33 108 . cu atât performanţa este mai bună. Factori fiziologici 10.Curs X FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PERFORMANŢA 10. Aceasta afectează negativ performanţa. „Când vorbim despre personalitate ne referim la faptul că ea cuprinde: aptitudini. În strânsă legătură cu atitudinea este motivaţia. Bucureşti. Condiţia fizică influenţează direct proporţional performanţa.”109 Aptitudinea . pg. 109 Gheorghina Haneş (1991).3.33 110 Epuran M. temperament şi caracter”. Nu se recomandă o masă consistentă.(cf. performanţele vor fi sub nivelul scontat.110 Aptitudinea – ca însuşire complexă a personalităţii – presupune o structură de procese fizice şi psihice organizate. Editura Ştiinţifică.2. Oboseala: Reduce nivelul performanţei. Constituţia: Performanţele vor fi mai bune într-un domeniu care corespunde tipului somatic sau constituţiei fizice a sportivului. care la rândul ei influenţează condiţia fizică.1. acestea vor fi agravate. Pentru unele activităţi (golf). destoinicie.fr. pricepere. relativ stabil şi îl deosebeşte de alţi oameni. dispoziţie naturală. Drogurile: Alcoolul şi tutunul afectează performanţa. Anumite droguri îmbunătăţesc performanţa pe termen scurt. În funcţie de această atitudine va avea rezultate bune sau slabe. Factori psihologici (mentali) 10. forţa de manifestare – în lumina unor atitudini şi consecvenţa.. Boala şi leziunile: Sportul nu se practică în condiţii de boală sau leziune. (1993). Psihologie – Compediu. Condiţia fizică reprezintă nivelul superior al pregătirii fizice indispensabil valorificării optime a indicilor tehnici şi tactici ai sportivului în concurs.cu cât este mai mare. Folosirea noţiunii scoate în evidenţă de cele mai multe ori stadiul superior şi complex de pregătire a unui sportiv sau a unei echipe care coincide de obicei cu forma sportivă. performanţele vor fi mai bune la 25 decat la 45 de ani. Tensiunea psihică: Dacă sportivul este prea relaxat. Factori de mediu Performanţa în orice domeniu sportiv – depinde de o varietate de factori 10. Editura Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport. Motivaţia: Când sportivul este hotarât să obţină succesul. pg.2. Factori fiziologici „Aptitudinea – înclinare. individual. Dieta: Dieta afectează sănătatea. dar în timp afectează sănătatea.

Ambele sunt influenţate de mediul înconjurător. Poluarea -:Afectează plămânii. deci şi performanţa. performanţa va fi mai slabă – pentru sporturile care se desfăşoară în aer liber – vezi fotojos stânga. Întrebări curs X FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PERFORMANŢA 1. h) drogurile. d) e) f) g) tensiunea psihică. va fi dispneic (cu dificultăţi de respiraţie) şi ameţit –foto sus dreapta.Stresul: Stresul de orice cauză afectează performanţa – vezi desen. Aportul de oxigen din fiecare respiraţie este mai scăzut. . c) poluarea. Dacă sportivul nu este obişnuit cu aceste condiţii. Enumeraţi factorii care influenţează performanţa sportivă ? a) factorii fiziologici. c) constituţia. 10. d) – 5. h) stresul. mintea. b) factorii economici. se obţine performanţa optimă. mediul) interacţionează şi afectează performanţa. . Performanţa optim . Altitudinea: La altitudini mai mari aerul este rarefiat. b) altitudinea. 2. mai rece. c) temperamentul.Aceşti trei factori (corpul.Dacă cei trei factori sunt la parametrii maximi. c) factorii psihologici. mai vântoasă sau mai umedă decât de obicei. Completaţi factorii psihologici care influenţează performanţa sportivă ? a) b) aptitudinea. . Completaţi factorii fiziologici care influenţează performanţa sportivă ? a) b) condiţia fizică. d) e) f) g) dieta.Corpul şi mintea se influenţează reciproc. d) factorii de mediu. 3.3. Factori de mediu Vremea: Dacă vremea este mai caldă. Observaţi care este factorul comun celor două grupe? Răspunsuri curs X FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PERFORMANŢA 109 . Completaţi factorii de mediu care influenţează performanţa sportivă ? a) vremea. 4.

a. a – aptitudinea.oboseala. 5. aptitudinea (2 . d – caracterul. d – performanţa sporivă. c. 2. 3 .f . e – atitudinea. d – vârsta. 3. a – personalitatea. 4.1. a.compoziţia tisulară. f – motivaţia.b) 110 . d. e .

poate aplica selectiv tehnicile de refacere. după „Terminologia educaţiei fizice şi sportului”. Antrenament psihotonic (noţiunea superioară – antrenament) – înţelesul principal = este un gen de antrenament care constă dintr-un ansamblu de procedee bazate pe principiul reglării conştiente a tonusului muscular în vederea optimizării stării psihice a sportivilor. -tehnica relaxării progresive (Ed. Observaţii: Efectele sunt condiţionate de experienţa sportivului.H. Primele SPA au aparut în 1926 dupa modelul celui existent în oraşul 111 112 Nicu Alexe.reprezintă partea componentă a procesului de antrenament care combină ansamblul mijloacelor naturale sau artificiale din mediul intern sau extern. cât şi extrinseci.3. Sinonime: antrenament în (prin) reprezentare.113 „Day Spa Center" .2. Fazele oboselii 11.. -tehnica antrenamentului psihofiziologic (Ajuriaguerra). a greutăţii membrelor. op cit. antrenament autogen.111 Antrenament ideomotor (noţiunea superioară – antrenament) . op cit. Observaţii: Conţinutul antrenamentului autogen este format dintr-un fond de exerciţii care permit controlul şi perceperea gradului de contracţie a muşchilor.(Nicu Alexe şi Colab.4. imobilizare. 360-361 113 Nicu Alexe. pg. din relaxarea musculară şi controlul unor funcţii vegetative realizate prin intermediul anumitor formule autosugestive. Observaţii: În practică există mai multe tehnici de reglare a tonusului: -tehnica antrenamentului autogen (I. Refacerea este un proces multidimensional care depinde atât de factori intrinseci. Antrenamentul ideomotor se aplică când sportivul nu are posibilitatea de lucru practic (accident. Jacobson). Mijloace de refacere 11. a temperaturii unor regiuni ale corpului şi a funcţiilor cardiace şi respiratorii. Schulz). Dintre tipurile de antrenament care au legături cu refacerae definim în continuare următoarele trei tipuri: antrenament psihotonic. -tehnica reglării active a tonusului (De Winter).înţelesul principal = este genul de antrenament care constă din exersarea mentală a mişcărilor cu ajutorul reprezentării acestora. . Definiţia oboselii 11.înţelesul principal = metodă de antrenament care constă. Antrenorul care conştientizează aceşti factori.1974). călătorie) sau când urmăreşte o economisire a eforturilor sale.ALTERMED Conceptul "Day Spa Center" s-a impus în ultimii ani prin gama de servicii "revitalizante" oferite. op cit. Refacerea după efortul fizic 11. corectitudinea. precizia şi complexitatea reprezentărilor.Curs XI REFACEREA DUPĂ EFORT 11. precum şi de numărul. care înţelege procesele fiziologice şi disciplina căreia trebuie să i se supună sportivul.. antrenament ideomotor. 366-367 111 . Definirea celor mai importante noţiuni ale acestui capitol se poate citi mai jos. Definiţia şi factorii care influenţează refacerea 11.5. 358-359 Nicu Alexe. Sinonime: Antrenament de relaxare. pg.112 Antrenament autogen (noţionea superioară – antrenament) .1. în principal.1. Iniţierea în tehnica antrenamentului psihotonic necesită un timp relativ îndelungat (de ordinul lunilor) şi reclamă supravegherea medico-psihologică. utilizate dirijat şi raţional în scopul accelerării proceselor de reconstituire a homeostaziei organismului la nivelul anterior stresului de antrenament sau chiar să fie depăşit prin supracompensare.. Definiţia şi factorii care influenţează refacerea Refacerea (reechilibrarea sau recondiţionarea biologică) . pg.

Această scădere a metabolismului grăsimilor s-ar putea datora vasoconstricţiei din ţesutul adipos şi vasoconstricţiei. atunci când se doreşte o vindecare de durată. unde bogaţia de ape minerale şi termale curative i-au permis să devină un model de urmat. fizioterapie. sentimente negative. ard caloriile şi remodelează corpul stimulând scăderea în greutate. cu o gamă largă de proceduri şi tratamente de estetică facială şi corporală. cei sub 18 ani necesită perioade de odihnă mai lungi între eforturi pentru a facilita supracompensarea. Astăzi centrele Day-SPA din marile oraşe europene şi nu numai. experienţe şi priorităţi noi". creierul fiind ordonatorul principal al acestor funcţii. dorinţa de a înlătura tot ceea ce produce frustrare şi amânare. deoarece scăderea amplitudinii mişcărilor din cauza fie a ţesutului miofacial încordat. Un sportiv care se antrenează pentru anduranţă va avea un ritm de refacere mai scăzut decât unul care se antrenează pentru viteză de sprint. numărul centrelor SPA s-a dublat.implicit tipul de sistem energetic la care apelează sportivul (predominant aerob sau predominant anaerob) influenţează ritmul de refacere. a) vârsta . Reduce nivelul stresului. creier. în care psihicul este integratorul tuturor funcţiilor comportamentului şi tuturor ariilor de conflict. împachetări cu alge şi nămoluri marine. trup şi suflet). Cu aportul cadrelor medicale. eliminând pe cât posibil medicaţia alopată. stimulează circulaţia. Statisticile Asociatiei Internationale SPA (ISPA) arată că numai în SUA din 1994 până în 1999. terapia durerii. (Olivea Dewhurst Maddock) Conceptul "noua medicină" presupune luarea în considerare a întregului (mind body & spirit-minte. Ryke Gerard Hamer pune la baza conceptului "noua medicină" principiile universale biologice şi interacţiunea dintre cele trei nivele din care este compusă fiinţa umană: psihic. dintre care. regim alimentar dereglat. c) sexul . mai ales. în acord cu progresele ştiinţifice moderne. care se apropie de cele folosite în staţiunile balneo-climaterice. etc. poate afecta performanţa sportivă şi recuperarea. compromiţând astfel activitatea musculară generală. O alimentare săracă cu sânge circulant limitează alimentarea lor corespunzătoare cu nutrienţi şi oxigen. din cauza proprietăţii lor contractile.fibrele cu contracţie mai rapidă au tendinţa de a obosi mai repede decât fibrele cu contracţie mai lentă. datorită unei cantităţi mai mici de testosteron. 112 . e) libertatea de mişcare . sunt organizate pe principiile medicinii preventive şi curative. Dr. În procesul de vindecare pacientul însuşi contribuie împreună cu terapeutul la găsirea celor mai bune soluţii şi strategii în vederea eliminării conflictului care a generat afecţiunea. unele centre oferă şi o gamă largă de proceduri şi tratamente complementare pentru vindecarea unor afecţiuni. în special hormonul de creştere şi testosteronul. Exerciţiile fizice în condiţii de climă rece fac să crească rata de producere a lactatului la încărcături submaximale şi să scadă rimul metabolismului lipidelor. g) tipul de exerciţiu . balneoterapie. Medicina "corpurilor subtile". conţinind idei. b) experienţa .sportivii trecuţi de 25 de ani au nevoie de perioade de refacere mai lungi postantrenament decât sportivii mai tineri.sportivele tind către o rată mai lentă a refacerii datorită diferenţelor endocrine. ajută la detoxifierea şi curăţirea corpului şi formarea unui nou stil de viaţă. f) tipul de fibră musculară solicitat la antrenament . unde presiunea gazelor implicate în respiraţie este mai mică sau antrenamentele pe vreme extrem de rece care afectează producerea hormonilor regenerativi specifici. proceduri de relaxare. idei greşite. oferă servicii de estetică facială şi corporală. organe.SPA din Belgia. stil de viaţă nepotrivit şi de a accepta un spectru mai larg de răspunsuri.sportivii mai experimentaţi se vor reface mai repede pentru că au o adaptare fiziologică mult mai rapidă şi mişcarea lor este mai eficientă. Tratamentele în Centrele SPA ajută la revigorarea organismului şi relaxare. d) factorii de mediu . fie a aderenţelor localizate. Vindecarea se obţine prin deschidere către deplinătate. (medicina energetică) capătă în noul mileniu o noua abordare. de echilibrare funcţională şi psihologică a organismului.influenţează ritmul refacerii.printre aceştia se numără competiţiile la mari altitudini (peste 3000 m).

) pot influenţa în mod negativ refacerea. 8-10 minute după un duş sau la sfârşitul unei lecţii de antrenament şi 20-30 de minute sau mai mult după o baie fierbinte sau o saună. B. Masajul foloseşte manevre specifice (manuale. 11. antrenorul trebuie să evite să exprime sentimente negative (teamă. Stilul de viaţă afectează de obicei ritmul refacerii. l) diferenţele de fus orar . Printre simptome se includ indispoziţii. Sportivii au nevoie de 9-10 ore de somn.sauna.este manipularea sistematică a ţesuturilor moi ale corpului şi ajută la înlăturarea produselor toxice rezultate din metabolism. Odihna totală sau odihna pasivă . Se pot folosi mai multe metode pentru un somn relaxat: masaj.Odihna totală este principalul mijloc fiziologic pentru refacerea capacităţii de efort. 11. Gravitatea acestor simptome depinde de abilitatea de-a prestabili ritmurile organismului înainte de plecarea în călătorie. prieteni. fraţi. stresează pe alţii. scăderea nivelului hormonal şi tulburări de somn.2. Percepţia unor astfel de emoţii de către sportiv poate declanşa eliberarea cortisolului şi a altor hormoni legaţi de stres. din care peste 90% în timpul nopţii. de antrenament şi de revenire.pe toată durata pregătirii.1. tulburări digestive. Căldura sau termoterapia .afectează ritmul circadian al organismului. desincronizarea funcţiei renale. k) transferul de energie şi îndepărtarea produselor reziduale . la rândul său. grăsimile şi hidraţii de carbon sunt tot timpul cerute de metabolismul celular. Aceasta produce o serie de probleme psihologice care pot inhiba creşterea şi repararea ţesutului muscular. ajutate de reţelele de vase capilare. mese uşoare etc. pentru a furniza fiecărei celule lucrătoare mai întâi schimbul de gaze şi apoi elementele nutritive de la sistemul digestiv. Cele două tipuri de vase care îndeplinesc aceste funcţii sunt arterele şi venele. j) existenţa şi realimentarea cu micronutrienţi . Kinetoterapia sau odihna activă . lipsă de decizie) pentru că îl poate stresa pe sportiv. duc la creşterea tensiunii musculare. determină scăderea răspunsului inflamator sau a celui imunitar şi afectează coordonarea neuromusculară şi percepţia temporală trebuie să facă în aşa fel încât sportivii să nu se epuizeze fizic sau psihologic după primele etape eliminatorii ale competiţiilor cu mai multe curse sau jocuri. băi calde.2. permiţând eliminarea ei la suprafaţa acesteia. incertitudine. atât pentru formarea ATP-PC.un sportiv accidentat se va recupera cu dificultate din cauza nivelurilor înalte de hormoni catabolic. oboseală în timpul zilei. Masajul se poate împărţi în masaj de suprafaţă şi masaj în profunzime. soţi etc.Kinetoterapia se referă la eliminarea rapidă a produselor reziduale (acidul lactic) prin exerciţiul aerob moderat sau prin exerciţiul de întindere (stretching). mecanice sau electrice) în scopuri terapeutice şi poate fi localizat. Un sportiv poate fi masat 15-20 de minute înainte de antrenament (după încălzirea generală). 113 . tutun.sistemul circulator are două scopuri: să furnizeze nutrienţi pielii şi ţesuturilor şi să direcţioneze căldura din interiorul corpului către piele. Masajul . Mijloace terapeutice de refacere A. pierderea poftei de mâncare. preparate din ierburi.2.h) factorii psihologici .) sau obiceiurile proaste (alcool. i) rezolvarea traumatismelor locale acute şi a supraantrenamentului . cât şi pntru regenerarea ţesutului muscular deteriorat.sportivii cu condiţie fizică superioară prezintă un ritm mai rapid de refacere datorită eficienţei cu care organismul lor metabolizează hrana şi elimină reziduurile. Mijloace de refacere 11. Se caracterizează patru tipuri de masaj: intermediar. pregătitor. relaţiile tensionate cu partenerii de viaţă (părinţi. Modalităţile de încălzire au diferite forme: .2. regim alimentar şi produse farmaceutice cronobiotice prescrise. droguri etc.proteinele. direcţia călătoriei. vârsta. Ambii factori depind de sistemul circulator. care. Mijloace naturale de refacere A. B. tipul persoanei. concentrat pe o anumită zonă. numărul de fusuri orare traversate.

Crioterapia. Reflexoterapia vagală . Băile alternative . cei în care predomină fibrele cu contracţie rapidă şi unităţile tendinoase. În schimb. iritabilitatea şi durerile de cap. H. de la malul mării. în timpul sau după antrenament.antrenamentul sau odihna activă la altitudini subalpine (6001000 metri) poate favoriza refacerea. Antrenamentul la peste 4500 de metri poate face să crească semnificativ riscul răului de înălţime. La această altitudine presiunea atmosferică este redusă. în situaţia unor tulburări atmosferice. O măsură foarte importantă pentru sportivi o reprezintă împrospătarea continuă a aerului în vestiare şi săli de antrenament. Tratamentul trebuie să dureze cel puţin 30 de minute. Între 1300 şi 1650 de metri altitudine. de lângă cascade. în cazul reducerii valorii concentraţei de oxigen până la 75% se constată o slăbire a forţei. Terapia prin frig (crioterapia) .lămpile de căldură. iar la atingerea valorii de 70% apar stările depresive. Cura la altitudine . un tratament mai îndelungat având rezultate mai bune. mai ales cele ultraviolete. au o intensitate şi o durată mai lungă decât la înălţimi mai mici. alternarea vasoconstricţiei cu vasodilataţia penetrează ţesutul muscular la o adâncime superficială şi se potrivesc cel mai bine în cazul accidentărilor aflate în fază subacută. crescând nivelul oxigenului.această tehnică stimulează sistemul vegetativ parasimpatic 114 . păduri etc. trebuie aplicată imediat după antrenament. Pentru a depăşi reducerea saturaţiei de oxigen şi a acoperi deficitul.beneficiul cel mai căutat al terapiei prin frig este efectul analgezic (reducerea durerii) pe care îl are asupra ţesutului localizat. se recomandă să se aplice căldura de trei-patru ori mai mult decâ frigul. al metabolismului şi reducând în mod semnificativ spasmul muscular. alinarea durerii şi reducerea spasmului muscular sunt aproape imediate. La antrenamente. sportivii încep să resimtă efectele hipoxiei induse de altitudine. Terapia prin frig face să crească imediat fluxul sanguin.. Tulburările fluxului energiei din cauza unei alimentaţii incorecte sau a unui stres excedentar poate duce la probleme medicale grave. deasupra metalelor. Aeroterapia . F. timp de 15-20 minute. fibrelor sintetice şi echipamentelor electronice. Aeroterapia se poate realiza pe cale naturală (odihna activă la altitudini subalpine. se recomandă exerciţiile respiratorii. Ionii pozitivi apar în cazul mişcării aerului deasupra unor spaţii aride. în funcţie de adâncimea ţesutului în cauză. iar razele soarelui. ca şi în timpul pauzelor. apare o scădere a concentrării.băile alternative induc o acţiune de pompare în interiorul muşchiului. Oxigenoterapia . mersul prin parcuri. precum şi inhalaţia de oxigen înainte sau după competiţii ori antrenamente. D. numite meridianele corpului.baia de aburi. la întoarcerea de la altitudini mari nu se recomandă participarea la competiţii decât după 3-5 zile (pentru readaptare). Sportivii pot utiliza acupunctura înainte. Reflexoterapia . sportivii suferă de un deficit de oxigen de pe urma antrenamentului. depresia. E. I. umiditatea şi temperatura sunt scăzute. deşi poate dura câteva săptămâni pentru a putea beneficia pe deplin de pe urma tratamentului. . Antrenamentele la altitudini moderate (1800-300 de metri) pot face să crească concentraţia hemoglobinei în sânge cu aproximativ 1% pe săptămână. Acupunctura şi presopunctura ajută la refacerea fluxului corect al energiei. pentru a avea efect. Aerul de la munte. Deşi raportul între cele două modalităţi este variabil.adesea. C.acupunctura şi presopunctura: reflexoterapia provine dintr-o veche formă de medicină chinezească bazată pe fluxul de energii pe anumite canale. Zonele cele mai bune pentru crioterapie sunt cele care necesită cel mai lung timp de refacere: muşchii slabi. măresc capacitatea de lucru şi stimulează producerea imunoglobinei A. un mediu încărcat negativ favorizează refacerea rapidă a sistemelor circulator-respirator. un mediu încărcat pozitiv favorizează letargia. atunci când oxigenul scade la 85% din valoarea normală. G. . datorită combustibililor fosili.) sau artificială (cu ajutorul aparatelor producătoare de aeroioni negativi).în aer există particule încărcate pozitiv (aeroioni pozitivi) şi particule încărcate negativ (aeroioni negativi). în mod obişnuit.împachetările calde umede. de după furtuni cu ploaie este de-o încărcătură preponderent negativă din cauza prezenţei vaporilor de apă. promovând vindecarea şi armonia corpului.

cupru. Exerciţiile fizice pot determina rupturi microscopice ale fibrelor musculare.(sistemul nervos autonom) care reglează procesul de refacere a întregului organism prin excitarea sau inhibarea celulelor efectoare sau inervarea muşchiului neted şi cardiac. . potasiu sau magneziu sunt un lucru obişnuit. Înlăturarea acidului lactic Oxigenul înlătură acidul lactic din organism (proces numit refacerea deficitului de oxigen). el se poate concentra mai bine. ele trebuie reparate. D. 114 Bompa T. Sportivul poate avea o senzaţie reconfortantă.114 A. Refacerea prin alternarea activităţii de bază cu alte activităţi 11. Chemoterapia . Refacerea după efortul fizic Perioada de refacere a indicilor fiziologici care succed efortului fizic. seleniu. magneziu. dacă îşi pune pe faţă un posop cald sau stă cu ceafa în bătaia unui jet de aer cald. . sodiu. care funcţionează şi ca antioxidante.Vitaminele sunt o categorie de substanţe organice esenţiale.2.tehnici de relaxare neuromusculară.4. Când sportivul îşi reface sistemul nervos central. 115 . zinc. pierderile de minerale ca fier. revenind la valoarea normală pentru starea de repaus (se poate constata prin măsurarea pulsului). glandelor şi neuronilor gastrointestinali.3. Ritmul cardiac Ritmul cardiac scade. Aceasta se întâmplă cu atât mai repede. Mijloace psihologice de refacere Oboseala se localizează în sistemul nervos central. Presarea ultratoracică sau manevra Valsalva poate calma agitaţia cardiacă. inervarea nervului vag făcându-se la un nivel superficial. Meditaţia şi relaxarea – vezi foto. E şi K). reacţionează mai rapid şi cu mai multă putere la stimulii interni şi externi. Ele nu generează direct energie şi nu pot fi produse pe căi metabolice. Ulterior.sugestiile antrenorului. deci îşi măreşte capacitatea de efort. mangan. C. Mişcările de extensie ca parte a exerciţiului de relaxare diminuează contractură musculară.La sportivii care se antrenează în condiţii de climă umedă şi caldă. calciu. B. . .autosugestia. Vitaminele solubile în apă servesc ca enzime şi coenzime vitale pentru metabolizarea grăsimilor şi a hidraţilor de carbon.2. care devine mult mai intensă la sfârşitul unui antrenament solicitant.(2001) – pg. potasiu.antrenamentul psihotonic. de aceea alimentaţia lor trebuie suplinită cu aceste minerale. Vitaminele sunt solubile în apă (vitamina C şi B complex) sau în grăsimi (vitaminele A. sulf. . mai jos: 11. de regenerare şi echilibru fncţional. Procesul se desfăşoară mai rapid dacă se execută exerciţii de relaxare musculară. crom.39-40. trebuie să se acorde o atenţie deosebită refacerii neuropsihologice. execută deprinderile mai corect. „Corpul necesită o perioadă de timp pentru a se reface după efortul fizic. fluor. Refacerea musculară Muşchii pot suferi leziuni în timpul antrenamentului. având în vedere că refacerea celulei nervoase este de şapte ori mai lentă decât celula musculară.3. iod şi zinc. cu cât condiţia fizică este mai bună. de aceea trebuie obţinute din hrana zilnică. necesare reacţiilor generatoare de energie din corp. Poziţii de refacere din yoga. fosfor. fier. 11. În acest interval au loc modificări majore”.tehnici de relaxare neuropsihică. J. dar nu sunt înmagazinate în corp (se înmagazinează în ţesutul adipos doar cele solubile în grăsimi). Mineralele sunt substanţe anorganice prezente în hrană: calciu. clor.. Dispariţia contracturii şi a durerii necesită timp.

Observaţii: Pe baza acestor reguli se pot organiza şi condiţiona raporturile între efort.în faza iniţială sunt necesare pauze de 24-48 de ore între şedinţele de antrenament în scopul refacerii.A. poate avea loc diminuarea glicogenului hepatic. Refacerea depozitelor se realizează în timp. . unele greşeli tehnice Intensitate până la limta superioară epuizant foarte îmbujorată transpiraţie mare în partea inferioară a corpului proastă coordonare. Antrenament metabolic (noţiunea specifică – antrenament) .cât de solicitant este exerciţiul.dacă antrenamentele au loc zilnic. Bucureşti.cu cât condiţia fizică este mai bună. nesiguranţă tehnică. caracterizată prin scăderea potenţialului funcţional al organismului şi printr-o senzaţie subiectivă caracteristică”. Periodizare.N. lipsă de putere. lipsă de precizie şi exactitate Calitatea mişcării tehnice 115 Bompa T. pg. repaus. Depozitele de glicogen din muşchi sunt consumate în timpul exerciţiului fizic..condiţia fizică . .. . Observaţii: Acest tip de antrenament se referă la procesele de sinteză şi oxido-reducere de la nivelul ţesuturilor.chiar în perioadele de antrenament susţinut se recomandă o zi de odihnă pe săptămână. 98 116 . 11. zilele cu exerciţii grele trebuie să alterneze cu zilele în care se execută exerciţii mai uşoare. Definiţia oboselii „Oboseala reprezintă starea tranzitorie produsă de o activitate prelungită sau excesivă. De asemenea. (2001). Editura C. inconsecvenţă.F. multe greşeli tehnice Intensitate care este la limită sau o depăşeşte uşor epuizant paloare timp de câteva zile posibilă transpiraţie inconsecvenţă tehnică. imediat după încetarea efortului fizic.4. alimentaţie şi celelalte activităţi sociale ale sportivului. cu atât recuperarea este mai rapidă. Cât durează perioada de refacere? Perioada de refacere depinde de : . . teoria şi metodologia antrenamentului. de aceea vom defini în continuare sintagma: Regim de antrenament (noţiunea superioară – antrenament) – înţelesul principal = totalitatea regulilor care trebuie respectate de către sportiv în timpul pregătirii sale.115 Pentru a preîntâmpina oboseala avem nevoie de un regim ordonat zilnic de viaţă şi de antrenament.P. Se recomandă consumarea alimentelor bogate în amidon.D. Antrenament de mică intensitate Nivel de oboseală Culoarea pielii Transpiraţie scăzut uşor îmbujorată transpiraţie uşoară spre medie mişcări controlate Antrenament de intensitate optimă mare îmbujorată transpiraţie mare în partea superioară a corpului pierderea preciziei.înţelesul principal = expresie care indică efectele obţinute simultan la nivelul metabolismului intermediar în antrenamentul sportiv.

”116 Oboseala musculară este reducerea temporară a capacităţii funcţionale a muşchiului cauzată de contracţii frecvente sau prelungite. (2001). Editura C.teoria şi metodologia antrenamentului. poate îmbrăca aspecte patologice. Faza a II-a – oboseala manifestată (oboseala de sistem de lecţii) – determină scăderea capacităţii de efort şi este de regulă însoţită de refuzul de a continua activitatea în regimul planificat. reactivitate musculară scăzută. capaciate scăzută de muncă doreşte perioade de odihnă şi refacere mai lungi. atenţie maximă slabă capacitate de însuşire a elementelor tehnice. nervozitate. sportivul acuză oboseala musculară şi apoi oboseala psihică. Oboseala este un fenomen care însoţeşte în mod necesar antrenamentul şi este o condiţie a creşterii performanţei sportive..99 117 . lipsa puterii. activitate redusă) cu scopul îmbunătăţirii capacităţii de efort şi a performanţei. 11. Dragnea (1996) distinge două faze ale oboselii: •oboseala latentă (ascunsă) care se caracterizează prin scăderea rezervelor energetice din muşchi şi prin neeconomicitatea mişcării cauzată de oboseala SNC. Practica sportivă a demonstrat că după efectuarea unor eforturi prelungite sau intense. Oboseala latentă dispare prin refacerea rezervelor energetice din muşchii striaţi solicitaţi. Bucureşti. scăderea gradului de coordonare. Deci. Oboseala latentă este tipică pentru stările de oboseală din antrenament. mărirea ritmului cardiac lipsa dorinţei de antrenament a doua zi.5. Periodizarea . Oboseala latentă dispare o dată cu refacerea rezervelor energetice din grupele musculare solicitate. deşi ea este percepută acut de către sportiv.F. dureri de cap şi stomac. Oboseala manifestă este complexă şi nu poate fi depăşită în scurt timp. A.N. disconfort fizic. atitudine negativă faţă de cerinţele antrenamentului Statutul de antrenament şi sănătate îndeplineşte toate cerinţele antrenamentului Dorinţa de antrenament nerăbdător să se antreneze „Simptomele oboselii la anumite intensităţi. dureri musculare. dar trebuie să se evite ca aceasta să fie excesivă sau iraţională. antrenamentul produce stări de oboseală.Concentrare normală. senzaţie de vomă şi proastă dispoziţie nevoia de odihnă totală iraţionalitate.P. inconsecvenţă dureri musculare şi articulare. 116 Bompa T. În această viziune antrenamentul sportiv este o alternanţă între eforturi (cu apariţia oboselii) şi contraeforturi (cu repaus.. dacă nu este combătută. atenţie redusă slăbiciune musculară. În antrenamentul sportiv nu intervine numai oboseala musculară. Activitatea prelungită sau excesivă duce la scăderea capacităţii funcţionale a organismului. Oboseala musculară este privită de sportiv ca o stare de disconfort fiziologic în contextul oboselii psihice care.Fazele oboselii Faza I – oboseala latentă (ascunsă) – reprezintă forma tipică de oboseală de antrenament şi se caracterizează prin neeconomicitatea mişcărilor. Aceasta se manifestă printro senzaţie de disconfort şi epuizare în care rolul SNC şi al efortului psihic este hotărâtor. pg.A. incapabilitate de concentrare dificultăţi de somn. dar încă doreşte antrenamente concentrare redusă în timp.

Dacă ele nu sunt compensate prin procesele de repaus sau prin procedee de refacere după efort. Modificări funcţionale sunt: . creatinei din fibrele musculare către spaţiul extracelular.prelungirea perioadei refractare. .scăderea tensiunii.•oboseala manifestă determină scăderea capacităţii de efort şi refuzul de a continua activitatea în regimul planificat.scăderea amplitudinii contracţiei izotonice (devine lentă şi prelungită). în centrii nervoşi. Clasificarea oboselii După localizare: .regim de viaţă defectuos (nesportiv).acumularea de agenţi din catabolismul glucidic. A. monotonia antrenamentelor. la nivelul mecanismelor contractile şi la nivelul sistemului nervos central. această reacţie sfârşeşte prin a avea drept efect o creştere progresivă a rezervelor funcţionale consumate în timpul efortului.oboseală generală (la nivelul întregului organism) – vezi desenul .modificarea structurii proteinei contractile. dar el nu explică întrutotul fenomenul de adaptare la efort. . . ajungând să depăşească nivelul lor iniţial. . cu depolarizarea potasiului. Adaptabilitatea organismelor umane este condiţionată filogenetic şi evoluează genetic în ontogeneză.stresul de cantonament şi de competiţie. . . .excitabilitate scăzută.creşterea permeabilităţii sarcolemei. îndelungate şi greu de suportat. evoluţia ontogenetică ireversibilă a organismului se desfăşoară prin reacţii adaptabile. Pe fondul condiţionat filogenetic.prelungirea timpului de contracţie. lipidic.  Adaptabilitatea este o caracteristică a sistemelor deschise. pot obţine performanţe de excepţie. Repetându-se de mai multe ori prin antrenament. Ea este urmată de o reacţie compensatoare care tinde să anuleze dezechilibrul produs de încărcarea fizică. Cauzele apariţei oboselii . Aceste două faţete sunt faze normale ale oboselii. . B. care duce la întreruperea efortului. Modificările chimice din muşchi care apar în urma instalării oboselii sunt: .scăderea moderată a rezervelor de ATP. . 118 . în general reversibile. Modificări asupra organismului determinate de oboseală Modificările pot fi: funcţionale sau chimice. Veriga iniţială a oboselii nu este localizată în muşchi ci în SNC.scăderea stocului de fosfogen.proiectarea greşită a antrenamentului (eforturi maxime prea rapide după întrerupere. apare un fenomen patologic numit supraantrenament sau suprasolicitare. supradozarea volumului sau intensităţilor. Acest proces a fost numit supracompensare. Deci sportivii care prezintă la nivelul SNC o mare capacitate funcţională şi sunt foarte bine pregătiţi la toate componentele antrenamentului sportiv. . succesiunea stimulilor determină o variaţie a homeostaziei. . fosforului.stare de sănătate precară. .emoţii puternice. În aceste situaţii apare inhibiţia de protecţie a organismului. Se mai numeşte oboseală de sistem de lecţii şi necesită o perioadă mai lungă de timp pentru refacere. . premise ale stării de sănătate. În procesul de antrenament.dezechilibre la nivelul joncţiunii neuromusculare. Modificările adaptative ale organismului tind să aibă un caracter homeostazic. neglijarea refacerii imediate după efort). proteic.

. Acest sindrom se manifestă la un înalt nivel de individualizare şi se manifestă vizibil prin: •apariţia oboselii cronice.oboseală locală (la segmentele şi grupele musculare solicitate în efort). Periodizarea .uşoară.oboseală manifestă. După Modul de instalare: . pg. Sunt suficienţi sportivi care sunt subantrenaţi. Editura C. revine la o capacitate superioară de efort. atunci când încărcătura şi stimulii antrenamentului sunt Stimuli + Încărcătură antrenament SUPRACOMPENSARE Involuţie HOMEOSTAZIE Pierderea capacităţii de efort Refacere-Compensare c) repetate timp îndelungat în condiţii de refacere incompletă. simpatic şi parasimpatic.. Bucureşti. (2001). factorii fiziologici responsabili pentru efectele negative apărute în supraantrenament. •scăderea greutăţii corporale.N. . după anumite perioade de timp. Aşa cum am amintit. După mărime: . Atunci când încărcătura antrenamentului este prea intensă sau volumul lui nu este în concordanţă cu intensitatea.Perioada de refacere şi supracompensare este diferită. Apariţia efectelor supraantrenamentului este asociată cu funcţionarea defectuoasă a sistemului nervos. . hormonal şi imunitar. Totuşi.A.. •creşterea TA de repaus şi efort.. •performanţele individuale în scădere dramatică.mare. . dar din nefericire sunt destui care manifestă sindromul de supraantrenare. •pierderea poftei de mâncare.medie. Manifestările imediate ale disfuncţiei sistemului nervos simpatic pot fi observate prin: •creşterea FC de repaus. în funcţie de orientarea efortului şi de rezervele energetice utilizate în efort: b) Supracompensarea negativă: situaţiile nedorite de apariţie a supraantrenamentului. echilibrul anabolism-catabolism din organism este perturbat în sensul că procesele catabolice predomină şi duc la epuizare. iar prin stimuli de refacere.teoria şi metodologia antrenamentului.P.F. responsabilitatea acestor efecte este identificată de către specialişti prin alterarea funcţiilor sistemului nervos.oboseală latentă (ascunsă). 117 Bompa T.125 119 . În prezent cauzele supraantrenamentului (overtraining) nu sunt pe deplin cunoscute. nu sunt pe deplin identificaţi.excesivă (supraantrenamentul ) Bompa (2002)117 identifică mai multe tipuri de supracompensare: a) Supracompensarea pozitivă: situaţiile când în urma unor stimuli şi încărcături de antrenament (unice sau repetate) organismul sportivului este epuizat.

•tulburări de somn; •stabilitate emoţională; •metabolism bazal ridicat. În cazul funcţionării disarmonice a sistemului nervos parasimpatic, sportivul prezintă o serie de manifestări paradoxale faţă de efort: • apariţia imediată a oboselii; • scăderea FC de repaus; • revenirea prea rapidă a FC după efort; • scăderea TA de repaus. Măsurarea compoziţiei sângelui în perioada efortului şi identificarea hormonilor, care prin creşterea sau descreşterea cantităţii lor în sânge pot duce la efecte nedorite de supraantrenament este o operaţiune costisitoare. În urma stresului prelungit creşte cantitatea de cortisol şi scade cantitatea de testosteron şi tiroxină din sânge. Riscurile de îmbolnăvire (infecţii respiratorii) în perioada supraantrenamentului sunt mai mari prin scăderea eficienţei sistemului imunitar. Buna funcţionare a sistemului imunitar este stimulată de eforturile moderate. În cazul sedentarismului şi mai ales în cazurile de supraantrenament riscul îmbolnăvirilor creşte cu 100%. Predicţia apariţiei şi a evitării sindromului de supraantrenament este o operaţiune complexă unde antrenorul şi medicul au un rol determinant. Pentru a evita apariţia acestui sindrom, este necesară parcurgerea următoarelor demersuri: • un proiect de pregătire colectivă şi individuală minuţios întocmit, cu toate obiectivele corect definite, în funcţie de resursele umane, materiale, organizare managerială şi motivaţia sportivilor • identificarea mijloacelor standardizate de pregătire pentru un ciclu de antrenamente; • cuantificarea (în funcţie de ramura sportivă practicată) a volumului, intensităţii, complexităţii şi densităţii din antrenamentele programate şi asocierea lor cu mijloacele de refacere; • elaborarea unor fişe individuale de pregătire şi control; • stabilirea instrumentelor de evaluare din antrenament şi competiţie; • colaborarea permanentă cu medicul, psihologul şi fizioterapeutul formaţiei de pregătire sportivă. Aplicarea corectă a acestor demersuri metodice este corelată cu următoarele patru grupe de semnale care ar putea diagnostica instalarea sindromului de supraantrenament: •Schimbarea cantităţilor de enzime şi hormoni din sânge şi celule (scăderi sau acumulări diferite de stările normale). Aceste semnale pot fi identificate cu mijloace relativ costisitoare; • Creşterea consumului de O2 stabilit pentru tipuri concrete de efort, fapt care indică sscăderea eficienţei de lucru; •Electrocardiograma care indică neadaptări ale cordului pentru efort. Aceste date se pot obţine relativ uşor cu ajutorul medicului specializat; •Creşterea FC cardiace de efort şi a cantităţii de acid lactic din sânge, stabilită anterior pentru un anumit tip de efort standard. d) Supracompensarea nulă: se produce atunci când se aplică un stimul sau o încărcătură de antrenament la un sportiv refăcut, dar nu suficient pentru a produce o supracompensare. Acest tip de supracompensare este aplicat în perioada „menţinerii formei sportive sau a capacităţii de efort". În mod cert nu se poate aplica pe perioade lungi de pregătire, dar acest tip de supracompensare diferă de la sport la sport sau de la individ la individ. Menţinerea formei sportive la un tenisman diferă de supracompensarea nulă a halterofilului sau a maratonistului.

120

e) Supracompensarea de efecte cumulate: se produce când aplicăm stimuli şi
încărcături repetate în condiţii de refacere incompletă după antrenamentul precedent, în continuare, oboseala acumulată fiind eliminată printr-o refacere prelungită. Acest tip de supracompensare este foarte des întâlnită în microciclurile de pregătire (3 - 4 zile sau un ciclu săptămânal de pregătire) unde, după o succesiune de 6 - 10 antrenamente în care refacerea după efort este incompletă, se aplică "antrenamente de refacere" pentru obţinerea unei supracompensări pozitive. Ciclul repetabil la care este supus organismul sportivului în efortul din antrenamente şi competiţii este cuprins în următoarea paradigmă: încărcătura (stimulii) antrenamentului sau competiţia - prestaţie eficientă conform valorilor acumulate - apariţia oboselii - continuarea activităţii (sau întreruperea ei) - apariţia epuizării - întreruperea temporară a activităţii odihnă şi aplicarea mijloacelor de refacere - obţinerea unei forme de supracompensare angrenarea într-un nou ciclu de pregătire şi competiţii. Repetarea acestor cicluri pot duce la fenomenul de adaptare al organismului la efort. Dinamica de adaptare la efort prezintă trei aspecte: • Supracompensarea – prin creşterea rezervelor energetice şi a activităţii enzimatice care utilizează energia; • mai bună coordonare a funcţiilor neurovegetative (cardio-respiratorii, neurohormonale); • mai bună coordonare neuromusculară în organizarea generală a mişcării. Realitatea este că mecanismul adaptării în materie de mare performanţă este insuficient cunoscut, datorită lipsei de cercetări ştiinţifice în acest sens. Sunt identificate două tipologii fundamentale de adaptare la efort: 1. Subiecţi capabili de adaptări rapide dar de scurtă durată (puternici), care răspund la un spectru înalt de stimuli: ideali pentru sporturile de forţă şI viteză. 2. Subiecţi mai puţin rezistenţi la fluctuaţiile stimulului, dar capabili de a suporta încărcături prelungite şi dotaţi cu o mare capacitate de refacere: ideali pentru jocurile sportive şi sporturile de luptă. Adaptarea în antrenament se realizează printr-o serie de trăsături determinate de particularităţile ramurilor de sport practicate, de durata sau vechimea în sport, starea de sănătate sau frecvenţa antrenamentelor. Trăsături ale adaptării118 1. Amplitudinea sau plasticitatea adaptării. Diferenţa dintre nivelul iniţial şi cel final al adaptării reprezintă amplitudinea (A = nivelul maxim – nivelul de repaus). 2. Eficienţa – economicitatea adaptării. „Sinteza proteică de adaptare” este instrumentul principal al adaptării la diferite tipuri de activitate musculară. Deci, exerciţiul fizic care este principalul mijloc prin care se realizează adaptarea , este eficient în cazul contribuţiei la modificările pozitive metabolice la nivel celular. 3. Întinderea sau durata care se referă la timpul cât persistă adaptarea. 4. Ascendenţa sau evoluţia adaptării este influenţată fundamental de ontogeneză şi are un caracter aciclic şi în salturi. Organismul uman are limite de adaptare la stimulii de mediu foarte mari şi această adaptare variază în funcţie de vârstă. Fiecare ciclu de adaptare trebuie să înceapă cu o solicitare prin stres, cu unde de şoc urmate de perioade de refacere. 5. Specificitatea adaptării determinată de aparatul aptitudinal şi receptivitatea aparatului genetic al celulei faţă de influenţele mediului. În funcţie de reacţiile umane se pot crea în timpul selecţiei grupe tipologice (tip de semifondist, tip de sprinter, tip de înaintaş, de mijlocaş, tip de forţă, etc.) 6. Receptivitatea individuală. Fiecare individ este o entitate, iar adaptarea apare în acest contact ca un proces bazat pe modul de transmitere a informaţiei către aparatul genetic al celulei şi reacţia acesteia la stres. Se evidenţează trei niveluri ale procesului de adaptare: a) adaptare genetică - puterea adaptativă generală cu care se naşte individul;
118

Rusu Flavia (2008) – Note de curs Fitness, multiplicat UBB, Cluj - Napoca

121

b) adaptare epigenetică - reprezintă potenţialul adaptativ aplicabil la condiţiile date; c) adaptarea metabolică sau potenţialul adaptativ dobândit prin antrenament, care se foloseşte atâta timp câtă vreme se lucrează la „întreţinerea” lui. Întrebări curs XI REFACEREA DUPĂ EFORT ŞI OBOSEALĂ 1. Ce este antrenamentul psihoton ? 2. Ce este antrenamentul ideomotor ? 3. Ce este antrenamentul autogen ? 4. Enumeraţi mijloacele de refacere? a) b) terapeutice; c) d) prin alternarea activităţilor de bază cu alte actvităţi. 5.Care sunt mijloacele terapeutice de refacere ? a) b) c) d) băile alternative; e) f) aeroterapia; g) cura la altitudine; h) i) - chemoterapia. 6. Care sunt componentele refacerii după efortul fizic? a) b) înlăturarea acidului lactic; c) musculară; d) 7. Oboseala este o stare tranzitorie produsă de: a) b) de o activitate excesivă; c) d) se caracterizează printr-o senzaţie subiectivă caracteristică. 8. Cauzele apariţiei oboselii: a) b) c) stresul de cantonament şi de competiţie; d) dezechilibru la nivelul joncţiunii neuromusculare, la nivelul mecanismelor contractile şi la nivelul sistemului nervos central (SNC); e) f) 9. Clasificarea oboselii după: a) b) modul de instalare: (latentă) ascunsă, manifestă; c) Răspunsuri curs XI REFACEREA DUPĂ EFORT ŞI OBOSEALĂ 1. Antrenamentul psihoton – este reglarea conştientă a tonusului muscular 2. Antrenamentul ideomotor – este exersarea mentală a mişcării cu ajutorul reprezentărilor acestora. 3. Antrenamentul autogen – este relaxarea musculară şi controlul unor funcţii vegetative

122

a – proiectarea greşită a antrenamentului.obiecte folosite în comun: sticlă de băut folosită în comun. microbi. . c – mijloacele psihologice de refacere. a . scuipat.mijloacele naturale de refacere. obiective. .5. cu randament ridicat. strănut. Dieta echilibrată 12. Bazele sportive.6.oxigenoterapia. mare excesivă) Curs XII ASPECTE ALE PREGĂTIRII EDUCAŢIONALE: NOŢIUNI DE IGIENĂ SPORTIVĂ.1. 8. c – caracterizată prin scăderea potenţialului funcţional al organismului.ritmul cardiac. soare). Greutatea corporală şi controlul greutăţii 12. 5. .4. bacili) care pot influenţa favorabil sau nefavorabil sănătatea.terapia prin frig (crioterapia) e . măsuri igienice şi măsuri de prevenire Definiţie: Igiena este o disciplină care studiază păstrarea şi întărirea sănătăţii omului.7.indivizi (animale) bolnave . a – după localizare (generală. biologic şi sociali). f – stare de sănătate precară. Definiţie. .1. Măsuri igienice: . aer. Definiţie.tuse. Atât în menţinerea sănătăţii. . igienizare. dezinsecţii. (2004 ) Obiective: a) Studierea factorilor de mediu fizic extern (apă. fizic şi intelectual.igienă necorespunzătoare.izolarea bolnavilor. 9.Zamora E. h – reflexoterapia. Măsuri de prevenire: . ai mediului social (condiţii de viaţă) şi ai celui biologic (viruşi. aglomeraţia. 4. c. deratizări. 6. ALIMENTAŢIA ŞI SPORTUL 12. 7. b – căldura sau termoterapia. b – emoţii puternice îndelungate şi greu de suportat.depozitele de glicogen.realizate prin intermediul unor formule autosugestive. e – regim de viaţă defectos (nesportiv). chimici. c.instalaţii sanitare defecte. locală).după mărime (uşoară. a .contact direct. şi colaboratorii. instalalţiile şi materialele sportive şi igiena acestora 12. 123 .recipiente de gunoi.Cunoaşterea şi izolarea surselor de infecţie: .3.Cunoaşterea şi izolarea căilor de transmitere a agenţilor infecţioşi: .îndepărtarea surselor.2.aerisire.dezinfecţii. Starea de sănătate este starea stabilă de confort fizic şi psihic. obiective. Principiile alimentare 12. a – de o activitate prelungită. Susţinătoare de efort şi substanţe nutritive necesare corpului 12. a – masajul. spălare. măsuri igienice şi măsuri de prevenire 12.rolul ei în alimentaţia sportivă 12. . medie. d. . . b) Adoptarea unor măsuri în vederea reducerii sau eliminării factorilor nocivi şi promovarea factorilor sanogeni. Raţia alimentară . . cât şi în apariţia stării de boală intervin factori interni (genetici) şi externi (de mediu cum ar fi cei fizici.

12. opresc efectele nefavorabile ale vântului şi prafului. compactă. patinoare. în cazul lipsei lor.pereţii netezi. săli de forţă moderne. . 2. . suprafeţele terenurilor. Acestea pot fi baze sportive deschise (în aer liber) şi baze sportive închise (săli şi bazine acoperite). spaţii de protecţie. a regimului zilnic de activitate etc.stadioane. arbori. gaze. duşuri. fără pericol de accident. cabinet pentru arbitri. vestiare.1. săli de conferinţe.suprafeţele de concurs (teren. .vaccinare.orientare N-S. . Nu este lipsită de interes plasarea în preajma bazelor sportive a unor spaţii comerciale cu specific alimentar care să îndeplinească condiţiile tehnico-sanitare. instalalţiile şi materialele sportive şi igiena acestora 12. etc. a echipamentului. Orientarea terenurilor se recomandă a fi facută de aşa fel încât axul longitudinal să aibă orientarea nord-sud. care creează repere importante pentru sportivi. nepoluantă.sursă de apă curentă şi evacuare a apei uzate. bazine. factori limitativi în obşinerea unor rezultate de nivel ridicat. Bazele sportive deschise: . deservind diferite categorii de sportivi. anexele şi instalaţiile necesare care servesc practicării diferitelor ramuri de sport. astfel ca lumina să cadă din lateral. etc. În funcţie de specificul ramurilor de sport. Pentru activitatea sportivă de performanţă.suprafaţă de joc plană.2. pistă. artificială (aer condiţionat) 3. 124 .igiena bazelor sportive. fără să deranjeze sportivii în timpul activităţii.încălzire uniformă. . . Bazele sportive. nealunecoasă. instalalţiilor şi materialelor sportive A. culori deschise.căi de acces şi comunicare. care pot oferi sportivilor cât şi celorlalţi participanţi produse (în special lichide) care pot constitui primele măsuri de rehidratare a organismului după eforturile depuse. Amenajarea şi întreţinerea bazelor sportive Bazele sportive reprezintă construcţii sau amenajări speciale cu terenurile. cabinet pentru antrenori (dotat cu aparatură audio-vizuală).2.) Pentru efectul lor benefic. zone industriale.săli. depozit de materiale. malul apelor. . . săli de masaj. sectoare de sărituri şi aruncări) netede. iluminatul şi căldura trebuie să respecte normele de reglementare specifice pentru desfăşurarea la un nivel corespunzător a pregătirii sportive şi a activităţii competiţionale. depozite de gunoaie.iluminatul natural (geamuri) şi artificiali (neon). tribune pentru spectatori.amplasate în parcuri. Astfel. aparatura şi instalaţiile sportive. saună. grupuri sanitare. săli de odihnă. a instalaţiilor şi materialelor. curate. . ale fumului şi zgomotelor. netedă. bazele sportive trebuie să fie deservite de săli de încălzire. Baze sportive închise: . cabinet medico-sportiv. 12. cât şi sanitar în special cele plasate în aer liber trebuie să fie înconjurate de spaţii verzi. atât din punct de vedere ambiental. Igiena bazelor.2.. individuală.2. terenuri. Amplasarea şi construirea bazelor sportive trebuie să se realizeze ţinând cont de următoarele condiţii sanitare şi tehnice: Solul să fie sănătos din punct de vedere al constituţiei şi al plasării lui la depărtare de surse nocive (fum.ventilaţie naturală. Bazele sportive Clasificarea bazelor sportive: 1. . . nivelul dotărilor materiale poate deveni. Bazele sportive se deosebesc între ele prin calitatea şi nivelul lor de dotare. staţii audio. etc. Anexele sociale şi sanitare a) Anexele sociale: – vestiare.

utilizarea pudrei de talc împotriva transpiraţiei. . Trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . .spălarea picioarelor şi ciorapilor după antrenamentul sportiv. nici un buton nu trebuie să lipsească de la ghetele de rugby.să fie schimbată după antrenament.să fie solidă. Părul lung se leagă în coadă. Se alege costumul adecvat. fotbal.schimbată după antrenament. .grosime-densitate.să aibă talpa maleabilă şi aderentă la sol. . încălţămintea corespunzătoare este foarte importantă.să fie specifică ramurii sau disciplinei sportive şi condiţiilor în care se desfăşoară efortul (atletism. etc. Igiena îmbrăcămintei: echipamentul creează un microclimat favorabil proceselor fiziologice şi protejează organismul de factorii de mediu agresivi.să fie uşoară şi comodă. cuiere. dacă sportul practicat implică astfel de echipament. asigurate).). . alcool sanitar.să fie comodă şi de culoare adecvată. Îmbrăcămintea trebuie să aibă următoarele proprietăţi: . anotimpului şi activităţii. Igiena instalaţiilor şi materialelor Măsuri de igienă: . .să încălzească uniform părţile corpului. Echipamentul trebuie să fie bine întreţinut.). usor lavabilă. Măsuri de igienă: . traumatisme.se recomandă folosirea alternativă a două perechi.permeabilitate-impermeabilitate. Igiena încălţămintei: Încăţămintea are rol de protecţie a picioarelor faţă de asperităţile terenului. mobilier (lavabile).suprafeţele de lucru cu suprafaţă mare de contact cu pielea (la lupte). fişete. .să corespundă formei şi dimensiunii labei piciorului. . Igiena echipamentului Echipamentul sportiv este compus din: . Nu trebuie uitate apărătoarele pentru gură sau tibie. Nu se poartă bijuterii sau ceasuri care se agaţă de haine sau echipament.verificarea integrităţii instalaţiilor (bine fixate.toalete faianţate. frig şi umezeală. .duşuri. b) Anexele sanitare: . . volei.să aibă talpa interioară detaşabilă. . economică.spălată după fiecare antrenament (zilnic).să corespundă climei.îmbrăcăminte. 4.chiuvete. . De exemplu. Măsuri de igienă: . cloramină.cea care ia contact cu pielea să fie din bumbac. .aparatura folosită dezinfectată după utilizare.banchete. . dezinfectate după fiecare antrenament (detergenţi. . Pentru sporturi cum este handbalul unghiile de la degete trebuie tăiate scurt. etc. Igiena individuală Igiena individuală stabileşte reguli pentru păstrarea sănătăţii prin: 125 . . Îmbrăcămintea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: ..să absoarbă transpiraţia.maleabilitate.încălţăminte. . să permită aerisirea. . .

”119 Picior de atlet Verucile Negi plaţi care apar pe O ciupercă care provoacă crăparea pielii între Ce reprezintă talpa picioarelor. întărită. săruri de amoniu şi alţi produşi reziduali. Unguentul sau plasturele Cum se Spray. monturile şi băşicile Încălţămintea prea srâmtă poate cauza bătături. . seara şi după fiecare antrenament. Recapitulări prin diagrame. Iniţial sudoarea este inodoră. în termoreglare (frig-cald) şi nu în ultimul rând rol de secreţie (prin transpiraţie). iar dacă nu.picioarelor zilnic (după antrenamentul sportiv şi seara).formarea deprinderilor igienice.Deoarece transpiraţia scade temperature corpului. parfumând corpul. Infecţii ale picioarelor „Două tipuri de infecţii pot fi contactate în vestiarele sălilor sportive („piciorul de atlet” şi „verucile”). 119 Rose Marie Gallagner. Aplicarea unui plasture poate fi utilă. se apelează la un pedichiurist. Îndepărtarea substanţelor urât mirositoare. Se evită jurul bazinului se poartă protecţie folosirea şosetelor şi a pantofilor care stimulează încălţăminte de interior. Tratamentul imlpică intervenţia chirurgicală. Cuprinde: A. Bătăturile sunt straturi de piele groasă. monturi şi başici.părului şi unghilor (scurte şi curate) Transpiraţia În timpul exerciţiilor fizice trnspiraţia scade temperatura corpului. Bătăturile. . care se formează pe degetele şi tălpile picioarelor. Folosită drept hrană de către bacteriile de pe piele.Deodorantele maschează mirosul de sudoare. Ele pot fi foarte dureroase. înaintea efectuării exerciţiilor fizice nu se recomandă utilizarea antiperspirantelor. Sudoarea conţine apă. Picioarele se spală des şi pielea vestiar şi în spaţiile din măsurile de dintre degete se uscă cu atenţie. prin intermediul şosetelor. în special după exerciţiile fizice. Căldura corpului determină evaporarea apei şi astfel.generală . ea este descompusă în substanţe urât mirositoare.însuşirea cunoştinţelor igienice. transpiraţia. . . se realizează prin spălarea corpului şi schimbarea lenjeriei. Ea se inflamează şi se transformă într-un mont.mâinilor ori de câte ori este nevoie.. corpul pierde căldura. Igiena pielii Pielea are rol de protecţie între organism şi mediul înconjurător în precepţia impresiilor tactile. Ei sunt degetele de la picioare şi prurit generaţi de un virus Pe acelaşi căi ca şi Cum se Prin contact direct. 50 126 . Echipamentul sportive trebuie spălat cât mai des. . Se foloseşte încălţămintea de interior în vestiar sau în spaţiile din jurul Nu se umblă desculţ în Care sunt bazinului de înot.(2000). pudră sau unguent recomandate de recomandate de medicul tratează medicul dermatolog. Editura All Educational.dimineaţa. Sunt răspândesc prosoapelor umede din vestiar. termice şi dureroase. Educaţie fizică. Măsuri igienice sunt: spălarea. deosebit de contagioase Nu se umblă desculţ. duşul şi dezifecţia: . pg. La nivelul articulaţilor degetului mare de la picior se găseşte o pungă de lichid numită bursă. piciorul de atlet. dermatolog. Antiperspirantele acoperă porii pielii. impiedicând ieşirea sudorii. .

E. Igiena analizatorilor . Regimul de viaţă sportivă este un program de viaţă şi activitate după care se derulează toate acţiunile (efort fizic. alimentaţie) pe baza unui orar precis. spunea I. C. D. trebuie spălate. auto-moto). .alternarea efortului fizic cu cel intelectual. . excitarea şi frânarea prezintă de la sine două părţi diferite sau două promovări a unuia şi aceluiaşi proces.Patul trebuie să fie confortabil. Igiena regimului zilnic de activitate Regimul zilnic se mai numeşte regim de viaţă sportivă.Masa de seară să se desfăşoare cu câteva ore înainte de culcare. camera se aeriseşte înainte de culcare.Capacitatea de a te trezi dimineaţa plin/ă de energia şi entuziasmul necesare pentru a începe o nouă zi.spălate şi protejate (atletism.Capacitatea de a dormi pe toata durata nopţii.gura şi dinţii . lupte). jocuri.călirea organismului.spălaţi şi protejaţi (importanţă în tir.Capacitatea de a adormi imediat după ce te-ai asezat în pat. intelectual. .Aerul în cameră trebuie să fie curat. fumat.capacitate ridicată de efort. Orele de somn necesare pe noapte diferă în funcţie de fiecare persoană.odihnă şi refacere post-efort (naturală şi artificială). Indiciile unui somn odihnitor: . . . .longevitate activă şi de performanţă.Frecarea duce la formarea unor băşici pe piele. în timpul somnului predomină procesele de frânare. ar trebui să adormi la loc foarte uşor. în caz de trezire bruscă. Crusta care se formează nu trebuie ruptă. doping). .alimentaţia raţională. uscate cu grijă şi acoperite cu bandaj. . dimineaţa. Cu toate că media este de 8 ore. Igiena somnului “Somnul e salvatorul sistemului nervos”.Aşternuturile trebuie să fie moi şi curate.nasul şi căile respiratorii – curate (important în respiraţia în efort). în vreme ce altele după abia 9 ore de somn.condiţiile de viaţă şi antrenament. .igiena individuală. Dacă rămân închise. . Dupa Pavlov. În timpul lucrului activ predomină excitările. Activitatea scoarţei creierului se compune din două procese active – excitarea (excitaţia) şi frânarea (inhibiţia). dar în acelaţi timp între ele se duce o „luptă” continuă. . odihnă. alimentaţie raţională).P.particularităţile individuale. Condiţiile necesare pentru un somn odihnitor: .urechile . respectându-se reguli stricte. unele persoane se simt foarte odihnite şi după doar 6 ore de somn pe noapte. . . Pavlov.specificul efortului.periajul.ochii . Conţinutul regimului de viaţă sportivă:gimnastică de înviorare. . Pentru sportiv este obligatoriu şi necesită anumite sacrificii. .Înainte de culcare nu trebuie efectuat efort fizic. Regimul de viaţă sportivă asigură: . Ele nu trebuie sparte. jocuri.combaterea deprinderilor şi obişnuinţelor neigenice (alcool.o sănătate perfectă. . . În alcătuirea regimului de viaţă sportivă trebuie să se ţină cont de: . . . . seara şi după fiecare masă (important în masticaţie. B. Igiena locuinţei 127 .refacerea rapidă a capacităţii de efort.

Astfel scade riscul lezării muşchilor şi a articulaţiilor. .Temperatura normală în încăperile de locuit se este de +16-18 º. De exemplu.3. cauzată de lovitura unei mingi. Cauzele dezvoltării umezelii sunt diferite. uscarea lenjeriei. Măsuri privind evenimentul sportive Sportivul trebuie înscris la categoria căreia îi aparţine (după vârstă. curată şi caldă în timpul rece al anului şi răcoroasă pe timp cald.olympic. aerul trebuie să fie întotdeauna curat. Leziunile cronice sau repetate se datorează: . Încălzirea se face corect.Locuinţa apără omul de acţiunile nefavorabile ale mediului înconjurător. 12.3.antrenamentului excesiv. Prevenirea producerii leziunilor Există două tipuri de leziuni asociate activităţilor sportive: A. spălarea neatentă a podelelor etc. Cel mai mare factor negativ al locuinţei este umezeala. Pentru ca locuinţa să răspundă scopului său trebuie să corespundă unor anumite cerinţe a igienei. Echipamentul. Să aibă convingerea că este apt pentru activitatea pe care o depune. Cum se pot evita leziunile acute ? Măsuri privind corpul Sportivul trebuie să aibă certitudinea că a exersat toate elementele necesare în sportul practicat. Trebuie să ştie cum să se protejeze în timpul jocului astfel încât să nu-şi asume riscuri inutile. pregătire. mai bine pregătite poate fi periculoasă. Toate acestea se reflectă în sănătatea omului. Regulile sportului practicat trebuie cunoscute şi respectate. Exemplu: dislocarea degetului din articulaţie. Se oferă suficient timp pentru o refacere completă între şedinţele de antrenament şi /sau competiţii sportive.org 128 . B.realizarea raportului optim între efort fizic şi efort intelectual. arbitru sau alţi oficiali trebuie ascultate cu atenţie”. . . costumul şi în special. „Sfaturile şi avertismentele date de antrenor.evitarea stărilor psihice depresive. greutate) . Ele au fost elaborate pentru protecţia sportivului şi testarea calităţilor sale.organizarea judicioasă a muncii. Principiile alimentare 120 http://www. Relaxarea se execută corect. Cum pot fi evitate leziunile cornice ? Sportivul trebuie să fie sigur că îşi însuşeşte tehnicile corec.echipamentului sau încălţămintei cu un desing neadecvat. aerisirea insuficientă. El nu trebuie să participe dacă este bolnav sau a suferit leziuni.2. Pentru păstrarea sănătăţii în orice încăpere de locuit şi mal ales în cămine.realizarea raportului optim între efort şi odihnă. Igiena psihicului . încălţămintea se alege cu atenţie. Locuinţa trebuie să fie destul de încăpătoare. Leziunile acute sunt rezultatul unei suprasolicitări bruşte a corpului. . Exemplu: cotul jucătorului de tenis. Spălarea. Chiar în timpul unui antrenament susţinut este necesară o zi de odihnă pe săptămână. iar în dependenţă de aceasta sunt şi diferite măsuri de lupta cu ea.depinzând de sportul practicat. . duc la apariţia umezelei în încăpere. F. Zilele de antrenament greu se alternează cu zilele de antenament uşor.120 12. dimineaţa după somn şi seara înainte de somn este obligatoriu. leziuni ale braţului pot fi provocate de o tehnică greşită de aruncare a suliţei. mai puternice.acordării unui timp insuficient pentru refacerea tehnicii defectuoase. Temperatura în timpul zilei trebuie să fie pe cât posibil de stabilă. luminoasă. Competiţia cu persoane mai mari. uscată. Se previn în acest fel întinderile musculare şi durerea şi astfel sportivul este mai bine pregătit pentru următoarea competiţie. Încăperea de locuit trebuie să fie aerisită cât posibil de des.

Lipidele (grăsimile) Aflate în ulei.1.datorită faptului că din glucide se pot forma şi acei aminoacizi care intră în constituţia proteinelor celulare.rol în formarea „lipidelor de depozit” care ajută la protejarea organelor interne (rinichi.rol în termoreglarea organismului . unt.idieta. sunt tot substanţe energetice.glucoza este un tonic pentru celulele hepatice foarte solicitate în multe reacţii anabolizante şi catabolizante. ajutând astfel în mod indirect – la utilizarea calciului de către organism (în special.rol de sintetiză a vitaminelor . enzimatic . mai mult decât dublul energiei eliberate de glucide sau proteine (câte 4.de formare şi creştere a celulelor şi ţesuturilor tinere şi de refacere a celor uzate.1 kcal. corelaţiile substanţelor nutritive şi biologice active de bază (proteine. îndeosebi în fructe. . Din aceasta cauză sunt considerate substanţe plastice.3. . peşte.rol de sisteme tampon . Glucidele (zaharurile) Se găsesc sub diferite forme în numeroase alimente.se manifestă în cadrul metabolismului lipidelor care nu pot fi oxidate în organism până la dioxid de carbon şi apă decât în prezenţa unei cantităţi suficiente de glucide. 12. a calciului. activitatea depusă. . 129 .rol în apărarea organismului .rol în absorbţia vitaminei D şi.3. . grupe de substanţe aflate şi ele în raţia alimentară. alune. . Cantităţi însemnate se găsesc şi în lapte. ficat) şi la păstrarea temperaturii constante a corpului.rol în stimularea activităţii sistemului nervos central . inimă. legume şi cereale. respectiv glucoză cu rol de substrat energetic. Ele asigură creşterea şi întreţinerea organismului. . deoarece şi ele furnizează prin oxidare o parte din energia organismului.rol plastic .prin fosforul pe care-l conţin fosfoproteinele. glucide. prin aceasta.rol în eliberarea energiei în organism .rol în procesul de digestie . Astfel.încetinind secreţiile stomacale care conţin acid clorhidric. carne.rol catalitic . Rolul proteinelor în organism . apare senzaţia de saţietate şi de „îngreunare” după o masă bogată în grăsimi.rol catalitic. deoarece toate celulele sunt construite din proteine.rol în eliberarea energiei în organism .3. nuci etc. raţia de glucide depinde de vârstă. D.fiecare gram de glucid eliberează prin oxidare în organism (ardere) 4. sex.2. de obicei proteine care invadează organismul). . Datorită acestui fapt. E.ro) 12. lipide.sunt solvenţi pentru vitaminele liposolubile (A.rol plastic . .3. . 12. Albuşul de ou este. făină de grâu.Glucoza se află în numeroase fructe (mai ales în struguri) şi în miere.rol antitoxic. la fixarea lui în oase şi dinţi). slănină.în lupta împotriva frigului şi căldurii.Zaharoza (zahărul obişnuit) se extrage din sfecla şi trestia de zahăr. . K) şi pentru caroteni (provitaminele A).rol în detoxifierea organismului . Rolul glucidelor în organism . . glucidele ajută la creşterea şi refacerea ţesuturilor. .1 kcal/g). Proteinele Proteinele sunt substanţele de bază ale organismului.Alimentaţia echilibrată prevede cantitatea optimă. condiţiile de mediu extern. .în menţinerea constanţei pH-ului în organism.3 kcal / g. . vitamine.rol care se realizează prin anticorpii în structura cărora intră proteinele (imunoglobulinele formate ca răspuns la prezenţa particulelor străine. bogat în proteine. Ca şi în cazul celorlalte trofine. 50-60% din necesarul caloric al organismului este acoperit de glucide. Rolul lipidelor în organism: . substanţe minerale) (www.lipidele eliberează în organism 9. de exemplu. Deoarece se consumă în cantităţi mai mari decât celelalte trofine.

soia.necesare pentru desfăşurarea proceselor metabolice. Vitamina B2 Vitamina B2 este necesară pentru furnizarea energiei din carbohidrate. . a proteinelor şi a unor aminoacizi şi grăsimi. Vitamine necesare organismului uman: Vitamina A Vitamina A este necesară pentru vedere.rol plastic .3. roşii. . Vitamina B12 Vitamina B12 este necesară pentru producerea carbohidraţilor. ajutând la accelerarea acestuia. Vitamina A se găseşte în: ficat. proteine şi grăsimi. Vitamina D Vitamina D este esenţială în formarea şi menţinerea în bună stare a oaselor şi dinţilor. o proteină care dă tărie oaselor. unt de arahide. mango. orez. fier. Vitaminele Se găsesc. Sportivii au nevoie mai mare de vitamine. Vitamina B1 se găseşte în: stridii.datorită faptului că ajută la creşterea şi refacerea ţesuturilor. muşchilor şi vaselor de sânge şi contribuie la buna menţinere a capilarelor. în diferite proporţii. potasiu. pâine şi cereale. peşte.4. 130 . Rolul vitaminelor în organism: . în aşezarea proteinelor.se manifestă în cadrul metabolismului.datorită faptului că ajută la creşterea şi refacerea ţesuturilor. Vitamina B-3 se găseşte în: carne. 12. Vitamina C Vitamina C este necesară în formarea colagenului. timpul de refacere se scurtează.12. Vitamina E Vitamina E protejază grăsimile şi vitamina A aflate în organism.3. broccoli. Vitamina D se găseşte în: lapte. cartofii dulci. spanac. ouă. papaya.rol catalitic . iar soarele ajută la fixarea vitaminei D în organism. oaselor şi dinţilor. morcovi. oboseala se reduce. ouă şi unt. Ca antioxidant. Vitamina B6 se găseşte în: carne de pui. care le îmbunătăţesc capacitatea fizică. Ajută şi la buna funcţionare a sistemului nervos şi a celui muscular. dovleac. cerelale de porumb şi vegetale precum broccoli. ouă. Vitamina B6 Vitamina B6 ajută organismul să se folosească de carbohidaţi şi proteine. untura de peşte. peşte. portocale. proteine şi grăsimi. ouă. alte produse lactate. pentru sinteza grăsimilor şi pentru formarea celulelor roşii. papaya. carne de pasăre. Sărurile Minerale Ele sunt indispensabile organismului pentru a-şi menţine echilibrul acido-bazic optim (pH neutru=7). rezistenţa organismului la infecţii. Vitamina B3 Vitamina B-3 este necesară pentru furnizarea energiei din carbohidrate. ardei dulce. Vitamina B2 se găseşte în: produsele lactate. lapte. Vitamina C se găseşte în: portocalele. germeni de grâu. curmale. creşterea şi formarea oaselor. rinichi. spanac. roşii. Vitamina B12 se găseşte în: carne. carne de porc. sodiu) sunt necesare zilnic în cantităţi mici. fasole uscată. cereale. Este de asemenea importantă pentru o dezvoltare normală a organismului. nuci şi alune. carne. iod. cartilajelor. drojdie de bere.rol plastic .rol catalitic . Rolul sărurilor minerale în organism: . carne. peşte. fosfor.5. magneziu. producerea unor hormoni şi buna funcţionare a celulelor roşii. mere. Sărurile minerale (de calciu. în toate alimentele naturale şi mai numeroase sunt în cele proaspete. Vitamina B1 Vitamina B1 este vitală petru funcţionarea normală a celulelor şi a nervilor. Joacă un rol cheie în prelucrarea aminoacizilor. nuci. ouă. cartofi. fasole verde. peşte.

Apa reprezintă aproximativ jumătate din greutatea corpului.induce senzaţia de saţietate. dar… . atleţii execută antrenamente mai uşoare şi consumă alimente bogate în carbohidraţi. brânză. . . peste valorile normale.Un mic surplus proteic poate fi necesar (pentru dezvoltarea şi repararea leziunilor musculare).procesele de termoreglare. 131 . Muşchii stochează cantităţi mari de glycogen. Raţia alimentară .Ea nu poate fi digerată.creşte viteza tranzitului intestinal. Carenţa de Ca duce la oase fragile. Carenţa de iod duce la hipertrofierea glandei tiroide (guşă). Este necesar pentru sinteza de hemoglobină din eritrocite. Carenţa de Fe duce la oboseală şi anemie.Dietă sănătoasă. Vitamina K Funcţia de bază a acestei vitamine este de a coagula sângele.4.stabilizează membranele celulelor. .să asigure cantitativ şi calitativ principiile nutritive necesare susţinerii programului de efort. în timpul şi după practicarea sportului. ele reprezintă substratul potenţialului energetic a organismului. peşte uscat. ouă şi unt.Nu se consumă mai mult decât este necesar. Energia furnizată de alimente trebuie să asigure: . . legume verzi şi în pâine ca aditiv. fasole. ei dispun de energie o perioadă mai lungă de timp. Fibre alimentare Fibrele alimentare reprezintă celuloza din pereţii celulelor vegetale. Alimentaţia sportivilor . sardine. consumul de alimente scade şi astfel ajută la menţinerea siluetei. . de lungă durată. Randamentul fizic este în raport direct cu energia eliberată de alimente.Apa se elimină prin transpiraţie şi urină sau prin respiraţie sub formă de vapori de apă. cât şi pentru realizarea unei refaceri corespunzătoare după efort. . legume verzi.Înainte de a susţine proba. . dacă se ralizează un antrenament susţinut. . Alimentaţia trebuie să satisfacă următoarele deziderate: . Excesul alimentar de carbohidranţi Unii atleţi consumă carbohidranţi în exces înaintea unor probe extenuante. Surplusul se va depune sub formă de grăsimi. atât pentru susţinerea efortului. . cea mai mare parte a energiei fiind furnizată de carbohidraţi . . În aceste condiţii sunt utilizate depozitele de glicogen. linte. Este necesar pentru a avea oase şi dinţi rezistenţi. precum maratonul. Fier: se găseşte în ficat.desfăşurarea proceselor metabolice.nevoile energetice ale organismului.buna funcţionare a tuturor sistemelor şi organelor. Astfel. Este necesar pentru hormonii care controlează viteza de metabolizare a substanţelor energetice. Cantitatea trebuie mărită dacă se practică exerciţii fizice. echilibrată.Se consumă multă apă înainte.Vitamina K se găseşte în: lapte. fluidele corpului şi în fiecare din miliardele de celule.nevoile plastice de creştere sau de refacere a ţesuturilor. Calciu se găseşte în: lapte. 12. dar şi pentru a preveni contracţiile musculare. .Pe parcursul antrenamentului se reduce proporţia carbohidranţilor din dietă.Apa se găseşte în sânge.rolul ei în alimentaţia sportivă Conţinutul antrenamentului impune asigurarea unei alimentaţii adecvate. Vitamina E se găseşte în uleiurile vegetale cum ar fi cel de soia sau cel de porumb. . . Iod: se găseşte în fructele de mare sau legume cultivate în apropierea mărilor.previne constipaţia şi cancerul intestinal. .Se recomandă consumul a şase pahare de apă zilnic.

glucide 48-52%. C. Sporturi cu profil de rezistenţă – pură: semifond. Performanţa unui sportiv care nu dispune de calorii suficiente va fi redusă. 2) alimentaţia în perioada antrenamentelor intense şi a competiţiilor.să asigure refacerea după efort. Alcătuirea raţiei alimentare a sportivilor Importanţa nutriţiei în menţinerea sănătăţii şi formei sportive este bine cunoscută.conţine substanţele nutritive. Sporturi cu profil de forţă: Sporturi de ring . lipide 30%. „Alimentaţia trebuie să fie organizată ţinând cont de particularităţile proceselor metabolice în diferitele probe sportive şi ea este determinată de particularităţile schimbului de substanţe şi intensitatea variată a efortului fizic”. Alimentaţia de bază a sportivilor trebuie să fie raţională.necesarul caloric 2000-3000 cal: proteine 18%. de a spori performanţele sportive.Halterele. biatlon etc. masa se va servi cu cel puţin 3 ore înainte de antrenament sau concurs şi la 50-60 de minute după efort. Valoarea energetică a raţiei alimentare pentru sportivi (bărbaţi) în perioada antrenamentelor încordate şi competiţiilor constituie 4500-5000 kcal. biathlon.necesarul caloric 3500-5500 cal.satisface necesarul energetic. glucide 56%. Necesar caloric: 5500. glucide 46. Din punctul de vedere al alimentaţiei. 12. lipide 30%.fibrele alimentare şi apa într-o proporţie corectă. proteine 16-17%. aruncări . De exemplu. Dieta echilibrată Un regim alimentar sănătos înseamnă o dietă echilibrată care: . În cazul sportivelor necesarul de calorii este mai redusă cu 10% în toate sporturile faţă de sportivi.52%.5. perioade de pregătire sau tipuri de solicitări.6ooo cal. celelalte două având un caracter periodic. ciclism fond.să contribuie la menţinera sănătăţii.necesarul caloric 4500-6000 cal. proteine 16-17%. sporturile pot fi clasificate astfel: A. realizându-se balanţa energetică. lipide 25%.1500 de cal.1. glucide60%. D. Alimentaţia raţională.3500-4000 kcal. să compenseze pierderile energetice şi plastice ale organismului.dayspa.. lipide30%. în funcţie de categoria de greutate. cu o valoare nutritivă şi biologică înaltă. Gimnastica .să fie preparată şi prezentată într-o formă atractivă.forţă: canotaj. B. . cu următoarea repartiţie: proteine 15%. Jocuri sportive . Necesarul caloric: 4500-5000 cal.. proteine peste 18%. maraton. . patinaj. glucide 56%. schi etc. Sporturi de rezistenţă . Repartizarea orală şi numerică a meselor (4-5) de-a lungul zilei trebuie să ţină cont de programul de antrenamente al sportivului.necesarul caloric: 4500 cal. În general se poate spune că la sportivi necesarul energetic zilnic este mai mare cu 500 .ro 132 . 12. lipide27%. Mai des sportivii se alimentează conform primei variante. glucide 52%. proteine 18%. 121 Alimentaţia sportivilor trebuie să fie calitativă şi suficientă cantitativ. O problemă cu aplicaţii practice este adaptarea cantitativă şi calitativă a alimentaţiei la necesităţile diferitelor etape. pentru femei . echilibrată permite asigurarea dezvoltării optime a sportivilor. 121 www. .4. faţă de nesportivi. Pierderile energetice în diferitele genuri de aport variază corespunzător duratei şi intensităţii lucrului îndeplinit. lipide 27%. 3) alimentaţia în perioada competiţiilor sportive îndelungate. Deosebim următoarele forme de alimentaţie a sportivilor: 1) alimentaţia în condiţii obişnuite de antrenament. Între aportul de alimente şi consumul de energie trebuie să existe un echilibru. .

Greutatea corporală şi controlul greutăţii Greutatea corporală depinde de mai mulţi factori: . Dacă aportul de energie este mai mic decât consumul energetic. 122 www.37 123 133 . În timp.înălţimea şi structura osoasă – cu cât înălţimea şi grosimea oaselor este mai mare. Recapitulări prin diagrame.6. pastele. Necesarul energetic total depinde de: Vârstă – un adult are nevoie de mai multă energie decât un copil sau o persoană în vârstă. 12.9 kj 1 gram de proteine = 18. Dacă aportul de energie este mai mare decât consumul energetic.sanatate. greutatea corpului va creşte. Prin consumarea de grăsimi se poate uşor depăşi necesarul energetic al organismului. Aportul de proteine este asigurat în special prin consumul de peşte. cât şi proteinele sunt transformate în grăsimi. alunele şi lintea. Editura All Educational. Un sportiv de performanţă are nevoie de mai multă energie decât un funcţionar. 2000. greutatea corpului va scădea. mazărea. Recomandări pentru o dietă echilibrată: Orezul. Grăsimile îngraşă şi pot genera boli cardiovasculare. Dar există şi legume bogate în proteine. se ajunge la obezitate. corpul devine supraponderal. „Glucidele afectează dinţii şi sunt factori favorizanţi ai bolilor cardiovasculare. Sex – bărbaţii necesită mai multă energie decât femeile de aceeaşi vârstă.2 kj 1 gram de carbohidranţi = 17. greutatea corpului se menţine constantă.1 kj Grăsimile furnizează cea mai multă energie. Care este conţinutul energetic al alimentelor? 1 gram de grăsimi = 38. Alimentele în exces vor fi stocate sub formă de ţesut adipos. Dieta echilibrată nu necesită o suplimentare de vitamine. Organismul va utiliza depozitele apoase pentru a obţine energie. Dacă aportul de energie = consum de energie. fructele şi legumele sunt principalele minerale şi fibre alimentare.Antrenament metabolic (noţiunea specifică – antrenament) . cu atât greutatea corpului este mai mare. pâinea neagră. Atât carbohidraţii. siropuri”. cu atât necesarul energetic este mai mare. 122 Trebuie redus consumul de sare. Ea creşte presiunea sangvină. Observaţii: Acest tip de antrenament se referă la procesele de sinteză şi oxido-reducere de la nivelul ţesuturilor. Se recomandă evitarea grăsimilor din prăjituri. ouă şi carne. pg. cum sunt fasolea. Atenţie la consumul de băuturi răcoritoare. 1 kilocalorie = 4. cartofi prăjiţi şi îngheţată. Stilul de viaţă – cu cât o persoană este mai activă.18 kilojules Balanţa energetică Alimentele reprezintă aportul de energie. Necesarul total de energie Se măsoară în kilojoules (kj) sau kilocalorii (Kcal).123 De câtă energie avem nevoie? necesarul total de energie = viteza metabolismului bazal (VMB) (energia necesară pentru a menţine starea de conştienţă şi a asigura corpului o temperatură confortabilă) + energia pentru susţinerea activităţii (surplusul necesar pentru mişcarea corpului şi digestia alimentelor). Educaţie fizică. În timp se instalează anorexia.înţelesul principal = expresie care indică efectele obţinute simultan la nivelul metabolismului intermediar în antrenamentul sportiv.org Rose Marie Gallagner. Când aceasta se întâmplă.

.35 între 36 . . IMC=G/I2 G – greutatea corpului (kg) I – înălţimea (cm) Valorile pot fi grupate în categoriile urmatoare sub 19 între 19 . ea este de obicei. .predispoziţii la pneumonie. .anorexia).pietre la vezica biliară. . cu atât muşchii sunt mai grei (Greutatea ţesutului muscular este mai mare decât cea a ţesutului adipos.colecistita cronică. .hipertensiune arterială (la 80% din obezi)..circumferinţa muşchilor.infertilitatea. determinată de supraalimentaţie.dereglarea sistemului nervos: insomnie.39 sub 19 subponderal greutate normală preobez obez Clasa I subponderal greutate normală Tabelele de greutate indică greutatea corporală ideală corespunzătoare unui anumite înălţimi şi constituţii fizice Dacă greutatea corpului este mai mare decât greutatea ideală.ateroscleroza.obezitatea). . . .gastrita cronică. . . . .dureri în regiunea inimii. . 134 . .complicaţii după boli infecţioase. individual este subponderal (cazul extrem . . Obezitatea este o stare supraponderală severă. afecţiuni vegetative.imobilitate. .dureri de cap.varice. . poftă sporită de mâncare. energie.cantitatea de ţesut adipos.dereglarea metabolismului hidro-salin.) – vezi desen Greutatea optimă Valoarea indicelui de masă corporală (IMC) exprimă cel mai bine cantitatea de grasime existentă în organism şi este definit prin raportul dintre greutate (in Kg) şi pătratul înălţimii (în cm). . .umflarea picioarelor.bărbaţii au o greutate corporală mai mare decât femeile cu aceeaşi înalţime. . iar dacă este mai mică.afectarea potenţei.25 între 26 . setea mărită.diabet zaharat .sexul. . Consecinţe ale obezităţii: -lipsa de forţă.nivelul de colesterol crescut în sânge.stare de indispoziţie generală. . Cu cât este mai mare. individual este supraponderal (cazul extrem .hemoroizi.afectarea ciclului menstrual.predispozitie la accidente vasculare.29 între 30 . .

Întrebări curs XII ASPECTE ALE PREGĂTIRII EDUCAŢIONALE: NOŢIUNI DE IGIENĂ SPORTIVĂ.densitate osoasa mai redusă. organismul consumă rezervele lipidice în scopul obţinerii de energie. d) igiena somnului. compuşi glucidici. care intervin în reacţii eliberatoare de energie în organismul sportivului. alimentaţie naturistă.complexe vitaminice. 3.pierderi de minerale. complexe energizante.7. e) igiena locuinţei. . oxigenare. numită şi inapetenţă.bătăi neregulate ale inimii. Zn. proteine concentrate. Obiectivele igienei sunt: a) studierei factorilor mediului fizic extern.dietă dirijată.longevitatea vieţii se reduce cu 12-15 ani. . b) c) d) adaptarea unor măsuri în vederea reducerii sau eliminării factorilor nocivi.unele forme de cancer .. fiziologici.pielea uscată.greutatea în concentrare. . 2. oligoelenente (Se. etc. Sunt întotdeauna înfometaţi. Nu este deloc adevarată afirmaţia ca anorexicii nu simt senzaţia de foame.temperatura scăzută a corpului. . fiziologice. Consecinţe ale anorexiei: . Când acesta se epiuzează. . e) promovarea factorilor sanogeni. .). În absenţa hranei. antioxidanţi. fiind un simptom nespecific. pilozitatea excesivă pe toată suprafaţa corpului. sunt folosite proteinele tisulare. de aici şi falsa senzaţie de control asupra vieţii şi propriului corp. .încetarea ciclului menstrual. Este rezultatul unei diete severe. restabilind până la supracompensare rezervele energetice ale organismului. Anorexia. calviţia. 12.osteoporoza şi bulimie nervoasă. complexe minerale. Igiena individuală cuprinde: a) igiena pielii. b) c) igiena regimului zilnic de activitate.senzatia de frig. . Ele reprezintă o grupă specifică de produşi naturali sau de sinteză.dezvoltare anormală a corpului. care intervin de regulă compensator pe plan metabolic. ozonizare. Susţinătoare de efort şi substanţe nutritive necesare corpului După I. Clasificarea bazelor sportive: a) închise. . Clasificare: Naturale . Drăgan susţinătoarele de efort sunt compuşi naturali sau de sinteză. ALIMENTAŢIA ŞI SPORTUL 1. reechilibrarea hidroelectrolitică. . Farmacologice . f) - 135 . constă în pierderea apetitului. întâlnit frecvent. aminoacizi esenţiali şi neesenţiali. b) c) anexe sociale şi sanitare.

d) rol în formarea lipidelor de depozit. 5. f) – igiena psihicului 136 . b) c) rol în absorbţia vitaminei D. Rolul lipidelor în organism: a) eliberarea energiei în organism. c) – a mediului bilogic 2. c) d) 11. c) d) e) termoreglarea organismului. e) substanţe minerale. Enumeraţi substaţele nutritive şi biologice active de bază: a) proteine. 7. ALIMENTAŢIA ŞI SPORTUL 1. Rolul proteinelor în organism este: a) b) c) în apărarea organismului. 10. Contribuţia raţiei alimentare şi rolul ei în alimentaţia sportivilor: a) să asigure cantitativ şi calitativ principiile nutritive. 8. b) deschise 3. Rolul sărurilor minerale şi al vitaminelor în organism: a) b) 9. Clasificarea sporturilor după tipul de alimentaţie: a) profil de rezistenţă pură. d) sisteme tampon. Ce este anorexia? Răspunsuri curs XII ASPECTE ALE PREGĂTIRII EDUCAŢIONALE: NOŢIUNI DE IGIENĂ SPORTIVĂ. b) detoxifierea organismului. b) c) d) vitamine. b) – igiena analizatorilor. b) – ai mediului social. e) stimularea activităţii SNC(sistemul nervos central). 6. b) c) d) să fie preparată şi prezentată într-o formă atractivă. e) în procesul de digestie. b) profil de rezistenţă – forţă. Rolul glucidelor în organism este: a) eliberarea energiei în organism. Ce este obezitatea ? 12. f) antitoxic.4.

Anorexia. c) – glucide 5. numită şi inapetenţă.4. d) sporturi cu profil de forţă. 137 . 11. a) – plastic. b) – catalitic. c) – plastic. fiind un simptom nespecific. 6. constă în pierderea apetitului . 9. 12. c) – jocurile sportive. ea este de obicei. b) – să asigure refacerea organismului după efort. b) – rol de sinteză a vitaminelor. enzimatic. 8. c) – să contribuie la menţinerea sănătăţii. b) – catalitic. Obezitatea este o stare supraponderală severă. întâlnit frecvent. d) – catalitic 7. b) – lipide. a) – plastic. 10. determinată de supraalimentaţie.

rezultatele din concursuri sunt slabe. este deci gradul de antrenament. Principiile călirii organismului 13. Prin călire. mişcarea aerului. Principiile călirii organismului Călirea corpului trebuie să se efectueze ţinându-se cont de anumite principii.diversitatea mijloacelor de călire. apa şi radiaţiile solare.individualizarea mijloacelor de călire. Călirea se începe de obicei în sezonul cald. .Curs XIII CĂLIREA ŞI BENEFICIILE EI ASUPRA ORGANISMULUI 13.gradaţia. deoarece activitatea musculară se desfăşoară chiar şi în condiţii nefavorabile de mediu. 13. continuu. În legătură cu călirea. Măsurile de călire reprezintă folosirea factorilor naturali într-un anumit fel. . aplicate după anumite principii şi reguli Călirea organismului este absolut necesară în cazul sportivilor. creşte treptat şi durata de expunere (se începe cu câteva minute). Dacă intensitatea unui excitant nu se măreşte progresiv. lucru deosebit de important pentru activitatea sportivă. atât ca intensitate. Principiile călirii sunt: . deoarece călirea este considerată un antrenament al sistemului termoreglator. Proceduri de călire 13. în condiţii de solicitare mai puţin intensă a organismului din partea factorilor de mediu extern. variabilă mai ales la variaţiile bruşte ale acestori factori de mediu extern124. Gradul de călire este starea în care ajunge organismul după aplicarea măsurilor de călire. vânt. L. Expunerea sistematică duce la formarea reflexelor condiţionate de 124 Krausz. B. radiaţiile solare. . pentru ca temperatura. Editura SYRIUS TEKA.variaţia intensităţii. Călirea măreşte capacitatea de muncă a organismului. A. fără să aibă loc tulburări ale celor mai apropiate funcţii. Gradaţia Aceasta se realizează prin folosirea gradată a factorilor de mediu. (2007) – Hidroterapie.1. existând chiar pericolul unor îmbolnăviri sau accidente. . soare puternic – care în cazul care organismul sportivilor nu are capacitatea necesară a unei bune adaptări la aceste condiţii. durată şi frecvenţă. pg. umiditatea. el devine insuficient pentru a mări gradul de călire. L. Miercurea Ciuc. Definiţia călirii organismului 13. care se aseamănă cu cele ale antrenamentului sportiv.2. în special al sistemului de termoreglare. În schimb. ploaie. de a reacţiona prompt şi adecvat la factorii meteorologici de intensitate. Definiţia călirii organismului Călirea este metoda prin care se realizează mărirea rezistenţei generale a organismului faţă de variaţiile bruşte ale mediului extern faţă de îmbolnăviri. apa. Pentru călirea organismlui se folosesc factorii naturali: aerul.1.3.. 15 138 . deoarece activitatea acestora se desfăşoară de multe ori în condiţii de mediu nefavorabile – frig. Krausz. În acelaşi timp cu creşterea treptată a intensităţii factorilor de călire. expunerea abuzivă ca durată de la început are efecte negative. Continuitatea Corpul trebuie călit sistematic. organismul se deprinde să reacţioneze în mod adecvat la condiţiile externe variabile.continuitatea. în fiecare zi şi până la vârsta înaintată. cât şi ca durată de expunere.T. solicitând în special funcţia de termoreglare. ca factori pentru stimularea organismului care să-i îmbunătăţească acţiunea de adapatare la condiţiile variabile ale mediului.. nu poate rezista solicitărilor.2. începând din copilarie. se deosebesc două acţiuni: măsurile de călire şi gradul de călire.

Nu este indicată baia de soare înainte de ora 8. De exemplu. E.baia de soare trebuie să fie totală. Apoi se ajunge la doua băi.3. . progresivă şi continuă. Corespondentul acestui principiu în cadrul antrenamentului sportiv este principiul alternării eforturilor. organismul trebuie obişnuit cu influenţa unor excitanţi de intensitate variabilă şi cu o durată de timp diferită. a înotului în aer liber. vânt şi ploaie. Gimnastica de dimineaţă în aer liber. . Acestui principiu îi corespunde în antrenamentul sportiv principiul multilateralităţii. Variabilitatea mijloacelor de călire Pentru a se realiza un grad ridicat de călire trebuie să se folosească factori mai diverşi şi mijloace cât mai variate. .La începutul călirii cu ajutorul soarelui se face o singură baie pe zi. Proceduri de călire 13. efortul este individual la fel şi în procesul de călire. condiţii meteorologice variate. cu efecte favorabile sau chiar a unor modificări morfologice adaptive. a apei sau a aerului rece. Acest lucru depinde de particularităţile individuale şi de pregătire prealabilă a organismului. Călirea organismului cu ajutorul soarelui Pentru călirea cu ajutorul soarelui trebuie folosite zilele senine şi orele la care soarele se găseşte la o înălţime care face cu orizontala un unghi de 30°. după care urmează duşul sau înotul. unde pentru obţinerea unor rezultate bune. D.poziţia cea mai indicată este culcat. dar repetat.Baia de soare se face după un dejun uşor şi se termină cu cel puţin o oră înainte de masă. de apă şi de soare în acelaşi timp.de exemplu expunerea alternativă la cald şi rece. proceduri cu apă. 13. prin combinarea unor factori diverşi de mediu.cel mai indicat timp orar de expunere este între ora 8 şi 11 dimineaţa. a schiului. În practicarea călirii cu ajutorul razelor solare trebuie respectate o serie de reguli igienice. Reluarea călirii trebuie făcută gradat. . C. 139 . care au intensitate mare. efectul favorabil este contracarat de producerea arsurilor de către razele infraroşii. în condiţii variate de mediu. -durata băii de soare creşte gradat de la câteva minute pe fiecare parte a corpului la 12 ore sau chiar mai mult. pentru ca razele solare să cadă sub un unghi cât mai aproape de 90° şi cu picioarele orientate spre soare. uscat şi umed. combinaţii de astfel de factori simultan cu practicarea exerciţiilor fizice şi sportului în aer liber. vârstă. Aceste reguli sunt următoarele: . practicarea turismului. urmată de proceduri de călire prin apă. mijloacele trebuie individualizate în funcţie de particularităţile subiectului: tip de sistem nervos. . deşi cantitatea de raze ultraviolete este mai mare la amiază. Întreruperea călirii pe o perioada mai mare de timp duce la reducerea gradului de călire prin stingerea reflexelor condiţionate care scad gradul de antrenament al sistemului termoreglator. fie printr-un timp mai îndelungat de expunere la factorii de călire.1. când razele soarelui cad sub un unghi de 30° şi aerul este mai curat şi cu o temperatură nu prea ridicată. stare de sănătate etc.3. fie printr-un timp mai scurt. a jocurilor sportive în aer liber etc oferă un grad ridicat de călire.După terminarea băii de soare este indicată o odihnă de 10-12 minute la umbră. cu o pauză de cel puţin patru ore între ele. . Sub această înălţime băile de soare sunt inutile din punct de vedere al radiaţiilor ultraviolete. pentru a se obţine cele mai bune rezultate. Nu toţi oamenii suportă la fel acţiunea soarelui. băi de aer. deoarece razele ultraviolete se găsesc în cantitate mică şi nici după ora 11. cele mai importante în procesul de călire. expunere la aer cald şi rece.în timpul băii de soare capul şi ochii trebuie protejaţi. directă. Variaţia intensităţii După ce s-a realizat un oarecare grad de călire. După masa de prânz baia de soare se poate începe după un interval de trei ore.adaptare. sex. Individualizarea mijloacelor de călire La fel ca în antrenamentul sportiv. pentru că.

Călirea organismului cu ajutorul aerului Aerul acţionează favorabil asupra organismului uman prin intensificarea metabolismului. lacurilor sau în apa mării. . Procedurile de călire cu apă cele mai des folosite sunt: fricţionarea cu prosopul umed. . până se ajunge la temperatura camerei (aceasta se realizează după o lună de zile). aerul solicită într-o mare măsură sistemul termoreglator al organismului. deoarece. Stropirea sau turnarea apei pe corp . Călirea organismului cu ajutorul apei Comparativ cu aerul.3. dar netranspirată. În timpul folosirii procedurii de călire prin scăldat se recomandă respectarea următoarelor reguli: 125 Krausz. este necesar să se respecte anumite reguli: . D. deoarece acţiunea lui fiziologică se bazează pe de o parte pe excitaţiile termice. . Duşul rece nu se practică imediat după o activitate fizică intensă.înainte de începerea băii de aer este indicată o încălzire prealabilă printr-o serie de mişcări.baia de aer se termină cu un masaj sau automasaj şi cu folosirea unor procedee de călire cu apă. mai înante ca organismul să fi revenit la normal.2. Un rol important îl are presiunea apei şi mişcările executate de apă. 26 140 . însoţită de “zbârlirea” părului. 20°C şi chiar mai mult. (2007) – Hidroterapie. Miercurea Ciuc. Durata acestui procedeu este de 1-2 minute. umiditate. Krausz.la apariţia senzaţiei de frig. Gradul de acţiune a aerului depinde de: temperatură. .durata de expunere este la început de 20-30 minute ajungându-se treptat la 3-4 ore într-o zi. automasaj. De asemenea. Procedurile de călire cu apă produc modificări evidente ale aparatului cardiovascular. L.este un mijloc superior de călire cu apă. Editura SYRIUS TEKA.T. ale metabolismului şi ale sistemului termoreglator. Duşul . pg. duşul şi scăldatul125. iar pe de altă parte pe acţiunea mecanică datorată jetului de apă care cade pe piele. la 2-3 zile temperatura apei se scade cu un grad. combină călirea cu ajutorul apei cu ceilalţi factori de călire. viteza de deplasare. B. la aceeaşi temperatură ea are o conductibilitate termică de aproximativ trei ori mai mare. Contactul cu apa se realizează dintr-o dată pe toată suprafaţa corpului. El are cel mai mare efect de călire. trecerea la solare şi îmbrăcare. Se începe cu udarea prosopului într-o apă cu o temperatura de 24-25°C. . ale aparatului respirator. baia de aer se întrerupe şi se iau măsuri de încălzire a corpului prin efectuarea de mişcări energice cu membrele.se poate realiza în apa râurilor.se recomandă a fi făcută dimineaţa. turnarea apei pe corp. puritate. întărirea sistemului nervos şi îmbunătăţirea activităţii aparatului cardiovascular. C. fără însă a ajunge la transpiraţie. ci numai după revenirea organismului la normal. După duş este indicat a se folosi masajul sau automasajul. care se scade treptat până la temperatura de 12-15°C. Durata duşului este de 1-3 minute. Scăldatul . Fricţionarea cu prosopul aspru şi umed .3.între baia de aer şi masă trebuie să se lase un spaţiu de o oră şi jumătate cel puţin. L. A.13.la început se foloseşte apă cu o temperatură de 30-35°C..baia de aer nu se face după eforturile fizice mari. Pentru ca băile de aer să se facă corect şi pentru a avea efectul scontat în călirea organismului.. după efectuarea programului de gimnastică. Pielea trebuie să fie caldă. Se începe cu o temperatură a apei de 30-33°C şi se scade treptat până la 25°C.3. 13. apa are o acţiune mult mai puternică asupra termoreglării.

e) 2. Proceduri de călire: a) călirea organismului cu ajutorul soarelui. b) călirea organismului cu ajutorul aerului. Enumeraţi 3 reguli ale procedurii de călire prin scăldat: a) b) c) Răspunsuri curs XIII. . . se va şterge bine corpul şi se vor face mişcări de încălzire.CĂLIREA ŞI BENEFICIILE EI ASUPRA ORGANISMULUI 1. e) . Procedurile de călire cu apă cele mai des folosite sunt: a) b) c) – d) – 6.scăldatul nu se începe într-o apă cu o temperatură sub 18-20°C.continuitatea.în primele zile durata băii va fi de 3-5 minute. 2.directă.gradaţia. 141 .în timpul băii se va alege un loc ferit de vânt. cu ţărm nisipos în pantă lină. ..totală.individualizarea mijloacelor de călire. . după care timpul creşte treptat.nu este indicat a se sta în apă până apar frisoanele. în momentul în care apare senzaţia de frig se va ieşi din apă. . a) . b) . c) – călirea organismului cu ajutorul apei 3. Enumeraţi principiile călirii organismului: a) b) c) d) diversitatea mijloacelor de călire. c) .variaţia intensităţii. se fac 2-3 scufundări şi apoi mişcări energice. .CĂLIREA ŞI BENEFICIILE EI ASUPRA ORGANISMULUI 1.baia se va face după 2-2. Întrebări curs XIII . Cel mai indicat timp orar de expunere este între orele: a) – 11-15 b) – 8-11 c) – 10-12 5.5 ore de la luarea mesei.nu se intră în apă repede.nu se intră în apă încălzit şi transpirat. Baia de soare trebuie să fie: a)b) c) d) 4. c) – 3. a) . b) . puţin adâncă. eventual înot.

ochii pot fi iritaţi. c) . S-a stabilit că în lume la ora actuală fumatul este răspunzător pentru mai mult de 1 milion de decese anual.1.creşterea tensiunii arteriale şi rata bătăilor inimii.cauzează mucozitate excesivă în pasajele plămânilor.c) .1. Efectele fumatului asupra sistemul circulator: .1. . Fumatul Fumatul este cunoscut de acum 300 de ani.strângerea vaselor de sânge determină o scădere a temperaturii corpului. c) – duşul.nu se intră în apă repede. ALCOOLUL.aerul este poluat.1. .baia se va face după 2-2.oxidul de carbon intră în sânge. 14. 126 www.iritaţia traheei şi a laringelui. Drogurile 14.2.reduce funcţionarea plămânilor şi cauzează insuficienţă respiratorie datorită umflării şi limitării aerajului plămânilor. . SUBSTANŢELE FARMACOLOGICE DOPANTE. .1. .ro 142 .5 ore de la luarea mesei.4.scăldatul nu se începe într-o apă cu o temperatură sub 18-20°C. Efectele fumatului pe termen lung Efectele fumatului asupra sistemului respirator: . b) – 8-11 5. DROGURILE ŞI ACTIVITATEA SPORTIVĂ 14.progresivă şi d) . . a) -. . 126 14.temperatura pielii scade. b) . .fricţionarea cu prosopul umed.. Alcoolul 14. „Cei mai periculoşi factori din fumul de ţigară sunt substanţele cancerigene care se găsesc în aerosolii produşi de fumul de ţigară şi care poartă denumirea generală de gudroane”.substanţele cancerigene intră imediat în plămâni.continuă 4. Fumatul 14.e-scoala. eventual înot.ţesutul laringelui devine iritat. . . . Efecte de scurtă durată (la câteva minute după primul fum): .turnarea apei pe corp. 6. d) – scăldatul.3.2. Curs XIV FUMATUL. a) . dar a început să se răspândească după cel de-al doilea război mondial în toate ţările lumii. se fac 2-3 scufundări şi apoi mişcări energice. Substanţe farmacologice dopante 14.mai puţin sânge oxigenat în corp.incapacitatea plămânilor de a curăţa şi elimina substanţele otrăvitoare se transformă în iritaţii ale plămânilor.ritmul inimii se accelerează. b) -.

scăderea coordonării. Efectele de lungă durată ale alcoolului .malnutriţia.voma.moarte prin alte accidente.vătămarea liniilor arteriale contribuind la artroscleroză (depuneri de grăsime pe pereţii arteriali). Substanţe farmacologice dopante 127 www. 14.persoanele fumătoare sunt mai expuse la infecţii. . de asemenea cu moartea subită a noului-născut. .2. . 14. Pilozitatea facială mai frecventă.127 14.deces.reducerea masei osoase. Efectele fumatului asupra sistemul imunitar: .3. . ulcerelor duodenale.sistemul imunitar nu mai funcţionează bine.e-scoala.moarte prin accidente (de automobil). ulcerelor gastrice.tulburări de vedere. . . .procesul de vindecare a organismului este mai lung. Efectele fumatului asupra sistemul muscular şi osos: . îngălbenirea tegumentelor degetelor. Alcoolul „Alcoolul este substanţa de abuz cea mai larg disponibilă şi cea mai acceptată cultural”.ciroza hepatică. . . . .boli de inimă.dificultatea de a merge sau a sta în picioare. . .Fumatul accelerează procesul de îmbătrânire şi este asociat cu sforăitul şi apneea în timpul somnului. .coma. Alte efecte: .încordarea muşchilor. .2..pierderea memoriei.pierderea cunoştinţei. .risc crescut de accidente.Nicotina duce la apariţia gastritelor. .reducerea circulaţiei sângelui în zona extremităţilor (degetele mâinilor şi picioarelor). . . .Vocea răguşită la femei apare de 17 ori mai frecvent la fumătoare.sânge aglutinant care este predispus la coagulare.alcoolismul. .Eficacitatea medicamentelor este mult redusă la fumători. a unghiilor şi impregnarea cu miros de tutun apare de asemenea la fumători.2.răspunsuri încetinite faţă de mediul ambiant.scăderea capacităţii de a gândi limpede.ro 143 .creşterea riscului de infarct datorita blocajelor în circulaţia sângelui. .alterarea memoriei. 14. .1.deteriorarea creierului.scurtarea duratei de viaţă. . . .2. . Efectele de scurtă durată ale alcoolului .

ecstasy. . Efecte de scurtă durată ale substanţelor farmacologice dopante . Făcând o clasificare simplă a substanţelor dopante. . acestea pot fi împărţite în: . .Sunt substanţe sau mijloace de creştere artificială a capacităţii de efort. . .inducerea efectelor contrare la nivel neuromuscular.favorizează creşterea performanţei peste posibilităţile obişnuite ale individului.amfetamine.îmbolnăviri ale rinichilor.deces.canabis. . . . . .îmbolnăviri ale inimii şi ale sistemului circulator. 14. . 14. codeină). .barbiturice. . . Droguri halucinogene: .1.psilocybina şi psilocyna. .solvenţi organici.lacuri şi vopsele. 14.rupturi musculare şi alte accidentări datorate suprasolicitărilor organismului. .peyote (mescalina).benzine uşoare. derivaţii de morfină.1.instalarea oboselii cronice.hormoni peptidici. 14.cocaina.3. Efecte de lungă durată ale substanţelor farmacologice dopante .crack-ul. metadonă. intensificând unele procese (apar halucinaţii auditive sau vizuale) şi eliminându-le pe altele (durerea fizică. . Drogurile Drogul e o substanţă sau un amestec de substanţe naturale sau sintetice.4.phenciclidina (pcp). Inhalanţi: . Droguri care stimulează centrii nervoşi: . . . . . . morfină.3.substanţe stimulente ale SNC (sistemului nervos central). . Clasificarea drogurilor Droguri care inhibă centrii nervoşi: .2. .substanţe diuretice.tranchilizante.gaz.steroizi anabolizanţi androgeni.lsd. heroină.4. moralitatea). .epuizare totală.adezivi.corticosteroizi. având acţiune psihotropă (asemeni unui sedativ sau stimulent) asupra sistemului nervos central. mimetici şi analogi. Sunt substanţe interzise deoarece aduc prejudicii normelor eticii şi echităţii sportive şi daune grave în timp sănătăţii sportivilor.betablocante.opiacee (opiu. . 144 .analgezice şi narcotice.îmbolnăviri ale ficatului.

fumatul accelerează procesul de îmbătrânire şi este asociat cu sforăitul şi apneea în timpul somnului. Pilozitatea facială mai frecventă. b) .creşterea riscului de infarct datorita blocajelor în circulaţia sângelui. Efectele fumatului asupra sistemul imunitar: a) b) c) . d) . îngălbenirea tegumentelor degetelor. f) .reducerea masei osoase.vocea răguşită la femei apare de 17 ori mai frecvent la fumătoare. a unghiilor şi impregnarea cu miros de tutun apare de asemenea la fumători. g) . de asemenea cu moartea subită a noului-născut. e) f) . . 2. 6.procesul de vindecare a organismului este mai lung. DROGURILE ŞI PERFORMANŢA SPORTIVĂ 1.ritmul inimii se accelerează. Care sunt efectele de scurtă durată ale fumatului: a) . 3. Efectele fumatului asupra sistemul muscular şi osos: a) . d) e) .strângerea vaselor de sânge rezultând o scădere a temperaturii corpului. b) c) .supradoză care poate duce la inconştienţă sau chiar la moarte. SUBSTANŢE FARMACOLOGICE DOPANTE. 4.stări emoţionale necontrolate sau dereglări mentale serioase.Efectele administrării drogurilor . Efectele fumatului asupra sistemul circulator: a) b) . c) d) .infestarea sângelui sau apariţia unor infecţii (chiar infectarea cu HIV/SIDA).temperatura pielii scade. ALCOOLUL. Efectele fumatului asupra sistemului respirator: a) .ochii pot fi iritaţi. Întrebări curs XIV FUMATUL. b) .dependenţă după folosirea regulată.producerea unor accidente.incapacitatea plămânilor de a curăţa şi elimina substanţele otrăvitoare se transformă în iritaţii ale plămânilor. 5.reducerea circulaţiei sângelui în zona extremităţilor (degetele mâinilor şi picioarelor).mai puţin sânge oxigenat în corp.ţesutul laringelui devine iritat. .reduce funcţionarea plămânilor şi cauzează insuficienţă respiratorie datorită umflării şi limitării areajului plămânilor. Alte efecte nocive ale fumatului: a) b) c) . . 145 .vătămarea liniilor arteriale contribuind la artroscleroza (depuneri de grăsime pe pereţii arteriali).substanţele cancerigene intră imediat în plămâni.iritaţia traheei şi a laringelui. . c) . c) d) .

eficacitatea medicamentelor este mult redusă la fumători.7. f) . i ) . 3.producerea unor accidente.sistemul imunitar nu mai funcţionează bine.voma.pierderea cunoştinţei. ALCOOLUL. i) j) .alcoolismul. e) . g) . f) .ciroza hepatică. d). 146 . a) .pierderea memoriei.tulburări de vedere. 4. 9. 5. deces. b) c) d) .scăderea coordonării. a) .scurtarea duratei de viaţă.nicotina duce la apariţia gastritelor.persoanele fumătoare sunt mai expuse la infecţii.sânge aglutinant care este predispus la coagulare. c) d) e) . a) .cauzează mucozitate excesivă în pasajele plămânilor. e) . b) . 9.malnutriţia. c) . ulcerelor gastrice.infestarea sângelui sau apariţia unor infecţii (chiar infectarea cu HIV/SIDA). e) .încordarea muşchilor. i) .coma. Efectele de lungă durată ale alcoolului: a) b) .scăderea capacităţii de a gândi limpede.risc crescut de accidente.deteriorarea creierului. Efectele administrării drogurilor: a) . b) supradoză care poate duce la inconştienţă sau chiar la moarte.moarte prin alte accidente. c) .boli de inimă. g) . d) . 7.oxidul de carbon intră în sânge.moarte prin accidente (de automobil).aerul este poluat. b) .dependenţă după folosirea regulată. g) h) . 6. d) . SUBSTANŢE FARMACOLOGICE DOPANTE. 8. c) . DROGURILE ŞI PERFORMANŢA SPORTIVĂ 1. b) . ulcerelor duodenale. a) . b) . 8. c) . g) h) .creşterea tensiunii arteriale şi rata bătăilor inimii. 2.răspunsuri încetinite faţă de mediul ambiant.alterarea memoriei.stări emoţionale necontrolate sau dereglări mentale serioase. Răspunsuri curs XIV FUMATUL.dificultatea de a merge sau a sta în picioare. b) c) . Efectele de scurtă durată ale alcoolului: a) .

reprezintă procesul biologic calitativ. exprimă armonia dintre creşterea în grosime şi creşterea în lungime a corpului (perimetrul toracic . de adaptare şi perfecţionare a organismului. al bazinului. Consumul maxim de oxigen (VO2 max.corelează capacitatea vitală cu greutatea corporală.1. Rezistenţa . metode. Viteza – se măsoară cu cronometrul sau în laboratoare cu aparate speciale. Ionescu (bust. Aparatură. care măreşte 147 . Are loc din momentul concepţiei şi se termină la instalarea maturităţii. Mijloace de control şi autocontrol al evoluţiei individului 15.se măsoară în centimetri.înălţime).Bustul .proba Pachon .Greutatea corpului.Indicele de proporţionalitate lui Adrian N.I.Diametrul biacromial şi bitrohanterian. fizică. Economia funcţională a organismului .Curs XV MIJLOACE DE CONTROL ŞI AUTOCONTROL AL EVOLUŢIEI INDIVIDULUI ŞI EFECTELE ANTRENAMENTULUI ASUPRA CORPULUI 15. .înălţime). procedee de investigaţie medico-sportivă 15. Îndemânarea . . Are loc paralel cu procesul creştere. Indici morfologici .Anvergura braţelor.este un proces biologic cantitativ al organismului. dar continuă şi după instalarea maturităţii. auto-înregistrare a datelor privind organismul propriu.2.se măsoară cu dinamometru Collin. Măsurătorile sunt foarte numeroase. dintre care cele mai semnificative sunt: . ce implică o anumită activitate biologică.măsurarea se face în funcţie de modul în care se manifestă în ramura de sport practicat. auto-examinare. Indici de apreciere şi formulele lor de calcul 15.3. Capacitate vitală .1.Indicele lui Erissman. A. . Dezvoltarea fizică poate prezenta modificări în sens pozitiv sau negativ.înălţime). Este o metodă simplă şi accesibilă. braţe. Indicatori motrici: Forţa .Înălţimea . psihologice sau intelectuale ale sportivului pentru realizarea sarcinilor şi problemelor ridicate de antrenamentul sportiv. .este metoda de auto-observare.) . Dezvoltare .Martinet. .Perimetre : toracic.se măsoară cu spirometrul. Autocontrolul . .reprezintă aprecierea dezvoltării structurale.determinarea indirectă pe baza frecvenţei cardiace cu ajutorul Nomogramei Astrand . Indicele respirator lui Demeny . Pentru raporturile dintre diferite segmente corporale se utilizează: .proba Margaria. care duce la mărirea dimensională a corpului. coapse. abdominal. . Indici funcţionali ( definiţie) : Indicele lui Quetele exprimă starea de nutriţie raportul dintre aportul alimentar şi cheltuielile energetice (greutate . psihică sau intelectuală. după anumite legi şi într-o anumită succesiune. Mijloace de control şi autocontrol al evoluţiei individului Este necesară o evaluare corectă şi eficientă a disponibilităţilor biologice. D. fizice. Rhyming.se măsoară în staturometru. dinamic şi complex.Lungimea membrelor superioare şi inferioare. Indici morfologici ai dezvoltării fizice ( definiţie): Creşterea .

B.greutăţile. spidografia. .măsurarea bustului. . subiectul apasă pe buton).dinamometr.pentru măsurarea examenului urinei . Orice mişcare are o tehnică specială de măsurare şi înregistrare prin cronografie. 128 Nicu Alexe. . Asigură colaborarea continuă a sportivului cu antrenorul şi cu medicul la alcătuirea planurilor de antrenament şi dirijarea ştiinţifică a pregătirii. E.măsoară diametrele biacromial şi bitrohanterian.la probele de verificare. printre care: ortografia. vederea periferică. Aparate pentru măsurarea somatico-morfologică: .ruleta. motric şi psihic. funcţional. Autocontrolul îndeplineşte un important rol instructiv . . Aparatură.pentru aparatul respirator (spirometrul). lungimea tălpii piciorului. .viteza de execuţie – numărul de execuţii în unitatea de timp (tunul de servit mingi la tenis de masă). Observaţii: Metodele obiective de investigaţie sunt numeroase.posibilitatea de cunoaştere a stării organismului sportivului.2.măsurarea taliei -banda metrică . În cadrul antrenamentului sportiv. . . Aparate pentru măsurarea planului psihic: . Aparate pentru măsurarea planului motric: . Indicatori de performanţă . halterele. 15. etc. . lungimea membrelor superioare şi inferioare.măsurarea greutăţii corporale. antrenorul trebuie să colaboreze cu sportivul şi medicul pentru a putea urmări dezvoltarea şi evoluţia sportivului din punct de vedere morfologic-somatic. ciclografia.la examenul de selecţie. . procedee de investigaţie medico-sportivă A.testări separate a unor calităţi şi procese psihice pozitive care influenţează performanţa. Sinonim: Kinesiologie128 D. observaţia pedagogică. op cit. corect şi în aceleaşi condiţii. metode. alonja. . dinamografia. Rezultatele trebuie înregistrate cu regularitate.cronometru. a perimetrului toracic. etc. spidografie. dinamografie.cântarul .înţelesul principal = operaţie complexă de investigaţie efectuată asupra unei mişcări în scopul cunoaşterii structurii.pentru valorile aparatului cardiovascular. -concentrarea atenţiei.la concursurile oficiale.la concursurile de verificare.Pentru examenul oftalmologic C. tensiometrie. Autocontrolul permite supravegherea continuă a efectelor procesului de pregătire asupra organismului sportivului.taliometrul .înregistrarea rezultatelor realizate: . . Studiul mişcării (noţiunea superioară – mişcarea) .educativ. .compasul . .înregistrarea progresului realizat de fiecare sportiv. contribuie la conştientizarea participării sportivului. Aparate pentru măsurarea datelor funcţionale .timpul de reacţie (la aprinderea unui bec. . tonometria. lungimea palmei. funcţionalităţii şi eficienţei ei.teste de psihologie – matrice. p 234-235 148 .

folosirea benefică a factorilor naturali de mediu (aer. BX 100 R= I unde B – înălţimea bustului. mai degrabă decât să aplice măsuri paleative bazate pe simptome. aer. Medicina complementară include: acupunctura. deşi se consideră că este impropriu. Secolele 18 şi 19 cunosc un avânt în această direcţie. verificate în timp. apă. acnee. care poate fi considerat primul medic orientat către terapiile naturiste (cu 400 ani înainte de Christos).LASER utilizat în afecţiunile reumatismale degeneratorii.CROMOTERAPIE cu Bioptron utilizată în tratamentul nevrozelor. Principiile de vindecare în medicina naturistă se bazează pe reîntoarcerea la natură –“Vis medicatrix naturae” . abandonarea obiceiurilor nesănătoase. exerciţii fizice.(puterea vindecătoare a naturii) în stabilirea dietei. ulcer varicos). inspirată de aceasta şi folosind produse şi factori naturali. soare) microclimat. Termenul de medicină alternativă care defineşte aceeaşi arie de procupări s-a folosit şi se mai foloseşte. depresiei. homeopatia. presopunctura. . interferându-se cu aceasta pe diferite planuri. balneoterapia etc. I – talia (înălţimea). 15. stresului. stimulării imunităţii. Ei vedeau boala ca efect şi căutau cauzele în natură: apă. "completează" medicina alopata. alimentaţie etc. uneori greu de evitat. cât şi costurilor din ce în ce mai greu de suportat de către bolnav şi sistemele de sănătate. Adepţii acestei şcoli credeau că totul în natură este aşezat pe baze raţionale. dietoterapia. Dintre cele mai cunoscute terapii cuantice putem menţiona: . reflexoterapia.surprizând astfel boala în stadiul nemanifest şi astfel să încerce o influenţare terapeutică. Medicina bio-informatică are ca scop monitorizarea schimburilor de semnale electrice. I – talia (înălţimea). zona Zoster. mişcare.3. masajul. favorizează cicatrizarea plăgilor traumatismale sau post-operatorii. creşterea vitalităţii pacientului (terapie radiantă. apiterapia. reducerea anxietăţii. eliminarea factorilor de stres. fitoterapia. B −I 2 unde B – înălţimea bustului. stimularea imunităţii. anxietăţii. AI = 149 . însă forme incipiente de practică naturistă pot fi regăsite încă din perioada şcolii lui Hipocrate. putând să deceleze cauza îmbolnăvirilor .E. alături de efectele secundare ale terapiilor medicamentoase. (eczeme. suplimente nutritive). . afecţiunile nevralgice. afecţiuni dermatologice. Fiind o medicină aşa-zis complementară. etc).BIOPTRON utilizat în tratarea tulburărilor de circulaţie venoasă (varice. acesta presupunând folosirea unor terapii ca o alternativă la cealaltă opţiune care este medicina alopată. 2. medicului revenindu-i sarcina să înţeleagă aceste legi şi să urmeze calea mediului înconjurator. Amploarea pe care a luat-o în zilele noastre se datorează pe de o parte lipsurilor şi efectelor adverse care de multe ori se întâlnesc în practica alopată. aromaterapia. Indicele “Adrian Ionescu”. eliminarea produselor potential dăunatoare. tehnici ancestrale şi metode tradiţionale. Medicina naturistă Termenul de medicină naturistă sau naturală se referă la acele practici terapeutice legate de natură. Indicele de bust şi talie “Rugieri”. Indici de apreciere şi formulele lor de calcul 1.

metoda reprezentărilor grafice.diametrul biacromial şi bitrohanterian. P 2 .pulsul după 2' de efort continuu (alergare pe loc sau genuflexiuni). Perimetrul toracic (se măsoară în cm. chestionarul. .perimetre : toracic. Indicele “Ioan Dorgo” (aprecierea dezvoltării funcţionale). Indicele “Erisman”: E= PT − I 2 unde P.3. V – rezultatele pe scară. abdominal.raportul dintre aportul alimentar 150 .între 6 şi 10 = indice slab. – perimetrul toracic. 4.între 0 şi 5 indice mediocru. P3 – pulsul după 4' de efort continuu. f) . . 5.greutatea corpului.Indicele lui Quetelet.între -5 şi -10 = indice foarte bun. cercetările statistice. (vezi desenul alăturat) Întrebări curs XV MIJLOACE DE CONTROL ŞI AUTOCONTROL AL EVOLUŢIEI INDIVIDULUI ŞI EFECTELE ANTRENAMENTULUI ASUPRA CORPULUI 1. Ce este cresterea? 2. Completaţi indicii morfologici: a) b) c) . . Metode şi procedee psihice a. c.peste 10 = indice foarte slab. al bazinului. Enumeraţi şi definiţi indicii funcţionali : a) . 4. b. amintim: documentarea. aparatul tapping automat – pentru viteza de execuţie şi capacitatea de frecvenţă a mişcării braţelor (la tenis de masă). Ce este dezvoltarea ? 3.T. precizia percepţiei.lungimea membrelor superioare şi inferioare. metoda comparativă. V= Din categoria metodelor de investigare.anvergura braţelor. al braţlor. kinotestul – pentru calităţile psihomotorii. capacitatea de apreciere rapidă a mişcărilor. P4 – pulsul după 6' de efort continuu. g) . al coapselor.). . Valorile . testul “Praga” – pentru atenţia distributivă (la tenisul de masă).între -4 şi 0 = indice bun. P1 + P 2 + P3 + P 4 − 300 10 unde P1 . 6. Diametrele biacromial şi bitrohanterian. e) . d) . exprimă starea de nutriţie . percepţia vizuală. I – talia (înălţimea).valoarea iniţială a pulsului.

.aparatul tapping automat – pentru viteza de execuţie şi capacitatea de frecvenţă a mişcării braţelor (la tenis de masă).Rezistenţa . Enumeraţi câteva probe şi aparate pentru măsurarea planului psihic: a) b) . a) .se măsoară în centimetri..şi cheltuielile energetice (greutate .Capacitate vitală . Bibliografie 1.. d) e) .. subiectul apasă pe buton). (2004) – Limbajul trupului.teste de psihologie – matrice. capacitatea de apreciererapidă a mişcărilor.proba Pachon . Dezvoltarea fizică poate prezenta modificări în sens pozitiv sau negativ. Definiţi şi enumeraţi indicatori motrici: a) b) ..) . d) .. de adaptare şi perfecţionare a organismului.Viteza.se măsoară cu spirometrul. Alexe..I...se măsoară cu dinamometru Collin. şi complex care duce la mărirea dimensională a corpului. psihică sau intelectuală.reprezintă procesul biologic calitativ.timpul de reacţie (la aprinderea unui bec. Rhyming. Are loc din momentul concepţiei şi se termină la instalarea maturităţii. 4.măsurarea se face în funcţie de modul în care se manifestă în ramura de sport practicat. 5... a) .59496 . Are loc paralel cu procesul creştere. precizia percepţiei.concentrarea atenţiei. A.. ISBN 978..viteza de execuţie – numărul de execuţii în unitatea de timp (tunul de servit mingi la tenis de masă). Andersen. trad.proba Margaria.bustul .. 5. Numiţi câteva metode şi procedee psihice: a) kinotestul – pentru calităţile psihomotorii.. 2. P. după anumite legi şi într-o anumită succesiune.103 – 8 151 . percepţia vizuală. d) Consumul maxim de oxigen (VO2 max. 7. (1974) – Terminologia Educaţiei Fizice şi a Sportului. 2. N. vederea periferică.înălţime).este un proces biologic cantitativ al organismului. dar continuă şi după instalarea maturităţii. b) . c) d) ...determinarea indirectă pe baza frecvenţei cardiace cu ajutorul Nomogramei Astrand . Dezvoltare .Indicele respirator lui Demeny . b) - c) testul “Praga” – pentru atenţia distributivă (la tenisul de masă) Răspunsuri curs XV MIJLOACE DE CONTROL ŞI AUTOCONTROL AL EVOLUŢIEI INDIVIDULUI ŞI EFECTELE ANTRENAMENTULUI ASUPRA CORPULUI 1.înalţimea – se măsoară în staturometru.Martinet.Economia funcţională a organismului ... 3. distrubuţie în România prin Editura Teora. bucureşti. b) . Creşterea . 6..Forţa.şi colab..Îndemânarea . b) c) .testări separate a unor calităţi şi procese psihice pozitive care influenţează performanţa:. a) .. după The complete idiot’s Guide to Body Language. printed in Bulgaria. dinamic.1. b) .cu cronometrul sau în laboratoare cu aparate speciale. d) 6. e) .. c) . Editura Stadion...corelează capacitatea vitală cu greutatea corporală. c) .. fizică. e) 7. care implică o anumită activitate biologică.

..Elementele tehnice corporale în gimnastica ritmică sportivă şi acrobatică. (2006) – Elemente de psihosociologie a grupurilor sportive. M. Constanţa. Edit. (2007) – Agresivitatea şi violenţa în sport.( 2006) – Să înţelegem creierul. Boboş. (2006). (2002) .Gimnastica de bază.0342.. acrobatică şi sărituri. Arthur. Decembrie 2006...3. A. Editura Ex Punto. Editura Sport –Turism. Horghidan Valentina (1994) – Psihologia Educaţiei fizice. Grosu. Edit. ISBN 978 -973 – 7989 – 73 – 4 18.fundamente teoretice şi metodice. Barteck O. tehnica şi metodica elementelor la sol şi bârnă. 26. Periodizarea antrenamentului sportiv.Pregătire sportivă teoretică – Ghid metodologic de aplicare a programmi şcolare pentru Licee (clase) cu program sportiv .Psihologia educaţiei fizice. 1. Dragnea.. GMI. Bucureşti. (1996) . 16. Scarlat Eugen. M. Florina (1998) . A. pg 34 – 38 5. nr. (25). pg 34 -36. R. Editura Cd Press. Bucureşti. Editura Tineretului. Aura (1999) – Teoria activităţilor motrice. O. Editura Cartea Şcolii.. Colibaba Evuleţ. Drganea. 31.Bard. Bucureşti. D.. Emilia. 12. Donskoi. (1976) . Medicală Bucureşti. Cârstea Gh. Băiaşu N. Canada. 4. Dragnea. „The complet idiot guide”.Definirea şi tipologia agrementului de tip „ outdoor”. Bucureşti. Florina (2008) – Optimizarea antrenamentului sportiv (2008) Colecţia Ştiinţa Sportului. T. Fekete.. I. Rev. An VIII. Gallagner.46. Editura Sport – Turism. 20. (1972) . Editura Cd Press. (1973) . Dragnea C. Bucureşti.973. ISBN (10) 973-7989-73-2 19. 28. ISBN 978. Fesnic I. 24. Ministerul Tineretului şi Sportului.Educaţie fizică: recapitulări prin diagrame (trad. 7. 27. (1976) ... 8. Florina (2008) – Pregătirea psihologică şi antrenamentul invizibil in 152 . M. Dragomir Petrică (2000) .. Bard. Bota Ioan ( 1998) – Jocuri sportive – Teorie şi metodică. Palestrica Mileniului III – Civilizaţie şi Sport. Grosu.E. Bucureşti.. Septembrie 2006. (2006) – Metodologia cercetării clinice.A. Consiliul Naţional pentru Curriculum.Mitchell G. Şcoala Naţională de antrenori. Şcoala Naţională de antrenori. Editura Sport Turism Constantin Filip. Toronto.A. 21. Bucureşti. 11. ISBN 973-98005-4-8 10.(1992) . Ministerul Tineretului şi Sportului. P. 6.Biomecanica..Aspecte ale antrenamentului modern în gimnastică. C. (1999) . Institutul Politehnic. David. A. ..Biomecanica exerciţilor fizice.Crăciun. nr. Palestrica Mileniului III – Civilizaţie şi Sport. Ed. 13.8 15. Editura Curtea Veche. Cecilia. Grosu. 32. V.Complexe de influenţare selectivă a aparatului locomotor 30. Palestrica Mileniului III – Civilizaţie şi Sport. E. 9. Emilia.. An VII. Fountain Sally. O. Bucureşti. Editura Polirom Iaşi. S.. Casa de Editură Petru Maior.. Editura Librăriile Crican 25. Emilia. J. Bompa. (26).. Rose – Marie. Editura Didactică şi Pedagogică. (2001) – Dezvoltarea calităţilor motrice.Consideraţii psihologice. aptitude) – Florin Marcu. Cluj-Napoca.Medicină sportivă. Bucureşti. (cf. Florina (1997) .Gimnastica Editura Stadion. Dr. Grosu. GMI. 17. ( 1980) . Liliana Puiu). Editura All educational.Gimnatica sportivă.. Bucureşti.All Around Fitness. Martie 2007. colecţia Psihologie. Cluj-Napoca.( 2006) – Elemente de psihosociologie a grupurilor sportive. Rev.fr. Epuran. 22. T.3. Bompa. Emilia. Gee Linda (2000) . 23.şi colab (2000) – Teoria educaţiei fizice şi Sportului. Ganea. Cluj-Napoca 29. Rev. ANEFS . An VII. D. Bucureşti. Ediţia a 4 a... 1994. Grosu. Drăgan I. Covaci. Könemann. pg 5 -7. Editura Ex Punto. Universitatea dihn York.( 2006) – Effects of vitamins A. Editura Aldin. Dungaciu. Florina (2004) . M. Epuran. Cluj-Napoca.. Constanţa. Emilia.N. Constant Maneca (1986) -Dicţionar de neologisme. and C suplementations on oxidant/antioxidant balance in exercise. Bota. nr. ISBN 973-669-252-3 4. (1999) – Educaţia fizică . (2001) – Teoria şi metodologia. 14. Tache Simona şi colab. (27). Oradea.Săriturile în gimnastică. N.

I. Bucureşti .Gimnastica sportivă. Lupu Olga (2006) .94 . Bucureşti. (27). Editura Driada. Cucu. Szatmary L. SCJ 111-112 ( 2-3 / 1998).. trad. (1998) .Îmbunătăţirea tehnicii. 49. Barbara. 60. Zamora. 41. 57.49.) (2008) . 46. Rev. (1974) .Gimnastica acrobatică. Zamora Elena. Colecţia Ştiinţa Sportului.. L. Rev. (2007) . 48. Vasile L. C. Pop N. nr. Holleder & Soughton 54. 53. Editura Risoprint. ISSN 1221 -2296. L. Risoprint Cluj-Napoca.. Smith. ISBN 973 – 85692-3-0 61. practice şi metodice.Culegere de texte.. Colecţia „Arborele lumii” 63. Bucureşti 62.. 37. Valeria (2007) . Editura Didactică şi Pedagogică. Coleccion Psicologia del Deporte. Cluj -Napoca 47. Paşcan. 45.*** Curriculum Naţional (1999) Programe Şcolare pentru clasele V-VIII.. Ed. Bucureşti. Sbenghe T. E. Tudusciuc. An VIII. Cluj-Napoca. (1997) ..Creşterea volumului şi forţei musculare – elemente teoretice. Hai . Loftus. G. Marolicaru.1973. Miercurea Ciuc ISBN 973 – 85951 – 4 – 2 40. ISBN 973 -751 -115 – 8 42. (1982) .Activităţi sportive pentru populaţia de vârstă adultă.. vol I.. nr.activitatea sportiva. vol. R. (2007) – Motivaţia practicării activităţilor de educaţie fizică şi sport la elevii din clasele a IXa liceu zi din Cluj – Napoca.. GMI. pg 42. Pehoiu. Elena (2003) – Fiziologia efortului fizic sportive. Pop Nicole (2008) – Note curs Fitness. 56. Martie 2007.H. 1..B. Palestrica Mileniului III – Civilizaţie şi Sport. ( 2005) – Introducere în psihologie. ( 2007) – The structure of the factors motivating the Romanian adults’ physical activites.8225. Napoca Star Cluj-Napoca 2008. An VIII.Gimnastica ritmică sportivă. Nolen-Hoeksema Susa. (2007) – Hidroterapie. Stroescu. A. Bucureşti. (2007) – Rolul stretchingului în normalizarea funcţiei stato – kinetice. F. Abadne. Martie 2007. L. 1.. Risoprint Cluj-Napoca. Gimnastica ritmică sportivă. Marilena. Rusu Flavia (2008) – Note de curs Fitness. ISBN 958 . Guillen. 38. după “ Intensive Participation in Children’s Sports” – Human Kinetics 153 . Teorie şi instrumente de evaluare. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Herman..31.Gimnastică. Bucureşti. Editura Litera Internaţional. sport şi kinetoterapie. (2005) . I. Didactică şi Pedagogică R. pg 8 -13.A. Bucureşti. Rusu. Ed. Editura Sport – Turism. multiplicat UBB.. Tudusciuc. Editura Tehnică Bucureşti. Editura Sport Turism.Gimnastics mecanic hall understanding. O. R. Editura GMI. Cluj – Napoca.. James J. Pasztai. specializare. Rev. (1997) . multiplicat UBB. INCPS. Bucureşti. Martie 2007.Înot pentru sănătate. Editura Sport –Turism 44. I. Bucureşti. Pop N..0. Roman G. Doina Elena Zamora. ISBN 973 – 31 – 2253 – 55.. Perspective psihologice. Palestrica Mileniului III – Civilizaţie şi Sport. Krausz.Kinesiologie – ştiinţa mişcării. Hârjan. I. ClujNapoca. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Palestrica Mileniului III – Civilizaţie şi Sport. Adina (1968)-Gimnastica. 59. *** Colecţia “ Sportul al copii şi juniori” SCJ (1998) – Participarea copiilor în sport. N. Lupu. E. (2004) – Primul ajutor medical în educaţie fizică. 51.973. Biomecanics of sport techniques. Rusu Flavia (coord. Aria Curriculară Educaţie Fizică şi Sport. Medicală Bucureşti 52. Editorial Kinesis. I. Macovei Sabina (1995) .Manual de gimnastică sportivă. (27). (1994) . Vieru.0167 – 8 34.. 39. (2003) – Introduccion a la psicopedagogia de la Actividad Fisica y el Deporte.Introducerea în psihologia educaţională. nr. Fredrickson. Garcia.H. An VIII. Smith T. Editura GMI. Krausz. Lupu. Emilia. Roma.. Henriette (1983) . I. Cluj – Napoca 50. Edit. Kory. Laza. (27). ISBN 10 ... Zamora E. Editura Syryus Teka. 43. Editura Corson –Iaşi. Zamora E. în Scuola della Sport. 36.Mercea.. Popescu A. Pretice Hall Inc. C. 58.. Nistor. T. Editura Sport Turism. Savu. (2005) .Necesarul de lichide şi micronutrienţi în activitatea fizică. Ileana. Z. Grosu. Mariana (1986) – Tartarea diferenţiată în educaţie fizică . Ediţia a XIV a. 33.. pg 54 -59. Hauzer. 35.*** Dicţionar vizual 5 limbi (2005). (2007) . 1.Elemente de hidrokinetoterapie şi înot terapeutic.

beijing2008.ro http://www.sanatate.ro www://.org http://www.Publishers.digitaljournalist. http://www.com http://www.topsanatate.olympic.org http://www.ro http://www. copyright 1993.quantumpharm.ro http://www.org http://www.ortopedica.ro 154 .net http://www.see-educoop.ro http://www.lx.ro http://www.ro http://www.e-scoala.info.ro http://www.romedic.digitaljournalist.doctor.bewell.idieta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful