CONCEPEREA SI ELABORAREA ZIARULUI Lector MIHAI CERNAT Obiective Parcurgerea cursului va contribui la intelegerea de catre studenti a principiilor si modalitatilor

pe baza carora sunt structurate si organizate diferite tipuri de publicatii (diferentiate atat sub raportul periodicitatii, cat si al programului lor editorial: cotidian, saptamanal, lunar, de specialitate etc.). Cursul urmareste, de asemenea, cunoasterea politicilor informationale ale redactiilor, precum si felul in care sunt concepute si elaborate cele doua sinteze fundamentale sinteza redactionala si sinteza secretariala. Vor fi facute referiri la concordanta si independenta dintre arhitectura fiecarei pagini a publicatiilor, structura lor generala grafica si ideile publicistice ale editiilor curente. I. Structuri organizatorice, ierarhii si atributii profesionale Ziarul si mai ales ziarul modern antreneaza in activitatea cotidiana un mare numar de oameni (patroni, gazetari, graficieni, arhitecti, ingineri, muncitori, tehnicieni, specialisti in publicitate, in marketing, operatori calculatoare, economisti etc.) si, dupa parerea lui Philippe Gaillard, ar trebui structurat pentru servicii de baza: 1. Administratia aici se afla grupate toate preocuparile reclamate de gestionarea publicatiei, de la problemele financiare si comerciale pana la cele legate de difuzarea si vanzarea; 2. Serviciul de publicitate sunt cuprinsi cei care receptioneaza publicitatea si urmaresc, apoi, includerea ei in paginile ziarului, la data si in spatiul convenite cu furnizorul prin contractul de publicitate. Cei care apartin acestui compartiment urmaresc daca serviciile redactionale si cele tehnice ale publicatiei respecta conventiile incheiate in aceasta privinta; 3. Productia sunt inclusi cei care asigura partea tehnica a editurii ziarului (secretariatele de redactie, machetatorii si reprezentantii serviciului artistic, serviciul de corectura, de foto si tipografia); 4. Documentarea este indispensabila unei redactii bine pusa la punct, cu prestigiu si credibilitate, este alcatuita in asa fel incat sa poata raspunde cu promptitudine, obiectivitate si corectitudine nevoilor jurnalistilor legate de obtinerea unor informatii suplimentare sau de verificarea altora. Iar functionalizarea acestui serviciu este o necesitate evidenta. Dincolo de parerile teoreticienilor, practica si traditiile jurnalistice au consacrat o anumita structura organizatorica a redactiilor, regasibila aproape in presa de pretutindeni si care are urmatoare dispunere: 1. Campul publicistic - E constituit din mai multe departamente (sectii, compartimente) redactionale luand in consideratie: ,domeniile societatii" asupra carora se focalizeaza activitatile de presa ale corpului de ziaristi (economia, politica, socialul, culturalul, sportul, problemele internationale, invatamantul, viata mondena, mass-media, show-bizul etc.); ,genurile publicistice" abordate cu precadere de publicatia respectiva (ancheta, stirile, faptul divers, reportajul s.a.); ,,zonele geografice" (ziar local, regional sau international). Corpului redactional i se alatura, de regula, colaboratorii (permanenpi sau temporari) care vin fie din zona specialistilor (in economie, fmante, cultura, cercetare stiintifica s. a.), fie din aceea a gazetarilor liberi profesionisti (free-lancers; pigistes). Si unii si altii sunt nu numai obisnui# ai redactiilor, ci si ,parteneri profesionali" necesari. Necesari, mai ales in cazul ,specialistilor", pentru sporul de competenja si credibilitate pe care-1 aduc prin articolele semnate de ei, dar sunt necesari si din ratiuni fmanciare (aceleasi criterii sunt in

discutie si in cazul ziaristilor liberi profesionisti), deoarece redactiile nu-si pot pemiite angajarea unui corp redactional care sa acopere multitudinea aspectelor unei societati moderne si care se afla in orizontul informational al oricarui ziar. 2. Campul tehnic - Este zona destinata secretariatului de redactie, apoi, serviciilor coordonate de acest departament si anume: foto, tehnoredactare, layout, sectia de grafica, cea de corectura si tipografia. Cele doua campuri (publicistic si tehnic) formeaza, atat prin felul in care sunt structurate, cat si prin atributiile profesionale pe care le au, ceea ce cunoastem sub denumirea de redactie, in fond centrul vital al oricarei institutii de presa. Concretizarea activitatii redactionale, adica ajungerea la beneficiar (la cititor, in cazul presei scrise) a produsului mediatic se realizeaza si datorita existentei celei de a treia sectiuni a oricarei institutii de presa si pe care o numim: 3. Campul economic si de marketing - Aici sunt grupate serviciile de publicitate (primirea anunturilor, dirijarea lor spre secretariatul de redactie, programarea publicarii lor, urmarirea respectarii clauzelor contractuale stabilite in acest domeniu), de difuzare (incheierea contractelor cu firmele specializate, recuperarea retururilor, adica a publicatiilor nevandute), de marketing (analiza pietii si a reactiilor cititorilor, promovarea prin metode ingenioase si specifice a publicatiei, realizarea si sporirea abonamentelor, mentinerea si imbunatatirea imaginii institutiei de presa din perspectiva financiar-economica, achizitionarea unor noi echipamente profesionale etc.). Membrii fiecarui departament (compartiment, sectie) au o organizare de tip piramidal. Baza o formeaza reporterii (redactorii), care, la randul lor sunt ziaristi cu experienta profesionala foarte diferita (de la noi veniti in redactie pana la gazetari cu ani buni de activitate). Numarul lor este legat, in primul rand, de ponderea tematica pe care o are departamentul respectiv in cadrul structurii redactionale. Responsabilitatea profesionala a reporterilor este dependenta, pe de o parte, de departamentul in care se afla (economic, social, cultura, politica interna etc.) iar, pe de alta parte, in cadrul departamentului, fiecare reporter are in responsabilitate o anumita sectiune a problematicii generale (de pilda, la cultura unul se ocupa de carte, edituri, biblioteci, altul de film, un al treilea de teatru etc.). Faptul respectiv ii impune o atenta si competenta cunoastere a problematicii careia trebuie sa-i faca fata, intocmirea unei banci proprii de date, stabilirea unor relatii de colaborare cu cei care isi desfasoara activitatea in cadrul domeniului respectiv, relatii sensibile, dar, cu nici un chip, bazate pe un joc al avantajelor reciproce. In orice caz, legaturile stabilite trebuie sa fie de o asemenea natura incat sa-i furnizeze reporterului in permanenta si, pe cat posibil, in exclusivitate, idei si o documentare pentru viitoare articole si sa-l ajute sa inteleaga anumite fenomene, sa poata interpreta unele evenimente ce apar si se succed in perimetul preocuparilor lui. Insumate, proiectele sau propunerile, legate de viitoare initiative jurnalistice ale membrilor unui departament, alcatuiesc strategia sa tematica sau, mai exact spus, planificarea viitoarelor actiuni publicistice (pe perioade mai lungi sau mai scurte de timp), in concordanta cu preocuparile si intentiile generale si de moment ale publicatiei. In orice caz, activitatea oricarui departament din cadrul unui cotidian raspunde si se preocupa, cu precadere, de oglindirea la zi a realitatii.

Gestionarea profesionala si, intr-o buna masura, si morala a fiecarui departament redactional se afla in responsabilitatea unui sef de sectie (departament, compartiment). El ocupa varful piramidei. Atributiile lui sunt nenumarate: sugereaza colaboratorilor (colegilor de sectie) sau celor din afara redactiei diferite teme sau atrage atentia asupra unor evenimente ce vor avea loc si care vor interesa redactia la momentul respectiv, analizeaza oferta de idei jurnalistice ale acelorasi colaboratori si indeamna atacarea gazetareasca a unora dintre ele, stabilind si momentul oportun pentru fiecare in parte, pune la punct, pe baza portofoliului tematic al sectiei, planul (structura), strategia viitoarelor actiuni publicistice, precum si modalitatile concrete prin care se vor finaliza. Seful de sectie stie cu exactitate unde se afla pe teren, in documentare, colaboratorii sai interni (reporterii), legatura cu ei fiind mentinuta in permanenta. Uneori, pe aceasta cale, se aduc modificari insusi traseului documentar al ziaristului, amplitudinii investigatiei sale de presa sau chiar temei initiale. Gazetari, de regula, experimentati, sefii de sectie constituie, de asemenea, prima veriga a celor care detin, in cadrul redactiilor, statutul de editori si care au atributii legate de eforturile si preocuparile de concepere a ziarelor (a publicatiilor, in general). Lor, care se afla pe prima treapta, de jos, a editorilor, le urmeaza redactorii sefi adjuncti, secretarul general de redactie, redactorul sef si directorul, adica toti cei care, in presa anglo-saxona, se numesc gate-keepers (pazitori de porti). Seful de sectie constituie, de asemenea, primul filtru prin care trebuie sa treaca orice produs publicistic (de la stire la ancheta si de la interviu la reportaj) elaborat de ziaristii departamentului coordonat de el. Atributiile, pe care le are, permit sefului de sectie sa intervina asupra textelor pe care le primeste, atunci cand considera ca e necesar sa o faca, realizand unele reformulari in vederea sporirii claritatii mesajului (poate sa o ceara sau o realizeaza chiar el), ori sa renunte la unele pasaje ale articolului analizat, in vederea obtinerii conciziei necesare. El poate, de asemenea, sa ceara refacerea unor parti ale unui articol sau amplificarea altor paragrafe sau chiar imbunatatirea bazei documentare a materialului discutat, uneori, poate sa propuna rescrierea intregului text, gasirea altui titlu, pe care el insusi, nu de putine ori, il schimba. Sunt si cazuri cand articolul primit e refuzat in totalitate fiind considerat un rateu profesional. Redactorul sef adjunct reprezinta, administrativ si din perspectiva schemei organizatorice a oricarei redactii, superiorul sefului de sectie. Profesional, constituie veriga urmatoare a factorului editorial. Atributiile lui sunt, cu precadere, legate de procesul de concepere si elaborare a publicatiei. In mod obisnuit, redactorul sef adjunct (indiscutabil, un gazetar experimentat) coordoneaza activitatea a doua-trei sectii (apropiate ca sfera tematica, in limita posibilului, sau compatibile cu pregatirea si disponibilitatile sale profesionale). El este implicat in punerea la punct a strategiei tematice si publicistice a fiecarei sectii, analizand la randu-i, articolele care vin de la sectii. Este, de asemenea, cel ce da a doua viza textelor de presa, validate, in felul acesta, din perspectiva politicii informationale si editoriale a publicatiei si, implicit, a oportunitatii publicarii lor. Secretarul general de redactie se afla, in schema redactionala, la acelasi nivel de competente cu un adjunct. El coordoneaza, in primul rand, departamentul secretariatului de redactie (cu toate componentele sale, in fapt, serviciile tehnicoartistice), in cadrul carora se infaptuieste, atat din perspectiva conceptiei publicistice, cat si a celei grafice, numar de numar, fiecare editie a ziarului. Secretariatul de redactie reprezinta, asa cum vom arata cu un alt prilej, nu numai dispeceratul central al intregii

redactii, ci si un adevarat loc geometric al eforturilor legate de conceperea si elaborarea ziarului, un centru al creativitatii jurnalistice, specific si bine individualizat de la o publicatie la alta. 1. Secretariatul de redactie departamentul sinteza al presei scrise. Discursul secretarial In orice redactie toate firele duc spre zona sau departamentul ce poarta denumirea de secretariatul de redactie. S-ar putea spune chiar ca aici se afla un adevarat loc geometric al intregii activitati publicistice. De asemenea, aici se intalnesc si fuzioneaza, dand nastere la ceea ce numim opera ziaristica, cele doua laturi indispensabile finalizarii numarului la zi sau a editiilor succesive ale oricarei publicatii. E vorba, pe de o parte, de discursul jurnalistic, adica de intreaga productie realizata de membrii echipei redactionale si, pe de alta parte, de efortul de sinteza generat de armonizarea elementelor tehnice si grafice, ce contribuie la vizualizarea textelor, titlurilor, ilustratiilor (fotografiilor) si care determina, in final, personalitatea, originalitatea si impactul publicatiei asupra propriilor cititori. In jurul secretariatului de redactie graviteaza, asadar, tot ceea ce insemna activitate jurnalistica. Acest departament conduce si organizeaza la zi procesul de productie redactional. Cei de aici, secretarii de redactie, poarta responsabilitatea unui lucru de maxima importanta, convertirea mesajului redactat in mesaj imprimat, dand nastere la ceea ce insemna discurs secretarial. In felul acesta, prin obligatiile profesionale pe care le au membrii acestui departament, secretariatul de redactie detine statutul de organ executiv in cadrul structurii organizatorice a oricarei institutii de presa. In esenta, poate fi considerat elementul motor al unui proces de creatie, care trebuie sa fie mereu dinamic, sa implice intreaga echipa redactionala si sa se desfasoare continuu si coerent. Conducerea ostilitatilor de catre secretariatul de redactie, adica gestionarea intregului proces de fabricare a ziarului sau a oricarei publicatii este vitala, altfel, pagina de ziar, bunaoara, ar fi doar o juxtapunere de elemente disparate (texte, ilustratii, titluri). Se evidentiaza, astfel, ca operatiunea de ordonare pe care o exercita secretariatul de redactie este, in fapt, o activitate proprie creatiei de presa, care nu ignora aspectul tehnic al activitatii desfasurate aici, dar il subordoneaza punerii in valoare a ideilor publicistice pe care le au articolele care sunt stocate (in spek) in acest departament. Departamentul de secretariat de redactie este alcatuit din astfel de forte, adica din secretari de redactie, niste adevarati oameni sinteza, care coordonati fiind de un secretar general de redactie, au menirea de a fi realizatorii procesului de editare a ziarelor, dar si de sustinere si interpretare a politicii editoriale a publicatiilor, in calitate de colaboratori apropiati, de mana dreapta a redactorului sef. Sustin ca aceasta coloana vertebrala a redactiei, care este secretariatul de redactie, pe langa faptul ca are mari si importante obligatii de natura executiva, este, totodata, si un organ de legatura, un liant redactional: 1. In plan vertical, prin relatia nemijlocita pe care o are cu redactorul sef, secretariatul (prin oamenii lui, desigur, adica prin secretari) faciliteaza relatia dintre conducerea redactiei si membrii colectivului, transmitandu-le observatiile, sugestiile, multumirile sau ingrijorarile factorilor de decizie, dar, intorcand conducerii si opiniile jurnalistilor 2. In plan orizontal, prin legatura foarte stransa si dinamica avuta cu toate compartimentele redactiei, reclamata de gestionarea unei activitati comune si

convergente, singura care poate asigura desfasurarea unui demers publicistic coerent si neintrerupt. Mecanismul secretarial pus in miscare, ca o expresie a procesului de creatie jurnalistica, are, de regula, punctul final, in reusita transformarii productiei redactionale intr-o publicatie originala si cu personalitate, prin intermediul unei complexe activitati numite sinteza sau demers secretarial. Secretariatul de redactie realizeaza, de asemenea, legatura cotidiana (in cazul ziarelor), in calitatea lui de factor activ si determinant al procesului de concepere si elaborare a publicatiilor, cu institutiile tipografice. Un asemenea proces pentru a putea fi dus la bun sfarsit (in ritm cotidian sau, mai exact, in functie de periodicitatea publicatiei) presupune ca fiecare secretar de redactie sa dispuna de autonomie profesionala, specifica, pusa in evidenta prin apelarea la tehnici bine individualizate, care-i obliga pe componentii secretariatelor de redactie sa-si asume un set de mari raspunderi, conferindu-le in schimb si o autoritate pe masura. Devine evident ca travaliul gazetaresc, pe care-l presupune cotidiana activitate la un ziar, livreaza tot felul de materiale de presa secretariatelor de redactie. Ele, la randul lor, potrivit unei conceptii unitare generate de politica editoriala a respectivei publicatii, creeaza contexte publicistice, de fapt, bunuri de folosinta publica, gratie functiei lor integratoare. Pentru a face fata unor asemenea obligatii profesionale, secretariatele de redactie trebuie sa actioneze ca un compartiment de comanda al ziarului, mai intai, pentru elaborarea numarului la zi al ziarului si, apoi, pentru activitatea curenta a redactiei. Secretariatul de redactie functioneaza si ca un dispecerat. Receptioneaza, cum aratam mai sus, intreaga productie jurnalistica a redactiei, care supusa ulterior procesului de prelucrare specific secretariala, e trimisa, apoi, pentru finalizarea operei ziaristice (adica, pentru obtinerea ziarului ca atare), sub o anumita forma grafica, tipografiei . De asemenea, acestui compartiment redactional ii revine obligatia de a supraveghea si de a monitoriza activitatea publicistica a membrilor colectivului redactional, de a acoperi intotdeauna aria geografica in care e raspandit, de obicei, ziarul, precum si structurarea publicistica si grafica pentru fiecare noua editie. Pentru acest fapt, redactorul sef trebuie sa asigure colaboratorilor sai deplina libertate de a-si dovedi profesionalitatea si capacitatea de creatie jurnalistica. E limpede, asadar, ca secretarii de redactie au un rol, determinant in procesul si efortul de concepere si elaborare a publicatiilor. Publicatia, insa, ca produs mediatic finit, este rezultatul unor straduinte colective, este expresia creativitatii jurnalistice a tuturor factorilor (ziaristi, editori, secretari de redactie, machetatori, fotoreporteri), ceea ce ne indrituieste sa consideram ziarul o opera colectiva. In toate fazele prin care trece elaborarea publicatiei, secretarul de redactie trebuie sa tina seama de actualitatea, semnificatia si interesul dovedite de fiecare mesaj publicistic in parte si, in limita posibilului, chiar si de impactul (virtual) acestuia asupra cititorului. Cu alte cuvinte, el trebuie sa-si puna mereu intrebarea daca ceea ce se va publica va interesa cititorul, ale carui preferinte le cunoaste deja si, daca structura publicistica a numarului poate raspunde orizontului de asteptare al aceluiasi cititor. Avand in vedere aceste elemente, secretarul de redactie va trece la elaborarea fiecarei pagini a numarului la zi urmarind asigurarea unitatii de continut al acestuia si cautand sa pastreze trasaturile specifice structurii grafice a publicatiei, ce s-a stabilit, de regula, odata cu macheta primului numar, structura care asigura ceea ce se numeste marca proprie sau stilul casei. In acest mod, toate numerele unui ziar, care se succed in timp, (uneori de-a lungul

anilor), pastreaza aceleasi trasaturi, aceleasi note distinctive, ce il fac sa se individualizeze printre celelalte publicatii si sa fie recunoscut de cititorii lui . Se intelege ca secretarul de redactie nu este singurul actor al redactiei care are menirea sa asigure si sa mentina personalitatea unei publicatii. El face parte dintr-o echipa redactionala, unita prin conceptii si idealuri comune, cu un stil de activitate consacrat atat in randul cititorilor cat si in cel al confratilor. O adevarata echipa redactionala inseamna, de fapt, nu numai actionarea tuturor in consens cu anumite principii, ci si, obtinerea unei structuri profesionale armonioase, ce trebuie constituita, aproape intotdeauna, din conjunctia unor personalitati, de multe ori, extrem de diferite (multe dintre ele cu trasaturi chiar foarte accentuate). Profilul psiho-profesional al secretarului de redactie. Pentru a fi competent in aceasta meserie noteaza englezul J. F. Mansfield se cere o minte ordonata, un simt al proportiilor, indemanare de a lucra repede si exact, o cultura generala solida, dar si capacitate de a apela la decizii rapide; disponibilitati pentru travaliul desfasurat intr-o atmosfera de graba si agitatie fara a fi perturbat sau hartuit; sa ai darul concentrarii, o memorie buna, conditie fizica si spirit de echipa. Se afla in acest citat, in esenta, notele dominante, trasaturile fundamentale ale unui autentic si performant secretar de redactie. Lor, li se mai pot adauga si alte cateva calitati, printre care, manifestarea unui permanent simt al responsabilitatii si al unei obiectivitati niciodata tradate. Secretarul de redactie trebuie sa posede, de asemenea, cunostinte politice solide, sa se dovedeasca, in aceasta privinta, intotdeauna bine informat si la zi cu tot ce se petrece in sfera politicului; sa nu-i lipseasca discernamantul, simtul masurii, gustul artistic; sa fie un om ordonat si cu multa stapanire de sine, dar sa se manifeste ca un spirit inventiv si, nu in ultimul rand, ca un bun organizator. Secretarului de redactie, indiferent daca lucreaza in sistem traditional, folosind o tipografie pe plumb (aproape de neimaginat in cazul unei prese moderne) sau tehnologia computerizata, nu poate sa-i lipseasca cunostintele specifice in domeniu. In sfarsit, nu vom trasa cu adevarat portretul secretarului de redactie, daca nu vom mentiona si observatiile profesorului Louis Guery care este de parere ca un bun secretar de redactie trebuie sa se dovedeasca a fi si un jurnalist complet care sa aiba un simt sigur al informatiei, datorita caruia poate aprecia valoarea textelor pe care lucreaza si pe care trebuie sa le dispuna in pagini in functie de importanta lor si de actualitatea evocata. Secretarul de redactie trebuie sa faca dovada si a unei diversificate culturi generale, datorita careia poate judeca si cantari fondul articolelor si, atunci cand e cazul, sa descopere si eventualele erori . Culturii generale i se asociaza, de regula, o buna stapanire a limbii, o sensibilitate pentru descoperirea si eliminarea pleonasmelor, a barbarismelor, a exceselor neologistice, a greselilor ortografice. Cunostintele de legislatie nu trebuie nici ele sa lipseasca din arsenalul teoretic al unui secretar de redactie, atent intotdeauna la afirmatiile, opiniile, judecatile de valoare care apar in articolele ce urmeaza sa vada lumina tiparului. Orice neglijenta in aceasta privinta se cade semnalata si, uneori, pe loc eliminata. Datorita faptului ca secretarul de redactie foloseste permanent, alaturi de texte, si diferite imagini, cu deosebire, fotografii, el e, absolut necesar, sa aiba si o buna cultura in aceasta privinta, pe de o parte, pentru a sti ce sa ceara fotoreporterilor iar, pe de alta parte, pentru a avea capacitatea de a interpreta virtutile fotografiilor de presa.

Secretarul de redactie ramane in permanenta omul din umbra, gazetarul care isi desfasoara activitatea numai in redactie. De aceea, este pandit de pericolul de a percepe realitatea numai prin intermediul colegilor sai (adica, prin prisma articolelor lor) si prin transmisiile de radio si tv. Sunt teoreticieni care recomanda secretarilor de redactie, ca din cand in cand, sa apeleze la cate o cura de realitatea, adica sa preia uneltele reporterilor. Jurnalist si tehnician: Secretarul de redactie a fost obligat sa fie nu numai un om de conceptie, adica un gazetar experimentat, ci si un specialist al materializarii, cu ajutorul utilajelor tipografice, a structurii jurnalistice a numarului respectiv. Indeosebi in cazul tipografiei clasice, a tipografiei care lucra cu plumb, colaborarea cu specialistii acesteia, i-a impus secretarului de redactie sa aiba un limbaj comun cu cei care lucrau aici, precum si stiinta de a rezolva tehnic transpunerea ziarului in plumb. Noua tehnica a paginarii, adica a dispunerii textelor, titlurilor si ilustratiilor cu ajutorul calculatorului pe fiecare pagina in parte, i-a cerut, de asemenea, secretarului de redactie sa cunoasca limbajul si secretele tehnoredactarii. Desi activitatea unui secretar de redactie nu se desfasoara decat intr-o stransa colaborare cu factorii de decizie ai publicatiei, cu ceea ce poarta denumirea de editori ai acesteia, el pastreaza, totusi, responsabilitatea orientarii intregii editii. El isi poate exercita influenta in ceea ce priveste punerea in valoare a unui articol in defavoarea altuia, in alegerea unui titlu, a unei ilustratii, in redactarea unei explicatii pentru o fotografie, in amplasarea unui text in zona de maxim interes a paginii (adica in centru optic) etc. In cazul publicatiilor periodice, de specialitate, rolul secretarului de redactie pare sa fie si mai important. El are nevoie sa cunoasca si domeniul respectiv, cu particularitatea lui, cu limbajul caracteristic pentru ca orice interventie sa nu determine distorsionari ale intelesului articolelor. Cati secretari de redactie sunt intr-o redactie ? Cel putin doi. In cazul unor mari cotidiane se practica sistemul secretarului de redactie specializat pe fascicule tematice (economie, cultura, probleme internationale etc.). O mentiune ^speciala trebuie facuta pentru departamentul de politica externa. In acest caz, redactorii, adica ziaristii care formeaza sectia respectiva si care lucreaza la un ziar ce se tipareste inca intr-o tipografie de tip clasic, au obligatia de a-si organiza ei singuri pagina, secretarul avand doar un rol strict consultativ. In cazul cotidianelor occidentale compartimentul de secretariat de redactie e condus, spre deosebire de ceea ce exista in presa romaneasca, de un prim secretar de redactie sau redactor sef tehnic, asa cum se mai numeste. La noi acelasi rol il are secretarul general de redactie. Si publicatiile occidentale au un secretar general de redactie, care este un personaj foarte important al redactiei, o adevarata mana dreapta a redactorului sef, menirea lui fiind aceea de a gestiona unele chestiuni administrativ-economice (supravegheaza cheltuielile redactiei, acorda concedii etc.). As mai preciza ca un secretar de redactie trebuie sa aiba o memorie foarte buna si foarte bine organizata. Tot ce s-a cules, pentru fiecare pagina, el trebuie sa stie. De asemenea, sunt cazuri cand anumite informatii furnizate de agentiile de presa pot sa vina in flux, la intervale de timp destul de mare. Secretarul de redactie e necesar sa urmareasca o asemenea difuzare care, nu de putine ori, cu ocazia ultimei transmisii se poate schimba complet sensul celor furnizate anterior. Discursul secretarial debuteaza o data cu activitatea depusa de secretarul de redactie (o adevarata eminenta cenusie in cadrul colectivului redactional) pentru strangerea textelor (a articolelor) si a celorlalte piese care alcatuiesc, de regula, fiecare numar al ziarului

(publicitatea, productia publicistica, materialul ilustrativ). Sinteza sau discursul secretarial se contureaza, apoi, cand se intocmeste mapa numarului la zi si, se continua cu structurarea publicatiei, din perspectiva politicii si strategiei editoriale, cu prilejul sedintei de sumar. In sfarsit, va capata, tematic si grafic, forma finala, de ziar, cu alte cuvinte, prin travaliul publicistic si tehnic al secretarului de redactie. Secretarul de redactie isi organizeaza intreaga activitate a zilei in functie de cativa parametri: 1. periodicitatea publicatiei; 2. numarul de pagini al acesteia; 3. dinamica personala de lucru; sunt secretari de redactie care in functie de experienta profesionala pe care o au, ca si de structura lor temperamentala, au capacitatea de a desfasura activitati secretariale intr-un ritm mult mai sustinut decat altii; 4. nivelul de calificare si capacitatea de efort a personalului din subordine (dactilografe, operatori calculatoare, graficieni, tehnoredactori, corectori; in cazul tipografiilor clasice mai sunt luate in discutie si alte categorii: linotipistii, paginatorii, zincografii etc.); 5. performanta tehnica a utilajului tipografic; 6. programul agentiilor de presa; ele au o ora limita cand inchid emisiunea de stiri; in functie de aceasta ora si de ultimele informatii pe care ziarele le asteapta, se finalizeaza si numerele la zi; in cazul unui cotidian, raman deschise prima si ultima pagina care, de regula, sunt dedicate actualitatii. 7. clauzele pe care le contine contractul incheiat cu tipografia, in cazul in care ziarul nu are propria lui tipografie; in prima situatie se fixeaza de obicei o anumita ora la care ziarul trebuie livrat pentru tiparire, depasirea ei produce perturbari care pot sa conduca la intarzierea aparitiei publicatiei vinovate. 2. Redactorul sef In mod obisnuit, si as spune si traditional, structura organizatorica a unei institutii de presa, de presa scrisa indeosebi, este condusa de un redactor sef. Dupa Revolutie, au aparut si in aceasta privinta unele innoiri, in sensul ca redactiile au dobandit o conducere bicefala formata dintr-un director si un redactor sef. Teoretic, primului i s-au incredintat atributii de reprezentare, de conducere si gestionare mai mult sub raport administrativ a publicatiei. Cel de al doilea a ramas cu vechile responsabilitati, adica cele legate de conceperea aparitiilor la zi, de punerea in practica a strategiei publicistice. Pana la urma faptul s-a dovedit un gen de lux de care, totusi, presa nu avea neaparat nevoie (in unele cazuri s-a si renuntat la functia de redactor sef), acceptat fiind insa fie dintr-un fel de reverenta facuta unor personalitati publicistice, fie unei porniri legate de o posibila sincronizare cu o traditie a presei noastre interbelice ori cu structurile redactionale occidentale. Vrei sa editezi o publicatie. Saptamanala, sa zicem. Piata: tineri. Sa zicem ca ai bani, poti gasi usor oamenii, subiecte gasesti tu sau redactorul. in cazul in care vrei sa devii mare, vrei sa ai echipamente performante, ai nevoie de infrastructura:

- ori ca le achizitionezi acum, ori mai tarziu, tot acolo iesi, leasing sau altfel - locatie buna pentru birou, - retea de PCuri cu diferite softuri. pe 2 PC trebuie editoare: photoshop orice varianta de la 7 incoace, quark minim 6.5. nu mai stiu acum preturile, dar nu e musai sa le cumperi de la inceput, ca doar nu ai bani de aruncat. nimeni nu incurajeaza asta, dar toti folosesc tehnica piratilor SW. ah, PCurile tb sa fie destul de bune. poti sa te axezi pe MACuri, dar nu recomand. tot pe acolo iesi si cu sisteme PC, ca performante, cu o placa grafica buna, un dual procesor, un sata2 sau scsi, 2 GB ddr2 si un monitor 21". PC-ul poate costa de la 1000E pana la 4000. Appleurile costa dublu, dar nu se mai misca dublu. iti mai tb internet, de preferat de viteza, ca sa poti cauta linistit poze pe G:images, eventual link f bun pentru transfer ftp spre tipografie. 1 server de backup. vreo 5 statii de lucru, doar cu wordpad pe ele. se poate rezolva si cu orice varianta de linux. un ap foto digital bun. ceva de vreo 600E. nu stiu sa zic acum care. Daca vrei sa investesti f putin, numarul de oameni sa fie minim, revista sa fie de 2 lei: poti rezolva totul cu un ap foto bunicel, 1 PC cu softul de mai sus, un contact cu o tipografie mica cu preturi bune, un agent de vanzari sau un contract bunicel cu un distribuitor. ca altfel nu traiesti. Cel mai important: RECLAME. Agent de vanzari spatiu publicitar. Mai trebuie sa mai faci urmatoarele: cand iti da bun de tipar, iti iei frumos proofurile in mana si stai la coada masinii de tiparit, pentru ca ce vrei sa iti iasa, sa iti si iasa. Sa vinzi tot, sau cel putin jumatate. Altfel iti pleaca reclama. Ca sa gasesti pretul de tiparire, poti trimite un mail serios la vreo 5 tipografii mici, imparti la 2 si stii pretul corect pe care tb sa il negociezi... sau altfel: pretul hartiei pe care vrei sa o folosesti il inmultesti cu 2-3. Ideal e sa gasesti cu 2. Oricum stiu ca nu vei face o revista, dar poate i-o folosi altcuiva. Mai e si un site cu si despre tipo... Daca am omis ceva, nu a fost cu intentie. Idee: incearca sa obtii drepturile pentru acest forum. E pentru tineri, e multa informatie, ai avea succes. pozele tb sa le mai pui, si sa stii sa paginezi. http://www.magazinetraining.com/Assets/Docs/PDF/Manual%20stuff/BSRO%201110.pdf