P. 1
Dictionar Istoric Latin-roman

Dictionar Istoric Latin-roman

|Views: 119|Likes:
Published by Dana Pruteanu

More info:

Published by: Dana Pruteanu on Aug 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/29/2011

pdf

text

original

Untitled Document

Page 1 of 4 Untitled Document

Page 2 of 4

Cuvânt înainte.
Aceastã carte se doreşte a fi, înainte de toate, un instrument de lucru pentru studenţii care se iniţiazã în studiul funcţionãrii instituţionale a statului roman, de la începuturile sale pânã în timpul lui Iustinian. Intenţia noastrã este de a oferi terminologia esenţialã aferentã instituţiilor politice şi conţinutul istoric al acestor concepte, pentru reliefarea principalelor paliere decizionale pe care Roma şi le-a creat şi cu care a înţeles sã se exprime istoric. Aplecarea asupra istoriei a fost de multe ori contaminatã de determinãrile contemporane

privilegiilor politice, care susţin material şi militar cetatea, poporul roman necunoscând conducerea de tip democratic, întâlnitã în veacul al V-lea a. Chr. la greci. Altfel spus, Roma nu şi-a plãtit niciodatã cetãţenii pentru a desfãşura o acţiune politicã, ci le-a permis-o numai celor care aveau pentru aceasta suficiente resurse. Evoluţia acestor grupuri sociale nu este, prin urmare, strãinã de structurile instituţionale romane. Am lãsat deoparte totalitatea elementelor de viaţã privatã a romanilor, sporadicele precizãri, ce ţin de acest registru, fiindu-ne impuse de aceeaşi intenţie de prezentare cât mai explicitã a domeniului public.

ale autorilor, cãci aşa cum Tacitus considera istoria ca magistra uitae, la fel istoriografia secolului XX a apelat Pornind de la instituţiile Republicii timpurii, instituţii ale cetãţii, romanii au încercat permanent ajustarea adesea la trecut pentru justificarea propriilor opţiuni politice. Istoria naţionalã rãmâne o dominatã a acestora la noile condiţii ce au urmat expansiunii romane şi care au dus la crearea Imperiului. Dacã în epoca doctrinelor şi ideologiilor contemporane, mai ales a celor extremiste. De aceea, deseori istoria a slujit ca republicanã articularea instituţiilor se realizeazã în cadrul unui regim oligarhic, epoca imperialã, prefiguratã instrument de manipulare, de multe ori grosolanã, pentru legitimarea autoritãţii conducãtorului. La fel, încã din ultimele veacuri republicane, a marcat trecerea spre o mai mare participare la viaţa publicã din partea decupajul cronologic sau teritorial se supune mai mult sau mai puţin unei argumentãri de acest tip. Tocmai de cetãţenilor, în mãsura în care cetãţenia romanã se extinde, pe de o parte, în întreg spaţiul mediteranean şi, pe aceea, lucrarea de faţã propune discutarea realitãţilor istorice romane sub forma unui demers specific. de altã parte, sunt asociaţi la guvernare unii membri de rang ecvestru. Prin urmare, în Principat, permeabilitatea socialã şi, implicit, participarea la actul politic, nu mai este apanajul exclusiv al elitei Opţiunea privind aspectul formal al prezentei elaborãri s-a oprit asupra ordonãrii alfabetice a diferitelor categorii selectate, motivatã de obiectivitatea inerentã unui astfel de criteriu, strãin oricãror ierarhizãri valorice de tip a priori, fãrã sã ignorãm evidenţa evolutivã, pe care am încercat s-o ilustrãm în interiorul fiecãrui concept. Deşi intenţia de redactare s-a structurat în jurul realitãtilor politice, specificitatea societãţii romane antice- înţelegând prin aceasta lipsa de preocupare expresã pentru delimitarea clarã a puterilor în stat, trãsãturã comunã societãţilor premoderne- ne-a impus tratarea deopotrivã a unor aspecte socioeconomice, militare, juridice şi religioase care însoţesc actul politic. În fapt, sfera de ingerinţã a instituţiilor politice romane, dar mai ales a celor din eşalonul superior, reprezintã punctul de convergenţã al mai multor sectoare publice. Corolarul acestei realitãţi s-a materializat prin adãugarea unor categorii conceptuale care vin sã lãmureascã sau sã completeze funcţionarea statului roman. Astfel, am considerat util sã inserãm date privind organizarea unor unitãţi administrativ-demografice, fie ele interne (tribus, gentes), fie exterioare perimetrului cetãţii (coloniile, municipiile) precum şi anumite categorii juridice (constitutiones, decretum, edictum, ius, lex), cu mare ingerinţã in construcţia şi aplicarea deciziei politice. Totodatã, organizarea socialã a Romei, de la regalitate la Imperiu, precum şi datele privitoare la populaţiile latine, faţã de care romanii şi-au organizat cetatea în primele secole de existenţã, sau strãinii de cetãţenia romanã, incluşi ulterior în interiorul limes-ului, ni s-au pãrut indispensabile înţelegerii modului de guvernare în dinamica sa. Întreaga existenţã istoricã a Romei reprezintã, în esenţã, istoria delegãrii conducerii unor categorii sociale, deţinãtoare ale aristocratice. Meritul imperial este de a fi scos Republica din criza instituţionalã, devenitã evidentã la sfârşitul secolului I a. Chr., consecinţã a expansiunii romane. În condiţiile transformãrii Republicii în Imperiu, cadrele politice ale cetãţii nu mai sunt potrivite pentru administrarea vastului teritoriu şi în consecinţã, împãraţii primelor dinastii inoveazã permanent, încercând o creştere a autoritãţii imperiale. Aceasta din urmã nu este lipsitã de devianţe pe care sursele (în majoritate de orientare senatorialã) le pun în evidenţã numindu-i pe împãraţi "Cezari demenţi" (Caligula sau Nero, de pildã)- posesori ai unei autoritãţi ce tinde sã împrumute forme exterioare şi comportamente regale ale lumii elenistice. Tendinţa aceasta devine evidentã în secolul al III-lea, iar antichitatea târzie ne prezintã o curte imperialã -"oglindã" a celor elenistice. Particularizarea puterii devine o evidenţã la finele antichitãţii, dupã reformele lui Diocleţian şi Constantin care au jucat un rol fundamental în reorganizarea statului. Departe de a fi o perioadã de decãdere, aşa cum a fost privitã de istoriografia marxistã, antichiatea târzie pare mai degrabã o epocã de mari transformãri, ce prefigureazã geneza societãţii medievale. Multe dintre aceste transformãri îşi au originea în criza secolului al III-lea, perioadã care ar trebui, în opinia noastrã, reconsideratã din punct de vedere istoric. Convenţional, perioadele de crizã sunt privite ca epoci de distrugere şi decãdere; pornind însã de la trãsãturile lor specifice şi generale, aceste perioade par mai degrabã epoci de tranziţie în care mecanismele mental-instituţionale sunt ajustate noilor realitãţi istorice. Nici evoluţia statului roman nu poate fi înţeleasã fãrã apelul la aceastã judecatã, cãci

http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/main.htm

2/27/05 http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/main.htm

2/27/05

1 / 78

Untitled Document

Page 3 of 4 Untitled Document

Page 4 of 4

aşa cum subliniau istoricii ªcolii de la Annales, perspectiva duratei lungi a timpului istoric devine esenţialã quotations with the indication of the website address and the web page.e University of Bucharest, except for short quotations with pentru a realiza o imagine adecvatã a dinamicii unei societãţi în general, şi adãugãm, a societãţii romane în special. Transformãrile legate de adaptarea mecanismului guvernãrii şi administrãrii la extinderea teritoriului se regãsesc în sfera vieţii private, unde sunt de remarcat schimbãrile pe care le suportã familia imperialãdomus Augusta. Tot ce ţine de persoana imperialã tinde sã se confunde cu statul, mai ales în vremea lui Domitian, care, ca şi peste veacuri Ludovic al XIV-lea al Franţei, se dorea a fi imaginea vie a statului. Împãratul apare singurul "vinovat" de crearea a noi instituţii, mai ales în registrul administrativ, competenţã care i-a determinat pe unii istorici ai antichitãţii sã o considere drept o perioadã de autocratism şi decãdere. Realitatea însã este cã, în antichitatea târzie, persoana imperialã era dominatã de grupurile de la curtea imperialã, ale cãror interese particulare prevaleazã asupra intereselor statului. În consecinţã, antichitatea târzie trebuie vãzutã ca o perioadã în care interdependenţele sociale modificã raporturile între public şi privat particular, în dauna statului.
Comments to: the indication of the website address and the web page.

Cristian OLARIU - Last update: April, 2003 - Web design§Text editor: Monica CIUCIU

Precizãm cã actualul demers a pornit mai ales de la prelucrarea datelor literare şi epigrafice, cu o informaţie arheologicã utilizatã doar ca mijloc de confirmare a evidenţelor decelabile în primele categorii de surse amintite.

De asemenea, prin caracterul declarat selectiv şi enumerativ, efortul nostru nu-şi poate depãşi condiţia de prim contact cu o realitate în fapt mult mai complexã. În fine, pentru o mai clarã înţelegere a textului, precizãm cã expresiile latineşti, traduse şi în limba românã, au fost scrise cu caractere italice, abrevierile folosite fiind cele consacrate în literatura de specialitate, publicate în Année philologique iar cele mai importante Corpora utilizate, acestea au fost prezentate în bibliografie. Mulţumim pe aceastã cale colectivului didactic al Catedrei de Istorie Anticã şi Arheologie, în mod particular d-nei Prof. Dr. Zoe Petre, d-lor Prof. Dr. Alexandru Barnea, Conf. Dr. Gheorghe Vlad Nistor pentru bunãvoinţa de a ne adresa aprecieri critice pe marginea celor redactate.

Autorii

©

Universitatea din Bucuresti 2003. All rights reserved.

No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short

http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/main.htm

2/27/05 http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/main.htm

2/27/05

2 / 78

Untitled Document

Page 1 of 12 Untitled Document

Page 2 of 12

A

Imperiului, adlectus era cetãţeanul roman care, prin favoare imperialã, obţinea o concesie specialã din partea Senatului. F. B.

ab epistulis (lat.), birou al cancelariei imperiale care trata problema comunicãrii cu puterile strãine, primea deputaţii din provincii, petiţii şi rapoarte ale oficialilor din provincie, alte probleme legate de corespondenţa cu oficiali provinciali, pregãtea şi expedia rãspunsuri la cererile magistraţilor (în Imperiul Târziu). aduocatus fisci (lat.), "avocatul fiscului", funcţionar de rang inferior, apare în timpul domniei lui Hadrian (SHA, V. Hadr., 20); reprezenta şi apãra interesele fiscului în procese, fiind numit C. O. temporar, dintre cei destinaţi carierei publice, aceasta fiind prima funcţie publicã pe care o primeau (v. SHA, l. l.; cf. Macrin., 4; Aur. Vict., Caes., 20, 30). C. O. a cognitionibus (lat.), birou al cancelariei imperiale care va dispãrea în perioada Imperiului târziu (v. cancelaria imperialã). C. O. aediles (lat.), magistraţi de rang inferior la Roma. Existau douã tipuri de edili: aediles plebis şi aediles curules. Aediles plebis- magistraţi ce apar în acelaşi timp cu tribunii plebei (494 a. Chr.- Tit. Liv., II, 33); adlectio (lat.), introducerea extraordinarã de noi membri în senatul oraşelor, municipii sau colonii (Plin. Iun., Ep., 112 şi 113), sau a unui strãin printre municipes (adlectio inter ciues- Tac., Ann., IV, 43). F. B. erau aleşi prin plebiscit, în cadrul comiţiilor tribute fiind consideraţi ca ajutoare ale tribunilor, protejaţi de aceeaşi inviolabilitate. Participau la procesele ce priveau plebeii (Ioan. Lydus, De mag., I, 38, 44; Isid., Orig., IX, 4; Dion. Hal., VII, 58), completând puterea şi atribuţiile tribunilor. Edilii plebei pãzeau arhivele plebeilor depuse în templul zeiţei Ceres (Tit. Liv., III, 55; Polyb., III, 26), au dreptul sã convoace comiţiile tribute, aducând în faţa acestora o acuzaţie criminalã, sã rezolve tranzacţiile comerciale ale plebei. Nu aveau dreptul de a lua auspiciile, supravegheazã din adlectus (lat.), persoanã recrutatã din rândul cavalerilor pentru a fi admisã în Senat spre completarea listei senatoriale (lectio senatus). În urma acestei operaţiuni persoana poate primi şi numele de conscriptus pentru a fi deosebitã de vechii patricieni, membri ai ginţilor patriciene: "patres qui sunt patricii generis". Primul caz de adãugire este amintit de Tit. Liv. (II, 1.) dupã însãrcinarea senatului cultele (Tit. Liv., IV, 30), se ocupã de aprovizionarea oraşului (Tit. Liv., IV, 12; Plin. Hist. Nat., XVIII, 34), şi pânã în 367 a Chr. (apariţia edililor curuli), au grija jocurilor patriciene din însãrcinarea Senatului (Tit. Liv., VI, 42). Edilii plebei nu au roba praetexta şi nici scaunul curul, ci doar un simplu subsellium.

alungarea ultimului Tarquin, când I. Brutus şi consulul P. Valerius Publicola au adãugat un numãr Aediles curules, creaţi în 367 a. Chr.(Tit. Liv. VI, 42; VII, 1), erau magistraţi beneficiari ai de 64 de noi membri pentru a întregi componenţa de 300 de senatori a înaltului for. În timpul însemnelor rangurilor superioare: roba praetexta şi scaunul curul (Dion. Hal., IV, 74; Plut., Marius,

http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/a.htm

2/27/05 http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/a.htm

2/27/05

3 / 78

. Chr. F. Vict. Chr. III. era în epoca republicanã administrat de quaestores.dictator. aflat în grija unui praefectus sau praetor. Nicolet.prada de rãzboi. pp. iar în 44 a. 41). cel mai Aerarium Saturni (aerarium populi Romani). administrarea acestui aerarium Saturni era încredinţatã senatului (Cassius Dio. în principal. care a cãzut în F.). V. 23. succedându-i pe consuli. de aprovizionarea populaţiei (cura annonae). În secolul al III-lea. în timpul minore. Atribuţiile edililor erau urmãtoarele: supravegheau organizarea şi funcţionarea pieţelor. pentru plata pensiilor militarilor (praemia militiae) şi pentru diverse recompense acordate trupelor. indirecte. Chr. tezaurul militar instituit de Augustus în 6 p. LV. lex Iulia municipalis. gãseau şi arhivele senatului.. VI. Aerarium Cereris. 42. Cu timpul.. 2. Ultima oarã este menţionat în timpul lui Heliogabalus. 22. Aerarium militare. J. 33. 26). supravegherea pieţelor de mãrfuri. sarcina provinciilor. mai târziu. erau "pepiniera" pentru cei ce mai târziu obţineau titlul de principes. Banii statului proveneau. De re rust. organizarea de spectacole publice. suprimaţi de Diocleţian (Aur. iar. Caesar instituie aediles Ceriales (Suet. sunt stabiliţi pentru coloniile şi municipiile italice aediles coloniarum et 16. quadragesima rerum uenalium (impozit pe vânzãri). C. iar în rãstimpul dintre tezaurului imperial (fiscus). supravegheazã marile sãrbãtori romane.. a ajuns tezaurul oraşului Roma. supravegheazã moravurile. 308-309. asistãm la dispariţia edililor. tezaurul templului zeiţei Ceres. depus în templul lui Saturn. şi care şi-a pierdut din importanţã prin apariţia supravegheazã activitatea edilitarã. din impozite (v. Formau o schola ataşatã aerarium (lat. Se aflau în subordinea lui magister officiorum. prin În principiu.ro/eBooks/istorie/olariu/a. Tit. Cic.. au pierdut din atribuţiile lor: nu mai organizeazã jocuri publice. (Cl. Tac.. Aleşi în comiţiile tribute. aerarium militare a devenit insuficient pentru întreţinerea armatei.. au auspiciile poalele Capitoliului. Constantinus I a înfiinţat o instituţie analogã sub denumirea de arca praefecturae. 200-278. LXXI. au în grijã arhivele din aerarium Saturni. Aici se douã cenzuri. În 45 a.unibuc. care praefecti aerarii. III a. VI. B. Existã 2 edili ai plebei şi doi edili curuli. poliţia pieţii).unibuc. 39). C. Chr. bãilor. existau şi http://www. O. Competenţele lor "frumentare" au fost atribuite de Augustus praefecti-lor frumenti dandi.. Ellul. edificiilor şi jocurilor. 1961. în sarcina cãruia cãdeau curae aediliciae (aprovizionare.). drumurilor. aedilis ciuitatis (lat. C. vicarilor.htm 2/27/05 http://www. Împãratul dispunea deplin de acest tezaur..Untitled Document Page 3 of 12 Untitled Document Page 4 of 12 5). proconsulilor. 1976. Caes. 1976. tezaur public. IV. Era alimentat din noile impozite. pentru detalii. numit pe 3 ani.. au luat locul agenţilor frumentarii. era alimentat din amenzile strânse de edili şi controlat de aceştia. întreţinerea apeductelor. p. direcţia tezaurului a fost datã de Augustus în grija a doi municiporum. în epoca republicanã existau douã tipuri de tezaure publice: aerarium Saturni şi aerarium Cereris. 3). Ad Attic. Cl. confiscãri. În epoca imperialã. LIII. exercitã poliţia urbanã şi Principatului de praefectus aerarii Saturni. se ocupau mai ales. aflat la adesea consul (Varro. plasaţi în trecut sub comanda prefectului pretoriului. sub preşedinţia unui magistrat investit cu imperium.ro/eBooks/istorie/olariu/a. IV. B. palatului. şefi ai birourilor prefecţilor. (Cassius Dio. supravegheau ludi Ceriales (jocuri ale plebeilor. cu un personal numeros în subordine. şi stindardele legiunilor. tributum) directe şi.htm 2/27/05 4 / 78 . special instituite: uicesima hereditatium (impozit pe moşteniri). Hist. În perioada dominatului.). O. având şi numele de palatini (C. Th. au continuat sã se îngrijeascã de curãţenia strãzilor. poliţia oraşului (cura urbis)... nu mai au în grijã paza oraşului.284.). Liv.). înfiinţate în sec. 29). ducilor. agenţi ai statului în perioada Imperiului Târziu.. O. agentes in rebus (lat. din alte resurse. Caes. etc. Nicolet. iar competenţele lor poliţieneşti au fost preluate de prefectul Romei. curieri imperiali.. magistrat municipal de rang superior. apoi prefectului annonei. 9). pp.

rapoarte. Armata şi corpul cetãţenesc vor spori prin numãrul lor şi într-o zi vor avea la rândul lor copii pe care vor putea sã-i hrãneascã singuri. sau o poziţie socialã similarã.. ci ca pe cea care i-a hrãnit. Var. prin generozitatea împãratului lor. C. şi un salariu de 300. alimenta consta în prelevarea unei rate de 5% din profitul unor loturi distribuite unor mici asistenţã în diverse probleme de stat sau private. La jumãtatea secolului al V-lea. Mãsura pare sã fi avut un caracter mai ales demografic. Chr. O. a libellis et censibus (lat. pãrinţi senatori. annona (lat.. În timpul Republicii. scrisori oficiale. în perioada Imperiului Târziu. 347). cel mai înalt în grad dintre şefii alimenta (lat.. pentru ca în Imperiul târziu. XI. Banii erau obţinuţi Augustus în concilium principis. iar pierderea sociale mai sus menţionate.). acest birou a apãrut încã din timpul împãratului Tiberius (L. Astfel.. de copii nãscuţi liberi au fost cãutaţi şi aflaţi. Augustus a C. sau chiar sfârşitul vieţii acestuia. O. Veleia). http://www. acest corp Plinius cel Tânãr ne-a lãsat o descriere a înfiinţãrii acestei instituţii de cãtre Traian: "Aproape 5000 avea circa 1200 de funcţionari. sumã ce era destinatã întreţinerii copiilor şi înzestrãrii fetelor sãrace.. brevetelor militare. existau amici de diferite grade. fiind preluatã de stat ca formã a asistenţei publice în secolul al II-lea a. În 22 a. 35). în Italia.. când Constantinus I a înfiinţat şi el alimenta. forma etatizatã a unei asemenea instituţii se pare cã dateazã din timpul lui Nerva.. destinatã aprovizionãrii populaţiei Romei. Homo. iar în 49 de oraşe italice sunt atestate inscripţii ce atestã funcţionarea acolo a unor alimenta (de ex.).). a memoria (lat. La Nerva şi amici principis (lat. "serviciul aprovizionãrii". etc. care acordau principelui Traian. acest birou se ocupa şi cu centralizarea operaţiilor referitoare la cens. C. XI. plãtind de asemenea "pensii" alimentare (alimenta) copiilor lipsiţi de mijloace din mediul rural italic.htm 2/27/05 http://www. birou al cancelariei imperiale.).htm 2/27/05 5 / 78 . patria i-a susţinut sã înveţe a o iubi nu numai ca pe pãmântul lor natal. Homo. Amicitia opera acolo unde cei implicaţi aveau un statut în cea mai mare parte din ipotecile asupra proprietãţilor rurale. oraş principal. clienţii sãi. unul dintre birourile cancelariei 4-5). ce funcţiona ca birou de transmitere al rãspunsurilor imperiale. astfel. fãrã a avea nevoie de ajutor" (Plin. O.. În opinia lui L. spre a fi trecuţi pe liste. în urma unei epidemii şi a unei perioade de foamete. destinat primirii reclamaţiilor de la particulari. unii dintre ei au fost introduşi în timpul lui proprietari. VI. Chr. acest magister avea rangul de spectabilis. 6. O. sunt înregistraţi praefecti alimentorum de rang consular. instituţie de binefacere. care asigurau administrarea alimentarã a Italiei. CIL. membri ai ordinului senatorial sau ecvestru. De la Marcus Aurelius la Macrinus. C. "biroul de reclamaţii şi cens".000 de sesterţi.ro/eBooks/istorie/olariu/a.unibuc. din secolul al II-lea p. pentru a fi un scut al statului în vremuri de rãzboi şi podoabã a lui în timp de pace. Paneg. 1147. era în obligaţia patronului faţã de birourilor. O.). C. motivaţia sã devinã moralã. exista tradiţia ca persoanele particulare sã susţinã prin daruri în alimente (congiaria) pãturile mai sãrace ale societãţii. Chr. 1970. Administraţia localã a acestor fonduri îşi avea sediul în cel mai apropiat oficialã a amiciţiei imperiale reprezenta sfârşitul carierei amicului.Untitled Document Page 5 of 12 Untitled Document Page 6 of 12 curiosi (spioni) printre ei (Cassiod. dar Traian este cel care a dezvoltat şi perfecţionat acest sistem. 28. imperiale instituite de Claudius I. şef al acestui birou era magister sacrae memoriae.unibuc. instituţie creatã de Augustus. dobânzile fiind folosite în scopurile asemãnãtor.ro/eBooks/istorie/olariu/a.

De brev. guvernatorii acestora fiind responsabili de aprovizionarea atât a Romei. LXVIII. Grant (numismat).. C.. 33. sau în provinciile senatoriale. M.unibuc. a fost comparatã cu potentia. Se mai remarcã pentru epoca imperialã annona civica: ansamblul mijloacelor organizate în Imperiul târziu pentru aprovizionarea celor douã capitale imperiale. iar apoi a tuturor principilor.ro/eBooks/istorie/olariu/a. Magdelain. cât şi a propriei provincii. Magdelain (jurist) şi M. susţine cã în 27 a. destinat întreţinerii militarilor şi funcţionarilor. Dupã principelui sunt fondate pe auctoritas. 19). 7.). şi graţie cãreia intervenea în domeniile interzise imperium-ului: justiţie. Roma şi Constantinopol. Senec. în municipia. birou al cancelariei imperiale. ce trata problemele administrative apãrute. fondatã nu pe baze legale. 218). auctoritas s-a instituţionalizat la sfârşitul domniei lui Octavian. cât şi în produse. 63. şi poate fi caracterizatã ca fiind influenţa ce aparţinea nu prin lege. oficial recunoscutã de Senat. Suet. 414 sqq. apoi 4 curatores sau praefecti frumenti dandi (Cassius Dio. fiind arca praefecturae (lat. şi care în timpul Severilor era perceput atât în bani. 17.. în From Imperium to Auctoritas.. Grant. indicând izvorul şi esenţa puterii lui Octavian. Ea rezultã din prestigiul sãu. 1969. impozit direct în naturã. Chr. Pentru ei. 22. Frontin. O.). 89 sqq. I. 79-87. La început concept moral şi politic. în Res Gestae. 37. conducãtorul acestui birou era magister a rationibus. "cabinetul de finanţe". Din aceastã perspectivã. De aquaed. unul dintre birourile cancelariei imperiale instituite de Claudius I.ro/eBooks/istorie/olariu/a. Augustus afirmã cã în magistraturi n-a Diocletianus. 100). dar i-a surclasat în auctoritas. LII. serviciul annonei s-a generalizat şi în provincii.htm 2/27/05 6 / 78 . Cassius Dio.. favorizând extensia puterii. sau conducãtorilor politici.unibuc. ci pe auctoritas: M. edilii au fost desãrcinaţi de competenţele "frumentare". În epoca imperialã. Ann. 1960. va dispãrea în perioada Imperiului Târziu. ce cuprindea cura annonae şi cura frumenti (Tac. Augustus era magistrat prin potestas. 1947. În epoca republicanã. destinat administrãrii veniturilor casei imperiale (fiscus). noţiune complexã.. Aug. 34. C. ulterior va înlocui aerarium militare.). Syme. succesul şi puterile principelui. Augustus şi-a bazat puterea nu pe imperium. preluând în schimb cura annonae. avut mai multã potestas decât alţii. fiind atestatã pe monede prin sigla CA (Caesaris auctoritate). Grant. întregului Senat. exprimatã şi în supranumele de Augustus. XI. alegeri. când consiliul imperial a luat decizii cãrora auctoritas le dãdea forţã de lege (A. ci prin obicei. fiind sub administrarea prefectului pretoriului. 322). 18. existã doi autori ce au elaborat o teorie a auctoritas. Augustus încredinţând supravegherea administraţiei annonei la 2. puterile La nivel local. puterea nelegalã (R. O. Petit. iar în domeniul ideologic susţine prestigiul imperial. depinzând la sfârşitul secolului IV de magister officiorum. şi princeps prin auctoritas. http://www. a rationibus (lat. 1967. LIV. În acest an. Octavian a creat prefectura annonei.htm 2/27/05 http://www..Untitled Document Page 7 of 12 Untitled Document Page 8 of 12 refuzat dictatura ce i se oferea. 31. pentru epoca imperialã. supraveghetori speciali au fost însãrcinaţi cu aprovizionarea în oraşe. annona militaris. vita. C. ci pe valoarea rudelor şi strãmoşilor.). aediles municipales erau iniţial însãrcinaţi cu cura annonae. C. auctoritas (lat. O. Auctoritas nu a fost niciodatã separatã de potestas şi de imperium. auctoritas aveau cei ce se distingeau în magistraturi (P. 1.). 24. Cãtre sfârşitul domniei sale. A. a studiis (lat. O. casieria care fãcea plãţile soldaţilor din gãrzile pretoriene. pe virtuţile publice.

În secolul al II-lea. C. numit de împãrat. Treptat. iar titlul devenea ereditar. Aceastã corporaţie era prezidatã de 3 [magistri] şi un augurii. ci doar un lituus. În provincii.ro/eBooks/istorie/olariu/a. Auspicia se practica asupra: a) semnelor cereşti (auspicia coelestia). magistri uicorum Augustales (vicomagistri). sã-şi piardã acest rol. 1. O. pentru ca. dar mai importanţi sunt augurii oficiali (augures publici sau augures publici populi Romani Quiritium). pentru a garanta legalitatea şi buna interpretare a auspiciilor publice (collegia augurorum). Thulin. nu aveau insigne şi instrumente de sacrificiu. Augurii nu erau preoţi.unibuc.Untitled Document Page 9 of 12 Untitled Document Page 10 of 12 C. existau mai multe categorii: C. Germanicus. auspicia au fost folosite ca armã politicã. Iniţial. intrarea în Corpus Augustalium fiind posibilã în schimbul unor sume de bani.). de origine servilã (Ostia. Existau auguri particulari. au sfârşit probabil în timpul împãratului Tacitus. În funcţie de organizare. un exemplu al unei astfel de asociaţii este la Ostia. accesul devine cu mult mai liber. obligaţiile depãşind cu mult onorurile. etc. aceasta fiind cea mai înaltã distincţie la care puteau aspira.. 3.htm 2/27/05 7 / 78 .ro/eBooks/istorie/olariu/a. denumire comunã datã persoanelor ce aveau ca atribuţie îndeplinirea cultului deosebire de epoca anterioarã. Augustalii beneficiau de insigne proprii (ornamenta În Republica târzie. Pe de altã parte. dupã cel al decurionilor. Regell. în 276.. ce servea la trasarea unui templum. reptilelor (auspicia pedestria). Augurii erau experţi în divinaţie. sodales Augustales. b) semnele furnizate de zborul şi strigãtele pãsãrilor (auspicia ex auibus). apãrând astfel Augustales Claudiales. Corpus Augustalium. asociaţia augustalilor a devenit puternicã şi bogatã. prin lex Ogulnia. exista un cult popular independent de colegiile oficiale. a fost deschis accesul plebeilor la colegiul augural (ce însumeazã de acum 9 membri. Începuturile colegiului de auguri sunt puse pe seama regelui Numa Pompilius.htm 2/27/05 http://www. ce avea ca obiect onorarea memoriei lui Augustus prin ceremonii publice. 1975). şi P. colegii de preoţi însãrcinaţi cu practicarea cultului larilor lui Augustus în cartierele Romei. care aveau cãrţile lor. Aceste corporaţii. când accesul era limitat la persoanele de origine servilã. şi dupã 300 a. O. colegiu religios la Roma. [flamen]. ILS 6141. spre augustales (lat. Statul a construit collegia de auguri. În timpul Flaviilor. ce activa în oraşele din provincii (seuiri Augustales). Colegiu înfiinţat de Tiberius în anul 14. la început avea ca membri 21 de senatori şi membri ai familiei imperiale: Tiberius. cu activitate inegalã în timp. fiind însãrcinaţi cu pãstrarea regulilor tradiţionale relative la observarea şi interpretarea auspiciilor. care a creat un templu comun pentru toţi împãraţii divinizaţi. Octavian. d) observarea atitudinilor patrupedelor. cultul era celebrat doar pentru gens Iulia. C. Accesul în ordo Augustalium era permis doar liberţilor. dupã ascensiunea lui Augustalitatis). Chr. c) pofta de mâncare a puilor de gãinã (auspicia ex tripudiis). iar la moartea lui Claudius a fost extins şi la gens Claudia. Claudius. Aceşti 6 magistraţi formau un ordin ce ocupa în ierarhia municipalã locul secund. http://www. unde ordo Augustalium era format din parveniţi bogaţi. are loc decãderea acestui ordin. Colegiul augurilor cuprindea 16 auguri. au fost create sodales Flauiales Titiales. aceleaşi funcţii le îndeplineau magistri Augustales Larum Augustorum. 6164). v. mult timp secrete. unde erau consemnate metodele şi rezultatele observaţiilor lor. obligaţii şi locul îndeplinirii lor.unibuc. 2. un baston recurbat în formã de trompã. locuri speciale în teatre. corp de magistraţi format din 6 persoane de origine servilã. e) incidente întâmplãtoare survenite în timpul auspiciilor (signa ex diuis). iniţial. Drusus. O. în ordin intrând şi persoane de condiţie liberã. prezenţa lor reprezentând pãstrarea cultului strãmoşilor. imperial. în provincii. fiecare din cele trei triburi avea câte doi auguri.

la fel. pentru prima oarã. legate însã de calitatea de întemeietor a lui Romulus. sistemul guvernãrii colective se generalizeazã.ro/eBooks/istorie/olariu/a. acest titlu era în mod obişnuit conferit de Senat tuturor soţiilor de împãrat. cu excepţia lui Vitellius. În perioada Principatului. existã doi Augusti: Marcus Aurelius şi Lucius Verus. pentru cele douã partes imperii.htm 2/27/05 http://www. Iniţial. funcţionar civil. C. titlul de Augustus a fost rezervat persoanelor cu exerciţiul deplin al puterii. Acest supranume. din aceeaşi familie cu augur şi auctoritas. titlu onorific decernat lui Octavianus de cãtre Senat. 27 a. şi Suet. All rights reserved. De la Domitianus. C. având în vedere asocierea sa cu regalitatea (v... În ceea ce priveşte titlul de Augusta. Augustus (lat. epitetul de Augustus evoca asocieri similare. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. dar şi trei sau patru). cãruia Iustinian i-a dat puteri militare asupra Egiptului şi asupra Alexandriei. lat.Last update: April. Comments to: Cristian OLARIU .Untitled Document Page 11 of 12 Untitled Document Page 12 of 12 the indication of the website address and the web page. O. Pompeius pe cel de Magnus). except for short quotations with http://www. şi adoptat de toţi împãraţii. avea o valoare şi o semnificaţie religioasã (de ex. la 16 ian. dar a renunţat..unibuc. Ulterior. se pare cã Octavianus plãnuia sã se autodenumeascã Romulus. Octavianus dorea sã fie perceput ca un al doilea întemeietor al Romei. 7). 2003 .e University of Bucharest. Aug. O. Chr. ajungându-se ca în Imperiul târziu sã coexiste simultan mai mulţi Augusti (de regulã doi.ro/eBooks/istorie/olariu/a.unibuc.htm 2/27/05 8 / 78 .Web design§Text editor: Monica CIUCIU augustalis (uir spectabilis augustalis.). © Universitatea din Bucuresti 2003.). abia în 161. except for short quotations with the indication of the website address and the web page.. acesta a fost decernat Liviei dupã moartea lui Octavianus. Sylla a primit supranumele de Felix.

iniţial cognomen al [gens Iulia].Untitled Document Page 1 of 1 Untitled Document Page 1 of 28 B C bucellarii (lat. © Universitatea din Bucuresti 2003. except for short quotations with the indication of the website address and the web page.ro/eBooks/istorie/olariu/c. Octavian s-a numit Imperator Caesar. pe cheltuiala proprie. avea în sarcinã administrarea provinciilor asupra cãrora împãratul îşi exercita imperium proconsulare. 2003 . Augustus. O. În aceastã calitate însã. O. All rights reserved. Octavian sã-i dedice un templu (închinat lui Diuus Caesar). moştenitorul prezumtiv primea imperium proconsulare. timp de aproape 15 ani (între 457-472).000 de buccellarii. Augustus). de asemenea. de cele mai multe ori dintre barbari. Fiecare şef de birou avea numele biroului respectiv.htm 2/27/05 http://www. Iulius Caesar. ajutat de funcţionari şi jurisconsulţi.unibuc. în calitate de moştenitor al lui Caesar. Administraţia centralã era bazatã pe un numãr de birouri în care lucra un personal competent. din care au descins C. proximi. iar tribunicia potestas o avea pe un timp limitat (cinci ani). titlul de imperator. cancelaria imperialã şi protocolul erau sub comanda lui magister officiorum. exista un numeros personal: admissionales. secondat de magister admissionum (ce se ocupa de ceremonialul de la curtea imperialã). custodes). cognomenul Caesar era acordat persoanelor destinate oficial pentru succesiunea la puterea imperialã. Fiecare birou era condus de un magister scrinii. ceea ce i-a permis sã controleze Imperiul de Apus ca un adevãrat stãpân al acestuia. nu avea auctoritas. În 38 a. pentru ca în 29 a.e University of Bucharest. important prin semnificaţia sa (v. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest.. Chr. În epoca imperialã. inuitatores. În perioada Imperiului târziu. primea (de la Hadrian) titlul de Caesar (anterior. Caligula. recrutat dintre sclavii şi liberţii imperiali. şi dupã el toţi împãraţii. Caesar a fost divinizat dupã moarte. titlul de princeps iuuentutis).htm 2/27/05 9 / 78 .ro/eBooks/istorie/olariu/b. Comments to: Cristian OLARIU . Claudius a preluat acest cognomen în titulatura imperialã.unibuc. cancellarii. De asemenea. alţi angajaţi (scriniarii. de cãtre comandanţii de rang înalt din armata romanã. C.). nu avea titlul de Augustus. Ricimer avea la dispoziţie circa 7-8.Last update: April. http://www. Chr. şi nici putere legislativã. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. fiind asistaţi de adiutores.).Web design§Text editor: Monica CIUCIU cancelaria imperialã. soldaţi angajaţi. C. Funcţionarii imperiali depindeau direct de împãrat. asocierea la imperiu urmãrea urmãtoarele etape.. tribunicia potestas. constituind garda lor personalã (trupe particulare). Tiberius. fiind numiţi şi revocaţi de acesta. de exemplu. De la Hadrian. Caesar (lat. în Imperiul Târziu. Dupã cum se ştie.

. în virtutea cãreia a redus numãrul senatorilor la 600.. Urmaşii sãi au încercat menţinerea C.).unibuc.. XIV. Varro (De ling. circitores.). în 443 a. cenzorii... C.. Hal. ci doar pe cele centuriate pentru a propune legi financiare (Zon. prin declasarea acestora. De lingua latina. magistrat superior cu atribuţii complexe.. cu 300. însã eşecul reintroducerii censurii a devenit evident în 22 a.aşadar. Chr. Chr. Chr. dar acest titlu a fost abolit. Chr. Vespasian şi Titus în 73/74 p.. 12. 4. nu au lictori. şi cura palatii se aflã adversari.unibuc. Nat. în calitate de colegi ai tribunilor militari. Chr. cetãţenilor. VI. 81) asociazã denumirea de censor verbului census (lat. Chr. latin.. Aceastã înregistrare se fãcea la Roma pe Câmpul lui Marte. Cic. V. VII. Poplic. 10. Chr. C. C. la fel ca militarii.O. Domitian şi-a asumat titlul de cenzor perpetuu. Augustus a resuscitat censura. Hist. censul acestuia fiind reînnoit. Plut. 34. 9 şi Plut. Verr. ea cade în desuetudine. III. pe baza propriilor declaraţii ale personal numeros. deşi magistraţi superiori. şi în 4 şi 14 p. din epoca Antoninilor.) atribuie legii Aemilia din 443 a. şi aveau în subordine un populaţiei.. Plin. nu pot convoca Senatul. funcţionar în Imperiul târziu. primipilares. împreunã cu cel de tiran. când sunt menţionaţi 2 magistraţi de condiţie patricianã. (Tit. în aşa.. Cic. principes. şi scrinium. La sfârşitul lui 19 a. În 29/28 a.. stabilirea coordonatelor acestei magistraturi. avere. prilej cu care împãraţii puteau scãpa de potenţialii palatul imperial.dupã Tit. pentru subordonaţii sãi. Dacã în perioada de început a Principatului aceastã magistraturã s-a sub ordinele sale (v. administrarea parţialã a averii publice. I.. 20. sesterţi. magister dispositionum era clarissimus. Th. supravegherea Tot acum.htm 2/27/05 10 / 78 .. întocmirea listei Senatului. într-o primã etapã. Claudius fiind censor în 47/48 p. O. în timp ce ceilalţi erau Cic. 197. IV. Nopţi attice. castrensis sacrii palatii (lat. equites. Ad fam. a cãrui existenţã separatã de cea a consulului este plasatã de Th.. v. dovedit utilã în competiţia politicã. toţi şefii de birouri erau asistaţi de un proximus. probabil de la Valentinian I. II.). Chr. 37). Liv. 8. O.htm 2/27/05 http://www. din punct de vedere al rangurilor. Chr. de care depinde ansamblul serviciilor de la cea mai importantã atribuţie era controlul recensãmintelor. a aprecia. 19). IV. 8. termen ce provine din censeo. un melloproximus. Mommsen în 435 a... 21). funcţia sa derivã din cea a lui procurator castrensis. Prima lor atestare se plaseazã. moravurilor (regimen morum. III. Liv.. A.Untitled Document Page 2 of 28 Untitled Document Page 3 of 28 Dintre şefii de birouri. 11. 93.000 de censere. şef al scrinium memoriae.. 12/11.. Augustus a efectuat recensãminte generale sau parţiale în 18. B. însãrcinaţi cu recensãmântul spectabiles.Tit. cel mai înalt în grad era magister memoriae. în epoca imperialã).ro/eBooks/istorie/olariu/c.. Desemnaţi de comiţiile centuriate sub alte auspicii decât cei doi consuli.numitele ordine sociale. Cenzorii (doi la numãr) sunt aleşi pentru 18 luni din 5 în 5 ani (intervalul dintre douã purificãri. în funcţie de care erau împãrţiţi pe clase şi centurii. Chr. ere -operaţie de înregistrare a cetãţenilor pe baza propriilor declaraţii şi de organizare a corpului civic (în centurii. censor (lat. biarchi. IV.. Poplic. Octavian a acceptat o cura legum et morum.. Pentru detalii. 17. liste de recensãmânt. VIII. la moartea acestuia. 50) şi repusã în drepturi de Augustus. IX.a arbitra. Potrivit tradiţiei primul care a organizat acest tip de activitate a fost regele Servius Tullius. Tradiţia (Tit. de leg. Liv. datoritã stabilizãrii puterii imperiale. pentru epoca republicanã. IV...lustrum). dupã alungarea lui Tarquinius Superbus. Gell. Diferite eşaloane sunt frecvent desemnate cu titluri militare: cohortales.. Atribuţiile frecvente ale cenzorilor cuprindeau organizarea oraşului. 8. 7. de cãtre consulul Valerius Publicola (Dion. F. 7. V.ro/eBooks/istorie/olariu/c. 5).. Aceastã magistraturã este abolitã de Sylla (Cic. Succesorii lui Domitian au exercitat puteri censoriale.. creat de Claudius I. 8 şi 4 a. fãrã însã a mai purta acest titlu.. aceasta s-ar fi realizat cu consimţãmântul Senatului pentru a stabili impozabilitatea cetãţenilor: tributum http://www. XXXVII. acestei magistraturi. 7). În calitate de censor. Liv. nici comiţiile curiate (Varro. de leg. serviciile în birouri iau o formã militarizatã: funcţionarii civili poartã centura (cingulum).

etc.... venirea la Roma a tuturor cetãţenilor. Cilicia. Arabia. urmând ca în aceeaşi dimineaţã sã reţinã declaraţiile personale ale fiecãrui pater familias quadragesima Galliarum. procuratorii financiari ai cei ce verificau aceste declaraţii. Închiderea censului este marcatã de o operaţie ritualicã. Liv. la rândul lor. 79-80). pe centurii. lui Marius. Hal. praecones.. F. Chr.. ed. Este momentul de debut al descentralizãrii censului ce care se adaugã uneia evident demografice. Germanica.. Chr. procurator operum publicum (al lucrãrilor publice). procurator ludi matutini primelor fiind datã de mãrimea şi calitatea ultimelor. V. 37. ai luarea auspiciilor. din cinci în cinci ani (o datã cu provinciilor imperiale pretoriene: Dacia Superior şi Inferior. în provincii. 22. 593).. epoca lui Caesar. Plut. însoţitã de un triplu sacrificiu. Pomp.). în vremea lui Augustus. procuratores intrarea în funcţie a noilor cenzori). expresie a relaţiei dintre drepturi şi obligaţii. însã descrierea echipamentului militar corespunde tipului de armament purtat de hoplitul secolelor VIV. procurator monetae.cei ce primeau jurãmintele de garantare a veridicitãţii declaraţiilor.000 de sesterţi.unibuc.. a ajutaţi de un numeros personal auxiliar (nomenclatores. procurator crainici... apare în sursele antice (Tit. Neprezentaţilor li se confiscã bunurile şi tractus Theuestinus). Pe baza propriei declaraţii (professio). sunt posibile ciuitas (lat. atestaţi prima oarã în timpul lui Augustus). înregistrãri în afara Romei prin deplasarea unor funcţionari pentru strângerea datelor. care vor fi ulterior respectiv.commentariis al prefectului pretoriului.ro/eBooks/istorie/olariu/c. cetãţenul era repartizat într-una din cele 5 clase censitare.. 10. procuratorii impozitelor indirecte în provincii. Parthica). din punct de vedere public.htm 2/27/05 11 / 78 .. 7.unibuc. În Italia. C. ferrariae (Varro.45 a.. procurator Neaspoleos (al oraşului Neapolis). I. censorii se deplasau pe locul de adunare consacrându-l. 43. antedatarea aşa-numitei constituţii serviene pare a se explica prin dorinţa analiştilor de a oferi o perspectivã paritarã istoriei grecilor (reformele timocratice soloniene) şi romanilor. Pânã în veacul I a. funcţionari din ordinul ecvestru.lustrum. O. procurator aquarum. pentru detalii comitia. regimen morum. domiciliul şi bunurile (Dion.Tit. şi cea militarã. adicã numele şi vârsta acestuia. 15. ai tribului de apartenenţã. controlul moravurilor. Liv. exercitus). 2. 86). În tot cursul Republicii. Dion. uiatores-cei ce anunţau convocarea. censului. În vocabularul indoeuropean C. ai tractus Carthagieniensis. numele şi vârsta soţiei şi copiilor. sunt vânduţi ca sclavi. iar lectio Senatus se realiza într-unul din sediile de convocare pretoriene: Sicilia. De Legib. Prin urmare. dupã reforma a centuria (lat. numele Delmatiae). de exemplu. Primul aspect. etc. Finalitatea fiscalã. cel va implica. dupã cucerirea Macedoniei din 168 a. praefectus uehiculorum per Flaminiam. http://www. operaţii este o egalitate proporţionalã. Înregistrarea cetãţenilor se realiza de cãtre cenzori.ro/eBooks/istorie/olariu/c. 15 şi 19. indiferent de domiciliul lor. în cazul angrenãrii acestora în diferite litigii (Cic. procuratorii minelor imperiale (argentariae Pannoniae. De ling. Recenzarea este în acelaşi timp egalitarã şi ierarhicã. Liv. IV. iuratores. prelucrate în cetate (Lex Iulia Municipalis. Chr.priuatae regionis Ariminensium. 99) între nerecenzare şi renunţare la libertate sau a mãrturiilor epigrafice care amintesc aceste sancţiuni (Tabula Heracleanã. O. lat.CIL I. subprefecţii annonei şi ai vigililor. pe Câmpul lui Marte (pentru întocmirea listei cavalerilor se opteazã pentru praesides ai provinciilor alpestre: Alpii Graiani. (al jocurilor matutine). I.. 44). financiar şi politic. aduocatus fisci.. Hal. dar începând cu aceastã datã. Cottieni. A) cetãţenia romanã. inquisitores.). de porc. în pofida echivalãrii operate de Cicero (Pro Caec. alţi scribi. prezintã trei aspecte: militar. procurator Pelusii (al a acestui organism). procuratorii domeniilor imperiale din Africa (ai regio Hadrumentina. Maritimi. ceea ce implicã o reconsiderare criticã a momentului înfiinţãrii acestei practici.htm 2/27/05 http://www. Creta. IV. Încã din timpul nopţii. practicã nepusã în aplicare niciodatã (sau cel puţin nu se cunoaşte nici un caz oferit de surse). Aceastã din urmã finalitate. praepositus ab epistulis latinis. termen ce reprezenta o unitate militarã (v. trec pe plan secundar. cu echivalentul grec politeia / polites.Untitled Document Page 4 of 28 Untitled Document Page 5 of 28 ex censu). dezvoltarea unei ample reţele birocratice pentru acoperirea acestei militar.. Galatia. Macedonia. 8.).B.). 20) ca definitoriu pentru logica activitãţi. ai vectigalia în Illyricum. ce aveau un salariu în valoare de 100. berbec şi taur (Tit. afirmând statutul juridic personal şi. VI. este obligatorie. o altã implicaţie a censului este verificarea moralitãţii (Cic. III. mãrimea şi calitatea Dintre ei fãceau parte: la Roma. scopul preponderent al acestor înregistrãri rãmâne o mai clarã evidenţã a bunurilor. prin oraşului Pelusium) în Egipt. organizate. Pro Flacco. 30). una din sarcinile principale ale cenzorilor. procuratorii provinciilor senatoriale Forum. Rezultatul acestei centenarii (lat. plasarea cetãţeanului în coordonate precise. prefecţii flotelor provinciale (Britannica. XXXIX. 6).

îndeobşte colectiv şi automat. s-a încercat controlarea transmiterii ereditare a cetãţeniei. odatã cu procesul de expansiune romanã în peninsula italicã. Dreptul roman. Thomas. Civilizaţia mediteraneanã se caracterizeazã mai ales prin cadrul urban în care se desfãşoarã viaţa publicã. Existã şi cazuri când acordarea Caes.. 28). membrii pãturilor sociale superioare aveau cognomen. 28. este o noţiune esenţialã pentru înţelegerea cadrului în care se desfãsura istoria anticã. Astfel. Acordarea cetãţeniei romane este asociatã cu procesul de organizare administrativã a teritoriului cucerit. în teritoriu. 101) se atestau testamentele şi erau sancţionate adopţiile civile (A. 2). la care au fost înregistraţi 910.. Gell. Încã de la sfârşitul Republicii. Din punct de vedere juridic. În vocabularul latin acest termen este sinonim cu quirites. prin exercitarea unei magistraturi sau prin chiar simpla intrare în consiliul municipal. Acest statut este extins treptat. Benveniste. noul cetãţean prelua gentiliciul protectorului care-i obţinuse http://www. pentru cã în societatea romanã. Y. 6. în faţa acestor curii (numite comitia calata. aflate în alianţã cu Roma.. statut juridic ce stã în puterea poporului roman şi mai târziu.. 4). în principal. De leg. 334-335 şi 367). trimiţând în registrul relaţional. Cetãţenia avea un caracter pur urban.. Roma communis patria. XV. cetãţeniei priveşte persoane individuale şi nu colectivitãţi: cei 500 de greci înrolaţi de Caesar în Colonia Novum Comum (Strabo. Suet. în virtutea cãruia comunitãţile de drept latin îşi pãstrau individualitatea juridico-legislativã în schimbul participãrii cu trupe în armata Romei. pp. Chr. I. Chr.foedus. împãrţiţi în cetãţeni de drept complet. cetãţenii romani sunt divizaţi în curii. de acordare a cetãţeniei este. de epocã augustanã. fãrã ca aceastã extensie sã fie de profunzime sau lipsitã de incidente. începând cu Caesar. 3. În epoca republicanã. corespondent al certificatului de cetãţenie. o ficţiune juridicã ce extinde calitãţile spaţiului civic al Romei dincolo de hotarele sale prin atributele ubicuitãţii.. şi Cl. 1988. dreptul şi obligaţia de a fi mobilizabil şi impozabil. 1. 71-121. Apartenenţa la o cetate era esenţialã pentru a avea cetãţenia. 4. vol. 063. peregrini "naturalizaţi" artificial au fost încorporaţi în acestea. Gell. Chr. 5. Liv.(v. Pro Caecina. iar cetãţenia romanã asigura în cadrul imperiului plenitudinea drepturilor juridice.unibuc. 19. rãzboiul cu socii). 6. desemnând co-virii. sã existe 4. cetãţeanul roman din provincie avea douã patrii: cea de naştere şi Roma. naturalizaţi cetãţeni romani prin voinţa imperialã în Apameea. subordonaţi puterii romane. II. prin legile Pappia Poppea şi Aelia Sentia. Astfel. a oferit un peisaj civic şi administrativ variat. doar cetãţenii puteau intra în legiuni... era acordat un diptic. În epoca imperialã. prin reciproca respectare a unui tratat întocmit. p. Gaius. de unde imposibilitatea juridicã pentru comunitãţile non-poliade de a accede la cetãţenie. în vremea lui Caesar fiind refãcute doar listele urbane (Suet. Cic. 5). Integrarea procesualã şi gradualã a italicilor. de altfel. 13 şi 34).şi cetãţeni de drept diminuat. apoi acest statut va fi folosit în epocã imperialã ca o pârghie de control al provinciilor. I. juridice şi politice. Noii cetãţeni erau. al legãturilor ivite din proximitatea Idem. entitãţi sociopolitice ale corpului civic cu atribuţii religioase.episodul Sabinelor (Tit.. ce oferea garanţii juridice (dreptul la judecarea în instanţã). Pentru epoca imperialã. Comunitãţile de drept În 70-69 a. 1976... În acest ultim sens. Primele desemneazã o suplã autonomie a cetãţii respective. De domo. cetate nu în sensul de fortificaţie. cel mai important eveniment este rãzboiul social din 90-89 a. Cetãţenia se putea dobândi prin executarea serviciului militar în cadrul trupelor auxiliare. 1996). 13. superioarã şi înglobând-o pe prima (Cic. Cetãţenia nu se pierdea odatã cu pãrãsirea oraşului.. Recenzarea noilor cetãţeni romani. 27.. pentru Cicero. Nopţi attice.. ci în sensul de comunitate.optimo iure. V.sine suffragio (fãrã drept de vot). avantajele legate de statutul de cetãţean roman duc la încercarea de dobândire a acestui statut prin diverse mijloace. prin sclavie sau prin sistemul de relaţii personale.000 de cetãţeni.htm 2/27/05 12 / 78 . refuzã noţiunea de dublã cetãţenie (Cic. Cea mai veche structurare a corpului cetãţenesc din Roma se plaseazã în timpul mitic al întemeierii. a împãratului.. condiţia juridicã aveau un rol fundamental. gentiliciu şi cognomen. în plan ideologic. şi se transmitea prin tatã. copiii legitimi erau înregistraţi la naştere.unibuc. pp. 1969. Instit. Juridic existã douã realitãţi civice în peninsula italicã în epoca republicanã: comunitãţi de drept latin şi comunitãţi de drept roman. dar în epoca imperialã. Accesul la cetãţenia romanã este în fapt o distribuţie colectivã a acestui în 28 a. 133-159. Nopţi attice. amenajate ce dispuneau de caracteristicile juridice ale oraşului Roma (v. obţinerea de funcţii publice. Asimilarea va continua în nordul peninsulei prin integrarea Galliei Narbonensis şi a Transpadaniei. 000 de cetãţeni. Rezultatul mecanismului. Caes. unchiul matern şi mama lui Dion din Prusa.ro/eBooks/istorie/olariu/c. cetãţeanul se distingea de non-cetãţean prin sistemul de tria nomina: nume (ce devine praenomen). tinde sã se structureze o ierarhie din punct de vedere al cetãţeniei. în locuri special Când primea cetãţenia cu titlu personal.Untitled Document Page 6 of 28 Untitled Document Page 7 of 28 cuvântul care a dat ciuis în latinã semnificã mai degrabã un concetãţean decât un cetãţean (E. Ulterior acestui eveniment. Chr. în 49 a. pentru ca roman sunt imitaţii fidele ale Romei. Datoritã încercãrilor de uzurpare a cetãţeniei de cãtre provinciali. Pro Balbo.ro/eBooks/istorie/olariu/c. prin uzurpare. în oraşele cu drept de Latium maius.A. se va face. La Roma. 100). 41. începând cu sfârşitul secolului al IV-lea a. convieţuirii.htm 2/27/05 http://www. iniţial imposibil de realizat în afara Romei. garantat prin şapte martori. Statutul de cetãţean roman a reprezentat multã vreme un privilegiu restrâns la o comunitate micã. 2. Nicolet. Chr. a avut loc ultimul cens republican.

municipium). valoare istoricã şi juridicã). şi avem înregistratã prezenţa corupţiei în vinderea acestor suffragia (exemplu de cetãţenie dobânditã cu titlu personal: Plin. ierarhia socialã în epoca imperialã se prezenta în felul urmãtor: sclavi. adopta numele (şi în general prenumele) împãratului. rãzboiul cu socii). emisã în anul 212 p. sã fi fost eliberat fie prin testament. colonia. dediticii. colonia). în condiţii bine precizate. la cel roman (tradusã instituţional printr-un ansamblu de instanţe superioritatea zeilor romani faţa de celelalte divinitãţi a fost afirmatã juridic. şi cetãţeni romani optimo iure.htm 2/27/05 13 / 78 . cetãţenia deplinã putându-i fi acordatã prin favoarea imperialã (Plin. sau ca nauicularii în serviciul annonei. 17). sau a reuşesc sã devinã adevãraţi stãpâni ai curţii imperiale. 10. 1. În interiorul acestui cadru. dupã Roma. împãratului. cetãţean al Alexandriei (etapã necesarã pentru egiptenii ce doreau obţinerea cetãţeniei). veteranii. dobânditã datoritã unei recomandãri (suffragium. existã o nouã diferenţiere: cetãţeanul obişnuit.acest din urmã aspect întâlnit. nu mai este un criteriu renunţând la condiţia de om liber. ex-sclav al unui latin. Practic. B) cetatea în ansamblul ei înţeleasã atât topografic cât şi grup de indivizi organizat coerent. Astfel. municipium. în calitatea sa de princeps ciuium. iar pe de altã parte. Un magistrat sau guvernator putea acorda cetãţenia unui Iunian cap de familie. din punct de vedere al libertãţilor. Aşezãrile urbane pe care romanii doar le-au integrat statului lor. reprezentant legitimat şi autorizat al poporului probabil de adoptarea unui praenomen. Criteriul principal devine proximitatea faţã de evitarea serviciului militar. statutul legal avea un rol deosebit de important. 10. care într-un timp foarte scurt de ani.Untitled Document Page 8 of 28 Untitled Document Page 9 of 28 naturalizarea sau. care-i limita capacitatea juridicã. în dauna unor personaje foarte onorabile din punct de unui promagistrat în provincii.ro/eBooks/istorie/olariu/c. 5. Chr. apoi urma ereditatea poziţiei sociale.. se numeau ciuitates sau.. şi asistãm la ascensiunea unor personaje de origine barbarã chiar. Expansiunea romanã s-a exprimat prin multiplicarea Romei. Criteriul de bazã pentru diferenţierea socialã fiind naşterea.unibuc. excepţie fãcând liberţii imperiali. împreunã cu oraşele scutite de impozite. şi erau întemeiate mai întâi de cetãţeni romani. fiind legatã de nivelul lor cultural şi de statutul grupului lor. existau în principal douã etape: adoptarea unui gentiliciu. şi-i interzicea sã facã un testament. judecatã) a unui apropiat al exceptatã de la impozit. cetãţeni de drept latin (ex. sau Iunian în caz de eliberare neregulatã). cetãţenia romanã. care conţin diferenţieri ierarhice (mãrime. elita centralã (aristocraţia senatorialã şi birocraţia imperialã din proximitatea împãratului). Aceastã inferioritate nu era însã definitivã. mai târziu de împãrat. sau altele În societatea anticã. Cetãţenia individualã era tributum soli. prezenţa peregrinilor în decizionale care emanã de la modelul cetãţii celor şapte coline dar care acţioneazã în interesul realitãţilor imperiu este atestatã şi dupã 212.. unele persoane vor încerca depãşirea condiţiei lor În epoca Imperiului târziu. prin acordarea cetãţeniei peregrinilor. virtutea legis Iuniae. demonetizatã dupã edictul lui Caracalla. unele erau aliate ale Romei printr-un foedus (ele. în oraşele de drept roman). Libertatea individualã era legatã de acest statut legal. apoi de cetãţeni romani care satisfãcuserã stagiul militar. din punct de vedere religios. erau promovate prioritar notabilitãţile locale. Prin aceastã mãsurã deductio. mai des. Accepţia surselor romane pentru echivalentul grecesc polis (póliV)..în cazul oraşelor de drept latin. pe de o parte. criteriul de bazã pentru diferenţierea socialã era naşterea.. fãrã sã fie pãrtaşi la întemeiere. un libert al unui cetãţean roman trebuia sã aibã peste 30 împãrat. Coloniile erau primele. şi roman. Primea apoi statutul de Latin Iunian. urmat se gãseşte împãratul. cetãţeni romani din provincie. dupã caz. în vedere al originii.unibuc. este exprimatã printr-un şir de concepte (urbs. Dintre ele. sau al unui înalt funcţionar provincial. din Roma şi Italia. singurii beneficiari ai proprietãţii quiritane. existau şi colonii întemeiate cu aportul unor comunitãţi de drept latin. dupã rãzboiul social (v.: Dig. fie prin crearea. peregrini. el singur. Pentru a deveni cetãţean. singura cãreia i se atribuie termenul de urbs. La romani. 5-7. cetãţenia romanã fiind superioarã noncetãţeniei. fie în faţa unui magistrat la Roma. cu sensul de pãrere. Alte cetãţi sunt amintite de surse ca ciuitates peregrinae. erau denumite municipia şi aveau un statut juridic latin apoi. şi erau direct controlate de Senat. roman. pentru naturalizarea medicului egiptean Harpocras). 5). ce plãteau http://www. apoi notabilitãţile locale (al cãror statut poate varia în funcţie de importanţa comunitãţii guvernate). Ep.cu racordarea obedientã la Roma communis patria . În vârful acestei ierarhii La obţinerea cetãţeniei prin uzurpare. oppidum).ro/eBooks/istorie/olariu/c. Caracalla a multiplicat fidelii zeilor romani. Avantajul sclaviei consta în faptul cã dobândirea cetãţeniei era facilitatã prin esenţial pentru definirea statutului unui locuitor al imperiului. (v. a acestui model în zonele intrate sub control roman (v. deja existente. celor care serviserã în cohortele de vigili. coloniae liberae et immunes). ca Ierarhia socialã din punct de vedere al cetãţeniei: importanţã. fie prin adaptarea spaţiilor urbane (Constitutio Antoniniana. istorice proprii ale localnicilor. peregrin. Ep.htm 2/27/05 http://www.

fãrã a fi sinonimi cu persoanele de statut juridic servil. 43) şi acordã redevenţe pecuniare pentru nevoile financiare ale patronului (v..htm 2/27/05 14 / 78 .ro/eBooks/istorie/olariu/c. În cadrul unor astfel de comunitãţi. O.).. 17). juridic. Clientes intrau în categoria aşa-numiţilor familiari ai patronului. şi pe coastele estice ale Italiei). pentru coloniile romane de coastã. Nopţi Attice. 594= FIRA. sclavi şi liberţi dintr-un oraş (ILS. 7129). Fiecare nouã gintã îşi aduce clienţii sãi în curii şi decurii. collegium (lat. personalitate distinctã. 8). acestea aveau şi rolul de supraveghere a populaţiilor învinse.. Coloniile. mãrşãluirea spre locul de instalare şi instalarea triumfalã în numele Romei (App. BC.. Suet. Gell. Marcus Aurelius a fondat la Apulum un municipium (dacic) şi o colonia (pentru veterani).). 20. VII. Cic. Numa. Ierarhia oraşelor din perioada imperialã. sub denumirea de colonii de drept roman) sunt definite în opoziţie cu municipiile. Liv. 22. C. având un statut juridic dublu: de sacerdos). epocã imperialã. în zone extraitalice. X. III. şi CIL I. preia elemente anterioare. B.. Locuitorii unei colonii astfel constituite sunt înscrişi în ansamblul regulilor şi legilor romane. VI. 7190). aveau un rol preponderent militar.. 81. cliens (lat. Scenariul de întemeiere presupune înrolarea în grupul coloniştilor.unibuc. II. şi plãteau "pacea oferitã de romani". Organizarea asociaţiilor copia modelul oraşului. Membrii acestor asociaţii mai pot purta stipendiariae. comunitate civicã. fondarea de colonii dorea sã recompenseze veteranii armatei romane. În Republica Târzie. F. în Dacia. depinzând de ginta acestuia. pe de altã parte. ed.. asociaţii ale tinerilor (collegia iuuenum).. scopul propus. Clienţii se pun în serviciul patronului (Dion. XIV. XIV. O. 23. Funcţiile acestora pot fi religioase (v. mai întâi. înfiinţatã de Roma pe teritoriul învinşilor. 55. dreptul de fondare fiind acordat doar prin decret senatorial (ILS. 19. din 123 a. considerate copii fidele ale metropolei (ele apar.. Aceastã comunitate. pe care Roma o iniţiazã. 31. apoi din secolul al II-lea a Chr. obligaţia trimiterii de contingente militare este substituitã cu apãrarea zonei F. iar. persoanã aflatã în relaţie de clientelã cu patronii. 28). 6152). în teritorii din interior (fostele zone nordice ale galilor) sau. 120 şi 133. în pofida conotaţiei termenului ce trimite în câmpul activitãţilor agrare..htm 2/27/05 http://www. cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta. este rodul instalãrii de grupuri familiale. Ei sunt obligaţi sã îngenuncheze în faţa acestuia.Untitled Document Page 10 of 28 Untitled Document Page 11 of 28 rãspundeau în faţa guvernatorului provincial. corporati. Claudius. asociaţie cu respective. de vreme ce lex Licinia se pronunţa împotriva fraudelor electorale ale unora dintre aceste asociaţii (Cic. 13. B. Pro Sylla. Ann. 15. practic sunt întemeiate de ea (cf. relativ extinse. aceste corporaţii pe meserii dobândesc o importantã pondere În privinţa coloniilor de veterani. Pro Plancio. fie sclavi imperiali rezidenţi într-un spaţiu ce au supravieţuit în paralel pânã la Gordianus al III-lea (ILS. în general însã.unibuc. Pentru Occident. colonizarea crea o categorie de proprietari mijlocii. Simplele cetãţi întãrite (uneori doar anumite înãlţimi) apar ca oppidum. cãci rãdãcinile lor sunt de cãutat în Roma (A. fratres sodales. Corporaţiile cu caracter economic sunt instituite conform tradiţiei de cãtre Numa (Plut. reuniune de persoane asociate pe baza comunitãţii de funcţii sau profesii. rolul acestora este diminuat datoritã permisivitãţii. în denumirea de collegiati. chiar dacã erau de rang inferior patronului. însã spre sfârşitul Republicii. prin acordarea de pãmânt. Existau de asemenea. şi sociale. în general cele ale vechilor combatanţi. Hal. socii.ro/eBooks/istorie/olariu/c.. 24). mãrimea loturilor concedate diferã. urban (ILS. cu drepturi şi obligaţii cu exercitarea simultanã a funcţiilor (Tit. nu se întâlnesc clienţi decât sub rangul pretorian. mai ales aşezãri barbare. în viaţa publicã. 2. ca rezultat al colonizãrii romane. 2. pentru perioada imperialã. De asemenea. Ann. dreptului latin. 27). Chr. numindu-se ciuitates off. De oraşe întemeiate de Roma.. 47. în funcţie de exemplu. dupã al II-lea rãzboi punic. Caesar. la Corint). colonia (lat. a impus apariţia unui al doilea tip de colonii. a cãror structurã cuprindea. de altfel. alcãtuitã din cetãţeni colonişti care. în regiunile de coastã (primele apar pe litoralul Latiumului şi al Campaniei. X. ai cãror locuitori se supuneau. economice sau. Tac. II. 21). F... Tac. nr. fie militari. C. primind aşadar acelaşi statut http://www. 1503. patronus). participând la sarcinile de a o întreţine şi la riturile proprii ale ginţilor. Pro domo. B. în timpul Republicii. a admiterii în cadrul corporaţiei pentru indivizii strãini de profesie.. avem înregistratã şi prezenţa unor comunitãţi duble.).. ele desemnând. Lãrgirea teritoriului controlat. III.

.. 55). thesaurorum (sec. dacã se aflã la Roma în perioadele electorale. De domo. de ex.unibuc.). cunoscut uneori şi sub numele de adsessor sau consiliarius. care dispãruse de la de finanţe. "şeful tezaurului provincial".). IV). distribuirea annonelor. reprezentant la nivel F.. comes rei militaris (lat. în perioada Imperiului târziu. şi în serviciile centrale. funcţionar aflat în subordinea guvernatorului unei provincii. într. "aghiotant". înalt funcţionar în cadrul ministerului Armeniae. O. comes domesticorum venea imediat dupã magister militum. fiind independent de acesta. Ansamblul de comites forma curtea imperialã (comitatus). O. Relaţiile acestor comes excubitorum (lat. dacã îşi exprimã consimţãmântul. O. 78. de a plãti anual crescândã a barbarilor germani. E. comes comes largitionum Italici narum (lat. Gaius. dar nu au dreptul de a candida. Leon I a creat aceastã gardã ca o contrapondere la puterea unul din triburile urbane trase la sorţi. Un alt nume al sãu era c. iar elita lor intra în consistoriu.. au obligaţia de a se înrola în trupele auxiliare. aceastã gardã comunitãţi cu Roma sunt rezolvate de pretorul peregrin.).Lyd. şi care deveniserã nesiguri. C. 1959. 358). I.htm 2/27/05 http://www. au dreptul de a vota. atraşi fãrã îndoialã de perspectiva împroprietãririlor.).ro/eBooks/istorie/olariu/c. se numãrau: recrutarea mercenarilor. în timpul lui Constantinus I. Alexander Severus. tot el le-a încredinţat misiuni în provincie cu puteri excepţionale. şi sub comanda directã a împãratului. 98. De mag.B. 7. O. guvernatorul portului Romei. în perioada Imperiului târziu. prezenţi în scholele palatine. Stein. comes Hispaniarum. guvernator al diocezei Orient. traci. comandant al corpului de domestici. Constantinus I a resuscitat titlul onorific de comes. comandant al diocezei Africa (v. prin urmare. C. O. O. C. ele au dreptul de a încheia tranzacţii şi de a avea un efectiv de 300 de oameni şi era formatã exclusiv din supuşi ai imperiului: isaurieni. contracta. în epoca Principatului.htm 2/27/05 15 / 78 . sau erau înalţi funcţionari ai diferitelor provincii: comes Aegypti. era un titlu al ducilor ce C.. comandant al trupelor de excubitores. plata soldelor.). şi Amm. sã se instaleze în astfel de comunitãţi. comandau trupele de operaţii în dioceze şi provincii. Romanii de condiţie inferioarã pot. comes (lat. 465. comes portus Romae (lat. cãsãtorii.). În perioada Imperiului târziu aceste personaje puteau conduce diocezele. comes C. XXX. probabil sub influenţã germanicã sau elenisticã. în subordinea sa se aflau mai mulţi agenţi financiari: rationales summarum. 3). cca.Untitled Document Page 12 of 28 Untitled Document Page 13 of 28 cu vechile cetãţi din Latium: un sistem normativ dublu. III.unibuc. Orientis. comes domesticorum (lat. funcţie apãrutã în Imperiul târziu.. cetãţeni de drept latin (Cic. 16. în mod legitim. C. provincial al lui comes sacrarum largitionum. Instit. comes largitionum (lat.: comes Africae. pierzând cetãţenia romanã şi devenind. cel specific locuitorilor şi cel roman. pentru protecţia împãratului. contribuţii de rãzboi. cantonarea lor în timp de pace. http://www.. Pro Caec. de rang superior. create de Leon I. stipendia.ro/eBooks/istorie/olariu/c. Printre atribuţiile lor. În ierarhie.). illyri (Ioan.

comandantul scholelor palatine. 9. Petit. funcţiunile lor s-au diversificat şi în domeniul vieţii civile. iar în calitate de miniştri li se atribuie o serie de sarcini economice (comes rerum priuatarum. şi implicit a crescut şi importanţa acestui funcţionar. C.ro/eBooks/istorie/olariu/c. Era membru în consiliul imperial. erau http://www. 3. În timpul Republicii se deschide accesul plebeilor în aceastã adunare. 13). erau concomitent consilieri juridici şi militari ai împãratului. 1967. etc. O. în cadrul grupului. în armata romanã. Chr. adunarea lor fiind condusã de pontifex maximus sub denumirea de comitia calata. triburi). şi. în curia calabra pe Capitoliu. de un lictor curiatus sau praeco. este succesorul lui procurator rei priuatae (atestat la Septimius Severus) şi apoi rationalis summae C.htm 2/27/05 16 / 78 . În comites (lat. comitia (lat.unibuc. Claudius. în epoca imperialã. în rândul consilierilor ordinari. de a declara rãzboi. care rezulta nu din majoritatea voturilor individuale.. care alcãtuiau aceste comes sacrarum largitionum (lat. Aveau un caracter religios şi aristocratic. cu misiuni variate Petit. Unii puteau inspecta sau chiar conduce provincii (ex. comes sacrarum largitionum. unele sarcini administrative. rei (la Diocletianus). au mai rar atribuţii comes scholarum (lat.ro/eBooks/istorie/olariu/c. Comes rei priuatae era funcţionar ce se ocupa de proprietãţile statului şi de atelierele acestuia.unibuc. O. Tipuri de adunãri populare: C.). soldaţi care însoţeau comandantul suprem şi erau cantonaţi de o parte şi epoca Principatului. I. centurii. cuprindeau bãrbaţii adulţi din cetate.). În conformitate cu P. Cu atribuţii strict religioase. era de alta a pretoriului. conform tradiţiei. se deosebesc de simplele adunãri de dezbatere care se numeau contiones. O. Veyne. De la Constantinus I. O.. Liv. 1976. atribuţii importante.). X. 555). legislative.). funcţie instituitã adunãri. Res priuata se prezenţi la curtea imperialã încã din timpul lui Augustus. comes 164). res priuata desemna tezaurul imperial cu caracter public (P. II. ci din aceea a grupurilor (curii. şi este atestat de la Antoninus Pius. Hal. convocatã în Forum. dar existau şi rationales provinciali: C.. sunt convocate de preoţii calatores. şi sunt menţionaţi în consiliul imperial. juridice şi religioase. În secolul I p. De la distingea de fiscus doar printr-o separare contabilã. de a semna tratatele de pace. Dupã mãsurile serviene.Untitled Document Page 14 of 28 Untitled Document Page 15 of 28 C. veniturile res priuata au crescut prin preluarea de la sacrae largitiones a veniturilor provenite din bunurile pãrãsite sau confiscate. Tit. Orientis). magistraţilor. în Occident comes rei priuatae avea în subordine un rationalis priuatae pe diocezã. organe constituţionale ale statului roman. 1 (369). res priuata apare în timpul Severilor. ce administra res priuata. Dupã ND. alegerea C.htm 2/27/05 http://www. cu scopul de a oferi investirea solemnã anumitor magistraţi. Comitia curiata: instituite de Romulus (Dion. Erau condus de un procurator imperial de rang trecenarius şi care însuma veniturile curţii imperiale. Hotãrîrile adunãrilor populare erau luate prin vot. şi reprezenta administraţia specialã a confiscãrilor (P. organizaţi pe curii. votul era determinat de modul în care se exprimase majoritatea.). ca titulaturã şi atribuţii. Th. de Constantinus I şi derivatã din rationalis (ce administra fiscus Caesaris). conducãtorul tezaurului imperial (sacrae largitiones). funcţionar imperial derivat din magister rei priuatae.. O. paza persoanei imperiale era în grija unui comes domesticorum. 14. au reprezentat "forul legislativ" pânã la Servius Tullius.). au primit dupã reformele lui Constantinus I. comes rei priuatae (lat. în competenţa cãrora intrau votarea legilor.

cavaleri. consiliul imperial conţinea jumãtate senatori. VI. Începând cu Tiberius. Pat. din care fãceau parte membrii familiei sale. ultima lege votatã fiind o lege agrarã. ordinari şi extraordinari. trinundinum. Voconia. iar de la Claudius I. iar Comiţiile tribute aleg magistaţii inferiori. Comitia tributa: îşi aveau originea în adunãrile plebeilor. aleşi personal de principe în funcţie de competenţa lor.care cãpãtau valoare de lege dupã o acceptare a Senatului. cu o categorie superioarã. Ad Rull. Dreptul de a conduce comiţiile centuriate (comitia habere. concilium principis (lat. prieteni. Cic. tribunii şi edilii plebei (Tit. aceste hotãrîri au valoare juridicã. consulilor şi cenzorilor prezidarea se face de cãtre un consul (Tit. Categoria inferioarã o reprezentau comites consistoriani. Liv. Liv. 7.. 20).. edilii au aceste competenţe în virtutea lui ius agendi cum populo. 12). pãstrau. II. comiţiile au încetat sã mai joace un rol efectiv în administrarea Comitia centuriata: adunarea poporului roman înarmat. O. fiind obligatorii pentru întreg Începând cu Hadrian. ordinea de vot fiind aceea în care poporul mergea la luptã. adunãrile populare au cunoscut o evoluţie identicã. începând din secolul al V-lea a. Nero. şi salariul pentru membrii consiliului. lege abolitã de Sylla şi restabilitã de Labienus (Suet. Atimia. În epoca imperialã. adunãrile populare care îl aclamau pe împãrat la urcarea sa pe tron. IX. iar cele juridice au trecut definitiv în competenţa instanţelor imperiale de judecatã. organizatã pe baza censului. 2. praesse) îl au doar magistraţii deţinãtori de imperium militare (dictator sau consul).. Din 494 a. În domeniul legislativ. II. aşa numitele dies comitiales (circa 150 pe an). dupã aceastã datã exprimându-şi aceste competenţe doar în afaceri private: leges Furia testamentaria. poporul roman. Acest ultim moment permite o mai clarã În 177. 20. cei care nu au imperium (Tit. iar de la Marcus Aurelius. organism deliberator creat de Augustus. http://www. 6. a cãpãtat un caracter oficial.. 22.ro/eBooks/istorie/olariu/c.htm 2/27/05 http://www.unibuc. Chr. cu care ocazie era investit cu imperium. se înfiinţeazã instituţia tribunatului. juridicã şi electoralã.. XXX. Liv... Atribuţiile electorale ale adunãrilor populare au fost acordate de Tiberius Senatului. 4. 12). în calendarul republican existând anumite zile propice pentru astfel de activitãţi (nefasti. prin lex Hortensia. Pânã în sec. 3)..). Falcidia. amatori de altfel în administraţie. jumãtate cavaleri. în care nu se desfãşurau acţiuni religioase). senatori. calitãţile morale ale candidaţilor.. 41). domitiis oraşului. Chr. 36. este înregistratã schimbarea denumirii acestui consiliu în sacrum consistorium sau consistorium principis. pe care tribunii plebei le convocau pe triburi. Dion.senatori şi cavaleri. recrutaţi dintre vechii şefi de birouri ai cancelariei imperiale. Edictul de convocare a centuriilor. are principalul rol legislativ şi electoral în stat. Cincia (Gaius. Chr. al III-lea.ro/eBooks/istorie/olariu/c. II. Aequilia. C. Liv. 7. era publicat pe portice cu 30 de zile înaintea zilei de adunare. fãrã a mai fi necesarã o aprobare senatorialã.unibuc. adicã trei nundinae.. Convocarea adunãrii plebeilor trebuia sã fie anunţatã cu cel puţin 17 zile înainte. pentru alegerile pretorilor. aceastã aclamaţie era o simplã formalitate. În cadrul consiliului intrau deţinãtorii de înalte posturi Rabir. comitia edicere sau indicere. VI. vor aveau o existenţã separatã.Untitled Document Page 16 of 28 Untitled Document Page 17 of 28 reprezentate simbolic prin 30 de lictori. uzajul acestui interval fiind o regulã în materie legislativã. Competenţa sa era practic nelimitatã.. diem comitiis edicere. Dio Cas. Chr. Consilierii ordinari erau împãrţiţi în douã categorii. tribunii putând apela pentru aceasta la concilium plebis ( Tit. la nivelul acestei adunãri. Concilium principis aborda probleme de stat şi particulare ale împãratului. capãtã o formã definitivã. Consilierii erau divizaţi în douã secţiuni. Ad Attic. 21. IX.. Domitia. Cic. 39. definite de elita aristocraticã şi experienţa generalã de "om onest". 89.zile de târg dintre sãptãmâni (durata unei sãptãmâni în aceastã epocã era de opt zile). VI. XXXIX. Hadrian introduce jurisconsulţi ca elemente permanente. cu rol de a apãra interesele plebeilor. Plebeii aveau dreptul de provocatio în faţa triburilor în cazul abuzului unui magistrat (mai ales consul).concilium plebis. Din 287 a. B. şi puteau lua decizii. forma comiţiilor tribute. plebiscita. alegerea marelui Pontif şi a preoţilor se face de cãtre 27 de triburi trase la sorţi. Chr.. F.Lex administrative. Instit. Pro nominalizarea depindea de favoarea imperialã. Cic. pe baza unei prouocatio adresatã de un cetãţean pretorului. IV. dupã toate probabilitãţile. iar din 104 a. 56.. VII. 9.. Vell. Poate fi convocatã de magistraţii superiori.htm 2/27/05 17 / 78 . în timpul lui Nerva. 225-228)... din sec. Pentru Imperiul târziu. Hal. cei doi comites financiari (ai tezaurului imperial şi al tezaurului particular). în care intrau înalţii funcţionari în exerciţiu: quaestor sacri palatii. Alegerea se fãcea în funcţie de distincţie între adunãrile plebeilor şi comiţiile tribute care. magister officiorum. I. comiţiile tribute au şi atribuţii juridice.. al II-lea a. asistãm la crearea titlului de consiliarius. Concilium principis s-a substituit Senatului şi de la Severi a devenit element esenţial al guvernãrii şi administrãrii imperiului. "consiliul imperial".

modului în care era aplicatã legislaţia romanã. lucrãrile consiliului erau coordonate de quaestor sacri palatii. mandata s-au împuţinat ca numãr. C. rescripta ("rescripte"). ca o consecinţã a procesului de unificare politico-teritorialã a Imperiului. excluderea lor este legatã de nivelul lor cultural şi de statutul grupului din notarii. ridicãrii de statui şi monumente onorifice. problemelor religioase (alegerea noului sacerdos.). constitutiones au devenit. C. concilium prouinciae delibera asupra cheltuielilor tezaurului provinciei.unibuc. care în Imperiul târziu se reunea în sacrarium (C. dispoziţii cu caracter general pe care împãratul le lua în calitatea sa de magistrat suprem al statului. mandata ("mandate"). În epoca Imperiului Târziu.ro/eBooks/istorie/olariu/c.. dupã încheierea sãrbãtorilor respective. 17). se urmãrea de fapt. 9. 14). în marea lor majoritate doar cetãţeni romani. v. O. în plan fiscal. iar este atestatã şi dupã aceastã datã. edictele cãpãtând denumirea de "legi" (leges edictales). inventarul sclavilor. O.htm 2/27/05 http://www. actio. "constituţii imperiale". Rezultatul emiterii acestui edict nu a avut o prea mare importanţã în plan juridic. instrucţiuni adresate funcţionarilor superiori şi mai ales guvernatorilor de provincie. redactau care fãceau parte. Caracalla a multiplicat fidelii zeilor romani prin acest edict (pentru textul edictului. sau unul pentru mai multe provincii. şi decretum). Auson.).ro/eBooks/istorie/olariu/c. 5. fie pãrţilor. 1. instalaţi într-o comunitate de drept inferior. Gratiar. prezenţa peregrinilor 1. din iniţiativa statului roman. impozitelor la care erau supuse diferite cetãţi. deoarece procesele verbale ale şedinţelor. puteau fi mai multe într-o provincie. punea pe cererile adresate lui. ce punea pe acelaşi plan Italia şi provinciile.. Constitutio Antoniniana (lat. constitutiones (lat. termen prin care erau desemnaţi membrii unei categorii sociale superioare.). convocaţi pentru discutarea unor probleme ce ţineau de competenţa lor. pentru a celebra cultul lui Augustus. C. cetãţenia romanã tuturor peregrinilor din imperiu. Tot acum. O. Decretele şi rescriptele au fost înlocuite cu adnotationes ("rezoluţii"). ca o reactualizare a modului de organizare al vechilor comunitãţi urbane (koinon). prin care a fost acordatã Împãratul era preşedintele efectiv al consiliului.). edict al împãratului Caracalla. adunare provincialã reprezentativã instituitã în Occidentul Imperiului. emis în 212. În realitate. Dig. C.htm 2/27/05 18 / 78 . pe care împãratul le consistentes (lat. "rezidenţi". de cãtre pãrţi sau judecãtori. Aceastã adunare este prezidatã de un sacerdos prouinciae. cu aceleaşi scopuri. cetãţenia romanã era larg rãspânditã şi pierduse privilegiile legate de ea. concilium prouinciae (lat. O. decreta ("decrete"). prefectul pretoriului. cel mai adesea erau cetãţeni romani constituiţi în conuentus (conuentus civium Romanorum). odatã cu consolidarea puterii imperiale. Th. magistri militiae). domiciliaţi într-o ciuitas peregrina sau într-un uicus.Untitled Document Page 18 of 28 Untitled Document Page 19 of 28 Consilierii extraordinari erau consistoriani uacantes şi şefii de servicii (de exemplu. rãspunsuri date în probleme controversate. Din punct de vedere religios.. în 438 fiind emis Codex Theodosianus (cf. se reunea anual pentru celebrarea cultului imperial. beneficiare ale regimului. sau "dispoziţii imperiale". Cele mai importante constitutiones au fost strânse în colecţii încã din epoca Principatului. hotãrîri date de împãrat fie în instanţele de fond. Structura lor cuprindea persoane bogate şi influente. iar în Orient. existau.unibuc. cu excepţia dediticiilor. de asemenea. C. înmulţirea contribuabililor. fie în apel. sub conducerea lui primicerius notariorum (primul secretar al statului) şi alţi angajaţi. VI. O. http://www. bugetul templelor. al liberţilor templelor). fie magistraţilor. edicta ("edicte"). denumire genericã datã hotãrîrilor pe care împãraţii le luau în domeniul juridic. singurul şi cel mai important izvor de drept.

prin aceastã lege se permite senatorilor ce devin intercessio tribunis. comanda acestora (Polyb. inferior sã convoace în acelaşi timp cu ei comiţiile (A. 42). În timpul Imperiului.unibuc.. 24.unibuc. de a convoca şi de a conduce Senatul. cu acordul Senatului. este menţionatã acordarea cãtre regii barbari a acestei demnitãţi onorifice. jurând sã respecte legile.. magistratura consularã este bulversatã de criza generalã a Republicii: consuli distribuirea de monede de argint populaţiei. În secolul I a. În teorie se consulatul pentru Orient. şi care iniţial erau cetãţeni romani. anualã şi colegialã. Chr. III. pentru ca sub Iustin I. dupã dictatura lui Sylla. Cei doi consuli îşi exercitau atribuţiile începând cu prima zi a anului (1 martie sau dupã adoptarea noului calendar. doar în 528. 32. 64 (cap. 22. pentru fiecare consul. numiţi câte 2 pe 4. de a coordona Zenon. consulatul a devenit o simplã denumire. III. Pentru permitea pãrãsirea Romei în fruntea armatei doar unuia dintre consuli. 461. În caz de abdicare sau moarte a unuia dintre consuli. în timpul lui conformitate cu lex censoria). purtãtori de fascii în afara Romei.htm 2/27/05 19 / 78 . de a face o propunere. lex Genucia. 3 s. Aveau dreptul de a lua auspiciile. 32. regele franc. XIII. I. şi suffecti. celãlalt rãmânând în oraş. 107. 3.ro/eBooks/istorie/olariu/c. 449 a. primul ex-consul a fost Adamantius. magistrat superior. şi 342 a. toga praetexta. XII. În aceeaşi ordine de idei. Aveau imunitate pe Clovis. de comiţiile centuriate. timpul lui Anastasius. sub Imperiu. 150). emancipãri. Cic. Ad fam. în 535. atribuţiile acestora fiind preluate treptat de cãtre împãrat.).. Existau doi consuli care acopereau magistratura consulatului. ca şi ceilalţi senatori. Chr. dreptul la scaunul curul (sella curulis). cu excepţia Occident.. Stein.. perioada mandatului. Tit. treptat. Perpetuarea consulatului în Orient este legatã de numele lui Ioan de Cappadocia. confirmatã de Legea celor 12 Table şi instituţiei republicane. puteau purta toga de rãzboi. Liv. se deschide accesul plebeilor la consulat)..ro/eBooks/istorie/olariu/c. fiecare consul având dreptul la o armatã. 1949. IV. 533 şi 534 împãratul şi-a asumat Liv. X.. micşoratã de lex Valeria Publicola. comanda armatei. strângerea trupelor. XXV. în timpul ceremoniilor triumfale. existenţa unui consul sine collega.Untitled Document Page 20 of 28 Untitled Document Page 21 of 28 consul (lat. Nopţi attice. ales. a fost promulgatã o lege ce declara perpetuarea consulatului eponim. X. erau înveşmântaţi cu costumul triumfal compus din toga picta. Chr. 12 si 15. De asemenea. 7). 1949. situaţie în care sarcinile acestora din interiorul spaţiului civic al Romei erau preluate de pretor.).paludamentum în vreme ce. numirea ofiţerilor în limita stabilitã de Senat (Tit. Consulul continuã sã-şi de lex Valeria din 449 a. are loc suprimarea consulatului suffect. dezrobiri. Însemnele exterioare ale puterii consulare erau escorta de câte 6 lictori. menţionat consul pentru Orient.htm 2/27/05 http://www. celãlalt primeşte un nou coleg (consul suffect) pânã la noile alegeri (ce aveau loc de obicei în iulie-august). Gell.. consulatul a devenit o umbrã a Atribuţiile consulilor: Aveau jurisdicţie criminalã şi civilã. acţiunea consulilor era limitatã de colegialitatea magistraturii. 3 sau 2 luni.. Puteau convoca poporul pe curii şi centurii.. Chr. şi apoi centuriate). în 5 ani din 9 sã nu existe VI. cazului în care cetatea se afla într-un mare pericol militar. 15). tunica palmata. În materie de (mai întâi curiate. în numãr de doi. 7 ani nu a existat consul în Orient. 3). fãrã nici un conţinut politic. consulatul s-a sfârşit în 534: E. astfel. deşi împãraţii nu dispreţuiau sã-şi aroge din când în când calitatea de consul.. împãratul le încredinţa judecarea unor apeluri pe care nu avea timp sã le cerceteze exercite atribuţiile. a cãror limitã de vârstã (legitima aetas) a fost stabilitã la finele Republicii de practica politicã la 43 de ani. Chr. puteau interzice unui magistrat Zenon. În primii ani ai lui Iustinian. de a prezenta În epoca Imperiului Târziu. lex Licinia. personal. de Senat. putea sã îl împiedice pe pretor sã-şi jurisdicţie contencioasã. cele de aur fiind rezervate procesiunilor consulare http://www. etc. aveau obligaţia de a pune în aplicare legile. Zenon a fost cel ce a început sã nu mai numeascã pentru fiecare an un consul eponim. dar. 3. La 28 decembrie 537. iar singurul dintre supuşi care a deţinut consulatul a fost Belisarius. XXXIV. şi se creazã demnitatea aulicã de consul onorific sau exstrângerea impozitelor (deşi doar Senatul fixeazã strângerea tributului sau modificã taxele pe pãmânt în consul: CI. calcei aurati şi conduceau carul triumfal. în cazul campaniilor militare. 1 ianuarie). prin care sarcina consulilor era de a aduce chestiunile criminale în faţa comiţiilor pãstreze competenţa în materie de jurisdicţie graţioasã (adopţii. triumviratele. 17. 3 (pr. fãcându-l accesibil senatorilor pe care Din punct de vedere politic. În timpul lui un raport asociat unui senatus consultum. a primit de la Anastasius demnitatea de ex-consul şi patricius (Stein. existau douã categorii de consuli: ordinarii (eponimi). XXVII. consulii şi-au pierdut mai toate atribuţiile lor politice. Pe de altã parte. descendenţi din ginţile patriciene (din 367 a. de împãratul îi considera demni de el. În virtutea imperium-ului sãu.). În În atribuţiile lor militare intrau. deţinãtor de imperium (cu un dublu aspect: domi et militiae).

unibuc. în anul tatãlui ei. Republicii şi începutul Imperiului supremaţia descendenţei o deţin liniile agnatice. 2) printr-o ceremonie sacrã.sine manu. copiilor şi soţiei sale. (domus ac familia) sunt considerate proprietatea tatãlui-soţ. rude cognatice. Cãsãtoria cum manu poate fi relizatã pe trei cãi: 1) prin "transformarea" soţiei în fiicã a soţului prin consumarea convieţuirii cel puţin pe o perioadã de un an . 1. 1. în care cei doi soţi sunt uniţi prin sacra ceremonie a apei şi a focului. B. 12). Din puctul de vedere al surselor juridice.. din punct de vedere familial. cãsãtoria romanã legitimã (iustum conubium). acest drept este departe de o o mare importanţã încã de la fondarea sa (unul din momentele principale ale întemeierii fiind efortul de a funcţionare în termeni absoluţi. în virtutea cãruia. şi devenitã apogeu al carierei senatoriale în epoca imperialã.ius vitae necisque.. raportându-se atât la cultul familiei de provenienţã a soţului cât şi la cultul pe care consulares (lat. ai Tibrului. C. ai locurilor publice. În aceastã calitate. mama neputând oferi copiilor cetãţenia. pregãtitã special de tânãra mireasã. deoarece doar cei mai capabili (sau cei mai obedienţi) accedeau la proconsulat şi apoi la prefectura este acordatã aspectelor materiale ale cãsãtoriei. iar sau fãrã aceastã subordonare.. însã. 1. un defini. La terminarea consulatului. asistãm la consimţãmântul logodnei) se poate încheia prin intrarea soţiei sub autoritatea deplinã a soţului . I. senatorii primeau titlul de acesta. 10-14). 537). 47 (31 aug.soţia urmând sã rãspundã. titlu purtat de foştii consuli. pe care şi-o poate recupera total sau parţial în caz de desfacere a uniunii în redactarea genealogicã.. 537). în calitate de pater. sau descendenţilor sãi.. dar de obicei o singurã datã. de regulã. O. În practicã. dupã circa 5-10 ani. îl va susţine în noul sãu cãmin. o cãsãtorie. 497E Moralia). ataşarea cultualã a soţiei are un dublu aspect.usus (Gaius. La cãsãtoriile cu intrare sub autoritatea soţului. sfârşitul carierei senatoriale în epoca coemptio (Gaius.ro/eBooks/istorie/olariu/c.matrimonium este sinonimã cu relaţia de comuniune -exprimatã prin coniugereF.. în 541. unii puteau accede la prefectura urbanã. structura legitimã a cetãţii şi de a asigura continuitatea. Instit. consularul putea fi plasat pentru mai mulţi ani în fruntea unei provincii imperiale. Consulatul imperial încã mai exista.htm 2/27/05 20 / 78 . dupã cãderea sa. Liv..ro/eBooks/istorie/olariu/c. apãrut cãtre finele urmãtor încoronãrii lor: Iust. în momentele decizionale mai importante. de exemplu îşi poate vinde de maximum trei ori copiii (Legea celor XII table). asupra membrilor familiei. a cãror emancipare o declarã public în faţa pretorului.).). Puterea acestuia. Trãsãtura esenţialã a uniunii romane este aspectul sãu consensual. personalului auxiliar. copiii rãmân. Instit. alcãtuit din rândul rudelor masculine apropiate.htm 2/27/05 http://www.Tit. din perspectiva juridicã a Romei. Dupã o curatelã.. cu o dotã. 9. în general. Ioan de Cappadocia a devenit consul. a prãjiturii ritualice. instituţie fundamentalã cãreia Roma îi acordã motive materiale (Plut. Chr. 3) prin vânzarea simbolicã a soţiei de cãtre tatãl ei cãtre viitorul soţConsularii reprezentau vârful societãţii romane. oferind uniunii caracterul de confarreatio (Gaius.cum manu dispariţia consulatului ordinar. Un pater îşi poate sabinelor.concilium domesticum-. ceremonie care presupune prezenţa cuplului Flamen. ai apeductelor. şi dupã cãsãtorie în faţa autoritãţii succesorii sãi au continuat timp de un secol sã-şi asume magistratura. soţia are doar dreptul de a administra http://www. Republicii şi ajuns o practicã obişnuitã în veacul I a. O.aquae et ignis-. alãturi de tatã aflându-se. În legãturã cu acest din urmã aspect sursele îi atribuie lui pater dreptul de viaţã şi de moarte. creatã în 26 a. Chr.asupra sclavilor.Flaminica Dialis şi care se pare cã era specificã familiilor aristocratice. Statutul juridic al tatãlui este transmis consulares. prin raptul consiliu de familie. În epoca Principatului. Atenţia cea mai mare a juriştilor imperialã. mai ales când vina divorţului îi aparţine acesteia). sau şi-i poate expune. iar pânã la finele elibera sclavii. Din perspectivã cronologicã. 113-114).. De Am. în casa tatãlui iar pentru întreţinerea lor sunt reţinute pãrţi din dota soţiei. Familia romanã se întemeiazã pe principii monogamice. puteau deveni curatores ai edificiilor sacre. primul tip de uniune este anterior celui de-al doilea.unibuc. participând împreunã la perpetuarea cultului familiei nou înfiinţate. preţul simbolic fiind o piesã de bronz. 111).Untitled Document Page 22 of 28 Untitled Document Page 23 of 28 imperiale. şi. Iustinian nu şi-a mai asumat consulatul. cei mai capabili erau admişi pentru tragerea la sorţi la proconsulatul Africii sau Asiei. o cãsãtorie romanã (precedatã de (dupã separarea soţilor.este în teorie nelimitatã şi concretizatã prin capacitatea juridicã de a decide asupra elementelor materiale din gospodãrie şi C. Instit. Dintre aceşti proconsuli. far. dupã circa 15 ani de la terminarea consulatului. care puteau prin renumele lor sã consolideze imaginea publicã a familiei. din conubium (lat. 105 (28 dec. Prolis. La 1 ianuarie 538. de multe ori. apar tot mai des invocate Cãsãtoritã. Nov. ca legatus Augusti propraetore.patria potestas. Totalitatea bunurilor şi persoanelor ce ţin de o familie urbanã.

3. era unicã pentru toatã Italia. De la Aurelian. iar unii dintre ei aveau chiar competenţe judiciare. Chr. B. asupra tuturor oraşelor libere dintr-o provincie. existã correctores pentru fiecare din cele 8 regiuni italice..dreptul de a candida pentru o slujbã publicã). şi Cic. existã corrector totius Italiae). 4. înscrisã în legea celor XII table în 451449 a. lex Papia-Poppaea nuptialis.). De matrimonio. s-a extins apoi şi asupra celorlalte provincii din imperiu. pe perioada satisfacerii serviciului militar nu puteau contracta iustum matrimonium). primeau o misiune specialã de la împãrat. mai frecvent. când. probabil mai lãrgitã decât a curatorilor. În esenţã. care aveau imperium complet.. cel puţin la nivelul discursului descendenţa prin adopţie/ adoptio (înfierea unei persoane minore. asupra cãrora sursele se opresc prin excelenţã. care. O.existenţa în paralel a unor legãturi aflate la periferia legalitãţii.Untitled Document Page 24 of 28 Untitled Document Page 25 of 28 bunurile casei (deţinând cheile cãmãrii) aflate în proprietatea soţului sau socrului (în cazul în care soţul. 87 -amintea desre necesitatea respectãrii legilor. crearea de correctores pentru regiunile italice devine o funcţie permanentã. în funcţie de misiunea lor. în cazul în care pater o are.. administratorii italici erau: 7 consulares.. de adulterio. reprezintã un act de voinţã individualã şi o obligaţie civicã.htm 2/27/05 http://www. pe aceastã cale. la care se renunţã prin lex Canuleia din 445 a. îşi are precedente în epoca republicanã. cultul imperial.htm 2/27/05 21 / 78 . pe care rândul sãu nu este emancipat de sub tutela tatãlui). exista tradiţia ca Traian. apare instituţia correctores italici. Restructurarea statului roman de cãtre Augustus nu putea astfel sã rãmânã în afara acestei concepţii.stuprum.ro/eBooks/istorie/olariu/c. competenţa lor. cel mai frecvent cele nobile. guvernatorul unei provincii. le trece sub autoritatea adrogantului în faţa curiilor reunite (A. generând în acelaşi timp ierarhii publice (este suficient sã amintim doar cã unul din elementele de demarcaţie între patricieni şi plebei este prohibiţia mixturii unionale. 2) în timpul Imperiului târziu. care constituie garanţia transmiterii cetãţeniei romane. 18). concubinajul (prezent nu numai la nivelul soldaţilor. http://www. realitãţile sociale ale ultimelor douã veacuri republicane pun cãsãtoria în postura uneia dintre cele mai importante mijloace de a obţine alianţe politice. Odatã cu începutul secolului al III-lea. fãrã ca funcţionarea acestora sã fie uniformã şi lipsitã de tensiuni. 2 praesides. F. a pãrinţilor. 19. mai evidentã. Vocaţia aceasta. însãrcinat Cãsãtoriile sine manu reprezintã opţiunea societãţii republicane târzii ca efect şi soluţie la complicarea relaţiilor sociale. Chr.) cu o finalitate complexã: asigurarea descendenţei familiilor nobilesenatoriale. şi 4 şi 9 p. cãci acest tip de uniune nu este însoţit de un transfer de proprietãţi. din motive de perpetuare a unor poziţii politice.Dig.unibuc. lex Aelia Sentia. este susţinut şi de întregul comportament extern al Romei. Iniţial. excepţionalã. 64. moment în care preocuparea familiilor aristocratice pentru descendenţã pare. rezultat al uniunilor neparitare social. Achaia şi Italia (creatã de el). 260). reglementãri de patrimoniu. Nopţi attice. Gell. Preocupate în a-şi perpetua numele şi cultele proprii. în teorie. "cenzor". Chr. Or. şi mai ales cel din urmã.ius conubii (alãturi de alte elemente: ius commercii. sunt atestaţi senatori de rang pretorian sau consular. Chr. 5. De la Faptul cã pentru societatea romanã contractarea unei cãsãtorii legitime regleazã funcţionarea de ansamblu a cetãţii. 1) magistraturã cu caracter excepţional în Principat. cel ce redreseazã) având responsabilitãţi multiple asupra oraşelor unei regiuni sau. 48. cãsãtoria romanã. vor fi intens folosite începând cu secolul al III-lea a. Chr.unibuc. cu controlul finanţelor provinciilor. V. şi patrimonium) sau adrogaţie/ adrogatio. statul roman doar în intenţie le controleazã. sancţionate juridic . ius suffragii. ordinibus. va deveni permanentã în a doua jumãtate a secolului al III-lea. 23. proprietãţi pe care. echivalentã cu cea de guvernator (în Italia. pot asigura Republicã la Imperiu.. corrector (lat. ierarhizarea pe ordine a societãţii (leges Iuliae de maritandis C. Ca dovadã . 1-16). sunt calificaţi drept "correctori" (cel ce reformeazã. Aceste douã procedee. cf. relaţiile cu celelalte cetãţi din Italia sunt definite şi din perspectiva acordãrii sau neacordãrii acestui drept. de unde atenţia acordatã familiei într-o amplã activitate legislativã (din 18 a. 2 correctores (pentru Lucania şi Apulia).ro/eBooks/istorie/olariu/c.. De orat. caz în care persoana înfiatã este majorã şi deci poate dispune de perpetuarea casei prin actul mariajului. la aflate la graniţa dintre legalitate şi ilegalitate şi cãsãtoriile iniustae.dreptul de a vinde şi de a cumpãra. iar din secolul al V-lea.dreptul de vot şi ius honorum. care de regulã nu dispune de un normativ sau literar (Seneca. mai ales în Orientul elenizat. nu trebuie privitã decât ca un reflex juridico-politic ce nu acoperã întreaga realitate familialã.). a uniunilor legitime menite sã ofere corpului civic noi cetãţeni. Începând cu Diocletianus. cu aspecte de continuitate de la familiile romane. cu titluri variate. aceastã funcţie este creatã de Diocletianus pentru Sicilia. "cel care îndreaptã". 2.

iar curatela anualã devine vârful cursus-ului local. pentru a se ocupa de cultul imperial. dar practica persistã: împãratul îşi pãstreazã calificãrile religioase anterioare (de ex. beneficiari ai regimului. prin lex Pedia şi apoi. supraveghea fondurile divine. curatela urbanã fiind singura funcţie ce putea fi exercitatã de orice "om onest". şi elemente elenistice.unibuc. II. titlul de dominus devine oficial.. cultul imperial a fost organizat în felul urmãtor: în fiecare an curia oraşului desemna 6 liberţi apelativ situându-l între zei şi oameni. 15 (Mylasa. Foştii seviri intrau în ordo împãratului era marcat de organizarea cultului imperial. asistãm la sinteza între elementele romane ale cultului Orient acest magistrat este numit "logist". Pentru Orient. O. şi anumitor împãraţi dupã moarte. XII (1888). În fiecare an. atestatã sigur în personaje bogate. curia oraşului desemna 6 liberţi provinciale.. tot ce intrã în contact cu persoana imperialã devine sacru. misiunea sa era esenţial financiarã. 1976. Munatius Plancus: BCH. ultimul personaj care a dat numele sãu unor jocuri comemorative fiind Paullus Fabius Maximus.). ceea ce-i conferã o preeminenţã asupra supuşilor (apelativul dominus este folosit de sclavi la începutul Principatului. jocurile comemorative au fost şi ele monopolizate de împãrat. sau în provincie.htm 2/27/05 http://www. "tetrarh cu onoruri rupturã. pornind de la acest exemplu. unde perioada secolului al III-lea. şi de asemenea. Cultul timpul lui Traian. Funcţie temporarã. 5). indiferent de rang. împãratul este ca un zeu prezent. curator civitatis (lat. 6984). Domnia lui Marcus Aurelius a marcat o imperial. 2) Faza creştinã. adorarea genius.emanaţia sa încarnatã (Deus et dominus natus). sancţionând proconsul al Africii. imagine vie a divinitãţii. În Atribuţii: rezolva problemele pe care autoritãţile locale nu le puteau rezolva. se pare cã Domitian este primul care ia titlul de dominus. cultul imperial a fost organizat prin constituirea sodalitãţii. jurãmântul pe numele împãratului. epitetul de sacru). chiar plebeu. Împãratul roman a monopolizat acest cult.Augustalium. Primul preot al cultului imperial în Syria a fost Dexandros. rei milit. sau a cetãţilor. Acesta îşi are precedente în epoca republicanã. Pânã la sfârşitul domniei lui Antoninus Pius au existat puţini imperial a introdus elemente romane: numen Augusti... controlor al finanţelor municipale şi seuiri Augustales se ocupau de cultul imperial în Occident. fost Sacralizarea imperialã a cunoscut o tendinţã ascendentã. Se cere supunerea faţã de el ca şi faţã de Dumnezeu (Veg.ro/eBooks/istorie/olariu/c. adorarea suveranului se fãcea cel mai adesea la iniţiativa supuşilor. Epit.sacer. În provincii. în calitate de seviri vãrsau la nominalizare summa honoraria şi primeau ornamenta decurionale ului sãu. existã curatori cu statute diverse. ceremonialul oferirii de sacrificii divinitãţii imperiale. curatela devine permanentã. pentru a-l desemna pe stãpân) şi titlul de Deus. Chr. Pentru spaţiul italic. genius Augusti. în timpul lui când teoria se schimbã. reprezentarea împãratului cu coroanã radiatã. ultimul proconsul cu un cult personal fiind L. curatorul fiind desemnat dintre foştii magistraţi ai oraşului. acest În Occident. cât şi cronologic. iar dacã era un tiran.Untitled Document Page 26 of 28 Untitled Document Page 27 of 28 persoanelor însemnate sã li se decreteze de cãtre cetãţi un adevãrat cult. apãrutã probabil pe vremea Flavienilor (Domitian). "îngrijitor al oraşului". 678).unibuc. Titlul de diuus a fost acordat lui Caesar în 43 a. Numirea în aceastã magistraturã era fãcutã întotdeauna de regale" (AE. purtarea focului înaintea suveranului. se continuã adorarea suveranului şi a imaginilor sale. în Caria). În lumea greco-romanã. C. 244 (Ilium). iar în Orient. când Caesar a fost sacralizat dupã moarte. asemãnãtor sfinţilor creştini de mai târziu. controla înstrãinarea terenurilor şi imobilelor publice. În al Larilor. difuzarea instituţiei fiind neregulatã atât din punct de vedere geografic. cultul lui Augustus a fost invenţia unor oraşe. cu numeroase nominalizãri în Italia. verificator al calculelor. dar dispare ca incompatibil cu religia creştinã. de la notabil. îşi organiza propriul cult. ILS. împãratul fiind sacralizat dupã moarte (diuus Augustus). împãrat. pãgânã. De la sfârşitul secolului al III-lea. celebrate mai ales în Occident. de obicei strãin de cetatea pe care importanţi din oraş. koina erau compuse exclusiv din urma sã o controleze. şi având ca atribuţii în principal celebrarea cultului imperial.htm 2/27/05 22 / 78 . se cristalizeazã concepţia conform cãreia imperiul este o reflectare a ierarhiei guvernatorul nu avea posibilitatea de a le rezolva. Acest colegiu era destinat celebrãrii cultului imperial. care era legat de cultul Romei şi de cel curatores ciuitatis. Soarele fiind zeul suprem al imperiului (Sol dominus imperii Romani). Divinizarea imperialã de-a lungul secolelor III-IV va traversa douã faze succesive şi distincte: 1) Faza publice. http://www. nu o creaţie a puterii centrale. De la Septimius Severus. cu timpul devine permanentã. Asia. pânã la senator. zeilor. Cultul imperial era organizat în jurul divinitãţii imperiale. Astfel. putea aparţine ordinului senatorial. magistrat de rang inferior. Caracterul religios al importanţi din oraş pentru a se ocupa de cultul imperial (seuiri Augustales). nu prin decret al suveranului.ro/eBooks/istorie/olariu/c. împãratul se lãsa adorat. ecvestru. ce încã nu fusese duumvir în primul oraş. caracterul sacru al imaginii având drept de azil la fel ca statuile (Dessau. Reprezentant al lui Dumnezeu pe pãmânt (uicarius Dei). Augustus: IGRR. cu monoteismul solar de influenţã orientalã al lui Aurelian. De asemenea. era asemãnãtor unui tutore. IV. La fel ca monarhii elenistici. iar împãratul. pe de altã parte. împãratul era numit în spaţiul grec theos.

ce aveau în grijã interpretarea cãrţilor sibyline. În Imperiul târziu şi-au lãrgit atribuţiile. târzie. senatori pentru drumurile principale şi cavaleri pentru celelalte.. a cãror sarcinã era repartizarea pãmântului într-o colonie (Tit.htm 2/27/05 23 / 78 . înfiinţatã în 11 a. altfel încredinţatã cenzorilor. O. însãrcinatã cu perceperea impozitelor. Aceasta poate http://www. Comments to: Cristian OLARIU . Chr. curator legionis. cura aluei et riparum Tiberis (comisia Tibrului). O. All rights reserved.ro/eBooks/istorie/olariu/c. numiţi direct de împãrat. În Republica curatores (lat. Chr. apeductelor (curatores aluei Tiberis. În Imperiul târziu. curator cohortis. decemuiri agris diuidundis.. creatã de Tiberius în 15 p. B. comisie înfiinţatã de Augustus în 20 a. şi a lucrãrilor civile (curatores operarum publicorum). turmae.). ce elaborau legislaţia scrisã (de ex.Last update: April. XXI. însãrcinat cu serviciul de casierie în cohortele pretoriene şi urbane. uneori este folositã şi sub denumirea de edictum.. 56-58). reprezenta o comisie de 10 membri. depãşea competenţa municipalã. decemuiri stilibus iudicandis. curatores au anumite atribuţii: cel mai cunoscut era curator fisci. În coloniile latine. C. Comisiile senatoriale erau dublate de procuratori de rang ecvestru. Întreţinerea drumurilor. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. curator scholae (despre ale cãror sarcini sursele nu dau detalii). Un rol important în cadrul curatelelor îl aveau comisiile executive: cura aquarum. Aveau dreptul de a-şi exprima deciziile înaintea celorlalţi senatori. iar membrii senatului vor alcãtui ordo decurionum. deşi sursele atestã prezenţa unui praefectus alimentorum.e University of Bucharest. termen ce desemna primii zece senatori. Crearea de cãtre Traian a serviciului alimenta le-a mãrit puterile. 4). decemprimi (lat. Liv... primind puteri administrative şi jurisdicţionale asupra teritoriilor riverane. avea 3 membri (un consular preşedinte şi 2 pretorieni asesori) şi se ocupa cu administrarea apelor la Roma. curator operis armentarii. însãrcinatã cu fixarea în scris a normelor cutumiare existente în epoca republicanã: Tit. acest titlu este acordat personajelor de rang consular şi senatorilor celor mai importante ginţi care beneficiau de un primat decizional. decretum (lat. în componenţa cãreia intrau 2 membri de rang pretorian. © Universitatea din Bucuresti 2003. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. în Imperiu erau responsabili pentru calitatea drumurilor imperiale (curatores uiarum. numãrul lor a crescut.).Web design§Text editor: Monica CIUCIU decemuiri (lat. reprezintã un colegiu de zece magistraţi însãrcinaţi cu misiuni civile sau religioase. Senatul municipal avea în fruntea sa zece membridecemprimi sau primores latinarum coloniarum.de la Traian se va numi cura aluei et riparum Tiberis et cloacarum Urbis. Curatores uiarum. funcţionari însãrcinaţi cu supravegherea diferitelor servicii publice. având în structura sa 5 membri de rang consular. Prin lex Iulia municipalis se oferã o organizare unitarã oraşelor prin împãrţirea în zece diviziuni a curiilor.. equitum. Existau mai multe categorii: decemuiri legibus faciendis..). O. B. şi care se ocupa cu prevenirea inundaţiilor. alãturi de care se cuvin amintiţi: curator ueteranorum. comisia decemviralã din 451 a Chr. 2003 . F.Untitled Document Page 28 of 28 Untitled Document Page 1 of 11 deciziile luate de oraş. F. alae. nu avea putere judiciarã. Liv.). III.unibuc. D C.). şi situatã în fruntea Senatului municipal. cu atribuţii juridice în cadrul proceselor civile. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. În armatã. decemuiri sacrorum sau sacris faciundis. Chr.htm 2/27/05 http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/d. cura aedium sacrarum et operum locorumque publicorum (comisia edificiilor publice). precum şi demnitatea de a reprezenta cele zece curii ale tribului Ramnes.). C. au preluat aceastã competenţã. decizie cu putere de lege. etc.

f) tribunilor plebei. o zecime din prada de rãzboi închinatã zeilor. 17. îl aveau doar possesiones şi aparţinuse doar patricienilor pânã în 369 a. subdiviziune a vechilor triburi legendare ale Romei (Tit. decuria (lat.. 46). Inst. de a cãror percepere fiscalã se ocupau cvestorii ce depuneau în aerarium sumele strânse (sub Componenţa Senatului municipal era reglatã din 5 în 5 ani de cãtre duo (quattuor) uiri (censoria potestate) http://www. 1889. lege începând cu lex Hortensia. Otto Senel. când plebeii dobândesc dreptul de pãstorit pe aceste pãmânturi în schimbul unor redevenţe.Untitled Document Page 2 of 11 Untitled Document Page 3 of 11 aparţine: a) poporului (lex curiata. precum şi senatus-consulta). B. termenul de curiales. cit. când sunt publicate de cãtre jurisconsultul Salvius Iulianus normele aflate în vigoare. Edictele magistraţilor deveneau obligatorii la începerea mandatului acestora sau din momentul votãrii lor. e) diferitelor instituţii permanentizarea ei devenind o practicã imperialã. În Senatul municipal exista o decurie electoralã iar.ro/eBooks/istorie/olariu/d.). completare a celui anterior. F. 36 şi 48. în timpul Principatului. Liv. loturi..). ale cãror limite spaţiale nu erau întodeauna fixate.). Liv. cuprinzând constituţiile imperiale din epoca lui Hadrian pânã în 291. 8) şi a vechiului Senat roman (Tit. exista de asemenea o împãrţire în decurii. Leipzig. scriptura). ulterior. iniţial. leges Liciniae-Sextiae încercau o reglementare a dãrii în posesie a unor astfel de decuriones (lat. iar cele care aveau o valoare neîntreruptã. în corporaţiile profesionale. 16). De asemenea. col.scriptura (v. h) împãraţilor (v. apoi simplii decurioni (pedani) şi în mod excepţional fiii lor (praetextati). II.. Sistematizarea edictelor emise de pretorul urban se consumã la ordinul lui Hadrian. Din punct de vedere juridic. consideraţi decurioni onorifici. Chr. edicta perpetua. 1267 şi urm.. Codul Hermogenian (publicat se pare în 295). reactualizatã imediat dupã moartea împãratului în Novele. Deciziile colegiilor sau ale diferiţilor magistraţi trebuiau citite poporului şi expuse în Forum pe album (Cassius Dio. când apar lucrãrile: Codul lui Iustinian. constitutiones). VII. fiecare decurie oferind 10 cavaleri conduşi de un decurion. fasc. De la cealaltã denumire a Senatului municipal (curia) s-a încetãţenit. b) Senatului (fiecare decizie.. edicta translatitia.ro/eBooks/istorie/olariu/d. V.unibuc. sau decima. impozit în naturã perceput deţinãtorilor de loturi din ager publicus sau impozit pe bunurile particulare aflate în provincii. În 367 a.. religioase. Societatea romanã era structuratã în ordine. tom II. B. prin decuria era definitã una din cele trei subdiviziuni ale albumului juraţilor (prin lex Aurelia din 70 a. Liv. F. Pânã în veacul al VI-lea apar codificãri ale constituţiilor imperiale.). Cel mai consistent efort de publicare al dreptului clasic şi post-clasic se asociazã cu domnia lui Iustinian. De Rep. plebis scitum. în cadrul ordinului decurional.htm 2/27/05 http://www. Chr. reprezenta. I. 16.). c) VI.. XLVII-XLVIII.htm 2/27/05 24 / 78 . ginţilor (decreta gentilica ce conţineau prescripţii private). IV. De ling. Cic. F. în armata regalã.). g) magistraţilor. Dreptul revocabil de a ocupa aceste loturi din pãmântul public (agri decumates). In republica târzie strângerea impozitelor directe este de cele mai multe ori eludatã. intrau la nivelul oraşului. treapta urmãtoare erau decurionii care mai avuseserã magistraturi municipale. Digeste şi Instituţii (extrase din dreptul clasic cu scop pedagogic şi nu numai). decuma (lat. 3.edictum perpetuum (reconstituit de N. lat. Palingenesia iuris ciuilis. corespunzãtori celor 3 triburi. IV. care completau Senatul municipal.B. d) adunãrilor municipale. în timpul lui Theodosius al II-lea (408-450): Codul Gregorian (cca. 292). şi Codul Theodosian. în care fiecare legiune avea 3 tribuni militari. lex centuriata. Chr. Chr. 287 a. loc.unibuc. denumire a membrilor Senatului municipal.hotãrâri ale adunãrii plebeilor cu valoare de supravegherea edililor). 81).). mai ales în perioada Imperiului târziu. Pentru patricieni aceste decumae erau precare şi rar percepute (Tit. existau 30 de centurii şi 10 decurii (Varro. cele care se reînnoiau an de an. Edictele pretorilor publicate în timpul anului se numeau edicta repentina. cuprinzând legislaţia aflatã în vigoare. Gaius. patronii acestuia (patroni).

. şi însãrcinat cu apãrarea intereselor acestora în faţa autoritãţilor.. Var. 8. subscriptio Începând cu secolul al III-lea. de asemenea. Iustinian). ai cãrui locuitori îi erau clienţi (Cass. Instit.10. C. 8. acţiuni civile puteau fi pornite la curtea sa (CTh.. 4. 14).2). 1. 27. 8. 9.. sã se instituie un regim opresiv asupra membrilor acestui atribuţii în domeniul criminal. cel mai mare proprietar.).unibuc. 10. probabil era ales dintre ierarhii suprapuse în cadrul imperiului. 49. pentru ca în perioada Imperiului târziu. Tit.ro/eBooks/istorie/olariu/d. XXVIII. VI.. 110: transportul (Cass. Leo VI (886-912) a abolit formal consiliile urbane. Max. I. în vremea Republicii. pentru atribuţiile sale şi CTh 3. la nivelul oraşului. obţinerea de material de construcţii (Cass. desemna populaţia cuceritã cu armele (v. 5. curând. defensor ciuitatis (lat. asistãm la obligativitatea prestãrii de munera (sarcini publice) pentru ordinul uniuersorum). numirea fiind fãcutã in mod formal de prefectul pretoriului.. 3. transformându-se în magistrat local. BC. Var. O.). XXVI. 1. defensorul a încetat a mai fi delegat de autoritãţile centrale. cele mai multe consilii urbane au dispãrut c. ca şi curatorul. B. exista distincţie netã între ordinul ecvestru şi cel decurional. 9.Untitled Document Page 4 of 11 Untitled Document Page 5 of 11 quinquennales.. 1. 1. Gaius. III.. II. 31. Var. la început decurionii fiind excluşi. de unde şi încercãrile repetate de ieşire din el. F. Ultimele menţiuni ale unui defensor ciuitatis în Gallia apar într-o formula pentru Poitiers. "apãrãtor al latifundiului". XL. 1. 7. sau de evitare a cooptãrii. 1. O.. 3. Nov. dediticii (lat. Polyb. V.. defensorul era conducãtorul local al oraşului. 2). 2. creîndu-se Funcţiunea originarã: apãrarea plebei şi decurionilor de potentes (C Th 1.. 7.unibuc. In Orient. 3. ordin.htm 2/27/05 http://www. magistraturã cu caracter temporar care apãra plebea împotriva abuzurilor în justiţie. 41. 10-12. Pentru Italia ostrogotã.. 14 şi 15). de ex. Astfel. Var. 31. 2. 55. C. honorati. 1. Ei vin în alianţã cu Roma. cler. iar de la era stabilirea unui control direct al guvernului imperial al administraţiei civice. 33. 45). In atribuţiile sale intrau strângerea taxelor (Cass. XX.ro/eBooks/istorie/olariu/d.htm 2/27/05 25 / 78 . C. în 805. şi se pare cã a avut puteri jurisdicţioinale mai mari decât oficialii civici de secol IV. O.. sau sã susţinã costul construirii edificiilor publice. 2. 2. avea decurional. 5. este acela cã nu potentes. VII. în perioada Principatului. Val. I. possessores şi curiales (CJ. XXI. şi care în Imperiul târziu. avem atestatã existenţa decurionilor inuiti (înscrişi împotriva voinţei lor). 4. funcţie creatã de guvernul imperial. 30. era numit de cãrte episcop. fixarea preţurilor (Cass. elitele civice preluau rolul statului în comunitãţile lor. 15 (534. IV. 27. reprezenta avocatul permanent al cetãţii. http://www. Un alt aspect în ceea ce priveşte ordinul decurionilor. lãsându-l pe episcop.. defensorul era ales de cãtre toţi cetãţenii (consensus ciuium. asistãm la transformarea decurionatului în ordin ereditar. VIII. Din secolul al II-lea însã. Var. I. In Gallia secolului al V-lea. reprezentant al asociaţiilor de coloni de pe un fundus (latifundiu). 11). în Italia. 3. 34. pentru ca ulterior sa devinã eligibili. 700. beneficiind doar de drepturi private rezultate din propriile norme ale ginţilor. la fel Traian. 409). 38. Unul dintre obiective defensor fundi (lat. IX.). 17. conducãtor al oraşului. V. Caesar. 9). De la un decurio se aştepta sã plãteascã summa honoraria oraşului (un "preţ al onoarei"). în judecarea ofenselor împotriva proprietãţilor mobile şi imobile. iar în Bizanţ. Liv.. în virtutea unei lex deditionis foedus fãrã drept de a încheia cãsãtorii mixte cu romanii sau de a intreprinde activitãţi comerciale (ius conubium şi ius commercii).

Chr. creatã în urma reformei administrative a lui Diocletianus. epitet ce se aplica zeilor şi împãratului. 46 a. 39. titlul sã devinã oficial. Cassius Dio.Untitled Document Page 6 of 11 Untitled Document Page 7 of 11 Moesia. Pontus. cu diocezele: Thracia. iar. iar comanda militarã era încredinţatã unor defensor plebis (lat. Pontus. Roma devine Urbs sacra. tot ce intrã în contact cu persoana imperialã sã devinã sacru. organiza un dilectus. era virtutea cãruia poate lua auspiciile. "stãpân". Illyricum (Pannoniae). iniţial personaj al ginţilor patriciene. pe perioada mandatului sãu toate celelalte magistraturi în afarã de tribunat fiind suspendate. situaţii de crizã. Viennensis. XLIV. destituit mai devreme numai dacã pericolul ce ameninţa Roma trecuse. Dictatorul. praefectura Galliilor. cu diocezele: Hispania. fr.). împãratul era numit în spaţiul grec theos (corespondentul grec al lui diuus). magister equitum). X. O.. pentru comanda un serviciu al arhivelor imperiale. Domitian este primul care utilizeazã şi termenul de Deus. În aceeaşi perioadã (epoca Severilor). legatã de sacralizarea persoanei imperiale.ro/eBooks/istorie/olariu/d. Diocletianus introduce adoratio purpurae. Tit. cu misiunea de a proteja comunitãţile de violenţã şi injustiţie. dominus tollenda. fie pe viaţã (Caesar şi respectiv Sylla şi Caesar dupã bãtãlia de la Munda. Dacia. dictatura (lat. Britannia. funcţie ce apare în 368. BC. oraşul imperial prin excelenţã. praefectura Illyrici Italiae et Africae. "diocezã". 43 a. pentru ca de la Septimius Severus. În epoca Principatului. militarã. odatã cu creşterea autoritarismului. acţionând pentru salvarea statului. fiind legat probabil direct de serviciul personal imperial şi alţi membri ai familiei imperiale. Hispania.). Existau 12 dioceze: Britannia. (App.ro/eBooks/istorie/olariu/d. duces.). III. astfel. acest termen sã treacã din sfera privatului în cea a publicului. Numit de unul dintre consuli pe o perioadã de dispositiones (lat. O. O. era termenul cu care sclavii se adresau stãpânilor. Asiana. dictatura va înceta sã existe în formele sale tradiţionale din punct de vedere temporal. Plut.). fiecare condusã de un prefect al pretoriului: praefectura per Orientem. fiind extinsã fie pe 10 ani. Macedonia. Dar sacralizarea persoanei imperiale îşi are originea în diocesis (lat. pentru ca de la Septimius Severus. ce aveau în componenţa circa 110 provincii. Titlul de dominus a fost pentru prima datã folosit în F. VI. Liv...htm 2/27/05 http://www. Septem provinciae. Asia.htm 2/27/05 26 / 78 . existau 14 dioceze. Chr. VI.. Camill.. XXIX. 5) ca praetor maximus sau magister populi şi are competenţe militare şi juridico-administrative deosebite (mai clar definite dupã tulburãrile ce au însoţit efortul juridic al elaborãrii celor XII table). Cassius Dio. 87. încã în epoca Principatului. sacer. http://www. cu atribuţii strict civile. unitate teritorial-administrativã în Imperiul târziu. Pannonia. poate convoca centuriile. 51). Italia. cu diocezele: Africa. Italia annonaria. era comandat de comes numai şase luni. 18. Începând cu secolul I a. incluzând şi programul de vizite al împãratului. magistraturã extraordinarã temporarã şi nereeligibilã ce intervine în Republica timpurie în C. Oriens. este amintit în texte (Polyb. 25. şi care conferã împãratului o aparenţã divinã.. în dispositionum. are imperium. este ajutat de un magister equitum (v. III. cultul imperial.unibuc. titlu dat împãraţilor din perioada Imperiului târziu. Oriens. Gallia. cu pedeapsa capitalã şi confiscarea patrimoniului pentru oricine ar fi îndrãznit sã o reînfiinţeze. Italia suburbicaria (Roma). birou al cancelariei imperiale. creat în Imperiul târziu. 39. pentru ca.). B. Disfuncţionalitãţile prilejuite de aceste modificãri vor sfârşi prin luarea mãsurii de desfiinţare a acestei magistraturi. C. Thracia. De la Theodosius I.). 8.Lex Antonia de dictatore in perpetuum dominus (lat. grupate în 3 prefecturi. mod deschis probabil de cãtre Domitian. Gallia. Africa. Chr. Diocezele erau conduse de uicarii praefectorum praetorio.unibuc. Legat de acest aspect. Aegyptus. C. fiind sigur atestat la Hadrian.

prin aplicarea titlului de dominus (Dominus noster. 8.htm 2/27/05 27 / 78 . 25. 41 şi XIV. O. marcând şi pe aceastã cale transformãri ideologice profunde în legitimarea puterii. ducenarii erau întâlniţi în serviciul militar din preajma împãratului. Mai târziu. pentru ca în Imperiul târziu. provincii. 1947. Ant. procurator ludi magni (al marilor jocuri). Iud. era distribuit la fiecare accedere la putere. Noricum. responsabilul pentru corespon-denţa în limba greacã. Avea o valoare simbolicã. Gallaecia. etc. Aquitania. DN înlocuieşte Imperator Caesar (A. Mauretaniile). Primul donatiuum propriu-zis a fost distribuit de Claudius la accederea la putere (Josephus. praepositi ai recensãmintelor. de rang ducenarius: a uoluptatibus Augusti. Asturia. Thracia. procuratorii provinciilor imperiale consulare: Spania. uectigal Illyrici). ci mai degrabã asemãnãtor sfinţilor creştini. Belgica. 7. O. Suet. iar în donatiuum (lat. 2: Herod. Cappadocia. la Roma ducenarii erau procuratorii şefi de servicii. praefectus uehiculorum (directorul poştei imperiale). iar originea sa este testamentarã. Piganiol. din 5 în 5 ani (la quinquennalia şi decennalia). procuratorii impozitelor indirecte în provincii (ex. prescurtat DN în titulatura oficialã). procurator hereditatium (al succesiunilor). înalţii funcţionari din Egipt. 4. magistraţi supremi în coloniile şi municipiile romane. procuratorii financiari ai Circa 2 secole. procurator uicesimae hereditatium. 247). o neglijenţã în a dãrui aceastã sumã putea costa tronul.). comandanţii marii cazãrmi a gladiatorilor. în mod http://www. funcţionarii însãrcinaţi cu moştenirile principelui. În secolul al II-lea p. acestea îşi pierd caracterul iniţial şi devin daruri în bani acordate de generali soldaţilor. Ann. ca idiologus sau iuridicus. pe baza salariului evaluat la 200. Nero.Untitled Document Page 8 of 11 Untitled Document Page 9 of 11 Principele era asemãnãtor zeilor. provinciilor imperiale Gallia Narbonensis şi Hispania Citerior.. XII.. dominus.. ofiţeri care comandau douã centurii. De asemenea. acest dar de "proclamare norocoasã" era plãtit soldaţilor din legiuni şi pretorienilor. erau acordate soldaţilor. În Imperiul târziu donativul a devenit un supliment al soldei. la origine recompensã militarã. 76. magister a studiis. erau ducenarii comandanţii flotelor de la Ravenna şi Misenum. 11. Donatiua imperiale. distribuit în mod C. în Raetia. În epoca Principatului. puşi sub ordinele unui magister officiorum. Ca funcţionari. ducenarii (lat.. cele douã Germanii. sau când acesta atingea vârsta bãrbãţiei. 4 şi 3.ro/eBooks/istorie/olariu/d. denumirea desemna şi unele categorii de funcţionari. Înainte de a deveni un cadou al noului împãrat pentru soldaţi. 1).ro/eBooks/istorie/olariu/d. procuratorii financiari ai provinciilor senatoriale consulare (Asia. În Italia.unibuc. Pentru municipii. Africa). În timpul Imperiului târziu. au fost create noi funcţii.). Ducenarii fãceau parte din ordinul ecvestru. donatiuum era testamentul defunctului pentru armatã şi plebea romanã. Syria. regulat.. procuratores praesides (guvernatorii) provinciilor imperiale foste regate (ex. În titulatura oficialã. C. magister rei priuatae. duo (quattuor)uiri (lat.. 5 şi VIII. O. donatiuum acordat soldaţilor şi congiarium acordat plebei romane sunt totdeauna în pereche (Tac. sau cu ocazia primirii de cãtre moştenitorul prezumtiv al titlului de Caesar. 6. împãratul sã devinã stãpânul imperiului. marele preot al Egiptului. dar nu era zeu. 1.unibuc. Chr.htm 2/27/05 http://www. Cassius Dio. nu era nici om. rex sau tyrannus erau noţiuni negative. era în valoare de câteva mii sau zeci de mii de sesterţi pentru un soldat. donatiuum a rãmas semnul unor relaţii familiale între împãrat şi armatã.).. LXXIII. IV Publica Africae. procuratorii provinciilor imperiale pretoriene atunci când conţineau mai multe provincii: Lyonnensis. XIX. Osrhoene. ducenarii erau: prefecţii flotelor pretoriene de la Misenum şi Ravenna. Paneg. Un donatiuum putea recompensa cohortele ce se dovediserã fidele în timpul unei lovituri de stat. 306). începând din epoca Scipionilor. C. ca şi înalţii funcţionari din Egipt: marele preot al Alexandriei...000 de sesterţi. 7. Plin. diferite de darurile din epoca sfârşitului Republicii. procurator patrimonii.

dux limitis prouinciae illius (CIL.htm 2/27/05 http://www. pretor . Înainte de 289. în grija cãrora cãdeau anumite aspecte privind conducerea oraşului: dedicarea lãcaşelor de cult. All rights reserved. C.). Pentru a traduce princeps. grecii au folosit un cuvânt ce însemna dux. XXXI. ecvestru. Klio. fiecare provincie de frontierã avea un http://www. 2003 . ci şefi ai unor circumscripţii teritoriale. sunt menţionaţi şi duouiri aediles (probabil exista o repartiţie a sarcinilor). pentru a le acorda ducilor. apoi au trecut în rangul clarissimilor. de asemenea. iniţial. fiii liberţilor bogaţi şi fiii veteranilor. 1938. notabilii erau cooptaţi din trei categorii: veterani. cu titlul de dux et comes. La 5 ani. reprezentau primii membri ai listei Senatului municipal.ro/eBooks/istorie/olariu/d. 764 şi 14450). şi dornici de glorie militarã.Untitled Document Page 10 of 11 Untitled Document Page 11 of 11 obişnuit era aleasã o comisie de quattuoruiri. dux (lat. de asemenea.Last update: April. în colonii. care aveau în subordine trupele stabilite pe graniţe (limitanei. duouiri. exercitarea jurisdicţiei şi a dreptului de aplicare a legilor în colonii. erau flataţi când poeţii îi numeau dux şi ductor. În principiu. p. care erau magistraţi eponimi între cele douã mandate ale quinquennalilor. B. O.unibuc. censor. denumire datã comandanţilor militari cu gradele cele mai înalte sau conducãtorilor militari strãini. O.). except for short quotations with the indication of the website address and the web page. ripenses). C.Web design§Text editor: Monica CIUCIU F. III. mai rar întâlniţi în municipii (duumuiri iuridicundo). No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. aceşti magistraţi erau însãrcinaţi cu comandant militar. 81 ff.). except for short quotations with the indication of the website address and the web page.e University of Bucharest. duumuirales (lat. duces aparţineau ordinului alcãtuirea censului municipal şi atunci se numeau duo(quoattuor)uiri (censoria potestate) quinquennales. diferã natura instituţiei ducilor: ei nu mai sunt comandanţi ai armatelor de operaţii. (E. Kornemann.ro/eBooks/istorie/olariu/d.nu o mai puteau efectua ca urmare a ieşirii din magistraturã (duumuiri aedi dedicande). Nu exista un cursus honorum coerent în oraşe. © Universitatea din Bucuresti 2003.unibuc. cãrora le displãcea titlul de princeps. Faţã de epoca Competenţele cele mai largi aparţineau comisiei de duo(qua-ttuor)uiri iure dicundo. Principatului.htm 2/27/05 28 / 78 . dar la duumvirat se accedea de obicei dupã 35-40 de ani. erau subordonaţi comiţilor. atunci când magistraţii superiori însãrcinaţi în mod uzual cu aceasta-consul. identificarea locului sanctuarelor promise (duumuiri aedi locandae). Comments to: Cristian OLARIU . împãraţii din dinastia Flaviilor. Diocleţian a ridicat guvernatorilor provinciilor atribuţiile militare.

1 de tubicines şi 1 de accensi uelati. Plut. armata romanã.. onoarea personalã şi a ginţii din care fãceau parte... în vremea Republicii desemnau primii militari din unitãţile de cavalerie care prin reforma lui Servius. De orat. cãrora li se adãugau 18 centurii de cavaleri. la fel ca senatorii şi locuri rezervate la spectacolele de teatru. 19.Varro. cãci fiecare trib (Ramnes.. Hal. Liv. conform tradiţiei. Pânã la rãzboiul social (v. triburi.htm 2/27/05 29 / 78 . colegiu sacerdotal... pentru hrana cãruia primea o indemnizaţie din partea statului.. care modificã structura comunitãţii romane bazatã pe decurii. 43. Tities. 2. ultima.). II. alcãtuit iniţial din trei (Tit. 22) cavalerii pãtrund în tribunalele cu juraţi. probabil din vremea lui Sylla. Cic. II. realitate întâlnitã şi în clasele ulterioare (Tit.. cascã. I. Dilectus sau convocarea trupelor era un atribut regal.. dar din 104 a. Cavalerul se prezenta în faţa censorului cu calul. Chr. cu excepţia scutului care era pãtrat şi nu aveau cuirasã).. astfel. Licinius Lucullus. distribuirea pe câmpul de luptã urmãrind îndeaproape ierarhiile civice. aptitudinile. înfiinţat în 196 a. III. repusã în funcţie de T.. apoi. 16 şi urm. textele amintesc pentru prima categorie anunţatã 40 de centurii de seniores şi 40 de iuniores. 1 de cornicines. prin Lex Domitia se opteazã pentru eligibilitatea exprimatã de un numãr de 27 de triburi trase la sorţi (lege abrogatã între 81-63 a. Chr. Primele rânduri combatante cuprindeau cele 80 de centurii ale primei clase censitare. Liv. IV. apoi centuriile ultimei categorii censitare (cãrora. temporar. în schimbul cãreia avea obligaţia întreţinerii animalului. LV. 43. 13). Liv. aşa numiţii capite censi sau proletares neputând participa la un dilectus. din 7 membri. Chr. B. Existau 5 centurii suplimentare: 2 de fabrii (ataşate primelor douã clase). exercitus (lat. equites (lat. probabil între moartea lui Camillus şi confruntarea cu Pyrrhus. 16. sumã ce era dedusã din aes hordearium. latin.lex Licinia de creandis triumuiris epulonibus). la o datã incertã. Dion.unibuc. introducând 6 clase censitare. prin plebiscit de tribunul L. Construcţia militarã servianã suferã modificãri în timpul rãzboaielor purtate în Italia. Chr. I. alcãtuite din proprietari funciari trecuţi de 26 de ani.). II. este de septemuiri epulones. furnizatã de sursele literare şi epigrafice. Recunoaşterea statutului de cavaler (recognoscere equitum sau recensere equites) este asociatã cu acţiunea de recenzare a populaţiei şi avea loc în Forum (Tit. Liv.. curii. statutul juridic. scut rotund.ro/eBooks/istorie/olariu/e. comparativ cu echipamentul centuriilor anterioare. cavalerii intrau în categoria centuriilor prerogative (pentru evoluţia acestei categorii în epoca imperialã. Aceastã realitate pare a rãmâne operantã pânã la regândirea corpului civic atribuitã regelui Servius Tullius. organizaţi pe legiuni ce cuprindeau câte 3000 de soldaţi.aes hordearium-.. XXIII. jambiere). XLIII..Untitled Document Page 1 of 9 Untitled Document Page 2 of 9 E regulatã pentru sacerdoţiile romane). din care numai primele 5 oferã contingente militare. Numirea în cadrul asociaţiei se face prin cooptare (practicã fiecarei unitãţi censitare existã o împãrţire în funcţie de vârstã.). Luceres) avea obligaţia de a furniza 1000 de pedeştri şi 100 de cavaleri (tribul era împãrţit în 10 curii. Hal. v. chiar dacã. Unitatea fundamentalã a armatei rãmâne F. BC. Chr. fiecãrei curii corespunzându-i o centurie alcãtuitã din 100 de pedestraşi şi 10 cavaleri. Titulatura consacratã acestui colegiu.unibuc. B. din punct de vedere militar. Ateius Labienus şi reconfirmatã de Caesar în 45 a. Urmau centuriile claselor censitare a 3-a şi a 4-a (purtãtoare ale unui echipament militar similar. Cassius Dio. la propunerea tribunului plebei C.privilegiu suprimat de Sylla şi restabilit în 69 a. F. Rom..). inovaţiile militare introduc pe câmpul de http://www. Camillus va introduce practica plãţii trupelor de cavaleri. De rep. cuirasã.. centuria. 31). 42. 73. Roscius Otho. de la Gaius Gracchus.. V. rãzboiul cu socii). Sarcina oficialã principalã a epulonilor era de a pregãti banchetele sacre oferite în timpul sãrbãtorilor lui Iupiter. Caesar va ridica numãrul lor la 10 (Cassius Dio. cavalerii au drept de a purta inel de aur. 44. Dion. le lipseau jambierele). 22). De ling. ordo equester). Chr..1. gentes. În interiorul epulones (lat. 89.htm 2/27/05 http://www. Criteriile de selecţie pentru a deveni cavaler erau vârsta.ro/eBooks/istorie/olariu/e. şi 20 de centurii asociate celei de-a doua clase censitare (ce aveau armura completã. Cic.). structura iniţialã a Romei era alcãtuitã din patricieni. Simbolurile prin care se recunoştea statutul de cavaler erau toga cu tivul îngust şi portul inelului. sunt împãrţiţi în 18 centurii (Tit. Prin lex Sempronia (123 a.App. I. 51).

III. X. armata romanã cuprindea circa 350-400. astfel. Dupã expansiunea romanã din epoca republicanã. neîmpãrţitã în manipuli. II. 16). 8. Plut. Pe de altã parte. Pe de altã parte. Din punct de vedere juridic. împrumutaţi de legiunile aliate (Polyb. Fiecãrei centurii îi erau în mod egal repartizaţi cca. Rep. Aem. R. generalii obţinând victoriile în numele împãratului. 38 a. de o adeziune tot mai crescândã din partea soldaţilor. probabil. VII. Caes. de regulã. cel mai adesea. Flaccus. V. 4. 26. 7 şi 105). VI. Chr.ro/eBooks/istorie/olariu/e.. Cic... sau calitatea de uictor (învingãtor) al barbarilor (titluri ca Germanicus. Sic. VI.... pe care îl include în numele sãu. Pe de altã parte. Liv. Înrolarea voluntarã pe care Marius o introduce ca principalul mod cursul veacului I a. 26) iar.. XXVII. pãzeau "porţile" exterioare ale taberei militare. 62. infra). solda este de 2 oboli pe zi. ca unitate tacticã (vechea ierahie se mai republican.. 21). secolul al II-lea a. victorie manifestã în titulatura imperialã prin asumarea titlului de de ani.htm 2/27/05 30 / 78 ..unibuc. Importanţa acordatã de principi armatei ca factor de putere este manifestã chiar din titlurile asumate. 36. Chr. 31) sau ca avangardã ori ariergardã (Polyb..ro/eBooks/istorie/olariu/e. Chr. Marius-107 a. Tit. 39). Legiunile erau împãrţite în 10 cohorte. în timpul lui Polybios. Sursele amintesc o categorie subdivizionarã a infanteriei. Deşi fenomenul mercenariatului nu este strãin armatei romane (cf. Dacicus. XIV.hastati. pedestraşi şi cavaleri. împãratul îşi pãstreazã monopolul triumfului militar. În timpul Republicii durata serviciului militar varia între 20. praemia militiae. Participarea la imperator. victoria militarã este una din de la cele topometrice pânã la cele religioase. Ultima menţiune a lor se plaseazã în vremea rãzboaielor iugurtine (Sall. VI. Ataşamentul faţã de general va constitui. trupele devin factori în urbanizarea şi romanizarea regiunilor avute în grijã.. Chr. Tit. este recunoscut astãzi rolul esenţial al armatei imperiale în ceea ce priveşte romanizarea teritoriilor cucerite. la asediul Capuei de cãtre F. Paul.25 calitãţile esenţiale ale unui împãrat capabil. VIII. Verr.. 15.). ce consta la sfârşitul Republicii din recompense funciare (ulterior.. a cãrei intervenţie a fost.htm 2/27/05 http://www. şi recrutatã din rândul celor cu cens scãzut (Polyb.unibuc. Marius ridicã numãrul legionarilor la 6200.000 de oameni.: soldaţii combatanţii izvoarele antice mãrturisesc existenţa unui numeros personal auxiliar cu diferite sarcini. Chr. cu atât mai motivaţi dupã pânã la finele republicii (reforma lui C. formatã din pedestraşi şi cavaleri.. Liv. fiind legaţi de împãrat prin jurãmântul de credinţã. în tot soldat în legiunile romane de statutul civic. 7. aerarium militare. în general. rolul armatei se schimbã. Liv. necunoscutã pânã în 111 a. al cãror nucleu îl vor constitui manipulii. Armata romanã a fost unul din principalele mijloace prin care Roma şi-a impus dominaţia asupra lumii antice. pãstreazã doar la nivelul centuriilor). http://www. 34. regula generalã rãmâne condiţionarea calitãţii de reforma marianã. întocmitã de comandantul militar separaţi prin spaţii de manevrã. în Imperiu ele vor fi principes. un instrument.. 31). 411 ff. în epoca Principatului asistãm la transformarea armatei în factor de menţinere a acesteia. Caesar o dubleazã la circa 225 denari anual (Suet.. aflat sub supravegherea unor quaestores -. XL. II. triarii sau pilanii ocupã a treia linie. VI. Evidenţa acestor recompense este.. de a strânge armata. VI. când grosul trupelor îl formeazã proletarii. încã din epoca regãsesc de obicei în titulatura imperialã). este.. soldaţii intrã în clientela imperialã (v. Cei 300 de cavaleri dispuşi în 10 turmae de câte 30 de persoane întregeau corpul combativ roman... doar cetãţenilor romani le era permis accesul în legiuni. dovadã a scãderii interesului cetãţenilor pentru cariera militarã. Legiunile devin un corp relativ fructificat politic. Infanteria este împãrţitã în manipuli substituite cu sume de bani). 20. 20 de uelites care. Instabilitatea monarhiei a fost evidenţiatã ca rezultat direct al intervenţiei militarilor În perioada Principatului. se rãzboi este remuneratã (din tezaurul public care va conţine un sector special. BMC. peregrini naturalizaţi artificial au fost încorporaţi în legiuni. Alãturi de încã din 38 a. iar cei mai în vârstã. Cel mai important aspect material. dictatã de dificultãţile luptei. adicã 1200 de aşi sau 120 (alte surse dau 150) de denari pe an (Polyb. care beneficiazã. în vreme ce Caesar îl stabileşte la 6000. 59. va permite accesul neîngrãdit al celor numiţi capite censi.însã. se pare cã Marius îi desfiinţeazã. Octavian primeşte titlul de Imperator Caesar (monedele lui Agrippa în Gallia. în epocã imperialã ea se va fixa la 300 de denari plãtibilã în trei rate. Dacã în perioada expansiunii. deosebit de eficace pentru construirea unui capital electoral.Untitled Document Page 3 of 9 Untitled Document Page 4 of 9 luptã criteriul vârstei. Chr. începând de la vârsta majoratului (20 sau dupã lex Plaetoria din 191 a. Iug. cliens). Parthicus. Odatã cu instalarea monarhiei. 15). I. IV. în formulele violente ale rãzboaielor civile care au marcat ultimul secol omogen de soldaţi. Aceastã categorie (ideea se pare cã i-a aparţinut centurionului C. ca rezultat al unei activitãţi militare. 40) potrivit surselor încã de la asediul cetãţii Veii (Tit. Totuşi. escorta ofiţerilor (Tit. Navius) era o trupã mixtã.. Cantonate în castre de piatrã (de la Claudius I).).. 26). 40). compuse din 600 de soldaţi. Liv. protecţia taberei militare şi a cartierului general (Polyb. aşa numiţii uelites. în sensul cã cei tineri sunt prezenţi acum în prima linie. Deseori este semnalatã intervenţia unor corpuri de elitã.. etc.-25 de ani). republicanã. Diod.. cu roluri diverse: misiuni de recunoaştere (Polyb. Astfel. Fiecare cohortã cuprinde 3 manipuli sau 6 centurii (un manipul este similar cu douã centurii). extraordinarii. XLVI. armata era principalul factor în extinderea dominaţiei romane. X. adulţii în a doua linie. Chr. Caracterul decisiv al armatei ca factor de putere a fost evident în decursul epocii imperiale.

Trupele auxiliare (auxilia) erau compuse din peregrini (necetãţeni). când. comandate de un prefect din ordinul ecvestru. devenite trupe permanente în epoca în istoriografia modernã ca "germanizarea" armatei. În aceastã perioadã. datoritã schimbãrii modalitãţii de recrutare. În timpul Republicii târzii. favorizând militarii din legiuni. legiune avea circa 5000 de oameni (toţi cetãţeni romani. Acest împãrat a creat un corp de cavalerie mobilã. Liv. 31. aveau anumite privilegii.. Calitatea militarã. Septimius Severus a emis o serie de mãsuri. fenomen ce şi-a avut începutul în perioada lui Hadrian. 37.. Cu toate cã militarii nu aparţineau comandate de un prefect sau tribun din ordinul ecvestru. şi se adãuga un centurio princeps). 5 tribuni angusticlauii (din ordinul ecvestru).. asistãm la transformarea armatelor în armate regionale. O Severus a permis centurionilor şi principales sã poarte un inel de aur. acelaşi împãrat a înlocuit soldaţii din garda pretorianã cu Organizarea armatei de epocã imperialã: Structura armatei romane este deosebit de complexã.htm 2/27/05 http://www. Primul moment al intervenţiei militarilor în jocul politic este aşa-numitul an al celor asistãm la reorganizarea armatei. Pericolul barbar a marcat creşterea importanţei armatei. Cohortes (o cohors= 500-1000 de oameni). a fost mãrit numãrul soldaţilor. 8. La nivel general. în primipilul). Astfel. asistãm la înlocuirea comites senatoriali cu cavaleri. la care se adãuga un detaşament de veterani. în contact direct cu barbarii. fiind constituite în epoca republicanã în De asemenea.ro/eBooks/istorie/olariu/e. http://www. Diocletianus a întãrit patru împãraţi (anul 68). caracterul militar al monarhiei se accentueazã. care vorbea de 700 de cavaleri auxiliari şi încerca adaptarea armatei la noile condiţii. De la Marcus Aurelius. 1970. XXII. senator fost praetor. care în Flaviilor.htm 2/27/05 31 / 78 . 297). Reforma lui Gallienus (261-262) va (Caesar. parţial având în componenţã cãlãreţi.unibuc. Fiecare legiune avea un numãr şi un epitet permanent. va duce la fenomenul conoscut cazuri excepţionale (Polyb. care vor deveni regula începând de la Hadrian. 3. Creşterea rolului militarilor devine manifest odatã cu accederea lui Septimius Severus la putere. unitãţi de infanterie împãrţite în centurii (6 sau 10 centurii). 49). pânã la Gallienus). De la Diocletianus. şi decursul Imperiului Târziu era deseori condusã direct de împãrat.ro/eBooks/istorie/olariu/e. VII. III. putem vorbi de apariţia unei "caste militare". Sparta. împãraţii cãrora le displãcea titlul de princeps. este semnalatã prezenţa acestor neromani în armatele lui Marius. soldaţi din legiuni. În epoca Imperiului târziu. şi 120 de cãlãreţi. BC. Caesar lea. organizatã în 10 cohorte a câte 3 manipule sau 6 centurii fiecare (cohorta I avea 5 centurii duble). unitãţi de cavalerie împãrţite în turmae (cu 16 sau 24 de de cãtre acelaşi împãrat a senatorilor de la comanda militarã. un tribun laticlauus (din ordinul senatorial) şi un prefect al taberei. erau flataţi când poeţii îi numeau "dux" şi "ductor". Unele unitãţi erau equitatae. În continuarea reformelor iniţiate de Gallienus. Pericolul extern va aduce şi el mutaţii profunde în structura armatei. Tit. 4. aceştia fiind înlocuiţi cu persoane aparţinând cãlãreţi). Pe de altã parte. Pe de altã parte. asistãm la sedentarizarea trupelor. ordinului ecvestru (L. dornici de glorie militarã. şi a creat exercitus comitatensis. Era iar în cadrul statului major. militarii conştientizând rolul de factor de putere pe care-l au. conflictul militarilor cu aristocraţia senatorialã va duce la excluderea cuprindeau alae (ala=500 sau 1000 de oameni). auxilia persan (cataphractarii). uiri militares intrã în ordinul senatorial. asistãm la o barbarizare accentuatã a armatei. un tribun sexmenstris comandant al cavaleriei. iar consulatul e degradat prin admiterea generalilor barbari. 13) sau Pompei (App. simbol al cavalerilor (Herod.Untitled Document Page 5 of 9 Untitled Document Page 6 of 9 în lupta pentru putere. triumful militar devine "piatra unghiularã" a propagandei imperiale. de la centurion în sus. aflaţi la dispoziţia lui Pompei). cu excepţia Egiptului. XXIV. dupã model 3000 de archeis din Creta. VI. armata de campanie. Siria. marcând schimbãri decisive în mentalitatea epocii. În epoca imperialã. fenomen ce va atinge apogeul la sfârşitul secolului al IV. militarii devin un factor decisiv al puterii. În mare. Centuriile erau numite dupã centurionul lor (la care straturilor superioare sociale. BG. imperiul a pierdut iniţiativa în unele sectoare. Pont. 65. asistãm la creşterea rolului militarilor. Septimius Legiunile erau comandate de leg(atus) Aug(usti) leg(ionis). Drept comandanţi. 5). iar în aceste zone de contact au fost stabilite sisteme defensive liniare rigide (limes). O primã mãsurã a fost posibilitatea pentru soldaţi de a se cãsãtori legal. Turmae-le erau numite dupã numele decurionului. Homo. infanterişti. În aceeaşi perioadã. vãzându-se confruntat cu pericolul barbar. În timpul considerabil trupele de la frontiere (limitanei). erau Începând cu Diocletianus.imperialã.unibuc.. 7. iar un soldat se definea printre altele şi prin centuria sa. ce va atinge apogeul la sfârşitul secolului al IV-lea. mai ales de origine germanicã. existau 59 de centurioni (cel mai înalt în grad era Criza secolului al III-lea a fost de multe ori definitã ca fiind "anarhia militarã". armata reuşeşte sã-şi impunã candidatul. vitejia personalã a împãraţilor prevaleazã. 10. armata se împãrţea în legiuni şi trupe auxiliare. II. La nivel superior. pentru prima oarã. integrarea barbarilor în armatã.

ajutat de şase centurioni. Din secolul al II-lea. port-drapel. Putem gãsi printre ele unitãţi însãrcinate cu garda ofiţerilor (singulares). cunoscute sub numele de cohortes uoluntariorum (v. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. au trecut sub Pentru lexicul termenilor militari..). sau din provincii (Germania.htm 2/27/05 32 / 78 . XXXV. Aceasta era compusã din: a) cohortele pretoriene. existau nouã cohorte pretoriene în timpul lui Octavian. cohortele pretoriene au fost înlocuite (în 312) cu scholele palatine. şi schimbând modalitatea de recrutare (a introdus soldaţii din legiuni). Aug. optio. în birouri. ordinele prefectului pretoriului. exercitator. pentru ca. numeri se transformã în unitãţi ce-şi pãstreazã caracterul etnic în ceea ce priveşte armamentul şi tehnica de luptã. All rights reserved. Fiecare escadrã italicã era comandatã de un prefect aparţinând ordinului ecvestru. praefectus castrorum. Fiecare cohortã urbanã era comandatã de un tribun. F. angajat al armureriei. sau dupã numele celui care le-a creat. casieri. De la Hadrian. aquilifer. pus sub Numeri erau unitãţi specializate. Cel mai adesea.ro/eBooks/istorie/olariu/e. adesea de 200-500 oameni). C. aceasta se întâmplã doar dupã ce toţi membrii sãi au dobândit cetãţenia romanã. lanius. zece la Domitian. centurion primipilus având o situaţie excepţionalã. prefectul pretoriului în timpul lui Tiberius. funcţie adesea încredinţatã centurionilor. instructori. notarius. locotenent al centurionului. secutor tribuni. însumând 7 cohorte. librarius. signifer. apoi principalis (subofiţer). subofiţer de ordonanţã ai ofiţerilor superiori sau generalilor. Sat. detaşat la infirmerie. Velleius. dupã numele locului unde erau cantonate. Cassius Dio. o cohortã numãra 500 de oameni. centurionii comandanţi de manipule erau superiori. duplicarius. în formaţiuni separate. Pe lângã toate aceste trupe. De la începutul secolului al III-lea. transformând cohortele în milliare. Cohortele pretoriene erau concentrate pe Viminal (Seianus. Flota (classis): italicã (cantonatã la Misenum şi Ravenna).htm 2/27/05 http://www.unibuc. Britannia. ajutat de şapte centurioni. Septimius Severus le-a dublat numãrul. doctor. pequarius. Aceasta a fost înlocuitã în epoca Flaviilor cu un numerus de equites singulares. locotenenţi ai decurionului în cavalerie. în general de infanterie uşoarã (de mãrime variabilã. în infanterie. Suet. puse sub ordinele lui magister officiorum. De la Hadrian. 16 în anul 69. 2. Începând cu Constantinus I.. 11. fiecare responsabilã de douã din cele 14 regiuni ale Romei. foşti centurioni. Comanda uexillationes (unitãţi detaşate din legiune) era încredinţatã ducilor. etc. O. horrearius. apar trupele de protectores. şi pretorieni). şi un trierarh pe vas. sesquiplicarius. În cazul în care o unitate auxiliarã este denumitã c(iuium) R(omanorum).ro/eBooks/istorie/olariu/e. c) cohortele vigililor.Untitled Document Page 7 of 9 Untitled Document Page 8 of 9 urmãtoarea formulã: 6/10 centurii şi 3/6 turmae). în fruntea trupelor de numeri se aflã praepositi.. în timpul lui Augustus au fost înrolaţi numeroşi sclavi eliberaţi. fiind formate trei cohorte (numãr variabil. garda imperialã sã conţinã atât protectores (trupe de cavalerie). codicillarius. 31. cornicularius. fiecare cu un tribun din ordinul ecvestru. © Universitatea din Bucuresti 2003. mai exista şi garnizoana Romei. puteau fi maximum 7). Toate aceste unitãţi erau denumite dupã numele populaţiei unde au fost recrutate la origine. cât şi domestici (trupe de infanterie). optio ualetudinarii. mai ales batavi. şi şase centurioni. decurion (cavalerie). anexa 1. cf. sau (doar pentru numeri). Se presupunea cã aceste trupe reprezintã elita armatei romane şi au avut un rol foarte important în proclamarea a numeroşi împãraţi (v. însãrcinat cu primirea cuvântului de ordine. 1. ataşaţi la serviciul de intendenţã. tabularius. Aveau la conducere un tribun. Structura ierarhicã a armatei romane: a) categoria militarã inferioarã: soldat.. 25. şi prefecţilor de rang ecvestru.unibuc. În afara acestor trupe. except for short http://www. armorum custos. de navarhi. 2. 32). În afara acestor trupe. campidoctor. Pannonia. B. adiutor tribuni. detaşaţi pentru aceastã funcţie. le-a adus la Roma). capsarius. b) cohortele urbane: erau însãrcinate cu poliţia oraşului. probabil înainte de Diocletianus. tesserarius. singularis. nouã în timpul lui Vespasian. ordinele prefectului pretoriului. imaginifer. asistat de un subprefect. mai exista garda personalã a împãratului (corporis custodes). pentru menţionarea lor. 1. formatã din germani. 110. 7. Macrob. contabili. sub ordinele lui praefectus Urbi (senator de rang consular). Flotele provinciale erau încredinţate centurionilor legionari. erau însãrcinate cu poliţia nocturnã şi serviciul de pompieri. b) ofiţeri subalterni: centurion (infanterie).

. XXV. 2003 .Last update: April. Apoi delegaţia feţialilor se deplasa la frontiera inamicã unde pater patratus cerea restabilirea situaţiei deteriorate. de legitimarea divinã a acţiunii şi cererea prealabilã a satisfacţiei.. întoarcerea lor la Roma.unibuc. Nat.). ca urmare a complicãrii şi multiplicãrii fronturilor de http://www. Comments to: F Cristian OLARIU . cerere parafatã printr-un decret senatorial.. 52. locul unde. consultarea cu factorii de decizie politicã şi o nouã deplasare în zona de contact cu duşmanul. Servius. I. 24 şi 32. 14. 120). cerând regelui (în epoca regalã). ca în timpul rãzboiului dintre Roma şi armatele lui Pyrrhus. Ofensa adusã statului roman reclama impunerea. cel puţin teoretic. a cãrui eludare ducea la pãrãsirea pãmântului strãin de cãtre feţiali.e University of Bucharest. unde pater patratus aruncã lancea rãzboiului în solul inamic. ameninţãri externe ori violarea teritoriilor frontaliere proprii sau ale aliaţilor.htm 2/27/05 http://www.sagmina uerbere care simboliza pãmântul Romei.ro/eBooks/istorie/olariu/f. în virtutea dreptului feţial. însoţind reprezentanţii politici. se arunca lancea rãzboiului..bellum iustum. X. De regulã motivele suficiente pentru declararea unui rãzboi erau: asistenţa unui aliat aflat în pericol. În acest moment prealabil intervin competenţele antebelice ale feţialilor. Sursele romane îl amintesc pe regele equilor. se apela la diverse artificii. 105. În ultimele secole republicane. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. redactat în termeni ultimativi. ca primul care ar fi stabilit atribuţiile feţiale (Tit. care girau comportamentul militar roman. Tradiţia atribuie pe rând constituirea acestui colegiu lui Tullus Hostilius sau Ancus Martius. Hist.htm 2/27/05 33 / 78 . XII. prin puterea cuvântului. Roma ar fi împrumutat de la Erresius ştiinţa declanşãrii ostilitãţilor. când un prizonier este obligat sã cumpere un metru pãtrat de pãmânt în Circus Flaminius. consulului ori pretorului (în timpul Republicii) sau Impãratului permisiunea de a culege iarba sacrã. Declararea oficialã a ostilitãţilor era precedatã. aliatul Tarentului. într-o primã fazã.unibuc. ad Aen. mai târziu al Italiei-. reprezintã colegiul sacerdotal alcãtuit din 20 de membri dintre care unul deţinea o poziţie preeminentã în calitate de pater patratus. legând existenţa lui de vocaţia rãzboinicã a Romei ce îşi elaboreazã concepţia de rãzboi drept. a stãrii de rãzboi. Feţialii urcau mai întâi pe Capitoliu. Rãgazul de 10 sau 30 de zile acordat acestei restabiliri este urmat de un al doilea avertisment. IX.purtat pentru recuperarea a ceea ce aparţine de drept statului roman sau aliaţilor acestuia. Erresius. pe care îi regãsim post factum şi la încheierea tratatelor de pace. ce cuprinde un ritual complex.ro/eBooks/istorie/olariu/e. Plin.Untitled Document Page 9 of 9 Untitled Document Page 1 of 5 quotations with the indication of the website address and the web page.Web design§Text editor: Monica CIUCIU fetiales (lat. Liv. în virtutea lui ius fetiale. Pentru situaţiile în care acesta din urmã se afla la mari distanţe.

cel încheiat orice altceva decât Iupiter (Tit. Pro Balbo.. alãturi de impozite. Liv. de fapt reînnoirea unui tratat mai vechi (Cic. cere depunerea unui jurãmânt care l-ar lega de oricine şi diplomaticã curentã. I.. 44. Liv. 5. Liv. Camerinum... 32.. haina sa prinzându-se cu fibule de bronz şi centurã. Floralia-29 aprilie. VI.23 aprilie federaţii cãpãtau un statut similar cu al clienţilor. Flamen-Flaminica reprezintã reperul moral al familiei patriciene tradiţionale. XXII. Chr. cu Ptolemeu Philadelphos. 6-7. cuplul 317 a. dreptul de gãzduire (ius hospitium). Acestor interdicţii XXVIII. Pro Arch. 5). Pãrţile contractante se numeau foederati. Flamen Dialis reprezintã.unibuc. Chr. a bunei credinţe. 15) iar important este Flamen Dialis. a zeitãţilor fidelitãţii loiale. 45. 50).. Liv. 4. IX. Tit. CIL. atrãgea dupã sine retragerea epoca republicanã încep în 493/443 a. Astfel de raporturi aveau în centrul lor amicitia. 5631). IX. rezultate ale acţiunii de deditio. dreptul de a primi exilaţi (Polyb. 2-3). Pro Balbo. 20. jurisdicţie. XXXIX. şi cele care conţineau preeminenţa Romei faţã de aliaţii sãi.. F. Chr.. Mytilene. B. Cic.ro/eBooks/istorie/olariu/f.Pro Balbo. Chr. emblema cuplului sacru Iupiter. Existã în total 15 flamini. Terminologia latinã a tratatelor. poartã inel de aur gol pe dinãuntru. Tit. Liga Aheeanã. 11).Iunona. toate aplicându-se şi-n ceea ce o priveşte Liv. A. (Tit. referitoare în principal la autonomia. Chr. Liv. XLIII.ciuitates foederatae. pe soţia sa. Foedera aequa cunoscute pentru soţia sa. prin Foedus Cassianus (Tit. Chr. 50).). 10). 147-. Robigalia-25 august. cca. Gell. 15. 25 a. 386 a.. nu se poate dezbrãca în Heracleea. XXXVIII. în 262 a...Quirinus. şi continuã cu semnarea unor tratate similare cu: Massilia. Liv. Existau şi tratate cu regi strãini (de ex. 8). http://www. Liv. Capua.. De în 273 a. care trebuie sã se detaşeze implicitã a clauzei maiestãţii poporului roman. 37. 343 a. numai un om liber îl poate ajuta sã se îmbrace şi sã-şi aranjeze pãrul sau barba. 10). dar şi alianţe cu caracter ofensiv şi defensiv. Pânã la Augustus. d şi e). Vestimentaţia flaminului lui Iupiter Latinã. Ales de Pontifex Maximus. clauzã pe care în practicã Roma e vehiculeazã ca o stare de tot ceea ce este uman. 10). îi este interzis orice contact cu cadavre sau lucruri ce au aparţinut defuncţilor. Fragm.foedus aequum. în 321 a. Chr.. 20. XXIII. XXXI. exceptare de la serviciul militar.flamines (lat.scutite de atribuţiilor sacerdotale (Tit. Iupiter. 14. alegerea lui Flamen Dialis ca edil curul a impus suspendarea pe perioada mandatului a Syracuzei.ro/eBooks/istorie/olariu/f. iar intervenţia preoţilor feţiali garanta caracterul civilizat şi just al rãzboiului purtat de romani. 189 a. XXI.). neputându-i-se. astfel. existã tendinţa de transmitere a acestor competenţe personajelor pretoriene. X.. dintre care ius conubii şi ius commercii . între Roma şi Liga calitãţii de preot al lui Iupiter). 4. Liv. transmit existenţa a douã tipuri de tratate cu care Roma a operat în epoca republicanã în relaţiile sale internaţionale: actele întocmite cu un regim juridic paritar între Roma şi partenerii sãi.. precum şi toate convenţiile internaţionale ale Romei F. foedus (lat.. preoţi care servesc cultele arhaice ale Romei. 194-193 (cel mai devreme 196) a.htm 2/27/05 http://www.. 278 a. Quest. 50. termen ce desemna stabilirea unor raporturi juridice între Roma şi alte populaţii.. Gades. sau cel dintre Roma şi Hieron al pildã. 35). în 200 a. 2. 8. Plut.unibuc. Liv. col. Chr.. Chr. 1-5). samniţii. şi corspondentele greceşti identificabile în opera lui Polybios sau în evidenţa epigraficã. înainte de 205 a.. Chr. sau puţin dupã (Iustinus. Chr.. aliate ale Romei. 26.Cassius Dio.. Uinalia.Untitled Document Page 2 of 5 Untitled Document Page 3 of 5 confruntare militarã ale Romei. 16) sau cu oraşe libere. XXXI.. (Tit. Dintre aceştia cel mai condiţii inegale. (despãrţirea de ea prin divorţ sau decesul acesteia. VIII. Rezident în casa lui Iupiter pe care nu o poate pãrãsi spre a se stabili în altã locuinţã. superioritatea romanã era subliniatã prin aşa-numitul foedus iniquum (Polyb. Flaminica Dialis. şi el o reeditare de situaţie diplomaticã (RDGE. B. (Cic. Meditrinalia-11 octombrie). F. dar care aveau obligativitatea furnizãrii de contingente militare. asociat cultului lui Iupiter (sãrbãtorile de la idele fiecãrei luni. 46. Liga Aetolianã.. (Tit. este lipsitã de noduri.htm 2/27/05 34 / 78 . dreptul de a bate monedã. În trei sunt majori şi ataşaţi cultelor vechii triade romane. Parteneriatul inegal cu Roma însemna recunoaşterea şi 19 august. indiferent de tipul de foedus încheiat. Chr. B. Întreaga activitate militarã a Romei se desfãşura în principiu sub semnul protecţiei divine. Rom.. beneficiari ai lui flamen . 9).Polyb.. 5. public. Nopţi attice. cele mai cunoscute foedera iniquum sunt cele cu: Teanum Apulum. Chr. XLIII.Marte. vestimentare şi comportamentale li se adaugã prohibiţii alimentare. 78 a. (Tit. (Polyb. Chr.. Tit. XI.

divinitate a opulenţei avea un altar. regulã specificã sãrbãtorilor romane).htm 2/27/05 http://www. 2101. patrimoniul imperial fiind format din aceste bunuri. O. quaestorii aerariului sunt excluşi de la administrarea fiscului. Fons. sau o "casã" provincialã a aerarium. impozitele pe vânzãri şi eliberãri de sclavi.unibuc. depunere de ofrande vegetale (spicele recoltei trecute alãturi de cele ale proaspetelor semãnãturi). şi îl opun regulat vechiului aerarium.e University of Bucharest. cele de pe domeniul public. IV.ro/eBooks/istorie/olariu/f. diferiţii fisci de impozite ce depindeau de împãrat au fost reuniţi sub un serviciu central palatin.). C. De ling. aşa cum o mãrturisesc actele confreriei. domeniile fiscale. pentru invocarea divinitãţilor agrare şi în cadrul templului zeiţei Dea Dia şi presupuneau sacrificii sângeroase. Istoricul Hirschfeld a emis o teorie. succesiv reorganizat de Claudius şi definitiv stabilit de Vespasian. 539). care este un tezaur public şi aparţine poporului roman. concursuri de cai. © Universitatea din Bucuresti 2003. Pe de altã parte. statul roman exploata. comensalitate. 3 şi 41-42). Flora. http://www. aveau loc în casa lui Magister. Paneg. în padurea sacrã din împrejurimi. All rights reserved. CIL. 2. într-o provincie senatorialã. Mars. Cele mai importante ritualuri aveau loc în luna mai. Cântecele lor ritualice invocau. în afara Romei. VI. Înainte de a desemna tezaurul imperial. Pentru Paul Veyne. 1976. 27. Plin. fiscul este o instituţie monarhicã. dansuri. averea privatã a Iulio-Claudienilor a devenit "bun al coroanei"... latina.Web design§Text editor: Monica CIUCIU Fiscus era alimentat de impozite (parţial) şi servea la funcţionarea statului. fiscul reprezenta un tezaur de stat ce aparţinea împãratului. şi centraliza veniturile provinciilor de rang imperial şi impozitul vamal. preluând treptat de la aerarium Saturni sumele obţinute din confiscãri. 15. B. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. Iunona Regina. 2003 .).ro/eBooks/istorie/olariu/f. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. membrilor colegiului. Era condus de a rationibus (şeful cabinetului financiar al cancelariei imperiale). Probabil de la Vespasian. lucus. Centrul lor religios urban era la Regia. confrerie care onora divinitatea Dea Dia (asupra cãrei atribuţii sursele antice sunt lacunare) şi însãmânţãrile. de asemenea. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Colegiul fraţilor arvali era prezidat de un Magister anual. Plin. 2099. În conformitate cu P. unde Ops. 2. întinse pe trei zile (cu o pauza de câte o zi între fiecare zi. încã din mai. fiscus. sursele repetã cã fiscul aparţine principelui (de exemplu. 2114). ideea cã fiscul aparţine împãratului fiind eronatã. Hist. ales din rândurile fiscus Caesaris (lat. V.Untitled Document Page 4 of 5 Untitled Document Page 5 of 5 fratres aruales (lat.Ambaraualia (Varro.. fiscus este un bun public (P. A. dupã moartea lui Nero. dar care intra în funcţie la Saturnalia (sãrbãtoare din 17 decembrie în onoarea lui Saturn). conform cãreia fiscul era un bun al statului. Pentru Theodor Mommsen. tezaur ce putea moşteni şi o persoanã particularã. 549).. la fel ca un particular. Ianus. Nopţi attice. IV. Ceremoniile. 2104. 15. "tezaurul imperial". cuvântul fiscus desemna o "casã" a unui particular. Vesta. Salus Publica. Nat. Gell. Veyne (1976. F.htm 2/27/05 35 / 78 . Comments to: Cristian OLARIU .unibuc. 64.Last update: April.. prin el. fond creat probabil de Augustus. fiind transmis dinastiilor succesive. divinitãţi precum Iupiter. Veyne. XVII.

arbitrarã. îşi poate exercita activitatea dupã consultarea divinitãţii prin luarea auspiciilor. De imperator (lat. unul civil. Sex. Hal. haruspicele purtând. De Rep. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. imperium (lat.).majestate. În momentul decesului unui rege se deschide aşa-numita perioadã de interregnum. haruspicii sunt prezenţe cvasipermanente în spaţiul public roman. de altfel şi denumirea de fulgurator.htm 2/27/05 36 / 78 . Acesta din urmã abdicã fie pentru a conferi puterea noului rege. dãruind poporului o constituţie.e University of Bucharest.. sursele antice sunt lacunare: exista un preşedinte. însã. la originea ei. Dupã tradiţie (Dion. administrativã. în care autoritatea cetãţii cade în sarcina unui interrex desemnat prin tragere la sorţi dintre senatori pentru 5 zile. X. Conotaţiile acestei puteri erau. Alãturi de pe câmpul de luptã. curiata de imperio sau lex curiata (Cic. reprezintã ansamblul de competenţe ale magistraţilor superiori. Atitudinea imperialã din timpul dominatului faţã de aceastã instanţã cultualã este fluctuantã: Constantinienii par a fi primii ce vor lua mãsuri împotriva lor. politicã. în vreme ce Iulian le oferã protecţie. Valentinian I (371) acordã un edict de protecţie celor ce practicau onest arta fulguralã. convocarea adunãrii curiate. înfiinţat acest colegiu pentru a participa la sacrificiile religioase.şi unul militar.htm 2/27/05 http://www. era nelimitatã. Universitatea din Bucuresti 2003. pentru ca împãratul Theodosius I. ce oferã puterea publicã cea mai mare la Roma. Apuleius (CIL. Comments to: Cristian OLARIU . except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Însemnele exterioare ale puterii regale sunt fasciile (12 la numãr) şi lictorii (în acelaşi numãr).. Autoritatea regalã permite consultarea divinitaţii şi © F. Regele.imperium domi. haruspicii ofereau interpretãri ale miracolelor întâmplãtoare sau speculaţii sunt trecuţi pe listele generalilor triumfãtori: Q. Aceastã instituţie pare a cãpãta o mare amploare în vremea regilor etrusci însã.Web design§Text editor: Monica CIUCIU Imperium are în mod uzual douã domenii de ingerinţã. All rights reserved. într-o accepţie restrânsã. sau doar cel ce deţine origine etruscã. realizau dialogul cu divinitatea prin intermediul imperium militiae. sã iniţieze politica oficialã de condamnare a haruspicilor pentru crimã de les. 2003 . dupã care o nouã tragere la sorţi va desemna un al doilea interrex. fie în favoarea unui alt interrex.. Iovian se abţine de la violenţe. ales de comitia curiata. 59). în practicã. 17).imperium militiae. imperium).ro/eBooks/istorie/olariu/i. 22) Romulus ar fi va folosi cel dintâi calitatea de imperator ca supranume. Existã şi imperatori care nu examenul organelor interne. marele haruspice sau maestru public al haruspicilor. II. a creat un imperium legitimum. asociind-o gintei Iulia (v. prin interzicerea examinãrii organelor interne ale victimelor şi a sacrificiilor pãgâne. IX..alungarea ultimului Tarquin: Tit. II. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. imperium exprima puterea regelui. Consultaţi oficial de cãtre stat prin întermediul Senatului. în egalã mãsurã religioase şi politice. primul dintre cei 60.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/h. depozitari ai aşa-numitei disciplina etrusca. competenţã care în mod uzual este deţinutã pânã la moarte (Roma va cunoaşte o singurã excepţie de eliminare a puterii regale prin intervenţia poporului. http://www. precum şi un "tezaur" propriu al organizaţiei. în teorie indivizibilã.Untitled Document Page 1 of 1 Untitled Document Page 1 of 7 H I haruspices (lat. 13. În epoca regalã. personaje cu atribuţii cultuale care inspectau mãruntaiele (exta) animalelor sacrificate.). Laronius (CIL. cel mai adesea. operaţionalã prin delegarea puterii conţinute de imperium. B. fiind titlul obişnuit cu care soldaţii îl aclamã pe generalul victorios aptitudinilor lor în arta fulguralã. Liv. Caesar biologice în momentele de crizã sau de dezastre ale statului. juridicã şi militarã. 2637). în ceea ce priveşte funcţionarea sa internã.unibuc. Personajul regal reprezintã cea mai înaltã autoritate religioasã.). 8041). iar Numa îi va consulta în legãturã cu picarea din cer a scutului lui Marte. şi reconfirmarea acestei investiri de cãtre curii prin lex F. desemneazã cetãţeanul deţinãtor de imperium într-un sens mai larg. deşi Romulus. B.Last update: April. dar şi titulaturã conferitã uneori de Senat. I.

Sylla va decide o exclusivitate civilã pentru imperium-ul magistraţilor. Chr.htm 2/27/05 http://www. administrativã. II.unibuc. În prima etapã existã un imperium consular pomoerium-ului Romei şi se întindea asupra tuturor provinciilor.htm 2/27/05 37 / 78 . era nelimitat. şi superioritatea iniţialã asupra celui proconsular. În epoca imperialã.. În 52 a.Untitled Document Page 2 of 7 Untitled Document Page 3 of 7 În perioada republicanã analiza acestui concept presupune o abordare cronologicã în douã etape: una pânã la era acordat cu titlu viager. ceilalţi au competenţe militare şi se aflã la comanda militarã a legiunilor din provincii. 32. În provinciile imperiale. civilã.. Prin mãsurile din 82 a. 32. Liv. separabil de magistraturi. pe care-l integreazã numelui operantã). Chr. ius pressionis (drept de arest a nesupuşilor). sã deţinã imperium puterii tiranice (Cic. esenţial judiciarã. comandant militar şi judecãtor al provinciei. fapt ce-l transformã în încarnarea permanentã a puterii publice (imperium). în acelaşi timp şi comandantul suprem al armatei. Chr. administreazã teritoriul. numai în situaţii excepţionale (eşec militar al consulilor). imperium proconsulare maius et infinitum era una din bazele juridice ale puterii imperiale. de putere: împãratul avea comanda întrgii armate.ro/eBooks/istorie/olariu/i. Mãsura de prorogatio imperii devine insuficientã pentru a acoperi necesitãţile de personal util în teritoriile cucerite. Toate operaţiunile militare se desfãşoarã sub auspiciile II. Chr. Pânã în 23 a... Dupã votarea legilor Licinio-Sextiene (367 a. 32).ro/eBooks/istorie/olariu/i. cât şi pe cele intercessio de cãtre caracterul colegial al magistraturii consulare. cu drept de imperium. care amiabil sau prin tragere la sorţi sau prin votul senatului îşi stabilesc împãratul guverna provinciile senatoriale împreunã cu Senatul. Evoluţia militarã a Republicii romane a impus prelungirea mandatelor magistraţilor cum imperio (prorogatio imperii) dincolo de perioada de un an (primul caz este amintit în 327 a. pentru cã are jurisdicţie în domeniile civil. imperium. Cic. finanţele. iar promagistraţii doar imperium militiae. Chr. Chr. ca şef al armatei). dreptul de uocatio (constrânge înfãţişarea împricinaţilor în faţa instanţei). Pânã la Sylla. acest imperium proconsular a fost extins la toate provinciile şi a fost declarat superior (maius) celui al primeşte imperium militiae. În 241 a. De Rep. apare o Traian. VIII. Imperium proconsulare imperial era complet şi universal. exercitat pe rând de cei doi consuli.. iar provinciile imperiale singur. şi a doua ulterioarã acestora.unibuc. Chr.. Imperium consular este anual (Tit. Octavian preia imperium proconsulare. în locul consulatului anual.. Dupã 23 a. în domeniul juridic. principele are dreptul de a lua auspiciile. Titlul de proconsul apare de altfel în titulatura imperialã. Cei mai vechi. în 23 se exercitã doar în cazul imperium domi. Complet. Chr. pentru Italia de la Septiumius Severus. prin hotãrîrea Senatului şi a poporului.. De rep. cu ingerinţã în interiorul pomoerium-ului principelui. Octavian a romani din provincii. fiind funcţionar civil. competenţele juridice ale acestor doi pretori sã se intersecteze. Imperium proconsular nu era limitat de intercessio (în provincie puterea tribunilor nu este Din 38 a. 5). pentru cã Octavian asumându-şi consulatul doar în 5 şi 2 a. un pretor a.. drept de viaţã şi de moarte asupra locuitorilor provinciei.exercitat doar în afara Romei. pentru cã împãratul controleazã atât provinciile imperiale. consulatul avea o poziţie aproape regalã. praetura. militar şi judiciar. deţinãtorul de imperium din epoca republicanã nedefinit.). magistraţii (consuli. extraordinar din punct de vedere juridic. lex Porcia din 184 a.. Chr. controleazã regimul municipal. conţinea posibilitatea devenit consul. pentru provincii de la plebei.. serviciile alimentare. pretori) deţin ambele aspecte ale acestei puteri. care permiteau accesul plebei la consulat. Octavian acordã consulatului vechiul imperium extins. plus Roma şi Italia. Liv. fãrã a depune puterile triumvirale. poşta. jurisdicţie penalã. "o singurã datã şi o datã pentru toate" (Cassius Dio. Chr.. rãmânând asociat doar spaţiului urban al Romei) fãrã ca. în mod practic. Chr. II. tocmai de aceea. dar. Chr. În calitate de deţinãtor de imperium. care exercitã prin delgaţie imperium proconsulare. Imperium proconsular deţinut de principe era diferit de cel al proconsulilor din perioada republicanã. prin legati. pentru cã era degajat de constrângerile impuse de traversarea leges Liciniae-Sextiae (367 a. Acest nou aspect al puterii pretoriene. În 23 a. de aceea se va mãri numãrul de pretori (existau 4 în 227 a. va fi baza legalã a autoritãţii lui Octavian. împãratul îşi exercitã acest drept prin legati. administra provinciile nepacificate sau de frontierã. lucrãrile publice..). pretorul urban şi peregrin. iar pentru promagistraţi imperium militiae presupunea şi administrarea provinciei. 56). Chr. va interzice pedeapsa corporalã pentru cetãţenii sãu. Chr.. de unde şi prestigiul magistraturilor cu imperium. se constituie magistratura pretorului peregrin (primul pretor proconsulilor. drept de convocare a comiţiilor în afara Romei...Tit. LIII.. Chr.. sau poate chiar din 40 a. Octavian preia titlul de imperator. prin consensus uniuersorum. limitat prin proconsular este universal. Imperium proconsular imperial are doar aparenţa acestui tip nouã magistraturã. atribuit de comiţiile centuriate cu aplicabilitate în plan civil. Imperium (imperium domi) şi militar (imperium militiae. fiind competenţele şi zonele de influenţã (proùinciae). Chr. comandã toate trupele din provincie. Chr. declarat superior Imperium presupunea drept de recrutare şi comandã militarã. 16 în epoca lui Caesar). pe de o parte. iar pe de alta. pentru consulul Publius Philo. 6 în 197 a. Chr. de cãtre tribunii senatoriale. lex Pompeia de prouinciis stabilea un interval de cel puţin 5 ani între magistraturã şi promagistraturã. 1. Evoluţie: http://www.. Potrivit concepţiei lui Cicero. va fi abandonatã aceastã formã de putere. rãmân cu atribuţii civile. Din 31 a. 23). are ius gladii. iar în virtutea imperium-ului proconsular. pentru ca în perioada 30-27 a.

215). pornind de la nivelul militar şi terminând cu cel judiciar.. B. Pânã la finele acestei perioade. viciu de procedurã sau abdicare). în poziţie de praenomen. precizãri privind intercessio oferã lex numirea avocaţilor fiscului. 19). Senatul i-a conferit lui Octavian insignele consulare pe viaţã. Liv. Chr. Chr.ro/eBooks/istorie/olariu/i. În epoca regalã dreptul de a conduce Roma revine familiilor patriciene şi intervine la moartea regelui. În timpul Republicii. când curiile convocate de cãtre un tribunus celerum desemneazã un interrex (sau mai mulţi) (Tit. C. pentru cã are imperium militar şi în interiorul Romei. la care s-a adãugat încã unul de la Caracalla. B.. unde calitatea de imperator. Acest tip de F. În circa 165/166. La sfârşitul lui 19 sau în 18 a. cei 12 lictori vor fi înlocuiţi în timpul Antoninilor cu purtãtori de torţe.). În epoca imperialã. Chr. interregnum (lat.. F. precum şi lex Rubria). O. Acest fapt este reliefat în titulatura imperialã. aceastã situaţie intervine între magistraţi.ro/eBooks/istorie/olariu/i. imperium îi permite F. 1967. puteri egale cu ale principelui.. 13.acţiunea de a indeplini o rugãminte cu caracter testamentar prin intermediul unei terţe persoane. Prin ambiguitatea formulãrii sale. ne aratã importanţa acordatã de principi acestei calitãţi. aceastã reformã a fost pregãtitã de cãtre Hadrian. diferitelor rogationes şi senatus. presupunând acţiunea personalã de a împiedica desfãşurarea De la Marcus Aurelius. prin instituirea a 4 consulares pentru cele 4 regiones intercessio (lat. reînnoit în 18. împreunã cu cei 12 lictori şi scaunul curul. consulta. fideicomissa.unibuc. un interrex nu poate fi decât un membru al vechilor familii patriciene. care rãspundea religios şi moral de angajamentul sãu în faţa http://www. 21. funcţionar aflat în subordinea guvernatorului unei provincii. una din bazele puterii imperiale din punct de vedere legal.unibuc. Tib. aveau jurisdicţie civilã (tutelã. acţionând ca intermediari între cetãţile italice şi puterea centralã. prin magistrat cum imperio (boalã sau moarte a unui consul. privilegiile colegiilor. vedere judiciar. (P.). I. pentru cã fusese concedat anterior lui Brutus şi Cassius pentru Orient. Petit. acesta a primit în 13 p. în cazul lui Tiberius. iuridicus prouinciae (lat. atât în interiorul Romei.. În domeniul dreptului public. fãrã restricţiile de timp şi competenţã tradiţionale. plus ius edicendi.. imperium va rãmâne. Din punct de Iulia de municipiis. 8 a. În epoca imperialã.). când alegerile de consuli sunt invalidate datoritã unui lege. reprezintã dreptul de a se opune actelor iniţiate de o altã persoanã. de certã influenţã elenisticã.htm 2/27/05 38 / 78 . imperium nu era nou. constã în guvernarea provizorie de cãtre un magistrat investit cu imperium dupã regulile religioase şi ale dreptului public. alãturi de tribunicia potestas şi calitatea de pontifex maximus. au fost creaţi 4 iuridici pentru cele 4 circumscripţii italice. iuridici italici aveau competenţe administrative şi judiciare: din punct de vedere unei acţiuni legale. un interregnum survine accidental prin dispariţia unui În ceea ce priveşte succesiunea la puterea imperialã. 3 şi 13 p. probabil aceastã funcţie a fost creatã dupã împãrţirea de cãtre Hadrian a Italiei în districte judiciare (regiones Italiae). iuridicus supraveghea districtul. 1). Chr. Intercessio se aplicã împotriva: decretelor magistraţilor. însãrcinat cu aplicarea justiţiei.administrativ. B.htm 2/27/05 http://www. în controlul armatei şi al provinciilor (Suet. principelui intervenţia într-o gamã foarte diversificatã de domenii. Imperium-ul lui Octavian a rãmas decenal. avea în grijã problemele alimentare.. cât şi în provincii (pentru ultimul caz.Untitled Document Page 4 of 7 Untitled Document Page 5 of 7 imperium-ului guvernatorilor provinciali.

Ius gentium n-a fost niciodatã strãin de gândirea romanã. De asemenea. pe scurt dreptul de a fi subiect de drept. Dreptul civil. martori erau zeii. etc). Tratatul care pune capãt rãzboiului. foedus. ce depãşeau competenţa unui oraş. În dreptul public.ro/eBooks/istorie/olariu/i. Pânã cãtre secolul al III-lea totalitatea prevederilor normative operante în spaţiul roman propriu-zis era desemnat prin sintagma ius Quiritium. aşa cum transpare din surse. c) dreptul de a lua parte la un proces. reprezintã deopotrivã un reper sacru şi unul valoric. Prin acest act. sub influenţa filosofilor. alãturi de care prinde contur. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. În cadrul acestor ritualuri.ius conubii.ius commercii.Web design§Text editor: Monica CIUCIU http://www.Untitled Document Page 6 of 7 Untitled Document Page 7 of 7 censorului şi a cetãţii în vremea republicanã şi apoi şi penal de la Augustus-. B. I. fetiales). privat sau sacru.ro/eBooks/istorie/olariu/i. apoi primeau apeluri împotriva deciziilor magistraţilor deditio (v. Prin actul de curatorilor. O. iar teoria dreptului ginţilor se poate reduce în acest context la o Comments to: © Universitatea din Bucuresti 2003.cuprinde sistemul reglementãrilor ce privesc relaţia cu divinitatea şi reprezintã nivelul de exprimare al monopolului preoţilor. pare a fi reglatã de un sistem comportamental civic obedient noţiunilor de amicitia şi fides. însã.reprezintã un ansamblu de instituţii a cãror funcţionare pe tãrâm domestic îşi gãseşte expresia finalizatoare în plan public. C. vol.e University of Bucharest.ius sacrorum. cu aspect cutumiar ius gentium. Unul din primele exemple este oferit de ritualul declaraţiei de rãzboi şi cel de încheiere al tratatelor de pace (v. Evoluţia juridicã a societãţii republicare a impus o relativã subordonare a lui ius ciuile de cãtre ius publicum.unibuc. Revendicare a municipale). fiind itineranţi. iar termenii sunt extrem de variabili. cel din urmã conţinând şi gesturile cu încãrcãturã normativã ale magistraţilor-edictele sau decretele(chiar dacã aplicarea a acestor acte se restrânge la spaţiul de competenţã al emitenţilor). în teorie. dupã ieşirea militarã a Romei din spaţiul italic. voinţa învingãtorilor. b) dreptul de a candida şi de a fi ales . Nu aveau o reşedinţã fixã. Cristian OLARIU . F.legis actio.htm 2/27/05 http://www. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. trebuie respectat scrupulos de cãtre contractanţi şi determinã precis statutul pãrţilor contractante. declaraţia de rãzboi şi graţierilor).. al cãrui caracter formalist este o evidenţã. ansamblul de norme sau reglementãri juridice cu ingerinţã în domeniul public. categoria de libertas. dediticii). se pare cã iuridici interveneau în afaceri privind nominalizarea tutorilor sau acestui drept.unibuc.ius suffragii. de a fi parte civilã a unor acte (contracte. 2003 . 1973.).ius ciuile. jurisdicţie în domeniul eliberãrilor teorie a contractului (P. rãzboiul nu se mai justificã atunci când duşmanul a acordat reparaţia necesarã. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. All rights reserved. administrativã (cu rol în nominalizarea decurionilor municipali şi supravegherea problemelor formuleazã revendicarea a ceea ce e considerat de cãtre poporul roman ca fiind bunul sãu.Last update: April. Grimal. p.ius publicum categoria juridicã de ius prezintã urmãtoarele aspecte: a) dreptul de a vota în comiţii.ius honorum. 148). care. s-a decantat destul de târziu. învinşii depind de municipali.htm 2/27/05 39 / 78 . în conformitate cu aceastã teorie. b) dreptul de a desfãşura activitãţi comerciale. testamente. toate acestea definind calitatea de cetãţean din perspectiva comunitarã a cetãţii. O. în termeni mai mult sau mai puţin juridici. ius (lat. Aspectele sale normative privesc: a) dreptul de a contacta o cãsãtorie romanã. Axiologia construitã C. se încheie un nou contract între romani şi învinşi. Dreptul sacru. La nivelul aşa numitelor gentes funcţioneazã un corpus de proceduri aparţinând lui ius ciuile. formula togatorum. c) dreptul de a servi în legiuni.

extorcarea de fonduri de cãtre un magistrat-. XLI. existau doi senatori curuli şi un pedarius (pentru pedarius. B. diferite misiuni juridice sau religioase). de regulã existau trei personaje de rang senatorial. Fenomenul "emigrãrii" latinilor din cetãţile lor în Roma constituie. în timpul censului. însoţitor (practica va impune uzanţa numirii acestuia de şeful delegaţiei. cel mai adesea. când sursele amintesc douã categorii juridice: Latini maius şi Latini minus.). ius). violent exprimate în timpul rãzboiului social (v. în 177 a.htm 2/27/05 40 / 78 . unul era senator de rang înalt. prin persoana lui Spurius Cassius. ale cãror drepturi par sã se fi diminuat în timp. latinilor la campaniile militare de-a lungul ultimelor secole ale Republicii. v. Spre finele republicii şi în timpul imperiului.. latinii pot dobândi cetãţenia romanã prin deţinerea unei magistraturi locale în favoarea statului roman.htm 2/27/05 http://www. 9).ro/eBooks/istorie/olariu/l. respectiv. în cetatea de origine. începând cu secolul al II-lea a. semnarea tratatelor de pace. la eliberare. astfel.. cel mai frecvent. sunt F. V. Membrii acestui organism se numesc legati (pentru înţelegerea mai largã a termenului v. Liv. Definirea raporturilor dintre cele douã populaţii sunt cuprinse. dupã tradiţie. Soluţia pe care au gãsit-o latinii va fi de a-şi vinde proprii copii unor cetãţeni romani. pe locuitorii din Latium. în cazul în care condamnarea ar fi venit din partea unui magistrat cum imperio. în timpul cenzurii lui M. înţeles în graniţele sale iniţiale. de ordin politic. într-o accepţie mai largã. invalidate emancipãrile ce se soldau cu modificarea originii celui eliberat (Tit. le garanta. cãci distingem o ierarhizare internã. celãlatlt era pedarius. Primele informaţii despre reglementarea relaţiilor dintre romani şi latini sunt asociate cu bãtãlia de la lacul Regillus. din cetate.ro/eBooks/istorie/olariu/l. pentru ambasadele de trei. Pro Balbo.. sau. împotriva Romei. g. pot vota. latini (lat. Cic. XXXIV.unibuc. în cazul stabilirii la Roma. Senatus). prin fixarea domiciliului la Roma şi înscrierea. marcate de o oarecare reciprocitate. termen ce-i desemneazã. a adus în cetate ambasadele statelor strãine sau municipiilor. Liv. Chr. Dupã desfiinţarea Ligii Latine (338 a. în funcţie de proprietãţile pe care le are. Chr. pânã în 212 p.. Decizia senatorialã privind structura şi scopul unei legatio cuprinde şi precizãri privind cheltuielile de deplasare şi personalul auxiliar. 20. fãrã a beneficia de ius honorum. împãratului sau municipiilor însãrcinatã cu rezolvarea anumitor probleme. primite de Senat pentru epoca republicanã şi de împãrat. În lumea romanã asemenea asociaţii puteau fi şi emanaţia unor asociaţii private sau religioase. care trec la expulzãri relativ masive: în 187 a. 9.apoi categorie juridicã şi politicã ce include pe toţi cetãţenii de drept latin. 23. Plin.. permiterea stabilirii unui domiciliu roman este condiţionatã de lãsarea acasã. Chr. legatio (lat. alãturi de romani. de tratatul încheiat între latini şi Roma... ambasadã a Senatului. mai târziu. B. Senatorii delegau cel puţin doi membri pentru un astfel de corp diplomatic. Cu toate acestea. 5. Nat. 18. Hist.Prisci Latini. Claudius şi T. 9). este baza principalã a revendicãrilor de facturã electoralã ce intrã în sfera cetãţeniei depline. întinderea temporalã a mandatului ei: permanentã (cu competenţe ce se leagã de administrarea provinciilor. sursele îi prezintã pe l. Mai mult chiar. legatus). refuzându-li-se ius prouocationis (dreptul de a apela la judecata poporului). Latinii au toatã gama de drepturi ce rezultã prin aplicarea lui ius ciuile (v. de competenţele Senatului care stabilea atât numãrul membrilor cât şi sarcinile ce i se confereau. cuprinzând şi personaje nesenatoriale) sau temporarã (declararea rãzboiului. Libertãţile lor sunt suple şi neuniforme.Untitled Document Page 1 of 9 Untitled Document Page 2 of 9 L latini se înţelege. Lex Gabinia îi dã drept lui Pompei sã-şi aleagã legaţii). sau dupã 184 a. obiectul atenţiei autoritãţilor romane. tratat ce va fi îndeobşte cunoscut sub numele de foedus Cassianum (Tit.unibuc. 8. 20).rãzboiul cu socii). Chr. Existenţa juridicã a acestor comunitãţi este exprimatã dublu prin ansamblul normelor proprii şi prin dreptul roman. adicã zona dintre Tibru şi Munţii Albani. prin acordarea acestui statut cu titlu de recompensã pentru condamnarea unui cetãţean roman vinovat de repetundae pecuniae. Dion. când aceştia din urmã apar în tabãra lui Tarquinius. Reacţia Romei nu întârzie. În perioada republicanã legatio se exprimã în numele poporului roman. Chr. II. accesul în corpul cetãţenesc roman. din ager publicus. a cel puţin unui fiu (Tit. Quintius. pierzându-şi ius conubium. Hal. Grupul avea o ierarhie internã proprie. însã. care. vechii latini. cãci. îndeoşte.. Chr. putându-i emancipa. prin http://www. Liv.). ca o categorie inferioarã romanilor. 53. Participarea F. alcãtuirea ei ţinea.). în cazul unei ambasade de doi.. XLI. Complexitatea relaţiilor internaţionale ale Romei. mai ales în epocã imperialã. e.curul sau mai în vârstã. cetãţenii de drept latin aflaţi în municipiile şi în coloniile aferente.

începând cu aplicarea legii Hortensia din 286 a.htm 2/27/05 41 / 78 . care asupra locuitorilor provinciei.. Chr. au fost înlocuiţi cu praefecti. dupã supunerea ei. serviciile alimentare. guvernator al unei provincii. de a ocupa magistraturi plebeiene. ofiţeri de stat major. tot mai des din secolul al II-lea a. lege. Chr. care pedepsea cu moartea pe oricine ar fi încercat sã împiedice întrunirea adunãrii plebeilor. administrative şi judiciare în provincia sa. Puteau fi consulares.Dion. avea în grijã poşta. legati consulares. II. investiţi cu imperium proconsulare (cu excepţia Egiptului.unibuc. minus quam perfecta (în caz de nerespectare a legii. fiind funcţionar civil. de obicei pe 5 ani. este ca obiectul legii sã-l constituie o colectivitatecivicã (ius generale) sau cel mult un grup restrâns de persoane (priuilegium). Astfel. unitate militarã romanã (v. VII. Acest legatus exercita prin delegaţie imperium proconsulare imperial. oferind importante date despre funcţionarea realã împãratului. decizia emanatã din votul poporului întrunit pe centurii sau. de un procurator imperial. deciziile adunãrii plebeilor. Chr. nu în ultimul rând ca importanţã. Chr. de Sp. foşti consuli. constitutiones şi constitutio Antoniniana). Totalitatea reglementãrilor juridice imperiale apare în sursele juridice ca leges romanae (v. Valoare normativã au legatus (lat. care conferã inviolabilitate persoanei tribunului plebei. în vreme ce leges rogatae sunt rodul cooperãrii paritare Guvernatorii imperiali (legati propraetore) erau recrutaţi din cadrul Senatului.unibuc. un formular cu redacterea fidelã a textului fiind depus în aerarium. Legatul avea depline puteri militare.. pentru spaţiul antichitãţii romane.. În secolul al II-lea a. în virtutea imperiumului proconsular pe mãsurile punitive rezultate în urma eludãrii legii. şi aveau ius gladii. ca subalterni. Regula juridicã. ce exprimã prin mecanica sa opţiunea comunitarã a Romei. legiune. acoperã ca importanţã votul poporului exprimat. drept de viaţã şi de moarte a instituţiilor interne ale Romei. legati praetorii aveau în subordine o legiune. sub supravegherea cvestorilor. Procedural. cunoscute în numãr de trei pentru epoca Republicii: 1) cea din 494 a. concept care desemneazã uzual. Structural. finanţele. se percepe comandant militar şi judecãtor al provinciei. Votarea de cãtre popor a acestui proiect îl transformã în lege. sau ale magistraţilor delegaţi de popor pentru organizarea unor comunitãţi urbane sau altor teritorii provinciale (denumite decreta sau edicta). O. fiind numiţi de cãtre împãrat. iar lex publica-votatã de ambele instanţe comiţiale. de la Augustus. (Tit. 33). 33). Ansamblul precizãrilor normative operant în spaţiul Romei anterior elaborãrii celor XII table sunt desemnate grosso modo ca leges regiae. lex data reprezintã rezultatul acţiunii unui magistrat cum imperio. Chr. urmeazã a se publica cu cel puţin 17 zile înainte de convocarea poporului. Existau mai multe categorii de legati: legatus legionis. şi atunci dispuneau în provincia lor de cel puţin douã legiuni. Liv. iar de la Gallienus (secolul al III-lea). exercitus) plebiscitul iniţiat în 492 a. avea comanda tuturor trupelor din provincie. "delegat". ªederea legatilor în fruntea provinciei nu avea o perioadã fixã. care. Textul final exprimã Atribuţii: Împãratul delega un legatus pentru provinciile imperiale. C. şi deţinea ius gladii..ro/eBooks/istorie/olariu/l.htm 2/27/05 http://www.). legatus prouinciae.plebiscitele (plebiscita). II. erau asistaţi în provincia lor de iuridici. în 494 a.. înalt funcţionar civil şi militar în afara Italiei.). asistãm la apariţia unor legati Augusti pro praetore ca guvernatori de provincie.). Tot el administra teritoriul. o lege cuprinde în praescriptio date despre iniţiator (al cãrui nume în general îl poartã). Chr. Liv. Realitatea juridicã ce oferã şi garanteazã inviolabilitate sacrã se numeşte lex sacrata/leges sacratae. Hal.Untitled Document Page 3 of 9 Untitled Document Page 4 of 9 lex (lat. Ca delegat al tipologie clarã a legilor prin vocabularul juridic foarte precis. pe triburi. (Tit. afişatã ulterior în Forum..sanctio. ales de împãrat din cadrul ordinului ecvestru. decelabilã încã din timpul celor XII table. din ordinul senatorial.rogatio. în funcţie de care o lege poate fi perfecta (sanctio care îl deţinea. http://www. Icilius (lex Icilia. din ordinul ecvestru. totodatã şi hotãrîrile Senatului senatus-consulta.promulgatio. subordonaţi ai unui general şi în acelaşi timp guvernatori de provincie. sunt menţionaţi primii legati. în stadiu de proiect atenţiei Senatului. şi controla regimul municipal din respectiva provincie. sau.ro/eBooks/istorie/olariu/l. 3) legio (lat. comandant al unei legiuni. Sursele antice stabilesc o lucrãrile publice. prima centurie/trib care şi-a exprimat votul cea mai consistentã parte fiind cea a conţinutului. invalideazã toate acţiunile contrare legii). este legea care îl aşeazã în plan secundar pe iniţiator. dintre magistraţi şi comiţii (în toate cele trei cazuri este necesarã prezenţa ambelor instanţe dupã scenariul procedural prezentat anterior). 2) legea care îi opreşte pe patricieni.. doar o amendã contravenientului) sau imperfecta (legile ce nu conţin sanctio). guvernat de un praefectus în numele împãratului). o lege poate fi iniţiatã de un magistrat. 17).

transformarea lor în manifestãri anuale este atribuitã lui Tarquinius Priscus. Primele jocuri.Untitled Document Page 5 of 9 Untitled Document Page 6 of 9 Efortul comunitãţii romane din timpul veacului al V-lea a. desfãşurate pe Câmpul lui Marte. şi erau întreceri de cai sau de care trase de cai (la Equiria şi Consualia) dedicate zeilor Marte şi Consus. Chr.ro/eBooks/istorie/olariu/l.tabula 5-6). Plin. ad Aen. pretorul acapareazã aceste sarcini... Liv. ludi funebres. Hist.unibuc. edilii plebei de Ludi Plebei. În general. dar nu mai mult de 15. definind.)..Tit. Denumirea pe care o primesc este de Ludi Romani sau Magni. II. liberţii sunt înscrişi pe listele electorale ale unuia din triburile urbane. Megalenses.). ludi publici (lat. La eliberare. puterea paternã (tabula a 4-a) şi alte realitãţi domestice (tutelã. pretorul urban de ludi Apollinares. La finele Republicii onomastica înregistreazã liberţii cu vechiul lor nume de sclav. 21). dar mai ales în cele (Tit. de mãrimea acestora. de Scipio Africanul pentru tatãl şi unchiul sãu.). Chr. mai ales în secolul I a.unibuc. XXXV. Ludi Megalenses (în 204 a. amenajat încã de timpuriu pe Aventin (CIL..aediles Ceriales). Chr. sclav eliberat. Chr. în 46 a.. principii succesorale. Chr. Spre deosebire de spaţiul grec. romanii îi consacrã un spaţiu propriu. diverse întreceri şi banchete la care participã întreaga comunitate. în 82/81 a. Ludi Uictoriae Caesaris sau Ueneris Generis. http://www.).htm 2/27/05 http://www. astfel încât numãrul total al zilelor consacrate sãrbãtorile spectaculare era de 67 pe an. ca cele funerare. când împãraţii primei dinastii vor folosi liberţii imperiali în administraţie. cãruia. 33. B. realitãţile politice de secol I a. în sfera ideologicã. Altele au caracter special. Valoarea acestui concept este departe de a rãmâne doar în câmpul axiologiei. patronus). depãşind şapte zile. şi decretum. iar F. iar pretorului urban i se conferã competenţa reglementãrii tututor raporturilor sociale stabilite de aceştia. 726). într-o exprimare livianã amintitã. 4-10 aprilie. de micã întindere. F. 4. "epoca de aur" a lor procedurale generale din primele douã table (tabulae) li se adaugã specificãri privind debitorii insolvabili fiind perioada împãratului Claudius (v.. I. Chr. Ludi Cerialies. B. Chr. Liv. În epoca imperialã. 10025. cãruia i se adaugã numele ginţii patronului (ex-stãpânul) sau numele patronului. spre deosebire de lumea greacã (unde nu apare în reprezentãri de naturã cultualã alãturi de poporul grec. pe de o parte.. cât de ordin administrativ. Cantonaţi de regulã în activitãţi economice întreprinzãtoare. F. (tabula a 3-a). succesiunea proprietãţii.Val. în 173 Ludi florales.sau în Forum Boarium. iar pe de alta. elemente de drept public şi sacru (tabula 9-12). Ludi Uictoriae Sullanae. care adaugã mai vechilor întreceri şi concursurile pugiliştilor (pugiles. în lumea romanã. XXXI. un mai pregnant caracter religios. 35). Durata jocurilor publice republicane. Cf. Liv. Nat. Florales. Ludi Apollinares (în 212 a. iniţial de o zi (arhaicele Equiria şi Consualia aveau loc la 14 martie). liberţii capãtã o experienţã profesionalã din plin exploatatã în primele decenii ale mai ales o laicizare a dreptului roman (opinie tot mai des îmbrãţişatã de istoricii moderni).Tit. statutul public al unui cetãţean roman în epocã republicanã. egalizarea între patricieni şi plebei este nu atât o transpunere scrisã a vechilor cutume. 12-19 aprilie..htm 2/27/05 42 / 78 . 4-17 septembrie.Tit. sunt tot mai pregnant exprimate în funcţie de grupãrile bazate pe amicitia şi fides. aceste manifestãri au. care avea ca scop.. magistraţi. Instituţionalizarea şi libertas (lat. tras la sorţi. 50. aşa încât. Acestora (care se vor desfãşura în epoca clasicã între 4 şi 9 septembrie) li se adaugã. spectacole publice. oferite (în Forum Romanum . amintite de surse. I. Precizãrilor Principatului. VI. 28 aprilie-3 mai. 6-13 iulie. în pofida importanţei acordate de eleni acestei noţiuni). în timpul Republicii. acţiunea publicã a unor anumite grupuri de presiune nu este strãinã de creşterea numãrului liberţilor în perioada oferite în 206 a. libertul intrã în categoria clienţilor eliberatorului şi în dinamica relaţiilor clientelare ale acestuia. XXVIII. el pãtrunzând. împreunã cu noţiunea de fides. III. mutându-le în Circus Maximus (dupã ce amenajeazã aceastã vale situatã între Palatin şi Aventin).. şi cliens. 30.). De organizarea şi supravegherea acestor jocuri se ocupã persoane autorizate ale statului. sunt plasate în epoca regalã. Liv.ro/eBooks/istorie/olariu/l. 20-30 iulie. Datoritã evoluţiei de ansamblu a instituţiilor republicane. corespondentul lingvistic pentru grecescul eleutheria. Max. alte jocuri anuale: în cursul secolului al III-lea Ludi Plebei. XXIII. B. ajunge sã se mãreascã în epoca clasicã. Cerialia (Caesar instituie pentru acestea din urmã o magistraturã separatã. Jocurile oferite cu titlu extraordinar de un magistrat sau general în onoarea statului sunt organizate chiar de iniţiator. uneori preoţi: edilii curuli de ludi Romani. 28 octombrie-1 noiembrie. 34). Serv. Chr.. 7) de o persoanã particularã în memoria unui membru marcant al propriei familii (ca în cazul jocurilor libertus (lat.

ce glorificau fondarea Romei (ţinute de 7 ori în 17 a. distincţiei sociale. Ann. http://www. Calig. în cadrul jocurilor romane majore din septembrie (ulterior ludi scaenici vor pãtrunde şi-n alte jocuri). constituindu-se într-unul din indicatorii ierarhici cei mai interdependenţelor sociale. SHA. în vremea lui Livius Andronicus.. percepţia de ansamblu a cetãţii despre participarea directã calificând-o ca nenobilã. reprezentanţi ai gintei Iulia. Chr. G. statul alocã anual cca. 1975. Ann. Apollinares. coboarã în arenã.157160). în care înşişi împãraţii (precum Caligula. Lupercii conduc anual. 2). XIV. Dumezil.. impregnat de sângele victimei. VI. vor îmbrãca. All rights reserved. Ludi Martiales.Untitled Document Page 7 of 9 Untitled Document Page 8 of 9 în Imperiu ele vor ajunge la 175 de zile pentru jocurile permanente..unibuc. Abundenţa informaţiilor privind acest gen de manifestare publicã trãdeazã reflexul comunitar al Romei în 51 a. pp. VII.htm 2/27/05 http://www.. Chr.htm 2/27/05 43 / 78 . cu un rol propagandistic extrem de lupercales (lat. procedând la o lecturã politicã a realitãţilor din secolul I a. li se adaugã altele noi.Suet. Vict. ludi saeculares. dispar cele iniţiate de Sylla şi Caesar)..Lupercalia.).de pildã. se dezvoltã în cadre mult amplificate odatã cu gestul imperial de a organiza jocurile de tip Agonalia.. Chr. Cerialia. Elagabalus.introduse de M. jocuri închinate pentru celebrarea zilei de naştere a împãraţilor sau a momentului învestirii lor cu puterea imperialã (ludi natalici şi ludi natalis imperii). 545). 71). V...o procesiune religioasã la care participã întregul corp civic roman. 22) şi dansurile cu conotaţie militarã executate de copii cãlare (Pyrrhicae). deseori exaltat. sec. 23. prin flagelare.. 425-450). le conferã participanţilor fertilitatea (Varro. B. la 15 februarie. V.realitate care a permis asocierea înfiinţãrii lor cu episodul rãpirii Sabinelor (J. Chr. II..ludi scaenici. Megalenses. XXVII). Chr. fiind abandonat la moartea lui dar restabilit de Gordian al III-lea în 243. cei doi (iniţiali) şefi ai grupurilor de luperci sacrificã un ţap în cadrul unei ceremonii speciale ce presupune râsul ostentativ al protagoniştilor şi atingerea frunţii cu cuţitul sacrificial.. Nero. 203. Influenţa greacã. confrerie religioasã alcãtuitã din douã grupuri distincte de preoţi. Caracalla.7981). 4) şi Aurelian în 271 cu al sãu Agon Senat.Commod... Liv. În secolul al II-lea a. doar profesionişti strãini de cetãţenia romanã (deşi. Chr.000 de sesterţi (Dion. adesea negativ perceputã.Tac. sub denumirea de Agon Mineruae (Aur. 88.. în epoca regilor atelaje patriciene par a se fi confruntat în Circus Maximus). aspectul unor adevãrate reprezentãri dramatice (Tit. Protagoniştii pot fi. mai vechilor jocuri republicane (Ludi Romani.constând în simple dansuri sau pantomimã care. foarte probabil din spaţiul oriental elenizat. Ovid. apar vânãtoarea de animale (lei şi pantere.unibuc. mai ales începând cu epoca Gracchilor. V. În 364 a. LXXIX. Nu aceleaşi atribute sunt întâlnite pentru perioadele ulterioare. Fast. Plebei. în speţã pentru perioada republicanã. B. sunt introduse la Roma primele jocuri scenice. Chr. De ling.ro/eBooks/istorie/olariu/l. 8. 47 p. Cheltuielile necesare erau aprobate de organizate din patru în patru ani. simţitã în Republicã prin dansurile pyrrhice şi vânãtoarea de animale. urmat de Domitian cu faimoasele sale jocuri capitoline.. Caes. Commodus. Chr. Solis.Cassius Dio. 760. sumã ce va creşte cãtre secolul I a.. 15. pe care înşişi romanii au desemnat-o prin sintagma. Dumezil. Hal. în general 200. XXXIX. cu o suplã ingerinţã în domeniul evoluţiei mai mult ataşatã prestigiului public. XIV. F. Exegeţii fenomenului religios roman au descifrat în comportamentul ritualic din cadrul acestei sãrbãtori o conotaţie purificatorie şi fertilizantã. la întoarcerea lui Augustus din OrientCassius Dio. Quintiales (lupii) şi Fabianes (ţapii).. 20).000 de sesterţi. Mulţimea adunatã pe Palatin înconjoarã colina. argumentatã de surse. 10). © Universitatea din Bucuresti 2003.. activi în ultimul veac republican şi mai departe în Imperiu. pânã pe colina Palatinã. lat. De altfel. în faţa grotei lupercale. 262). al II-lea a.. Somptuozitatea acestor manifestãri publice este tot încãrcat de o axiologie a prestigiului. Chr. epoca imperialã va cunoaşte maxima dezvoltare a acestor manifestãri. unde. Fulvius Nobilior-Tit. 248 şi F.. în onoarea lui Mars Ultor. îi adaugã un aspect politic. cãrora li se adaugã în vremea lui Caesar un colegiu de luperci. apoi preoţii. 8. 10)... Fast.jocuri gimnice şi întreceri hipice: primul din seria împãraţilor-actori care se manifestã în aceastã direcţie este Nero (Tac.uenatio leonum et panthearum. pentru Caracalla. LIV.Agon Neronis. respectiv a comportamentului lui Caesar din timpul acestei ceremonii. Heliogab. 34. 54. Ovid. pentru prima datã în 86 (Suet. pp. din 12 mai (Cassius Dio.care sunt pãstrate. Domit. încãrcate de o nouã realitate socio-ideologicã: Ludi Augustales din 3-12 octombrie (prima datã celebrate în 19 a. LIV. important. Atenţia Romei în acest sens este evident panem et circenses.ro/eBooks/istorie/olariu/l. VII. 147-148. cãreia. Bayet.. când distribuirea locurilor la spectacole urmãreşte rangul social... înţelegând lupercaliile ca pe o expresie cultualã de transmitere a puterii regale (G. Liv.

în perioada Imperiului târziu.rei gerendae causa.). magister militum). Teoretic. avea şase lictores.). religioase (şefi ai unor asociaţii. 39. III.. C. comandant al cavaleriei în epoca regalã. dictator . http://www. v.Web design§Text editor: Monica CIUCIU magister (lat. ai municipiilor. O. de la finele secolului al IV-lea şi pânã la Caesar atât el cât şi dictatorul trebuiau sã fie de rang consular.Tit. auxiliar al dictatorului.e University of Bucharest. Cassius Dio.. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Mandatul sãu. este asimilat cu pretorul (Cic.. fr. care îl şi desemneazã.. 8. 9).htm 2/27/05 http://www. infra municipium). funcţionar însãrcinat cu centralizarea tuturor datelor referitoare la cens..magister populi.. judecându-i competenţele. drept de a chema în adunare comiţiile şi era comandantul de rang secundar al armatei (Cassius Dio.ro/eBooks/istorie/olariu/m.Untitled Document Page 9 of 9 Untitled Document Page 1 of 6 No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. magistrat deţinãtor de imperium. magister census (lat. 2003 . Magistri puteau avea atribuţii militare (v. F. unor şefi de collegia religioase. B. sarcini de conducere a municipiilor (v. follis senatorius. De leg. X. 5). în timpul Republicii. confrerii. apare primul magister equitum plebeu în persoana lui C. înceteazã o datã cu retragerea dictatorului. magister census se ocupa de strângerea impozitului senatorial. Comments to: M Cristian OLARIU . Condiţia socialã iniţialã era cea patricianã (în 368 a. în timpul lui Constantinus I. decuriones.. Plut.v. Chr.unibuc. Camill. VI. practic. magistrat inferior. magister equitum (lat.27. este superior acestuia.). Liv. v. ajutându-l în probleme militare. Licinius Stolo. titlu acordat unor funcţionari publici ai Romei.unibuc. Apariţia lui este legatã de cea a magistraturii extraordinare a dictatorului. magister equitum.ro/eBooks/istorie/olariu/l.htm 2/27/05 44 / 78 . cel mai bine cunoscut este şeful fraţilor arvali. 39.Last update: April. Deţinãtor al scaunului curul (sella curulis). fratres arvales). XLII. administrative (mai ales în birourile imperiale). 3. XXIX. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. intrinsec legat de cel al superiorului. însã..

Tot el controleazã ceremonialul curţii imperiale. magistri aveau şi atribuţii judiciare. 10. dar aceste douã funcţii puteau fi cumulate de o singurã persoanã. magistrat superior însãrcinat. II. Prin reforma în final. 16. II. plasat sub comanda celor doi şefi de servicii. D. magistraturã.). 1981. În perioada Imperiului Atelierele de armament se aflã sub comanda sa. Aceştia erau iniţial comandanţi supremi ai cavaleriei (magister equitum) şi infanteriei (magister peditum). Th.htm 2/27/05 45 / 78 . magister officiorum controla officia. 37. Barnes. 25. 1947. exista la palat oficialul tribunus et magister officiorum: C. persoane având calitatea de magister officiorum pot fi gãsite printre deţinãtorii unei evidente influenţe la curtea imperialã. 11. Ulterior. Din ND. titlu în armata romanã. scriniarii. F. magister militum (lat.unibuc. atribuţiile militare ale prefectului pretoriului au fost acordate magistri-lor militiae.ro/eBooks/istorie/olariu/m. Funcţia a fost creatã de Diocletianus (cf.. magister officiorum (lat. 256) sau Constantinus I (A. I. de la Constantinus I. Thracia.. http://www. magister rei priuatae (lat. 256). în armata Imperiului târziu au apãrut şi alţi ofiţeri cu gradul de magister şi în consecinţã.tablou alcãtuit de Th.). titlul de magister militum a fost conferit şi şefilor barbari. în 324.ro/eBooks/istorie/olariu/m. B. O. având calitatea de magister utriusque militiae. în subordine avea. O. 1981. 1 (323). Gallia) a scãzut şi puterea de care dispuneau.unibuc. când a fost C. Magistrii aveau rang de comites. Ulterior. 345. O. 9..). Odatã cu apariţia magistrilor regionali (pentru Orient. cei doi comandanţi supremi au cãpãtat epitetul de praesentales sau in praesenti. I. Constantinus I a numit primii magistri militiae cu atribuţii pur militare: Zos. şi aveau doi numerarii. T. În ceea ce priveşte atribuţiile sale. Boak. 39). 1981. avea comanda asupra corpului de agentes in rebus. Illyricum. recrutaţi dintre mai vechii duces. primoscrinii. reprezentat de prefectura pretoriului. O. Lyd. Barnes. Datoritã importanţei sale. D. C. pe lângã personalul cancelariei imperiale. militarã a lui Constantinus I. Cert este cã în 320. înalt funcţionar la curtea imperialã. Piganiol. p. 1919. atestaţi precis apar începând cu domnia lui Constantius al II-lea (v. aveau calitatea de vir inluster. magister fundi (lat. 33. Barnes. 64-65. subadiuuae ai diverselor servicii. exceptores. iar primii magistri un adiutor.Untitled Document Page 2 of 6 Untitled Document Page 3 of 6 Ioan.htm 2/27/05 http://www. tezaurului curţii imperiale. iar din secolul al IV-lea. subadiuuae adiutoris. T. magistrii dispuneau de un personal considerabil. II. proclamat Caesar de Licinius (Zos. ca o demnitate onorificã. 256). De magistr. CIL. 2). era membru al consistoriului (consiliului) imperial. târziu. Mommsen. acest post tinde sã devinã o "trambulinã" spre vârful carierei civile. cu dirijarea principes. De multe ori. T. D. un commentarienses. în perioada Imperiului târziu. iar scholae palatinae erau de asemenea sub comanda sa. Martinianus era magister officiorum.. A. cf. 25.). s-a numit comes rei privatae. R. conducãtor al colonilor aflaţi pe un latifundiu.. rezultã cã titlul de magister militum era purtat de comandantul militar al provinciei. apparitores. în perioada Imperiului târziu. În subordine. iar de la sfârşitul secolului al IV-lea are în administrare cursus publicus (poşta imperialã). C. E. 1 (320). cu rol diferit de la o epocã la alta. curiosi şi interpreţi pentru limbile strãine. Pentru evidenţa în detaliu a personajelor care au deţinut aceastã C.

. pentru Roma. 94. cu câteva excepţii (dictator. pretor urban şi apoi prefect al oraşului Roma). în mod extraordinar. VII. În 81 a. numeşte personalul auxiliar propriu. şi opţiunea pentru principiul colegialitãţii. decemuirii legibus scribendi. Chr. pretor.Untitled Document Page 4 of 6 Untitled Document Page 5 of 6 Prin dreptul de cooptare pot fi completate anumite colegii de magistraţi (de pildã.htm 2/27/05 http://www. XXIV. Liv. c) dupã durata lor: anuale (consulatul. Festus.htm 2/27/05 46 / 78 . pretura. 155 L şi 117 L) ce desemneazã acceptarea voluntarã a unor sarcini în interes public. potrivit unor autori antici. În principiu este interzisã magistratus (lat. Pro Lege Manilia. Ann. cel puţin doi. care rãmâne la îndemâna celor ce-şi pot permite conducerea celorlaţi. stabilea 28 de ani pentru caracterul lor: ordinare (aproape toate magistraturile mai puţin dictatura şi cea a adjunctului unui dictator.. De Lege Agrar. Rezultatul juridic pentru un municipium este un ansamblu de drepturi şi obligaţii cu un dublu conţinut: autohton şi roman exprimat în F. l. 30 de ani pentru edilitate. nu era permis unui candidat sã opteze pentru consulat dacã nu îndeplinise mandatul de 6.. Brut. 31.). 55. colegiul trimviral instituit în 43 a. din sintagma munia capere (A. acceptarea exprimatã de cãtre o comunitate urbanã liberã. 9 şi XXXII.maiores. paritarã din punct de vedere juridic.ro/eBooks/istorie/olariu/m. unul din consuli îl desemneazã pe dictator. tribunii aleşi pot sã coopteze colegi pânã la numãrul de zece. 31 pentru preturã iar consulatul era permis dincolo de vârsta de 34 de comandantul cavaleriei) şi extraordinare (dictatura şi comanda cavaleriei subordonatã acesteia). BC. a cãrui intervenţie este permisã în interiorul Romei. magistraţii cu imperium pot lua auspiciile. Inst. şi off. XVI. Tac. statutul (v. Dacã cumularea mai multor magistraturi.. Una din trãsãturile esenţiale ale magistraturilor romane este gratuitatea lor. 32). Liv.. Dig. care exprimã supla articulare a relaţiei proporţionale dintre obligaţii şi drepturi. Lex Cornelia de magistratibus (Cic.. Condiţiile de a candida pentru o magistraturã pornesc de la cetãţenia completã. aceasta mãrturiseşte evident concepţia Romei despre îndeplinirea unui serviciu public. 2. primii care au beneficiat de el au fost locuitorii cetãţii Caere. consulatul.unibuc. Gell. pot convoca poporul.. 20). III. i se pot adresa. cvestura) sau pe o anumitã duratã (cenzura-un an şi 6 luni. pe de o parte. Alungarea ultimului Tarquin a însemnat.. edilitatea.unibuc. 62) stabilea un relativ rigid scenariu pentru cursus honorum. IV. iar pe de altã parte. permanente şi a uneia temporare (Tit. dictatura-6 luni).). Chr. termen care derivã.obţinute prin votul centuriilor. fi respectat. acceptându-se cel mult îndeplinirea simultanã a unei magistraturi în epocã regalã magistratul reprezenta o calificare a regelui sau locţiitorului sãu. 2. Liv. pentru redactarea celor XII Table sau triumuiri reipublicae constituendae. cvesturã. Nopţi Attice. b) dupã ani. II. Dreptul de a lua cuvântul în faţa comiţiilor îl au şi tribunii plebei şi. interrex.. V. Acest statut este de regulã cuprins în convenţii prealabile. competenţelor se disting: magistraturi cu imperium (dictatura.ro/eBooks/istorie/olariu/m. şi un imperium militiae. Gaius. dreptul de vot şi dreptul de a candida. un magistrat îşi magister uici (lat.. unui candidat la preturã dacã nu fusese edil.. 17.. 9. astfel.. 2)..minores. De natura organismelor de vot. Se pot deosebi mai multe tipuri de magistraturi: a) dupã referitoare la limita de vârstã pentru un candidat: Lex Vilia Annalis. din 180 a.. IV. Philip. imperium). 104. 26. care sprijiniserã Roma la asediul gallilor. Lex Iulia Municipalis. pretura. O. pot exercita funcţii administrative şi juridice. Magistraţii superiori se pot adresa Senatului. înfiinţatã în 451-449 a. 21. Chr. De-a lungul epocii republicane au fost fixate prevederi magistratul este desemnat prin votul comiţiilor. Gell. municipium (lat. promagistraturile. Atribuţiile magistraţilor apar în consens cu calitatea şi zonele de acţiune (prouinciae) cu care sunt investiţi.comisia de zece magistraţi extraordinari. C. http://www.. magistrat suprem al satului. persoanã care îndeplineşte o anumitã sarcinã publicã în urma delegãrii sale prin vot. 15.). care însã nu va inferioare. 47. cu o comunitate romanã. aceasta înseamnã beneficierea de întreaga gamã de drepturi civile precum şi de ambele aspecte ale dreptului public. 11. în general. 13. în plinã crizã a Republicii. A. având atribuţii administrative şi probabil religioase.. sunt magistraturi superioare. App. interrex. 42. 17. care se va aplica tuturor magistraturilor. 2.. II. în timpul Republicii. 17. 42. Astfel. traducând obsesia antimonarhicã a romanilor. e) în funcţie de sfera de aplicare a competenţelor se deosebesc în cadrul magistraturilor cu imperium douã aspecte: un imperium domi. B. 48. rod al votului dat de comiţiile tribute (Tit. Chr. XIII. VI. Nopţi Attice. lui pontifex maximus) sau doar cu potestas. acestuia impunându-i-se îndeplinirea oficiului de cvestor.. cu ingerinţã în afara Romei (Tit. promagistrat. d) în funcţie de calitatea sursei Posibilitatea prelungirii competenţelor unei magistraturi (prorogatio) este permisã dacã necesitãţile o impun.

civili şi militari. 314).unibuc. Comments to: Cristian OLARIU . într-unul din triburile urbane. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. iar în 381. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. acesta avea listele tuturor funcţionarilor din imperiu. tras la sorţi înainte votãrii. O. Corpul notarilor depindea direct de împãrat. aceştia au intrat în bloc în ordinul clarissimilor. A. funcţionar inferior în cadrul unei regio (termen latin ce desemna o regiune sau un ţinut. de exemplu regio maritima. Începând cu secolul al III N notarius (lat). ele sunt în grija unui delegat roman permanent. Existã şi cazuri. Piganiol îi definea ca fiind "prin excelenţã instrumentele puterii personale a împãratului" (A. "secretar". condus de primicerius notariorum. 1947. cu excepţia gradelor inferioare.Web design§Text editor: Monica CIUCIU http://www. dar nu au dreptul de a candida. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. sau unul din cartierele Romei.ro/eBooks/istorie/olariu/n. regiune maritimã. C. municipes sine suffragio. aflat în subordinea unui procurator regionis. În general. Piganiol.htm 2/27/05 47 / 78 . uneori doar cu titlu onorific.Last update: April.Untitled Document Page 1 of 1 forme nuanţate şi multiple. când locuitorii unui municipiu au posibilitatea de a se exprima prin vot. comunitãţile municipale nu au drept de vot. All rights reserved. regio Urbis). © Universitatea din Bucuresti 2003. speciale.e University of Bucharest. În Imperiul târziu exista corpul notarilor. 2003 .

dunga de purpurã îngustã la togã. în domeniul social. praefectus Aegypti sau praefectus praetorio. 9. Prin lex Porcia din 67 a. Carus. ducenarii (200.. ce se diferenţiau de poporul de rând doar prin naşterea ca om liber şi censul lor (pentru detalii. The Establishment of the Equester Ordo equester avea o alurã militarã. în ordinul Ordo. vãzut de puterea imperialã ca un competitor. ca praefectus cohortis. era un ordin eterogen şi la fel din punct de vedere al compoziţiei. centenarii (100. iar cei mai abili dintre ei puteau ajunge praefectus uigilum. JRS. praefectus uigilum. ca definesc ordo equester: inelul de aur. un cavaler putea fi uir egregius (primipil. 3f. prin recrutarea membrilor. Probus. iar la sfârşit. Pe de o parte. ordinul era deschis ascensiunii sociale. Chr. cãmãtari).ro/eBooks/istorie/olariu/o. În privinţa carierei. agricolae (fermieri). În domeniul militar. la 15 iulie în fiecare an avea loc parada cavalerilor. în ceea ce priveşte dignitas. iar în epoca imperialã. cel de praefectus alae. În ciuda aspectului militar al ordinului. se recenzau separat cavalerii equo publico.000 de sesterţi).Untitled Document Page 1 of 4 Untitled Document Page 2 of 4 O Odatã cu integrarea lor în cadrul administraţiei imperiale. 17. prin cele trei militiae. pe de altã parte. 3 şi LIV. faeneratores (sau argentarii.). se situau imediat dupã ordinul senatorial.ro/eBooks/istorie/olariu/o.000 de sesterţi (în 18-13 a.000 de sesterţi). Din punct de vedere al prestigiului. din punct de vedere social. Cariera unui eques începea în domeniul militar. Severus.). Din punct de vedere al ocupaţiei. Pe de altã parte. cavalerii puteau fi sexagenarii (60. Un alt sistem de ierarhizare îl reprezenta cel în funcţie de titluri. din 23 p. creşte diferenţa între senatori şi cavaleri. 61-72). ordinul nu era ereditar. uir perfectissimus (procurator de rang superior. printr-o decizie imperialã. Chr. cavalerul putea transmite insulta prin alt membru al ordinului senatorial: Suet. praefectus stat. ecvestru intrau doar bãrbaţii şi nu existã distincţie netã între ordo equester şi ordinele municipale. procurator Augusti într-o provincie micã. Acesta trebuia sã fie de minimum 400. erau equites. ordinul ecvestru a fost permanent favorizat de împãraţi în raport cu ordinul senatorial.000 de sesterţi salariu). asistãm la o nouã ierarhizare a ordinului. 1963. Acest "cal public" este practic simbolul apartenenţei respectivului cavaler la ordinul annonae. Un alt criteriu pentru apartenenţa la ordo equester era venitul. ordo equester (lat. locuri speciale la spectacolele publice. 26. equites includeau publicani (activi în contractele publice). în annonae. Cavalerii vor fi folosiţi de cãtre împãrat în administraţie. Chr. încã de la Augustus.): Cassius Dio. v. Egiptului).htm 2/27/05 http://www.. În epoca imperialã. v. al Mesopotamiei. se transformã într-o aristocraţie de funcţii. abilitatea personalã avea un rol deosebit de important în obţinerea de funcţii. sau equites. Intrarea cavalerilor în sistemul administrativ roman a dus la cristalizarea unei diferenţieri accentuate în rândul lor. Dintre aceştia se recrutau apoi persoanele cu funcţii importante din Dar ceea ce defineşte în esenţã un cavaler este deţinerea "calului public" (acordat spre întreţinere de cãtre cadrul sistemului administrativ. esenţialã era posesia pãmântului. şi simpli equites. Încrederea tot mai mare arãtatã de împãraţi acestui ordin s-a materializat printr-o serie de mãsuri ce vizau integrarea cavalerilor în sistemul birocratic. practic însã. Maximinus Thrax. înlocuind ordinul senatorial. a cognitionibus). Urmau apoi gradele militare de tribunus legionis sau Apariţia ordinului dateazã din epoca republicanã.htm 2/27/05 48 / 78 .unibuc. el devine ereditar. membrii acestuia aveau provenienţe diverse: astfel. M. praefectus cavalerii. Ca şi în cazul senatorilor. ci una de individuali. Claudius II. s-a statuat cã un senator nu putea fi insultat de cãtre un cavaler. obligatorii în principiu. înlocuindu-i treptat pe liberţii imperiali de la conducerea birourilor cancelariei (începând cu Domitian şi Traian). trecenarii (300. Cei mai capabili treceau în sistemul administrativ.. se statueazã simbolurile ce tribunus cohortis. Astfel. în cursul cãreia principele inspecta praefectus alae. apare o rupturã în http://www. Philippus. I. Henderson. LIV.000 de sesterţi). ierarhizarea în funcţie de salarii: astfel. de la Septimius conformitate cu Cicero. ecvestru. "cavalerii". negotiatores (negustori). uir eminentissimus (praefectus praetorio. Aurelianus. Creşterea rolului ordinului ecvestru se manifestã cu precãdere în cadrul crizei secolului al III-lea. cel mult. equites). Septimius Severus înlocuieşte comites de rang senatorial din statul major cu cavaleri.unibuc. Din punct de vedere juridic. prin accederea în administraţia imperialã. 2. În timpul lui Vespasian. Vesp. În epoca imperialã. procurator de rang inferior). nu erau o aristocraţie prin naştere. membri ai primelor centurii de iudices (purtãtori ai inelului de aur.

Caecilii Metelli.. care militau pentru funcţionarea statului în cadrele tradiţionale. Numiţi boni. acelaşi timp. Uzanţa termenului de optimates. Lutatii Catulii. mai mult sau mai puţin virulent. care îndepãrteazã demersul istoric de spaţiul roman. care. în armata romanã. importanţa ordinului ca o categorie socialã distinctã scade. cel mai adesea desemnate prin termenii de factio sau pars.. cu mijloace pragmatice. O. librarii. © F. Tac. Livii Drusi. Porcii Catones. B. optiones. de aceea ele trec drept latura conservatoare a forţelor politice. începând cu epoca Gracchilor. încã din secolul XIX. Foarte direct spus. cu rare excepţii. cu o micã elitã ce avea acces la putere. optimaţii şi popularii nu sunt partide politice.ro/eBooks/istorie/olariu/o. Comments to: Cristian OLARIU . Lucrãrile de specialitate atrag atenţia.). îşi disputã puterea politicã. comenzile militare şi guvernãmintele asociate au fost acordate. 60).). În cadrul lor activau liberţi şi sclavi imperiali.Untitled Document Page 3 of 4 Untitled Document Page 4 of 4 cadrul ordinului. cunoscuţi în texte sub denumirea de apparitores. În secolul I a.). în epoca republicanã târzie.htm 2/27/05 http://www. sclavi şi liberţi imperiali. officium (lat. 12. sau mai noi pãtrunşii pe scena politicã. Chr. Universitatea din Bucuresti 2003. Persoanele care alcãtuiesc astfel de birouri înlocuiau pe analogii lor republicani. a cãror organizare şi structurã este obedientã mizei cuceririi puterii politice. Licinii. Diferite tipuri de officia au fost organizate de cãtre Claudius I. Cornelii. etc.numitul curent politic republican. alternându-se discursul.Web design§Text editor: Monica CIUCIU optimates (lat. the indication of the website address and the web page. sã se cunoascã officia militare conduse de simpli soldaţi sau de gradaţi (cornicularii.Last update: April. mai târziu. cel care va sfârşi prin a fi identificat cu aşa. şi clienţilor acestora. ci doar Reforma lui Gallienus din 262. Prin aceastã reformã. pentru ca în perioada Principatului. Analiza celor douã grupuri politice pleacã de la informaţiile surselor ce disting o scindare a poporului roman. birou militar dar si statul major care asigura administraţia curentã în provincii şi care cuprinde militari detaşaţi. Pompeii). toate cu caracter administrativ. C. O. apoi reorganizate de Hadrian. dintre aceastã terminologie şi realitãţi contemporane. Aemilii. Domitii Pentru Imperiul târziu.unibuc. a avut un rol deosebit de important în promovarea cavalerilor ca factor de putere. iar în timpul tetrarhiei. vârfurile de expresie politicã ale acestei grupãri au fost. alãturi de populares. Ann.ro/eBooks/istorie/olariu/o. Aceste birouri erau ataşate guvernatorului. în http://www. printre alţii. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. adicã a unui dialog politic cu poporul realizat prin Senat şi magistraturi în formula lor republicanã. All rights reserved.. ei strâng în rândurile lor atât familii vechi patriciene (Claudii. este asociatã grupurilor senatoriale.unibuc. Ahenobarbii. în douã pãrţi (Sall. Cato Minor.e University of Bucharest. respectiv ocuparea magistraturilor.htm 2/27/05 49 / 78 . Sylla şi.. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. restul cãzând la nivelul ordinului decurional. numãrul lor a crescut considerabil. Metodele de exprimare publicã ale catonismului sunt puternic adaptate la cele populare. Valerii) cât şi familii plebeiene (Mucii Scaevolae. în accepţie modernã. grupare politicã de la finele Republicii. except for short quotations with C. împãrţirea societãţii având la bazã alte criterii. grupãri formate prin relaţii de amiciţie şi clientelã. manevre politice uzuale sau chiar violenţa. asupra alãturãrii nefondate şi periculoase. aceştia nu mai intrau în ordinul senatorial. 2003 . cavalerilor. Epistulae ad Caesarem senem de republica.

29). Chr. 40). Luceres. ca şi cel de Augustus.. pentru reprimarea conjuraţiei lui Catilina. în epoca regalã. Acesta era un titlu onorific primit de împãrat în anul 2 a. Patricii. Quintilii.htm 2/27/05 http://www.. cu excepţia lui Tiberius. Astfel. III. Liv..).B. 30. 5. un interrex nu putea fi decât un patrician. Acest titlu conferea un prestigiu imens.. asupra persoanei imperiale (cazul lui Datianus).unibuc. cu tradiţia romanã. În calitate de pater patriae. consul în 335 (Zos. repartizaţi în gentes. XLIV. Ramnes. calitatea de princeps senatus va fi exercitatã. nobilimea patricianã romanã se va apropia de cea plebeeanã. De la iulio-claudieni. consul în 334. Pe lângã aerarium Saturni şi tezaurul imperial (fiscus). Tradiţia vorbeşte de 3 ramuri patriciene: Tities. ca modalitate de a le satisface orgoliul. ginţile plebeene. totuşi. patricienii reprezentau doar cetãţenii ce se revendicau din aceste ginţi fondatoare. 4. Instituţiile specific patriciene erau: regalitatea.). dar acest titlu practic le oprea ascensiunea spre puterea realã. acest patrimonium s-a îmbogãţit permanent de la împãrat la împãrat (de exemplu. documentele din perioada Principatului fac cunoscutã existenţa patrimoniului. aveau influenţã. I. caz extrem de rar în practicã. se plasa în câmpul autoritãţii patriciene. tezaur ce centraliza veniturile ereditare şi personale ale împãratului. deţinerea acelei auctoritas Senatus. primii cunoscuţi cu acest titlu fiind Optatus. Aug.). "pãrinte al patriei". sau Petronius. poporul roman cu cetãţenie deplinã. socrul lui Valens. rex sacrorum. împãrţitã în trei triburi. prin care se ratificau rezoluţiile aparţinând poporului. Otho şi Vitellius.ro/eBooks/istorie/olariu/p. Chr. Galba. eventual cu titlu personal. Caes. 4. prin sechestrãri şi testamente. 1447). fiind conferit eventualilor competitori la puterea imperialã. Salutius Secundus. dar şi juridic şi religios). Pentru epoca imperialã. Carm. C. sub protecţia sa "pãrinteascã". ceea ce denotã importanţa acordatã acestui titlu. Augustus era vãzut ca protectorul poporului roman (Horat. Este menţionat începând cu domnia lui Claudius I. Existã. mai ales. Manlia. Patres acopereau descendenţii vechilor cetãţeni sau quirites.. II. dupã ce iniţial l-a refuzat. dar fãrã a avea vreo valoare efectivã. şi Senatul. pânã la finele Republicii. ocuparea unor magistraturi religioase (flaminii majori. V. cãrora li se adaugã noi familii prin cooptare.). Augustus l-a acceptat în 2 a. Caesar (Cassius Dio.. bunurile moştenite mergeau la http://www. referitor la Camillus). Iulii. doar de senatorii patricieni ai celor mai vechi familii: Aemilia. dar în acelaşi timp de a-i transforma în persoane inofensive din punct de vedere politic. şi Iulius Constantius. prin adoptio sau adrogatio (transitio ad plebem). le separau de cealaltã entitate civicã a poporului roman. un patrician putea deveni plebeu.. F. patrimonium Caesaris (lat. ale cãror tradiţii religioase. care reunea totalitatea şefilor sau a reprezentanţilor acestor familii. fiind golit de putere realã. Geganii.ro/eBooks/istorie/olariu/p. Curiati. "tezaurul personal imperial". Fabia. Ceea ce se numeşte patrimonium în secolul al II-lea este acelaşi tezaur care aparţinuse cu titlu privat lui Augustus. Valerius Messala a fost cel ce a propus decretul senatorial prin care lui Augustus i s-a conferit titlul de pater patriae (Suet. o demarcaţie între cele douã categorii. fãcând din împãrat un nou Romulus (Tit. Servilii şi ginta Claudiilor (Tit. 2. Datianus (în timpul lui Constantius II şi Valens). competenţe privilegiate în plan politic şi juridic. mai multor personaje: Cicero. Pater patriae era în relaţie. Titlul a fost asumat de aproape toţi împãraţii. patres-patricii (lat). O. Acest tezaur se deosebea de res priuata. 49.. C. Valeria. casierie care totaliza veniturile curţii imperiale.. Liv. pater patriae (lat. 1f. 6 ginţi albane: Cloelii. Claudia. şi care pare sã fi fost în fapt o subdiviziune a fiscului.. Ca urmare a evoluţiei exerciţiului public (politic. îl regãsim în titulatura oficialã a împãratului.unibuc. asistãm la confuzia tot mai mare între tezaurul privat şi banii administraţi de principe în numele Republicii. când un particular fãcea un testament în favoarea împãratului. desemnau. Hal. patricii sunt cunoscuţi: Taurus în timpul lui Constantius al II-lea. întregul imperiu i-a devenit aproape client. În Imperiul târziu.Untitled Document Page 1 of 19 Untitled Document Page 2 of 19 P cu deosebire dupã adoptarea legii Hortensia (287/ 286 a.htm 2/27/05 50 / 78 .. adunarea curiatã. în epoca republicanã. a fost conferit anterior. Chr. sub denumirea de patrimonium Caesaris (Dessau. În decursul secolului al IVlea. Dion. Chr. 58. În epoca republicanã. ILS. O. 7.). Constantinus I a creat la sfârşitul domniei sale titlul de patricius. ca "pãrinţi ai Augusti-lor". cele douã colegii de Salieni) era accesibilã numai patricienilor. Când Augustus a luat acest titlu.. Suet. 85). în 63 a. 4.

8. Ad Fam. În plan civil-public. libert al lui Pompei. în ceea ce priveşte reprezentanţa în justiţie. 2. 5. Relaţiile patronal-clientelare sunt de tip contractual. De Orat. De Off. între douã state (cazul Romei şi al statelor numite clientelare). senatorii şi cavalerii devin astfel intermediari între împãrat şi protejaţii lor.htm 2/27/05 http://www. 2. Serviciile aduse reciproc intrau în logica darului şi contradarului. la rãscumpãrarea lui. Pro Rosc. în vreme ce aduocatus are strict obligaţii profesionale. Patronajul funcţioneazã la mai multe niveluri: la nivel individual. 2. unde esenţialã este relaţia între douã persoane. 4. uneori chiar sã-şi manifeste obedienţa prin vãrsarea de lacrimi. Patronul îl recomanda pe client pentru a-i creşte dignitas. şi doar moartea patronului şi a descendenţilor sãi îl elibera de aceastã legãturã. Pro Syll. Relaţia îl obliga la diverse servicii de naturã patronus (lat. 17. Pro Balbo. În sfârşit. nu puteau fi martori în proces de partea adversã. care. în schimbul susţinerii sale publice. (Pentru diferenţa între patron şi aduocatus: în Asconius. 1. În acest sens. Cat. fiul libertului avea o libertate deplinã. trebuie sã contribuie la achitarea datoriilor şi amenzilor patronului. 21. 17. În schimb. o relaţie similarã exista între stãpân şi sclavul eliberat (libertus). Din punct de vedere juridic. patronul şi clientul. noul cetãţean prelua gentiliciul protectorului care-i obţinuse naturalizarea. se folosea sistemul recomandãrilor oficiale (suffragia) pentru promovarea protejaţilor. protector al unui client (v. patronul intervine obligatoriu spre apãrarea în justiţie a clientului sãu..unibuc.. dar de un statut inferior. Pe de altã parte. nobilul ca patronus avea asupra clientului o responsabilitate "paternã". 1. de vedere juridic ca o persoanã patricularã (patronul) sã uzurpe autoritatea statului roman în diferite regiuni. Man. 14. 5. dignitas avea un rol deosebit de provincii.. Cic. Min. Pro Cluent.ro/eBooks/istorie/olariu/p. nu puteau vota unul împotriva altuia.. cel puţin în ceea ce priveşte relaţiile juridice nu este acceptatã plata unei sume de bani care ar consuma relaţia de dependenţã prin epuizarea ei. în sensul cunoscut astãzi.. 2. 19. relaţiile patronale pot avea loc cetãţenia cu titlu personal. sau colectivitãţi. Demetrius. De Orat.). 1.htm 2/27/05 51 / 78 . termen ce nu cuprindea doar membrii individuali ai familiei. Liberţii deveneau dupã eliberare clienţi ai foştilor stãpâni. în perioada Imperiului târziu ajungându-se la situaţia aberantã din punct C. Pro Cluent. Topica. prin care îi acorda clientului protecţie personalã.unibuc. Toate categoriile de 1. 30. liberţii şi descendenţii masculini ai unui ascendent în viaţã. 7. o oarecare confuzie între patronus şi aduocatus. 10). între douã persoane de statut inegal. O. Sistemul patronatului nu este caracteristic numai societãţii romane. El datora patronului reuerentia. Prin patronat juridic. Topica. 36. 1.. Aşadar. Mecanismul sistemului clientelar: Clientul era într-o relaţie de loialitate (fides) cu patronul sãu. http://www. patronatul este practic baza sociologicã a imperiului roman. În structurile superioare În sens mai larg.... Relaţia între patron-client era o relaţie asimetricã. pentru patron şi advocatus: Pro Quint. 40. Evoluţia juridicã de la sfârşitul Republicii admitea. 14. şi-i dãdea un lot de pãmânt. cele douã pãrţi nu se puteau acuza reciproc în instanţã. astfel beneficiind de relaţiile clientelare care se creau. 13. 29. ci şi sclavii. De altfel. se înţelege un ansamblu de conduite şi norme comportamentale ce intervin în timpul judecãrii diferitelor procese şi care implicã relaţii de clientelã.). iar clienţii nu erau doar sclavi eliberaţi. În relaţia patron-client. Libertul rãmânea în familie şi dupã eliberarea sa. 40. Pro Leg. Pro Muren. a fost tratat ca un senator de frunte în Siria: Plut. 1. important. 74. Ei puteau câştiga influenţã politicã şi putere nu numai prin bogãţia lor. Aceastã comunitate poate varia ca dimensiuni. Un alt important domeniu în care se manifestau relaţiile patronal-clientelare era cel al vieţii politice. 1 ff. ci şi prin legãturile lor cu patroni puternici (de exemplu.. Mai des ale societãţii.Untitled Document Page 3 of 19 Untitled Document Page 4 of 19 patrimonium). la concurenţã cu sclavii şi liberţii imperiali. Când primea calitate de client). pot exista relaţii de patronat..ro/eBooks/istorie/olariu/p. Patronul este oarecum stãpânul clientului. cu honestiores puteau furniza patroni. preluând numele de familie al patronului. însã. clientul este relativ obligat sã îngenunchieze în faţa patronului. Romanii au adus aproape de perfecţiune acest sistem (numit şi sistem clientelar). între o persoanã (patronul) şi o comunitate (ce acţioneazã în Un alt aspect al sistemului clientelar este dobândirea cetãţeniei folosindu-se acest sistem... la completarea dotei fiicei acestuia. societatea romanã a cunoscut familia. se pare cã mulţi stãpâni au cumpãrat sclavi cu intenţia de a-i elibera dupã o anumitã perioadã. dar cutuma socialã îl menţinea în orbita familiei patronului.. nu pentru interes material. la un nivel superior. Acest ascendent exercita asupra membrilor familiei patria potestas. ci puteau fi şi indivizi de condiţie o creştere a manifestãrii lor în special în perioadele electorale sau în cele de distribuţie a competenţelor din liberã. dar aici şi-a gãsit afirmarea cea mai evidentã. cliens) în justiţie sau în viaţa civilã. 2. economicã şi ideologicã (operae şi obsequium).

locuitor al unui stat aflat în relaţii de alianţã cu Roma. o adevãratã "etichetã a puterii".). Cele douã extreme între care se gãseau statele clientelare erau Armenia maior. împãratul.unibuc. avea plebea Romei în grijã. Patronii erau aleşi dintre senatori şi cavaleri. afişarea ei semnificând nivelul de dignitas la care ajunsese patronul. sub "pãrinteasca" protecţie a lui Octavian. spre Împãratul pare sã fi fost moştenitorul principal al acestor reţele clientelare. Illyricum. Canusium avea 39 de patroni (31 senatori şi 8 cavaleri). MacMullen. au devenit o tarã a societãţii epocii imperiale. În cadrul acestor relaţii. extraneus. ceea ce implica raporturi care excludeau În cadrul procesului de expansiune din epoca republicanã. C. conubii). Apare în acest context magistratura de patronus al oraşului. Prima desemnare ca peregrini este amintitã în asociere cu latinii şi aliaţii italici. Respectivii patroni nu trebuiau sã aibã vreo misiune oficialã în provincia respectivã. ca reprezentant individual al statului..htm 2/27/05 52 / 78 .Untitled Document Page 5 of 19 Untitled Document Page 6 of 19 însã adopta numele (şi în general. urmând sã apere interesele oraşului "client". unde avantajul elitelor (centrale şi locale). Syria. Patronatul. orice strãin. B. fãrã ca acest statut sã fie extins şi asupra cetãţilor din aceste zone geografice care nu întreţineau nici un raport cu poporul roman. ca în Syria. Pe de altã parte. R. ce tinde sã înglobeze locuitorii imperiului. cadrul unui municipiu.htm 2/27/05 http://www. întreaga populaţie italicã a intrat practic în clientela lui Octavian. din bronz.unibuc. de cãtre Senatul municipal. cetãţeni romani sau peregrini. ca magistrat suprem. reţeaua de relaţii astfel construitã era foarte greu de spart (cf. tinde sã se erijeze în patron al colectivitãţilor din jurul imperiului. ci doar cognomenul urmat de numele tatãlui la genitiv. condiţie (mai ales) senatorialã de la Roma şi colectivitãţile provinciale. În aceste statului. în 223. Cetãţenia individualã era dobânditã datoritã unei definitivã în secolul al V-lea. nu are tria nomina (aserţiune general valabilã în epoca republicanã. nepotismul şi corupţia în vinderea de suffragia... Prin preluarea acestui titlu. şi practic a introdus-o în clientela sa. când Octavian şi-a asumat titlul de pater patriae. Aceastã personalizare a puterii îşi va gãsi expresia F. Peregrinul. şi se poate dobândi colectiv (prin încorporarea cetãţii respective în cadrul statului roman) sau individual (prin pierderea cetãţeniei romane ca urmare a unui exil sau a unei deportãri). Aceastã tabula patronatus reprezenta un contract între patron şi o comunitate. Prin acest jurãmânt.ro/eBooks/istorie/olariu/p. punctul comun era superioritatea Romei. constatate în primul rând epigrafic). Astfel. de "partide". unde va primi cetãţenia romanã. peregrinus (lat. afişatã în atrium. F. în general. condiţii. Rezolvarea problemelor juridice ale peregrinilor intrã în competenţele pretoriale (ale pretorului urban sau ale pretorului peregrin dupã instituirea acestuia din urmã). În condiţiile slãbirii autoritãţii centrale. Asistãm astfel la multiplicarea contractelor de patronaj pentru oraşe: de exemplu. în acord cu modificãrile de nomenclaturã. 189). atestat la jumãtatea secolului al IV-lea în Egipt. avantajelor legate de ea. XI. deosebire de un cetãţean roman. devine legal în 415: C. împãratul devine vârful unei ierarhii de clientele suprapuse. varietatea reţelelor de relaţii descuraja formarea de blocuri politice. Pe de altã parte. prenumele) împãratului. ocazional în vremea Republicii. Un alt aspect este existenţa în casa patronului a unei tabula patronatus. Pentru statele clientelare. 24. Pasul decisiv a fost fãcut în 2 a. nu are drepturi politice. locuitorii imperiului au devenit similari clienţilor. şi care erau desemnaţi prin termeni vagi de tipul: externus. este constrâns sã presteze serviciul militar. Situaţia sa este îndeobşte reglementatã prin lex provinciae sau prin decizii de completare a acesteia. ce asigurau dobândirea cetãţeniei romane şi a Th. constituite în Italia şi ereditar. clientelele enorme ale acestora. 1991. Calitatea de peregrin se transmite Dupã eliminarea progresivã a vechilor familii senatoriale. şi principatele pãrţi integrante ale unei provincii.B. cãreia i se aplicã nuanţãri în epocile ulterioare. O.: Res gestae. Un prim pas a fost fãcut prin jurãmântul de credinţã prestat de italici lui Octavian în 32 a. Pe plan extern. 25. au dispãrut. http://www. Chr. regulat în epocã imperialã. Chr. în autonomia era comparabilã cu cea a oraşelor favorizate. reprezenta.ro/eBooks/istorie/olariu/p. dupã regulile propriei cetãţi (urmãrindu-se statutul tatãlui chiar şi în cetãţile beneficiare de ius provincii. s-a format o reţea de clientelã între persoanele de paritatea şi reciprocitatea. dignitas avea un rol deosebit de important. onorificã. magnaţii locali preiau de facto atribuţiile recomandãri (suffragium) a unui apropiat al împãratului sau al unui înalt funcţionar provincial. fie în trupe auxiliare. 6. distribuit fie în legiuni. împãratul. Sistemul pãcii romane funcţiona în unde autoritatea romanã era pur nominalã.

Chr. Flora etc. accesul la magistraturile superioare. într-o primã epocã..). 6. lex Hortensia-287/ 286 a. II. împreunã cu mai vechea nobilime patricianã. Alfoldi. ILS. 3 flamini majori (pentru Iupiter. împãraţii creştini pãstreazã acest titlu. colegiul pontifilor cuprindea 16 pontifi: un rex sacrorum. fixa calendarul. Theodosius I este însã cel care s-a disociat încã de la accederea la putere de pãgânism.). Dupã Constantinus I. Chr. abia Gratian fiind cel care renunţã la el. ale cãrei coordonate cronologice este greu decelabilã la nivelul surselor.htm 2/27/05 http://www. Egalizãrile socio-materiale şi de prestigiu dintre patricieni şi plebei. consacra edificiile publice sau particulare. Ceres. care. C. cea dea doua categorie socialã a Romei care. Chr. Reprezentanţa publicã a plebei la nivel politic efectiv. Penaţii.htm 2/27/05 53 / 78 . Chr. şi pe care primul rege ar fi considerat-o. Marele Pontif veghea calendarul sãrbãtorilor religioase ale statului. O primã etapã a fost reprezentatã de cooptarea unor gentes minores. Lindsay. Dessau. dispune de proprietãţi. ca alcãtuind poporul roman (Dion. 30. Chr. refuzând de la început acest titlu (Zos. C. 1937).unibuc. preotul cultului închinat lui Iupiter. însã. este obţinutã de-a lungul unei epoci relativ extinse.Untitled Document Page 7 of 19 Untitled Document Page 8 of 19 regele Numa Pompilius. conform tradiţiei de Numa (Plut. 3 pontifi minori. juridic şi religios. Instit. iar în epocã clasicã.) care îl dubla pe rex sacrorum. pontifices (lat. IV. este de facturã procesualã. urmatã de acceptarea drepturilor electorale şi pentru plebei (A. ed. întreţinea cultul plebs (lat. era depozitarul şi cel ce interpreta dreptul religios. Gaius. în timpul cãruia existau 5 pontifi.. Chr. cãtre finele acestei perioade. numãrul pontifilor urcã la 9. Liv. au avut drept rezultat apariţia unei noi nobilimi. alãturi de patricieni. B. Hal. lex Canuleia-445 a. VI. 12 flamini minori (pentru Carmenta. practicã ce se va generaliza în epoca imperialã. 330. fiind depozitarul tradiţiei religioase a Romei. aceastã categorie are libertate personalã. cele 6 vestale şi probabil flaminii împãraţilor divinizaţi. p. abia în 238 Pupienus şi Balbinus împãrţindu-şi atribuţiile acestuia. în colegiul augurilor. patrespatricii). Pontificatul a rãmas indivizibil. ce deservesc cultul zeiţei Vesta. Mars şi Quirinus). Caesar a fost ales pontifex maximus în 63 a. O. locuitoare ale colinelor Quirinal şi Viminal. începând cu primele decenii ale Republicii. pentru 369: Gratian a avut acest titlu cât timp a trãit tatãl sãu). Nopţi attice.). prezida recrutarea vestalelor. X... Prin lex Ogulnia din 300 a. Juridic. probabil în 379 (A. Chr. pentru perioada republicanã târzie. În calitate de pontifex maximus. şi a rãmas cu acest titlu pânã la moarte (în 44 a. O. F.). primul sacerdot al colegiului pontifilor. Plut. divinitãţilor poliade (Vesta.ro/eBooks/istorie/olariu/p. când preia prerogative ale lui rex sacrorum.. elemente care marcau esenţial diferenţele între patricieni şi plebei. neavând. continuând apoi cu dobândirea unor drepturi civile. B. accesul la funcţiile sacerdotale.. 36. 7-15.133-123 a. 20. care au însoţit evoluţia societãţii republicane. La finele Republicii putea ocupa şi alte funcţii politice în stat. chiar numea preoţi. dincolo de perioada fraţilor Gracchi. dobândirea de valabilitate normativã pentru hotãrîrile adunãrilor plebeene. drepturi politice..). Numa.. şi pe Flamen Dialis. Chr. Chr. II.. I. cea mai folositã terminologie de analizã socio-politicã a republicii tardive apeleazã la conceptele de optimates şi populares.. Chr. leges Liciniae-Sextiae-367 a. 13. 10 şi urm. F. când se înfiinţeazã tribunatul plebei.. I. iar Octavianus îl primeşte începând cu anul 12 a. Integrarea organicã a plebeilor în cadrul corpului civic roman. Colegiul pontifilor era primul ca demnitate între marile colegii sacerdotale romane. împãratul era conducãtorul religios al Imperiului.. colegiul de preoţi care deţineau controlul asupra organizãrii religioase a Romei întreprinse de http://www. alege Vestalele. Pentru secolul I a.unibuc. îşi va împãrţi exerciţiul public la Roma. Rom. Gell. Festus. 3). instituit. supravegheazã disciplina sacerdotalã în ceea ce priveşte corectitudinea riturilor publice şi private.). 771. pe care le anunţã la începutul fiecãrei luni. legifera în materie religioasã judiciarã şi financiarã. 223 şi p. În afarã de câteva domenii rãmase inaccesibile plebei (v. triada capitolinã). îndeosebi consulatul. s-a realizat o mixturã socialã de o consistenţã aparte ce nu mai permite operarea cu distincţia patricieni-plebei. 16. de facturã plebee.. pontifex maximus (lat. intervenea în alegerea preoţilor. dupã tradiţie. îngloba clienţii din epoca lui Romulus (Tit.). lex Ogulnia-300 a. 8-9. De asemenea. Ca pontifex maximus.ro/eBooks/istorie/olariu/p. împãratul asigura romanilor pax deorum.

în timpul Republicii se cunosc praefecti sociorum (fiecare ala sociorum avea 6 C. prefectura pretoriului Illyrici.. http://www. cu puterea de a administra o circumscripţie. competenţa publicã a unui praefectus. praefectus annonae). Pont. 2. în 328 cea pentru Italia populares (lat. 2) administrarea juridicã a populaţiei unei cetãţi italice. Noricum şi Raetia. Asia. alimentarea oraşului şi distribuţiile de grâu (praefectus alimentorum: v. care au nivelat drumul spre instalarea Principatului. cãreia i se adãugau spre rezolvare procesele noilor cetãţeni. în 326.htm 2/27/05 http://www. al. în epocã republicanã militar. Funcţiile militare atribuite prefecţilor constau în comanda unei cohorte furnizate de o cetate aliatã. relaţii patronale (praefectus ciuilis). Rivalitãţile dintre cele douã opţiuni politice sunt concentrate la nivel personal. s. B. sau de supraveghere a intereselor. prefectura pretoriului per Illyricum. Orient. personaje ce proveneau dintre fruntaşii indigeni). ce avea în compunere cele 5 dioceze: Egipt. fãrã ca patricienii sã fie strãini de aceste idei novatoare. oraşe cu un statut inferior aceluia de municipium. În cadrul competenţelor normative existau trei zone de ingerinţã a acestora: 1) suplinirea praefectura (lat. În provincii. În Italia. Aceste prefecturi au fost create: cea orientalã.ro/eBooks/istorie/olariu/p. De la Constantinus I. F. În sfârşit. în municipiile de drept roman. de aceea în tabãra popularilor cel mai adesea sunt prezente familii plebeene. Africa.unibuc. aproape totdeauna. mai mulţi praefecti riparum pe Rin. prin voinţa poporului roman.unibuc. şi Illyricum. scoşi de sub puterea lui praefectus iure dicundo.). Rezultatul final al acestor conflicte este mãcinarea vechilor familii.. Mauretania). Pannonia. Dunãrea mijlocie. care reprenzintã curentul novator al politicii în Republica târzie. B. pr. la care se adãugau diferite sarcini de naturã fiscalã (de ex. a lipsei regelui. praefectus frumenti dandi ex s. sau a consulului. conduse de praefecti iure dicundo. în interiorul Romei. se numãrau praefectus ciuitatium în viitoarea provincie Moesia Inferior sau în Pannonia. ce cuprindea 4) Din punct de vedere militar. F. grupare politicã opusã optimaţilor. O. strângerea efectivã a impozitelor). pentru epoca imperialã. Pârghia acţiunii politice a acestei grupãri a constituit-o puterea tribunilor plebei. conducerea acestora era încredinţatã unor praefecti de rang ecvestru. ale guvernatorului. aproape ca o regulã: Marius împotriva lui Sylla. praefectus orarum maritimarum (în Bithynia. În 337.Untitled Document Page 9 of 19 Untitled Document Page 10 of 19 diocezele Dacia şi Macedonia. magistrat delegat. cetãţenia romanã (praefectus iure dicundo).htm 2/27/05 54 / 78 . constituitã dupã aceleşi criterii (v.. Alte sensuri: (praefectus Urbi). prefectura pretoriului pentru Africa dispare. prefectura Galliilor. ce avea în componenţã Britannia. 3. Conturarea acestuia se realizeazã în epoca Gracchilor şi va fi dezvoltat de Marius. de care îl legau. în Dobrogea şi pe Eufrat. de altfel. 3) completarea atribuţiilor juridice ale promagistraţilor în provincii. Hispanii. pânã când aceasta primea 1.). Atribuţiile unui prefect puteau fi civile.). în 333 Africa şi Gallia. juridice şi militare. care puteau contesta hotãrîrile senatoriale. care ţinea fie de domeniul juridic-civil. suplinirea puterii juridice a magistraţilor locali era încredinţatã unor prefecţi municipali (praefecti municipales). optimates). fie de cel juridicã. (v. în timpul persecuţiilor. prefecturile reprezentau zone incomplet sau indirect supuse autoritãţilor provinciale romane (uneori constituiau comandamente militare speciale). Hispania şi Mauritania. c. praefectus (lat. v. anihilarea capacitãtii de opoziţie a nobilimii romane. Dalmaţia. şi apoi de Caesar. şi praefectus). care încearcã sã se impunã în faţa Senatului. în competiţia sa contra lui Sylla. Caesar contra lui Pompeius Magnus. pentru epoca regalã. În domeniul administraţiei civile prefecţii supravegheau tezaurul statului (praefectus aerarii Saturni sau aerarii militaris). circulaţia în interiorul oraşului (praefectus uehiculorum). mai ales financiare.ro/eBooks/istorie/olariu/p. contingent ataşat legiunilor (praefecti cohortis. Italiae et Africae. imperiul a fost împãrţit în prefecturi: prefectura pretoriului per Orientem. Galliile. Printre aceşti praefecti. Thracia. ce cuprindea Italia.

într-o primã fazã. iar cãtre sfârşitul domniei sale. şi care cunoscut a fost C. De la Marcus Aurelius. O.. iar în fruntea legiunilor din Egipt era un praefectus Aegypti. 8995 (Philae). pentru praefectus annonae. Cornelius Gallus. Claud. alimentaţiei. Turranius este atestat ca prefect al annonei în anul 14 p. cavaler roman: ILS. administrarea acestui tezaur a fost atribuitã vechilor pretori: Tac. fiecare tabãrã militarã era comandatã de un praefectus castrorum legionis.). curatores annonae. praefecti sã reprezinte ofiţeri de rang ecvestru. din nou quaestores au fost annonei la Roma. pânã la crearea unui praefectus annonae. prefecţii au înlocuit legaţii la comanda legiunilor din provincie.ro/eBooks/istorie/olariu/p. 29. 000 de sesterţi salariu). O. De la Octavianus. pentru ca. 2). direcţia tezaurului public a praefectus annonae (lat.. În timpul Republicii. C. 6. Cassius Dio.. I.). Ann. delegat provizoriu al împãratului în Egipt. praefecti erau comandanţii trupelor de magistraţi specializaţi în îndeplinirea acestor sarcini şi cu organizarea jocurilor în onoarea zeiţei Ceres. LX.unibuc. dupã fondare. XIII. XIII. v. 4. Cohortele atribuţiile lor.htm 2/27/05 http://www. Iulius Caesar a creat aediles Ceriales. Noua provincie avea un statut deosebit faţã de celelalte provincii. (Tac. dintre care 3 erau ofiţeri romani). funcţie creatã de Augustus cãtre sfârşitul domniei sale. Prefectul annonei avea jurisdicţie civilã şi criminalã determinatã prima treaptã a carierei ecvestre. promovat dintre centurioni).. de rang ecvestru (Cassius Dio. C.. funcţie ce apare în timpul lui Augustus. drept special de poliţie asupra corporaţiilor ce aveau legãturã cu serviciul evidentã în cazul prefectului pretoriului. grâu şi alimente de primã necesitate rãspundeau edilii (aediles). trupele lui Octavianus au intrat în Alexandria. "prefectul tezaurului public". În anul 6 p. v. Ann. LV. au fost creaţi Romei erau comandate de praefectus Urbi. Sub ordinele sale se aflau centuriones annonae şi procuratores annonae în provinciile catalogate ca F. 26.. cavalerie. şi praefectus). Ann. annona. 29.). O. La Nero.). şi la Constantinopol. la http://www. a creat prefectura annonei. În armata lui Caesar. Ceea ce se remarcã însã este birocratizarea şi demilitarizarea funcţiei. Ei comandau garda Augustus a instituit apoi. 10. curatores frumenti. În cadrul unei auxilia. cu titlul de praefectus. 24. în numãr de doi. promovat din rândul centurionilor. 25.. Treptat. mai târziu constituind funcţionari speciali (praefecti frumenti dandi). Chr. asigurate de ala erau comandate de un praefectus (pânã la Claudius. 7). de limitele competenţei sale. C.ro/eBooks/istorie/olariu/p. "prefectul casei militare". fiind guvernatã de un guvernator din ordinul ecvestru. cu excepţia distribuţiilor gratuite. O.B. vigilii (praefectus uigilum). în epoca Principatului. având titlul de uir perfectissimus şi fiind de rang trecenarius (300. Tac. C. fiecare cohors şi Prefectura annonei reunea serviciile alimentãrii capitalei. numit direct de împãrat. desãrcinându-i pe aediles Ceriales de pretorianã (praefectus praetorio). În timpul lui Claudius.. în care senatorilor le era interzis sã intre.. C. de aprovizionarea Romei cu însãrcinaţi cu administrarea aerarium Saturni (Suet. Chr. pe 3 ani. Egiptului intrã în rândul trecenarilor. praefectus aerarii Saturni (lat. Conducãtor al serviciului fost încredinţatã unor praefecti aerarii.unibuc. "frumentare" (provincii însãrcinate cu aprovizionarea capitalei. praefectus Aegypti (lat. 24). prefectul reprezenta administratorii de rang pretorian (trei la numãr) ai tezaurului militar (aerarium militare)..htm 2/27/05 55 / 78 . Egiptul a fost transformat în domeniu privat imperial.Untitled Document Page 11 of 19 Untitled Document Page 12 of 19 praefecti. Primul praefectus Aegypti praefectus aerarii militaris (lat. La 1 august 30 a. apoi.. Chr. flota imperialã (praefectus classis).

militiae. prefectul annonei. praefecti consiliul imperial. în epoca imperialã. şi praefectus).000 de sesterţi). fiecare condusã de un prefect al pretoriului. pentru ca în C. praefectus alimentorum (lat. De rang trecenar (avea un salariu de 300. C. sã din Italia. 9. Chr. jurisdicţie în apel.ro/eBooks/istorie/olariu/p. de acest tezaur se ocupau quaestores sau uiri quaestorii exercitau o jurisdicţie civilã ab aerario Saturni. calitatea de prefect al pretoriului reprezintã C. vârful carierei administrative la care poate aspira o persoanã din afara familiei imperiale. dar care îşi menţine primul loc în acordatã membrilor ordinului ecvestru şi erau de rang sexagenar. Încã din epoca Principatului. iar dupã 350 sã devinã uir illustris. pentru ca în Imperiul târziu. În ierarhia prefecturilor ecvestre. La Hadrian şi Septimius Severus. pentru toate provinciile imperiale. O. putând exista unu. aflaţi sub comanda unui princeps (v. acesta a fost depãşit de cãtre prefectul pretoriului. Asistãm astfel la transformarea acestei funcţii în funcţie civilã. Treptat. doi sau trei prefecţi ai pretoriului (în mod obişnuit existau doi). încã din epoca Principatului. primul era prefectul Egiptului. "prefectul instituţiei alimentare". în secolul al II-lea. şi criminalã care s-a extins treptat şi în afara Romei (100 de mile în jurul Romei. în spatele funcţiei de prefect al pretoriului se regãseşte adesea "eminenţa cenuşie" a statului.. în secolul I p. primeşte titlul de uir eminentissimus. Numãrul lor putea varia. prefectul pretoriului a fost însãrcinat cu aprovizionarea trupelor.. prefectului pretoriului în cele douã pãrţi ale imperiului: dacã în Occident generalii (mai ales de origine barbarã) sunt realii conducãtori ai imperiului. praefectus praetorio (lat. exceptores.htm 2/27/05 56 / 78 . 12. p. ab actis. pentru Orientul roman târziu. puterea lui crescând şi mai mult dupã înfiinţarea de cãtre Constantinus I a patru prefecturi. IV. un procurator a fost însãrcinat cu administrarea sa. Senatul sã piardã direcţia şi supravegherea aerarium-ului. prefectul pretoriului fiind (pentru corespondenţã).). de la Flavieni. şi Aurel.unibuc. 20). Separarea între Orient şi Occident devine evidentã şi din punct de vedere al importanţei alimentorum sunt de rang consular. care a acordat atribuţiile lor militare magistri-lor instituţiei alimenta. şi praefectus). Prefectul pretoriului avea în subordine un numeros personal administrativ. p. atribuţiile lor au crescut: au primit comanda tuturor trupelor http://www. prefectura pretoriului era o funcţie pur militarã. O. subadiuvae (funcţionari).htm 2/27/05 http://www. de la Marcus Aurelius. funcţia sã-şi menţinã importanţa. comandant de rang ecvestru. şi asigurau administraţia alimentarã a Italiei (v.ro/eBooks/istorie/olariu/p. De la Nero. mai e menţionat şi ca procurator ad alimenta. având ca principali subordonaţi praefecti aerarii (SHA. între care se numãrau consiliarius. De la Marcus Aurelius la Macrinus. aparã 2 praefecti. împreunã cu împãratul. iar pentru Orient. Prefectul pretoriului punea în inferioritate. singulares cohortelor pretoriene. responsabil cu securitatea principelui şi ordinea publicã. La început. conducãtor al unuia dintre districtele S-a încercat limitarea puterii lor de cãtre Constantinus I.Untitled Document Page 13 of 19 Untitled Document Page 14 of 19 Vespasian 2 dintre pretorii în exerciţiu se ocupau de acest tezaur (Tac.). prefectura pretoriului devine vârful carierei ecvestre. Hist. O. 9). pe (iniţial) cel mai important membru al consiliului imperial. rolul lor politic a crescut: ei prezidau consiliul imperial în absenţa împãratului. regendarius. pentru ca de la Traian. al adiutor. commentariensis. şi avea în grijã annona militarã. Imperiul Târziu sã intre în ordinul clarissimilor. de la Septimius Severus). numerarii. Aceastã funcţie a fost înfiinţatã de Traian. pentru ca în secolul al III-lea. "prefectul pretoriului".unibuc..

În ierarhia prefecturilor ecvestre. sub influenţa orientalã. De multe ori. prefectul vigililor era cel mai mic în grad. când un eunuc (Eutropius. Chr. fiecare a 1200 de oameni. Consulii puteau numi un praefectus Urbi pentru a-i înlocui şi îndeplini atribuţiile pentru perioada când lipseau din Roma. însãrcinat la început cu stingerea incendiilor şi asigurarea ordinii pe strãzi în timpul nopţii. aceşti praepositi erau eunuci fãrã excepţie. asistãm la crearea de adevãrate coaliţii politice. dar a demisionat dupã câteva zile iar în 16 a. Rolul lor variazã în funcţie de personalitatea celor implicaţi. era prefect al poliţiei Romei imperiale. plecat în Occident.000 de sesterţi. funcţionar din ordinul ecvestru. jurisdicţie civilã. organizarea jocurilor. mai târziu. a fost instituitã prefectura vigililor.ro/eBooks/istorie/olariu/p. pe o razã de circa 100 de mile. prefectul vigililor era comandantul poliţiei la Roma. LV. O. devenind astfel vârful carierei senatoriale (cursus honorum) în epoca imperialã. 4 f.unibuc. Chr. Apogeul influenţei unui eunuc asupra persoanei imperiale este reprezentat de anul 400. PIR2. şi salariu de 300. datând din ultimii ani ai Republicii. recunoscându-i-se (şi din acest punct de vedere) calitatea de a doua capitalã imperialã. guvernator al Romei sau. prefectura urbanã era mai puţin importantã decât prefectura pretoriului. D. http://www. de preferinţã consular. Barnes. În 6 p. locul acestora era preluat de un praefectus pro duouiris. c. LIV. 289). T. apare şi prefectura urbanã a acestui oraş. Uneori era numit şi praefectus ciuitatis sau. iar din secolul al III-lea.. Dupã cum se observã mai sus. "prefectul oraşului Roma".Untitled Document Page 15 of 19 Untitled Document Page 16 of 19 C. apoi la Constantinopol (din secolul al IV-lea).htm 2/27/05 http://www. Messala a fost numit praefectus Urbi. 26. C. În aceeaşi ordine de idei. Praepositus sacri cubiculi a devenit unul dintre demnitarii cei mai înalţi şi mai influenţi. Aceastã funcţie a fost creatã fie de cãtre Diocleţian (cf.unibuc. Ca atribuţii. se întindea asupra Romei şi Italiei. În lipsa magistraţilor supremi duo (quoattuor) uiri din oraş. a primit titlul de uir perfectissimus. aceastã magistraturã a avut un caracter temporar. reglementarea circulaţiei. Era ales dintre senatori.htm 2/27/05 57 / 78 . ce vizeazã înlãturarea influenţei acestui personaj asupra împãratului. 11 (cu dificultãţi de datare. ulterior. Piganiol. 6). prin care deţinãtorul acestei funcţii era însãrcinat cu poliţia nocturnã şi paza incendiilor. Chr. 1981..). 19. 1947. de asemenea. "prefect în locul duovirilor". Chr. praepositus sacri cubiculi în Orient) a Accederea la prefectura urbanã avea loc dupã circa 5-10 ani de la proconsulatul Africii sau Asiei. fie de cãtre Constantinus I ( A. În timpul Imperiului. al Constantinopolelui. 64-65). din secolul al II-lea p. praefectus iure dicundo. O. 256). avea comanda cohortelor urbane. praefectus pro duouiris (lat. sau de membri ai familiei imperiale. dupã un interval nedeterminat: Tac. Succesorul lui Taurus a fost L.. praepositus sacri cubiculi (lat. Ann. care la sfârşitul secolului I.). În aceastã calitate. Calpurnius Piso. fiind însã superioarã în demnitate. eunuc ce în perioada Imperiului târziu coordona ansamblul serviciilor ce ţineau de viaţa privatã a împãratului. a devenit un personaj cheie în influenţarea pe cale neoficialã a deciziilor de stat. Odatã cu fondarea Constantinopolelui de cãtre Constantinus I.ro/eBooks/istorie/olariu/p.)... şi Cassius Dio. Statilius Taurus a fost numit praefectus Urbi (Cassius Dio. avea sub comandã 7 cohorte de vigili.). atribuţii judiciare legate de competenţa sa (v. cf. "prefectul vigililor". avea ca misiuni supravegherea asociaţiilor. În 26 a. O. fiind şi membru în consiliul imperial. praefectus uigilum (lat. C. iniţial. cristalizatã la sfârşitul secolului I p. uigili) praefectus Urbi (lat. recrutaţi din rândul sclavilor şi liberţilor (v. în absenţa lui Octavian. VI. El comanda miliţia localã. Chr..). având misiunea de a asigura liniştea în Roma şi pe un teritoriu în jurul ei. formatã din 7 cohorte de vigili. Datoritã proximitãţii sale faţã de persoana imperialã. avea jurisdicţie criminalã. având. instituţia a cãpãtat un caracter permanent. în cazul în care avea şi atribuţii juridice. praefectus Urbi transformându-se în funcţionar imperial.

pentru cã nu sunt persoane "complete". VIII. XIII. 15). Nopţi attice. 47. 50. în practicã. la vârsta de circa 29 de ani. De ling. Chr. Chr. III.. urma dupã vigintivir. o categorie aparte a clasei politice romane târzii.. provinciali au imperium militar (în teorie. primeşte imperium printr-o lex curiata (Tit. Gell. Numãrul p. în timpul triumvirilor. 3. Gell. de a convoca şi prezida comiţiile. Pat.ro/eBooks/istorie/olariu/p. 11.. acoperindu-se. serviciul uşierilor (compus din decuriones şi silentiarii). aceştia din urmã deţin o poziţie superioarã). supravegherea judecãtoreascã intra în sfera competenţelor consulare. în cadrul efortului sãu de redefinire politicã şi administrativã a statului Personalul domestic imperial din subordinea sa cuprindea: serviciul apartamentelor imperiale. ulterior ca fiind alcãtuit din Roma şi provincii). uneori la câteva zile. registrul administrativ din acel timp. doi pentru cele douã Spanii. 9. Liv. C.. în cazul prezenţei simultane pe câmpul de luptã a trupelor comandate 367 a. amintit şi în perioadã regalã dar ale cãrui (este vorba de putinţa de a convoca Senatul. fãrã ca el însuşi sã intervinã activ în derularea proceselor. existau nu mai puţin de 67. grija p. îndeplinesc anumite sarcini religioase (stabilirea unor sãrbãtori. dacã aceştia pãrãsesc Roma în fruntea legiunilor praetor (lat. o parte din atribuţiile acestora. p..Untitled Document Page 17 of 19 Untitled Document Page 18 of 19 devenit consul pentru partea orientalã a imperiului. restabileşte numãrul p.. serviciul general al palatului. Din 212 a. la opt (Suet. personaj care "precede". p. VI. 3. XLV. II. este considerat militar şi administrativ ca un coleg mai mic al consulilor (collega minorA. este ajutat pentru problemele juridice ale aliaţilor de un praetor peregrinus (praetor qui inter peregrinos ius dicit. Comportamentul lor este vãzut de ceilalţi ca unul tipic feminin. pentru Sardinia şi Sicilia iar din 197 a.. participã ca rang. 198. din Eunucii reprezintã. alãturi de şefii barbari. serviciul reşedinţelor imperiale (în subordinea unui comes domorum). fãrã a trezi suspiciuni şi implicit.. principali (urban şi peregrin) imediat dupã alegerea lor. Dacã pânã în 367 a. 15). 43. 55. întocmirea listelor de juraţi. De leg. 41. 14. serviciul garderobei (comandat de comes sacrae uestis). iar puterea sa (ca magistrat superior beneficiazã de investirea cu imperium) este una secundarã puterii consulare (A. Nopţi attice. pe care. Chr. App. 3. jurisdicţia civilã în interiorul Romei. iar competenţele sale se repartizeazã prin tragere la sorţi. din partea poporului roman. apoi a decât cele deja fixate). în 38 a.16). 7. 5. V. 4. iniţial în aceeaşi zi. 1289). hotãrînd ca. sub comanda lui primicerius sacri cubiculi. O. pentru delegarea sarcinilor celor doi p. atribuţii pretoriene se asociazã spaţiului juridic al Romei (conceput. 15. anuali.. XLIII. de altfel. de a comanda trupe. cu acordul competenţe sunt mai clare pentru epoca republicanã (Varro. Din 242 a.CIL. urban intra organizarea jocurilor în cinstea lui Apollo (Ludi Apollinares) şi a jocurilor secundare. sã poatã ocupa promagistraturile a opt provincii. nu se poate opune consulilor.. Cic. Priviţi cu dispreţ de ceilalţi. 32. organizeazã sacrificii în ara maxima (Varro. imediat dupã exercitarea timp de un an a acestor funcţii judiciare. Pânã în epoca syllanianã existau şase p. apoi la 14 şi 16. Pe de altã parte. şi a celor conduse de consuli.. III. 2. Liv. Accesul la la frumentationes (distribuţii de grâu.htm 2/27/05 58 / 78 . În Senatului. XL. 8). 9. 3. lat. în timpul anului. de a recruta. p. Augustus. 80. în timpul imperiului. 77). Plin. caz unic în istoria antichitãţii. P. Doar http://www. 59. 3. Chr. începând cu noul sãu demers organizatoric. tocmai aceastã "anormalitate" le permite accesul în proximitatea femeilor casei imperiale. astfel. inferior acestora în oraş a consulilor pot îndeplini.. altele magistratura superioarã a preturei se face pe baza votului comiţiilor centuriate. moment interpretat ca o mãsurã de recuperare parţialã a prestigiului vechilor patricieni. având obligativitatea rãmânerii în provincie pânã la sosirea succesorului sãu. acel moment. supraveghea organizarea proceselor la Roma. Caes. cele mai frecvente fiind de ambiţie nemãsuratã şi avariţie. iar a doua etapã.htm 2/27/05 http://www. XII. VII. aflat în subordinea lui castrensis sacri cubiculi. din punct de vedere organizatoric. va fi crescut de Caesar la 10.). 54). soldaţii. care fuseserã obligaţi sã cedeze plebeilor unul din posturile consulare. care "merge înainte". Chr. de un p. 35.unibuc. 8. Chr. 1. are doi lictori în Roma şi şase în provincii. consulilor le sunt limitate prerogativele în domeniul normativ. Nopţi attice. dupã alegerea consulilor. BC.. în doua zi. se adaugã consulilor ca un coleg permanent (Tit. Chr. Alãturi de atribuţiile juridice. În epoca lui Cicero. alãturi de foştii doi consuli. Ad Att. În XXVII. pot numi ofiţeri moment al acestei repartiţii.ro/eBooks/istorie/olariu/p. Sursele antice abundã în acuzaţii la adresa lor.. pot avea o armatã echivalentã cu magistraţilor curuli. roman. 11). Chiar în situaţia prezenţei XLIII. XXVII. prin delegare. I. îi poate suplini. De ling. IV. lat.. P. dispune de toate însemnele calitatea lor de promagistraţi. Pan. 51.unibuc. 43). sunt adãugaţi doi p.douã legiuni şi trupe de aliaţi-. în 227 a. fiind consideraţi un rãu necesar. pentru stabilirea competenţelor din provincii. însã este mai restrânsã. Uzual p. Cic. Principalele În cursus honorum senatorial.. A. p. Sylla va ridica numãrul lor la opt (Vell.. şi i se conferã. XII. ei sunt oarecum în afara jocului politic.. nu poate numi un dictator. tragerea la sorţi se realiza în douã secundari).pânã la Sylla exista un singur cea a unui consul. accesul la diverse secrete de stat. Gell. etape: un prim moment.

33.. magistrat inferior. prin mecanismele clientelare. în 421 a. aceleaşi atribuţii ca şi cvestorii urbani. 2) cvestori militari (quaestores militares).unibuc.htm 2/27/05 http://www. De la Diocletianus p. Vegheau. Chr. la 5 decembrie pentru paralizatã. 4. urban a cvestorii urbani (şi la 1 iulie pentru cvestorii provinciali). nu au scaunul curul ci doar sella simplã cu patru picioare. era însãrcinat cu puterea executivã. scribi. XXX. Competenţele cvestoriale sunt (cel puţin dupã 267 a. a fost practic cãtre un numeros personal auxiliar: uiatores.). sunt ajutaţi în serviciul lor de Dupã reforma lui Hadrian. existând iniţial doar douã posturi asociate celor doi consuli.) stabilite. în numãr de doi. dupã mandatul sãu anual. participând la redactarea hotãrîrilor imperiale de tip senatus-consultum. Printre competenţele lor se numãrã supravegherea regiunilor Romei şi competenţe religioase. CIL I.. Deşi magistratura cvestorilor urbani era consideratã anualã. peregrin dispãruse încã di consulare (promagistraturile).. ei continuã sã prezideze quaestiones (curţile de justiţie specializate). tezaurul public (aerarium.. prezidate de un consul sau un pretor. Chr. 3) cvestori consulari (quaestores consulares). şi le acordã responsabilitatea http://www. de Senat. îi sprijineau public. Acestora li se adaugã.. Ann. deopotrivã. P.ro/eBooks/istorie/olariu/p. de mandatul cãrora este legat intrinsec. tabularius). În general un cvestor urban primeşte. Existau mai multe categorii : 1) cvestorii urbani (quaestores urbani).. distribuiţi prin tragere la sorţi în Aerarium cu autorizarea Senatului şi a poporului roman (Tit. peregrin şi p. activitatea p. preceda cu câteva sãptãmâni debutul mandatelor încetat sã-şi mai exercite şi autoritatea rãmasã. deoarece urmau sã se conformeze edictului tip fixat de împãrat. Cic.).unibuc. şi arhivele. doi cvestori plebeeni. VI. la nivel local. care. Chr. anterior datei de 5 decembrie. Deţineau imperium. Ad Att. aveau competenţe judiciare pentru procesele private (sau între popor şi un cetãţean). iar în 267 a. urban. sarcinã pe care o vor ceda ulterior unor praetores aerarii. 5) cvestori municipali (quaestores minicipales) care exercitau în oraşe. dupã ce anterior p. 22. decretum). care a codificat edictul pretorian (v. cu supravegherea afacerilor pecuniare ale statului roman. Intrarea lor în funcţie. 4) cvestori ai italicilor (quaestores italici classici). patru cvestori italici. 108). au fost însãrcinaţi cu organizarea sãrbãtorilor publice. iar în epoca republicanã de cãtre comiţiile tribute.ro/eBooks/istorie/olariu/q. efectuau instructajul trupelor consulare. 6. pânã la Sylla.Untitled Document Page 19 of 19 Untitled Document Page 1 of 3 18 dintre cei 20 de vigintiviri puteau fi aleşi ca p. patru la numãr. ale cãror competenţe sunt de aceeaşi naturã ca cele ale omologilor lor provinciali. Augustus reduce la 20 numãrul quaestori-lor (intrau în funcţie la 5 decembrie). câte unul pentru fiecare consul şi guvernator de provincie (Sicilia avea doi). cu care de altfel sunt uneori confundaţi. Liv. erau asociaţi consulilor şi exercitau simultan atribuţii juridice şi financiare. În epoca imperialã cvestorii sunt aleşi de consuli şi de împãrat. unul provincial (Tac. în numãr de doi (iar Tiberius va institui tres curatores tabularium). alte personaje decât cei doi cvestori urbani.. crainici. Chr. Apariţia cvestorilor este legatã de cea a consulilor. la origine ales probabil de cãtre consuli. atunci când consulii erau absenţi. exerciţiul practic al seviciului îi puteau menţine în posturi doi ani iar quaestura provincialã permitea rãmânerea în afara Romei pe toatã durata funcţiei. Q quaestor (lat. XI. dar şi cu serviciul de coordonare a arhivelor. însãrcinat. Cei mai importanţi erau p. şi sarcina de a fixa atribuţiile celor ce urmau sã activeze în provincii. cãruia îi revine. Nu au lictori. Din 22 a.htm 2/27/05 59 / 78 . în principal.

V. alãturi de edili şi duumviri. de multe ori se generalizeazã censul de 100 000 HS.). care vegheau la buna aplicare a Cãrţilor sybilline (culegere de texte sacre. fie pe lângã guvernatorii provinciilor quindecemuiri sacris faciundis (lat. constituţiilor imperiale (v. VI. © Universitatea din Bucuresti 2003. Printre atribuţiile lor. IV. Chr. C. 62). quaestura mai oferã doar jocuri. Millar. şi din 11 a. In coloniile romane ca şi în faciundis). de a numãrul membrilor acestui colegiu este ridicat la 10. În 369 a. patru personaje cu competenţe similare.). In cetãţile peregrine dreptul şi puterea de a strânge impozitele. şi avea rangul de uir illustris (Zos. La nivel urban. quaestorii urbani pierd gestiunea tezaurului public (aerarium Saturni). except for short quotations with the indication of the website address and the web page. pe care Claudius o substituie cu organizarea jocurilor de gladiatori. All rights reserved.. O. 2003 . îl ajuta pe împãrat la redactarea http://www.ro/eBooks/istorie/olariu/q.unibuc.htm 2/27/05 http://www. iar din 56 p.e University of Bucharest.) iar în epoca lui Sylla este modificat la 15. Comments to: Cristian OLARIU .. grija arhivelor statului. de redactarea legilor. specifice. de Tarquinius Superbus şi însãrcinat cu descifrarea municipiile provinciale existau perechi de cvestori. constitutiones). F. era responsabil al justiţiei. vânzarea prãzilor capturate în rãzboaie. avem înregistrat faptul cã cvestorii intrã în categoria funcţionarilor imperiali. sau consuli (quaestores consulum).Dion.. de asemenea. Compus iniţial din doi membri (duouiri sacris cetãţile beneficiau de aceste personaje specializate pentru serviciile financiare. conservarea senatus-consulta. Hal. aceastã atribuţie revine prefecţilor de rang pretorian. Pentru epoca imperialã. din care 5 erau patricieni şi 5. deşi în alte cetãţi se pare cã se putea coborî pâna la 30-40 000 HS. F. nu toate venite din afara Romei şi de a introduce noile rituri aferente.ro/eBooks/istorie/olariu/q. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest.plebei (Tit. 37. colegiu sacerdotal care avea misiunea de a naturaliza cultele strãine senatoriale.Last update: April. se numãrã administrarea tezaurului public. O. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. vândute lui Tarquinius de Sybilla. care conţineau diverse remedii în normelor de drept şi la funcţionarea financiarã a cetãţii respective. provincial. C.Web design§Text editor: Monica CIUCIU quaestor sacri palatii (lat. acest colegiu este înfiinţat. Pentru epoca Imperiului târziu. quaestores provinciali administreazã fondurile publice în provinciile senatoriale. B. Chr.).. ajutând în calitate de secretari fie pe lângã împãrat (quaestores Augusti). Quaestores din epoca imperialã au în grijã arhivele generale ale poporului roman. contrasemna ordonanţele imperiale.htm 2/27/05 60 / 78 . etc. Chr. B. Liv. 32. potrivit tradiţiei. 100 f. În 28 a. finanţele erau conferite unor prefecţi sau curatori aflaţi sub responsabilitatea magistraţilor locali.unibuc. Acest funcţionar avea urmãtoarele atribuţii: coordona lucrãrile consiliului imperial în calitate de membru al acestuia.. F. Alegerea dintre provinciali a celor care urmau sã ocupe funcţii publice necesita un minimum de avere. Alţii îndeplineau sarcina de funcţionari ai arhivelor imperiale. In municipiile italice existau colegii de caz de calamitãţi sau alte disfuncţionalitãţi ale relaţiei Romei cu zeii.. cvestorii se prezintã la edilitate sau tribunatul plebei. Chr. In oraşele în care nu existau magistraturi financiare 12. le veghea şi de a le repartiza intra în sarcina duumvirilor. dacã nu sunt patricieni.Untitled Document Page 2 of 3 Untitled Document Page 3 of 3 colectivã asupra pavãrii strãzilor la Roma. Dupã circa 2 ani. 1977. funcţie ce apare în timpul lui Constantinus I..

de la Constantinus I. O.ro/eBooks/istorie/olariu/r. conducãtor al acestui tezaur. C. I.). acela de a fi asociatã cu atributele sacralitãţii. doi romani care-şi exercitã competenţele alternativ cu doi sabini. Pe de altã parte. promotor al reînnoirii legislaţiei Gracchilor şi al acordãrii drepturilor cetãţeneşti depline populaţiilor italice aliate Romei (socii).htm 2/27/05 61 / 78 . prin luarea auspiciilor. În ceea ce priveşte viaţa privatã a familiilor. dreptul de viaţã şi de moarte. ambii. Th. Apare de la Diocletianus. regele poate consulta voinţa divinitãţii. roba de purpurã. pentru detalii.cel puţin teoretic. aliaţii au încercat constituirea unei entitãţi politice paralele cu cea a Romei. a ginţilor. 127-140. Senatul şi poporul roman. Veyne. Posesor de imperium. în care intervin regele ce-şi exercitã deja acest statut (de multe ori desemnarea nu pare avea loc înainte de moartea sa). descendenţi ai lui Aeneas. cel mai adesea. http://www. fãrã ca statul roman. 1 lasã sã se înţeleagã cã res priuata era o subdiviziune a fiscului. coroana de aur. sã fie o teocraţie. fiind derivat din procurator a rationibus. romane. regalitatea romanã rãmâne puternic ancoratã în mituri. legitimându-şi comanda militarã şi civilã: dreptul de declara rãzboi şi de a încheia pace. în timpul lui Diocletianus. Desemnarea unui nou rege urmeazã un scenariu complex. o electrivitate coroboratã cu eligibilitatea ca izvor de legimitate a statutului regal. v. atestat de la greacã şi de retrospectiva comandatã ideologic. competenţe care dau un aspect specific regalitãţii rãzboiul cu socii. cu titlul de rationalis summae rei. Liv. în fiecare provincie exista un reprezentant al rationalis summae rei. conducerea activitãţii religioase. Chr. pp. întemeietor al Antoninus Pius (secolul al II-lea p.ro/eBooks/istorie/olariu/r.). rex (lat.ius uitae necisque. Exprimarea exterioarã a acestor puteri este datã de sceptrul regal.. conducãtorul birourilor fiscului. iar în ND este menţionat tremenul de rationalis summarum ca desemnând totalitatea funcţionarilor ce ţin de domeniul finanţelor. socii).. 7.unibuc. instituit de Hadrian. la 23 aprilie 754 a. şi a lor cu cele arheologice). vol. pentru ca începând de la Constantinus I. sau res priuatae.o calitate de esenţã religioasã. O. tezaur ce conţinea averea personalã a împãratului. repartizarea pãmânturilor publice. Tradiţia îl plaseazã în ipostaza de conditor. conflict între romani şi aliaţii italici. sã rationalis (lat. prin fondarea coloniei Italica. C. rationalis dioceseos. Sustras dreptului comun. regele nu pare a avea nici un fel de atribuţii. deşi lacunare.). În cursul rãzboiului. rege. şapte regi. 2. conducãtor al tezaurului imperial fiscus. sau acceptate ca atare. Statutul regal (Tit. exprimatã prin privilegiul intermedierii relaţiilor dintre Senat şi popor. 17-18) conţine auctoritas. prin lex Iulia. O. Chr. Rãzboiul s-a încheiat prin acordarea cetãţeniei romane aliaţilor.htm 2/27/05 http://www. asistãm la crearea funcţiei de comes rei priuatae. C. distingându-se de fiscus doar printr-o separare Romei.unibuc. personaj care pentru istoria romanã îşi confundã existenţa cu începuturile mitice ale oraşului. Perioada regalã a Romei cuprinde. iar CI. Sursele transmit. registrele sale sunt aproape aceleaşi ca ale fiscului. în spiritul informaţiilor transmise de surse. care îl detaşeazã de patricieni. ca o consecinţã a asasinãrii tribunului M. Acest tezaur era administrat de magister rei priuatae. Chr. desfãşurat în perioada 91-89 a. pe Romulus. cvasi-magicã. ca o viziune a romanilor despre propriile începuturi. era un tezaur public. fratele geamãn al lui Remus. înlocuind o funcţie mai veche.. între ele. un interrex. II. a rationibus. 1988. aşadar. viziune contaminatã deopotrivã de analistica res priuata (lat. 539). 1976. în comparaţie cu alte state antice. şi trei regi de sorginte etruscã. şi lictorii purtãtori de fascii (în numãr de 24). apoi lex Plautia Papiria şi a consacrat transformarea Romei dintr-un oraş-stat în stat teritorial (v. avea aceleaşi privilegii ca şi fiscul. Mommsen. de comes sacrae largitionis. va fi înlocuit.). Greu de controlat prin comparaţia izvoarelor (a celor scrise. Livius Drusus. organizarea cetãţii. iar evenimentele petrecute atunci pot fi cel mult presupuse.Untitled Document Page 1 of 5 Untitled Document Page 2 of 5 R contabilã (P.

Marte. va guverna sub numele de Tarquinius acestor înformaţii este pe bunã dreptate pusã la îndoialã de critica de specialitate.Ludi finele republicii vor toci într-atât aceastã "vigilenţã" încât manifestãrile monarhice ajung o obişnuinţã Romani sau Magni. etrusce şi greceşti. Puterea regalã nu dispare. Collina (pe colinele Viminal şi Quirinal). confruntãrii cu triburile sabine (concentratã legendar în episodul rãpirii sabinelor şi cãsãtoria acestora cu comitia). încheind trecere de la conducerea monarhicã la conducerea prin magistraturi. cel cãruia i se atribuie organizarea bazelor sacre iar zidul de incintã al oraşului. alãturi de mai vechea componentã a rudeniei. Urmaşul lui. şi este conceputã odatã cu afirmarea militarã a Romei. interrex. V. care va rãmâne constantã a popoarelor indoeuropene ce-şi structureazã politic (compartiment care pentru spaţiul roman este în istorie ca o personificare a abuzului monarhic. Capitoliul deţine un rol prin excelenţã sacru. Palatina (cuprinzând Palatinul şi Velia). Gruparea acestora în funcţie de posibilitatea de echipare. pentru o scurtã duratã va conduce cetatea celor şapte coline. va trece în istorie drept o epocã unificatoare a diferitelor delegatã în mâinile unui singur personaj dacã timpurile o cer. Liv. Romulus îi succede sabinul Numa.ro/eBooks/istorie/olariu/r. va oferi Romei un numãr de cinci clase censitare principale la care se adaugã cei care nu au alt avut primului rege împreunã cu aceastã perioadã romano-sabinã definesc efortul comunitãţilor rural-pastorale de a decât copiii.. preot însãrcinat cu cultul Dianei Aricina. ce vor alcãtui prin adunare comitia curiata (v. în care puterea este târziu vor desemna regiunea numitã Graecia Magna). în decursul secolului al seria aşa-numiţilor regi "naţionali". minores şi maiores. 239. I. Tities. Spaţiul urban este împãrţit în patru triburi Suburrana. militar şi economic comunitãţile. Societatea romanã este împãrţitã pe curii. 1). atât în ceea ce priveşte definirea naturii Acestuia îi urmeazã un sabin. 42). II. Rhea-Silvia. (Tit. 35).. subordonând religios vechea confederaţie a cetãţilor latine (Tit. 271.unibuc. precum şi introducerea triadei capitoline. exercitus). cu debutul plasat de tradiţie în 579 a. fãrã obligativitatea şi putinţa participãrii la înrolare (pentru detalii. în 14 martie (v. Liv. la data aceea aflaţi în impasul de a-şi perpetua familiile). tiranic. Aşa încât. Construcţia Tullus Hostilius aparţine tipului de rege rãzboinic care distruge Alba Longa. exercitus). proletares. având o lungime totalã de circa 8 ale funcţionãrii Romei ca cetate.htm 2/27/05 62 / 78 . capabil de dialog militar cu cetãţile vecine. succesorul lui Numa Pompilius. ca o km. Strabo. Epoca sa. censul (v. cu o perioadã de mare influenţã greacã (datoratã roirii grecilor în sudul Italiei şi întemeierii de cetãţi care mai nici ca element de definire a lipsei de libertate civicã. http://www. Tarquinius Superbus.). populeazã Aventinul cu noii latini integraţi. Chr. contemporanã însã. 274. v. în expresie greacã. Obişnuiţi cu situaţiile extraordinare.O închega un corp cetãţenesc de expresie politicã unitarã. 145 L) F. Ancus Marcius. formatã din Iupiter. acestor începuturi urmeazã mai mult sau mai puţin fidel evenimente petrecute în spaţiul grec (frapanta adaugã oraşului colina Caelius. aşadar în raport cu averea sabin. care ocupã locul al treilea în comportamentului politic cât şi în ceea ce priveşte datarea evenimentelor) sau italic (mai generalul proces de schema trifuncţionalã şi care legalizeazã riturile agrare. Aşa-numita "dinastie" etruscã se încheie cu ultimul rege al Romei. la populaţiile italice).. Festus. prototipul regelui religios. cel Bãtrân sau Lucius Tarquinius Priscus. organizeazã poporul roman din punct de vedere militar. Noul criteriul de organizare a poporului pe care-l conduce (Tit. Pausanias.ro/eBooks/istorie/olariu/r. din peisajul public roman.Quirinus. adãpostind majoritatea sãlaşurilor cultuale. prin ampla mişcare antiregalã condusã de L. în 509 a. Titus Tatius. Lui altã laturã a domniei lui Servius Tullius este cea edilitarã. Înscriindu-se în schema trifuncţionalã.zidul servian. Totodatã. Luceres). în templul situat pe versantul muntelui Alban. Liv. asociat cu domniile lui Romulus şi Numa). locuitoare ale colinelor (Tit. Romulus îşi va asocia la domnie pe regele centuria (v. Evoluţia Romei de la o uniune de trei triburi (Ramnes.. strãmutându-i locuitorii la Roma. nepot prin mama sa al lui Numa. Iunona. 43). o perioadã de fermentaţie culturalã a lingvisticã a acestei competenţe.. B. I. Dupã accederea sa ca rege. Lui i se atribuie organizarea primelor jocuri ale romanilor. dar şi dictator)..Minerva. romanii vor fi extrem de atenţi la definirea gentes. dupã numele cetãţii de origine. pe care a identificat-o G. 30).unibuc. care apare în surse cu titlu de VI-lea. Noile cadre existenţiale de la elementelor romane. în pãdurea de la Nemi (Ovid. I.. Tarquinia. cu zeul Marte.acceptatã de iure de cãtre un popor avid de concordie. alãturi de care. Domnia deţinutã. census) aşeazã pe primul plan domiciliul şi mãrimea averii.htm 2/27/05 http://www. Fast. II. Poplic. de origine toscanã (etruscã). asemãnare dintre alungarea tarquinilor şi cea a pisistratizilor. Chr. în urma epoca clasicã la 31. veridicitatea lucumon (termen ce desemneazã un magistrat din perspectivã etruscã). revoltându-se vizibil la termenul simplu de rex. ludi). Liv. în vremea sa este ridicat templul Dianei pe Aventin.va include colina deja amintitã. Iunius Brutus şi Valerius Poplicola (Plut. este marcatã de domnia lui Servius Tullius. la o societate structuratã în funcţie de prestigiul definit prin avere şi competenţe militare. unitatea tacticã de bazã fiind romanii. substituind astfel mai vechea triadã dintre Iupiter. Alãturi de aceste triburi urbane existã corespondente rurale al cãror numãr va ajunge în rex nemorensis (lat.Untitled Document Page 3 of 5 Untitled Document Page 4 of 5 nãscuţi din uniunea sacrã a mamei lor. şi va fi înlãturat... I. nici în calitate de competenţe exercitate efectiv (v. proces întâlnit. Dumezil. Esquilina.

trupe de elitã. preoţii perioadei republicane sunt http://www.). S rex sacrorum (lat. individual sau colectiv (în collegia sau ca sodales). 2003 . B. preot în accepţia cea mai largã. preoţii nu aveau nici teoretic. Dacã sodaliile conservã caracterul arhaic al cultului deservit. sacrum fiecãrei luni în curs.e University of Bucharest. 145 L). Existã şi sacerdoţii feminine. feţialii (în numãr de 20). colegiile sunt create de stat pentru a fixa tradiţia şi a ghida corpul cetãţenesc. dintre care cele mai importante sunt: vestalele. cel al augurilor (3/9/15/16). Nu toţi care oficiau o astfel de ceremonie erau preoţi. Laurentes Lauinates. 6194). aleşi din unitãţile de pe frontiere (CIL. ca preot sacer comitatus (lat.ro/eBooks/istorie/olariu/s. Atribuţiile sale sale sunt preluate treptat de Pontifex Maximus. înfiinţatã de al lui Ianus prezideazã adunarea arhaicã. Quindecemuiri sacris faciundis (2/10/15). preoţilor sunt îndeplinite de pater. în armata romanã. acestuia nu i se spune sacerdos. Tusculani.unibuc. iar pe de altã parte. Deşi în spaţiul domestic atribuţiile © Universitatea din Bucuresti 2003.Last update: April. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. III.ce anunţa la kalendae (prima zi a lunii) sãrbãtorile Diocletianus.). Sodales Augustales. Colegiile sacerdotale erau cinci la numãr: cel al pontifilor (alcãtuit iniţial din şase apoi nouã. All rights reserved. Septemuiri Epulones (3/7). constituind garda imperialã. Preoţii sunt cei care îndeplinesc anumite sarcini. personaj care celebreazã ceremonii religioase în numele poporului roman. Titii Sodales. îndeobşte.htm 2/27/05 http://www. Salii. Comments to: Cristian OLARIU . Lanuvini. pe de o parte.Untitled Document Page 5 of 5 Untitled Document Page 1 of 15 F. F. sacerdos (lat. apoi 15 şi-n final 16 membri). Teoretic şi etimologic veghea palatium. Desemnarea sa se face în Forum. de pildã. consulii şi edilii curuli erau reprezentanţi ai statului cu acest drept cauzat de anumite circumstanţe.ro/eBooks/istorie/olariu/r. ale zeiţei Bona Dea.unibuc. iar pentru perioada imperialã. flaminii. Sucianiani. O. Fratres Aruales. Numiţi în epoca regalã probabil de rege. preotesele zeiţei Ceres (sacerdotes publicae Cereris populi romani Quiritium). except for short quotations with the indication of the website address and the web page. în afarã de rex sacrorum.). Alãturi de ei apar sacerdoţi ai cultelor ataşate calendarului liturgic: sacerdotes Albani.Web design§Text editor: Monica CIUCIU Preoţii romani care-şi exercitã individual activitatea.comitia calata. C. sacrificiile şi toate manifestãrile sacre ale Romei (Festus. din ea fãceau parte lanciarii. dispãrând din surse în epoca clasicã. Sodalii întâlniţi în sursele antice sunt: Lupercii. Larentini. B. a cãror sarcinã era perpetuarea cultului gintei Iulia. nici juridic puterea de a lua singuri auspiciile. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. V. sunt. precum şi reperele cronologice ale nonelor şi idelor. Cabenses. Caeninenses.htm 2/27/05 63 / 78 . preot de condiţie patricianã care împarte cu soţia sa o responsabilitate viagerã.

. sacrum consistorium (lat. În 104 a. 4. sacrae largitiones (lat.Untitled Document Page 2 of 15 Untitled Document Page 3 of 15 desemnaţi în general prin cooptare sau prin alegerea de cãtre Pontifex Maximus sau Quindecemuiri sacris sacrum palatium (lat.. cu o confuzie în ceea ce priveşte identitatea celor douã tipuri de salieni. p. Ovid. Aceastã demnitate era viagerã (Appius Claudius rãmâne în aceastã slujbã pânã la sfârşitul vieţii).. Liv. post hunc Martialis. O. Existã douã facţiuni. şi bastonul augural.).). 13.htm 2/27/05 64 / 78 .). la plural. Lindsay. 14-26. respectiv la deschiderea şi închiderea sezonului rãzboinic. De ling. Chr. (exauguratio) în cazul în care preotul salian era înaintat la rangul de flamin. Itaque in (conuiuiis) solus Rex supra omnes accubat. ca legat al fratelui sãu în Asia. illustr... In epoca imperialã. C. C. I. Fast. religios şi militar. O. 36.. XXI. Rom. faciundis. 259 şi urm. 13. reuniţi http://www. cu o permisivitate a retragerii F. XXVII. cuprindeau soldaţi din aceeaşi legiune. Chr. taxe şi serviciul militar. quatro loco Quirinalis. Sub autoritatea quindecemuiri sacris faciundis. era inactiv militar datoritã calitãţii sale de salian. sic est Dialis supra Martialem et Quirinalem. lat. desemnarea în aceste slujbe ţine de voinţa împãratului. care executau un dans sacru închinat lui Marte la sãrbãtorile Equiria (ceremonie dedicatã lui Marte la idele lunii martie) şi la Mamuralia (sãrbãtoarea din 14 martie închinatã lui Mamurius Veturius. cooptarea cade în desuetudine. scutiţi de sarcini publice.. Gell. Tit. Finele Republicii va cunoaşte. Festus. Varro. în formula conducerii sacerdotale feminine. Scipio Africanul. VIII. meşterul legendar al celor 11 copii realizate dupã scutul lui Marte). în practicã. la singular schola desemneazã adesea clãdirea unei asociaţii sau scoli. 1. 13. Nopţi attice.. Festus. situatã pe Palatin şi care adãpostea cele 12 ancilia."asociaţii". Vict. a luat locul cohortelor pretoriene.. 387. garda personalã imperialã. Salii Palatini şi Salii Quirinali sau Collini de câte 12 membri. în armata romanã din perioada Imperiului târziu. care a înlocuit.. Cic. Salienii se adunau în Curia Saliorum. predominanţa lui Pontifex Maximus. III. preoţii beneficiau de anumite imunitãţi şi privilegii. Începând cu 312. cooptãrii acestora dupã dreptul religios... Ad Aen."(A.unibuc. latin. VII. În epocã istoricã sãrbãtoarea sacrarum largitionum. 6)..).. termen desemnând tezaurul imperial. închinatã în cinstea lui Marte se desfãşura în martie şi octombrie.. Despre ierarhiile interne sacerdotale. B. Liv. concilium principis. "şcoli". C. 21). o statuie a lui Marte înarmat cu lancea. salii (lat. colegiu de preoţi ai cultului zeului Marte întemeiat potrivit tradiţiei de regele Numa (Plut. 10 şi urm.htm 2/27/05 http://www. lex Domitia hotãra desemnarea de cãtre comiţiile restrânse a candidaţilor prealabil denumitã şi sacer comitatus sau scholae palatinae. III. 11. dein Dialis. locuri privilegiate la spectacole şi jocuri. precizeazã cã "maximus uidetur Rex. Liv. II. De ling. X.ro/eBooks/istorie/olariu/s. F... O..ro/eBooks/istorie/olariu/s. omnes item supra Pontificem. în afara vechilor sarcini de interpretare a cãrţilor Sybillei şi a necunoscutelor cultuale cu care statul roman s-a confruntat. În general. I. scholae (lat. Acestã lege este anulatã de Sylla dar repusã ulterior în drepturi. intrau şi cultele nou adoptate de cãtre Roma. Aur..lituus Romuli (Varro. de la Constantinus I. cel puţin pentru primele douã colegii: Pontifii şi augurii.lituus). ce-i impunea respectarea unor sãrbãtori religioase (Polyb. În 190 a. asociaţii cu caracter civil. De uir. De Rep. La început. 44.fas et ius. Numa.). pontif sau augur şi în cazul alegerii sale în calitate de consul. însã. instituţie cu caracter permanent. 285). 252 ed. fiind condusã de comes 143. Plut. Serv. quinto Pontifex Maximus. B. V. 20... Tit. de la Constantinus I..unibuc. Tit.

371. Existau mai multe tipuri de scrinia: ab epistulis. Dion. I. VI.. scrinia ţineau de domeniul patricular al casei imperiale. servicii publice. De la juridice ce ajungeau pânã la împãrat şi comunica celor interesaţi sentinţele. Sylla îl va ridica la 600 (App. sã devinã organe ale administraţiei imperiale. XI.ro/eBooks/istorie/olariu/s. Sall.. denumitã schola. Chr..unibuc.. în 18 a. 6. 6 . birourile a studiis şi a cognitionibus dispar în Imperiul târziu. C. a cognitionibus. birou de transmitere a rãspunsurilor imperiale. la care se va adãuga 100 de patres ai ginţilor minore de sorginte plebeianã (Tit. destinate gãrzii personale imperiale.. pentru ca din timpul lui Hadrian sã asistãm la înlocuirea liberţilor din birouri cu cavaleri. îi sunt asociaţi câte 100 din tribul sabinilor (de cuplul Romulus.. de la Hadrian. 10. În cadrul evoluţiei lor. serviciile în birouri sunt de militari. la componenţa de 300 de membri (mai puţin imediat dupã campaniile lui Hannibal). pentru ca. cu timpul. scutarii. 7. a libellis. 7.. VIII. la 600 de membri. astfel. Narcissus. printre care amintim: notarii-N. 122-. 5. aceste scholae s-au transformat în collegia. 100. a libellis a fost creat de Tiberius.unibuc. Evoluţia lor prezintã evoluţia relaţiilor între împãrat şi imperiu: confuzia între domeniul patricular imperial şi domeniul public.1. formând reprezentanţii familiilor patriciene. iar funcţionarii civili poartã cingulum. scrisorilor oficiale.. pentru ca Augustus sã-l fixeze.Untitled Document Page 4 of 15 Untitled Document Page 5 of 15 într-o asociaţie cu caracter religios. 8. Liv.. C. Pe de altã parte. la vârstã (cea legalã era de 46 ani. Rolul acestui for era mai degrabã unul consultativ. 4. etc. Iniţial. din punct de vedere instituţional. în sfârşit. acesta era alcãtuit din şefii ginţilor patriciene şi plebeiene.D.htm 2/27/05 65 / 78 .VIII. În timpul lui Otho.D. I. din organe private ale casei imperiale.D.. 13) faptul cã unui numãr de 100 de senatori. Tot pentru epoca post constantinianã trebuie remarcat faptul cã aceste asociaţii militare.Oc. a studiis. Scholae apar dupã Septimius Severus. care primea deputaţii compuse din soldaţi şi principales. Astfel. maxima sa capacitate. existenţi la început. În epoca republicanã. 4.5. scrinium (lat. I.Titus Tatius) sau poate al albanilor (de cãtre Tullus Hostilius).. X. existau patru birouri: scrinium epistularum. notarius).. 500 de membri. crearea birourilor a conoscut o evoluţie ascendentã în cadrul procesului de birocratizare a Imperiului.).. ce instruia afacerile proprie. Senatul va rãmâne. 67). Caesar va mãri capacitatea acestui corp la 900. Oc. care furnizau 300 de senatori. XVII. liberţilor nu le era permisã accederea). Oc. Or. Gracchus şi apoi L.9-. armaturae-N.. 35..D. O. Senatorii erau de regulã foştii magistraţi care primeau acest statut cu titlu viager dar nu în termeni absoluţi.. B.. În http://www.N. existau şi cazuri de foşti În perioada Imperiului târziu.N. pregãtea şi expedia rãspunsuri la cererile magistraţilor. formula cancelariei Imperiului târziu. I. Theod. 7.3. Drusus vor încerca fãrã izbândã sã dubleze numãrul senatorilor prin introducerea a 300 de cavaleri. agentes in rebus). (v.... alcãtuite din cca. scrinium memoriae. În epoca regalã. militarizate. câte 10 din fiecare curie stabilitã de Romulus (în total existau 30 de curii). Oc. cavalerii intrã pentru prima datã la conducerea marilor birouri.ro/eBooks/istorie/olariu/s.. Or.Cod. X. în general. VIII.CIL. C. În general. Rom. birou cu atribuţii precise în cadrul cancelariei imperiale. X. asociaţii cu scop de ajutor mutual. Chr. în 88 a. la fel ca militarii. rapoartelor. 6.N. 3. Tradiţia scrisã menţioneazã (Tit. brevetelor scholae palatinae (post 312). 24. Notitia Dignitatum transmite mai multe categorii de scholae.6 (v. 24 şi Cat. Hal. birourile ajung la capãtul evoluţiei începute în timpul lui Augustus. fiind ataşate persoanei suveranului. agentes in rebus. apoi Vitellius. în fruntea cãrora i-a aşezat pe liberţii Pallas. a cognitionibus şi a studiis au fost create de Claudius. şi dispuneau adesea şi de o clãdire oraşelor. Ammian. domestici et protectores .CIL. ajungându-se cu timpul ca scrinia sã devinã birouri ale administraţiei statului.. Plut. XI. arhivelor imperiale. gentiles. Împãratului Claudius i se atribuie crearea acestor birouri. biroul ab epistulis a fost creat de Augustus. O. 3. care a îngãduit formarea de collegia militare. 3.). fiind creat biroul dispositiones. pentru ca a memoria sã fie creat de cãtre Hadrian. Liv. senatus (lat. A. scrinium libellorum. Callustus şi Polybius. scrinium dispositionum.Senatul sau sfatul reprezintã una dintre cele mai importante instituţii romane. latinii şi cetãţenii de drept diminuat ieşeau din aceastã ecuaţie). când şi-a exprimat. condiţiile admiterii în Senat se raportau la criterii juridice: dreptul de cetãţenie completã (ius honorum. 37).D. cancelaria imperialã intrã sub ordinele unui magister officiorum.Oc. I. nu aveau o garnizoanã fixã. scholae s-au transformat în unitãţi militare de elitã. În realitate. XIV. desfãşurat pe lângã rege.. BC. Hist. III. 28. de la Valentinian.htm 2/27/05 http://www. III. statutul juridic personal (ingenuitatea. serviciu al Constantinus I.

cãruia i se permite accesul în Senat începând cu 209Tit. lectio senatus. precum şi în ceea ce priveşte regimul relaţiilor şi conţinutului acestora. Din 312 a. folosit pentru primirea delegaţiilor din afarã). Macrob. când comiţiile nu pot fi întrunite. tinde sã se transforme într-un corp de funcţionari. în curia Iulia. Mediocritas (calea de mijloc) http://www. fie printr-o laxã şi indirectã implicare. cu posibilitatea votului a 200 de senatori. controlul acestora. 180 a. erau ţinute fie pe Capitoliu (în (regimul de proprietãţi. 8. poate prelungi mandatele magistraţilor. 1) În virtutea autoritãţii membrilor lui (auctoritas patrum). sau alţi magistraţi inferiori jurisdicţia publicã. fãrã a participa efectiv la dezbateri. decernarea onorurilor funerare. influenţa Senatului este deosebitã: el numeşte dictatorul şi tribunii militari. repusã în drepturi între 70-50 a. legile se votau în Senat. în incintele templelor lui Apollo şi al Bellonei unde se primeau ambasadele strãine. un cens care sã condiţioneze statutul de senator. Aceste şedinţe. prin plebiscitul Ovinian se decide ca întocmirea listei membrilor Senatului. fãrã drept de intercessio. Hist. Sylla o fixeazã la 30 iar Augustus permite accederea în Senat şi sub 25 de ani). Senatul republican pãrea. Opoziţia la regimul augustan putea veni doar din partea Senatului. pânã la tot ceea ce priveşte sumele Convocarea Senatului putea fi cerutã de magistraţi superiori (ordinari: consuli. distribuirea rolurilor de comandã.htm 2/27/05 66 / 78 . cea a templului Concordiei. în faza lor de proiect... sau extraordinari: inerente acestei organizãri) cât şi a provinciilor (decernarea comandamentelor militare-administrative. ca Polybios. prin examinarea textelor normative.. Locurile rezervate la spectacolele de teatru. Claudii. de la chemarea trupelor. I. lectio Senatus presupunea radierea decedaţilor şi a dezonoraţilor şi completarea locurilor vacante de cãtre cei doi censori. precizarea naturii raporturilor dintre Roma şi cultele strãine. pânã la împlinirea celor 46 de ani aveau doar drept de vot. Aspectul exterior al rangului senatorial se concretiza prin dreptul de a purta toga albã cu tiv lat de purpurã. Chr. teatrul lui Pompei. de prefectul oraşului.laticlauus. 1.mergându-se pânã la reglementãri legate de aspectele funerare: durata doliului. exprimatã normativ în formula legii Claudia din 318 a. decemviri legislativi. litigiile dintre cetãţile aliate sau dintre acestea şi Roma). în epoca rãzboaielor civile aceastã activitate este serios perturbatã). Liv. plebiscitele nu mai au nevoie de acceptul senatorial. apoi generalizat pentru toţi senatorii (Tit. Atribuţiile sale porneau de la aspectele organizatorice pânã la cele decizionale şi de control. pentru un observator exterior. Liv...ro/eBooks/istorie/olariu/s. lex Villia. precedate de luarea auspiciilor. de ordin politic. supervizarea activitãţii sacerdotale şi a structurii panteonului. interrex). prin mãsurile syllaniene. Intocmitã pe baza evidenţelor anterioare.ro/eBooks/istorie/olariu/s. a templului lui Iupiter Fides sau a lui Iupiter Stator. Chr. Acoperind aproape întregul orizont public roman.aprovizionare.. permis la început numai senatorilor ambasadori. Dacã la sfârşitul Republicii. 249. controlul activitaţilor economice. Chr. în fapt. pentru epoca lui Caesar. Aemilii. anunţate de regulã la domiciliu pentru fiecare senator.unibuc. Pentru Mommsen. regimul fiscal şi al cheltuielilor). 2) Întreaga activitate religioasã a cetãţii este administratã de Senat: stabilirea calendarului liturgic sau al jocurilor. a Romei şi a provinciilor. Cornelii. din punct de vedere formal. dezbateri şi luarea deciziilor. 7) Controleazã situaţia administrativã atât a Romei (organizarea acţiunilor publice de orice naturã. lex Hortensia. avem menţionate gentes maiores: Valerii. fie în Comitium (în Curia Hostilia). adevãratul conducãtor al Romei. 7. dictator. In timpul republicii nu existã un prag pecuniar. la onorabilitate (de a cãrei calitate depindea nu numai intrarea dar şi menţinerea în interiorul corpului senatorial). XXXVII. 18). 8). Nat. Îndeplinirea unei magistraturi curule era suficientã pentru a deveni senator şi va fi conjugatã.unibuc. pretori..Festus. ius constau în anunţarea ordinii de zi. pregãtea şedinţele comiţiilor.Untitled Document Page 6 of 15 Untitled Document Page 7 of 15 magistraţi sub aceastã etate-iuniores. de ordin moral.. 6) În domeniul politicii externe..prin grija menţinerii senatorilor în interiorul preocupãrilor agrare. p. Senatul a devenit un organ politic dependent de împãrat.de ordin economic. precum şi situaţia fiscalã a statului ªedinţele Senatului. cu serviciile îndeplinite şi la alte niveluri (este vorba de foştii magistraţi inferiori. care. era supusã unui control civic complex. fie prin ingerinţã directã.. Curia Calabra. poate influenţa votul comiţiilor. teatre (de pildã. ce reprezentau o aristocraţie în interiorul ordinului senatorial. Fabii. sã cadã în sarcina censorilor (în perioada 81-70 a. cu durata de. de altfel. Chr.htm 2/27/05 http://www. de tribunii plebei. Chr. Manlii. organizarea militarã. sau în alte localuri: temple (în cella templului lui Castor-în Forum. In perioada 81-67 a. IX. este instanţa de decizie la nivelul contactelor cu strãinii. magister equitum. desfacere-. în veacul al II-lea a. În epoca imperialã. censura este suspendatã. 9). Plin. Sat. Senatul. sententiae dicendae. tribuni militari. la începutul Principatului asistãm la decãderea şi stingerea unor familii patriciene republicane.prin activitatea censorialã. Chr. primit ca simplu asistent la dezbaterile Senatului. stabileşte vârsta de 27 de ani. de flamen Dialis. în cazul în care ele nu erau invitate pe Câmpul lui Marte).inelul de aur. Principatul este o diarhie între principe şi Senat. 5) Deşi nu este corp electoral.calceus . Chr.prin veto-ul tribunului plebei. o zi ( existând posibilitatea prelungirii în ziua sau zilele urmãtoare). 4) Capacitatea sa în materie legislativã poate fi evidenţiatã de greutatea normativã a unui senatus-consultum dar şi de hotãrîrile luate în cazuri de urgenţã.pe tunicã. circ sau la ceremoniile religioase sunt tot atâtea indicii ale unei poziţii senatoriale care. Chr. tribunii plebei. 3) Din punct de vedere juridic soluţioneazã crimele grave şi împarte cu pretorul. de unde şi mãsurile de purificare luate de Octavianus.. odatã cu evoluţia instituţionalã a statului roman.. cel mai frecvent. XXXIII.de la 287/286 a. 15. încãlţãminte specialã.

Sub Marcus Aurelius.. în Senat existau Membrii Senatului imperial (600) erau fie aleşi la propunerea împãratului. Cn. în materie judiciarã.). Chr. De altfel. conspiraţia lui Piso din anul 65. Licinius. Cornelii Scipiones. Chr. 85. În epoca imperialã.unibuc. obedienţi noii puteri imperiale.. asistãm la intrarea în cadrul Senatului a italicilor. 258). În domeniul militar. cu cele mai importante familii senatoriale: Claudii. pe de altã parte. Chr. II.. M. Criteriul censitar rãmâne important şi în aceastã perioadã. Sub Septimius Severus. Împãratul era acela care îi dicta hotãrîrile ce urmau a fi luate. al cãror prestigiu îl putea concura pe cel imperial. avea în interior statuia Victoriei cu altarul ei. sfârşitul Republicii.ro/eBooks/istorie/olariu/s. Aemilii Lepidi. circa 200 de senatori au fost determinaţi sã se retragã. Veyne. Senatul soluţiona în primã instanţã crimele împotriva împãratului. 3 şi LIV. cu strãmoşi ce urcau pânã la Aeneas (Herod. L. în curia Iulia. Senatul.. Familia acestuia dãduse un consul încã din 191 a. biblioteca din templul lui Apollo de pe Palatin.unibuc. criminale asupra membrilor Senatului. 34). totuşi. prin legãturi matrimoniale. Chr. a doua prerogativã a rãmas în principiu Senatului. loc obişnuit de întrunire al Senatului. Quadratus şi Lucilla în 183. deja numeroşi descendenţi ai liberţilor (P.. LI.. pe de o parte. prin edictul lui Gallienus. Pe de altã parte. Aceasta se datora. şi în principiu. când are loc crearea provinciilor senatoriale: http://www. fie direct numiţi. sau într-un "templum" (spaţiu definit ritual de cãtre un augur): sanctuarul lui Iupiter de pe Capitoliu. a decãzut în favoarea consiliului imperial şi a birocraţiei. Hist. în Orientul târziu. iar în 261. Iulius Severus: OGIS 544). Senatul mai are doar competenţe în domeniul senatorial şi cel municipal. legat al Germaniei Superior. în materie legislativã. Chr. împãratul asista la ele. sau într-un local al Saepta Iulia. 1 sq). 39 p. armatã când. necesarã pentru a supravieţui.. ca o calitate esenţialã. alãturi de armatã şi bisericã. dar autoritatea Senatului era limitatã. În Imperiul târziu. şi prefectului pretoriului pentru restul teritoriului. de exemplu C. XI. sau eliminarea (ori neglijarea acordãrii de demnitãţi. iar quies devine majoritari în cadrul ordinului senatorial pentru prima datã. Ultima opoziţie în Senat împotriva unui principe dateazã din timpul lui Vitellius (Tac. ªedinţele Senatului erau publice. împotriva lui Commodus. pentru cã venitul minim al unui senator trebuia sã fie de un milion de sesterţi Lupta pentru putere între Senat şi armatã. 3 f. Senatul ca instituţie se transformã în consiliu local. Chr. Egnatius Rufus. Curia Iulia. dupã accederea la putere. Manius Acilius Glabrio (consul probabil în 173) rãmãsese cel mai nobil.. Chr. Aceasta nu s-a fãcut fãrã o rezistenţã din partea Senatului. Varro Murena în 22 a. dedicatã de Augustus la 28 august 29 a. 91. Mecanismul distrugerii puterii senatoriale a constat în principal în diluarea puterii acestui corp politic. Hal. Octavian sã reducã numãrul senatorilor de la 800 la 600. în ceea ce priveşte cazurile grave.htm 2/27/05 http://www. Senatului îi revin în materie de competenţe jurisdicţia criminalã referitor la Italia. 26. În secolele IV-V. Pe de altã parte. a fost definitiv câştigatã de (c. fiind astfel factor de legitimitate.ro/eBooks/istorie/olariu/s. natalitãţii reduse din cadrul ordinului senatorial.. în Câmpul lui Mars. M. funcţionar imperial. iar Senatul delibereazã sub îndrumarea lui praefectus Urbi. senatus-consulta au devenit sub Hadrian izvoare de drept. LIV. Septimius Severus înlocuieşte comites senatoriali cu cavaleri. în 28 a. 19 a. Lepidus în timpul lui Caligula. în timpul lui Domitian. care au fãcut victime în cadrul familiilor distinse. sau a fiilor regilor şi tetrarhilor din Orient (în secolul I p. 1991. Recrutarea noilor membri se fãcea prin cooptare sau numire imperialã.. 17. Chr. Senatul îşi menţine prerogativa Pe de altã parte. în timpul lui Claudius mai erau câteva familii vechi (Tac. Ann. II. cu toate cã Octavian a încercat alianţa.Untitled Document Page 8 of 15 Untitled Document Page 9 of 15 devine o calitate de bazã pentru nobilitas în timpul imperiului. I.): Cassius Dio. iar la sfârşitul secolului al II-lea. 3). Chr. Chr. sau procesele în care unul dintre împricinaţi avea calitatea de senator. Coniuratio Uiniciana împotriva lui Nero. iar în decursul secolului al III-lea. caracteristicã secolului al III-lea. prin promovarea de cãtre împãrat de homines noui. Cornelius Lentulus Gaetulianus. în virtutea dreptului censorial pe care-l deţinea împãratul. şi competenţe Transformarea Senatului într-un corp obedient principelui s-a fãcut prin epurãri masive.. în 282. Carus neglijeazã sã cearã aprobarea şi recunoasterea Senatului. instituţie. existau circa 50 de familii ce pretindeau o ascendenţã din strãmoşi troieni (Dio. rudelor şi strãmoşilor sãi. comploturilor senatoriale îndreptate împotriva regimului imperial. Primele au fost transferate prefectului Romei. onorabilitatea era legatã direct de dignitas a familiei. 18-13 a. în calitate de princeps senatus (Octavian a primit acest titlu în 28 a. Împãratul avea şi el interesul în distrugerea familiilor vechi.htm 2/27/05 67 / 78 . Astfel. chiar şi non-latini (homines noui). Chr. şedinţele Senatului aveau loc în Forum. împãratul era membru din principiu al ordinului senatorial. pentru ca în 18 a. 25). 3). în conformitate cu care senatorii erau excluşi de la comanda militarã. Dacã la de a-l alege şi confirma pe noul împãrat. 22. provincialii au devenit Scãderea puterii Senatului este manifestã încã din 27 a. sunt menţionate comploturi împortiva regimului imperial: Fannius Caepio. Astfel. Valerii şi Fabii. mai ales a consulatului) din viaţa publicã (sau chiar eliminarea fizicã) a potenţialilor competitori din ordo senatorius.. (Cassius Dio.. o nouã loviturã este datã acestuia.

dupã preambul (unde se consemnau: data şedinţei. dar guvernatorul provinciilor Africa şi Asia sunt consulares. Creta-Cirenaica. 117). dupã circa 5-10 ani. în ordinul senatorial intrau şi membrii familiei: femeile şi descendenţii în linie masculinã. menţioneazã cã cel mai bogat senator avea un venit anual de 4000 de livre de aur. din Africa de nord. nu erau dintre cei mai bogaţi senatori. participanţii şi componenţa comisiei de redactare). puteau accede la prefectura urbanã (creatã în 26 a. au F. pentru cei mai capabili. provincii pacificate şi care nu dispun de trupe. în epoca imperialã de regulã cinci. Siria.). Dupã o curatelã.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/s. care deţineau proprietãţi din Italia pânã în Britannia. http://www. în Imperiul târziu. persoane din ordinul senatorial. 27). tribunus legionis. adevãrate principate teritoriale ( de exemplu. III.. De principiu.unibuc. care consul în anul 371. Sardinia.. 1993. avea ateliere de lucrat argintul şi bronzul. însã tezaurele imperiale (fiscus. dupã circa 15 ani. Senatul decade la un rol secundar. cu peste 400 de milioane de urbani. 2. consularul putea fi plasat pentru mai mulţi ani în fruntea unei provincii imperiale. au distribuit fonduri bisericilor din Mesopotamia. pânã la al treilea grad inclusiv.ro/eBooks/istorie/olariu/s. Africa. Palestina şi Egipt. şi astfel intra în Senat (la 25 de ani). praetor (la 30 de ani).de cele mai multe ori membrii ei erau chiar iniţiatorii acestui act normativ) coordonatã de aşa-numitul delator. În cadrul acestor provincii. imense latifundii în spaţiul occidental. Structura oricãrui senatus-consultum presupunea ca. probabil în 20 a. ca individuali. dar şi decret. în ciuda decãderii Senatului ca instituţie. De ben. Liv. sau Symmachus (A. circa 1000-1500 de livre. Cornelius Lentulus. se numãrau Petronius Probus. prefectura urbanã. sinonim cu sententia senatus. şi-a menţinut puterea şi prestigiul pânã în timpul lui normativ urmat de decizia Senatului şi menţiuni despre votanţi (în perioada imperialã sunt precizate şi numele Iustinian (rãzboiul cu ostrogoţii este de fapt vinovat de distrugerea puterii senatoriale italice). 13). senatus-consultum (lat.). în calitate de consular. In epoca imperialã. era necesarã parcurgerea unui cursus honorum: vigintivir (la 18-20 de ani). Prevederile dintr-un senatus-consultum referitoare la plebe erau pãstrate de edilii plebei în templu sesterţi (Seneca. Adesea aceastã redactare era bilingvã: greacã şi latinã. Macedonia. în virtutea cãruia împãratul poate interveni şi în Thagaste. care continuã sã fie administrat de Senat. Achaia. sã fie înscris enunţul Ordo senatorius. din care doi erau cvestori. autor de secol V. de cãtre o comisie specialã (cu o componenţã variabilã ca numãrîntre doi şi 12. fiind mai mare decât oraşul. iar ai celorlalte provincii. votul exprimat de Senatul roman. Dacã în acestora). cei mai capabili erau admişi la tragerea la sorţi pentru proconsulatul Asiei sau Africii. C. proconsul într-o provincie senatorialã. aleşi prin tragere la sorţi. Printre senatorii cei mai bogaţi.000 de monede de aur. tribunus plebis sau aedilis. fiind permanent controlat de puterea imperialã. B. în formula de redactare.. F. Illyricum. Sicilia.) proconsuli. iar împãratul îşi rezervã dreptul de a bate monedã din metal preţios (aur sau argint). titlul unei astfel de decizii era asociat cu numele iniţiatorului ei. Astfel.Untitled Document Page 10 of 15 Untitled Document Page 11 of 15 Baetica. Melania cea Tânãrã şi soţul ei Pinianus. era rezervat apoi un al doilea consulat. la circa 40 de ani. primea în grijã o curatelã în administraţia Romei. 55. Olympiodorus. Bithynia. Accesul la cariera senatorialã a fost reglementat de Augustus. apoi devenea consular. iar dintre aceşti proconsuli.000 de monede de aur sãracilor o datã. pretorieni. sau intra în serviciul imperial. ratifica o decizie a poporului. iar cei mijlocii. sau proconsul în Africa sau Asia.şi ca structurã. care. sau la 43 putea deveni consul. Chr. iar proprietatea lor de la Senatului este manifestã şi prin imperium proconsulare. în principiu. apelându-se la memoria participanţilor. O. deţineau zeiţei Ceres (Tit. încãrcat de autoritatea patricienilor (auctoritas patrum). ca legatus legionis sau legatus Augusti propraetore. ascendenţa imperialã asupra puterii asemenea. şi provinciile senatoriale. din Gallia pânã în Africa de Nord. existã o ierarhie: toţi guvernatorii au titlul generic de cuprindea douã episcopii. are şi dreptul de a bate monedã de bronz. Chr. Urmãtorul pas era înregistrarea în tabulae publicae de cãtre scribi sub supravegherea cvestorilor Principat. B. Redactarea unui senatus-consultum se putea realiza imediat dupã terminarea votului sau a şedintei sau ulterior. ca legatus Augusti propraetore.htm 2/27/05 68 / 78 . Pe de altã parte. apoi 100. res priuata) tind sã devinã tot mai importante.htm 2/27/05 http://www. Asia. Un alt aspect este cel al tezaurului public (aerarium Saturni). Cameron. Cu toate acestea. quaestor. putea deveni guvernator într-o provincie cu mai mult de o legiune. cea mai mare avere documentatã o avea Cn. Acestea sunt în fost capabili sã trimitã 45. Pentru tinerii aparţinând ordinului.

Liv. Syriaca.. cetãţi..Untitled Document Page 12 of 15 Untitled Document Page 13 of 15 primitã de la cenzori. În Italia. care se strângea îndeobşte în tezaurul statului (Tit. Drusus). 2. procuratores rationis priuatae pentru Bithynia. Momentul culminant al disoluţiei acestor http://www. procurator ab actis Urbis. Hist. per Salariam Tiburtinam. inclusiv în ceea ce priveşte sancţionarea încãlcãrii legilor agrare (tendinţã vizibilã în perioada Gracchilor sau mai târziu pe vremea tribunului L. procurator ludi magni (al jocurilor). 161 a. XXXIX. adiutor aluei Tiberis.). praepositus annonae la Ostia. 24. directorii bibliotecilor publice.). 15. se realiza la nivelul Senatului şi va suferi o degradare continuã începând cu secolul al II. aliaţii sunt supuşi doar unor C. 12..unibuc. procurator ad Miniciam. B. pierd dreptul la propriile alianţe.htm 2/27/05 http://www.. procurator regionum sacrae Urbis (al regiunilor Oraşului sacru). beneficiind. Liv. O.htm 2/27/05 69 / 78 . aliate ale Romei. 50. cu o prealabilã obedienţã faţã de Roma (Tit. subcurator aedium sacrarum et operum locorumque publicorum (al edificiilor sacre şi lucrãrilor publice). impozit. Plin. Caesariensis.. categoriei numite a publicanilor. doar câteva mãsuri putând fi decelabile prin studiul surselor (mãsurile de limitare a luxului prin lex Fannia. contribuţii voluntare.). prin aplicarea amenzilor. promagister hereditatium (al succesiunilor). ad diocesim din Alexandria. 45. procurator silicum (al pavajelor). 38. taxã perceputã pentru pãstoritul pe pãşunile publice (publica pascua) sau pentru folosirea unor terenuri (scriptuarius ager) desemnate din ogorul public (ager publicus). 6. 8-19. Cic. F. silentiarii (lat. adiutor praefecti annonae. comunitãţi intrate în alianţã cu Roma (populaţii. 3). Gell. VIII. în interiorul cetãţii lor. înţelegând prin aceasta o cetate. I. în Etruria şi Campania.. XXXIII. II. etc. prefecţii flotelor aliat. Hist. subprefecţii flotelor italice. C. procurator ad bona damnatorum (pentru bunurile condamnaţilor). toate de mai sus fiind pentru Roma. curator et subcurator uiarum (al drumurilor). deciziile senatoriale. XLII. furnizeazã contingente de infanterie şi trupe de cavaleri (turma). state). Roma a intervenit puţin la acest nivel.). În provincii. O. Nopţi attice. consilierul prefectului pretoriului şi cel al prefectului Romei. 25.). cea mai importantã ingerinţã a Romei cu aplicabilitate la nivelul comunitãţilor de aliaţi italici rãmânând. XXXVII. 139.000 de sesterţi.A. 13.. din 186 a.. Aceastã taxã va dispãrea în imperiu.Tit. Polyb. recenzorii (censitores). XVIII. foedus). procuratorii financiari pentru ordinea interioarã: epistrategii Egiptului. ce aveau ca salariu 60. procuratores uicesimae hereditatium. a cãror situaţie este reglementatã procurator annonae prouinciae Narbonensis. Chr.. procuratores familiae gladiatorum (ai trupelor de gladiatori). procuratores rationis priuatae (per Tusciam et Umbriam. III. provinciale Alexandrina. 19. aduocati fisci. uşieri ce stãteau de pazã la intrare în timpul consiliului imperial şi al audienţelor. Moesiaca. praefecti sociorum romani. Pannonica. funcţionari din ordinul ecvestru. CIL.. socii (lat. privind extinderea cultului lui Bacchus.ro/eBooks/istorie/olariu/s. obligate fiind sã-şi desfiinţeze ligile sau confederaţiile locale. procuratores alimentorum. II. ale cãrui detalii pot fi stabilite cu certitudine dupã al doilea rãzboi punic. Nat.. 3. Mauretania de încheierea unui tratat (v.lea a.unibuc. în acest scop.. Perceperea acestei taxe este concedatã. Dialogul direct al Romei cu aliaţii sãi.ro/eBooks/istorie/olariu/s. Pãstoritul public cãdea în sarcina edililor. praefecti uehiculorum. 8. Plin. Chr.censoria locatio. Fiecare procuratores patrimonii. 9. într-o formulã scriptura (lat. Oraşele italice. sexagenarii. mai ales prin recompensele acordate în timpul triumfurilor. X.. VIII. Liv. Deşi nu au drept la distribuirea capturilor de rãzboi decât accidental. 9. în Imperiul târziu. XX. Printre sexagenarii se numãrau: praepositus ab epistulis Graecis. Chr. comandate de cetãţeni romani. cãtre finele Republicii. Nat. evidenţa ritualicã ce scãpase controlului roman. fãrã îndoialã. de o relativ largã autonomie. 196). Verr. care urmãreau.

de a dubla solda unui legionar (Suet. în principal. Cristian OLARIU . except for short quotations with stipendium (lat. termen ce desemneazã votul roman. 21. XIV. Diod. 19.. trib (31 de triburi rurale şi 4 triburi urbane). tabulae. XLII.Last update: April. Iniţial singura indemnizaţie oferitã de statul roman era cea îndreptatã cãtre categoria ecvestrã. Chr. IV. în vrema ce Augustus o va tripla faţã de perioada secolului II a. În urma evenimentelor din 406 a. ciuitas).). XXIV. în funcţie de statutul lor (Tit.Untitled Document Page 14 of 15 Untitled Document Page 15 of 15 relaţii se va derula. curie (30 la numãr). VI. Plautius Papirius şi C. 2003 . F.unibuc. Sic. într-un cadru violent. iar exprimarea opţiunii se face pe aşa numitele tabellae. exercitus).aes equestre şi aes hordearium pentru procurarea hranei calului. V. Comments to: the indication of the website address and the web page. perceputã de la învinşi (preţul pãcii). Pro Balbo. Polyb. Dion. suffragium (lat. lex Plautia Papiria a curentã. 4. comunitate în dreptul de cetãţenie completã.).e University of Bucharest. © Universitatea din Bucuresti 2003. BC. multã vreme oral. fie cel mai adesea pe Câmpul lui Marte) urmãrea ierarhizarea socialã propusã de consulul Iulius Caesar în 90 a. în sensul dublu al confirmãrii şi fructificãrii statutelor civice (v. Votul roman. 41.unibuc.Cic. B. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. XIII. 11. 16). Caes. Ius suffragii pune o tribunilor M..ro/eBooks/istorie/olariu/s... reprezentând un rãspuns la o întrebare pusã de un magistrat abilitat în acest sens. aducând-o la 225 denari anual (v. Ad fam. devine scris. în 91-89 a.Web design§Text editor: Monica CIUCIU F. centuria). Pro Archio. când.). Gestul lui Caesar. dreptul de cetãţenie romanã tuturor locuitorilor de la sud de Pad (lex Iulia de ciuitate sociis et Latinis danda.. începe acordarea semestrialã (dacã serviciul militar dura mai puţin de 6 luni) sau anualã (pentru o duratã de înrolare mai mare de o jumãtate de an) a unei sume militarilor. Chr..htm 2/27/05 http://www. XIV. înţeles ca o contribuţie de rãzboi. Sic. Chr.. 23).ro/eBooks/istorie/olariu/s. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. va ridica aceastã sumã la 150 denari pe an. 49. în perioada republicanã mijlocie şi târzie. Liv.. All rights reserved... optimo iure (v. Socii nu aveau drept la soldã dar primeau gratuit hranã.. centurie (193)..Desfãşurarea votului (fie în Forum. VIII. 59.. Diod.Cic. Chr. pe perioada campaniilor. I.. douã conotaţii: una de impozit direct. de asemenea. 16. B. App. 36. B. 68. 8. Unitatea de vot specific romanã http://www. Chr.. XL. are în uzanţa surselor antice. 26). a cãrei primã atestare livianã se asociazã cu asediul asupra cetãţii Veii (Tit. 4. Hal. dupã un dificil rãzboi. F. iar a doua de retribuire a serviciului militar. 7. Liv. Papirius Carbo în 89 a. Roma va acorda este una colectivã. 43. IX.htm 2/27/05 70 / 78 .. soldã.

fiica vitregã a lui Maximian. fiul lui Constantius Chlorus. Pe de altã parte. În acest context se înscrie persecutarea creştinilor din epoca tetrarhiei (în perioada 303-311).Untitled Document Page 1 of 11 Untitled Document Page 2 of 11 T În ceea ce priveşte succesiunea. pentru ca în secolul al III-lea. s-a încercat cooptarea unor noi Caesares. tocmai din cauza progresului ideii dinastice în rândul militarilor. Caracalla şi Geta. fiind recãsãtoriţi apoi. Acest sistem s-a dovedit a nu fi viabil. Formã de guvernare colectivã. perioada Diocletianus-Constantinus semnificând cristalizarea din punct de vedere ideologic a unei monarhii orientalizate. la Nicomedia (Orient). 646. Departe de a fragmenta imperiul în 4. 12).. Maximian. Augustus pentru Occident. 3. pentru ca la 1 martie 293. cu Augusti ca fraţi. Severus pentru Occident. Un prim pas a fost fãcut la (probabil) 21 iulie 285 când. Constantinus I.. 20. Maximian a primit titlul de Augustus. Sol Invictus (identificat cu Apollo) pentru invaziile barbare. 631-633. D. Constantinus rãmâne singur împãrat. Brev. corelat cu pericolul invaziilor barbare). În teorie. Odatã acest pericol depãşit. favorizarea acestora sã marcheze un nou pas în direcţia autoritarismului. ulterior. şi nu persoana. 1981. manifestã prin supranumele de Iovius pe care şi l-a asumat. 240).htm 2/27/05 71 / 78 . de fiecare datã ajungându-se la monarhie. guvernare tradiţionalã. C. AE. Marcus Aurelis şi Lucius Verus. în care valoarea personalã prevala în dauna ereditãţii. În cadrul noii tetrarhii. Fiecare tetrarh avea propria reşedinţã: Diocletianus. încercându-se acreditarea ideii cã instituţia imperialã. Sistemul tetrarhic.unibuc. aveau imperium. în 324. la Milano. ca rãspuns la pericolele Augusti-lor" (ILS. În relaţiile dintre ei. 9. Imperiul rãmânea unul. Chiar dacã în teorie Augusti sunt fraţi. este proclamat împãrat la Roma. au devenit Augusti. la Sirmium (Illyricum). O. 228 d: cf.unibuc. asistãm la trecerea la forma de Constantius Chlorus (ILS. iar titlul de Caesar. în octombrie acelaşi an. pentru ca de la Constantinus. sã fie cooptaţi 2 Caesares la guvernare: Galerius. supranumele de Herculius) este aceeaşi din ierarhia divinã.. foştii Caesares Galerius şi Constantius Chlorus. Barnes. Carinus şi Numerianus). şi Constantius Chlorus. nu s-a dovedit viabil. Passio Marcelli. Galerius. Hispania şi Italia). ameninţa stabilitatea imperiului. tetrarhia nu este o inovaţie. Lact. Caesares au fost obligaţi sã-şi repudieze soţiile.. s-a încercat stabilizarea puterii imperiale prin guvernarea în comun (de ex. Galerius cu Valeria. Diocletianus şi Maximian au abdicat. pe lângã prestigiu. şi doi noi Caesares au fost cooptaţi: Fl. fiica lui Diocletianus. Orat. 7. T.ro/eBooks/istorie/olariu/t. iar Caesares ca fii. şi Maximin Daia pentru Orient. la care se va adãuga o marcantã componentã dinasticã. încã din secolul al II-lea. tetrarhia definitivatã în 293 a fost instituitã pentru asigurarea permanenţei. Astfel. în timp ce Constantius Chlorus îşi avea reşedinţa la Augusta Treverorum (administra Gallia şi Britannia). în anul urmãtor. Relaţia între el şi Maximian (care a primit Progresul autoritarismului este marcant în epocã. iar Constantius Chlorus cu Theodora. dintre Iupiter şi Hercules. pers. Diocletianus are o preeminenţã faţã de restul tetrarhiei. Caesares erau aleşi pe baza valorii personale. 645. fie la Milano (administra Africa. iar Caesares aduceau la îndeplinire. doar autoritatea fiind înmulţitã cu patru. Maxentius. 8. fiul lui Maximian Herculius. la 25 iulie 306.htm 2/27/05 http://www. instituţia imperialã era unicã. Iulian. îi califica şi ca moştenitori prezumtivi ai Augusti-lor. toţi patru formau o familie. Dupã o perioadã de conflicte civile. Astfel. Apoi.. eficacitãţii şi unitãţii puterii imperiale. marcând astfel victoria criteriului dinastic asupra celui electiv. tribunicia potestas. Diocleţian l-a numit pe Maximian Caesar şi l-a trimis în Gallia (Eutrop. rezida fie la Aquileia. Începând cu acest an deci. Caesar al lui Diocleţian. pe fondul împrumuturilor de la Sasanizi. 2). şi Tetrarhia a fost deci o soluţie de moment. Caesar al lui Maximian.ro/eBooks/istorie/olariu/t. se poate spune cã practic sistemul inaugurat de Diocletianus a încetat sã mai existe. aleşi pe baza valorii personale. ce ameninţau stabilitatea imperiului la sfârşitul secolului al III-lea (pericolul uzurpãrilor. cei mai reprezentativi sã fie Carus. iar în ceea ce priveşte atribuţiile lor. a fost proclamat împãrat de trupele din Britannia. 1961. De mort. instituitã progresiv de Diocleţian (284-305). Diocletianus şi Maximian Herculius au primit titlul de "senior Augusti şi pãrinţi ai tetrarhia. diadema şi exerciţiul efectiv al puterii. Ca sistem de guvernare colectiv. IX. coroborat de Caesares au propriile divinitãţi protectoare: Mars pentru Galerius. http://www. la 1 mai 305.. În cadrul sistemului tetrarhic. este cea care conteazã. viabilã doar în condiţiile în care pericolul uzurpãrilor. Augusti legiferau.

cu acelaşi rang ca şi iar. alcãtuiau... XXI. LV. Liv. 6 . cu vãrsarea acestora 85: Sodales Titii dicti ab Titiis auibus.. II. care va distruge echilibrul dintre populus romanus şi delegaţii În provincii. apoi a împãratului (v. Sempronia vor avea doar obligaţia distribuirilor de pãmânt şi judecarea litigiilor (competenţã pe care o pierd în 129 a.. Chr.). Chr. Chr. A) Dintre colegiile ordinare cele mai cunoscute în epoca republicanã au fost acelea cu caracter juridic şi cele cu conotaţie financiarã.. III. quas in auguriis certis obseruare solent. Chr. Chr. Al doilea colegiu. B) Triumvirii extraordinari au apãrut din considerente administrative şi morale sau... apoi aleşi.ro/eBooks/istorie/olariu/t. al cãrui moment de înfiinţare rãmâne neprecizat de surse (primul magistrat cunoscut este puţin anterior datei de 100 a. în 119 sau 118 a. Varro. apropiatã întrucâtva de modelul apoikiilor greceşti. În perioada imperialã alãturi de aceşti sodali. în tezaur. soluţiona situaţia anomicã în care se afla Roma. agrar. Cic. fraţii arvali. de o manierã mai violentã. în onoarea gintei Iulia. CIL. Despre Hist. Fãceau parte dintre ei: la Roma.. cu salvarea republicii şi rezolvarea crizei în care se gãsea atunci statul roman. Aug. II.. IV. 37) sau la inspectarea ordinului ecvestru (Suet. Ad fam.). iar. O. 3. triumuiri (lat. Caesar ridicã numãrul lor la patru dar Augustus revine la echipa de trei. prin lex Titia din 43 a.). însoţitã de fixarea pârghiilor de conducere fiscalã şi juridicã ale noii cetãţi.. a) Tresuiri agris dandi adsignandis et coloniae deducendae erau delegaţi ai statului roman cu sarcina de a fonda colonii şi de a împãrţi pãmântul acestora cãtre coloni. şi cu o mai mare influenţã şi rãspândire au existat sodalii uigilum. 60. Iulius Caesar şi M. De ling.htm 2/27/05 72 / 78 .htm 2/27/05 http://www.. Atribuţiile lor juridice se referã la supravegherea lupercii. 54 şi Hist. Dion. Chr. augustales). BC. Nat. salienii. 196). XXI.000 de sesterţi. Caes. 81. fiul lui Marcus Antonius Creticus.. Numãrul de trei este stabilit de Augustus. II. în aspectul civic al acestor competenţe.. 198). trebuind sã supravegheze fabricarea monedelor din materialele (lingouri) primite de la edili sau de la particulari. 27.).. sau urban. multiplica modelul Romei. între 242-124 a. a rationibus (directorul finanţelor). ei înşişi (şi descendenţii lor) devenind patronii oraşului (Tit. (Suet.ro/eBooks/istorie/olariu/t. Deşi numele acestor personaje dispare de pe monezi în ultimul deceniu al secolului I a.. 8). colegiu alcãtuit din trei magistraţi. situaţiile de refuz a îndeplinirii activitãţii acestora. Chr. 53. cel al triumvirilor Augustali. Aug.. Chr. B. Chr. 20.. fiul adoptiv al lui C. în afara pomoerium-ului. ales pe doi ani. Res Gestae. 242 a. latin. 6. funcţionau doar doi. I. Dupã legendã. Primul era compus din triumvirii capitali (tresuiri sau triumuiri capitales) numiţi.Untitled Document Page 3 of 11 Untitled Document Page 4 of 11 tities sodales (lat. C. Cic. pentru a trecenarii. care poate avea sau nu un caracter ordinar. Instituţia lor va fi desfiinţatã prin lex Thoria. Varro. Hist. trecenari erau: prefectul Egiptului şi prefectul Mesopotamiei.unibuc. marii şefi ai administraţiei centrale: prefectul pretoriului. pentru onoarea proaspãtului cooptat (Tac. a condus Roma la o abordare nouã a exerciţiului public. Chr. directorul tezaurului privat imperial (rationis priuatae). de o manierã mai suplã. De ling. 52.. va duce la dispariţia lor în veacul urmãtor.. la început (290-287 a. în fapt. În 133 a.). Ann. Pro Cluen... Iulius Octavianus. mai înainte. Hal. 13. Chr. şefii birourilor cancelariei. 9. b)Tresuiri legendi senatus. 197. de înfiinţarea acestei instanţe cultuale. strângerea taxelor proceselor pierdute.. colegiu de trei tresuiri. se raporteazã la obligaţiile juraţilor. prefectul annonei... care-l ajutau pe Augustus la revizuirea listei Senatului (Cassius Dio... în secolul I p. 95).unibuc. Chr.) de pretorul oraşului... 3. Deteriorarea structurii instituţionale republicane cãtre finele secolului al II-lea a. prin lex C. Aug. desemnaţi. Triumvirii numeau totodatã noii preoţi şi noii senatori. o comisie de trei senatori traşi la sorţi. 37.. Suet. V.. ordonarea detenţiilor preventive (Plin.. menţinerea disciplinei şi securitãţii funcţionarea ei sursele republicane nu amintesc nimic. http://www. 30. I.. Opţiunea expansionistã a Romei. cu un salariu de 300. 8. Activitatea lor se va diminua în epoca Principatului. substituirea treptatã de cãtre praefectus 31). în cazul anului 43 a. II. cãpãtând valoare de magistraţi inferiori (lex Papiria. confrerie religioasã al celui de-al doilea trib fondator al Romei. (App. prefectul vigililor. a execuţiilor capitale. De leg. I. spaţiului sacru public al statului (Tac. 18). IX. era F. ca auxiliari ai sãi. în 27 a. în persoana lui Marcus Antonius.. De leg. 41). dar Augustus o va reorganiza cu ocazia restructurãrii stradale diurne şi nocturne.. asocierea la tron a lui Titus Tatius de cãtre Romulus va fi însoţitã prizonierilor. XII.). Pro Syll. Chr. în epoca lui Traian îi regãsim însãrcinaţi cu monedele imperiale şi cele senatoriale de bronz. monetali (tresuiri monetales-Dig. 13. dintr-un numãr de 10. Aemilius Lepidus. ţinerea evidenţei denunţurilor. Suet. 95. VII. pe timpul lui Caesar existau patru magistraţi extraordinari. c) tresuiri reipublicae constituendae. VI. Cic. 2. latin. funcţionari din ordinul ecvestru.

Untitled Document

Page 5 of 11 Untitled Document

Page 6 of 11

sãi, dupã expresia retoricii timpului, sau, mai exact, dintre grupurile, purtãtoare de cuvânt şi faptã politicã, încã 5 ani, la Tarent (tresvuri rei publicae constituendae iterum- o reînnoire a magistraturii din 43 î. Chr). care s-au conturat în urma expansiunii romane în spaţiul circummediteraneean. Evoluţia de ansamblu a Situaţia se modificã în 36 a. Chr.- Pompei este definitiv înfrânt pe mare, Lepidus este deposedat de teritoriile societãţii republicane va naşte o nouã realitate juridico-economicã (o comunitate civicã substanţial lãrgitã în primite în schimbul funcţiei de pontifex maximus (App., BC, V, 126; Tit. Liv., Epit., 129; Cassius Dio, XLIX, urma rãzboiului social - v. rãzboiul cu socii -, cu o deschidere comercialã dublã- terestrã şi maritimã- 12), iar Octavianus, investit cu puterea tribunicianã şi inviolabilitate, îşi exercitã singur puterea la Roma, sub valorificatã esenţial prin aprovizionarea abundentã a Romei şi a spaţiului italic, cu rezultate negative asupra formula mascatã a triumviratului, chiar şi dincolo de mandatul legal, cãci depunerea întregii sale puteri se va activitãţii productive din peninsulã), pe care formula unui individualism politic, de facturã elenistico-orientalã, consuma oficial abia în 27 a. Chr. (între timp, în 29 a. Chr., fusese proclamat princeps senatus şi imperator). tinde s-o restructureze, concomitent cu pãstrarea simulatã a unei tradiţii de mult inoperante. Soluţiile, Abrogarea legii de instituire a triumviratului, în formula sa mai accentuat politicã, se va consuma în 28 a. Chr. încercate de factorii politici romani de-a lungul secolului I a. Chr., sunt multiple şi încãrcate de terminologia (Tac., Ann., III, 28; Cassius Dio, LIII, 2) . specificã perioadei anterioare crizei (salvarea republicii prin recursul la dictaturã şi chiar permanentizarea ei, multiplicarea unor magistraturi pentru acoperirea nevoii de personal menit a controla noul spaţiu dependent de Roma) dar cu un conţinut real plasat dincolo de cadrele tradiţionale. Una din aceste soluţii este, prin votarea propunerii tribunului P. Titius, privind încredinţarea, unui colegiu de trei magistraţi, a sarcinii restabilirii normalitãţii (lex Titia tresuiri rei publicae constituendae, la 27 nov. 43 a. Chr.). Puterile lor tribunicia potestas (lat.), "puterea tribunicianã". Împãratul a preluat privilegiile tradiţionale ale tribunatului extraordinare, teoretic caracterizate prin colegialitate, erau nelimitate pe 5 ani, timp în care aveau drept de plebei: dreptul de intercessio împotriva hotãrîrilor Senatului sau magistraţilor, caracterul sacrosanct, dreptul numire a magistraţilor (Suet., Aug., 27; App., BC, IV, 7), drept de a emite decrete fãrã confirmarea Senatului de prehensio (de a aresta), dreptul de a convoca, de a prezida Senatul, de a face propuneri orale sau scrise, sau a comiţiilor, drept de a împãrţi provinciile (App., BC, IV, 2; Cassius Dio, XLVI, 55-56; XLVII, 1-19; XLVIII, dreptul de a convoca şi prezida comiţiile tribute, de a le supune proiecte de lege. Totuşi, tribunicia potestas 34; LIII, 21), drept de a-şi emite monede cu propriile efigii. Jurisdicţia lor criminalã nu putea fi limitatã prin este superioarã tribunatului plebei, pentru cã nu are limitãrile în timp şi spaţiu ale acestuia. În viziunea lui dreptul de apel la instanţe populare (ius prouocationis); puteau, de asemenea, impune un regim fiscal ordinar, Theodor Mommsen, caracterul de magistraturã al tribunicia potestas era foarte important; tendinţa actualã chiar dacã acesta nu mai funcţionase din 168 a. Chr. (v. tributum). Triumvirii au creat colonii de veterani, însã este de a accentua caracterul monarhic al acesteia. intervenind direct în numirea magistraţilor pentru oraşele de drept roman. Prin acordul încheiat între ei, la Luca, Gallia Narbonensis şi Hispania Citerior i-au revenit lui Lepidus, cele douã Gallii lui M. Antonius, Africa, Sicilia şi Sardinia i-au fost repartizate lui Octavianus. Orientul şi Italia rãmâneau la aceea datã (43 a. Chr.) neîmpãrţite; dupã victoria de la Phillipi, se produc noi redistribuiri de competenţe: C.Octavianus va primi Spania şi Numidia iar M. Antonius Gallia şi Africa. Gallia Cisalpinã este pãstratã în interiorul graniţelor Italiei. Dupã rãzboiul perusin (40 a. Chr.) şi pacea de la Brundisium va urma o nouã stabilire a zonelor de control: Antonius va primi Orientul, Octavianus Occidentul şi rãzboiul cu Sextus Pompeius (încheiat anul urmãtor cu pacea de la Misenum, prin care Pompei va dobândi Sicilia, Sardinia, Corsica şi Grecia), iar Lepidus primeşte Africa. Triumviratul (singurul, credem, pentru secolul I a. Chr. având în vedere conotaţia instituţionalã a termenului de triumvirat, care nu se poate aplica realitãţii din 60 a. Chr., aflatã mai aproape de un aspect particular, în sensul de privat, nesancţionat prin vreo formulã normativã), va fi reînnoit în 37 a. Chr., pentru Etape ale dobândirii puterii tribuniciene de cãtre împãrat: în 36 a. Chr., Octavianus a primit inviolabilitatea tribunicianã, pentru ca în 30 a. Chr., prin senatus consultum, sã i se confere ius auxilii şi dreptul de a judeca în apel. Potrivit lui Cassius Dio, Octavianus a primit tribunicia potestas pe viaţã în anul 30 a. Chr. (Cassius Dio, LI, 19, 6). Ca o consecinţã a crizei din 23 a. Chr., Octavian a renunţat la consulat, primind în schimb tribunicia potestas cu titlu viager şi dreptul de a convoca Senatul (Cassius Dio, LIV, 3, 3). În consecinţã, anul 23 a. Chr. este considerat ca fiind data tradiţionalã la care Octavianus a primit tribunicia potestas oficial şi complet. Aceasta va deveni una din bazele juridice al puterii imperiale, alãturi de imperium proconsulare, recunoscutã de altfel şi în titulatura imperialã. Tribunicia potestas este perpetuã, dar este reînnoitã anual, la 10 decembrie (data tradiţionalã a intrãrii în funcţie a tribunilor plebei). Prin tribunicia potestas, împãratul putea lua iniţiativa legislativã oricând; dar cel mai important este faptul cã, prin dreptul de veto, el se poate opune oricãrei F. B.

http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/t.htm

2/27/05 http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/t.htm

2/27/05

73 / 78

Untitled Document

Page 7 of 11 Untitled Document

Page 8 of 11

hotãrîri neconvenabile.

dintre colegi), participã la şedinţele Senatului, în picioare (nefiind o magistraturã curulã), şi fãrã a vota (ulterior primeşte şi acest drept- ius sententiae dicendae, la o datã incertã, probabil la începutul sec. al II-lea)

În ceea ce priveşte succesiunea imperialã, Octavianus a stabilit cadrul în care se desfãşoarã aceasta; Tiberius, adoptat de Augustusla 26 iunie 4 p. Chr., a fost investit cu imperium proconsulare şi tribunicia potestas egale cu cele ale predecesorului lui Augustus; diferenţa consta însã în faptul cã tribunicia potestas a succesorului desemnat era limitatã în timp la 5 ani. În perioada Imperiului târziu, începând cu Theodosius I, acest titlu dispare din titulatura imperialã, marcând astfel trecerea cu succes la dinasticismul de tip bizantin.

dar cu posibilitatea de a-şi exercita dreptul de intercessio, alte competenţe juridice criminale sau civile, mai ales secundare (numirea alãturi de pretori a tutelei- lex Atilia din 186 a. Chr.). Rolul politic al tribunilor este oarecum diminuat, în calitatea lor de apãrãtori ai intereselor plebeiene, dupã votarea legii Hortensia 287-286 a. Chr., care acordã valoare de lege tuturor hotãrârilor de tip plebiscita. Momentul de rupturã cu perioada anterioarã îl constituie epoca Gracchilor, când tribunatul se manifestã, mai pregnant acum, ca un vârf de lance al grupãrii populare în conflictele cu conservatorismul senatorial, cel mai adesea, în virtutea competenţelor de a propune proiecte de legi. Deteriorarea dialogului dintre cele douã partide politice din Republica târzie, şi exprimarea lui în forma violentã a rãzboaielor civile de la începutul sec. I a. Chr., îl vor convinge pe L. Cornelius Sylla sã suspende tribunatul plebei, prin mãsurile constituţionale din 81 a. Chr. Eforturile de a restabili aceastã magistraturã sunt imediate dupã abdicarea lui Sylla (în perioada 77-73 a. Chr. aceste

C. O.

tribuni plebis (lat.), magistraţi apãruţi în timpul Republicii în urma secesiunii plebeilor din 494-493 a. Chr., încercãri eşueazã), şi sunt urmate de ştergerea incompatibilitãţilor între tribunat şi magistraturile curule prin care, retraşi pe Aventin, dupã unele variante pe Muntele Sacru, vor cere o magistraturã colegialã şi anualã decizia Senatului, apoi de repunerea în drepturi a a tribunilor de cãtre Pompei, în 73 a. Chr. Jocul politic al lui care sã-i reprezinte politic (Tit. Liv., II, 33; Dion. Hal., VI, 45-90; Cic., De Rep., III, 33). Numãrul lor va creşte Caesar, care îşi subordoneazã tribunii, mai puţin Cn. Dolabella, va atinge aceastã magistraturã în substanţa de la doi la cinci (Tit. Liv., II, 58), în 471 a. Chr., apoi la zece (Cassius Dio, fr., 22, 2), în 457 a. Chr., în sa, puterea tribunului- tribunicia potestas, cu toatã gama de competenţe publice, va trece subtil şi iremediabil, timpul conflictelor dintre tribuni şi Q. Caeso (Tit. Liv., III, 30). Diodor precizeazã pentru 471 a. Chr. un numãr în posesia personajelor politice care dicteazã destinele statului- viitorii împãraţi. Începând cu Augustus, tribunii de patru (11, 68). În 451 a. Chr., instituţia tribunatului este suspendatã temporar, (alãturi de celelalte plebei şi-au conservat drepturile personale (auxilium, intercessio, inviolabilitatea), dar erau aleşi de Senat. magistraturi, putrerea politicã fiind exercitatã de comisia celor zece magistraţi însãrcinaţi cu elaborarea Magistratura apare în cursus honorum senatorial din epoca imperialã, dupã quaestura, în decursul secolului al textului celor XII table). Aleşi din rândul familiilor plebeiene (este interzis, printr-o lege sacrã, dreptul III-lea, devenind o magistraturã pur onorificã. patricienilor de a candida pentru acestã magistraturã), de cãtre adunãrile plebeiene, ulterior în epocã clasicã de comiţiile tribute, tribunii erau magistraţi ai plebei, ordinari, anuali (intrarea în funcţie se consuma la 10 decembrie pentru anul urmãtor în curs), posesori de potestas, fãrã imperium (nu au fascii, lictori, nu puteau lua auspiciile, nu primeau comanda militarã, nu puteau întruni poporul pe centurii, ci doar pe triburi, puterea lor fiind exercitatã doar în interiorul pomoerium-ului). Persoana lor este sacrosanctã în interiorul Romei, au drept de intercessio (dreptul de a se opune unei hotãrâri, oricare ar fi fost formula ei de adoptare- simpla rogatio sau senatus consultum-, fãrã ca aceasta sã însemne putinţa de a se opune autoritãţii Senatuluiauctoritas patrum) şi de veto împotriva oricãrui act care ar fi lezat interesele plebei (drept suspendat pe timpul unei dictaturi), drept de coerciţie- ius coercitionis (apãrarea în instanţã împotriva oricãrui act de lezare a statutului juridic al unei persoane) limitat de dictaturã (cãtre finele republicii doar de cãtre veto-ul unuia tribus (lat.), trib, unitate administrativ-demograficã ce va primi accepţii juridice şi politico-electorale în decursul secolelor republicane.Triburile legendare ale Romei, erau, potrivit tradiţiei, trei: Tities, Ramnes, Luceres. Ele formau, la origine, gentes maiores, a cãror distribuţie spaţialã pare sã fi fost urmãtoarea: Tities în cartierul Suburei, Luceres pe colina Esquilin iar Ramnes pe cea a Palatinului, care, arheologic, prezintã cele mai timpurii urme de locuire, sub forma habitatelor modeste, rurale, aparţinãtoare unor grupuri de pãstoriF. B., C. O.

http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/t.htm

2/27/05 http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/t.htm

2/27/05

74 / 78

Untitled Document

Page 9 of 11 Untitled Document

Page 10 of 11

cultivatori. Alãturi de aceste triburi principale, se plasau aşa-numitele gentes minores, locuitoare ale 8), sumã ce revenea cavalerilor pentru întreţinerea calului. În alte cazuri excepţionale, fãrã însã a se urmãri Quirinalului (zonã separatã iniţial de cea a Septimoniului-cele şapte coline). În spiritul tradiţiei (contaminatã declaraţiile din cens, exista şi tributum temerarium. Dupã cucerirea Macedoniei (168 a. Chr.), tributum nu mai de sursele greceşti, deosebit de sensibile la logica zecimalã), aceste triburi erau formate, fiecare, din 10 curii, este perceput decât în 43 a. Chr., de cãtre triumviri, când contribuţia este suficient de consistentã pentru a iar totalitatea celor 30 de curii rezultante îşi trimiteau câte 10 reprezentanţi în Senatul epocii regale. Triburile genera un val imens de contestaţii (lecţie învãţatã rapid de Octavianus care, o datã ajuns la putere, va înlocui istorice, asociate, prin tradiţie (Tit. Liv., I, 42, 4-5), reformei lui Servius Tullius, erau de douã categorii: impozitarea directã cu un sistem fiscal indirect, deloc mai blând decât cel republican). Atunci, însã, în triburile urbane, corespunzãtoare celor patru cartiere ale Romei- Subura, Palatin, Esquilin, Collina, într-o tensiunile create de rãzboaiele civile şi de zvonurile privind tulburãrile violente ce urmau sã aibã loc, se enumerare ierarhicã (Cic., De leg. agrar., I, 29, 79) şi triburile rurale, în numãr de 31 (pentru lista alfabeticã a cereau: unui numãr de 1400, apoi numai de 400, de matroane, dintre cele mai bogate (App., BC, IV, 5, 32denumirilor epigrafice ale triburilor, cf. anexa 2), dintre care cel mai vechi trib rural este cel al Claudiilor, iar 34) sã contribuie la umplerea tezaurului, câte 100 de sesterţi pentru fiecare sclav, şi tuturor locuitorilor italici, ultimul apãrut, pe care sursele îl asociazã cu tribul urban Quirina, este Velina (Tit. Liv., Epit., 19; Festus, p. fãrã excepţie, care aveau averea mai mare de 100.000 de sesterţi, sã împrumute statul pentru un an cu a 50254L). Cunoaşterea acestor entitãţi era foarte importantã de vreme ce, în timpul censului, declaraţia oricãrui a parte din averea sa. În 36 a. Chr., Octavian a returnat o bunã parte din aceste sume, iar pe cei care nu cetãţean începea cu filiaţia şi continua cu proprietatea deţinutã împreunã cu menţiunea amplasãrii ei în spaţiu. apucaserã sã plãteascã, i-a scutit. Încercarea sa de a impune impozitul indirect, de a 20-a parte pe moşteniri, De la cenzura lui Appius Claudius din 312 a. Chr., proprietatea funciarã trebuia, în mod obligatoriu, sã întâmpinã o opoziţie similarã, moment în care moştenitorul lui Caesar ameninţã cu restabilirea tributum-ului, aparţinã unuia dintre triburile rurale. Identitatea prin raportare la trib era dovada statutului civic, putinţa potolind astfel, printr-un joc politic abil, o eventualã contestare de proporţii. În esenţã, scutirea de impozit participãrii cu reprezentanţi în curii şi a primirii soldei (prin reprezentantul fiecãrui trib- tribunus aerarius -Cato direct pentru cetãţenii Romei se va menţine pânã în secolul al III-lea. Aurelian va impune în Italia o taxã pe apud A. Gell., Nopţi attice, VI, 10; Varro, De ling. latin., V, 184), era, nu în ultimul rând, criteriul de alegere în vin şi carnea de porc ( SHA, V. Aurel., XXXV, 2, 48, 1), numitã annona ciuica. În timpul tetrarhiei, nordul colegiul de juraţi ( aleşi în numãr egal din fiecare trib, centumuiri) şi dãdea mãsura împãrţirii comune a unui peninsulei plãtea Italia annonaria, pentru întreţinerea cu produse a curţii şi a armatei, iar sudul hrãnea Roma spaţiu public (banchete sau alte petreceri care traduc vocaţia comunitarã- CIL, VI, 980). prin Italica urbicaria (Lact., De mort. pers., 23, 6). Pentru provincii, raportul fiscal cu Roma, se exprima prin vectigalia, impozit în naturã, şi tributum, exprimat în bani. Textele juridice amintesc de stipendiaria, impozit F. B. funciar perceput în provinciile senatoriale, şi tributaria, corespondentul fiscal din provinciile imperiale (Gaius, Instit., 2, 21; Dig., 7, 1, 7; 25, 1, 13). Dreptul de a impune impozite, precum şi sumele aferente îi revine, în principal, Senatului. Orice încercare de substituire a acestei instanţei este, în epocã republicanã, sancţionatã promt, în unele cazuri, cum a fost Ti. Sempronius Gracchus, în 133 a. Chr., chiar violent.

tributum (lat.), similar cu eisphora greacã (A. Gell., Nopţi attice, XIII, 21, 19), reprezenta o sumã de bani F. B. sau produse percepute ca impozit de rãzboi (Dion. Hal., IV, 11; V, 20; XI, 63; Plut., Poplic., 12; Tit. Liv., X, 46, 5), în mod neregulat, mai ales în situaţiile critice ale cetãţii (Cic., De off., II, 21, 74; Tit. Liv., V, 20, 5; VII, 27, 4) şi considerat ca un împrumut excepţional al statului, luat de la cetãţeni (App., BC, IV, 34). Perceperea lui urmãrea evidenţa censitarã, averile mai mici de 15.000 de aşi fiind exceptate (Cic., De Rep., II, 22, 40), clasificând populaţia în douã categorii: plãtitorii, asidui sau locupletes, şi neplãtitorii, proletarii sau tutela, instituţie creatã pentru ocrotirea copiilor care, neaflându-se sub puterea capului de familie (pater capite censi. Cei ce nu aveau copii datorau aes hordeanum (Tit. Liv., V, 50, 6; Festus, p.152L; Val. Max., V, 6, familias), nu împliniserã vârsta de 14 ani, şi a femeilor care, în concepţia romanã, nu erau capabile sã-şi

http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/t.htm

2/27/05 http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/olariu/t.htm

2/27/05

75 / 78

unibuc.a 20-a parte din taxa de moştenire.Web design§Text editor: Monica CIUCIU F.unibuc. U C. apoi de vânzãtori. v. Vesp. 6109. uectigal (lat.: uectigal aes appellatur quod ob tributum et stipendium … populo debetur. Ann. centesima rerum uenalium. Festus 371 s.. LV.are formã rotundã. pe diferite profesii. CIL. va fi perceput în epocã imperialã drept un abuz. preotese ale cultului focului cetãţii al cãror templu. II. 3. II. 1956. în vreme ce tributum trecea drept un impozit extraordinar (pânã când provinciile vor furniza tezaurului public impozitul funciar şi capitaţia).pe vânzarea sclavilor (stabilit de Augustus în 7 p. 12377. impuse vecinilor. lacuri. Dig.htm 2/27/05 76 / 78 ... 915. Prin extensie. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. VIII. 1. O. impozit în naturã achitat de deţinãtori ai unui lot din ager publicus sau mai târziu de posesorii anumitor bunuri funciare în provincii (stipendiarii sau uectigales). 31). mai exact casa lor. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. Strângerea acestor impozite din provincii cãdeau în sarcina societãţilor de publicani (CIL. de tip uectigalia.Untitled Document Page 11 of 11 Untitled Document Page 1 of 4 administreze singure averea. Liv.. Cic. 3912.. Ad fam. uirgines uestales (lat. except for short quotations with the indication of the website address and the web page.ro/eBooks/istorie/olariu/u.Tac. 13.pe procese. cu titlu extraordinar în perioada republicanã. pe folosirea drumurilor.). În epoca republicanã uectigalia reprezentau redevenţele ordinare strânse în aerarium. quadragesima letium.ro/eBooks/istorie/olariu/t. mine. 47. Chr. Tit. X. 2003 . B. Comments to: Cristian OLARIU . 1. 1).). aurum uicesimarium. All rights reserved. XIII. 1.a 20-a parte din taxa de eliberare. pãduri.Last update: April. Uzajul fiscalitãţii directe al strângerii tributum-ului. vorbea despre impozitul de rãzboi plãtit de Cartagina în argint în al doilea rãzboi punic. acest impozit va îngloba totalitatea redevenţelor plãtite de cãtre deţinãtorii unor domenii ale statului: terenuri cultivabile. VI. pe sare. XXXIII.impozit pe vânzãri. 31. 23). erau: portorium. quinta et uicesima uenalium mancipiorum.htm 2/27/05 http://www.. Cele mai importante impozite indirecte.Cassius Dio. adãposteşte focul sacru al comunitãţii cu obligaţia de a fi pãstrat în permanenţã http://www.aedes Uestae. pãşuni. © Universitatea din Bucuresti 2003.. pe latrinele publice (Suet. VI. ape. uicesima hereditatium.e University of Bucharest. La nivel municipal se percep uectigalia pentru exploatarea terenurilor funciare sau a altor terenuri şi construcţii municipale. 1964. 1. în fapt un stipendium.pe vamã şi activitãţi comerciale.plãtit de cumpãrãtori pânã la Nero. mine.. Prin uectigalia se mai înţelege totalitatea impozitelor indirecte percepute societãţilor de publicani.

.... Cato Maior. orice stingere a sa anunţând deopotrivã o ameninţare externã şi corporale.. corpul acestor trupe ajungând la 7000 de oameni. Pentru adãpostite obiectele sacre ale statului roman -pignora imperii (Serv... Dion. Aprins solemn la începutul anului vechi (1 asemenea. Liv. 5). Plin. guvernator al unei dioceze. http://www. 6-7). substanţã esenţialã pentru consacrarea victimelor sacrificiale (în cadrul ceremoniilor de purificare a cetãţii: 15 februarie.htm 2/27/05 77 / 78 .). 52. care fãceau de pazã prin rotaţie. transmisã de Aulus Gellius (Nopţi attice. Sarcinile liturgice ale vestalelor. Un alt sens este cel al unor trupe permanente. 5). în echipe specializate. focul era vegheat zi şi noapte.. Alte sarcini publice ţin de registrul juridico-politic: pãstrarea documentelor testamentare (importante pentru soarta statului. aquarii (supravegheau buna funcţionare a gurilor de incendiu) etc. F. lângã tatãl ei. cãtre finele Republicii se acceptã originea şi din spaţiul italic). Numa. 12. Oamenii dintr-o cohortã de vigili erau împãrţiţi.trecut în categoria clarissimi-lor.htm 2/27/05 http://www. strângerea cenuşei viţeilor nenãscuţi. 188. XLVIII. 10.. erau: pregãtirea aşa-numitei mola salsa. Întâlnirea întâmplãtoare a cortegiului vestalelor de cãtre un condamnat atrãgea dupã sine achitarea acestuia (Plut. phalus-ul. V.ro/eBooks/istorie/olariu/u. în timpul Imperiului târziu. sceptrul lui Priam. Iuv. Numa. în ierarhie fiind între consulari şi proconsuli. de exemplu: medici (patru la cohortã). preia copila. nãscut liber şi la Pentru paza Romei. uigili (lat. I.. Numa. Suet.. uexillarii (singurii din cohortã care purtau signum). şi a sângelui calului sacrificat la 15 octombrie. în vârstã de 6 pânã la 10 ani.unibuc. care acţionau în interiorul oraşelor. De C. de mai bine de un secol. 13 septembrie. 9 iunie. Nat. vigilii au fost reorganizaţi Roma. VII. dincolo de întreţinerea focului şi a curãţeniei "templului" Vestei. Discuţiile istoriografice cele mai aprinse. de o manierã similarã capturãrii prizonierilor de rãzboi. se aplica un control Modalitatea de recrutare. 10.sãrbãtoarea închinatã lui Iupiter din timpul jocurilor uicarius (lat. Alãturi de criterii de normalitate psihicã şi perfecţiune biologicã se aflã cerinţe privind statutul juridic al familiei viitoarei vestale (necesitatea ca tatãl sã fie cetãţean cu drepturi depline. cenuşa lui Oreste. Tac. exercitarea propriu-zisã a sarcinilor liturgice şi învãţarea noilor candidate) putea fi incheiat prin rãmânerea sub acoperişul "templului" pânã la moarte sau prin retragerea în orice casã ar fi dorit o vestalã. 4-8..ro/eBooks/istorie/olariu/u.de pildã testamentul lui Caesar sau Augustus: Cassius Dio. Hal. a fost instituit mai întâi un corp de 600 de sclavi. ca element de continuitate între cultul indoeuropean şi cel roman cf. 37. Palladium-ul. organizarea lor revenind edililor. G. fiind împãrţiţi în şapte ale familiei acesteia precum şi exceptãrile.). aceeaşi instanţã decide. moarte hotãrîtã de pontifi. Aceste trupe au fost organizate la Roma pentru prima datã de care. ferite de ochii celorlalţi (fie ei preoţi. pedepse martie). 45. Ateius Capito şi Fabius Pictor) îl plaseazã pe Pontifex Maximus în calitate de actor principal contra incendiilor şi pãstrarea ordinii publice. recrutaţi dintre liberţi.. dupã atribuţiile şi sarcinile pe care le aveau. "gãrzi de noapte". câte trei ore într-un schimb. unul dintre cei mai înalţi structura slujbelor sacerdotale romane. funcţionari din ordinul ecvestru. Serviciul vestalelor (cuprinzând trei etape de câte zece ani: ucenicia. 307-317. O. însãrcinate cu paza Antistius Labeo. conduşi în deliberarea lor de marele pontif. Aceste gãrzi erau compuse pentru fiecare post din patru oameni. pentru delicte mai puţin grave (neglijenţe în timpul serviciului). 20. de cãtre Octavian. 68.Untitled Document Page 2 of 4 Untitled Document Page 3 of 4 aprins ca "gaj al existenţei romanilor" (Tit. Ann. interpretarea cultului focului. 32. I. din 6 p. siphonarii (care manevrau pompele). În aedes Uestae sunt de asemenea preotese: feminin. 6). LVI. XLVIII.unibuc. în 22 a. Dumezil. sacrificaţi la 15 aprilie. Hist. 8) sau alte acte politice internaţionale. O. Adulterul era pedepsit cu îngroparea de vie în faţa Porţii Collina (Plut. Caes.Lupercalia.Vestalia. 12-14 reproducând informaţii din riguros. magistraţi 1966. 7.Equus October.. privind nobleţea îndeletnicirilor publice complet.operaţie sãvârşitã de cãtre Marea Vestalã şi destinatã a furniza elementele de distribuire ritualicã la ceremonia aniversãrii fondãrii Romei din 21 aprilieParilia. 10. Plut. cu douã interpretãri. pentru buna funcţionare a vigililor. Chr. B. 139). Ad Aen. ca simbol al virginitãţii sau maternitãţii potenţiale şi masculin.Fordicidia. III. publici sau cetãţeni): Penaţii cetãţii. fetişul zeiţei Cybele. Comandantul peste toatã paza Romei a fost instituit praefectus uigilum.. C.. I. cu acordul proprietarului (Plut..erau absolvite de acest sacerdoţiu familiile deja angrenate în cohorte. 83. De la Constantius al II-lea. carnea sãratã a scroafei sacrificate pe pãmânt italic de Aeneas. Chr. privesc statutul sexual al acestor prezenţa unei disfuncţionalitãţi a raporturilor cetãţii cu lumea divinã. vicarul a romane ţinute între 4-19 septembrie).

sub autoritatea edililor. probabil în 20 a. fiind redusã la gestionarea atelierului monetar de la Roma.e University of Bucharest. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. dar şi-au pãstrat preşedinţia. © Universitatea din Bucuresti 2003. fiind însãrcinaţi cu judecarea litigiilor. reprezentau prima treaptã din cariera senatorialã (cursus honorum) în epoca imperialã.Untitled Document Page 4 of 4 uigintiviri. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest. Aceastã magistraturã a decãzut. Triumuiri monetales. Pentru a accede la quaestura. Tresuiri capitales îi asistau pe consuli şi pretori (mai ales pretorul urban) în exerciţiul juridic. C. fiind de asemenea responsabili cu supravegherea prizonierilor şi prezidarea execuţiilor capitale. except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Vigintiviratul conţinea: tresuiri capitales. Accesul la cariera senatorialã a fost reglementat de Augustus. sub direcţia unui pretor (praetor hastarius). Chr. trebuia ca mai întâi tânãrul sã obţinã vigintiviratul (magistraturã de rang inferior. quattuoruiri uiarum curandarum. All rights reserved. tresuiri monetales.htm 2/27/05 78 / 78 . aceste magistraturi au dispãrut la jumãtatea secolului al III-lea. Quattuoruiri uiarum curandarum erau însãrcinaţi cu întreţinerea drumurilor. aveau în grijã atelierul monetar de la Roma.Last update: April. 2003 . decemuiri stlitibus iudicandis.Web design§Text editor: Monica CIUCIU http://www. Golite succesiv de atribuţiile lor reale.ro/eBooks/istorie/olariu/u. accesibilã la vârsta de circa 18-20 de ani). Comments to: Cristian OLARIU . sau auro argente aere flando feriundo. Decemuiri stlitibus iudicandis au pierdut sub Augustus competenţa de a judeca problemele referitoare la libertate.unibuc. curţii ce trata procesele de succesiune. O.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->