Viorica CONSTANTIN

Vasile PALADE

ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME

VOLUMUL II TRANSMISII MECANICE
EDITURA FUNDAŢIEI UNIVERSITARE “Dunărea de Jos” GALAŢI

Viorica CONSTANTIN Vasile PALADE ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME Volumul II : Transmisii mecanice

VIORICA CONSTANTIN

VASILE PALADE

ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME
Vol. II

TRANSMISII MECANICE

Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”- Galaţi, 2005

.ugal. 2004 ISBN www.ing.ro .dr.editura. Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. Galaţi.UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FACULTATEA DE MECANICĂ Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos” din Galaţi este acreditată de CNCSIS Referent ştiinţific: Prof.ro editura @ugal.univ.

Lucrarea se adresează tuturor studenţilor secţiilor cu profil tehnic. al siguranţei în exploatare şi al cerinţelor de execuţie şi montaj. în vederea stabilirii factorilor caracteristici ai fiecărui organ de maşină. la deprinderea lui cu metodele inginereşti ştiinţifice de abordare şi soluţionare a problemelor din construcţia de maşini. proiectanţilor şi inginerilor din exploatare. cu luarea în consideraţie a legăturilor şi interdependenţei dintre ele.Colecţia Ştiinţe inginereşti Prezenta lucrare face o simbioză între mecanisme şi părţile componente ale acestora – organele de maşini. a satisfacerii rolului funcţional. Organe de maşini şi mecanisme este o disciplină de cultură tehnică generală cu caracter tehnic şi aplicativ care are ca scop studierea elementelor componente ale maşinilor şi mecanismelor. reţinând din partea de mecanisme numai elementele necesare înţelegerii funcţionării şi proiectării maşinilor. Materialul este concis. Această disciplină contribuie la formarea orizontului tehnic şi interdisciplinar al viitorului specialist. explicit şi prezintă toate elementele necesare înţelegerii unei proiectări corecte. ISBN 973-627-164-1 .

1 Elemente geometrice 6.3 Calculul de rezistenţă la solicitarea de contact 9 9 12 12 15 16 18 22 23 25 27 29 29 30 34 38 38 40 43 43 44 45 45 46 49 49 50 51 52 53 53 56 57 61 61 63 66 .5 Angrenarea roţilor deplasate 6.3.6.1 Elemente geometrice 6.3 Geometria angrenajelor evolventice 6.2 Calculul angrenajelor conice cu dinţi drepţi 6.6 Angrenaje melcate 6.3 Calculul de rezistenţă la presiune de contact 6.6. clasificare 6. Numărul minim de dinţi 6.4.2 Elemente cinematice 6.1 Noţiuni generale 6.4.2.2.2.4 Cremaliera de referinţă 6.1 Forţe în angrenare 6.3.2.1 Generalităţi.2 Calculul de rezistenţă la încovoiere 6.1 Forţe în angrenare 6.3 Calculul angrenajelor cilindrice paralele cu dinţi drepţi 6.5.2 Evolventa şi proprietăţile ei 6.3 Elemente geometrice 6.6.4.4 Angrenaje cilindrice paralele cu dinţi înclinaţi 6.7 Fenomenul de interferenţă.5 Angrenaje cu roţi dinţate conice 6. Gradul de acoperire 6.2.4 Calculul de rezistenţă la presiune de contact 6. ANGRENAJE 6.3 Calculul de rezistenţă la încovoiere 6.6 Continuitatea angrenării.5.2.4.3.2.3.6.1 Legea fundamentală a angrenării 6.8 Cauzele distrugerii angrenajelor 6.4.4.4.2.4.2 Elemente de echivalare 6.4 Calculul de rezistenţă 6.3.2.2 Calculul de rezistenţă la solicitarea de încovoiere 6.CUPRINS 6.4.2.5.2.2 Determinarea numărului minim de dinţi 6.5.3 Calculul de rezistenţă la presiune de contact 6.1 Forţe în angrenare 6.5.6.3.6.2 Calculul de rezistenţă la încovoiere a roţilor dinţate cilindrice cu dinţi drepţi 6.5.2 Geometria şi cinematica angrenării 6.2.6.1 Forţe ce acţionează în angrenare 6.3 Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi 6.

3 Cuplajul cardanic 9.2.8 Mecanisme cu roţi dinţate 6.4.2 Cuplajul cu flanşe 9.2 Verificarea la încălzire 6.2.2.2.4 Alegerea rulmenţilor 8.9 Angrenaje speciale 7.2.2 Calculul osiilor 7.2.5 Montajul şi întreţinerea rulmenţilor 9.2.1 Noţiuni generale 9.2.2 Fusuri radiale de capăt 7.2 Lagăre cu rostogolire (Rulmenţi) 8.1 Cuplaje permanente fixe 9.1 Cuplajul cu gheare 9. OSII ŞI ARBORI DREPŢI 7.2 Cuplaje permanente 9.3 Verificarea arborilor drepţi 7.2.1.3. LAGĂRE 8.1 Noţiuni generale 8.2.3 Repartizarea sarcinilor în rulmenţi 8.1 Noţiuni generale 7.3 Calculul şi verificarea arborilor drepţi 7.2 Simbolizarea rulmenţilor 8.1 Clasificare şi elemente constructive 8.2.1 Lagăre cu alunecare 8.2 Metode şi sisteme de ungere 8.2.2.1 Noţiuni generale 7.2 Dimensionarea din condiţia de rezistenţă 7.4. CUPLAJE 9.2 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide 9.1 Cuplajul cu manşon 9.2.1.3.1.2.7.4.2 Cuplajul cu disc intermediar (Oldham) 9.4 Cuplajul dinţat 68 68 70 71 75 79 79 80 82 82 83 85 89 89 90 91 93 93 93 97 98 98 100 102 103 109 113 113 115 115 115 116 117 118 119 121 124 .4 Fusuri şi pivoţi 7.3.1.6 Organe de maşini şi mecanisme 6.7 Randamentul reductoarelor şi verificarea la încălzire 6.1 Randamentul reductoarelor 6.3 Fusuri axiale (pivoţi) 8.2.2.7.1 Predimensionarea 7.

ORGANE PENTRU CIRCULAŢIA FLUIDELOR 11.4.4 Mecanisme cu came 10.1 Pistonul 10.3. forţe 10.3.2 Cuplaje elastice cu elemente intermediare nemetalice 9.3 Biela 10.2 Organele mecanismului bielǎ-manivelǎ 10.1.2 Sinteza mecanismelor cu came 10.3.3.2.3.1.ambreiaje 9.3.2 11.1 Bilanţul energetic al maşinilor şi mecanismelor 10.3 11.2.1. dirijare.Cuprins 7 9.3.2 Variaţiile neperiodice ale vitezei unghiulare 10.4.2.1 Ecuaţia energiei cinetice a maşinii 10.1 11.1 Noţiuni generale 10.3 Mecanismul bielǎ-manivelǎ 10.1.2.1 Ambreiaje cu fricţiune 10.3 Construcţia profilului unei came 11. reglare şi control BIBLIOGRAFIE .2 Segmenţii 10.3.3.4 Arborele cotit 10.1 Generalităţi.1 Cuplaje elastice cu elemente intermediare metalice 9.4 Generalităţi Conducte Organe de îmbinare a conductelor Organe de închidere.2.2 Reglarea mişcării maşinilor şi mecanismelor 125 125 127 129 129 135 135 135 136 138 139 141 141 145 148 148 150 150 154 155 158 159 159 161 166 168 168 168 170 172 176 10.3 Fazele de mişcare ale maşinii 10. forme constructive.3 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice 9.4.2.2. MECANISME PENTRU TRANSFORMAREA MIŞCĂRII DE ROTAŢIE ÎN TRANSLAŢIE ŞI INVERS 10.3 Cuplaje intermitente .4 Randamentul maşinilor 10.2 Modele dinamice 10.2.1 Variaţiile periodice ale vitezei unghiulare 10.2.

cum ar fi: . mai ales la viteze mari.construcţia şi controlul roţilor necesită utilaje. . Clasificarea roţilor dinţate se face după mai multe criterii.3).0001 kW la 10000 kW).6. .angrenaje cu axe paralele (angrenaje cilindrice. Larga răspândire a angrenajelor este justificată de capacitatea de realizare a unui raport de transmitere constant. fig. .necesită precizie ridicată de execuţie. Pe lângă aceste avantaje angrenajele prezintă o serie de dezavantaje. melcate.nu se poate realiza orice raport de transmitere. gabarit relativ redus şi durată de funcţionare îndelungată.fac zgomot in timpul funcţionării. fig.2). în vederea asigurării mişcării neîntrerupte a celor două roţi dinţate se numeşte angrenare. randament ridicat. şi anume: a) după poziţia relativă a axelor geometrice ale celor două roţi: . Roţile dinţate sunt organe de maşini care au la periferia lor dinţi dispuşi în mod regulat pe suprafeţe teoretice. una antrenându-le pe celelalte prin acţiunea dinţilor aflaţi succesiv în contact.1 Noţiuni generale Angrenajele sunt mecanisme formate din două sau mai multe roţi dinţate. .angrenaje cu axe concurente (angrenaje conice.6.angrenaje cu axe încrucişate (angrenaje hipoide. Procesul continuu de contact între dinţii roţilor conjugate ale unui angrenaj. .Capitolul 6 ANGRENAJE 6. de posibilitatea de obţinere a unei game foarte largi de rapoarte de transmitere cu viteze si puteri diferite (de la 0. numite suprafeţe de revoluţie. siguranţă în exploatare.6.1). scule şi instrumente speciale. fig. .

Teoretic.6.4 simetrice de la mijlocul hiperboloizilor iar angrenajul cu melc cilindric se obţine dacă suprafaţa uneia din roţile .6.6. angrenajul elicoidal se obţine prin utilizarea porţiunii Fig. Prin particularizări.4). tangenţi între ei după dreapta generatoare comună (fig. Astfel.6. în acest caz rezultă angrenajul hiperboloidal. între axe (numită şi dezaxare) şi un unghi între axe Σ. Acest angrenaj are o distanţă.3 Angrenajele cu axe încrucişate realizează transmiterea mişcărilor între doi arbori cu axele încrucişate în spaţiu.2 Fig.6. care este format din două roţi cu dantura dispusă pe suprafeţele a doi hiperboloizi de rotaţie. din angrenajul hiperboloidal se pot obţine toate celelalte tipuri de angrenaje.1 Fig.10 Organe de maşini şi mecanisme Fig. în spaţiu.

6. a =0 şi unghiul dintre axe Σ ≠ 0 . rezultă angrenajul cilindric încrucişat. . la coroziune etc.1d). c) după poziţia relativă a suprafeţelor de rostogolire: .dinţi înclinaţi (fig. (fig.angrenaje cu axe fixe. se realizează angrenajul pseudoconic (hipoid) sau angrenajul spiroid. .dinţi in V (fig. Dacă se utilizează porţiunile de la capete ale hiperboloizilor şi se înlocuiesc suprafeţele hiperboloidale cu suprafeţe conice. d) după profilul dinţilor: . c).1a. Pentru a ≠ 0. . b.în evolventă.6.1a. contactul liniar devine punctiform. durata totală de funcţionare a angrenajelor. angrenajul cu axe încrucişate devine angrenaj conic cu axe concurente.) . în funcţie de: sarcinile ce solicită dantura. .angrenare interioară (fig.6.dinţi drepţi (fig. în W.6. Prin transformarea ambelor roţi hiperboloidale în roţi cilindrice. Dacă distanţa dintre axe. ceea ce aduce după sine o capacitate portantă redusă. Roţile dinţate se pot construi într-o gamă foarte variată de materiale.în arc de cerc (dantură Novicov) e) după modul de mişcare a axelor geometrice: .dinţi curbi (fig. suprafeţele hiperboloidale transformându-se în suprafeţe conice. .în cicloidă. în Z.2b). .1b).2a).6.angrenaje cu axe mobile: planetare sau diferenţiale. b) după forma dinţilor roţilor dinţate: .6. teoretic.1c). Materiale. viteza şi precizia sa şi alte condiţii suplimentare care se pot impune anumitor angrenaje (rezistenţa la temperatură.6. Σ = 0 se obţine angrenajul paralel cilindric cu suprafeţele de rostogolire cilindrice.Angrenaje 11 hiperboloidale se aproximează cilindrică. La toate angrenajele cu axe încrucişate la care se aproximează suprafeţele de rostogolire hiperboloidale cu conuri sau cilindri.angrenare exterioară (fig. .

Din această grupă.2. pentru ca transmiterea mişcării să se poată . 6. cunoscută sub numele de teorema lui Willis. poliamida. a zgomotului şi vibraţiilor. Oţelurile sunt utilizate. Masele plastice sunt higroscopice şi deci sensibile la umiditate (care le modifică dimensiunile) şi pot fi folosite la temperaturi ce nu depăşesc (80-100)°C. bronzul etc. stabileşte condiţia ce trebuie să o îndeplinească curbele de profil care mărginesc doi dinţi în contact. lignofol şi alte sortimente de mase plastice). mai frecvent utilizate sunt: oţelul carbon de calitate (pentru cementare şi îmbunătăţire) şi oţelurile aliate. pentru a preveni pericolul gripării flancurilor active ale angrenajelor şi pentru a asigura pinionului o durată de funcţionare apropiată de cea a roţii cu care angrenează. Roţile dinţate rezistă bine la uzură dar sunt mai puţin recomandate pentru solicitările de încovoiere. Din această categorie fac parte: textolitul.2 Geometria şi cinematica angrenării 6. Cuplul de materiale oţel-bronz realizează o bună comportare la uzură şi randament superior.) şi anumite materiale nemetalice (textolit. cu viteze periferice relativ scăzute. fonta cu grafit nodular şi fonta antifricţiune. poliesterii etc. bachelita. Din categoria fontelor se utilizează: fonta maleabilă.12 Organe de maşini şi mecanisme Principalele grupe de materiale din care se confecţionează roţile dinţate utilizate în construcţia de maşini sunt: oţelurile. se extinde utilizarea materialelor nemetalice. materialele neferoase (alama. fontele cenuşii. poliamida. bachelita. Duritatea flancurilor pinionului trebuie să fie ceva mai mare decât duritatea roţilor conduse. pentru angrenajele de lucru. de aceea se utilizează în cazul angrenajelor melc-roată melcată.1 Legea fundamentală a angrenării Legea angrenării. Dintre neferoase. la care uzura trebuie să fie cât mai mică. Aceste materiale se supun tratamentelor termice în scopul măririi caracteristicilor de rezistenţă cât şi pentru a îmbunătăţi comportarea flancurilor dinţilor la diverse forme de uzură. mai des folosite sunt bronzurile. Fontele se utilizează pentru angrenajele de dimensiuni mari. In scopul reducerii preţului. în general.

v2 O2 M (6. Vitezele periferice ale celor două profiluri. se consideră două roţi dinţate. Din asemănarea triunghiurilor Mv1n v1 şi MK1O1 rezultă: v1n O1K1 = .6. în punctul de contact vor fi: v1 = ω1 ⋅ O1M . Pentru studierea acestei legi. (6.1) unde O1M şi O2 M sunt distanţele de la punctul de contact M la cele două centre de rotaţie ( v1⊥O1M . în contact în Fig. Prin descompunerea vitezelor periferice v1 şi v2 după normala NN şi tangenta t în punctul de contact.6. v2 = ω 2 ⋅ O2 M . care se rotesc în jurul axelor (punctelor) O1 şi O2 cu vitezele unghiulare ω1 şi ω 2 (fig.5 punctul M. se obţin componentele normale. v1n şi v2 n şi componentele tangenţiale.5) şi profilurile dinţilor lor. formate din curbele π1 şi π2. v2 ⊥O2 M ).Angrenaje 13 realiza cu un raport de transmitere constant.3) .2) v2 n O2 K 2 = . v1t şi v2t . v1 O1M iar din asemănarea triunghiurilor Mv2 n v2 şi MK 2O2 rezultă: (6.

dacă punctul C rămâne fix pe linia centrelor. încât.6) Întrucât punctul C se află pe dreapta O1O2 care uneşte centrele de rotaţie fixe ale celor două roţi dinţate. ω 2 O1C (6.14 Organe de maşini şi mecanisme Deoarece profilurile sunt rigide. Dacă v1n < v2 n . Ca urmare. legea fundamentală a angrenării se enunţă astfel: pentru ca două roţi dinţate să transmită mişcarea de rotaţie sub un raport de transmitere constant. iar dacă v1n > v2 n . rezultă că profilul π2 are o viteză proprie. Dintre aceste curbe mai des se utilizează evolventa deoarece prezintă următoarele avantaje: . ω 2 O1 K1 Din asemănarea triunghiurilor O1 N1C şi O2 N 2 C rezultă: (6. Din condiţia de egalitate a componentelor normale rezultă: OK OK v1 ⋅ 1 1 = v2 ⋅ 2 2 . în tot timpul cât cele două profiluri sunt în contact.4) O2 K 2 O2C = . O1K1 O1C iar din relaţia (6. Profilurile ce îndeplinesc legea angrenării sunt numite profiluri conjugate. Profilurile conjugate sunt curbe reciproc înfăşurătoare. Aceasta condiţie este îndeplinită de curbele ciclice: evolventa. la intersecţia cu normala NN la profilurile dinţilor. în timpul angrenării.4) se obţine raportul de transmitere i12 . . cicloidele şi arcul de cerc. profilul π1 deformează profilul π2.5) i12 = ω1 O2C = = const.executarea danturii se face cu scule cu flancuri drepte.1) se obţine: ω1 O2 K 2 = . normala comună lor în punctele de contact să treacă printr-un punct fix C (polul angrenării) de pe linia centrelor. rezultă. este necesar ca profilurile dinţilor să fie astfel construite. transmiterea mişcării devine posibilă numai dacă v1n = v2 n . (6. că raportul de transmitere va fi constant. O1M O2 M iar prin înlocuirea lui v1 şi v2 cu valorile din relaţiile (6.

7) ω1 rw2 = . Ştiind că C împarte distanţa O1O2 într-un raport constant şi că: O1C + O2C = rw1 + rw 2 = const.2 Evolventa şi proprietăţile ei Evolventa este curba descrisă de punctul fix M. Traiectoria punctelor succesive de contact dintre profilurile dinţilor poartă denumirea de traiectorie de angrenare şi în cazul curbelor evolventice este chiar dreapta N-N. unde sunt egale şi se realizează rostogolire pură între profiluri.9) .alunecare redusă între profiluri.mişcările de generare sunt simple: rotaţia şi translaţia.2. situat pe dreapta n.Angrenaje 15 . cum ar fi variaţia distanţei între axe.roţile sunt interschimbabile. componentele tangenţiale sunt diferite ( v1t ≠ v2t ). Din definiţie: KM 0 = KM . Evolventa are două ramuri E şi E ′ şi un punct de întoarcere în M 0 pe cercul de bază. 3. Concluzii: 1. KM 0 = rb ⋅ (α + θ ) . . adică în timpul angrenării celor două profiluri. . numite cercuri de rostogolire. Chiar dacă raportul de transmitere se menţine constant. .6).insensibilitate la erori tehnologice inerente. cu excepţia polului angrenării. ω2 rw1 (6. deci componentele normale ale vitezelor sunt egale. 2. Din (6. în punctul C se află în contact două cercuri de raze rw1 şi rw2 care se rostogolesc fără alunecare.8) rezultă că O1C = rw1 şi O2C = rw2 . şi (6.6. KM = rb ⋅ tan α ⇒ rb ⋅ (α + θ ) = rb ⋅ tan α . care se rostogoleşte fără alunecare peste cercul de rază rb . numit cerc de bază (fig.9) rezultă: (6. C. 6.

2. deci tocmai t. dreapta N-N este tangentă comună cercurilor de bază a celor două roţi.3 Geometria angrenajelor evolventice. dreapta t. perpendiculară pe n în M. când rb → ∞ evolventa degenerează într-o dreaptă care este perpendiculară pe n. 4. Proprietăţile evolventei sunt: 1. normala la evolventă (n) este tangentă la cercul de bază. La angrenajele cu profil evolventic.6. 2. înfăşoară evolventa.6. Ecuaţiile parametrice ale evolventei sunt: Fig. deci ρ M = MK . centrul de curbură al evolventei în orice punct al ei se găseşte pe cercul de bază (pentru M şi K). Cea de a treia proprietate a evolventei face ca prelucrarea ei să se execute cu scule simple. Principalele elemente geometrice ale unui angrenaj evolventic se prezintă în fig. numită linie de angrenare. 3.6 ⎧invα = tan α − α ⎪ ⎨r = rb ⎪ cos α ⎩ Funcţia (invα) este dată în tabelele pentru α cunoscut. cu profil delimitat de suprafeţe plane. 6. care în procesul execuţiei se menţin tangente la profilul evolventic pe care-l generează.7.6) rezultă: r d i12 = w2 = w2 rw1 d w1 . deci punctul de contact al profilurilor în evolventă se găseşte permanent pe această dreaptă.16 Organe de maşini şi mecanisme θ = tan α − α = invα . Din relaţia (6.

α w – unghiul de angrenare.Angrenaje 17 unde d w1 si d w2 reprezintă diametrele cercurilor de rostogolire. d b 2 – diametrele cercurilor de bază. Fig. aw – distanţa dintre axe: aw = (d w1 + d w 2 ) / 2 . Deoarece pe cercurile de rostogolire pasul este acelaşi: π ⋅ d w1 π ⋅ d w2 = pw = . d a1 . d f 1 . d f 2 – diametrele cercurilor de picior. z1 z2 ( z1 si z 2 reprezintă numerele de dinţi ale celor două roţi).6.7 pw – pasul pe cercul de rostogolire (distanţa dintre două flancuri omoloage a doi dinţi consecutivi măsurată pe cercul de rostogolire). d a 2 – diametrele cercurilor de cap. . rezultă că: i12 = d w2 z 2 = d w1 z1 d b1 .

fiind şi dreaptă de angrenare (N-N). Acest organ dinţat serveşte la definirea geometrică a roţilor dinţate cilindrice şi poartă denumirea de cremalieră de referinţă.2. Pentru acest motiv elementele geometrice ale danturii unei roţi dinţate cilindrice pot fi determinate din elementele principale ale cremalierei de referinţă (fig.6.8 al roţii pe cercul de rostogolire şi cu unghiul de înclinare al profilului rectiliniu al cremalierei.9 .8). Unghiul de angrenare α este constant şi egal cu unghiul de presiune Fig. Fig.6. Dreapta de rostogolire a cremalierei este tangentă în punctul C la cercul de rostogolire al roţii dinţate (fig.4 Cremaliera de referinţă Dacă raza cercului de rostogolire a unei roţi dinţate cilindrice creşte la infinit. Normala comună în punctele de contact este tangentă la cercul de bază al roţii şi este perpendiculară pe profilul rectiliniu al cremalierei. aceasta devine cremalieră.18 Organe de maşini şi mecanisme 6.6. Pentru ca două roţi dinţate cu profil în evolventă să poată angrena este necesar ca fiecare să angreneze separat cu aceeaşi cremalieră.9).6.

α = 20 0 . 1. 5. 36.75.10) Tabelul 6. d. 0. 7. 10. Cremaliera generatoare este complementară cremalierei de referinţă şi se potriveşte cu aceasta în aşa fel încât dinţii uneia umplu exact golul dinţilor celeilalte. care reprezintă raportul dintre pas şi π ( m = p / π }. s = e pe linia de referinţă. fiind cerc caracteristic.75. 2.14. 0.45.35. 9. 5. d 2 = m ⋅ z 2 .9.07. Pe orice paralelă la aceasta s ≠ e .1. de aceea poartă denumirea de cremalieră generatoare.12. Modulul arată mărimea danturii. 4. 0. 0.4. 2.11. 0. cercul roţii tangent la linia de referinţă a cremalierei poartă denumirea de cerc de divizare. 80. [mm] (după STAS 822-82) Mecanică generală şi grea 0. 32. c.15. 20.28.22 . 55. 90. m.0.55.125.25.375. 0. 40. In tabelul 6.7.25. 3. 50. 45. Pentru ca diametrele de divizare să rezulte numere comensurabile se introduce noţiunea de modul. 1.Angrenaje 19 Dintele cremalierei de înălţime h este delimitat de dreapta de cap şi dreapta de picior şi este împărţit prin linia de referinţă în două părţi: capul de referinţă de înălţime ha şi piciorul de referinţă de înălţime h f . (6.unghi de presiune de referinţă.0. 0. 12.055.25. 2. 0.5. 0.2. p – pas al cremalierei de referinţă. definit ca distanţa între două profiluri omoloage consecutive măsurată pe linia de referinţă sau pe orice paralelă la aceasta.0. 14. 0. 18. 0.09. 0.5. ea poate genera dantura roţii 1. In contextul angrenării cremalieră generatoare – roată dinţată.8. 0. 1.jocul de referinţă la piciorul dintelui. 0. 0. 1. 0.5. 0. 16. 2. 3. 28.06.08. fiind un parametru standardizat cu dimensiune de lungime. 11. 0. 0. d1 = m ⋅ z1 .05. Dacă materializăm cremaliera printr-o sculă (ex. 22. 1.5. In aceste condiţii se poate scrie: π ⋅d = p⋅z Diametrul de divizare. cuţit pieptene). 4. 100. rezultă: d= p π ⋅ z = m ⋅ z . 1. 25. 8. 6.3. 0. 0.18. 1. 70.6. măsurat în mm. 0.5. independent de roata cu care angrenează.1 Mecanică fină Modulul. 60.1 se dau .5. 0.

In caz că este tangentă se obţine o roată dinţată necorijată (nedeplasată).20 Organe de maşini şi mecanisme valorile standardizate ale modulului. linia de referinţă a cremalierei generatoare poate fi tangentă sau nu cu dreapta de rostogolire. .înălţimea piciorului de referinţă: h f = (ha + c* ) ⋅ m .pasul cremalierei de referinţă: p = π ⋅ m . Elementele geometrice ale cremalierei de referinţă (fig.coeficient al jocului de referinţă.10 .6. Fig. Cercul de divizare d este cercul de pe roata dinţată pe care modulul şi pasul sunt egale cu ale cremalierei de referinţă. o roată dinţată corijată (deplasată).jocul la capul dintelui: c = c * ⋅ m . în procesul de danturare.6.6. In funcţie de poziţia liniei de referinţă se pot obţine roţi dinţate deplasate negativ (fig. In mod normal.10b) sau roţi dinţate deplasate pozitiv (fig.coeficient de înălţime a piciorului de referinţă. * .6.înălţimea capului de referinţă: ha = ha ⋅ m . Toate dimensiunile cremalierei de referinţă se pot defini prin * introducerea coeficienţilor: ha = 1 . fig. h* = ha + c* .coeficient de înălţime a capului de * referinţă.10a. adică poate fi tangentă sau nu la cercul de divizare. f c* = 0.9): * . Deplasarea de profil se exprimă prin coeficientul de deplasare specifică x.înălţimea dintelui: h = ha + h f = (2ha + c * ) ⋅ m . iar în caz contrar. . * .25 .10c).6.

* d f 2 = d 2 − 2h f = m ⋅ ( z 2 − 2ha − 2c* ) . .coeficientul de deplasare specifică x care arată forma dinţilor.modulul m care arată mărimea danturii. danturi cu caracteristici geometrice şi de rezistenţă diferite. Prin deplasarea de profil se pot realiza cu acelaşi profil de referinţă standardizat.diametrele de cap: * d a1 = m ⋅ ( z1 + 2ha + 2 x1 ) . La corijarea pozitivă dintele se subţiază la vârf şi se îngroaşă la bază. * .Angrenaje 21 La deplasarea negativă dintele se îngroaşă la vârf şi se subţiază la bază. * d a 2 = d 2 + 2ha = m ⋅ ( z 2 + 2ha ) .diametrele de cap: * d a1 = d1 + 2ha = m ⋅ ( z1 + 2ha ) . Apropiind prea mult cremaliera generatoare de centrul roţii se poate întâmpla să apară fenomenul de subtăiere a dintelui.diametrele de divizare: d1 = d w1 = m ⋅ z1 . Hotărâtor este valoarea coeficientului deplasării de profil x. Rezultă că toţi parametri unei roţi dinţate pot fi calculaţi în funcţie de: . * d f 2 = m ⋅ ( z 2 − 2ha − 2c * − 2 x2 ) . * d a 2 = m ⋅ ( z 2 + 2ha − 2 x2 ) .diametrele de picior: d f 1 = m ⋅ ( z1 − 2ha − 2c * + 2 x1 ) . * .6.numerele de dinţi care arată mărimea roţii. . Modificarea valorilor coeficientului de deplasare duce la schimbarea formei dintelui. . . La roţile nedeplasate (necorijate) cercul de rostogolire va coincide cu cel de divizare iar elementele geometrice vor fi: .diametrele de picior: d f 1 = d1 − 2h f = m ⋅ ( z1 − 2ha − 2c* ) .distanţa dintre axe: a = aw = d1 + d 2 z +z = m⋅ 1 2 2 2 Pentru angrenajele deplasate : . la baza lui apărând a doua ramură a evolventei (fig. Deplasările specifice trebuie deci limitate superior pentru a nu se ascuţi dinţii la vârf şi inferior pentru a nu se subţia prea mult dinţii la bază. . d 2 = d w2 = m ⋅ z 2 .13b).

rb 2 = rw 2 ⋅ cos α w Din relaţiile (6. Rezultă că angrenajul format din două roţi dinţate cu profil în evolventă este insensibil la modificările mici ale distanţei între axe. Această proprietate este utilă la deplasarea profilurilor în vederea . Dacă se scriu relaţiile dintre razele cercurilor de bază şi cele ale cercurilor de rostogolire.11) ′ ′ rb1 = rw1 ⋅ cos α w .11) rezultă: rb1 + rb 2 . în angrenare. numită distanţa între axele de referinţă. cos α r +r ′ ′ aw = rw1 + rw2 = b1 b 2 .5 Angrenarea roţilor deplasate Se consideră două roţi dinţate cilindrice. corespunde unui angrenaj la care cercurile de rostogolire şi cele de divizare coincid.13) In relaţia (6.12) (6. cos α w a = rw1 + rw2 = Prin urmare: a ⋅ cos α = aw ⋅ cos α w . pentru cele două poziţii. rb 2 = rw 2 ⋅ cos α (6. menţinând aceleaşi valori pentru razele de bază ( rb1 = ct şi rb 2 = ct ). având centrele O1 . O2 şi distanţa dintre axe a.11). In aceste condiţii dreapta de angrenare se mută din ′ ′ poziţia K1 K 2 în poziţia K1 K 2 .6.13) distanţa a .11 polul angrenării din C în C ′ . ′ razele de rostogolire devin rw1 şi ′ rw2 iar unghiul de angrenare creşte de la valoarea α la α w .2.6. Dacă se modifică poziţia ′ lui O2 în O2 . Fig.22 Organe de maşini şi mecanisme 6. (6. distanţa dintre axe va creşte de la a la a w (fig. se obţine: rb1 = rw1 ⋅ cos α .

13) serveşte la determinarea elementelor necesare deplasării de profil ( aw sau α w ). Fig. CA2 .2.6.12). Gradul de acoperire Dacă se urmăreşte angrenarea unei perechi de roţi dinţate (fig. 6.6 Continuitatea angrenării.12 Lungimea segmentului de angrenare are valoarea: A1 A2 = A1C + CA2 = ( K 2 A1 − K 2 C ) + ( K1 A2 − K1C ) . Segmentul A1 A2 poartă denumirea de segment de angrenare şi este format din segmentul de intrare în angrenare. A2 ). precum şi la remedierea unor defecte ale acestora rezultate din montaj sau din cauza uzurii flancurilor dinţilor.6.Angrenaje 23 perfecţionării funcţionale şi constructive. Relaţia (6. A1C şi segmentul de ieşire din angrenare. se observă că începutul şi sfârşitul contactului la o pereche de dinţi are loc în punctele în care dreapta de angrenare N-N intersectează cercurile de cap a celor două roţi ( A1 .

14) (6.24 Organe de maşini şi mecanisme sau: A1 A2 = K1 A2 + K 2 A1 − K1 K 2 (6. In vederea evidenţierii acestui fenomen se introduce noţiunea de grad de acoperire.18) Pentru a evita o funcţionare necorespunzătoare.16) în (6.15) (6. Arcul descris de un punct al cercului de rostogolire din momentul formării contactului până în momentul întreruperii poartă denumirea de arc de angrenare.17) Porţiunile de profiluri care participă nemijlocit la angrenare se numesc profiluri active. dând naştere la şocuri nedorite. Pentru ca un angrenaj sa funcţioneze continuu. reprezentat în momentele intrării şi ieşirii din angrenare. Această mărime adimensională se defineşte ca raport între arcul de angrenare şi pasul corespunzător cercului de rostogolire sau ca raport între segmentul de angrenare A1 A2 şi pasul pb . măsurat pe cercul de bază. cu raport de transmitere constant. Pentru porţiunile inactive ale profilurilor. ε= r 2 − r 2 + ra22 − rb22 − a w sin α w A1 A2 = a1 b1 pb π ⋅ m ⋅ cosα (6. El este delimitat de punctele de intersecţie ale cercului de rostogolire cu profilul. In caz contrar angrenajul funcţionează cu opriri. care se mai numeşte şi segment limită de angrenare. următoarea pereche sa fie deja intrată în angrenare. K 2 A1 = ra22 − rb22 1 K1 K 2 = K1C + CK 2 = rw1 sin α w + rw 2 sin α w = aw sin α w Dacă se înlocuieşte (6. notat cu ε .1 . profilul nu este necesar să fie evolventic.15) şi (6. prin proiectare angrenajelor trebuie să li se asigure un grad de acoperire ε ≥ 1. iar cele care nu participă poartă denumirea de profiluri inactive. .14) se obţine: A1 A2 = ra21 − rb2 + ra22 − rb22 − aw sin α w 1 (6. Segmentul A1 A2 nu trebuie să depăşească limitele segmentului K1K 2 .16) Din triunghiurile dreptunghice O1 K1 A2 şi O2 K 2 A1 rezultă: K1 A2 = ra21 − rb2 . este necesar ca înainte de a ieşi din angrenare o pereche de dinţi.

Angrenaje

25

6.2.7 Fenomenul de interferenţă. Numărul minim de dinţi Fenomenul de interferenţă constă în tendinţa pătrunderii vârfurilor dinţilor unei roţi în profilul evolventic din zona piciorului dintelui celeilalte roţi. Deoarece în timpul funcţionării această pătrundere este imposibilă, datorită rigidităţii roţilor dinţate, interferenţa la angrenare poate determina blocarea angrenajului, intensificarea zgomotului, uzura sau chiar ruperea dinţilor. Dacă interferenţa are loc în timpul execuţiei roţii dinţate, fenomenul se numeşte subtăiere şi constă în pătrunderea capetelor dinţilor sculei aşchietoare în profilul dinţilor roţii prelucrate, eliminând o parte din aceasta. Interferenţa se produce atunci când cercul de cap al unei roţi intersectează linia de angrenare în afara segmentului de angrenare K1 K 2 .

Fig.6.13

Dacă în cazul prelucrării roţilor dinţate, prin metoda rulării, generatoarea de cap a dinţilor cremalierei intersectează linia de angrenare în afara punctului K al segmentului CK (fig.6.13a), unde K este extremitatea segmentului de angrenare, apare fenomenul de interferenţă (fig.6.13b). Pentru evitarea interferenţei şi a subtăierii, cremaliera trebuie astfel aşezată, încât generatoarea Fig.6.14 de cap a acesteia să treacă

26

Organe de maşini şi mecanisme

mai jos de punctul K sau la limită prin acest punct (fig.6.14). Mărimea interferenţei la angrenare sau a subtăierii la prelucrare depinde de numărul de dinţi ai roţii. Pentru a evita aceste fenomene este necesar ca numărul de dinţi să fie cel puţin egal cu numărul admis de dinţi z min . Se consideră cazul limită, când generatoarea de cap a cremalierei trece prin punctul K. Din fig.6.14 rezultă:
BC = ha − x ⋅ m

(6.19)

dar

BC =

d − d b cos α d m⋅ z 2 = (1 − cos 2 α ) = sin α 2 2 2

(6.20)

Prin înlocuirea rel.6.20 în (6.19) se obţine:

ha − x ⋅ m =

m⋅ z 2 m⋅ z 2 * sin α ⇒ m ⋅ (ha − x) = sin α 2 2

Numărul minim de dinţi va fi:
z ≥ z min =
* 2(ha − x) sin 2 α

(6.21)

* Pentru ha = 1 , dantură necorijată şi α = 20 0 se obţine z min = 17 dinţi.

In cazul în care la roata conducătoare este necesar un număr mai mic decât 17 dinţi, pentru evitarea interferenţei se folosesc mai multe procedee cum ar fi: micşorarea înălţimii capului dintelui, mărirea unghiului de angrenare, sau, cel mai folosit procedeu, realizarea danturilor deplasate. Pentru un număr de dinţi z diferit de 17, din relaţia (6.21) se poate determina valoarea coeficientului de deplasare specifică:
* 2ha −z 17 − z sin 2 α = x= 2 17 sin 2 α

(6.22)

Din relaţia de mai sus rezultă că valoarea coeficientului de deplasare specifică este cu atât mai mare cu cât numărul de dinţi ai roţii care se

Angrenaje

27

prelucrează este mai mic. Rezultă că deplasarea pozitivă se utilizează la numere de dinţi z < z min , iar deplasarea negativă la z > z min . Necesitatea deplasării profilului este legată de îmbunătăţirea condiţiilor de lucru ale angrenajului. Astfel se modifică raza de curbură a flancului îmbunătăţindu-se comportarea la oboseală; creşte grosimea dintelui la bază ( la deplasarea pozitivă ) obţinându-se dinţi mai rezistenţi la solicitarea de încovoiere; se pot executa roţi cu număr mai mic de dinţi (sub 17) fără să apară subtăierea danturii.
6.2.8 Cauzele distrugerii angrenajelor Angrenajele sunt organe de maşini cu solicitări complexe şi ca urmare şi modurile de deteriorare a acestora vor fi multiple. Dintre acestea cele mai frecvente sunt: a) Ruperea datorită încovoierii dintelui. Este cauzată de concentratorii de tensiune ce apar la baza dintelui şi este specifică roţilor dinţate ce transmit momente mari. Se produce în urma încovoierii repetate a dintelui de către forţele ce apar la contactul dintre profiluri şi care acţionează pulsator. Această solicitare conduce la formarea unor fisuri de oboseală în zona de racordare a dintelui cu corpul roţii şi este urmată de ruperea prin oboseală. Se mai poate produce şi o rupere datorată supraîncărcării statice sau prin şoc a dintelui. Ruperea prin oboseală este cauza principală a scoaterii din uz a roţilor dinţate din materiale dure ( HB > 3500 MPa ) şi a angrenajelor din mase plastice. Pentru evitarea acestui tip de uzură se recomandă executarea bazei dintelui cu racordări mari. b) Uzura prin ciupitură ( pittingul ) Aceasta este cauza principală de distrugere a flancurilor dinţilor angrenajelor executate din materiale cu durităţi mici şi mijlocii ( HB < 3500 MPa ). Astfel, după un timp de funcţionare (N >104 cicli) se observă apariţia pe suprafaţa flancurilor dinţilor (fig.6.15) a unei serii de ciupituri (gropiţe). Cu creşterea numărului de cicli de solicitare, creşte atât numărul cât

28 Organe de maşini şi mecanisme şi mărimea ciupiturilor şi în final se distruge suprafaţa activă a flancurilor.15 flancul piciorului. Începând din zona din apropierea punctului de rulare. slăbirea secţiunilor şi în final ruperea dinţilor. încât la intrarea în angrenare evacuarea uleiului este întreruptă. cu acţiune sub formă de pană. iar angrenajul trebuie scos din funcţiune.6. Pe picior fisurile sunt orientate astfel. Uzura prin ciupitură limitată se datorează concentrării sarcinii pe lungimea dinţilor. Creşterea ulterioară a fisurilor este datorată pătrunderii în fisuri a uleiului. folosirea unor materiale de ungere speciale. creşte sarcina dinamică şi zgomotul. datorită tensiunilor de contact. factorul hotărâtor fiind . Dinţii uzaţi capătă o formă specific ascuţită. abrazive şi cu ungere insuficientă. dispare ungerea. Se poate combate prin creşterea durităţii suprafeţei dinţilor. după care. ciupiturile se propagă spre Fig. Acest tip de uzură provoacă intensificarea zgomotului şi a sarcinilor dinamice. Fisurile de oboseală se nasc pe suprafaţa flancului dintelui pe care apare o concentrare a tensiunilor sau la o adâncime oarecare în zona tensiunilor tangenţiale maxime. protecţie împotriva impurificării. se creează în ulei o presiune hidrodinamică care duce la desprinderea particulelor de material. Apariţia ciupiturilor se datorează oboselii superficiale a flancului dintelui. Uzura nu este uniformă pe profil şi este datorată vitezei diferite de alunecare şi a tensiunilor de contact inegale. d) Griparea dinţilor Este caracteristică transmisiilor rapide. Uzura progresivă se propagă pe toată lungimea dinţilor şi se manifestă la roţi executate din materiale cu durităţi ridicate ( HB > 3500 MPa ) c) Uzura abrazivă este specifică roţilor ce lucrează în medii deschise. Uzura prin ciupitură poate avea caracter limitat sau progresiv.

Ft1( 2) = d w1( 2) de Fig.Angrenaje 29 creşterea temperaturii în zonele de contact.6. distrugerea filmului de ungere şi apariţia microsudurilor punctelor fierbinţi în contact. e) Distrugerea frontală Este specifică cutiilor de viteză unde au loc cuplări şi decuplări repetate.16).3 Calculul angrenajelor cilindrice paralele cu dinţi drepţi Calculul acestor angrenaje este dat în STAS 12268 – 84. în direcţia vitezei de alunecare. Se consideră cazul cel mai dezavantajos.16 . Deoarece uzura abrazivă şi griparea pot fi însă evitate prin alegerea unui material corespunzător şi asigurarea unei exploatări corecte. zgârieturi fine.3. Se manifestă prin ruperea capului dintelui. calculul roţilor dinţate se face ţinând seama numai de rezistenta lor la rupere σ F şi la presiune de contact σ H . porţiuni lucioase.6. benzi de gripare etc. când o singură pereche de dinţi este în contact ( ε = 1 ). astfel ca el să corespunda la fel de bine din toate punctele de vedere.1 Forţe ce acţionează în angrenare Punctul de aplicaţie al rezultantei presiunilor de contact Fn . apoi la un nou contact se formează din nou şi în final apar pe flancul dintelui. se descompune în: Forţa tangenţială la cercul rostogolire: 2 M t1( 2) . Dimensionarea şi verificarea unui angrenaj trebuie să se facă ţinând seama de toate aceste posibilităţi de distrugere. 6. având direcţia normală la profilul evolventic se deplasează pe flancul activ fiind suprapus continuu normalei comune N-N (fig. Datorită mişcării relative a flancurilor dinţilor aceste microsuduri se rup. Forţa normală pe dinte Fn aplicată în punctul C de rostogolire. 6.

Se fac următoarele ipoteze: forţa se aplică la vârful dintelui şi este preluată numai de un dinte (angrenare singulară). se neglijează compresiunea care ar reduce σ F .17 (6.24) Frx care produc la baza dintelui o solicitare compusă (încovoiere datorată forţei Ftx şi compresiune datorată forţei Frx ). Forţa normală dată de relaţia: Ft1( 2) . Ruperea dintelui se produce în zona 1 (fig.17) solicitată la întindere şi avându-se în vedere un calcul acoperitor.6. Forţa radială roţilor: Fr1( 2) = Ft1( 2) ⋅ tan α w .23) (6.6. respectiv 2.3.2 Calculul de rezistenţă la încovoiere a roţilor dinţate cilindrice cu dinţi drepţi Dintele se consideră ca o grindă cu un contur profilat încastrat în coroana roţii dinţate şi încărcată cu forţa normală Fn (fig.6. Forţa Fn se translează pe direcţia liniei de angrenare până la intersecţia cu axa de simetrie a dintelui şi se descompune în forţa Ftx şi radială tangenţială Fig. Fn1( 2) = cos α w 6.30 Organe de maşini şi mecanisme unde M t1( 2) reprezintă momentul de torsiune la arborele 1. astfel că tensiunea de încovoiere va fi: .17). lăţimea dintelui la baza lui este s F şi are lungimea b (lăţimea roţii dinţate).

ascensoare grele.25) se obţine: σF = sau: 6 ⋅ Ft ⋅ hF cos α F m 2 ⋅ ⋅ ≤ σ FP 2 cos α w m 2 b ⋅ sF Ft ⋅ YFa ≤ σ FP (6.28) KA . . se aplică cu şoc datorită erorilor de divizare a danturii şi erorilor de profil şi ca atare forţele şi momentul de calcul se amplifică cu un factor de corecţie al încărcării K F . mecanismul de rotaţie a macaralelor.26) în (6. In cazul antrenării reductorului cu motor electric.uniformă (generatoare.26) Prin înlocuirea relaţiei (6. agitatoare şi . ascensoare uşoare.25) Forţa Fn se descompune la cercul de rostogolire şi se obţine: Fn = de unde: Ft Ftx sau Fn = cos α w cos α F Ftx = Ft ⋅ cos α F cos α w (6. transportoare.factor de utilizare. unde: (6. ventilatoare. mecanisme de avans la maşini-unelte. amestecătoare pentru materiale uniforme) KA = 1.27) b⋅m unde YFa poartă denumirea de factor de formă al dintelui şi este dat de expresia: σF = σF = 6 ⋅ (hF / m) cos α F ( s F / m) 2 cos α w Forţa reală care solicită dintele în general. când caracteristica de funcţionare a maşinii antrenate este: . K F = K A ⋅ K V ⋅ K Fα ⋅ K Fβ ⋅ YSa ⋅ Yε .Angrenaje 31 σF = M 1 6 Ftx ⋅ hF = ≤ σ FP 2 Wz b ⋅ sF (6.cu şocuri medii (transmisia principală a maşinilor unelte.

5 Roţi conice dinţi drepţi HB1(2) < 3500 0. prese.2 KV Treapta de precizie 6 7 8 Roţi cilindrice dinţi drepţi 1.3 K Fβ – factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii. K Fα – factorul repartiţiei frontale a sarcinii.27) devine: .1 1.97 în funcţie de z şi x. 1.00014n1 dinţi înclinaţi HB1(2) < 3500 0.4 1.3…1.5 la cele nerodate. pentru calcule preliminarii Yε ≈ 1. ştanţe.00011n1 HB1(2) > 3500 0. în care ε α reprezintă gradul de acoperire. maşini siderurgice.factorul dinamic.6 dinţi înclinaţi 1.25 + 0.96+ 0.96+ 0.2 1.4 la angrenaje rodate şi K Fβ = 1.97+ 0. Ţinând cont de toţi aceşti factori de corecţie relaţia (6.2 în funcţie de treapta de precizie adoptată pentru prelucrarea roţilor. instalaţii de foraj) KA =1.35 ≤ YSa ≤ 1. Yε – factorul gradului de acoperire.3 1. KV .0007n1 Angrenaje melcate cilindrice 1.cu şocuri puternice (foarfeci.75 / ε α .00032n1 HB1(2) > 3500 0. laminoare.25. la angrenaje precise cu încărcare normală K Fα = 1. Pentru calcule preliminarii alegerea lui se face din tabelul 6. YSa – factorul concentratorului de tensiune la piciorul dintelui.4 1.5 1. pentru calcule preliminare se adoptă K Fβ = 1. Tabelul 6.50.32 Organe de maşini şi mecanisme amestecătoare pentru materiale neuniforme) KA =1.98+0. . iar pentru calcule exacte se calculează cu relaţia: Yε = 0. concasoare.

tensiunea limită la solicitarea de încovoiere la piciorul dintelui. pentru solicitarea de încovoiere. YR – factorul rugozităţii racordării dintelui: YR ≈1 pentru roţi rectificate cu Ra ≤ 0.25 . YR ≈ 0. pentru predimensionare YX = 1.95 pentru roţi frezate. în care Ψ a reprezintă coeficientul de lăţime. După înlocuire se obţine: .1. Relaţia (6. Yδ – factorul sensibilităţii materialului. d w2 = .Angrenaje 33 σF = unde: Ft ⋅ K F ⋅ YFa ≤ σ FP b⋅m (6.29) reprezintă relaţia de verificare la încovoiere la baza dintelui a roţilor dinţate cilindrice cu dinţi drepţi. pentru calcule preliminarii Yδ=1. YX – factor de dimensiune în funcţie de modulul roţii. S FP – coeficient de siguranţă minim admisibil. σ 0 lim – tensiunea limită la solicitare de încovoiere (se stabileşte în funcţie de material şi tratament termic).29) σ FP – tensiunea admisibilă la solicitarea de încovoiere şi care se calculează cu relaţia: σ FP = in care: σ F lim S FP = σ 0 lim ⋅ YN ⋅ Yδ ⋅ YR ⋅ YX S FP (6. Pentru dimensionare în relaţia (6. Lăţimea roţii: b = Ψ a ⋅ aw .16 µm. aw = w2 u ±1 u ±1 d w2 2 unde u reprezintă raportul numerelor de dinţi u = z 2 / z1 şi „+” pentru angrenare exterioară.30) σ F lim .29) se fac următoarele înlocuiri: d ± d w1 2 ⋅ aw 2 ⋅ u ⋅ aw 2M t 2 ⇒ d w1 = Ft 2 = . iar „-„ pentru angrenare interioară. YN – factorul de durabilitate la încovoiere. depinde de material şi numărul de cicli de solicitare N. pentru o funcţionare normală S FP = 1.

în zona cercurilor de rostogolire.18). 1 ρe = 1 ρ1 ± 1 ρ2 (semnul „-„ pentru contactul interior) .34 Organe de maşini şi mecanisme m≥ M t 2 ⋅ YFa ⋅ K F u ± 1 ⋅ 2 u Ψa ⋅ a w ⋅ σ FP (6.3.raza de curbură echivalentă.18 Fig.32) unde: ρ e .6. lăţimea egală cu lăţimea danturii b şi încărcaţi cu forţa pe dinte Fn (fig. Fig. Contactul liniar dintre flancurile a doi dinţi se asimilează cu contactul a doi cilindri cu raze egale cu cele ale evolventelor dinţilor în punctul respectiv de contact.31) 6.3 Calculul de rezistenţă la presiune de contact Uzura de tip pitting este provocată de tensiunile ce apar la contactul flancurilor dinţilor.6.6. Pentru a evita uzura prin ciupitură (pitting) trebuie ca tensiunile σ H 2 ce apar să nu depăşească tensiunile admisibile de contact la oboseală a flancurilor dinţilor ( σ HP ).19 Tensiunea maximă de contact în punctul C este dată de relaţia lui Hertz: σH = Fn ⋅ Ee ≤ σ HP λΣ ⋅ ρ e ⋅ π (6.

corectată cu factorii de influenţă daţi de solicitările suplimentare.32) se obţine: σ H = 0. are valoarea: Ft Fn = ⋅ KH cos α w unde: K H = K A ⋅ K V ⋅ K Hα ⋅ K Hβ ⋅ YSa ⋅ Yε .Experimental s-a stabilit că: λΣ = în care εα este gradul de acoperire.82 Pentru oţel/oţel E1 = E2 = E=2. K Hβ = K Fβ .15 · 105 MPa ν – coeficientul lui Poisson (pentru oţel ν = 0. ρ 2 = K 2C = w2 2 2 Raza de curbură echivalentă va avea valoarea: 1 ρe = u ±1 2 2 2 + = ⋅ d w1 ⋅ sin α w d w2 ⋅ sin α w d w1 ⋅ sin α w u Forţa normală.3 şi rezultă Ee = λΣ – lungimea liniei de contact .175 ⋅ Fn ⋅ E ≤ σ HP λΣ ⋅ ρ e (6. Ee = [ E1 ⋅ E2 E2 (1 − ν 1 ) 2 + E1 (1 − ν 2 ) 2 ] E ). 1. 1 / ρ e şi λΣ cu valorile determinate anterior rezultă: .34) au aceleaşi semnificaţii cu cei din relaţia (6.28) iar pentru solicitarea de contact: K Hα = K Fα .33) Razele de curbură a dinţilor în punctul de contact (fig.33) termenii Fn . (6.19) sunt: d ⋅ sin α w d ⋅ sin α w ρ1 = K1C = w1 . 3b 4 − εα Înlocuind în relaţia (6.6.Angrenaje 35 Ee – modulul de elasticitate echivalent al materialelor celor două roţi. Dacă se înlocuiesc în (6.34) Termenii din relaţia (6.

Zε = 4 − εα 3 .175 ⋅ Ft ⋅ K H ⋅ E 4 − ε α 2 u ±1 ⋅ ⋅ ⋅ ≤ σ HP cos α w 3b d w1 ⋅ sin α w u (6.37) în care: σ H lim b . S HP – coeficient de siguranţă minim admisibil pentru solicitarea de contact. Pentru danturile rectificate Z R = 1 iar pentru cele frezate Z R = 0. (Pentru danturi sin 2α w necorijate şi α = 20 0 . Pentru calcule preliminare Z L = 1. ZW – factorul influenţei raportului durităţilor flancurilor celor două roţi dinţate. relaţia (6. Pentru o funcţionare normală S HP = 1.35) devine: σ H = Z H ⋅ Z E ⋅ Zε ⋅ unde: σHP dinţilor. – Ft 2 ⋅ K H u ± 1 ⋅ ≤ σ HP b ⋅ d w1 u (6.8 MPa1/2).tensiunea limită de bază la solicitarea de contact. Z N – factor de durabilitate în funcţie de material şi numărul de cicli de funcţionare.35) Ţinând cont că sin α w ⋅ cos α w = Z E = 0.factorul influentei lungimii minime de contact.35 E ZH = sin 2α w şi făcând notaţiile: 2 . Pentru calcule preliminarii ZV = 1.36) tensiunea admisibila la solicitarea de contact a flancurilor σ HP = σ H lim b S HP ⋅ Z N ⋅ Z L ⋅ Z R ⋅ ZV ⋅ ZW ⋅ Z X (6. Z R – factorul de rugozitate. Z L – factorul de ungere.5 ).factorul punctului de rostogolire.9. Z H = 2. ZV – factor de viteză. 2 . Pentru roţi fără diferenţe mari de duritate ZW =1.15.factorul de material (pentru otel ZE = 189.36 Organe de maşini şi mecanisme σ H = 0. .

Se calculează randamentul angrenării şi forţele din angrenare. precizia.36) devine: amin = (u ± 1) ⋅ 3 M t 2 ⋅ K H (Z E ⋅ Z H ⋅ Zε ) 2 2 2u 2 ⋅ψ a ⋅ σ HP (6. Diferenţa dintre aw şi a ′ w w se anulează prin corijarea danturii. Cu relaţia (6. ε ≥ 1. Se standardizează modulul la o valoare superioară celei mai mari valori calculate (STAS 822-82). Cu relaţia (6. Se alege: materialul din care se execută roata dinţată ( σ 0 lim şi σ H lim ). b = ψ a ⋅ aw d w2 u ±1 u ±1 Relaţia (6.36). d w2 = w .Angrenaje 37 Z X – factor de dimensiune.38) se calculează distanţa minimă între axe şi se standardizează la o valoare superioară celei calculate ( aw ).31) se calculează modulul minim necesar rezistenţei la încovoiere a dinţilor. coeficienţii de deplasare specifică x1 şi x2 adoptându-se în funcţie de suma numerelor de dinţi a celor două roţi. turaţia n1 . raportul de transmitere i. se utilizează pentru verificarea angrenajelor la solicitarea de contact Pentru dimensionare. . coeficientul de lăţime al roţii ψ a . Cu relaţia m= 2a w se determină modulul minim necesar rezistenţei la presiune z1 ⋅ (u + 1) de contact. se fac următoarele înlocuiri: 2M t 2 2a ⋅ u 2a Ft 2 = . numărul de dinţi ai pinionului z1 . numărul de ore de funcţionare Lh .1 . Se calculează elementele geometrice ale angrenajului şi se verifică gradul de acoperire. Cu modulul standardizat se recalculează distanţa dintre axe. tratamentul termic.38) Pentru dimensionarea unui angrenaj de roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi trebuie cunoscute: puterea ce trebuie transmisă / momentul de răsucire ce se transmite M t1 . d w1 = w . In general Z X = 1 Relaţia (6. obţinându-se a ′ .

29) tensiunea de încovoiere.1 Elemente geometrice ( STAS 12223 – 84 ) Din studiul cinematic al angrenării rezultă că o funcţionare liniştită a unui angrenaj este condiţionată de existenţa unui grad de acoperire ε cât mai mare. .20 Ca urmare a definirii elementelor geometrice în cele 2 plane. 6. în care elementele geometrice sunt aceleaşi ca la roţile cilindrice cu dinţi drepţi (fig. vor apare noţiunile de modul frontal mt .20). Fig. Aceasta se poate realiza dacă se înlocuiesc dinţii drepţi cu dinţi înclinaţi.6.4. Dinţii fiind înclinaţi cu unghiul β.6. pas frontal pt şi respectiv modul normal mn şi pas normal pn .36)se verifică tensiunea de contact. zgomotul şi vibraţiile reducându-se.38 Organe de maşini şi mecanisme Cu relaţia (6. Elementele geometrice se definesc în două plane: unul perpendicular pe axa roţii (plan frontal t – t) în care se definesc dimensiunile reale şi unul perpendicular pe direcţia dintelui (plan normal n-n). angrenarea se face treptat. iar cu relaţia (6.4 Angrenaje cilindrice paralele cu dinţi înclinaţi 6.

înălţimea piciorului dintelui. Observaţie.diametrul de cap.înălţimea dintelui: * * h = ha + h f = (2ha + cn ) ⋅ mn . unde: mt = mn / cos β . Principalele elemente geometrice sunt: . d f : d f1( 2 ) = d1. a: .distanţa între axele de referinţă. * cn = 0. Pentru roţile necorijate: .diametrul de picior. β – unghiul de înclinare al dinţilor (β = 60…100 pentru reductoare mari. d a d a1( 2 ) = d1( 2 ) + 2ha = mn ( z1( 2 ) cos β * + 2ha ) . β = 100…200 pentru reductoare obişnuite ).39) α n = 200 – unghiul de presiune de referinţă normal. mn . α t – unghiul de presiune de referinţă frontal. * ha = 1 . h f : * * h f = (ha + cn ) ⋅ mn . In ambele plane înălţimea dintelui este aceeaşi. ha : * ha = ha ⋅ m n .înălţimea capului dintelui. Intre elementele din cele două plane există legătură: pt = pn / cos β . 2 − 2h f = mn ( z1( 2 ) cos β * * − 2ha − 2cn ) .diametrul de divizare. d: mn ⋅ z1( 2) d1( 2) = mt ⋅ z1( 2) = cos β .Angrenaje 39 La aceste roţi dinţate se standardizează modulul. tan α t = tan α n / cos β (6.25 .

40

Organe de maşini şi mecanisme

a = d1 + d 2 =

mt ⋅ ( z1 + z 2 ) mn ⋅ ( z1 + z 2 ) = 2 2 ⋅ cos β

- distanta intre axe, a w : aw = a ⋅ unde:

cos α t , cos α tw

α tw – unghiul de presiune frontal pe cilindrul de rostogolire.
Dacă xns = xn1 + xn 2 = 0 atunci α t = α tw şi a = a w . diametrul cercului de bază, d b :

d b1( 2) = d1( 2) ⋅ cos α t
diametrul de rostogolire, d w :

d w1( 2) = mt ⋅ z1( 2) ⋅

cos α t cos α tw

-

Pentru roţile dinţate corijate ( deplasate ); diametrul de cap, d a
d a1( 2 ) = mn ( z1( 2 ) cos β
* + 2ha + 2 xn1( 2 ) )

unde xn reprezintă coeficientul normal al deplasării de profil. diametrul de picior, d f :
d f1( 2 ) = d1, 2 − 2h f = mn ( z1( 2) cos β
* * − 2ha − 2cn + 2 xn1( 2 ) )

Gradul de acoperire al roţilor cilindrice cu dinţi înclinaţi ε γ este mai mare decât la cele cu dinţi drepţi şi se calculează cu relaţia: ε γ = εα + ε β unde:

εα – gradul de acoperire corespunzător danturii drepte, calculat cu
relaţia (6.18):

εβ =

b ⋅ sin β π ⋅ mn

Angrenaje

41

în care b reprezintă lăţimea roţii conduse. Se impune ca ε β ≥ 1 . 6.4.2 Determinarea numărului minim de dinţi Roata cilindrică cu dinţi înclinaţi poate fi echivalată cu o roată cilindrică cu dinţi drepţi care se obţine prin secţionarea roţii cu dinţi înclinaţi cu un plan N – N perpendicular pe dinte (fig.6.21) şi care trece prin punctul de contact C de pe cilindrul de rostogolire. Planul N – N intersectează cilindrul de divizare după o elipsă. In acest plan N – N, angrenarea are loc pe o porţiune de elipsă corespunzătoare cu 2…3 paşi normali şi ca urmare dinţii se consideră că aparţin unei roţi dinţate cilindrice cu raza cercului de divizare egală cu raza de curbură a elipsei în punctual C. Această roată cilindrică (cu centrul în Oe ) are dinţi drepţi şi poartă numele de roată echivalentă.

Fig.6.21

42

Organe de maşini şi mecanisme

Raza de curbură a elipsei în punctul C este dată de relaţia:
2 a1 ρv = b1

(6.40)

unde:

a1 =

d d – semiaxa mare a elipsei; b1 = – semiaxa mică. 2 cos β 2
(d / 2 cos β ) 2 d ρv = = (d / 2) 2 cos 2 β

Înlocuind a1 şi b1 se obţine:

Diametrul de divizare al roţii echivalente rezultă:

dv = 2ρv =

m ⋅z m ⋅z d ⇒ mn ⋅ zv = t 2 = n 3 2 cos β cos β cos β

Numărul de dinţi echivalent este:

zv =

z cos3 β

(6.41)

Pentru zv = 17 şi β = 450 numărul minim de dinţi rezultă:
z min = z v ⋅ cos 3 β ≈ 6

Roţile cu dinţi înclinaţi pot fi deci construite cu un număr mai mic de dinţi decât cele cu dinţi drepţi, în funcţie de înclinarea dinţilor. La un angrenaj cu dinţi înclinaţi datorită înclinării dinţilor, se vor afla totdeauna în contact mai multe perechi de dinţi. Aceasta conduce la creşterea lungimii de contact a dinţilor. In planul de angrenare (tangent la cercurile de bază) lungimea dinţilor în contact (fig.6.22) va fi: Lv = S1S 2 / sin β = pb ⋅ ε / sin β unde: pb - pasul pe cercul de bază pb = b ⋅ tan β Înlocuind, se obţine:

Fig.6.22

6.6.4.4. Descompunând forţa normală pe trei direcţii se obţine: Fig.Angrenaje 43 Lv = b ⋅ ε / cos β Coeficientul de lăţime al roţii echivalente: Ψ mv = Lv / mn sau: Ψ mv = b ⋅ε mt ⋅ cos 2 β b = ψ a ⋅ a = ψ m ⋅ mt ⇒ ψ m = astfel că rezultă: b mt Ψmv = ε ⋅ Ψm cos 2 β 6. La aceste angrenaje din cauza înclinării dintelui cu unghiul β forţa normală pe dinte este înclinată în plan vertical cu unghiul αn.1 Forţe in angrenare Studiul forţelor din angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi se poate face utilizând roata echivalentă.3 Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi 6.23).3.23 . iar în plan orizontal cu unghiul β (fig.

6. unde cos β Ft ′ = Ft cos β . care trebuie preluată de lagărele arborelui. 2 tan α n . Yβ = 1 − β0 .forţa radială: ' Fr1( 2) = Ft1( 2) ⋅ tan α n = Ft1( 2) 2M t1( 2) d1. Yβ = 0. Datorită încărcării oblice a dintelui.8 1200 Calculul se face in secţiunea normală.4.forţa normală rezultantă: Fn1( 2) = ' Ft1( 2) cos α n = Ft1( 2) cos α n ⋅ cos β Spre deosebire de angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi la cele cu dinţi înclinaţi intervine forţa axială Fa .44 Organe de maşini şi mecanisme .29) devine: . care are modulul mn şi numărul de dinţi z v . deci la roata echivalentă cu dinţi drepţi. Pentru verificare relaţia (6. la piciorul acestuia sarcina este mai mică.forţa axială : Fa1( 2) = Ft1( 2) ⋅ tan β .3. Existenţa forţei axiale este un dezavantaj al roţilor cilindrice cu dinţi înclinaţi şi deoarece mărimea sa creşte cu creşterea unghiului β se impune limitarea acestuia. în special legată de modul de acţiune a forţei care se exercită pe o linie de contact înclinată cu unghiul β.forţa tangenţială: Ft1( 2) = .2 Calculul de rezistenţă la încovoiere La roţile dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi angrenarea flancurilor dinţilor are o serie de particularităţi faţă de dantura dreaptă. pentru β > 24° .pentru 0°≤ β ≤ 24°. fapt pus in evidenţă prin introducerea în calcule a factorului înclinării dintelui Yβ care are valorile: .

35 ⋅ E – factor de material.6. devine: mn ≥ M t 2 ⋅ YFa ⋅ K F ⋅ Yβ u + 1 ⋅ 2 u Ψa ⋅ aw ⋅ σ FP (6.3 Calculul de rezistenţă la presiune de contact Acest calcul se face utilizând relaţia (6.44) Z E = 0. sin 2α w 1 ε . ρ 2 = w2 .44) şi se obţine: .42) unde YFav se adoptă pentru numărul de dinţi ai roţii echivalente.factorul influenţei lungimii minime de contact.34).⇒ = ⋅ .33) de la dinţi drepţi în care se înlocuiesc: b ⋅ εα Ft ⋅ K H . 2 cos β 2 cos β ρ d w1 ⋅ sin α tw u Ft 2 ⋅ K H u + 1 ⋅ ≤ σ HP b ⋅ d w1 u Se obţine: σ H = Z E ⋅ Z H ⋅ Zε ⋅ Z β ⋅ unde : (6.43) 6. ZH = Zε = 2 cos β – factorul punctului de rostogolire.3. iar KF are aceeaşi semnificaţie ca în relaţia (6.28).42). Pentru dimensionare se fac înlocuiri în (6. λΣ = Lv = Fn = cos β cos α n ⋅ cos β Razele de curbură au expresiile: ρ1 = d w1 ⋅ sin α tw d ⋅ sin α tw 1 2 cos β u +1 . după înlocuiri. Pentru dimensionare relaţia (6.4. Z β = cos β .factorul înclinării dintelui K H are aceeaşi semnificaţie ca la dinţi drepţi (rel.Angrenaje 45 σF = Ft ⋅ K F ⋅ YFav ⋅ Yβ ≤ σ FP b ⋅ mn (6.

deoarece execuţia carcaselor şi montajul este mai dificil şi mai scump. care asigură o angrenare uniformă.5 Angrenaje cu roţi dinţate conice Angrenajele conice asigură transmiterea mişcării de rotaţie. Pentru viteze care depăşesc aceste limite sunt mai indicate angrenajele conice cu dinţi înclinaţi sau curbi.3 m/s.6. Se execută roţi conice cu dinţi drepţi (fig. Fig. deoarece axele lor sunt concurente (fig. Cel mai frecvent este cazul particular al angrenajelor cu axe concurente sub un unghi Σ = 90°. prin schimbarea direcţiei acesteia sub un unghi oarecare Σ.6.24a). Cel mai frecvent se construiesc şi se montează roţile conice cu dinţi drepţi care dau rezultate până la viteza v=2.6.24b) sau curbi (fig. Mai rar se folosesc angrenaje conice cu unghi Σ diferit de cel drept.45) 6. în condiţii foarte grele de funcţionare.24 .6.. înclinaţi (fig.24c).24) sau se încrucişează în spaţiu.46 Organe de maşini şi mecanisme amin = (u + 1) ⋅ 3 M t 2 ⋅ K H ⋅ (Z E ⋅ Z H ⋅ Z ε ⋅ Z β )2 2 2u 2 ⋅Ψ a ⋅ σ HP (6.6. zgomot redus şi o capacitate de transmitere mai mare.

6.25 . Forţele şi calculul de rezistenţă se efectuează pe conul suplimentar median.1 Elemente geometrice La o roată conică. se vor analiza angrenajele cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi.Angrenaje 47 In cele ce urmează. Pe înălţimea dintelui se definesc elementele geometrice pe conul de cap (indice a). ci pe conuri frontale tangente la sfera respectivă şi perpendiculare pe conurile de divizare-rostogolire.5. dar dintre acestea interesează elementele geometrice pe conul suplimentar exterior (cu indice e). Pe lăţimea danturii există o infinitate de conuri frontale (suplimentare).6. pe conul de divizare-rostogolire (fără indice) şi pe conul de picior (indice f). elementele geometrice au doi indici – unul pentru poziţia pe lăţimea dintelui şi altul pentru poziţia pe lăţimea danturii. Pe lăţimea roţii. având unghiul dintre axele de rotaţie Σ = 90°. dantura se defineşte nu pe sfere. Fig. Pe conul suplimentar exterior se reproduc elementele standardizate ale profilului de referinţă de la roata plană şi modulul standardizat. dimensiunile dinţilor conici diferă atât pe înălţimea dintelui. cât şi pe lăţimea danturii. pe conul suplimentar median (indice m) şi pe conul suplimentar interior (indice i). Rezultă că la o roată conică cu dinţi drepţi.

5 b θf θa tanθ f = h fe / Re tanθ a = hae / Re δ a1( 2) δ f 1( 2) d ae1( 2) δ 1( 2) + θ a δ 1( 2) − θ f d e1( 2) + 2hae cos δ 1( 2) .3 Elementul geometric Înălţimea exterioară a capului dintelui Înălţimea exterioară a piciorului dintelui Înălţimea exterioară a dintelui Diametrul de divizare exterior Diametrul de divizare median Modulul median Lăţimea danturii Lungimea mediană a generatoarei de divizare Lungimea exterioară a generatoarei de divizare Unghiul piciorului dintelui Unghiul capului dintelui Unghiul conului de cap Unghiul conului de picior Diametrul cercului de cap exterior Simbol Relaţia de calcul * ha me * ( ha + c * ) me hae h fe he hae + h fe me z1( 2) d e1( 2) 1 + Ψdm ⋅ sin δ 1 d m1 / z1 Ψdm ⋅ d m1 (b ≤ 0. Tabelul 6. nedeplasat.3 Re) d e1( 2) d m1( 2) mm b Rm Re d m1 2 sin δ 1 Rm + 0.3. raportul de transmitere şi apare distanţa dintre axe. obţinându-se un angrenaj cilindric înlocuitor (indice v) cu dantură cilindrică dreaptă. Relaţiile de calcul ale principalelor elemente geometrice ale unui angrenaj conic cu dinţi drepţi. faţă de cel conic. sunt indicate în tabelul 6.48 Organe de maşini şi mecanisme Conurile suplimentare împreună cu dantura existentă pe acestea (fig. se modifică. numerele de dinţi. diametrele danturii. La angrenajul cilindric înlocuitor.6.25) se pot desfăşura în plan.

5.25).5 b Rm (6. Σ = 90o unghiul dintre axe.1 Forţe în angrenare Pentru stabilirea sistemului de forţe se consideră un angrenaj conic cu Σ = 90 0 şi cu dinţi drepţi (fig.raportul numerelor de dinţi. u = z 2 / z1 .47) 6.25. δ 2 = Σ − δ 1 .2. Intre diametrele de divizare mediane şi cele exterioare se poate scrie relaţia: dm Rm 1 = = d e Rm + 0.5b 1 + 0.Angrenaje 49 Diametrul cercului de picior exterior Înălţimea exterioară a conului de cap Înălţimea interioară a conului de cap d fe1( 2) H ae1( 2) H ai1( 2) d e1( 2) − 2h fe cos δ 1( 2) Re cos δ 1( 2) − hae sin δ 1( 2) H ae1( 2) − b cos δ 1( 2) * Profilul de referinţă exterior standardizat: α =20o.2 Calculul angrenajelor conice cu dinţi drepţi 6. ha =1. unde Ψ dm este coeficient de lăţime. c*=0.46) se obţine: d m mm ⋅ z1 1 = = de me ⋅ z1 1 + Ψdm sin δ 1 deci : mm = me 1 + ψ dm ⋅ sin δ 1 (6.46) Deoarece b = Ψ dm ⋅ d m . rezultă: b ψ dm ⋅ d m ⋅ 2 sin δ1 = = 2ψ dm ⋅ sin δ1 Rm dm care. Componenta tangenţială Ft la cercul de rulare în secţiunea medie a dintelui cu diametrul d m se determină ca şi în cazul angrenajelor cilindrice cu relaţia: . prin înlocuirea în relaţia (6.6.5.

in secţiunea N-N se obţin două roţi cu dinţi drepţi a căror centre sunt O1v şi O2v obţinute la intersecţia planului NN cu axele roţilor conice. normal pe generatoarea comună a conurilor de rostogolire (fig. Astfel.48) Forţa radială la roata cilindrică echivalentă este: Fr′ = Ft1( 2) ⋅ tan α n Această forţă se translează la diametrul de divizare median al angrenajului şi se descompune în două componente: Fa1 = Fr′ ⋅ sin δ 1 = Ft1 ⋅ tan α n ⋅ sin δ 1 = Fr 2 Fr1 = Fr′ ⋅ cos δ 1 = Ft1 ⋅ tan α n ⋅ cos δ 1 = Fa 2 (6. Legătura dintre elementele roţilor conice şi ale roţilor echivalente se exprimă prin relaţiile de echivalare : .2.5. dacă acestea se înlocuiesc cu roţi cilindrice echivalente.49) (6.6.50 Organe de maşini şi mecanisme Ft1( 2 ) = 2 M t1( 2 ) d m1( 2 ) (6. Forţa normală se determină cu relaţia: Ft1( 2) Fn1( 2) = (6. la mijlocul lungimii dintelui. pot fi ş la roţile conice.51) cos α n 6.50) Se observă că forţa radială la o roată devine forţă axială la roata conjugată şi invers.numărul de dinţi echivalent : .2 Elemente de echivalare Relaţiile de calcul stabilite la angrenajele cilindrice atât din condiţia limitării tensiunii de rupere cât şi a tensiunii de contact.diametrul de divizare al roţii echivalente : d m ⋅z d v1 = m1 = m 1 = zv1 ⋅ mm cos δ 1 cos δ 1 . Roţile echivalente se obţin prin secţionarea angrenajului conic cu un plan N-N.25).

raportul de transmitere al angrenajului echivalent : z z cos δ 1 z 2 sin δ 2 uv = 2 v = 2 ⋅ = ⋅ (deoarece δ1+δ2 = 90°) z1v z1 cos δ 2 z1 sin δ 1 dar : sin δ 2 d 2 cos δ 1 1 1 = = u .29 şi 6.5. tan δ 2 = u sin δ 1 d1 sin δ 1 tan δ 1 u .modulul echivalent : mv = mm = me 1 + ψ dm sin δ 1 .2.30) iar YFav se va .Angrenaje 51 zv1 = z1 z2 .Pentru verificare: K σ F = F t 2 F ⋅ YFav ≤ σ FP (6. la roţile conice acest număr este mai mic şi este dat de relaţia : z1 min = zv1 min ⋅ cos δ 1 = 17 cos δ 1 .distanţa dintre axele roţilor echivalente : av = d v1 + d v 2 mm ⋅ zv1 (1 + uv ) = mm ⋅ z1 1 + u 2 = d m1 1 + u 2 = 2 2 2 cos δ 1 2 cos δ 1 ( ) ( ) 6. σ FP cu relaţia (6. deci uv = u 2 .52) b ⋅ mm unde K F are aceeaşi semnificaţie ca la roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi şi se determină cu relaţia (6.28). tan δ 1 = . zv 2 = cos δ 1 cos δ 2 Se observă că dacă la roţile dinţate cilindrice numărul minim de dinţi care se poate prelucra fără corijare şi fără să apară fenomenul de subtăiere este de 17 dinţi.3 Calculul de rezistenţă la încovoiere Ţinând cont de elementele de echivalare şi de relaţiile obţinute pentru calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi (6.31) se obţine: . u = = .

4 Calculul de rezistenţă la presiune de contact Calculul se face la angrenajul echivalent.33) în care se fac următoarele înlocuiri: Ft1 Fn1 = cos α n 1 ρ dar: = 1 ρ1 + 1 ρ2 = 2 2 2 cos δ 1 2 cos δ 2 + = + d v1 ⋅ sin α n d v 2 ⋅ sin α n d m1 ⋅ sin α n d m 2 ⋅ sin α n 1 u u2 +1 1 u2 +1 cos δ 1 = 1 1 + tg 2δ 1 = 1 + 1/ u2 ( ) = . după înlocuiri.factorul punctului de rostogolire.factorul de material (pentru otel ZE = 189. mm .5. cos δ 2 = Înlocuind în relaţia razei de curbură echivalente se obţine: 1 ρ = u2 +1 2 ⋅ d m1 ⋅ sin α n u In aceste condiţii relaţia (6.53) 6.33) devine: 2 ⋅ +1 σ H = Z H ⋅ Z ε ⋅ Z E ⋅ F t1 K H ⋅ u ≤ σ HP ) b ⋅ d m1 u (6. care se standardizează. mm min = 2 M t1 K F YFavYSaYε 2 Ψdm ⋅ d m1 ⋅ σ FP (6.35 E ZH = .2. plecând de la relaţia (6.52). . me . 2 .52 Organe de maşini şi mecanisme determina în funcţie ( z1v = z1 / cos δ 1 ). se determină modulul pe conul suplimentar median. sin 2α n Z ε .54) unde: Z E = 0.factorul influentei lungimii minime de contact.47) se determină modulul pe conul suplimentar exterior.8 MPa1/2). Cu relaţia (6. de numărul de dinţi ai roţii echivalente Pentru dimensionare din relaţia (6.

Angrenaje

53

K H , σ HP au aceleaşi semnificaţii ca în relaţiile (6.34), respectiv

(6.37). Relaţia (6.54) reprezintă relaţia de verificare la presiune de contact a roţilor dinţate conice cu dinţi drepţi. Pentru dimensionare în relaţia (6.54) se fac următoarele înlocuiri:

Ft1
şi se obţine: d m1 min = 3

2 M t1 ; d m1

b = Ψdm ⋅ d m1

2 M t1 ⋅ K H ⋅ ( Z H ⋅ Z E ⋅ Z ε ) 2 u 2 + 1 ⋅ 2 u Ψdm ⋅ σ HP

(6.55)

Se determină diametrul de divizare minim exterior cu relaţia: d e1 min = d m1 min (1+ Ψdm sin δ 1) ; Modulul minim exterior se determină cu relaţiile:

′ me min = d e1 min ; z1

' m e' min = m m min (1 +ψ dm sin δ 1)

(6.56)

In calculele de dimensionare se standardizează valoarea cea mai mare rezultată din relaţia (6.56).
' ′ me = max(me min , me' min )

(6.57)

6.6 Angrenaje melcate
6.6.1 Generalităţi. Clasificare Angrenajul melcat este un angrenaj încrucişat cu unghiul de încrucişare de 90o, la care una din roţi are un număr foarte mic de dinţi (z1=1...4) şi poartă denumirea de melc, iar roata conjugată de roată melcată. Dacă melcul şi roata au formă cilindrică (fig.6.26a), atunci contactul este punctiform şi portanţa este mică, rezultând un angrenaj cilindric încrucişat. Când roata are formă globoidală şi melcul este cilindric (fig.6.26b), ia naştere angrenajul cu melc cilindric, iar dacă şi melcul devine globoidal (fig.6.26c) se obţine angrenajul cu melc globoidal.

Fig.6.26

54

Organe de maşini şi mecanisme

Faţă de celelalte angrenaje, angrenajul melcat prezintă următoarele:

54

Organe de maşini şi mecanisme

Avantaje: realizează rapoarte de transmitere mari, cu două roţi de dimensiuni reduse (i=10…100)., iar angrenajele slab solicitate, utilizate în scopuri cinematice, pot realiza rapoarte de transmitere foarte mari (i=200…500); transmit puteri mari, până la 200 kW, în comparaţie cu alte angrenaje cu axe încrucişate; au un grad de acoperire mai mare , funcţionare lină şi silenţioasă; se pot autofrâna la mişcare inversă. Dezavantaje : randament scăzut (η = 0,7…0,92) care scade cu creşterea raportului de transmitere (la i≈ 100, η=0,75); încălzire puternică datorită alunecărilor relative a suprafeţelor în contact. Pentru a preveni griparea, se impune alegerea unui cuplu de materiale corespunzător, asigurarea unei ungeri abundente şi o rugozitate mică pe flancurile danturii. In cele ce urmează, se vor analiza angrenajele cu melc cilindric La angrenajele cu melc cilindric, datorită formei toroidale a roţii melcate, dantura angrenajului nu mai poate fi definită de o cremalieră de referinţă, ca la angrenajele cilindrice, adoptându-se un melc cilindric de referinţă. Elementele geometrice ale melcului de3 referinţă sunt aceleaşi indiferent de tehnologia de execuţie adoptată pentru melc, dar forma flancurilor melcului depind de procedeul de execuţie. Melcii se prelucrează prin strunjire sau prin frezare. Melcii strunjiţi sunt de tip: - arhimedic (ZA): melc cilindric cu flancurile rectilinii în plan axial; aceştia sunt şuruburi cu profil trapezoidal, care în secţiune frontală au profilul după o spirală arhimedică. Se prelucrează uşor, motiv pentru care sunt foarte răspândiţi în construcţia de maşini. - evolventic (ZE): melc cilindric cu flancurile generate geometric de drepte tangente la cilindru de bază ( α n = 20 0 ), iar în secţiune frontală cu profilul după o evolventă; - convolut (ZN): melc cilindric cu flancurile generate geometric de două drepte cuprinse într-un plan perpendicular pe elicea mediană a melcului. In secţiune frontală au profilul după o evolventă alungită. Melcii frezaţi pot fi prelucraţi cu o freză disc dublu conică rezultând melci ZK1 sau cu o freză deget conică rezultând melci ZK2. Există următoarea orientare în folosirea acestor tipuri de melci:

Materialele utilizate pentru confecţionarea roţilor melcate se împart în patru grupe. Din ea fac parte: aliaje cupru – staniu (cu 6. turnate în piese.160 (160) (80) (80) 80. . asigurând în acelaşi timp şi reducerea uzurii flancurilor dinţilor roţilor melcate. .150 130.. Melcii cu flancurile dinţilor durificate (având duritatea ≥ 45HRC) prezintă faţă de melcii nedurificaţi siguranţă ridicată faţă de pericolul gripării. σ ct ..staniu.... aliaje cupru –plumb .rezistenţa de rupere la tracţiune. Materiale recomandate pentru angrenajele cu melc cilindric Spre deosebire de alte angrenaje.. la angrenajele melcate viteza periferică a melcului nu coincide cu viteza periferică a roţii melcate. dar cu proprietăţi de antifricţiune.150 Duritatea HRC 65 80 90 70 65 60 65 I II CuSn10 CuSn12 CuSn12Ni CuPb5Sn10 CuPb10Sn10 CuSn6Zn4Pb4 CuSn9Zn5 Obs: σ rt .12% Sn).angrenajele ZN: angrenaje de încărcări şi precizie mici. care conduc la uzuri importante.Angrenaje 55 . In tabelul 6.angrenajele ZK1 şi ZE: angrenaje de portanţă şi de precizie. Pentru confecţionarea melcilor se recomandă oţeluri carbon de calitate sau oţeluri aliate care permit prin tratamente termice durificarea flancurilor dinţilor. Din această cauză apar alunecări mari între cele două profiluri în contact..limita de curgere la tracţiune Valorile indicate în paranteză sunt orientative... Tabelul 6.. . Grupa I cuprinde aliaje de cupru. aliaje cu stibiu şi nichel.angrenajele ZA: angrenaje de precizie cinematică.4 se prezintă câteva materiale din grupele I şi II recomandate pentru roţi melcate cilindrice şi caracteristicile lor mecanice.4 Grupa Caracteristici mecanice Denumirea materialului Aliaje cupru-staniu STAS 197/2-83 Aliaje cupru – plumbstaniu Aliaje cupru – staniu zinc-plumb Marca σ rt [MPa] ≤ 220 ≤ 220 ≤ 260 ≤ 180 ≤ 170 ≤ 180 ≤ 220 σ ct [MPa] 100.120 100. cu rezistenţă mecanică relativ redusă. Aceasta impune alegerea unor materiale adecvate cu caracteristici de antifricţiune şi duritate sporită.

Alunecarea între profilurile angrenajului La angrenajul melcat vitezele periferice ale cilindrilor de rostogolire v1 şi v2 nu coincid (fig.27). Dacă: v1 . d 2 d2 2 Fig. dirijată după tangenta la linia elicoidală de pe cilindrul de divizare al melcului. aliaje cupru –plumb – staniu – zinc. Grupa III cuprinde aliaje de cupru.6. cu proprietăţi de antifricţiune mai slabe şi rezistenţă mai redusă la gripare. cum ar fi: aliaje cupru – staniu (cu 3. în general cu rezistenţă relativ redusă la gripare.viteza periferică a melcului cilindrul de referinţă. Grupa IV cuprinde fonte cenuşii obişnuite.6.6% Sn).viteza periferică a roţii melcate pe cilindrul de divizare. fonte cenuşii cu grafit lamelar. 6. d1 pe v1 = ω1 ⋅ d1 2 v2 ..2 Elementele cinematice a.. cum ar fi: aliaje cupru-aluminiu şi cupru-zinc. spira melcului alunecă pe dintele roţii cu viteza de alunecare va . La aceste materiale rezistenţa la gripare este mult mai redusă decât rezistenţa la oboseală de contact. Prin rotire.27 v1 2 2 Viteza de alunecare în lungul spirei va fi: va = v1 + v2 = cos γ v2 = ω 2 ⋅ . fonte aliate rezistente la uzură.6.56 Organe de maşini şi mecanisme Grupa II cuprinde aliaje de cupru.

viteza de alunecare va > v1 . Dinţii melcului sunt înfăşuraţi după o elice. Din relaţia (6. Angrenajul melcat are modul axial m x .58) unde γ este unghiul de pantă al elicei de referinţă a melcului. modul normal mn şi modul frontal mt . Aceste alunecări mari care apar între profiluri de-a lungul spirei melcului duc la reducerea randamentului angrenajelor melcate. mn1 = mn 2 .27 rezultă: v2 = v1 tan γ Înlocuind se obţine: ω2 ⋅ d2 d d = ω1 ⋅ 1 ⋅ tan γ ⇒ ω 2 = ω1 ⋅ 1 ⋅ tan γ 2 2 d2 d2 ω1 v1 ⋅ d 2 = = ω 2 v2 ⋅ d1 d1 ⋅ tan γ Raportul de transmitere rezultă: i12 = 6.6.3 Elemente geometrice La angrenajele melcate elementele geometrice se definesc pe cilindrul de referinţă.Angrenaje 57 sau: tan γ = v2 v1 (6. între acestea existând relaţiile: (6. la uzura pronunţată şi la tendinţa de gripare mult mai pregnantă decât la angrenajele cilindrice şi conice.58) rezultă că pentru valorile uzuale ale unghiului γ < 30 0 . Raportul de transmitere Din fig. care la angrenajul melcat deplasat nu mai coincide cu cilindrul de divizare. Acest unghi este egal cu unghiul de înclinare al dinţilor roţii melcate. unghiul elicei de referinţă corespunzător cilindrului de referinţă fiind γ .59) m x1 = mt 2 . Modulul standardizat este m x = m x1 = mt 2 . b.6. Numărul de dinţi ai melcului z1 se adoptă în funcţie de rapoartele de .

. dar melcul este subţire. Pasul axial al elicei melcului: p x = Modulul axial al melcului: mx = pz = mx ⋅ π .11 8. deci randament scăzut... deci se încovoaie uşor..28 iar în tabelul 6...6 S-a notat prin q coeficientul diametral ( q = Nr.28 3 31.. La valori mari pentru q se obţine γ mic.. z1 8..1. .8 se prezintă centralizat relaţiile pentru calcul.7 mx 1.. dar melc rigid..14 4 16.5 12 14 16 20.. Deplasarea de profil la angrenajele melcate se realizează numai la roata melcată ( x2 = x ).10 5. Adoptarea unei anumite valori pentru coeficientul diametral este o problemă de optimizare pentru anumite condiţii ale angrenajului melcat...58 Organe de maşini şi mecanisme transmitere şi este dat în tabelul 6. deci randament bun. pentru că valoarea lui influenţează caracteristicile angrenajului şi randamentul său.25 7 8 9 q Rezultă că diametru de divizare al melcului d1 va fi: d1 = m x ⋅ q . Elementele geometrice ale unui angrenaj melcat cilindric rezultă din figura 6.6 9 10 12 55 < z2 < 57 8.2...16 8 9 10 63 < z2 < 71 9. care se alege în tan γ funcţie de numărul de dinţi ai roţii melcate.. z 2 (tabelul 6. iar roata melcată îngustă.5 10 12 14 3.8 2...13 q Tabelul 6. dinţi ai roţii melcate...6) sau în funcţie de modulul axial (tabelul 6.5 şi peste 1 Pasul elicei melcului: p z = π ⋅ d1 ⋅ tan γ .10 9 10 11 12.4 10 11 12 45 < z2 < 51 7. ia Numărul de începuturi.. Aceasta îşi modifică diametrul de cap şi picior.. iar melcul nu se deplasează păstrându-şi aceleaşi dimensiuni ca într-un angrenaj nedeplasat.5 Raportul de transmitere.7) Tabelul 6.. Tabelul 6.. z2 31 < z2 < 41 6..5. q z1 ). Astfel un q mic duce la γ mare. z1 = px π π ⋅ d1 ⋅ tan γ z1 = d1 .

x= aw − 0.2.Angrenaje 59 Fig.6.5(q + z 2 ) ⋅ m x ⎛ z1 ⎞ ⎟ ⎟ ⎝q⎠ ⎛ z1 ⎞ ⎟ ⎟ ⎝ q + 2x ⎠ γ γw γ = arctan⎜ ⎜ γ w = arctan⎜ ⎜ .8 Denumirea elementului Coeficientul înălţimii capului dintelui melcului de referinţă Coeficientul jocului de referinţă la cap Simbol * ha * ha = 1 Relaţia de calcul c* Coeficientul axial al deplasării profilului melcului Coeficientul deplasării de profil Distanţa între axe Distanţa între axele de referinţă Unghiul de pantă al elicei de referinţă a melcului Unghiul de pantă al elicei de divizare a melcului xx x c*=0.5(q + z 2 ) mx aw a a w = 0.3 pentru melcii prelucraţi cu freză disc sau deget Pentru angrenaje melcate cu danturi standardizate x x = 0 . c*=0..2 pentru melcii prelucraţi pe strung şi roţile melcate prelucrate cu freza melc.0..5(q + z 2 + 2 x) ⋅ m x a = 0.27 Tabelul 6.

75d a1 .pentru x=0 şi z1 = 3 sau 4 L = (11 + 0.60 Organe de maşini şi mecanisme Tabelul 6.pentru z1 =1 sau 2 : bc ≤ 0. b) La melcii tip ZE.5d1 − ha1 . .67 d a1 .8(continuare) Denumirea elementului Unghiul de presiune axial de referinţă al melcului Simbol Relaţia de calcul a) La melcii tip ZA este dat prin temă.pentru z1 =3 sau 4 : bc ≤ 0. ZK1 se calculează cu: αx α x = arctan⎜ ⎜ Elementele geometrice ale melcului Diametrul de referinţă d1 d1 = q ⋅ m x Diametrul de rostogolire Înălţimea capului de referinţă Înălţimea piciorului de referinţă Înălţimea dintelui melcului Diametrul de cap Diametrul de picior Pasul axial al danturii melcului Pasul elicei melcului Lungimea melcului ⎛ tanα n ⎞ ⎟ . ZN1. α n = 20 0 ⎟ ⎝ cos γ ⎠ d w1 ha1 d w1 = (q + 2 x) ⋅ mx * ha1 = ha ⋅ mx * h f 1 = (ha + c * ) ⋅ m x * h1 = ha1 + h f 1 = (2ha + c * ) ⋅ m x hf1 h1 d a1 * d a1 = d1 + 2ha1 = (q + 2ha ) ⋅ mx * d f 1 = d1 − 2(ha + c * ) ⋅ m x d f1 px pz L p x = π ⋅ mx p z = z1 ⋅ p x = π ⋅ m x ⋅ z1 .pentru x=0 şi z1 = 1 sau 2 L = (11 + 0.06 z 2 )m x .1z 2 )m x Elementele geometrice ale roţii melcate Diametrul de divizare d2 d 2 = z2 ⋅ mx Diametrul de cap Raza curburii de cap a coroanei dinţate a roţii melcate Lăţimea de calcul a coroanei dinţate d a2 * d a 2 = ( z 2 + 2ha + 2 x) ⋅ mx rp bc r p = 0.

iar Fn′2 se aduce în proiecţia orizontală a melcului.60) Din figura 6. Se compune apoi Fn′2 cu µ ⋅ Fn′2 şi se obţine rezultanta R2 cu unghiul de înclinare ϕ = arctan µ .6. la unghiul de înclinare γ faţă de axă (fig.8(continuare) Denumirea elementului Lăţimea coroanei dinţate Înălţimea capului de divizare Înălţimea piciorului de divizare al dintelui roţii melcate Înălţimea dintelui roţii melcate Pasul de divizare normal Pasul de divizare frontal Simbol Relaţia de calcul Se adoptă constructiv respectând relaţia: b2 ≥ bc * ha 2 = (ha + x) ⋅ mx * h f 2 = (ha + c * − x) ⋅ m x b2 ha 2 hf 2 h2 pn2 h2 = ha 2 + h f 2 = h1 p n 2 = p x cos γ w pt 2 = p x pt 2 6.29c). Forţe în angrenare Forţele nominale care acţionează pe melc şi roata melcată se presupun concentrate în punctul C.6. acţionând în sens opus vitezei de alunecare va . Ft 2 = Fa1 .29a) rezultă: Ft1 = Fa 2 . La calculul forţelor din angrenajul melcat se consideră şi forţa de frecare de-a lungul flancului dintelui de valoare µ ⋅ Fn′2 .29 c rezultă: . forţa Fn 2 se descompune în Fn′2 şi Fr 2 .Angrenaje 61 Tabelul 6. Fr1 = Fr 2 . Fn1 = Fn 2 Forţa tangenţială este dată de relaţia: Ft1 = 2M t1 = Fa 2 d1 (6.1.4.6. In fig.6.6.29b. în lungul spirei. Melcul fiind elementul motor va acţiona cu forţa nominală Fn 2 asupra roţii melcate. iar aceasta va reacţiona cu o forţă egală Fn1 asupra melcului. Pentru unghiul dintre axe de 900 (fig.4 Calculul de rezistenţă 6. Prin descompunerea forţei R2 se obţine forţa axială Fa 2 şi tangenţială Ft 2 .

62).62) iar din figura 6. cos(γ + ϕ ) (6.29b rezultă forţa normală pe dinte: Fn 2 = Fn1 = Ft 2 ⋅ cos ϕ Fr 2 = sin α n cos(γ + ϕ ) ⋅ cos α n (6.61) Fig.63) Deoarece ϕ este mic se poate considera cos ϕ ≈ 1.6. cos(γ + ϕ ) ≈ cos γ Relaţiile (6.29 b şi c rezultă: Fr 2 = Fr1 = Fn′2 ⋅ tan α n = R2 ⋅ cos ϕ ⋅ tan α n = Ft 2 ⋅ cos ϕ ⋅ tan α n .61).29 Din figura 6.63) devin: .62 Organe de maşini şi mecanisme Ft 2 = Fa 2 Ft1 = tan(γ + ϕ ) tan(γ + ϕ ) (6. (6. (6.

Pentru calcule preliminare se adoptă la angrenajul cu melc cilindric K Fβ =1. Se alege din diagrama 6.9.10 9 1. zn2 .4. Fr 2 = Fr1 = t 2 tan γ cos γ ⋅ cos α n cos γ (6. astfel că relaţiile de echivalare a roţilor cilindrice cu dinţi înclinaţi cu roţile cu dinţi drepţi sunt valabile şi pentru angrenajele melcate. pentru x=0. zn2 = Yγ = 1 cos γ z2 cos3 γ unde γ = arctan z1 .9 Treapta de precizie 6 1.05 8 1.6.16 KT K Fβ .0 7 1. conform STAS 13024-91) . şi anume la roata melcată care este executată din materiale mai puţin rezistente la solicitarea de contact sau încovoiere.factor de formă al dinţilor roţii melcate. Fn 2 = Fn1 = . asemănător cu angrenajul dintre două roţi cu dinţi înclinaţi cu unghiul γ .factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii la solicitarea de încovoiere.2 Calculul de rezistenţă la solicitarea de încovoiere Calculul se efectuează în punctul de rostogolire C. Condiţia de verificare pe baza comparaţiei dintre tensiunea de încovoiere de regim σ F şi tensiunea de încovoiere admisibilă de regim σ FP se exprimă cu relaţia: σF = unde: 2M t 2 ⋅ K A ⋅ KV ⋅ KT ⋅ K Fβ 3 z 2 ⋅ q ⋅ mx YF Yγ Yε ≤ σ FP (6.factor de influenţă a înclinării dinţilor asupra . q (6.Angrenaje 63 Ft 2 = Ft 2 Ft1 F ⋅ tan α n .65) K T .64) 6.66) . Se consideră angrenajul melc-roată melcată.30 în funcţie de numărul de dinţi echivalent al roţii melcate. Tabelul 6. YF .factorul de influenţă a treptei de precizie a angrenajului (tabelul 6.

(ψ da1 ≤ 0. σ FP . ε α . (6. ψ da1 ≤ 0.6.75 pentru z1=1 sau 2.30 Yε = 76. în care: χ = arcsinψ da1 .67 pentru z1=3 sau 4).grad de acoperire în plan frontal median. KV au aceleaşi semnificaţii ca la roţile dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi. In calcule preliminare ε α =1.pentru dinţi solicitaţi numai într-un sens (cicluri pulsatorii): .tensiunea admisibilă la solicitarea de încovoiere a dinţilor roţii melcate.factor de influenţă a lungimii minime de contact şi a gradului de acoperire frontal.82. Factorii K A . Fig.64 Organe de maşini şi mecanisme solicitărilor de încovoiere.4 χεα . Se determină cu relaţia: σ FP = unde: σ F lim b S FP YN YRYX [ MPa] .67) σFlimb – rezistenţa la oboseală de bază la solicitarea de încovoiere. Se alege astfel: .

S p 3 =1. S p 2 . YR .coeficient de siguranţă ce depinde de materialul roţii melcate şi are valorile: S p 2 =1..4.08 pentru aliaje cupru-aluminiu. (6.coeficient ce depinde de importanţa angrenajului şi pentru angrenaje relativ ieftine are valorile: S p 3 =1... S p1 =1.pentru fonte: σ 0 lim b = (0.65) rezultă: mx ≥ mmin = 3 2 M t 2 ⋅ K A ⋅ KV ⋅ KT ⋅ K Fβ ⋅ YF ⋅ Yγ ⋅ Yε z 2 ⋅ q ⋅ σ FP (6. .35.4) σrt [MPa].0.48.. In lipsa unor date experimentale.coeficient de siguranţă ce depinde de nivelul de încredere în funcţionare şi are valorile: S p1 = 1.45) σrt [MPa].10 pentru aliaje cupru-staniu-plumb-zinc.1 dacă ruperea dinţilor nu provoacă avarii şi nici accidente.3. .15 pentru nivel de încredere normal şi S p1 =1 pentru nivel de încredere minim.. respectiv σ-1 limb. σ −1lim b = (0. Pentru dimensionare din relaţia (6.0. S p 2 =1.. Factorii de influenţă YN .7) σrt [MPa]. cu aproximaţie. S p 2 =1.15 pentru aliaje cupru-staniu.69) . σ −1lim b = (0.. se pot evalua.Angrenaje 65 σF limb = σ0 limb [MPa].pentru dinţi solicitaţi alternant în ambele sensuri: σF limb = σ-1 limb [MPa]. S p 3 ..2 dacă ruperea dinţilor provoacă avarii şi accidente. YX au aceleaşi semnificaţii ca la roţile dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi.25. rezistenţele la oboseală de bază la încovoiere σ0 limb.5) σrt SFP – coeficient de siguranţă la solicitările de încovoiere S FP = S p1 ⋅ S p 2 ⋅ S p 3 în care: [MPa]. pe baza următoarelor relaţii empirice: .5 pentru nivel de încredere foarte mare.pentru aliaje de cupru: σ 0 lim b = (0.0...1.0.68) S p1 .

74⋅105 cupru-staniu(0..06..momentul de torsiune la roata melcată .150 146.3 Calculul de rezistenţă la solicitarea de contact Condiţia de verificare pe baza comparaţiei dintre tensiunea de regim de contact σ H şi tensiunea de contact admisibilă de regim σ HP se exprimă cu relaţia: 2M t 2 ⋅ K A ⋅ KV ⋅ K T ⋅ K Hβ Z Z Z (6. γ .10.. Z ε ..unghiul elicei de referinţă.66 Organe de maşini şi mecanisme 6. Tabelul 6.... sin α n cos α n în care: α n = 200 – unghiul profilului spirei. în care termenii au aceeaşi semnificaţie ca la solicitarea de încovoiere..10 Melc Material Oţel laminat E1 [MPa] (2.1.4... Pentru calcule preliminarii se adoptă la angrenajul cu melc cilindric .88.70) σH = E H ε ≤ σ HP [ MPa] d2 d1 unde: M t 2 .factorul de influenţă a lungimii minime de contact.88. a gradului de acoperire al profilului şi a înclinării dinţilor asupra solicitărilor de contact.98) ⋅105 Z E MPa 138 146.93) ⋅105 zinc-plumb cupru-aluminiu (0.1) ⋅ 105 Roată melcată Material (aliaj) E2 [MPa] cupru-staniu 0. ZH – factor de influenţă a geometriei zonei de angrenare asupra solicitărilor de contact şi care este dat de relaţia: ZH = 2 cos γ . ZE – factor de influenţă a materialelor roţilor asupra solicitărilor de contact.6.160 146.4 cos γ χε α .0.14) ⋅105 Alame (0. Pentru câteva combinaţii de material. Zε = 76.. factorul ZE se dă în tabelul 6.factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii la solicitarea de contact.2.0.153 K Hβ ..88...

0. ZR .. In funcţie de rugozitatea flancurilor dinţilor roţii melcate. Se determină cu relaţia: σ σ HP = H lim b Z N Z L Z R ZV Z X [ MPa] .67 pentru NH2>25. ZN =1 pentru NH2 < 107 cicluri. în ore.6. In funcţie de calitatea uleiului lubrifiant ZL = 1.6..11 Grupa Materialul roţii melcate Aliaje cupru-staniu Aliaje cupru-plumb-staniu Aliaje cu stibiu şi nichel Aliaje cupru-staniu-plumbzinc Angrenaje cu melcul din oţel şi Angrenaje cu melcul din oţel şi DRC ≥ 45 HRC σHlimb = (0. S HP = S p1 ⋅ S p 2 ZN – factor de influenţă a durabilităţii asupra rezistenţei materialului la oboseală în solicitările de contact.. ZN=(107/ NH2)1/8 pentru 10 7 ≤ N H 2 ≤ 25 ⋅ 10 7 cicluri..turaţia la arborele roţii melcate).75..0.48σrt SHP – coeficient de siguranţă la solicitările de contact.factor de influenţă a ungerii (lubrifiantului) asupra rezistenţei materialului la oboseală în solicitările de contact.72)σrt σHlimb = 0. K A şi KV au semnificaţiile de la roţi cilindrice cu dinţi înclinaţi. Tabelul 6.1.0.71) S HP unde: σ H lim b . se recomandă: pentru Rz = 3.rezistenţa la oboseală de bază la solicitări de contact ale flancurilor dinţilor roţilor cu melc cilindric.1.6σrt σ DRC < 45HRC Hlimb = I II (0.factor de influenţă a rugozităţii flancurilor asupra rezistenţei materialului la oboseală în solicitările de contact. Se alege din tabelul 6.9)σrt σHlimb = 0. unde Lh reprezintă durata de funcţionare.. (6. ZL . σ HP .3 µm.Angrenaje 67 K Hβ = 1.11.tensiunea admisibilă la solicitarea de încovoiere a dinţilor roţii melcate.. ZN =0. NH2 (NH2 =60 Lh n2..2. ZR . iar n2 . Se alege în funcţie de numărul de cicluri ale roţii melcate.107 cicluri.

factor de influenţă a vitezelor asupra rezistenţei materialului la oboseală în solicitările de contact.73) unde: n .numărul de roţi scufundate în baia de ulei. 6. ZR =0..factor de influenţă a dimensiunii roţii melcate asupra rezistenţei materialului la oboseală în solicitările de contact.98.7 Randamentul reductoarelor şi verificarea la încălzire 6.40 µm.10 µm.. (6. Randamentul angrenării depinde de tipul angrenajului şi se determină astfel: a) pentru angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi sau înclinaţi Randamentul unei trepte cu roţi dinţate cilindrice se determină cu . montate în carcase închise se numesc reductoare. Pentru calcule preliminare ZX=1. ZR =0. Valoarea obţinută pentru distanţa între axe.68 Organe de maşini şi mecanisme =1. Pentru calcule preliminare ZV = 1. cu relaţia (6. ZX .72) unde termenii au semnificaţiile arătate mai sus.. pentru Rz = 8.. pentru Rz = 20. ⎜ q ⎟ 2 ⎝ ⎠ 3 ⎛ z2 ⎞ 4 ⋅ ⎜ σ HP ⎟ ⎜ q⎟ ⎝ ⎠ (6.1 Randamentul reductoarelor Transmisiile prin roţi dinţate cu raport de transmitere constant. η L − randamentul unei perechi de lagăre. ZV . dacă reduc turaţia. η u − randamentul datorită barbotării uleiului din baie.70) şi se determină distanţa minimă dintre axe cu relaţia: a w ≥ a H min 2 ⎛ z2 ⎞ M t 2 ⋅ ( Z H Z E Z ε ) ⋅ K A ⋅ KV ⋅ K T ⋅ K Hβ = ⎜ + 1⎟ ⋅ . Pentru dimensionare se fac înlocuiri în relaţia (6.72).95. se standardizează la valoarea aSTAS = aw . η ai − randamentul treptei “i” de roţi dinţate (randamentul angrenării).7. Randamentul unui reductor cu k trepte de reducere se determină cu relaţia: k ( n ηt = η ai ⋅ η Lk +1) ⋅ ηu .

04. b) pentru angrenaje conice cu dinţi drepţi sau înclinaţi Randamentul unei trepte de roţi dinţate se determină cu relaţia: ⎛ 1 1 ⎞ ⎜ + ⎟ (6.coeficient de frecare (tabelul 6.unghiul de înclinare al danturii (la angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi β = 0 ).0...06.12 Materialele danturilor Oţeluri durificate superficial Oţeluri îmbunătăţite sau normalizate Prelucrarea flancurilor Rectificare Şeveruire Frezare Frezare µa 0.12 atât pentru angrenajele cilindrice cât şi pentru cele conice).75) ⎜ ⎟ ⎝ z v1 z v 2 ⎠ unde z1v si z 2v reprezintă numerele de dinţi la cele două roţi cilindrice ηa = 1 − π µ a εα f cos β echivalente.10 0. tan (γ w − ϕ ) (6.gradul de acoperire. f – coeficient ce depinde de starea angrenajului (f=2 pentru angrenaje aflate în rodaj şi f = 5 pentru angrenaje bine rodate)..09. z 2 .Angrenaje 69 relaţia: ηa = 1 − unde: πµ a ε α ⎛ 1 1 ⎞ ⋅⎜ ± ⎟. respectiv conduse. iar ceilalţi termeni au aceleaşi semnificaţii ca în relaţia (6.12 0.74) c) pentru angrenaje melcate cu melc cilindric Pentru angrenajele melcate demultiplicatoare (melcul fiind elementul conducător) se determină cu relaţia: ηa = tanγ w ..74) µ a . z1 .0. β .14 ε α ... Tabelul 6.numerele de dinţi ale roţii conducătoare.09..08 0..0.76) . f cos β ⎜ z1 z 2 ⎟ ⎝ ⎠ (6.0.

7 ⋅ 10 6 [kW ] .79) unde Pfu reprezintă puterea pierdută prin frecarea roţii cu uleiul Pfu = în care: b . Randamentul datorită barbotării uleiului din baie se determină cu relaţia: ηu = 1 − Pfu Pi . Considerând că întreaga cantitate de energie pierdută prin frecare se transformă în căldură. 6.puterea la arborele pe care sunt montate lagărele. determinată cu relaţia: dL ω ⋅ [kW ] . a frecării cu uleiul de ungere.80) .66 2. (6. ω − viteza unghiulară a fusului. în m/s.viteza periferică a roţii.adâncimea de scufundare a roţii în ulei.70 Organe de maşini şi mecanisme în care în care γ w reprezintă unghiul de pantă al elicei de referinţă a melcului (tabelul 6.7.puterea pierdută prin frecarea în lagăr. în PfL = µ L ⋅ FL ⋅ mm.7). Randamentul unei perechi de lagăre se determină cu relaţia: P η L =1 − fL . v . o parte din energia mecanică este pierdută. (6. atunci aceasta are valoarea: b ⋅ h ⋅ v 0. d L − diametrul fusului.78) 2 10 6 în care: µ L − coeficientul de frecare în rulment. în N.77) Pi unde: Pi . h . iar ϕ = arctanµ unghiul de frecare echivalent. FL − reacţiunea din lagăr. Dacă răcirea este insuficientă transmisia iese din uz şi se distruge rapid. (6.2 Verificarea la încălzire In timpul funcţionării angrenajelor datorită frecării între roţile dinţate. în mm. a pierderilor în lagăre. (6. în rad/s. PfL .lăţimea roţii dinţate scufundate în ulei. transformându-se în căldură. în mm.

întreaga cantitate de căldură trebuie să fie evacuată prin pereţii reductorului şi are expresia: Qev = λ ⋅ S c ⋅η t ⋅(t − t0 ) (6. t a = (80. obţinându-se astfel Sc).18 [W/(m2. unde S reprezintă suprafaţa carcasei calculată. Dacă Q pr < Qev răcirea reductorului este suficientă. t0 . λ S cηt (6. λ = 12. Sc .95) C 6.12 [W/(m2. Această suprafaţă se majorează cu 20 % pentru a ţine seama de nervurile de rigidizare şi de flanşe. Din ecuaţia bilanţului termic Q pr = Qev rezultă temperatura uleiului din baie..2S. ηt randamentul total al reductorului . t = t0 + P2 (1 − η t ) ≤ ta .oC)] dacă există o circulaţie slabă a aerului în zona de montare a reductorului..Angrenaje 71 Q pr = (1 − ηt ) ⋅ P2 .82) unde λ este coeficientul de transmitere a căldurii între carcasă şi aer: λ=8. t – temperatura uleiului din baie.8 Mecanisme cu roţi dinţate Angrenajele simple cu două roţi dinţate (exceptând angrenajele melcate) nu pot realiza rapoarte de transmitere i > 6. cum ar fi: montarea unui ventilator pe arborele de ieşire al reductorului sau utilizarea unei serpentine de răcire montată în baia de ulei...oC)] dacă există o bună circulaţie a aerului în zona de montare a reductorului).81) Dacă reductorul nu funcţionează cu recircularea uleiului.. Dacă Q pr > Qev este necesar a se lua măsuri de răcire forţată. deoarece creşte prea .. (6...70) C pentru angrenaje cilindrice şi conice şi pentru angrenaje melcate.suprafaţa de calcul a reductorului (Sc=1.83) şi se recomandă 0 unde ta reprezintă 0 temperatura admisibilă ca t a =(60.temperatura mediului ambiant (t0=18oC). unde P2 reprezintă puterea la arborele de ieşire din reductor.

obţinându-se astfel : a) Mecanisme cu roţi dinţate dispuse în serie (fig. ⋅ z n iln = 1 = i12 ⋅ i23 ⋅ . ⋅ z n−1 2 (6..i( n−1) n = (−1) n−1 ⋅ z z z 2 z3 z 4 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ n = (−1) n−1 ⋅ n z1 z 2 z3 z n−1 z1 (6. In figură se prezintă schema cinematică a unui mecanism cu roţi dinţate cilindrice..6.84) Rezultă că raportul de transmitere nu este influenţat de roţile Fig. acestea contribuie la realizarea unei distanţe între axe a1n mai mare şi la modificarea sensului mişcării. b) Mecanisme cu roţi dinţate dispuse în cascadă (fig.72 Organe de maşini şi mecanisme mult gabaritul transmisiei. ⋅ in−1.6.31) In acest caz raportul total de transmitere i1n are expresia: i1n = i12 ⋅ i23 .31 intermediare (numite şi roţi parazite). dispuse în cascadă.6.32). Raportul de Fig.n = (− 1) ′ ω2 z1 ⋅ z ′ ⋅ . Pentru a se realiza rapoarte mai mari de transmitere se leagă mai multe angrenaje simple între ele formând trenuri de angrenaje...32 transmitere total este: ω n−1 z 2 ⋅ z3 ⋅ ..85) ..6...

Semnul raportului de transmitere este hotărât de numărul angrenajelor exterioare simple. roţile dinţate parazite fiind excluse şi este egal cu produsul rapoartelor de transmitere parţiale sau cu raportul dintre produsul numerelor de dinţi ale roţilor conduse şi produsul numerelor de dinţi ale roţilor conducătoare. Rapoartele de transmitere parţiale sunt: i1 = z2 . Aceasta se poate realiza cu ajutorul grupurilor de roţi dinţate baladoare (mobile).Ca urmare se obţin rapoarte de transmitere mult mai mari cu acelaşi număr de roţi dinţate.33 tren cu roţi dinţate fixe şi unul cu roţi dinţate baladoare sau mobile.86) . c) Cutia de viteze Spre deosebire de reductor. ne1 .Angrenaje 73 Rezultă că în acest caz.6. ne 3 . In fig. Reductoarele cu mai multe trepte sunt mecanisme cu roţi dispuse în cascadă. cutia de viteze permite obţinerea unei game de turaţii la arborele principal (de ieşire). raportul de transmitere este influenţat de fiecare angrenaj. de aceeaşi mărime din punctul de vedere al numerelor de dinţi. z3 i3 = z6 z5 (6.6. ne 2 .33 se prezintă schema unei cutii de viteze. z1 i2 = z4 . Cu aceasta se pot obţine trei turaţii diferite la ieşirea arborelui principal. alcătuită dintr-un Fig. deşi arborele motor are o turaţie invariabilă.

6.pentru mecanismul diferenţial : M = 3 − 2C5 = 3 ⋅ 3 − 2 ⋅ 3 − 1 = 2 Pentru calculul vitezelor unghiulare se poate folosi metoda analitica a lui Willis : în cazul mecanismului diferenţial se presupune că se dă ansamblului viteza unghiulara . când roata cu axul mobil angrenează cu o roată fixă sau diferenţiale (fig.satelit.35) când roata cu axul mobil angrenează cu o roata mobilă. 3.braţ port-satelit Gradul de mobilitate al acestor mecanisme : .ω 3 .satelit. Fig.35 1. 3.ω 3 ω 2 -ω3 Raportul de transmitere pentru cazul când elementul 3 este fix va fi : . 2.pentru mecanismul planetar : M = 3 − 2C5 − C4 = 3 ⋅ 2 − 2 ⋅ 2 − 1 = 1 .74 Organe de maşini şi mecanisme d) Mecanisme planetare şi diferenţiale Angrenajele de roţi dinţate la care avem roţi cu axul mobil în spaţiu se numesc planetare (fig. 2.34 1. Pentru sistematizarea calculelor se face următorul tabel : Elementul Viteza reală Vitezele după ce s-a dat ansamblului viteza .roată solară.6. angrenajul devenind astfel cu axe fixe.ω 3 1 ω1 2 ω2 3 ω3 0 ω1 .34).6.braţ port-satelit Fig.6.roată solară.

prevăzut cu dantură interioară.6. Inelul elastic Fig. Rolele sunt puse în contact cu un inel elastic (2). prevăzut cu dinţi pe suprafaţa exterioară. având rol de element conducător. Când roata (3) este fixă mecanismul armonic este planetar iar când este mobilă mecanismul este diferenţial. este cu 1 până la 3 dinţi mai mic decât numărul de dinţi ai inelului rigid. numărul de dinţi ai elementului deformabil. Aceste transmisii pot fi realizate cu roţi de fricţiune sau cu roţi dinţate.9 Angrenaje speciale Angrenajele elastice (armonice) au marele avantaj că pot realiza rapoarte de transmitere foarte mari. sateliţi. z2. Transmisia armonică cu roţi dinţate (fig. într-un gabarit redus şi având o funcţionare silenţioasă. La aceste angrenaje. Transmisia armonică presupune existenţa unui element deformabil. Raportul de transmitere al mişcării se calculează similar cu al mecanismelor planetare sau diferenţiale.Angrenaje 75 (i12 ) 3 = (ω1 − ω 3 ) /(ω 2 − ω 3 ) = − R2 / R1 = − z 2 / z1 De unde rezultă: ω 2 = ω 3 (1 + z1 / z 2 ) − ω1 (1 + z1 / z 2 ) în cazul mecanismului diferenţial ω 2 = ω 3 (1 + z1 / z 2 ) în cazul mecanismului planetar (ω1 = 0) 6. astfel: z3 i= z3 − z 2 .36) se compune din două sau trei role (1). z3.36 este împins de role şi deformat pentru ca acesta să intre în contact prin angrenare cu un inel rigid (3). de ordinul miilor.6. montaţi printr-un braţ portsatelit pe arborele I.

acesta se execută din materiale rezistente la oboseală. Pentru a se evita subtăierea dinţilor şi ascuţirea lor la vârf se recomandă corijări pozitive mari concomitent cu scurtarea capului dintelui pinionului şi unghi mare Fig. Pinionul cilindric se execută în modul cunoscut şi apoi. cum ar fi oţelurile aliate cu crom şi nichel sau cu crom şi molibden iar la încărcări mici pot fi chiar din materiale termoplaste.6. In acest caz unghiul dintre axele celor două roţi ∑ va fi egal cu semiunghiul conului de divizare al roţii conice δ 2 .38). dar faţă de melc unghiul β are valori mai mici.37) sunt angrenaje evolventice cu dinţi drepţi sau înclinaţi la care pinionul are un număr foarte mic (minimal) de dinţi (z1=3…5 dinţi). Sunt angrenaje formate dintr-un pinion cilindric cu dantură evolventică şi o roată conică cu dinţi de egală înălţime (fig. Angrenajele cilindrico-conice se utilizează în locul angrenajelor conice mai ales în construcţia de aparate. putânduse ajunge până la puteri de 10kW. Cu aceste angrenaje se pot obţine rapoarte de transmitere mari i=5…100.. capacitatea de transmitere a încărcării este mare.76 Organe de maşini şi mecanisme Dacă z3 − z1 = 1 . Angrenajele cilindrice minimale (fig. Pentru a spori durabilitatea elementului flexibil. Calculul geometric şi de rezistenţă se realizează în acelaşi mod ca la angrenajele cilindrice cu z1 ≥ 10.12 . rezultă i = z3 .6. Întrucât la un moment dat se găsesc în contact mai multe perechi de dinţi. . De aici decurge posibilitatea de a se obţine rapoarte de transmitere i foarte mari la acest tip de angrenaje.6. respectiv gabarite mici şi se utilizează în special în mecanica fină. Profilul dinţilor la un angrenaj armonic este triunghiular.. cu un cuţit roată identic cu pinionul. de dimensiuni mici.37 de înclinare al dinţilor.

sensibilitate mare faţă de dezaxările provocate de deformaţiile arborilor. Profilul dintelui pinionului este convex iar la roata condusă. prin deplasarea axială a roţilor. Sunt utilizate mai mult în scop cinematic. la încărcări mici. pierderi mari prin frecare în angrenaj. Aceste angrenaje sunt mai puţin sensibile la erorile de montaj şi permit. dantura însă nu mai este generată pe con ci pe suprafeţe toroidale cu parametrii D şi d (fig.6. pentru manipulatoare tip mână mecanică pentru Fig. în secţiune frontală. care este conică numai prin forma ei. Fig. de la 00 la 1800. Datorită contactului punctiform. La angrenajul de tip Novicov flancurile active ale dinţilor sunt suprafeţe elicoidale cu generatoarea în arc de cerc.. astfel punctul de contact al profilelor se deplasează de-a lungul dinţilor şi nu de-a lungul profilului ca la . păstrând raportul de transmitere al mişcării constant.5 ori mai redusă decât la un angrenaj conic echivalent.6.. au portanţă de 4. în timpul funcţionării.39 acţionarea de la distanţă. Angrenajele toroidale sunt o variantă a angrenajelor conice. Angrenaje cu profilul dintelui în arc de cerc (tip Novicov). Dantura roţilor toroidale se prelucrează cu ajutorul unor freze disc speciale.Angrenaje 77 se frezează dantura roţii conice.39). Linia de angrenare este amplasată de-a lungul dintelui.6. pentru că dantura este evolventică şi roata este o roată cilindrică cu deplasare variabilă de profil. concav (fig.40).38 o reglare simplă a jocului tangenţial dintre dinţi. La aceste angrenaje se poate modifica unghiul dintre axe ∑.6. caută să elimine dezavantajele angrenajelor cu profil în evolventă. cum ar fi: capacitate portantă relativ redusă.

Angrenarea continuă. Fig. contactul dinţilor este teoretic pe toată suprafaţa dintelui.78 Organe de maşini şi mecanisme angrenajele evolventice.6. se asigură însă numai pentru dinţi înclinaţi.40 . Dacă razele de curbură ale dinţilor în secţiune frontală sunt egale (r1=r2). grad de acoperire ε ≥ 1 . Aceasta face ca angrenajele Novicov să se execute cu scule complicate şi costisitoare. ceea ce face ca portanţa acestor angrenaje să fie mare.

dar totodată şi la încovoiere. cuplaje). e) după poziţia în care lucrează : orizontali.cu axa geometrică : dreaptă. rotative. cum ar fi : a) după formă: .cu secţiunea : plină sau inelară. în oscilaţie sau in repaus ale maşinilor. cu utilizarea cea mai largă: vagoane. Osiile drepte reprezintă cazul general. Osiile curbate sunt un caz particular. Prin această funcţiune principală a lor arborii sunt solicitaţi în special la răsucire. înclinaţi. c) după modul de rezemare : static determinaţi (cu două lagăre) sau static nedeterminaţi (cu mai mult de două lagăre). verticali. pentru circulaţia uleiului (la motoare) sau pentru trecerea unor alte . Găurirea osiilor şi arborilor se utilizează pentru reducerea greutăţii lor. maşini si aparate de ridicat etc. cotită sau curbată. biele. agregatelor sau vehiculelor. întâlnit mai des la autovehicule. b) după condiţiile de funcţionare (numai osiile) : fixe. fiind astfel solicitate în principal la încovoiere.Capitolul 7 OSII ŞI ARBORI DREPŢI 7.1 Noţiuni generale Osiile sunt organe de maşini care susţin alte organe în rotaţie. d) după solicitare : încovoiere. Clasificarea osiilor şi arborilor se face după mai multe criterii. fără a transmite momente de răsucire. . Arborii sunt organe de maşini rotative în jurul axei lor geometrice care transmit momente de răsucire. răsucire sau încovoiere şi răsucire (numai arbori). oscilante. respectiv puterea primită prin intermediul altor organe pe care le susţin sau cu care sunt asamblaţi (roţi.

2a). ci cu secţiunea variabilă (fig. Osia fixă are rolul de susţinere a unui alt organ în rotaţie.2a recţiunile se calculează cu relaţiile: F ⋅ λ2 F ⋅ λ1 R1 = . OLC 45.7. roţi dintaţe etc.7. 7. tinzând spre un solid de egală rezistenţă.pentru solicitări uşoare. datorate sarcinilor exterioare. R2 = (7. Cele mai importante sunt executate prin forjare din lingouri sau laminat. OLC 50 . Arborii drepţi se folosesc la transmisiile mecanice (prin curele. In general se execută din semifabricate laminate şi apoi strunjite. Tehnologia de obţinere a arborilor şi osiilor este diferită în funcţie de importanţa organului ce se asamblează.pentru solicitări importante. OLC 35.2 Calculul osiilor In calculul de rezistenţă al osiilor se iau în considerare numai momentele încovoietoare care le solicită. la acţionarea elicelor vapoarelor etc. oţeluri aliate de îmbunătăţire sau cementare . Pentru a mări durabilitatea fusurilor.1) sunt : a) zona de calare (pe care se montează piesele ce se rotesc). Materiale si tehnologie Pentru executarea osiilor si arborilor se utilizează oţeluri carbon şi oţeluri aliate şi anume: OL 50. Fig.1 c) fus (partea de sprijin pe lagăr). Zonele caracteristice ce se disting la osii si arbori (fig.80 Organe de maşini şi mecanisme elemente (tije de comanda).7. cianurare. b) zona liberă.).). iar osia rotativă (osia vagonului) se învârteşte odată cu roata solidarizată cu ea. care apoi se strunjesc.pentru solicitări medii. Pentru utilizarea economică a materialului.2b). OL 60 .7. In cazul osiei din figura 7. osiile nu se recomandă a se executa cu secţiunea constantă pe toată lungimea lor (fig. acestea se rectifică şi se tratează termic (călire superficială) sau termochimic (nitrurare. cementare etc.1) λ λ .

32 3 π ⋅ dx = ⋅ σ ai 32 π ⋅d3 (7.7.4) l1 Realizarea unei asemenea forme este costisitoare şi nu permite rezemarea în lagăre sau aşezarea altor piese pe osie. care defineşte forma solidului de egală rezistenţă ca fiind un paraboloid de revoluţie de gradul trei: x (7.3) Din această relaţie se poate determina expresia diametrului d x . Calculul osiilor este un calcul de verificare în secţiunea periculoasă. se poate scrie : M i max = R1 ⋅ λ1 = Wz ⋅ σ ai = M ix = R1 ⋅ x = Wz ( x) ⋅ σ ai ⋅ σ ai .Osii şi arbori drepţi 81 Fig.2 Notând cu d diametrul in zona momentului maxim şi cu M ix momentul corespunzător diametrului d x situat la distanta x de reazemul 1. care îmbracă apropriat conturul teoretic. Forma reală se obţine prin porţiuni cilindrice şi tronconice.2) de unde rezultă: M i max R1 ⋅ λ1 d 3 = 3 = M ix R1 ⋅ x d x (7. aplicând relaţia : dx = d ⋅ 3 .

6) (7. pentru o secţiune circulară. b) din condiţia de rezistenţă la deformaţii unghiulare Predimensionarea se face plecând de la relaţia: .5) se obţine: d ≥3 16 M t [mm].4.I. τ at = (15. în Nmm. de aceea se recomandă verificarea lor la oboseală prin calculul coeficientului de siguranţă cu relaţia : 1 cσ = ≥ ca βσ σ v ⋅ ε σ ⋅ γ σ −1 unde termenii din relaţie au semnificaţiile din &2. are expresia: π ⋅d3 .25) MPa . Wp = 16 Înlocuind relaţia (7. (7.7) unde: M t .tensiunea admisibilă la torsiune pentru oţel.6) în (7. 7.82 Organe de maşini şi mecanisme σi = M i max ≤ σ ai Wz Osiile rotative sunt solicitate variabil după un ciclu alternativ simetric.3 al vol.. calculul lor cuprinde următoarele etape: 7.1.1 Predimensionarea Se face din două condiţii: a) condiţia de rezistenţă la torsiune M τ t = t ≤ τ at .momentul de torsiune..5) Wp Momentul de inerţie polar. π ⋅ τ at (7.3. W p .3 Calculul şi verificarea arborilor drepţi Arborii drepţi fiind solicitaţi la răsucire şi încovoiere.

3.9) Se adoptă valoarea cea mai mare rezultată din relaţiile (7. MiH). R1H.Osii şi arbori drepţi 83 θ= unde: Mt ⋅ λ ≤ θa G⋅Ip (7.7) şi (7. considerând arborele ca o grindă simplu rezemată în lagăre şi acţionată de sarcinile exterioare care se descompun în două plane perpendiculare (orizontal şi vertical). R2H). Ip = Înlocuind în relaţia (7. Se calculează momentele încovoietoare rezultante în punctele importante prin însumarea geometrică a momentelor din cele două plane : 2 2 M irez = M iH + M iV (7. folosind ipoteza a III-a de rupere : 2 M e = M irz + (αM t )2 (7. Se determină momentele încovoietoare în punctele importante pentru fiecare plan şi se trasează diagramele de momente încovoietoare (MiV. Se face schema de încărcare (fig.8) se obţine: d ≥4 32 ⋅ M t ⋅ λ π ⋅ G ⋅θ a (7. 6.11) .9).3). 7.momentul de inerţie polar. 32 θ a .7. pentru oţel.10) 5. Se calculează un moment încovoietor echivalent ţinând seama de încovoiere şi torsiune. 2. Se calculează reacţiunile în cele două plane separat (R1V. 4. G = 0. Mt .deformaţia unghiulară admisibilă.8) λ .2 Dimensionarea din condiţia de rezistenţă Pentru dimensionare se parcurg următoarele etape : 1.3.85 ⋅ 105 MPa – modulul de elasticitate transversal. R2V.lungimea între reazeme. Se trasează diagrama de momente de răsucire. π ⋅d4 .

84

Organe de maşini şi mecanisme

unde α este un coeficient ce ţine seama că momentul încovoietor variază după un ciclu alternant simetric, iar momentul de torsiune după un ciclu pulsator (cazul cel mai defavorabil) şi se determină cu relaţia: σ (− 1) α = ai σ ai (0 )

Fig.7.3

7. Se stabilesc diametrele in punctele importante cu relaţiile :

Osii şi arbori drepţi

85

- pentru cazul când M i ≠ 0 şi M t ≠ 0 (arborele este solicitat la încovoiere şi la răsucire, ex. punctul 3): 32 M e d ≥3 πσ ai (− 1) - pentru cazul M i = 0 şi M t ≠ 0 (pe aceste porţiuni arborele este solicitat numai la răsucire, punctele 1 şi 2):
d ≥3 16 Mt πσ a (0 )

8. Proiectarea formei arborelui In alegerea formei arborilor se va ţine cont de respectarea prescripţiilor de montare a lagărelor şi a organelor de maşini ce transmit puterea mecanică. Forma arborelui se stabileşte pe baza diametrelor calculate după metodica prezentată. 7.3.3 Verificarea arborilor drepţi a) la oboseală Se face în special în secţiunile unde apar concentratori de tensiune (canal de pană, salt de diametru etc.) şi constă în determinarea coeficientului de siguranţă efectiv c şi compararea lui cu un coeficient de siguranţă admis. c ⋅c c = σ τ ≥ ca = 1,5...2,5 (7.12) 2 cσ + cτ2 unde: cσ - coeficient de siguranţă la oboseală prin încovoiere; cτ - coeficient de siguranţă la oboseală prin torsiune. Aceşti coeficienţi se determină cu relaţiile stabilite cu relaţia (2.12) din volumul I. b) la deformaţii Această verificare se face pentru două tipuri de deformaţii: de încovoiere (flexionale) produse de forţele transversale şi de răsucire (torsionale) produse de momentul de torsiune. b1) la deformaţii flexionale (fig.7.44 ) se calculează săgeata în cele două plane cu relaţiile:

86

Organe de maşini şi mecanisme

f H max =
unde:

Fr ⋅ λ3 ; 48EI

fV max =

Ft ⋅ λ3 ; 48EI

E=2,1.10 5 MPa (pentru oţel) – modulul de elasticitate longitudinal; - momentul de inerţie. 64 Săgeata într-un punct se calculează ca suma geometrică a
2 f H max + fV2max ≤ f a = 3.10 −4.λ

I=

π ⋅d4

Fig.7.4

săgeţilor din cele două plane:
f max =

(7.13)

Rotirile în lagăre se calculează cu relaţia:

Fl 2 α1 = α 2 = ≤ αa 16 EI
unde : α a = 8.10 −3 rad - la rulmenţi radiali cu bile;

(7.14)

α a = 1,7.10 −3 rad - la rulmenţi radiali axiali cu role conice.
b2) la deformaţii torsionale (unghiulare) Aceste deformaţii se calculează în cazul când buna funcţionare a agregatului fixează limite în acest sens (ex. la arborii maşinilor de danturat). In cazul arborelui cilindric cu secţiune constantă deformaţia torsională θ , se calculează cu relaţia: M ⋅λ θ = t ≤ θa G⋅Ip unde termenii au aceleaşi semnificaţii ca în relaţia (7.8). In cazul arborelui cilindric cu secţiune în trepte deformaţia torsională se calculează cu relaţia: 1 n M ⋅λ θ = ∑ ti i ≤ θ a = 0,25 0 /m (7.15) G i =1 I pi unde λi reprezintă lungimea tronsonului de rang i, iar I pi este momentul de inerţie polar al tronsonului cu diametrul d i .

Dacă se dă o mişcare de rotaţie arborelui.7. Arborii pot avea vibraţii flexionale şi torsionale. Se vor analiza numai vibraţiile flexionale. erori de centrare a organelor montate pe arbori. Dacă acest sistem oscilant este supus unor sarcini perturbatoare periodice şi dacă pulsaţia sarcinii perturbatoare devine egală cu pulsaţia proprie a sistemului.5). montat cu o excentricitate e (fig. ia naştere o forţă centrifugă Fc care provoacă o săgeată dinamică f d . când amplitudinile deformaţiilor arborilor devin teoretic infinit de mari şi arborele se poate rupe. arborele capătă o săgeată statică f s . axul arborelui ajungând în Od .Osii şi arbori drepţi 87 c) la vibraţii Arborii sunt organe de maşini cu o oarecare elasticitate. axul arborelui ajungând în O s . Fig. Turaţia corespunzătoare perioadei de rotaţie a arborelui la care aceasta intră în rezonanţă se numeşte turaţie critică. Se consideră un arbore de masă neglijabilă solidar cu un disc de masă m.5 Sub acţiunea greutăţii discului. ceea ce constituie un sistem oscilant cu pulsaţie proprie. deformaţii elastice. .16) unde k reprezintă rigiditatea arborelui. Acestea pot fi cauzate de erori de execuţie şi de montaj a arborilor. Verificarea la vibraţii se face prin calculul turaţiei critice şi compararea ei cu turaţia de regim. apare fenomenul de rezonanţă. mg = kf s (7. Ruperea datorită fenomenului de rezonanţă se face brusc.7. fără a se putea interveni din exterior. cu viteza unghiulară ω . defecte de material etc. cu masă proprie şi cu una sau mai multe mase concentrate montate pe ei.

însă pentru aceasta trebuie să fie îndeplinită condiţia: k − mω 2 = 0 Rezultă: ω= k = ω cr . fs ω cr = 30 g şi ncr = fs π . . arborele are tendinţa de autocentrare .6 k = m mg .19) Înlocuind în relaţia (7.6): .pentru ω = ω cr .pentru ω = 0 → f d = 0 .18) La rupere.20) duce la următoarele concluzii (fig.7.88 Organe de maşini şi mecanisme Fc = m ⋅ ( f d + e) ⋅ ω 2 .19) rezultă: ω cr = Fig. f d = −e .pentru ω → ∞. (7. f d → ∞ .7. m 2 k = m ⋅ ω cr (7. de unde: fd = m ⋅ e ⋅ω 2 k − m ⋅ω 2 (7.16) şi (7. În momentul echilibrării forţelor elastice şi centrifuge se poate scrie: Fc = m ⋅ ( f d + e) ⋅ ω 2 = k ⋅ f d . săgeata f d devine infinit de mare. care sunt proporţionale cu deformaţia lui: Fe = k ⋅ f d . m ⋅ fs g . Din relaţiile (7.20) Discuţia funcţiei (7. se produce rezonanţa .17) Acestei forţe i se opun forţele elastice interne ale arborelui. .18) şi împărţind prin mω 2 se obţine: e fd = 2 ⎛ ω cr ⎞ ⎜ ⎟ −1 ⎝ ω ⎠ (7.

7 .66ncr . arborele este elastic.. n < 0. Clasificarea fusurilor se face după mai multe criterii şi anume. Acest domeniu trebuie evitat.7.. În practică. arborii pot intra în rezonanţă.2)ncr .2)ncr .Osii şi arbori drepţi 89 )..66ncr < n < (1. se delimitează domeniul turaţiilor astfel: .. n > (1. 30 Dacă turaţia de funcţionare a arborelui este inferioară turaţiei critice.5. . arborele este denumit rigid iar dacă este superioară celei critice. .pentru arbori rigizi.4.1 Noţiuni generale Fusurile sunt acele porţiuni ale arborilor sau osiilor care asigură rezemarea lor în lagăre. (deoarece ω cr = π ⋅ ncr 7. Între fus şi lagăr există o mişcare relativă de alunecare sau de rostogolire.pentru 0.pentru arbori elastici.4 Fusuri şi pivoţi 7. Fig.5. pentru o mai mare siguranţă.

fusuri sferice (fig.7c). e).7. Deoarece distribuţia presiunii între fus şi cuzinet este cosinusoidală: 4 F (7.7e). . 7. concentrată la mijlocul lui.fusuri radiale (fig. e). la presiune de contact şi la încălzire.fusuri intermediare (fig. c). atât la încovoiere cât şi la presiune de contact. Datorită specificului funcţional şi a solicitărilor caracteristice. .22) rezultă: k= λ ≤ d σ ai 4 pa (7. Fr . b.fusuri radial-axiale (fig. π d ⋅λ Dacă se consideră că fusul este solicitat la limită.7a).7. sunt confecţionate din acelaşi material cu aceştia.7d).fusuri inelare (fig. în general făcând corp comun cu arborii.7.7b.7a) a) Calculul de rezistenţă: Se consideră forţa care încarcă fusul. Astfel în secţiunea A-A fusul este solicitat la încovoiere: M F ⋅ (λ / 2) σi = i = r ≤ σ ai Wz π ⋅d3 32 (7.7. c.23) . .fusuri de capăt (fig.7a.2 Fusuri radiale de capăt (fig. d.21) şi (7.21) b) Calculul la presiune de contact.fusuri conice (fig.7b).fusuri axiale (fig.7.7a. Fusurile. şi eliminând Fr din relaţiile (7.4.7. .7. c) după poziţia lor pe arbore: .7. .90 Organe de maşini şi mecanisme a) după direcţia de preluare a forţelor . . b) după forma constructivă: .fusuri cilindrice (fig.7.7f). fusurile se calculează la rezistentă.22) pmax = ⋅ r ≤ pa .7.

7.aţă.7c).3 Fusuri axiale (pivoţi) a) Calculul la presiune de contact: În ipoteza că presiunea se repartizează uniform între fus şi cuzinet (fig. dλ 60 Încălzirea fusului depinde deci de produsul ( pm ⋅ v) .8). aceasta este valabil în primele ore de funcţionare. În această ipoteză p ⋅ ρ = ct Se consideră un element de supraf..λ unde: v = Fr . Se recomandă k = (0. ea are expresia: 4 Fa p= ≤ pa (7. Frecarea dintre fus şi cuzinet în timpul funcţionării. dA.26) π ⋅ dm unde ( pm ⋅ v) a este dat în funcţie de felul maşinii. . 7. Verificarea la încălzire se face în ipoteza că întreaga putere pierdută prin frecare se transformă în căldură.Osii şi arbori drepţi 91 unde k este constanta fusului.7. situat la distanţa ρ şi de grosime d ρ (fig.21 se poate calcula diametrul fusului.25) d . d. este: µ ⋅ Fr v Pfsp = = µ ⋅ pm ⋅ v (7. din relaţia 7. duce la încălzirea şi uzura lor.24) c)Verificarea la încălzire. iar presiunea medie: pm = Verificarea la încălzire constă în a verifica inegalitatea: ( pm ⋅ v ) ≤ ( pm ⋅ v ) a (7.3……1.8). Cunoscând valoarea lui k. d≥ 16 Fr ⋅ k π ⋅ σ ai (7.4. . Această putere raportată la unitatea de suprafaţă proiectată a fusului. după care uzura suprafeţei de contact este aproximativ constantă (uzura este proporţională cu produsul p ⋅ ρ ).27) π ⋅ d 2 − di 2 ( ) În realitate însă.

Fa = de 2 di 2 ∫ 2πpρ ⋅ dρ = 2πpρ ⋅ ⎜ ⎝ pρ = ⎛ de di ⎞ − ⎟ 2 2⎠ (7.92 Organe de maşini şi mecanisme Forţa axială elementară. . 2 Fa ≤ pa π ⋅ (d e − d i )d i 2 Fa π (d e − d i )d e (7. 2 ⋅ 60 2 iar produsul ( pm vm ) a este indicat în funcţie de tipul maşinii.30. şi π ⋅ (d e + d i ) ⋅ n pm = . b) Verificarea la încălzire Se face cu inegalitatea: (7. Acest neajuns este atenuat prin adoptarea pivoţilor inelari.30) pmin = (7. pmax = .pentru ρ = d i / 2 . deci materialul din centrul pivotului se striveşte.8 deci presiunea variază după o hiperbolă echilaterală. Când ρ = 0 (cazul pivotului plin) p → ∞ . este dată de relaţia: dFa = p ⋅ dA dar dA = 2πρ ⋅ dρ şi rezultă: dFa = 2πpρ ⋅ dρ de unde prin integrare se obţine expresia forţei axiale.29) Fig.32) ( pm ⋅ ⋅vm ) ≤ ( pm ⋅ ⋅vm ) a unde: pmin + pmax .31) Calculul şi verificarea presiunii de contact se face cu relaţia 7.28) Fa = ct π (d e − d i ) (7. vm = .pentru ρ = d e / 2 .7. dFa .

1 Lagăre cu alunecare 8.1. Dintre cele două tipuri de lagăre mai răspândite (circa 90%) sunt cele cu rulmenţi.în medii agresive pentru rulmenţi.la portanţe mari. .unde sunt restricţii de zgomot.lagăre cu alunecare.3). . lagărele pot fi: . căruia îi permit mişcări de rotaţie sau de oscilaţie în jurul axei sale.la turaţii foarte înalte (din cauza durabilităţii mici a rulmenţilor). numite şi crapodine (fig. .8. Sunt însă situaţii când rulmenţii nu pot înlocui lagărele cu alunecare şi anume: .1 Clasificare şi elemente constructive Clasificarea lagărelor cu alunecare se face în funcţie de: a) direcţia forţei ce acţionează în lagăre: .2).lagăre radiale. . la care forţa este perpendiculară pe axa lagărului (fig.Capitolul 8 LAGĂRE Lagărele sunt organe de maşină care preiau forţele radiale şi axiale ale unui arbore. .8.când sunt necesare dimensiuni radiale mai mici. În funcţie de felul frecării.1a şi 8.când există şocuri şi vibraţii. .lagăre cu rostogolire (rulmenţi).lagăre axiale. unde nu se pot monta rulmenţi.1b şi 8.la arbori cotiţi dintr-o bucată. . 8. . . deoarece întreţinerea lor este mai simplă şi fiind standardizaţi pot fi uşor înlocuiţi. la care forţa este pe direcţia axei lagărului.

Ele variază de la simple bucşe la lagăre de .lagăre combinate (axial-radiale.lagăre cu rezemare elastică.lagăre intermediare. b) după regimul de frecare: .8.lagăre hidrodinamice şi gazodinamice.lagăre cu mişcare oscilantă. .8. fig. . . . .lagăre sferice d) după poziţia pe osie sau arbore: .lagăre conice (fig.1a). Formele constructive ale lagărelor sunt foarte diverse depinzând de locul unde se utilizează.1a). e) după modul de rezemare: . .lagăre cu mişcare de translaţie alternantă.lagăre plane (fig. f) după felul mişcării : .94 Organe de maşini şi mecanisme .8. .lagăre cu rezemare rigidă.lagăre cu mişcare de rotaţie completă.lagăre cu frecare uscată şi limită. .8. .1b).lagăre cilindrice (fig.lagăre cu ungere hibridă. .lagăre cu frecare mixtă. c) după forma suprafeţei de frecare: Fig.lagăre hidrostatice şi gazostatice .lagăre de capăt (fig.lagăre cu frecare fluidă.1c). . .8.1c). 8.1 .

Fig. . rubinul.8. La unele lagăre există prevăzute accesorii ce servesc la reglarea jocului din lagăre după uzură (fig. să fie rezistente la uzură şi coroziune.Lagăre 95 construcţie complexă. poliamide). Ei pot fi executaţi dintr-o bucată sau din două bucăţi. zinc şi aluminiu. oţel). 4 – cuzinet. pentru cuzineţi se folosesc materiale antifricţiune. 5 – şuruburi de fixare.2 Lagăr radial 1 – corp. Cele mai simple accesorii de acest tip sunt nişte adaosuri sub formă de lamele ce se montează iniţial între semicuzineţi sau o pană şi o contrapană ce pot fi reglate din exterior prin şuruburi. 7 – adaosuri. fluoroplaste. Condiţia principală fiind asigurarea unui coeficient minim de frecare. iar în mecanică fină: safirul. să disipeze uşor căldura. 2 – capac. poz. fonta antifricţiune. restul fiind material obişnuit (fontă. Cuzineţii sunt elementul principal al lagărului . 5 – material antifricţiune. lemnul stratificat.ştift Pentru a micşora consumul de materiale antifricţiune.3 Lagăr axial 1 – corp. printre care: să asigure un coeficient de frecare minim.2. să asigure aderenţa lubrifiantului etc.8. 6 . staniu. 8 – locaş pentru şuruburile de fixare Fig. ei având rolul de a prelua sarcina de la fus şi de a o transmite postamentului. 8. Materialele antifricţiune mai des utilizate sunt bronzurile cu plumb. cuzinetul se poate executa căptuşit numai cu un strat subţire din acest material. 3 – cuzinet axial. 4 – spaţiu colectat ulei. 3 – şuruburi de fixare. mase plastice (termoplaste. 2 – cuzinet radial.7). 6 – locaş pentru ungător. Materialele din care se confecţionează cuzineţii trebuie să îndeplinească o serie de condiţii.

.8. .. sferică (fig.8.4): au suprafeţe de contact sferice.a.0.8. Lagărele pentru cuţite sunt deschise. iar contactul dintre cele două elemente este teoretic punctiform.03.5c) sau plană (fig. .96 Organe de maşini şi mecanisme Lagăre specifice mecanicii fine: .8. Calculul acestor lagăre se face la tensiune de contact cu ajutorul relaţiei lui Hertz σ H max ≤ σ aH .8.4b). la aparatele de măsură de mare precizie. Ele se folosesc în construcţia contoarelor.5) mm. fiind necesară o forţă de apăsare P pentru menţinerea contactului.5 prismatică şi din cuzinetul B care are o suprafaţă prismatică (fig. la releele electromagnetice ş.2) mm. mult mai mici decât raza cuzinetului (1.lagăre pentru vârfuri (fig..5d).4 indicaţie. Se utilizează la sprijinirea aparatelor de precizie unde se cer momente de frecare foarte mici. dar raza vârfului are valori foarte mici (0.5): sunt alcătuite din fusul A în formă Fig.8.lagăre pentru cuţite (fig.. pentru a fi reduse erorile de Fig.8.

la eliminarea produselor de uzură şi la etanşare. ungătoarele cu piston.1. Dacă formarea stratului continuu de lubrifiant între fus şi cuzinet este asigurată prin introducerea fluidului cu o presiune capabilă să desprindă fusul de cuzinet. ce lucrează fără presiune de lubrifiant sau cu presiune redusă. ungerea mai serveşte la răcirea lagărelor. ungătoarele cu pâlnie. prin gravitaţie.sisteme de ungere cu ulei.fusul să aibă o viteză suficient de mare pentru a putea antrena uleiul de ungere. . în ceaţă cu ulei ş.sisteme de ungere cu unsoare consistentă. . Folosirea unsorii consistente este indicată la maşini ce lucrează în aer liber sau în medii cu praf şi acolo unde cantitatea necesară de lubrifiant este redusă. avem ungere hidrostatică. avem ungere hidrodinamică. Se întâlnesc: . asigurându-se astfel ungerea fluidă.Lagăre 97 8.a .existenţa unui joc de mărime dată între fus şi lagăr care să asigure o curgere laminară şi formarea penei de ulei . În afară de reducerea frecării. sisteme automate de ungere centrală ş.2 Metode şi sisteme de ungere Sistemul de ungere al unui lagăr cu alunecare trebuie să ţină seama de condiţiile de funcţionare a lagărului. Dacă prin rotirea fusului în lagăr în prezenţa lubrifiantului adus fără presiune se formează o peliculă portantă între fus şi cuzinet. Pentru asigurarea ungerii hidrodinamice se impune îndeplinirea a patru condiţii. distanţa minimă între vârfurile asperităţilor să fie: hmin > h1 + h2 unde h1 şi h2 reprezintă înălţimea asperităţilor fusului şi respectiv lagărului.existenţa în lagăr a unei cantităţi suficiente de lubrifiant.metode semiautomate. prin picurare. prin barbotaj. .a. . Sistemele moderne de lubrificaţie asigură dozarea precisă a cantităţii de lubrifiant prin ungerea în circuit închis – metode automate. . Din această categorie fac parte: ungătoarele cu bilă. Mai des întâlnite sunt ungerea: cu inel.asperităţile fusului şi lagărului să nu vină în contact în timpul funcţionării. prin capilaritate.

capacitatea de amortizare este mai redusă.nu se pot monta ca lagăre intermediare. . centrare mai precisă a axei. alegând dimensiunile lagărului în funcţie de cele ale fusului .fiind standardizaţi se înlocuiesc uşor. . .pentru lagăre simple . Un rulment se compune în general din următoarele elemente (fig. .sau stabilind jocul dintre fus şi cuzinet pe baza teoriei hidrodinamice a ungerii .joc radial mai mic.2 Lagăre cu rostogolire (rulmenţi) 8. . În construcţia de maşini rulmenţii se întâlnesc într-o gamă foarte variată. corpurile de rulare 3 şi colivia 4 care are rolul de a menţine la distanţă egală . .suprasarcinile provocă micşorarea rapidă a durabilităţii.nu necesită perioadă de rodaj.execuţia şi montajul rulmenţilor se face cu toleranţe mici. .1 Noţiuni generale La aceste lagăre fusul nu mai vine în contact direct cu partea fixă a lagărului.2.frecare mai mică la pornire şi oprire .pentru lagăre importante.gabarit axial mai redus. . . între cele două părţi interpunându-se corpuri de rostogolire care transformă frecarea de alunecare în frecare de rostogolire.sunt mai puţin silenţioşi. Avantajele rulmenţilor în raport cu lagărele cu alunecare sunt : .întreţinere mai simplă. . .sensibili la impurităţi mecanice.gabarit radial mai mare .suprafeţele de rulare trebuie să fie oglindă. simbolizarea şi indicaţii privind folosirea uleiurilor şi unsorilor sunt date în catalogul PECO. 8.6) : căile de rulare formate din inelul exterior 1 şi cel interior 2 . Dezavantajele rulmenţilor sunt : .consum mai mic de lubrifiant. .8.98 Organe de maşini şi mecanisme Clasificarea. . Calculul lagărelor de alunecare se poate face în mod convenţional.

8.8. .6c). 8.scurte (λ ≤ 2. .7a.rulmenţi radiali-axiali : 0 0 < α < 45 0 (fig.cu role: . b) după forma corpurilor de rulare Fig. fig. .8.cilindrice : .6d). interior sau colivia. 8.rulmenţi axiali : α = 90 0 (fig.7b.rulmenţi axiali-radiali : 45 0 < α < 90 0 (fig. Clasificarea rulmenţilor se face după mai multe criterii şi anume: Fig.8.cu bile.lungi (λ > 2.7 . .6 a) după direcţia sarcinii principale: .Lagăre 99 corpurile de rulare. fig.6a).6b). .5d ) .7b.8. Sunt rulmenţi la care pot lipsi unele din elemente ca inelul exterior.rulmenţi radiali : α = 0 0 (fig.5d ) .8.8. . fig.

8. Exemplu : rulmentul 30306 are diametrul exterior d mai mare decât . 3. .2.8. b) Simbolul seriei de dimensiuni (fig. Simbolul de bază cuprinde : a) Simbolul tipului de rulment (radiali cu bile . λ > 2.8 se referă la seria de lăţimi. e) după destinaţie: de uz general şi speciali. Simbolul unui rulment cuprinde două părţi distincte: simbolul de bază şi simbolurile suplimentare. c) după numărul rândurilor corpurilor de rulare deosebim rulmenţi cu unul .7c.8) cuprinde două cifre : prima Fig.rulment radial cu bile pe un rând.conice.8. radiali-axiali cu role conice etc. . fig. fig. NU.rulment radial cu role cilindrice.două sau patru rânduri.7f) sau nesimetrice (fig. d) după posibilitatea autoreglării : cu autoreglare (oscilanţi) şi fără autoreglare .100 Organe de maşini şi mecanisme . 8.butoi simetrice (fig.rulment radialaxial cu role conice.8.8. în loc de seria de lăţimi se consideră o serie de înălţimi.7e. iar a doua se referă la seria diametrelor .8. fig.8.7g).5d ) . .) este format dintr-o cifră sau din una său mai multe litere . La rulmenţi axiali.2 Simbolizarea rulmenţilor Simbolizarea rulmenţilor are drept scop notarea codificată a lor. Exemplu : 6.înfăşurate.7d. astfel încât un rulment de orice construcţie să poată fi identificat pe baza simbolului său.ace (d < 5mm.

separat de simbolul seriei printr-o linie oblică. simbolul alezajului este reprezentat chiar de valoarea diametrului. ultimele cifre ale simbolului de bază. Materiale şi tehnologie La un rulment elementele cele mai solicitate sunt inelele şi corpurile de rulare. d mm Simbolul alezajului 10 00 12 01 15 01 17 03 Simbolul alezajelor cu diametrul de la 20 la 480 m se exprimă printrun număr egal cu 1/5 din valoarea diametrului.1 Diametrul alezajului. la precizia de execuţie etc. Pentru diametre ale alezajelor mai mari de 500 mm. (exemplu : rulmentul 6208 are d = 08 ⋅ 5 = 40mm ). o duritate şi tenacitate ridicată şi o . simbolul alezajului se separă întotdeauna de simbolul seriei printr-o linie oblică. Aceste simboluri pot apărea sub formă de prefixe sau. Pentru diametre ale alezajelor cuprinse între 0. Simbolurile suplimentare (cifre şi litere) se referă la particularităţile constructive ale elementelor rulmentului. sau dacă alezajul este o fracţie zecimală. mai adesea. de sufixe.6 şi 9 mm simbolul alezajului cuprinde chiar valoarea alezajului. Pentru alezajele cu diametrul interior cuprins între 10 şi 17 mm simbolurile sunt : Tabelul 8. dacă simbolul alezajului este format din mai mult de două cifre. la modul de etanşare a lui.Lagăre 101 rulmentul 30206 şi lăţimea b mai mică decât rulmentul 32306. Materialele din care se construiesc aceste elemente trebuie să prezinte o mare rezistenţă mecanică. dacă acest număr este format dintr-o singură cifră formarea simbolului se face punând un 0 în faţa cifrei. Exemplu de formare a simbolului la rulmenţi. c) Simbolul alezajelor constituie. în general.

deoarece întotdeauna sunt încărcate mai mult de două corpuri. Inelele cu d > 20 mm se execută prin forjare.carcasa şi inelele nu se deformează sub acţiunea sarcinii.2. Corpurile de rulare care sunt amplasate simetric în raport cu acest plan se încarcă la fel. După prelucrare se supun tratamentului de călire. În cele ce urmează se determină modul de repartizare a sarcinii la rulmenţi radiali cu bile pe un rând. încărcaţi cu o sarcină radială Fr (fig. 8. Ele pot fi executate şi prin turnare din bronz. La preluarea sarcinii exterioare Fr participă numai corpurile de rulare care se găsesc în limitele unui arc de cerc de cel mult 180 0 .9 .corpurile de rulare sunt identice din punct de vedere dimensional şi calitativ. Coliviile se execută în majoritatea cazurilor din tablă de oţel prin ştanţare. strunjire şi rectificare. alamă sau mase plastice. Se prevede utilizarea a două mărci de oţeluri pentru rulmenţi : RUL 1 (pentru inele şi corpuri de rulare mici) şi RUL 2 (pentru inele mari ). .8. Determinarea repartiţiei forţelor asupra corpurilor de rulare este o problemă static nedeterminată. care sunt oţeluri cu crom.3 Repartizarea sarcinilor în rulmenţi Forţa exterioară preluată de rulment se transmite de la un inel la celălalt prin intermediul corpurilor de rulare. 8.9). Sub acţiunea forţei Fr inelul interior se deplasează faţă Fig.102 Organe de maşini şi mecanisme mare rezistenţă la uzură.nu există joc între corpurile de rulare şi inel. iar cele cu d < 20 mm numai prin strujire şi rectificare. Cel mai încărcat corp de rulare este cel a cărui axă se găseşte în planul forţei Fr . . Se admit următoarele ipoteze simplificatoare: .

încărcat cu forţa radială Fr ........Lagăre 103 de cel exterior cu cantitatea δ 0 care reprezintă deformaţia bilei centrale exterioare.3) în (8. Aceste deformaţii sunt cu atât mai mari cu cât bila este mai depărtată de planul forţei Fr .pentru rulmenţi axiali: F0 = Fa / 0. + 2 Fn cos nψ (8. de valoare ψ = 3600 / z (z reprezintă numărul bilelor) vor avea deformaţiile: δ 1 . Fi / F0 = (δ i / δ 0 )3 / 2 sau Fi = F0 cos 3 / 2 iψ (8.pentru rulmenţi cu role : F0 = 4..6 Fr / z .1) δ i = δ 0 ⋅ cos iψ În cazul contactului punctiform. Celelalte bile.2) (8. conform teoriei lui Hertz. valoarea forţei F0 va fi: .4) se obţine valoarea forţei maxime care încarcă corpurile de rulare.δ i . Fr F0 = n (8..3) Din condiţia echilibrului inelului interior.5) 1 + 2∑ cos 5 / 2 iψ i =1 Dacă se ţine seama de existenţa jocului radial din rulment.pentru rulmenţi cu bile : F0 = 5 Fr / z .. Se poate scrie: (8. decalate între ele cu unghiul ψ .2.4) Înlocuind (8. se poate scrie.. dimensionarea lor interesează mai puţin pe beneficiar.4 Alegerea rulmenţilor Deoarece construirea rulmenţilor se face în fabrici specializate. δ 2 . Important este ca să se ştie cum trebuie ales un rulment din toate tipurile standardizate astfel . rezultă: Fr = F0 + 2 F1 cosψ + 2 F2 cos 2ψ + .8 z 8.

Pentru alegarea rulmenţilor standardizaţi se folosesc două căi adoptate de ISO şi preluate de STAS şi anume: 1) calculul la durabilitate. durabilitatea diferă de la un rulment la altul în cadrul aceluiaşi lot încercat. Capacitatea dinamică de bază a rulmenţilor reprezintă sarcina pur radială ( pentru rulmenţi radiali) sau pur axială (pentru rulmenţi axiali) la care fiind încercat un lot de rulmenţi identici. În realitate forţele ce acţionează asupra rulmentului sunt de cele mai multe ori variabile şi combinate. Pentru a folosi ecuaţia de catalog se introduce noţiunea de sarcină dinamică echivalentă P care se calculează cu relaţia: P = XVFr + YFa (8.capacitatea dinamică de bază. pur radială sau pur axială. bazat pe capacitatea de încărcare dinamică. bazat pe capacitatea de încărcare statică. P . Indiferent de tipul rulmenţilor. 1) Calculul la durabilitate pleacă de la definiţia durabilităţii unui rulment. Deoarece rulmenţii nu pot fi executaţi perfect identici. Forţa pe rulment a fost considerată constantă ca mărime şi direcţie. p =3 pentru rulmenţi cu bile şi p=10/3 pentru rulmenţi cu role.104 Organe de maşini şi mecanisme încât să funcţioneze în bune condiţii. iar X şi Y . acesta atinge durabilitatea de bază egală cu un milion de rotaţii. 2) calculul la deformaţii plastice.sarcina dinamică echivalentă . Prin durabilitate se înţelege durata de funcţionare exprimată în milioane de rotaţii la care un rulment rezistă până la apariţia ciupiturilor. Din acest motiv se defineşte durabilitatea de bază ( L10 ) ca reprezentând durata de funcţionare exprimată în milioane de rotaţii atinsă de cel puţin 90% din rulmenţii unui lot încercat.6) în care: C .7) în care Fr şi Fa sunt sarcinile radială şi respectiv axială. durabilitatea acestora se calculează cu relaţia (numită şi ecuaţia de catalog): L10 = (C / P ) p (8.

respectiv vertical V.8.8.Lagăre 105 coeficienţii sarcinii radiale şi respectiv axiale daţi în cataloagele de rulmenţi (în funcţie de raportul Fa / Fr ).11). deoarece lipseşte sarcina axială relaţia devine: P = XVFr (8. V=1.10) sau în “O” (fig. iar V este factor cinematic care depinde de inelul care se roteşte ( V=1.10 – la care fixarea axială se realizează la ambele . iar cel exterior fix. Calculul sarcinii dinamice echivalente depinde de tipul rulmentului astfel: a) Pentru rulmenţi radiali.8. b) Rulmenţii radiali-axiali cu bile sau cu role conice se pot monta pe arbore în două moduri şi anume: în “X” (fig.10 Fig. dacă inelul interior este rotitor.2 dacă se roteşte inelul exterior).8) Forţele radiale din rulmenţi se calculează cu relaţia: 2 2 Fr1( 2) = RH 1( 2) + RV1( 2 ) (8.9) unde RH1(2) şi RV1(2) reprezintă reacţiunile din lagăre în plan orizontal H. Fig.11 Schema din fig.8.8.

calculate cu relaţia (8. Schema din figura 8.8.21. Ea este echilibrată prin montarea pereche a rulmenţilor radial-axiali.10) se adoptă valoarea 1.1.26) Fr1( 2) tanα (8.26 pentru rulmenţi cu role.sensul rezultantei : Fa i1 + Fa > Fa i 2 Fa i1 + Fa < Fa i 2 ⇒ Fa 2 = Fa i1 + Fa . provenite din descompunerea forţei normale la căile de rulare (fig.. Se consideră un arbore pe care sunt montaţi doi rulmenţi radiali-axiali (fig. calculate cu relaţia (8. adoptând α=15o. Acest montaj se recomandă în cazul unor restricţii de gabarit axial.11) în direcţia axei rulmentului.10 şi 8. F a i 1( 2) = (1. Fa1 = Fa i1 Fa 2 = Fa i 2 (8.10).10a). Montajul se caracterizează printr-o distanţă mai mare între punctele de aplicaţie a recţiunilor decât distanţa dintre centrele corpurilor de rostogolire ale rulmenţilor.8.11) . ⇒ Fa1 = Fa i 2 − Fa a . permiţând dilatarea arborelui. La acest montaj distanţa dintre punctele de aplicaţie a recţiunilor este mai mică decât distanţa dintre centrele corpurilor de rostogolire ale rulmenţilor. precum şi cele axiale interne.sensul forţei Fa de la stânga la dreapta (fig.9).11 se recomandă pentru arborii scurţi şi rigizi. deformaţiile de încovoiere – în anumite limite – fiind admise.10) In relaţia (8. Această forţă axială se datorează apăsării oblice a corpurilor de rulare asupra inelelor şi ea tinde să îndepărteze corpurile de rulare de căile de rulare.sensul rezultantei :II (8.8. se vor determina în calculul preliminar cu relaţia (8.12) .10) şi asupra căruia acţionează o forţă axială exterioară Fa şi forţele radiale. La rulmenţii radiali-axiali pe lângă forţele radiale ia naştere şi o forţă axială interioară (chiar dacă asupra rulmentului nu se exercită o forţă axială exterioară). Se face sumă de forţe în plan orizontal şi se vede sensul rezultantei (I sau II). Montaj în “X” . ..106 Organe de maşini şi mecanisme capete – se recomandă pentru arborii scurţi. cu deformaţii termice neglijabile. Forţele axiale interne.10).21 pentru rulmenţi cu bile şi 1.

Fa i1 . Dacă > e rămân valorile alese pentru X şi Y.18) unde Fa este forţa axială exterioară ce încarcă arborele.sensul forţei Fa de la dreapta la stânga (fig.sensul forţei Fa de la dreapta la stânga (fig.sensul forţei Fa de la stânga la dreapta (fig. Metoda de calcul pentru alegerea rulmenţilor folosind durabilitatea.sensul rezultantei :I Fa i1 + Fa > Fa i 2 ⇒ Fa1 = Fa i 2 + Fa .sensul rezultantei :II + Fa < Fa i1 ⇒ Fa1 = Fa i 2 + Fa . In funcţie de diametrul fusului d şi de tipul de rulment ales.Lagăre 107 .sensul rezultantei :II Fa 2 = Fa i 2 Fa1 = Fa i1 (8. . . X şi Y (corespunzător F coloanei a > e ).14) Montaj în “O” .13) (8. (8.11b).17) Fa i 2 + Fa < Fa i1 ⇒ Fa 2 = Fa i1 + Fa . . (8. capacitatea statică Co. Dacă Fa1( 2) Fr1( 2) ≤ e se aleg din tabele alte valori pentru X şi Y.15) Fa i1 + Fa < Fa i 2 ⇒ Fa 2 = Fa i1 − Fa . e.10b) Fa i1 Fa i 2 . din tabele se va adopta o serie de rulmenţi şi corespunzător ei se vor nota: capacitatea dinamică de încărcare C.8. Fr Fa1( 2) Fa1( 2) Fr1( 2) Cunoscând forţele axiale calculate anterior se determină raportul / Fr1( 2) şi se compară cu valoarea lui e aleasă din tabele.8. Fa1 = Fa i1 Fa 2 = Fa i 2 (8.sensul rezultantei: I > Fa i 2 + Fa ⇒ Fa1 = Fa i 2 − Fa .sensul rezultantei: I > Fa i 2 + Fa ⇒ Fa 2 = Fa i1 − Fa .11a).sensul rezultantei :II Fa 2 = Fa i 2 Fa1 = Fa i1 (8. . .16) .8.

cu relaţia (8.23) unde Fr este componenta radială a sarcinii statice.19) 60n unde n reprezintă turaţia rulmentului în rot/min. se calculează capacitatea statică de bază C 0 cu relaţia: C0 = f s ⋅ P0 unde: f s .21) 2) Calculul la deformaţii plastice.108 Organe de maşini şi mecanisme se poate face în două variante.factor de siguranţă statică. a) În funcţie de caracterul sarcinii.20) În funcţie de diametrul fusului din cataloage se aleg dimensiunile rulmentului. Fa componenta axială a sarcinii statice. bazat pe capacitatea de încărcare statică se face pentru rulmenţii ficşi sau cu turaţia n ≤ 10 rot/min. cerinţele constructive ale reazemului.7) iar apoi se determină capacitatea dinamică de încărcare cu relaţia: Ccalculat = P ⋅ p L10 (8. determinată cu relaţia: Po = X 0 Fr + Y0 ⋅ Fa (8. Se calculează sarcina dinamică echivalentă P. condiţiile de exploatare şi de montaj se alege tipul de rulment.19) durabilitatea de Lh = bază L10 . iar apoi se determină durabilitatea rulmentului L10 . după alegerea tipului şi a dimensiunilor rulmentului. Durabilitatea exprimată în ore Lh se calculează cu relaţia: 106 ⋅ L10 [ore] (8. exprimată în milioane de rotaţii. iar din cataloage dimensiunile lui.6). b) În funcţie de destinaţia utilajului se stabileşte durata de funcţionarea în ore Lh şi se calculează din relaţia (8.7). X 0 .factorul radial al rulmentului şi Y0 factorul axial al (8. Această durabilitate trebuie să fie cuprinsă în limitele admisibile recomandate pentru utilajul respectiv. Se calculează sarcina dinamică echivalentă P cu relaţia (8. astfel încât: Ccata log ≥ Ccalculat (8. cu relaţia (8. P0 − sarcina statică echivalentă.22) . În acest caz.

În fig. Fixarea inelelor rulmenţilor se va face în funcţie de felul rulmentului (fix sau liber) şi de tipul acestuia.15) Modul de fixare axială a inelelor depinde de mărimea sarcinii axiale care acţionează în lagăr şi de tipul inelului fixat (interior sau exterior). iar în fig. ungerea şi etanşarea lagărelor.8.Lagăre 109 rulmentului ( se dau în cataloage). într-un sens. fixarea axială se poate realiza (dacă este necesară) cu o piuliţă canelată sau cu . alegerea ajustajelor de montaj şi a toleranţelor pentru fusul arborelui şi alezajul carcasei.2. Fixarea axială a inelului interior. Se menţionează că fixarea unui inel se realiza numai printr-un ajustaj cu strângere.14). Pentru realizarea fixării axiale a rulmenţilor există un număr mare de soluţii în funcţie de tipul rulmentului. reglarea jocului în rulmenţii radiali-axiali. Rulmentul va fi fix în lagărul cu încărcarea mai mare şi liber în lagărul cu încărcarea mai mică. 8. mărimea solicitării care trebuie preluată. într-un cuvânt de soluţia constructivă cea mai adecvată pentru realizarea funcţionării corecte a ansamblului.12 se dau exemple schematice de fixări axiale pentru rulmenţi ficşi. de natura reglajului. În funcţie de diametrul fusului din cataloage se aleg dimensiunile rulmentului astfel încât : C0 cata log ≥ C0 calculat 8. în afara alegerii şi verificării rulmenţilor. În general sunt folosite fixările si reglajele axiale.8. În cazul unor solicitări axiale mai mici se pot realiza fixări axiale cu inele de siguranţă.5 Montajul şi întreţinerea rulmenţilor La proiectarea unui montaj cu rulmenţi trebuie rezolvate.13 pentru rulmenţi liberi. piuliţe şi plăcuţe cu şuruburi (fig. Sistemul cel mai răspândit de fixare axială se realizează cu capace. cum ar fi: fixarea inelelor rulmenţilor.(fig. Fixarea inelelor rulmenţilor. şi o serie de alte probleme. se realizează cu ajutorul unui umăr de sprijin executat pe arbore sau cu o bucşă distanţier montată între inelul interior al rulmentului şi o altă piesă montată pe arbore In partea opusă. 8. în măsura în care nu se transmite nici o sarcină axială prin rulmentul respectiv. Fixarea axială a rulmenţilor ficşi se realizează atât faţă de arbore cât şi faţă de carcasă.

14). Fig. montate în carcasă sau în capacul de închidere.8. pentru fixarea axială a inelului unui rulment este suficient ajustajul cu strângere dintre inelul respectiv şi piesa conjugată (fusul arborelui sau Fig. se impune montarea unor inele intermediare între rulment şi inelul de siguranţă.13 In absenţa sarcinilor axiale. cu ajutorul capacelor de închidere sau cu inele filetate. Inelele exterioare se fixează axial.8.12 Fig.8. fixarea axială se poate realiza cu ajutorul unui umăr de sprijin executat în carcasă sau în paharul rulmentului (fig.110 Organe de maşini şi mecanisme plăcuţă de fixare şi şurub. . Ca urmare a înălţimii mici pe care o au inelele de siguranţă şi a razei de racordare exterioare a inelelor rulmenţilor.14 alezajul carcasei). In sens opus.8. într-un sens.

valorile jocului alegându-se în funcţie de schema de montare a rulmenţilor şi de dilataţiile termice ale arborelui. cu o distanţă de 1-2 mm până la capac.8. 8.8. Fig. fără posibilitatea deplasării axiale (rulment conducător) iar celălalt.17). se va avea în vedere ca unul dintre rulmenţi să fie montat fix.18 .15 Reglarea jocului.8.16) iar la montajul în O reglarea jocului se face prin deplasarea inelului interior (fig. cu posibilitatea deplasării axiale (rulment condus).16 Fig. In rulmenţii radiali-axiali şi axiali reglarea jocului se realizează la montaj. La montajul în X reglarea jocului în rulmenţi se face prin deplasarea inelului exterior (fig.8.8.Lagăre 111 Fig.17 La arborii lungi. evitându-se astfel blocarea Fig. Această reglare se face prin deplasarea axială a unuia din inelele rulmentului. care din cauza încălzirii se pot dilata.

Ungerea lagărelor cu rulmenţi Ungerea se efectuează în scopul micşorării frecării dintre elementele componente ale rulmentului. RUL 165) se aplică în condiţii normale de funcţionare. Se aplică la rulmenţii care sunt montaţi în locuri unde nu există ulei pentru ungerea altor organe de maşini sau în cazul în care uleiul nu ajunge prin stropire la unii rulmenţi.8. . lagărele arborilor cu turaţie mare. pentru asigurarea protecţiei anticorosive.18).8. fixarea axială se poate face prin simplu ajustaj cu strângere sau cu inel de siguranţă (fig. precum şi pentru micşorarea zgomotului produs de rulment în timpul funcţionării. Ungerea cu ulei mineral (K40. La viteze şi forţe axiale mari se impune o fixare mai rezistentă cu placă de fixare sau cu piuliţă şi inel de siguranţă (fig. In cazul reductoarelor ungerea se realizează prin stropire.8. Ungerea cu unsoare consistentă (RUL 100.112 Organe de maşini şi mecanisme rulmenţilor (fig. K65. In cazul unor forţe axiale neglijabile şi pentru viteze periferice mici şi mijlocii.17). I70) se recomandă pentru lagărele care funcţionează într-un spaţiu în care se foloseşte ulei pentru ungerea altor organe în mişcare (reductoare. RUL 145.18).). lagărele la care este necesar un control continuu al ungerii. cutii de viteză etc.

. cuplajele pot fi: a) Permanente (propriu-zise) – dacă realizează o legătură permanentă. . Clasificarea cuplajelor.amortizează şocurile şi vibraţiile (cuplaje elastice). .comandă mişcarea (cuplajele intermitente). . cuplarea şi decuplarea putându-se face numai în stare de repaus. fixe (rigide): .transmit mişcarea şi momentul de torsiune. moment de torsiune ).radială .Capitolul 9 CUPLAJE 9.cuplajul cu disc intermediar (Oldham). Funcţiile cuplajelor sunt: . . .1 Noţiuni generale Cuplajele sunt organe de maşini care realizează legătura şi transferul de energie mecanică între două elemente consecutive ale unui lanţ cinematic. .cu role. . mobile: .cu elemente intermediare rigide de compensare . fără ai modifica legea de mişcare.compensează erorile de execuţie şi montaj (cuplaje compensatoare). turaţie.limitează unii parametri funcţionali (cuplaje automate limitatoare de sens. .cu flanşe . In funcţie de modul în care se realizează legătura între elementele consecutive ale lanţului cinematic.cu dinţi frontali.cuplajul cu gheare. 2.axială . Cuplajele permanente se împart în: 1.cu manşon.

universal .114 Organe de maşini şi mecanisme .cu arcuri elicoidale. .de siguranţă (limitatoare de moment).hidraulică. 2. comandate: . .de fricţiune: plane. . . .unghiulară . Dacă momentul de torsiune pe care trebuie să-l transmită un cuplaj este M t .cu elemente intermediare elastice: . conice. .după construcţie: . .cu arcuri lamelare axiale. Ambreiajele se împart în: 1.mecanică . .cu gheare. . .metalice: .cu disc. . .centrifugale (limitatoare de turaţie ). . .cuplajul dinţat.electromagnetică. calculul cuplajului se face cu momentul de calcul M tc : . . . datorită şocurilor care apar la pornirea maşinii.direcţionale (limitatoare de sens).electrodinamice. b) Intermitente (ambreiaje) – dacă cuplarea şi decuplarea se face atât în timpul repausului cât şi în timpul mişcării. automate: .cu arc şerpuit (BIBBY).pneumatică. .nemetalice: .cu bandaj de cauciuc. .după natura comenzii: .cuplajul cardanic.rigide.cu bolţuri şi disc (HARDY).cu bolţuri şi bucşe .cu arcuri – bară.

pentru d ≤ 120 mm (fig. . . la arborele condus 2 prin intermediul manşonului 3 şi a penelor paralele 4.dintr-o bucată.1). τ am reprezintă rezistenţa admisibilă la torsiune a arborelui. (9.1) Alegerea cuplajelor standardizate se face pe baza momentului M tc sau pe baza diametrului arborilor ce urmează a fi cuplaţi şi apoi se verifică conform solicitărilor. respectiv a manşonului. pentru Fig. Cuplajul cu manşon din două bucăţi se obţine prin secţionarea longitudinală a manşonului şi prinderea celor două bucăţi cu ajutorul unor şuruburi.1) se execută în două variante: .9.9.2.2.Cuplaje 115 M tc = cs ⋅ M t unde cs este factor de siguranţă (supraunitar).2 Cuplaje permanente 9.9. Din relaţia (9. Are dezavantajul unei echilibrări dificile şi nu se recomandă la turaţii mari.1 d ≤ 200 mm .2) rezultă d şi D iar lungimea manşonului L se adoptă în funcţie de lungimea penelor. pentru dimensionarea manşonului este ca el să reziste la acelaşi moment de torsiune la care rezistă arborele: M tc = π ⋅d3 16 ⋅ τ aa = π ⋅ D3 ⎛ ⎜ ⎛d⎞ ⋅ 1− ⎜ ⎟ 16 ⎜ ⎝ D ⎠ ⎝ 4⎞ ⎟ ⋅ τ am ⎟ ⎠ (9. 9.2) unde τ aa .1. La acesta mişcarea se transmite de la arborele conducător 1.din două bucăţi.1 Cuplaje permanente fixe 9. Condiţia ce se impune.1 Cuplajul cu manşon Cuplajul cu manşon (fig.

4) Din relaţiile (9. θ .1.9.2 Cuplajul cu flanşe Se execută în două variante: a) Cu şuruburi păsuite (fig.2).9.116 Organe de maşini şi mecanisme 9.factor de neuniformitate a încărcării şuruburilor (subunitar). In acest caz.2. momentul M tc se transmite prin rezistenţa la forfecare a şuruburilor. M tc = F1 ⋅ z ⋅ unde: D0 ⋅θ 2 (9. care se montează pe capetele arborilor de asamblat 1 şi 2 şi care sunt strânse cu ajutorul şuruburilor păsuite 5.2 Cuplajele cu flanşe sunt formate din două semicuple 3 şi 4 prevăzute cu flanşe.3) F1 – forţa ce încarcă un şurub.4) rezultă: F1 = 2 M tc π ⋅ ds2 ≤ ⋅ τ af 4 z ⋅ D0 ⋅ θ (9. z – numărul de şuruburi pe cuplaj. Tensiunea la forfecare va fi: τf = F1 ≤ τ af π ⋅ d s2 4 (9.5) Pentru dimensionare se determină diametrul şuruburilor cu relaţia: . Fig. Semicuplajele sunt montate cu pene paralele 6 pe capetele arborilor cuplaţi.3) şi (9.

Cuplaje 117 ds ≥ 8 ⋅ M tc π ⋅ D0 ⋅ z ⋅ θ ⋅ τ af (9.9) unde β =1.9) Pentru dimensionare se determină din această relaţie diametrul şuruburilor: ds ≥ 4 F0 ⋅ β π ⋅ σ at (9. la apariţia momentului de torsiune. cât şi datorită modificărilor poziţiei relative a arborilor în .9. 9. generează un moment capabil să transmită încărcarea : Fig.7) Forţa de prestrângere necesară într-un şurub se determină cu relaţia: F0 = 2 M tc µ ⋅ z ⋅ θ ⋅D 0 4 F0 ≤ σ at π ⋅ d s2 (9.3 M tc = µ ⋅ F0 ⋅ z ⋅ D0 ⋅θ 2 (9. In acest caz.2. Prin strângerea şuruburilor se realizează pe suprafaţa de contact a flanşelor o forţă normală z ⋅ F0 care.8) Şurubul este solicitat la tracţiune de forţa F0: σt = (9.3 factor ce ţine seama de solicitarea şurubului la răsucire când se strânge piuliţa.2 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide Acest tip de cuplaje asigură transmiterea mişcării de rotaţie între arbori a căror coaxialitate nu poate fi respectată.6) b) Cu şuruburi nepăsuite (cu joc) . momentul de torsiune se transmite prin frecarea dintre discuri. atât datorită condiţiilor iniţiale de montaj.

d) abateri axiale.10) unde z reprezintă numărul de gheare. Se foloseşte pentru arbori ale căror diametre sunt cuprinse între 25 – 250 mm.4b) .9.4d) . prevăzute cu 2 până la 4 gheare uniform decalate.1 Cuplajul cu gheare (fig.5) permite unele mici deplasări axiale ale arborilor ce se cuplează. Fig.9.9.5 La transmiterea momentului M t .4a) abaterile arborilor pot fi: a) abatere axială ∆a (fig.cuplaj cu gheare.cuplaj dinţat.9.118 Organe de maşini şi mecanisme timpul funcţionării.2. Ghearele unei semicuple intră în golurile celeilalte. alta pe cel condus.9. asupra unei gheare acţionează forţa: F1 = 2 M tc D0 ⋅ z ⋅ θ (9. 9.9. se Fig.4 compune din două semicuple .cuplaj cardanic.9.4e) .cuplaj cu disc intermediar (Oldham). montate fiecare. Faţă de poziţia de referinţă (fig. una pe arborele conducător.4c) .9. c) abatere unghiulară α (fig. . radiale şi unghiulare (fig.2. b) abatere radială ∆r (fig.

Cuplaje 119 Forţa F1 solicită gheara la : .9. decalate cu 90o.presiune de contact: p= F ≤ pa b ⋅ (h − ∆a) (9.. ..2. Cele două semicuple 1 şi 3 fixate pe capetele arborilor (fig. .9. cu o viteză unghiulară egală cu dublul vitezei unghiulare a arborilor cuplaţi. τf = 1 σi = 1 (9.12) Tensiunea echivalentă se determină cu relaţia: σ e = σ i2 + 3τ 2 ≤ σ ai f unde σ ai = 25. Transmiterea mişcării de la un arbore dezaxat cu ∆r faţă de celălalt este însoţită de alunecarea discului intermediar pe cele două semicuple. pentru oţel.2 Cuplajul cu disc intermediar (Oldham) Acest cuplaj permite transmiterea mişcării dintre arbori montaţi paralel dar decalaţi în sens radial cu ∆r . Centrul discului execută o mişcare de rotaţie pe un cerc cu diametrul egal cu dezaxarea arborilor ∆r . Intre ele este montat discul 2 care are pe ambele feţe.6) sunt prevăzute pe feţele frontale cu canale dreptunghiulare.2..25 MPa.13) unde pai = 20. 9. pentru oţel.30 MPa.6 nervură ce pătrunde în cele două canale.. cu un decalaj de 900.11) 2 b⋅λ 2⋅b⋅λ unde: λ= π ⋅ D0 2z (9.încovoiere şi forfecare (în secţiunea de încastrare a ei în manşon): F F ⋅ (h + ∆a ) ⋅ 6 . câte o Fig.

II şi II ′ . foloseşte la turaţii mari deoarece apar forţe de inerţie considerabile: FC = 2m ⋅ ∆r ⋅ ω12 (m –masa discului intermediar). Calculul de rezistenţă a acestui cuplaj se face ţinând seama de repartizarea presiunii pe suprafaţa de contact a nervurii (fig. va fi: D−d λ= − ∆r .9. 2 Momentul de torsiune se transmite prin forţele F ce acţionează asupra nervurii: Fig.9.120 Organe de maşini şi mecanisme Datorită dublării turaţiei discului intermediar. O2 – centrul discului semicuplei 2.9. O3 – centrul discului semicuplei 3.poziţia nervurilor în momentul iniţial.8 2 M tc = F ⋅ ( D − ∆r − λ) 3 (9. acest cuplaj nu se Fig. între nervura discului intermediar şi nervura semicuplei.14) .poziţia nervurilor după o rotaţie cu unghiul ϕ a arborelui conducător.8). Lungimea de contact minimă.7 O1 – centrul discului semicuplei 1. I şi I ′ .

17) 9.16) σ e = σ i2 + 3τ 2 ≤ σ ai f .9.15) Forţa F solicită nervura la: .τf = σi = 2 b⋅λ 2λ ⋅ b Tensiunea echivalentă se determină cu relaţia: (9.încovoiere şi forfecare.presiune pe suprafaţa de contact: 2F pmax = ≤ pas λ ⋅ (h − ∆a) (9.2.9.9a condus 2.9a şi b) sau la transmiterea mişcării între doi arbori paraleli dezaxaţi a căror dezaxare variază în timpul funcţionării – cuplajul cardanic dublu (fig. F F ⋅ ( h + ∆a ) ⋅ 6 .18) în funcţie de timp şi se obţine: . arborele Fig.Cuplaje 121 F= 2 D − ∆r − λ 3 M tc (9. 5 şi crucea cardanică 4 . furcile cardanice 3.18) Pentru obţinerea vitezei unghiulare ω 2 a arborelui 2 în funcţie de a arborelui 1. ω1 . Dacă primul arbore se roteşte cu unghiul ϕ1 . astfel ca: tan ϕ1 = tan ϕ 2 ⋅ cos α (9. al II-lea arbore se va roti cu unghiul ϕ 2 .2. se derivează relaţia (9.10).3 Cuplajul cardanic permite transmiterea momentului de torsiune între doi arbori ale căror axe se intersectează sub un unghi α ce poate varia în timpul funcţionării – cuplajul cardanic simplu (fig. Cuplajul cardanic simplu se compune din arborele conducător 1.9.

). la arborele condus se obţine o viteză unghiulară variabilă în .9. dt dt cos 2 ϕ 2 ω 2 = ω1 cos 2 ϕ1 ⋅ cos α (9.9b Dacă în relaţia (9.19) Fig.20) ω 2 = ω1 ω1 ⋅ cos α cos α = 2 2 2 cos ϕ1 ⋅ (cos α + tan ϕ1 ) cos α ⋅ cos 2 ϕ1 + sin 2 ϕ1 2 Rezultă că la o viteză unghiulară constantă a arborelui conducător ( ω1 = ct.19) se înlocuieşte cos2 ϕ 2 cu: cos 2 ϕ 2 = se obţine: 1 = 1 + tan 2 ϕ 2 1 cos 2 α = tan 2 ϕ1 cos 2 α + tan 2 ϕ1 1+ cos 2 α (9. 2 cos ϕ1 cos 2 ϕ 2 dϕ1 dϕ 2 = ω1 şi = ω 2 ).122 Organe de maşini şi mecanisme ω1 (deoarece: rezultă: 1 1 = ω2 ⋅ cos α .

pentru ϕ1 = 900 rezultă ω 2 min ω1 .10). cos α = ω1 ⋅ cos α .9. ω1 cos α Pentru a nu avea variaţii importante ale vitezei unghiulare ω 2 . Fig.9.9. vor fi solicitate de forţa F1 iar cele care leagă crucea de arborele condus. Fig. In acest caz ω1 = ω 2 dacă α1 = α 2 . Fusurile care leagă crucea (fig.9.12) de arborele conducător.11).Cuplaje 123 funcţie de unghiul ϕ1 (s-a presupus α = ct. de forţa F2 variabilă: .9. spre exemplu. la cuplarea motorului electric cu cilindrul de laminor prin bara de cuplare (fig.10 Cuplajul cardanic dublu se întâlneşte. unghiul α de obicei este mai mic de 10 – 200 sau se recurge la legarea a două cuplaje cardanice simple şi formarea cuplajului cardanic dublu (fig. Gradul de neuniformitate al mişcării va fi: δ= ω 2 max − ω 2 min sin 2 α = .911 Fig.12 Calculul de rezistenţă constă în verificarea la presiune de contact şi la încovoiere a fusurilor crucii cardanice.pentru ϕ1 = 0 rezultă ω 2 max = .): .

cu dantură interioară.9. utilaje siderurgice. 2R F2 = M tc 2 M tc1 = rezultă F2 > F1 2R 2 R cos α (9. prevăzute cu garnituri de etanşare. Deoarece pentru micşorarea uzurii dinţilor. în construcţia de maşini grele (laminoare. de aceea se utilizează pe scară largă. utilaje miniere. cuplajul funcţionează cu ungere.21) .verificarea la încovoiere: h 2 ≤σ σi = ai π ⋅d3 32 F2 ⋅ (9. îmbinate cu flanşe cu şuruburi păsuite.23) 9.124 Organe de maşini şi mecanisme F1 = M tc1 .22) .9. .13) permite preluarea abaterilor axiale.2. Cuplajul dinţat este format din doi Fig. radiale şi unghiulare ale arborilor cuplaţi. el are capacele 3.verificarea la presiunea de contact: p= F2 4 ⋅ ≤ pa h⋅d π (9. cu dantură exterioară şi două manşoane 2. Aceste cuplaje pot transmite momente mari de torsiune.2.4 Cuplajul dinţat (fig. la dimensiuni reduse de gabarit.13 butuci 1.

3.duble (cu dantura pe ambii butuci. element ce participă la transmiterea momentului de torsiune şi care determină proprietăţile şi proiectarea cuplajelor.permit compensarea abaterilor la dispunerea arborilor cuplaţi. cu elemente intermediare elastice Aceste cuplaje se caracterizează prin prezenţa unui element elastic (metalic sau nemetalic) între semicuple. Dezavantajul acestor cuplaje constă în dificultatea tehnologică de realizare a dinţilor bombaţi. Aceste cuplaje pot fi: . din acest motiv rezultând dimensiuni de gabarit mici la încărcări mari. .Cuplaje 125 maşini de ridicat şi transportat etc. 9.3 Cuplaje permanente mobile.1 Cuplaje elastice cu elemente intermediare metalice Elementele elastice metalice sunt mult mai durabile.9. acest lucru permiţând preluarea abaterilor unghiulare între axe cu unghiul 2α (α max = 2°) .13). au funcţionare sigură la turaţii mari.simple (cu dantura pe un butuc). evitând rezonanţa. ca în fig.). comparativ cu cele nemetalice. exterior cât şi pe flancuri.modifică frecventa oscilaţiilor proprii ale arborilor cuplaţi.2. . Datorită acestui element elastic. permiţând executarea de cuplaje cu dimensiuni de gabarit .atenuează şocurile de torsiune care apar în sistem atât datorită maşinii de lucru cât şi a maşinii motoare (energia de şoc se transformă în energie potenţială de deformaţie a elementului elastic). 9.9. Calculul organologic al acestor cuplaje se efectuează ca la angrenajele cilindrice interioare cu dinţi drepţi (la presiune de contact Fig.14) atât la interior. cuplajele: .2. Dantura butucilor este în majoritatea cazurilor bombată (fig. . ţinându-se însă seama că momentul de răsucire se transmite simultan prin toţi dinţii.9. se recomandă la instalaţii care necesită inversarea sensului de mişcare.14 şi rupere prin încovoiere).

16 (fig..5. dispuse axial. Pachetele de arcuri lamelare 4. montate în general cu precomprimare. In scopul reducerii uzurii se prevede ungerea cu ulei a arcurilor. In figura 9.15) este realizată cu arcurile în formă de bară 2 (ştifturi elastice). pentru a da semicuplelor mobilitate. alternativ pe cele două semicuplaje. segmenţii sunt prevăzuţi cu ştifturile 3 pentru centrarea arcurilor elicoidale cilindrice 6. Cuplajul cu arcuri elicoidale (Cardeflex) este format din două semicuplaje 1 şi 2 (fig.50.16).17 unghiulare sub 2. dispuse radial..9. arcurile-bară se montează pe mai Fig. radiale de 0. La cuplajele cu arcuri în formă de bară (cuplaje Forst) legătura dintre semicuplaje 1 şi 3 (fig. pe care sunt montaţi – prin intermediul ştifturilor 5 – segmenţii 4.17) elementul elastic poate fi dispus axial (cuplaj de tip Elcard) sau radial. montate axial în găuri terminate în formă de pâlnie. Carcasele 2 şi 3 au rolul de protecţie şi etanşare a cuplajului care funcţionează cu ungere.9..18 legătura între semicuplele 1 şi 2 se realizează prin intermediul unor pachete de arcuri lamelare 4..15 mm.126 Organe de maşini şi mecanisme reduse şi cu capacitate mare de încărcare. Acest cuplaj permite preluarea abaterilor axiale de 5.9. La cuplajele cu arcuri lamelare Fig.9.2 mm şi Fig.15 multe rânduri. Pe partea . sunt montate în golurile dinţilor de formă specială.9. executaţi pe semicuplajele 1 şî 5. Pentru mărirea momentului de torsiune transmis de cuplaj. montate în locaşurile din semicuplaje.9.

Acest cuplaj permite compensarea abaterilor axiale de 4 .20) sunt standardizate. Carcasele 5 şi 6 servesc la protecţia cuplajului care funcţionează cu ungere cu unsoare. iar pe semicuplajul în formă de vas 2.3 mm şi unghiulare de până la 1.5. 9. Se caracterizează prin siguranţă în funcţionare şi gabarit mic. valţuri etc. Cuplajele elastice cu elemente de cauciuc au următoarele avantaje: capacitate mare de amortizare a şocurilor şi vibraţiilor. care are secţiunea dreptunghiulară.9..9. ceea ce a determinat larga răspândire a acestora în construcţia de maşini grele (laminoare.).18 Fig. Au în schimb durabilitate şi rezistenţă mai mică. pentru a evita zgomotul şi pentru a reduce uzura.150.9.2 Cuplaje elastice cu elemente intermediare nemetalice Elementul elastic principal al acestor cuplaje îl constituie cauciucul. Fig. Aceste cuplaje (fig. preţ de cost mai scăzut.19 Cuplajul cu arc şerpuit (fig. Momentul de torsiune se transmite prin intermediul manşoanelor de cauciuc 3. montate pe . radiale de 0. Din categoria acestor cuplaje cel mai des utilizat este cuplajul elastic cu bolţuri..19) – denumit şi Bibby este format din două semicuplaje 1 şi 2 cu dantură exterioară plată..2. sunt montate pachetele de arcuri 4. încastrate cu un capăt în butuc iar cu celălalt capăt în coroană.Cuplaje 127 frontală a semicupajului 1 sunt bolţurile 3.9. ceea ce face neraţională folosirea acestor cuplaje la transmiterea de momente mari de torsiune. In golurile dinţilor 3 este dispus arcul şerpuit 4. simple din punct de vedere constructiv.3.. 20 mm.

iar σ ai = 0. . Steaua poate avea 4 sau 6 braţe care sunt solicitate la compresiune.verificarea bolţului la încovoiere: M i F1 ⋅ (λ + j ) ⋅ 32 = ≤ σ ai Wz 2 ⋅ π ⋅ db3 σi = (9. d b (λ − j ) 4 (9.9.20.24) unde θ este factorul de neuniformitate al încărcării. Forţa ce revine unui bolţ este: Fig.26) în care termenii din relaţii au semnificaţiile din fig.25) . radiale până la 1 mm şi unghiulare până la 10..128 Organe de maşini şi mecanisme bolţurile 4. ceea ce-i conferă un larg domeniu de aplicare.4σ 02 .20 F1 = 2 M tc .verificarea presiunii de contact între manşoanele de cauciuc şi bolţ: p= F1 π ⋅ ≤ pas . Aceste cuplaje se aleg din STAS în funcţie de diametrul arborilor cuplaţi d şi de momentul de torsiune M tc .0.9.. care cuprind în spaţiile libere dintre ele steaua elastică din cauciuc 3. La aceste cuplaje se verifică bolţurile la încovoiere şi a bucşele de cauciuc la presiune de contact. Cuplajul cu stea elastică din cauciuc – Euroflex (fig. prin intermediul penelor paralele 7.21) constă din două semicuplaje 1 şi 2. . respectiv condus 6. care sunt fixate rigid în semicupla 1.9. Semicuplele 1 şi 2 sunt montate pe arborele conducător 5.25.3 N / mm 2 presiunea admisibilă a cauciucului. pas = 1. prevăzute cu gheare. D0 ⋅ z ⋅ θ (9.. iar z numărul de bolţuri. Acest cuplaj permite deplasări axiale până la 5 mm..

9. 9.3.22 Fig.23 9.22) constă dintr-un bandaj de cauciuc 3 montat pe semicuplajele 1 şi 2 prin intermediul discurilor 4 strânse cu şuruburile 5. Fig.9.Cuplaje 129 Fig.9.9. La cuplajul cu bolţuri şi disc elastic – Hardy (fig.1 Ambreiaje cu fricţiune La aceste cuplaje.23) elementul elastic 3 sub formă de disc realizează legătura dintre semicuplajele 1 şi 2 prin intermediul bolţurilor 4 montate alternativ pe două semicuple.3 Cuplaje intermitente – ambreiaje Cuplajele intermitente se folosesc în cazul când cuplarea sau decuplarea arborelui condus trebuie să se facă fără oprirea arborelui motor.21 Cuplajul cu bandaj de cauciuc Periflex (fig. transmiterea momentului de torsiune de la arborele motor la cel condus se face prin intermediul frecării dintre . Acest cuplaj admite abateri radiale de 2 – 6 mm şi unghiulare de 2 – 6o.9.

la ambreiajele cu suprafeţe uscate de frecare se folosesc materiale de fricţiune pentru căptuşirea discurilor de frecare. In scopul măririi coeficientului de frecare dintre suprafeţe. . pag. Pentru a funcţiona în bune condiţii trebuie ca: . a) Cel mai simplu ambreiaj cu fricţiune este ambreiajul plan monodisc (fig. în industria petrolieră etc.24). unde M tc = cs ⋅ M t D − Di D 1 M f = ⋅ µ ⋅ Fa ⋅ e2 = µ ⋅ Fa ⋅ m (vezi vol.24 decât momentul de răsucire Mt ce trebuie să-l 3 3 transmită: M f ≥ M tc . Forţele de frecare se obţin prin exercitarea unei forţe axiale de comandă. . a maşinilor unelte. la care cuplarea discurilor se realizează prin intermediul mecanismului de acţionare.să disipeze cu uşurinţă căldura degajată în timpul cuplărilor.contactul între suprafeţe să fie cât mai uniform.I.130 Organe de maşini şi mecanisme elementele ambreiajului. Se întâlnesc la transmisiile autovehiculelor.9. ceea ce face ca aceste ambreiaje să fie folosite şi ca elemente de siguranţă la suprasarcini.să asigure transmiterea momentului maxim fără alunecări. Dacă momentul de torsiune depăşeşte limita admisibilă.cuplarea şi decuplarea să se facă fără şocuri. Este tipul de cuplaje intermitente cel mai des utilizat.59) 2 3 2 De − Di unde: Dm = 2 De − Di ⋅ 3 De 2 − Di 2 3 3 . maşinilor de ridicat şi transportat. ce creează o forţă de apăsare între discuri Fa . Condiţia de funcţionare a ambreiajului cu fricţiune este ca momentul de frecare M f să fie mai mare Fig. apare alunecarea. .9.

26 şi 9.27) permite transmiterea unor momente de răsucire mai mari la arborele condus. ambreiajul se compune dintr-un disc magnetic 3 pe care se fixează discul de fricţiune 5 şi bobina de inducţie 6.9.coeficientul de frecare dintre discuri. la închiderea circuitului electric.încălzire: ( pm ⋅ vm ) ≤ ( p ⋅ v ) a .27) µ ⋅ Dm Verificarea ambreiajului se face la: . discurile de .29) (9.Cuplaje 131 µ .28) De + Di 4 Comanda ambreierii si realizarea forţei de apăsare Fa se poate face: mecanic – cu pârghii sau arcuri (ca în situaţia prezentată). Precizia acţionării în timp şi automatizarea comenzii impun utilizarea ambreiajelor comandate electromagnetic. pneumatic sau electromagnetic. dar se recomandă la forţe de acţionare mici şi frecvenţă redusă de cuplare. Rezultă că forţa de apăsare între discurile de ambreiere va fi: 2 M tc Fa ≥ (9. Fig. El se compune din: semicuplajele 3 şi 4 fixe pe arborii cuplaţi. b) Ambreiajul cu discuri multiple (fig.25 Mărirea suprafeţei de contact se poate realiza prin adoptarea ambreiajului cu discuri multiple sau a ambreiajelor conice.9. cu relaţia: 4 Fa pm = ≤ pa π ⋅ ( De 2 − Di 2 ) . când nu este necesară o precizie deosebită în timp. discul magnetic 3 atrage discul de ambreiere 4 realizându-se cuplarea. In acest caz. Comanda mecanică este o soluţie constructivă simplă.presiune de contact între discuri. unde: vm = ω ⋅ (9. hidraulic. Alimentând bobina cu curent continuu de joasă tensiune (24 volţi).

27 uzură şi încălzire. tamponul 7 care pune discurile în contact. din această cauză. se preferă.30) Verificarea acestor ambreiaje se face la presiune de contact. Momentul de frecare va fi: D − Di D 1 M f = ⋅ µ ⋅ Fa ⋅ z ⋅ e 2 = µ ⋅ Fa ⋅ z ⋅ m 2 3 2 De − Di 3 3 unde z reprezintă numărul suprafeţelor de frecare: z = n − 1 (n – numărul total de discuri) Punând condiţia ca M f ≥ M tc rezultă forţa necesară ambreierii: 2M tc Fa ≥ µ ⋅ Dm ⋅ z (9. Fig. când frecvenţa cuplărilor este mare.9. acţionat de mecanismul de comandă 8. cuplajele . la acelaşi moment nominal. prin sistemul de comandă 8. discul tampon 7 acţionează asupra discurilor de ambreiere 5 şi 6 strângându-le cu o forţă Fa .9.132 Organe de maşini şi mecanisme ambreiere 5 şi 6 ghidate alternativ pe canelurile interioare ale semicuplei 3 şi canelurile exterioare ale semicuplei 4.26 Pentru transmiterea momentului de răsucire M t de la arborele 1 la 2. Eliminarea căldurii în timpul ambreierii este mai dificilă la cuplajele multidisc comparativ cu cele monodisc. Fig.

28) se compune dintr-un semicuplaj fix 3. Suprafaţa de fricţiune este tronconică.32).Cuplaje 133 monodisc. obţinută prin proiecţia forţelor pe orizontală. forţa de apăsare Fa dă naştere reacţiunii Fn . conic la interior şi unul deplasabil 4.31) se obţine: Fa ≥ sau: 2M tc ⋅ (sin α ± µ cos α ) µ ⋅ Dm 2M tc µ ′ ⋅ Dm Fa ≥ unde µ ′ = (9.9. conic la exterior.31) 2 La cuplare forţa de apăsare. c) Ambreiajul conic (fig.32) µ (sin α ± µ cos α ) Comparând valorile forţei Fa din relaţiile (9. se observă că pentru acelaşi cuplu de materiale şi acelaşi Dm . normală pe Fig. dirijată în sens contrar cuplării.9. Pentru transmiterea mişcării trebuie îndeplinită condiţia: M f ≥ M tc .28 suprafaţa de contact şi forţei de frecare µFn . cu toate că au dimensiuni radiale mai mari. va fi: Fa = Fn (sin α + µ cos α ) La decuplare: Fa = Fn (sin α − µ cos α ) Înlocuind Fn din relaţia (9.27) şi (9. rezultă pentru cuplajul . Suprafeţele ambelor discuri fiind prelucrate la acelaşi unghi de vârf α . Momentul de frecare se determină cu relaţia: D M f = µ ⋅ Fn ⋅ m (9.

33) Ambreiajele conice au dezavantajul că nu lucrează pe toată suprafaţa decât dacă sunt precis executate şi bine întreţinute.100 pentru suprafeţe metalice şi α > 20 0 pentru lemn pe metal. La dimensionare se stabileşte lăţimea b a suprafeţei de lucru. Ambreiajul se verifică la încălzire: ( pm ⋅ vm ) ≤ ( p ⋅ v ) a .. din condiţia limitării presiunii de contact. Fn p= ≤ pa π ⋅ Dm ⋅ b b≥ Fn π ⋅ Dm ⋅ pa a (9.. Pentru evitarea autoblocării şi pentru uşurarea decuplării unghiul α = 8. unde: vm = π ⋅ Dm ⋅ n 60 .134 Organe de maşini şi mecanisme conic o forţă de împingere mai mică decât pentru cel plan (deoarece µ ′ > µ ) şi deci posibilitatea transmiterii unui moment de torsiune mai mare.

1 Ecuaţia energiei cinetice a maşinii Ecuaţia energiei cinetice a unui mecanism sub formă finită poate fi scrisă astfel : E − E0 = Lm − Lr (10. Lr . Relaţia (10. Energia cinetică a unei maşini. în acelaşi interval de timp.lucrul mecanic al forţelor rezistente în acelaşi interval de timp. J j – momentul de inerţie al elementului în raport cu o axă perpendiculară pe planul mişcării şi care trece prin centrul de greutate. E0 – energia cinetică corespunzătoare timpului iniţial t0 . Energia cinetică a unui element de ordin j în mişcare plan paralelă. v j – viteza centrului de greutate .1) unde : E – energia cinetică a maşinii corespunzătoare timpului t . Lm – lucrul mecanic al forţelor motoare în intervalul de timp (t-t0).2) j j 2 2 unde : m j .3) j j 2 j =1 2 j =1 j =1 . ω j – viteza unghiulară a elementului considerat .1. constituită din n elemente va fi : n 1 n 1 n E j = ∑ E j = ∑ m j ⋅ v2 + ∑ J j ⋅ω 2 (10.1) arată că variaţia energiei cinetice într-un interval de timp este egală cu lucrul mecanic al forţelor care acţionează asupra mecanismului sau maşinii.1 Bilanţul energetic al maşinilor şi mecanismelor 10. poate fi scrisă sub forma (relaţia lui Köning) : 1 1 E j = m j ⋅ v2 + J j ⋅ω 2 (10.masa elementului considerat .Capitolul 10 MECANISME PENTRU TRANSFORMAREA MIŞCĂRII DE ROTAŢIE ÎN TRANSLAŢIE ŞI INVERS 10.

(10. Astfel.5) Relaţia (10. Se observă că o parte din lucrul mecanic motor este transformată în lucru mecanic util. atunci relaţia (10. Dacă variaţia energiei cinetice (E-E0) se consideră ca fiind lucrul mecanic al forţelor de inerţie.7) 10.1) rezultă: Lm = Lr + ( E − E0 ) sau Lm = Lu + L f + ( E − E0 ) (10.2 Modele dinamice Utilizarea relaţiei pentru o întreagă maşină este dificilă deoarece conţine un număr mare de termeni. Pentru simplificarea calculului.lucrul mecanic util.1. dacă : Lu + L f > Lm . iar altă parte în energie cinetică necesară pentru accelerarea mişcării maşinii. Derivând relaţia (10.136 Organe de maşini şi mecanisme Lucrul mecanic al forţelor rezistente se poate scrie : Lr = Lu + L f unde: Lu . Li . Li .5) poartă numele de bilanţ energetic şi arată cum este folosit lucrul mecanic motor în maşină. întreaga maşină se înlocuieşte printr-un model dinamic.5) devine : Lm = Lu + L f ± Li (10.6) în raport cu timpul se poate scrie ecuaţia bilanţului energetic în funcţie de puteri: Pm = Pu + Pf ± Pi (10. Înlocuind (10. energia cinetică creşte. poate avea valori negative sau pozitive. Modelele dinamice care se . în funcţie de valorile lucrului mecanic motor.4) L f – lucrul mecanic al forţelor de frecare. energia cinetică scade Lu + L f < Lm .4) în (10. raportat la lucrul mecanic rezistent.6) Lucrul mecanic al forţelor de inerţie. cu condiţia comportării dinamice echivalente a modelului cu maşina.

Punând condiţia ca energia produsă de modelul dinamic să fie egală cu energia cinetică a maşinii sau mecanismului.10. (fig.1b).1) se consideră un punct de reducere aparţinând unui element (de obicei elementul iniţial) în Fig.8) în care v reprezintă viteza punctului de reducere.10.2).1a) sau translantă (fig.10.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 137 utilizează sunt cu punct de reducere sau cu element de reducere. având un moment de inerţie redus J red (fig.1 Fig.2 care se concentrează o masă redusă mred şi se aplică o forţă redusă Fred .10.10. de obicei cel conducător.10. Masa punctiformă poate fi rotativă (fig. rezultă : 1 1 n mred ⋅ v 2 = ∑ (m j ⋅ v 2 + J j ⋅ ω 2 ) j j 2 2 j =1 de unde : mred ⎡ = ∑ ⎢m j j =1 ⎢ ⎣ n ⎛vj ⋅⎜ ⎜ v ⎝ ⎞ ⎟ +Jj ⎟ ⎠ 2 ⎛ω j ⋅⎜ ⎜ v ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ 2⎤ ⎥ ⎥ ⎦ (10. În cazul modelului cu punct de reducere. În cazul modelului cu element de reducere se consideră un element de reducere. Pentru momentul de inerţie redus va rezulta : 1 1 n J red ⋅ ω 2 = ∑ m j v 2 + J j ⋅ ω 2 j j 2 2 j =1 ( ) şi . căruia i se asociază un corp în mişcare de rotaţie (disc rotativ) acţionat de un cuplu de forţe de moment redus M red .

9) ⎜ω ⎟ ⎜ω ⎟ ⎥ j =1 ⎢ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎦ ⎣ Forţa redusă şi momentul redus se deduc din condiţia ca puterea dezvoltată de modelul dinamic să fie egală cu puterea dezvoltată de toate forţele şi momentele care acţionează asupra maşinii. Această diagramă poartă numele de tahograma maşinii (fig. În faza de pornire având durata t p .3 Fazele de mişcare ale maşinii În cadrul timpului total de funcţionare al unei maşini sau agregat.138 n Organe de maşini şi mecanisme 2 ⎡ ⎛ v ⎞2 ⎛ω j ⎞ ⎤ j J red = ∑ ⎢m j ⎜ ⎟ + J j ⎜ ⎟ ⎥ (10.11) în care α j reprezintă unghiul dintre vectorul forţei F j şi al vitezei v j . Acestea pot fi evidenţiate dacă se întocmeşte diagrama de variaţie a vitezei unghiulare a elementului conducător în funcţie de timp. viteza unghiulară are o variaţie periodică cu perioada T.10) şi n ⎛ ωj ⎞ vj M red = ∑ ⎜ F j ⎟ ⎜ ω cos α j + M j ω ⎟ j =1 ⎝ ⎠ (10.10. În faza de regim având durata tr . după o anumită lege. pe toată durata de funcţionare. rezultând relaţiile: n ⎛ vj ωj ⎞ ⎟ Fred = ∑ ⎜ F j cos α j + M j ⎜ v v ⎟ j =1 ⎝ ⎠ (10.3). sub acţiunea forţelor exterioare viteza unghiulară a elementului de reducere creşte. ω m . 10.10. iar în faza de oprire scade de la valoarea medie la zero. II – faza de regim. la o valoare medie corespunzătoare mişcării de regim.3 . Fig. există trei faze de mişcare distincte şi anume: I – faza de pornire (demaraj).1. III – faza de oprire.

pe durata unui ciclu. corespunzătoare unui ciclu din faza de regim: L − Lf Lf L η= u = m = 1− =1−ϕ (10. La mersul în gol. iar 0 <ϕ ≤1 . variaţia energiei cinetice este egală cu zero. astfel că Lm < Lr (condiţia de frânare).12) Lm Lm Lm Raportul ϕ = Lf Lm se numeşte coeficient de pierdere şi indică ponderea lucrului mecanic consumat prin frecare din lucrul mecanic motor. Aplicând teoria energiei cinetice pentru momentul iniţial t 0 şi final t . 10. Lu = 0 şi deci Lm = L f şi η = 0 . Adică. L f < Lm deci ϕ < 1 şi η < 1 .1. În regim.4 Randamentul maşinilor În faza de regim. În acest caz relaţia devine: Lm = Lu + L f Randamentul maşinii reprezintă raportul dintre lucrul mecanic al forţelor rezistente utile şi lucrul mecanic al forţelor motoare. Randamentul nu poate fi supraunitar. La sfârşitul perioadei de pornire ω > ω 0 şi deci Lm > Lr (condiţia ca o maşină să pornească). se obţine: 1 1 2 J red ⋅ ω 2 − J red0 ⋅ ω 0 = Lm − Lr 2 2 Deoarece în faza de regim vitezele unghiulare revin la aceeaşi valoare după un ciclu cinematic adică ω = ω 0 rezultă că J red = J red0 şi deci Lm = Lr . adică Li = 0 . Rezultă că 0 ≤ η < 1 . pentru faza de regim lucrul mecanic motor este egal cu lucrul mecanic rezistent pe durata unui ciclu cinematic. În faza de oprire se produc fenomene inverse ca la pornire.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 139 La majoritatea maşinilor timpii de pornire şi de oprire sunt neglijabili în comparaţie cu timpul funcţionării de regim. deoarece ϕ nu poate fi negativ.

vor fi : α1 = L m1 L L .10.140 Organe de maşini şi mecanisme 1) Randamentul maşinilor legate în serie Se consideră o maşină compusă din n mecanisme (fig. montate în serie.10.4).5 devine lucru mecanic motor pentru mecanismul următor. Randamentele parţiale sunt : L L L η1 = u1 : η 2 = u 2 Κ Κ η n = u Lm Lu1 Lun−1 iar randamentul total : η= sau Lu L ⋅ L ⋅ L Κ Lu = u1 u 2 u 3 Lm Lm ⋅ Lu1 ⋅ Lu 2 Κ Lun−1 η = η1 ⋅ η2 ⋅ η3 Κ ηn (10. Coeficienţii de repartiţie a lucrului mecanic motor α j .13) 2) Randamentul maşinilor legate în paralel Legarea în paralel a n mecanisme se poate face în două moduri diferite: a) toate mecanismele au arborele conducător comun (fig. α 2 = m 2 Κ Κ α n = mn Lm Lm Lm Randamentul global se poate scrie : L L + L + Κ + Lun η = u = u1 u 2 Lm Lm sau .4 Fig.5).10.10. În acest caz fiecare lucru mecanic util de ieşire al unui mecanism Fig.

β j .6 1 η = Lm1 Lu1 Lm 2 Lu 2 L L 1 1 1 ⋅ + ⋅ + Κ + mn ⋅ un = ⋅ β1 + ⋅ β 2 + Κ + ⋅ β n η2 ηn Lu1 Lu Lu 2 Lu Lun Lu η1 1 n adică : η = ∑η j =1 βj j (10.1 Variaţiile periodice ale vitezei unghiulare În faza de regim a funcţionării unei maşini viteza unghiulară a . .se determină randamentul total al fiecărei ramuri .14) b) toate mecanismele au arborele condus comun (fig.15) 3) Randamentul maşinilor legate mixt Dacă pe ramurile unui sistem cu legare în paralel se găsesc mai multe mecanisme în serie se obţine legarea mixtă.6). Coeficienţii de repartiţie a lucrului mecanic util.2 Reglarea mişcării maşinilor şi mecanismelor 10.2. vor fi : β1 = L L L u1 .Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 141 η= Lu1 L m1 Lu 2 Lm 2 L L ⋅ + ⋅ + Κ + un ⋅ mn = η1 ⋅ α1 + η2 ⋅ α 2 + Κ + ηn ⋅ α n Lm1 Lm Lm 2 Lm Lmn Lm adică : η = ∑α j ⋅η j j =1 n (10. β 2 = u 2 . Κ β n un Lu Lu Lu Randamentul global se poate scrie : η= Lu Lu = Lm Lm1 + Lm 2 + Κ + Lmn Fig.se determină randamentul global. În acest caz pentru determinarea randamentului global se procedează astfel : .10.10. 10.

creşterea pierderilor prin frecare şi implicit scăderea randamentului global. Ecuaţia energiei cinetice pentru intervalul 1-2 corespunzător unghiurilor de poziţie ϕ1 şi ϕ2 are expresia : .03 Κ 0. vibraţii ş.005 Κ 0. pentru pompe δ = (0. definit prin relaţia : ω − ω1 min ∆ω δ= = 1 max (10.10.003) . Aceasta se datoreşte caracterului variabil a momentelor de inerţie reduse. δ = (0.2 Κ 0.16) ω1med ω1med unde ω1med = 1 (ω1max + ω1med ) .142 Organe de maşini şi mecanisme elementului de reducere are o variaţie periodică în jurul unei valori medii. pentru generatoare electrice de curent alternativ etc.10. Pentru aceasta se consideră variaţia momentului redus pentru un ciclu cinematic.7). 2 Pentru funcţionarea normală a unei maşini gradul de neuniformitate nu trebuie să depăşească o anumită valoare ce depinde de destinaţia maşinii. Astfel. Mersul uniform în faza de regim este caracterizat cantitativ prin gradul de neuniformitate δ.7 (fig.1) .a. precum şi variaţia vitezei unghiulare a elementului de reducere pentru acelaşi ciclu Fig.02 ) Problema care se pune este stabilirea parametrilor ce influenţează mărimea gradului de neuniformitate şi corespunzător asigurarea unui grad de neuniformitate impus. Variaţiile vitezei unghiulare produc efecte nedorite cum ar fi : amplificarea solicitărilor dinamice în cuplele cinematice . maşini unelte δ = (0. momentelor motoare şi a celor rezistente.

18) se obţine: ϕ 1 2 2 J red2 ⋅ ω med (1 + δ ) − J red1 ⋅ ω med (1 − δ ) = ∫ϕ 2 M red ⋅ dϕ 1 2 [ ] de unde : δ= 2 2 ∫ϕ 2 M red ⋅ dϕ −ω med ( J red 2 − J red1 ) 1 ϕ 2 ω med (J red 2 + J red1 ) (10. Din expresia energiei cinetice E = J red ⋅ ω 2 / 2 rezultă că în jurul punctului 2 viteza unghiulară ( ) ω2 va avea valoarea maximă ωmax. în general la elementul de reducere.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 143 ϕ 1 1 2 m r J red 2 ⋅ ω 2 − J red1 ⋅ ω12 = ∫ϕ 2 M red − M red ⋅ dϕ (10.17) 1 2 2 În intervalul ϕ 1 − ϕ 2 . volantul înmagazinează o .19) în (10. energia cinetică are cea mai mică valoare. rezultă: ω max = ω med ⎜1 + 2 2 2 2 ω max = ω med (1 + δ ) şi ω min = ω med (1 − δ ) . a unei piese suplimentare numită volant. gradul de neregularitate al acestuia se micşorează având astfel influenţă favorabilă asupra funcţionării maşinii. Creşterea momentului de inerţie redus al maşinii sau mecanismului se face prin ataşarea.18) ⎛ δ⎞ ⎛ δ⎞ ⎟ . Deci. Se poate scrie : ϕ 1 1 2 2 J red 2 ⋅ ω max − J red1 ⋅ ω min = ∫ϕ 2 M red ⋅ dϕ 1 2 2 Dar: (10. Atunci când m r M red > M red şi viteza unghiulară ω creşte. Volantul are rol de acumulator energetic. ω min = ω med ⎜1 − ⎟ 2⎠ ⎝ 2⎠ ⎝ Neglijând termenii în care δ intervine la puterea a doua. În jurul punctului 1. (10. dacă momentul de inerţie al mecanismului creşte. energia cinetică a maşinii creşte (deoarece ( ) M red > 0 ) ajungând la o valoare maximă în ϕ 2 .20) Din această relaţie reiese că gradul de neuniformitate δ este influenţat nu numai de valoarea momentului de inerţie redus (valorile ωmed şi Mred sunt impuse de procesul tehnologic şi nu pot fi influenţate).19) Înlocuind (10. viteza unghiulară atingând valoarea minimă ωmin .

10. J red 1 şi J red 2 vor deveni J red 1 + J v .10.144 Organe de maşini şi mecanisme cantitate de energie cinetică suplimentară pe care o cedează atunci când m r viteza unghiulară scade ( M red < M red ). Masa volantului are expresia : Fig. Corespunzător.21) Din această relaţie se observă că eliminarea completă a variaţiei vitezei unghiulare (δ = 0) este imposibilă deoarece în acest caz J v → ∞ Volantul se poate executa în două variante constructive : a) disc plin . Se consideră că momentul de inerţie redus al maşinii J red (ϕ ) se măreşte cu cantitatea constantă J v . respectiv J red 2 + J v . rezultă : Jv = ∫ϕ ϕ2 1 M red ⋅ dϕ δ ⋅ω 2 (10. M red (ϕ ) şi respectiv momentul rezistent redus. Înlocuind în relaţia (10. J v este : Jv = G ⋅ D2 4g (10. δ impus precum şi diagramele de variaţie ale m momentului motor redus.8 m= π ⋅ D2 4 ⋅b⋅ ρ . b) roată cu obadă masivă şi spiţe a) În primul caz (fig.22) unde produsul GD 2 poartă denumirea de moment de giraţie al volantului.20) se obţine : δ= 2 2∫ϕ 2 M red ⋅ dϕ −ω med ( J red 2 − J red1 ) 1 ϕ 2 ω med ( J red 2 + J red1 + 2 J v ) Considerând că J red << J v . r M red (ϕ ) . J v . se poate determina atunci când se cunoaşte ω med . Momentul de inerţie al volantului.8) momentul de inerţie al volantului.

10. vmax = 50m/s pentru volanţi din oţel ).2.25) Fig.9 10. iar b 2 3 m ⋅ Dm π ⋅ h ⋅ b ⋅ ρ ⋅ Dm Jv = = 4 4 de unde : Dm = 3 4J v π ⋅h⋅b⋅ ρ (10. obezii. D≤ Masa volantului se determină cu formula : m = π ⋅ Dm ⋅ h ⋅ b ⋅ ρ în care h este grosimea reprezintă lăţimea obezii. volantul are menirea de a restrânge între limitele admisibile amplitudinea ∆ω a oscilaţiilor periodice ale vitezei unghiulare din faza de regim.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 145 în care b reprezintă grosimea discului iar ρ este densitatea materialului. .24) π ⋅n b) În cazul volantului în formă de roată cu obadă masivă şi spiţe (fig.9) se consideră că întraga sa masă este concentrată pe cercul de diametru mediu Dm al coroanei volantului. Întrucât : Rezultă : vp = R ⋅ω = D π ⋅n ⋅ ≤ vmax 2 30 60 ⋅ vmax (10.10. Pentru dimensionare se alege diametrul discului D şi se calculează grosimea volantului cu relaţia : 16 ⋅ J v b= (10.2 Variaţiile neperiodice ale vitezei unghiulare Aşa cum s-a arătat.23) π ⋅ D4 ⋅ ρ Diametrul exterior al volantului trebuie astfel ales încât viteza sa periferică (vp) să nu depăşească viteza maximă (vmax) limitată de condiţia de rezistenţă ( vmax = 30 m/s pentru volanţi din fontă.

sistemul de execuţie care preia semnalul de comandă şi acţionează asupra admisiei maşinii motoare.10. mai mare sau mai mic decât momentul rezistent M r iar egalitatea lucrurilor mecanice din faza de regim se modifică în mod corespunzător (fig. Regulatoarele sunt sisteme de reglare automată care au rolul de a restabili regimul staţionar de mişcare al agregatelor egalând momentul motor cu cel rezistent prin modificarea corespunzătoare a momentului motor.10). Fig. O astfel de schemă de acţionare a unei maşini de lucru se prezintă în fig.146 Organe de maşini şi mecanisme Practica demonstrează că în timpul funcţionării agregatelor pot apare situaţii în care se modifică echilibrul forţelor exterioare datorită scăderii sau creşterii rezistenţelor tehnologice.10 Apar astfel regimuri tranzitorii accelerate sau deccelerate în care viteza unghiulară a agregatului are oscilaţii periodice. În principiu un sistem de reglare automată este compus din: regulatorul care sesizează variaţiile cinematice şi le transformă în semnal de comandă.11.10. Drept consecinţă momentul motor M m devine. Maşina de lucru ML şi Fig. după caz. Readucerea vitezei unghiulare în interiorul limitelor extreme prescrise de construcţia maşinii motoare se poate realiza prin utilizarea regulatoarelor sau moderatoarelor.10.11 maşina motoare MM sunt .10.

10. reglarea este directă.generator 2 prevăzut cu regulator cu acţionare directă asupra organului de execuţie (vana 4).10.12 se prezintă schema de funcţionare a unui agregat turbină 3 .12 ce va determina creşterea vitezei unghiulare a agregatului. adică excesul de energie motoare existent la un moment dat este consumat pentru .Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 147 cuplate cu ajutorul unui arbore pe care este montat traductorul 1 care măsoară viteza unghiulară şi o transmite regulatorului 2. atunci cuplul motor M m va fi mai mare decât cel rezistent M r ceea Fig. reglarea este indirectă. fapt care determină antrenarea pe verticală a manşonului 5 şi implicit sistemul de bare comandă vana 4 obturând admisia agentului motor în turbină micşorând astfel cuplul motor şi viteza unghiulară până la restabilirea echilibrului Mm = Mr. Aceasta conduce la creşterea forţelor centrufuge care acţionează asupra bilelor B şi B′ ale regulatorului 1. Semnalul de comandă este preluat de sistemul de admisie al maşinii motoare care va modifica debitul sursei energetice 4. După tipul traductorului se disting regulatoare cu traductoare mecanice. Moderatoarele sunt sisteme de reglare automată care au rolul de a stabili echilibrul dintre cuplul motor şi cel rezistent în jurul unei valori prescrise a vitezei unghiulare. Echilibrul energetic se realizează pe cale disipativă. prin modificarea corespunzătoare a cuplului rezistent. electrice. hidraulice şi pneumatice. iar dacă între regulator şi sistemul de execuţie se interpune un amplificator. Dacă regulatorul se leagă direct de elementul de execuţie. Acesta prelucrează informaţia primită comparând-o cu mărimea de referinţă şi emite un semnal de comandă unui amplificator 3 în cazul în care există diferenţe între cele două valori. Dacă în reţeaua pe care debitează generatorul 2 apare o descărcare parţială de sarcină. În fig.

în mişcare de rotaţie a arborelui motor. 8 − manivelă.15 (a şi b) un mecanism bielă-manivelă fără cap de cruce. Asupra pistonului mecanismului bielă − manivelă acţionează forţe active produse de presiunea mediului de lucru p din cilindru şi forţe de inerţie Fi . Primul caz se întâlneşte la maşinile motoare cu ardere internă la care se transformă mişcarea de translaţie a pistonului. forţe Mecanismul bielă−manivelă are rolul de a transforma mişcarea de translaţie alternativă în mişcare de rotaţie continuă sau invers. contoare electrice.148 Organe de maşini şi mecanisme învingerea unor forţe de frecare sau forţe electromagnetice introduse de moderator (ex. saboţii 2. 2 − piston.10. 4 − tijă piston. compresoare. In fig.13 elementului E prin frecare. iar în fig.10.10. 5 − cap de cruce. 10. prese) la care se transformă mişcarea de rotaţie primită de la motor. în mişcare de translaţie a pistonului. forţele centrifuge dezvoltate determină apăsarea saboţilor 2 pe faţa interioară a tamburului fix 3. 6 − glisieră. 7 − bielă. 10 − volant. 9 − arbore cotit. In fig. Al doilea caz se întâlneşte la maşinile de lucru (pompe.14 se prezintă un mecanism bielă-manivelă cu cap de cruce.10.3 Mecanismul bielă manivelă 10.14 şi .13 se prezintă schema unui moderator cu frecare uscată alcătuit din două contragreutăţi 1. Mecanismele prezentate se compun din : 1 − cilindru. ceea ce conduce la frânarea Fig. pick-upuri). maşini electrice de scris. Prin rotirea contragreutăţilor în sens orar. În practică cele mai utilizate moderatoare sunt cele cu frecare uscată. forme constructive.1 Generalităţi.3.10. tamburul fix 3 şi arcul de rapel 4. efectuată sub acţiunea presiunii gazelor de ardere sau aburului. datorate accelerării maselor în mişcare de translaţie (fig. 3 − bolţ piston.

De asemeni şi forţele de inerţie variază cu acceleraţia pistonului. mediul de lucru.26) Presiunea mediului din cilindru variază în timpul ciclului de funcţionare şi depinde de tipul maşinii.15b .10. Fig. astfel că forţa Fp rezultă variabilă în funcţie de unghiul de rotaţie al manivelei.10.15b). Fig. reglaje etc.10.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 149 fig.15a Fig.10.14 Fp = p ⋅ Ap − Fi (10.

10.10.15b). după direcţia manivelei şi perpendicular pe aceasta. etanşeitatea asigurându−se cu ajutorul unor inele elastice numite segmenţi.30) Momentul la arborele manivelei este : Fp ⋅ r M = Ft ⋅ r = ⋅ sin(ψ + ϕ ) cosψ (10.2.28) încărcând ghidajele capului de cruce (fig. După forma constructivă.3.1 Pistonul Pistonul este elementul care transmite presiunea dată de fluid (la maşinile motoare) sau care exercită o presiune asupra fluidului (la maşinile de lucru). motoarele se fac cu mai mulţi cilindri cu ciclu decalat şi se prevăd cu volant. pistonul împarte cilindrul în două compartimente etanşe. Forţa din bielă se descompune în butonul manivelei. în forţele : Fp (10.14) sau cilindrul (fig. se deosebesc următoarele tipuri de pistoane : − piston−disc simplu (fig.3.16b) utilizat la .27) şi perpendicular pe axa cilindrului : Fn = Fp ⋅ tgψ (10. 10.10.2 Organele mecanismului bielă −manivelă 10. În mişcarea de translaţie pe care o efectuează.29) Ft = Fb ⋅ sin (ψ + ϕ ) = ⋅ sin (ψ + ϕ ) cosψ Fr = Fb ⋅ cos(ψ + ϕ ) = Fb ⋅ cos(ψ + ϕ ) cosψ (10.10. element ce are rolul de a uniformiza mersul maşinii prin înmagazinarea lucrului mecanic în surplus.16a) sau dublu (fig.31) Pentru a avea o repartizare mai uniformă a momentului de rotaţie.150 Organe de maşini şi mecanisme Forţa Fp acţionează după direcţia axei cilindrului şi se poate descompune după direcţia bielei : Fb = Fp cosψ (10.

5 . Prezintă dezavantajul că se dilată aproape de două ori mai mult decât pistonul din fontă şi sunt mai puţin rezistente la uzură. folosit la compresoarele în trepte şi la amplificatoare de presiune.10. se dilată puţin la încălzire.. Si. sunt ieftine. cu adaos de Cu. 450−5200 C).10.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 151 maşinile cu abur cu simplu sau dublu efect. folosit la motoarele cu ardere internă. 3 ori mai grele decât cele din aluminiu). În acelaşi timp însă sunt grele (de Fig. Cele mai utilizate sunt aliajele de aluminiu. cu diametre diferite ce lucrează simultan în cilindri coaxiali.10. au greutate mică. Fig. Pistoanele din aliaje de aluminiu. au calităţi mecanice bune.10. la aceleaşi dimensiuni.16 − piston etajat (fig. . Asamblarea cu capul bielei se face printr−un bolţ. conduc căldura mai slab (din care cauză păstrează o temperatură mai înaltă. Materiale Pistoanele se construiesc din fontă şi din aliaje de aluminiu.18 2.18). Pistonul este susţinut şi ghidat prin tijă simplă sau prin tijă şi contratijă. − piston−pahar (fig. conduc mai bine căldura.17).17 Fig. Mg. Cele din fontă sunt rezistente la uzură. Pistoanele − disc se caracterizează prin diametru mare în raport cu lungimea.10.

2 …1.1..8) pentru cele cu aprindere prin compresie ..34) în care z este numărul de cilindri. V − volumul camerei de ardere : V = unde : πD 2 4 ⋅c c − cursa pistonului : c = ξ ⋅ D în care : c ξ= − raportul dintre cursa pistonului şi diametrul său.3) pentru motoarele cu aprindere prin scânteie şi ξ = (1. iar t reprezintă timpul ( t = în doi timpi şi t = ω la motoare 4π ω la motoare în patru timpi). η m – randamentul mecanic: η m = (0. pistoanele se tratează termic. termic şi de uzură.92) la MAS. .9) la MAC şi η m = (0.82 … 0.33) unde Pi reprezintă puterea consumată: Pi = L⋅ z t 2π (10. Calculul pistonului pahar Ca urmare a funcţiilor pistonului.32) V unde : L − lucrul mecanic efectuat într-un cilindru. a) Calculul de rezistenţă La motoarele termice se defineşte noţiunea de presiune medie indicată : L pmi = (10.78 … 0.152 Organe de maşini şi mecanisme După prelucrarea mecanică. Puterea efectivă la axul motor: Pe = ηm ⋅ Pi (10. Uzual D ξ=(1. calculul lui cuprinde trei aspecte : calculul de rezistenţă.

34) lucrul mecanic L = timpul. ţinând seama de relaţia (10.36) Grosimea fundului pistonului h se determină din limitarea tensiunii de încovoiere din placa de fund.10.35) (10.19).Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 153 Înlocuind în relaţia (10. Rezultanta reacţiunii acţionează în centrul de greutate al suprafeţei semicercului (punctul A ).10. Aceasta se consideră că este o placă circulară rezemată pe un contur cu diametrul D. asupra căreia acţionează presiunea maximă din cilindru (fig.19 σ ai (10.37) . Rezultanta presiunii este forţa F/2 acţionând în centrul de greutate al suprafeţei semicercului (punctul A1).33) rezultă: D=3 D=3 π ⋅ D2 4 ⋅ c ⋅ pm şi 16 ⋅ Pe la motoarele în patru timpi ξ ⋅ η m ⋅ z ⋅ ω ⋅ pm 8 ⋅ Pe la motoarele în doi timpi ξ ⋅ η m ⋅ z ⋅ ω ⋅ pm (10. ⋅ pmax 4 Tensiunea maximă de încovoiere: F ⎛D 2 D⎞ ⋅⎜ − ⋅ ⎟ M 2 ⎝π 3 π ⎠ σi = i = ≤ σ ai W D ⋅ h2 6 de unde: h≥ D ⋅ 2 pmax F= π ⋅ D2 Fig.

După prelucrare.38) D ⋅ Lp de unde rezultă lungime pistonului: Lp ≥ Fn D ⋅ pa (10. Pentru calculul de rezistenţă al segmentului se consideră jumătate din el ca Fig.15 … 0. c) Calculul la uzură urmăreşte determinarea lungimii pistonului pe baza presiunii de contact: Fn p1 = ≤ pa (10. Se toarnă prin centrifugare o tobă de un anumit diametru. Segmenţii se execută din materiale rezistente la uzură şi la temperaturi ridicate ca: fonte aliate cu Ni. deformaţiile termice ale pistonului şi cilindrului să asigure existenţa unui anumit joc între cele două suprafeţe.3) MPa pentru motoare de camion şi tractor.2 Segmenţii Segmenţii sunt inele elastice care au rolul de a asigura etanşeitatea spaţiilor despărţite de piston în mişcare (segmenţii de etanşare) şi de a asigura răzuirea uleiului în exces de pe cilindru şi de a conduce în carter (segmenţii de ungere).154 Organe de maşini şi mecanisme b) Calculul termic urmăreşte ca în timpul exploatării.2.6) MPa la motoare de autoturisme şi (0.20 . se introduce pe piston în locaşul lui şi apoi pistonul se montează forţat în cilindru.10.3 … 0. Cr. segmentul se desface. Mo. Datorită elasticităţii.3. se prelucrează prin aşchiere şi apoi din ea se decupează mai multe inele cărora li se taie o fantă oblică sau în trepte. 10. bronzuri şi unele materiale nemetalice.39) unde: pa – presiunea admisibilă de contact egală cu (0. segmentul exercită o presiune uniform distribuită p0 pe suprafaţa cilindrului.

42) Lăţimea segmentului se recomandă: b = (1.10.3.40) D M 2 ≤σ σi = i = ai 2 W b⋅s 6 F0 ⋅ Rezultă că: s ≥ D⋅ 3 p0 (10. Fig.10.21c).10. prevăzute cu cuzineţi.22): rotundă. încărcată pe contur cu presiunea uniform distribuită p0 .41) σ ai (10.21a). 10. Secţiunea corpului bielei poate fi (fig. Capetele de bielă sunt lagăre.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 155 fiind o grindă încastrată (fig. Rezultanta acestor presiuni: F0 = D ⋅ b ⋅ p0 supune segmentul la încovoiere: (10.21 Biela poate fi cu ambele capete închise şi rotunde.2) ⋅ s . sisteme de ungere şi reglare a jocului (deoarece lungimea bielei trebuie să rămână constantă). dreptunghiular (fig. Capul de bielă poate fi: ochi dintr-o bucată (fig. cu ambele capete pătrate..3 Biela Biela se compune din tijă (corpul bielei) şi două capete de construcţie specială care să permită articularea acesteia la manivelă.10. cu un capăt deschis.20).2. dreptunghiulară.10.5.21b). . respectiv la piston sau la capul de cruce..10. cu ambele capete deschise. ochi din două bucăţi (fig.

10. Calculul tijei bielei Lungimea bielei se determină odată cu proiectarea cinematică a mecanismului.23 . după care urmează prelucrări mecanice şi tratamente termice de detensionare şi normalizare.a. Fig.43) A şi întindere-compresiune cu încovoiere (datorită forţelor de inerţie din bielele maşinilor rapide). oţel aliat (35CrNi15.10.156 Organe de maşini şi mecanisme dublu T. pentru reducerea forţelor de inerţie.10. ovală ş. F σ t = b ≤ σ at (10. de aceea se execută din: oţel de calitate (OLC 35 şi OLC 45). F M σ max = σ t + σ i = b + i max ≤ σ at 10. Forţa de inerţie are o Fig. Solicitarea de încovoiere datorată forţelor de inerţie este maximă în poziţia în care axa bielei face un unghi de 90° cu axa manivelei (fig.23). 41MoCr11) iar la maşini rapide.22 Biela face parte dintre organele de maşini puternic solicitate. Secţiunea transversală a bielei se obţine limitând tensiunea maximă de întindere-compresiune (pentru bielele maşinilor lente). Bielele se execută prin turnare sau forjare.44) A Wz Pentru calculul momentului încovoietor maxim se consideră masa bielei uniform repartizată pe lungimea ei. se folosesc aliaje de aluminiu de înaltă rezistenţă.

Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 157 repartiţie triunghiulară pe lungimea bielei: m ⋅ r ⋅ω 2 ⋅ λ 2 Momentul încovoietor în secţiunea x rezultă: Fc = (10.10.48) .5d ) ≤ σ = ai b ⋅ h2 2b ⋅ h 2 6 (10. Calculul urmăreşte verificarea grosimii 2 capacului h în secţiunea mediană I – I. capacul fiind strâns de corp prin două sau patru şuruburi ajustate în locaşurile lor.24 Fig.46) 3 3 λ Momentul este maxim în punctul în care se anulează derivata lui.10. pentru x = (10.47) 9 3 9 3 9 3 3 Calculul capului de bielă ochi din două bucăţi (deschis) Această formă constructivă este des folosită. Capacul de la capul deschis (fig.25 σ iI − I = M iI − I WI − I 1 ⎛1 d ⎞ ⋅ Fb ⋅ ⎜ − ⎟ 2 ⎝ 2 4 ⎠ = 3Fb ⋅ (1 − 0.24) se poate asimila cu o grindă simplu rezemată pe două reazeme la distanţa λ şi încărcată cu două forţe 1 ⋅ Fb la distanţa d/4 de axa bielei. 3 λ 1 λ 2⋅λ λ M i max = − ⋅ Fc ⋅ + ⋅ Fc ⋅ =− ⋅ Fc .45) 1 1 x2 M i ( x ) = − ⋅ Fc ⋅ x + ⋅ 2 ⋅ Fc (10.10. unde se poate scrie: Fig.

4 Arborele cotit Arborii cotiţi primesc mişcarea de la bielă. Partea capului de bielă. tracţiune şi forfecare. 3 – fus de bielă (maneton).50) b⋅h b ⋅ h2 1 Fb ⋅ sin α T = 2 τ II = (10.10. 10. Şocurile se datorează jocurilor din lagărele capetelor de bielă. 2 – cot.51) b⋅h b⋅h σ eII = 2 (σ tII + σ iII )2 + 3τ II ≤ σ at Şuruburile de fixare a capacului de bielă sunt solicitate foarte puternic de forţe acţionând cu şoc. 1 Fb ⋅ e M σ iII = iII = 2 2 (10.3 z ⋅ π ⋅ σ at (−1) unde z reprezintă numărul de şuruburi necesar fixării capacului.25) se verifică în secţiunea II-II.10.26 . Şuruburile se dimensionează la tracţiune la forţa maximă din bielă. 4 – lagăr palier. înclinată cu unghiul α în raport cu axa bielei. 5 – volant.3.26): 1 – fus palier.10. solidară cu tija (fig. Părţile componente ale unui arbore cotit sunt (fig.49) WII b⋅h 6 1 Fb ⋅ sin α N 2 σ tII = = (10. Numărul coturilor arborelui este egal cu numărul cilindrilor.158 Organe de maşini şi mecanisme unde b reprezintă lăţimea capului.2. Fig. d1 = 4 Fb ⋅ 1. la solicitarea compusă de încovoiere.

b) predimensionarea arborelui cu relaţii practice. prin coturi se practică găuri prin care se trimite ulei sub presiune. material care amortizează mai bine şocurile şi vibraţiile. 3 – galetul. 2–cama. c) verificarea acestor dimensiuni la rezistenţă şi oboseală.1 Noţiuni generale Mecanismul cu camă transformă mişcarea de rotaţie a camei (element conducător) în mişcare rectilinie a tachetului (element condus) după o lege dată impusă de profilul camei. 10. În timpul rotaţiei în general uniforme a arborelui cu came cu viteza unghiulară ω1.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 159 Coturile nu sunt dispuse în acelaşi plan pentru a favoriza ieşirea pistoanelor din punctele moarte şi în scopul încărcării cât mai echilibrate a arborelui. Pentru ungerea fusurilor de bielă. În general la un mecanism cu camă se deosebesc (fig. Mecanisme cu came 10.10. Arborii cotiţi se fac dintr-o bucată sau din mai multe bucăţi prin forjare liberă sau în matriţă (din oţel de calitate şi oţel aliat) sau se execută prin turnare din fontă specială. deoarece se sprijină pe mai mult de două lagăre.27 .10. Arborii cu mai multe coturi sunt nişte grinzi static nedeterminate.4. 5 – ghidajul tachetului. Verificările (d) şi (e) se efectuează echivalând arborele cotit cu un arbore drept cu salturi de diametru. 6 – arc.4.27): 1 – arborele cu came. 4 – tachetul. Arborele cu un cot se calculează la fel ca manivela. d) verificarea deformaţiilor arborelui (săgeţi şi înclinări). e) verificarea la turaţii critice (transversale şi torsionale). Calculul complet al unui arbore cotit comportă următoarele etape: a) calculul reacţiunilor din lagăre. cama obligă tachetul să se deplaseze în sus Fig.

160 Organe de maşini şi mecanisme după o anumită lege. De obicei tachetul este fără galet şi între el şi camă frecarea este de alunecare.27) sau dezaxat (fig. c) mecanismul de distribuţie.28): Fig. ceea ce conduce la forţe de inerţie mai mari.10. Pe porţiunea descendentă a camei. în general se impune legea de mişcare a elementului condus. în care caz frecarea între cele două corpuri este de rostogolire. construcţia însă este mai complicată şi masa mai mare.28) sau spaţiale. mecanismele cu came se întâlnesc combinate cu mecanisme cu pârghii articulate (fig. În funcţie de destinaţia lor. să urmărească de asemenea profilul camei. tachetul este obligat de arc sau de ghidajul special practicat în camă. În practică.10. Avantajele mecanismelor cu came constau în simplitatea lor constructivă şi în posibilităţile mari ce le au de a transforma mişcările atât ca direcţie cât şi ca mărime şi sens. Tachetul în translaţie poate fi axat faţă de centrul camei (fig. cu culbutori. astfel încât au o mare aplicabilitate în instalaţiile automatizate şi mecanizate.10. trebuind să se stabilească profilul camei necesar pentru . camele pot fi plane (fig.29). b) mecanismul bielă-manivelă transmite camei o mişcare oscilantă. Tachetul se termină uneori cu o rolă numită galet.10.10. la motoarele cu ardere internă. După forma curbelor care le determină profilul.28 a) cama transmite mişcare la o pârghie oscilantă şi apoi la tachet. Dezavantajul lor constă în uzura elementelor în contact.

cercul cu raza egală cu distanţa cea mai mică de centrul de rotaţie al camei la profilul ei: r0 = rmin 10. Prin profil se înţelege forma curbei de contact cu tachetul. rezultată într-o secţiune cu un plan perpendicular pe axa de rotaţie a camei.5 ⋅ (rmin + rmax ) . . complementul lui α.2 Sinteza mecanismelor cu came La sinteza unui mecanism cu camă se presupun cunoscute ecuaţiile mişcării tachetului în diferite etape: S 2 = S 2 (t ) ca şi ecuaţia mişcării camei ϕ1 = ϕ1 (t ) .4. profil ce poate fi construit grafic.Cercul de bază r0 .Unghiul de presiune α este unghiul dintre normala la profilul camei în punctul considerat şi direcţia de deplasare a tachetului.Cursa de ridicare sau coborâre în etapa respectivă h: h = rmax − rmin . Fiecare etapă se caracterizează Fig. . . .29): .pentru cama în translaţie.Excentricitatea e. parabolică sau armonică.10.29 printr-o rază maximă OB.Etapa este porţiunea din camă caracterizată de unghiul la centru ϕ h pentru care tachetul urcă după aceiaşi lege. Aceste ecuaţii constituie ecuaţiile parametrice ale profilului camei. una minimă OA şi o rază medie: rmed = 0. coboară sau face pauză. La un mecanism cu camă deosebim următoarele elemente geometrice (fig.Unghiul de transmitere a mişcării δ. distanţa de la centrul de rotaţie al camei până la direcţia de mişcare a tachetului.pentru cama în rotaţie sau S1 = S1 (t ) .10.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 161 realizarea acestei legi. Obişnuit legea de mişcare a tachetului este liniară.

52) devine: S2 = h ⋅ ω1 ϕ h ⋅ ϕ ⋅ = ϕh ω1 ϕh (10. forţele de inerţie . (10.10.54) Acceleraţia: dv a= 2 =0 (10.30.55) este dată în fig.10.52) rezultă condiţiile limită: ϕ = ϕh.55) dt Reprezentarea grafică a expresiilor (10. a → ∞ . a. La începutul şi sfârşitul etapei avem o variaţie bruscă a vitezei pentru un timp tinzând la zero: ∆v a = lim →∞ ∆t →0 ∆t Fig. S2 = 0 (10.162 Organe de maşini şi mecanisme De obicei ω1 = ct. S 2 = h şi C1 = h ⋅ ω1 ϕh Ecuaţia (10. Legea liniară de mişcare a tachetului Se consideră că spaţiul parcurs de tachet variază în raport cu timpul după o lege liniară: S 2 = C1t + C2 iar ϕ = ω1 ⋅ t t= Punând C2 = 0.53). ω1 S 2 = C1 ⋅ la ϕ + C2 ω1 ϕ = 0.54) şi (10. ϕ .53) Viteza: h ⋅ ω1 dS v2 = 2 = dt ϕh (10.30 Deoarece pentru t → 0 . şi atunci problema construirii profilului camei se reduce la a împărţi cursa tachetului în etapa respectivă după legea dată de ecuaţia S 2 = S 2 (t ) .

10. O variantă îmbunătăţită a acestei legi este legea liniară cu racordări. t= ϕ ω1 .31 proprietatea că poate fi folosită pentru ambele sensuri de rotaţie în acelaşi scop. de aceea mecanismele cu camă cu legea liniară de mişcare a tachetului nu se folosesc în practică la viteze mici. deci şi Fi < ∞ . În realitate schimbarea vitezei nu se face instantaneu ci într-un timp ∆t > 0 . iar acceleraţia are variaţii bruşte dar finite. S2 = h 2h ⋅ ω12 rezultă: C1 = 2 2 ϕh 2hω12 2 ϕh Ecuaţia (10.56) devine: S 2 = Viteza: v2 = pentru ϕ = dS 2 4hω12 = ⋅t 2 dt ϕh ⋅t2 = 2h 2 ϕh ⋅ϕ 2 (10. b.56) Punând condiţiile de limită: t = 0. S 2 = 0 rezultă C2=0. ceea ce produce şocuri mari. ϕ= ϕh 2 . spaţiul parcurs de tachet variază parabolic cu timpul astfel: S 2 = C1 ⋅ t 2 + C2 iar ϕ = ω1 ⋅ t ϕ = 0. Legea parabolică de mişcare a tachetului Se consideră că în faza de urcare. Un exemplu particular de camă ce produce o mişcare liniară la tachet este cama cardioidă la care ϕ h = π (fig.31).57) ϕh 2 v2 = v2 max = 4hω12 ϕ h ⋅ 2 ϕ h 2ω1 v2 max = 2h ⋅ ω1 ϕh . Această camă se bucură de Fig.10. (10. dar uzura în astfel de situaţii este pronunţată.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 163 Fi → ∞ . În acest caz nu mai avem salturi de viteză. apar deci ceea ce se numesc şocuri dure în mecanism.58) (10.

164 Organe de maşini şi mecanisme Acceleraţia: a2 = dv2 4h ⋅ ω12 = 2 dt ϕh (10. c.32). Viteza maximă este la mijlocul etapei.32 La acest profil de camă acceleraţia are variaţii finite. deci şocurile vor fi mari. deci să se evite şocurile dure. Legea cosinusoidală de mişcare a tachetului Se consideră că spaţiul parcurs de tachet variază cu timpul după o lege cosinusoidală: S 2 = C1 + C2 ⋅ cos C3 ⋅ ω1 ⋅ t iar ϕ = ω1 ⋅ t t= ϕ ω1 S 2 = C1 + C2 cos C3ϕ (10. cealaltă jumătate se trasează cu un arc simetric pentru ca viteza la sfârşitul etapei să ajungă la zero.10.60) a2 = − 4hω12 2 ϕh Fig. ϕ = ϕh. S2=0 rezultă C1 + C 2 = 0 . v2 = S 2 = h.61) Din condiţiile la limită: φ=0. Pentru ramura a doua a parabolei ecuaţiile se pot scrie prin schimbarea variabilelor: 2h 2 S 2 = h − 2 ⋅ (ϕ h − ϕ ) ϕh v2 = 4 hω1 2 ϕh ⋅ (ϕ h − ϕ ) (10.59) Cu acelaşi arc de parabolă se transferă numai jumătate de etapă (fig. v2 = 0 dS 2 = −C2C3ω1 sin C3ω1t = 0 dt .10.

2 2 Ţinând seama de constantele de integrare ecuaţiile spaţiului.33 se remarcă existenţa şocurilor mari la începutul şi sfârşitul etapei datorită variaţiei acceleraţiei.62) (10.64) v2 = dS 2 dS 2 dϕ πhω1 πϕ = ⋅ = sin dt dϕ dt 2ϕ h ϕh dv2 dv2 dϕ π 2 hω12 πϕ a2 = = ⋅ = cos 2 ϕh dϕ dt dt 2ϕ h Reprezentând grafic ecuaţiile (10. vitezei şi acceleraţiei devin: S2 = h ⎛ π ⋅ϕ ⎞ ⎟ ⋅ ⎜1 − cos ⎜ 2 ⎝ ϕh ⎟ ⎠ (10.64) în fig.63) şi (10.62).10. Fig.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 165 sin C3ϕ h = 0 ⇒ C3ϕ h = π rezultă: C3 = de unde: C1 = π ϕh S 2 = C1 − C2 = h h h şi C2 = − . (10.63) (10.10.33 .

deci: Kh Kh 1 57.34 Din condiţia ca viteza realizată v 21 să fie paralelă cu tangenta în punctul de contact rezultă: v v v tan α = 2 = 2 . cu tachet axat.3 (10.67) ⋅ = ⋅ ο rmed = tan α max ϕ h tan α max ϕ h unde: α max – unghiul de presiune maxim. ϕ h – unghiul etapei în radiani sau grade .166 Organe de maşini şi mecanisme 10.10.10.4. K=2 pentru legea parabolică. OA = rmin OB = rmax rmed = rmin + rmax h = rmin + 2 2 h rmin = rmed − 2 (10. K – coeficient ce depinde de legea de mişcare. h – cota maximă la care se află tachetul în etapa respectivă. K=π/2 pentru legea cosinusoidală.66) În toate cazurile studiate viteza maximă a fost la mijlocul etapelor având forma: hω v2 max = K ⋅ 1 ϕh unde: K=1 pentru legea liniară.34 care are pe porţiunea AB o etapă de unghi la centru ϕ h după una din legile analizate anterior.65) → Fig. ca în fig. limitat din considerente de transmitere a forţelor de la camă la tachet şi de execuţia unei came cu gabarit minim.3 Construcţia profilului unei came Se consideră o camă. tan α max = 2 max v1 r ⋅ ω1 rmed ⋅ ω1 rmed = 1 tan α max ⋅ v2 max ω1 (3. .

24) la camele cu galet.se împarte cercul de bază în etape în ordinea inversă rotaţiei camei. Dacă tachetul este un galet profilul astfel obţinut este un profil teoretic şi reprezintă locul geometric al centrului rolei galetului.20) la camele cu tachet sau liniare şi (relaţia 2. pentru trasarea profilului camei: . . α max şi h. divizând arcul de cerc în părţi egale (ω1=ct) în fiecare etapă iar cursa tachetului după legea respectivă. . .se calculează raza medie pentru fiecare etapă cu relaţia (10.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 167 Cunoscând legile de mişcare pe fiecare etapă de unghi ϕ h a camei.se trasează profilul prin puncte.cu o rază egală cu cea mai mare rază minimă se trasează cercul de bază r0. Profilul efectiv al camei se va obţine ca înfăşurătoarea poziţiilor succesive ale galetului cu centrul pe profilul teoretic. . Calculul organologic al mecanismelor cu came se face la tensiune de contact ţinând seama de relaţiile lui Hertz pentru contacte punctiforme (relaţia 2.se calculează raza minimă cu relaţia (10. .65) pentru fiecare etapă.67).

2 Conducte Conductele le vom numi: . a presiunii. oţel. debitul şi presiunea de lucru. fitinguri. . presgarnituri. la cazane (cupru). distribuitoare. pentru irigaţii. în construcţiile navale (alamă). ♦ ţevi de oţel sudate din bandă de oţel.tuburi. 11. îmbinări filetate. b) Organe de îmbinare a conductelor: flanşe. drosele. cum ar fi: ♦ ţevi de oţel trase folosite pentru instalaţii de apă. Se compun din: a) Conducte: ţevi şi tuburi. dacă sunt laminate sau sudate.Capitolul 11 ORGANE PENTRU CIRCULAŢIA FLUIDELOR 11. dacă sunt turnate din fontă. în industria petrolieră.ţevi. dirijare şi reglare: robineţi. reglarea debitului. ♦ ţevi din materiale plastice cu sau fără armătură metalică folosite în instalaţiile de încălzire (pexal). ♦ ţevi din metale neferoase utilizate în industria chimică. în instalaţiile sanitare (plumb). de gaz. azbociment.1 Generalităţi Organele pentru circulaţia fluidelor delimitează un spaţiu închis destinat transportorului distribuţiei fluidelor. temperatura. măsurarea diverşilor parametri. c) Organe de închidere. irigaţii. beton. alimentări cu apă etc. mufe. Din punct de vedere al presiunii fluidelor ce circulă prin conductă. d) Aparate de măsură şi control. supape. O instalaţie pentru circulaţia fluidelor este condiţionată în alcătuirea ei de: tipul fluidului. . întreruperea curgerii.

Grosimea conductei. Diametrul interior al conductei Dn se stabileşte dintr-un calcul hidraulic astfel ca în instalaţie. Din echilibrul forţelor rezultă: 2σ a ⋅ δ ⋅ λ ≥ pi ⋅ Dn ⋅ λ de unde: Fig.1) π ⋅v Acest diametru se standardizează la o valoare superioară. prin limitarea tensiunilor ce apar în pereţii Dn = conductei pe direcţie tangenţială (fig. pi .11.Organe pentru circulaţia fluidelor 169 acestea pot fi împărţite în: .conducte de înaltă presiune (pi ≥ 300 bari). închidere şi reglare. cum ar fi: presiunea pământului (în cazul conductelor îngropate). deci: Q = v⋅ de unde rezultă: 2 π ⋅ Dn 4 . Solicitarea principală a unei conducte este dată de presiunea fluidului din interiorul ei. care pot fi conducte flexibile sau rigide.conducte de joasă presiune (pi<300 bari). la curgerea fluidului cu viteza v să fie asigurat debitul Q. δ se stabileşte ţinând seama de presiunea fluidului din interiorul ei. Gama diametrelor nominale este standardizată.a. Caracteristic pentru conductă este diametrul nominal Dn . acţiunea reazemelor. La instalaţiile importante trebuie avut în vedere şi sarcinile exterioare. care în general sunt conducte rigide.1). unda de şoc.11. sarcini apărute din dilataţii împiedicate ş. apropiată de cea calculată. ce defineşte atât secţiunea ei cât şi dimensiunile principale ale organelor de distribuţie. . 4Q (11.1 δ≥ pi ⋅ Dn +a 2σ a în care: .

a – adaus ce ţine seama de coroziunea conductei în timp ( amin = 0.5 ori mai mare decât presiunea nominală.asamblări nedemontabile care se pot face prin: sudare (fig. Grosimea efectivă a peretelui se alege din standarde. corelată cu diametrul interior al conductei.să aibă stabilitate chimică şi termică.2).să asigure etanşeitatea.rezistenţa admisibilă a materialului ţevii. Având în vedere aceste condiţii îmbinarea conductelor se poate realiza prin: .170 Organe de maşini şi mecanisme pi . . . ştemuire (fig. .3).5 mm). care de regulă se consideră de 1. Dacă rezultă: 1 δ < conducta este cu pereţi subţiri. σ a . Dmed 10 δ Dmed > 1 conducta este cu pereţi groşi 10 unde Dmed = Dn + δ 11.11. lipire.3 Organele de îmbinare a conductelor Organele de îmbinare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: .11.să prezinte rezistenţă mecanică. λ – lungimea conductei.presiunea de încercare.

Fig. Etanşarea este asigurată prin strângerea şuruburilor ce prind cele două flanşe .asamblări elastice.11.11.11. reducerea diametrului sau realizarea unei ramificaţii. separate şi îmbinate cu conducta prin sudare sau montate pe un guler. ramificaţii (fig. Îmbinarea prin flanşe are o largă răspândire.11.6 .4). Îmbinarea filetată se utilizează de asemeni la presiuni nu prea mari. la materiale ce se pot fileta şi necesită garnituri de etanşare.4 Fig.11. îmbinări filetate (fig.5).7b) sau reducţii (fig.11. deoarece foloseşte ca elemente de etanşare frânghia de cânepă cu gudron peste care se toarnă plumb topit care se ştemuieşte.asamblări demontabile care se pot face cu: flanşe (fig.7 Ştemuirea este utilizată la tuburi de fontă şi asigură etanşarea conductelor la presiuni mici. de aceea se întâlneşte în multe variante constructive.11.8).7a).6). se folosesc piese de racord cu forme adecvate numite coturi (fig. care se pot face: cu burduf.11.Organe pentru circulaţia fluidelor 171 . pentru compensarea dilataţiilor. cu flanşe dintr-o bucată cu conducta (fig.11. Fig.7c). presgarnituri (fig. cu lire de dilataţie. Pentru schimbarea direcţiei conductelor rigide.11.5 Fig.11.

şuruburile de strângere a flanşelor se calculează la forţa F compusă din forţa F fl care provine din presiunea pi a fluidului şi forţa Fe necesară pentru asigurarea etanşeităţii cu presiunea pe : F = F fl + Fe unde F fl = ⋅ pi . Suprafeţele de aşezare a garniturilor sunt de obicei prevăzute cu şanţuri circulare care permit pătrunderea garniturii astfel ca etanşarea să fie mai sigură. diametrul unui şurub va fi: ds ≥ 4 ⋅ 1. iar Fe = pe ⋅ πd g ⋅ g 4 Ţinând cont că asamblarea se face cu z şuruburi. reglare şi control Condiţiile care se impun acestor organe sunt următoarele: . Calculul îmbinărilor cu flanşe cuprinde două etape: a) dimensionarea şuruburilor Fig. .8 de strângere.4 Organe de închidere.3 ⋅ F z ⋅π ⋅σ a 2 πDn b) Verificarea îmbinării se face în secţiunea periculoasă I-I la solicitarea compusă de încovoiere şi forfecare datorată forţei F: F M F ⋅a⋅6 şi τ = ⇒ σ e = σ i2 + 3τ 2 ≤ σ ai σi = i = 2 πd1 ⋅ b Wz π ⋅ d a ⋅ b 11.să realizeze etanşeitatea închiderilor.11. b) verificarea flanşelor la rezistenţă în secţiunile periculoase a) Dacă conducta este obturată cu o flanşă oarbă.172 Organe de maşini şi mecanisme între care se află garnituri. dirijare.

Clapeta poate fi articulată la un capăt în cazul clapetei – valvă (fig. . Închiderea circulaţiei fluidelor se realizează cu ajutorul robinetelor (armăturilor) prin varierea secţiunii de trecere a fluidului cu ajutorul unui element mobil.11. . Ventilul poate fi cu suprafaţa de contact: conică. .să respecte standardele. în cazul clapetei – fluture (fig. dezavantajul lor este că prezintă rezistenţă hidraulică mare. Robinetele cu sertar .11.să prezinte rezistenţă hidrodinamică locală mică.să fie rezistente la coroziune şi la variaţiile de temperatură.c.11.9 3) cep – dacă elementul mobil are o mişcare de rotaţie în jurul axei lui geometrice (fig.10) sunt cele mai răspândite deoarece: au o construcţie simplă.) sau articulată la mijloc.să aibă rezistenţă mecanică. In funcţie de direcţia de deplasare a elementului mobil acesta poartă denumirea de: 1) ventil – dacă direcţia de deplasare coincide cu cea a fluidului.9e) 4) clapetă – dacă elementul mobil se roteşte în jurul unei axe paralelă cu suprafaţa de etanşat.să aibă posibilităţi de montaj şi manevrabilitate.11.11.11.9 a) sau sferică 2) sertar – dacă direcţia de deplasare este perpendiculară pe cea a fluidului (fig.9b) Fig.11.Organe pentru circulaţia fluidelor 173 . denumit şi obturator.11. Robinetele cu ventil (fig. plană (fig. etanşare bună (suprafaţa de etanşare este plană sau conică şi se rectifică uşor).11) prezintă o rezistenţă hidraulică mai mică decât cele cu ventil. etanşare bună au însă gabarit mare şi prelucrarea înclinată a suprafeţelor de etanşare este dificilă.9 d). . .denumite şi vane (fig.

sunt uşor de prelucrat şi manevrat.11.11. de aceea se utilizează la presiuni mici. Fig.12 Fig.174 Organe de maşini şi mecanisme Fig.11.11.13 .13) au formă simplă. Robinetele cu clapetă (fig.11 Robinetele cu cep (fig.10 Fig.11. etanşarea lor este însă mai puţin precisă. sunt însă mai scumpe deoarece prelucrarea conurilor conjugate cu precizie este dificilă.11.12) au o etanşare foarte bună (se utilizează la conductele de gaz).

distribuitoarele pot fi: cu bilă. . OTA şi oţel aliat pentru temperaturi de până la 950 0 C . coeficienţii de dilatare ş. Fm. reglare şi control a circulaţiei fluidelor vor fi studiate mai amănunţit în cadrul cursului de “Acţionări hidro-pneumatice”. oţel inoxidabil pentru t ≤ 450 0 C şi oţel aliat pentru t ≤ 550 0 C . Pentru reglarea presiunii se vor utiliza supapele de presiune. Fgn.a. Organele de dirijare. natura fluidului şi viteza lui de curgere. OTA şi OLC la temperaturi sub 400 0 C . Elementele de reglare sunt destinate reglării presiunii şi debitului fluidului. Pentru corp şi capac se recomandă: Fc200 la temperaturi sub 200 0 C . OT şi OL la temperaturi sub 300 0 C . iar pentru reglarea debitului se vor utiliza rezistenţele reglabile (droselele). oţel laminat sau oţel aliat. bronz. mai ales cele aferente zonei de închidere. Alegerea lor depinde de: presiunea de lucru şi temperatura fluidului. Dirijarea circulaţiei fluidelor se realizează prin distribuitoare şi supape de sens. cu sertar cilindric sau plan. Inelele de etanşare pentru scaune pot fi din: bronz sau alamă pentru t ≤ 250 0 C .Organe pentru circulaţia fluidelor 175 Materialele din care se execută piesele robinetelor au o mare importanţă. Constructiv. Ventilul se execută din: alamă.

Editura “Evrica” Brăila. Tehnică a Moldovei. C. 1980. C. Manea. Gh. M. Demian.. 1983. Palade. – Elemente constructive de mecanică fină. 1997. – Organe de maşini şi mecanisme. vol. vol.N. 1976. Constantin.a. .BIBLIOGRAFIE 1. Univ.a.ş. Editura Tehnică. 1970. V.a. 4. Bucureşti. Bucureşti. 6. Editura „Tehnica”. Gafiţanu. Bucureşti.Organe de maşini. Editura Didactică şi Pedagogică. vol. V.a. 7. ş.I. 5. T. M. Editura Didactică şi Pedagogică. Fălticeanu. – Mecanisme şi organe de maşini.. Ivanov. ş. 2. 1977.. 1998. Bucureşti. ş. Chişiu. – Organe de maşini. Paizi. .Elemente de inginerie mecanică..I şi II.. 8. 3.. A. – Organe de maşini. Editura Didactică şi Pedagogică. Galaţi. Editura Tehnică. – Organe de maşini. Bucureşti. 1995.I.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful