PROIECT DE CERCETARE SOCIOLOGICĂ VIOLENŢA VERBALĂ ŞI FIZICĂ ÎN ŞCOALĂ

SIBIU 2010 1.
TEMA: Violenţa verbală şi fizică în şcoală 1

2.

ARGUMENT:

Violenţa este o temă a prezentului în multe ţări având în vedere faptul că jurnalişti, sociologi, politicieni, cercetători în diferite domenii subliniază creşterea acesteia la diferite niveluri ale societăţii. Violenţa socială şi cea interpersonală reprezintă argumenta socială care necesită dezvoltarea unor programe educaţionale pentru conştientizarea acestui fenomen şi pentru a pleda pentru mijloace nonviolente de interacţiune şi reglare a vieţii sociale. Violenţa a devenit o temă cu care se confruntă toate societăţile. Ea necesită o luare de poziţie la nivelul întregului corp social şi dezvoltarea unor strategii în investigaţie/cercetare, prevenire şi control. Violenţa este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Presa scrisă sau audio-vizualul, mass-media în general, informează în permanenţă cu privire la manifestările diverse ale acestui fenomen, exagerând de multe ori situaţiile în goană după senzaţional care să determine creşterea audienţei. De la formele cele mai agresive (războaie, crime, bătăi, violuri, furturi, distrugeri de bunuri etc.) şi până la cele mai puţin şocante (violenţa verbală), toate acestea sunt susţinute de o abundenţă de imagini violente şi se perindă zilnic în faţa ochilor noştri. În acest cadru, apariţia diferitelor forme de violenţă în mediul şcolar pare aproape o fatalitate şi devine un lucru obişnuit. Luarea în stăpânire a fenomenului violenţei nu se poate face decât dacă îi sunt cunoscute cauzele, originile, formele de manifestare şi posibilităţile de prevenire. Problema violenţei în şcoală poate şi trebuie să devină o tema de reflecţie pentru toţi cei implicaţi în actul educaţional, deoarece şcoala dispune de importante resurse pentru a concepe programe de prevenire a violenţei. Cauzele violenţei sunt multiple şi nu de multe ori dificil de structurat. Efectele şi consecinţele sunt, de asemenea, multiple cu acţiuni ample, distructive, uneori chiar autodistructive. Identificarea cauzelor ce determină fenomenul de violenţă, în orice formă ar apărea ea, a condus la abordarea aceastei teme de actualitate şi interes major în instituţiile de învăţământ, în condiţiile în care şcoala se confruntă zilnic cu forme diferite de violenţă în rândul elevilor, şi nu numai. Agresivitatea afectează bunul mers al lucrurilor în cadrul educaţional, dezvoltarea spirituală, capacitatea intelectuală şi psihică a celor implicaţi în derularea procesului instructiv-educativ.

3. TIPUL INVESTIGAŢIEI: Studiu de caz instrumental.

2

4. SCOPUL PROIECTULUI: 
diminuarea violenţei verbale şi fizice în rândul elevilor prin identificarea cauzelor care o determină, orientarea sau reorientarea energiei ce mobilizează elevii din direcţia unei conduite violente spre activităţi mobilizatoare eficiente şi productive.

eficientizarea sau mai bine spus transformarea violenţei în comportamente nonconflictuale fără

consecinţe penibile, ridicole sau traumatizante se poate face raţionalizând situaţiile cu potenţial violent în direcţia stingerii sau echilibrării factorilor tensionali. 5. OBIECTIVELE PROIECTULUI Obiectiv general I. Descrieriea fenomenului de violenţă verbală şi fizică în şcoală. Obiectiv specific 1. Descrierea violenţei în mediul şcolar Obiectiv specific 2. Identificarea formelor de violenţă şcolară ca element perturbant al procesului educaţional Obiectiv specific 3. Obligativitatea lansării unui semnal de alarmă asupra realităţii problemelor cu care se confruntă şcoala românească. Obiectiv general II. Descrieriea sintetică a problemelor vizate în cercetare. Obiectiv specific 1. Identificarea şi descrierea cauzelor care determină violenţa şcolară Obiectiv specific 2. Identificarea unor soluţii. Obiectiv general III. Elaborarea unor planuri educaţionale în vederea combaterii fenomenului de violenţă Obiectiv specific 1. Prezentarea unor planuri educaţionale Obiectiv specific 2. Stabilirea şi planificarea activităţi educative

6. IPOTEZELE  De nivel maxim( cu rază maximă de generalitate): Dacă ar exista programe sau proiecte naţionale pentru diminuarea fenomenului de violenţă verbală şi fizică în şcolile din România, şansele de reuşită în acest sens ar fi mai mari. De nivel intermediar( cu rază medie de generalitate): 3

4 . materială sau psihică. comunitatea. UNIVERSUL INVESTIGAŢIEI Ancheta se desfăşoară la Şcoala cu clasele I-VIII nr. şcoala. ce poate fi fizică.Dacă ar exista un parteneriat între şcoală şi comunitate în vederea combaterii fenomenului de violenţă verbală şi fizică. colectiv sau social şi care se traduce printr-o pierdere a integritaţii . părinţii elevilor învăţători şi profesori din şcoală    8. Subiecţii investigaţiei sunt: elevii claselor I-VIII. specialist în problematica violenţei în mediul şcolar. oferă o definiţie prin care surprinde ansamblul fenomenului violenţei : Violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal . DOCUMENTAREA VIOLENŢA ÎN MEDIUL ŞCOLAR 1. fără ca agresorul să aibă intenţia de a face rău. 20 din Sibiu. CADRUL TEORETIC AL CERCETĂRII. De nivel minim de generalitate( ipoteze de lucru): Dacă interesul şi motivarea cadrelor didactice ar fi mai mari. ar fi implicaţi factorii sociali determinanţi în formarea şi dezvoltarea copiluluiadolescentului (familia. însă poate exista şi violenţă doar din punctul de vedere al victimei . Eric Debarbieux . Această dezorganizare poate să opereze prin agresiune . CE ESTE VIOLENŢA ŞCOLARA? Exista numeroase definiţii ale violenţei. s-ar putea organiza şi desfăşura mai multe activităţi educative de combatere a fenomenului de violenţă în şcoală cu participarea elevilor în egală măsură. prin utilizarea forţei . societatea).conştient sau inconştient .  7.

o linie continuă: la intensitatea cea mai mică . în fazele de început ale educaţiei şcolare . etc. Franţa . pălmuirea. umilirea. cercetările şi statisticile oficiale raportează o creştere spectaculoasă a fenomenului in ultimile trei decenii în mai multe ţări ale lumii . de la cele mai uşoare forme de violenţă până la cele mai violente . şi care afectează climatul şcolar.Violenţa şcolară este de cele mai multe ori nefatală . din nefericire. acelaşi studiu arată că 80% din victimele violenţelor 5 . 22% dintre elevi de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 13 – 17 ani au fost implicaţi în trei sau mai multe violenţe fizice în anul 2000. Germania . În Suedia . refuzul de a răspunde la ore şi de a participa la activităţi sau cea ce unii numesc atitudini antişcolare/antisociale uneori. Dacă. lovirea cu diverse obiecte. 53% dintre băieţi au admis că au fost implicaţi în violenţe fizice în şcoală în anul 2000. care descriu . ironizarea. Mass-media . Sub eticheta „violenţă” descoperim o diversitate de forme de conduită . Violenţa în şcoala este o problemă căreia i s-a făcut o publicitate considerabilă în multe ţări : SUA . şi . În Nurenberg . înjunghierea şi împuscarea sunt forme de intensitate crescută ale violenţei. sfidarea. Numeroase posturi de televiziune prezintă diverse scene de violenţă petrecute în şcoală. această listă s-a completat şi cu România. astfel încât escaladarea violenţei în şcoala a devenit cea mai vizibilă evoluţie din câmpul educaţiei formale. care sunt de ordinul penalului ( crime şi delicte) şi asupra cărora se poate interveni frontal  violenţele subiective. tachinarea. canalizând-o dinspre elevi spre profesori. refuzul de a acorda ajutor . împingerea . bruscarea . absenţele de la ore. Anglia. Sunt incluse aici dispreţul . Un studiu britanic a ajuns la concluzia că în fiecare an 10 elevi au tentative de suicid determinate de actele de violenţă de la şcoală. de atitudine. imitarea în scop denigrator . Jacques Pain identifica două tipuri de violenţă în mediul şcolar:  violenţele obiective. dar poate cauza serioase prejudicii dezvoltării persoanei. democratizarea educaţiei a antrenat o deplasare a violenţei către elevi . violenţa presupune confruntarea vizuală . care sunt violenţe mai subtile . lipsa de politeţe. Violenţa fizică şi cea verbală sunt două dintre cele mai des întalnite tipuri de violenţă în şcolile din Europa. poreclirea . sub aspectul intensităţii . predomină violenţa profesorului asupra elevilor .

Elevii şi adulţii nu percep în acelaşi mod violenţa şi intensitatea acesteia. ameninţări. Youth Voices .profesor. Violenţa perturbă grav mediul şcolar. de înţelegere a raporturilor cu 6 . O forma de violenţă extrem de răspândită în mediile şcolare este violenţa verbală manifestată prin atacuri verbale. deteliorări ale bunurilor şi materialelor didactice (scris pe pereţi. de teamă. Ea conduce la o deteriorare a climatului în şcoală. elev-părinte şi generează sentimente de insecuritate. Violenţa şcolară este un fenomen mult mai larg. afectează raporturile elev-elev. exercitată prin ameninţări. o anchetă UNICEF din anul 2001 asupra opiniilor . spart geamuri. violenţe sexuale. unde se formează competenţele cognitive. injurii. consum de droguri se ajunge la atitudini antisociale. ce trebuie evaluat cu ajutorul altor indicatori. iar 30% din victime afirmă că agresiunile le afectează capacitatea de a se concentra asupra sarcinilor şcolare. bruscari). din punct de vedere al distribuţiei pe sexe . Pe ansamblu . elev. de angoasă. Statisticile Ministerului de Interne arată doar o parte a realităţii acestui fenomen. atingând frecvenţa maximă în jurul vârstei de 15 ani. distrugere a mobilierului). jigniri) la violenţele fizice (lovituri. perturbarea cursurilor şi până la furturi. intimidări (presiune psihică ). de înţelegere a sensului vieţii şi a lumii care ne înconjoară. agresiuni fizice. De ce există violenţă in mediul şcolar? Şcoala este locul unde se produc şi se transmit cunoştinţele. În mediul şcolar se manifestă o mare diversitate a formelor de violenţă : de la violenţa verbală (injurii. de anxietate. Violenţa verbală nu este perceptă în acelaşi mod de elevi şi de profesori. atingând rata cea mai înaltă la nivelul învăţământului gimnazial şi liceal . refuzul de a lucra.consideră violenţa verbală mai stresantă decât atacurile fizice. care influenţează negativ dezvoltarea psihică şi morală a elevului. temerilor . Este normal ca în astfel de situaţii unii elev să se simtă ameninţaţi şi chiar terorizaţi de ideea de a merge la şcoală. Elevii o minimizează în timp ce profesorii o maximizează. umilinţe. dintre care 97 cuprinşi in sistemul de educaţie publică – a pus in evidenţă că 39% dintre subiecţi au declarat că se confruntă cu violenţă şi comportament violent în şcoală. absenteismul.violenţele sunt cel mai des întâlnite la băieţi . speranţelor şi viselor copiilor – eşantionul de populaţie din ţara noastră fiind de 400 de copii şi adolescenţi între 8 şi 17 ani. Atunci când vorbim despre violenţa şcolară nu putem să ne limităm la actele de violenţa care cad sub incidenta legii. datele existente demonstrează că violenţele şcolare au o tendinţă constantă de creştere .

când se vorbeşte despre violenţa în şcoală . acolo unde sărăcia este la ea acasa. cum ar fi socializarea.R. tâlhării. violenţa în rândul minorilor este destul de des întâlnită.ceilalţi şi cu noi înşine. Cercetări mai noi privind rolul familei in etiologia devianţei au identificat o diversitate de factori cauzali. violuri. FACTORI DETERMINANŢI AI VIOLENŢEI ÎN ŞCOALĂ Violenţa şcolară este asociată . cât şi un factor intern şcolii – şcoala ca sursă de violenţă. să educe caractere. se consideră drept surse favorizante atât factorii exteriori şcolii – factorul familial .Walters confirmă faptul ca adolescenţii agresivi provin . tentative de omor. A vorbi despre violenţă acolo unde ne aşteptăm să găsim cele mai bune condiţii pentru formarea şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii poate părea un fapt paradoxal. cu periferiile . care pot sfârşi printr-o ruptură a relaţiilor cu părinţii şi fuga de acasă a adolescentului. fiind deseori brutale. furturi din avutul privat sau public. precum şi prin vagabondaj. Şcoala trebuie să formeze. În această situaţie se nasc următoarele întrebări: Putem vorbi de o creştere a violenţei în rândul elevilor ? Care sunt faptele care pot fi încadrate în violenţa şcolara ? Exista zone şi şcoli care sunt mai predispuse la violenţa şcolara ? Ce poate face şcoală pentru prevenirea violenţei juvenile ? 2. de regulă. În ultimii ani. vătămări corporale grave. Adolescenţii proveniţi din familii cu 7 . de imoralitate şi de antecedente penale. factorul social . Climatul socio-afectiv şi moral al familiei este mult mai perturbat atunci când în familie sunt cazuri de alcoolism . statusul economic şi cultural. Date certe ne provin din statisticile Ministerului de Interne şi ele vizează diferite tipuri de infracţiuni comise de minori: omoruri. etc. în general .Bandura şi H. factorul individual . Ancheta socială efectuată de A. Studiile privind relaţiile dintre tatăl tiran şi adolescenti menţionează faptul că adeseori pot avea loc conflicte . dorinţa de a reuşi şi de a face faţa schimbărilor. Factorul familial Implicarea educaţiei de tip familial în geneza devianţei a fost afirmată încă din secolul trecut de Cesare Lombroso în Omul delincvent. şi metodele disciplinare sunt neadecvate. climatul afectiv . De aceea . din familii în care parinţii înşişi sunt agresivi. coeziunea familială . cu zonele urbane dificile .

dependenţi de zestrea ereditară şi de structura neuro-psihică ( debilitate mintala.Douglas şi F.B. evitarea efortului voluntar. Referitor la relaţia dintre familia deorganizată şi delincventă . fără muncă .Hirschi si M. egocentrism . variabilă ce depinde de nivelul de cultură şi educaţie al părinţilor. hiperemotivitate . autism . morale. În Marea Britanie . J. nu există o diferenţă semnificativă între impactul dezorganizării familiei asupra fetelor şi băieţilor . În majoritatea cazurilor . aceste simptome caracteriale apar încă din copilărie şi se exacerbează în preadolescenţă şi 8 .Martin au găsit unele corelaţii pozitive între originea socială a copiilor şi succesul şcolar . dorinţa realizării unei vieţi uşoare . indiferenţa şi dispreţ faţă de activităţile sociale utile. cât nivelul dezvoltării cognitive . Factorul individual Factorii individuali sunt grupaţi în două categorii: factori constituţionali . sociale. un salariu şi alte avantaje.Edler .M. Familiile aparţinând claselor inferioare valorizează mai puţin instrucţia/educaţia şcolară ca factor de reuşită socială.perturbări ale climatului moral . preferând frecvent şcolii o calificare rapidă .Pintel ) .Wells şi J. nedezvoltarea sentimentelor morale. teoria disocialităţii ( R.G.(H.W. devalorizarea de sine.Gottfredson). tipul de dezorganizare pare să afecteze delincvenţa juvenilă astfel: asocierea cu delincvenţa este mai puternică în cazul familiilor dezorganizate prin divorţ sau separare comparativ cu dezorganizarea prin deces. J. Cele mai cunoscute teorii psihologice cu privire la personalitatea deviantului sunt : teoria personalităţii criminale( J. impulsivitate. realizată de L. Influenţa factorilor delictogeni familiali trebuie privită în intercondiţionarea multiplă cu factorii extrafamiliali şi cu cei psihoindividuali ai copiilor/adolescenţilor. corelaţia dintre familia dezorganizată şi delincvenţa juvenilă este mai puternică pentru formele minore de conduită şi mai slabă pentru formele grave de comportamnet infracţional . opoziţia faţă de normele juridice. formate sub influenţa unor factori defavorabili de mediu).Rankin în 1997 a descoperit că : prevalenţa delincvenţei în familiile dezorganizate este cu 10 – 15 % mai mare decât în familiile organizate .E. autocontrol deficitar. imaginea falsă despre lume. Cele trei teorii sunt destul de asemănătoare şi schiţează următorul portret al deviantului caracterizat prin: intoleranţa la frustrare . nu atât venitul părinţilor este important pentru reuşita şcolară . socio-afectiv şi cu o atmosferă conflictuală se pot asocia mai uşor grupurilor delictogene . tendinţe agresive) şi de unele particularităţi ale personalităţii ( diferite tulburări de caracter sau atitudini negative .Ranschburg).Mucchielli ) şi teoria autocontrolului ( T. o meta-analiză a 50 de studii publicate pe această temă .

Rudica spune că este “ un instabil emotiv . al memoriei. a urmărilor atitudinilor deviante adoptate. deoarece pe de o parte determină performanţele şcolare . Un copil inteligent găseşte mai multe soluţii de adaptare ( sau le găseşte mai uşor) . în funcţie de temperamentul individului . mai ales atunci când nivelul scăzut se asociază cu tulburări afective şi cu condiţii nefavorabile de mediu. Inteligenţa este un factor decisiv în adaptarea şcolara. Motivaţia reprezintă un factor crucial . Deficienţele intelectuale exprimă dificultatea sau imposibilitatea celui în cauză de anticipare . Eşecul şcolar este un factor des întâlnit la cei ce manifestă comportamente violente. scopurile care îl determină să aspire la propria sa realizare ca fiinţă umană. inadaptarea şcolara. Se apreciază tot mai mult că întârzierile mintale reprezintă o premisă a violenţei . părăsirea şcolii fără o calificare . însă relaţia afectivă cu adultul este cea care direcţionează folosirea inteligenţei către adaptări aprobate social sau către adaptări neconvenţionale. motivele interacţiunilor cu colegii şi cu profesorul. un element care în relaţiile sale trădează discontinuitate. Starea de frustrare se manifestă printr-o emoţionalitate mărită . etc. 9 . Un factor important al comportamentelor agresive este intoleranţa la frustrare. cel al comunicării . lipsa unei autonomii afective ( determinate de o slabă dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare . să-şi folosească talentele. de structura sa afectivă se poate ajunge la un comportament violent . s-a descoperit prezenţa acestui factor în etiologia fenomenului într-o proporţie de 82 % din cazuri . ea manifestându-se prin : sugestionarea rapidă în raport cu impresiile de moment formate. şi . interesele cognitive. individul nemaiţinând seama de normele şi valorile fixate de societate. inconstanţa în reacţii faţă de stimuli. T. dar şi de norma de internalitate. salturi nemotivate de la o extremă la alta .adolescenţă. al afectivităţii . decalaj între potenţialul personal şi rezultate . pe plan mental. etc. pe de altă parte reglează nivelul şi eficienţa funcţionării tuturor blocurilor funcţionale ale personalităţii: blocul cogniţiei . Dintre indicatorii care sunt utilizaţi pentru aprecierea unei situaţii de eşec şcolar sunt mentionaţi : abandonarea precoce a şcolii . În urma efectuării unui studiu longitudinal asupra evoluţiei copiilor cu dificultăţi de comportament. dar considerată împreună cu afectivitatea. îndeosebi a celor morale). motivele care îl fac pe elev să vrea să dobândească cunoştinţe. Despre labilul afectiv. Motivaţia învăţării şcolare include : motivele frecventării şcolii. Frustrarea afectivă este una din cauzele cele mai frecvente ale problemelor de comporament. Dobândirea toleranţei la frustrare depinde de nivelul de autocontrol . incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice. de temperament. Labilitatea afectivă reprezintă una din caracteristicile personalităţii celor violenţi .

lipsa exerciţiului democratic . creşterea libertăţii generale de mişcare. între valorile moral-cetăţeneşti şi juridice şi modul individual sau colectiv de raportare la ele. disfunctionalităţi la nivelul factorilor responsabili cu educaţia copiilor şi tinerilor .Glueck au demonstrat ca rata violenţei şcolare creşte direct proporţional cu indicele de eşec. au tendinţa de a abandona şcoala .culturale . Potrivit lui Weil. creşterea violenţei în general . Valorile tradiţionale promovate în şcoală – munca.Weil vorbeşte despre sindromul eşecului şcolar ca un factor de risc important in privinta creşterii violenţei în şcoala. G. 1990) indică faptul că aproape toti copiii care prezintă riscul comportamentelor disociale şi antisociale nu posedă nici măcar competenţele minimale pentru a avea succes şcolar.Radu . 1 . este pusă pe seama unui complex de factori precum : liberalizarea mass-media . Odată ce aceşti elevi au fost respinşi de către profesori şi colegi. G. între normativele morale ale societăţii globale şi moralitatea unor categorii de grupuri şi persoane . Drogurile potm de asemenea . în ce masură se poate realiza acest lucru. accesul la mijloace de agresiune ( I. Alcoolul . slăbiciunea mecanismelor de control social . inegalităţile sociale . slăbirea autorităţii statului şi a instituţiilor angajate în respectarea legii . criza valorilor morale. mass-media . între diferite modele socio.Basiliade releva următoarele contradicţii de nivel societal . să stimuleze şi să întreţină violenţa şcolară: situaţia economică . să ducă la un comportament violent. dimensiunea dozei şi dacă subiectul este sau nu real ameninţat şi pus în pericol. însă. lipsa de cooperare a instituţiilor implicate in educaţie. 1994 ). sentimentul de eşec interiorizat antrenează sechele psihologice profunde şi durabile ce se exprimă adesea prin comportamente violente Cercetările efectuate de E. consumat mai ales în cantităţi mari. de a se asocia în bande cu comportament violent. se constituie într-un important factor de risc în comiterea unor acte antisociale bazate pe violenţă. depinde de mai mulţi factori.cum ar fi: tipul drogului . care încep să se îndoiască de eficacitatea şcolii. Pentru ţările fost comuniste . care sunt cauze de tip macrosocial ale devianţei ( violenţei) : contradicţiile între stadiile diferite de dezvoltare socioeconomică a unor zone. Factorul social Mediul social conţine numeroase surse de influenţă de natură să inducă . Conjunctura economică şi socială provoacă anumite confuzii în rândul tinerilor . de utilitatea ştiinţei. nu numai a violenţei şcolare. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât constată că şcoala nu îi asigură inserţia profesională.Cercetările efectuate de Walker ( 1998.

Violenţa şcolară este un fenomen social complex. prin conţinutul neadecvat pe care îl promovează uneori .000 de crime şi 40.Bandura . Conform cercetării efectuate de Consiliul Naţional al Audiovizualului din România în anul 2005. fiind interesaţi mai mult de tehnicile agresiunii. efortul – cunosc o degradare vizibilă. cum sunt cele ale lui A. considerând violenţa un mijloc de supravieţuire. 57% din video-clipurile publicitare pentru lansarea de albume de muzică conţineau violenţă . Unii adolescenţi îşi însuşesc astfel un mod de a trăi .Berkowitz ( 1974) arată că şi copiii fără tulburări caracteriale pot fi afectaţi de violenţa emanată din unele filme. L. combinat cu generalizarea proceselor de imitaţie-învăţare socială şi afirmare socială. cu care copilul se identifică. fiind martorii a 5-6 acte de violenţă pe oră receptate prin televiziune. În programele televiziunilor din România primul loc este deţinut de violenţa fizică urmată de cea verbală. mai ales dacă violenţa e promovată de eroul simpatic . UNESCO a realizat prima ancheta internaţională asupra programelor de informare şi a emisiunilor de televiziune şi a atras atenţia asupra efectelor programelor cu conţinut violent. pot propaga în rândul tinerilor . exacerbate la vârsta adolescenţei .A. 1 .A. pe care le pot învăţa pentru a le utiliza la rândul lor.000 de încercări de crimă. Importul de modele de conduită . susţinând responsabilitatea educatorilor de a le contracara sau compensa. copiii americani văd 32. joacă un rol cheie în violenţa şcolară şi în delincvenţă. în general. Un mediu social în criză afectează profund dezvoltarea personalităţii adolescentului şi a individului . Cercetările lui D. Asociaţia Psihologilor Americani susţine că cea mai expusă perioadă de vârstă în ceea ce priveşte violenţa prezentată la televizor este preadolescenţa şi adolescenţa. Alte experimente. atitudini disociale şi antisociale. afirmă că până la 18 ani.Eron ( 1989) arată că mai ales copiii cu potenţial agresiv urmăresc programe tv care prezintă violenţă. Între 1972 şi 1973 . S. fără să facă distincţia necesară între agresivitatea prosocială şi cea antisocială.L.U. Unii adolescenţi apreciază în filme doar scenele agresive . luate ca atare. Comisia Naţională împotriva violenţei în programele televiziunii din S.Ross ( 1963). Tot mai mulţi psihologi şi sociologi sublinează faptul că mijloacele de comunicare în masă . de cele mai multe ori autorii acestor cântece inspirandu-se din realitate şi anume din violenţa întâlnită în mediul în care trăiesc.meritul . iar formele sale de manifestare au evoluat o dată cu normele sociale. Muzica difuzată prin intermediul unor posturi de televiziune şi radio poate incita la violenţă. în general.

de descurajare .lovirea.A în anul 1999 de Metropolitan Life s-a scos în evidenţă faptul că 1 din 6 profesori au fost agresaţi în şcoală. alături de consumul de alcool şi droguri. Un profesor agresat are şanse mai mari să fie victimizat din nou. învăţarea de tehnici de agresiune. F. personală şi culturală. adresarea de injurii/ jigniri. efectuat de C. un factor de risc în manifestarea violenţei. deoarece violenţa fizică poate fi interpretată ca o problemă internă . ameninţarea. pentru că ele vin să întărească propriul lor sentiment de îndoială. Forma de violenţă cel mai frecvent evocată de profesori e zgomotul . societală. provocatoare.Dubet spune că indiferenţa profesorilor este cea mai importantă manifestare a dispreţului faţă de elevi. absenţa răspunsului la solicitări. produs prin comunicarea neautorizată între elevi. nervozitatea permanenta. sunt. Acest fenomen este greu de evaluat atât la nivel naţional . afectarea operaţionalităţii sistemului cognitiv. Violenţa şcolară este un fenomen extrem de complex .P. mass-media este considerată. într-un studiu experimental . poate antrena un ansamblu de consecinţe în plan comportamental: lipsa de comunicare. dar şi violenţa generată de sistemul şcolar. Comportamentele violente ale elevului îşi pot avea originea şi intr-un management defectuos al clasei şcolare . aşa cum sunt percepute de aceştia din urmă.Ilut include in lista efectelor negative ale mass-mediei asupra violenţei următoarele: dezinhibiţia.comparativ cu un profesor care nu a fost agresat deloc. Prin difuzarea scenelor de violenţă . şcolară. evaluarea neobiectivă. ironia. intimidarea elevilor. într-o lipsă de adaptare a practicilor educaţionale la o populaţie şcolară considerabil schimbată. este greu de estimat . Acest dispreţ. în ordine descrescătoare: folosirea tonului ridicat. Într-un studiu efectuat in S. Ea se prezintă ca un ansamblu specific de forme de violenţă care se condiţionează reciproc şi au o dinamică specifică: violenţa importată din afara şcolii . violenţa adulţilor împotriva elevilor dar şi violenţa elevilor împotriva profesorilor. de lipsă de încredere în forţele proprii. indiferenţă sau perturbarea lecţiilor. dezvoltarea unor atitudini ostile . odată interiorizat . 1 . realizat pe elevi de liceu s-a descoperit că cele mai frecvente forme de agresivitate a profesorilor faţă de elevi . Sunt numeroşi elevii care suferă ca urmare a acestor judecăţi negative ale profesorului.ce trebuie rezolvată prin mijloace interne mai degrabă decât prin apelul la forurile competente. cu o determinare multipla: familială.Havarneanu. pasivitate la lecţie. desensibilizarea faţă de victimă.U. în timp ce elevii percep lipsa de comunicare ca fiind principala formă de violenţă din partea profesorilor faţă de ei ( alături de nedreptate şi lipsa de înţelegere ) În Romania . cât şi la scară mondială.

de aici rezulta primele indicii ale problemelor de comunicare. antipatiile. simpatiile. sunt martorii şi uneori chiar părtaşii unor certuri. începând din ciclul primar pana la anii terminali ai învăţământului preuniversitar. deoarece schimbările fizice şi psihice se manifesta prin trecerea la o alta etapa de dezvoltare şi anume pubertatea. Apar interesele pentru sexul opus. bătuţi. invăţătorul încercând sa detensioneze atmosfera punând fiecare elev pe locul lui şi dorind sa oprească vocile stridente ajunge in situaţia de a aplica pedepse cum ar fi: mustrări. Acestea de cele mai multe ori se fac neraţional şi fără vreun argument. aceştia comparându-se cu ceilalţi de acceaşi vârstă statut dar cu un nivel financiar mai ridicat. Situaţie stresantă — frustrare — agresivitate Agresivitatea la elevii din ciclul gimnazial urmează aceeaşi paşi ca şi cei din ciclul primar dar cu o intensitate şi o implicare mai mare. Sunt pedepsiţi. când violenţa se produce in şcoală. percepţia tensiunilor din familie nu neapărat într-o maniera obiectivă şi materializarea lor în momente improprii. observaţii. CAUZELE VIOLENŢEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR Violenţa se intâlneşte la toate grupele de vârstă. ridiculizaţi şi de aici apariţia ocaziilor de eliberare a tensiunilor acumulate. Ciclul se reia. (imposibilitatea de a naveta de acasă 1 . ea conduce şi la alte consecinţe : alături de prejudicii . Activitatea hormonala este mult mai intensa de asemenea şi manifestările comportamentale. De aici cauzele abandonului. La elevii de liceu pe lângă cauze ce determina situaţii conflictuale enumerate anterior apare şi situaţia penibila in care se afla elevii. Acestea se manifesta la şcoală adică intr-un mediu unde constrângerile sunt mai permisive (intre grupurile de colegi. bătăi. certaţi. şi din cauza masurilor luate la şcoală de învăţător sunt pedepsiţi acasă de părinţi. violenţa din şcoală reduce şansele elevilor de a-şi dezvolta personalitatea pe deplin şi de a dobândi o educaţie de calitate. Bătuţi. victimizare . Gravitatea manifestărilor agresive atât fizice cat şi verbale sunt diferite in funcţie de grupele de vârsta. Din acest motiv elevul devine frustrat şi creează o situaţie stresantă. traumatizaţi. consum excesiv de alcool. prieteni). Mulţi dintre elevi acumulează lacune in cunoştinţe. note proaste. In clasele mici agresivitatea se manifesta prin hiperactivitate gălăgie. 3. Copiii sunt lăsaţi sa vizioneze programe şi emisiuni TV ce nu corespund vârstei.Violenţa în şcoală este o expresie a violenţei din societate. li se aplica unele restricţii. uneori moarte.

massmedia. Un mediu social în criză (criza locurilor de munca. criza valorilor) influenţează negativ dezvoltarea personalităţii elevului. managementul defectuos al clasei/şcolii. criza familiei. In familie părinţii nu au o foarte bogată experienţa în a da educaţia adecvată copiilor. de la o permisivitate exagerata la restricţii foarte dure.la şcoală mai ales a elevilor ce stau la periferie. efortul. Trebuie menţionat ca vârsta adolescentei este foarte influenţabila şi influenţata de factori negativi şi fără o susţinere adecvata şi oportuna din partea familiei poate ajunge la consecinţe grave. telefoane mobile. criza valorilor morale. slăbiciunea mecanismelor de control social. bijuterii etc. Atunci când se vorbeşte de violenţa in scoală se consideră drept surse favorizante factori exteriori şcolii: Mediul familial. abuzarea copilului. disfuncţionalităţi la nivelul influentei mass – mediei. Mediul familial este cea mai importanta sursa a agresivităţii elevilor. meritul. utilizarea ştiinţei. In acest context ei nu mai sunt sau sunt mai puţin disponibili pentru copiii lor. nici măcar strictul necesar ca sa nu mai spunem biciclete. reguli. cu sărăcie). neglijenta care îi afectează profund pe copii. mediul social. sa adopte in şcoală 1 . Aceasta absenta cvasi totala constrângerilor (in afara şcolii) il va determina pe elev comportamente de refuz a exigentelor profesorilor. confuzii in ceea ce priveşte eficacitatea şcolii. lipsa de cooperare a instituţiilor implicate in educaţie. Valorile tradiţionale vehiculate în şcoală. stimulează şi întreţine violenţa şcolara prin: situaţia economica precara. Unii nu au haine. inegalităţi sociale. utilizarea mijloacelor violente de sancţionare a copilului pe motivul ca „bătaia e rupta din rai”. Părinţii sunt confruntaţi cu numeroase dificultăţi materiale dar şi psihologice pentru ca au sentimentul lipsei valorilor. au trăit experienţa divorţului părinţilor şi fac parte din familii monoparentale. emit puţine exigenţe şi caută sa evite conflictele. trec de la o extrema la alta. Mediul social induce. cunosc o evaziune vizibila. Un număr mare de elevi care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate. in zone mai dificil de parcurs. factori responsabili cu educaţia tinerilor. consumul de alcool. Sunt părinţi care privilegiază in mod exagerat relaţia afectiva în detrimentul rolului educativ: nu le impun interdicţii. Echilibrul familial este perturbat de criza locurilor de munca şi şomaj. factori ce ţin de personalitatea elevului. ineficienţei metodelor şi eşecului. Datorita lipsei de timp a părinţilor pentru copiii lor apar apoi problemele familiale grave: violenţa intrafamiliala. munca.

4. au diferite manifestări comportamentale. 1 nivelul de gravitate al . Situaţiile stresante prin care trec părinţii îi afectează pe copii care nu au cu cine comunica şi nu au cui spune problemele care îi frământă.pastorală (este o consiliere spirituală. cât şi educativ. şi anume lipsa timpului părinţilor de a se implica în educaţia lor. Există mai multe tipuri de consiliere ale căror elemente se afla in interdependenţă: . testări. cât şi de părinţi spre psihologul şcolii în care învaţă pentru discuţii.de criză (se referă la asistarea psihologică a persoanelor în dificultate) . modelele de conduită fiind preluate din familie. ei cred că găsesc bunăvoinţă. din acest motiv aceştia se asociază cu indivizi din medii mai puţin agreabile social şi unde.educaţională(oferă repere psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală. care au un nivel mediu.de dezvoltare personală (are în vedere formarea de abilităţi şi aptitudini) . emoţională. fie ei mari sau mici ca vârsta. lipsa locurilor de muncă sau a locurilor de muncă prost plătite îi fac pe părinţi să muncească mai mult şi să ducă o viaţă accelerată fără a mai avea ca primă prioritate familia.suportivă (asigura suport educaţional.vocaţională (vizează dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei ) . evaluări. Trebuie realizat în primul rând un parteneriat la nivelul şcolii între învăţător/diriginte/director de şcoală/consilier educativ şi părinţi prin întâlniri frecvente. prin lectorate..realizarea de parteneriate la nivel local sau naţional pentru finanţarea proiectelor ce au ca scop susţinerea elevilor cu un nivel financiar scăzut prin integrarea în programe speciale atât din punct de vedere social. Elevii. la un anumit nivel. Orientarea elevilor atât de către cadrele didactice. respectiv educaţia copiilor. apreciativ şi material) . repetate. comunicare şi înţelegere. discutarea problemelor şi identificarea cauzelor ce determina situaţiile conflictuale. PLANURILE EDUCAŢIONALE Planurile educaţionale pot fi multiple şi structurate după comportamentului violent. fizică. Societatea actuală. aceştia au aceeaşi problemă.informaţională (oferirea de informaţii pe domenii sau teme specifice) . Fie că sunt copii proveniţi din familii normale sau dezorganizate. sociala şi spirituala a elevilor) . din perspectivă religioasă ) . consiliere. ridicat sau scăzut.

angajarea în acţiuni violente efective. de reducere a pornirii către conduite agresive. însă. a fanteziilor . Pentru a preveni realizarea unor asemenea achiziţii comportamentale.energia agresivă acumulată ca urmare a impulsurilor instinctuale sau a frustrării resimte nevoia descărcării. Pentru a se simţi importanţi şi în centrul atenţiei.vizionarea de materiale cu multe scene violente . etc). dar care nu au consecinţe antisociale (practicarea unor sporturi. Apar notele proaste. vulgare. Reducerea efectelor învăţării sociale Comportamentul agresiv se imită şi se învaţă. REDUCEREA VIOLENŢEI Catharsisul . care în urma raţionalizării situaţiei conflictuale. modalităţi de descărcare a tensiunii emoţionale. Un obiectiv central al muncii educative îl constituie formarea unui model de tip conduită amânată. la formarea unor capacităţi empatice şi a unor atitudini pentru parteneria 1 . fumând. mustrările.consumarea tendinţei agresive la nivelul imaginarului. Cele mai frecvent întâlnite par a fi următoarele: . ameninţări) sau manifestarea violenţei faţă de obiectele materiale (lovirea pereţilor. agresivitate faţă de obiectele neînsufleţite). cadre didactice.De multe ori trec prin situaţii şi experienţe ce pot duce la pierderea vieţii. distrugerea materialului didactic. trebuie evitat pe cât posibil contactul copilului cu modele de conduită agresivă. Şcoala nu mai poate avea un control asupra elevului din cauza absenteismului. Trebuie găsite. efectele acestea fiind precum se ştie nefaste. acţionează în defavoarea lor consumând alcool. Munca educativă desfăşurată atent şi temeinic conduce la formarea unor deprinderi şi abilităţi de raportare şi comunicare interpersonală şi socială. 5. uneori chiar consumând droguri. care aduc după sine stările de frustrare care implicit atrag violenţa verbală şi fizică faţă de ceilalţi colegi. iar în familie faţă de părinţi (injurii. a efectelor şi consecinţelor posibile îl ajută pe subiect să nu dea curs imediat oricărei provocări de natură agresivă. cuvinte triviale.

intoleranţă. TREBUINŢE Trebuinţa de afecţiune: mijloace de afiliere. PARADIGMA Violenţă – comportamentul unui individ care lezează verbal sau fizic o altă persoană. 12. ATITUDINI POZITIVE: . prin comportamentul său. 10. pesimism. IDENTIFICAREA METODELOR ŞI ELABORAREA INSTRUMENTELOR • • • • Autobiografia Ghid de interviu pentru subiecţii analizaţi Chestionare sociologice Realizare de comunicări. conformism. articole în revista şcolii legate de tema proiectului. abandon comunicaţional. Trebuinţa de securitate: nevoia de stabilitate materială. înţelegere. afective. afişe. optimism. poate leza verbal sau fizic o altă persoană. relaţionale. 1 . prin care o altă persoană este lezată fizic.încredere. stimă. acceptare. supunere. 11. Violenţă fizică – modul de a reacţiona al unui individ prin acte de violenţă. prin care o altă persoană este lezată verbal. adaptare. agresivitate. armonie. lipsă de motivaţie. nevoia de afectivitate. comunicare NEGATIVE . nonconformism. Violent – persoană care. nevoia de acceptare într-un mediu social prielnic dezvoltării intelectuale. desene. simpatie. izolare. Violenţă verbală – modul de a reacţiona al unui individ prin limbaj violent. nesupunere. eseuri. deschidere.9. nevoia de protecţie. nevoia de încredere. respingere. absenteism. antipatie.neîncredere.

de recunoaştere a rolului.cunoaşterea normelor din şcoală .acceptarea încălcării ocazionale a normelor . dorinţa de competiţie.lipsa de adaptare la mediul şcolar .dezacord total faţă de norme 1 . nevoia de câştig.relaţia cu învăţătorul/dirigintele/profesorii -participarea la cursuri . CONCEPTELE FUNDAMENTALE ŞI OPERAŢIONALIZAREA LOR Violenţă Violenţă verbală Violenţă fizică Violent Operaţionalizarea conceptului VIOLENŢĂ Dimensiuni: 1) Participarea la viaţa şcolară Variabile: -absenteismul şcolar motivat/nemotivat . 13.eşecul şcolar .perturbarea cursurilor .Trebuinţa de prestigiu: dorinţade afirmare.acceptarea încălcării frecvente a normelor .acceptarea respectării stricte a normelor .abandonul şcolar 2) Modul de percepţie a normelor şi regulilor instituţionale şcolare Variabile: .paticiparea la activităţi extracurriculare .interacţiunea cu colegii .

ataşamentul faţă de părinţi.etc .3) Raportul faţă de instituţia şcolară Variabile: respect faţă de instituţia şcolară respect faţă de sistemul de evaluare respect faţă de valorile şcolii respect faţă de alte instituţii din şcoală respecatrea locului în ierarhia şcolară 4) Participarea la activităţile şcolare în grupurile instituţionale dorinţa de participare la activitătile şcolare dorinţa de recunoaştere dorinţa de cunoaştere reciprocă dorinţa de competiţie dorinţa de afirmare 5) Participarea la activităţile grupurilor informale 6) adeziunea la grup respectarea membrilor grupului acceptarea locului în grup Controlul exercitat de către şcoală evaluări pozitive din partea profesorilor evaluări negative din partea profesorilor nivelul de acceptare şi recunoaştere a comportamentului de către profesori nivelul de delimitare şi neacceptare a comportamentului de către profesori 7) Atitudinea faţă de mediul familial Variabile: . 1 .cunoaşterea aşteptărilor acestora şi încercări de soluţionare a lor .respectarea normelor şi regulilor proprii unei bune desfăşurări a vieţii în comun. surori. fraţi.

cuvinte triviale unii altora? 4. . cercei.realizarea de situaţii ipotetice în care părinţii joacă rolul de profesori.legătura dintre starea familiei şi relaţia acesteia cu copilul (cât de ocupaţi sunt părinţii . şi ce ar face aceştia . Nu sunt responsabili pentru actele comise? 2 . ameninţat şi ce soluţie ar trebui să găsească pentru stingerea unui conflict de orice natura ar fi el). medic pediatru. Nu au un comportament adecvat statutului de elev (tunsori extravagante. Deranjează. cum îl supraveghează. ce informaţii au despre grupul lui de prieteni şi colegi. lovire. . etc)? 6. acte agresive – bruscare. bătaie. şcoala) . cât de important este rolul acestora in educaţie.dezbaterea problemelor sesizate cu cadre specializate (poliţia de proximitate. asistent social.problematizarea în cazul diferitelor probleme identificate (ameninţări din partea anumitor elevi la adresa colegilor.cunoaşterea caracterului şi personalităţii membrilor reprezentativi ai grupului . inspector ) masă rotundă . psiholog.lectorate cu părinţii. sau al cadrelor didactice. Situaţiile puse în discuţie sunt următoarele: 1. cum ar proceda dacă ar fi cadre didactice. injurii. haine deochiate. cât de multe informaţii ştiu despre situaţia la învăţătură). Elevii îşi adresează cuvinte jignitoare. dacă ar avea un rol de victimă. deteriorare de bunuri şi material didactic) .adeziunea la cerinţele şi pretenţiile acestuia 14. Elevii vorbesc între ei în timpul orelor? 2.joc de rol (cum s-ar comporta anumiţi elevi în anumite situaţii . STABILIREA ACTIVITĂŢILOR (plan de activitate) . director de şcoală. Elevii se joacă cu telefoanele mobile în timpul orelor? 3.8) Participarea la activităţi comunitare-sociale Variabile: .satisfacerea nevoii de independenţă/afirmare în grup .cunoaşterea mediului şi grupului social(clasa. ironizează şi chiar jignesc profesorul? 5.

7. Aşteaptă respect din partea celorlalţi fără să îl ofere? 10. Lipsesc nemotivat de la ore? 8. Falsifica motivări şi bilete care ar trebui scrise de părinţi? 9. Se lovesc între ei în ore? 2 .

fişe de lucru . poliţia -comunicare.rezultatele testelor -feed-back–ul imediat .diriginţi Elaborarea programului de parteneriat social-şcolar (parteneriat cu Acţiuni de formare a unei atitudini pozitive faţă de educative comportamentul prosocial activităţi extraşcolare la alte acţiuni . Elaborarea unei strategii de diminuare a violenţei verbale fizice mediul şcolar şi in Obiective Activităţi desfăşurate activităţi pentru cu Metode instrumente fişa şi Parteneri Evaluare dezvoltarea abilităţilor de relaţionare ceilalţi Anexa 3 Anexa 4 Anexa 5 Anexa 6 pozitivă de .fişe de activitate .diriginte .dezbatere .studiu de caz .diriginţi excursii .problematizare .joc de rol .studiu de caz Violenţa verbală şi fizică.problematizare Modalităţi de control a -activitate atitudinii faţă de situaţiile independentă frustrante fraze.joc de rol Prevenirea/preîntâmpinarea comportamentului copiilor şi adolescenţilor în ţara noastră. apropierea părinţilor de copii -îmbunătăţirea de climatului afectiv şi educativ din familie.director şcoli.Nr crt 1.consilier educativ de - poliţia de .activităţi comisiile metodice distractive.problematizare .elevi . vizite .lecturi şcolar şi al abandonului proximitate .elevi .fişe cu informaţii utile deviant/delicvent în rândul activitate Comportamentul delicvent .serviciul social din desene. al elevului şi al profesorului activitate .părinţi .conversaţii .psiholog . eseuri .diriginte .părinţi . testare .consilier educativ ..directorul şcolii .întâl .elevi .elevi .psiholog .legislaţie factor şcolar al insuccesului fişe exerciţii de învăţare . seri proximitate .portretul ideal al părintelui.masă rotundă .specialişti 2 în concursuri.directorul şcolii . tematice.completări de .fişe de informare .feed-back .

15. eseuri. articole în revista şcolii legate de tema proiectului. învăţători şi profesori) Realizare de comunicări. afişe. 2 . desene. părinţi. METODE ŞI INSTRUMENTE • • • • Autobiografia Ghid de interviu pentru subiecţii analizaţi Chestionare sociologice (pentru elevi.

Ai purtat vreodata vreo discuţie cu colegii despre aceste aspecte care te nemulţumesc? Care au fost urmările? 2 . amânată sau s-ar putea renunţa la ea? 6. Cum explici manifestările violente din comportamentul tău? 2. Credezi că educaţia şcolară ar putea fi evitată.Anexa 1 AUTOBIOGRAFIA Prezentaţi manifestările violente cel mai des prezente în comportamentul vostru şi explicaţi de ce vă comportaţi astfel. Cine credezi că este vinovat de acest comportament? 3. Ce elemente învăţate în şcoală credezi că le utilizezi mai mult în comportamentul tău? 7. iar pe colegii tăi nu-i deranjează? 4. Şcoala este un factor de stres pentru tine? Dacă da. explică de ce pe tine te stresează. Ce-ţi propui să faci pentru a schimba situaţia? 5. Anexa 2 GHID DE INTERVIU VIZÂND COMPORTAMENTUL VIOLENT ÎN VIAŢA ŞI ACTIVITATEA COPILULUI/ADOLESCENTULUI 1. Descrie o situaţie în care aţi manifestat un comportament violent. înlocuită.

Ce crezi că determină comportamentul violent al unei persoane? 5. învăţare. Dintre următoarelor activităţi: activitate în familie. Recunoşti comportamente tipice de manifestare a violenţei persoanei? a) ţipăt b) bătaie c) gesturi nonconformiste d ) timiditate e ) însingurare f ) neacceptarea din partea celorlalţi g ) depresie 4.)? 10.8. Care sunt motivele care te determină să te comporţi violent la şcoală? 12. Ce înseamnă pentru tine noţiunea de violenţă? 2. Cum reacţionezi în faţa unei situaţii violente? a) colaborare b) compromis c)evitare d) adaptare e) rivalitate 2 . Care credezi că este atitudinea părinţilor tăi faţă de absenţele pe care le ai? 11. Cum credezi că ar trebui să se implice şcoala pentru a te determina să nu mai fi violent? Anexa 3 CHESTIONAR PENTRU ELEVI 1. distracţie. Scrie câteva forme sub care consideri că se manifestă violenţa? 3. căreia îi acorzi cel mai mult timp? 9. odihnă. Crezi că numărul de ore acordat învăţării este suficient? Pe tine te mulţumeşte? Dar pe ceilalţi (familie etc.

Aveţi colegi care deranjează orele şi din cauza lor nu puteţi fi atenţi la lecţiile predate? DA NU 5. Care credezi că sunt consecinţele violenţei? 7. Există în şcoală un program de prevenire a violenţei? Anexa 4 CHESTIONAR PENTRU ELEVI 1. Dacă da. Ai asistat vreodată la un comportament agresiv din partea colegilor tăi? DA NU Dacă da care au fost motivele comportamentului agresiv 2 . Prietenii din grupul vostru sunt din: Şcoală Clasă Din afara şcolii Vecini 3.f) violenţă 6. Care sunt instituţiile ce se implică în prevenirea violenţei? 8. ce măsuri ai lua dacă ai putea? 6. Cum vă caracterizaţi în câteva cuvinte? 2. Prieteni din grupul vostru sunt ca vârstă: Mai mici Mai mari La fel ca ani 4.

trivial? Foarte des Des Nici des nici rar Rar Foarte rar 3.Care credeţi că sunt cauzele violenţei verbale şi / sau fizice din rândul elevilor? 2 .Aţi întâlnit elevi care se bat. pentru ce motiv şi descrieţi cum aţi fost pedepsit. se bruschează? DA NU 5.Care credeţi că ar fi cauzele acestei conduite verbale? 4. Anexa 5 CHESTIONAR PENTRU PROFESORI 1. care este cea mai gravă problemă cu care vă confruntaţi în sistemul educaţional? 2. La ora actuală. atunci ce măsuri credeţi că ar trebui luate pentru a minimiza frecvenţa acestora? 6. În timpul cursurilor întâlniţi elevi care folosesc un limbaj vulgar. Care este relaţia voastră cu părinţii? 8.7. Dacă ar fi să schimbaţi ceva la părinţii voştri ce aţi schimba? 9. Dacă da . V-au pedepsit vreodată părinţii? DA NU Dacă da. jignitor.

care ar fi acestea şi de ce? 2 .Dacă da.Dar între comportamentul elevilor şi condiţiile/nivelul de trai din familie? 11.Credeţi că este o legătură între situaţia la învăţătură şi comportamentul elevilor? DA NU Argumentaţi răspunsul. cum procedaţi pentru a-i linişti? Îi cert Le scad nota la purtare Îi ascult din lecţie Discut cu ei Chem directorul şcolii Îi invit pe părinţii respectivilor elevi la şcoală Altă metodă 9.Sunteţi perturbat în timpul orei de gălăgia.7. de murmurele produse de anumiţi elevi? DA NU 8.Dacă aţi avea competenţa de a aduce modificări în regulamentul şcolar. 10.

Când aflaţi că copilul dumneavoastră a primit o notă/un calificativ prost cum reacţionaţi? Îl cert Reacţionez violent Discut cu el Strig la el Îl pedepsesc Alte comportamente 5. L-aţi pedepsit pe copilul dumneavoastră vreodată? 2 .Anexa 6 CHESTIONARUL ADRESAT PĂRINŢILOR 1. Copilul dumneavoastră vine cu o bună dispoziţie de la şcoală? DA NU NU AM FOST ATENT 4. Sunteţi mulţumiţi de educaţia promovată în şcolile româneşti? DA NU Argumentaţi răspunsul. 2. Ce credeţi că ar trebui să se schimbe în sistemul educaţional? 3.

Aţi asistat vreodată la o scenă cu violenţe fizice sau verbale dintre fiul/fiica dumneavoastră şi alţi copii? 11. Pentru ce motive v-aţi pedepsit copilul? 8.DA NU 6. Care credeţi că sunt cauzele violenţei verbale şi fizice în rândul elevilor în general. 3 . Ce fel de pedepse aţi aplicat? 7. 10. Descrieţi relaţia pe care o aveţi cu învăţătoarea/diriginta copilului dumneavoastră. Sunteţi la curent cu comportamentul pe care îl are fiul/fiica dumneavoastră la şcoală? DA NU 9.

La violence en milieu scolaire . L. ( 1996) . A.. E.1990. Buc. Sibiu 3 . Paris  Huditean . – Introducere în sociologia delicvenţei juvenile.Ed. Psihomedia .Polirom.BIBLIOGRAFIE  D.Iacob. vol I . Rădulescu. D.Batâr .A.(1998) – Psihologie şcolară.Medicală. Devianta comportamentala la elevi .  Cosmovici. M.Educaţia – Analiză şi posibilităţi de investigare sociologică  Banciu.( 2002) . ESF .Iaşi  Debarbieux . Ed.S...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful