ATITUDINI

01

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc, mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români.

ÎNApoI lA HrIsTos şI lA sfINţII săI
Monahul filotheu Comunismul a puit în România câteva mori unde să fie măcinat creştinismul românilor; Piteşti, Aiud, Gherla, Jilava, Canalul, Sighet, sunt numai câteva nume care din păcate celor mai mulţi dintre noi le spun prea puţin. Se vorbeşte de 200.000 de români care au intrat în aceste mori ale diavolului şi care au dat mărturie despre Viaţa cea veşnică ce

îi însufleţea. Jertfa lor pentru Hristos şi pentru popor – care, în sine, este şi el tot creştin – a fost primită în ceruri şi poate cea mai frumoasă metaforă a acestui adevăr sunt versurile insuflate de Duhul Sfânt ale celor care au trecut prin iadul pământesc al închisorilor comuniste; Radu Gyr, Nichifor Crainic, Virgil Maxim, Aurel Ciurunga, Valeriu Gafencu şi alţii ca ei au fost cei prin care Duhul a scris o nouă imnografie a Bisericii, a Bisericii celei vii, luptătoare şi pătimitoare. Temniţele comuniste, destinate a fi concasoarele sufletului românesc, au fost schimbate de toată suflarea Mucenicilor şi Mărturisitorilor dintre ziduri şi garduri cu sârmă ghimpată în arene ale sfinţeniei, în adevărate mănăstiri pline de Viaţă. Afară, dincolo de zidurile închisorilor, au fost două feluri de oameni: cei care i-au avut exemplu pe Sfinţii din închisori, făclii vii în bezna veacului, şi ceilalţi, care au slujit sistemului bolşevic. Este sfârşitul anului 2008 şi cei mai mulţi dintre Mărturisitorii care au ieşit din temniţele comuniste au plecat la Domnul. Au lăsat mărturii scrise sau vorbite despre lupta românilor împotriva comunismului, a oamenilor împotriva diavolului, a Vieţii împotriva morţii celei veşnice. De la căderea oficială a comunismului ca sistem politic au trecut aproape 20 de ani, dar comunismul e încă viu prin sufletele românilor. Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o viaţă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi firesc, mutilând mai departe sufletele noilor generaţii de români. Radiografia

02

ATITUDINI

sufletului românului de astăzi este imaginea unui infirm dublu mutilat: Prin forcepsuri din pântecele mamei şi prin felurite chirurgii de urâţire a sufletului de la naştere până la moarte. Uniunea Sovietică a fost înlocuită cu o altă uniune, mai feroce, mai dornică de stăpânire, Uniunea Europeană, globalistă, care, spre diferenţă de cea veche, dă legi şi recomandări (obligatorii) popoarelor din noul lagăr. Pentru prima dată în istoria României, ţara este dată în mâinile unei puteri străine fără luptă şi fără vreo rezistenţă de orice fel. Şcoala,

Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de pă­ rin" ii pe care ni i­a lăsat Domnul? S" n" ii închiso­ rilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s­au străduit prin compromisuri să le " ină deschise ar " rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre.

Armata, Biserica, structurile de rezistenţă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a sufletului românesc. Între învăţământul comunist şi cel european este o singură diferenţă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund. Armata a intrat şi ea în malaxor şi nu doar că nu oţeleşte firea românilor (cum nici armata comunistă nu a vrut să o facă), ci perverteşte şi ce a mai rămas întreg, vrând a fi o adunătură de Iude învăţate să se vândă pe puţin şi să execute orbeşte ordine criminale, în mâinile câtorva necunoscuţi pentru care expresia „interes naţional” reprezintă lucrul cel mai abominabil posibil. Biserica a fost făcută şi ea, astăzi, prin învăţământul şi ierarhii săi, o fabrică de apostaţi şi de iubitori de argint. Desigur, dacă aşa stau lucrurile, puţinii dintre noi care recunosc această imagine se întreabă precum tânărul bogat din Evanghelie: „Învăţătorule bunule, ce voi face ca să moştenesc viaţă veşnică?” (Mc. 10:17). Desigur, ne va răspunde Domnul: Împliniţi Legea. Şi dacă noi i-am fi spus că aceasta ne-am străduit să facem în toate zilele vieţii noastre, El ne-ar fi iubit şi ne-ar fi zis să vindem tot ce avem şi să dăm la săraci, ca să avem comoară în cer, apoi să ne luăm crucea şi să-I urmăm. Din fericire pentru noi, strămoşii au făcut aceasta cu vârf şi îndesat, în multele secole în care de la vlădică la opincă Legea Domnului era lucrul cel mai de preţ, în care mila şi milosârdia erau lucrate de toţi românii, în care suferinţele crucii noastre se purtau cu bărbăţie şi copiii învăţau de la părinţi pildă vie de mântuire a sufletului, de urmare a lui Hristos. Dar noi, astăzi, ce vom face? Mai este vreo scăpare? Poate că sufletele

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

ATITUDINI

03

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru prima dată în istoria României, " ara este dată în mâinile unei puteri stră­ ine fără luptă şi fără vreo rezisten" ă de orice fel. Şcoala, Armata, Biserica, structurile de rezisten" ă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a su­ " etului românesc. Între învă" ământul comunist şi cel european este o singură diferen" ă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund.

moarte ar întreba: Unde este Hristos astăzi? Însă Domnul nu încetează a striga către noi, cei surzi şi împietriţi: Adame, unde eşti? POCĂINŢA e singura noastră scăpare. Căci am greşit cu toţii la cer şi înaintea Domnului. Iar între faptele pocăinţei noastre, una, aceea de a ne cinsti Părinţii, care a fost cea mai trecută cu vederea până azi, suntem datori să o împlinim degrabă. A zis Domnul, după ce ne-a poruncit ce datorii avem către El: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta în chipul pe care ţi l-a poruncit ţie Domnul

Dumnezeul tău ca bine să-ţi fie ţie şi ca vreme îndelungată să faci pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi l-a dat ţie” (Dt. 5:16) Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de părinţii pe care ni i-a lăsat Domnul? Sfinţii închisorilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s-au străduit prin compromisuri să le ţină deschise ar fi rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre. Fără ei, fără jertfa lor, astăzi n-ar fi existat această ţară şi poate că limba română ar fi fost facultativă, aşa cum din păcate o înţeleg mult prea mulţi dintre românii de peste Prut. Fără jertfa lor, obişnuinţa capului plecat în faţa sabiei ar fi făcut din noi carne de tun, măturătura, gunoiul şi lepădătura întregii lumi, aşa cum singuri vrem să fim astăzi. Doar ei, prin sângele lor, prin pătimirile lor, au reuşit aici, prin pătimirile lor, şi dincolo, în faţa tronului ceresc, să scrie istoria pe care noi ne-o ştergem cu atâta râvnă. O Biserică vie, care îşi cinsteşte Mucenicii şi Mărturisitorii, ar fi sădit în sufletele copiilor dragostea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui, ar fi deschis ochii sufletului spre adevărata cunoaştere, care le-ar fi înflorit şi înmiresmat sufletele. O Biserică în care sângele şi pătimirile din închisori nu s-ar fi trecut cu vederea ar fi trezit jertfelnicia în sufletele tuturor celor chemaţi să apere ţara în care trăim şi ne-ar fi dat înapoi pe fraţii pe care politicienii de azi i-au uitat peste graniţele ei. O Biserică ce şi-ar fi cinstit Martirii ar fi făcut curat în propria ogradă, iar pe clericii căzuţi din credinţă, pe cei care au slujit mamonei şi puterii vremelnice a veacului,

În cele din urmă.04 ATITUDINI i-ar fi înlăturat de pe scaunele Apostolilor şi din amvoanele bisericilor şi le-ar fi găsit loc în liniştea mănăstirilor ca să-şi plângă păcatele. întorcând către Hristos pe cei ce stau astăzi în latura şi în umbra morţii. slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine. cu Hristos împreună. obligatorii. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii Ortodoxia va deveni iarăşi una şi se va stinge erezia filetistă. ar fi schimbat istoria şi ar fi pătruns peste tot pe unde era nevoie de Dumnezeu şi prin jertfa Sfinţilor ar fi dat dovadă de adevărul Evangheliei. când Dumnezeu ne va întreba: Caine. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii vom putea nu doar noi să ne întoarcem la Hristos. O Biserică vie ar fi dat viaţă întregii lumi. ar fi căutat să se întoarcă la Canoanele Apostolilor şi ale Părinţilor. Ei. stingând toate ereziile şi păgânismele. ci lumea întreagă să o întoarcem către El. aşa cum ar trebui să fim. Sfinţii. iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi. Ei. în Mai cumplit încă. în făclia de unde să lumineze tuturor calea spre Adevăr. Căci o Biserică vie. unde este fratele tău. loc să ceară Domnului să îşi cerceteze Via. Doamne. să dea mărturie de Adevăr. aducându-ne aminte că suntem un singur Neam. Avel? ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . mâine nu va mai fi. nicidecum nu ar fi propovăduit moartea ecumenistă. Ortodoxă. aşteaptă de la noi să ne lepădăm de moartea în care zăcem. aşteaptă să fim iarăşi vii. Neamul Creştin. adică Biserica?). punând Credinţa Apostolică. pe exact aceia pe care cei mai mulţi dintre noi îi aşteaptă să ne aducă lumina întunericului în care ei zac. recunoaşterea şi cinstirea muceniciei Sfinţilor din închisori ne-ar fi scăpat de înghiţirea europeană şi de globalizarea cea ucigătoare de suflete. Noul Israel. nu o adunătură de instituţii bisericeşti care pun steagul naţional deasupra Sfintei Cruci. caută din cer şi vezi şi cercetează lumea aceasta. tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc. căci ne va rămâne nouă un singur răspuns. curăţind Via Domnului de buruieni şi de uscături (oare nu pentru aceea lupii cei noi îmbrăcaţi în haine de oaie zic: Doamne. mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români. Dacă astăzi nu ne întoarcem către ei şi către pilda jertfei lor. să fie pildă tuturor zicând: Să nu faceţi ca noi! O astfel de Biserică ar fi pus Fericirile Evangheliei mai presus decât toată grija veacului prezent şi ar fi căutat să vieze.

S.atitudini.com tipar/ Autograf . Danion vasile BR BRăţi Fântul Av Fântul PAvE 52/ÎMBRăţiŞânD PE SFântul PAvEl ­ o cutremurătoare convertire SPRE RilE Ril il tui v 64/DESPRE iSPitiRilE ACEStui vEAC ­ interviu cu P. ­ interviu cu Părintele Arsenie Papacioc AR ARtolo 10/Cuvânt Al ÎPS BARtoloMEu An AnAniA zitA 12/ zitA 12/vizitA PăRintElui JuStin PâRvu lA MănăStiREA AiuD Rvu Rvu lA REA o 16/ CânD oASElE voRBESC JER F 20/AiuDul – JERtFă Şi SFinţiRE interviu cu P..com web/ www. Călin Piescu laurian Țoța adresă/ Fundatia Petru voda. Justin Parvu 24/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE iliE lăCătuŞu ­ mărturii lăC ăCătu 28/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE ioAn nEgRuţiu o oA l lA tA tA 32/PlAnEtA hoMunCuliloR iCR Si CnSAS ­ victor Roncea MAR 34/ FEMEi MARtiRE ­ interviu cu Monahia Pangratia Mureşan 40/CAt 40/CAtEDRAlE Cu SFinţi În zEghE A proza R Rt 42/DESPRE CuRAJul MăRtuRiSiRii JER JERtFElniCE .Mircea Platon nţ nţA ligio ligioAS 74/REziStEnţA REligioASă A AntiCoMuniStă Din BASARABiA ­ Monahia gudiila Corman 78/EPiStolE­ Sfântul isidor Pelusiotul CA 82/ACAti 82/ACAtiStul noului MuCEniC v vAlERiu gAFEnCu g Redactor/ Fundatia Petru voda & Editura Crigarux Colaborator/ Dan Puric layout/ Ciprian isac ­ Atelieruldegrafica. Episcop de ottawa E Ext 70/PREtExtE PEntRu A nu FACE niMiC. neamt telefoane/ 0788 729 140.predica. Seraphim. 0723 241 568 e­mail/ office@atitudini. Sorin Radu.. Jud.ro a ayout/ Dtp/ Dan ichimescu Prelucrare foto/ Atelierul de grafică corectură/ Ștefan Ruxanda fotografie/ tomoaki Minoda. comuna Poiana teiului. Maria Ștefanescu.ATITUDINI 05 ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE sUMAr 06/Cu o MoARtE toţi SuntEM oARt oAR AR untEM untEM DA DAtoRi.

Crezul a fost schimbat. dacă a schimbat crezul şi s-a umplut tot Occidentul de infailibilitatea papală acum vrea să se reverse şi în tot Răsăritul? Eu uite ce vă spun: Biserica a dat anatematizare pe toţi care n-au respectat nişte lucruri. care nu cunosc dogmele şi nu ştiu cum să apere adevărul. domnule. aceasta este cea mai gravă pedeapsă pe care a dat-o Biserica – anatematizarea. care caută să afle adevărul. unirea cu Satana şi intrarea în iad de pe pământ. acela-i adevărul pe care-l credem şi noi. Iar ăştia au atacat Filioque. AlTA-I eCUMeNIsT vâNDUT Interviu cu părintele Arsenie papacioc Părinte Arsenie. la toate sinoadele ecumenice. DAr UNA-I orToDox să MorI. la sfânta noastră Biserică ortodoxă. cum vi se pare lucrul acesta? Uite. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . Şi peste tot a anatemizat patriarhi şi alţi oameni din Biserică şi peste tot în istoria Bisericii au fost astfel de exemple. Să avem o poziţie de eroi. parcă de la Uniunea Europeană ne tragem! E foarte grav cuvântul eretic. Care trebuie să fie atitudinea noastră de mărturisire? Cum pot fi nişte oameni simpli. papistaş şi că ar trebui să redefinim dogmele ca să ne aliniem şi noi constituţiei Uniunii Europene. pentru că preferă să fie milogi decât eroi. nu poate să fie rătăcire în învăţătura creştină… Şi cu ce să înlocuim cuvântul eretic? Parcă noi am făcut cuvântul acesta! L-au făcut Sfinţii Părinţi şi cine atacă problemele de dogmă cade în erezie. nu de milogi. căci după învăţătura catolică Sfîntul Duh ar fi nepot al lui Dumnezeu – ei asta mărturisesc în Crez. Anatema ştiţi ce înseamnă? Despărţirea de Dumnezeu. trebuie cu multă fermitate să spui simplu: noi nu ne facem eretici.06 ATITUDINI CU o MoArTe ToţI sUNTeM DATorI. ni se spune în ultima vreme de către înalţi prelaţi că nu mai avem voie să folosim cuvintele eretic. eroi? Nu trebuie multă teologie ca să fii erou. Ce au zis Sfinţii Părinţi. de fapt – şi sărmanii oameni nu ştiu nimic. iar papa nu cu mult timp în urmă a declarat că singura biserică este biserica catolică… O mare greşeală tactică din punctul lor de vedere… Cum să zic. Noi rămânem la crezul nostru.

Nu trebuie să căutăm noi mucenicia. E limpede. eu sunt ortodox şi nu am încredere în papistaşii ăştia. Dar nu se poate nici fără cruce. Mărturisirea noastră trebuie să constea în adevăr. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. să asculţi de cutare. alta-i ecumenist vândut. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. trebuie să ne aşezăm pe relaţie de poziţie cu veşnicia. Nici Mântuitorul nu a vrut să ia crucea. cercetând adâncul canoanelor. însemnările şi subînsemnările lor. Nu este o întrebare grea dar este auzită greu. ca asta are o semnificaţie. înger de sus de ar fi şi dacă ne învaţă altfel decât ne învaţă Evanghelia şi Sf. Voi nu vă daţi seama. dacă n-ar fi fost crucea. nu era aşa de grozavă. dacă n­ar " fost crucea. Adevărul trebuie apărat. toată adâncimea Fiului şi toată lăţimea Sfântului Duh – aceasta este invocarea Sfintei Treimi. ortodocşii? Ca să creăm o unitate între noi. argumentul suprem este că cu o moarte toţi suntem datori. Dacă vom acţiona în conformitate cu canoanele şi învăţăturile Părinţilor. Şi ştii ce înseamnă cruce? Să-ţi iei ce nu-ţi convine. Dar catolicii au schimbat crucea… că se temeau că nu cumva să mai fie ceva din practica ortodoxă. dacă ascultăm mai mult de părerile organizaţiilor mondiale de azi. că oricine ne-ar porunci. . prin sinoadele ecumenice. domnule. şi nu de Crezul fixat la sinoadele ecumenice? S-au gândit ei la 1054 să schimbe hoţeşte Crezul! Păi ei au fost daţi anatemei şi rămân aşa până când revin la aceste adevăruri. Şi toată frumuseţea învierii Mântuitorului. La catolici nu ştiu dacă mai fuge dracul de cruce. Ce teolog poate să-ţi spună să faci crucea altfel. dar dacă i-a dat-o a luat-o şi n-a mai lepădat-o. adică de mărturisire. Să spunem aşa: nu.ATITUDINI 07 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi ştii ce înseamnă cruce? Să­" i iei ce nu­" i convine. Părinţi. nu avem dreptul să ascultăm. dar aşa. cădem anatemei. dar n-a zis ca ei. Mântuitorul a zis să nu facem noi schimbări de dogme cum ne vine nouă pe chelie. Cum să creăm o atitudine la nivel de mase atunci când este multă dezbinare şi între noi. atunci sunt şi eu cu tine. atunci vom crea şi unitate. nu era aşa de grozavă. crucea – toată înălţimea Tatălui. Dacă îţi zice cineva: întovărăşeşte-te cu mine! Să te gândeşti mai întâi: Dar tu cine eşti? Dacă te închini ca mine ortodox. Deci suntem în starea de efervescenţă. cât este de grav să faci altfel decât a hotărât Biserica. dar una-i ortodox să mori. asta nu este o problemă grea. nu are cum fi. Şi toată frumuse" ea învierii Mântuitorului.

Am primit un telefon de la cineva care îmi spunea că a căzut din pat şi mă întreba ce să facă. ţine Biserica în frunte ca să poată cuceri şi ademeni pe mulţi. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. Ne-a dat Dumnezeu lingură nu ca să o ducem la urechi.08 ATITUDINI Cum vedeţi situaţia actuală în care Sinodul BOR a trecut cu vederea aşa de uşor problema împărtăşirii mitropolitului Nicolae Corneanu la grecocatolici şi numai singur IPS Bartolomeu Anania a opus rezistenţă şi nici un alt ierarh nu l-a urmat? Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni. asta Dumnezeu o ştie. în ierarhia bisericească credinţa e cea mai înaltă. eu aici nu-l ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . adevărul este numai unul. Smerenia este cea mai mare. eu am drept de moştenire. Ce ascultare trebuie să facem noi faţă de episcopii compromişi? Dragii mei. mai ales în problema de fotogra" e din " " a de penitenciar credinţă. ori rămâi sub pat. tot între catolici sunt. Aşa şi Anania a biruit. acesta e de fapt fundalul. ca să existe o rezistenţă creştină. Şi pisica care era aflată sub pat. Ăsta-i dracul. Şi s-a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. Nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. ci adevărul prezentat smerit. ai numai două variante. acesta-i viermele care roade ortodoxia. Şi cei mai mari duşmani ai catolicismului. a zis: Nu. ori te sui în pat. domnule. Adică ne-au minţit o dată cu greco-catolicii la anul 1700 şi aşa vor şi acum. Pentru că sunt oameni care văd adevărul. Lor nu le convine să ştie adevărul. pentru că adevărul. Şi eu i-am zis: Domnule. te roade şi te macină. dar El a biruit. Dar la Roma credeţi că e numai catolicism? Acolo e şi masonerie. Nu vă păcăliţi. Dar întotdeauna era în sinod câte un sfânt care să povăţuiască poporul credincios şi oamenii se luau după el… Nu trebuie să căutăm care este sfânt şi care nu.

În momentul când aperi adevărul deja eşti pe tine cu haina morţii. tată. Că avem impresia că murim. că unii vor să fie ortodocşi şi să mai stea şi la o cafea sau la masă cu ereticii. mai degrabă. Smerenia este cea mai mare. Încă o dată vă spun: adevărul poate fi la unul singur. Nu vă jucaţi cu adevărul. Dar în pat doar nu poate să stea. nu-l dă nimeni jos. Şi atunci dracul vine şi-ţi spune: uite vino la noi. Pentru că de acum urmează să mă ajute Hristos. căci cu atât mai puternic vei fi. Voi nu vă daţi seama ce durere ai când eşti un om vândut. Acesta e sistemul – ca să te amorţească. acolo e Biserica. Să acceptaţi să muriţi. Aveţi ocazia să fiţi acel unul. adică adevărul. de L-au băut. nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. şi să fii fericit că eşti singur. Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul. Dar să ştiţi că nu poţi să aperi adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morţii întâi. E nevoie de diplomaţie în biserică? Ce diplomaţie!? E nevoie de ţigănie. primesc. dar dacă până la urmă ne bagă. spune că dacă înger de sus vă va învăţa altceva. te păcăleşte uşor. te asigur că nu te mai deranjează nimeni pe veci. e toată Biserica. anatema să fie. pentru că neadevărul în care ei trăiesc îi mustră pe dedesubt. de târg. de L-au umilit. Dacă nu accepţi lucrul acesta. de acum Hristos va birui întru mine. Şi aşa greco-catolicii au fost foarte catolicizaţi. Mai bine să arzi în foc decât să zici ca duşmanul. Să se suie în pat. dracul prinsese momentul. Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze. Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt. nu suntem noi vinovaţi. Nu este lucru mic în viaţă răul cel mai mic. Şi mi se pare mie că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina morţii. Dar eu nu sunt decât un mic preoţaş care vrea să moară în culcuşul acesta creştin. Bine. vă daţi seama. să nu mai vezi. dar nu murim. această grozavă figură. Nu e numai o fracţiune din Biserică. Nu vă păcăliţi. Adevărul e unul. eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă. Şi dacă unul singur ţine adevărul. .ATITUDINI 09 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dragii mei. în ierarhia bisericească credin" a e cea mai înaltă. Nu vă temeţi. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru adevăr. ca să existe o rezisten" ă creştină. Cine a biruit: cel care a fost lovit sau cei care loveau? Apostolul Pavel. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. pentru că în pat este născut. Frumuseţea întâlnirii noastre nu mai există. Adevărul trebuie apărat în întregimea lui. o cam slăbesc cu ei. Eu n-aş vrea să fim în foc. Şi s­a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. Mântuitorul n-a cedat cu nici un chip şi nu o să ajungem la marea cinste în care a fost El. dar să ţineţi administraţia de noi. ci adevărul prezentat smerit. Exact ca greco-catolicii – închinaţi-vă ca voi. de L-au jupuit.

a ţesut pânză în război. poate că era rudă mai ht ig a yr e DĂ D D D D tir OD O O O O op ăs VO C ănă -V -V -V -V -V U U U U U M TRU TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE . Şi de fiecare dată mă întreb ce aş putea să mai spun nou despre Maica Domnului. prAzNICUl ADorMIrII MAICII DoMNUlUI MNUlUI MNUlUI Despre TeologIA sINgUrăTăţII În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Iubiţi credincioşi. şi-a crescut Fiul în Nazaretul Galileii. Noi prin credinţa şi evlavia noastră am ridicat-o la acest spaţiu al singurătăţii. Ca orice femeie. Şi mă gândesc: iată. despre teologia singurătăţii. Aşa se explică faptul că atunci când s-a întâmplat o nuntă în Cana Galileii de pe malul lacului Tiberiada. o are pe Maica Domnului. dar ea a fost o fiinţă socială. lA NANIA. Numai Maica Domnului este singură într-un spaţiu care este numai al ei. În centru este Isus Hristos. printre care pe Elisabeta. a măturat casa. a fost ocrotită o vreme de bătrânul Iosif. prieteni. şi câte ceva din Sfânta Tradiţie. ierarhii în cete. dar într-o imensă singurătate. pentru că ea ne este încredinţată ca ocrotitoarea noastră. Apoi sunt cetele sfinţilor şi ale îngerilor. Mă gândeam în dimineaţa aceasta să teologhisesc despre Maica Domnului şi. Şi mă întrebam: oare poate să fie o singurătate a Maicii Domnului? Tot din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o viaţă socială. jos viii şi morţii care s-au pomenit. sfinţii mucenici în cete. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. a avut vecini. Iisus e unul din Treime. la mănăstirea Nicula şi. a fost invitată şi Maica Domnului. în miezul de pâine. De peste cincisprezece ani ne întâlnim aici. de-a dreapta într-un spaţiu care e numai al ei. de fiecare dată. mama Sf. sfinţii cuvioşi în cete.10 ATITUDINI CUvâNT Al Îps BArToloMeU ANANIA. lA NANIA. Ioan Botezătorul. ceata ctitorilor. anume. ca părtaşă la nuntă. a gătit. Mă uitam şi astăzi pe Sfânta Masă unde avem Sfântul Disc şi unde în pâine. îngerii sunt în cete. este imaginată simbolic Împărăţia cerurilor. a avut rude. vă ţin câte un cuvânt de învăţătură. există ceata viilor şi ceata morţilor. ca nuntaşă. pentru că despre ea noi ştim din Sfânta Scriptură destul de puţin.

dar nu atunci. deci specifică nunţii. dragii mei. Şi atunci a săvârşit minunea. La . adică ceasul Lui. iar Natanael când a auzit din gura lui Filip că cel vestit de Moise şi de profeţi este unul. mamă. pornind de la băutură. nu explicată. Salvează-le vrednicia. Apoi El a binecuvântat apa care s-a prefăcut în vin.. a salvat demnitatea săracilor care aveau nunta prin a o asculta pe maica Sa. şi­a crescut Fiul în nazaretul galileii. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. ci la umilinţa la care ar fi fost supuşi pentru faptul că intrau în gura lumii. mama Sf. care după înviere nu credea. Încă nu devenise personaj public. a prefăcut apa în vin. demnitatea”. Iubiţii mei. se petrecea doar la trei zile după ce i-a chemat în apostolat pe Filip şi pe Natanael. că rugăciunea Maicii Domnului pe lângă Fiul ei este în stare să schimbe chiar şi o hotărâre a lui Dumnezeu. El a priceput: era invitaţia maicii Sale ca El sa săvârşească atunci o minune. atunci începuse să-şi adune ucenicii şi ştim din Evanghelie că abia atunci izbutise să adune pe patru dintre ei. Deci a fost invitată. era hotărât să facă o minune. pe Filip şi pe Natanael… Aşadar. Şi. sunt oameni săraci. Iisus avea intenţia să-şi arate dumnezeirea spre a-i convinge pe ucenici că nu e un simplu învăţător.ATITUDINI 11 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Maica Domnului este o taină. a măturat casa. ci doar cu privirea I-a spus din ochi: „Ai milă de ei. Fiule. şi au să se facă de râs pentru că nu şi-au omenit nuntaşii. a " esut pânză în război. momentul de a face minunea. De aici concluzia. a gătit. i-a atras atenţia Fiului ei: „Uită-Te.. din Nazaret! Din Nazaret poate ieşi ceva bun?” Nazaretul n-avea nici un fel de faimă. Şi a spus: „Lasă-mă. s-a gândit la necazul acestor oameni care vor fi obligaţi să suporte umilinţa vreme îndelungată. Cum să explici? taina este crezută. în pace. am hotărât să nu mai vorbesc despre teologia singurătăţii. . şi abia după ea a fost invitat Fiul ei. printre care pe Elisabeta.„de acolo să iasă profetul anunţat de Moise?” Aşadar pe acest fond psihologic Iisus începea apostolatul. ioan Botezătorul. pe care l-a gustat nunul şi i-a atestat public calitatea. Iar El a primit aceste cuvinte de la Maică drept poruncă şi a poruncit să I Se aducă şase vase mari de trei vedre pe care să le umple cu apă. a fost ocrotită o vreme de bătrânul iosif. şi încă un vin de cea mai buna calitate. Maica Domnului. ci că este Fiul lui Dumnezeu. pescari. a avut vecini. îndepărtată sau vecină cu nuntaşii. Care a venit împreună cu câţiva ucenici. prieteni. Iar ea I S-a uitat în ochi şi nu L-a mai rugat cu cuvinte. Ştim de la Evanghelia lui Ioan că la un moment dat în timpul ospăţului de nuntă. în gura satului. ceasul Meu încă n-a venit”. Ca orice femeie. Mai cu seamă când era vorba de vinul care “veseleşte inima omului” şi care întreţine veselia la o nunta. Dar El e la începutul misiunii Sale. ea a chemat pe cei care serveau la masă şi le-a spus: „Faceţi tot ceea ce vă va spune El”. Sfânta Fecioară Maria a băgat de seamă că mesenii nu mai au vin şi sa gândit la cei din familia care făceau nunta. tocmai acela fusese în cantitate mică şi s-a isprăvit. cu atât mai mult cu cât la această nuntă şi prezenţa Lui la ea. era un orăşel mic aproape nebăgat în seamă . Şi atunci a cerut proba tactilă: „vreau să văd coasta şi rănile. pentru a le salva demnitatea. Nu la lipsa vinului. Asta a pri­ ceput­o şi Sfântul Apostol toma. din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o via" ă socială. Iisus din Nazaret. Ar fi zis clevetitorii: „Aţi văzut? Prăpădiţii ăia ne-au chemat la nuntă şi n-au ce să ne pună pe masă”. a râs şi a spus: „Auzi. atât de puternică este mijlocirea ei către Fiul ei şi către Tatăl Dumnezeu. că nu mai au vin”. şi. pe Petru. să pun eu degetul să le simt”. fără să mai aştepte încuviinţarea Lui. a avut rude. Ioan. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei.

cam agramate. cam necioplite. dacă nu este real. ca prin orice altă ştiinţă. ca prin orice altă ştiin" ă. şi le cântaţi aici cu această evlavie. Şi atunci a cerut proba tactilă: „Vreau să văd coasta şi rănile. ca un omagiu pe care-l aduceţi Maicii Domnului. iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? n­ai cum. adu degetul încoace şi pune-l în coastă. Dilema era următoarea: dacă este real. şi nu fi necredincios. am ascultat şi de data aceasta cântarea pe care aţi rostit-o şi pe care în fiecare an o cântaţi împreună cu părintele Roman. Credem în taină şi în virtutea acestei credin" e. Aţi venit să vă spovediţi? Duhovnicii sunt aici în fiecare zi la dispoziţia fiecăruia.12 ATITUDINI Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Tomo. să pun eu degetul să le simt”. adică teologia Maicii Domnului. ci credincios”. singura femeie. Cum să explici? Taina este crezută. ca în orice teologie. că ea e singura " in" ă de pe lume. Asta a priceput-o şi Sfântul Apostol Toma. Dar Toma şi-a dat seama că e o dilemă fără ieşire. Toată problema lui era dacă trupul Lui este real sau este doar fantomatic. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. cam redundante. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? N-ai cum. aşa cum sunt ele. cam se repetă. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire faţă de Maica Domnului. cum de se lasă pipăit? Şi n-a mai ajuns cu degetul coasta lui Iisus pentru că I-a căzut în genunchi. sau dacă vreţi această suită de cântece care fac parte din folclorul nostru religios. care după înviere nu credea. că ea e singura fiinţă de pe lume. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credinţa necondiţionată. sânt foarte lungi. Sunt impresionante prin simplitatea lor. nu le cunoaştem autorii. singura femeie. se ridică semne de întrebare şi încurcături. Aţi venit de hram aici ca să ascultaţi o Liturghie? La mănăstirea Nicula este Liturghie în fiecare zi. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? Iar dacă este fantomatic. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire fa" ă de Maica Domnului. în fiecare an. Iisus i se arată şi I se oferă: „Hai. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. Credem în taină şi în virtutea acestei credinţe. Acest cântec. şi am zis: iată care poate fi tema predicii mele de astăzi. Maica Domnului este o taină. Dragii mei. dar sunt produsul evlaviei populare. urma urmei nici nu cred că există o teologie. nu explicată. se moştenesc din generaţie în generaţie şi se cântă mai ales aici. Poate că fără s-o ştiţi aţi venit să participaţi la Sfânta Liturghie prin cântarea care se numeşte chinonic şi care de data aceasta este o cântare populară simplă: „Am venit. cam primitive. sunt anonime. deşi avem capitole în teologia noastră. Dar.

fără să ai capul împuiat cu teologie. măicuţă. şi tu-l pricepi. da` nu ştiu rugăciuni./ Să-ţi spunem necazul pe care-l avem. . se ridică semne de întrebare şi încurcături. . ci să „ne” vedem. . foarte apropiată de inima omului.Cum de nu ştii? . . .Ce este aici? . . ca să-ţi spui necazul: uite ce mi s-a întâmplat. soseşte acolo un tânăr cioban care avea. ce să faci! Ce fac toţi: intră în biserică la icoana Maicii Domnului şi spui şi tu nişte rugăciuni. am hotărât să nu mai vorbesc despre teolo­ gia singurătă" ii. folosind acest diminutiv. Şi ciobanul zice: . dar eu sânt crescut în munte şi e prima dată când ies în lume pentru că m-a trimis baciul la târg ca să vorbesc cu-n negustor care cumpără lână.Păi.Nu ştiu nici „Tatăl nostru”. ca în orice teologie. să ţi-l spunem cu cuvinte sau fără cuvinte.O mănăstire. iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. poate să te şi ajute. ducem o viaţă de rugăciune. nu „maică”. măicuţă. la un moment dat. la nişte prieteni. credincios simplu.” Auzi. măicuţă”. să-ţi verşi focul.Dar cine-i Maica Domnului? . am fost botezat. . la urma urmei nici nu cred că există o teologie.Păi. şi ei îi aducem rugăciuni cu deosebire./ Că noi suntem fiii lacrimilor tale. Nu vă imaginaţi câtă cuprindere au aceste două simple versuri: „am venit.ATITUDINI 13 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE iubi" ii mei. cam pe la amiază. adică teologia Maicii Domnului. ne vei ajuta să ieşim din impas şi din singurătate aşa cum i-ai ajutat pe cei de la nunta din Cana Galileii. Daca ţi-l spunem în gând. „Am venit.Dar ce e mănăstirea? . tu nu ştii? Nu eşti creştin? . să pierim pe cale. „Nu lăsa. Şi nu ştiu ce să fac aicea în mănăstirea asta a voastră. să ne mai vedem”.Atunci zi măcar „Tatăl nostru”.Păi. Aţi venit la Maica Domnului nu ca la sfinţirea singuratecă în teologia ei. şi tu să ne vezi pe noi cu necazul pe care-l avem. avem în biserică o icoană a Maicii Domnului care este sprijinitoarea noastră. dar ai credinţa în tine şi evlavia sfântă care preţuieşte mult! Dragii mei. măicuţă. cum te duci la o rudă. iată. să te-asculte cineva. adică noi să te vedem pe tine cu ochii sufletului. şi e pentru prima dată când văd şi alţi oameni decât baciul meu de la stână. cu sine măgarul cu samarul lui cu încărcătura. nu să „te” mai vedem.Dar cum. Şi ciobanul cel tânăr este primit în curte de către un călugăr şi intră în vorbă. ci „măicuţă”. mi-am adus aminte de o istorioară care se păstrează în tradiţia mănăstirească a creştinătăţii răsăritene: „Era o mănăstire undeva la poalele muntelui şi.Păi uite aşa: noi suntem călugări. poate să-ţi dea un sfat. Dar. . să te defineşti pe tine ca fiu al lacrimilor Maicii Domnului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care ţi-a dat ţie naştere tu. nu m-a învăţat nimeni. să ne mai vedem.” Asta este esenţa şi raţiunea prezenţei frăţiilor voastre în număr atât de mare aici la mănăstirea Nicula.Păi. deşi avem capitole în teologia noastră. ci aţi venit ca la o veche cunoştinţă.

ciobăneşte. zicând melodia în gând şi îngânând-o. am văzut-o pe Maica Domnului cum întinde mâna din icoană şi-i şterge sudoarea de pe frunte! El. este mai bun decât noi toţi la un loc”. chiuind. Şi pentru că veni vorba de Maica Domnului şi de mila ei pentru cei săraci şi năpăstuiţi. A pus ciomagul jos pe podea. atunci intră şi fă ce ştii . a început să joace bătuta. blestematul ăsta de păgân. Dacă veţi pleca de aici şi veţi ieşi pe poarta mănăstirii. să aveţi sentimentul acesta în viaţa voastră şi în visele voastre: că aţi plecat cu o mângâiere de la mâna Maicii Domnului prin care v-a mulţumit pentru prezenţa voastră aici. o să-i placă şi ei. nu! nu vă atingeţi de el. şi pentru tot ceea ce veţi trăi în continuare în această sfântă mănăstire închinată Maicii Domnului. fără să ai capul împuiat cu teologie. şi a plecat. Şi atunci am să joc bătuta în faţa Maicii Domnului. ci să-i cântaţi Maicii Domnului.i-a zis călugărul. neştiutorul acesta. pălăria lângă ciomag. Şi-a zis el: ce să-i arăt Maicii Domnului? Rugăciuni nu ştiu. Şi ciobanul a intrat în biserică şi s-a ploconit în faţa icoanei Maicii Domnului. Dacă arhiepiscopul Iaşilor a deschis o colectă pentru cei din Nordul Moldovei şi Bucovinei. într-un fel scârbit. dar ai credin" a în tine şi evlavia sfântă care pre" uieşte mult! . să te de" neşti pe tine ca " u al lacrimilor Maicii Dom­ nului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care " i­a dat " ie naştere tu. şi când el a căzut jos obosit de-abia suflând. au fost zguduite de ploi şi de revărsări de ape. şi se gândeau: . şi a jucat până a ostenit. şi-a încordat braţele şi picioarele şi.Uite. ne-a pângărit biserica. ca un flăcău. i-a oprit şi le spune: . şi când a ostenit s-a prăbuşit de osteneală în genunchi în faţa icoanei. Eu l-am urmărit tot timpul pe această fereastră. tropăind podeaua cu picioarele. Să-l dam afară! Dar stareţul. credincios sim­ plu. care era un bătrân cu viaţă sfântă. Eu cred că ar trebui să-i arăt ce-mi place mie mai mult. vreau să folosesc acest prilej pentru a vă aminti că în primăvara aceasta multe părţi din ţara noastră.14 ATITUDINI Auzi. duduind. în special cele nordice. aţi venit aici nu să jucaţi. Între timp călugării de afară auzind zgomotul din biserică au venit la ferestre. Şi şi-a adus aminte că ce-i place mai mult pe lume era să joace bătuta.Nu.O. că dacă-mi place mie. tare. noi de la centrul parohial al Clujului am iniţiat o colectă pentru fraţii noştri ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Şi a jucat-o aşa cum se joacă ea. Dragii mei.

Am văzut toate rapoartele. năpăstuiţi din Maramureş. lăsând pustiu în urma lor. cum de se lasă pipăit? Şi n­a mai ajuns cu degetul coasta lui iisus pentru că i­a căzut în genunchi. Cei care veţi vrea. acum şi în veci. Ieşind pe poarta mănăstirii. şi Maica Domnului vă va mulţumi mai mult decât vă putem mulţumi noi. Fie ca lacrima Maicii Domnului să fie pentru voi lacrimă de mângâiere şi de bucurie duhovnicească. amin! . Colecta o începem de astăzi.ATITUDINI 15 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dilema era următoarea: dacă este real. Lăsaţi fiecare după putere. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? iar dacă este fantomatic. după voinţă. există câte un sat în care câte douăzeci de case au fost luate de ape la vale. să lăsaţi ceva pentru această colectă cu care să-i ajutăm pe fraţii din Maramureş. acolo la poartă. dacă nu este real. după inimă. veţi vedea ca sunt doi oameni la masă cu nişte pancarte pe care scrie „pentru Maramureş”. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. de Sfânta Maria Mare. lăsaţi câte ceva acolo ca să-i putem ajuta.

16 ATITUDINI vIzITA părINTelUI JUsTIN pârvU lA A MăNăsTIreA AIUD de Monahia fotini „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a acelora este împărăţia cerurilor” cerurilor”. Frumos spunea Părintele Ilarion Felea. de parcă n-ar fi existat. şi necinstim jertfa înaintaşilor noştri. Oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? Au crezut că vor îngropa memoria lor cu betoane şi ciment.c. şi au identificat tradiţia cu fundamentalismul şi iubirea de neam cu şovinismul. care dăinuiesc cu groază şi acum pe Râpa robilor. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. turnând peste sfintele lor trupuri blocurile bolşevice. Iubirea de neam nu este şovinism. care spulberă pe toţi cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. (Matei 5:10) trupurile lor. să înalţe rugăciune lui Dumnezeu pentru cei ce şi-au pierdut viaţa în temniţa Aiudului şi să se închine sfintelor lor oseminte. Călcăm pe sânge de martiri. Trupurile lor. s­au ridicat ca nişte stânci de neclintit. ale cărui moaşte zac şi ele aruncate în gropile Aiudului: „Creştinul iubitor de oameni simte răspundere şi arată respect faţă de munca înaintaşilor (totuna cu tradiţia). Vineri. În numele unei false democraţii ei luptă de fapt împotriva tradiţiei şi a adevăratelor repere existenţiale. să amintească jertfa lor. cum se spune uneori (adică iubirea oarbă faţă de greşeli şi ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . pe care Părintele Justin o numeşte altar sfânt al neamului românesc şi fabrică de martiri. de la marginea Aiudului. 12 septembrie a. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor.. De ce nu sunt cinstiţi martirii din temniţele comuniste? De ce se tem politicienii de azi să rostească numele lor. Belşug de mucenici a înghiţit temniţa Aiudului. mulţime de credincioşi din toate părţile ţării l-au urmat pe Părintele Justin Pârvu la mănăstirea Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud. ale celor ce au suferit mai bine moarte de martiri decât să-şi vândă credinţa şi neamul lor. spunea Părintele Justin. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. care spulberă pe to" i cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. s-au ridicat ca nişte stânci de neclintit.

1 Îndrăznim să credem că aceştia sunt de două ori mai fericiţi ca martirii recunoscuţi ai Bisericii. toate cu înţelepciune leai făcut! Cu adevărat cu câteva ore în urmă. deoarece aceştia suferă prigoană şi după moartea lor şi defăimaţi sunt şi azi. pe care ei au iubit-o cu preţul vieţii lor. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? exagerată faţă de însuşirile naţiei din care faci parte). s-a făcut slujba de pomenire a eroilor şi martirilor lui Hristos. . Ca o minune. Ce respect acordăm noi jertfei acestor martiri. după care. Ioan Gură de Aur. înfometaţi până la moarte. din toate părţile. ostenindu-vă. 153. care sufereau nedreptate şi chinuri neasemuite şi cine va putea povesti felurile şi mulţimea torturilor lor? Că erau bătuţi până la sânge. După slujbă. îngropaţi de vii. ei. aţi plecat maşină după maşină. tăiaţi cu pânza de circular. Cât de minunate sunt lucrurile Tale. Sf. p. au cântat în mausoleul înălţat în cinstea lor un acatist închinat martirilor din temniţele comuniste. ciuruiţi de gloanţe. ne-am gândit să venim aici în Aiud să facem o comuniune cu generaţiile tineretului jertfelnic din perioada carlistă şi comunistă. Că spune dumnezeiescul Ioan Gură de Aur: „Nu este ceva mai fericit decât sufletul care s-a învrednicit să sufere pentru Hristos vreuna din suferinţele ce ni se par groaznice şi cu neputinţă de îndurat”. pe care bunul Dumnezeu a rânduit să fie scoase la iveală odată cu săpăturile făcute pentru ridicarea schitului. de parcă n­ar " exis­ tat.ATITUDINI 17 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce nu sunt cinsti" i mar­ tirii din temni" ele comu­ niste? De ce se tem poli­ ticienii de azi să rostească numele lor. şi de mai-marii poporului şi de mai-mari Bisericii. Dorind să se reîntâlnească cu fraţii lui de suferinţă şi să le aducă un cald prinos de mulţumire. în osuarul unde sunt depuse cinstitele lor oseminte. arşi de vii. dragoste şi răspundere pentru generaţiile de faţă şi grijă pentru generaţiile viitoare”. Doamne. aşa după cum suntem aici. ci este respect faţă de generaţiile trecute. să facem în sfârşit această sfântă şi înaltă comuniune cu aceşti eroi şi 1 Cuvântări de laudă la sfinţi. de care lumea nu era vrednică. un emoţionant cuvânt: Cuvântul al părintelui Justin rostit în osuarul mănăstirii Aiud Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi şi ostenitori. să amintească jertfa lor. şi am ajuns aici. Părintele Justin a rostit. Părintele Justin împreună cu un sobor numeros de preoţi şi de credincioşi. printre lacrimile care îi şiroiau pe obraji.

iar pruncul cu mama – într-o celulă de la etajul 1. dar sub o formă modernă. s-au pierdut în dolari şi în aur. ţara noastră sfântă. au luat călăii pruncul şi pe tatăl lor.. Şi câte alte întâmplări – mama care era pusă în ţâţâna uşii cu sânii. Aceste oseminte sunt mărturia sfinţeniei lor pentru noi.. să divulge pe fiul ei unde este.. martiri ai noştri. aceştia sunt eroii şi neamul nostru. pe tatăl l-au băgat în celulă la parterul puşcăriei Suceava. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. Până şi copilul de la sânul mamei vorbeşte de tirania acestor vremuri. este. Ei bine. toată esenţa neamului nostru prin viaţa şi jertfa lor. Ei spun că suntem înapoiaţi. aici suntem vârful de sabie al întregii culturi şi civilizaţii europene. Suntem într-adevăr înapoiaţi. Nu e nevoie să spunem mai mult decât a spus frumuseţea acestui acatist care s-a citit aici şi dacă am fost atenţi. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetăţeni din Maramureş. Ei nu mai sunt. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. Iată. aceea au luat-o ruşii. copiii născuţi şi făcuţi întradevăr pentru ţara aceasta. în acest acatist e cuprinsă toată nevoinţa şi toată istoria acestei generaţii de martiri. aflate sub o acuzare de care n-am fost vrednic şi eu. dar ridicăm biserici. s-a îmbolnăvit şi după zece zile a murit şi fiul ei pe munţii Făgăraşului şi a fost împuşcat tot în numele şi jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. cu dârzenia cu care au luptat înaintaşii noştri. a răzbit mama aceasta. bine. pentru ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE .. şi au identi" cat tradi" ia cu fundamentalis­mul şi iubirea de neam cu şovinismul. îi dădeau la 2-3 zile o cană cu lapte. am intrat în monument şi am văzut toate aceste ziduri şi am citit câteva nume. că la mănăstirea Peri le-au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. construim altare.. acuma se ştie îndată. numai cât a născut. copiii din faşă.18 ATITUDINI oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. deci. Ce mamă poate să fie aceea care să-şi dea fiul ei la moarte? Ei. Avem şi noi în acelaşi timp datoria sfântă să stăm cu puterea. care ne confruntăm cu atâtea greutăţi şi necazuri. Când am coborât din maşină. În 1948 era o mamă care năştea într-un spital din Suceava. Aici suntem straja Europei. este tot ce a avut mai scump ţara noastră. soţul era la uşă şi aştepta să vadă noul venit – ce să fie: băiat sau fată? Că pe atunci nu se ştia de înainte ce iese. În numele unei false democra" ii ei luptă de fapt împotriva tradi" iei şi a adevăratelor repere existen" iale. aceştia de astăzi. Aici în Europa de strajă stă România. poate chiar mai mult decât atunci. Plângea copilaşul acolo. pentru neamul nostru creştinesc. în sfârşit. şi suntem turnul de apărare pentru spiritualitatea ţării noastre.

de a ne pune în viaţa noastră cu toată puterea.că vin străinii în locul nostru şi ne ocupă locul şi vai de noi. (…) Dumnezeu să vă binecuvinteze şi vă mulţumesc tare mult pentru osteneala care aţi depus-o. au luat şi locul. prin sărăcia. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. Cimitirul de la Aiud Râpa Robilor Monumentul Aiud . " ara noastră sfântă. că la mănăstirea Peri le­au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. De aceea şi noi avem datoria..ATITUDINI 19 ht ig a Ă yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE că ei s-au băgat în Maramureş. Dumnezeu să binecuvinteze osteneala şi Maica Domnului să ne ocrotească. şi românii şi-au făcut un sălaş alături care într-adevăr preînchipuie Biserica şi istoria hotarului nostru. aceea au luat­o ruşii.. cu părinţii care s-au ostenit şi au citit acatistul.. mizeria care ne împrăştie în toată lumea . sub formele acestea de ecumenism. ocrotitoarea tuturor deţinuţilor care au plecat dintre noi şi priveghează mai departe la osemintele fiilor ei. au dărâmat şi biserica. tot. cât am străbătut-o eu acum din zorii zilei până aici. să putem contrabalansa forţele acestea ale întunericului care vin peste noi. au intrat mai mult de jumătate. Dar dacă n-ar fi fost Ştefan cel Mare la Putna. repet. globalizare. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetă" eni din Maramureş. fiţi siguri că Bucovina noastră nu mai era printre noi. cu toată forţa. să nu cumva mâine să rămânem slugi pe pământul ţării noastre. şi apoi această slujbă de pomenire a celor adormiţi. Aici în Europa de strajă stă România. E atât de frumoasă ţara aceasta. şi aţi venit să ne împărtăşim din acest moment frumos. aşa de frumos cum este pictată aici. încât nu am putut să aţipesc.

Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut. acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui. La un moment dat. s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi. Părintele i-a spus: „Soro. au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici. li s-au luat durerile cu mâna. uimit. înainte să ajungă în cameră. a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar. a deschis cu grijă capacul răcliţei şi. dându-ile. chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă. Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei. venind la mănăstire. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor. s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. sfătuindu-le să se dea la locul durerii. Augustin. în drum de la Slatina spre Bucureşti. După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn. le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?” iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!” Două femei din Aiud. . L-a dat pe copilaş şi.20 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE CâND oAsele vorBesC Minuni ale sfinţilor martiri din Aiud1 uneori vin oameni bolnavi care nu au o cre­ din" ă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul s" n" ilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. Părintele. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. Un băieţel din Slatina. Dumnezeu va face minuni. aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!”. i s-au uscat bubiţele. gradul IV metastază. uitându-se spre sfintele moaşte. pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. preot slujitor la Mănăstirea Aiud. fiind bolnavă de cancer. spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer. în tren. voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. M-am cutremurat! 1 . s" n" ii fac minuni. de 12 ani. mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi a gleznei. spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui hristos! O bătrânică din judeţul Cluj.Mărturii adunate şi relatate de Ierom.

sfinţii fac minuni. pentru că tânărul nu avea încredere şi o. dimineaţa. . minune. Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet. Iarăşi. Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele. dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi nici nu a mai avut probleme. În schimb. locul care fusese uns cu ulei. se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc. un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică. Ioan Rusu. Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos! De exemplu un tânăr avea o boală gravă de piele. i-a de aici 400.ATITUDINI 21 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă.Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: . Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: . Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf.Dacă nu te muţi tu. era dimineaţă fără pată. O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: .000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: . Mama lui era credincioasă însă. sănătos. Când a ajuns acasă. Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era într-o stare foarte gravă de comă.Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas.Părinte. şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea ca cu mâna. atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine. După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului. nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie. el să se mute. i-a uns o parte din trup. pentru care medicii nu i-au găsit leac. aici.

2. 5. 3. Osul acesta. dar am auzit că acum iar se simt rău. Sfântul i s-a arătat. după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă. n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat”. o parte de oseminte. 4. cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică. nu mai spun de cazuri de demonizare. Şi-mi zice: „Părinte. din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta…. care a persistat câteva secunde. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. ca să le pună la dânsa la spital. când am aţipit. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud 1. Îi dădusem. în drum am aţipit. ajunge să înnebunească de dureri. cu plăcuţă. imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură. cu şurubele. li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. uitaţi ce anormal de curbat este. la 90 de grade. am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos. de ziceai că-i în gură de şarpe. m-am înspăimântat. Aici este o aşchie smulsă din os. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele. Când l-am văzut. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. de ziceai că­i în gură de şarpe. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. 8. A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei. după care m-am trezit şi am bufnit în plâns”. Acesta a avut infecţie la mandibula de jos.22 ATITUDINI Nu mai spun de cazuri de demonizare. încât dacă nu este dus imediat la medic. şi foarte frumos la chip. când venise prima dată aici. Şi. Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari. când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă. 9. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. li s­a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat. Sfântul acesta are încă fire de păr pe cap 7. de la ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre. vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o. 6. s-a menţinut câteva clipe vedenia. care mi-a mărturisit: „Părinte.

înainte să ajungă în cameră. a deschis cu grijă capacul răcli" ei şi. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian. uimit. Părintele. ca să fie sigur că e mort. uitându­se spre s" ntele moaşte. aude din spate o voce care a strigat aşa: „ioan!!!”. le­a întrebat: „te cheamă ioan?” iar sfântul i­a răspuns: „Da!!!” poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală. 12. 10. s­a uitat în spate şi n­a văzut pe nimeni. venindu­şi pu" in în " re şi în" elegând că n­a fost voce de om cunoscut. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală. 11. uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt.ATITUDINI 23 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE la un moment dat. .

într­un moment în care. încât Moscova i-a luat la întrebări. şi-au închis mapa şi au plecat. Unitatea lor era aşa de rodnică. Cu un an înainte. cum v-aţi reamintit Aiudul? Aiudul… este temniţa spiritualităţii tineretului nostru. într-un moment în care. ei bine.. dar mai ales prin puterea unităţii lor. în ’44. Când au văzut ei cât tineret este implicat. în acelaşi timp. încât în scurt timp ar fi câştigat tot poporul şi comunismul a recunoscut în această mişcare un inamic ce-i punea în pericol puterea.. Gheorghiu Dej s-a prezentat la Iaşi. Glasul martirilor a chemat pe fiecare să se identifice cu spiritualitatea tineretului acelei generaţii. Mişcarea aceasta a tineretului de atunci.. ce ajunsese să depăşească 9000 de tineri. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta. de puterea organizaţiilor noastre de tineret. ale Anei Pauker erau . Justin parvu p vă da" i seama ce for" ă a avut acest tineret. Părinte. la Universitate. De cum a început discursul. au început şi studenţii să scrijelească cu creioanele sub bocanc. „O să plătiţi scump” – le-a zis Gheorghiu Dej. Şi asta datorită şi faptului că în Munţii Tarcăului urma să se adune o tabără.24 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE AIUDUl – JerTfă şI sfINţIre interviu cu p. S-au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta şi ţara era cuprinsă de cele mai puternice gheare. acolo este zugrăvită toată viaţa şi nevoinţa acestor suflete jertfelnice. comuniştii erau stăpâni la noi în ţară. în 1947. şi sălbăticia iudaică: să tai cu fierăstrăul capul omului. Vă daţi seama ce forţă a avut acest tineret. În acele zile. În 1948 a fost cel mai mare val de arestări. care au venit înspre Aiud săi slăvească pe martiri.. M-am bucurat mult de mulţimea credincioşilor noştri. au şi început arestările. în mare parte legionar. să ţină un discurs. toţi au rămas uimiţi. în ’4 4. la deschiderea anului universitar. să-i baţi cuie… ceva de neînchipuit pentru creştinism. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. dar. au curăţat tot ce a fost mai important. a şocat întreaga lume. comuniştii erau stăpâni la noi în " ară. până şi organele Securităţii. prin curajul şi jertfelnicia lor. toate tablourile lui Gheorghiu Dej. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive.

au cură" at tot ce a fost mai important. Această stare de lucru a durat vreo lună jumate. italiană. din toate domeniile. Şi a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţă.în Mun" ii tarcăului urma să se adune o tabără. Când au văzut ei cât tineret este implicat. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Paraclisul Maicii Domnului. Nu! Pe noi ne interesează mai întâi de ce culoare politică a fost. Aveam un program alcătuit din rugăciunea Doamne Iisuse. franceză. dar de ce ceilalţi să stea nebăgaţi în seamă? Poate toată sărăcia şi mizeria în care trăim noi astăzi. Ce a însemnat puşcăria Aiudului pentru sfinţia voastră? Primii doi ani din Aiud au fost pentru mine cea mai liniştită perioadă din viaţa mea. atunci nu mai e sfânt! Păi unde mai e adevărul? Aceşti tineri au murit pentru un adevăr creştin şi naţional. În cămăruţa asta au venit momente de linişte şi pace. În Aiud am stat singur în celulă vreo şase luni. şi nu lipsea rugăciunea. despre Părintele Ilie Lăcătuşu – ce putem spune despre el? E sfânt sau nu? Dar dacă este legionar. Dar eu m-am lăsat mereu în voia lui Dumnezeu şi nu mi-a plăcut niciodată să fug de greu. este în prezent şi va fi în viitor. altfel. văzându-se în pericol. încât Moscova i­a luat la întrebări. Nu riscă . dacă ne convine nouă sau nu. germană. Să se prezinte acum partidele politice şi să spună câţi sacrificaţi au din rândul tineretului lor? Ducem lipsă de jertfă în plan politic. Tot ce voiai: vocabular pentru engleză. au început să-i culeagă… şi astfel a ajuns tot tineretul nostru de elită în puşcării.. A fost singurul loc din viaţa mea în care am avut şi eu timp de o pravilă. Tot ce am primit în viaţa mea am luat-o ca din mâna lui Dumnezeu. este tocmai pentru că trecem cu indiferenţă pe lângă trupurile martirilor români. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. de un canon de rugăciune mai intens.. două aproape. Până şi catolicii îşi canonizează mai repede sfinţii. XVII dar de ce să nu ne scoatem în evidenţă şi mărturiile actuale. mai recente? Sigur e mare lucru să canonizăm pe Varlaam Mitropolitul. XVI. de post. Sunt atâtea dovezi ale sfinţeniei vieţii lor. teologie. Şi. că.. a fost cu adevărat o mişcare de regenerare a creştinismului nostru ortodox. ori în Franţa – el este omul care depăşeşte graniţele valorilor. lucru pentru care ne urăsc celelalte popoare. agricultură şi din orice domeniu puteai găsi acolo însemnări folositoare. El nu este omul mărginit – în România. Aici am învăţat într-adevăr să şi mănânc. S­au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. Asta nu împrumută ecumeniştii noştri? Când vrem să canonizăm un sfânt. Cei pe care i-a învrednicit Dumnezeu să moară mucenici acolo ajunseseră cu adevărat la un stadiu sporit al rugăciunii şi Hristos i-a luat degrabă la El. De exemplu. tot restul vieţii a fost o continuă hărţuială. Nu ne interesează pe noi coloratura lui politică. Erau o mulţime. ce ajun­sese să depăşească 9000 de tineri. de ce Biserica nu canonizează şi pe aceşti sfinţi? Sfântul sau martirul este eroul neamurilor.ATITUDINI 25 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE .. au şi început arestă­rile. Dar este aceeaşi mafie din trecut. E interesant că avem sfinţi din secolele XIV. pe noi trebuie să ne intereseze dacă harul lui Dumnezeu a lucrat sau nu în acel suflet.. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. M-am întreţinut acolo cu scrierile însemnate pe pereţi. Aici am descoperit cu adevărat taina vieţii duhovniceşti. dimineaţa găsite pe jos. Aici am învăţat să mă rog şi frumuseţea acelei rugăciuni n-am mai trăit-o niciodată în libertate.. ori în Spania.

pentru că tulbură naţia. încât nu mai are cine să sădească ceva sănătos. Ioan Ianolide. a fost foarte implicat în viaţa societăţii româneşti. măi. toţi se protejează. sunt mult mai puternice şi mai tari. Apoi prin televiziune. Dar când a fost vorba să execuţi pe Codreanu şi pe toată elita asta a creştinilor ortodocşi. Dar e ca şi într-un cazan în care se fierb toate metalele. Adevărul l­a mărturisit şi toată su" area creştină care a primit Botezul lui hristos. n-a fost niciodată o conferinţă a unui guvern în care să nu fie şi reprezentantul Bisericii. şi metale mai puţin nobile. adică Biserica s-a integrat „perfect” vieţii politice. calculatoare şi toată tehnica rămâi total dezarmat. să ştiţi. Apostoli. şi până la urmă se va prelucra şi lămuri fiecare şi vor da naştere la ceva nou. Posibilitatea unei rezistenţe în România îi îngrijorează pe ei până astăzi. aşa cum au realizat şi Sf. era o moştenire care se promova şi în învăţământ şi în societate. pentru că nu-şi pun ei pielea la saramură. martirii şi mucenicii noştri. nu s-a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. Părintele Calciu… Dar ei nu pot promova aceşti sfinţi. şi metale nobile. De ce nu mai are tineretul de azi puterea curajului de atunci? Măi. nu numai S" n" ii au mărturisit Adevărul. ceva mai clocoteşte acolo în adâncul sufletelor lor. după mine. adevărul este simplu. familia a fost deformată. toată lumea a fost de acord – trebuie executat.26 ATITUDINI Să nu uităm că pe Biserică nici por" ile iadului nu o vor birui. Dar în timp s-au spălat toate ideile acestea frumoase. Şi ce fapte mai mari de canonizare cer decât se văd la un Virgil Maxim. Cea mai mare greşeală care s-a făcut în ortodoxia noastră a fost că politicul a arestat toată atitudinea Bisericii. Mitropolitul Varlaam n-a fost deloc în afara vieţii politice. cum am avut noi. aşa de puţini. şi de umbra lor le e frică. Fiecare are datoria. Din tot creştinismul. nu­" i trebuie mare " lozo" e. ortodox sau catolic. şcoala a fost deformată. însă. Şi generaţiile care s-au născut în furtuna asta. Nici o ţară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi claritate şi viziune. cât sunt ei. pentru că evreii în general sunt foarte fricoşi. Ultimul cuvânt. dar unii dintre români sau dus… Şi acum le e frică în continuare de ei. De asta nici poporul nu-i iubeşte. cu spirit de sacrificiu. dar trăiesc. după cum au fost vremurile. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . era dintotdeauna din partea Bisericii – „Promulgăm legea cu condamnarea la moarte sau nu promulgăm?”… Erau foarte atenţi să vadă ce spune Biserica. Biserica a fost prezentă întotdeauna în viaţa politică. nimeni nimic. Creştinătatea noastră se află acum într-o fierbere. să mărturisească după puterea lui. în perioada comunistă. au pus mâna pe ierarhia Bisericii. într-o frământătură. un creştinism plămădit prin suferinţă. era şi un tineret venit din generaţii cu un sentiment creştin şi naţional. Valeriu Gafencu.

cu o conduită morală impecabilă. Jilava. 15 septembrie . nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste. Apăi toţi tinerii ăştia care s-au jertfit în perioada carlistă la Miercurea Ciuc. în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. măi? Nu. Bineînţeles că dacă ai o pregătire mai austeră cu tine însuţi.. Nu urmărim decât să nu amestecăm valorile. Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai frumoasă. în perioada comunistă. Nu-ţi trebuie mare filozofie. Toţi avem acelaşi scop – să ne mântuim –. Părinţi nu prea întâlnim această problemă. mai ales în vremuri grele. mărturisirea ta va fi mai rodnică. Părinte. dar unii dintre români s­au dus… Ei încearcă să-L ucidă pe Hristos din sufletele noastre. ortodox sau catolic.. Însă nu vor reuşi nimic. Fiecare are datoria. interviu realizat de monahia Fotini. Mărturisirea nu au făcut-o numai sfinţii. Din tot creştinismul. ni se socoteşte ca un fel de lepădare. nu s­a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. Dar ce. dar pe căi diferite. Să nu uităm că pe Biserică nici porţile iadului nu o vor birui. de la cel mai păcătos până la cel mai desăvârşit. însă. de când există lupta împotriva naţiunilor? La Sf. ba dimpotrivă. Cel care simte ortodox. Adevărul l-a mărturisit şi toată suflarea creştină care a primit Botezul lui Hristos. Că putem să facem noi toate rugăciunile şi toate pravilele. acela şi mărturiseşte.. dar dacă noi nu mărturisim atunci când trebuie. ferească Dumnezeu. pentru că aceasta este şi obligaţia oricărui creştin: Mărturisesc un Botez. înflăcăraţi de idealul cel mai nobil al unei naţiuni – ridicarea neamului pe linia Bisericii. Nu se converteau şi cei care torturau? Nu ştiu de unde s-a născut în veacul nostru această filosofare a mărturisirii. adică potrivite cu specificul naţiunii mele. să mărturisească după puterea lui. pentru că mai avem forţe care dovedesc neputinţa lor. trădare. mărturisesc Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină… Nu aşa spunem la Crez? Mărturisirea face parte din datoriile creştinului. deopotrivă. noi ne luptăm în naţiuni. Nu numai Sfinţii au mărturisit Adevărul.ATITUDINI 27 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE nici o " ară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi clari­ tate şi viziune. au ştiut să se pregătească şi să-şi întărească spiritul de sacrificiu. adică îmbisericirea neamului. adevărul este simplu.. înălţarea neamului pe urmele Înălţării Mântuitorului până la întâlnirea cu veşnicia. Eu socotesc că tocmai această mărturisire este o baie de spălare a păcatelor noastre. la Râmnicu Sărat. cum am avut noi.

de atâţia ani. fără mirosuri. şi fără nici un fel de miros. neaşteptat . ca să nu putrezească imediat. socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva. pentru că eram străin de Bucureşti. în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul. deschide ochii. să văd personal cu ochii mei. spuneţi-ne câteva cuvinte despre părintele Ilie Lăcătuşu. Omul. ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. da’ nu­i mort. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. Mărturia părintelui Ioan de la rarău Părinte Ioan. Dumnezeu a vrut ca fata să vină. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el. nemişcat. de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul. bineînţeles. Maica Domnului şi după aceea pe el. cu ochii închişi. erau calde. sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. am văzut un mort adevărat. Atunci. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo.28 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părINTele IlIe lăCăTUşU Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca ghea" a. care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni. era cu ochii deschişi mari. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. deşi nu fusese de vreo două-trei zile. Iar el – nimic. la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit. un mort viu. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor. trăind în aer ca toţi oamenii. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari.pentru că sfântul face minuni. Am văzut un mort. Şi intrând înăuntru. personal. ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti… Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu. se mişcă. ochii i-a mişcat în direcţia . complet. Şi.eu. când moare. vorbeşte la cei care sunt vrednici . şi descoperit. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra.

socotindu­ mă cu totul nevrednic de aşa ceva. reci ca gheaţa. dar ştiu că este un sfânt. o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” . deschide ochii. mam uitat în spate. cum sunt morţii şi. ca viu. se mişcau cu mâinile mele. ce puteţi spune? E unul dintre cei mai mari mucenici. un mărturisitor al dreptei credinţe ortodoxe. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. nu-i cunosc viaţa. . numai i-am văzut. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi. întreabă ceva”. înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui . Sfânta Filofteia. vorbeşte la cei care sunt vrednici ­ eu.acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. da’ nu-i mort. mea. ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii. Nu se vedeau semne de putrefacţie… Absolut nimic. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. prin darul proorociei. şi cu mustaţă şi cu tot absolut. Era deci şi înainte văzător cu duhul. Şi. tata vrea să-ţi vorbească.ţepene complet. un mare sfânt. în clipa aceea. ca la doi ani. Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost un om cu viaţă sfântă. Nu-i cunosc activitatea. Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie? Nu ştiu cât de mult mă rog eu. Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare. Sfântul Dimitrie Basarabov. nu ştiu ce s-ar fi întâmplat. am cunoscut. după ce m-am rugat puţin. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte. Am văzut un mort. se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul . absolut deloc. mari de tot. am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos.ATITUDINI 29 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi când am ridicat capul şi m­am uitat la el. Sfânta Cuvioasă Parascheva. Atunci. Nu mai erau rigide? Nu. un mort viu. erau calde. era cu ochii deschişi mari. se mişcă.exact cum s-a întâmplat acum. Şi atunci m-am … şi atunci m-am ridicat şi am plecat. Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni? Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. A. Am mai mers altă dată. aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica. ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni . sfinţi mari. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. neaşteptat ­ pentru că sfântul face minuni. Şi am auzit că ar fi spus. Despre părintele Daniil. N-am stat cu ei.dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. neaşteptând altă invitaţie. deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră? Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa. Dumneavoastră mişcaţi mâinile sau nu? Eu le-am mişcat. înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani. Am pus mâinile mele pe mâinile lui. În închisoare aţi cunoscut astfel de părinţi cu viaţă sfântă? Da. Erau flexibile. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat. mare înaintea lui Dumnezeu. şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu.

„Hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. ori în întuneric. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . atât. Cum a murit? A murit în închisoare. ori cu Dumnezeu. Dumnezeu Îşi alege oamenii. absolut nimeni. înseamnă că nu-i cu Dumnezeu. ştia vreo cinci şase limbi străine. care mărturisea înaintea păgânilor dreapta credinţă. Viaţa sfinţilor ar trebui să fie pildă vieţii noastre. Zice şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Poţi să câştigi şi viaţa şi moartea prin faptele tale”. Ori eşti în lumină. la Maica Domnului. El pe toţi i-a convertit. Ştiu de la un mare cărturar că avea o cultură foarte mare. Toată viaţa şi-a închinat-o lui Dumnezeu. zdravănă. Pentru mântuire. avea o credinţă fixă. Era şi el cunoscător cu duhul. Viaţa nu există numai pe pământ. Dumnezeu vrea de la toţi hotărâre şi statornicie. un om studios. adevărul nu suportă schimbări tot aşa după cum viaţa nu suportă moartea. prin fapte. A murit în chinuri. o posibilitate de a dobândi viaţa cea veşnică. unde era el atunci. Căuta tot timpul să nu iasă în eviden" ă cu ceva. ca el să nu mai meargă la Bucureşti să ţină conferinţe. Nu există viaţă pe pământ. aurul dacă nu-i încercat în foc nu se curăţă de materie străină.30 ATITUDINI Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. era foarte. Omul. Dacă nu apără cineva dreapta credinţă. Făina dacă nu-i cernută. ori cu Satana. este un termen. L-au omorât. ci în veşnicie unde este exclusă moartea. L-aţi cunoscut? Da. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. foarte. desăvârşită. e cu gunoaie. Acum e vreme de cernere. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. dacă nu este convins. Schitul Rarău. au suferit. A murit ca un mare mucenic. îi combătea pe toţi activiştii de partid pe care îi trimitea stăpânirea ca să-l combată. Avea mare trecere la rugăciune. făcea pe neîsemnatul. l-am cunoscut. nu vrea să se ocupe cu nimic altceva. tot timpul scria şi se ruga neîncetat. Dacă ei erau convinşi de valoarea crezului lor. Despre ce ţinea conferinţe? Discuta sub toate aspectele. A fost cel mai intransigent dintre toţi deţinuţii în ceea ce priveşte credinţa. trebuie cernută. Nu-i place lui Dumnezeu compromisul.

la canal la tăiat de stuf. Sus ne însoţeau nişte păsări. făcea pe neîsemnatul. Avea mare trecere la rugăciune. care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. când am intrat noi era ceaţă. trebuia frumos. nu te mai scoate nimeni de acolo. Unii până la piept. Am tăiat frumos snopi. te duci într-o ştioalnă. Şi dintr-odată a apărut soarele. n-o fost nimic. „hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. în general. El s-a remarcat. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat. chiar în ziua de 30 ianuarie. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. unde era el atunci. aşa aburi ieşeau din toate. Măi. foarte. ăştia trag în noi. Curgea apa de pe noi. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera. rar îl auzeai vorbind ceva. Ei bine. Mărturia părintelui Justin pârvu Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava. vreo patru mitraliere. încât vedeai nufărul galben înflorit sub gheaţă. de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Era o căldură. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. pus la dimensiune şi era un ger de minus treizeci de grade afară. crezând că vom refuza comanda. curăţat. şi am intrat. nori şi rece . intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău. Probabil aşteptau să ne execute. de se minunau şi caraliii. în Deltă. eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. la Maica Domnului. nici un internat. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea nici un sens. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Eram toţi înspăimântaţi. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat.ATITUDINI 31 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Era şi el cunoscător cu duhul. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei.aşa te prindea la oase. Am mers vreo trei ore în apă. Era o deschidere acolo. Mare minune a fost atunci. până la bărbie am intrat în apă. ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. era foarte. Am ezitat la început. de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. În 30 ianuarie. Am ajuns acolo. era foarte important ceea ce spunea. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze. ne-au trimis în colonie. unii până la gât. cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere. s-a luminat de ziuă. Ne-am încălţat. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă. şi am scos la mal cei doi snopi. Să intrăm în apă. Măi. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie. şi cum să intri în apă? Calci. absolut nimeni. unii în sfârşit până la jumătate. când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Şi am scos. măi băieţi. de apă. că altfel cred că eram cu toţii morţi. măsurat. . Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă. Schitul Rarău. Că dimineaţa. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva. şi atunci când o făcea. gheaţa groasă de 20-25 cm.

Ioane.hotnews.32 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părintele Ioan Negruţiu – răstignit lângă Hristos… „Părinte. Protosinghel Ioanichie Bălan. În anul 1981 a fost numit duhovnic la Mănăstirea Timişeni . inclusiv cea de Teologie. II. Episcopia Romanului şi Huşilor. putem înţelege că mare a fost lucrarea de preot a părintelui şi în temniţă şi în lagăr şi în deportări. fostele guverne împreună cu armata. Numai Bunul Dumnezeu ştie 1 . pentru a rămâne să îi întărească pe fraţii de suferinţă. de a construi. prin rostirea S" ntei liturghii de către preo" i. dintre cei mai buni pe care îi avea ţara. prin milostenii fa" ă de cei mai slabi. Or. de a ridica ziduri. că Biserica stă rău. facultăţile. prin postul de bună­voie întărit cu cel impus de călăi. părintele Ioan: Despre celulele „devenite altare” „Se mutaseră în aceste lagăre şi temniţe mii şi zeci şi sute de mii de oameni. profesor şi director la Seminarul Teologic Special din Curtea de Argeş (1971 – 1976). A absolvit Seminarul Teologic la Galaţi.” Chiar dacă patriarhul Teoctist se referea mai ales la lucrarea pastorală făcută de părintele Negruţiu după ieşirea din închisoare. Titlul articolului se referă la momentul în care părintele Ioan a refuzat propunerea patriarhului Iustinian de a fi scos din lagărul de la Canal. prin recitări din S" ntele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. iar în 1938 a luat licenţa în Teologie la Universitatea din Bucureşti (1940 – 1942) şi a fost mulţi ani profesor la liceul din Beiuş. vol. 217. până în anul 1948. Toate instituţiile de bază ale societăţii noastre erau bine reprezentate. Universitatea.a. 1990.d. clerul şi călugării. Tot acolo putem citi un cuvânt al patriarhului Teoctist Arăpaşu: „Mi-a dat Dumnezeu o dăruire: aceea de a clădi. muncitorii şi ţăranii nedispuşi să-şi vândă sufletele satanei ş. în 1934. Altarele româneşti s-au mutat în închisori!” Patriarhul Justinian Marina1 scurtă prezentare a părintelui Ioan În volumul al doilea al seriei de Convorbiri duhovniceşti. Atât de amplă a fost lucrarea părintelui Negruţiu încât. inspector general patriarhal (1976 – 1979) şi redactor principal la revista Mitropolia Banatului (1979 – 1981). 2 .Timişoara”2. p. întărită prin rugăciune şi psalmi. ţie. şcolile şi întreprinderile.ro/stiri-arhiva-1043334-serial-sfintii-inchisorilor-ioannegrutiu-detinutul-care-refuzat-fie-scos-din-lagar. nu ştim cum să vă mulţumim că ne-aţi salvat Biserica! Ortodoxia noastră a amuţit aici.htm). prin smerenie şi îndelungă răbdare . în anul 1915. E un haos aici!” Haosul se datora tocmai presiunilor pe care Biserica le suporta din partea regimului comunist… Armele de apărare ale mucenicilor erau: credin" a în Dumnezeu.Cuvântul patriarhului Iustinian către părintele Ioan este citat în articolul Părintele Ioan Negruţiu – deţinutul care a refuzat să fie scos din lagăr. dar nu mi-a dat şi puterea de a altoi spiritul zidului. ţi-a dat Dumnezeu acest dar din plin: să pui viaţa în ziduri.Convorbiri duhovniceşti. l-a rugat: „Te rog să nu pleci.m. de Ionuţ Băiaş şi Costel Condurache (poate fi citit pe http://www. în momentul în care patriarhul Iustin Moisescu a aflat că părintelui i se propusese să plece în Banat. părintele Ioanichie Bălan îl prezintă astfel pe părintele Ioan Negruţiu: „S-a născut în satul Borşa – Bihor. Academia Română. Apoi a lucrat ca inspector eparhial la Episcopia Oradiei.

a frigului. susţinută cu râvnă pentru curăţia lor» (Convivium 7. Se mutaseră în aceste lagăre şi temni" e mii şi zeci şi sute de mii de oameni. vorbind despre fecioarele creştine. Scopul final era bine definit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalităţii şi degradarea totală a fiinţei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu în om. veterani ai închisorilor: Nichifor Crainic. spune că «Oricine face mărturisire pentru adevăr. prin îndobitocirea lui. ci pentru că toată viaţa lor au luptat şi nu s-au îngrozit de lupta lor olimpică. prin meditaţii religioase. a oricărui creştin era considerată cu atât mai desăvârşită. 241. Viaţa duhovnicească. pe pingele. după cum spune proorocul. prin rostirea Sfintei Liturghii de către preoţi. nu pentru că ar fi îndurat într-un timp scurt căznirile trupului. folosind metodele consacrate de veacuri ale marilor asceţi şi mucenici creştini. Radu Gyr şi alţii. în sfârşit. de toate zilele. întărită prin rugăciune şi psalmi. numit de el «gnosticul creştin». Tertulian îi numeşte «martiri propuşi». Sfântul Metodie de Olimp. Clement Alexandrinul.”3 părintele Ioan: Despre mucenicie „Scriitorii epocii martirice. 3). şi trecute prin rigorile torturilor. p. de pildă. prin smerenie şi îndelungă răbdare. iar Sfântul Ciprian îi numeşte ca atare pe cei condamnaţi la muncă silnică pe viaţă în minele de metale. căutând să definească tipul de om creştin ideal. ca şi prin comunicările dintre celule prin alfabetul Morse etc. prin recitări din Sfintele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. spre a se pune temelie nepieritoare Împărăţiei Cerurilor pe pământ. prin îndobitocirea lui. prin proba cumplitelor răngi. La fel. pe centuri. folosind scrisul cu acul: pe pereţi. În acelaşi context.Idem. Sfântul Ciprian al Cartaginei aminteşte undeva că există nenumărate cununi martirice ale vremurilor de pace («habet et pax coronas suas»). prin memorări de poezii potrivite situaţiei. a varului nestins. spune că acesta nu este altceva decât un martir în viaţă 3 . . Origen. prin fapte sau prin alte forme. Şi. toate institu" iile de bază ale societă" ii noastre erau bine reprezentate. cu cât se asemăna mai mult cu martiriul. dintre cei mai buni pe care îi avea " ara. Armele de apărare ale mucenicilor erau: credinţa în Dumnezeu. a terorii şi a umilinţelor de tot felul. prin cuvinte. facultă" ile. Academia Română. au socotit martiriul ca măsură – etalon a tuturor virtuţilor creştine. a focului. spune: «Ele sunt adevărate martire. cele mai multe creaţii ale poeţilor consacraţi. Toate acestea alcătuiau o întreagă Pravilă a Claustraţilor. nu este de mirare că şi marele dascăl al şcolii alexandrine. inclusiv cea de teologie numărul şi numele victimelor aduse ca nişte oi spre junghiere. universitatea. inclusiv în celulele temniţelor devenite altare de jertfă pentru Hristos. a catharsis-ului creştin. a înfometării. poate să se numească pe bună dreptate martir».ATITUDINI 33 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Scopul " nal era bine de" nit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalită" ii şi degradarea totală a " in" ei umane prin nimicirea chipu­ lui lui Dumnezeu în om. aplicate de călăi cu înaltă calificare. în general. prin învăţare de limbi străine. pe cei care erau doar pregătiţi spre a deveni martiri. prin milostenii faţă de cei mai slabi. prin postul de bună-voie întărit cu cel impus de călăi. prin îmbogăţirea cunoştinţelor. «martyres designati». rânduită pentru realizarea purificării prin suferinţă. De aceea.

şi lumea pentru dânşii.Din volumul de interviuri televizate luate de Vartan Arachelian. în frunte cu Pavel Tebeul. zi de zi.Convorbiri duhovniceşti. cele mai multe «cununi martirice ale păcii» din acea vreme. mi-a spus: «Uite. 5 . Prin ei. Procurorul Republicii Socialiste România. direct la arhivă. şi lumea pentru el». nu numai de câteva zile sau ceasuri. că realmente n-ai făcut nimic!»”5. ca neapărat să stea cu mine de vorbă. când am ridi­ cat capul deja ajunsesem fără să­mi dau seama chiar în fa" a Crucii Domnului hristos. unul dintre foştii mei elevi de la Beiuş. şi l-au răscumpărat prin îmbrăţişarea ascezei creştine. care ajunsese procuror militar chiar la Tribunalul care mă judecase. poate voi găsi Crucea Domnului. 1990. tipărite în volumul Cuvântul care zideşte. un martir răstignit pentru lume. p. Condamnarea părintelui Negruţiu „După decretul de graţiere din ’64. Aceştia sunt cei ce au pus temelie. Protosinghel Ioanichie Bălan. ci de o viaţă întreagă. asumându-şi – ca mulţi alţi preoţi din generaţia sa – riscul de a pătimi pentru El… ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . nespus de mulţi. şi n-am putut să-mi explic nicidecum cum de ţi s-a dat o pedeapsă atât de mare. eram student pe atunci. Şi m-am dus. neputându-se împărtăşi de martiriu din binecuvântate pricini. noapte de noapte. ci pentru că a ales să Îl slujească pe Hristos. monahismului creştin care. peste veacuri. a luat misiunea atât de grea. îmbrăcând. şi după ce m-a îmbrăţişat. Părintele Ioan a fost condamnat la închisoare nu pentru că a făcut fapte de violenţă sau alte rele. Dar. de cum mi-am luat în primire postul. Unii dintre aceştia s-au învrednicit şi de moartea martirică. şi urcând greu golgota. l-am citit şi îţi spun eu. 4 . sporind numărul mare al «anahoreţilor» ce-şi lăsau averile. Şi m-a găsit. Antonie cel Mare şi Pahomie. dar şi de sublimă a martiriului. 234-235. Eu mă găseam la poalele muntelui golgota şi aveam de gând să ajung sus. Mi­a apărut în vis Domnul iisus hristos. am căutat dosarul. martirul atlet devine martirul monah. Editura Roza Vânturilor. că n-am găsit fapte nici măcar pentru un minut de arest. a venit să mă caute. fără încetare. cu rugăciunea şi cu privegherea. peste armura atletică. eram cu capul în jos. 46 -47. pp. Am asistat la procesul tău. mantia călugărească”4. n­am fost nicio­ dată la locurile s" nte.34 ATITUDINI şi în trăire. vol. II. considerându-se şi ei răstigniţi pentru lume. vieţuitori ai pustiei. când am fost şi eu eliberat ca toţi ceilalţi. care însemna un martiriu. Episcopia Romanului şi Huşilor. au împodobit capetele nenumăraţilor asceţi. odată cu încetarea persecuţiilor. iar alţii. care se nevoiau cu postul. soarta m-a făcut să ajung procuror chiar la Tribunalul la care ai fost judecat. împărţindu-le la săraci şi retrăgându-se în pustie în timpul nesfârşitelor persecuţii ale lui Diocleţian.

Care este în ceruri…!” (Matei 10. să mă răstignesc şi eu pe o cruce alături de Tine! Pe care vrei să mă aşez? Pe cea din dreapta sau pe cea din stânga?» Şi Iisus mi-a răspuns: «Nu mai au semnificaţia pe care au avut-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din stânga. De acum încolo. însufleţiţi de iubirea de Dumnezeu şi iubirea de neam. tineri şi mai puţin tineri. m-am culcat într-o noapte mai târziu. material selectat de Claudia Vasile 6 . Eu mă găseam la poalele muntelui Golgota şi aveam de gând să ajung sus. eram cu capul în jos. poate voi găsi Crucea Domnului. ci pentru întregul sobor de clerici care. Când a fost gata tot şi era să ies pe uşă şi să plec. Mi-am dat seama că e semn de la Domnul Hristos. aşa cum a spus patriarhul Justinian. N-am fost niciodată la locurile sfinte. că în ziua aceea va trebui să încep o nouă Golgotă. şi un fior deosebit de puternic m-a pătruns şi m-am trezit. Cu ei s-a împlinit cuvântul Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor. mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu. mi­am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m­o ajuta Dumnezeu. ai rămas singur? Nici tâlharii nu mai sunt cu Tine? Şi ei Te-au părăsit? Porunceşte-mi. Erau reci ca gheaţa. oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce. Era singur pe cruce. Şi m­am gândit să fug… Mi­am făcut rugăciunea în genunchi. că în ziua aceea va trebui să încep o nouă golgotă. şi urcând greu Golgota. au avut curajul de a-L mărturisi pe Hristos… Un mare sobor. Visul pe care l-a avut este reprezentativ nu doar pentru viaţa sa. . atunci când fiara roşie a încercat să sufoce credinţa creştină. 46. Datorită lor. m-a privit. şi un " or deosebit de puternic m­a pătruns şi m­am trezit. Mi­ am dat seama că e semn de la Domnul hristos. „oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce…” „În luna iulie. crucile tâlharilor erau goale şi Iisus era încă viu. spre dimineaţă. şi pe cea din dreapta. şi pe cea din stânga». şi după ce am adormit. aveam foarte mult de lucru în parohie. A deschis ochii. Şi m-am gândit să fug… Mi-am făcut rugăciunea în genunchi. mi-am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m-o ajuta Dumnezeu. mau trecut fiori. am auzit zgomot de motor de maşină.ATITUDINI 35 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi am dat să mă apropii de cruci şi i­am atins " uierele picioarelor cu mâna.Idem. M-am uitat de după perdea şi am văzut că în curtea mea intra maşina Securităţii din Galaţi…”6 Părintele Ioan Negruţiu a ales să ducă o viaţă de mucenicie. 32). Iisuse. p. Erau reci ca ghea" a. m-a trezit un vis. un vis cum n-am mai avut şi cred că nu voi mai avea niciodată. când am ridicat capul deja ajunsesem fără să-mi dau seama chiar în faţa Crucii Domnului Hristos. dacă sunt vrednic de aceasta. format din preoţi de mir sau preoţi de mănăstire. „altarele româneşti s-au mutat în închisori!”. Mi-a apărut în vis Domnul Iisus Hristos. şi am întrebat: «Doamne. când împlineam anul de când eram cu domiciliul obligatoriu. Şi am dat să mă apropii de cruci şi I-am atins fluierele picioarelor cu mâna.

Trec anii. înfipţi în caşcavalul bugetar. Cel puţin asta vor să ne înveţe profitorii tuturor regimurilor. rezistenţă este îndemnul cheie. Nu este aşa. aflată la polul opus. unde sunt prezentaţi Sfinţii Închisorilor. Un timp.36 ATITUDINI plANeTA HoMUNCUlIlor ICr sI CNsAs sAs sAs victor roNCeA . Homunculii descendenţi din maimuţe ocupă România. Noi suntem proşti. România e un ponei roz. Unii români mor pe străzi pentru adevăr şi libertate. Rezistenţă. de la ICR până la CNSAS. iar deţinuţii politici care au suferit cu zecile de ani prin temniţele comuniste sunt pentru CNSAS nişte legionari „nedemocraţi” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. pe care stau călare turnătorii şi impostorii ICR.. despre viaţa şi sacrificiul unor martiri anticomunişti ai Ortodoxiei româneşti. iar memoria lor ştearsă de pe planetă. biet român săracul. războiul continuă: ht ig a yr e DĂ D D D tir OD O O O op s VO C ănă -V -V -V -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE . iar memoria lor ştearsă de pe planetă. din nou. Pun mâna pe preşedinte. După infamul scandal al informatorilor trimişi la Berlin cu ICR-Tour şi al art-maneliştilor de stradă cu spray în nas desemnaţi reprezentanţi ai României la New York. câteva zile. La noi. cu sprijinul proptelelor politice pe care şi le-au tras în anii buni de slugărnicie. CNSAS-ul găseşte că e normal să se răzbune pe o altă expoziţie. alţi români chiar cred că l-au dobândit. rezistenţă. se infiltrează în aparatul de stat şi trag de sfori patibularul de jos. iar de" inu" ii politici care au suferit cu zecile de ani prin temni" ele comuniste sunt pentru CnSAS nişte legionari „nedemocra" i” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. Se întreprind experimente anti-umane pe românii încercaţi. oricare ar fi el. o parte din mucenicii propuşi pentru canonizare în Biserica Ortodoxă Română.. pe dos: negrul e alb şi albul e negru. Amintim aici că Biserica Rusă a canonizat deja sute de sfinţi ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că Vaticanul a beatificat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzuţi în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovietice. dimpotrivă. Lumea s-a întors. Succubuşi şi incubuşi invadează rapid toate mediile de formare şi control ale naţiunii. aflată sub spectrul interzicerii la Iaşi. Credinţa în Dumnezeu îi face pe mulţi să reziste. Elita culturală şi politică a României este ucisă şi arestată în masă. Este vorba de „Destine de martiri”.

21 de ani de temniţă bolşevică. cu 21 de ani de temniţă. din istorie. Nichifor Crainic. George Manu. Valeriu Gafencu. pentru că ar fi fost legionare. Ernest Bernea. Şi totuşi. Mihail Manoilescu. la noi. care a împlinit recent 94 de ani. Aron Cotruş. Părintele Daniil-Sandu Tudor. Poate ar trebui ca Părintelui Arsenie Papacioc. şi loc de pelerinaj. încearcă să mutileze memoria luptătorilor anticomunişti. Harnicul detractor al Bisericii Ortodoxe susţine că „aceste persoane nu au intrat ca democrate în închisoare şi nici nu au ieşit democrate”. la cine-i ţine: nu simt cumva că îi cuprinde frigul şi întunericul? . ce vor face însă „prelucrătorii de istorie” cu alţi mari români verzi ai lumii: Constantin Noica. războiul continuă: urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. un înainte-văzător al României. şi mulţi. nu în ultimul rând Părintele Arsenie Papacioc. Iată că nu au trecut nici doi ani şi cuvintele profetice ale mărturisitorului dreptei credinţe se împlinesc. singurul care mai trăieşte din grupul de rezistenţă. mort în chinuri la Aiud. Acuza de care a ţinut cont CNSAS – când a anunţat că interzice expunerea mai multor documente şi fotografii din dosarele Securităţii. în sfârşit „democrat”. spunea Părintele Calciu de pe patul de spital din salonul care-i devenise şi chilie. „Sfântul de la Sâmbăta”. practicant al discriminării şi urii anti-ortodoxe în calitatea lui de membru al unui cult religios sectar. organizaţie spiritual-politică necondamnată în procesul de la Nurnberg? Îi vom elimina din cultură. întreb din milă. Părintele Gheorghe Calciu. urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. lăsând de o parte faptul că adevărul este cu totul altul. instalat şi menţinut ilegal la şefia Arhivelor Naţionale. Mircea Eliade. Radu Gyr. ca să iasă. Este vorba de viaţa lui Ioan Ianolide. care oricum sunt bun public naţional – îi aparţine unui oarecare Dorin Dobrincu. pare să spună CNSAS-ul şi restul Planetei homunculilor. precum şi-au dorit comuniştii? Da. mulţi alţii. iar noi să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Petre Ţuţea. unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei. „O să se bată cu noi şi morţi. până sus în stat. Emil Cioran. membri sau simpatizanţi ai Mişcării Legionare. să i se administreze încă o porţie de închisoare la cei 94 de ani ai săi. Nae Ionescu. închis în repetate rânduri. „Sfântul închisorilor”. Aceiaşi duşmani ai României de ieri. Vintilă Horia.ATITUDINI 37 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Biserica Rusă a cano­ nizat deja sute de s" n" i ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că vaticanul a beati" cat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzu" i în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovi­ etice. Părintele Arsenie Boca. pe placul membrului Comisiei Tismăneanu. Mircea Vulcănescu. Şi morţi vom izbândi!”. dimpotrivă.

Şi imediat a venit şi i-a pus cătuşele. Mă rog. de suflet.” Toată lumea era foarte curioasă să vadă ce spune. Şi era cu noi în cameră o cetăţeancă care se dădea drept descendentă din familia Ghica de la Iaşi. Nici ca maică. n-am cunoscut lumea cum am cunoscut-o în puşcărie. a plecat. nu m­a scris. dezbrăcată de zdrenţele astea de caracter. Şi baba Ana. că curgea zdrenţele după noi. Când am văzut treaba asta. ştiindu­mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumnea­ voastră? nu vă da" i seama că peste două zile muri" i?”. dar era totuşi un suflet.” Acesta a făcut ochii mari: „Da` de ce. În luna mai venea din nou comandantul cu gre" erul. ne-a băgat întro cameră mai mare. nici ca profesoară. în ticăloşia ei. era cât o matahală. erau de toate religiile. era o fetiţă de vreo 17 ani.38 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE feMeI MArTIre Interviu cu Monahia pangratia Mureşan (continuare) Şi intervine doctorul. Şi a venit cu comandantul care zis: “Doamnelor. vreau şi eu să vă pun o întrebare. Dumnezeu s-o ierte.nu ne dusese încă la Arad . Şi a făcut un ac dintr-un pai de mătură. încă eram în Miercurea-Ciucului . spunea toate prostiile afară. Cum a fost în închisoarea de la Miercurea-Ciuc? La Miercurea Ciuc parcă v-am spus.” „Spuneţi măicuţă. după o săptămână. Pentru că îmi aduc aminte. spuneţi. „Vă rog să-mi spuneţi şi mie cei aia politică. într-o zi una dintre fetele astea . un amărât şi mi-a spus: .un maior de la procuratura militară. da ce s-a întâmplat?” „Acum trei ani într-o toamnă. domnule maior.că le băgase de acum saltele . care pentru un polonic de zeamă din aia neagră. nici bălaie. spuneţi-i dumnealui”. ce n-aţi vrut sau n-aţi putut să spuneţi. Şi. uitaţi-vă: Domnul maior de la Procuratura militară. a venit odată. a venit un bărbos. N-avea nici laie. a ieşit dintre paturile alea: „Să trăiţi.a scos un fir de aţă din saltea ca să-şi coase ciorapii. plină de pelagră. unguroaică era. cu vreo 27 de persoane. nici ca ingineră. Şi ea a bătut în uşă şi a reclamat-o. Dacă aveţi ceva de spus. am crezut că-i sar în cap şi am spus: „Bine. doamna Ghica. dar se poate să faceţi o aşa crimă? Nu suferim noi aici împreună?” „Pentru interesele mele trec şi peste cadavrele părinţilor mei”.

] „Acum trei ani într­o toamnă. M-am făcut bine şi puteam merge a lucru. A murit în aceeaşi celulă. în 64. Stalin”.Nicoară. Erau fugarii din Făgăraş. nu ştiu de unde era a venit. ne-a dus la Arad.că în fiecare zi murea cineva . Doctorul penitenciarului. şi bombănea ea: „Are mama doi căţei / cine-i pupă-n fund pe ei: Stalin. Humulescu îl chema. spun ce-am avut şi îi spune asistentului: „Îi dai cutare. Acela. a plecat.” [. S-a uitat lung la mine şi a zis către grefier: „Hai trece-o şi pe doamna pe listă”. a venit un bărbos. Domnule. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. Dumnezeu să-l . el era român. Şi a intrat doctorul: „Nu. ştiindu-mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumneavoastră? Nu vă daţi seama că peste două zile muriţi?”. şi pentru asta a primit mama copilului. cutare. cinci ani. Şi să-i dea în fiecare zi 250 de grame de lapte pe zi şi o bucăţică de marmeladă”. Avramescu. Şi pentru că purta cămaşă verde pe stradă îl aresta. Era o viaţă mai omenească pentru că te scotea 15 minute la aer. Aşa se dădeau pedepse. Erau fugarii din Făgăraş. Ştiţi cum s-au dat pedepsele? Da. m-a întrebat: ”Da` ce-i cu dumneavoastră?” Şi-i spune comandantei: „Vă rog s-o luaţi s-o duceţi la cabinet”. nu m-a scris. La proces a spus: „Vă rog să-mi daţi condamnare maximă. ce-aţi spus? E sub comanda mea”. Maica Mihaela a fost la Miercurea-Ciuc. Nu mai văzusem nimic dulce de atâţia ani şi într-adevăr în trei săptămâni m-am îngrăşat patru kg. Mă duce la cabinet. Eu sunt vinovată de tot ce s-a întâmplat”. un amărât şi mi­a spus: ’Măicu" ă.Dumnezeu să-i dea sănătate sau să-l ierte dacă nu mai trăieşte -. arestată pentru că fetiţa ei care avea doi ani. sau minus. Nu era doctorul. În fine. se face o colonie de muncă pentru politici. veneam din poiată. majoră: „N-am văzut un om cu mai multă demnitate ca maica asta”. cred că nu vă e totuna . mă controlează. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le­ am pus în buzunar.dacă moare una în plus. În luna mai venea din nou comandantul cu grefierul. în ziua de vinerea mare. nepoata marelui actor Notara de la Bucureşti.. aveam nu 150 de grame de pâine. Şi pentru asta o condamnase 10 ani. scrieţi-mă şi pe mine pe listă”. ne mai spunea părintele Justin. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. Şi a fost denunţată. ’Măicuţă. Aţi cunoscut-o? Tot din bătut în perete. dă­ mi şi mie ceva de mâncare că­s nemâncat de trei zile’. cu 7 ani în urmă . De la Miercurea Ciuc unde v-au trimis? În ianuarie ’61 a venit într-o zi comandantul închisorii de la MiercureaCiucului . Era cu mine.. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. Şi intervine doctorul. cutare să vedem dacă îşi revine în trei săptămâni. Mă rog. într-o zi se juca fetiţe cu o cutie de zahăr pe care erau doi căţei. era un doctor evreu. şi-i spun comandantului: „Domnule comandant. nu. în care a murit frate-său. Şi n-am avut nimic. nu. Cine se simte în stare să meargă la lucru? „Scrieţi-mă şi pe mine” – am zis eu. pe lângă penitenciarul de drept comun de la Arad. era cred că de undeva din Moldova şi zice: „Doamnelor. se face o colonie. aveam 250 de grame de pâine pe zi.ATITUDINI 39 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „vă rog să­mi spune" i şi mie ce­i aia politică. veneam din poiată. Şi n­am avut nimic. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le-am pus în buzunar. când m-a văzut. tot la Miercurea Ciucului. dă-mi şi mie ceva de mâncare că-s nemâncat de trei zile’. Spunea una dintre sergente. Între timp auzisem eu printr-o sergentă majoră că sunt nişte tratative cu americanii şi cu.

S-a dus Gheorghiu-Dej să ceară bani împrumut pentru centrala de la Porţile-de-Fier I. eu am terminat maică facultatea. Dacă-i spui un adevăr. „Bine. vine anchetatorul: „Care-i inginera Mureşan?” Parcă nu ştia. dacă în ’60. că-i sfidez. . nu al vostru. ave" i 300. Şi la examenul de stat mi-au trimis vorbă că dacă vin în uniformă mă pică din oficiu. că băgase în anul IV examenul de marxism. era profesorul evreu. şi aţi spus: Nu. Kennedy. „Banii vi-i dau prin Israel. Şi vine cu un ziar: „Citeşte articolul acesta la deţinute”. „Banii vi­i dau prin israel. erau cu balamalele rupte. că eram în sutană. apoi m-am dus la facultate.40 ATITUDINI „Dar ce politică s­a făcut la voi dacă la ora actuală. Lucram vara atâta ca să-mi ajungă pentru iarnă şi pentru familie. rămâi că eşti colţoasă. marxismul îl învăţ”. eram singura femeie din 16 regiuni.” „Păi. când aţi fost anchetată? Păi da. că era evreu. Şi a spus: „Dar ce politică s-a făcut la voi dacă la ora actuală. Îmi aduce ochelarii. încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc. să citească”. nu la puşcărie. Cum a fost eliberarea? În ’62. n-am avut dreptul la bursă. Nu m-a eliberat atunci. „Vi s-a propus de atâtea ori să intraţi în partid. dar eraţi deja maică. Zic: „Eu am partidul meu. când să ies pe uşă: „Măicuţă.el ne-a scos din puşcărie pe politici. asta mi s-a reproşat la tribunal când m-au judecat: „Aţi avut grad de ministru”. Şi cine vă ajuta? Dumnezeu. şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen. „Păi aduceţi-mi ochelarii că-s la voi”. Erau 145 de băiţi şi eram cinci fete. Şi mă întreabă. că dacă vi­i dau direct vi­i iau ruşii”. nu? Eu am făcut liceul de la mănăstirea Bistriţa în Vâlcea. Ca studentă am avut necaz. N noaptea aceea avusesem eu un vis. atunci sunt de acord cu voi”. dacă în ’60. că eu plec acasă. Şi­a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. Eraţi călugărită. când îţi face voi ceva mai bun decât ce a făcut Dumnezeu. În ziua de 15 ianuarie în ’63. La examenul de marxism.că nu vă interesează”. Pe urmă am aflat că e evreu şi că era şeful sioniştilor. mulţumesc”. a început lumea să plângă. Şi. N-aţi avut dreptul la bursă din cauza asta? Sigur că da. ierte. „Ce căutaţi dumneavoastră la puşcărie? Că noi avem nevoie de ingineri afară. şi nu ştiu ce şi nu ştiu cum. aveţi 300.aşa vă dau bani împrumut .000 de deţinuţi politici.000 de de" inu" i politici. că dacă vi-i dau direct vi-i iau ruşii”. dintre care 1000 de femei? Condi" ia ­ aşa vă dau bani împrumut ­ ca într­ un an de zile să lichida" i cu de" inu" ii politici”. dintre care 1000 de femei? Condiţia . Ca inginer-şef în regiune. în care ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . partidul lui Dumnezeu. A plecat el. Că noi eram încă sub copita ruşilor. Sfinţia voastră nu aţi făcut parte din nici un partid? Nu. să vă întreb eu ce caut la puşcărie?” Zice: „Tot colţoasă aţi rămas”. Maică. . înainte de Crăciun. n-am avut drepturi. Nu mi s-a dat pe gratis”.„Pune şefa de cameră că-i mai tânără.ca într-un an de zile să lichidaţi cu deţinuţii politici”. aud forfoteală mare. preşedintele Americii care a fost împuşcat de un bandit . Şi-a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. Şi zic şi eu: „Am avut că am muncit. Eu am terminat în rasă Politehnica.

Ne-a băgat în altă cameră. Şi atunci fac eu un calcul. Îi spusesem visul lui tanti Natalia şi zice. că nu m-au primit. la Podu Gros. Cele de la Bucureşti. şi care îşi aude numele să treacă în dreapta şi care nu-şi aude numele. plec acasă. la noi. celălalt.cei mai frumoşi ani de viaţă mi i-aţi mâncat. se uită o cetăţeancă. Ce mai vreţi?” „Da. Tot ce am agonisit până la 36 de ani mi-aţi confiscat. care era al acuzării. Bine că m-au lăsat în pace şi m-am dus la Bucureşti. Şi mai citeşte. aia-i una. Acolo însă mi-au spus : „Nu. n-am vrut să mă duc în altă parte. sora mea. În limbajul morse? Morse şi cu cana. vă rog să poftiţi până la mine la birou”. lasă-le aşa”. Pe la 9 s-au deschis uşile larg. a treia zi. s-au făcut nedreptăţi. murise în puşcărie. ieşiţi afară”. De-acum se lecuise Gheorgiu-Dej de regiunea autonomă. unul dintre domnii ofiţeri o să citească o listă. mai erau nişte ofiţeri. „Doamnelor. Şi intră comandantul . când le-a venit anchetatorul. unde mă repartizase ministerul. care au fost declarate incurabile de nu ştiu câte comisii medicale. Se scoală respectuos. Şi primul secretar: „Doamna inginer.era deja personal. şi licee şi şcoli cu limbă de predare maghiară. La Topliţa. „Ce rost are ancheta asta?” „Doamna inginer. am venit să reparăm ce se poate repara. Ministerul m-a repartizat la o gospodărie de stat în judeţul Mehedinţi. Totuşi. M-a luat în braţe şi a început să plângă.” S-a simţit el foarte prost şi s-a ridicat.” Şi aşa că m-am angajat. când am ajuns în gară. generalul. să vedem pe cine citeşte întâi. aşa am vrut. am venit din puşcărie în 63. şi atunci a desfiinţat autonoma automat. Am avut noroc cu ea că în gară ea m-a dat jos din tren. au plecat a doua.ATITUDINI 41 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE bunicul meu care a murit la 93 de ani. de lângă Reghin. nu-i venea să creadă – ea primise înştiinţare că am murit de icter negru. aţi fost în puşcărie. era o zăpadă mare. am fluierat în biserică. s-a ajuns la concluzia: de astăzi înainte sunteţi libere. sunt naşii mei de cununie”. de data asta vesel: „Doamnelor. verificându-se dosarele dumneavoastră şi vinovăţia. din Oltenia aduşi . Procurorul. care v-aţi auzit numele. nu le-a dat drumul acasă. că noi vorbeam cu toată puşcăria. nu se întorsese încă. Vine comandantul. Zic: „Ba da”. „Păi. zice. la Slaşoma. I-au spus ungurii să vorbească ungureşte că-i în autonomă. zice: „V-a dat Dumnezeu prea multă inteligenţă. A citit pe cele 8 paralizate. în care eram. Şi într-o zi mă întâlnesc cu secretarul de partid: „Doamna inginer. A doua zi.„Doamnelor. După ce am venit la Valea Roşie. că nu aş fi reuşit singură. Şi zic: „A ştiut Dumnezeu ce să facă”. legionarul. Ei. care erau vreo 17. Din 15 am fost prima care am plecat acasă. Nu. N-am vrut să mai am de-a face cu ungurii şi am plecat de la gospodăria colectivă. ca la anchetă: „Unde v-aţi născut? Unde aţi făcut şcoala? … Şi din ’56?” Atunci m-am enervat şi m-am ridicat : „Păi zic. a întrebat: „Cu ce putem să ne revanşăm pentru nedreptăţile pe care vi le-am făcut?” „Am coloana prăbuşită de sus până jos. Ajunge la 26: „Pangratia Mureşan” – eu sunt trecută în buletin cu numele de maică. se uită. Pe măsură ce vin anchetatorii să vă ia în primire plecaţi acasă. unde aveam doi fraţi: unul. unde strânseseră paturile. mi-am zis tot mie: astea pleacă acasă. se uită lung la mine .” „Dar atunci. Aşa mi-a zis unul. În fine. Aveţi grijă să nu bateţi”. zice. Mergea destul de prost cu pierderi planificate de milioane. mi-a spus că la 15 ianuarie plec acasă. a avut curaj şi a spus: „Nu sunteţi sora lui nana Aurelia?”. eu am venit la Valea Roşie în ’64. La prost trebuie să-i răspunzi după el. .dacă m-a văzut în halul acela. se uită. Şi aţi intrat în mănăstire? Nu.” Şi a doua zi m-a trimis la fotograf şi mi-a trimis o poză . v-am spus. Cu cana cum? Puneai căniţa la perete şi ascultai tot ce se întâmplă. în morse. când am ajuns acasă. că aveam anchetatorul pe loc. vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. Bistriţa a fost mănăstirea mea de metanie şi acolo am vrut să intru. dar dacă erau politice. „Cât e astăzi?” „15 ianuarie e astăzi”. ce mai? Dacă s-au făcut. e numai în favoarea dumneavoastră pentru că ştiu că şi cu dumneavoastră s-au făcut mari nedreptăţi”. Aşa mia spus şi procurorul când mi-a rejudecat procesul în ’72. Când m-a văzut soră-mea. îmi sărută mâna . până-n genunchi. să rămână pe loc”. ştiu. zic.nu aveam eu nevoie. Am un spirit de observaţie destul de dezvoltat şi începe să mă ia la întrebări.

42

ATITUDINI

Când am venit de la puşcărie şi le­am văzut pe maici îmbrăcate cu rochi" e, care mai de care…. nu mi­ a venit să cred ­ în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m­am cutremurat! nu puteam să realizez treaba asta.

mare cât icoana Sf. Ioan Botezătorul şi m-a pus la panoul de onoare al fabricii. Şi zic: „Dar ce faceţi, domnule? Din 24 de ingineri câţi suntem în fabrică, sunt singura puşcăriaşă, şi pe panoul de onoare?” „Ei, dacă toţi inginerii noştri ar munci cum munciţi dumneavoastră, fabrica n-ar lucra în pierdere”. Şi apoi m-a ţinut la panoul de onoare vreo 5 ani, şi spun preşedintei de sindicat, că era tot o femeie, tot ingineră: „Ascultă, fată dragă, mai bine dă-mi 200 de lei la salariu decât să mă puneţi la panou. Că în industria alimentară erau salarii foarte mici, mici, mici de tot. Ei ziceau că mai mâncăm o conservă şi ne descurcăm noi. Plăteam autoconsum şi odată îi spun tovarăşului director: „Tovarăşe director, de ce plătesc eu autoconsum? Ce consum eu din fabrică?” „Păi sunteţi singura care nu furaţi.” M-am dus odată, că aveam un chioşc alimentar acolo al fabricii, m-am dus în iulie să cumpăr ceva de mâncare, că era cantina închisă - nişte biscuiţi şi nişte tocană de legume. Şi vânzătorul mă lasă, serveşte pe unul, pe altul, pe altul, şi când îi termină pe toţi, îmi zice: „Vă rog să mă iertaţi, nu vă supăraţi că v-am ţinut, după câte ştiu - eram proaspăt venită în fabrică - după câte ştiu sunteţi ingineră în fabrică şi veniţi să cumpăraţi de la mine conserve?” Dar eu fac nişte ochi mari: „Ce vorbă-i asta, domnu’ Petrică?” „Păi, zice, sunteţi singura din Valea Roşie care vine să cumpere de la mine”. „Domnule, să ştii o treabă: pentru ce muncesc, statul mă plăteşte; pentru ce mănânc, trebuie să plătesc.” Cum v-aţi reîntors în mănăstire? A, povestea cu mănăstirea. Abia în ’91 am reuşit să intru în mănăstirea Viforâta, pentru că aici erau maicile mele de la Bistriţa. V-am spus, m-rea Bistriţa, când a fost desfiinţată, multe din maicile de acolo au venit aici la Viforâta cu maica Arsenia, ucenică a Părintelui Arsenie Boca – şi pe ea au pus-o stareţă. Patriarhul Justinian a făcut la Viforâta casă sanatorială de preotese şi maici pensionare, ca să-şi spele greşeala când a desfiinţat Bistriţa. Mi-aduc aminte, ce misiune se făcea la Bistriţa! Îngrijeam 2800 de copii ai nimănui. În fiecare an găseam vreo două trei glădiţe aruncate

ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE

ATITUDINI

43

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
la examenul de marxism, că băgase în anul iv examenul de marxism, era profesorul evreu. Pe urmă am a" at că e evreu şi că era şeful sioniştilor. Şi, când să ies pe uşă: „Măicu" ă, încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc, marxismul îl învă" ”. „Bine, mul" umesc”, şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen.

sub clopotniţă cu copii. Mi-aduc aminte, eram de serviciu la bucătărie într-o dimineaţă, şi aud scâncet de copil: „Doamne, ce-o fi”? Intru pe unde se intra la clopote şi găsesc o fetiţă, abia îşi mai trăgea sufletul. Maică, dar de unde erau copii acolo? Ştia lumea că maicile îi iau şi-i cresc şi nu-i omoară. Îi arunca, nebotezaţi. Am avut o colegă, o chema Boboteanu, că a găsit-o în ziua de Bobotează. Aveam o altă colegă, doctoriţă, dentistă la Arad, care a găsit-o pe malul Dâmboviţei, i-a dat numele de familie Dâmboviţeanu. Şi mănăstirea Bistriţa au desfiinţat-o înainte de decret. Eu le-am spus atunci, în ’40, la maici. Primiseră în mănăstire o cetăţeancă de la Craiova care era informatoarea securităţii; avea 6 buletine de populaţi şi a făcut-o călugăriţă. Şi eu le-am spus odată: „Să ştiţi că ea o să desfiinţeze Bistriţa”. Şi am fost prima mănăstire din ţară care a fost desfiinţată, în ’52; pe celelalte le-a desfiinţat în ’56. Când am venit de la puşcărie şi le-am văzut pe maici îmbrăcate cu rochiţe, care mai de care…. Nu mi-a venit să cred - în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m-am cutremurat! Nu puteam să realizez treaba asta. Cum totuşi dintre cele care au fost maici, s-au căsătorit? Dintre colegele mele de facultate sunt singura care am rămas pe poziţie. Am fost 12 la călugărie, 12 la bacalaureat. Grupa mea vorbesc. Singura care am făcut facultate, singura care, aşa mi-a zis una dintre colege, Dumnezeu s-o ierte, a murit acum doi ani la Orăştie: „Ai avut atâtea posibilităţi, ce-ţi trebuie mănăstire?” „Bă, nu uita, că noi am depus un jurământ”. Şi pentru asta îi mulţumesc Părintelui Miron, de la Dealu, care era duhovnicul meu. Şi el mi-a spus odată, când eram civilă: „Maică Pangratio, toate ca toate, dar să nu uitaţi că aveţi un jurământ depus”. Toate ca toate, dar călugăria este un jurământ pe care nu-l poate spăla nici o prigoană şi nici un patriarh.

44

ATITUDINI

ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE

CATeDrAle CU sfINţI ÎN zegHe

Eu, Valeriu Oprişan, nu sunt nebun. Azi-noapte, când voi dormeaţi, am avut o vedenie. Am înţeles temniţa. Am văzut moartea şi Învierea temniţei. Am văzut pământul deschizându-se şi înghiţind închisoarea. Pământul şia luat pământul înapoi. Cu surprindere am văzut apărând în loc o biserică. La început era mică. Încetul cu încetul, a crescut asemenea unei flori. Când a ajuns mare, cât temniţa noastră, am intrat cu sfială în ea. Fraţilor, nu sunt nebun. V-am găsit în biserică, rugându-vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea sfinţii care ne-au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pereţi, nu mi-a venit să cred... Pe cine am văzut în icoane? Erau de-ai noştri, îmbrăcaţi în zeghe. Pe unii i-am recunoscut uşor, pe alţii mai greu. Aveau aură de sfinţi. În spate, în iezerul cel de foc, i-am văzut pictaţi pe cei care ne hăituiesc sufletele. Nu erau toţi acolo. Unii erau cu voi. Hristos era răstignit între directorii închisorii. Moiş era pe crucea din dreapta, senin. Nu pot să uit pereţii cu sfinţi în zeghe. Nu pot să uit că pe feţele lor se citea izbăvirea. Nu rezistăm degeaba. Undeva, acolo sus, se scrie Patericul temniţelor... răvaş de prigoană „Precum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte biserica din sat pe tine, fiule. Dragul mamei, voi pune scrisoarea aceasta lângă altarul pustiit, pe măsuţa care odată primea pomelnice: Cel de Sus o poate duce la tine. Biserica te aşteaptă cum Hristos aştepta Învierea. Tu ai ridicat-o, tu ai slujit în ea, tu i-ai dat viaţă. De când te-au pus în cătuşe pentru credinţă, parcă cineva a pus în lanţuri şi lăcaşul sfânt - primul şi cel mai drag copil al tău. În lipsa ta a îmbătrânit biserica toată; Maica Domnului aproape a orbit în icoană, plângându-te lângă mine. Sfinţii parcă s-au cocoşat aşteptându-te. Doctorii fără de arginţi par frânţi de oboseală: cred că nu mai prididesc să vă îngrijească. Mucenicii de ieri vor să se întoarcă în temniţele pe care le cunosc de sute de ani şi să rămână cu mucenicii de azi. Să fie alături de voi. Fiule, fără tine biserica e o floare care se usucă. Vino şi slujeşte în ea, şi îşi va reveni.” Întoarce-l, Doamne, aici, întoarce-l degrabă! Înainte ca biserica să se ofilească!

Fra" ilor, nu sunt nebun. v­am găsit în biserică, rugându­vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea s" n" ii care ne­au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pere" i, nu mi­a venit să cred...

Să îi primim cu evlavie. fiii sângelui lor. prohod iernatic Să uităm jertfele din Decembrie. cu tot binele Ce l-au făcut pentru oameni.. cu răbdare. Să smulgem timpului momentul „atunci”. şi foame. Ei ne vor privi în faţă. îi uităm. Demult. Că ei au rămas prezenţi. Construim fiecare. şi totuşi Durerile de astăzi îi apasă mai tare În inimile noastre..ATITUDINI 45 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE prigoana uitării Acum. Când îi privim în vechi icoane. Adică.. Parcă ne e chiar teamă. Dacă am ţine minte am fi somaţi De cadavrul sângerosului „atunci” Să trăim altfel. Să dăm foc ziarelor de atunci Să dăm foc amintirilor de atunci. Că încă sunt de faţă. cu prăznuirile lor. pentru tine Şi pentru ceilalţi S-au sacrificat câţiva martiri. Îi exilăm din memorie Cu vieţile lor. Închisori pentru sfinţii din Sinaxar. Danion Vasile. Să avem linişte! Iar cicatricele par de nevindecat: Căci noi... Şi chiar moarte. şi pentru noi. Acolo unde aşteaptă să stea: E singura posibilitate de a uita Că pentru mine. Fără să ne mai fie teamă că. în zilele noastre... şi chin. odată. unii dintre ei au suferit Temniţe adevărate. Şi parcă simţim că ei aşteaptă Cu o încordare de care nu ţinem seama Să îi scăpăm de exilul din care Nici Dumnezeu nu ne forţează a-i scăpa.. din ciclul „File din sufletul meu” volumul „Taina iubirii” . Cu minunile lor.

rău. unii se pot întreba: de ce a făcut Irod o astfel de afirmaţie? Şi găsim răspunsul la această întrebare în Vieţile Sfinţilor. într-o lume hulitoare de Dumnezeu. merg pe urmele Sfântului Ioan. Irodiada. al unei societăţi care a ales păcatul în locul virtuţii. Trăim într-o lume prigonitoare de Dumnezeu. 2008 Danion vasile . atunci ar fi aruncat în închisoare. Trăim într-o lume în care i se spune binelui . prin viaţa lor de nevoinţă. Dar pentru noi. foarte puţin. începe relatarea despre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul cu un cuvânt care pe unii îi surprinde: „A auzit împăratul Irod despre Hristos şi zicea că este Ioan Botezătorul sculat din morţi şi pentru aceasta lucrează puteri întru el”. alegerea monahismului a fost un pas important în urmarea Sfântului Ioan Botezătorul. „împungând cu acul limba sfântului care mustrase . Sfânta Evanghelie de la Marcu. după ce capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost tăiat. a fost luat de Salomeea care l-a dus mamei sale. Iubiţi credincioşi. Trăim într-o lume care l-ar închide a doua oară în temniţă pe Sfântul Ioan Botezătorul. care ar trăi într-un mare păcat. din ce în ce mai puţin. Pentru că trăim întro lume care fuge de cuvântul dumnezeiesc.bine. în capitolul al şaselea. ce reprezintă Tăierea capului f fâ Sfântului Ioan Botezătorul? Din păcate. Şi dacă Sfântul Ioan Botezătorul l-ar mustra pe vreun Irod contemporan. întrucât călugării. şi răului . Auzind acest cuvânt. la Aflarea cinstitului cap al Slăvitului Prooroc Ioan Botezătorul. acest om a îngropat la loc capul Sfântului ioan Botezătorul ­ pentru ca aceste s" nte moaşte să nu " e pângărite. pentru mireni. ar fi considerat duşman al societăţii. Ni se arată acolo că.predică la Mănăstirea petru vodă la Tăierea odă Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împo­ triva credin" ei creştine. prin viaţa lor de rugăciune. Aceasta. la ziua a 24a a lunii februarie. ce înseamnă pentru fiecare dintre noi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul? Pentru părinţii din mănăstire.46 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE Despre CUrAJUl MărTUrIsIrII JerTfelNICe capului sfântului Ioan Botezătorul.

nu l-a dat să fie îngropat o dată cu trupul. femeia lui Huza. cu celebrul Cid.. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. chiar şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe hulitori.pentru ca aceste sfinte moaşte să nu fie pângărite. şi vor lupta mai departe prin noi. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre sfinţii vor fi vii. capul Sfântului Ioan Botezătorul o speria pe Irodiada care a poruncit ca trupul proorocului să fie aruncat . iconomul lui Irod.şi atunci ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au luat trupul şi l-au îngropat . când Cidul a ieşit călare. Şi aceasta. Cidul a murit din pricina rănilor pe care le primise. pe nume Inochentie. s-a gândit împreună cu Irodiada: nu cumva a înviat proorocul? Căutând Irod cu Irodiada capul Sfântului Ioan Botezătorul. Legenda spune că cetatea în care se afla Cidul era înconjurată de duşmani. Şi. acest om a îngropat la loc capul Sfântului Ioan Botezătorul . Înainte să moară. Cidul ceruse ca după moartea sa să fie pus mort pe cal şi să iasă din cetate. l-a luat noaptea în taină şi. în satul lui Irod. lepădând lumea a mers în multele Eleonului şi a zidit acolo o chilie. au fost înfricoşaţi şi au fugit. împreună cu ostaşii săi. în vasul de lut. Să ne dăm seama că şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe prigonitori. pentru că nu l-au găsit. Musulmanii erau convinşi că vor cuceri cetatea. l-a îngropat în muntele Eleon. musulmanii s-au speriat . La un moment dat. Iată cât de tare se tem păcătoşii de cei care mărturisesc cuvântul lui Dumnezeu.pentru că nu şi-au dat seama că era mort.. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia sfinţilor. când Cidul a ieşit călare. şi după dumnezeiasca rânduială a găsit aflat în pământ. Lucrul acesta îl ştia o singură femeie.. Şi. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia s" n" ilor.iar capul l-a îngropat chiar Irodiada în curtea ei. fărădelegea lor. punându-l într-un vas de lut. pentru că se temea ca nu cumva Ioan să învieze când capul lui va fi lipit de trup şi să o mustre iarăşi”. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia sfinţilor. fiind întristată de uciderea pe nedrept a Sfântului Ioan Botezătorul. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre s" n" ii vor " vii. căci se răspândise vestea despre moartea acestui erou.ATITUDINI 47 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În momentul în care sun­ tem cu adevărat robi ai lui hristos. În momentul în care suntem cu adevărat robi ai lui Hristos. când a auzit Irod vestea despre Iisus. Şi. Don Rodrigo Diaz.. un bărbat oarecare slăvit. în pământ adânc. capul Sfântului Ioan Botezătorul şi l-a cunoscut că este capul Sfântului Ioan datorită mulţimii de minuni care se făceau acolo. Am să fac o paralelă cu eroul legendar al Spaniei. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia s" n" ilor. musulmanii s­au speriat ­ pentru că nu şi­au dat seama că era mort. şi vor lupta mai departe prin noi. Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împotriva credinţei creştine. vrând să zidească o mică biserică de piatră. s-au gândit că Hristos era Ioan cel înviat. au fost înfricoşa" i şi au fugit. Dumnezeu a rânduit astfel încât capul Sfântului Ioan Botezătorul să nu rămână în locul în care îl ascunsese Irodiada. unul dintre cei mai mari eroi care au luptat împotriva musulmanilor. cea cu numele Ioana de care se face pomenire în Evanghelia Sfântului Luca. aşa cum s-a întâmplat în prigoana . la loc ascuns şi necinstit. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. pentru ultima dată. Chiar şi tăiat. după lupte grele.

Atunci.48 ATITUDINI Botezătorul pe mai marii lumii acesteia.cum a avut cu secole în urmă grijă de capul Sfântului Ioan Botezătorul . Era lumânarea pe care sfântul Serafim de Sarov i-o dăduse unei alte maici. din rânduială dumnezeiască s-au găsit şi au fost duse de patriarh cu mare cinste. când au împărăţit sfântul împărat Constantin şi maica sa Elena şi când credinţa ortodoxă nu a mai fost prigonită. cu mare sobor de arhierei. toleran" ă.aşa a avut grijă şi de moaştele altor sfinţi. toleran" ă. profeţia sfântului s-a împlinit . spunându-i profetic: „să daţi această lumânarea din mână în mână până când eu voi veni la Diveevo”. arătându-i locul din ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Ce s-a întâmplat după aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul? A fost ascuns de Inochentie şi a rămas ascuns până în secolul al patrulea. care ne îndeamnă să uităm cuvântul comunistă cu atâtea şi atâtea moaşte de sfinţi care au fost aruncate în stradă. din aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să înţelegem că Dumnezeu poartă de grijă moaştelor sfinţilor Săi.acolo unde însuşi sfântul însuşi profeţise că vor ajunge. Atunci o maică i-a întâmpinat cu lumânare în mână. cât i­ar speria pe mai marii acestei lumi. şi ale lui Valeriu Gafencu şi ale celorlalţi sfinţi ai închisorilor atunci când noi vom avea credinţă şi ne vom ruga lui Dumnezeu să ne descopere unde sunt ascunse. De exemplu. cu adevărat. aşa s-ar putea găsi şi moaştele ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor. şi moaştele sale se află acolo şi-n ziua de astăzi. Şi. Şi aşa cum s-a găsit capul Sfântului Ioan Botezătorul. La un moment dat. s-au dus şi în alte sfinte locuri. până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleran" ă. credincioşii credeau că moaştele Sfântului Serafim de Sarov s-au pierdut.el a venit cu mare cinste la Diveevo. Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat unuia dintre monahi în vedenie şi i-a spus să-i scoată capul din pământ. Dar în prigoana comunistă Dumnezeu . la mănăstirea Diveevo . după mai mult de un secol. pe mai marii care propovăduiesc toleran" ă. care au fost batjocorite de hulitorii atei. Ajungând ei în Ierusalim. Din aflarea moaştelor Sfântului Serafim de Sarov. doi monahi s-au sfătuit să se ducă să se închine Cinstitei şi de Viaţă făcătoarei Cruci pe care fusese răstignit Hristos. moaştele Sfântului Serafim de Sarov au fost aruncate într-un muzeu de ateism şi zeci şi zeci de ani nimeni nu a ştiut de ele. Trebuie însă ca inimile noastre să fie pline de evlavie faţă de aceşti noi mucenici. Dar.

lăsând patria şi soţia din pricina sărăciei. toleranţă. fratele său. aprinzându-i lumânări şi rugându-se. despre curvie. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. despre curvie. fugi de dânşii cu acest sac pe care-l ai în mâini”. să ne gândim cât de puternic i-ar speria mărturia Sfântului Ioan Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. „ne place muzica psaltică. care ne îndeamnă să uităm cuvântul Evangheliei pentru că este un cuvânt dur. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credinţă doar ce este frumos. ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre pocăinţă. Nu într-un duh sectar. cât i-ar speria pe mai marii acestei lumi. Însă nu aduce roade! satul lui Irod unde era ascuns acest cap sfânt... fugind mireanul. Punându-l într-un sac din păr de cămilă. nu i-au dat mare importanţă. I-au dat să ducă aceste sfinte moaşte pentru că. a dus moaştele capului Sfântului Ioan Botezătorul în casa sa. Şi. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. nu aveau evlavia cuvenită faţă de aceste sfinte moaşte. Şi atunci. dar nu ne place ce ne înva" ă Sfânta Scriptură. pentru că este un cuvânt greu de purtat. deşi erau călugări. i-au dat să ducă el capul Sfântului Ioan Botezătorul. Nu ne place!” Sfântul Ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să fie al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. Şi. s-a arătat în vis fiecăruia din ei Sfântul Ioan Botezătorul şi a spus: „toată necredinţa şi lenevia lepădând-o. s-au dus în satul în satul lui Irod şi au găsit capul Botezătorului. tipic sectară. ne plac icoanele. nu într­un duh de tulburare. pe mai marii care propovăduiesc toleranţă. nu ne place!” Sfântul ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să " e al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. Monahul s-a trezit. Irodiada îl pizmuia pe Sfântul Ioan şi dorea să-l omoare şi nu putea. şi care. ne plac icoanele. pentru că este foarte important). Pe drum s-au întâlnit cu un om sărac din cetatea Emesa. femeia lui Filip. despre nevoinţă. nu întrun duh de tulburare. „Că Irod de . De ce a fost trimis în lume Sfântul Ioan Botezătorul? Doar ca să anunţe venirea lui Mesia? Nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui Hristos. (Fiţi atenţi de ce nu putea Irodiada să-l omoare pe Sfântul Ioan. Însă nu aduce roade! Singura mustrare care aduce roadă este mustrarea celui care îşi asumă crucea pentru acea mustrare. tipic sectară. faceţi ceea ce v-am poruncit!” Şi. toleranţă. Trebuie să mustri păcatul fiind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. se ducea în altă ţară. Gândindu-ne că acest cap al Sfântului Ioan Botezătorul l-a speriat pe Irod. este uşor de dat.ATITUDINI 49 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce a fost trimis în lume Sfântul ioan Botezătorul? Doar ca să anun" e venirea lui Mesia? nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui hristos. s-au pregătit să se întoarcă la locul lor. sculându-se monahii şi spunându-şi unul celuilalt vedenia. despre nevoin" ă. În Evanghelia Sfântului Marcu ni se spune că „Irod l-a prins pe Ioan şi l-a legat pe el în temniţă pentru Irodiada. tămâindu-le în toate zilele. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credin" ă doar ce este frumos. aşa cum citim în Vieţile Sfinţilor. dar nu ne place ce ne învaţă Sfânta Scriptură. trebuie să mustri păcatul " ind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. dar s-au gândit că-i un vis de la fire. întâlnindu-se el cu cei doi monahi pelerini. nu într­un duh sectar. „ne place muzica psaltică. unde le cinstea. care era olar. Şi atunci Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat în vedenie acestui mirean sărac şi i-a zis: „Lăsând pe călătorii tăi. iar cealaltă vreme a vieţii sale a petrecut-o în viaţă cuviincioasă. i-a spus prietenului său visul. căci o luase pe dânsa femeie. până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleranţă. este uşor de dat. Şi zicea Ioan lui Irod: nu ţi se cuvine să ai pe femeia fratelui tău”. ce ne înva" ă S" n" ii Părin" i despre pocăin" ă.

şi îl socotea pe el. Oare. Mul" i din treapta călugăriei. se spovedesc în posturi. Şi prin aceasta se aseamănă lui Irod care i-a zis Salomeei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. sau mai puţin? Cei puţin credincioşi vor spune: „a cerut mai puţin”. am face orice ca duşmanii noştri să aibă necazuri . s­a făcut o tulburare atât de mare care n­a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. iată ce scrie Sfântul iosif de volo" k despre acea vreme: „Printre creştini. aşa cum în prigoana comunistă. iar păcătuiesc. trebuie să ne dăm seama că Salomeea a fost necinstită. inima noastră se umple de mânie şi am face orice ca duşmanii noştri să moară. a zis împăratul fetei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. dacă suntem cu adevărat fii ai Bisericii. pun orice numai iubirea să lipsească.. poate chiar şi aceştia se vor afla între prigonitori. pentru a scăpa de glasul care ne cere să renunţăm la bucurii lumeşti. Şi aşa şi în ziua de astăzi. ne zice Scriptura. Iată ce cuvinte a spus unul care putea fi numit întrun fel ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. atâţia şi atâţia primari au cerut ca preoţii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori.50 ATITUDINI Mai mult. şi ascultându-l pe dânsul multe făcea şi cu dragoste îl asculta pe el”. intrând fata Irodiadei. spunem că suntem ai lui Hristos şi. la un moment dat. ar mai fi făcut un astfel de jurământ? Nu l-ar fi făcut! Şi. sau ca mirenii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. sau alţii pun în loc desfrânarea sau alte patimi. când Irod făcea ospăţul naşterii sale cu boierii şi căpitanii săi. oameni care au nădejde în rugăciunile părintelui Iustin şi mâine. Astăzi pe duşmanii credinţei îi roade viermele prigonirii lui Dumnezeu şi sunt gata să ceară capul mărturisitorilor. doar ca să păcătuiască cu ea. Iar Irodiada i-a răspuns: „capul lui Ioan Botezătorul”! Daţi-vă seamă că această lume în care trăim astăzi e gata să ceară capul lui Ioan Botezătorul pentru a scăpa de mustrările lui. până la jumătate din împărăţia mea”. poate vin şi aici la mănăstire la părintele Iustin Pârvu oameni care sunt în funcţii înalte. pentru că a cerut mai mult ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . a întrebat-o pe Irodiada: „ce să cer pentru dansul meu?”. Ferească Dumnezeu de aşa ceva! Cum a murit sfântul Ioan? Într-o zi. dacă va începe prigoana contra creştinilor.şi punem răzbunarea deasupra iubirii de aproapele. pentru că îl asculta pe sfânt şi îl socotea om al lui Dumnezeu. dacă Irod ar fi avut mintea limpede. Aşa ne orbeşte patima! Spunem că suntem creştini. Sunt unii creştini care merg la biserică. îşi frângeau inimile.. temea de Ioan. iar se spovedesc şi când dau de o femeie ispititoare sunt gata să uite că sunt creştini. ştiindu-l pe dânsul om drept şi sfânt. Şi s-a jurat ei că: „Orice vei cere de la mine voi da ţie. Orbit de patimă i-a zis Irodiadei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. ieşind Salomeea. le spunea credincioşilor că au datoria de a­i mustra pe cei care leapădă învă" ătura Scripturii şi a S" n" ilor Părin" i. jucând şi plăcând lui Irod şi celor ce şedeau cu dânsul. Ce a cerut Salomeea? A cerut mai mult sau mai puţin decât jumătate din împărăţie?… Ia gândiţi-vă! A cerut mai mult. vie" uitori din mun" i şi pustii. Dar pentru jurământul şi pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul nu a vrut să-i lepede cererea. Părintele Nicolae Steinhardt ne spune că. împăratul foarte s-a întristat. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de hristos. Cine l-a omorât pe Sfântul Ioan Botezătorul? Chiar cel care îl socotea sfânt şi chiar cel care îl asculta. Şi îndată trimiţând împăratul pe speculator a poruncit să-i aducă capul lui”. „Auzind.

Mai mult. care acum 500 de ani. spunând că nici ereticul. Fiecare dintre ei după puteri. (aşa cum şi astăzi. Şi moartea. nu a fost o pierdere. Pe unii i-a oprit de la Împărtăşirea Dumnezeiască. Sfântul Iosif de Voloţk. orbit de patima sa. dar se gândeşte: „Am spus? Am spus!” Aşa citim în Pateric despre un părinte care era ispitit de diavolul curviei. îşi frângeau inimile.” Şi ce făceau aceşti creştini? Ne zice sfântul: „Ei vădeau abaterea şi curvia sodomită a acestui mitropolit. te dau afară din casă!” Şi fata se duce la discotecă. din păcate. acest Sfânt Iosif de Voloţk îl mustra în faţă pe mitropolitul homosexual şi eretic. atâţia şi atâţia creştini Îl roagă pe Dumnezeu să surpe erezia ecumenistă). Zosima. i-a făcut pe plac Salomeei. Iată ce scrie Sfântul Iosif de Voloţk despre acea vreme: „Printre creştini. ţinând la cuvântul său dar pierzându-şi mântuirea. Ecumenismul se răspândeşte peste tot. Să fim sinceri cu noi înşine şi să ne dăm seama de câte ori fiecare dintre noi am fost următori lui Irod atunci când am zis: „dacă vecinul îşi va lăsa oile să pască pe pământul meu. spunând ereticii nu pot fi osândiţi. capul unui erou al lui Hristos face mai mult decât o jumătate dintr-o împărăţie lumească. Mulţi din treapta călugăriei. „Mergând speculatorul. vremuri de grea încercare pentru Biserică. să aibă curajul de a mărturisi credinţa fără teamă. Unii ierarhi leapădă învăţătura Sfinţilor Părinţi şi cad în înşelare. Ereziile presează Biserica. la vremuri de grea cumpănă. dar dacă vii cu burta la gură. (Şi aceste cuvinte le repetă. Sunt unii care zic: „trăim astăzi vremuri grele. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de Hristos. Şi mai spunea de asemenea acest eretic mitropolit Zosima: Chiar dacă un ierarh sau un preot ar fi eretic şi ar . până la urmă cade în păcat şi tot păcătuind rămâne însărcinată.ATITUDINI 51 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE decât că îi spusese Irod că îi va da. Ce vom face? Vom avea curajul de a-i mustra sau vom tăcea?” Şi la această întrebare ne răspunde un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul. atâţia şi atâţia ierarhi astăzi. o să-i dau foc la casă!” Spun unii aşa. a tăiat capul în temniţă şi l-a dus pe tipsie şi l-a dat pe el fetei şi fata l-a dat maicii sale”. Să ne întrebăm: câţi ucenici a avut Sfântul Ioan Botezătorul? Şi dacă privim în Sinaxar vom vedea sute şi sute de sfinţi mucenici care au luat curaj din jertfa acestuia. Irod. Îl rugau să încălzească inimile cu aducerea aminte despre Treimea cea de o Fiinţă. Totuşi. să lumineze cu Adevărul şi să aprindă soarele evlaviei. nici lepădătorul de credinţă nu pot fi osândiţi. Sfântul Ioan Botezătorul s-a făcut pildă miilor şi milioanelor de creştini ca să meargă pe calea Adevărului. Capul Sfântului Ioan Botezătorul. tatăl îi spune: „Pleacă din casa mea!” Şi poate că în inima lui e părere de rău pentru ceea ce face. că homosexualii trebuie lăsaţi în căderile lor). (Luaţi aminte ce fac ierarhii ereticii: pe unii dintre credincioşi îi opresc de la Sfânta Împărtăşanie!) Pe preoţi şi diaconi ia scos din treapta lor. i-a zis călugărului: „mai de folos ţi-ar fi ţie să păcătuieşti cu toate femeile din zona aceasta decât să nu mai cinsteşti icoana Maicii Domnului!” Şi i-a spus că mai de folos era să încalce acea promisiune blestemată pe care o făcuse în faţa diavolului decât să-şi piardă definitiv sufletul. pentru Sfântul Ioan Botezătorul. le spunea credincioşilor că au datoria de a-i mustra pe cei care leapădă învăţătura Scripturii şi a Sfinţilor Părinţi. s-a făcut o tulburare atât de mare care n-a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. căutau să smulgă din rădăcină neghina ucigătoare a jidovirii împreună cu semănătorul lor spurcat. nesuferind furtuna pierzătoare a hulii împotriva lui Dumnezeu. A fost un moment de biruinţă vremelnică a păcatului! A fost un moment de vremelnică biruinţă a răului! Numai că prin moartea sa. a fost un câştig. când mitropolitul Moscovei era şi homosexual şi eretic. Iar el (adică mitropolitul) a pornit împotriva lor un război necruţător. şi fac aşa! Sau tatăl îi zice fetei sale: „du-te la discotecă de câte ori vrei. Şi când se întoarce acasă cu burta la gură. iar se duce. ei Îl rugau cu lacrimi amare pe Dumnezeu ca El să curme această iarnă pierzătoare a jidovirii (pentru că aceasta era erezia care se răspândise atunci chiar şi printre ierarhi). vieţuitori din munţi şi pustii. Zosima. ne zice sfântul. şi i s-a arătat diavolul şi i-a spus: „Nu mai cinsti icoana Maicii Domnului şi vei scăpa de ispită!” Şi s-a învoit călugărul cu diavolul şi ispita s-a uşurat şi când a aflat avva ce a făcut.

Iubesc unii scrierile despre post. atunci aceasta se cuvine să o facă doar ierarhii şi soboarele. Şi am auzit acest cuvânt chiar când părintele Iustin Pârvu a scris acea scrisoare celebră împotriva rătăcirii mitropolitului Corneanu. preoţii. jefuirea averilor. nu îngăduie Dumnezeu. De ce? Pentru că după Sfinţii Părinţi. blestemul acesta nu are nici o putere”. Şi am auzit preoţi spunând: cine este părintele Iustin Pârvu să judece un mitropolit? Şi ne învaţă sfântul Iosif de Voloţk cum trebuie să privim această situaţie. când acesta era mărturisitor al lui Hristos. Oare în prigoana comunistă cei care nu înfundau închisorile aveau curajul să-i mângâie pe mărturisitori? Nu. voi să căutaţi să fiţi aproape de ei. Ce se întâmpla atunci. nu ştiau . însă? Unora dintre creştini şi preoţi le era frică de mitropolit.52 ATITUDINI ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE afurisi pe careva sau nu îl va binecuvânta. Mitropolitul îi clevetea pe aceştia în faţa marelui cneaz. nici pe apostat”. Dar pe vremea Sfântului Iosif creştinii care nu erau în închisoare căpătau curaj din suferinţele mărturisitorilor şi alegeau din cărţile sfinte vădiri împotriva cuvintelor ereticeşti şi le trimiteau celor surghiuniţi.. mângâindu-i în fel şi chip.şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! . întăreşte Sfântul Iosif de Voloţk. „La ceas de erezie . ci pentru că ştiau nu se cuvine ca mitropolitul să facă păcate împotriva firii şi să slujească la Sfântul Altar.e bine sau nu să-i înfruntăm pe eretici? Iar cei ce citeau sfintele cărţi. Şi ce s-a întâmplat? Cneazul ia surghiunit pe cei nevinovaţi şi aceştia au suferit multă prigoană: cătuşe. întărindu-i împotriva ereticilor.dar puţini îl iubesc pe sfântul Teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. care nu au suferit împreună cu ei surghiun. ce făceau? Îi mângâiau cu scrisori şi îi ajutau cu toate cele de trebuinţă. trebuie opriţi din slujbă. Când mulţi îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul . sinoadele dar nu călugării care s-au lepădat de rude şi de toate cele din lume şi cărora se cuvine doar să ia aminte la sine şi pe nimeni să nu osândească. dimpotrivă! Mărturisitorii erau consideraţi duşmanii societăţii! La blocul unde locuia părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. temniţă. care s-a împărtăşit la ereticii greco-catolici. foarte puţin cunoscute zilelor noastre. şi ceea ce este împotriva Sfinţilor Părinţi. ştiau că se cuvine nu numai să fie osândiţi ierarhii dar şi să fie blestemaţi ei. Câţi oare dintre noi suntem gata să primim temniţa pentru Adevărul Scripturii? Câţi oare dintre noi suntem gata să fim puşi în lanţuri pentru Hristos? Dacă vrem să purtăm în inimile noastre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să urmăm jertfei acestuia şi jertfelor sutelor şi miilor de mucenici care au mustrat ereziile şi au primit cununa veşniciei. dacă s-ar cuveni să-i judecăm ori să-i osândim pe eretici sau pe apostaţi. Îl mustrau deci credincioşii nu pentru că se mândreau. alerga la puterea lumească pentru a-i osândi pe mărturisitori. asemenea sutelor de mii de creştini care în prigoana comunistă au tăcut. „Dar Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu pot să lege şi să dezlege tot ce vor ierarhii şi nici preoţii. De ce le era frică? Luaţi aminte! Necunoscătorii sfintelor cărţi se temeau să-i vădească apostazia. Dar ceilalţi. Şi aceşti robi ai lui Hristos nu încetau să-l vădească pe mitropolit şi tuturor le povesteau despre erezia lui şi despre faptele lui spurcate. şi unii preoţi sau creştini vor fi aruncaţi în temniţă pentru Hristos. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credinţe Zice deci Sfântul Iosif de Voloţk: „Să spunem acum despre încă o părere eretică. Şi dacă un preot sau un credincios ar fi blestemat de un ierarh eretic. sa pus un anunţ la avizier: „să scăpăm de parazit!” Creştinii slabi în credinţă îl considerau pe părintele Calciu parazit. care sunt foarte. numai ceea ce e după învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi. ierarhii.. atunci şi la judecata dumnezeiască tot aşa va fi”. Dacă va fi vremea de prigoană. aşa cum le este frică şi astăzi unora de ierarhii eretici. Am să închei referirea la Sfântul Iosif de Voloţk citând un ultim cuvânt din scrierile acestuia. dacă astăzi un ierarh eretic ar afurisi un preot sau un credincios afurisania este valabilă. spunea acest eretic mitropolit Zosima. nu pentru că se considerau deasupra mitropolitului. Adică. nici pe eretic. care fac păcate împotriva firii. fraţilor.

zice Sfântul Iustin Popovici. Biserica l-a avut pe Sfântul Iustin Popovici! Acest mare mărturisitor care ne-a zis: „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni! Aceasta este rânduiala! Aceasta este calea! Acesta este adevărul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos. Şi Sfântul Pafnutie Mărturisitorul. în vremurile apropiate nouă. tuturor creştinilor se cuvine să osândească şi să-i blesteme pe eretici şi pe avortaţi”. Astfel. Dar tot în secolul XX. şi preoţilor. zicea părintele Iustin Popovici. l-a osândit pe Arie la temniţă. la această cale. şi mirenilor simpli. nici pe apostaţi. în vremurile noastre. Meletie. care s-a aflat la Soborul cel dintâi împreună cu Sfinţii Părinţi. Pentru că un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva celorlalte . începând cu Sfinţii Apostoli. Şi continuă sfântul Iosif: „dar şi la soboarele a toată lumea. nici retragerile. nu sunt cu putinţă nici concesiile. s-a împuţinat curajul mărturisitorilor. la acest adevăr. Arie şi alţi eretici se coboară la „sfântul” Iad. dacă acesta s-ar întâmpla să aibă loc”. atunci cum de Sfântul Antonie cel Mare îi osândea? El spunea despre cuvintele ereticilor că sunt mai grozave decât veninul şarpelui şi le poruncea Sfântul Antonie ucenicilor săi să nu aibă nici un fel de părtăşie cu meletienii sau cu arienii. este cu desăvârşire limpede şi cu adevărat înţeles pentru toţi oamenii că şi arhiereilor. Iar Cuviosul Pahomie întotdeauna îi osândea pe eretici şi spunea că cel ce intră în părtăşie cu ereticii şi citeşte scrierile lui Origen. Nimeni nu ne poate sili.ATITUDINI 53 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE (erezia că nu avem voie să-i mustrăm pe ierarhii eretici) răspundem: Dacă nu li se cuvine călugărilor să judece nici pe eretici. şi la cele locale veneau călugării care-şi lăsau mănăstirile şi pustiile şi veneau în oraş. până în zilele noastre şi de azi înainte până la sfârşitul acestei lumi pământeşti! Privitor la această rânduială. şi călugărilor. nici compromisurile. Vom avea oare curajul de a-l asculta pe Sfântul Iosif? Vom avea oare curajul de a da o mărturie împotriva înţelepciunii acestei lumi? Greu de spus! Unii zic că. nici chiar un sinod ecumenic.

când se va pune pecetea fiarei. fraţilor!!! Şi totuşi unii zic: „Da. mi-e teamă să Te mărturisesc. Hristos este cu noi.54 ATITUDINI Când mul" i îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul ­ şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! ­ dar pu" ini îl iubesc pe sfântul teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. i-a zis aşa: „Pe vremea Sfântului Ilie erau cam trei milioane de iudei (nu erau trei milioane. Să nu fie teamă că suntem puţini! Dumnezeu este cu noi! Să nu ne fie teamă că sunt din ce în ce mai mulţi eretici. dar Sfântul Serafim de Sarov voia să facă o comparaţie). înseamnă că în zilele noastre ar trebuie să fie de douăzeci de ori mai mulţi. Şi alţii. trebuie să vă hrăniţi din jertfa lui! Aşa cum trebuie să vă hrăniţi şi din jertfa părintelui Iustin Popovici. În ortodoxie nu cunoaştem sfinţi în viaţă. nu ne vom mântui!” Şi aşa este! Pentru că. Au crezut în puterea lor şi nu în harul dumnezeiesc. s-au lăudat. şi văzând Sfântul Serafim că Motovilov se frământa că mai sunt puţini creştini. ei vor fi numiţi sfinţi . părinţii acestei mănăstiri şi creştinii care veniţi la această mănăstire. un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva Sfintei Evanghelii. care au fost slabi astăzi. Motovilov. dar cred Ţie că nu mă vei lăsa! Cred Doamne. în faţa înţelepciunii acestei lumi”. Aş mai spune chiar că un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul este chiar stareţul acestei mănăstiri. dar să credem că Hristos ne va întări! Pentru că unii dintre cei care bat astăzi cu pumnul în piept şi spun mâine că mâine. Să avem deci curaj. ajută necredinţei mele!” Suntem slabi. din ce în ce mai mulţi oameni iubitori de păcat. de douăzeci de ori mai mulţi. dacă vom lepăda învăţătura Sfinţilor Părinţi şi nu vom trăi o credinţă jertfelnică. erau mai puţini. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credin" e sinoade.unii dintre aceştia se vor lepăda de Hristos pentru că s-au mândrit. adică o sută patruzeci de mii de creştini care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal. ne îndeamnă Sfântul Iustin Popovici! Că şi dacă s-ar aduna sinod care ne-ar îndemna să lepădăm învăţătura creştină şi să trăim după învăţătura acestei lumi. când se vor pune microcipurile. câţi creştini sunt astăzi în Rusia? Şaizeci de milioane. aşa cum atâtea mii şi zeci de mii de sfinţi l-au urmat pe Sfântul Ioan Botezătorul. Cum spunea părintele Iustin Pârvu: „Dacă nu mărturisim Adevărul şi Ortodoxia după învăţăturile Cuviosului Părinte Iustin Popovici. iubesc unii scrierile despre post. părintele Iustin Pârvu! Şi spun aceste cuvinte nu pentru a-l lăuda! Spun aceste cuvinte pentru a trezi în voi convingerea că trebuie să fiţi urmaşi ai părintelui. ne vom pierde mântuirea! Să nu ne fie teamă că suntem puţini! Vorbea Sfântul Serafim de Sarov cu ucenicul său. noi trebuie să rămânem tari în credinţă şi să ne opunem unui astfel de sinod. Doamne. dar nouă ne este teamă!” Vă este teamă?! Fiţi sinceri cu voi şi cu Hristos şi spuneţi: „Da. ci doar oameni cu viaţă sfântă! Orice om poate cădea mâine! Părintele Iustin Pârvu este un om care ani şi ani de zile a mers pe calea muceniciei! Şi voi. Şi dacă pe vremea Sfântului Ilie a avut Dumnezeu şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. ar fi un sinod mincinos. mâine vor fi tari! Poate aţi auzit de mănăstirea aceea din Rusia în care călugării trăiau în desfrânare cu femeile şi era ca un fel de sat acolo la mănăstire în care creşteau odraslele ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . suntem neputincioşi. Părintele Iustin nu este sfânt.

am trăit ca nişte animale! Să murim ca nişte creştini!” Şi toţi călugării aceia desfrânaţi au primit mucenicia şi au intrat în cetele sfinţilor. pe icoane. Da. Ioane!” a lui Radu Gyr. Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri. Ioane pe sfinte ciolane! Şi. o poezie care multora le-a dat nădejde. Ridică-te. ridică-te. Ci pentru văzduhul tău liber de mâine Ridică-te. Ci ca să aduni chiuind pe tăpşane O claie de zări şi-o căciulă de stele. ridică-te. părinţilor. ca să bei libertatea din ciuturi Şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane Şi zarzării ei peste tine să-i scuturi. Să urmăm curajului lor. Gheorghe. Gheorghe! Ridică-te. ridică-te. Gheorghe. Ridică-te. Şi atunci stareţul. Ioane! Ridică-te. dar unii dintre voi poate nu ştiţi. pe lanţuri. pe funii. Ridică-te. fraţilor! Dacă până astăzi am fost slabi. Pentru cântecul tău. ţintuit în piroane. până astăzi am fost laşi! Dar Hristos vrea ca de acum înainte să fim tari! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine. Ridică-te. i-a adunat pe călugări şi le-a zis: „Fraţilor. luminat de Dumnezeu. Gheorghe. le-a dat credinţă să se ridice pentru că Hristos vrea să ne ridicăm din neputinţele noastre şi să Îl slujim. L-a mărturisit pe Hristos muceniceşte. unul din testamentele sfinţilor închisorilor. nu pentru pogoane. Ioane! Aşa.ATITUDINI 55 ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE călugărilor. Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele. pe uşi. Ioane! Dumnezeu să ne ajute să mergem pe calea mărturisirii dreptei credinţe până la sfârşitul vieţii noastre! Amin! . Gheorghe. Nu pentru pătule. ori vă omorâm pe toţi”. Ridică-te. asemeni Sfântului Bonifatie care era şi beţiv şi curvar şi. sus. Şi când au venit comuniştii au vrut săi gonească pe călugări din mănăstire şi le-a zis: „Hotărâţi-vă: ori părăsiţi mănăstirea. Gheorghe. Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri. Ioane! Şi ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte Pe praguri. pe lumina din urmă a furtunii.cei mai mulţi ştiţi. ridică-te. ducându-se să cumpere sfinte moaşte pentru stăpâna sa. să ne rugăm lui Dumnezeu să punem început bun mântuirii noastre! Am să vă pun înainte . ridică-te. Pe toate ce slobode-ţi ies înainte. pe prispe. Aglaida. ridică-te. Gheorghe. Ridică-te. poezia „Ridică-te. Gheorghe.

declarând eretic pe orice creştin care ar " îndrăznit să creadă. Paul Di Ballester. care anatemiza. bolnav psihic. Fostul călugăr franciscan. fondată în ţara mea de baştină. Totuşi. cu reşedinţa în Mexic. Apostol Pavel. Deci. El a fost ucis de un mexican de 70 de ani. 285-291. pp. În timp ce triam tot felul de documente de pe vremea Inchiziţiei. între anii 1327 şi 1331 papii Ioan al 22-lea şi Clement al 6-lea au condamnat şi anatemizat pe oricine ar fi îndrăznit să nege faptul că Sf. actualmente. confuzia şi surpriza au devenit şi mai mari când am descoperit că decizia Inchiziţiei la care se referea documentul era autentică. a trebuit să elimin orice posibilitate ca documentul să fie vreun fals sau vreo eroare. de-a lungul întregii sale vieţi apostolice. am dat peste un articol foarte interesant ce data din 1647. poate. alaltăieri a murit Episcopul de Nazianz. E bine de ştiut că Episcopul Pavel era de origine spaniolă. care a trecut la Ortodoxie. că a fost primit în ortodoxie ca adult şi a excelat ca păstor şi autor. şi papa Benedict al 11-lea. Apostol Pavel a fost. Arhiepiscopul grec al Americii de Nord şi de Sud. Ştirile legate de moartea sa au apărut pe prima pagină a ziarului Kathemerini. au repetat aceleaşi anateme şi condamnări.56 ATITUDINI ÎMBrăţIşâND pe sfâNTUl pAvel1 o cutremurătoare convertire Documentul descria o decizie a inchizi" iei. a fost făcut episcop de Nazianz pentru episcopia Americii de Nord şi Sud. care anatemiza. mărturisind credinţa ortodoxă. Spania. Era o descoperire de-a dreptul îngrozitoare pe care mintea mea nu putea să o cuprindă. După cum am aflat din oraşul Mexico City. o eroare tipografică sau vreun fals. Autorităţile mexicane nu exclud ideea ca omorul să fi avut la bază vreo formă de fanatism”. Cu alte cuvinte.Acest articol al ierodiaconului Ballester a fost publicat în două părţi în revista Kivotos. mă confruntam cu o serioasă problemă de 1 . să accepte sau să predice faptul că sus" inea validitatea apostolică a Sf. sâmbătă. Documentul descria o decizie a Inchiziţiei. Funeraliile au fost oficiate de Arhiepiscopul Iacob. pp. Cu mult mai târziu. 483-485. Mănăstirea ţinea de ordinul franciscanilor. ce-i drept destul de comun pentru vremurile acelea. fost militar. Acolo el a suferit moarte mucenicească. adică Apostolului Petru. 4 februarie-1984: „Episcopul ortodox grec Pavel a fost ucis în Mexic. De fapt. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . în 1907. Apostol Pavel. Convertirea mea la ortodoxie a început într-o zi în care aveam ca ascultare să reorganizez biblioteca mănăstirii din care făceam parte. subordonat cu totul autorităţii eclesiastice monarhice. declarând eretic pe orice creştin care ar fi îndrăznit să creadă. care-l cunoştea pe episcop şi lucrările sale. în 1920. şi decembrie-1953. să accepte sau să predice faptul că susţinea validitatea apostolică a Sf. iulie-1953. papa Pius al 10-lea. primului papă şi rege al Bisericii. Am încercat să mă calmez gândind că este.

până acum. învăţătura Bisericii Catolice. Deci. Independenţa activităţii sale apostolice printre popoare. Personal. cău­ tând în zadar o rezolvare. în timp ce turma era una. mă duc la duhovnic şi îi spun cu naivitate despre tot ce mă preocupa. despre care se spune că ar fi primul Papă. Duhovnicul meu era unul din preoţii de vază ai mănăstirii. era un fapt de nezdruncinat ce realmente striga din Biblie. Părinţi spun că „toţi ceilalţi apostoli erau aidoma lui Petru. În acest fel. Ioan Hrisostom. puse punct conversaţiei noastre. şi ar trebui comparat nu numai cu ceilalţi. sincer să " u. Mă asculta cu amărăciune. Să nu îngădui nici unei creaturi a lui Dumnezeu. „papa este totul. ci cu primul dintre ei. culmea autorităţii”. Şi. Potrivit teologiei romano-catolice. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi Sfinţii Părinţi te-au vătămat. comparată cu cea a lui Petru printre circumcişi. ţinusem cu tărie la ideea că în special Cuvântul lui Dumnezeu este singurul lucru pe care nu poţi să-l laşi deoparte. atât de explicit. copilul meu. Pune-le deoparte şi rezumă-te la a urma învăţăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. sincer să fiu. copilul meu. Ce-mi rămânea de făcut? Pe de o parte se afla Biblia şi Sf. Tradiţie. conştiinţă. indiferent cine ar fi. să smintească credinţa ta în Dumnezeu şi Biserică”. toţi Sf. îţi voi da o listă cu autori remarcabili. ca să dovedim că fiecare avea aceeaşi autoritate. După ce s­a gândit câteva minute. Fără să-mi dea timp să răspund. în ale căror lucrări credinţa ţi se va relaxa(?!) şi ţi se va întări”. era esenţial pentru mântuirea noastră să credem că Biserica este o monarhie pură al cărui monarh este papa. a declarat oficial că „dacă spune careva că Petru. Acest răspuns al lui. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi S" n" ii Părin" i te­au vătămat. După ce s-a gândit câteva minute. îmi era cu neputinţă de acceptat faptul că Apostolul Pavel era sub orice poruncă papală. era limpede ca cristalul. Pune­ le deoparte şi rezumă­te la a urma învă" ăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. căci lucrările Sf. în cele din urmă mi-a spus un lucru la care. întrebându-mă dacă mai am şi altceva mai interesant de spus. îşi declara egalitatea cu ceilalţi apostoli. Biserica. n-ar fi fost hirotonit de Hristos ca mai marele apostolilor sau că n-ar fi capul văzut. Eu. Părinţi pe marginea acestei teme nu lăsau nici o urma de îndoială. . duhovnicul mai adaugă: „În schimb. pentru prima data în viaţa mea mă găseam în faţa unei dileme înfricoşătoare. în cele din urmă mi­a spus un lucru la care. Sinodul de la Vatican. căutând în zadar o rezolvare. autoritate egală”. să fie anatema”. învăţătura romano-catolică era împotriva acestui fapt. Pentru ei era imposibil ca vreunul să facă uz de o autoritate mai mare decât restul. iar pe cealaltă. Erau cu toţii păstoriţi. scrie Sf. iar turma era păstorită de apostoli. votând împreună toate convingerile mai sus numite. Şi. de toţi la fel. nimic” lupta sufletului cu învăţăturile papistaşe Cuprins de tulburare şi de tot felul de gânduri. Pentru mine era nespus de clar cine era el. De aceea. conştient de dificultatea problemei. „Pavel. Totuşi. conştient de di" cultatea problemei. cu adevărat. căci titlul apostolic al fiecăruia era „cea mai mare autoritate. mai precis că erau înzestraţi cu aceeaşi onoare şi aceeaşi autoritate”.ATITUDINI 57 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Mă asculta cu amărăciune. mi-a mărit şi mai mult confuzia. vizibil al întregii Biserici.

poate. iar individual. „zenitul şi esenţa sa”. având doar Biblia ca ghid şi îndreptar: «Legea Ta e făclie picioarelor mele şi luminare cărărilor mele»(Ps. Chiar dacă nu mă convinsese cu totul. În cadrul acestei monarhii papiste „constă toată puterea şi stabilitatea Bisericii”. Deoarece fusesem atras de creştinism şi botezat abia după terminarea studiilor. Până atunci creştinismul şi Biserica Catolică erau un amalgam pentru mine. aşa cum vă spuneam. de asemenea şi manuale de decizii papale şi sinoade ecumenice. Cred că un sumar al acestora ar fi spre interesul multora: În primul rând. care în alt mod „nu ar putea fi posibilă”. duhovnicul meu plecă să facă un tur de predici misionare pe la bisericile ordinului nostru. Acest tip de creştinism este cel susţinut de papism. am făcut totuşi rost de cărţile recomandate şi am început să le citesc cu toată atenţia. În viaţa mea de la mănăstire mă preocupasem doar de faţa lor exterioară. ceva ce nu putea fi despărţit.” Această autoritate dictatorială ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . cunoscut ca „Biserica RomanoCatolică” a început să se dezvăluie încet. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi " inuturi sau. înţelegeam tot mai mult că nu eram conştient de natura Bisericii mele. încet. eram abia la începutul studiilor teologice. pentru a­şi satisface propria sete pentru bogă" ie şi putere. acest drept e asupra oricărui om botezat din întreaga lume.58 ATITUDINI De­a lungul timpului. el îmbrăţişând toate învăţăturile şi drepturile legale pe care le are Biserica. păstorul păstorilor şi ierarhul suprem. sistemul acesta monarhic. afirmă că „papismul este cel mai important agent al creştinătăţii”. dar nu înainte de a mă ruga să-l ţin la curent cu progresele pe care le făceam în citit. Câteva zile mai târziu. Citind articolele recomandate cu înţelepciune de îndrumătorul meu. el a devenit stăpân pe întinse domenii. Îmi lăsă lista cu autorii ce-i aveam de citit. 118:105). Vicarul lui Dumnezeu. Majoritatea cărţilor erau texte teologice. drept conducător suprem şi cap vizibil al Bisericii. Cu cât înaintam în studiul acelor cărţi. drept piatră din capul unghiului. învăţătorul universal şi infailibil al credinţei. Biserica „nu este decât o monarhie absolută” al cărui monarh absolut este papa. căci nu apăruse vreun motiv să mă îndemne să-i analizez bazele şi motivaţiile în profunzime. Teologia îmi părea o ştiinţă cu totul nouă. care se comportă în toate împrejurările ca atare. M-am aruncat cu tot sufletul în studierea lor.” „Dreptul divin se extinde asupra tuturor. Mai mult. am continuat cu studiul filosofiei şi. Autoritatea monarhică a Papei. pentru romano-catolici. este „dinamic şi dominant.

căci „este esenţial pentru sufletele noastre să credem în instituţia papismului şi să ne supunem ei şi reprezentanţilor ei”. de fapt. necuraţi şi profanatori de cele sfinte. în învăţătura romano-catolică se spune că: „Papa are dreptul să intervină şi să judece toate problemele spirituale ale fiecărui creştin şi deci cu atât mai mult are acest drept în problemele lumeşti. ca încoronare şi o culme a atotputerniciei Papei. Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură. negând mântuirea celor care nu i se supun. A deţinut numeroşi sclavi. În zilele noastre. închisori. pentru a-şi satisface propria sete pentru bogăţie şi putere. adică ale lumii. Nu mai e nevoie ca Sfântul Duh să călăuzească Biserica Sa „către tot Adevărul”. se referă la o na" iune autonomă cu reprezentan" i diplomatici în ambele sfere. cel care a scris că toţi trebuie să-l recunoaştem ca sfânt. iar Papa este singurul canon al adevărului care poate . bănci. care fuseseră create pentru „a înnobila şi ancora toate celelalte tronuri ale lumii”. de fapt. cu armată. Datoria stăpânitorilor şi domnilor creştini era să se retragă din faţa divinului şi dreptului rege. care a avut loc în 1870. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la Vatican. poate fi exercitată oricând şi asupra oricui. Primul este în mâinile clerului iar cel de-al doilea. ci are şi dreptul de a-şi exercita autoritatea asupra credincioşilor. bazat pe infailibilitate.” Căci Biserica are două cuţite. El nu poate fi limitat în a judeca doar prin prisma penalizărilor spirituale. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi ţinuturi sau. poate. Oamenii care refuză să-i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socotiţi schismatici. A avut un rol central şi. Su" etele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. el a devenit stăpân pe întinse domenii. Papa. un rol decisiv în istoria politicii. se numeşte şi se proclamă pe sine împărat lumesc. asupra oricărui creştin de pe tot globul. cu armată. asupra oricărei Biserici de indiferent care denominaţie creştină sau limbă ar fi. în mâinile regilor şi soldaţilor. poliţie secretă. al Aceluia Care a interzis Apostolilor să-i imite „pe împăraţii pământului care cuceresc popoare”. De-a lungul timpului. iar aceasta doar pornind de la ideea că papa este episcopul suprem al fiecărei dioceze eclesiastice din lume. îşi însuşeşte un privilegiu pe care nici cei mai râvnitori idolatri nu şi l-ar fi putut imagina: infailibilitatea dreptului divin. susţinând că este reprezentantul Aceluia Care spune: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. potrivit regulii dogmatice a Sinodului de la Vatican. la rândul lor. Sufletele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. Şi. În felul acesta. închisori. care. căci „este esen" ial pentru su" etele noastre să credem în institu" ia papismului şi să ne supunem ei şi repre­ zentan" ilor ei”. continuând astfel imperialismul Romei. se supun şi sunt în serviciul clerului. simbol al puterii spirituale şi al puterii lumeşti. În zilele noastre. eretici. poli" ie secretă. mirean sau cleric. se referă la o naţiune autonomă cu reprezentanţi diplomatici în ambele sfere. Papa întruchipează Conducătorul ideal profeţit de Cicero. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la vatican. de cele mai multe ori. predându-i-se regatele şi tronurile politico-eclesiastice. bănci. precum nu mai e nevoie nici de Sfânta Tradiţie. El. necura" i şi profanatori de cele s" nte. De atunci „umanitatea trebuie să i se adreseze pontifului ca şi cum s-ar adresa Domnului Însuşi: ‚Tu ai cuvintele vieţii veşnice’ ”. De asemenea. El. eretici. căci de acum avem un Dumnezeu pe pământ.ATITUDINI 59 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE oamenii care refuză să­i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socoti" i schismatici.

iar bulele şi declaraţiile papale să fie considerate egale cu epistolele canonice şi.60 ATITUDINI totuşi. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală fa" ă de Papă. trebuie să primească supunere oarbă. în acest caz. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. care arde ca focul şi înnegreşte când nu străluceşte. pentru noi. Scriptură. crezute şi venerate întocmai ca şi acelea. care. nu consider necesar să-ţi reamintesc că noi trebuie să-l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credinţă. Ortodoxia şi protestantismul erau doar nişte idei vagi pe atunci şi încă nu bătuse ceasul să-mi dau seama că ele mi-ar putea ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . fiind aleşi de Biblie. Adevărul credinţei nu răsare decât din Sfânta Scriptură şi din Tradiţia întregii Biserici. Grigori şi Hrisostomi…”. chiar şi împotriva judecăţii emise de întreaga Biserică. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. Nu voi încălca dreptul divin pentru a putea urma învăţăturile omeneşti care nu au nici o bază în Sfânta Scriptură. iezui" ii. s-au întors împotriva ei. Papa. Biserica ar fi obligată să creadă că păcatele sunt bune şi virtuţile rele”. Ieronimi. În felul acesta. mă simţeam ca un străin în propria mea Biserică. Scriptură mai prejos de Papă! Atacând în felul acesta Sf. În situaţii similare cu ale tale. „Depinde doar de voia şi de intenţia lui să numească doar ceea ce doreşte el a fi sacru şi sfânt în cadrul Bisericii. o spune şi mai simplu: „Dacă întro bună zi Papa ar impune păcatele şi ar interzice virtuţile. Mi-a fost pur şi simplu imposibil să pun Sf.” răspunsul sosi cu repeziciune: „Nu mi-ai urmat sfatul. declarat sfânt de către Biserica Catolică. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. Natura Bisericii se poate înţelege din ceea ce ne spune Sf. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. şi ţi-ai expus sufletul impactului periculos cu Sf.” emite judecăţi. pe care credincioşii sunt datori să le accepte. Citind toate acele cărţi. Totuşi nu m-am oprit aici. Cardinalul Bellarmine. e mai valoros decât mii de Augustini. Scriptură. prin urmare. Stăpânit de acest sentiment. Scriptură şi nu prin decizii umane şi teorii. Drama acelor zile a fost că mă îndepărtasem de papism. dacă nu vor să fie refuzaţi de la mântuire. să declare noi dogme. Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că toţi creştinii pot citi Biblia” şi. a cărei organizare compoziţională internă nu avea nimic de-a face cu Biserica pe care a construit-o Domnul şi pe care au organizat-o Apostolii împreună cu ucenicii lor. Aceasta a fost ultima legătură cu duhovnicul meu. pe lângă cele 3 voturi. Această scrisoare n-a făcut decât să-mi întărească părerile în loc să le anuleze. cel puţin aşa cum susţin conducătorii noştri infailibili. Biserica mea pierdea orice urmă de consideraţie din partea mea şi devenea una cu ereticii. Aceste învăţături nu sunt decât o înşiruire de prostii din partea Papismului. dar încă nu acostasem în nici un alt peisaj eclesiastic. i-am scris o primă scrisoare părintelui superior: „V-am citit cărţile. tot astfel. se plânse duhovnicul. De vreme ce este infailibil. Deja o apucasem pe un drum care nu-mi îngăduia să mă opresc decât la găsirea unei soluţii pozitive. Iar în ceea ce priveşte Tradiţia.

fie că Papa este cu Biserică sau fără Biserică este acelaşi lucru. Astfel. Neavând autoritatea şi girul Papei. drumul care să mă ducă la concluzia că Biserica pe care o iubeam nu făcea parte din sistemul papist. nemoştenind nici o autoritate apostolică. Totuşi episcopii. „căci ele nu pot fi altceva decât conferinţe pe tema creştinismului. Eram mai mult decât afectat de această mare grijă care mă copleşea şi-mi consuma toată energia. căci Papa este totul. care se fac sub autoritatea şi veridicitatea Papei”. n-au altă valoare decât cea dată lor de Episcopul Romei. Este de ajuns ca Papa să iasă pe uşile sinodului şi să spună „nu mai sunt înăuntru”. Domnul îi încredinţează Sf. Acest regim ei încearcă să-l susţină prin capitolul 22 al Evangheliei după Ioan. episcopii.ATITUDINI 61 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că to" i creştinii pot citi Biblia” şi. cu durere şi necaz. aceasta e nulă. grigori şi hrisostomi… oferi un remediu agoniei mele. Luni întregi nu făcusem altceva decât să studiez structura şi organizarea Bisericii Primare. Papa. Cât priveşte sinoadele ecumenice. în Biserica Romano-Catolică. episcopilor. Domnul îi acordă slujba de Păstor-şef. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. nu consider necesar să­" i reamintesc că noi trebuie să­l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credin" ă. ca întreaga validitate a sinodului să înceteze. aceea care făcuse din mine un creştin şi căreia îi purtam Simbolul. păstorirea mieluşeilor şi oilor sale. apostoli şi episcopi. Îmi mai trebuia încă multă gândire ca să pot străbate. Astfel. Căci. în acest caz. unde nu mă gândeam decât la marea mea problemă. care. căreia i se supun şi episcopii întocmai ca şi credincioşii mireni. nu au nici o altă autoritate decât cea dată lor. cu drepturi exclusive asupra credincioşilor. e mai valoros decât mii de Augustini. în această Biserică „autoritatea apostolică era lipsită de apostoli şi nu a fost lăsată succesorilor ei. în tot ceea ce ar fi putut arunca mai multă . mai precis. Apostol Petru. şi Biserica. Foarte corect scrie şi episcopul Maren: „Ar fi fost mai aproape de adevăr dacă atunci când catolicii spun: „Cred …şi în una Biserică”. răspunsul înfricoşător al unui Iezuit Aproape renunţasem cu totul la studiile mele. potrivit interpretării romanocatolice. primul Papă. Totuşi. nimic. nu sunt nici măcar succesori ai apostolilor. cel pu" in aşa cum sus" in conducătorii noştri infailibili. ci de la Pontiful Suveran al Romei”. „autoritatea Bisericii există doar atunci când este caracterizată şi armonizată de Papă. ci doar autoritatea papistă a lui Petru. ieronimi. adică în afara ei”. profitând de cele câteva ore permise de retragere la chilie. autoritatea Bisericii şi corpul episcopal nu sunt intrinsec subordonate monocraţiei Papei. În ciuda acestor lucruri. potrivit teologiei romano-catolice. să spună „…şi într-un papă”. În fapt. toată această muncă a mea nu putea fi ţinută chiar secret. nu direct de la Dumnezeu. N-am precupeţit nici o ocazie de a face tot felul de cercetări în afara mănăstirii. oile. iar toţi ceilalţi. chiar de la sursele patristice apostolice. papilor. Importanţa şi rolul episcopilor în Biserica Catolică nu este mai mult decât de reprezentanţi ai autorităţii papale. În toate celelalte cazuri. care sunt mieluşeii. iar în ceea ce priveşte tradi" ia. nu mai poate fi impus prin autoritate credincioşilor. căci. continuam să-mi iubesc Biserica. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. aşa cum se spune în dogmatică. tot astfel.

Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii. pentru noi. iezuiţii. iezui" ii. în ciuda tuturor acestor lucruri. Iată ce-mi scria un episcop: „Cu câteva secole mai devreme ideile tale te-ar fi dus la ardere pe rugul Inchiziţiei”. Pe unii dintre ei. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castităţii. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. Înflăcărat de astfel de concepţii. ca să nu cădem în înşelare.. intenţionam să rămân în mănăstire. cine-mi poate garanta că această pată nu se va întinde şi în celelalte zone ale credinţei evanghelice? Şi atunci nu ni se mai pare atât de ciudat cum ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE „Ceea ce­mi spui tu mi se pare deosebit de logic. Dar pot oare preţioasele lucruri ale sufletului să poată fi păstrate în siguranţă acolo unde liberul arbitru al Papei tot adună noi dogme şi false învăţături despre viaţa pioasă a Bisericii? Şi.: . pentru noi. dacă aşa ne spun mai marii Bisericii”. mai mult decât atât. de clar şi de adevărat.” „Cu câteva secole în urmă ai fi fost ars de flăcările Inchiziţiei” Potrivit părerii majorităţii. pe lângă cele 3 voturi. noastre” şi. totuşi.62 ATITUDINI lumină asupra problemei care mă frământa. Totuşi. că „chiar de am deţine adevărul. eu eram un eretic. al ascultării şi al sărăciei. suntem datori să ne ţinem de cunoscuta axiomă care spune că ceea ce vedem noi ca alb este de fapt negru. am început să discut subiectul cu figuri bisericeşti ecleziastice cunoscute. fiind înţepeniţi în conceptul că „supunerea ce se cade să o dăm Papei cere o încuviinţare tacită a vederilor. de vreme ce puritatea învăţăturii a fost ridicată pe falsurile legate de papă. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală faţă de Papă. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. un preot iezuit mi-a mărturisit următoarele: „Ceea ce-mi spui tu mi se pare deosebit de logic. oameni recunoscuţi pentru sinceritatea şi inima lor. pe lângă cele 3 voturi. de clar şi de adevărat. În felul acesta. concepţiilor. pe clerici. lucruri deosebit de interesante şi de semnificative pentru mine.. Totuşi. În felul acesta primeam aproape continuu impresii şi păreri asupra subiectului. de asemenea. Astfel. să mă dăruiesc unei vieţi spirituale autentice şi să las ca toată responsabilitatea înşelării şi greşelii să stea pe umerii ierarhilor Bisericii. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. i-am găsit mai fanatici decât conştienţi de absurditatea învăţăturilor despre papă.

„În felul acesta ne-am împodobit şi ne-am supra-încărcat viaţa religioasă. deoarece plecarea mea din Biserica Romano­ Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. prin ei. care este. să fie ca Dumnezeu. de către anglicani şi. vocea lui Dumnezeu. ajunşi în ultimul moment. încât faţa Lui.ATITUDINI 63 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În al doilea rând. am declarat că nu mai aparţin Bisericii Romano-Catolice.” Astfel. Adevărate cuvinte scria şi Bernard de Clairvaux despre Papă: „Nu există otravă mai puternică şi nici sabie mai periculoasă decât această sete şi patimă a dominaţiei!” Ieşind de sub jugul Papismului. uitând că împărăţia Fiului lui Dumnezeu „nu este din lumea aceasta” şi că „cel chemat la episcopie nu este chemat la nici o poziţie mai înaltă sau la vreo autoritate. fiind convins că viaţa spirituală în sânul Bisericii papistaşe mă poate expune la pericole. Nici acolo n-am reuşit sa rămân necunoscut. al cărui conducător. am sfârşit prin a face pasul decisiv. Mă acuzau că creasem un cerc anti-papist în jurul meu şi că prin exemplul meu duceam în apostazie clerici romano-catolici care erau „bolnavi din punct de vedere dogmatic” şi care mai înainte îşi exprimaseră sentimente de simpatie în cazul meu. de fapt. după un timp destul de scurt. pozi" ia mea devenea din ce în ce mai precară. am venit în contact cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor. n-am făcut decât să-mi urmez vocea conştiinţei. În al doilea rând. din mândrie. şi-a pierdut gloria şi slava cea adevărată şi şi-a pus una falsă” iar apoi „a şezut în templul lui Dumnezeu ca un dumnezeu”. ci la diaconia întregii Biserici”. unde am fost întâmpinat. unii dintre sfinţii Bisericii Romano-Catolice au început să dea alarma. viaţa spirituală ne apare ca un copac cu multe ramuri şi multe frunze. voi descrie mai târziu. în care sufletul nu mai ştie unde este trunchiul pe care se sprijină toate şi unde sunt rădăcinile care. vrând. este pierdut printre aceste podoabe. de fapt. Iisus Hristos?” Astăzi. Coresponden" a îmi era plină de scrisori anonime şi amenin" ătoare. poziţia mea devenea din ce în ce mai precară. am îmbrăţişat Ortodoxia. după plecarea mea. În felul acesta m-am lepădat de Biserica Catolică. mai puţin importante de mântuire. a Aceluia Care este miezul tuturor lucrurilor. Cum. Iar aceasta voce îmi spune: „Las-o… astfel încât să nu te faci părtaş păcatelor ei şi să nu te răneşti de rănile ei”. în lumina unui Adevăr absolut şi fără pată. le hrănesc pe toate… . care realmente ne inundă. Lucrul acesta m-a obligat să părăsesc Barcelona şi să mă stabilesc la Madrid. spunând: „Cine ştie dacă aceste mijloace. Am părăsit mănăstirea şi. După fiecare predică pe care o ţineam pe la Bisericile . nu ne fac să-L dăm uitării pe singurul nostru Mântuitor. fără să o fi căutat eu. Corespondenţa îmi era plină de scrisori anonime şi ameninţătoare. Unii înclinau să mă urmeze. nimeni n-a mai dorit să-şi sacrifice poziţia pe care o deţinea în interiorul Bisericii. dar. ca şi onorurile şi privilegiile care decurgeau de aici. deoarece plecarea mea din Biserica Romano-Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. l-a imitat pe acela care.

Articolul meu se încheia cu propoziţia: „Şi nu peste mult timp. slaba lor credinţă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei”. pe drumul pe care mergeţi. În studiul acela strânsesem toate clauzele din literatura patristică şi primele 4 secole care. Iar interpretarea dată de Sfinţii Părinţi este exact regula conform căreia noi înţelegem Sfânta Scriptură. mai bine zis. Lucrarea. pe care­l cunoşteam. iar sloganul către care conduceau toate argumentele din carte era: „Datorită infailibilităţii Papei. majoritatea fiind împotriva papei. Răzbunarea fanatică pe care mi-o plănuiau unii papişti a fost dată la iveală pe deplin în ziua în care am răspuns public la o disertaţie eclesiastică pe care aceştia mi-o trimiseseră ca o ultimă încercare de a mă smulge din capcana „ereziei” în care căzusem. Luca 22:31-32). purta titlul pompos: „Papa. Dovedeam că învăţăturile despre Papă erau cu desăvârşire străine şi contrare învăţăturii pe care Sfinţii Părinţi au dat-o. deoarece la întâlnirile secrete la care consimţisem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano-catolici. un număr mereu mai mare de ascultători doreau să mă cunoască şi să discute cu mine tot felul de chestiuni teologice. Curând. Ioan 21:15-17. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. am isprăvit cu papistaşii. romano-catolicii sunt astăzi singurii creştini care pot fi siguri în ceea ce cred”. cunoscuţi pentru „lipsa sau.64 ATITUDINI Străduin" ele unui profesor universitar polonez. anglicane. după ce mi-am publicat la Buenos Aires studiul în 3 volume. Fără să o fi dorit. se refereau la „clauza primatului” (Matei 16:18-19. Situaţia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în faţa autorităţilor. direct sau indirect. vicar al Domnului nostru pe pământ”. Drumul spre ortodoxie Cam prin perioada aceea. cu un caracter apologetic. chiar dacă nu prin împrejurări care se legau ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . În coloanele unui periodic portughez am replicat: „Realitatea este că datorită acestei infailibilităţi sunteţi singurii creştini care NU puteţi fi siguri vor cere să credeţi mâine”. mi­a întărit şi cimentat convingerea că ortodoxia se bazează pe adevărurile substan" iale ale Creştinismului. o să-L numiţi pe Dumnezeu vicar al Papei în ceruri”.

ATITUDINI 65 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În toate aceste lucrări. am venit pentru prima data în contact cu Ortodoxia. împreună cu scrisori încurajatoare. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ Noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. m-am eliberat de toate reţinerile pe care le aveam faţă de ortodoxie şi am putut privi şi eu lucrurile spiritual obiectiv. Interesul pentru ortodoxie creştea. între ele. tot ca să nu le dau apă la moară protestanţilor. potrivit Părinţilor Apuseni. În acele cărţi m-am regăsit. iar schisma care o înlăturase avea „pe diavol drept tată şi mândria Patriarhului Fotie drept mamă”. că înclinarea negativă pe care o simţeam împotriva Papismului era conformă întru totul cu învăţătura Ortodoxiei. Ortodocşii din Vest nu sunt deloc susceptibili de prozelitism. ca fiind lipsită de viaţă spirituală. unele chiar din grecia. Avusesem câteva discuţii pe subiecte teologice cu un grup de ortodocşi polonezi. dar s-a abţinut de la alte comentarii. Episcopul ortodox mi-a indicat să citesc superba carte a lui Serghei Bulgakov. În perioada aceea am scris două cărţi: Conceptul Bisericii. plăcut surprins. pe care mi le furniza Arhimandritul Benedict Katsenavakis din Neapole. începusem să-mi fac rost de tot felul de cărţi şi reviste ruseşti şi greceşti de la Londra şi Berlin. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. În plus. Cam tot pe atunci am scris şi la Patriarhia Ecumenică. Aceste vederi părtinitoare prezentau ortodoxia ca pe ceva schismatic. şi pe cea a Mitropolitului Serafim. împreună cu scrisori încurajatoare. dar nu m-am grăbit cu lansarea. al cărui nume nu-mi permit să-l fac public. şi că Sfinţii Părinţi ai Bisericii. nu mai puţin profundă. Numai atunci când corespondenţa noastră dura de ceva timp. ca şi o serie de cărţi premiate. o grupare de biserici mărunte care nu purtau linia caracteristică a unei adevărate Biserici a lui Hristos. Dumnezeul nostru şi Dumnezeu. Nam dat de vreun paragraf care să nu fie în deplin acord cu conştiinţa mea. trebuie să mărturisesc că ideile mele despre Ortodoxie suferiseră importante evoluţii de la începutul odiseei mele spirituale. unele chiar din Grecia. deoarece era conştient că mă aflam într-un mediu protestant. Când am început sa corespondez cu un respectat membru al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe din Vest. Înainte de a-mi continua relatarea. Urmau să fie publicate în America de Sud. am văzut cum învăţătura Ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. şi se adăugaseră şi informaţiile pe care le primisem de la Consiliul Ecumenic referitoare la existenţa şi viaţa în cercurile ortodoxe din Apus. În toate aceste lucrări. şi că S" n" ii Părin" i ai Bisericii. am văzut cum învă" ătura ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. Dinspre partea Ortodoxă m-au sfătuit să mă debarasez de poziţia pur şi simplu negativă pe care o aveam împotriva Papismului care mă . cealaltă fiind intitulată Dumnezeul tău. curând. toate îmi treziseră un viu interes. mi-am dat seama. Încetul cu încetul începeam să-mi pierd reţinerile interioare faţă de Biserica Ortodoxă. Respectatul ierarh a remarcat şi el coincidenţa în scrisorile sale. Şi astfel. care trecuseră prin ţara mea. Ortodoxia.

mai bine zis. deoarece el trăieşte şi rămâne în substanţa creştinismului şi a adevărului revelat şi nealterat. ortodox. mai precis a Sinoadelor Ecumenice care au fost cu adevărat ecumenice şi în învăţăturile unanime ale Sfinţilor Părinţi care sunt recunoscute universal ca atare”. deoarece la întâlnirile secrete la care consim" isem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano­catolici. ci un şuvoi veşnic curgător. căci abia acum înţelegeam că această păstrare fixă şi stabilă a învăţăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală. se aflau atunci 280 de milioane de creştini care aparţineau Bisericii Ortodoxe şi cu care mă simţeam în comuniune de credinţă. unde am cerut să devin membru al Bisericii Ortodoxe. Şi doar în momentul acesta a început să se facă simţit. pe care-l cunoşteam. cât şi faţă de cea Ortodoxă. Acuzaţia de mumificare teologică. majoritatea " ind împotriva papei. ortodox. Străduinţele unui profesor universitar polonez. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învăţătorul lor. scria un foarte cunoscut arhimandrit. În perioada aceasta am ajuns să fiu.. eu sim" eam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învă" ătorul lor. aproape fără să-mi dau seama şi. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. pe care am adresat-o Patriarhiei Ecumenice şi Arhiepiscopului Atenei prin intermediul Diaconatului Apostolic al Bisericii Greciei. deşi apele mereu se schimbă. am scris o lungă dizertaţie privind cazul meu. am parcurs apropierea de ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit Fără să o " dorit. aşteptând să dea în pârg roadele schimbării mele. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu.. lucru care nu se cere şi creştinului ortodox. ortodocşii au început să mă considere unul de-al lor. potrivit interpretării teologice a Tradiţiei. deşi târziu. mai puţin a anglicanilor. adusă ortodoxiei. aproape fără să­mi dau seama şi. Am înţeles că oricare creştin de altă confesiune este obligat să sacrifice o parte importantă a credinţei ca să poată ajunge la o puritate dogmatică completă. care era guvernată de un ajutor cam interesant. Când am fost sigur de acest lucru. am parcurs apropierea de Ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit. unde astăzi nu mai există nici o comunitate ortodoxă. mi-am părăsit ţara şi m-am îndreptat spre Franţa. şi eu simţeam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. Şi ei. A fost o sarcină grea pe care am concluzionat-o cu următoarele propoziţii: „Cred în tot ceea ce este inclus în cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament. mi-a întărit şi cimentat convingerea că Ortodoxia se bazează pe adevărurile substanţiale ale Creştinismului. În perioada aceasta am ajuns să " u. Situa" ia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în fa" a autorită" ilor. Şi. „Faptul că îi vorbim acestui spaniol despre ortodoxie nu înseamnă că facem prozelitism”. cum de altfel sunt şi prin întreaga lume. Treptat. nu mai avea nici o valoare pentru mine. Aşa că nu m-am mai simţit singur în faţa atât de puternicului catolicism şi a răcelii la care mă supuneau protestanţii. De atunci încolo mi-am dat seama că simpatia pe care mi-o arătaseră protestanţii începea să se răcească. În tot acest timp mi-am adâncit ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . şi interesul ortodox. deoarece nu mai aveam ce face în Spania. în sfârşit.66 ATITUDINI . cunoscu" i pentru „lipsa sau. ca de obicei. în sfârşit. care a început să mă atragă către ortodoxie ca „posibil catehumen”. slaba lor credin" ă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei” murdărise atât de tare şi să-mi construiesc „Crezul” după care ei puteau să-şi dea seama cât de departe eram de Biserica Anglicană. În Răsărit.

am făcut pasul hotărâtor. Curând am fost tuns diacon de Preasfinţitul Episcop de Rogon. iar după aceea am fost primit ca monah în Sfânta Mânăstire Peteli. căci abia acum în" elegeam că această păstrare " xă şi stabilă a învă" ăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală. ci un şuvoi veşnic curgător. Iubirea şi interesul pe care l-a manifestat pentru mine au fost peste aşteptări. simpatia şi înţelegerea Bisericii Greciei şi a membrilor ei. adusă ortodoxiei. ca să pot fi mereu vrednic de Harul ce mi s-a făcut mie de către Domnul. Cuviosul Arhiepiscop al Atenei m-a primit ca un adevărat părinte al Bisericii. Aceleaşi lucruri le-aş putea spune şi despre Preasfinţitul Dionisie al Rogonului. unde venisem să studiez teologia. fiind atunci primit ca membru în adevărata Biserică a lui Hristos. ţara recunoscută a ortodoxiei. Sfântului Sinod nu i-a trebuit mult să ia decizia acceptării mele în sânul Bisericii Ortodoxe. nu mai avea nici o valoare pentru mine. Aş fi vrut ca acest mare eveniment să se realizeze în Grecia. o iubire părintească. care mi-a arătat. . la fel. De atunci trăiesc în iubirea. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. În timpul acelei sfinte slujbe de toată noaptea am fost onorat cu numele Apostolului popoarelor. Le cer tuturor să se roage pentru mine şi să mă sprijine duhovniceşte. Când m-am convins cu totul. Nu mai este nevoie să spun că într-o asemenea atmosferă de căldură şi iubire. deşi apele mereu se schimbă. cunoaşterea ortodoxiei şi mi-am întărit legăturile cu ierarhii ei.ATITUDINI 67 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Acuza" ia de mumi" care teologică.

atunci avem întreaga nădejde că vom fi înţeleşi şi auziţi de către cei care sunt în opoziţie cu adevărata credinţă. deci trebuie să o chemăm pe Născătoarea de Dumnezeu şi pe Sfinţii lui Hristos pentru ca ei să se roage pentru noi şi să ceară lui Hristos ocrotirea noastră. oamenii vor răspunde agresiv. seraphim. pentru că acesta e cel mai mare şi mai important fel în care putem fi ocrotiţi. atunci când trebuie să fim mai fermi în răspunsuri? Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui Hristos. Sunt momente în care trebuie să fii mult mai ferm. sau în cazul în care suntem întrebaţi în mod direct şi trebuie să răspundem? Cum facem asta fără să rănim pe cei care sunt împotriva noastră. Însă dacă în această situaţie ne întoarcem imediat către Hristos şi Îi cerem ajutorul. cum să ne apărăm şi cum să distingem binele de rău? Dacă vrem să vorbim despre apărarea noastră împotriva răului. Preasfinţite Părinte. Deci ne sfătuiţi către blândeţe? Blândeţe fermă. este posibil că se vor simţi ofensaţi oricum. şi acestea sunt vremuri în care trebuie să fim puternici. pentru că adevărul e adevărul. pentru că dacă suntem agresivi. s.68 ATITUDINI Despre IspITIrIle ACesTUI veAC Interviu cu p. " indcă se ştie că vom " amarnic bătu" i. în inima ta. fiindcă se ştie că vom fi amarnic bătuţi. Mama întotdeauna îmi spunea că prinzi mai multe muşte cu miere decât cu oţet. ocrotirea şi Îl rugăm să ne mântuiască. iată că lupi în piele de oaie încearcă să smintească credinţa noastră. singura apărare pe care o putem avea este Iisus Hristos Însuşi. dar dacă vorbim despre Hristos-Adevărul în contextul iubirii Lui (pentru că El e de asemenea Iubire). nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. episcop de ottawa p unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. atunci răul este imediat înfrânt. Ce se întâmplă atunci când trebuie să mărturisim credinţa noastră. Unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. iar Hristos este Adevărul. însă dacă suntem fa" ă în fa" ă cu răul. că acesta e timpul ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. însă dacă suntem faţă în faţă cu răul. Dar este important să aştepţi ca Mântuitorul Însuşi să-ţi arate.

în această cultură a secolului XX. ca să le schimbe.ATITUDINI 69 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui hristos. Care e Acelaşi întotdeauna.. în mod ironic. Există presiuni în Statele Unite să părăsim . Şi voi spune aşa: în primul rând. deci în afara acestei organizaţii nu există încă vreun loc anume în care să avem posibilitatea de a ne întâlni în mod obişnuit. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot în" elege. Aceasta e problema noastră. este posibil că se vor sim" i ofensa" i oricum. Ce părere aveţi? Spun aşa: Biserica Ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre Unul Domn Iisus Hristos. în aşa fel încât cultura să înţeleagă aceasta. iar noi suntem cei care trebuie să acceptăm Cine este El şi să transmitem tuturor celorlalţi mai departe. Biserica ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre unul Domn iisus hristos. …ca formă modernă a ecumenismului… Este o formă modernă a ecumenismului. pentru că sinoadele ecumenice sunt sursele acestor dogme şi nici unul dintre noi nu este prin sine sinod ecumenic al secolului XXI. dar nimic nu se schimbă. dogmele însă nu se schimbă niciodată. Pentru că Iisus Hristos este Acelaşi. El este Dumnezeu! El Însuşi ni Se revelează. aşa încât să trebuiască să fie făcut ceea ce se cere. dar că acest organism nu ar fi Biserica Ortodoxă.. în întreaga lume. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot înţelege. au ideea că s-ar putea crea vreun fel de „lucru atotcuprinzător” care. trebuie să plecăm. şi mulţi dintre adevăraţii credincioşi doresc să iasă din această organizaţie. Consiliul Mondial al Bisericilor este singurul mediu în care toate Bisericile Ortodoxe participă împreună şi unde au posibilitatea să vorbească. pentru că adevărul e adevărul. ştiţi. sau oricare altă organizaţie la care participăm. şi când folosim aceste cuvinte trebuie să fim extrem de atenţi că folosim cuvintele corecte care sunt în armonie cu Tradiţia de două mii de ani şi cu experienţa noastră despre Cine este Hristos. Iar dacă CMB.. atunci avem întreaga nădejde că vom " în" eleşi şi auzi" i de către cei care sunt în opozi" ie cu adevărata credin" ă. fără a distorsiona această revelaţie în vreun fel. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e Hristos. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e hristos. exact. Da.? Forma exprimării se schimbă odată cu traversarea respectivelor culturi. decât dacă facem pelerinaje unii la alţii. că trebuie să redefinim dogmele. responsabilitatea noastră este de a-L mărturisi cu viaţa noastră. va insista în această direcţie.. BOR face parte din Consiliul Mondial al bisericilor. De aceea aş spune că dogmele nu pot fi schimbate. chiar de unii păstori. iar hristos este Adevărul. Tot aşa cum Sfinţii Părinţi nu au scris decât atunci când a trebuit şi cînd au simţit harul. El este Dumnezeu! pentru a face aceasta. pentru că El nu e o propunere filosofică. E o problemă dificilă. dezvoltându-se. pentru că El nu e o pro­ punere " loso" că. dar dacă vorbim despre hristos­ Adevărul în contextul iubirii lui (pentru că El e de asemenea iubire). Se vorbeşte în biserică. Exact. Cealaltă problemă e că protestanţii. Care e Acelaşi întotdeauna. Cred că exista multe păreri asemănătoare ale credincioşilor. ar include pe toata lumea. şi e una foarte rea. pe la bisericile fiecăruia. Acest lucru ne tulbură mult. de fapt El te va împinge la aceasta. Consiliul Mondial al Bisericilor. şi se pare că şi catolicii într-o măsură.

fiindcă sunt oameni. tocmai pentru că au descoperit că asta nu se va întâmpla. Recent am citit un articol cum că CMB ar număra mai mult de 350 de astfel de asociaţii. în sensul că e mai puţin direcţionat de gândul la a face vreo mega-biserică. Consiliul Naţional al Bisericilor Creştine. Aş adăuga că exista influenţe vizibile în Biserica Ortodoxă. şi nu cred că a greşit scriind într­un stil polemic. care desigur nu e una bună. tocmai din cauza asta. a avut un asemenea efect că. acest număr va creste. social. Totuşi au fost nişte schimbări. e să ne rugăm la Dumnezeu să ne arate ce să facem. şi e bine că ortodoxul încă mai are simţul umorului. modul oficial de discuţie este mai adaptat. să fie într-un context în deplină armonie cu credinţa ortodoxă şi care nu va trăda în nici un fel credinţa ortodoxă. în câteva biserici protestante şi chiar şi în biserica catolică. Deci este un număr deja mare. ci mai bine e să vorbească unii cu alţii şi să încerce să facă ceva împreună. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . şi când ierarhii Bisericilor vor ajunge la vreo înţelegere în ce priveşte a rămâne sau a pleca. datorită acestui context. deşi mai sunt glume care spun că ar fi. care pot greşi… …nu sunt papi… Exact. Singurul lucru pe care-l putem face cu această situaţie. ori va pleca. Deci: dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. ceva practic. vor fi demonstraţii. aceşti oameni se vor plânge. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. acum. " indcă acolo din tradi" ie se ştie cum se face aceasta. decât în grecia. şi atunci ori se va pocăi înainte de a fi prea târziu.70 ATITUDINI Părintele Sera" m Rose trăia într­un accentuat me­ diu polemic. ci dimpotrivă. care tot creşte şi. Şi dacă s-ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credinţa. după cum înţeleg eu. Deci dacă episcopul începe să vorbească despre ceva greşit . nu sunt papi. de exemplu ajutor medical.şi asta se poate întâmpla. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. din cauză că există din ce în ce mai multe biserici de tip protestant. reprezentanţii noştri mărturisesc adevărul. Prezenţa ortodoxă în CMB. atâta vreme cât există protestanţi. Oamenii aceştia realizează că nu e aşa de simplu să construiască vreun soi de biserică uriaşă. aşadar nu e ca şi cum stăm acolo să fim călcaţi în picioare de toată lumea.

cred că ar fi bine. din cauza apartenenţei la Uniunea Europeană. dar trebuie să fim foarte precauţi. mai ales în mediul nord-american. …Mai de dorit decât confruntările directe? Acestea în general nu sunt productive. prin monahi şi monahii în Biserică. insuflat de Duhul Sfânt şi dăruit sfinţilor şi reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. prin exemplul propriei trăiri. sus. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc. Pentru noi e o mare ispită. El mereu ne ţine în partea aceasta nezdruncinată. dreapta. Părintele Serafim Rose trăia într-un accentuat mediu polemic. însă în fapt El e Cel Care o duce. şi să găsim modalităţi pe internet. Biserica Ortodoxă nu acceptă tendinţe extreme. prin preo" i. prin diaconi. fundamentalul. de a face oamenii să se simtă iubiţi de Hristos. dar de ce informaţii bio-metrice? Tocmai pentru că se încearcă formarea unei baze de date unice şi universale în care să se introducă toate informaţiile posibile privitoare . chiar din primele veacuri creştine. ci întotdeauna ţine calea de mijloc. şi atunci ori se va pocăi înainte de a " prea târziu. să punem în faţă şi la dispoziţia oamenilor informaţiile. fiindcă acolo din tradiţie se ştie cum se face aceasta. prin preoţi. argumentând calm şi corect. prin diaconi. şi este în continuare. decât în Grecia. aceşti oameni se vor plânge. adică să li se reamintească faptul că acest lucru este singurul important. Credeţi că e înţelept ca Biserica să se angajeze într-un astfel de dialog? Este ziditor şi mântuitor pentru acei oameni de ştiinţă să audă că adevărul în ce priveşte însuşi domeniul lor de studiu a fost de mult.ATITUDINI 71 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi dacă s­ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credin" a. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. acolo unde Îl găsim pe Hristos. Deci e mai bine să adoptăm o cale mai blândă.] dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. fiindcă mulţi sunt cei care se folosesc sufleteşte prin aceasta. să facem spre exemplu căutările google mai precise şi mai lesne de scos la suprafaţă. vor " demonstra" ii. se ajunge la situaţia în care ambele părţi încep să-şi atribuie invective în mod reciproc. într-un mod pozitiv. Cu certitudine. sau este un compromis din partea Bisericii Ortodoxe să discute cu neadevărul? A face disponibile informaţii care arată adevărul despre istorie e folositor. jos. dar cred că ortodocşii au destui oameni competenţi în folosirea bună a cuvintelor şi gândurilor. Se vorbeşte în ţara noastră. Înţelesul mărturisirii acesteia este ca. prin monahi şi monahii în Biserică. dar întreaga Biserică nu se mută de pe calea de mijloc. De obicei produc doar un joc închis. şi nu cred că a greşit scriind într-un stil polemic. chiar dacă mai sunt şi păreri ciudate uneori. Una e să avem paşapoarte pentru a putea călători mai uşor peste graniţe. Cu cât ajungi mai aproape de Hristos. pentru că ştim ce s-a întâmplat de exemplu în Grecia unde s-a încercat oprirea acestui demers. Şcoala modernă de ştiinţă îşi direcţionează toate eforturile.. stânga. despre obligativitatea de a avea paşapoarte şi cărţi de identitate cu micro-cipuri care să conţină informaţii bio-metrice. printr-o lungă şi susţinută campanie. cu atât mai mult vrăjmaşul încearcă să te oprească şi crucea proprie apare mai mare. şi harul Duhului Sfânt vorbeşte prin credincioşii săi şi prin toţi cei ce slujesc Biserica.. ori va pleca. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc unde trebuie să " e. de mijloc. împotriva Bisericii şi credinţei ortodoxe. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. unde trebuie să fie. [.

Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. cu atitudinea demagogică a necesităţii protejării acestor state. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. să nu mai putem dispune de libertatea noastră de alegere dăruită de Dumnezeu.72 ATITUDINI Creştinii nu trebuie să " e niciodată paraliza" i de frică. apoi emisiile audio. cum sunt şi micro-cipurile. Primul pas este des" in" a­ rea grani" elor na" iilor. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a fi tămăduit de Hristos. De aceea Biserica se roagă pentru toţi.. mai eficientă şi mai poruncită dintre acţiunile credinciosului. Pentru cel care le primeşte. fapt care a marcat începutul declinului implementării ştiinţei în plan social). care sunt în realitate însăşi sursa faţă de care cetăţeanul ar avea nevoie de protecţie. A" i văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. din partea credincioşilor şi nu numai. de multă vreme. Aceste mecanisme. apoi substanţele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli.. pot şi sânt menite pentru a altera voinţa în sensul slăbirii. Creştinii nu trebuie să fie niciodată paralizaţi de frică. ci prin rugăciune. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a " tămăduit de hristos. temerea noastră este de a fi forţaţi. iar apoi. Nu vă temeţi. să ţinem inima şi fiinţa noastră numai către şi în Hristos Domnul. Primul pas este desfiinţarea graniţelor naţiilor. din ştiinţa sau neştiinţa noastră. care este efortul întruchipat de pan-erezia ecumenismului. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii care sunt mult mai periculoase fiinţei noastre decât atacurile mai grosiere. prin diferite artificii politice şi diplomatice. De aceea Biserica se roagă pentru to" i. la fiecare cetăţean. aşadar efectul cumulat al tuturor acestora este faţa văzută a războiului nevăzut al lui Antihrist. prin diferite arti" cii politice şi diplomatice. libertate care ne permite să ne rugăm Lui şi să facem voia Lui. cea mai importantă. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea făţiş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. Exista deja foarte multe plângeri. (noi sau altcineva pentru ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . pentru că Dumnezeu este atotputernic. îmbolnăvire. de către organizaţiile globalizatoare. căci cu noi este Dumnezeu! Care este principala îngrijorare? Aşa cum ştim că se folosesc majoritatea invenţiilor tehnologice şi ştiinţifice ale secolului 20 încă din perioada post-bellică (odată cu bomba atomică. sub masca bunei protecţii a cetăţeanului. video şi cele induse la nivel subliminal. o pseudo-unificare la nivel de credinţă. cu atitudinea demagogică a necesită" ii protejării acestor state. care alterează undele bunei funcţionări a creierului uman şi vatămă sufletul. Aţi văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. anihilării şi chiar inversarea ei. şi văzând că în pofida diversităţii lor. ca în paralel să existe demersuri pentru o unificare culturală. să nu le acceptăm. toate au totuşi scopul comun de smintire. care le acceptă! Deci. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. pentru că Dumnezeu este atotputernic. slăbire. ca în paralel să existe demersuri pentru o uni" care culturală. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea fă" iş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. în legătură cu acest subiect. pervertire şi finalmente nimicire a fiinţei umane. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. Teama creştinului ortodox este aceea de a i se sminti puterea sufletească a voinţei dată de Hristos şi pe care întru Hristos vrea să o şi folosească. Este destul să spunem. în America de Nord. pasul ultim.

ci Dumnezeu Care e Cel Ce tămăduieşte. sănătoase? Păi. uni. Avem şi responsabilitatea de a căuta să ţinem Sfânta Tradiţie a Bisericii aşa cum se cuvine. interviu realizat de sora Elena. apoi emisiile audio. mântuieşte-ne pe noi! şi suntem ocrotiţi. dar pe lângă responsabilitatea personală. în sensul rugăciunii Sfântului Siluan care se ruga pentru întreaga zidire. în realitate. clipă de clipă. anihilării şi chiar inversarea ei. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii noi): Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. în cazul în care totuşi nu dispunem de ele. îmbinarea responsabilităţii personale cu cea a întreg trupului Bisericii e adevărata întărire. Ne putem încredinţa de aceasta văzând şi cerând. să ne gândim la cuvintele Domnului: „în ce vă voi găsi. nu noi săvârşim rugăciunea. neputând a ne pleca duhului lumii nici în cea mai mică măsură. iulie 2008 . Şi aici este întrebarea: cum se pot atunci uni mintea cu inima în rugăciunea lui Iisus. Aşadar. doar aşa e complet. Sigur că Dumnezeu vede eforturile noastre de a ne păstra Luişi. cum sunt şi micro­cipurile. Da. video şi cele induse la nivel subliminal. împreună-lucrarea Lui cu noi. mai apoi. pentru a ne întări în exerciţiul statornicirii în alegerea celor bune şi întru mântuire. care alterează undele bunei func" ionări a creierului uman şi vatămă su" etul. pentru că unele se reflectă prin celelalte şi sunt legate. Credeţi că ar ajuta. pentru a putea. dar Domnul ne spune că povara Sa e uşoară. pot şi sânt menite pentru a altera voin" a în sensul slăbirii. Nu e uşor să fii creştin. adică şi în cele tainice şi în cele pragmatice. ne putem gândi şi la extinderea ei. în aceea vă voi judeca”? Ajută.ATITUDINI 73 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Aceste mecanisme. apoi substan" ele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli.

primitori. cu temelie solidă. nu ştim cine eşti. la noi. Te-ai “împlinit” în acea ţară normală: păi asta înseamnă că nu mai ştii cum e să te “descurci” aici. noi suntem “noi”. nu mai ştii ce bine e la noi. bun. ce ştii tu. cu oameni calzi. nu mai ştii cum e aici. Vii dintr-o ţară normală şi ne spui nouă ce să facem aici. nici unei turle. Eşti rasist. după cum suspină mulţi. Nu ştii cum e în Occident: civilizaţie. apropos. Ai plecat şi nu-ţi place “acolo”: păi. N-ai mâncat salam cu soia.74 ATITUDINI preTexTe peNTrU A NU fACe NIMIC1 Mircea platon Păi. homofob. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . nu ca aici. ce vrei de la noi. cine te­a adus “înapoi”. Orice sugestie. sigur. îţi place. Lucrând. îi are în vedere pe creştinii care au ales să rămână în lume. ca şi cel precedent. fundamentalist. nenicule. lumea. facem multe. cine te­a dus “dincolo”. ia uite la mine ce maşină nouă am. nu exişti. sexist. tu cine te crezi? nu construieşti. întrebare. sunt doar oameni puşi de “noi”. unii oameni sunt veşnic nemulţumiţi. A lămuri. N-ai plecat din România. dacă nu eşti legitimat de “noi”. Mai bine te ignorăm. tentativă de a lămuri nişte lucruri. eşti un luzăr.Şi acest articol. Taci 1 . nici al nostru. Nu eşti expert. nu pe monahi. nu eşti în nici o institu" ie. Nu te-ai “împlinit”: păi atunci eşti un luzăr. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. Asta dacă lucrezi în via Domnului. orice încercare de a lua lucrurile “la bani mărunţi” e primită. partea dramatică A face. Ai plecat din România. a construi pe loc bun. Înapoiat. dar nu lămurim nimic. pe tine. limpezeşti lucrurile. Da. legionar. 2. pe ceilalţi. observaţie. Care sunt motivele pentru care. nu eşti deal nostru. ce ţară frumoasă avem. 1. Ai plecat şi îţi place “acolo”: da. cu ostilitate osificată agonic în aceste tipuri de pretexte folosite pentru a nu lămuri nimic şi deci pentru a nu face nimic. a construi. România e în continuu “război civil”? Care sunt motivele pentru care nu ne lămurim? Ne agităm. atunci nu faci decât să sporeşti confuzia din tine şi din ceilalţi. te-ai asimilat. unde. nu se acomodează nicăieri. păi te-ai înstrăinat. lămureşti. şi cum mă duc eu în vacanţă în Turcia vara şi la supermarket tot timpul. sigur. n-ai burse. nu limpezim nici chipul României. Dacă lucrezi pentru Mamona. te-ai vândut.

ne agităm. Şi închide dreacu’ uşea după dumneata că trage. Nu ştim autorii de care vorbeşti dumneata. Trebuie să înveţi să faci sacrificii. de vreme ce toţi marii oameni şi toţi marii sfinţi sunt în trecut. ci îl mimează. Şi. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. cum ar veni. rasist. ce vrei de la noi. am înţeles. Doar aşa poţi schimba ceva. plecai din ţara asta de luzări. Du-te înapoi de unde-ai venit. “inamicii inteligenţei” care va să zică? Dacă eşti legitimat de noi. vino înapoi. al istoriei. din interiorul sistemului. sunt doar oameni puşi de “noi”. cu câte sacrificii. Ai plecat şi nu te-ai mai întors: nu eşti patriot. Mă mir doar că n-ai barbă. nici nu exişti. Dar mai . că oricum eşti negativist. să-ţi iei maşină. deşi cu risipă de energie. nici al nostru. Că. A. să lupţi. Ca să detectezi cât mai repede masa cu tartine şi glumele bossului. şi nu mai critica atât. Păi. desigur. eşti fanatic. Ca după aia să vedem dacă mai poţi s-o mai faci pe-a deşteptul după ce te spălăm noi pe creier aici şi îţi spunem tot ce le spunem celor de la punctul 2. Eşti ortodox. Eşti antioccidental. nu limpezim nici chipul României. Fatalismul pseudoisihast e mai periculos pentru că nu se opune făţiş adevărului. dacă noi ţi-am dat şi te-am pus acolo unde eşti acum. Eventual în pauza de cafea. nu exişti. Da’ totuşi cum de n-ai barbă?! Că domnul Pleşu a scris o carte despre îngeri şi are barbă. Mai bine te ignorăm. 4. dacă nu-ţi place. şi mai periculos e chietismul ortodoxist. păi fii şi tu recunoscător. bun.ATITUDINI 75 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dar o popula" ie de fatalişti. Manifestă iniţiativă doar în “cadru legal şi cu preaviz”. 5. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. deşi stai în Occident. îmbrobodirea pioasă a gândului lucrător. de ce ajuţi duşmanul. Nu eşti legitimat de “noi”. de răbdare şi de umor şi cu slaba nădejde de a schimba ceva. nu eşti în nici o instituţie. “figurile” trecutului. Noi suntem “noi”. pentru alţii nu suntem destul de sfinţi. facem multe. Ai plecat şi te-ai întors: n-ai reuşit acolo şi acum vii şi vrei să o faci pe-a deşteptul aici. Nu ştim cine eşti. homofob. noi îţi dăm burse şi dumneata aşa îţi manifeşti recunoştinţa? Păi. pentru al" ii nu suntem destul de s" n" i. apropos. partea dogmatică Dacă toate stratagemele de mai sus sunt uşor de detectat şi de combătut. dacă erai bun de ceva. Şi chiar dacă se-aude. într-o cultură de muzeu şi o credinţă lăcrimoasă. 3. să te adaptezi: Să-ţi ridici o vilă în oraş şi-o casă la ţară. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. la simpozion. dacă nu eşti legitimat de “noi”. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. unde. Pentru unii nu suntem destul de culţi. Nu ştii ce greu se construieşte. dar nu lămurim nimic. Eşti legionar. cine te-a adus “înapoi”. Păi. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. un millet de ortodoxişti abulici. libertatea creştinilor. Dar o populaţie de fatalişti. Păi bine. Ambele tabere neagă. în fond. Eşti legitimat de “noi”. nu ne rămâne decât să “recuperăm” în numele arheologiei culturale şi duhovniceşti. nici unei turle. cum. domnule. Volvo. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. Nu cumva eşti de-ai lui Vadim sau Becali? Posteşti! Eşti fanatic. Noi îi ştim numai pe ăştia de ne convin nouă. De fapt. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. libertatea creştinilor. de om serios. Ce spui? Nu se-aude. Pentru unii nu suntem destul de cul" i. Tu cine te crezi? Nu construieşti. ne critici? De ce spargi rândurile. un millet de ortodoxişti abulici. şi ascultă. cine te-a dus “dincolo”. al Istoriei. în fond. Ambele tabere neagă. cui îi pasă? Nu înţelegem. şi înghite.

ci relaţiile de bună-vecinătate cu zeii locuitori şi protectori ai cetăţii. dacă prin lume înţelegem firea căzută. ci doar să strivim cu efigia lor pe oricine ar încerca să atragă atenţia asupra micimii noastre. Dar nu e sacerdot în virtutea faptului că e cetăţean al Constanţei. El nu e sacerdot în calitatea lui de cetăţean al polisului. ci biserica e locul/modul de închinare la Dumnezeu. nu statul. Şi a crea utopia înseamnă a dori să izgoneşti dracii şi să faci minuni. un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. nu poţi face minuni decât dacă te nevoieşti şi ajungi la nepătimire. în Biserică. întâi trebuie să ne asigurăm că sunt moarte cu adevărat. Pentru că nu vrem să facem ce-au făcut ele. Şi asupra cauzelor micimii noastre. ci în calitatea lui de membru al Bisericii. a religiei fără text revelat. aşa cum era polisul pentru greci sau Roma pentru romani. a religiei fără cler. precum romanii sau grecii. ea e greşită pentru că un creştin nu e sacerdot decât în virtutea botezului. Statul nu e pentru creştin o instituţie sacră. a religiei care nu avea drept scop mântuirea. Prin botez. În lumea clasică a religiei civile. Cu alte cuvinte. Cred că o mare parte a chietiştilor ortodoxişti împărtăşeşte această lectură sacerdotală a rolului creştinului în lume.76 ATITUDINI nu e adevărat că trebuie să " i sfânt dacă vrei să construieşti utopia. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. Şi totul e susţinut cu citate din părintele Cleopa eventual. creştinul e smuls păcatului şi în acest sens e smuls “lumii”. Şi totuşi. Ideea acestor pseudoisihaşti. sau din părintele Teofil Pârâian. Dar nu e smuls vieţii pământeşti. aşa cum erau grecii de pe vremea anticului Tomis. între sacerdoţiul civil al păgânilor şi sacerdoţiul laic al creştinilor ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . care afirmă. Pentru ortodocşi. că “familia e antihrist”. el e sacerdot în virtutea acestei morţi şi învieri împreună cu Hristos care e botezul. Şi de aceea nu avem o religie civilă. e mântuirea în imanent. că sunt moarte de-a binelea. Or. adică să construieşti utopia. ar fi că a gândi sau activa politic înseamnă a vrea să construieşti utopia. nu poţi avea “nebuna îndrăzneală” de a pretinde să faci politică. de exemplu. fără Dumnezeu. adică să scoţi dracii din alţii. a fi hiliast. Totuşi. Noi nu venerăm strămoşii ca zei domestici sau zeii cetăţii. erai sacerdot în calitate de cetăţean. Înainte de a atinge acest punct. nu în calitate de “iniţiat” precum creştinul.

Nu trebui să fii sfânt ca să fii gospodar sau ca să te asiguri că deputaţii din circumscripţia ta electorală sunt creştini de ispravă. precum păgânii. ca la centrul lumii lor. e mântuirea în imanent. în bunăstarea cetăţii. nu vom pricepe niciodată cum trebuie să facem tot ce mai avem de făcut. în Tabor (nr. Dar aceste cugetări “politice” sunt completate de altele. în lume. pentru că orizontul nostru e pe verticală. ca nemuritor. a Cărui împărăţie e dincolo de lume. Creştinii trăiesc paradoxal. E un paradox pe care nu îl pot ocoli. să trăim cu o dublă cetăţenie.” Sau: “Să cugeţi drept.2 Nu putem să absorbim transcendentul în natură. Firesc. taina libertăţii noastre în lume. nu are rost să le condiţionezi de sfinţenie. Nu ne va sfinţi rezultatul politicii noastre. ca persoană. atunci ar trebui ca ortodoxiştii noştri să nu lege donatist eficienţa săvârşirii tainei de vrednicia preotului. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. Dar ne va sfinţi exerciţiul nostru de politică creştină. Împărăţia lui Hristos nu e în lumea aceasta. să deretici în casă sau în oraş. Nu există scăpare uşoară din această îmbinare. E viaţă normală. nici să aspirăm teocratic statul. al doilea e legat de moartea şi învierea împreună cu Hristos şi îşi găseşte împlinirea nu în destinul manifest. Toţi ar trebui să vrea să se mântuiască. Pentru că nu ne putem sfinţi decât în timp ce înfăptuim ceva. E viaţă. dar nici nu le vom mai da nas şi nu îi vom mai produce prin structuri birocratice şi tehnocratice care ne impun legislaţie anticreştină.3 3 . 3. nu la propria persoană. editată de IPS Bartolomeu Anania: “Sfaturile diaconului Agapet pentru împăratul Justinian”. Dar ne poate ajuta la mântuire implicarea noastră creştină în construirea unui stat funcţional în România. Şi cei care. care ne cer să ne vindem sufletul ca să putem supravieţui: să furăm ca mod de viaţă. Nu trebuie să fii sfânt ca să te gândeşti cum poţi să ţii curat în cartierul tău.Şi de aceea nu putem fi “globalişti” şi multiculturalişti. cu încredere. Nu e nimic mai mult. reduc totul la lumea privată a propriilor vicii şi virtuţi ar trebui poate să (re)înveţe să se gândească la Dumnezeu. în lume pentru Hristos. Dar pentru asta trebuie să trăiască. sau să ne gospodărim. Implicarea politică nu e exorcism pentru că nu e construirea utopiei. ai grijă să te învredniceşti de cele nemuritoare”.ATITUDINI 77 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE există o diferenţă: primul e legat de naşterea în polis şi îşi găseşte împlinirea în imanent. creştinilor.Pentru un mic exemplu despre cum anume era conceput exerciţiul politic creştin-ortodox în Bizanţ. De aceea deci nu ni se cere să fim sfinţi că să ducem gunoiul. nu pe orizontală. Dacă tot sunt sacerdoţi. să se uite la raportul calitate/ preţ. Parenezele lui Vasile Macedoneanul sunt atribuite Sfântului Fotie. Nu vom stârpi dracii. stând în lume. Un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. în vorbe şi în orgoliile noastre “iniţiate”. potrivit dogmelor Ortodoxiei şi să cinsteşti cu asupra de măsură Biserica. fie ea şi “globală”. şi Biserica e instituţie divino-umană. Ar trebui să lucreze taina lui Dumnezeu. să tăiem lemne. în Tabor (nr. Din moment ce nu aceste lucruri mântuiesc.” . să minţim ca mod de exprimare. Dar nu ne va mai dăuna mântuirii existenţa unui sistem de corupţie generalizată. Altminteri. dacă tot stăm aşezaţi strâmb în gânduri. precum musulmanii. Nu ne va mântui un stat funcţional în România. Mântuitorul nostru e Dumnezeu şi om. iunie 2008) . august 2008). care ne impun să ne dăm copiii la şcoli unde sunt îndoctrinaţi anticreştin. A nu te implica politic pe motiv că trebuie mai întâi să te sfinţeşti înseamnă a spune că nu vrei să trăieşti pentru că vei păcătui. fără Dumnezeu. Creştinul trebuie să facă politică aşa cum cumpără zarzavat pentru ciorba de post din piaţă: să aleagă. Nu ne va mântui dispariţia corupţiei. Nu trebui să aşteptăm să ne sfinţim înainte de a face ceva. să fim laşi ca mod de gândire. care ar fi considerate “fundamentaliste” astăzi: “Fă-ţi din credinţa sinceră în Hristos principiu şi temei de neclintit pentru zidirea vieţii tale. Noi ardem în două lumi. “Ale împăratului Vasile Macedoneanul capitole povăţuitoare pentru fiul său Leon”. 5. ci în mântuire. Nu e adevărat că trebuie să fii sfânt dacă vrei să 2 . cu Hristos. vezi excelentele traduceri – nădăjduiesc că sunt doar un început – ale istoricului Nicolae Şerban Tanaşoca din revista Tabor. construieşti utopia. învaţă să te bucuri de cele ce par bune în viaţa aceasta. şi tocmai această distincţie ne cere nouă. nu în lume. patriarh al Constantinopolelui şi conţin lucruri de mare bun-simţ antipuritan precum: “Nu te purta nepotrivit cu împrejurările: ca muritor. Nu trebui să fii sfânt ca să faci curat în biserică.

. în 1949.] anul 1920. prin repararea bisericilor şi plata impozitelor exagerate.M.S. atunci când acestea erau interzise. astfel încât a fost foarte greu a protesta în mod organizat împotriva regimului dictatorial comunist. .78 ATITUDINI rezIsTeNţA relIgIoAsă ANTICoMUNIsTă MUNIsTă MUNIsTă T DIN BAsArABIA ÎN perIoADA 1944 – 1965 Monahia gudiila Corman „Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău. până la pământ. ars-au cu foc locaşul cel sfânt al tău.S. enoriaşii au înaintat împuternicitului pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse în R. manifestate prin demersuri înaintate diverselor instanţe privind redeschiderea sfintelor locaşuri. prin scrisori de protest şi chiar prin rezistenţă armată. au fost înregistrate acţiuni de rezistenţă ale clerului şi credincioşilor. stabilite de regimul comunist. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ …” (Psalmul 73) Rezistenţa religioasă anticomunistă din Basarabia a luat fiinţă spontan ca urmare a crimelor odioase comise de regimul comunist împotriva clerului şi credincioşilor. Cele 380 de cereri înaintate de parohii bisericilor ne vorbesc de impozitele exagerate stabilite de regimul ht ig a ea D yr re DĂ D ttiir OD op ăs VO ă -VO ăs -VO C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti. cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat. 101 demersuri ce vizau redeschiderea a 77 de biserici. vasile Popovici. Astfel. şi­a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o " ică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni. în audienţă la comisarul sovietic pentru culte s-au aflat 225 de persoane. ac" iune cali" cată drept ruşinoasă şi antisovietică. contra credinţei strămoşeşti. Una dintre cele mai răspândite forme de protest ale creştinilor o constituiau demersurile înaintate diferitelor instanţe de stat privind redeschiderea bisericilor şi reducerea impozitelor exagerate faţă de biserică. În pofida restricţiilor ateiste impuse de comunişti. Acţiunile comuniştilor erau planificate meticulos şi realizate eşalonat. a închiderii şi a dărâmării bisericilor şi a mănăstirilor. prin oficierea serviciilor divine.. ministru al industriei [. prin încălcarea legislaţiei sovietice cu privire la culte. spurcat-au locul numelui Tău.

comunist din anul 1920.M.R..R. în viziunea împuternicitului pentru culte.S. 94-95.5. inv.M.O. ca în cele din urmă rezoluţia să fie una dintre următoarele: „Argumentele aduse nu sunt convingătoare”. Acestea erau adresate împuternicitului moscovit la Chişinău. cu studii. f.)..S. 59.. Ibidem. şi-a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o fiică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni. Printre credincioşi se pot vedea persoane de toate vârstele şi categoriile sociale. dar 5 .. inv.M. 9. Ibidem. O parte din cler care în 1940 şi-au pus mari speranţe în regimul comunist.M.Ibidem. Împuternicitul moscovit la Chişinău. Marea majoritate a demersurilor care au fost înaintate către diverse instanţe de stat republicane şi unionale pentru a permite redeschiderea unor biserici. dar şi critic: „. a constatat: „Nivelul de frecventare a bisericilor de către creştini este destul de înalt.Oare nu se găsesc la noi în Moldova oameni care să cunoască nu numai limba de stat . inv.A. de-a lungul drumurilor reapar troiţe. 1234A. şi care cu permisiunea dumneavoastră să ne dirijeze viaţa religioasă?” 7. şi Prezidiului Sovietului Suprem al U. înţelegând mai târziu esenţa acestuia. comuniştilor şi comsomoliştilor. f. chiar şi din rândurile intelectualităţii. care. 1.128. 491-492. Patriarhiei ruse. inv. acolo unde acestea fuseseră scoase mai înainte. 51. f. „Semnăturile pentru redeschiderea bisericii sunt falsificate”.ATITUDINI 79 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE comunist.. Astfel. atitudine demonstrată prin numeroasele demersuri făcute pe lângă organele republicane şi cele unionale. Un exemplu elocvent în acest sens este şi cazul arhimandritului Varlaam (cu numele mirean Mihail Guriţă).S.L.A.N. aceştia îşi făceau dreptate cum găseau ei de cuviinţă.M.S. De altfel. f.120. „Preotul a părăsit singur biserica”. f. 71. d. căderea puterii sovietice etc. 7 .optzeci de copii în vârstă de 2-15 ani”2 . populaţia şi-a menţinut spiritul religios.57. acţiune calificată drept ruşinoasă şi antisovietică. 1... guvernului unional etc. în numele unui număr mare de basarabeni în etate.R. chipurile. 6 . iar clopotele care nu mai aveau „voie” să sune în curtea bisericilor erau transferate în cimitire. eventualitatea unui război. în pofida tuturor restricţiilor impuse de către autorităţile sovietice.T.R. preşedintele Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lângă Consiliul de Miniştri al U. În 1940 arhimandritul Varlaam susţinuse actul de unire a Bisericii din Basarabia cu Patriarhia Moscovei. în raionul Ungheni .P.5. difuzau foi volante cu conţinut provocator privind sfârşitul lumii. 3046. fapt pentru care ambii au fost destituiţi din posturi şi sancţionaţi pe linie de partid3.S. în oraşul Chişinău . d.S. n-a mai dorit să-1 susţină. la 6 august 1956 chişinăuianul Olaru. 3046. Deci.S. Toate demersurile însă reveneau. efectuând o analiză a gradului de religiozitate a populaţiei. ministru al Industriei din R.6 Autorul întreabă într-un mod diplomatic.N.R.M.opt copii în vârstă de 2-6 ani. adresează o scrisoare lui Karpov. f. f. dar şi limba moldovenească (adică limba română . depăşind indicii din anii precedenţi. la Chişinău.R. Exemplul său l-a urmat şi alt membru al Consiliului de Miniştri al R.. La 1 ianuarie 1950 în republică funcţionau 555 de biserici ortodoxe1. Scrisoarea este un argument în plus că basarabenii doreau ca serviciul religios să fie oficiat în limba română şi este un protest faţă de politica de rusificare a bisericii. oameni inteligenţi. care respectă canoanele bisericeşti. Populaţia îşi exprima atitudinea negativă faţă de politica anticreştină promovată de regimul comunist şi în scrisorile de protest. Astfel.N. d.S. 3046. toate demersurile au fost respinse. în raionul Străşeni au fost botezaţi patru copii în vârstă de 6-10 ani. iar douăzeci de cereri nu au fost examinate deloc. urmau un „itinerar” neschimbat: de la autorităţile bisericeşti la cele de stat. d. f. 1.S. pentru „rezolvare”. Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti. Deoarece însă autorităţile nu reacţionau la sutele şi miile de demersuri făcute de creştini.4 Moartea lui Stalin a generat o nouă mişcare a credincioşilor pentru restabilirea şi redeschiderea locaşurilor sfinte.limba rusă -. A. Vina era dată pe „elementele antisovietice”. existau în rândurile credincioşilor şi care. Vasile Popovici. .

La 15 martie 1959.66. cerând mitropolie.„Nu se poate.. arhimandritul Varlaam a fost exclus din rândurile clerului8. 3046. doar să obţină rezultatul scontat.R. d.”10. Unele demersuri denotă un ton ferm şi revoltător.. în satul Gangura. numai ca să 8 .] Vă rugăm în genunchi să ne lăsaţi să murim în credinţa strămoşească. declarând că renunţă la poziţia declarată în 1940. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Acest demers a trecut prin mecanismul deja cunoscut. f. 33..N.M.Ibidem. iar mai târziu persoana sa a servit drept subiect de preocupare pentru Comitetul Securităţii de Stat şi pentru alte organe9. la care au participat aproximativ patru mii de persoane.” -. de fiecare dată primind acelaşi răspuns .Ibidem.. de exemplu. raionul Bulboaca. îl expediază subalternului său la Chişinău. pentru îndrăzneala sa de a adresa în 1956 mareşalului Jukov un mesaj ‚în care era expus un protest.. După mai multe intimidări şi constrângeri din partea organelor. fiind pusă sub acuzaţie?”11.M. 9 .56. pentru a fi vărsate la Arhiepiscopie.. 12 . 1. care.. Trei zile şi-au apărat enoriaşii biserica de autorităţi. Romenski. deoarece timp de un an de zile nu a fost achitat impozitul”12 . n-a fost acceptat de Patriarhia rusă.80 ATITUDINI Deşi a purtat un caracter spontan. inv. inv. de comun acord cu cele raionale. a scris. religia a supravie" uit. fără a da vreo explicaţie enoriaşilor. f. Creştinii din Cobusca Nouă. bătrânii de 60-65 de ani [. au închis biserica. Arhimandritul Varlaam punea la îndoială legitimitatea unui ierarh rus aflat la „datorie” într-o colonie sovietică. 3041.Ibidem.A. având studii teologice şi o vechime în domeniu de 30 de ani. în speranţa că vor reuşi să-i îmbuneze pe satrapi. Împotriva acestei decizii s-a ridicat tot satul. 1. Arhimandritul Varlaam. autorităţile locale. raionul Bulboaca. avem lucrate câte 165-200 de zile în colhoz [. prin persoana sa fiind întregită lista elementelor considerate periculoase pentru construcţia socialistă.N. 11 . f. G. la rândul lui. 15. Explicaţia dată de autorităţi a fost următoarea: „Este vorba de ordinul Arhiepiscopului Chişinăului şi al Moldovei de a închide biserica. Creştinii recurgeau la diferite formule. E un simbol al rezisten" ei creştinilor pe teritoriul Basarabiei. Timotei Orbu din Mălăieşti. cât şi Patriarhiei ruse: „Noi. Vadul lui Vodă. d. ajungând spre examinare la comisarul moscovit pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse. Prin hotărârea Sfântului Sinod din 31 iulie 1958. Mai mult decât atât. atât lui Bulganin. 10 .. în perioada sovietică este trecut în tabăra reacţionarilor şi a naţionaliştilor. Rezisten" a creştinilor a determinat autorită" ile sovietice să­şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în po" da unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. iar ca ierarh . care se tot rugau de cinci ani pe la diverse instanţe să li se deschidă biserica. la Moscova. Karpov. enoriaşii au adunat 11 mii de ruble. autonomie.R. au redactat un demers revoltător: „De ce nu se poate?.A. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de rezisten" ă antitotalitară. antisovietică de cea mai mare amploare. să luaţi măsuri şi să informaţi Consiliul”.]. De ce biserica noastră este tratată de parcă ar fi capul relelor. însoţit de următoarea indicaţie secretă: „Să urmăriţi cu neslăbită atenţie acţiunile lui Macarie Varlaam.. care intenţionau să doboare de pe acoperişul ei Sfânta Cruce.un moldovean. f. arhimandritul Varlaam şi-a expus deschis atitudinea faţă de Patriarhia Moscovei.

. Bineînţeles că hotărârea în cauză a provocat nemulţumirea personalului monahal şi a mirenilor.Ibidem. mănăstirea şi biserica din localitate. antisovietică de cea mai mare amploare. raionul Călăraşi. au continuat săvârşirea ritualurilor religioase solicitate de către enoriaşi. alte trei persoane au fost rănite: Ilarion Mocreac. d. copii.R. f.. 1 ianuarie 1958”19. 15 . rog permisiunea de a emigra în Canada. Fuseseră determinate toate structurile responsabile pentru operaţiunea de închidere. au colectat mijloace pentru redeschiderea şi restaurarea locaşurilor sfinte.R. dar n-au ţinut cont şi de starea de spirit a creştinilor. Un şir de preoţi. 18 .M. Adunarea a ales un consiliu bisericesc. E un simbol al rezistenţei creştinilor pe teritoriul Basarabiei.C. inv. Enoriaşii colectau semnături pentru deschiderea bisericii şi numirea în calitate de preot a lui Grigore Armencea18. La 1 iulie 1959. în acest scop înaintând o cerere ministrului de Externe al U. a organizat întruniri ale credincioşilor. Soţia posedă şi limba franceză.. Prin hotărârea menţionată mai sus urma să fie închisă şi mănăstirea Răciula. inv. în semn de protest. am familie. În consecinţă. d.M.Ibidem. 16 . Autorităţile au trimis împotriva rebelilor un efectiv de 500 de miliţieni. Nouă zile şi nouă nopţi şi-au apărat locuitorii din Răciula. Un rol aparte în mişcarea de rezistenţă îi revine clerului.75. de el ocupându-se în continuare organele de securitate20. 32. 1. rezistenţă antitotalitară. f.. 75.. autorităţile au aplicat arme de foc.M. egumena Sephora şi opt bărbaţi.M. f. Nectarie15. 17 . sosit de la Moscova17. evident. 93-101. În acest sens este semnificativ cazul preotului Grigore Armencea. Toată familia mea posedă limba română.. care a lovit crâncen în credinţă şi intelectualitate. Una dintre victimele regimului comunist a fost şi preotul Gheorghe Păduraru. Gromâko: „. de atitudinea lor faţă de credinţă. a adunat de la ei bani şi a reparat bisericile închise în satele Lipceni.deoarece şase ani stau fără serviciu.Ibidem. 19 . Situaţia ce se crease 1-a alarmat chiar şi pe secretarul doi al CC.104.Ibidem. Au fost arestaţi stareţa mănăstirii.f. 1.S.N. se decide să emigreze. 208. În conformitate cu hotărârea Consiliului de Miniştri al R. 20 .N.A. Deşi a purtat un caracter spontan.A. fiind lipsit de cinul preoţesc.596.S. religia a supravieţuit. care a ordonat: „în caz de eşec. I.. se preconiza închiderea a nouă centre monastice14. f.Ibidem. David Simion a fost omorât.R. Rezistenţa creştinilor a determinat autorităţile sovietice să-şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în pofida unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. Bodiul.S. Dionisie Daniţă şi Gheorghe Porcar. al P. care. 3046. Tentativa de a închide mănăstirea pe cale paşnică a eşuat. Popăuţi şi Saharna. dar acestea erau descoperite şi anihilate uşor..N. ce urma să continue reparaţia acestei biserici închise şi să obţină deschiderea ei. Bodiul a fost omul din umbră. 21. toţi responsabilii de operaţiune vor fi destituiţi din funcţii”16. Pentru îndrăzneala sa. Autorităţile au stabilit mecanismul de închidere a centrului monastic. care.ATITUDINI 81 httt a gh a gh a iiig rea yr re D yr re DĂ yr iiiire DĂ stttt OD op s O op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE obţină dreptul ca biserica să-şi reia activitatea13.M. preotul Păduraru a fost declarat bolnav psihic şi fanatic religios. f..S. 14 .. inv. În comunităţile monahale au existat mai multe încercări de rezistenţă. 3046. deşi au fost excluşi din rândurile clerului. în cea de-a noua zi de rezistenţă a creştinilor. f. care erau conduşi de către un general rus. din 5 iunie 1959.1. aceasta a generat confruntarea dintre autorităţile sovietice împuternicite să închidă mănăstirea şi călugăriţele şi mirenii care s-au ridicat în apărarea credinţei şi a mănăstirii.A. 4. care au fost condamnaţi la diferite termene de privaţiune de libertate. La 5 august 1956 preotul Armencea a organizat în satul Saharna o slujbă religioasă în prezenţa unui număr mare de credincioşi. d. Limba rusă nu o posed bine. neautorizată. urmată de o adunare. la care au participat aproximativ patru mii de persoane.R. inclusiv prin intermediul arhiepiscopului de la Chişinău. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de 13 .

Lc. şi urmează cu sârg a petrece în fapte bune. şi se dă în aşa fel încât e perceput ca dar cu totul gratuit. epistola 15. Către evanghel (pg 78. ca şi cum ai uita-o. Iv rg 2. 11)? Aşadar. 14. când e vorba de realităţile din veacul viitor. 2 .Consistenţa smereniei e dată de practicarea virtuţilor. socoteşte vorbirea frumoasă ca ceva de doi bani. 21)? Elisei a tămăduit cu sare curgerile cele neroditoare ale Ierihonului ca unul ce a fost mişcat evangheliceşte spre tămăduire. Sfântul Ioan Gură de Aur foloseşte adesea. pe când cugetarea cea înaltă nu numai că nu ştie să fie stăpână peste cele din veacul acesta. şi neamul. Către petru (pg 78. şi această cinste [lumească] – care e asemenea umbrei – şi făcându-te pentru mulţi cale de smerenie. în chip sincer. dispreţuind. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . ci chiar din cele cereşti îl coboară pe cel semeţ – lucru ce l-a suferit Luceafărul care răsare dimineaţa. dacă te îngrijeşti de răsplătirile cele curate1. „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i­a răspuns Domnul celui care l­a rugat să­l urmeze. Aşadar. dacă nu te-ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. 187-189) Despre făptuire După cum am aflat. bunătăţile cele curate”. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor.Răsplătirile din lumea aceasta totdeauna sunt amestecate cu patimile celor care le dau şi a celor care le primesc.epIsTole Tole Tole epistola 14. Către patrim monahul (pg 78. 189) Despre cugetarea cea înaltă. fără vreo împătimire. [Şi i­a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. 3 . Răsplata este deci harul. ai înzestrarea de a învăţa de la alţii cu sârguinţă şi a vorbi îngrijit. trezeşte-te spre făgăduinţa ce ai făcut-o. epistola 16. Doar luptându-se să le dobândească îşi dă omul seama de neputinţa lui ontologică şi simte nevoia acută de har. mai bine zis. trecând tu cu vederea şi bogăţia. dar Se dă doar celui ce se curăţeşte de patimi sau. în măsura curăţirii de patimi. să cazi acum. dumnezeiasca lege care porunceşte ca cel ce vrea să se înalţe să se smerească (cf. despre părerea de sine şi despre smerita cugetare Cine nu va zice despre tine că e lucru nebunesc ca. Singur Dumnezeu se dă pe Sine ca răsplată. de vreme ce vedea cele ce 1 . care e lucrare curat dumnezeiască. Dar calea vieţuirii duhovniceşti se străbate în chip bun mai degrabă prin făptuire decât prin vorbire frumoasă. sintagme de tipul „cununile cele curate”. Căci nu acest lucru2 te face uitat. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtuţile3 îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vieţuiesc astfel. 189) Ce înseamnă că elisei a prefăcut cu sare curgerile de demult cele neroditoare ale Ierihonului (cf.82 ATITUDINI sfâNTUl IsIDor pelUsIoTUl .Faptul de a fi smerit.

dacă nu te­ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. Către pavel (pg 78. 8. 25) Fiindcă ai spus că sminteală se socoteşte pentru iudei ceea ce s-a spus în dumnezeieştile Scripturi că: „Nu a cunoscut-o până ce a născut pe Fiul ei”. zice Domnul” (Is. 1.. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtu" ile îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vie" uiesc astfel. 4). „Şi nu s-a întors porumbelul la Noe până ce s-a uscat pământul” (Fac. de vreme ce nu ar fi putut să schimbe pe ucenic spre virtute. şi cele următoare (cf. 46. trezeşte­te spre făgăduin" a ce ai făcut­o. Pentru aceea l-a îndepărtat de la petrecerea împreună cu Sine ca nu cumva stăruinţa aceluia în răutate să se facă pricină de poticnire pentru cei credincioşi care ar fi privit la el şi ar fi socotit puterea Stăpânului neputincioasă. Mt. Aşadar. Căci nu acest lucru te face uitat.ATITUDINI 83 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE urmau să fie. Şi multe altele ca acestea se află împrăştiate în dumnezeiasca Scriptură. Căci cei ce păzesc curat chipul Făcătorului dobândesc de la El şi harul de a lucra împreună cu El minuni. 5. 8. epistola 17. Şi: „Până ce veţi îmbătrâni Eu sunt. 191-193) Tâlcuire la ceea ce s-a spus despre Născătoarea de Dumnezeu: „şi nu a cunoscut-o”. adică nu s-a întors nicidecum. Şi s-a spus „de unul singur” pentru că lea făcut fără să aibă nevoie de altcineva care să-L ajute. 1) înseamnă [vei şedea] neîncetat [de dreapta Mea]. 12). după cum El zice către apostolii Săi: „Voi sunteţi sarea pământului” (Mt.. Căci acelea erau o preînchipuire: apele sterpe [închipuiau] toată omenirea ce era stearpă din pricina necunoştinţei virtuţilor şi a lipsei rodului dreptei credinţe. „Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. Iar Elisei închipuie pe Însuşi Făcătorul şi Stăpânul. ca şi cum după aceea s-ar fi unit logodnicul cu Fecioara. 20) „Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i-a răspuns Domnul celui care L-a rugat să-L urmeze. să cunoască poporul cel hulitor şi nemulţumitor că [particula] „până ce” aflăm că este pusă adesea în dumnezeiasca Scriptură în loc de „neîncetat” [continuu]. epistola 18. adică necontenit. iar sarea închipuia învăţătura Domnului. . Şi a spus astfel pentru că l-a văzut pe omul acela că era stăpânit de gânduri viclene şi locuit de duhuri rele şi că se ţinea de ticăloşie fără să se întoarcă de la ea. 13). 109. . 191) Tâlcuire la „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” (Mt. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. [Şi i-a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. care are puterea şi calitatea de a umezi toate. Către comitul erminos (pg 78.

călăuzirea luminoasă a stelei. o. [voind] să îndrepte. ca una ce este cuvenită lui Dumnezeu şi necuprinsă cu mintea. iudeilor. dreptate mărturisită de dumnezeiasca Scriptură. căruia îi stă în fire să se lupte cu Dumnezeu. ba chiar mai mare dascăl al bunei-cinstiri?” Îţi spun: „Pentru că acest lucru s-a iconomisit după mai-dinainte purtarea de grijă cea dumnezeiască. Şi se ţinea de aceia o astfel de credinţă cum că zeul 4 . înrobirea idolilor). 193) De ce nu a fost osândit în cuptor şi Daniel împreună cu tovarăşii lui Anania (Dan. nu l-a îngăduit nici măreţia minunilor de la naştere (adică fecioria de după naştere. fiind pe cruce. Către episcopul eraclide (pg 78. cântarea îngerilor. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Iar dacă acestea nu-l conving pe cârtitorul şi iubitorul de răutate popor. în vreme ce. s-a sârguit să arate naşterea cea închinată ca neatinsă şi săvârşită în afara oricărei pofte şi uniri trupeşti. darurile aduse de magi.20) Ai zis: „De ce nu a fost osândit de către împăratul Babilonului marele Daniel împreună cu cei trei cuvioşi tineri. ca nu cumva necredincioşii să pună pe seama numelui zeului Babilonului arderea de tot a văpăii [care nu i-a mistuit pe tineri]. reaua voastră cugetare.E vorba de visele ce le tâlcuise Sfântul Daniel. a celor care aţi socotit şi aţi spus că Domnul S-a născut din curvie. atunci semeni pe piatră şi scrii pe ape. călătoria în Egipt. răbda moarte făcătoare de viaţă. Şi o arată şi dragostea Domnului cea de la sfârşit. epistola 19. şi [mai bine] odihneştete de ostenelile cele deşarte.84 ATITUDINI Dar dumnezeiasca minte. dar nici dreptatea acelora înşişi. când a pus împreună pe Născătoarea de Dumnezeu cu feciorelnicul Ioan şi a unit fecioriile fiecăruia din cei doi. care a zis că Cel întrupat în Fecioara e din Duhul Sfânt. de vreme ce era de acelaşi cuget şi seminţie şi petrecere cu ei. Căci ei lau numit pe Daniel Baltasar pentru a-i da cinstea că lămurise cele tainice4. Căci faptul că cei bănuiţi de curvie ar fi petrecut după aceea unul cu altul l-a oprit şi arătarea îngerului. 3.

după cum ai scris. Dacă ele sunt mai adevărate decât acelea [ale elinilor] şi în ce priveşte noţiunile. Către prealuminatul Ierax (pg 78. şi Homer. pe care ei le numesc teogonii. atunci de prisos sunt vorbele noastre. Către scolasticul Ammonie (pg 78. atunci Acela Însuşi îl învaţă unitatea de fiinţă a închinatului Duh. Pentru că cortul cel pământesc5 abia dacă află cele de la picioare. ar fi făcut minuni. împotriva elinilor. prin faptul că vorbeşte de un singur nume al dumnezeieştii Treimi. Despre harul de Dumnezeu insuflatelor scripturi şi despre folosul din ele Facerea de zei a elinilor. dintre care una se numeşte Vechiul iar alta Noul Legământ. pe când cele ascunse din cer şi mai presus de simţurile noastre doar Cel Ce locuieşte în cer le descoperă şi le ştie. le-au înşiruit în multe cărţi şi păreri şi Orfeu. 5 . şi în ce priveşte realităţile. chiar numai dacă I s-ar fi chemat numele. şi Hesiod.ATITUDINI 85 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE lor. adică a pneumatomahilor Dacă. 195) Împotriva macedonienilor. Dar dacă nu Îi dă crezare Aceluia Care indică cu exactitate că Duhul este înrudit cu El şi Care învaţă cele mai presus de minte. epistola 20. ereticul ce se deosebeşte de tine [în credinţă] Îl acceptă pe Fiul lui Dumnezeu ca dogmatist vrednic de crezare. 195) Despre citire. . sunt încredinţat că tu însuţi vei afla. pentru ca să nimicească această credinţă l-a despărţit pe Daniel cu această judecată. şi vei ţine ceea ce este mai bun. Aşadar. indicând prin aceasta unimea unei singure fiinţe.Se referă la firea noastră trupească şi mărginită. epistola 21. şi câţi au învăţat potrivit acelora. Dar credinţa noastră o învaţă două cărţi. pe care ţi le-am trimis. şi aşa s-a aflat că ceea ce a slăbit tăria cuptorului care ardea cu putere au fost doar înfrânarea tinerilor şi ajutorul lui Dumnezeu.

veniţi. Fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii. nici de chinuri. că de la tatăl tău ai învăţat stai tare în necazuri. că ţinutul Basarabiei se slăveşte prin tine. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. că tinere" ea ta a fost pecetluită de jertfelnicie Bucură­te. ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru. multpătimitorule Valeriu. că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc. luminând ca o candelă din care s-a aprins mulţime de lumânări în întunericul temniţelor. Bucură-te. al răbdării şi iubirii aducătoare de roadă.” Şi vrând a urma îndemnului tău. alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină. Bucură-te. Bucură­te. iubitorilor de nevoinţe.86 ATITUDINI ACATIsTUl NoUlUI MUCeNIC vAlerIU gAfeNCU. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. că harismele tale le-ai ascuns sub veşmântul umilinţei. cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc. că nu te-ai temut nici de moarte.sfâNTUl ÎNCHIsorIlor Ilor Ilor Condacul 1 Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit. Bucură-te. zidite-n temelii. nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Icosul 1 A ajuns la noi propovăduirea ta. Bucură-te. că din anii copilăriei ai trăit înrourat de cereasca Bucură­te. Bucură-te. că spre slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui ai avut chemare. Bucură-te. şi să îi cântăm: Bucură-te. Bucură-te. rudenie duhovnicească a mucenicilor din primele veacuri creştine. că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie. că nu te­ai temut nici de moarte. că tinereţea ta a fost pecetluită de jertfelnicie. nici de chinuri binecuvântare. cunună a Bisericii şi co-moară a neamului românesc. Vă cheamă mucenicii-n veşnicii. ca să îţi putem cânta într-un glas: Bucură-te. Bucură-te. să îl cinstim ca pe un dascăl al jertfelniciei.

tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit. şi mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei. nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit. Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 2-lea Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară. văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire. că i-ai cinstit pe sfinţi şi ai intrat în soborul lor. Îi cântăm lui Dumnezeu.ATITUDINI 87 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură­te. mucenice. şi pentru aceasta zicem către tine: Bucură-te. cu îndrăzneală. Bucură-te. a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat. încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei. orice cetate se cucereşte cu bărbăţie. Iar cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia voastră. Bucură-te. că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat. că acolo ai învăţat să te rogi neîncetat. Bucură-te. că " ind ocrotit de Maica Domnului temni" a în chilie o ai schimbat. arătându-te urmaş tainic al marilor părinţi din vechime. că virtuţile tale străluceau ca un soare. Bucură-te. nou apostol care în temni" e ai propovăduit dreapta credin" ă. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 3-lea Învăţător înţelept te-ai arătat. cu credinţă.” Pentru care noi. Condacul al 2-lea Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. zicând: „în luptă . Bucură-te. că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor. chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat. Iar ea. Bucură-te. a răspuns evlaviei tale zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Şi noi. mireni. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. monahi sau preoţi. hrănindu-te cu învăţăturile tale. nu teai sfiit a recunoaşte: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”. Bucură-te. că harismele tale le­ai ascuns sub veşmântul umilin" ei. arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat. că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit. Cel ce te-a înţelepţit: Aliluia! Icosul al 3-lea Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost. cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune. pentru a spori în ceilalţi nădejdea în ocrotirea ei cerească. Bucură­te. Bucură-te. zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă. pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi. Bucură­te. Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute. împreună cu alţi mucenici.

88

ATITUDINI

cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem: Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar; Bucură-te, că sufletul tău curat s-a umplut de har; Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit; Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit; Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine; Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine; Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască; Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească; Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta; Bucură-te, că împreună cu îngerii încep a te lăuda; Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în deşertul temniţei; Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei; Bucură-te, multpătimitorule Vale-riu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 4-lea Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru sau bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

Celor care te îndemnau să­" i cru" i pu" ina vlagă care­" i rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vie" ii tale, le­ai cerut: „nu­mi lua" i această bucurie, căci pentru a­l mărturisi pe hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila lui trăiesc, ...”.

Icosul al 4-lea Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând:

ATITUDINI

89

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru nevoin" ele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s­au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i­ai proorocit: „va veni un moment în via" a ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”... ... ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au în" eles măsura sporirii tale, că lan" urile şi zidurile temni" ei nu puteau închide su" etul tău curat.

Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit; Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit; Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti; Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti; Bucură-te, că multe din cele viitoare mai dinainte le-ai cunoscut; Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai dinainte o ai ştiut; Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat; Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat; Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit; Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit; Bucură-te, că prin darul primit de la Dumnezeu celor ce se roagă ţie le vii în ajutor; Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 5-lea Celor care te îndemnau să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vieţii tale, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu care a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia! Icosul al 5-lea Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui tău înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm: Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit; Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit; Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit, Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit; Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască; Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească; Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei; Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei; Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit;

90

ATITUDINI

Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit; Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc; Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 6-lea

Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare, sfinte, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. Şi din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amorţire să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm: Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit; Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit; Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat; Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat; Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti; Bucură-te, cel ce pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti; Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire; Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire; Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm; Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm; Bucură-te, că ne îndemni să lepădăm toată grija cea lumească; Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 7-lea „Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile lui Luther, rugându-te pentru venirea

ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

„Cine crede fără a " şi un misionar, acela n­a cunoscut frumuse" ea credin" ei” ­ ai spus, aprinzând în noi focul mărturisirii lui hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te­ai jert" t din iubire pentru pastorul evreu, rugându­te ca el să devină " u al S" ntei Biserici şi dăruindu­i medicamentele care " i­ar " putut salva via" a trupească.

. Bucură-te. că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor. cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti. Şi din îngăduin" a lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amor" ire să­şi " făcut lucrarea. M­aş bucura mult să reveni" i la Biserica cea adevărată”. Bucură-te. dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”. Bucură-te. acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei” . Nu există cale de compromis”.ATITUDINI 91 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „Sfârşitul vie" ii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune le-au mărturisit. că după ce au crezut propovăduirii tale cu nădejdea Învierii au adormit. nu numai că şi-a înţeles greşeala. Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm: Bucură-te. arătându­ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă.ai spus. rugându­te pentru venirea lui în Biserica cea adevărată Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare. l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 8-lea Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor. că cei te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia. că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit. păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti. şi acesta. Bucură-te. luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile. spre care ne cheamă necuratul diavol. neînfricatule mărturisitor. căci te-ai jertfit din iubire pentru pastorul evreu. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. Aşa te naşti din nou. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte. Bucură-te.. că în întunericul temniţei ai fost luminător. ci şi-a schimbat întreaga viaţă. Bucură-te. . s" nte. Icosul al 7-lea „Cine crede fără a fi şi un misionar. Bucură-te. te lăudăm aşa: Bucură-te. lui în Biserica cea adevărată. că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească. că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător. că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor. cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească. smerindu-se în faţa mustrării tale. aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr. i­ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învă" ăturile lui luther. Bucură-te. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. Bucură-te. că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit. rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 8-lea „Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi. Bucură-te. Bucură-te. Iar noi.

acum Îi bat piroanele. Bucură-te. că scriind îndrumarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor. că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie. ai ţinut voturile monahiceşti.92 ATITUDINI Bucură-te. că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat. acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi-a dat sângele pe Golgota”. O. Bucură-te. Bucură-te. cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie. Bucură-te. că „moartea pentru hristos aduce fericirea vie" ii veşnice”. Bucură-te. vom şti oare să primim cuvântul tău. că ajungând la sfinţenie. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit. acum Îi dau palme. Bucură-te. când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare. Bucură-te. fără să fii monah. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. mucenice. acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi. Bucură-te. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 9-lea „Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei. creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos. cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor. că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti. acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! S­a adeverit cuvântul tău. robule al lui Dumnezeu. multpătimitorule Valeriu. răsuna în temniţe cuvântul tău. ne rugăm ţie: Bucură-te. Bucură-te. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere. mângâiere în vremurile de tulburare. oricât de multe sacrificii li se vor cere”. Bucură-te. spre sfinţenie ne călăuzeşti. că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat. Căci părăsind tu această lume. că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc. s" nte. cel ce. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. precum al Botezătorului în pustie. că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te­a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat Condacul al 9-lea Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins. că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti.

sfinte. Bucură-te. al preoţilor ajutător în propovăduire. ce­ rându­" i să te rogi pentru el. a ierarhilor râvnitori sprijinire. Bucură-te. acum cununa de spini i­o pun cei ce se numesc creştini. ceilalţi s-au umplut de uimire. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. ai spus în ultima zi a vieţii tale. Icosul al 10-lea Fiind prigonit pentru Hristos. că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi. ce­ Cuviosul gherasim. dreptar de vieţuire a mirenilor. sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor. cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude: Bucură-te.ATITUDINI 93 ht a ig a yr re D iire DĂ D D D D D stt OD O O O O O O op s VO C ănă -V -V -V -V -V -V -V U U U U U U U M TRU TR TR TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE PE PE Bucură-te. acum Îl scuipă în fa" ă cei ce sunt boteza" i. În măsura în care mi se va îngădui. Bucură-te. Bucură-te. că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează. veghetor tainic al mănăstirilor. Căci părăsind tu această lume. prieten al celor ce te cinstesc şi poveţele tale le urmează. Totul e o minune. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. robule al lui Dumnezeu. Bucură-te. cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 10-lea „Sunt fericit că mor pentru Hristos. acum Îl împung cu suli" a cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi­a dat sângele pe . întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 11-lea S-a adeverit cuvântul tău. ne rugăm ţie. Bucură-te. sfinte. mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. slujitor credincios al Noului Legământ. şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul. cel ce. Bucură-te. făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului. cugetând la slăvitul tău sfârşit. acum Îi bat piroanele. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. cărare spre Răsăritul răsăriturilor. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind. I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia! „Aici va " într­o zi loc de o zi pelerinaj”. Bucură-te. că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. cel ce nu te-ai scârbit când erai pe nedrept defăimat. fără să " i monah. de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”. Bucură-te. sămânţă a dăruirii fără măsură sădită pe al temniţei pământ. că văzând sporirea ta. Bucură­te. Bucură-te. că pe cei îndărătnici cu ajutorul lui Dumnezeu i-ai biruit. Bucură-te. Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia. a proorocit herasim. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temni" ele româneşti Bucură­te. că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat. ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. adevăr care împrăştie norii minciunilor. ai " inut voturile monahiceşti vrând să ne trezeşti din amor" eala care ne­a cuprins. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit. Bucură-te. cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi. Bucură-te. acum Îi dau palme. a făţărniciei pierzătoare de suflet certare. Iar noi.

prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. ne rugăm ţie: Bucură-te. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă " ie. Bucură-te. că sunt împăcat. că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti. că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor tu i-ai binecuvântat. fiindu-ţi frate de suferinţă. Bucură-te. că urmând povaţa ta mult folos agonisim. de la acest slăvit mărturisitor. Bucură-te. Icosul al 11-lea „Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”. Bucură-te. luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti. că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim. Şi noi. că profeţia Cuviosului Gherasim s-a împlinit. cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit. Bucură-te. Iar noi. că mul" imea pelerinilor care vin la târgu ocna a sporit.94 ATITUDINI S" nte valeriu. Bucură-te. la tine alergăm. venind pe ascuns într-o noapte ca să te vadă în camera de spital. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 12-lea Sfinte Mucenice Valeriu. încredinţaţi fiind de sfinţenia ta. că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti. şi pentru aceasta îţi cântăm: ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . Bucură-te. Bucură-te. că profe" ia Cuviosului gherasim s­a împlinit. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde. că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit. Bucură-te. că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit. învăţându-ne a-ţi cere ajutorul. noule mărturisitor al credin" ei în hristos. ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre. care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna. Bucură-te. că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 12-lea Femeii care şi-a riscat viaţa. Bucură­te. că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit. a proorocit Cuviosul Gherasim. Bucură­te. Bucură-te. cerându-ţi să te rogi pentru el. i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit.

pentru vremurile de pe urmă far strălucitor. . la tine alergăm. cursele diavolului cele amăgitoare. roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc. în care ne-a aruncat vrăjmaşul diavol. Bucură-te. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă ţie. S" nte valeriu. crin ales între florile muceniciei. multpătimitorule Valeriu. Ne rugăm ţie. Bucură-te. Sfinte Valeriu. Bucură-te. vezi puţinătatea credinţei noastre. vezi patimile care ne împresoară. durerile noastre. Bucură-te. fii apărătorul nostru ceresc! Vezi. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i să se pocăiască. Bucură-te. Ridică-ne din groapa fricii. cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor. s" nte. că vădeşti lucrarea diavolilor. Bucură-te. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 13-lea O. Apoi se zice Icosul întâi: A ajuns la noi propovăduirea ta… şi Condacul întâi: Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei…) Apoi se citeşte această rugăciune Sfinte Valeriu. sfinte. o. vezi neputin" a su" etelor noastre. vezi patimile care ne împresoară. Bucură-te. Roagă-te să fim feriţi de înşelare. Bucură-te. noule mărturisitor al credinţei în Hristos. mângâiere cerească în focul ispitelor. fii nouă îndrumător. fiindu-le sprijinitor şi ocrotitor. şi să primim de la Dumnezeu darul dreptei socoteli. Bucură-te. mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător. că iscusite sunt cursele vrăjmaşului şi nu ne pricepem să ne ferim de ele.ATITUDINI 95 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură-te. cunună a mucenicilor români din prigoana celui deal douăzecilea veac. Nu te scârbi de lenevia şi nimicnicia noastră. pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor. Bucură-te. pe calea mărturisirii credinţei în Dumnezeul cel adevărat. şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor. că prin tine Hristos Se preamăreşte. Vezi. că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc. cursele diavolului cele amăgitoare. Bucură-te. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus. dar prin răbdarea lor ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti în lumina raiului. sfinte. că lauda ta în toată Biserica se vesteşte. sfinte. nu-l treci cu vederea. cerând cu credinţă ajutor. Fii nouă pildă. grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi. Faptele tale binecuvântate ne-au făcut pe noi să te chemăm în ajutor. cunună a mucenicilor români din prigoana celui de­ al douăzecilea veac. Suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine. vezi neputinţa sufletelor noastre. vezi neputinţele noastre. ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori. că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei. Ştim că ai pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos. Bucură-te. " i apărătorul nostru ceresc! ezi.

Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău. de toţi monahii şi de toate monahiile. să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. ca pilda lor să nu fie dată uitării. Fă. să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. să nu laşi trupurile robilor Tăi să zacă în uitare. fără a se teme de mai marii lumii acesteia. ca pilda lor să nu " e dată uitării. Amin. Şi ai grijă şi de prigonitorii lor. pentru duhovnicii noştri. care i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. ca avându-te pe tine împreună rugător să sporească în nevoinţă şi virtute. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Să " e această sămân" ă aducătoare de roadă bună. Ai grijă. rugândute pentru ei. ca mulţumindu-ţi ţie să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-totlăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Roagă-te pentru ierarhii ortodocşi. şi mustrarea aceasta să ne fie spre îndreptare. să le dea Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie. primeşte de la noi această puţină rugăciune. Sădeşte. să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta. aratăne nouă unde se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi. sfinte. Amin. sfinte. Doamne. Întăreşte-ne. aşa cum te-ai rugat şi pentru cei ce te-au prigonit pe tine. Roagă-te pentru toţi preoţii şi diaconii. ci din ea să se hrănească " ii Bisericii dreptslăvitoare . Ca închinându-ne lor cu evlavie. Doamne. să păstorească turma cu frică de Dumnezeu.96 ATITUDINI Roagă-te. zicând Grădinarului: „Doamne. de toţi cei prigoniţi pentru Hristos. ci din ea să se hrănească fiii Bisericii dreptslăvitoare. Fă. Ai grijă. dar ne rugăm Ţie. Virtuţile lor şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră. să ne " e nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în fa" a celor care îl batjocoresc. cinste şi închinăciune Dumnezeului cel în Treime lăudat. rugându-te cu zdrobire de inimă: „Doamne. spune-mi unde l-ai pus. rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici Doamne. Hristoase Dumnezeule. acum şi pururi şi în vecii vecilor. ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. Şi împreună cu ei să aducem slavă. după cum li se cuvine. Doamne. jertfa lor. şi noi le vom cinsti pe ele cu evlavie”. fără să cârtească. Din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor. sfinte mucenice. Dumnezeul nostru. Sfinte Valeriu. să rabde cu răbdare mucenicească. împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. ci scoate-le la lumină. Tot aşa noi cădem înaintea Ta. în lupta pe care o ducem pentru mântuirea noastră. şi eu îl voi lua”. care i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc. acum şi pururea şi în vecii vecilor. pentru a primi închinarea cuvenită.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful