Dreptul de copyright: Cartea downloadată de pe site-ul www.mateinfo.

ro nu poate fi publicată pe un alt site şi nu poate fi folosită în scopuri comerciale fără specificarea sursei şi acordul autorului

Adrian Stan

Editura Rafet 2007

1. Mulţimea numerelor reale
1.. Scrierea în baza zece:

abcd = a ⋅103 + b ⋅102 + c ⋅10 + d
a-cifra miilor; b-cifra sutelor; c-cifra zecilor; d-cifra unităţilor;

a,efg = a ⋅10+ e ⋅10−1 + f ⋅10−2 + g ⋅10−3 = = a ⋅10+ e ⋅ 0.1+ f ⋅ 0.01+ g ⋅ 0.001
e-cifra zecimilor; f-cifra sutimilor; g-cifra miimilor. 2. Fracţii -Fracţii zecimale finite: a, b = -Fracţii zecimale periodice:-

ab ; 10

a, bc =

abc ; 100

ab − a abc − a ; a, (bc) = ; 9 99 abc − ab abcd − ab mixte: a, b(c ) = ; a, b(cd ) = ; 90 990
simple: a, (b) =

3.. Rapoarte şi proporţii

a a a⋅n se numeste raport ∀b ≠ 0; = = k, n ∈ Q* , b b b⋅ n
k se numeşte coeficient de proporţionalitate ; Proprietatea fundamentală a proporţiilor:

a c = ⇒a⋅ d = b⋅ c b d
4. Proporţii derivate:
⎧ ⎪ ⎪ a c ⎪ = ⇒ ⎨ b d ⎪ ⎪ ⎪ ⎩ b d sau = a c a = a ± b c a a + c = b b + d d c a b sau = = b a c d c a ± b c = sau ± d b a a − c = sau sau b b − d ± d d a2 c2 . = 2 b d 2

2

5. Sir de rapoarte egale:

(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n )
proporţionale ⇔

a a + a 2 + a 3 + .... + a n ; a1 a = 2 = ......... = n = 1 b1 b2 bn b1 + b 2 + b 3 + ..... + b n sunt direct

(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n ) sunt invers
proporţionale

a a1 a 2 = = .. = n = k . b1 b2 bn

⇔ a1 ⋅ b1 = a 2 ⋅ b2 = .. = a n ⋅ bn

6. Modulul numerelor reale Proprietăţi:
⎧ ⎪ a, ⎪ ⎨ 0, ⎪ ⎪− a, ⎩ a〉0 a = 0 a 〈0
2. 4. 6. ;

a

def

1. 3. 5. 7. 8. 9. 10.

a ≥ 0, a = −a,

∀a ∈ R ; ∀a ∈ R ;
;

a = 0, a = b,

⇔ a = 0; ⇔ a = ±b ;
;

a ⋅b = a ⋅ b

a a = b b

a − b ≤ a±b ≤ a + b
x = a, ⇒ x = ± a,

a〉 0 ;

x ≤ a, x ≥ a,

⇔ x ∈ [− a, a],

a〉 0 ; a〉 0 .

⇔ x ∈ [−∞,− a] ∪ [a,+∞],

7. Reguli de calcul în R
2 2

1. (a + b ) = a 2 + 2ab + b 2 ; 2. (a − b ) = a 2 − 2ab + b 2 ; 3. (a+b)(a-b= a 2 -b 2 ;

3

4. (a + b + c ) = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2bc + 2ca
2

6. (a − b ) = a 3 − 3a 2 b + 3ab 2 − b 3 ;
3

5. (a + b ) = a 3 + 3a 2 b + 3ab 2 + b 3 ;
3

7. a 3 − b 3 = (a − b)(a 2 + ab + b 2 ) ; 8. a 3 + b 3 = (a + b)(a 2 − ab + b 2 ) . 8. Puteri cu exponent întreg

a n def
1. a o = 1; a1 = a;0 n = 0; 2. a m + n = a m ⋅ a n 3. ( a ⋅ b ) = a ⋅ b
n n n

a ⋅ a ⋅ a ⋅ ......⋅ a
n factori

5. ( a m ) n = a m ⋅ n 6. a − n =
n

1 ,a ≠ 0 an

an ⎛a⎞ 7. ⎜ ⎟ = n , b ≠ 0 b ⎝b⎠ 8. a m = a n ⇔ m = n.

4.

am = am−n ; a ≠ 0 n a

9. Proprietăţile radicalilor de ordinul doi 1. 2. 3. 4. 5.

a 2 = a ≥ 0, ∀a ∈ R

a ⋅b = a ⋅ b a b = a ,b ≠ 0 b
n

an = ( a )n = a 2 , a± b = a + a2 − b a − a2 − b ± 2 2

unde a²-b=k² .

4

x+ y 2 Media geometrică m g = x ⋅ y
Media aritmetică m a = Media ponderată m p =

10. Medii

p⋅x+q⋅ y ; p, q − ponderile p+q 2 2 xy Media armonică m h = . = 1 1 x+ y + x y 2 xy ≤ x+ y
11. Ecuaţii

Inegalitatea mediilor

xy ≤

x+ y 2

b a ⋅ x + b = 0 ⇒ x = − ,a ≠ 0 a
x2 = a ⇒ x = ± a , a ≥ 0 ; a ⋅ x 2 + b ⋅ x + c = 0 ⇒ x1, 2 = − b ± b 2 − 4ac . 2a

a ≠ 0, b 2 − 4ac ≥ 0.

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = ± a.

[x] = a ⇒ a ≤ x〈 a + 1 ⇔ x ∈ [a, a + 1)
12. Procente p % din N =

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = a 2

.

p ⋅N 100

5

D=

S ⋅ p⋅n …. Dobânda obţinută prin depunerea la bancă a unei 100 ⋅ 12

sume S de bani pe o perioadă de n luni cu procentul p al dobândei anuale acordate de bancă . Cât la sută reprezintă numărul a din N. x % din N =a ⇒ x = 13. Partea întreagă

a ⋅ 100 . N

1. x = [x ] + {x} , ∀x ∈ R , [x ] ∈ Z şi {x} ∈ [0,1) 2. [x ] ≤ x < [x ] + 1

[x] = a ⇒ a ≤ x < a + 1

3. [x ] = [ y ] ⇔ ∃K ∈ Z a. î. x, y ∈ [k , k + 1] ⇔ x − y < 1 4. [x + k ] = k + [x ] , ∀k ∈ Z , x ∈ R 5. {x + k } = {x}, ∀x ∈ R , ∀k ∈ Z 6. Dacă

{x} = {y} ⇒ x − y ∈ Z

7. Dacă x ∈ R ⇒

[[x]] = [x] ∈ Z [{x}] = 0 , {[x]} = 0 , {{x}} = {x}

8. Identitatea lui Hermite

[x] + ⎡ x + 1 ⎤ = [2 x] , ⎥ ⎢
⎣ 2⎦

∀x ∈ R

9. [x + y ] ≥ [x ] + [ y ] , ∀x, y ∈ R 10. Prima zecimală, după virgulă, a unui număr N este dată de [10 ⋅ {N }] sau [( N − [N ]) ⋅ 10]

6

≥⎜ ⎟ . + a 2 1 ( ( 2 n ) ≥ (a 2 ) 1 + . b. b.. ∀r > 0 b b b+r 7 . ∀ n ∈ N 2 a n + bn ⎛ a + b ⎞ 13.2. + a n ) . b > 0. n ∈ N 1 1 3. ≥ a+b 8.. c ≥ 0 3 2 11.. 0 < a ≤ b ⇒ (a m − b m )(a n − b n ) ≥ 0 ∀ m. ≥ 2 a2 + b2 6. ∀n ∈ N . b. n a + ... a > 1 ⎛a+b⎞ ⎜ ⎟ ≥ ab ∀ a. 2 ⎝ 2 ⎠ a a a+r . + an ≥ 2(a1a2 + . a + ≥ 2 (∀) a > 0 a + ≤ −2 ∀ a < 0. c ∈ R a2 + b2 5. + an −1an ) 9.. a. (n − 1) a12 + . 3 a 2 + b 2 + c 2 ≥ (a + b + c ) ∀a.. c ∈ R 2 2 ( ) a 2 + b2 + c2 1 ≥ (a + b + c ) ∀ a.k . b > 0 1 1 2 + a b 7. 0 < < 2 ⇒ < b b b+r a a a+r 1< ⇒ > . ( ) 12.k −1 k + k −1 2 k 1 1 > = k +1.. ∀r > 0. a 2 + b 2 + c 2 ≥ ab + bc + ca ∀ a. c ∈ R 3 a+b+c 3 10. ∀ a. 14. a a 1 1 4.a1an + a2 a3 + . b. Inegalităţi a k −1 < a k ∀ k ≥ 1 a ∈ (0. a + b + c ≥ a + b + c ∀a.1) a k < a k −1 ∀ k ≥ 1 2.. b ∈ R ⎝ 2 ⎠ a+b 2 ≥ ab ≥ . < = k .. 2 k k + k +1 1.

= x n = . 26. z ∈ R+ a. n ∈ Z ... x n ≥ 0 si x1 + .. c a b 24. 1 1 1 1 1 = ≤ = − 2 n n ⋅ n (n − 1)n n − 1 n 1 1 1 1 < = − n! (n − 1)n n − 1 n 20. b. m. 17... 25. + a n . ± a n ≤ a1 + .. n ⎛a⎞ 22..... xn < 0 si ∏ i =1 n xi = k constant ⇒ x1 + .. + x n = k = constant atunci x 2p1 ⋅ x 2p1 .... xn ≥ 0 si x1 + . Dacă x1 . a − b ≤ a − b in R sau C . 19. i = 1.. + x n e n minimă atunci când x1 = .. a. c = x + y.. Dacă x1 .. pi ∈ N * . n = .. Numerele pozitive a.. n 21. x1 .15... = xn = k.. 18. c ∈ R+ ⇒ a+b b+c c+a + + ≥ 6. b ∈ R sauC . ⎜ ⎟ ⎝b⎠ ≥ 1 a ≠ b ∀ a..i * 23.. m ∉ Q ⇒ ma 2 − nb 2 ≥ 1.... a1 ± a 2 ± . a ± b ≤ a + b .. a. b ∈ Z . a... b. a −b * dacă şi numai dacă ∃ x.. b > 0 .x npn este maxim când x1 x x k = 2 = . in R sau C . c pot fi lungimile laturilor unui triunghi a = y + z . y. + pn 8 .. n p1 p2 pn p1 + . Dacă. 16. b = x + z..x n e maxim când x1 = . + x n = k constant atunci produsul k x 2 ⋅ x 2 . x ≤ a (a > 0 ) ⇔ − a ≤ x ≤ a.

+ anbn ) ∀ai . bi bj 2 1 2 (a α α ⎛ a1 + . + an )(b12 + . Inegalitatea mediilor generalizate: " =" ⇔ = . ⎟ ⎠ 1 ⇓ 32. n. bi ∈ R+ .. (a1 + a 2 + .. n. ai aj 31. ∀ai . + a1 an ≤ n a1 .. Teorema lui Jensen: f ( x1 ) + f ( x2 ) ⎛ x1 + x2 ⎞ ⎟ ≤ (≥ ) 2 ⎝ 2 ⎠ f ( x1 ) + . ∀i. 28.. Inegalitatea lui Cauchy-Buniakowsky-Schwartz. 2 2 + ..a n ≤ a1 + .α ≥ β ... (Ι interval) si f ⎜ ∀xi ∈ Ι . + an ⎟ ≥⎜ ⎟ ⎜ n ⎠ ⎝ 1 ⎞β ⎟ . i = 1. ∀n ∈ N .. β ∈ R.. + an ⎝ a1 ⎞ ⎟ ≥ n 2 . ⎜ ⎜ ⎛ a + . i = 1. ∀ ai ≥ 0.. + a n )⎜ ⎜ ⎛1 1 + ...27. β ⎞ α ⎛ a1β + .. + xn ⎞ ∀x1 ...... 30.. x2 ∈ Ι ⇒ f ⎜ 2 ⎟ ≤ (≥ ) n n ⎠ ⎝ Dacă f : Ι → R.. + a n .. bi ∈ R.. + f ( xn ) ⎛ x + . + an ⎜ ⎜ n ⎝ α . 9 ... j = 1..Inegalitatea lui Bernoulli: (1 + a )n ≥ 1 + na.. ⎟ ⎠ egalitate când ai = aj ... a ≥ −1. + a n ⎝ 2 1 2 n ⎞ a + . Inegalitatea mediilor n 1 1 + . + a n ⎟ ≥ 1 ⎟ n ⎠ 1 2 33. + bn ) ≥ (a1b1 + . n 29. n.

A. A\B= 10. A E. Comutativitatea reuniunii si a intersecţiei: A B=B A A B=B A 3. (A B)= (A B)= ( A)=A A A B B (A B) 9. A\(B C)=(A\B)\C A\(B C)=(A\B) (A\C) (A B)\C=(A\C) (B\C) (A B)\C=A (B\C)=(A\C) B 11. Idempotenţa reuniunii si intersecţiei: A A=A A A=A A Ø=Ø 4. 1. 8.B E. Distributivitatea intersecţiei faţă de reuniune: A (B C)=(A B) (A C) 7. Asociativitatea reuniunii si a intersecţiei: A (B C)=(A B) C A (B C)=(A B) C 2.Mulţimi. A×(B C)=(A×B) (A×C) A×(B C)=(A×B) (A×C) A×(B\C)=(A×B)\ (A×C) A×B≠B×A A B ⇔ ( x) (x ∈ A=>x ∈ B) A B ⇔ ( x)((x ∈ A) (x B)) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ C EA ⇔ (x ∈ E) (x A) x ∈ A\B ⇔ (x ∈ A) (x B) 10 .3. A Ø=A 5. Operaţii cu mulţimi. Distributivitatea reuniunii faţă de intersecţie: A (B C)=(A B) (A C) 6.

(p q) r = p (q r) (p q) r = p (q r) 11. 5. ‫( ך‬p q)=‫ך‬p ‫ך‬q.12. 6. p q = q p 8. p (q r)=(p q) (p r). p q = q p . 3. p ‫ך‬p =A 10. ‫ך‬p p = F. Relaţiile lui de Morgan 1. 4. p ⇔ q (p ⇒ q) (q ⇒ p) (‫ך‬p q) (‫ ך‬q p). p A=A 7. ‫ך(ך‬p)=p 9. p ‫ך‬p =F . p ⇒ q ‫ך‬p q. p (q r) = (p q) (p r). 2. ‫(ך‬p q)= ‫ך‬p ‫ך‬q . p F = p p F = F 11 . p A = p . ‫ך‬p p=A.

un şir de numere reale este dat în forma a1 ..…... a3 .2.2.5. Două şiruri ( a n ) n .. i ≥ 1 se numeşte termenul de rang i.6.. Definiţie: Se numeşte şir de numere reale o funcţie f: N*→R . reprezintă poziţia pe care îi ocupă termenii în şir. 2.şirul numerelor pare 2. a3 sunt termenii şirului iar indicii 1.4.…… Din observaţiile directe asupra acestor şiruri.5..5.. Un şir poate fi definit prin : a) descrierea elementelor mulţimii de termeni. a 2 . definită prin f(n)=a n Notăm (a n )n∈N * şirul de termen general .3.4.3. a 2 .. (bn ) n sunt egale dacă a n = bn . a n Observaţie: Numerotarea termenilor unui şir se mai poate face începând cu zero: a 0 .. ∀n ∈ N Orice şir are o infinitate de termeni. Progresii 1..……. ai .4. unde a1 . Şiruri Se cunosc deja şirul numerelor naturale 0.8.. 12 .4. a 2 . a1 .6..……. a n +1 = a n + 2 Un şir constant este un şir în care toţi termenii şirului sunt constanţi : 5. b) cu ajutorul unei formule a n =2n c) printr-o relaţie de recurenţă.1..

x3 se scriu în progresie aritmetică de forma : x1 = u – v x3 = u + v ∀ u.……. … an-1. Termenul general este dat de : an = a1 + (n −1)r 4. Progresii aritmetice Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir în care diferenţa oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r. x4 se scriu în progresie aritmetică astfel: x1 = u – 3v. Suma oricăror doi termeni egal departaţi de extremi este egal cu suma termenilor extremi : ak + an−k+1 = a1 + an 5. Patru numere x1. x2.a2.v ∈ ℜ . a1 + r . a1 + 2r . ∀ u. x2 = u – v . a1 + 3r . an. Şirul termenilor unei progresii aritmetice: a1 . x3 = u + v . Suma primilor n termeni : Sn = (a1 + a n ) ⋅ n 2 6. Relaţia de recurenţă între doi termeni consecutivi: an+1 = an + r. ∀n ≥1 2. a m − a n = (m − n )r x2 = u 7. Trei numere x1. 8. x2. 1. 9. an+1 sunt termenii unei progresii aritmetice ⇔ an = a n −1 + a n +1 2 3. x3. x4 = u + 3v. numit raţia progresiei aritmetice. a1.v ∈ ℜ . Dacă ÷ ai ⇒ ak ak +1 〈 ak +1 ak + 2 13 .2.

v ∈ R*+ 8.. bn+1 sunt termenii unei progresii geometrice cu termeni pozitivi ⇔ bn = b n −1 ⋅ b n + 1 n −1 3. Şirul termenilor unei progresii geometrice : b1 . … bn-1. x4 se scriu în progresie geometrică astfel : u v3 u x2 = v x3 = u ⋅ v x4 = u ⋅ v 3 ∀u .. Produsul oricaror doi termeni egal departati de extremi este egal cu produsul extremilor bk ⋅ bn − k +1 = b1 ⋅ bn 5. Termenul general este dat de : b n = b1 ⋅ q 4.b2. x2.4. v ∈ R*+ 14 .. Patru numere x1.. Progresii geometrice Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir în care raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q. Trei numere x1. b1 ⋅ q. x3. b1 ⋅ q 2 . x3 se scriu în progresie geometrică de forma : x1 = u v x1 = x2 = u x3 = u ⋅ v .b1 ⋅ q n . ∀ n ≥ 1 2. Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice : Sn 1− qn = b1 ⋅ 1− q 6. Relaţia de recurenţă : b n +1 = b n ⋅ q . 7. ∀u . 1. x2. b1... numit raţia progresiei geometrice. bn..

pentru orice y din B) 3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x.y ∈A.î.î. 1) Funcţia ƒ: A→B este inversabilă . dacă orice paralelă la axa 0x. 2) Funcţia ƒ este surjectivă. II. funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ-1. 2) ƒ(x) = y <=> x= ƒ-1(y) 3) ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă. intersectează graficul funcţiei într-un punct şi numai unul. dusă printr-un punct al lui B. dacă ∀ y ∈ B. x≠ y=>ƒ(x)≠ ƒ(y). ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y. daca ƒ(A) =B. 1)Funcţia ƒ este surjectivă. 1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă. III. Funcţii I. dacă există o funcţie g:B→A astfel încât g o ƒ = 1A si ƒ o g =1B. ƒ(x)=y. 15 . ∀ x ∈ A. există cel puţin un punct x ∈A. 3) Funcţia f este injectivă. 3) Funcţia ƒ este surjectivă.5. intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct.dacă din ƒ(x)=ƒ(y) =>x=y. dacă orice paralelă la axa 0x intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct. IV. 2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈ A a.are o singură soluţie. a. 1A: A→A prin 1A(x) =x. 1) Funcţia ƒ este injectivă. 2) Funcţia ƒ este injectivă.dacă ∀ x. Fie ƒ: A→B. dusă printr-un punct al lui B.

de monotonii diferite. Dacă ƒ. atunci ƒ = g. atunci ƒ este injectivă. VII.atunci 6) g o ƒ este descrescatoare. Dacă ƒ si g sunt injective. atunci g o ƒ este injectivă. Fie ƒ: A→B si X. 3) Dacă ƒ si g sunt (strict) crescatoare. Dacă ƒ si g sunt monotone. atunci ƒ este injectivă si g surjectivă. dacă şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u. atunci g o ƒ este impară.v :B→Y. Dacă ƒ si g sunt (strict) descrescatoare. Funcţia ƒ este bijectivă.atunci g o ƒ este 4) (strict) crescatoare. Dacă g o ƒ este surjectivă. atunci g o ƒ este pară. două funcţii. 9) Dacă ƒ este impară si g pară. 8) Dacă ƒ si g sunt impare. atunci g o ƒ este periodică.din ƒ o u =ƒ o v.v: X→A.g: A → B iar h: B→ C bijectivă si h o ƒ = h o ƒ. atunci g o ƒ este pară. 1) Dacă ƒ si g sunt surjective. două funcţii.V. Fie ƒ:A→B si g: B→C. rezultă u=v. daca şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u. atunci g o ƒ este 5) (strict) descrescatoare. din u o ƒ = v o ƒ. Dacă g o ƒ este bijectivă.Y mulţimi oarecare. Dacă g o ƒ este injectivă. Fie ƒ: A→ B si g:B→C. 7) Dacă ƒ este pară. atunci g este surjectivă. Funcţia ƒ este surjectivă. rezultă u=v 16 . 10) VI. Dacă ƒ este periodică. atunci g o ƒ este bijectivă.atunci g o ƒ este surjectivă. 2) Dacă ƒ si g sunt bijective.

atunci 1)ƒ injectivă <=> (∃) g : F →E (surjectivă) a.i. 1)Dacă ƒ :A→B este strict monotonă. XI.atunci ƒ-1 este impară.atunci ƒ este injectivă. 3) Daca ƒ : R→R este bijectivă şi impară. g o ƒ=1E. 1.i.i. 17 . 2) ƒ surjectivă <=>(∃) g : E→F (injectivă) a. X. ∀ A. 2) Daca ƒ : R→R este periodic şi monotonă. c) ƒ(A ∩ B) ⊂ ƒ(A) ∩ ƒ(B).B ⊂ E. d) ƒ(A) — ƒ(B) ⊂ ƒ(A — B). Fie ƒ : E → F si A⊂ E. atunci ƒ(A) ={y ∈ F ⏐ ∃ x ∈ A a. 2) Funcţia ƒ este surjectivă dacă şi numai dacă (∀) B ⊂ F există A ⊂ E. 1)Funcţia ƒ este injectivă dacă şi numai dacă (∀) A. Fie ƒ: E → F. ƒ o g =1F 3) ƒ bijectivă <=> inversabilă. 3) Funcţia ƒ este injectivă dacă ƒ(A— B)=ƒ(A) — ƒ(B). Atunci ƒ este injectivă <=> este surjectivă.Fie ƒ: E→ F si A. atunci ƒ este constantă. 4) Fie A finită şi ƒ :A→A.B ⊂ E ƒ(A ∩ B) = ƒ (A) ∩ (B). astfel încât ƒ(A)=B. B ⊂ E. Fie ƒ : E → F. IX. b) ƒ(A ∪ B)= ƒ(A) ∪ ƒ(B). B ⊂ E.VIII. ƒ(x)=y} ƒ-1 (B) = {x ∈ E ⏐ƒ(x)∈ B}. atunci a) A ⊂ B => ƒ(A) ⊂ ƒ(B).

∀x ∈ R .Fie ƒ: E → F si A. ∀x ∈ R . Δ⎞ ⎛ b . x1.B ⊂ F atunci a) A ⊂ B => ƒ-1 (A) ⊂ ƒ-1 (B). f ( x) = ax 2 + bx + c.x2 ∈ C f(x) >0.2. b)ƒ-1 (A) ∪ ƒ-1 (B) ⊂ ƒ--1 (A ∪ B). 18 . f ( x ) = a⎜ x + ⎟ − 2a ⎠ 4a ⎝ Δ⎞ ⎛ b Graficul funcţiei este o parabolă de vârf V ⎜ − . b. Δ〈0 . Funcţia de gradul al doilea Forma canonică a funcţiei f:R→R. unde ⎝ 2a 4a ⎠ Δ = b2 − 4ac a〉 0 f este convexă.− ⎟ .punct V⎜− ⎝ 2a 4a ⎠ de minim. a ≠ 0 este Δ b ⎞ ⎛ .− ⎟ . 2 a. e) ƒ-1 (F) = E. d) ƒ-1 (A) — ƒ-1 (B) = ƒ-1 (A— B). c ∈ R. c)ƒ-1 (A) ∩ ƒ-1 (B) = ƒ-1 ( A ∩ B).

x 2 ) b ⎞ ⎛ Pentru x ∈ ⎜ − ∞.+∞) . 2a ⎠ ⎝ b Pentru x ∈ [− . ∀x ∈ R . ∀x ∈ (−∞. x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0. x1=x2 ∈ R f(x) ≥ 0. funcţia este strict crescătoare 2a 19 .Δ = 0 . ∀x ∈ ( x1 . x1 ] ∪ [ x 2 .+∞).− ⎟ funcţia este strict descrescătoare. f(x)<0. b f(x)=0 ⇔ x = − 2a Δ〉 0.

+∞) 20 .x2 ∈ C f(x) <0.punct de V⎜− ⎝ 2a 4a ⎠ maxim Δ = 0 . x1 ) ∪ ( x 2 . ∀x ∈ R . f(x)<0.− ⎟ .a<0 funcţia este concavă Δ 〈0 . x1=x2 ∈ R f(x) ≤ 0. ∀x ∈ (−∞. x1. b f(x)=0 ⇔ x = − 2a Δ〉 0. x 2 ] . x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0. Δ⎞ ⎛ b . ∀x ∈ R . ∀x ∈ [ x1 .

z1 ⋅ z 2 = ( a ⋅ c − b ⋅ d ) + i ( a ⋅ d + b ⋅ c).+∞).b ⎞ ⎛ Pentru x ∈ ⎜ − ∞. NUMERE COMPLEXE 1. 2a 6. a. Atunci: 1. NUMERE COMPLEXE SUB FORMĂ ALGEBRICĂ ⎧ ⎫ C = ⎨z z = a + ib. conjugatul lui z1 5. 3. i2 = −1⎬ ⎩ ⎭ . funcţia este strict descrescătoare. z1 + z 2 = ( a + c ) + i (b + d ). = 2 −i 2 2 z1 a + b a + b2 21 . z=a+ib=Re z+Im z OPERAŢII CU NUMERE COMPLEXE Fie z1 = a + ib. 4. 2.mulţimea numerelor complexe. z 2 = c + id . z1 a ⋅ c + b ⋅ d b⋅c − a⋅d = 2 +i 2 2 z2 c +d c +d2 1 b a 6. 2a ⎠ ⎝ b Pentru x ∈ [− .− ⎟ funcţia este strict crescătoare. z1 = z 2 ⇔ a = c si b=d. z1 = a − ib. b ∈R. .

i = n . 1 −1 1 −n 5. z n = z n 8. z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z 2 5. complexe 1.modulul nr. z2 ≠ 0 z2 z2 z1 − z 2 ≤ z1 ± z 2 ≤ z1 + z 2 7. 4k +2 3. z = z z1 z1 = .2 = ±⎢ ±i 2 2 ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ ‚+’ dacă b pozitiv. 4 k +3 4. ECUAŢII: z ∈ R ⇔ Im z = 0 ⇔ z = z z2 = a + ib ⇒ z1. n par ⎪ = (−i ) = (−1) ⋅ i = ⎨ ⎪− i n . i 4k 4 k +1 6. ‚-‚ dacă b negativ 22 . n impar ⎩ n n n PROPRIETĂŢILE MODULULUI z = a 2 + b 2 . z ≥ 0. i i 1.PUTERILE LUI i = 1. i = i. 2. z ⋅ z = z 2 3.2 = ± a + ib ⇒ ⎡ a + a2 + b2 − a + a2 + b2 ⎤ ⎥ z1. z ∈ C . 2. i = −1 . i = −i . 6. i = = −i . z = 0 ⇔ z = 0 4. i −n ⎧i n .

b ) ∈ IV ϕ = arctg b + kπ . ⎩ 2 (a. a ρ = z = a + b se numeşte raza polară a lui z 2 Fie z1= ρ 1 (cos ϕ 1 + i sin ϕ 1 ) şi z2= ρ 2 (cos ϕ 2 + i sin ϕ 2 ) . si exista k ∈ Z a.i ϕ 1 = ϕ 2 + kπ z1 ⋅ z 2 = ρ 1 ⋅ ρ 2 [cos(ϕ 1 + ϕ 2 ) + i sin(ϕ 1 + ϕ 2 ) z1 = ρ 1 (cos ϕ 1 − i sin ϕ 1 ) 23 . 2 = −b±i −Δ daca 2a Δ〈0 NUMERE COMPLEXE SUB FORMĂ GEOMETRICĂ Forma trigonometrică a numerelor complexe: z= ρ (cos ϕ + i sin ϕ ) . III ( a . 2 = − b ± b 2 − 4ac 2a daca Δ = b 2 − 4ac ≥ 0 sau x1. ⎪ ⎪ 2. ⎧0.ax 2 + bx + c = 0 ⇒ x1. ⎪ ⎪ k = ⎨1. b) ∈ I ( a . z1=z2 ρ 1 = ρ 2 . b ) ∈ II .

b ≠ 1. ∞ ). a ≠ 1 Dacă a 〉1 ⇒ f este strict crescătoare x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〈 a x2 Dacă a ∈ (0. x.b ∈ (0. n − 1 1 1 n n n n 7. a〉 0. f: R→ (0. n ∈ R ϕ + 2kπ ϕ + 2kπ n z = n ρ (cos 1 + i sin 1 ). k ∈ 0. f(x)= a x .1 1 = [cos(−ϕ 1 ) + i sin(−ϕ 1 )] z1 ρ 1 z2 ρ2 = [cos(ϕ 2 − ϕ1 ) + i sin(ϕ 2 − ϕ1 )] z1 ρ 1 z1 = ρ 1 (cos nϕ 1 + i sin nϕ 1 ).1) ⇒ f este strict descrescătoare x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〉 a x2 Proprietăţi: Fie a. FUNCTIA EXPONENTIALĂ Def. a. y ∈ R ⇒ 24 .∞).

a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≤ g ( x) a ∈ (0. a ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) 3. nu se defineste a x pentru Tipuri de ecuaţii: 1.1) a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≥ g ( x) 25 . ecuaţii exponenţiale reductibile la ecuaţii algebrice printr-o substituţie. a〉 0. a ≠ 1.a ≠ 0 x x a ⎛ a ⎞ ⎜ ⎟ = b ⎝ b ⎠ 0 a = 1 a − x . b ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) ⋅ log a b 4.b ≠ 0 = 1 . a. b〉 0. ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei exponenţiale. 5. a f ( x ) = b g ( x ) . b〉 0 ⇒ f ( x) = log a b 2. a.a ≠ 0 a x a 〈 0 .a x ⋅a ⋅b y x y = a = a x+ y x (a a a (a ) x y )x ⋅a y = a x⋅y = a x x− y . a f ( x ) = b. a f ( x ) = a g ( x ) . a〉 0. Inecuaţii a>1.

∞). c ≠ 1. b.FUNCTIA LOGARITMICĂ Def: f:(0. x. a ≠ 1 .∞) →R. f(x)= log a x . ∞ ).x>0 Dacă a 〉1 ⇒ f este strict crescătoare x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〈 log a x 2 Dacă a ∈ (0. m ∈ R ⇒ Proprietăţi: a y = x 〉 0 ⇒ y = log a a x a log log x ⋅ y = log x = log y a a x + log a y a x − log y 26 . a〉 0. y ∈ (0. a.b c ∈ (0.1) ⇒ f este strict descrescătoare x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〉 log a x 2 Fie a.

log a f ( x) = log b g ( x) ⇒ f ( x) = a b 4. log log log b log b . log a a b m = m log b a a b a a b = c c c a 1 log x = a a log x = log b b = c log a 1 = 0. ecuaţii logaritmice reductibile la ecuaţii algebrice printr-o substituţie. log g ( x ) Inecuaţii a>1. log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≤ g ( x) a ∈ (0. 5. Tipuri de ecuaţii: 1. f . f ≠ 1 ⇒ g ( x) = f ( x) b 2. ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei logaritmice. g 〉 0.1) log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≥ g ( x) 27 . a .log log a log a a m = m. log f ( x ) g ( x) = b. log a f ( x) = log a g ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) 3. a = 1.

...... Cno<Cn1<……<Cnk >Cnk+1>…....nkan−k ⋅bk +. Dacă n=2k ⇒ coeficientul binomial al termenului din mijloc al dezvoltării este Cnk şi este cel mai mare. Newton a extins-o şi pentru coeficienţi raţionali.. Coeficientul celui de-al doilea termen este 8 iar coeficientul binomial este C41 =4. Exemplu: (a+2b)4= a4 + 4a 3 .8.... TEOREMĂ: Pentru orice număr natural n şi a şi b numere reale există relaţia: (a+b)n =Cn0an +Cn1an−1⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 +. Deşi formula era cunoscută încă din antichitate de către matematicianul arab Omar Khayyam (1040-1123)... C n se numesc coeficienţii binomiali ai dezvoltării.Cnnbn +C + (1) Numerele C n . BINOMUL LUI NEWTON În 1664 Isaac Newton (1643-1727) a găsit următoarea formulă pentru dezvoltarea binomului (a+b)n...2b+…. n=2k 28 ...>Cnn daca n este par.. Dacă n=2k+1 ⇒ Cnk şi Cnk+1 sunt egali şi sunt cei mai mari..+ + (1’) Proprietăţi: 1.....(−1)kCnkan−k ⋅bk +... Este necesar să se facă distincţie între coeficientul unui termen al dezvoltării şi coeficientul binomial al acelui termen... Pentru (a-b)n avem următoarea formă a binomului lui Newton: 0 1 n (a−b)n =Cn0an −Cn1an−1 ⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 −. C n .. Numărul termenilor dezvoltării binomului (a+b)n este n+1... (−1)nCnnbn ..

egal depărtaţi de termenii extremi ai dezvoltării sunt egali între ei. Coeficienţii binomiali din dezvoltare......12....Cno<Cn1<……<Cnk =Cnk+1>….+ ) 29 .>Cnn daca n este impar. Cn = Cn (2) k n−k 3... C +C +C +. Termenul de rang k+1 al dezvoltării (sau termenul general al dezvoltării) este Tk+1 =Cn an−k ⋅bk . n=2k+1. k =0. C =(1+1 .... Relaţia de recurenţă între termenii succesivi ai dezvoltării este următoarea: Tk + 2 n − k b = ⋅ Tk +1 k + 1 a (5) 5. . k =0 n (4) 4. 2. n (3) k ⇒ Formula binomului lui Newton scrisă restrâns are forma: (a + b )n = ∑ C n k a n − k b k ..... Pentru a=b=1 se obţine n 0 1 2 n n n n n (6) ceea ce înseamnă că numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2n .

Se numeşte vector. acelaşi sens şi acelaşi modul.y0). Vectori şi operaţii cu vectori Definiţie: Se numeşte segment orientat. AB = ( x − x 0 ) 2 + ( y − y 0 ) 2 .9. vectorii care au aceeaşi direcţie.sens. aceeaşi lungime şi acelaşi sens cu ale unui segment orientat. .normă). acelaşi modul şi sensuri contrare: . mulţimea tuturor segmentelor orientate care au aceeaşi direcţie. Observaţii: Orice vector AB se caracterizează prin: . o pereche ordonată de puncte din plan.AB = BA . dată de dreapta AB sau orice dreaptă paralelă cu aceasta. Definiţie: Se numesc vectori egali.y).direcţie.modul(lungime. B(x. Adunarea vectorilor se poate face după regula triunghiului sau după regula paralelogramului: 30 . . Notaţii: AB vectorul cu originea A şi extremitatea B. indicat printr-o săgeată de la originea A la extremitatea B.modulul vectorului AB unde A(x0. Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie. dat de lungimea segmentului AB.

v ≠ 0 ⇒ λ ⋅ v = λ ⋅ v .i. 31 . v = λ ⋅ u . vectori necoliniari Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ R a. vectori coliniari Teoremă: Fie u ≠ 0 şi v un vector oarecare. ∀λ ∈ R Daca λ ≠ 0. λ ⋅ v are direcţia şi sensul vectorului v dacă λ 〉 0 şi sens opus lui v dacă λ 〈0 . În caz contrar se numesc necoliniari. Definiţie: Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie.λ ⋅ v = 0 ⇔ λ = 0 sau v = 0.

Vectorii a şi b formează o bază. AB = λ ⋅ AC . Definiţie: Fie XOY un reper cartezian. ( ) B(0. Oricare ar fi vectorul v .Punctele A. Baza i. Teoremă: Fie a şi b doi vectori necoliniari. există α . j se numeşte bază ortonormată. α .i.1). ( ) 32 . y ∈ R a. β ∈ R(unice) astfel încât v = α ⋅ a + β ⋅ b . C sunt coliniare ⇔ AB si AC sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ Ra. Dacă u şi v sunt vectori necoliniari atunci ∃x. Vectorii i = OA si j = OB se numesc versorii axelor de coordonate. AB CD ⇔ AB si CD sunt coliniari. x ⋅ u + y ⋅ v = 0 ⇔ x = y = 0 . β se numesc coordonatele vectorului v în baza a.i. b . direcţiile axelor şi sensurile semiaxelor pozitive cu OX şi OY. B.0). Considerăm punctele A(1. Ei au modulul egal cu 1.

∀u. x' . v( x' . rB sunt vectori de poziţie. λ ⋅ v are coordonatele ( λ x’. Atunci: 1) u + v are coordonatele (x+x’. y ' ) sunt coliniari x y ⇔ = = k . y ' ) nenuli. y ' ≠ 0. x' y ' 4) Produsul scalar a doi vectori nenuli. 2 Vectori de poziţie. u ⋅ u = u ≥ 0. y=yB. v( x' . y ). π ]. ] ⇒ u ⋅ v ≥ 0.yA v = prOX v ⋅ i + prOY v ⋅ j AB = ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 Teoremă: Fie u ( x. 3) u ( x. y ' ) . y ). π ] ⇒ u ⋅ v〈0 u ⋅ v = 0 ⇔ u ⊥ v ⇔ x ⋅ x'+ y ⋅ y ' = 0. u ⋅ u = 0 ⇔ u = 0. Atunci: π π α ∈ [0. ⇔ xy '− x' y = 0. i ⋅ i = j ⋅ j = 1. atunci: AB = rB − rA 33 . 2) ∀λ ∈ R. Dacă rA .v = A' B ' + A' ' B ' ' = x ⋅ i + y ⋅ j x=xB. y ).y+y’). v). α ∈ ( .xA. i ⋅ j = 0. α ∈ [0. λ y’). u ⋅ v = u ⋅ v ⋅ cos α unde α = m(u. cos α = x ⋅ x'+ y ⋅ y ' x 2 + y 2 ⋅ ( x' ) 2 + ( y ' ) 2 2 2 Fie u ( x. v( x' .

10. Funcţii trigonometrice
Semnul funcţiilor trigonometrice:

Sin: ⎢ −

⎡ π π⎤ , → [− 1,1] ⎣ 2 2⎥ ⎦

⎡ π π⎤ arcsin:[-1,1]→ ⎢− , ⎥ ⎣ 2 2⎦

Cos: 0, π → − 1,1

[

] [

]

arccos:[-1,1] → [0, π ]

34

Tg: ⎜ −

⎛ π π⎞ , ⎟→R ⎝ 2 2⎠

⎛ π π⎞ arctg:R→ ⎜ − , ⎟ ⎝ 2 2⎠

Reducerea la un unghi ascuţit
Fie u ∈ (0,

π

2

) Notăm sgn f= semnul funcţiei f; cof = cofuncţia lui f

π ⎧ ⎪sgn f (k 2 ± u ) ⋅ sin u, k = par ⎛ π ⎞ ⎪ sin ⎜ k ± u ⎟ = ⎨ Analog pentru ⎝ 2 ⎠ ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cos u, k = impar ⎪ 2 ⎩
celelalte;

π ⎧ ⎪sgn f (k 2 ± u ) ⋅ f (u ), k = par ⎪ În general, f ( k ± u ) = ⎨ 2 ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cof (u ), k = impar ⎪ 2 ⎩ π

35

Ecuaţii trigonometrice

Fie x un unghi, a un număr real şi k ∈ Z .

sin x = a, a ≤ 1 ⇒ x = (−1) k arcsin a + kπ , dacă a ∈ [0,1]
= ( − 1)
k +1

arcsin a + kπ , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

cos x = a, a ≤ 1 ⇒ x = ± arccos a + 2kπ , dacă a ∈ [0,1]
= ± arccos a + ( 2 k + 1)π , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

tgx = a, a ∈ R ⇒ x = arctga + kπ
arcsin(sin x) = a ⇒ x = (−1) k a + kπ arccos(cos x) = a ⇒ x = ± a + 2kπ arctg (tgx) = a ⇒ x = a + kπ sin f ( x) = sin g ( x) ⇒ f ( x) = (−1) k g ( x) + kπ cos f ( x) = cos g ( x) ⇒ f ( x) = ± g ( x) + 2kπ tgf ( x) = tgg ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) + kπ , k ∈ Z
Ecuaţii trigonometrice reductibile la ecuaţii care conţin aceeaşi funcţie a aceluiaşi unghi; Ecuaţii omogene în sin x şi cos x de forma: asin x+bcos x=0; asin2 x+bsin x .cos x+ ccos2 x=0 Ecuaţii trigonometrice care se rezolvă prin descompuneri în factori; Ecuaţii simetrice în sin x şi cos x; Ecuaţii de forma:

a sin x + b cos x + c = 0 : a ⇒ sin x + tgϕ cos x = −

c ⇒ a

c x + ϕ = (−1) k arcsin(− cos ϕ ) + kπ a

a sin x + b cos x ≤

a2 + b2

Observaţie importantă: Prin ridicarea la putere a unei ecuaţii trigonometrice pot apărea soluţii străine iar prin împărţirea unei ecuaţii trigonometrice se pot pierde soluţii;

36

9. sin 2 α = .FORMULE TRIGONOMETRICE 1. sin α 2 1 − sin α tgα 1 cos α = ± . ctg = ± tg = ± 2 1 + cos α 2 1 − cos α 2 ctg α − 1 2tgα . sin 2α = 2 sin 11. 5. ctg 2α = . tg (α + β ) = 1 − tgα ⋅ tgβ 1 + tgα ⋅ tgβ ctgα ⋅ ctgβ − 1 . tg (α − β ) = . sin 2 α + cos 2 α = 1 ⇒ cos α = ± 1 − sin 2 α . tgα + tgβ tgα − tgβ . 13. ctgα + ctgβ ctg (α − β ) = =± 1 − cos 2 α ⇒ cos α tg 2α + 1 = 1 . ctgα − ctgβ 10. sin(α + β ) = sin α cos β + sin β cos α . 1 + tg 2α 1 + tg 2α cos(α + β ) = cos α cos β − sin α sin β . cos 2α = cos 2 α − sin 2 α = 2 cos 2 α − 1 = 1 − 2 sin 2 α 1 + cos 2α 1 − cos 2α cos 2 α = . cos 2 α ctg (α + β ) = ctgα ⋅ ctgβ + 1 . cos(α − β ) = cos α cos β + sin α sin β . 14. 4. 7. 8. 2. sin α = ± . sin(α − β ) = sin α cos β − sin β cos α . 2 2 2 2 α α 1 − cos α 1 + cos α . sin α = ± 1 − cos α 2 α ∈ R tgα = ± 3. α cos α . sin = ± . tg 2α = 2 2ctgα 1 − tg α 37 . 12. 2 2 1 + cos α 1 − cos α α α cos = ± . 15. 6.

2tg 1 − tg α 2 . tgα = 17. ctg 3α = 3ctg 2α − 1 1 ctg 18. cos 3α = 4 cos α − 3 cos α . sin α = 2 . 2 2 α sin a + sin b = 2 sin a+b a−b ⋅ cos 2 2 a−b a+b sin a − sin b = 2 sin ⋅ cos 2 2 cos a − cos b = −2 sin a+b a−b ⋅ sin 2 2 a−b a+b cos a + cos b = 2 sin ⋅ cos 2 2 sin( a + b) cos a ⋅ cos b tga + tgb = tga − tgb = sin( a − b) cos a ⋅ cos b sin(b − a ) ctga − ctgb = sin a ⋅ sin b ctga + ctgb = sin(a + b) sin a ⋅ sin b 38 .16. tg α 2 = sin α 1 − cos α = = 1 + cos α sin α 2tg 1 + tg α 2 . 2 cos α = 1 − tg 2 1 + tg α 2. 2 α ctgα = 1 − tg 2 2tg α 2. α 2 2 3 sin 3α = 3 sin α − 4 sin α . α 2 α 19. 3 3tgα − tg 3α tg 3α = 1 − 3tg 2α ctg 3α − 3ctgα .

sin a ⋅ cos b = sin( a + b) + sin( a − b) 2 cos a ⋅ cos b = sin a ⋅ sin b = cos(a + b) + cos(a − b) 2 cos( a − b) − cos( a + b) 2 arcsin x + arcsin y = arcsin( x 1 − y 2 + y 1 − x 2 ) arcsin x+arccos x= π 2 1 π arctg x+arctg = x 2 arctg x +arcctg x= π 2 arccos(-x)= π -arccos x 39 .

c’ ≠ 0. şi θ = m(〈 d . Ecuaţia explicită a dreptei (ecuaţia normală): y − y1 y=mx+n. unde m = tgϕ = 2 este panta x 2 − x1 dreptei şi n este ordonata la origine. ECUAŢIILE DREPTEI ÎN PLAN 1. Dreptele d şi d’ sunt paralele Dreptele d şi d’ coincid ⇔ m=m’şi n=n’. B(x2.y2): y − y1 x − x1 = y 2 − y1 x 2 − x1 3. Ecuaţia dreptei prin tăieturi: + = 1.11. Tangenta unghiului ϕ a celor două drepte este m − m' tgϕ = 1 + m ⋅ m' 7. Fie (d): y=mx+n şi (d’): y=m’x+n’ ⇔ m=m’şi n ≠ n’.y0) ∈ d ⇔ a ⋅ x0 + b ⋅ y 0 + c = 0 2. Ecuaţia dreptei determinată de punctele A(x1.y1).b’. Fie d: ax+by+c=0 şi d’: a’x+b’y+c’=0 cu a’. Ecuaţia dreptei determinată de un punct M(x0. d ' ) a b c Dreptele d şi d’ sunt paralele ⇔ = ≠ a ' b' c ' 40 .y0) şi o direcţie dată( are panta m) y-y0=m(x-x0) 4. Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare ⇔ mm’= -1. x y 5. a b 6. b ≠ 0. Ecuaţia carteziană generală a dreptei: ax+by+c=0 (d) Punctul M(x0. a.

Distanţa dintre punctele A(x1. a. h) = a2 + b2 41 . Dreptele d şi d’ coincid ⇔ cos θ = v ⋅ v' v ⋅ v' = a ⋅ a ' +b ⋅ b ' a 2 +b 2 ⋅ a ' +b' 2 2 unde v (−b .î AB = α CD sau mAB=mCD. d ( M 0 .y1) şi B(x2. B(x2.y4) în plan. v' (−b' .y2) este AB= (x2 − x1 ) + ( y2 − y1 ) 2 2 Distanţa de la un punct M0(x0. Dreptele AB şi CD sunt perpendiculare. Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare. Dreptele AB şi CD sunt paralele.y2). Fie punctele A(x1.y3). C(x3.y0) la o dreaptă h de ecuaţie (h): ax+by+c=0 este dată de: ax0 + by 0 + c .y1). a ).y1). a ' ) sunt vectorii directori ai dreptelor d şi d’. AB ⊥ CD ⇔ AB ⋅ CD = 0 Condiţia ca punctele A(x1.y3) să fie coliniare este: y 3 − y1 x − x1 = 3 y 2 − y1 x 2 − x1 9. AB|| CD ⇔ ∃α ∈ R*. B(x2. d ⊥ d ' ⇔ a ⋅ a ' +b ⋅ b ' = 0 8. D(x4.y2). C(x3.a b c = = a ' b' c ' a b Dreptele d şi d’ sunt concurente ⇔ ≠ ⇔ a ' b' ab’-ba’ ≠ 0.

r ) = { M ( x . Ecuatia normala a cercului 42 . y ) | OM = r } 1. Ecuaţia cercului de diametru A(x1. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0.y1)(y . y0) (x· x0) + (y ·y0) = r² respectiv (x . y2) (x .y1). C ( O . b) respectiv O(0.y2) = 0 4.b) = r² 6. 0) si raza „r” (x .0) : y = mx ± r 1 + m² O(a. Ecuaţia cercului de centru: O(a.a)² + (y + b)² = r² . Ecuaţia tangentei după o direcţie O(0.CERCUL Definiţie: Locul geometric al tuturor punctelor din plan egal depărtate de un punct fix. Ecuaţia generală a cercului A(x² + y²) + Bx + Cy + D = 0 2. x² + y² = r² 3.x2) + ( y.b)(y0 .12.a)(x0 .b) : y-b = m(x-a) ± r 1 + m² 5. numit centru se numeşte cerc.a) + (y . CONICE 1. B(x2.x1)(x .

x² + y² + 2mx + 2ny + p = 0 cu O(-m; -n) şi r² = m² + n² - p 7. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0,y0) x · x0 + y · y0 + m(x + x0) + n(y + y0) + p = 0 8. Distanta de la centrul cercului O(a, b) la dreapta de ecuaţie y = mx + n este d(0,d) =

| ma − b + n | | ax 0 + by 0 + c | sau ( d = ) m² + 1 a ² + b²

9. Ecuaţiile tangentelor din punctul exterior M(x0, y0) I. Se scrie ecuaţia 4 şi se pune condiţia ca M să aparţină cercului de ecuaţie 4. II. y - y0 = m(x - x0) x² + y² = r² , Δ =0 2. ELIPSA Definiţie: Locul geometric al punctelor din plan care au suma distanţelor la două puncte fixe, constantă, se numeşte elipsă.

F,F’- focare, FF’ distanţa focală E= {M ( x, y ) MF + MF ' = 2a} MF,MF’- raze focale 1. Ecuaţia elipsei

43

x² y ² + =1 , a ² b²

b² = a² - c²

2. Ecuaţia tangentei la elipsă y = mx ± a ² m² + b² 3. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0, y0) la elipsă b² x0 x ⋅ x0 y ⋅ y0 + =1 , m=− ⋅ a² b² a² y0 4. Ecuaţiile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0, y0) la elipsă VAR I Se scrie ecuaţia 2 şi se pune condiţia ca M să aparţină elipsei de ecuaţie 2 de unde rezultă m VAR II Se rezolvă sistemul y – y0 = m(x-x0) , x² y ² + = 1 cu conditia Δ = 0 a ² b²

3. HIPERBOLA

Definiţie: Locul geometric al punctelor din plan a căror diferenţă la două puncte fixe este constantă, se numeşte hiperbolă

44

H: = { M(x,y) | |MF – MF’| = 2a } y=±

b x --ecuaţia asimptotelor a

1. Ecuaţia hiperbolei

x² y ² − = 1 , b² = c² - a² ; a ² b²
Daca a = b => hiperbola echilaterală 2.Ecuaţia tangentei la hiperbolă y = mx ± a ² m² − b ² 3. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0, y0)

x ⋅ x0 y ⋅ y 0 − =1 , a² b²

m=

b² x0 ⋅ a² y0

4. Ecuaţiile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0, y0) VAR I. Se scrie ecuaţia 2 si se pune condiţia ca M să aparţină hiperbolei de ecuaţie 2, de unde rezultă m. VAR II. Se rezolva sistemul y - y0 = m(x - x0)

x² y ² − =1 a ² b²
4. PARABOLA

,

cu Δ = 0

Definiţie: Locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, (numit focar) şi o dreaptă fixă (numită directoare), se numeşte parabolă.

45

y0 = m(x . y) | MF = MN } (d): x = − p ( locul geometric al punctelor din plan de unde putem 2 duce tangente la o parabolă). Se rezolvă sistemul y . Ecuatia tangentelor dintr-un punct exterior M(x0. Ecuaţia tangentei în M (x0. Ecuaţia tangentei la parabolă y = mx + P 2m 3. y0) VAR I. Se scrie ecuaţia 2 şi se pune condiţia ca M ∈ (ecuatia 2) => m VAR II.x0) y² = 2px cu Δ = 0 46 . y0) y·y0 = p(x + x0) 4. 1. Ecuaţia parabolei y² = 2px 2.P: = { M(x.

3. a b c d e f = a⋅e⋅i + d ⋅ h⋅c + g ⋅b⋅ f − c⋅e⋅ g − f ⋅ h⋅ a −i ⋅b⋅ d g h i Proprietăţi: 1. 47 . Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul. MATRICE. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale. atunci determinantul matricei este nul. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule. 4. DETERMINANŢI. Adunarea matricelor ⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a + x b + y⎞ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎜c d ⎟+⎜z t ⎟ = ⎜c + z d +t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ ⎛ x y⎞ ⎛a⋅ x a ⋅ y⎞ a ⋅⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎜ z t ⎟ = ⎜ a ⋅ z a ⋅t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎝ Înmulţirea matricelor ⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a ⋅ x + b ⋅ z a ⋅ y + b⋅t ⎞ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ c d ⎟⋅⎜ z t ⎟ = ⎜c ⋅ x + d ⋅ z c ⋅ y + d ⋅t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ T ⎛a c ⎞ ⎛a b ⎞ Transpusa unei matrice ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ c d ⎟ = ⎜b d ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 2. a b c d = a⋅ d −b⋅ c. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse.13. ALGEBRA LINIARĂ 1. 2.

a 0 0 b c 0 = a⋅c⋅ f d e f 12. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este nul. obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul matricei iniţiale. Dacă într-un determinant toate elementele de deasupra diagonalei principale sau de dedesubtul ei sunt egale cu zero. 9. atunci determinantul este egal cu a ⋅ c ⋅ f . 10. 7. Dacă la o matrice pătratică A de ordin n presupunem că elementele unei linii i sunt de forma aij = aij +aij atunci det A = det A’ +det A’’. Factor comun ' '' a⋅x u a⋅ y v a⋅z r x u y v z p r b⋅ m b⋅ n b ⋅ p = a ⋅b ⋅ m n 48 .5. 8. 6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci determinantul matricei este nul. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un element a. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu determinantul matricei iniţiale. Determinantul Vandermonde: 1 1 1 a b c = (b − a )(c − a )(c − b) . a2 b2 c2 11.

Teorema: Inversa unei matrice dacă există este unică. n o matrice . j → A−1 ) 3) A-1 ∈ M n ( Z ) ⇔ det A = ± 1 . determinantul format cu elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane. Stabilirea rangului unei matrice: Se ia determinantul de ordinul k-1 şi se bordează cu o linie (respectiv cu o coloană). n) . Observaţii: 1) det (A·B) =det A· det B. r ∈ N. 1 ≤ r ≤ min(m. n (C ) . Teorema: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui A iar toţi minorii de ordin r+1 sunt zero. s) al lui AB se poate scrie ca o combinaţie liniară de minorii de ordinul k al lui A (sau B). Definiţie: ∈ M n (C ) . Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A. A este inversabilă ⇔ det A ≠ 0. Definiţie: Fie A ≠ Om . 1 2) A−1 = ⋅ A* det A ( A→A τ → A* = ((−1)i+ j dij)i.3. Teorema: Rangul produsului a două matrice este mai mic sau egal cu rangul fiecărei matrice. s (C ) . nenul iar toţi minorii de ordin mai mare decât r+1 (dacă există) sunt nuli. B ∈ M n . Dacă noul determinant este nul rezultă că ultima linie(respectiv coloană )este combinaţie liniară de celelalte linii (respectiv coloane). Teorema: Fie A ∈ M m.( A este nesingulară). Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui A. Atunci orice minor de ordinul k . n (C ). 1 ≤ k ≤ min(m. Rangul unei matrice Fie A ∈ M m . 49 .

.. i = 1. ⎛ a11 ... ......Un sistem se numeşte incompatibil ⇔ nu are soluţie.......... ⎟ se numeşte matricea extinsă ⎟ ⎜a ⎝ m1 . 50 ...α n se numeşte soluţie a sistemului (1) ⇔ ∑a j =1 n ij α j = b i .... Definiţie: Un sistem de numere α1 .....Teorema: Un determinant este nul ⇔ una din coloanele (respectiv linii) este o combinaţie liniară de celelalte coloane(respectiv linii). ..........α 2 . 1 ≤ j ≤ n .... + a1n xn = b1 ⎪ sau (1 ⎨.......... ⎪a x + a x + ... m .... Teorema: Rangul r al unei matrice A este egal cu numărul maxim de coloane(respectiv linii) care se pot alege dintre coloanele (respectiv liniile) lui A astfel încât nici una dintre ele să nu fie combinaţie liniară a celorlalte.....Un sistem se numeşte compatibil ⇔ are cel puţin o soluţie. 4...matricea coeficienţilor necunoscutelor.. a1n b1 ⎞ ⎟ ⎜ Matricea A = ⎜ .. Sisteme de ecuaţii liniare Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute este: ⎧a11 x1 + a12 x2 + ...Un sistem se numeşte compatibil determinat ⇔ are o singură soluţie..... + a x = b m2 2 mn n m ⎩ m1 1 ∑ n j =1 a ij x j = bi Unde A (aij) 1 ≤ i ≤ m . amn bm ⎠ a sistemului.... Definiţie: ........

Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat ⇔ are o infinitate de soluţii. I II m=n=r m=r 〈 n Sistem compatibil determinat Sistem compatibil nedeterminat Sistem compatibil determinat sau Δ≠0 III n=r 〈 m Minorul principal este nenul Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli 51 . Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici sunt nuli. atunci sistemul AX=B are o soluţie unică Xi= Δi . j = 1. det A i =1 Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer: Teorema lui Cramer: Dacă det A not Δ ≠ 0 .. n. Δ Teorema lui Kronecker.Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse. A−1 A ⋅ X = B ⇒ X = A−1 ⋅ B ⇒ X j = n 1 ⋅ ∑ aij ⋅ bi . r -rangul matricei coeficienţilor. n . Rezolvarea matriceală a unui sistem Fie A. Notăm cu m-numărul de ecuaţii. B ∈ M n (C ) .numărul de necunoscute.

Sistem incompatibil IV r 〈 n. r 〈 m Sistem compatibil nedeterminat sau Sistem incompatibil Există cel puţin un minor caracteristic nenul Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli Există cel puţin un minor caracteristic nenul Teorema: Un sistem liniar şi omogen admite numai soluţia banală ⇔ Δ ≠ 0 52 .

Orice şir are o infinitate de termeni. Puncte de acumulare.. Vecinătăţi...ε ...sau a1 ....{ }) ≠ Ǿ. a 2 .. a 2 .. Un punct x ∈ D care nu e α α punct de acumulare se numeşte punct izolat. şirului (a n )n∈N .14. sau a n +1 ≥ 1. Definiţia 1 : Se numeşte şir . a1 . Definiţia 4: Fie D ⊆ R. an 53 .. Se numeşte vecinătate a punctului a ∈ R. o funcţie f : N → R definită prin f(n) = an . o mulţime V pentru care ∃ ε >0 şi un interval deschis centrat în a de forma (a.... Teorema 2: Fie (a n )n∈N un şir de numere reale...... Un punct α ∈ R se numeşte punct de acumulare pentru D dacă în orice vecinătate a lui α există cel puţin un punct din D. Notăm (a n )n∈N : a 0 . ∀n ∈ N sau a n +1 − a n ≥ 0.... Atunci: (a n )n∈N este monoton crescător ⇔ a n ≤ a n +1 . Şiruri convergente Definiţia 5 : Un şir (a n )n∈N este convergent către un număr a ∈ R dacă în orice vecinătate a lui a se află toţi termenii şirului cu excepţia ⎯ ⎯ unui număr finit şi scriem a n ⎯n→∞ → a sau lim a n = a n→∞ a se numeşte limita şirului . Teorema 1: Dacă un şir e convergent . 2. atunci limita sa este unică. a+ ε) ⊂ V. SIRURI DE NUMERE REALE 1. ∀n ≥ k ∈ N Definiţia 3: Fie a ∈ R. a3 .. (bn )n∈N ⇔ a n = bn .{ } ⇔ V ∩(D.. Definiţia 2 : Două şiruri a n este termenul general al sunt egale (a n )n∈N .

Definiţia 7: Dacă un şir are limită finită ⇒ şirul este convergent. OBS: Orice şir crescător are limită finită sau infinită. sau a n +1 〉1 . Teorema 4: Orice şir convergent are limită finită şi este mărginit dar nu neapărat monoton. β ∈ R astfel încât α ≤ an ≤ β . an este strict descrescător ⇔ a n 〉 a n +1 . an sau este monoton descrescător ⇔ a n ≥ a n +1 . ∀n ∈ N sau a n +1 − a n 〉 0. sau încât a n ≤ M sau ∃ M ∈ R astfel ∃α . Teorema 3: Teorema lui Weierstrass: Orice şir monoton şi mărginit este convergent. ∀n ∈ N sau a n +1 〈1 . Teorema 6: Dacă (a n )n∈N ∈ R+ este un şir strict crescător şi * nemărginit atunci lim a n = +∞ n→∞ ⇒ lim 1 =0 . Un şir an descrescător cu termenii pozitivi este mărginit de primul termen şi de 0. Dacă un şir are limită infinită + ∞ sau −∞ ⇒ şirul este divergent. 54 . an Definiţia 6.(a n )n∈N (a n )n∈N (a n )n∈N este stict crescător ⇔ a n 〈 a n +1 . Definiţia 8: Un şir e divergent fie dacă nu are limită. ∀n ∈ N a n +1 − a n ≤ 0. sau a n +1 ≤ 1. Teorema 5: Lema lui Cesaro: Orice şir mărginit are cel puţin un subşir convergent. Un şir (a n )n∈N este mărginit ⇔ a n +1 − a n 〈 0. fie dacă are o limită sau dacă admite două subşiruri care au limite diferite.

a+(-∞)=-∞. b n ⎯n→∞ → b . 0 = 0. ±∞ 1∞ . a au b sens atunci şirurile . 0·(±∞). a+∞=∞.ab a b .α ⋅ an . ∞+(-∞)=-∞. Dacă operaţiile a+b. a b an + bn . lim a n bn lim ită lim a n lim a n = bn lim bn = (lim a n ) lim bn lim (log a a n ) = log a (lim a n ) lim k a n = k lim a n Prin convenţie s-a stabilit: ∞+∞=∞ . -∞·(-∞)=∞. an − bn . 1−∞ . dacă a〈 0 ⎩ a Nu au sens operaţiile: ∞-∞. ∞·(-∞)=-∞. ∞ ∞ = ∞.a ∈ R. ∞ −∞ = 0. an ⋅ bn .lim bn . a·∞=-∞. a·∞=∞ . Teorema 8: Dacă a n − a ≤ bn Dacă a n ≥ bn ±∞ . ∞0.3.a>0. (bn )n∈N şiruri care au limită: ⎯ ⎯ ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → a .a<0. n . ∞ ⎧ ⎪∞. dacă a〉 0 ∞ =⎨ ⎪0. an n au bn lim( a n + bn )= lim a n +lim bn . Operaţii cu şiruri care au limită Teorema 7: Fie (a n )n∈N . lim( a n ⋅ bn )=lim a n . şi bn → 0 ⇒ a n ⎯n→∞ → a ⎯ ⎯ şi bn → ∞ ⇒ a n ⎯n→∞ → ∞ ⎯ ⎯ 55 . n→ ∞ n→ ∞ n→ ∞ lim( α ⋅ a n )=α·lim a n .

dac ă q ∈ ( − 1. Dacă a n ⎯n→∞ → a ⇒ ⎯ ⎯ Dacă a n ⎯n →∞ → 0 ⇒ ⎯ ⎯ Teorema 9: Dacă şirul iar (bn )n∈N este un şir mărginit...Dacă a n ≤ bn şi bn → −∞ ⇒ a n ⎯n→∞ → −∞ ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → a . dac ă q = 1 n lim q = ⎨ n→∞ ⎪ ∞ . ⎪ b0 ⎩ 56 .1) ⎪ ⎪1. (a n )n∈N este 4.. dacă p〈q ⎪ a0 ⎪ .. dac ă q 〉1 ⎪ ⎪ ⎩ nu exist ă . dac ă q ≤ − 1 ⎧∞ .. ⎯ ⎯ convergent la zero. + bq n →∞ b0 ⋅ n + b ⋅ n 1 ⎪∞. dacă p〉q şi 0 〈0.. ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → 0 .. a0 〈 0 ⎩ ( ) ⎧ ⎪0.+ a p ⎪ b0 ⎪ =⎨ lim q q −1 a + . Limitele unor şiruri tip ⎧ ⎪ 0 . dacă p〉 q şi 0 〉0 b0 ⎪ ⎪ a ⎪− ∞. dacă p = q p p −1 a0 ⋅ n + a1 ⋅ n + . atunci şirul produs a n ⋅ bn este convergent la zero. a 〉 0 ⎪ 0 lim a 0 n p + a1n p −1 + ...... + a p = ⎨ n→∞ ⎪ − ∞ ..

....71.. lim ⎜ 1 + ⎜ xn ⎟ n⎠ ⎝ ⎝ ⎠ n→∞ x n →∞ xn =e lim (1 + xn ) xn = e x n →0 lim 1 lim sin xn =1 xn x n →0 arcsin x n =1 xn lim tgx n =1 xn x n →0 x n →0 lim arctgx n =1 xn lim ln(1 + xn ) xn =1 x n →0 x n →0 a xn − 1 = ln a lim xn x n →0 lim (1 + xn )r − 1 xn =r x n →0 lim e xn xn p =∞ lim ln x n xn p =0 x n →∞ x n →∞ 57 .n ⎛ 1 ⎞ 1⎞ ⎛ ⎟ lim ⎜1 + ⎟ = e ≈ 2.

Funcţia f are limită în x0 ⇔ l s ( x0 ) = l d ( x0 ) Proprietăţi: 1. ∃ U o vecinătate a lui x0 ∈ D astfel încât f(x) ≤ g(x) ∀x ∈ D ∩ U − {x0 } şi dacă există lim f ( x).15. Fie f. ⇒ lim f ( x) = 0 lim f ( x) = 0 x → x0 4. Dacă lim f(x) există. (respectiv lim f(x) = l d ). x → x0 x → x0 2. x0 ∈ D un punct de acumulare. lim g ( x) ⇒ lim f ( x) 〈 lim g ( x) x → x0 .g:D ⊆ R → R . atunci această limită este unică. lim f ( x) = l . x → x0 x → x0 x → x0 58 . LIMITE DE FUNCŢII Definiţie: O funcţie f:D ⊆ R → R are limită laterală la stânga ( respectiv la dreapta) în punctul de acumulare x0 ⇔ există l s ∈ R (respectiv l d ∈ R) a. lim f(x)= l s . î. Dacă Reciproc nu. x → x0 x〈 x0 x → x0 x〉 x0 Definiţie: Fie f:D ⊆ R → R . Dacă lim f(x) =l atunci x → x0 3.

5. l1 − l2 . l1 2 . lim g ( x) = l2 şi au sens operatiile l l l1 + l2 . ⇒ lim f ( x) ⋅ g ( x) = 0 Dacă 8. g ( x) ≤ M . limf(x)g(x)= l1 ⋅ l 2 59 . Dacă şi ⇒ lim f ( x) = −∞. Dacă f ( x ) ≤ g ( x ) ≤ h ( x ) ∀ x ∈ D ∩ U − {x 0 } şi ∃ lim f ( x ) = lim h ( x ) = l ⇒ ∃ lim g ( x ) = l . f ( x) ≥ g ( x) f ( x) ≤ g ( x) şi lim g ( x) = +∞ lim g ( x = −∞ ⇒ lim f ( x) = +∞. x→x0 6. lim(f(x) ± g(x))= l1 ± l 2 . x→x0 x→x0 f ( x) − l ≤ g ( x) ∀ x ∈ D ∩ U − {x0 } şi Dacă lim g ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = l 7. l1 l2 atunci: 1. OPERAŢII CU FUNCŢII Dacă există lim f ( x) = l1 .î. 2. 1 . Dacă lim f ( x) = 0 şi ∃M 〉 0 a. l1 ⋅ l2 .

1) q=1 ∞.lim f ( x) g ( x ) = l1 2 5.3.+an . 1.. nu există. dacă dacă q ∈ (− 1. dacă q>1 dacă q ≤ −1 60 .lim f ( x) l1 = g ( x) l 2 l 4.a0 ≠ 0 n lim P( x) = a0 (±∞) x ⎯ ±∞ ⎯→ x⎯ ⎯→ ∞ lim q = x 0.lim f ( x) = l1 P(X)=a0xn + a1xn-1 + …………….

.⎧ ⎪0. + bq x → ∞ b0 ⋅ x + b1 ⋅ x ⎪∞ .. dacă p 〉 q şi 〉 0 b0 ⎪ ⎪ a ⎪− ∞ .. dacă p = q p p −1 a 0 ⋅ x + a1 ⋅ x + .1) ⎯→ ∞ x⎯ lim a lim a x =∞ =0 a ⎯→ −∞ x⎯ x lim ax = 0 x ⎯→ ∞ x⎯ ⎯→ x ⎯ −∞ lim a ⎯→ 0 x⎯ =∞ a ⎯→ ∞ x⎯ lim log lim log x=∞ x = −∞ lim log ⎯→ 0 x⎯ x = −∞ x=∞ ⎯→ ∞ x⎯ a lim log a x⎯ ⎯→ 0 lim sin x =1 x tgx =1 x u x lim ( ) sin u ( x ) =1 ⎯ ⎯→ 0 u ( x ) x⎯ ⎯→ 0 lim u x lim ( ) tgu ( x ) =1 ⎯ ⎯→ 0 u ( x ) x⎯ ⎯→ 0 lim lim arcsin x =1 x arctgx =1 x 1 x u x lim ( ) arcsin u ( x ) =1 u (x ) ⎯ ⎯→ 0 x⎯ ⎯→ 0 u x lim ( ) arctgu ( x ) =1 u(x ) ⎯ ⎯→ 0 1 u x x⎯ ⎯→ 0 lim (1 + x ) =e ⎯→ 0 u x ⎯ lim (1 + u(x )) ( ) = e ( ) 61 .. dacă p 〉 q şi 0 〈 0. + a p ⎪ b0 ⎪ =⎨ lim q q −1 a0 + ... ⎪ b0 ⎩ a>1 a ∈ (0.1) a>1 a ∈ (0.... dacă p 〈 q ⎪ a0 ⎪ ..

⎛ 1⎞ lim∞ ⎜1 + x ⎟ = e ⎠ ⎯→ ⎝ x⎯ x ⎛ 1 ⎞ lim ∞ ⎜1 + u (x ) ⎟ ⎜ ⎟ u(x ) ⎯ ⎯→ ⎝ ⎠ u(x ) =0 x⎯ ⎯→ 0 lim lim lim ln (1 + x ) =1 x a x −1 = ln a x u x lim ( ) ln (1 + u ( x )) =1 u (x ) ⎯ ⎯→ 0 x⎯ ⎯→ 0 au( x) − 1 lim 0 u(x ) = ln a ⎯→ u(x ) ⎯ (1 + x )r − 1 = r x x⎯ ⎯→ 0 (1 + u (x ))r − 1 = r lim 0 u (x ) ⎯→ u(x ) ⎯ u (x ) lim ∞ a u ( x ) = 0 u(x ) ⎯ ⎯→ k xk lim∞ a x = 0 x⎯ ⎯→ x⎯ ⎯→ ∞ lim ln x =0 xk u x ⎯ ⎯→ ∞ lim u (x ) ( ) ln u (x ) k =0 62 .

O funcţie f : D ⊂ R → R se numeşte continuă în punctul de acumulare x0 ∈D ⇔ oricare ar fi vecinătatea V a lui f(x0) . Dacă funcţia nu este continuă în x0 ⇒ f. Exemple de funcţii elementare: funcţia constantă c. funcţia polinomială f(x) = a0xn + a1xn-1 + . funcţia identică x. există o vecinătate U a lui x0. funcţia putere xa...... dar ≠ f(x0).. cos x. funcţia radical n f ( x) . funcţia exponenţială ax.punct de discontinuitate de a doua speţă dacă cel puţin o limită laterală e infinită sau nu există.an . Fie f : D ⊂ R → R. x0 se numeşte punct de continuitate. f(x) = ⎨ ⎧ f ( x). Dacă f are limita l ∈ R în punctul de acumulare x0 ∉ D ⇒ f: D ∪ { x0} →R.se numeşte discontinuă în x0 şi x0 se numeşte punct de discontinuitate. x = x0 63 . f este continuă pe o mulţime ( interval) ⇔ este continuă în fiecare punct a mulţimii ( intervalului). funcţia raţională f(x)/g(x). . funcţiile trigonometrice sin x. ctg x. Acesta poate fi: . astfel încât pentru orice x ∈ U ∩ D ⇒ f(x) ∈ V. FUNCŢII CONTINUE DEFINIŢIE.punct de discontinuitate de prima speţă dacă ls (x0 ). DEFINIŢIE. • Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile lor de definiţie.16. DEFINIŢIE. x ∈ D ⎩l . ld (x0 ) finite. funcţia logaritmică log f(x). tg x. PRELUNGIREA PRIN CONTINUITATE A UNEI FUNCŢII ÎNTR-UN PUNCT DE ACUMULARE DEFINIŢIE. f : D ⊂ R → R este continuă în x0 ∈ D ⇔ f are limită în x0 şi lim f(x) = f(x0) sau ls (x0 ) = ld (x0 ) = f(x0).

Fie f:D→R continuă în în x0 ∈A şi g:B →A continuă în x0 ∈B. g ≠ 0.este o funcţie continuă în x0 şi se numeşte prelungirea prin continuitate a lui f în x0. atunci g•f e continuă în x0 ∈A. f sunt continue în x0 ( respectiv pe D). fg. Dacă f este o funcţie continuă pe un interval [ a. lim f( g (x) = f( lim g(x)) x→x0 x→x0 Orice funcţie continuă comută cu limita. Reciproca nu e valabilă.f/g. Dacă f. f•g. 64 .continuă f(I) =J . Dacă f:D→R e continuă în x0 ∈D ( respectiv pe D) ⇒ f (x) e continuă în x0 ∈ ( respectiv pe D). OPERAŢII CU FUNCŢII CONTINUE T1. α ∈ R. • Dacă f este strict monotonă pe [ a.b] şi dacă are valori de semne contrare la extremităţile intervalului ( f(a) • ( f(b) <0 ) atunci există cel puţin un punct c ∈ ( a. PROPRIETĂŢILE FUNCŢIILOR CONTINUE PE UN INTERVAL LEMĂ. T3. b).g:D→R sunt continue în x0 ( respectiv pe D) atunci f+g. αf.b] ⇒ ecuaţia f(x) = 0 are cel mult o rădăcină în intervalul ( a.b) astfel încât f(c) = 0. f este strict monotonă ⇔ f: I →J . T2.injectivă Orice funcţie continuă pe un interval compact este mărginită şi îşi atinge marginile.surjectivă f .

î. f( I) e interval. O funcţie continuă pe un interval.b). atunci ⇒ f( I) e interval. J ⊂ R intervale. ⇔ ∀ a.D. Orice funcţie continuă şi injectivă pe un interval este strict monotonă pe acest interval. f(c) = λ. Dacă f e bijectivă şi continuă atunci inversa sa f-1 e continuă şi strict monotonă. a. Fie f : I ⊂ R → R o funcţie monotonă a. Fie f : I ⊂ R → R ( I = interval) f are proprietatea lui Darboux. DEFINIŢIE. Orice funcţie continuă pe un interval are P. Dacă f :I → R are P. Atunci f este continuă. ( Reciproca e în general falsă). 65 . T2.î. I. TEOREMĂ. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR INVERSE T1. f(a)) ⇒∃ c ∈ ( a.D.STABILIREA SEMNULUI UNEI FUNCŢII PROP. Fie f : I → R. T3. care nu se anulează pe acest interval păstrează semn constant pe el.b ∈ I cu a < b şi ∀ λ ∈ ( f(a). f(b)) sau λ ∈ ( f(b).

DERIVATE FUNCŢIA DERIVATA C x xn xa ax ex 1 x 0 1 nxn-1 axa-1 a x lna ex 1 x2 n .17.2 sin x 1 1− x2 66 .n+1 x 1 - 1 xn x n x 2 x 1 n n x n −1 sin x cos x tg x ctg x arcsin x cosx -sinx 1 cos 2 x 1 .

g)’=f’g+fg’ (χf )' = χf ' ⎛ f ⎞ f ' g − fg ' ⎜ ⎟= ⎜g⎟ g2 ⎝ ⎠ −1 ' 0 ' ( f ) ( f ( x )) = 1 f ( x0 ) ' 67 . uv-1.arccos x arctg x arcctg x lnx log a x (uv)’ = - 1 1− x2 1 1+ x2 1 1+ x2 1 x 1 x ln a v.u’ + uv.v’.lnu f(x)= ax + b cx + d f’(x)= a c b d ( cx + d ) 2 REGULI DE DERIVARE (f.

• a se numeşte punct de maxim(respectiv de minim) global dacă f ( x ) ≤ f (a )(resp. • Un punct de maxim sau de minim se numeşte punct de extrem. ∀ x ∈ Ι. f (d)) -puncte de minim 68 . (a.Punctele de extrem ale unei funcţii. Obs. (c.)(d. un punct a ∈ Ι pentru care există o vecinătate V a lui a astfel încât f ( x ) ≤ f (a )(respectiv.O funcţie poate avea într-un interval mai multe puncte de extrem. f (x )) ≥ f (a )∀ x ∈ V. fără a avea în a cea mai mare valoare din interval.(vezi desenul). Fie Ι un interval şi f:Ι → R. f (b). Obs. STUDIUL FUNCŢIILOR CU AJUTORUL DERIVATELOR Proprietăţi generale ale funcţiilor derivabile .1. f (a)).(vezi desenul f (a ) < f (c ) ). 1.18.O funcţie poate avea într-un punct a un maxim (local).2. Se numeşte punct de maxim (respectiv de minim)(local) al funcţiei f . Definiţie. f (c)) -puncte de maxim (b. f ( x ) ≥ f (a )) .

Obs.(se pot găsi funcţii astfel încât f ' ( x0 ) = 0 dar x0 să nu fie punct de extrem). (dacă ar fi o extremitate a intervalului I atunci s-ar putea ca f ' ( x0 ) ≠ 0 ). f ( x0 )) este paralelă cu OX. Teorema este adevărată şi dacă funcţia este derivabilă numai în punctele de extrem. • Soluţiile ecuaţiei f ' ( x ) = 0 se numesc puncte critice .atunci f ' ( x0 ) = 0 . • Teorema lui Fermat dă condiţii suficiente (dar nu si necesare) pentru ca derivata într-un punct să fie nulă. Obs.1. O altă teoremă care dă condiţii suficiente pentru ca derivata să se anuleze este : 69 .TEOREMA LUI FERMAT Dacă f este o funcţie derivabilă pe un interval Ι si x0 ∈ I un punct 0 de extrem. lui FERMAT nu este adevărată. f ( x ) = x. Obs. Condiţia ca punctul de extrem x0 să fie interior intervalului este esenţială.3.2. Ex. Punctele de extrem se găsesc printre acestea. Interpretare geometrică: • Deoarece f ' ( x0 ) = 0 ⇒ tangenta la grafic în punctul (x 0 . Reciproca T.

b] 70 . a < b. Consecinţa 2. a. b ∈ I. f este derivabilă pe (a. 1. 3. f este continuă pe [a. Între două rădăcini ale unei funcţii derivabile se află cel puţin o rădăcină a derivatei. Dacă: 2.TEOREMA LUI ROLLE.î f ' (c ) = 0. b ) a. Fie f : I → R. [a. a < b.b]. b ∈ I. a.b]. INTEPRETAREA GEOMETRICA Dacă funcţia f are valori egale la extremităţile unui interval cu axa ox . atunci ∃ cel puţin un punct c ∈ (a. Între două rădăcini consecutive ale derivatei se află cel mult o rădăcină a funcţiei. b ) .I (interval. f este continuă pe [a. atunci există cel puţin un punct în care tangenta este paralelă Consecinţa 1. TEOREMA LUI LAGRANGE (sau a creşterilor finite) Fie f : I → R. Dacă: 1. f (a ) = f (b ).

Expl. Dacă o funcţie are derivata nula pe un interval.1) ∪ (2.atunci ea este constanta pe acest interval. x ∈ (2. f : (0.1. • Dacă o funcţie are derivata nula pe o reuniune disjuncta de intervale proprietate nu mai rămâne adevărată în general. în care tangenta este paralelă cu coarda care uneşte extremităţile. tgα = Consecinţa 1. atunci există cel puţin un punct c ∈ (a. f este derivabilă pe (a.3) f ( x ) = ⎨ ⎧1. Daca f (a ) = f (b ) ⇒ Teorema lui Rolle.2.b ).a extremităţilor) există cel puţin un punct de pe grafic(care nu coincide cu extremităţile). b−a unghiular f ' (c ) dar f (b ) − f (a ) f ' (c ) = b−a Obs.3) 71 .î să avem f (b ) − f (a ) = f ' (c ). f (b ) − f (a ) tangenta la grafic în M are coeficientul. b ) a. x ∈ (0. b−a INTERPRETAREA GEOMETRICĂ Dacă graficul funcţiei f admite tangentă în fiecare punct(cu excepţia eventual.1) ⎩2.

f{0}} {dacă punctul 0 aparţine domeniului de definitie} 3. g (x ) = ⎨ ⎪tgx − 1. f : i → R. Studiul continuităţii funcţiei pe domeniul de definiţie : 72 .0}. x ∈ ⎛ π π ⎞ ⎟ ⎜ ⎪ ⎝2 ⎠ ⎩ Consecinţa 3. proprietatea e falsă în general.Consecinţa 2. Daca f ' ( x ) > 0 pe I ⇒ f e strict crescătoare pe I. Intersecţia cu axa Oy este un punct de forma {0. ETAPELE REPREZENTĂRII GRAFICULUI UNEI FUNCŢII 1. Consecinţa 4. x ∈ ⎜ 0. 2 ⎟ ⎪ ⎠ ⎝ . 2. f − g = c. − Consecinţa 5. Dacă f si g sunt două funcţii derivabile pe un interval I şi dacă au derivatele egale f ' = g ' atunci ele diferă printr-o constantă. Daca f ' ( x ) < 0 pe I ⇒ f e strict descrescătoare I.unde x este o rădăcină a ecuaţiei f(x)=0 {daca există}. c ∈ R • Dacă f si g sunt definite pe o reuniune disjunctă de intervale. ⇒ f are derivata în x0 şi = f ' ( x 0 ). x0 ∈ I Daca f s' ( x0 ) = f d' ( x0 ) = l ∈ R .Daca f ' ( x ) ≠ 0 pe I ⇒ f ' păstrează semn constant pe I. Dacă l < ∞ ⇒ f e derivabila in x0 . Intersecţia graficului cu axele de coordonate : Intersectia cu axa Ox conţine puncte de forma{x. Expl. Domeniul de definiţie. f ( x ) = tgx ⎧ ⎛ π⎞ ⎪tgx + 1.

dacă există cel puţin o limită laterală a funcţiei în x0.Dacă funcţia este definită pe R se studiază limita funcţiei la ± ∞ iar dacă este definită pe un interval se studiază limita la capetele intervalului. Rezolvarea ecuaţiei f’(x)=0. Trasarea graficului. 5. unde f ( x) ∈ R si n = lim ( f ( x) − mx) ∈ R . funcţia eate concavă. Astfel. b) Asimptotele verticale sunt drepte de forma x=x0. Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi eventuale puncte de inflexiune ale graficului c. Asimptotele orizontale sunt drepte de forma y=a. infinită.Asimptote : a. Stabilirea intervalelor pe care semnul lui f este constant.Se rezolva ecuatia f’’(x)=0. 8. 6. Calculul lui f’. analog şi pentru m = lim x x →∞ x →∞ -∞. c) Asimptotele oblice sunt drepte de forma y=mx+n. 73 . unde a= lim f ( x) dacă cel puţin una din aceste limite are sens şi x → ±∞ există în R. Tabelul de variaţie.pe intervalele pe care f’’>0 functia este convexă şi pe cele pe care f’’<0. 4.Determinarea intervalelor pe care semnul lui f este constant. 7. c.Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi eventuale puncte de maxim sau de minim ale functiei . Acestea reprezinta intervalele de monotonie pentru f.Se calculează f’’ b.Studiul primei derivate : a. b.Studiul derivatei a doua : a.

Demonstraţie : Dacă ' 1 ' F . lui f are forma F = F0 + c . ∀ x ε I. dacă ∃ F : I →R astfel încât a) F este derivabilă pe I. ⇒ F ( x) − F ( x) = c .{0 }. Fie I un interval din R. OBS 2.F 1 2 : I → R sunt OBS 1. Proprietăţi. Definiţia 1. c= constantă 1 2 1 2 ' 1 2 1 2 1 2 0 2 sunt F a unei funcţii. F sunt primitive atunci F .1 Fie f : I → R. rezultă că f are Proprietatea lui Darboux. PRIMITIVE Primitive. c= constantă 74 . Dacă două primitive ale funcţiei f. G= ⎨ 3 3 ⎪x + 2 ⎪3 ⎩ F. f(x) = x² ⎧ x3 ⎪ +1 x3 ⎪3 F= . Fie f: I → R. F derivabile ⇒ F ( x ) = F ' ( x) = f ( x) ∀ x ε I ⇔ ( F − F ) ( x) = F ( x) − F ' ( x) = 0 . Teorema nu mai rămâne adevărată dacă I este o reuniune disjunctă de intervale Expl: f: R. G sunt primitive ale lui f dar F-G nu e constantă . Se ştie că derivata oricărei funcţii are Proprietatea lui Darboux . ∀ x ∈ I. atunci există o constantă c ∈ R astfel încât F 1 ( x) = F 2 ( x) + c. Se spune că f admite primitive pe I F se numeşte primitiva lui f. x ε I. Contradicţie cu T 1. Orice funcţie care admite primitive are Proprietatea lui Darboux. F’ =f.1 OBS 3. ( I poate fi şi o reuniune finită disjunctă de intervale).19. Teorema 1. atunci orice primitivă F a ⇒ f admite o infinitate de primitive. b) F’(x) =f(x). Fiind dată o primitivă F .

Dacă I este interval şi f(I) def { f ( x) / x ∈ I } nu este interval atunci f nu admite primitive. rezultă f(I) este interval ceea ce este o contradicţie.D P C D OBS 4. (αf)(x)=α. Dacă presupunem că f admite primitive atunci din OBS 3 rezultă că f are P lui Darboux.f(x) ∀ x ∈ R .F P. Mulţimea tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f şi se notează prin simbolul ∫ f (x ) dx. Definiţia 2. Simbolul ∫ a fost propus pentru prima dată de Leibniz. OBS 5.α constantă C= { f : I → R / f ∈ R} ∫ f ( x ) dx = {F ∈ F ( I ) / F primitivă a lui f . Fie F(I)= { f : I → R} Pe această mulţime se introduc operaţiile : (f+g)(x) =f(x)+ g(x) . în 1675. Fie f: I →R o funcţie care admite primitive. Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii(care admite primitive ) se numeşte integrare. } 75 . Orice funcţie continuă definită pe un interval admite primitive.

cos x) atunci cos x=t.cos x) atunci sin x=t. fg’ admit primitive şi are loc relaţia: ∫ f(x)g’(x)dx =f(x)g(x). În acest caz se pot face substituţiile: 1. iar funcţia F o ϕ este o primitivă a lui (f o ϕ ) ϕ ’ adică: ∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ (t )dt ' = Fo ϕ + C 5. R(sin x.-cos x) atunci tg x=t. α≠0.g:I→ R sunt funcţii care admit primitive şi α ∈ R. Teorema 1. 2. atunci funcţiile fg. Teoremă: Fie I.J intervale din R şi ϕ : I → J . α ≠0. f’g. ∫αf=α∫f.-cos x)=-R(sin x.cos x)=-R(sin x. Dacă funcţia este pară în raport cu ambele variabile R(-sin x. ∫f =∫f +C Formula de integrare prin părţi. Dacă funcţia este impară în sin x.∫ f’(x)g(x)dx Formula schimbării de variabilă (sau metoda substituţiei). 2) f admite primitive.g:R→R sunt funcţii derivabile cu derivatele continue. functii cu proprietat ile : 1) ϕ este derivabilă pe I. f : J → R . R(-sin x.) Atunci funcţia (f o ϕ ) ϕ ’ admite primitive. fie metoda substituţiei. Integrarea funcţiilor trigonometrice Calculul integralelor trigonometrice se poate face fie folosind formula integrării prin părţi.1 Dacă f. atunci funcţiile f+g.Teorema 1. (Fie F o primitivă a sa.2 Dacă f. Dacă funcţia este impară în cos x. αf admit de asemenea primitive şi au loc relaţiile: ∫(f+g) =∫f +∫g. 3. 76 .

2. se numeşte raţională dacă f ( x) . atunci se efectuează împărţirea lui f la g ⇒ f=gq+r.cos x. ax + C a dx = ln a x 77 .3. Dacă o funcţie nu se încadrează în cazurile 1.g sunt funcţii polinomiale. g ( x) ≠ 0. PRIMITIVELE FUNCŢIILOR CONTINUE SIMPLE 1. sin 2 x = 1 − cos 2 x 2 cos 2 x = 1 + cos 2 x 2 Integrarea funcţiilor raţionale Definiţie: O funcţie f:I→R . cos x = 1+ t2 1+ t2 unde t = tg x 2 5. g ( x) Dacă grad f ≥ grad g. 0 ≤ grad r<grad g şi deci R(x)= R( x) = f ( x) r ( x) = q( x) + .4. Se mai pot folosi şi alte formule trigonometrice: sin 2x=2sin x . ∫ x n dx = c∈R 2. Pentru g ( x) g ( x) ca suma de functii R ( x ) se face scrierea rationale simple .atunci se utilizează substituţiile universale: sin x = 2t 1− t2 . unde f. ∫ cdx = c ⋅ x + C . I interval. x n +1 + C n +1 3. ∫ ∫ x α +1 x dx = +C α +1 α 4. x ∈ I .

1 dx = ln x + C x 1 2 7. 1 1 x dx = arctg + C 2 a a +a 1 1 x−a +C dx = ln 2 −a 2a x+a 1 dx = ln( x + a 2 + x 2 ) + C 12. ∫ cos 1 2 x dx = tgx + C 9.5. 1 a −x 2 2 dx = arcsin 78 . ∫ sin x dx = − ctgx + C 8. 2 13. 1 x −a 2 2 dx = ln x + x 2 − a 2 + C x +C a 15. ∫ sin xdx = − cosx + C ∫ cos ∫x ∫x ∫ ∫ ∫ 2 xdx = sin x + C 11. 10. ∫e ∫ x dx = e x + C 6. x +a 2 2 14.

x 2 a2 x 2 a − x dx = a − x + arcsin + C a 2 2 2 2 24. x2 + a2 dx = 22.16. 17. ∫ ∫ ∫ tgxdx = − ln cos x + C ctgxdx = ln sin x + C x x2 + a 2 dx = x2 + a 2 + C 19. x2 − a2 dx = 23. 25. ∫ ax + b dx = a ln ax + b + C ∫ ( ax 1 1 1 ⋅ + C dx = − n n −1 a + b) ( n − 1 )( ax + b ) 1 1 ∫ 26. ∫ ∫ ∫ ∫ x a −x 2 2 dx = − a 2 − x 2 + C x 2 2 a2 x + a + ln x + x2 + a2 + C 2 2 x 2 2 a2 x − a − ln x + x2 − a2 + C 2 2 21. ∫ x x2 − a 2 dx = x2 − a 2 + C 20. 18. 1 1 dx = 2 2 2 2 (x + a ) a ∫ (x ∫ x2 + a2 − x2 2 + a2 ) 2 +C = 1 a2 ∫ 1 1 dx − 2 2 2 x +a a ⎛ −1 x ⋅⎜ ⎜ 2 x2 + a2 ⎝ ( ) ⎞ ⎟ dx ⎟ ⎠ ' 79 .

∫ ax ∫ ax 2 ax + b dx = ln ax 2 + bx + c + C 2 + bx + c m ( 2 ax + b ) + n dx = ax 2 + bx + c 29.1 ⎧ dx. Δ〉 0 ⎪∫ ⎪ a[( x + b ) 2 − ( Δ ) 2 ] 27. 1 m ⋅ ln ax 2 + bx + c + n ⋅ ∫ dx 2 ax + bx + c 2 Ax + B dx = + bx + c ∫ 80 . Δ〈0 ⎪∫ b 2 −Δ 2 ) ] ⎪ a[( x + ) + ( 2a 2a ⎩ 28. 1 ⎪ 2a 2a ∫ ax 2 + bx + c dx = ⎨ 1 ⎪ dx.

Gh. . I.1984. E. Niţă.C.D.D.E. Bucureşti. Complemente de matematică. Editura tehnică. Bucureşti. Editura Booklet.1980. pentru clasele 9-12”. .P.Editura tehnică. Rizescui:”MatematicăManual pentru clasa a IX-a”. .C. . editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Stănescu: Matematică-Manual pentru clasa a X-a-Algebră”.Arno Kahane.C. Bucureşti.1983.„Mică enciclopedie matematică”. 1982. 1958. . Bucureşti. Beju. Beju:”Compendiu de matematică”. Năstăsescu. Bucureşti. Năstăsescu..E. 1996.” Memorator de Matematică-Algebra.2006.P. Editura Tehnică. Rogai.Bibliografie: . C Niţă.Luminiţa Curtui. I.. 81 .”Tabele şi formule matematice”. . E.

Aflaţi X din X. + 2007 = ⋅ 2008 .Să se determine numerele întregi a şi b astfel încât 4 6 + 14 = a 2 + b 3.. 1 1 2...Dacă a − =7.. + X n = ⇒ X ⋅3 2008 X n +1 − 1 X −1 = [3 2008 2 3 2008 2 − 1] ⋅ 2008 ⇒X = 3 3 3 −1 82 .... Din egalarea termenilor asemenea între ei rezultă : ab=2 şi 2a2+3b2=14 rezultă: a=1 şi b=2.3 2008 = (3 2008 – 1) : (1+ 1 1 1 + 2 + . a a Rezolvare: 1 Ridicăm la puterea a doua relaţia dată: ( a − )2=49...... a 1 a2+ 2 =51 procedând analog se obţine a 1 1 a 4 + 4 = 512 − 2 ⇒ a 4 + 4 = 2599 .. a a 3.. + 2007 ) 3 3 3 Rezolvare: 1 3 3 2008 − 1 1 1 1 + + + . Rezolvare: Ridicăm la puterea a doua expresia dată: 4 6 + 14 = 2a 2 + 2 6ab + 3b 2 . să se calculeze a4 + 4 .....Probleme propuse şi rezolvate 1... după formula 2 3 3 3² 3 1 + X + X ² + ..

Să se calculeze: 2a − 3 3−a unde a = 7 − 11 − 4 7 Rezolvare: 11 − 4 7 = 11 + 3 11 − 3 − = 7 −2⇒ a = 2 2 2 2 2− 3 3− 2 = (2 2 − 3 )( 3 + 2 ) = 2 6 + 4 − 3 − 6 = 6 +1 3− 2 5.4.Se dă numarul x = 6 − 2 5 − 6 + 2 5 Să se arate ca x² = 4 Să se calculeze (X+2)2007 Rezolvare: a) 83 . b = 1 ⇒ b = = 5+2 3 3+ 2 3 = 9 − 12 (5 + 2 3 )(3 − 2 3 ) = ( ( 3 +1 ² +1 ) = 3+ 2 3 + 1)² − 1 3 + 2 3 +1+1 3 +1−1 = 15 − 10 3 + 6 3 − 12 3 − 4 3 4 3 − 3 = = 3 −3 −3 ⎡ 4 3 − 3⎤ ⎥ =1 ⎢ 3 ⎦ ⎣ 6. Ştiind că a = 3 − 1 să se calculeze partea întreagă a b a ² + b² numărului a ² − b² Rezolvare: a = 3 + 1 ⇒ a = 3 + 1.

...............Să se calculeze suma S= 2 + 2 2 + 2 3 + .. + 21003 + 1 − 1 = = 1 + 2 + 22 + ..... + 22006 ⎞ = ⎟ ⎜ ⎠ ⎝ = 2 1 + 2 + 22 + ......... + 21003 + ) 2 + 1 − 1.......... Rezolvare: S= = ( 2+ ( 23 + 25 + .. + 22007 + ) + ⎛ 22 + 24 + ... Am adăugat şi am scăzut 1...... = 2007 ....... Dacă 8...x = (1 − 5 )² − (1 + 5 )² = 1 − 5 − 1 + 5 = −1 + 5 − 1 − 5 = −2 ⇒ x² = 4 b........ 1004 ( = [(2 ) − 1]( + 2 + 22 + 23 + . x = − 2 ⇒ x + 2 = 0 ⇒ ( x + 2) 2007 = 0 66b a . să se calculeze b a 223 − 9b Rezolvare: 66b 66 66 1 = = = a = b 2007 ⇒ b 2007 ⋅ 223 − 9b 223 ⋅ 3 − 9 660 10 7... + 21003 ) )( 2 +1 −1 = ) 84 ... + 2 2007 ...

2} n 11.Calculaţi: E = Rezolvare: 4 + 2 3 + 7 − 4 3 + 2 68 − 351 + 2 68 : 350 ( ) 4+2 3 = 7−4 3 = 4+2 4−2 + = 3 +1 2 2 7 +1 7 −1 − = 2− 3 2 2 (2 ) − (3 ) 4 17 51 3 17 50 < 0 ⇒ E = 3 + 1 + 2 − 3 + − 268 + 351 + 268 : 350 ( ) = 3 + 3 : 3 = 3 + 3 = 6.Determinati n ∈ Z astfel încât Rezolvare 14 − 6 5 + 6 − 2 5 ∈ Z. 10. 2 85 .4= 1± 2 3 .−1. Să se rezolve ecuaţia: (2x-4)(2x-3)(2x+1)(2x+2)=-6 Rezolvare: Ecuaţia dată este echivalentă cu: (2x-4)(2x+2)(2x-3)(2x+1)=-6 ⇔ (4x2 –4x-8) (4x2 –4x-3)=-6 Notam 4x2 –4x-8=t ⇒ t(t-5)=-6 ⇒ t2-5t+6=0 ⇒ t1=2 si t2=3 ⇒ 4x2 –4x-8=2 ⇒ x1.9. n 5 −1 = 3 − 5 + 5 −1 n (3 − 5 ) 2 + n ( 5 −1 ) 2 = 3− 5 + n = 2 ∈ Z ⇔ n ∈ {− 2.1.2= 1 ± 11 2 4x2 –4x- 8=3 ⇒ x3.

x2 sunt soluţiile ecuaţiei . a) să se scrie ecuaţia dreptei AB b) să se arate ca diagonalele patrulaterului AOBM sunt perpendiculare .3A + 18= 0 .4) intersectează axa OY în punctual A si OX în punctual B. Rezolvare : Scriem ecuaţiile dreptelor AM si MB (1)AM : y − 4 = m(x − 3) cum AM ⊥ MB (2)MB : y − 4 = − 1 (x − 3) m Aflam coordonatele lui A: . Se dă ecuaţia: x² + 18x + 1 = 0. unde x1. Se ridică la puterea a treia A³ = x1 + x2 + 3 3 x1 x 2 · A Cum x1 + x2= .din (1) când x = 0 ⇒ y = 4 − 3m Aflam coordonatele lui B: .18 x1+x2=1 (Relaţiile lui Viete) A³. Rezolvare : Fie A = 3 x1 + 3 x 2 .12 . Doua drepte perpendiculare între ele în punctul M(3.unde 0 este originea sistemului. Soluţia reală a acestei ecuaţii este A = -3 . Se cere să se calculeze 3 x1 + 3 x 2 .din (2) când y = 0 ⇒ x = 4m + 3 86 . restul nu sunt reale A³+ 3A²-3A²-9A+6A+18=0 A²(A+3) – 3A (A+3)+6(A+3)=o (A+3)(A²-3A+6)=0 A=-3 13.

Fie P(x.-2). Se dau punctele A (2.y = 2 2 4 2x − 3 ⇒ 2y = 4 − 3⋅ ⇒ 8 y = 16 − 6 x + 9 ⇒ 4 ⇒ 6 x + 8 y − 25 = 0(ec. b) coordonatele centrului de greutate.y) mijlocul lui AB 4M + 3 4 − 3m 2x − 3 ⇒X = ⇒x= . d) ecuaţia medianei AM şi lungimea sa. 4 Panta dreptei OM este evident 4−0 4 = ⇒ m AB ⋅ mom = −1 ⇒ OM ⊥ AB.drepteiAB ) 3 ⇒ panta dreptei AB este m = − . B(-4.4) O B 14. e) ecuaţia înălţimii din A pe BC şi lungimea sa .6). Se cere: a) perimetrul triunghiului ABC şi natura sa . C(6. c) ecuaţia dreptei BC. 3−0 3 A M(3. 87 .3). f) ecuaţia dreptei care trece prin A şi face un unghi de 300 cu axa OX.

Pentru calculul lungimii 1− 2 1 −6 2 medianei AM se poate folosi faptul că într-un triunghi dreptunghic mediana corespunzătoare ipotenuzei este jumătate din ipotenuză: BC 5 5 ⇒ AM = = . 2 2 e) Fie AD înălţimea din A ⇒ AD şi BC sunt perpendiculare ceea ce înseamnă că produsul pantelor este egal cu -1.g) ecuaţia dreptei care trece prin A şi este paralelă cu BC. 3 3 ⎝3 3⎠ ⎝ ⎠ c) Ecuaţia dreptei BC se scrie folosind formula: y − y1 x − x1 = ⇒ y 2 − y1 x 2 − x1 y−3 x+ 4 = ⇒ 5x+10y-10=0 x+2y-2=0 10 −5 1 (forma generală a dreptei )sau y = − x + 1 (forma normală). altfel se poate aplica formula distanţei. Se verifică cu reciproca teoremei lui Pitagora că triunghiul este dreptunghic cu unghiul de 900 în vârful A.AC = 4 5 ⇒ P = 12 5 . Cum 88 . BC = 5 5 . Rezolvare: a) Aplicând formula distanţei pentru cele trei laturi ale triunghiului AB = (x2 − x1 )2 + ( y2 − y1 )2 obţinem: AB = 3 5 . b) Coordonatele centrului de greutate sunt date de formula: ⎛ x + x 2 + x3 y1 + y 2 + y 3 ⎞ ⎛4 7⎞ . 2 1 d) Coordonatele mijlocului segmentului BC sunt : M (1. G⎜ 1 ⎟ ⇒ G⎜ . ) ⇒ 2 ecuaţia medianei este: x−2 y−6 = ⇒ 11x-2y-10 =0. h) ecuaţia bisectoarei din A şi lungimea ei i) aria triunghiului ABC. ⎟ .

1 ⇒ panta lui AD este 2. 2 panta dreptei BC este − 89 . 3 f) y-6= (x-2). Rămâne să 2 scriem ecuaţia dreptei care trece prin A şi are panta 2 : y-6=2(x-2) ⇒ 2x-y+2=0 este ecuaţia înălţimii din A. Am aplicat formula y-y0=m(x-x0) în 3 condiţiile în care panta este tg300 1 1 g) y-6= − (x-2) unde − este panta dreptei BC . Atunci ecuaţia bisectoarei este: ⎝7 7⎠ x−2 y−6 = ⇒ 21x-7y=0.Folosindu-ne EC AC 4 de raportul în care un punct împarte un segment rezultă ⎛2 6⎞ coordonatele lui E ⎜ . BE AB 3 Din teorema bisectoarei k= = ⇒ k= . 12 10 ⇒ AE = . BC 5 5 5 Altfel. Pentru calculul înălţimii (într-un triunghi dreptunghic) este convenabil să aplicăm formula: AB ⋅ AC 3 5 ⋅ 4 5 12 5 AD = = = . trebuia rezolvat sistemul format din ecuaţiile dreptelor BC şi AD pentru a determina coordonatele lui D. Pentru a calcula lungimea 2 6 −2 −6 7 7 bisectoarei ne putem folosi şi de formula A 2 AB ⋅ AC cos 2 care este utilizată de obicei când se AE = AB + AC cunoaşte măsura unghiului a cărei bisectoare se calculează. ⎟ . 7 i) Aria triunghiului dreptunghic ABC este dată de formula A = AB ⋅ AC = 30 . 2 2 h) Fie AE bisectoarea unghiului A.

a2 + b2 15. h) = .Se va insista pe faptul că dacă triunghiul nu ar fi fost dreptunghic ar fi trebuit să se calculeze distanţa de la A la dreapta BC adică tocmai lungimea înălţimii iar aceasta s-ar putea face mai simplu folosind formula : Distanţa de la un punct M0(x0. Să se rezolve ecuaţia: x 2x x x 3 3 2007 – 2006 = 3(2006 + 2006 ) + 1 90 .y0) la o dreaptă h de ecuaţie (h): ax+by+c=0 este dată de: ax0 + by 0 + c d ( M 0 . Sa se rezolve ecuaţia : x x 3 ⎞ ⎛ ⎜ 2005 4 + 2005 4 ⎟ + 1 2006 − 2005 = 6 ⋅ 2005 + 4⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Rezolvare : Ecuaţia dată este echivalentă cu : x x x 2 4 x ⎛ ⎞ 2006 = ⎜ 2005 4 + 1⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Ridicăm la puterea x x x x 1 ⇒ 2006 4 = 2005 4 + 1 ⇒ 2006 4 − 2005 4 = 1 4 x (x ) Din monotonia funcţiei f ( x ) = (1 + a ) − a x care e strict crescătoare ⇒ ecuaţia (x ) are soluţie unică ⇒ x = 4 x 16 .

unde p reprezintă numărul de cifre ale lui N. 91 . Să se determine numărul de cifre din care este compus numărul 72007. p = 4 (*) 10p-1 ≤ N < 10p .Rezolvare: Ecuaţia dată este echivalentă cu: x x 3 3 2007 = (2006 + 1) . Ridicăm la puterea 1/3 => x x 3 3 2007 = 2006 +1 => x x 3 3 2007 – 2006 =1 (*) Din monotonia funcţiei f(x) = (1+ a)x – ax care e strict crescătoare => ecuaţia (*) are soluţie unică: x = 3 17. Din (*) => lg 10p-1 ≤lg N <lg 10p => p-1 ≤ lg N <p . p = 3 ______ 3 10 < abcd < 104 . Pentru N = 72007 => lg N = 2007 lg 7 ≈ 1696 de cifre. Rezolvare: 102 < abc <103 .

+ 111 .. u (b ) = 6 u (c ) = 6 92 . 11 2006 ori de 1 d = 2006 Rezolvare : 2005 A e inversabilă ⇔ det A ≠ 0 ⇔ ultima cifră a numărului det A e≠0 u (a ) = 5 u (d ) = 6 ⇒ u (det A) = 5 ⋅ 6 − 6 ⋅ 6 = 0 − 6 = 4 ≠ 0 ⇒ det A ≠ 0... Să se arate că matricea A = ⎜ ⎟ ⎜ c d ⎟ ∈ M 2 (Z ) e ⎠ ⎝ inversabilă .. unde : a = 2005 2006 b = 6 + 6 2 + 6 3 + ..⎛a b ⎞ 18.. + 6 2006 c = 1 + 11 + 111 + .

( 20 − 18 ) ⋅ ( 45 + 50 ) − 10 .sinteze I. 1. (520 + 330 − 520 ) : 914. (7 2 − 8 3 ) − (5 2 − 6 3 ) + (− 2 + 2 3 ). ⎜ 20 ⎠ ⎝ 2 5 ⎠ ⎝ 5 −1 93 . NUMERE REALE. )]} 12 − 2 3 12 + 3 2 2 6 − 6 − + . APLICAŢII.Probleme . 3 2 3 − 12 . ( 287 − 358 − 358 ) : 1620. 3 2 3 3−2 2 ⋅ 2 c) d) e) f) g) h) i) 5 2 + 3⋅ − 8 3 + 4⋅ 3 2 + 2⋅ { [ ( 3 − 2 2 : 22. 2 3 3 2 6 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 − ⎟:⎜ ⎟ . Să se calculeze: a) b) 98 − 44 − 50 + 99 .

5 şi b = 46.j) k) l) 6561 + 1225 − 5184 . ) 2. 11 − 6 2 + 6 − 4 2 + 9 + 4 2 . arătaţi că 3.2007.5 94 . 2− 3 2+ 3 2+ 3 + 2− 3 2− 2− 3 3− 2 + . Dacă a=2006. 3+ 2 2+ 2+ 3 3+ 2 − 2 ( ) ( ) ( 2 )( 3− 2. (3 − 2 ) + (2 2 − 3) − (3 2 − 5) . 2 2 2 2 2 2 16 x16 25 y 24 . ⎛ 1 2 1 ⎞ ⎜ − + ⎟: 3 2 ⎜ ⎟ 32 2 2 ⎠ ⎝3 2 ( ) −1 2⋅ 2+ 2 ⋅ 2+ 2+ 2 ⋅ 2− 2+ 2. 3 + 2 2 + 6 − 4 2 − ( 2 − 1) . Să se calculeze numărul a + a + a 〈 2007. q) r) s) t) u) v) 3 + 7 ⋅ ( 13 − 7 − 5 − 7 ). 2 − 3 ⋅ ( 6 − 2 ) ⋅ (2 + 3 ). m) n) o) p) (3 − 7 ) + (2 − 7 ) . a 2 − b 2 pentru a = 242. 2+ 3 2− 3 + .

. ∀n ∈ N b) 2 ⋅ 9 n +1 +4 n+ 2 ⋅3 2n ∈ N .. + 2 999. Să se ordoneze crescător numerele: 2 .. Arătaţi că numărul a = 1. calculati . Să se arate că expresia ( ) 5 e pătrat perfect. 9.. 2x − 4 14.. Să se arate că: a) 2 sau 3 3 2 . a 3b = 1996 ... Să se verifice egalităţile: b) 3 16. Să se aducă la o formă mai simplă expresia: E (a) = 6a 4 + 6a 8 + 5a 16 + 16a 32 . 6 6 . ⋅ 31 + 32 ∈ Q.. 12. 5.. 2 x = 1 + 2 0 + 21 + 2 2 + 2 3 + . ) 2 ( ) b = 6 − 2 5 + 6 + 2 5 + 2 14 − 6 5 . ∀n ∈ N .. E= b= 2a − b ∈Q a + 2b stiind ca a = 3 − 5 + 9 − 4 5 7 − 1 − 11 − 4 7 8. Să se afle numerele întregi x pentru care ∈ Z.. a) 5n + 7 ∈ R − Q b) 5n + 13 ∈ R − Q 2n 11.41 − 2 7.4. Să se arate că: a) 3 2 n + 2 ⋅ 4 2 n + 3 − 2 2 n +1 ⋅ 6 2 n + 3 ∈ Q. Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiei: 13. Să se raţionalizeze numitorii fracţiilor: 3. Comparaţi numerele: a= ( 5− 3 + ) 2 ( 3− 5 +2 ) 2 ( 5 + 3 +46− 5 .. Să se afle x ştiind că 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ . Care număr este mai mare: 10*. Dacă b a ⋅ 499 + 3b 6. x+5 a) 3 5 2 +7 −3 5 2 −7 = 2 9+4 5 +3 9−4 5 =3 3 15. a〉 0. 95 .41 − 2 + 251 − 334 + 251 : 32 + 1. 17.

. a19 = ? 5. Fie (a n )n o progresie aritmetică..15. a 7 = ?. Să se demonstreze că: (a 2 +1 b2 +1 c2 +1 ∈ Q .b.5 −3 2 2− 2 − 3 2+ 2 − 3 a) 3 1 ..3 a) a1 =-3 . d) .r=2 2. b) a n = 3 + (-1) n c) a n = n +n + 1 2 4... Să se determine rădăcina pătrată a numărului a= 6 + 2 3 − 2 19.. Se dau : 96 .21. c) 3 1 9 +3 5 ... Dacă se dau doi termeni ai progresiei să se afle ceilalţi : a )a3 = 7. 5 . a9 = ?. Să se găsească primii doi termeni ai progresiei aritmetice (a n )n : a) a1 .27.. a5 = 13.. 1 2+ 3 + 1 4 + 15 + . 3. r= 0.. b) a 1 .. a9 = −125....c numere raţionale astfel încât ab+ac+bc=1. Să se scrie primii patru termeni ai progresiei aritmetice (a n )n dacă : II. Fie a. Să se determine cel mai mare număr natural n cu proprietatea: 2 −2 6 ≤3 2. 2+ 3+ 5 nu este un număr raţional.... + 1 2n + 4n 2 − 1 20. a 2 . Să se demonstreze că 1. a 7 = ?. a9 = ?.. r=5 b) a1 =7 . − 2 . PROGRESII ARITMETICE c) a1 = 1. a11 = ? d )a 2 = −5. .. Să se calculeze primii cinci termeni ai şirului cu termenul general a n a) a n =3n+1 .. b) 3 1 2−3 3 1 2 +1 .. a 20 = −20. − 9 . a10 = ? c)a 6 = 2..... )( )( ) 21. a15 = ? b)a8 = 40... a10 = 36...3 . Fie (a n )n o progresie aritmetică . a 2 .... e) 18.

r = −3 se cere a1 6. a)a1 =10 a100 =150 8. Este progresie aritmetică un şir pentru care : a) Sn = n -2n . S30 =900 . c) Sn = -4 n +11. 97 .5. a10 − a3 = 21 d )a 2 + a 4 = 16. b) x n =10-7n. r = −1. a3 + a 4 + a5 = a12 + 2 7. Să se calculeze S50.5 se cere a 12 b) a1 = 3. Şirul ( x n )n este dat prin formula termenului general.a )a1 = −2. 11. ÷ ai . 2 ÷ ai . r= ? dacă Sn = 2 n 2 +3n . Să se afle S 100 dacă : b)a1 = 2. a100 = 7. r = −5 c)a1 = 5. a 27 = 60 b)a 20 = 0. 10.5 se cere a 19 c) a10 = 131. Să se afle primul termen şi raţia. Să se arate că ( x n )n e o progresie aritmetică. 12. S 3 = −3 f )a1 + a 2 + a3 = a 7 . a 60 = −92 c)a1 + a 7 = 42.Cunoscând Sn să se găsescă : a) primii cinci termeni ai progresiei aritmetice dacă Sn =5n +3n . a1 ⋅ a5 = 28 e) S10 = 8S 5 . .5 9. 4 2 b) a1 = ?. Sn =3 n 2 2 . Sn = n2 − n. r = 12 se cere a1 d) a 200 = 0. a) x n =2n-5 . S10 = 100. Determină x ∈ R astfel încât următoarele numere să fie în progresie aritmetică. b) Sn= 7n-1 . Să se găsească primul termen şi raţia unei progresii aritmetice dacă : a )a5 = 27. r = 0.

.+(x+25) = 338 . (3x ) . c) (x+1)+(x+4)+(x+7)+…..a) x-3. Să se arate că : 1 1 1 n −1 + + . b. b 2 .x2 +1 = 0 18.+(x+28) = 155 . . Dacă numerele a..+x = 169 . (a-b)² . c b) 2 2 2 ÷ a 2 + 2bc. c sunt în progresie aritmetică.b. b(a − b) 2ab a (b − a) a x + a −1 x2 + a −1 . Fie ecuaţia ax² +bx+c =0 cu soluţiile x1..d3 ⇒ ÷a 2 . ∀n ≥ 2 .. b) 1+3+5+….+x =280 . . b − ca.. x − 2 13... 16. b) a a+b b . e) x+(x+5)+(x+10)+………+(x+100) = 2100. Să se arate că următoarele numere sunt în progresie aritmetică : a) (a+b)² . x ≠ −1. Să se demonstreze : a) ÷ a − bc. 9.b . b−c c−a a−b ÷ a3 a2 3 b2 3 c2 d2 . d 2 bcd acd abd abc 98 .c . b . Fie (a n )n o progresie aritmetică. a1 ⋅ a 2 a 2 ⋅ a 3 a n −1 ⋅ a n a1 ⋅ a n 17. a²+b² . c 2 + 2ab ⇔ ÷ c) 1 1 1 . x ≠ 0.c sunt în progresie aritmetică atunci există relaţia : 2(x1+x2)+x1. b+c c+a b+a 2 2 2 aritmetică atunci numerele a . 14. b 2 + 2ca. .x2. c) x +1 2x x( x + 1) 15. Să se rezolve ecuaţiile : a) 1+7+13+….18. c − ab ⇔ ÷a. d) (x+1)+(x+3)+(x+5)+ ……. x+3 . . + = . b) x 2 + 2. c 2 . ... Să se arate că dacă numerele 1 1 1 sunt în progresie .4 − 2 x + x 2 2 c) x + 2 .

q = 5 b) b1 = −24. q = 3 2. Să se determine x geometrică : b) Sn = 2 − 1 . q = e) b1 = 1. b2 .6 − x . x . bn +1 = 2bn d) b1 = 10.5.. 4.. n c) Sn = 3 + 1 n a... q = −0..5 1 2 d) b2 = 0. 6..32 .. numerele următoare să fie în progresie b) 2 x .−135. b+x. Să se scrie formula termenulei al n-lea al progresiei geomertice date prin : b) b1 = 4.. x .. b2 .. să se găsească b7 ... PROGRESII GEOMETRICE 1.. Este progresie geometrică un şir pentru care suma primilor n termeni este : a) Sn = n² -1 . 3. b8 = −10 . q = 2 c) b2 = −10.36. 2 4 a) a+x. b) b1 .. b10 b) b5 = 10. b12 .54...î. bn +1 = 1 bn 5 5..225. c) 1. b5 = 24 . Să se găsească primul termen b1 şi raţia q a progresiei geometrice (b n ) n dacă : 99 .. b6 .III.81. bn +1 = 3bn c) b1 = 9..……………. bn +1 = −3bn a) b1 = 2. 2 2 7. b9 . c+x ... Să se scrie primii cinci termeni ai progresiei geometrice (b n ) n dacă : a) b1 = 6. Să se găsească primii doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n : a) b1 . Dacă se cunosc doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n a) b3 = 6.24. b3 .

a) ⎨ ⎧b2 − b1 = −4 ⎩b3 − b1 = 8 2 3 b) ⎨ ⎧b3 − b2 = 12 ⎩b4 − b2 = 48 2008 c) ⎨ ⎧b6 = 25 ⎩b8 = 9 8.. + 2008 2 2 1 1 + 3 − ...... + 22008 1 1 + 3 + .... x ≠ 0 IV....... Să se calculeze expresiile: a) 11 log 25 121 100 .. − 2008 2 2 e) 1+11+111+1111+………111111…1 (de n ori 1) f) 3+33+333+…….... x ≠ 1 2007 b) 1 + (1 + x) + (1 + x ) + ... Să se logaritmeze expresiile în baza a : a) E=a2 7 ab 6 .33333…....... + (1 + x ) = 0. b) E= 4 c) E= a3 ....lgb-3 lg3.7777…7(de n ori 7) h) 1 + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 2 2 2 + 4 ⋅ 23 + ...... + 2 b) 1 − 2 + 2 2 1 1 + 2 22 1 1 d) − 2 2 2 c) − 23 + ..Să se calculeze sumele : a) 1 + 2 + 2 + 2 + . LOGARITMI 1.3 g) 7+77+777+….. Să se arate că log26+log62>2...100 ⋅ 22007 2007 9....x 3 2 = 0. Să se rezolve ecuaţiile : a) 1 + x + x + x + . Să se determine expresia E ştiind că : lg E=2 lga. 2 3.. 4.. b5 a⋅3 b a ⋅ b2 1 2...

. 6..b. z sunt în progresie geometrică atunci log a x. 101 . log 96 2 log12 2 b) E= 7. + 1 log n 1 + log n 2 + . b. + log n n 8.Să se calculeze suma: 31+log3 7 − 2 log 4 121 1 1 + log 2 1 + log 2 2 + . y. + log 2 n log 3 1 + log 3 2 + .c sunt în progresie geometrică atunci are loc egalitatea: 2 1 1 = + log b x log a x log c x ∀a.y. log c z sunt în progresie aritmetică. Să se arate că expresia: E= log 2 3 2 − log 3 3 log 2 x + log 2 y + log 2 3 z log 3 x + log 3 y + log 3 3 z este independentă de valorile strict mai x..... Să se arate că dacă a. log b y...1 log 4 b) 7 49 20 ⎞ ⎛ 4⎞ ⎟ + log 2 ⎜ ⎟ . Să se calculeze expresiile: a) E= mari ca 1 ale variabilelor log 2 24 log 2 192 − . ⎝ 3⎠ ⎝ 21 ⎠ d) log 5 (log 3 (log 6 216)) e) log 2 (log 5 (log 3 243)) f) c) E=log225-log2 ⎛ ⎜ log 5 125 − log 3 3 9 64 log 8 2 + log 2 2 g) 49 log 7 3 + log 3 81 5..z. x〉 0 1 9. Să se arate că dacă x. + log 3 n + . c ∈ R * + − { }.

∫ dx 2 sin x. ∫ 1− x ∫ ∫ ∫ dx x + x2 −1 x2 − 2 dx x2 − 3 1 dx sin x . ∫ 17. cos 2 x 1+ x dx 21. ∫ (2 x − 3 x + 45 x dx ) 7. 2. ∫ 15. ∫ x ( x − 1) 3 dx 9. ∫ (x + 2)3 dx x3 x 2 − 9dx 1 13. ∫ 18. 1. 20. ∫ 16. ∫ ( x + 1)( x − x + 1)dx 5. ∫ x(x-1)(x-2)dx 1 4. ∫(3x 5 −2 x 3 + 3 x − 2)dx 3. ∫ (x 5 +5 x )dx 1 )dx ex 2 ∫⎜ ⎝ ⎛ 5 + 4x ⎞ ⎟ dx x ⎠ 12. ∫ ⎜ 2 x + − 2 ⎟dx x x ⎠ ⎝ 10. cos x 102 . ∫ (3 x + 3 )dx x x ⎛ 5 3 2 ⎞ ⎟dx 6. dx x2 + 2 1 19. ∫( e x + 11.PRIMITIVE 1. ∫ ⎜ 5 − 3 + ⎜ ⎟ x x⎠ ⎝ x 5 3 ⎞ ⎛ 8. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii. x 2 + 4dx 4 − x 2 dx x2 + 3 14.

∫ cos(ln x)dx x2 2 13.2. ∫ 2ctg 2 xdx 3. ∫x 1 ln xdx ∫ x ln xdx 1 ∫ x ln xdx 2 3. 17. ∫ ln 3 x dx x2 ln 2 x 10. 3. ∫ sin(ln x)dx 14. ∫ ln 2 xdx 2 8. ∫ 3 cos 3 xdx 7. ∫ ( x − 2 x + 3) ln xdx 15. ∫ dx 16 x 2 + 4 2 ∫ 4x 2 ∫ 25 − 9 x ∫ 1 1 2 dx dx 4x + 9 1 9. ∫ dx 2x ∫ x ⋅ e dx 20. ∫ dx cos 2 3 x 2 1 11.Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii compuse. ∫ tg 4 xdx 14. 9 − 16 x 2 dx 12. ∫ x 2 2 ) ∫( 19. ∫ x ⋅ e dx 2 −x 103 . ∫ dx sin 2 5 x 1 13. dx 3x 22. ∫ ln xdx 4. ∫ dx 11. 2. 1 1 dx − 16 1 10. 12. ∫ 4 sin 4 xdx 6. Să se calculeze primitivele următoare utilizând metoda integrării prin părţi: 1. ∫ ln(1 + )dx x 9. ∫ x ln dx x +1 −x 18. ∫ 5 ⋅ 2 5 x dx 4. ∫ ( x 3 + 5 x 2 − 2) ⋅ e 2 x dx 3⋅ 2x + 2 ⋅ ex 24. ∫ 3 4 x dx 5. ∫ dx x 2 7. ∫ x ⋅ ln xdx ln(ln x) 6.. 1. 2. 5. ∫ x ⋅ e dx 2 2 2x x +1 x + 1 ⋅ e x dx ln(1 + x 2 + 1)dx ∫ x ln( x − 1)dx x −1 16. ∫ ∫ 5x + 3 dx 8. ∫ x ⋅ e dx 2 x 23. ∫ (x + 2 x ) ⋅ e 21.

∫ x(5 x − 3) dx 6. e2x ∫ e x − 1dx 104 . ∫ x (x + 1) dx 9 2 3 6 x ∫ x ⋅ 7 dx 2 ∫ (2 x − 1) dx 4. ∫ e − x 1− x2 ⋅ sin 2 xdx dx 40. ∫ x 2 − 9dx 4 − x 2 dx ∫ x ln xdx x 2 − 2x + 5 dx ex n 3. ∫ x ⋅ cos xdx x dx 38. Să se calculeze integralele prin metoda substituţiei 1. ∫ x ⋅ cos xdx 34. ex ∫ e x + 1dx ex 9.∫ e ⋅ sin xdx 27. ∫x⋅ 45. ∫ x ⋅ sin 2 xdx 35. ∫ arcsin x dx x2 42. ∫ x ⋅ arcsin x ∫ e ⋅ cos 2 xdx 30. ∫ x ⋅ sin xdx x dx 37. ∫ x(2 x − 1) dx 5. ∫ e ⋅ sin 2 xdx 29. 9 2 7 k k +1 n 7. ∫ sin x 2 2 2 2 41. ∫ x (x + 1) dx 2. ∫ x ⋅ cos 2 xdx 36. ∫ cos 2 (ln x)dx 44. 8. ∫ x ⋅ 43. x 2 2 39. x x 2 2 26. 47. ∫ x ⋅ cos xdx 32. ∫ e x dx 12. ∫ cos x 25. ∫ x ⋅ sin xdx 33. ∫ (ax + b ) dx 3. ∫ x ⋅ sin xdx 31. ∫ x ⋅ x 2 + 16dx 46. ∫ e x ⋅ cos xdx 28. ∫ x 10. ∫ 2 x dx e +1 e x dx 11.

24. ∫ x x + 2dx 20. ∫x 25 x − 1dx 2 ∫ 2 x + 5dx 17. ∫ 2 x dx e −1 14. ∫ x(2005 + ln x) 2006 35. 23. 27. ∫ sin(2 x + 5)dx 4. ∫ x 3 x 2 + 2dx 38. ∫ cos 3 x ⋅ sin 2 xdx 105 . ∫ 4 dx x +1 1 31. ∫ x 1 − x dx 15. ∫ ∫ ∫ ∫ ln x dx x x ln xdx ln x dx x x−2 x 3 x 1 2 dx dx 26. ∫ dx x ln x dx ( ) 1 + ln x dx x 1 dx 37. 3 4 19. ∫ dx x2 +1 1 32. ∫ sin 3 x ⋅ cos xdx 3. 21. (1 − x )2 dx x x 1 2 4x + 2x − 3 x 29. ∫ dx 4 x(1 + ln x ) 1 33. 25. 16. ∫ x − 6 x − 7 dx 3 2 ∫ ∫ ∫ ∫ 22. 3 2 x + 5dx − x 2 − x + 2dx ∫ x 1 + x dx 18. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii trigonometrice: 1. 28. ∫ 3 36 .e3x 13. ∫ sin 3 x ⋅ cos 2 xdx 2. ∫ dx 2 x ln x + 8 1 34. ∫ dx 2 x 3 − ln x − x + 3x + 4 x 30. ∫x 1 x2 −1 dx 4.

∫ 1 cos x dx 10. ∫ 19. ∫ arcsin x 2 dx 1 − x 2 ⋅ arcsin 2 x 1 dx 17. 1 dx −9 1 8.5. ∫ 18. ∫ 1− x sin 2 x dx 2 dx 5. 7. 4. dx ∫ x + 4 dx ∫x 2 x 6. ∫ 13. ∫ cos 3 xdx sin x 13. ∫ dx sin x 2 14. ∫ 2 3x + 5 1 dx 12. ∫ sin 3 xdx 12. ∫ 3x + 5 dx ∫ 2 x + 3 dx 1 − 3x 1 2. 9. 7. ∫ sin 10 x ⋅ cos 3 xdx cos x (arctgx )2006 dx 1 dx 20. ∫ 1 − cos x 11. 8. ∫ (x + 1)(x + 2) x2 ∫ x 2 − 2 dx x2 ∫ x 2 + 1 dx dx (x − 1)(x − 2) 1 1 ∫ x(x + 2) dx 106 .Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii raţionale: 1. ∫ 1+ x2 1 − x 2 ⋅ (2005 + arcsin x) 2006 1 − (cos x ) 1 16. ∫ 1 + sin ∫ 1 x cos x 2 x dx sin 3 x ∫ cos x dx x dx 9. 1 2005 2x + 3 3. ∫ x 2 + 4 dx 1 dx 10. 5. ∫ (tgx + tg x )dx 3 6. ∫ 2 x + 1 dx ∫ (2 x + 3) 11. ∫ dx cos 2 x − 4 15.

∫ 1 4 x + 4 3 x dx 26. ∫ 2 dx x − 2x + 5 6x − 2 19. ∫ 6 dx x −3 2x 25. ∫ (x − 1) x 10 dx x2 ∫ x 6 + 4 dx 107 . 1 dx − x −3 1 17. ∫ 2 2 x − 3x + 1 3x − 2 dx 20. ∫ 2 x − 5x + 6 x +1 22. ∫ 2 dx 3x − 2 x + 5 5x − 2 21. ∫ 2 dx x + 2 x + 10 x dx 24. 29. ∫ dx 1+ x4 ∫ 2x 2 27.1 dx − 3x + 2 1 dx 16. ∫ 1 + x8 14. ∫ 2 dx x +4 x2 23. ∫x 2 15. ∫ 2 3x + x + 1 4x − 3 dx 18. ∫ (x − 1) x3 12 dx 28.

e.n) a introdus noţiunile de semidreaptă. 6 î.n.e. parabolă şi noţiunile de focare.n ) cel care a întemeiat celebra şcoală din Alexandria (în 323 î. numere prime perfecte. unul din cei mai mari geometri ai antichităţii introduce pentru prima dată denumirile pentru conice. hiperbolă. teoremă. normale şi defineşte omotetia şi inversiunea şi dă o aproximare exactă a lui π cu patru zecimale.n) filozof grec a introdus noţiunile de perimetru. tangentă la o curbă. este dată aria triunghiului în funcţie de laturi sau în funcţie de raza cercului înscris şi semiperimetru.e. sec. silogism. 18 î. numere relativ prime.n.e. puterea unui punct faţă de un cerc sau sferă. prismă. 5 î. mesopotamienii creează primele tabele de înmulţire. Sec. este cunoscută asemănarea triunghiurilor de către Thales. 4 î. poliedru.e.e. număr compus.n) introduce metoda de determinare a tuturor numerelor prime mai mici decât un număr dat. tetraedru. metodă cunoscută sub numele de „Ciurul lui Eratostene” 108 .n. sau denumirile de paralelogram.e. Sec.e. Aristotel (384-322 î. pitagorienii introduc noţiunile de număr prim.n. Sec. A enunţat teorema catetei şi a înălţimii pentru un triunghi dreptunghic şi a demonstrat concurenţa mediatoarelor unui triunghi.e.ISTORICUL NOŢIUNILOR MATEMATICE Sec. Apolonius din Perga(262-200 î.n. de elipsă. 3 î. Matematicianul grec Euclid(330-275 î. Eratostene din Cyrene(275-195 î.e.n).

1202.m. Acestea au fost făcute cunoscute abia în 1545 de către Girolamo Cardano(1502-1576) în lucrările sale. 7 sunt cunoscute regulile de trei directă şi inversă de către Bragmagupta. tot el prezintă şi operaţiile de înmulţire şi împărţire cu numere negative. fiind interpretate ca datorii. 3 s-a dat formularea teoremei celor trei perpendiculare de către Pappos.c. a determinat aria şi volumul elipsoidului de rotaţie şi ale hiperboloidului de rotaţie cu pânze.în prima carte din „Elementele” lui Euclid este cunoscută teorema împărţirii cu rest şi „algoritmul lui Euclid” pentru aflarea c.este descrisă extragerea rădăcinii pătrate şi a celei cubice în cartea „ Lilavati” a matematicianului indian Bhaskara(1114-1185). 1150.d. matematician indian. acesta a mai dat şi definiţia conicelor precum şi teorema despre volumul corpurilor de rotaţie Sec.Leonardo Fibonacci (1170-1240) matematician italian introduce notaţia pentru fracţia ordinară. Sec. Arhimede(287-212 î.m.n) precursor al calculului integral.Fibonacci introduce denumirea pentru numărul zero. Tot prin opera sa „Liber abaci” sunt introduse pentru dată în Europa numerele negative. iar mai târziu de Niccolo Tartaglia în 1530. 1228. a două numere întregi 85-168 matematicianul grec Ptolemeu prezintă în cartea sa „Almagest”. precum şi sistemul de numeraţie zecimal. şi pe acelea de gradul al patrulea de Ludovico Ferrari în 1545.e. pe lângă vaste cunoştinţe de astronomie şi trigonometrie şi diviziunea cercului în 360 de părţi congruente şi exprimarea acestora în fracţii sexagesimale.rezolvarea ecuaţiilor de gradul al treilea cu o necunoscută de către Scipio del Fero. 1515. 109 . deşi promisese autorilor lor să nu le divulge.

este dată teorema lui Ceva de către Ceva Giovani(1648-1734).inventarea logaritmilor naturali de către John Neper(1550-1617).matematicianul englez John Wallis(1616-1703) 1 1 introduce simbolul ∞ cu notaţiile = ∞. 1614. 1637. reducând problemele de geometrie la probleme de algebră.este introdusă denumirea pentru cicloidă de către Galileo Galilei (1564-1642). 1640. 1654.este introdusă noţiunea de variabilă de către Rene Descartes(1596-1650). descoperit abia în 1920.în „Varia opera mathematica” apărută postum. cel care a introdus literele alfabetului latin pentru notaţii şi a folosit coordonatele carteziene (definite după numele său). „Regula lui l’Hospital” este dată de către Jean Bernoulli lui Guillaume de l’Hospital pe care acesta o publică în 1696.începutul creării teoriei probabilităţilor datorat corespondenţei dintre Pierre Fermat(1601-1665) şi Blaise Pascal(1623-1662) şi dezvoltarea combinatoricii odată cu apariţia lucrării lui Pascal. = 0 şi a ∞ 0 denumirilor de interpolare respectiv mantisă 1670.1591-matematicianul francez Francois Viete(15401603) introduce formulele cunoscute sub numele de relaţiile lui Viete. 1656. definiţia derivatei. 1692. „Combinaţiones”. a lui Pierre Fermat(1601-1665). 110 . a fost dată „Marea teoremă a lui Fermat”. reguli de integrare.este determinat semnul sinusului şi desenată sinusoida respectiv secantoida de către John Wallis). 1679. 1678.este scris primul manual de calcul integral de către matematicianul elveţian Jean Bernoulli(16671748)” Lectiones mathematicae de methodo integralium aliisque”. tipărit abia în 1742 şi de asemenea a mai scris un manual de calcul diferenţial.

1705.sunt descoperite proprietăţile spiralei logaritmice (Jacques Bernoulli) 1694...relaţia lui Stewart este demonstrată de Mathew Stewart după ce în prealabil ea îi fusese comunicată de către Robert Simson în 1735. 1746.577215.Matematicianul elveţian Leonhard Euler(17071783) introduce şi calculează constanta 1 1 1 e= lim(1 + + + . n 2 3 1739. 1696-1697.realizarea dezvoltării în serie a funcţiilor ex. n→∞.este dată „Legea numerelor mari” de către Jacques Bernoulli.. caracterizată de inegalitatea (1+x)n ≥ 1+nx (Jacques Bernoulli). cosx. 1735.utilizarea sistemului de axe perpendiculare pentru a determina poziţia unui obiect în funcţie de cele trei coordonate. de către matematicianul englez Isaac Newton(1642-1727) cel care a pus bazele calculului diferenţial şi integral concomitent cu Gottfried Leibniz(1646-1716). + − ln n) =0.1690. 1731. punerea problemei izoperimetrelor de către Jean Bernoulli..este demonstrată existenţa rădăcinilor complexe în număr par a unei ecuaţii algebrice cu coeficienţi reali de către Mac Laurin Colin(1698-1746.este propusă denumirea de integrală de către Jacques Bernoulli(1654-1705) 1692. 111 .introducerea calculului variaţional.este descoperită curba numită lemniscată. 1729.introducerea conceptului de integrală curbilinie de către Alexis Clairaut. sinx.crearea trigonometriei sferoidale de către Alexis Clairaut(1713-1765)..arcsinx. 1711. 1733. 1747 este enunţată problema celor trei corpuri de către Clairaut.

demonstrarea existenţa factorului integrant la ecuaţiile diferenţiale de ordinul întâi de către D’Alembert. 1785. 112 .a fost dată ecuaţia planului tangent(G. 1768. 1775.Gabriel Cramer dă o regulă de rezolvare a sistemelor cunoscută sub denumirea de metoda lui Cramer. cunoscută sub denumirea de „teorema lui Lagrange”.introducerea noţiunilor de soluţie generală şi soluţie particulară în teoria ecuaţiilor diferenţiale de către Leonhard Euler. Monge).a fost dată ecuaţia planului normal şi formula distanţei dintre două puncte din spaţiu de către matematicianul francez G.au fost introduse liniile de curbură ale suprafeţelor(G. 1750.începutul creării geometriei descriptive de către Gaspard Monge(1746-1818). sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912).introducerea metodei multiplicatorilor nedeterminaţi în studiul sistemelor de ecuaţii diferenţiale de către Jean Le Rond D’Alembert(1717-1783).este dată formula creşterilor finite.sunt puse bazele calculului variaţional de către Lagrange(1736-1813) concomitent cu Euler. Monge). 1755. 1797.este dată „Teorema lui Fourier” de determinare a numărului rădăcinilor reale cuprinse într-un interval. 1771. acesta a introdus şi funcţia ϕ (n ) . de către Joseph Fourier(1768-183).crearea mecanicii analitice de către Joseph Lagrange(1736-1813) cu enunţarea principiului vitezelor virtuale şi a ecuaţiilor Lagrange.indicatorul lui Euler.demonstrarea iraţionalităţii lui π de către Heinrich Lambert(1728-1777). 1780. f(x)şi a creat teoria fracţiilor continue. 1767. i. 1766. 1765. Monge. precum şi notaţiile e. 1796.

introducerea noţiunii de raport anarmonic de Chasles Michel(1793-1880). este introdusă notaţia pentru integrala definită ∫ f ( x)dx . cel care a demonstrat teorema fundamentală a algebrei. a b este propusă denumirea de reprezentare conformă de către Gauss. 1816-1835. a enunţat criteriul de convergenţă al seriilor. modul al unui număr complex. 1822 introducerea funcţiilor Bessel de către Friedrich Bessel.1798. numere conjugate. a dat primele teoreme de existenţă din teoria ecuaţiilor diferenţiale şi al ecuaţiilor cu derivate parţiale. cercul lui Euler sau cercul celor nouă puncte este considerat pentru prima dată de către Charles Brianchon . pentru partea întreagă de către Arien Marie Legendre (1752-1833). 1812.este introdusă seria hipergeometrică de către Carl Friedrich Gauss(1777-1855) matematician german. 1822 sunt date seriile Fourier care au contribuit la crearea teoriei analitice a căldurii.Augustin Cauchy(1789-1857). 113 . Monge).. a introdus noţiunile de afix. de către Fourier. atribuinduse din greşeală numele lui Euler acestei teoreme. fondatorul către geometriei proiective alături de matematicianul francez Jean Poncelet. transpoziţie. fondatorul analizei matematice moderne.au fost considerate cosinusurile directoare ale unei drepte(G. 1820. Jean Poncelet şi Karl Feuerbach. este introdus simbolul [. criteriu care-i poartă numele.]. 1807-.

1840. referitor la integralele 1837. 1830.definitivarea calculului cu numere complexe de către Gauss .introducerea noţiunii de factor de discontinuitate. 1825. matematician englez.introducerea notaţiilor pentru limite laterale de către Dirichlet şi a funcţiei care îi poartă numele. 1827. 1839introducerea noţiunii de integrale multiple(Dirichlet). a ecuaţiilor algebrice de grad mai mare decât patru. 1834.1823-1831. W. 1831. 1824este dată denumirea de geometrie neeuclidiană de către Gauss. 1841descoperirea invarianţilor de către matematicianul irlandez George Bole (1815-1864). 114 .este propusă denumirea de grup cu înţelesul actual de către matematicianul francez Evariste Galois(1811-1832). demonstrarea teoremei lui Fermat pentru n=5 de către matematicianul german Dirichlet (1805-1859). Hamilton introduce termenul de asociativitate a unei legi de compoziţie. Niels Abel(1802-1829) demonstrează imposibilitatea rezolvării cu ajutorul radicalilor. 1828 sunt introduse formele fundamentale ale suprafeţelor şi curburii totală a unei suprafeţe(curbura Gauss) de către Gauss.este creată teoria funcţiilor eliptice de către Abel.Abel introduce integralele ce-i poartă numele.începutul creării primei geometrii Bolyai(1802-1860) neeuclidiene de către Janoş concomitent şi independent de cea a lui Lobacevski. funcţia Dirichlet.este dată o formă a eliminantului a două ecuaţii algebrice de către James Sylvester(1814-1897).

este introdusă noţiunea de oscilaţie într-un punct de către Riemann care creează o nouă geometrie neeuclidiană. 1847 este introdus calculul logic de George Boole. introducerea sufrafeţelor riemann de către matematicianul german Bernhard Riemann(1826-1866). 1845. numită geometria sferică. lui datorându-se studiul integralei definite. creatorul algebrei booleene. Tot el introduce mulţimea întregilor unui corp de numere algebrice.introducerea segmentelor orientate AB de către Chasles Michael(1793-188) care a formulat şi proprietăţile axei radicale a două cercuri precum şi a conicelor şi cuadricelor. de convergenţă uniformă de către Weierstrass(1815-1897). introducerea variabilei complexe în teoria numerelor imaginare de către D’Alembert.crearea calculului matriceal de către Arthur Cayley(1821-1895) matematician englez . 1871 Dedekind introduce noţiunile de corp şi modul ceeace în limbajul actual exprimă noţiunile de subcorp şi Z-submodul ale lui C. definind şi 115 . 1854.descoperirea cuaternionilor de către William Hamilton (1805-1865).sunt introduse noţiunile de rang şi signatură a unei forme pătratice şi sunt propuse noţiunile de matrice şi jacobian(J. 1843.„Teorema limită centrală” este dată de matematicianul rus Pafnuti Cebâşev.Kronecker(1823-1891) introduce notaţia a ij = det(a ij ) . 1853.Legea numerelor mari – Cebâşev. 1851. este introdusă noţiunea de ideal de către Ernest Kummel(1810-1893). 1858.introducerea noţiunilor de margine inferioară şi superioară ale unei funcţii. 1846. 1852. Sylvester).

1897. produs cartezian. punct de acumulare. 1880-sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912).Charles Hermite(1822-1901) demonstrează 1 transcendenţa numărului e= lim (1 + ) n = 2. (un număr se numeşte transcedent dacă nu este soluţia niciunei ecuaţii algebrice cu coeficienţi raţionali). 1872introducerea structurilor de subinel şi modul de către Dirichlet.. mulţime densă. n →∞ n 1874. ca o structură cu o lege de grup aditiv şi o înmulţire asociativă. 1874-1897. mulţime închisă.718281. asociază conceptului de corp.. introducerea numerelor raţionale prin tăîeturi de către Dedekind. intersecţie.rezolvarea problemei celor patru culori pentru colorarea hărţilor de către Cayley. 1882Ferdinand Lindemann(1852-1939) a demonstrat trascendenţa numărului π =3. punct izolat.H. 1899 -axiomatizarea geometriei de către David Hilbert... mulţime numărabilă. sensul de astăzi... 1873. Weber. 116 . tot el demonstrează imposibilitatea cvadraturii cercului cu rigla şi compasul.. 1878..crearea teoriei mulţimilor de către Georg Cantor(1845-1918).idealele acestei mulţimi şi demonstrează teorema fundamentală de descompunere unică a oricărui ideal în produs de ideale prime.141592. mulţime bine ordonată. distributivă şi în care orice element e inversabil.introducerea denumirii de inel de către Hilbert(1862-1943). El a introdus noţiunile de mulţime deschisă. 1893.. reuniune.este dată denumirea de subgrup de către Sophus Lie(1842-1899).

1944 -este introdusă în domeniul algebrei moderne noţiunea de signatură de către matematicianul român Dan Barbilian(1895-1961). 1933 -introducerea funcţiilor convexe de ordin superior de către Tiberiu Popoviciu(1906-1975). 1936 -Matematicianul român Gheorghe Mihoc(19061981) dă o metodă cunoscută sub numele de metoda Schulz-Mihoc. de determinare a legilor limită ale unui lanţ Markov. 1910. 1928 -este introdusă funcţia areolar-conjugată de către matematicianul român Miron Nicolescu(1903-1975). 1996 -celebra conjectură a lui Fermat este demonstrată de către Andrew Wiles de la institutul Isaac Newton din Cambridge. unul din fondatorii analizei funcţionale. 1941 -teorema lui Moisil referitoare la geodezicele unui spaţiu riemannian este introdusă de Grigore Moisil(1906-1973). 1912 -este descoperită noţiunea de derivată areolară(Pompeiu) 1927-s-a stabilit formula Onicescu referitoare la geodezice dată de Octav Onicescu(1892-1983). 1905.este introdusă denumirea de funcţională de către Jacques Hadamard (1865-1963). 1950 -este introdusă noţiunea de Δ . având două milioane de cifre. 117 .este introdusă noţiunea de distanţă între două mulţimi închise de către matematicianul român Dimitrie Pompeiu(1873-1954).1900introducerea axiomatică a numerelor întregi(D.Hilbert). 2000 -este determinat cel mai mare număr prim 269725931.derivată de către Dan Barbilian. obţinut cu ajutorul a 20 de mii de calculatoare puse în reţea.

Mică enciclopedie matematică. 2: Vasile Bobancu. Editura Tehnică.Istoria matematicii. 100 de probleme rezolvate.vol.BIBLIOGRAFIE. Editura Niculesu.Editura Ştiinţifică şi enciclopedică. Bucureşti.Caleidoscop matematic. 4.1. Mihăileanu. Editura Rafet. 3.1974/ 1981. Neculai Stanciu. 1: N.vol2. Bucureşti 118 ..

...................... Operaţii cu mulţimi........................50 Numere complexe.....98 Derivate.......................................................................................................................................................................................5 Sinteze matematice Mulţimea numerelor reale............................143 119 ................................72 Ecuaţiile dreptei în plan..............82 Şiruri de numere reale......................................69 Formule trigonometrice..................................................Cuprins Aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie......................................................65 Funcţii trigonometrice..37 Inegalităţi.........................................................101 Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor.........................................77 Algebră liniară..................................42 Mulţimi............................................................59 Binomul lui Newton....................................................................... 45 Progresii................sinteze.........................................................................................................................................................103 Primitive............75 Conice.........................47 Funcţii................................ .56 Funcţia exponenţială şi logaritmică.....................................................63 Vectori şi operaţii cu vectori.......128 Istoricul noţiunilor matematice.......................................117 Probleme.....................................................93 Funcţii continue....................................109 Probleme propuse şi rezolvate...............88 Limite de şiruri.............................................................

120 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful