P. 1
Arhitectura Peisagera Si Design Forestier

Arhitectura Peisagera Si Design Forestier

|Views: 146|Likes:
Published by Daniel Danciu

More info:

Published by: Daniel Danciu on Sep 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/28/2012

pdf

text

original

Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul
Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse.
Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale
patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă
existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare
frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au
existat şi grădini mici, ale locuin elor.
Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri,
sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era
întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune
vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era
constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei.
Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu
organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau
de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone
trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente
arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine,
canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri.
Sectoarele principale ale grădinii erau:
- grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei
geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri
pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

- zona pentru călărit şi plimbări cu lectica, zonă ce era caracterizată prin existen a
aleilor largi mărginite cu garduri vii;
- parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice.
Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară), ce va fi
preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale.
Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului
Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce, pini, chiparoşi, tei, platani, lauri,
smochini, duzi, tisă, buxus, trandafiri, specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori.
Grădinile vilelor mai mici, urbane, au preluat şi amplificat tipul elen de grădină,
aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil.
Central se găsea un bazin sau un canal ornamental, fie o fântână cu un joc de apă.
Erau prezente pergolele şi coloanele, vasele şi statuile. Ca specii erau cultivate:
buxusul sub formă de borduri tunse, rozmarinul şi mirtul, toate dispuse sub forma
diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. De asemenea erau cultiva i
trandafiri, busuioc, lotus sau diverse flori.
Exemple: Villa lui Cicero, Villa Lucullus, Villa Sallustius, Villa Mecena.

2.2. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec.V- XIV d.H.)

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->