UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

V. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. mimoze). la interior cu bazine străjuite de statui. rozmarinul şi mirtul. plante medicinale şi aromatice. 2. . s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină.H. cu coloane de piatră colorată şi marmură. trandafiri. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. formă pătrată. platani. zambile.arbuştii şi plantele ornamentale. specii floristice. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. busuioc. a înregistrat un regres. Villa Mecena. Villa Lucullus. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. vasele şi statuile.2.2. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. de regulă. fie o fântână cu un joc de apă. 2. pini. ca urmare a cruciadelor. duzi.XIV d. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. În capitala imperiului. De asemenea erau cultiva i trandafiri. peste care s-au grefat elementele orientale. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală.2. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. horticultura a făcut progrese. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Villa Sallustius.. lotus sau diverse flori. fiind înconjurate de un zid de marmură. tisă. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Schema modelului grădinii medievale. buxus. Erau prezente şi pu uri rotunde. în Evul Mediu. . . Totuşi. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. tei. urbane. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin.grădina cu pomi fructiferi. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. smochini. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. nordul Africii şi Asia Mică.) 2. ce cuprindea Europa Sud-estică. Erau prezente pergolele şi coloanele.1. Exemple: Villa lui Cicero.2. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . crini. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. chiparoşi.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Constantinopol.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Grădinile vilelor mai mici. lauri. Acestea aveau.

Nu existau sculpturi. fie sub formă de fântâni arteziene. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii.d. magnolii.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. acolo unde spa iul permitea. situate în cur ile clădirilor. fie aveau straturi de formă pătrată. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. al VII-lea d.4. mirtul. fie erau situate în afara palatelor. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. înconjurate de ziduri.. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. prin întretăierea a două canale cu apă.grădina de legume şi plante medicinale. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. XIII-XIV. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. o suită de grădini. magnoliile. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Speciile folosite: chiparoşi. de formă regulată iar cele mai mari. Speciile folosite erau: chiparoşii. caracterizată de prezen a careurilor egale. galerii acoperite de plante că ărătoare. leandri. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. predominant persană.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. eucalipt. pini.H. menajerie. .). 2. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. vi a-de-vie sau trandafiri urcători.H. buxusul. fiind plane şi înconjurate de ziduri. apoi au căpătat un specific propriu. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. din timpul domina iei arabe. Grădinile fie erau interioare. bazine. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. citricele. Apa era folosită fie în bazine şi canale. cu func ie exclusiv ornamentală. acestea fiind interzise în religia mahomedană. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. pere ii de fundal. pavilioane pentru petreceri. Arta topiară era folosită în exces. compartimentare realizată. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. palmieri. . 2.2. adesea aranjate liber. Locuin ele mici aveau o singură grădină. mărginite de rânduri de plante tunse. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Compozi ia era geometrică.2.grădina de flori. monotonă. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea).

VIII-IX d. este mărimea acestora. şi reflectă puternicul cult al naturii. servind ca loc pentru plimbare. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice.3. ziduri. indiferent de perioada istorică. iar apele. Elementele primordiale erau mun ii. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. pe vârful unei coline sau în pădure.3. piersicii ornamentali – Paradisul. în care vegeta ia era dispusă natural.) şi cuprindeau mun i. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. pentru dobândirea perfec iunii morale. budismul. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului.2. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. cu caracteristici proprii.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. (dinastia Tang). poduri şi pode e. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. II-I î. ape. cascade. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. în strânsă legătură cu religia. terase. bazine. grote. situat pe malul unui lac. galerii. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. au fost create parcuri naturale. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. chioşcuri.H. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. o dată cu dezvoltarea noii religii. por i. odihnă. pinii – fermitatea şi for a caracterului. fiind create mai ales în sec. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. bambuşii – prietenia necondi ionată. . fiind natural.H. cheiuri. IV-V d. firesc. Relieful era foarte variat. Filozofiile religioase din China. cu aspect natural. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. cascade naturale) sau în bazine artificiale. lacurile şi râurile. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. neregulat. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. Picturile. suprafe ele foarte întinse. având caracter natural. arterele pământului.H. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. al XVII-lea d. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. Terasele erau trasate liber. stânci.H. plante şi animale. de groază. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. fiind excluse liniile drepte. modificat sau aparent natural. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. sec. de basm. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. în armonie cu peisajele naturale. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios.. de veselie.

lac cu insule. pietre rotunjite. cu simboluri filozofice caracteristice. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara .capitala ării. grădină aridă. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. grădină de muşchi.H. Grădinile imperiale. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. arbori şi arbuşti. al VIII-lea d. fântâni şi foarte multă vegeta ie. stânci col uroase. sec. . lanterne din piatră. bambus. cu balustrade ornamentate. un râu sau pârâu. plus diferite lampadare. muşchi. pasul japonez. camelii. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. por i. devenind o artă na ională. nisip. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. Astfel în Japonia. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. ferigi. azalee. ienuperi. . şi în Kyoto. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură.Deşi.vegeta ia este perfect integrată peisajului. fiind folosite toate elementele din natură. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). miniaturală: cursul de apă. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. coline.H. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . fiind ulterior personalizată. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. destinate contemplării din interiorul clădirii.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. mai mari sau mai mici. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. al VIII-lea d. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. sau din Europa medievală şi renascentistă. în decursul timpului. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. . în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. podurile. Spa iile verzi. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. orientat pe direc ia N-S. arborele de ceai. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. În sec. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. stâncile. Persia.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. Islam). Simbolismul filozofic era utilizat la maxim.3. sau de pe verandă. pârâu cu cascadă. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. erau prezente pretutindeni. 2. fiind o componentă a acesteia. diverse plante cu sau fără flori. pietriş. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural.). pavilioane pentru ceai. din dorin a de a aduce natura în locuin e.

garduri vii şi borduri tunse.1. arbuşti modela i în volume geometrice. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.simetria fa ă de o axă a compozi iei.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. ştiin ă. camelii.4. lauri şi portocali. cascadelor. al XVII-lea d. ienuperi. parapete ornamentale. ci pietre late. . literatură. lămâi. ziduri înverzite. magnolia.Grădina palatului Farnese din Caprarola.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. de unde a iradiat apoi în restul Europei. ornamentate şi legate prin scări şi rampe.apa aduce mişcare. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. stejari meridionali. mirt.H. arborele de ceai. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. cascade.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. . Specii folosite erau: pini. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. arhitectură. . .4. 2.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. chiparoşi. . vase ornamentale. bambus. în special pentru grădinile vilelor suburbane. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. ca influen ă occidentală.nu erau folosite alei.apa era folosită sub formă naturală. 2. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). .prezen a sculpturilor. lespezi sub forma pasului japonez. . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.H. buxus. .Villa Medici în Roma (2 terase). încep să apară primele grădini publice. . precum: . XV-XVI d. cireşii. azalee. Din sec. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. pe terase succesive. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. tisă. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. din toate domeniile: artă. a canalelor. Această orientare a apărut la început în Italia. bazine neregulate.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. . Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. glicina. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.erau folosite zidurile masive de sprijin. .Villa Lante din Bagnasia (5 terase). . ..în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.Villa d’Este la Tivoli (8 terase).utilizarea vegeta iei tunse.

2. al XVII-lea. .grădinile de la castelele Tuilleries. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).2. fântâni. sub aspectul echilibrului şi simetriei. la care grădinile erau în incintă. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. În prima jumătate a sec. cu numeroase statui.H.arhitect peisagist Delorne.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . Astfel. dar dispare schematismul rigid. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. apare stilul baroc. rezultând spa ii mult lărgite.grădina Luxembourg din Paris.4. Terenul era modelat în terase mari. roci şi apă în mişcare).grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Principiile esen iale s-au men inut. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. În unele situa ii canalele s-au păstrat. la castelele Amboise. Saint-German. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Au apărut grotele artificiale. tinzându-se către transformarea în parcuri.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. al XVII-lea crea iile importante au fost: . cu partere decorate cu flori.arhitect peisagist Du Cerceau. . În perioada Barocului.În secolul al XVII–lea d. Existau canale şi lacuri imense. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. Abia după jumătatea sec. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. vase. fiind îmbinate cu linii ample. .grădinile Gamberaia – Floren a.H. . Fontainbleau. al XVI–lea. . Au fost realizate decoruri bogate. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Exemple:. . fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. S-au mărit dimensiunile grădinilor. pictor şi arhitect) favorit al .grădina Garzoni – Collodi. curbe. bazine. traseele rectilinii. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. . Exemple din sec al XVI-lea: . care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).. în arhitectură.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.

. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. Dispar parterele. sub influen a literaturii. . mari partere şi întinse oglinzi de apă. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. rocării. scări. al XVIII-lea.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. piramide.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.sunt folosite. . ca şi în restul Europei. bazine şi canale. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. vase în stil baroc. închise între ziduri. constituind totodată şi perspectiva principală. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. La început s-a renun at la tunderea arborilor. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. . Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.terenul este modelat în terase largi. . cuburi).3. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. . cu principii compozi ionale proprii. mai ales pe axa principală. racordate cu ziduri de sprijin. Chantilly. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. pe spa ii foarte largi. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. Fontainbleau. . Versailles.4. SaintCloud.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. Dar.compozi ia era tratată arhitectural. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . . Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. . treiaje. 2. dominantă. fiind situat pe terenul dominant.aleile sunt rectilinii.palatul constituie capul compozi iei. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.„regelui Soare”. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). bazine cu grupuri sculpturale.Ludovic al XIV-lea. . rampe.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Saint Germain-en Laye. alături de diferite fântâni. conuri. statui sau vase. Ulterior. în Anglia dominau grădinile medievale. . Sceaux. borduri sau broderii de buxus tuns. . în Anglia începând cu sec.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.sunt prezente. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. bazine. se păstrează axa .simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.

Saint-James Park .Austria: .Tête d’or’’ (Lyon). . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.Nymphenburg (München) – model francez.model francez. Realizări importante: .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.grădinile de la Whitehall – model italian.4. Green Park. . apoi francez. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. realizate sub influen a romantismului.Parcul Chatsworth – stil clasic. fiind sus inătorul noului curent numit .Germania: . La sfârşitul secolului al XIX-lea. amenajate în stil peisager: St. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. reziden ial şi a intrat în cel urban. În secolul al XIX-lea.Anglia: . . . Hyde Park. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).. . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). . formând un lan verde de peste 4 Km. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.model francez. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). Malmaison.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti..parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. .Hampton Court – model italian.Charlottenburg (Berlin) . dar se introduc poteci şerpuitoare.Grădinile Greenwich – model francez.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.centrală dominantă. . .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. Ermenonville. . Victoria Park şi Battersea Park. Toate crea iile din această perioadă (sec. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.4. James Parc. .grădinile Kensington şi parcul Stowe. . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. .Kent (pictor şi arhitect) . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. . La periferie erau: Regent’s Park. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. enun ate de Repton. 2.Rusia: .

În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Villa Carraresi (Roma). .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. .Parcul Sokolniki – 463 ha. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). la Iaşi – grădina Palatului domnesc. . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. . În S.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). garoafe şi iasomie. . lângă St. .Villa Carlotta (Caddenabio).Spania: .5. .parcul Wilhelmshöhe (Kassel).Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.Grădina Botanică . În Germania. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.Italia: . .Philadelphia – Fairmount Park. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .Boston – Park System. pe lângă locuin ele boierilor.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). mesteacănul. crini.Grădina engleză (München). al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. forestiere: bujori. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.Parcul Public Friederichsham (Berlin).360 ha. pomicole. . stejarul. . narcisele. lăcrămioare. plopul alb.Villa Melzi (Bellagio). molidul.sec. 2. arskoe Selo = vechea denumire). cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.U. Prospect Park (peisagist Olmsted). Parcul Puşkin (parc englez. bradul. . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. cimbrul.Chicago – South Park. .sec. roini a.A.New York – Central Park . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . .parcul Nympheuburg (München). Ca exemple pot fi amintite: . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. . Ca exemple pot fi amintite: .. respectiv după principiile grădinilor engleze. . . liliacul.model italian. Petersburg – 600 ha.model francez.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .grădinile La Cranja (lângă Segovia) .

Parcurile de la Avrig. . promenada de pe Dealul Copou. . . . . . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.1838 – parc promenadă . . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. fiind numit oraş-grădină. .Bucureştiul avea cca.Timişoara – Parcul Tiselor.parcul de la Albeşti –Braşov. chioşcuri pentru orchestre.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.actual Parcul Tineretului. poduri.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . odată cu dezvoltarea oraşelor. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).la sfârşitul sec. al XIX –lea.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.în Bucureşti în 1833-1840. . Parcul Rozelor. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). stilul brâncovenesc. . Pădurea Verde. lângă castelul familiei Haller.parcul de la Bon ida –Cluj. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. azi Parcul Romanescu. (fost Libertă ii) realizat de E. . . 70 ha. al familiei Bauffy. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. dar care în mare parte erau neorganizate. al baronului Bruckental.Buzău – Parcul Crângul. lângă castelul familiei Teleky. amenajat tot de Redont – Bd. .la Sibiu – 1857. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.parcul de la Gorneşti –Mureş .sec. . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.Iaşi – Parcul Expozi iei. al XVIII-lea .parcul Carol I.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . . . . (Carl Friederich. .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.. .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . Hörer).Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Grădina Ioanid. Dacia. Borza. Redont. .la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). Hayer. . În alte oraşe: .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. . În sec. . ..la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. Alpinetul..

corespunzătoare multitudinii de sta iuni. parcuri în Titan. Colentina. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Drumul Taberei.Parcul Sportiv .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Craiova.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. . . Balta Albă. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. .reamenajarea Parcului Herăstrău. Parcul Tei. Parcul Tineretului.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Sibiu. Crângaşi. Parcul Libertă ii.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . . Constan a. Ploieşti. Gala i. Pantelimon. . ClujNapoca. Oradea. Iaşi. Piteşti.

regăsindu-se mai mult sau mai pu in. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. de pe terenuri degradate). În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. . fiind ob inute diferite categorii de produse: . bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.Cap. la diferite categorii de spa ii verzi. ştiin ifică. de protec ie a solului. Func ia hidrologică este asigurată.fructe din livezi. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. această func ie are un caracter puternic diminuat. sanitară). respectiv cu: .2. Profesorul I. f) f. antipoluantă (f. d) f. .f. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . intensitatea radia iei solare). hidrologică. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. . 3.f. de protec ie climatică (viteza vântului. respectiv: de produc ie. e) f. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. 3. . umiditatea şi temperatura aerului. antierozională.flori din culturile floricole. grădini. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. . de impact peisager).lemn din diferite tipuri de pădure.f.1. decorativă (estetică. sanitară şi estetică. c) f. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. hidrologică.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. în general de toate tipurile de spa ii verzi. recreativ sau sanitar. recreativă.

. . vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. prin microclimatul pe care-l realizează. mult sporită. străzi. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. pietriş. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. sau în apropierea acestora. prin descompunerea de către microorganisme. fizică şi chimică. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. prin procesele de evapo-transpira ie. ce constituie o armătură biologică a solului. asfalt sau beton. prin albedoul specific. De exemplu. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori.micşorarea vitezei vântului. fie în sol (rădăcini moarte). în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. moderează temperaturile excesive.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. cărămidă. Acestea. ). sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. Prin sistemul de înrădăcinare. etc. fâşiilor plantate în lungul străzilor. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. fie la suprafa a solului (litieră). cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe.ameliorarea umidită ii aerului. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. . se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. . Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . spa iile verzi prin stratul arborescent. şi a speciilor drajonate. substratul ce constituie suportul vegeta iei. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Pe lângă aportul de substan e nutritive.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. prezintă o stabilitate mecanică. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. în care procesele de eroziune sunt vizibile. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. trotuare. Sub aspectul proceselor pedogenetice. a perdelelor de protec ie. astfel. Vegeta ia lemnoasă. Func ia de protec ie a solului.

În mediul urban. Perdelele de protec ie. elagaj şi anotimp. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. 5m3. De exemplu. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise.reducerea poluării fonice.lipsite de vegeta ie. o elul. 3. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. a pulberilor fine sau a fumului. betonul.3. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. sau cu frunziş sempervirescent. . structură pe verticală. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. atmosfera devine calmă. gresia.reducerea poluării chimice a atmosferei. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. în zonele plantate. vârsta arboretului. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. astfel. etc. iar la 120-200 m în interior. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. . Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. consisten ă. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. . indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. sub diferite aspecte: . Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. marmura. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. în special în timpul verii. viteza vântului scade cu 30-60%. ce nu deranjează ochi. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă.reducerea poluării fizice a atmosferei. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus.

întreprinderile industriale. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. fără obstacole cu efect antifonic. . iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. De exemplu. inversiuni termice. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. durata de via ă a frunzelor etc. umiditate. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. aerian. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. necroze. 68 t de particule solide şi praf. ce are lă imea de 200-250m. efect maxim în sezonul de vegeta ie. cea ă. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. de prelucrare a petrolului. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. părozitatea acestora. în cazul molidului cca. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. etc. sau diferite activită i curente ale popula iei. 30 t/ha. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. 35 t/ha. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). radia ie solară. a arterelor principale). transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. transportul auto. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). În oraşe.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. acoperită cu gazon. căderea frunzelor. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). intersec iilor aglomerate. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. arbori+arbuşti+specii de gazon). dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. prin senza ia de linişte. echien/plurien. iar a teiului pucios cca. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. de prelucrare a produselor minerale. pinului silvestru cca. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. perimetrale. având un efect nesesizabil. 42 t/ha. planta iile rare dintre construc ii. ionizarea aerului). industria chimică. planta iile stradale. respectiv de mărimea frunzelor. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. metalurgică. în teren liber. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. şantierele.

. Fazele activită ii de recreare: . îmbrăcăminte. presupune bucuria întocmirii programului.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice.divertismentul sau amuzamentul. în general. . radio.Timpul. prin care se înlătură plictiseala. divertismentului. televiziune. intelectuale sau psihice. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. al solicitării fizice. serviciului. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. sau efectul automatismelor zilnice. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.destinderea sau relaxarea. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .Mijloacele de comunicare mass-media (presă.Nivelul de trai.timpul liber (dedicat recreării).timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.3. de . călătorii. camping. . vacan ele. CFR. cele mai multe destina ii. .Mobilitatea. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. la care este supus omul în via a cotidiană. Factorii care influen ează recrearea sunt: . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. artei. sportului. telefonie. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. .4. . care poate fi: .Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. după bunul lui plac: plimbări. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. între inerii personale. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. cumpărăturilor pentru hrană.pregătirea.. . aeriană sau navală. fiind un element compensator al condi iilor de lucru.timp de existen ă. obiective turistice. odihnei prin somn. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. picnic. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.deplasarea. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. etc. . practicarea diferitelor sporturi. turismului. internet). Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. în sferele culturii. respectiv concediile. respectiv timpul alocat servirii mesei. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. cules de flori.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. pensia. spa iile verzi urbane sau extraurbane. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.activită i pe loc.

de diferite excese. indiferent de subiectul în care apare. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. canotaj. . sau diferite activită i precum grădinăritul. nevoia de a face mişcare. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. 3. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. sau în zilele libere. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. . Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. parcurile. de regulă la sfârşitul săptămânii.O. gazon sau oglinzi de apă. prin care are loc refacerea fizică a organismului. repausul şi somnul. În sens larg. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). diseminat sau modificat. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. apicultura. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Aceste activită i pot fi active sau pasive. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. etc. încât nimic să nu poată fi adăugat. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. de conducerea autovehiculului. . diferite de mediul său.5. arbustivă. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile.ciuperci sau de fructe de pădure. alpinism. pescuit. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. presupune comportamente diferite. etc. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. J. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor.amintirea. Plimbările sunt realizate fie zilnic. Odihna propriu-zisă. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. etc. economice. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. decât în dauna operei”. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. realizată pentru plăcerea proprie a individului. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc.întoarcerea. în spa iile verzi extraurbane. în sta iuni climaterice cu specific. Turismul are caracter recreativ. vânătoare. istorice. obiective culturale. Func ia decorativă (estetică. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. sau la sfârşitul săptămânii. floricolă sau erbacee. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). după o perioadă de activitate intensă.

Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. admira ie necondi ionată. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. . ciripitul păsărelelor. .Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. murmurul apei. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. bazine. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. Astfel. 3.6. textura coroanei. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. . a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. încântare. . bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. . unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale.încadrarea cursurilor de apă.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. cu efect de parazăpezi). . cascade.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. flori. şi care exercită o atrac ie spontană. fructe. diferind în func ie de fenofază. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. etc. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. bariere împotriva vântului. variază pe parcursul unui an. puternic erodate sau a grohotişurilor. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.

care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. treaptă. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). suprafe elor şi formelor planului. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Frumuse ea este realizată prin ordine. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. centrul compozi iei reprezentat . locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii).Cap. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Fiecare component. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. se ine seama de anumite principii şi legi. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. un monument). Frumuse ea este un element func ional. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. armonie şi propor ionalitate. ob inându-se în final unitatea în diversitate. peluze. într-un întreg. planta ii. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. pe o concep ie dominantă. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. viu sau inert. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. intrarea principală. care conduc în final la realizarea frumosului. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). sociale şi economice ale unei perioade date.

şi o dată percepută regula ritmului. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. simplu. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Asimetria pune omul în armonie cu natura. vase decorative. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Ritmul poate fi: static. integritatea şi calitatea acestuia. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. compus. se găsesc mase similare şi egale. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. stradă. magnificului. al for ei sau al monumentalită ii. creând senza ia de dezamăgire. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. dinamic. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. potecă. omul va anticipa următorul obiect sau interval. interesul scade. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. a repetării şi a consecven ei. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. a aceloraşi elemente (specii. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. de culoare. bulevard. în întregime. evitându-se astfel monotonia. respectiv realizarea echilibrului. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . liniar. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. lă ime) sau alte caractere vizibile. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. ordinii. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. grupuri. admi ând totodată diversitatea acestuia. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. clădire). Simetria poate fi absolută şi liberă. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. bănci. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. este static şi odată văzut. deoarece un plan perceput deodată. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. combinat. de formă.

şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. exprimând de fapt unitatea în varietate. de un individ. dar care au volume şi formă asemănătoare). Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. florale.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. . . se pot deosebi: . În func ie de culorile care se asociază sau se combină. arhitecturale. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale.compozi ii doar între culorile calde sau active. forme sau spa ii.combina ii între culori diferite (active. complementare) unificate printr-o culoare neutrală.compozi ii între culorile complementare. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. chiar dacă specia diferă (de exemplu.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). În proiectarea spa iilor verzi. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . în acest car fiind vorba de armonia contrastului. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. caz în care se aplică armonia legăturii. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. pasive. într-un aliniament. care au o anumită continuitate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. etc. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. formelor dar mai ales a culorilor. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). .

Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. al XIII-lea. 21. sub un unghi de cca. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. 8. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. matematician italian din sec.). participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. apoi 3. . . iar pentru o alee de 250 m. ordine şi armonie. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. etc. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. astfel pentru o alee de 300 m. mese. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. lă imea optimă este de 5 m. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). C. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). publicul dintr-un parc. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. ce are laturile în raport de 1:1. alterarea formei naturale (implică transformări par iale.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. 270. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. 89 etc.I.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu.). La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. iar la o distan ă mai . . 13. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur.618 (aproximativ 3:5). alee pietonală. 180. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. 55. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. sub un unghi de cca. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Fibonacci.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Astfel. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. 34. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. 5. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). lă imea optimă este de 8 m.

Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. . clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. fără a se exagera prin risipă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”.mare de această valoare. presupunând unirea trecutului cu prezentul.

râuri. 5. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. fiind ornate cu statui. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. . trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. Grădinile în stil maur. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. în general. dar şi elemente minore precum microrelieful. pâraie. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. francez sau regulat) a stat. În amenajarea spa iilor verzi. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. civiliza ii. eroziunea). V. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. văile râurilor. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. radia ia solară.Cap. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană.1. etc. precipita iile) sau for ele majore (vânt.1. În ultima perioadă (sec. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. epoci. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.1. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). arhitectural. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. iar în cadrul stilului peisager sau liber. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. vegeta ia. apă. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. La romani grădinile. caracteristice Renaşterii şi Barocului. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. erau prelungiri ale încăperilor. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. de mai târziu. aspect preluat şi de romani.1. activită i. caracteristice diferitelor epoci istorice. întotdeauna de formă dreptunghiulară. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5.2. vase sau fântâni arteziene. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. Stilurile spa iilor verzi 5. bazine. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. câmpii. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. Acest stil prezintă mai multe variante.).

Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. respectiv axa principală. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. taluzuri. fiind nivelat şi modelat în terase largi. numit şi capul de compozi ie. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. precum şi oglinzi de apă. canale sau oglinzi de apă. cu numeroase ziduri de sprijin. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Aceasta. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. fiind subordonate toate elementului principal. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. unele păstrându-se şi în prezent.1. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. aplicat până în prezent. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Apa aduce prospe ime. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra.2. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. sau de perdele de arbori.1. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. scări. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. statui sau vase sculptate. situat în pozi ie dominantă. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. balustrade. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. fie de a le limita pe altele. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. 5. ce constituie perspectiva principală. bogat ornamentate. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . rampe. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. cascade sau bazine. regulate. Elementul principal. cu denivelări mici. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. pe linii drepte şi curbe.

iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea.2.3. fiind obositoare ochiului. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. compozi ia fiind liberă. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti.1. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Toate acestea au fost duse la extrem. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Stilul peisager Stilul peisager (liber. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. mai ales a celor de gazon. Aleile sunt rectilinii. natural. conducând spre diverse amenajări. având cel mai adesea relief variat. sub influen a stilului rococo din arhitectură.2. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. fiind dispuse în re ea geometrică. fie sub influen a pictorilor peisagişti. fie sub influen a literaturii noi.1. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. care dau varietate şi fantezie compozi iei. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. În această situa ie. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. în Anglia. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.1. cu precădere în Olanda. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.de apă. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. 5. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective.3. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. în formă de tablă de şah. în ansamblu. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. . ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. 5. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. 5. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.1.

volume. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. covoare sau dispersate solitar. în diferite zone ale grădinii. roci sau stânci. masele vor avea conturul neregulat. Aleile au un traseu liber. specii lemnoase decorative. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. peluze. ce urmăreşte formele de relief. lumini şi umbre. pajişti şi diferite grupaje floricole. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. vor fi folosite pâlcurile. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. fie create. chiar exotice. în pete neregulate sau eliptice. atunci când aceasta există. . de grote sau chiar cascade. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Apele. curb sau sinuos. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. cu aspect natural. care în mod natural sunt dispersate. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. prin aducerea de pietre. sub formă de mase. fie naturale. Rocile. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. toate elementele. sinuos chiar. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. se vor folosi specii de talie mică. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. frumoasă şi îndelungată. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. cu contur regulat. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. urmând caracteristicile terenului.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. neregulat. cu înflorire bogată. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. În jurul clădirii principale. Simetria şi echivalen a sunt excluse. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. intervenindu-se totuşi în detaliu. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

2. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.2.2. de luminişurile retrase. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. 5. cascadele. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul de bucurie Genul de bucurie. umbră şi lumină. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.5. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. având ca fundal imagine unor mun i înal i. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. volume. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. cu flori având culori calde. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. . largi. forme. dispuse într-un masiv păduros. unei mări sau ocean). aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. de stâncile.5. 5.3. culori. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.4. atât sub aspect psihic cât şi fizic. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. de veselie sau de entuziasm. De asemenea.

Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. re ele stradale. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. cât şi legătura dintre acestea. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. în strânsă corelare cu structura urbanistică. limitarea perimetrului construibil. Ca regulă generală. dimensionate. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. dispuse într-o re ea continuă. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. gazului metan. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. zona industrială. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).2. zona politico-administrativă. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. etc. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. sunt judicios repartizate. sta ii de distribu ie a apei. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. ce asigură protec ia multiplă a mediului. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană.1.). 6. 6. energie termică. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii.Cap. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. . grădinile sau scuarurile. recrearea şi odihna popula iei. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. energiei electrice. atât urbane cât şi periurbane.

cu acces limitat. amplasare. păduri de recreare. a spitalelor. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. grădini şi scuaruri publice. fiind diferite ca mărime. numite şi spa ii verzi publice. . grădini publice. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. păduri parc. transversală sau longitudinal-transversală.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. dotări şi func ii.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. în func ie de sistemul stradal al localită ii. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. parcurile şi bazele sportive. acoperişurile verzi. de folosin ă generală. După accesibilitatea popula iei largi: . grădini zoologice. ce sunt administrate de primării. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. între care legătura se realizează prin planta ii stradale.3.cu acces strict. a apei.cu acces nelimitat. pepiniere. planta ii de protec ie (a localită ilor. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. planta ii antiincendiare. După pozi ie se deosebesc: . care traversează localitatea şi care. . longitudinală. planta ii antierozionale. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. 6. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. radial-concentrică. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. grădinile botanice şi cele zoologice. scuaruri. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). şi în care intră: parcuri. lungi de sute de metri. . . zonele de agrement (păduri de recreare. grădini botanice. 2. planta iile din cimitire. concentrică. de regulă. grădinile locuin elor individuale. grădini botanice. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. planta ii de pe lângă unele dotări publice. constituită din spa ii verzi periurbane. a solului. a sta iunilor balneo-climaterice). pepiniere. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. ştranduri). a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. 1. grădini sau scuaruri). întreprinderilor.

nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. După destina ie. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. în cca. pepinierele.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. păduri de agrement. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. spa iile verzi pentru copii şi tineret. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.în interiorul cartierelor de locuit. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. parcuri şi grădini zoologice. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. grădini şi parcuri publice.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. cu rol decorativ: scuarurile decorative.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. 6-8 minute. situate de regulă în cartierele de locuin e. După modul de amplasare. parcurile sportive. 400 m. edificii culturale. .4. ce se înfiin ează pe terenuri virane. . Raza de deservire a unui scuar este de cca.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. planta ii cu efect de parazăpezi. scuarurile pot fi: . culturale sau de învă ământ. perdelele de protec ie. destinate construirii unor cartiere de locuit. destina ie. alpinarii. scuarurile pot fi situate: .înconjurate de străzi sau artere de circula ie. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. După durată. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.3-3 ha. gazon. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. fiind destinată odihnei de scurtă durată.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.spa ii verzi de înfrumuse are.3. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. parcuri expozi ionale. având în componen a lor doar arbuşti. situată în intravilan. . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. parcuri dendrologice. 6.permanente.3 ha. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. păduri parc. După func ii: . configura ia terenului şi construc iile din jur. spa iile verzi din cimitire. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. planta iile de consolidare antierozională. . asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. caz în care acestea sunt uşor accesibile. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. .temporare sau provizorii. . scuarurile por fi: . . frecventează simultan acel scuar. rozarii.

Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Intrările vor fi reduse ca număr. de învă ământ. . unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. boschete. zone umbrite dar şi zone însorite. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. aranjamente şi decora iuni florale. statui. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. bănci. spre periferia scuarului. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. frecventează grădina în acelaşi timp. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Spre deosebire de scuar. Dată fiind această distan ă de deservire. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. 6. . grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. de pe o rază de 1-1. respectiv arbori şi arbuşti. De exemplu. de mers lejer.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. a obiectivelor culturale. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. 3-4 ha. datorită inexisten ei căilor de acces. 15-25 minute. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. peluze de iarbă. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente.5. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. respectiv o intrare la cca. Dispozi ia aleilor.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. în lungul aleilor. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. scări (în cazul terenului accidentat). Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. alei. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. situate în jurul unor institu ii publice.. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. în cadrul oraşelor mari. respectiv: sectorul pentru copii. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager.5 km. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă.

de re eaua stradală limitrofă. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. restaurant). sporturi. datorită suprafe ei pe care o reclamă. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. respectiv sta ionare). destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. şi de capacitatea proiectată a parcului. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%).000 de locuitori trebuie să existe un parc. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. expozi ii. ce depăşesc 20 ha. într-un cadru peisagistic deosebit. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. În foarte multe cazuri. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. cofetărie. cafenea. 6. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. locuri pentru jocuri statice. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. bazine sau chiar un mic lac. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. . Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. manifestări artistice). cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). şi de densitatea popula iei. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă.6. bănci. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. adăpost de ploaie. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. de lungimi şi dificultă i diferite. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. WC public).Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. diferite dotări (cişmele.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. structură şi folosin ă diferite.liber este de 3. şi alte multe specii pentru varietate. orientarea şi înăl imea clădirilor.2. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. şi străzi şi bulevarde deschise. . După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. parcări. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. în func ie de pozi ia. pentru diminuarea zgomotului. tomberoane). În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti.8. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. a noxelor sau a altor factori de inconfort. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. 6. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. ocupând suprafe e importante. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. 6.8. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Speciile vor fi alese şi amplasate. partere cu flori. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. recreativ şi decorativ. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor.1. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. Au scop sanitar. alei pietonale. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. arii de joacă pentru copii. punct de distribu ie a energiei electrice. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Astfel. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. suprafe e îngazonate. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite.8. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. 6. ale unui cvartal sau ale unui cartier.

diferite jocuri. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă.) acestea pot fi: grădina de fa adă. cu o compozi ie relativ simplă. fie prin realizarea unui gard viu înalt. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. sedii de firme. uşor de între inut. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. padoc şi cuşcă pentru câine. piscină. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. cititul. arbori. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. Grădina de fa adă. joasă sau fără împrejmuire. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. servitul mesei. În func ie de mărimea spa iului disponibil. institu ii. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. bazin cu peşti decorativi. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. chioşcurilor şi treiajelor. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. miniseră. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. lămpi pitic. arbuşti tunşi. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. În cazul unor locuin e. grădina este structurată şi amenajată. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. stânci şi pietre. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. aranjamente florale. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. minigrădină de zarzavaturi. Astfel. mobilier de grădină. chioşc de grădină. pergolelor. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. În cazul vegeta iei. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. suprafe e îngazonate. un mic bazin cu aspect natural. a unor grupuri de specii sempervirescente. Grădinile interioare. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. minilivadă. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. gazonul. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. precum gazonul. magazie de unelte. sau specii de răşinoase. barbeque. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. arbustive sau lemnoase. În func ie de mărimea acesteia. precum şi diferite specii cu port pendent. trandafirii. fie după propriile idei. sediu de firmă etc. arbuşti şi liane. spitale. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. o cascadă miniaturală. activită i de grădinărit. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. dar şi a unor hoteluri. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. de gusturile proprietarului.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare.

respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. fam. canalizări). alături de plante cu flori şi alei. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Crassulaceae. durabilă şi de bună calitate. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. sau numeroase alte specii floricole. Poaceae). în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. unele specii din fam. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. poate contribui la estetica compozi iei alese. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. se recomandă acoperirea acestuia. specii de gazon (fam. Urmează un strat de separa ie. Brassicaceae sau Campanulaceae). cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. instala ii electrice. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. de la bun început. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. cu pietriş (de tip sort). cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Saxifragaceae. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. astfel. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. În func ie de caracteristicile lor.9. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. 6. forme sau provenien e. . pentru speciile de plante vivace. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. cu strat fertil mai gros. format din fibre minerale. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. printre spa iile rămase libere între plante. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. fiind de maxim 10-15%. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. cu arbori şi arbuşti de talie mare. de regulă. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil.

5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.. hale. . institu ii administrative). În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. spa iile verzi propriu-zise. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. . Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . până la 4-7. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. comportându-se ca un bun strat termoizolant. . contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. policlinici.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. . .reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului.acestea re in diferite cantită i de praf. ateliere). diferite pulberi sau noxe.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. al muncitorului (fabrici. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. Din suprafa a acestor complexe sportive. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. al proprietarului (locuin ă privată). 6.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. . şi constituie unită i de sine stătătoare. Ca şi în cazul grădinilor interioare. . fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i.şi nu în ultimul rând. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. cabinete). prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii.10. creându-se spa ii pentru odihnă. al bolnavului sau pacientului (spitale.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. în zilele însorite.

în func ie de ambientul în care sunt amplasate. 7-10 ani.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. 100 m2 până la câteva hectare. atletism). aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. bârnă de echilibru. precum şi specii floricole şi de gazon. 6. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. când sunt în afara localită ii. grădinilor publice sau a parcurilor. bănci. clădiri administrative. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). tenis). balansoare. separate prin vegeta ie. clădiri pentru vestiare. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. baschet. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. 30-40 copii. cu precădere împotriva vânturilor dominante. arte mar iale). 1000 m2 pentru 40-50 copii. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. tobogane. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. volei. bazin acoperit sau în aer liber (înot. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. diferite săli de sport (gimnastică.11. leagăne. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. cu solul permeabil. 3-6 ani. cu ghimpi (Berberis . Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. handbal. duşuri etc. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. gazon sau arbuşti. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. în care constituie sectoare de sine stătătoare. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. sau în cadrul scuarurilor. grupuri sanitare. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. caz în care au caracter de tabără. polo). 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. respectiv: până la 3 ani. şi să nu producă fructe ce pot murdări. labirint. Stilul adoptat este cel mixt. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 11-15 ani. oină). 20-25% pentru terenurile de joacă. Suprafa a variază de la cca. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. volei.

arbori de mărimea a III-a. leagăne. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. un mic monument sau un bust.). de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. pârtie pentru schiuri. tobogane. alei pentru biciclete sau trotinete. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. cele cu frunze. pistă pentru patine cu rotile. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. 6. bibliotecă volantă. spaliere. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. ronduri. medicinale şi melifere. balansoare. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. ce poate cuprinde: o mică livadă. În cazul taberelor. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. fructe sau semin e. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. Dar în func ie de microrelief.. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. În cartierele de locuit sau în scuaruri. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. cu rol de protec ie împotriva prafului. bârnă pentru echilibru. Robinia sp. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. terenuri pentru jocuri de masă. eventual un mic stadion. cu frunze. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. . care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. flori. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. a zgomotului şi a gazelor. arbuşti fructiferi. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite.). teren pentru focul de tabără. pistă pentru alergare. care murdăresc. corpuri de iluminat. bob sau săniu ă. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. plante tehnice. flori. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă.12. Laburnum anagyroides. bănci. labirinturi. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor.sp. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. Rhus typhina). iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. rabate sau diverse aranjamente floristice. coşuri de gunoi etc. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. cât şi zone însorite. destinate odihnei. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. bazin pentru înot. sau care să fie toxice (Taxus baccata. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. grădina de zarzavat. dotările vor fi mult mai complexe.

Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. este vegeta ia lemnoasă. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. pasive cu rol calmant. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. 6. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. birourilor. cu specii floricole având culori liniştitoare. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică.14. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. respectiv cea a intrărilor. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. de a diminua poluarea fonică. calmante. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. cu rol stimulator. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. cu excep ia intersec iilor. cu cel mai mare impact peisagistic. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. . se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. bănci. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. diferite. rabate de flori. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. sau a celor rezervate pauzelor. Componenta cea mai importantă. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor.13. familiare. având ca dotări mese. De asemenea. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. Astfel. pentru fiecare elev. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. func ional şi estetic. Spa iile verzi din incinta spitalelor. precum şi obiecte din materiale calde. 6.5 m2 de teren sportiv. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice.

având un rol important în micşorarea vitezei vântului. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. cimişir. capelă sau un monument memorial. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. glicină sau trandafiri. flancate de planta ii sobre. influen ând benefic recuperarea acestora. chioşcuri). prezintă şi o zonă. din specii sempervirescente. Astfel. tisă. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. ar ar american. centrale. datorită lipsei de spa iu. constituit din biserică. purificarea aerului. De asemenea. necesare bolnavilor. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. ce au efect liniştitor. drumuri interioare de acces auto etc. Astfel. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. chiparoşi. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. brad. dispuse în lungul aleilor principale. . Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Cimitirele mari. pornesc mai multe alei rectilinii. acoperite cu plante agă ătoare. paltini. de la intrarea principală sau de la biserică. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. dar şi specii de foioase precum: tei. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. 6. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. Dacă spa iul permite. separarea diferitelor amenajări precum parcări. castani porceşti. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare.15. reduse doar la aliniamente de arbori. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. precum şi pergole cu vi ă de vie. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. cu bănci şi şezlonguri. cu alei şi căi de acces paralele. numită „cimitirul eroilor”. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. bine delimitată. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. În func ie de destina ia institu iilor respective. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. sau în sens radial. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. Parterele cu flori cu nuan e reci. sau chiar garduri vii. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. molid. sau în jurul edificiului central.

Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Narcissus sp. de recreare. halde.16. arborii fiind evita i. se execută lucrări de excavare. Lupinus sp. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. sanitară. industrială sau medicinală a plantelor. Paeonia sp. de taluzare sau de înăl are a unor zone. să existe mijloace de transport în comun. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. utilită ile şi căile de acces. dar şi culturaleducativ. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Ca specii lemnoase frecvent folosite. surse de zgomot puternic).. Sempervivum sp.. de maximă circula ie. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. În cazul în care terenul nu este prea frământat. sanitar şi decorativ. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Sedum sp. din specii sempervirescente. de recreare şi decorativă. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Chrysanthemum sp. după concep iile . la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. saschiul (Vinca minor). Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. situate în intravilan sau în extravilan. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative.. 6. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Aster sp. iedera (Hedera helix). fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. cu multe denivelări. Convallaria majalis etc. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Microrelieful. Spa iile verzi cu profil specializat 6. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp.1. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. alimentară. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. caprifoiul (Lonicera japonica). fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici.. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. după importan a decorativă. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. dar şi în punctele cheie. pentru realizarea acestor denivelări. să poată fi realizat pe jos.). sunt: trandafirii. Sistemul de drumuri. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat.16. în afară de cele amintite. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti.

rădăcinoase). hibrizi floribunda etc. Ca sectoare. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. fie se desfăşoară între cele două elemente. muzeu. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Sectorul plantelor spontane folositoare. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. grădina japoneză. dar şi publicului larg. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. serele. ce au diverse întrebuin ări. melifere. englezeşti. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. licee sau a alte unită i de învă ământ. urcători. treiaje. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. hibrizi Polianta. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. sectorul plantelor spontane folositoare. Polianta. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. tehnice. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. vara îngropate în sol. sectorul plantelor de cultură. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. medicinale etc. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. şi implicit expozi ii foarte diferite. În sectorul florei Globului. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. diverse suporturi sau chiar ziduri. ierbar). rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. în acest sector.). leguminoase. rozariu-ul. pergole. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Sectorul plantelor de cultură. numit şi colec ia botanică. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. de parc. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. la exterior. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. sectorul florei diferitelor zone geografice. flora Asiei etc. fie în fa a clădirilor importante (birouri. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. arhitecturală. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. sectorul administrativ. Rozariu-ul. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. plante aromatice. de la cele inferioare. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Realizarea planta iilor floricole.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. dar în containere. vernală. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. sau arbori cu efect decorativ deosebit.). până la cele superioare (ultimele fiind . în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. sectorul sistematic. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. sectorul plantelor acvatice. estivală sau autumnală. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră.

prin solu iile de amenajare adoptate. pepinieră. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. verii sau toamnei. pajişti.16. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. mediteraneene. . este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică.2. în apropierea intrării principale. sera azaleelor şi cameliilor. subtropicale. clădiri administrative. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite.monocotiledonatele). Prin structura. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. Complexul de sere. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. sera plantelor acvatice tropicale. 6. lanterne de piatră. sera rezervată expozi iilor florale. pasul chinezesc din dale de piatră. este dispus de regulă. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. industrial sau alimentar. sau mai rar. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. colec ie de trandafiri. decorativ şi recreativ. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. ornamental. sera colec iilor. sera înmul itor. sera orhideelor şi a plantelor epifite. Grădina japoneză. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. didactic. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. sera plantelor din regiune mediteraneană. poartă torrii. uneori chiar un miniparc zoologic. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. Vegeta ia forestieră spontană. Astfel. pădure mixtă. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. după zona geografică de provenien ă. pădure de răşinoase. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. se deosebesc: sera palmarium. pădure de foioase. sau din alte regiuni calde ale Globului. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. pod arcuit din piatră. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale.

.De regulă. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. trebuie să ocupe suprafe e importante. pot fi amintite: . Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. strâmte. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă.grădina dendrologică Macea (jud. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.arboretumul Hemeiuş (jud. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. înfiin at la începutul sec. bazine. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. având o suprafa ă de 48. Timiş). care va fi folosită atât ca sursă de apă. Bacău). curs de apă. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. . pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. . Pe ansamblu. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective.5 ha. Bacău). pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale.5 ha. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. înfiin at în 1909. să nu existe zone industriale. cu o suprafa ă de 34 ha. gropi de gunoi. având o suprafa ă de 70 ha. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. înfiin at în 1880. în ceea ce priveşte frumuse ea.arboretumul Bazoş (jud. În cazul păsărilor zburătoare. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Arad). cu o suprafa ă de 20. . Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. înfiin at în 1908. este necesară construirea de voliere largi.arboretumul Simeria (jud. perdele sau garduri mascate cu liane.16. vechimea şi mărimea colec iilor. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. al XVIII-lea. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. de recomandat cât mai largi. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. 6. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. a masca zidurile inestetice. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. de tip „microbiotop sau minihabitat”. al XX-lea. având în acest sens îngrădiri.3. stâncării. pentru a completa ambientul.arboretumul Dofteana (jud. cu o suprafa ă de 60 ha. de tipul cuştilor cu gratii. înfiin ată la începutul sec. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. Hunedoara). .

elan. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. pentru speciile care nu pot părăsi locul. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. canari. cormorani. girafele. . pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. şi padocuri acoperite. zebre. zimbrii etc. precum lebedele. cucuvele. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. prevăzut cu arcuri largi descoperite.sectorul galinaceelor şi columbidelor. ovine. şerpi sau crocodili. . în aer liber.sectorul rezervat pentru antilope.. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. porumbei sălbatici sau de ornament. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. . cinteze. bazin.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă.). . gâştele. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi.sectorul păsărilor tropicale sensibile. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. ren. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor.. ce adăpostesc pisici sălbatice. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale.sectorul stru ilor. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. turturele. cameleoni. ce cuprinde voliere cu fazani. de amenajările respective.sectorul marilor ierbivore. mierle. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. gheparzi etc. . constituit dintr-o clădire. lama şi alpaca. şi pentru răpitoarele de noapte. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. prin plimbare. asini etc. stârci. cerb lopătar. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. bibilici. mici palmipede. cu voliere şi vegeta ie. şoimi. în special forestieră. De asemenea. . cum sunt bufni e.sectorul urşilor. lupi.sectorul păsărilor răpitoare. . libere. pescăruşi etc. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. găini de ornament. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. trunchiuri de arbori. grauri etc. pentru sezonul rece. râşi. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia.. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. vulpi.sectorul cervidelor şi cabalinelor. jderi etc. ierbivore mici. umiditate.sectorul felinelor mari. . de numărul de specii. iguane.: . despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. căprior. dromaderi. şopârle. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. carnivore mici. unele specii de ra e. pume. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. . caprine. în care sunt găzdui i: elefan i. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. ciufi. alpin şi subalpin etc. pot fi amintite: . pelicanii. păuni. pentru sezonul estival. cu zone largi amenajate pentru tigri. pantere. . galinacee etc..sectorul reptilelor. lei. cât şi spa ii largi. stânci.sectorul primatelor. fie cu voliere foarte mari. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. pentru diferite specii de urşi. distan a nu trebuie să fie prea mare.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. . câini dingo.sectorul păsărilor de baltă. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură.) sau spa ii deschise. bivoli. . uli. pentru sezonul cald. cai sălbatici.

În zona intrării principale. şi nu numai. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. care să nu depăşească 4%. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. cişmele cu apă potabilă. Pădurea-parc (parcul forestier. . cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. În unele por iuni ale pădurii-parc. având produse care să nu dăuneze animalelor. pot exista în incintă şi muzee. Astfel. 6. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. pădurea-parc sau parcul-pădure. se deosebesc: parcul forestier. de zoologie. precum: un lac. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. Alte amenajări. nisip sau alte materiale locale. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. formată din planta ii forestiere. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. fântâni. se vor prevede spa ii largi. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. poteci şi alei de plimbare. a unor peluze întinse de gazon. de entomologie etc. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. toalete ecologice. a eventualelor surse de poluare. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement.17. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. dar în raza de deservire a localită ii. un sit istoric (ruinele unei cetă i). Frecventarea acestei păduri de către locuitori. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. de purificare a aerului etc. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. sau a aranjamentelor florale. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. un curs de apă. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. în mişcare. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. acoperite cu pietre. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. un punct de belvedere asupra oraşului.

hidrografia şi environnement-ul. solul. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. puncte de belvedere etc. falezele sau malurile abrupte. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. piste pentru biciclete sau pentru role etc. pot fi ştrandurile şi campingurile. . Amenajările de tipul campingurilor. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi.1. De asemenea. căi de acces cu trasee mai lungi. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. telescaune. stâncile. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. topoclimatul. numită impropriu pădure de agrement. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. zone de picnic. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. pozi ia pe versant.17. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. 6. balnear (izvoare minerale. situate pe malul unui lac. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. zonele nisipoase.5-2 ore. terenuri de tenis sau de fotbal. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. tabere şcolare. a unui râu. terenuri sportive etc. expozi ia. sau de interes turistic. Astfel. Pădurea de recreare. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude .). iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. izvoare termale etc. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. lipsite de vegeta ia forestieră. telecabine. Unele elemente naturale precum mlaştinile. cu cât terenul este mai înclinat. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. în unele zone de interes curativ. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg.

Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. iar solul este mai pu in umed. prezen a prafului.. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. În acest sens. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. frunze prăfuite sau galbene. dotărilor sau diferitelor echipamente. alunecări de teren. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. această zonă este cea mai expusă vânturilor. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. gradul de expunere a teritoriului. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. destinate practicării unor activită i. care prin fenomenul de . pavilioane. temperatura aerului mai ridicată. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. plantele prezintă creşteri foarte mici. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. sau spa ii adăpostite. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. altitudine etc. De asemenea. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. plajelor etc. vegeta ia are aspect veşted. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. suprafe e umede improprii. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. frunziş sărăcăcios. cu privire la temperatură. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Tot în acest sens. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. noroi. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Orientarea nordică a unor terenuri. fără extreme mari. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. refugii) pentru a oferii adăpost. temperaturile sunt moderate. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. vânt. băl i. este mai rece şi mai umedă. Cu privire la mişcările aerului. ce au un efect benefic pentru zonele din jur.

Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. râu. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite.spulberare. de modul de captare. compozi ia şi vârsta arboretelor. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. dar nu neglijabilă. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. filtrare şi transport al apei. sau ca sursă de apă potabilă. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. de temperatura acesteia. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. atunci aceasta este şi primitoare. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. În zilele călduroase de vară. poieni. schi nautic etc. chimic sau fonic zonele din jur. pârâu. regimul şi tratamentul etc. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. şi din contră.2. va avea o atractivitate sporită. de o acumulare mai mare sau mai mică. a fermelor de animale. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. prepararea hranei. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. libere (luminişuri. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. . care este dată de natura sursei (izvor. de cea ierboasă. Environnement-ul. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. natura solului. de poten ialul teritoriului. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. prezintă o atractivitate foarte redusă. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta.17. În acest sens. apa este importantă sub aspectul calită ii. situl sau vecinătă ile. pescuit. liziere). Cei care doresc să se odihnească. capătă por iuni dezgolite. 6. O zonă lipsită de un curs de apă. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. aerisite. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. De regulă. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. precum realizarea igienei corporale zilnice. lac). sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. iaz. Când o pădure de recreare este echilibrată. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Hidrografia teritoriului. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. ce diminuează calitatea acestora.

Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. dau peisajelor un pitoresc aparte.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. publicul larg le preferă pe cele amestecate. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. cu locurile de parcare aferente. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. luminişuri pentru odihnă. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. bine pusă la punct. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. ce au un efect peisagistic major. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. dispuse pe anumite trasee. în func ie de fenofazele speciilor respective. Aceste dotări vor fi discrete. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. are aspectul unei păduri falnice. de motiva iile şi aprecierile lor. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Sub raportul vârstei. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. ce are o densitate mică (200-500 buc. Codrul regulat vârstnic. ce calmează şi relaxează vizitatorul. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă./ha). în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. ce induce plictiseala şi pasivitatea. a culorii frunzelor etc. păduri pentru plimbare şi păduri parc. şi este favorabilă pentru plimbări. datorită vizibilită ii foarte bune. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. care determină o scădere a densită ii. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare.. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. la agresiunile vizitatorilor. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. dar în zilele geroase cu chiciură. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. capacitatea de primire începe să crească. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Iarna se remarcă răşinoasele. . dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. indiferent de specie.

De preferat ca aici. Zona de primire şi odihnă. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. soluri scheletice. să aibă o textură uşoară. aer curat. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. reprezintă cca. Zonele cu soluri reci şi umede. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. amenajările. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. izvoare). Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. odihnă. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. terenuri de joacă pentru copii. destindere şi pentru activită i de picnic. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. În raport cu întreaga pădure. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. . încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori.Pădurile de recreare se sistematizează. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. pentru linişte. acest lucru favorizând. obiectivele etc. de cca. Aceasta este zona preferată de marele public. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Arboretele vor avea consisten ă moderată. repaus etc. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. şi prezintă diferite construc ii. camping. cişmele. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. prezintă ponderea cea mai mare. Zona de plimbare. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. cu forme interesante. vor fi evitate de vizitatori. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. zona de plimbare şi zona de regenerare. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. cu investi ii mai reduse. prin împăr irea pe anumite zone. instala ii sau echipamente. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. să fie drenat. de cei care evadează din cotidian. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. ce trebuie să fie ireproşabilă. insistându-se în mod special asupra cură eniei. fiind astfel organizată. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. echipamente sanitare şi de igienă. mult căutate şi apreciate de publicul larg. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee.

3.17. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. terenurile de joc. având un specific aparte. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. arbori deosebi i. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar.5-4 m. locurile de parcare. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. restaurant.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. fiind total protejate. cabană. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. cu pante domoale. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. puncte cu vederi panoramice. restaurant. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. au o lă ime optimă de 3. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. spre diferite puncte de interes din pădure. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. respectiv 4-10 km/100 ha. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. şi echipamente specializate. peşteri. 6. forma iuni geologice interesante etc. han. întâlnite doar în anumite păduri.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . nu prea lungi şi nu prea înclinate. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. prin optimizarea spa iului în general. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. de la o clădire de interes general (cabană. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. zone cu fructe de pădure etc. pot avea por iuni comune. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. ruine. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. fiind eliminate tasarea solului. rezultate prin ruperea. monumente. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. dificultatea. un număr sau o emblemă. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. vestigii ale unui castel sau cetă i. camping). este constituită din diverse suprafe e. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. smulgerea sau tăierea puie ilor. care sunt interzise accesului publicului. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Traseele potecilor vor fi diferite.

şi variază în func ie de microrelieful specific. loc pentru focul de tabără. respectiv grupuri de arbuşti. . pe ansamblu. capătul drumului principal). fântâni sau alte surse de apă. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. cabanelor. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. spa ioase şi capabile să absoarbă. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. Locurile de parcare. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. dalele de piatră. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. pietrişul. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. în pinten. în special pe latura vântului dominant. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. parcările pot fi: în ciorchine. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. respectiv nisipul. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. dispuse în apropiere. camping. formele regulate şi simetriile. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. şi pot fi: terenuri de tenis. sau pot fi mici. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. coş de gunoi. groapă sau container pentru gunoi etc. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. vor evita pe cât posibil artificialul. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). restaurantelor.aceste puncte bănci. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Parcările pot fi mari. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. un număr cât mai mare de autovehicule. WC-uri ecologice. de 2-3 maşini. şi să se folosească materiale cu aspect natural. vatră din piatră pentru foc. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. miniterenuri de fotbal. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. fiind mult apreciate de vizitatori. peluze pentru golf. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. masă cu scaune sau bănci. de amploarea investi iilor.

De asemenea.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. recreative şi turistice. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.The International Union for the Conservation of Nature . a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. sau parcurile cu specii de vânat autohton. paleontologic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. faunistic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. 6. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. având o înăl ime corespunzătoare. incompatibilă scopului atribuit. floristic. cu aspect cât mai natural. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. geologic. Astfel spus. pedologic sau de altă natură.18. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional.18. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). hidrologic.1. speologic. protec ia ecosistemelor. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. educative. .

6.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .să aibă forma ii geologice interesante. care servesc recreării popula iei.să fie interzisă vânătoarea. muzee cu specific local. şi Semenic – Cheile Caraşului. elemente de etnografie si folclor. . În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. vile. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. care grupează o serie de atrac ii turistice. Cheile Bicazului . . fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.zona exterioară. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Mun ii Măcinului. . construc iile (case.18. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. destinate cercetării ştiin ifice. specifice. zona rezerva iilor integrale. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. . cultural şi recreativ. expozi ii. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.Hăşmaş. educativ şi recreativ.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. Cheile Nerei . Rodna. În prezent.speciile vegetale şi animale. educativ. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. hanuri sau locuin e izolate. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . vegeta ie.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. activită ile de turism vor fi bine organizate. . respectiv fenomene naturale originale. conforme cu peisajul. Domogled .Beuşni a.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Ceahlău. hoteluri. . . Cozia.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.Valea Cernei. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.2. în scop ştiin ific. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . Retezat. recreării şi turismului”. beneficiind de o protec ie suplimentară. .să fie deschis turismului organizat. drumuri. .sunt peisaje naturale de mare frumuse e. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. floră şi faună intacte. Piatra Craiului. cu flora şi fauna sa. sate. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. neatinse de activită ile umane.

Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Grădişte Muncelului – Cioclovina. se evită degradarea mediului prin orice mijloc.. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. rezerva ii ştiin ifice. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. solului.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Acestea pot fi: botanice (tip b). 6. vegeta iei sau faunei. Balta Mică a Brăilei. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. lacuri şi cursuri de apă. forestiere (tip f). Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. următoarele: Apuseni. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . nu se împuşcă. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Vânători – Neam . mixte (tip m). se promovează regenerarea naturală. geologice şi geomorfologice (tip g). zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Por ile de Fier. rezerva ii naturale.18. paleontologice (tip p). potecile vor fi bine marcate pentru turişti. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. conform Legii nr. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice.3. Nomenclatura din ara noastră. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. ca parcuri naturale. . limnologice (tip l). Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. În ara noastră sunt constituite în prezent. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Bucegi. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). 9/1973.

fenomene geologice unice (peşteri. parcurilor naturale. . ştiin ifice sau peisagistice. locuri fosilifere. chei). care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. educa ie si instruire în domeniul mediului. arbori seculari. cascade. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. rezerva iilor naturale. cursuri de apă.

Astfel trebuie avut în vedere: . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. 6.factorii ecologici edafici: .lumină. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). . . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. Criterii de alegere a speciilor 6.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. . culoarea. .cerin ele speciilor fa ă de: .fertilitatea solului. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.textura şi profunzimea solului. volume. material care îşi schimbă volumul. . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. compozi ii.Cap. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.2. Prin acest material.1.vânt. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).umiditatea atmosferică. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. . . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. proiectantul de spa iu verde creează forme. VI. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.temperatura aerului.regimul de umiditate din sol.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. .diversitatea foarte mare a ramurilor. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.1. . .2.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. frunzelor.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. ruginiu.factorii ecologici climatici: .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. ce vor alcătui în final o unitate.

.animali.oxidul de sulf. cloroza esutului asimilator. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).2. . . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. considerate cele mai rezistente). dar şi asupra celui animal sau vegetal.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).2. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.factori poluan i.configura ia terenului. dioxidul şi trioxidul de sulf.troficitatea solului.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).con inutul de schelet..compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.pantă. .vegetali. .factori geomorfologici: . . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). (produc căderea acelor la răşinoase. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. 6. numite arsuri). Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. .altitudine. .expozi ie. Astfel. Dintre aceştia : . . . . . . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. .factori biotici: . numindu-se şi cea ă oxidantă.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. etc.factori antropici: . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. fa ă de cele periurbane. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. . a produc iei de masă lemnoasă). fertilizare.

unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.rezistente la plumb – pinul silvestru. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.rezistente la bioxid de sulf – alunul. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.condi ii de mediu – specie. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). arboretele tinere fa ă de cele mature. tuia. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. . dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.3. .2. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.1. stadiu de dezvoltare. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.mijlociu rezistente . cum se integrează în respectiva compozi ie. . propor ia poluantului în atmosferă etc.2. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.sensibile . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . subspecie. industria metalurgică şi chimică.umbrirea clădirilor. Particularită ile biologice ale speciilor 6.praful rezultă din întreprinderile industriale. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. piracanta. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.foarte sensibile . fabrici. . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. 6. fenotip. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. platanul. bradul de Caucaz. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .pigmentări. zămoşi a de Siria. .pădurile de recreare. coacăzii. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.rezistente la fluor – mesteacănul. . . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.3.rezistente Exemple de specii: . etc. reducerea creşterilor. ce talie vor avea exemplarele respective.). ecotip.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. . .ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. frasinul.aliniamente. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. corcoduşul.

Acer pseudoplatanus. Abies alba. agă ătoare sau chiar târâtoare. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. a prafului. Populus simonii. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. De exemplu. . . fastigiata. Pinus strobus. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Prunus mahaleb.zonele verzi de mici dimensiuni. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.. şi cea având contur sinuos. ovală. speciile lemnoase volubile.7 – 15 m.arbori de mărimea I . tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Morus alba. arbuşti mijlocii 1 – 2m. 6.arbuşti. a boschetelor. Larix decidua. .2. Picea abies. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.2. a II-a . etc. În tabelul nr.realizarea gardurilor vii.15 – 25 m. . a III-a . arbuşti pitici.peste 25 m. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. Populus nigra cv. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.în lungul arterelor. Thuja occidentalis var. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.liane. speciile cu înăl imi sub 7 m. Juniperus hibernica.3. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . mai mici de 1m.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Astfel. precum şi re inerea gazelor de eşapament. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. că ărătoare. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. obovoidă. tabulară. conică. Berberis thumbergi. sferică. italica. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.

Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).3. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. varietatea „Globosa” la diferite specii. nana.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. a prafului şi a vântului. cireş păsăresc.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Pinus nigra. .la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Juniperus horizontalis. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Pinus sylvestris. frasin. caragană. Salix babilonica. Betula pendula. Populus tremula.2. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. pentru protec ie împotriva radia iei solare. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Juniperus communis ssp. larice.3. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Cotoneaster horizontalis. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. mesteacăn. . dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. . dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. umbraculifera Carpinus betulus. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . 6. dud negru. Juniperus sabina. Fagus sylvatica. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric.mascarea obiectelor inestetice. salcie căprească. .lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Ulmus minor. .zona de primire a pădurilor de recreare. Tilia cordata. ulm de munte. Cerasus avium.aliniamentele stradale. Robinia pseudoacacia var.

eliptică etc. obovată. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). lanceolată. Unele specii au frunze simple sau compuse. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. paltin.4. etc. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. mărimea şi culoarea acestora. 6. Forma. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Salix babilonica. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn.2. ovoidă. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. fie orizontală. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. tortuosa) sau pot fi geniculate. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Ramuri pot fi drepte. peluze. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). pendula. imprimând anumite sentimente. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. fie verticală. pot fi sinuoase. imprimă un sentiment de linişte.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. romboidală. platan.5. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. fie pendentă. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Speciile cu tulpini că ărătoare.3.3. .2. mici sau mari. castan) sugerează puterea. 6. sau chiar târâtoare. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. Chamaecyparis lawsoniana var. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Trunchiurile. la marea majoritate a speciilor. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus).

„Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Hedera helix. argintea. Eleagnus angustifolia. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. precum şi diferite exemple de taxoni. Euonymus europaeus. Aesculus sp. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. la care verdele se combină cu alb.. ca în cazul mesteacănului. Speciile cu frunze mari.. luminos (primăvara). Populus alba Picea pungens var. la verde închis.. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Hippophae rhamnoides. Robinia sp. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). galben sau chiar roz şi roşu. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). pu in incizată dau adânc incizată. până la verde intens (vara). Tilia tomentosa Juniperus sabina. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. alb argintiu. Juglans sp. la galben–roşu ruginiu (toamna).).) sau mari (Ailanthus sp. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Carpinus betulus. biota. Sorbus aria. Ligustrum ovalifolius. compuse. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud.. În tabelul nr. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Gleditsia sp. precum cele ale speciilor: Acer negundo. „Aurea” Thuja orientalis f. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Speciile cu frunze mici. Thuja occidentalis f.Marginea limbului poate fi întreagă. Astfel. Pyrus elaeagrifolia. Acer negundo. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat .

Pinus excelsior. purpurea. Sophora japonica. Robinia pseudoacacia. Corylus maxima var. Prunus avium.. niedzwetzyana. Malus pumilla var. vanhouttei. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Hibiscus syriacus. purpurea. Pyrus sp.2. crem sau galbene. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora.3. Acer platanoides var. Buxus sempervirens. Pseudotsuga glauca. rubrum 6. purpurea. Phyladelphus coronarius. Juglans regia Fagus sylvatica var. În tabelul nr. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. hybrida. forma. Syringa x.verde închis roşu. Aesculus hyppocastanum. Berberis vulgaris var. Hedera helix. Pinus cembra.. Deutzia scabra. Magnolia kobus. Picea abies.6. purpuriu Picea pungens var. glauca. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Catalpa bignonioides. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Alnus glutinosa. atropurpurea. pissardii. Crataegus sp. Spiraea x. Forma şi culoarea florilor. Pinus strobus Abies alba. Prunus cerasifera var. Acer paltanoides var. Ligustrum vulgare albă . Taxus baccata. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase.

Liriodendron tulipifera Aesculus x. carnea. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Syringa vulgaris. Malus floribunda Hedera helix. exceptând albastrul pur. Tamarix ramosissima. Prunus persica. Prunus cerasifera var.. primăvara timpuriu primăvara . prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Spiraea salicifolia. Colutea arborescens. Hybiscus syriacus. Prunus armeniaca. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Cotinus coggygria. Cornus mas. Dintre toate speciile lemnoase. Diervilla florida. Buddleia davidi. Diervilla florida. cu toate varietă ile şi soiurile sale. soulangeana Prunus sp. Forsythia sp.. Magnolia x. Chaenomeles japonica. Amorpha fruticosa. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Forsythia suspensa. Laburnum anagyroides. Kerria japonica. Cornus mas. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Magnolia kobus. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. pissardi. Hibiscus syriacus. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Chaenomeles japonica. Laburnum anagyroides. Magnolia stellata.

vara toamna Mahonia aquifolium. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. dar mai ales în perioada hibernală. Viburnum opulus. Spiraea salicifolia.. iritant. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Crataegus monogyna. Liriodendron tulipifera. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben.2. Ptelea trifoliata. Syringa vulgaris. budleia.7. Cotoneaster horizontalis. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Kerria japonica Aesculus sp. pseudobace) este variată de la specie la specie. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. 6. Colutea arborescens roşie albă . glicină. neliniştit. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. lemn câinesc. Rosa canina. mari (Viburnum opulus var. Hibiscus syriacus. Culoarea fructelor.3. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Sophora japonica. Berberis vulgaris. în sezonul estival sau autumnal. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Rhus typhina. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. amorfă) constituie un factor stimulator. mălin) calmează şi relaxează. Spiraea japonica. Inflorescen ele sferice. contribuind prin forma. ca lumânările (castan porcesc. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. atribuind ambientului un aspect dispersat. Sambucus racemosa.

Gleditsia triacanthos. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. precum cimişirul şi tisa. Mahonia aquifolium. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. diferi i arbuşti. Fraxinus excelsior.2. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. ci separat. Lonicera nigra. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Thuja occidentalis. Robinia pseudoacacia. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. calitatea terenului. Picea abies.8. iar plopii. Cotoneaster nigra. salcâmul. unii poluan i din aer sau din sol. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Viburnum lantana. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. 20. 40 ani de la plantare. mesteacănul. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul.3. De obicei. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. . De exemplu. 10. Platanus sp. Ligustrum vulgare. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Catalpa bignonioides. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. 6. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Ambientul (noxe. Abies alba. probabile pentru perioade de 5.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Prunus spinosa.

Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. VII. ASOCIEREA. pâlcuri. sub diferite moduri. iar cele decorative prin trunchi. în puncte liniştite. sau duc la costuri suplimentare. Arborii solitari se amplasează pe peluze. garduri vii. . Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. frunze. fie ele arborescente sau arbustive. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. pot fi folosite solitar sau grupat. care nu se regăsesc în efectul ob inut. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. masive. lângă clădiri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. fără agita ie. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri.1. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. grupuri. Exemplarele lemnoase. labirinturi.Cap. coloritul fructelor). sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. curtine. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. boschete. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om.

Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. în aceste ultime cazuri. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. cu exemplare foarte apropiate. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv.. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). de regulă bine între inute şi amenajate. foarte înalte cu h > 3 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. pe un contur drept sau sinuos. Ca regulă generală. sistemul Cossonet). formate dintr-o specie. ce are amenajate numeroase poteci.5 m. (gard belgian. . două sau trei rânduri. După înăl ime. ob inându-se în final un perete verde. trunchi de piramidă. mici cu h = 0. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. mai rar două sau chiar trei.5 – 1 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. înalte cu h = 1 – 3 m.

solu ie destul de controversată.După scop gardurile vii pot fi: . astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. folosite ca garduri de limită. . un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. de preferat o specie locală.garduri vii decorative. În cazul plasării inverse a speciilor. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. protec ie şi linişte. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. care să constituie fondul principal. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. de apărare împotriva vântului dominant. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. mai deschis la culoare. sanitar. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. solemnitate şi hotărâre. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. de mascare. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. de izolare vizuală şi fonică. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. şi coroană bogată. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii.garduri vii pentru protejare.garduri vii de camuflare sau de mascare. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. . în care sunt prezente multe bănci. ce le eviden iază pe primele. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. În orice caz. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Astfel. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. cu un aparat foliar bogat. .

reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. patrulater sau pentagon. destinat odihnei pasive. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. apoi de cele de talie mică. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. lângă care să existe grupuri de flori perene. existând în apropiere şi un luciu de apă. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. . pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. pentru mascarea acestora. În cazul clădirilor monumentale. dispuşi inelar.

pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. pinul silvestru). iar în interior numeroase bănci. În spa iile verzi urbane (grădini. protec ie împotriva soarelui şi vântului. dârmox). pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. în mod excep ional 4 intrări. constituit dintr-una sau mai multe specii. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. statuie. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. la tasarea şi în elenirea . mesteacăn. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. pentru mascarea limitelor. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. parcuri) masivele se situează spre periferie. lemnul câinesc. creându-se o stare de calma atmosferic. Un boschet prezintă 2-3. specii rezistente la vânt. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. fântână arteziană). La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. de regulă dispuse circular. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. adaptate condi iilor locale. pinul strob. cimişir. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate.care să confere vizitatorilor ce sta ionează.

Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari.1. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). a II-a şi a III-a. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Astfel pentru aliniamentele stradale. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Vârsta. Astfel. imediat după dezghe ul solului. a I-a. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. cu fructe şi port interesante. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. urmată de toamnă.2. unde se doreşte realizarea unui masiv.solului. largi. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. acestea pot fi transparente sau opace. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. 7. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv.2. Totuşi. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. În general. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. se folosesc puie i de talie mică. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta.2. se evită ambalarea. care limitează priveliştea şi perspectiva. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. 7. cu înflorire abundentă. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. puie ii cu rădăcini protejate. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. în acest caz balul fiind înghe at. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare.2. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. înso i i de 1 tutore. de la scoaterea din teren şi până la plantare. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). creându-se impresia de monumentalitate. . iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. În func ie de speciile întâlnite în masive. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. înfiin area scuarurilor.

şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). etc. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. .transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.70) x 0.2. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. fie din natură. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. De asemenea.alegerea exemplarelor. . dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.40) m pentru puie ii de talie mică. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. fie dintr-o pepinieră.60 (0. cu sistemul radicular mai compact. datorită dimensiunilor. cu o coroană uniform dezvoltată.Ca regulă generală orice puiet. . pe tulpină deasupra coletului. înăl imea şi grosimea la colet. 7.0.3.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. .40) x 0.0.30 (0. . ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.80 x 0.0 x 1. remorcii. creată în acest scop. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.30 (0. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.1. se tasează uşor şi se udă abundent. iar înăl imea 8-10 m. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .5 (0. . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. camionului. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.60 (0. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. sunt necesare mai multe opera iuni: . Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. cu ramuri până aproape de sol. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.0.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). situate în locurile accesibile macaralei.5 t. .

Astfel. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Solul se mobilizează primăvara şi toamna.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. la o adâncime de 20-25 cm. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. în Fran a. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Fertilizarea. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. timp de 2-4 ore. 7.4 rânduri. partere.4. uniform.1.3. 2 sau 3 rânduri. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.2. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. în timp. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.3. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. ce au un efect estetic deosebit. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. numărul rândurilor (1. urmând ca mai târziu. rânduri sau la încrucişarea aleilor. 7.7. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). ciuperci). să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. P. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. K. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. cu norme bine stabilite. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. până la 0. .5 – 1.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.2.3. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.

şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .forma literei „U” . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.40 cm deasupra solului. cu ramuri cât mai multe. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. Pe măsură ce cresc.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . columnare. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. cu fructifica ie cât mai abundentă. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.forma Verrier .piramida . La exemplarele cu so . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. ob inându-se forma literei V. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .forma Cossonet . piramidale.5 m între ele.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. la distan a de 60 cm între ele. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. se aleg ultimii doi.

unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. 80 sau 120 cm de la sol. Coroana formată. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. dispuse în acelaşi plan. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . ceilal i îndepărtându-se. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Astfel. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. 6 sau 8 bra e verticale. are forma unui „U” dublu sau triplu. Fiecare pereche porneşte din axul principal. se orientează vertical pe doi tutori. pe o sârmă . ce a fost retezat la 40.

sub un unghi de 60o între ei. cu o deschidere a bra elor de 50 . . se înlătură lăstarii. În al doilea an.(spalier). dar la o înăl ime de 80-90 cm. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal.80 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. După 30 cm. iar cei doi lăstari terminali. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. la o înăl ime de 30 cm. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. La lungimea de 70 .60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal.

7. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. tisă).) Se execută primăvara devreme. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. Tunderea se execută în anii următori. . Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare.3. la înăl imea de 20-25 cm. tuie. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. tăierea se face cu cca. Populus sp. la exemplarele plantate în aliniament. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. După atingerea înăl imii dorite. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. În primul an de la instalare. de 1-2 m lungime (Acer negundo. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. mai rar toamna târziu. prin scurtarea lujerilor prea lungi. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. ienupăr. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.3. 0. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.

După câ iva ani. iulie. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi.4. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. 7. sunt de regulă mult mai viguroşi. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese.3. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. cu coroane înghesuite.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . grupuri. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. Se recomandă rărirea periodică. Lăstarii ob inu i prin recepare.

în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. . în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. . 7. cu o periodicitate de 3-5 ani. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. . pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. în cca.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. în apropierea locurilor de sta ionare.materialul rezultat nu se recoltează.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. 20-30 ani. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.3. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. a unor poteci. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. cu o periodicitate de 3-5 ani. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. în pădurile echiene de codru şi crâng. din 3-6 (10) ani. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. îmbunătă irea stării fitosanitare. ob inându-se un număr optim de exemplare. Se aplică rărituri mixte sau combinate. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . fiind inestetice. . pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. . reducerea consisten ei. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari.5. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. mărirea efectului decorativ al unor exemplare.

Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. deoarece circula ia este complicată (semin iş. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. de speciile forestiere folosite sau prezente. bolnavi. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. dar pentru oameni antrena i. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. în vederea atingerii unui anumit scop. făgete.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. buruieni). 7. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim.3. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. . cu foarte multe nişe ecologice. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. păduri de plopi euroamericani). se pot adopta diferite tratamente.6. rup i sau doborâ i. amestecuri de fag cu răşinoase.

în componen a bordurilor.. . precum Crocus sp. în sensibilizarea oamenilor la frumos.înăl imea. platbande sau grupuri pe peluze... partere. Sedum sp. Salvia sp. a rabatelor pe peluze. Gladiolus sp. VIII. covoarelor. . Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite......specii de talie mare. forma.forma. . respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Muscari sp.. În acest sens se deosebesc: .sp.Cap. Ageratum mexicanum sp.1. cu port târâtor (sau pendent) . cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. . al sezonului de vegeta ie. Ageratum sp.Tropaeolum majus.1. Narcissus sp. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .. precum specii ale genurilor: Petunia sp. cu tulpini ramificare. Acestea se folosesc pentru rabate. . Malva sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. peste 50 (60) cm. Acestea se folosesc grupat...forma tulpinii (portul). cu aspect de tufă . La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . Delphinium sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.1. Calistephus chinensis.forma şi culoarea fructelor.. Tradescantia sp.ciclul de via ă. . în planul apropiat de privitor. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Saponaria ocymoides.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Tagetes sp. 8. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Galanthus sp. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. 8. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. . . Salvia splendens. Aubrieta sp. precum şi în mozaicuri. în marginea rondurilor sau rabatelor. . Lobelia sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde..... a modului de creştere şi ramificare.sp.sp. Tulipa sp. . .Tagetes sp.2. culoarea şi mărimea frunzelor. Alyssum sp.culoarea.. . SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. precum specii din genurile: Lilium sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.1. Tulipa sp.. Hyacinthus sp.

.. Delphinium sp. Astfel. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.).. Sempervivum sp. 8. 8. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. la început. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. florile fiind nesemnificative. precum verbena şi crinii.Ipomea purpurea. la florile simple poate fi pală. mo ul curcanului. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. până la albastru. . iar altele puternic fidate. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara.. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. în jurul teraselor. a sta ionării. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.. Unele frunze sunt mari. Forma.. Polygonium sp. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. clopo ei. mărimea şi culoarea frunzelor. roz. Forma. Humulus lupulus. lalelele papagal.. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). Tulipa sp.. culoarea.. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.. culoarea şi abunden a frunzelor.sp.1.sp. cu tulpini volubile .sp. Agave sp. cu tulpini că ărătoare . erecte Impatiens sp. mărimea şi culoarea frunzelor În general. chioşcuri pentru odihnă). creasta cocoşului. roşu grena. în cazul petalelor tomentoase.. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. altele sunt mici şi mărunte. . la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. argintiu sau cenuşiu.. Lilium sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.. cu segmentele filiforme.4. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Pyrethrum sp. . perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. galben. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată..3. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Iresine sp.Lathyrus sp. cu tulpini simple. roşu sau grena. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. precum regina nop ii şi micsandrele. Papaver sp. Ricinus sp.. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Portulaca sp. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă.1. Nuan a culorii poate fi diferită.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). locurilor pentru sporturile uşoare. Begonia sp.

În unele situa ii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. Calceolaria sp.. florile se îndepărtează. 8. .8. fiind aripate. Zinnia sp. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.5.) are fructe persistente şi decorative. vara. de culoare roşie sau roză. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .) se seamănă în sere calde.. . Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. men inând efectul decorativ. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.6. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. fiind o sursă de amuzament pentru copii. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.plante anuale semirustice (Begonia sp.1. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. ca o continuare a florilor. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. . Cineraria sp.plante anuale sensibile (Celosia sp.1.plante anuale rustice. iar primăvara vor înflori..

Aquillegia sp.decorarea balcoanelor. pe stânci sau pajişti. rădăcini tuberizate. tuberobulbi.. teraselor. în lungul apelor sau pe luciul lor.. rizomi. Hyacinthus orientalis.1. ferestrelor.. Polyanthes sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Lolium sp.. Speciile floricole pot fi folosite. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. rabatelor. Dahlia sp. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp.. cămări. pentru: . Acestea pot fi rustice (Anemone sp.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. covoarelor.7.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Gladiolus sp.. Papaver orientalis).. . 8. tuberobulbi.. rondurilor. mozaicurilor. Narcissus sp. geophite – ce au bulbi. bordurilor. jardinierelor. rizomi. Gypsophyla sp. Convallaria majalis. . Iris sp. Chysanthemum sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. în general. Hosta plantaginea.decorarea spa iilor verzi. sau semirustice (Canna indica.

destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene.. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. narcise (Narcissus sp. mijlocie (Petunia sp. pergolelor. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. instalând specii de talie mică în prim plan. specifice plantelor anuale. ghiocei. fie numai specii perene. în trepte. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. În func ie de perioada şi . înăl imea plantelor. muscari (Muscari sp. crizanteme. bănu i (Bellis perennis). fiind amplasate în locuri intens frecventate. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat...). Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. fie mixt. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Tagetes sp. treiajelor.).). 8. zidurilor. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. printre care se introduc plante anuale. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. partere). forma şi nuan a frunzelor. rabate. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. forma şi culoarea florilor. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. cu port de tufă sau covoraş.). dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. . acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. perioada şi durata de înflorire. mărimea. narcise. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Culturile cu plante anuale. în special lunile de vară. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică.decorarea stâlpilor.2. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. de talie înaltă (Phlox paniculata. chioşcurilor. stânjenei.ca flori tăiate. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Rudbekia sp. costisitoare. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. numă-uita (Myosotis sp. Portulaca grandiflora). astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. witrockiana). bujori. Ageratum mexicanum „nana”. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.

Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. Erica sp. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. compostul de grădină. mobilizarea superficială a solului. rădăcinile de ferigă şi nisipul. bine organizate. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. brumărele). elina.. textură. elemente nutritive. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. În func ie de sol. Myosotis. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .. Hyacinthus. de răsadni ă. Dianthus sp. Asparagus sp. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.3.. structură. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Acestea se deosebesc prin pH. ferigi). Amaryllis sp.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. de turbă) . Galanthus) sau bienale (Primula. . pământul de ericacee.. pământul de lemn. 8. .. .. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie.. desfundat. superficiale (Primula sp.soluri alcaline – (Anemone sp. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Iris sp. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. perlit şi turbă în diferite propor ii. În general. Instalarea speciilor floricole 8. . Asparagus sp. Dianthus sp). . la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Calluna vulgaris). modelarea terenului.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. nivelat.. Bellis) cu speciile anuale. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.3.. Cheiranthus cheiri). capacitate de re inere a apei). pământul de frunze. Viola.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. permeabilitate. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. etc.1. Crocus. con inutul de substan e nutritive.soluri acide – (Coleus sp. textură. pH. Tradescantia sp. se deosebesc: . Gladiolus sp. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. După valoarea pH-ului. pământul de pădure. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. pământul de turbă. mărun irea bulgărilor. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. pământul de ace de răşinoase..soluri neutre – majoritatea solurilor. Narcissus. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.

bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. 8. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. unde se vor dezvolta şi înflori. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Hyacinthus. La speciile perene. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Lilium sp. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Paeonia). Myosotis). Galanthus. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.5 cm grosime. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate.). Alyssum.(Iris sp. Mathiola. Viola.3. Crocus. 2 – 2. Impatiens. bulbii acestora să se înrădăcineze.8. dar nici să se stânjenească reciproc. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Dianthus. La plantare.3. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Hosta plantaginea.2. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Hemerocallis sp. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Narcissus..3. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Fuchsia. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp.). comparativ cu înăl imea plantei. transplantarea apare necesară atunci când . Muscari. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Amaranthus). Begonia). de cca.

fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. .pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. . suprimarea tijelor florale vestejite.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia.tutorarea şi palisarea. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. Pentru ob inerea de tufe bogate.aplicarea îngrăşămintelor.4. . dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. . la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. intrând mai devreme în vegeta ie. spa iul devine insuficient.combaterea dăunătorilor biotici. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . când plantele nu suferă deloc. . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare.datorită înmul irii naturale ale plantelor. . Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.irigarea. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. copilitul. În această categorie intră următoarele lucrări: . . această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.reglementarea înfloritului. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.tunsul plantelor. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. obligatorii sau facultative. cu rolul de a ob ine plante viguroase.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor.suprimarea păr ilor aeriene. 8. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.ob inerea unor forme caracteristice. de perioada înfloririi. bobocitul. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. . Ciupitul se execută cu unghia. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. unele nu mai înfloresc în acel an. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă.

garoafe. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. ochiul boului).formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. . urzicu ă (Coleus sp. Se aplică la crizanteme.. gura leului). în acest caz întârziindu-se înfloritul.. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate.). de dimensiuni mai mari (crizanteme. Petunia sp. bujori. Pelargonium sp. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. trandafiri. hortensie. garoafe). Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.

Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. mase plastice. în func ie de specia respectivă. trestie. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Lathyrus.. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. . dalii). Tutorii pot fi din lemn. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Ipomea). Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent.

maxim ora 10. după o prealabilă uscare şi mărun ire. de păsări. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. solarii.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. făina şi rosătura de coarne. narcise. clorura de potasiu. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. spălarea şi răcorirea plantelor. umiditatea şi mişcarea aerului. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. ob inânduse solu ii prin fermentarea. fiind indicată udarea diminea a devreme. a îngrăşămintelor organice solide. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. mustul de bălegar. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. ciuperci). lalele. temperatura mediului înconjurător. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. timp de două săptămâni. uneori superfosfat. solul. etc. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. bogate în potasiu: sarea potasică. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. chimice. bioxidului de carbon şi a altor gaze. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. intensitatea luminii. la care se adaugă apă. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. făina de oase. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. cenuşă. Îngrăşămintele se aplică. după trecerea perioadei de înflorire. ca regulă generală. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. 1:20. ghiocei. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. În această categorie intră: excrementele de mamifere. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. :30. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. riguros selec ionate. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. . În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. cu valen e simbiotice. sulfatul de potasiu. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. microbiologice. sere. azotatul de amoniu.

pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. rizomi. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. frunze. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. pentru a nu se produce vătămări plantelor. măcar odată pe an. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. sau talaj. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. bulbii sau rizomii. tuberculi. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. sensibile la temperaturile scăzute. manual sau cu ajutorul săpăligilor. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). organele subterane (bulbi. în martie–aprilie. Acest strat men ine solul umed. periodică a diferitelor exemplare floricole. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. uneori chiar săptămânal. şi peste vară. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat.sau noaptea. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. . permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. la geofitele semirustice.

ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. masive de arbori) sau nevii (stânci. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. având aspectul unor pajişti naturale. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. narcise. IX. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită.rustic. pietriş. cu . grupuri statuare. datorită nuan elor de verde. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). luciu de apă). folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. ce înfră esc abundent. în zilele cu temperatură ridicată. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. lalele). fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. gazonul se încălzeşte mai pu in. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). asfalt sau beton. . aranjamente florale. brânduşe. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. elemente arhitecturale. recreative sau sanitare. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . iar în cazul asfaltului de cca. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara.pentru peluze. După destina ie. arbuşti. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. formată în special din graminee. clădiri. pentru a forma un covor des. 45 oC. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. cărămidă. . De exemplu. imprimând o atmosferă de calm şi linişte.Cap.pentru terenuri sportive.1. 30 oC.

având aspectul unei fâne e înflorite.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari.3. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Gypsophylla muralis.. Reseda lutea. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens).. Matricaria chamomilla. grosiere. Campanulla sp. Alyssum maritimum. rămânând suprafe e nude de pământ. Viola arvensis. aspre. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. capacitatea de refacere după tundere. rezisten a la temperaturi scăzute.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Cynonurus cristatus). Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. la tundere. Papaver rhoeas.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Iberis semperflorens. tenis – 0. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. dar speciile se comportă diferit. lăstărire. tufele sunt înghesuite foarte mult.2. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Bellis perennis. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. . crichet – 2. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. rezisten a la bătătorire. rapiditatea de creştere. Festuca rubra. Bromus inermis). Calendula officinalis. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. înfră ire slabă. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Agrostis tenis. uneori 40–50 cm (Poa pratensis.5 cm. la 12–20 cm. Deschampsia caespitosa. ci în amestec de minim 3 specii. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor.5 cm.5 cm. 9. Agrostis stolonifera. Alopecurus pratensis. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar.5 cm. de diferite desimi. frunze mari. rugbi – 6. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. După înăl ime: . 9. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. .cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Lollium perenne. Poa annua). rădăcinile sunt relativ superficiale. . astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. umiditatea din sol. aceasta dispare. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime.

calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. Metode şi tehnici de semănare: . fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. instalând toate speciile crescute natural. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. terenul se grăpează.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. gros de cca. De asemenea. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). dar şi executarea drenurilor. După semănarea manuală. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. în cazul în care solul existent este corespunzător.3.5 cm. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. de specie. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0.1. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). a canalizărilor. În diferite ări se aplică norme diferite. Decaparea . după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. ci cresc lateral. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . a instala iilor de irigare. . cărămizi.3. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. amestec şi condi iile de sol. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. date de condi iile specifice ale ării respective. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă.mecanic . dacă există sisteme de irigat. precum şi costul mai mic. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. cu un aspect nefavorabil. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. 9. . se ob ine un gazon prea rar.9. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă.5 – 2. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele).2.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. Dacă norma este prea scăzută. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. adâncimea de semănare va fi mai mică. îngroparea cablurilor electrice.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). dar şi vara. zgură. moloz.

care nu sunt preten ioase. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. 9. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). fosfor şi potasiu.4. după care se sparge şi se mărun eşte elina.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). După aceste opera iuni. apar muşchii şi numeroase buruieni. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Dacă solul are o cantitate mare . Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. groase de 2-4cm. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. sau mecanic cu maşini speciale. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Se recomandă tunderea pe timp ploios. 30 x 30. care pot fi rulate. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. iar gramineele se răresc.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).de calciu. înainte de înflorirea buruienilor. . Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. pentru compensare. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. trebuie mărită cantitatea de fosfor.

mişcarea orizontală. implică o diminuare a efortului. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). au o lă ime mai redusă (minim 1. sau conduc spre un obiectiv principal important. şi în echilibru cu for a gravita ională. perspectivele. influen ând sentimentul de veselie.mişcare ascendentă. divertisment. ordine şi propor ie. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.de stimulare. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. . CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. mai sigură. elemente arhitecturale.5 -0. având 0. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. . îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. apare un sentiment plăcut de protec ie.de amuzament. flori. mai stabilă. . . pentru terenurile orizontale. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). în meandre pentru traseele sinuoase. justificate de prezen a diferitelor obstacole. sunt de obicei largi. inestetic şi nefunc ional.mişcarea descendentă. curiozitate . ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.pentru ceea ce este rigid. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. de intimitate şi uneori de regres. pentru obiective bine determinate. măreşte aten ia. În func ie de natura circula iei.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. pentru stilul geometric. importan ă şi lă ime.de indispozi ie (de închistare) . . de refugiu.20 m). X. organismul nu depune efort. . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. creează impresia de avansare.Cap.1. călare sau cu bicicleta. 10. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . pentru terenurile cu denivelări. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . de cucerire a spa iului înconjurător. grădinile alpine.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.7 m lă ime. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. .

Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. beton. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. pătrate. cărămidă. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. dale. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. de forme diferite. Căile împietruite cu pietriş de carieră. pietriş. este folosit în pădurile de recreare. iar cele deschise obosesc ochii). dalaj englezesc. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. dalaj antic.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. corelată cu ambientul. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). mozaic. . lian i sau materiale hidrofobizate. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Pământul. cel pu in cu fa a superioară netedă. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. macadam. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. tip zidărie. pavele.cele neregulate în „opus incertum”. ceramică sau marmură. . Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . asfalt turnat sau cilindrat.

realizate de obicei pe stâncării. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. 10. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. geometrică. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. fântâni. dreptunghiulare.60-0. ale fiecărei dale. fără frânturi.2. Malurile se vor amenaja prin terasare. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. dar fără a fi simetrice. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Caltha palustris). . Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. de mişcare. la o distan ă între centrele de greutate. iazuri. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră.65 cm). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. elipsoidale. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. pătrate. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. asemănător cu malurile opuse. uşurin a între inerii. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. lacuri. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. cărămidă. făl uită. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. căderi de apă. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. pâraie. din beton. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. având rolul unui factor calmant în peisaj. bitumului. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. în locurile cu erodare puternică. prin deschideri de perspective. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia).pe gazon. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. senza ia de răcorire şi de prospe ime. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Apele stătătoare (numite impropriu. Când cursul apei este însorit. dar poate fi ameliorată. trestie.

recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. folosite pe timp de noapte. Grădinile alpine au suprafe e variabile. . 10. muntos. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. . Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă.3. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. combinată cu lumina artificială.fântână cu taluz cu cascadă. colorată diferit chiar. în mod progresiv. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. în mod artificial. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . iar când sunt mici şi grupate. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. mărime şi culori.bazin cu jeturi orientate spre periferie. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. . Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. 10. privit dintr-un loc potrivit. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată.4. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. şi pot fi amenajate într-un mod special. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Când sunt de dimensiuni mari. un microrelief accidentat. O perspectivă bine concepută are echilibru. acestea dau impresia de putere. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. de solidaritate monumentală. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. fie vor fi aduse. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Grădinile alpine creează. cu o vegeta ie specifică. la o oarecare distan ă de clădiri. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase.bazin cu cupă florentină în mijloc. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. .

beton. înghe . suporturi pentru plante. a men ine.5. . pentru ca pământul să se taseze suficient. destinate adăpostirii vizitatorilor. . Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. Acestea se pot construi din lemn. vase decorative. fiind amplasate pe esplanade. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. pode e şi poduri. grupuri sculpturale. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. pergolele. situate în spa iile verzi. 10. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . zăpadă. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). lăsând spa ii mari între ele. subalpin. bănci şi scaune (mobilier de grădină). construc ii uşoare.aşezarea unui strat de pământ de elină. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. teatrul verde. cele mari în planul din spate. chioşcurile. pătrată. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. numite chioşcuri descoperite (naturale).Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. deşertic. arcadele şi porticurile. la capătul aleilor. în pie e sau în punctele de perspectivă. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. balustradele (parapetele).extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm.dispunerea blocurilor de piatră. . hexagonală sau octogonală. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune).umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. în pantă sau se va crea artificial. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. într-o formă simplă dar estetică. a domina.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. treiajele. . belvederile. va fi pe cât posibil frământat. a orchestrelor sau a fanfarelor. scările. coloanele. la marginea apelor. cu turbă şi nisip. accidentat. .aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. sau cărămidă. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici.

lemn.45 m. marmură şi au un mare efect prin formă. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. cărămidă. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Se recomandă ca optimă. aluminiu. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. de obicei cu înflorire abundentă.5-0. fier. mărginirea unor perspective. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. piatră). atât la soare cât şi la umbră.5 m. Pot fi cu sau fără spătar. compartimentarea unui spa iu verde. înăl imea 0. formate din panouri cu zăbrele. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Acestea se confec ionează din piatră. la marginea teraselor. teraselor. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor.4-3. Forma. folosite pentru decorarea unor pere i. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. în lungul aleilor largi. cărămidă. metal. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm.5 m. pe lângă ape sau terenuri accidentate. pe orizontală.4-0. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. stâlpi verticali (piatră. fontă.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. lă ime 0. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. dezvoltare pe verticală. ce acoperă por iuni de alei sau terase. mărime. fiind amplasate la capătul aleilor. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Treiajele sunt construc ii uşoare. lemn. din diferite materiale de construc ie. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. oferind refugiu împotriva insola iei. ce prezintă ca elemente de sus inere.0 m. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Materiale de construc ie folosite: piatră. lemn sculptat sau marmură. a unui rond de flori. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. grup sculptural. mozaic. beton. bronz. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. culoarea lor. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. beton armat. . cărămidă.7m şi înăl ime 2-2.

beton. în lungul scărilor. aleilor. decorat cu plante de mozaic. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. piatră. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. zidurilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful