UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. . Villa Lucullus. fie o fântână cu un joc de apă. Villa Mecena. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. 2. Erau prezente şi pu uri rotunde. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). tisă. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane.2. vasele şi statuile. la interior cu bazine străjuite de statui. cu coloane de piatră colorată şi marmură. . zambile. De asemenea erau cultiva i trandafiri.H.) 2. ce cuprindea Europa Sud-estică. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. specii floristice. Erau prezente pergolele şi coloanele. smochini. duzi. Villa Sallustius. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale.V. Totuşi. pini. . Schema modelului grădinii medievale. peste care s-au grefat elementele orientale. de regulă. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. trandafiri. platani. crini. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. 2.XIV d.2. busuioc. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Exemple: Villa lui Cicero. chiparoşi. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. plante medicinale şi aromatice. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. buxus. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Grădinile vilelor mai mici. horticultura a făcut progrese. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. în Evul Mediu.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. mimoze). Acestea aveau. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. fiind înconjurate de un zid de marmură. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori.2.. lotus sau diverse flori. urbane. nordul Africii şi Asia Mică. tei. lauri. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. a înregistrat un regres. În capitala imperiului. rozmarinul şi mirtul.grădina cu pomi fructiferi. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric.2. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . formă pătrată.1. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. Constantinopol. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. ca urmare a cruciadelor. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă.arbuştii şi plantele ornamentale.

Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. pini. Arta topiară era folosită în exces. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Nu existau sculpturi. buxusul. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. delimitate de alei de aceeaşi lă ime.. caracterizată de prezen a careurilor egale. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). predominant persană. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.d. leandri. Speciile folosite: chiparoşi. înconjurate de ziduri. pavilioane pentru petreceri. apoi au căpătat un specific propriu. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. magnolii. palmieri. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. prin întretăierea a două canale cu apă. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. pere ii de fundal. .2. menajerie.).H. citricele. magnoliile. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. din timpul domina iei arabe. eucalipt.grădina de flori. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. galerii acoperite de plante că ărătoare. fiind plane şi înconjurate de ziduri. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. Speciile folosite erau: chiparoşii. 2. acestea fiind interzise în religia mahomedană. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. adesea aranjate liber.4. o suită de grădini. cu func ie exclusiv ornamentală. Grădinile fie erau interioare. monotonă.H. 2. bazine. Locuin ele mici aveau o singură grădină.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. fie sub formă de fântâni arteziene. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri.2. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. mărginite de rânduri de plante tunse. acolo unde spa iul permitea. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. fie aveau straturi de formă pătrată. . situate în cur ile clădirilor. fie erau situate în afara palatelor.grădina de legume şi plante medicinale. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. mirtul. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. de formă regulată iar cele mai mari. al VII-lea d. compartimentare realizată. XIII-XIV. Compozi ia era geometrică.

mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. Elementele primordiale erau mun ii. IV-V d. neregulat. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. cu aspect natural. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. cascade naturale) sau în bazine artificiale. de veselie. în strânsă legătură cu religia. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice.3. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă.H. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii.H. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. budismul. odihnă. cu caracteristici proprii. situat pe malul unui lac. Relieful era foarte variat. pentru dobândirea perfec iunii morale. fiind excluse liniile drepte. servind ca loc pentru plimbare.) şi cuprindeau mun i. de groază. VIII-IX d. plante şi animale. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. este mărimea acestora. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. de basm. grote. şi reflectă puternicul cult al naturii. iar apele. în armonie cu peisajele naturale. suprafe ele foarte întinse. arterele pământului. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. fiind create mai ales în sec. galerii. al XVII-lea d. piersicii ornamentali – Paradisul. (dinastia Tang). Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. Picturile. fiind natural.H.. por i. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. pe vârful unei coline sau în pădure.3. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. au fost create parcuri naturale. Filozofiile religioase din China. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. ape. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. pinii – fermitatea şi for a caracterului. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. având caracter natural. modificat sau aparent natural. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. cascade. bazine. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. ziduri. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. II-I î. terase. sec. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice.H. în care vegeta ia era dispusă natural.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. poduri şi pode e. stânci.2. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. indiferent de perioada istorică. Terasele erau trasate liber. lacurile şi râurile. o dată cu dezvoltarea noii religii. cheiuri. bambuşii – prietenia necondi ionată. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. firesc. chioşcuri. . ce erau descoperite brusc la un moment dat.

cu balustrade ornamentate. 2. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. fiind folosite toate elementele din natură.H. diverse plante cu sau fără flori. devenind o artă na ională. sau de pe verandă.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. nisip. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. un râu sau pârâu. Spa iile verzi. pietriş. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. orientat pe direc ia N-S. al VIII-lea d.3. Astfel în Japonia. şi în Kyoto. fântâni şi foarte multă vegeta ie. cu aspect cât mai natural (pasul japonez).H. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. Persia. lac cu insule. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. ferigi. muşchi. azalee. pavilioane pentru ceai. pasul japonez. din dorin a de a aduce natura în locuin e. stânci col uroase. coline. mai mari sau mai mici. destinate contemplării din interiorul clădirii. fiind o componentă a acesteia. bambus. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. arbori şi arbuşti. cu simboluri filozofice caracteristice. . grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii.vegeta ia este perfect integrată peisajului. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. por i. În sec. stâncile. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. grădină de muşchi. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. al VIII-lea d. Islam).capitala ării. camelii. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. miniaturală: cursul de apă.Deşi. fiind ulterior personalizată. lanterne din piatră. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. sec. pietre rotunjite. . grădină aridă. plus diferite lampadare.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. podurile.). pârâu cu cascadă. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. Grădinile imperiale. erau prezente pretutindeni. în decursul timpului. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. sau din Europa medievală şi renascentistă. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . arborele de ceai. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. ienuperi. .

dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. parapete ornamentale. bazine neregulate.H. a canalelor. . ştiin ă. ca influen ă occidentală. stejari meridionali.prezen a sculpturilor. al XVII-lea d. garduri vii şi borduri tunse. . chiparoşi. cireşii. lauri şi portocali. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.1. precum: . înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.Villa d’Este la Tivoli (8 terase).) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). . glicina. . lespezi sub forma pasului japonez. literatură. ziduri înverzite. tisă.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. . Din sec. cascade. . Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.H. 2. buxus. 2.Villa Medici în Roma (2 terase). . . pe terase succesive. .4. azalee. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. în special pentru grădinile vilelor suburbane. XV-XVI d.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: .Villa Lante din Bagnasia (5 terase). de unde a iradiat apoi în restul Europei. ci pietre late. arborele de ceai. bambus. vase ornamentale.apa era folosită sub formă naturală. arhitectură. . magnolia. mirt. ienuperi. arbuşti modela i în volume geometrice.nu erau folosite alei. Această orientare a apărut la început în Italia. cascadelor. .apa aduce mişcare. .4.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă..utilizarea vegeta iei tunse. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. . . .sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. lămâi.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. din toate domeniile: artă.erau folosite zidurile masive de sprijin. ornamentate şi legate prin scări şi rampe.simetria fa ă de o axă a compozi iei. camelii.Grădina palatului Farnese din Caprarola. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. încep să apară primele grădini publice. . Specii folosite erau: pini. . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.

Au apărut grotele artificiale. În perioada Barocului. Principiile esen iale s-au men inut.arhitect peisagist Delorne. . Saint-German. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Existau canale şi lacuri imense.2. fiind îmbinate cu linii ample.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. vase. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. roci şi apă în mişcare). fântâni. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.În secolul al XVII–lea d. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Terenul era modelat în terase mari. la castelele Amboise. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. pictor şi arhitect) favorit al .grădinile Gamberaia – Floren a. bazine. . al XVII-lea crea iile importante au fost: . în arhitectură. .grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. Fontainbleau. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). cu numeroase statui. traseele rectilinii. S-au mărit dimensiunile grădinilor. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. . . al XVI–lea. al XVII-lea. Exemple:. sub aspectul echilibrului şi simetriei. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.grădina Garzoni – Collodi. 2. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.H. Abia după jumătatea sec. curbe. apare stilul baroc. rezultând spa ii mult lărgite. dar dispare schematismul rigid.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .grădina Luxembourg din Paris. . Astfel. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. tinzându-se către transformarea în parcuri. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. În unele situa ii canalele s-au păstrat. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană.arhitect peisagist Du Cerceau.grădinile de la castelele Tuilleries. la care grădinile erau în incintă.4. În prima jumătate a sec. cu partere decorate cu flori.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Exemple din sec al XVI-lea: ..grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Au fost realizate decoruri bogate. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. .H. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică.

piramide. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. . dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.Ludovic al XIV-lea.terenul este modelat în terase largi. Dar. . mai ales pe axa principală. ca şi în restul Europei.palatul constituie capul compozi iei. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. bazine şi canale. conuri. racordate cu ziduri de sprijin. 2.aleile sunt rectilinii. rampe. borduri sau broderii de buxus tuns. dominantă. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. . pe spa ii foarte largi. mari partere şi întinse oglinzi de apă. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. în Anglia dominau grădinile medievale. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. .zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. alături de diferite fântâni. SaintCloud. . toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. se păstrează axa .ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade.compozi ia era tratată arhitectural.3. bazine. . Dispar parterele. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. Saint Germain-en Laye. Ulterior.sunt prezente. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). . . compozi ii sculpturale cu personaje mitologice.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. statui sau vase. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. bazine cu grupuri sculpturale. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. constituind totodată şi perspectiva principală. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.„regelui Soare”. Fontainbleau. fiind situat pe terenul dominant. cuburi). aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. Sceaux. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. rocării. sub influen a literaturii. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Chantilly.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. .toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală.4.sunt folosite. în Anglia începând cu sec. . Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . . . al XVIII-lea. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. treiaje. Versailles. La început s-a renun at la tunderea arborilor. închise între ziduri. vase în stil baroc. scări. cu principii compozi ionale proprii.

Realizări importante: .Anglia: . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). amenajate în stil peisager: St. . realizate sub influen a romantismului. dar se introduc poteci şerpuitoare.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.4.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Saint-James Park .Kent (pictor şi arhitect) . . . . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.centrală dominantă.Charlottenburg (Berlin) . reziden ial şi a intrat în cel urban. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). apoi francez.4. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . James Parc.Austria: . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Rusia: . În secolul al XIX-lea.model francez.Hampton Court – model italian. Hyde Park. fiind sus inătorul noului curent numit . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. formând un lan verde de peste 4 Km.Parcul Chatsworth – stil clasic. . . Malmaison.Nymphenburg (München) – model francez. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. La sfârşitul secolului al XIX-lea. Victoria Park şi Battersea Park.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth..Tête d’or’’ (Lyon). Toate crea iile din această perioadă (sec. .. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).grădinile Kensington şi parcul Stowe. .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. 2. Green Park. . Ermenonville. . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Grădinile Greenwich – model francez. La periferie erau: Regent’s Park. .Germania: .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.grădinile de la Whitehall – model italian.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. .model francez. . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. enun ate de Repton. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.

parcul Wilhelmshöhe (Kassel).Villa Carraresi (Roma).grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).Philadelphia – Fairmount Park. crini. . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. . Parcul Puşkin (parc englez. .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).sec. . Prospect Park (peisagist Olmsted). .. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. pe lângă locuin ele boierilor. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.Grădina engleză (München). pomicole.model francez.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . molidul.Villa Carlotta (Caddenabio). În Germania. Petersburg – 600 ha. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. cimbrul. . .Chicago – South Park.U. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. În S. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. lăcrămioare. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. respectiv după principiile grădinilor engleze.Italia: . la Iaşi – grădina Palatului domnesc.A.Parcul Sokolniki – 463 ha. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.sec.360 ha.Parcul Public Friederichsham (Berlin). roini a.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. .5. 2.Boston – Park System. forestiere: bujori.grădinile La Cranja (lângă Segovia) .Villa Melzi (Bellagio). .Grădina Botanică . arskoe Selo = vechea denumire). . stejarul. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.model italian. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. .parcul Nympheuburg (München). plopul alb.New York – Central Park . liliacul. . narcisele. . . mesteacănul. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . garoafe şi iasomie. Ca exemple pot fi amintite: . lângă St. Ca exemple pot fi amintite: . bradul.Spania: .

. fiind numit oraş-grădină. . .parcul de la Gorneşti –Mureş . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). Dacia.parcul Carol I. Hayer.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. poduri.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. azi Parcul Romanescu. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). (fost Libertă ii) realizat de E.. . .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi..în Bucureşti în 1833-1840. Hörer). cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. . Borza. .parcul de la Bon ida –Cluj. stilul brâncovenesc.. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . În alte oraşe: .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). odată cu dezvoltarea oraşelor. dar care în mare parte erau neorganizate.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. chioşcuri pentru orchestre. promenada de pe Dealul Copou.1838 – parc promenadă .Grădina Ioanid. Parcurile de la Avrig. lângă castelul familiei Teleky. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. (Carl Friederich.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. Parcul Rozelor. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. . amenajat tot de Redont – Bd. lângă castelul familiei Haller. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.Buzău – Parcul Crângul. În sec. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. Redont.Timişoara – Parcul Tiselor.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . . Pădurea Verde. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.Bucureştiul avea cca.actual Parcul Tineretului. . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . . al XVIII-lea . . .la sfârşitul sec. .parcul de la Albeşti –Braşov. al familiei Bauffy.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. . 70 ha. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. .Iaşi – Parcul Expozi iei. . . . Alpinetul. . al baronului Bruckental. . .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.la Sibiu – 1857.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). al XIX –lea. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .sec. .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.

După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Iaşi. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Balta Albă. Parcul Libertă ii. . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Crângaşi.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Pantelimon. Drumul Taberei.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Oradea. Parcul Tei. Piteşti. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Parcul Tineretului. .Parcul Sportiv . . Craiova. Colentina. parcuri în Titan.reamenajarea Parcului Herăstrău. Sibiu. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Ploieşti. Constan a.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . . Gala i. ClujNapoca. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu).

lemn din diferite tipuri de pădure. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. respectiv cu: .f. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. sanitară şi estetică. de impact peisager). ştiin ifică.fructe din livezi.2. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. f) f. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. Profesorul I. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”.Cap. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. d) f. 3. în general de toate tipurile de spa ii verzi. e) f.1.f. 3. c) f. antierozională. recreativă. Func ia hidrologică este asigurată. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. decorativă (estetică. recreativ sau sanitar. această func ie are un caracter puternic diminuat. de protec ie a solului. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. de pe terenuri degradate). hidrologică. la diferite categorii de spa ii verzi. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. sanitară). intensitatea radia iei solare). . . . fiind ob inute diferite categorii de produse: . antipoluantă (f.f.flori din culturile floricole. umiditatea şi temperatura aerului. . . respectiv: de produc ie. grădini. de protec ie climatică (viteza vântului. hidrologică.

ameliorarea intensită ii radia iilor solare. sau în apropierea acestora. astfel. în care procesele de eroziune sunt vizibile.ameliorarea umidită ii aerului. prin procesele de evapo-transpira ie. Vegeta ia lemnoasă. prin descompunerea de către microorganisme.micşorarea vitezei vântului. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. mult sporită. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. ce constituie o armătură biologică a solului. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. fâşiilor plantate în lungul străzilor. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. cărămidă. . a perdelelor de protec ie.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. ). Pe lângă aportul de substan e nutritive. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. substratul ce constituie suportul vegeta iei. străzi. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. . a capacită ii de filtrare şi sedimentare. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. trotuare. pietriş. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. prin albedoul specific. . Acestea. De exemplu. prin microclimatul pe care-l realizează. etc. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Sub aspectul proceselor pedogenetice. fie în sol (rădăcini moarte). moderează temperaturile excesive.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. spa iile verzi prin stratul arborescent. fizică şi chimică. fie la suprafa a solului (litieră). Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. şi a speciilor drajonate. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. asfalt sau beton. Func ia de protec ie a solului. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. prezintă o stabilitate mecanică. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. Prin sistemul de înrădăcinare. .

cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. vegeta ia re ine mari cantită i de particule.reducerea poluării chimice a atmosferei. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. În mediul urban. . datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. ce nu deranjează ochi. . sub diferite aspecte: . structură pe verticală. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. vârsta arboretului. 5m3. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca.lipsite de vegeta ie. astfel. Perdelele de protec ie. 3. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire.reducerea poluării fonice. gresia. o elul. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. consisten ă. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. marmura. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. betonul. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. etc. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. sau cu frunziş sempervirescent. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. De exemplu. a pulberilor fine sau a fumului. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. viteza vântului scade cu 30-60%. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. în special în timpul verii. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna.3. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.reducerea poluării fizice a atmosferei. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. . atmosfera devine calmă. elagaj şi anotimp. iar la 120-200 m în interior. în zonele plantate.

echien/plurien. arbori+arbuşti+specii de gazon). sau diferite activită i curente ale popula iei. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. intersec iilor aglomerate. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). metalurgică. inversiuni termice. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. de prelucrare a petrolului. radia ie solară. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). căderea frunzelor. acoperită cu gazon. planta iile stradale. efect maxim în sezonul de vegeta ie. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. În oraşe. perimetrale. ionizarea aerului). transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. durata de via ă a frunzelor etc. prin senza ia de linişte. industria chimică. umiditate. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. pinului silvestru cca. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. cea ă. în teren liber. întreprinderile industriale.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. etc. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. respectiv de mărimea frunzelor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. necroze. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. părozitatea acestora. 68 t de particule solide şi praf. iar a teiului pucios cca. având un efect nesesizabil. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. De exemplu. a arterelor principale). 35 t/ha. aerian. fără obstacole cu efect antifonic. şantierele. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. de prelucrare a produselor minerale. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. 42 t/ha. 30 t/ha. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. ce are lă imea de 200-250m. în cazul molidului cca. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. planta iile rare dintre construc ii. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). transportul auto. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. .

cele mai multe destina ii. turismului. aeriană sau navală..divertismentul sau amuzamentul.activită i pe loc. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. sau efectul automatismelor zilnice.3. . după bunul lui plac: plimbări. . presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. respectiv concediile. . . al solicitării fizice. vacan ele. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. Fazele activită ii de recreare: . cules de flori. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. intelectuale sau psihice. . odihnei prin somn. divertismentului.timp de existen ă.destinderea sau relaxarea. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. respectiv timpul alocat servirii mesei. . etc.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. sportului. radio. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. obiective turistice. prin care se înlătură plictiseala.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. presupune bucuria întocmirii programului. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.pregătirea. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. . . în sferele culturii.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. în general. artei. călătorii.Timpul. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. Factorii care influen ează recrearea sunt: . telefonie. între inerii personale. de .Mobilitatea. serviciului. picnic. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. la care este supus omul în via a cotidiană. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. . camping. îmbrăcăminte.deplasarea. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. practicarea diferitelor sporturi.timpul liber (dedicat recreării). ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. pensia. care poate fi: . internet).4. . în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. spa iile verzi urbane sau extraurbane. televiziune. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. CFR. cumpărăturilor pentru hrană.Nivelul de trai.

pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. alpinism. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. de diferite excese. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. canotaj. etc. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute.întoarcerea. indiferent de subiectul în care apare. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. istorice. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. diferite de mediul său. În sens larg. de conducerea autovehiculului. nevoia de a face mişcare. repausul şi somnul. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. arbustivă. presupune comportamente diferite. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. încât nimic să nu poată fi adăugat. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). . etc. floricolă sau erbacee. pescuit. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. după o perioadă de activitate intensă. decât în dauna operei”. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. gazon sau oglinzi de apă. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă.amintirea. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Plimbările sunt realizate fie zilnic.ciuperci sau de fructe de pădure. Func ia decorativă (estetică. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e.O. vânătoare. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. Turismul are caracter recreativ. 3. diseminat sau modificat. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. sau în zilele libere. . economice. . Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. apicultura. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. J. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură.5. Aceste activită i pot fi active sau pasive. etc. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). în spa iile verzi extraurbane. de regulă la sfârşitul săptămânii. în sta iuni climaterice cu specific. sau la sfârşitul săptămânii. obiective culturale. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. Odihna propriu-zisă. sau diferite activită i precum grădinăritul. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. parcurile. de a practica un sport sau de a depune efort fizic.

întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. admira ie necondi ionată. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. fructe. şi care exercită o atrac ie spontană.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. 3. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective.încadrarea cursurilor de apă. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. flori. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. murmurul apei. Astfel. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . cascade.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. cu efect de parazăpezi). . imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. . . . . variază pe parcursul unui an. etc. bazine. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. încântare. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. bariere împotriva vântului.6. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. textura coroanei. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. ciripitul păsărelelor.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. diferind în func ie de fenofază. puternic erodate sau a grohotişurilor. .

intrarea principală. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. se ine seama de anumite principii şi legi. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Fiecare component. Frumuse ea este un element func ional. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. armonie şi propor ionalitate. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). suprafe elor şi formelor planului. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. peluze. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. un monument). ob inându-se în final unitatea în diversitate. sociale şi economice ale unei perioade date. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. într-un întreg. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. care conduc în final la realizarea frumosului. pe o concep ie dominantă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. centrul compozi iei reprezentat . treaptă. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv).Cap. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. planta ii. viu sau inert. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Frumuse ea este realizată prin ordine.

integritatea şi calitatea acestuia. Ritmul poate fi: static. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. lă ime) sau alte caractere vizibile. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. ordinii. Asimetria pune omul în armonie cu natura. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. clădire). compus. grupuri. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. omul va anticipa următorul obiect sau interval. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. simplu. admi ând totodată diversitatea acestuia. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. calitate care uneori poate avea o latură negativă. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . se găsesc mase similare şi egale. bănci. evitându-se astfel monotonia. de formă. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. în întregime. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Simetria poate fi absolută şi liberă. a aceloraşi elemente (specii. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. creând senza ia de dezamăgire. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). a repetării şi a consecven ei. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. deoarece un plan perceput deodată. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. bulevard. stradă. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. este static şi odată văzut. de culoare. al for ei sau al monumentalită ii. liniar. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. potecă. magnificului. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. şi o dată percepută regula ritmului. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. dinamic. interesul scade. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. respectiv realizarea echilibrului. vase decorative. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. combinat. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate.

în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi .abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.compozi ii între culorile complementare. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. într-un aliniament. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament).compozi ii doar între culorile calde sau active. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere).succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. arhitecturale. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . pasive. care au o anumită continuitate. dar care au volume şi formă asemănătoare). .combina ii între culori diferite (active. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. În proiectarea spa iilor verzi. florale. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). etc. forme sau spa ii. se pot deosebi: . Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). exprimând de fapt unitatea în varietate. formelor dar mai ales a culorilor. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. . în acest car fiind vorba de armonia contrastului. de un individ. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. . Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. chiar dacă specia diferă (de exemplu. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. caz în care se aplică armonia legăturii.

La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). . apoi 3. ce are laturile în raport de 1:1. iar pentru o alee de 250 m.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. 21. Fibonacci. alee pietonală. al XIII-lea. etc. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). ordine şi armonie.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. . 89 etc. sub un unghi de cca. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. lă imea optimă este de 5 m. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală.I. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). Scara individuală ia în considerare omul ca individ. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. sub un unghi de cca. mese. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. astfel pentru o alee de 300 m. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Astfel. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu.). În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară.). 13.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.618 (aproximativ 3:5). Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 180. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. iar la o distan ă mai . 5. lă imea optimă este de 8 m. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. 55. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. C. matematician italian din sec. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. 8. 34. publicul dintr-un parc. 270. .

clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. .mare de această valoare. fără a se exagera prin risipă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”.

râuri. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. . şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. precipita iile) sau for ele majore (vânt. dar şi elemente minore precum microrelieful. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. etc. vegeta ia. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. caracteristice Renaşterii şi Barocului. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. eroziunea).2. radia ia solară. vase sau fântâni arteziene. de mai târziu.Cap. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. iar în cadrul stilului peisager sau liber. în general. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. activită i. arhitectural. Stilurile spa iilor verzi 5. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. În ultima perioadă (sec. apă. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. 5. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. Grădinile în stil maur. La romani grădinile. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. bazine. fiind ornate cu statui.1. caracteristice diferitelor epoci istorice. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.1. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). erau prelungiri ale încăperilor. francez sau regulat) a stat. pâraie. aspect preluat şi de romani. epoci.). După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). civiliza ii.1. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. În amenajarea spa iilor verzi. întotdeauna de formă dreptunghiulară. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. văile râurilor.1. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. câmpii. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. V. Acest stil prezintă mai multe variante.

Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. rampe. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele.1. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. fie de a le limita pe altele. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. bogat ornamentate. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. fiind nivelat şi modelat în terase largi. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. regulate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. cascade sau bazine. unele păstrându-se şi în prezent. sau de perdele de arbori. numit şi capul de compozi ie. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. ce constituie perspectiva principală. balustrade. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Elementul principal. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. canale sau oglinzi de apă. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. fiind subordonate toate elementului principal. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. precum şi oglinzi de apă. taluzuri. 5. Apa aduce prospe ime. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. aplicat până în prezent. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. cu denivelări mici. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . scări.2. cu numeroase ziduri de sprijin. situat în pozi ie dominantă. respectiv axa principală. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. pe linii drepte şi curbe. statui sau vase sculptate. Aceasta. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari.1. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte.

sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.2.1. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. natural. mai ales a celor de gazon. compozi ia fiind liberă. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. având cel mai adesea relief variat. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Stilul peisager Stilul peisager (liber. în formă de tablă de şah. 5. fiind obositoare ochiului.3. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. sub influen a stilului rococo din arhitectură. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Toate acestea au fost duse la extrem. în ansamblu. . se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo.1.3.2. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. 5. în Anglia. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.de apă. 5. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare.1. fie sub influen a pictorilor peisagişti. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. Aleile sunt rectilinii. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.1. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. conducând spre diverse amenajări. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. În această situa ie. cu precădere în Olanda. fiind dispuse în re ea geometrică. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. fie sub influen a literaturii noi. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. care dau varietate şi fantezie compozi iei.

acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. curb sau sinuos. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. cu aspect natural. fie create. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Rocile. ce urmăreşte formele de relief. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Simetria şi echivalen a sunt excluse. prin aducerea de pietre. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. peluze. lumini şi umbre. de grote sau chiar cascade.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. în diferite zone ale grădinii. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. roci sau stânci. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. pajişti şi diferite grupaje floricole. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. sub formă de mase. cu contur regulat. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. în pete neregulate sau eliptice. fie naturale. covoare sau dispersate solitar. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. frumoasă şi îndelungată. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. vor fi folosite pâlcurile. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. volume. Aleile au un traseu liber. Apele. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. intervenindu-se totuşi în detaliu. urmând caracteristicile terenului. se vor folosi specii de talie mică. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. . masele vor avea conturul neregulat. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. chiar exotice. atunci când aceasta există. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. neregulat. cu înflorire bogată. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. care în mod natural sunt dispersate. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. toate elementele. sinuos chiar. specii lemnoase decorative. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. În jurul clădirii principale. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

largi.2. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. culori.4. Genul de bucurie Genul de bucurie. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. de veselie sau de entuziasm. unei mări sau ocean). surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. de luminişurile retrase. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. dispuse într-un masiv păduros.2. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. volume. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.5. 5. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. De asemenea. având ca fundal imagine unor mun i înal i. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. 5. . umbră şi lumină. atât sub aspect psihic cât şi fizic. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. de stâncile.3.2. forme. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. cascadele.5. cu flori având culori calde. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise.

energiei electrice. . 6. Ca regulă generală. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. recrearea şi odihna popula iei. energie termică. sta ii de distribu ie a apei. sunt judicios repartizate. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. ce asigură protec ia multiplă a mediului. limitarea perimetrului construibil. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. re ele stradale. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere.Cap. dispuse într-o re ea continuă. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar.1. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. grădinile sau scuarurile. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. cât şi legătura dintre acestea. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. zona politico-administrativă. dimensionate. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. zona industrială.). a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. atât urbane cât şi periurbane. 6. în strânsă corelare cu structura urbanistică. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan.2. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. etc. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. gazului metan. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform.

pepiniere.cu acces nelimitat. parcurile şi bazele sportive. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. . asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. dotări şi func ii. de regulă. şi în care intră: parcuri. lungi de sute de metri. acoperişurile verzi. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. a solului. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. ce sunt administrate de primării. grădini botanice. transversală sau longitudinal-transversală. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. După accesibilitatea popula iei largi: . care traversează localitatea şi care. .Această re ea poate avea o dispozi ie radială. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. zonele de agrement (păduri de recreare. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit.cu acces strict. păduri de recreare. păduri parc. grădinile botanice şi cele zoologice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ.3. constituită din spa ii verzi periurbane. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. a apei. a sta iunilor balneo-climaterice). concentrică. scuaruri. a spitalelor. După pozi ie se deosebesc: . amplasare.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. grădini zoologice. 6. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. numite şi spa ii verzi publice. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). fiind administrate de persoane juridice sau fizice. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. grădini sau scuaruri). grădinile locuin elor individuale. pepiniere. planta ii de protec ie (a localită ilor. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. . Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. grădini publice. ştranduri). întreprinderilor. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. fiind diferite ca mărime. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. planta iile din cimitire. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. 2. longitudinală.cu acces limitat. planta ii antiincendiare. planta ii antierozionale. în func ie de sistemul stradal al localită ii. planta ii de pe lângă unele dotări publice. între care legătura se realizează prin planta ii stradale.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. de folosin ă generală. grădini botanice. 1. radial-concentrică. . planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. grădini şi scuaruri publice.

înconjurate de străzi sau artere de circula ie. . . Raza de deservire a unui scuar este de cca. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. gazon. . frecventează simultan acel scuar. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. scuarurile por fi: .în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.în interiorul cartierelor de locuit. culturale sau de învă ământ. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. grădini şi parcuri publice.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. păduri parc. spa iile verzi pentru copii şi tineret.permanente. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. fiind destinată odihnei de scurtă durată. alpinarii. 6. păduri de agrement. destinate construirii unor cartiere de locuit. 400 m. parcuri dendrologice. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0.3-3 ha. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. perdelele de protec ie. parcurile sportive. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. situată în intravilan. planta iile de consolidare antierozională.spa ii verzi de înfrumuse are. După destina ie. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. spa iile verzi din cimitire. având în componen a lor doar arbuşti.3 ha. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. edificii culturale. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. rozarii. configura ia terenului şi construc iile din jur.4. După func ii: . destina ie. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. parcuri expozi ionale. scuarurile pot fi: . ce se înfiin ează pe terenuri virane. . Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. planta ii cu efect de parazăpezi. . cu rol decorativ: scuarurile decorative. După modul de amplasare. 6-8 minute. situate de regulă în cartierele de locuin e. . nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. scuarurile pot fi situate: . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. parcuri şi grădini zoologice. . în cca. caz în care acestea sunt uşor accesibile. După durată.3.temporare sau provizorii. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. pepinierele.

frecventează grădina în acelaşi timp. în cadrul oraşelor mari. de mers lejer. statui. . datorită inexisten ei căilor de acces. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. a obiectivelor culturale. aranjamente şi decora iuni florale. 3-4 ha. Intrările vor fi reduse ca număr. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector).scuarurile cu func ie prioritară decorativă. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. 6. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. situate în jurul unor institu ii publice. de învă ământ. peluze de iarbă. în lungul aleilor. zone umbrite dar şi zone însorite. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. alei. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. de pe o rază de 1-1.5 km. bănci. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. boschete. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Dată fiind această distan ă de deservire. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. De exemplu. spre periferia scuarului. 15-25 minute. Spre deosebire de scuar. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. . respectiv: sectorul pentru copii. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă..5. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. respectiv o intrare la cca. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. scări (în cazul terenului accidentat). respectiv arbori şi arbuşti. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. Dispozi ia aleilor. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător.

în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. diferite dotări (cişmele.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. într-un cadru peisagistic deosebit. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. cafenea. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv.6. sporturi. În foarte multe cazuri. restaurant). manifestări artistice). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. bănci. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). .000 de locuitori trebuie să existe un parc. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. şi de densitatea popula iei. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). 6. respectiv sta ionare). cofetărie. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. adăpost de ploaie. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. de re eaua stradală limitrofă. bazine sau chiar un mic lac. ce depăşesc 20 ha. de lungimi şi dificultă i diferite. şi de capacitatea proiectată a parcului. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. datorită suprafe ei pe care o reclamă. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). expozi ii. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. WC public). Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). locuri pentru jocuri statice. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. alei pietonale. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. parcări. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri.liber este de 3. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. Speciile vor fi alese şi amplasate. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare.8. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. 6. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. în func ie de pozi ia.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. orientarea şi înăl imea clădirilor.8. 6. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă.2. partere cu flori. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. 6.1. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. a noxelor sau a altor factori de inconfort. punct de distribu ie a energiei electrice. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. suprafe e îngazonate. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. recreativ şi decorativ. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. ale unui cvartal sau ale unui cartier. structură şi folosin ă diferite. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. pentru diminuarea zgomotului. şi străzi şi bulevarde deschise. Au scop sanitar. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. arii de joacă pentru copii. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Astfel. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. ocupând suprafe e importante. tomberoane). . bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă.8. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. şi alte multe specii pentru varietate. în func ie de pozi ionarea ferestrelor.

uşor de între inut. suprafe e îngazonate. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. minilivadă. gazonul. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. dar şi a unor hoteluri. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. chioşc de grădină. miniseră. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. precum şi diferite specii cu port pendent. un mic bazin cu aspect natural. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. barbeque. În cazul vegeta iei. precum gazonul. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. a unor grupuri de specii sempervirescente. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. spitale. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. arbori. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. pergolelor. o cascadă miniaturală. arbuşti tunşi. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. stânci şi pietre. În func ie de mărimea spa iului disponibil. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. Grădina de fa adă. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. activită i de grădinărit. mobilier de grădină. bazin cu peşti decorativi. cu o compozi ie relativ simplă. cititul. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. Grădinile interioare. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. grădina este structurată şi amenajată. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. diferite jocuri. arbuşti şi liane. servitul mesei. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. arbustive sau lemnoase. aranjamente florale.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. institu ii. piscină. fie prin realizarea unui gard viu înalt. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. trandafirii. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. padoc şi cuşcă pentru câine. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. magazie de unelte. joasă sau fără împrejmuire. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. lămpi pitic. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii.) acestea pot fi: grădina de fa adă. chioşcurilor şi treiajelor. În func ie de mărimea acesteia. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. minigrădină de zarzavaturi. În cazul unor locuin e. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. fie după propriile idei. sedii de firme. sau specii de răşinoase. Astfel. sediu de firmă etc. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. de gusturile proprietarului.

propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. fam. Peste acesta se aşterne stratul fertil. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. 6. instala ii electrice. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Crassulaceae.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. pentru speciile de plante vivace. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. fiind de maxim 10-15%. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. format din fibre minerale. Poaceae). poate contribui la estetica compozi iei alese. de la bun început. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. cu pietriş (de tip sort). Brassicaceae sau Campanulaceae). cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. unele specii din fam. printre spa iile rămase libere între plante. forme sau provenien e.9. durabilă şi de bună calitate. alături de plante cu flori şi alei. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. sau numeroase alte specii floricole. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. În func ie de caracteristicile lor. specii de gazon (fam. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. canalizări). Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. Saxifragaceae. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. de regulă. Urmează un strat de separa ie. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. . cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. cu strat fertil mai gros. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. astfel. în vederea efectuării eventualelor repara ii. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. se recomandă acoperirea acestuia. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului.

Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi.şi nu în ultimul rând. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. spa iile verzi propriu-zise. . al proprietarului (locuin ă privată). fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive.. în zilele însorite. institu ii administrative). umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. al bolnavului sau pacientului (spitale. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. . . comportându-se ca un bun strat termoizolant. până la 4-7. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă.acestea re in diferite cantită i de praf. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. diferite pulberi sau noxe.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.10. . Din suprafa a acestor complexe sportive.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. al muncitorului (fabrici. policlinici. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. creându-se spa ii pentru odihnă. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. 6. ateliere). . constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. şi constituie unită i de sine stătătoare.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. cabinete). hale. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. . Ca şi în cazul grădinilor interioare. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. .

Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 1000 m2 pentru 40-50 copii. tobogane. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. 6. polo). clădiri administrative. în care constituie sectoare de sine stătătoare. volei. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. grădinilor publice sau a parcurilor. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. 100 m2 până la câteva hectare. când sunt în afara localită ii.11. oină). 11-15 ani. şi să nu producă fructe ce pot murdări. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. caz în care au caracter de tabără. handbal. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. 3-6 ani. 20-25% pentru terenurile de joacă. bazin acoperit sau în aer liber (înot. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. volei. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. separate prin vegeta ie. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. cu solul permeabil. 30-40 copii. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. baschet. precum şi specii floricole şi de gazon. balansoare. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). grupuri sanitare. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. clădiri pentru vestiare. arte mar iale). cu precădere împotriva vânturilor dominante. bârnă de echilibru. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. cu ghimpi (Berberis . de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. diferite săli de sport (gimnastică. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. sau în cadrul scuarurilor. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. gazon sau arbuşti. tenis). sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. duşuri etc. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. bănci. labirint. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Stilul adoptat este cel mixt. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 7-10 ani. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. leagăne. Suprafa a variază de la cca. respectiv: până la 3 ani. atletism). iar perimetral se realizează o perdea de protec ie.

terenuri pentru jocuri de masă. În cartierele de locuit sau în scuaruri. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii.12..). bibliotecă volantă. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. rabate sau diverse aranjamente floristice. arbuşti fructiferi. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. fructe sau semin e. Rhus typhina). eventual un mic stadion. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. dotările vor fi mult mai complexe. pârtie pentru schiuri. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. plante tehnice. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. pistă pentru alergare. cât şi zone însorite. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. pistă pentru patine cu rotile. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. cele cu frunze. Robinia sp. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. bârnă pentru echilibru. sau care să fie toxice (Taxus baccata. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. bănci. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. Laburnum anagyroides. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. ce poate cuprinde: o mică livadă. un mic monument sau un bust. arbori de mărimea a III-a. flori. spaliere. În cazul taberelor. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. grădina de zarzavat. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. leagăne. bazin pentru înot. cu frunze. flori. coşuri de gunoi etc. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. care murdăresc.). Dar în func ie de microrelief. medicinale şi melifere. balansoare. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. . destinate odihnei. teren pentru focul de tabără. labirinturi. a zgomotului şi a gazelor. ronduri. bob sau săniu ă. 6. cu rol de protec ie împotriva prafului. corpuri de iluminat. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice.sp. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. tobogane. alei pentru biciclete sau trotinete. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare.

coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. cu rol stimulator. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. rabate de flori.5 m2 de teren sportiv. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. birourilor. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. de a diminua poluarea fonică. bănci.14. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. pentru mărirea gradului de vizibilitate. sau a celor rezervate pauzelor. diferite. pasive cu rol calmant. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. Componenta cea mai importantă. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. cu specii floricole având culori liniştitoare. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. 6. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. familiare. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. 6. . cu cel mai mare impact peisagistic. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. func ional şi estetic. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. De asemenea. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. pentru fiecare elev. calmante. Spa iile verzi din incinta spitalelor. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au.13. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. având ca dotări mese. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Astfel.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. precum şi obiecte din materiale calde. cu excep ia intersec iilor. este vegeta ia lemnoasă. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. respectiv cea a intrărilor.

De asemenea. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. centrale. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. sau chiar garduri vii. constituit din biserică. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. precum şi pergole cu vi ă de vie. numită „cimitirul eroilor”. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. purificarea aerului. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. chioşcuri). 6. cu alei şi căi de acces paralele. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. de la intrarea principală sau de la biserică. capelă sau un monument memorial. tisă. din specii sempervirescente. Astfel. sau în sens radial. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. paltini. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. flancate de planta ii sobre. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. influen ând benefic recuperarea acestora. dar şi specii de foioase precum: tei. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. dispuse în lungul aleilor principale. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. necesare bolnavilor. ar ar american. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. brad. prezintă şi o zonă. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. Astfel. reduse doar la aliniamente de arbori. cu bănci şi şezlonguri. sau în jurul edificiului central. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. pornesc mai multe alei rectilinii. glicină sau trandafiri. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. În func ie de destina ia institu iilor respective. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare.15. castani porceşti. . Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. bine delimitată. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Dacă spa iul permite. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. ce au efect liniştitor. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. Parterele cu flori cu nuan e reci. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. acoperite cu plante agă ătoare. drumuri interioare de acces auto etc. separarea diferitelor amenajări precum parcări. datorită lipsei de spa iu. Cimitirele mari. chiparoşi. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. molid. cimişir. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur.

Narcissus sp. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. să existe mijloace de transport în comun. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Sedum sp. saschiul (Vinca minor).. de taluzare sau de înăl are a unor zone. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. să poată fi realizat pe jos. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat.16. industrială sau medicinală a plantelor. Sempervivum sp. arborii fiind evita i. de recreare şi decorativă. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. după concep iile . la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură.. dar şi culturaleducativ.). şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Convallaria majalis etc. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. în afară de cele amintite. sanitară. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Spa iile verzi cu profil specializat 6. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. surse de zgomot puternic). după considerente ştiin ifice (taxonomice). În cazul în care terenul nu este prea frământat. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. sanitar şi decorativ. utilită ile şi căile de acces. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Sistemul de drumuri. de recreare. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. din specii sempervirescente. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. de maximă circula ie. dar şi în punctele cheie. sunt: trandafirii. Lupinus sp. iedera (Hedera helix). amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. caprifoiul (Lonicera japonica). Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. după importan a decorativă. Aster sp. cu multe denivelări. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Paeonia sp. 6. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. situate în intravilan sau în extravilan. Microrelieful.1. Chrysanthemum sp. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative.. alimentară.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Ca specii lemnoase frecvent folosite.. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. halde. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. pentru realizarea acestor denivelări. se execută lucrări de excavare.16. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment.

la exterior. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. sau arbori cu efect decorativ deosebit. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. urcători. şi implicit expozi ii foarte diferite. sectorul florei diferitelor zone geografice. numit şi colec ia botanică. dar şi publicului larg. estivală sau autumnală. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. medicinale etc. Sectorul plantelor de cultură. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. plante aromatice. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. pergole. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. vara îngropate în sol. Rozariu-ul. hibrizi floribunda etc. englezeşti. sectorul plantelor acvatice.). vernală. fie se desfăşoară între cele două elemente. arhitecturală. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. licee sau a alte unită i de învă ământ. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. până la cele superioare (ultimele fiind . rădăcinoase). Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. flora Asiei etc. Realizarea planta iilor floricole. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. rozariu-ul. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. în acest sector. de parc. ce au diverse întrebuin ări. hibrizi Polianta. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. sectorul plantelor spontane folositoare. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. grădina japoneză. muzeu. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. ierbar). serele. leguminoase. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. sectorul plantelor de cultură. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. dar în containere. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. tehnice. Sectorul plantelor spontane folositoare. Ca sectoare. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). fie în fa a clădirilor importante (birouri. În sectorul florei Globului. diverse suporturi sau chiar ziduri. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. melifere. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. treiaje. Polianta. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. sectorul sistematic.). sectorul administrativ. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. de la cele inferioare.

ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sera plantelor din regiune mediteraneană. sera înmul itor. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. după zona geografică de provenien ă. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. se deosebesc: sera palmarium.2. colec ie de trandafiri. subtropicale. pod arcuit din piatră. sera azaleelor şi cameliilor. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. pădure de răşinoase. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. verii sau toamnei. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. Vegeta ia forestieră spontană. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Complexul de sere. sera plantelor acvatice tropicale. pajişti. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. decorativ şi recreativ. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. . arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. uneori chiar un miniparc zoologic.monocotiledonatele). sera rezervată expozi iilor florale. sera colec iilor. în apropierea intrării principale. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. clădiri administrative. Prin structura. Grădina japoneză. pepinieră. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. ornamental.16. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. prin solu iile de amenajare adoptate. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. pădure mixtă. mediteraneene. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. 6. este dispus de regulă. pădure de foioase. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. poartă torrii. sau din alte regiuni calde ale Globului. industrial sau alimentar. didactic. lanterne de piatră. pasul chinezesc din dale de piatră. Astfel. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera orhideelor şi a plantelor epifite. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. sau mai rar.

vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. vechimea şi mărimea colec iilor. Timiş). 6. care va fi folosită atât ca sursă de apă. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.arboretumul Bazoş (jud. gropi de gunoi. Bacău). satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. având o suprafa ă de 70 ha. de tip „microbiotop sau minihabitat”. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. stâncării. Hunedoara). . bazine. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil.grădina dendrologică Macea (jud. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora.3. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. înfiin ată la începutul sec. este necesară construirea de voliere largi. În cazul păsărilor zburătoare. . fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. înfiin at la începutul sec. . realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. cu o suprafa ă de 20.arboretumul Dofteana (jud. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice.De regulă. având o suprafa ă de 48. pentru a completa ambientul. . al XX-lea. Arad). cu o suprafa ă de 60 ha. înfiin at în 1909. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. Pe ansamblu. pot fi amintite: . înfiin at în 1880.arboretumul Simeria (jud. perdele sau garduri mascate cu liane. să nu existe zone industriale. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote.5 ha. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. de tipul cuştilor cu gratii. având în acest sens îngrădiri. trebuie să ocupe suprafe e importante. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. al XVIII-lea. Bacău). curs de apă. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. cu o suprafa ă de 34 ha. strâmte. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.5 ha. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. în ceea ce priveşte frumuse ea. înfiin at în 1908. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. a masca zidurile inestetice.16. de recomandat cât mai largi. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager.arboretumul Hemeiuş (jud. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. .

alpin şi subalpin etc. cât şi spa ii largi. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos.sectorul felinelor mari. bivoli. şoimi. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. . în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. .sectorul marilor ierbivore. iguane. păuni.).. stânci. . umiditate. constituit dintr-o clădire. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. mici palmipede. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. canari. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. carnivore mici. ce cuprinde voliere cu fazani. .: . şi pentru răpitoarele de noapte. unele specii de ra e. căprior. . pentru sezonul rece. cinteze.sectorul păsărilor de baltă. pentru diferite specii de urşi. în special forestieră. pelicanii. cormorani. stârci. . râşi. de amenajările respective. şerpi sau crocodili.sectorul galinaceelor şi columbidelor. De asemenea. cerb lopătar.sectorul păsărilor tropicale sensibile. pescăruşi etc. prin plimbare. ren. prevăzut cu arcuri largi descoperite. girafele.) sau spa ii deschise.sectorul rezervat pentru antilope.. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. pot fi amintite: . grauri etc.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. uli.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. ce adăpostesc pisici sălbatice. mierle. zimbrii etc. câini dingo. în care sunt găzdui i: elefan i. cu zone largi amenajate pentru tigri.sectorul stru ilor. cameleoni. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. . . cai sălbatici. pume. pantere. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. gheparzi etc. cu voliere şi vegeta ie. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. . pentru sezonul cald.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică.sectorul reptilelor. vulpi. fie cu voliere foarte mari. . elan. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. şi padocuri acoperite. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. porumbei sălbatici sau de ornament. turturele. . lupi. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. bazin. lama şi alpaca.sectorul cervidelor şi cabalinelor. zebre. ierbivore mici. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. lei. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. ovine. în aer liber. cum sunt bufni e.sectorul primatelor. galinacee etc.sectorul urşilor. şopârle. cucuvele. libere. caprine. de numărul de specii. jderi etc. ciufi. găini de ornament. precum lebedele. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. bibilici. gâştele. dromaderi.sectorul păsărilor răpitoare. pentru sezonul estival. .. pentru speciile care nu pot părăsi locul. trunchiuri de arbori. asini etc. distan a nu trebuie să fie prea mare.

de entomologie etc. . Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. 6. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. poteci şi alei de plimbare. În zona intrării principale. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. a unor peluze întinse de gazon. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Pădurea-parc (parcul forestier. pot exista în incintă şi muzee. sau a aranjamentelor florale. un sit istoric (ruinele unei cetă i). În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. se vor prevede spa ii largi. Astfel. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. care să nu depăşească 4%. acoperite cu pietre. dar în raza de deservire a localită ii. cişmele cu apă potabilă. formată din planta ii forestiere. precum: un lac. având produse care să nu dăuneze animalelor. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. de zoologie. fântâni. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. nisip sau alte materiale locale. Alte amenajări. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. se deosebesc: parcul forestier. un curs de apă. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. de purificare a aerului etc. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. pădurea-parc sau parcul-pădure. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. a eventualelor surse de poluare. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. toalete ecologice. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. în mişcare. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici.17. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. În unele por iuni ale pădurii-parc. şi nu numai. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. un punct de belvedere asupra oraşului.

topoclimatul. hidrografia şi environnement-ul. telescaune. izvoare termale etc. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. expozi ia. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. solul. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. balnear (izvoare minerale. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. pot fi ştrandurile şi campingurile. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. sau de interes turistic. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. în unele zone de interes curativ. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. zonele nisipoase. cu cât terenul este mai înclinat. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. terenuri sportive etc. tabere şcolare. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. numită impropriu pădure de agrement. Pădurea de recreare. Amenajările de tipul campingurilor. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri.). la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . 6. situate pe malul unui lac. De asemenea. căi de acces cu trasee mai lungi. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. stâncile.17. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. falezele sau malurile abrupte. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. telecabine. a unui râu. zone de picnic. Astfel. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Unele elemente naturale precum mlaştinile. puncte de belvedere etc.1.5-2 ore. pozi ia pe versant. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. . lipsite de vegeta ia forestieră. terenuri de tenis sau de fotbal. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement.

Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Orientarea nordică a unor terenuri. temperaturile sunt moderate. care prin fenomenul de . Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. plantele prezintă creşteri foarte mici. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. vegeta ia are aspect veşted. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. dotărilor sau diferitelor echipamente. De asemenea. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. iar solul este mai pu in umed. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. alunecări de teren. suprafe e umede improprii. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. destinate practicării unor activită i. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. sau spa ii adăpostite. noroi. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. cu privire la temperatură. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. altitudine etc.. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. băl i. gradul de expunere a teritoriului. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. este mai rece şi mai umedă. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. pavilioane. vânt. Tot în acest sens. prezen a prafului.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. Cu privire la mişcările aerului. frunziş sărăcăcios. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. fără extreme mari. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. refugii) pentru a oferii adăpost. În acest sens. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. temperatura aerului mai ridicată. frunze prăfuite sau galbene. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. plajelor etc. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. această zonă este cea mai expusă vânturilor.

lac). respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. 6. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. de temperatura acesteia. a fermelor de animale. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Environnement-ul. În acest sens. sau ca sursă de apă potabilă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. regimul şi tratamentul etc. aerisite. pescuit.17. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. care este dată de natura sursei (izvor. Când o pădure de recreare este echilibrată. prepararea hranei. situl sau vecinătă ile. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic.2. prezintă o atractivitate foarte redusă. atunci aceasta este şi primitoare. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. precum realizarea igienei corporale zilnice. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. poieni. apa este importantă sub aspectul calită ii. iaz. O zonă lipsită de un curs de apă. de o acumulare mai mare sau mai mică. dar nu neglijabilă. de poten ialul teritoriului.spulberare. De regulă. libere (luminişuri. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. ce diminuează calitatea acestora. pârâu. În zilele călduroase de vară. compozi ia şi vârsta arboretelor. chimic sau fonic zonele din jur. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. schi nautic etc. va avea o atractivitate sporită. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. râu. capătă por iuni dezgolite. filtrare şi transport al apei. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. liziere). natura solului. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. Cei care doresc să se odihnească. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. . condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. de cea ierboasă. Hidrografia teritoriului. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. de modul de captare. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. şi din contră.

publicul larg le preferă pe cele amestecate. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. . iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. bine pusă la punct. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Sub raportul vârstei. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. păduri pentru plimbare şi păduri parc. ce are o densitate mică (200-500 buc. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Codrul regulat vârstnic. capacitatea de primire începe să crească. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. care determină o scădere a densită ii. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. dispuse pe anumite trasee. indiferent de specie. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. dar în zilele geroase cu chiciură. ce au un efect peisagistic major. la agresiunile vizitatorilor. Aceste dotări vor fi discrete. datorită vizibilită ii foarte bune. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. cu locurile de parcare aferente. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. şi este favorabilă pentru plimbări. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. luminişuri pentru odihnă.. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. de motiva iile şi aprecierile lor. a culorii frunzelor etc. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. dau peisajelor un pitoresc aparte. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii./ha). are aspectul unei păduri falnice. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. ce calmează şi relaxează vizitatorul. Iarna se remarcă răşinoasele. în func ie de fenofazele speciilor respective. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă.

prin împăr irea pe anumite zone. izvoare). soluri scheletice. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. cu investi ii mai reduse. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. să aibă o textură uşoară. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie.Pădurile de recreare se sistematizează. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. repaus etc. instala ii sau echipamente. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. aer curat. De preferat ca aici. reprezintă cca. destindere şi pentru activită i de picnic. obiectivele etc. camping. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. prezintă ponderea cea mai mare. echipamente sanitare şi de igienă. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Arboretele vor avea consisten ă moderată. . Aceasta este zona preferată de marele public. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. să fie drenat. Zona de plimbare. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. amenajările. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. de cca. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Zona de primire şi odihnă. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. de cei care evadează din cotidian. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. şi prezintă diferite construc ii. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. fiind astfel organizată. În raport cu întreaga pădure. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. terenuri de joacă pentru copii. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. ce trebuie să fie ireproşabilă. mult căutate şi apreciate de publicul larg. acest lucru favorizând. cişmele. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. insistându-se în mod special asupra cură eniei. cu forme interesante. vor fi evitate de vizitatori. pentru linişte. Zonele cu soluri reci şi umede. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. zona de plimbare şi zona de regenerare. odihnă.

cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. fiind total protejate. spre diferite puncte de interes din pădure. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. puncte cu vederi panoramice. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. Traseele potecilor vor fi diferite. locurile de parcare.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . smulgerea sau tăierea puie ilor. cu pante domoale. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos.5-4 m. rezultate prin ruperea. având un specific aparte. monumente. este constituită din diverse suprafe e. de la o clădire de interes general (cabană. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg.3. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. restaurant. respectiv 4-10 km/100 ha. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. ruine. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. camping). au o lă ime optimă de 3. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. han. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. forma iuni geologice interesante etc.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. întâlnite doar în anumite păduri. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. pot avea por iuni comune. prin optimizarea spa iului în general. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. arbori deosebi i. peşteri. şi echipamente specializate. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. fiind eliminate tasarea solului. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă.17. cabană. nu prea lungi şi nu prea înclinate. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. un număr sau o emblemă. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. vestigii ale unui castel sau cetă i. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. 6. care sunt interzise accesului publicului. zone cu fructe de pădure etc. restaurant. dificultatea. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. terenurile de joc.

pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. masă cu scaune sau bănci. restaurantelor. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. dispuse în apropiere. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. respectiv nisipul. diverse amenajări pentru jocul copiilor. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. dalele de piatră. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. şi variază în func ie de microrelieful specific. fântâni sau alte surse de apă. fiind mult apreciate de vizitatori. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. spa ioase şi capabile să absoarbă. pe ansamblu. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. de 2-3 maşini. Parcările pot fi mari. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Locurile de parcare. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. formele regulate şi simetriile. WC-uri ecologice. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. coş de gunoi. vatră din piatră pentru foc. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. de amploarea investi iilor. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. groapă sau container pentru gunoi etc. un număr cât mai mare de autovehicule. parcările pot fi: în ciorchine. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. în special pe latura vântului dominant. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. pietrişul. capătul drumului principal). atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. sau pot fi mici. cabanelor. loc pentru focul de tabără. vor evita pe cât posibil artificialul. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. respectiv grupuri de arbuşti. şi pot fi: terenuri de tenis. în pinten. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite.aceste puncte bănci. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. peluze pentru golf. miniterenuri de fotbal. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. . ce au ocazia să urmărească cursele hipo. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. şi să se folosească materiale cu aspect natural. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. camping. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul.

speologic.18. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice.1. floristic. geologic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). pedologic sau de altă natură. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . având o înăl ime corespunzătoare. sau parcurile cu specii de vânat autohton. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. incompatibilă scopului atribuit. educative. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. recreative şi turistice. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. hidrologic. cu aspect cât mai natural.18. faunistic. paleontologic. Astfel spus. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. . a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. protec ia ecosistemelor. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. 6. De asemenea.The International Union for the Conservation of Nature . cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale.

zona rezerva iilor integrale. vile. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. cultural şi recreativ. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.18. elemente de etnografie si folclor. educativ. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă.speciile vegetale şi animale.Valea Cernei.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. activită ile de turism vor fi bine organizate. specifice. şi Semenic – Cheile Caraşului. drumuri.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. Retezat. neatinse de activită ile umane. recreării şi turismului”. cu flora şi fauna sa. care servesc recreării popula iei. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. Domogled . floră şi faună intacte. Cozia.să fie interzisă vânătoarea. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. .să aibă forma ii geologice interesante.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . . . respectiv fenomene naturale originale. . conforme cu peisajul. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. sate. În prezent. construc iile (case. Rodna.Hăşmaş. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. destinate cercetării ştiin ifice.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. . Cheile Bicazului . Cheile Nerei . Ceahlău.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.zona exterioară. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. hanuri sau locuin e izolate. . activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.să fie deschis turismului organizat. vegeta ie. hoteluri. Mun ii Măcinului. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. 6.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Piatra Craiului. . unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. educativ şi recreativ. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .Beuşni a. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. care grupează o serie de atrac ii turistice. . în scop ştiin ific.2.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. muzee cu specific local. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. beneficiind de o protec ie suplimentară. expozi ii.

Balta Mică a Brăilei. Grădişte Muncelului – Cioclovina. lacuri şi cursuri de apă. conform Legii nr.. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. forestiere (tip f). Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. paleontologice (tip p). rezerva ii ştiin ifice. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. În ara noastră sunt constituite în prezent. se promovează regenerarea naturală. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. geologice şi geomorfologice (tip g). ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Nomenclatura din ara noastră. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. nu se împuşcă.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea.18. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii.3. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. . reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . următoarele: Apuseni. mixte (tip m). fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. limnologice (tip l). Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. vegeta iei sau faunei. solului. 9/1973. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Vânători – Neam . rezerva ii naturale.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Bucegi. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Por ile de Fier. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). ca parcuri naturale. Acestea pot fi: botanice (tip b). 6.

fenomene geologice unice (peşteri. locuri fosilifere. ştiin ifice sau peisagistice. cursuri de apă. . arbori seculari. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. rezerva iilor naturale. parcurilor naturale. educa ie si instruire în domeniul mediului. chei). Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. cascade. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.

compozi ii. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.2. .textura şi profunzimea solului.regimul de umiditate din sol.vânt. .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).factorii ecologici edafici: .2.fertilitatea solului. proiectantul de spa iu verde creează forme. volume.factorii ecologici climatici: .temperatura aerului. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). . Astfel trebuie avut în vedere: . . .diversitatea foarte mare a ramurilor.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.1. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. frunzelor. . . culoarea. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .1. VI. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. 6. . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. ce vor alcătui în final o unitate. material care îşi schimbă volumul. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).Cap.cerin ele speciilor fa ă de: . Prin acest material.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.lumină. . ruginiu. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. Criterii de alegere a speciilor 6.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.umiditatea atmosferică.

. . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.factori geomorfologici: . .animali.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). a produc iei de masă lemnoasă).vegetali. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.con inutul de schelet.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.pantă.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.factori poluan i. numindu-se şi cea ă oxidantă. fertilizare. fa ă de cele periurbane.altitudine..fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. etc. numite arsuri).factori biotici: .expozi ie. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. 6. (produc căderea acelor la răşinoase.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). . . considerate cele mai rezistente). fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. cloroza esutului asimilator.factori antropici: . . . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.2.oxidul de sulf. Dintre aceştia : . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). . Astfel.2. . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. dioxidul şi trioxidul de sulf. dar şi asupra celui animal sau vegetal. . în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. .troficitatea solului. .configura ia terenului. . . .

mijlociu rezistente . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. . . fabrici. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.3. tuia.). subspecie. stadiu de dezvoltare.rezistente la bioxid de sulf – alunul. .2. .aliniamente. ecotip. piracanta.rezistente la plumb – pinul silvestru. . platanul. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.rezistente la fluor – mesteacănul. arboretele tinere fa ă de cele mature. 6. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. fenotip. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . ce talie vor avea exemplarele respective. industria metalurgică şi chimică. zămoşi a de Siria. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.pigmentări. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.sensibile .umbrirea clădirilor. propor ia poluantului în atmosferă etc. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. . etc.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. corcoduşul.rezistente Exemple de specii: .condi ii de mediu – specie. frasinul. cum se integrează în respectiva compozi ie. . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. reducerea creşterilor. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. . chiar un aspect de bronzare a frunzelor).2. bradul de Caucaz. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. .pădurile de recreare.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .praful rezultă din întreprinderile industriale.foarte sensibile . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . din arderea combustibililor solizi şi lichizi.3.1. Particularită ile biologice ale speciilor 6. coacăzii.

Acer pseudoplatanus. În tabelul nr.realizarea gardurilor vii. Astfel. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Larix decidua. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Populus simonii.3. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .2. sferică. mai mici de 1m. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m.7 – 15 m. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. etc. a III-a . Abies alba. şi cea având contur sinuos.în lungul arterelor.2. Pinus strobus. Prunus mahaleb.. a II-a . a boschetelor.arbuşti. Picea abies. italica. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. speciile cu înăl imi sub 7 m. obovoidă. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. fastigiata. Thuja occidentalis var. că ărătoare. conică. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. precum şi re inerea gazelor de eşapament. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. De exemplu. tabulară. 6.arbori de mărimea I . .zonele verzi de mici dimensiuni. a prafului.liane. arbuşti mijlocii 1 – 2m. . agă ătoare sau chiar târâtoare. ovală. Morus alba. Populus nigra cv. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . arbuşti pitici.15 – 25 m.peste 25 m. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Juniperus hibernica. . speciile lemnoase volubile. Berberis thumbergi.

aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte.3. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Cotoneaster horizontalis. . pentru protec ie împotriva radia iei solare. cireş păsăresc. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Cerasus avium. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .aliniamentele stradale. varietatea „Globosa” la diferite specii. umbraculifera Carpinus betulus. Fagus sylvatica. caragană. .tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. mesteacăn. Juniperus horizontalis. dud negru. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Populus tremula. salcie căprească. Robinia pseudoacacia var. Pinus sylvestris. . Salix babilonica. Ulmus minor.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. . mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. nana. Juniperus sabina. larice.2. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze.zona de primire a pădurilor de recreare.3. Pinus nigra. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. a prafului şi a vântului. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). ulm de munte. 6. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Betula pendula.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Juniperus communis ssp. Tilia cordata.mascarea obiectelor inestetice. mai ales în regiunea de câmpie şi coline.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . frasin. .

mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. fie pendentă. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. pentru intensificarea expresivită ii clădirii.2. imprimând anumite sentimente. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. 6. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante.3.2. ovoidă. eliptică etc. platan.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. pendula.4. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Ramuri pot fi drepte. romboidală. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. pot fi sinuoase. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele.3. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. fie orizontală. Salix babilonica. Forma.5. 6. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. la marea majoritate a speciilor. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). . mici sau mari. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. sau chiar târâtoare. paltin. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). obovată. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. peluze. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. lanceolată. fie verticală. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Trunchiurile. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. mărimea şi culoarea acestora. Unele specii au frunze simple sau compuse. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. tortuosa) sau pot fi geniculate. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). imprimă un sentiment de linişte. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Chamaecyparis lawsoniana var. etc. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Speciile cu tulpini că ărătoare. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. castan) sugerează puterea.

cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Robinia sp... mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna).. Sorbus aria. alb argintiu. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. pu in incizată dau adânc incizată. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. la care verdele se combină cu alb. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). la verde închis. Euonymus europaeus. precum şi diferite exemple de taxoni. precum cele ale speciilor: Acer negundo. până la verde intens (vara). Pyrus elaeagrifolia. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Hedera helix. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. „Aurea” Thuja orientalis f. la galben–roşu ruginiu (toamna).Marginea limbului poate fi întreagă.. galben sau chiar roz şi roşu. Speciile cu frunze mici.). de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. luminos (primăvara). Aesculus sp. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Acer negundo. Ligustrum ovalifolius. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Carpinus betulus. Hippophae rhamnoides. ca în cazul mesteacănului. Astfel.) sau mari (Ailanthus sp. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Gleditsia sp. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. compuse. Juglans sp. Populus alba Picea pungens var. Thuja occidentalis f. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). biota. În tabelul nr. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Speciile cu frunze mari. Eleagnus angustifolia. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . argintea. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).

Acer paltanoides var.. Hedera helix. glauca. hybrida. Pinus excelsior. Corylus maxima var.3. Catalpa bignonioides. purpurea. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Forma şi culoarea florilor.6. rubrum 6. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Prunus cerasifera var. Deutzia scabra. purpurea. Acer platanoides var. atropurpurea. Alnus glutinosa. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Pinus strobus Abies alba. Pinus cembra. purpuriu Picea pungens var. Robinia pseudoacacia. Juglans regia Fagus sylvatica var. Buxus sempervirens. Aesculus hyppocastanum. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. crem sau galbene. Prunus avium.2. Taxus baccata. În tabelul nr. Malus pumilla var. niedzwetzyana. forma.. Spiraea x. vanhouttei. Ligustrum vulgare albă . Phyladelphus coronarius. Syringa x. Sophora japonica. Gama de culori ale florilor este destul de variată.verde închis roşu. Picea abies. pissardii. Berberis vulgaris var. Pseudotsuga glauca. Crataegus sp. Magnolia kobus. Hibiscus syriacus. Pyrus sp. purpurea.

. Amorpha fruticosa. Prunus armeniaca. Laburnum anagyroides. Forsythia suspensa. Cornus mas. Cotinus coggygria. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Laburnum anagyroides. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Magnolia x.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Tamarix ramosissima. carnea. Magnolia kobus. Hybiscus syriacus. Buddleia davidi. Diervilla florida. Prunus persica. Chaenomeles japonica. Malus floribunda Hedera helix. exceptând albastrul pur. soulangeana Prunus sp. Liriodendron tulipifera Aesculus x. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Hibiscus syriacus. Spiraea salicifolia. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Dintre toate speciile lemnoase. Kerria japonica. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Cornus mas. Forsythia sp. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Colutea arborescens. Diervilla florida. pissardi.. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Chaenomeles japonica. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Magnolia stellata. primăvara timpuriu primăvara . Prunus cerasifera var. Syringa vulgaris.

7. neliniştit. atribuind ambientului un aspect dispersat. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. iritant. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Inflorescen ele sferice. mari (Viburnum opulus var. contribuind prin forma. ca lumânările (castan porcesc. pseudobace) este variată de la specie la specie. budleia.3.. glicină. Hibiscus syriacus. Spiraea japonica. Sambucus racemosa. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Culoarea fructelor. în sezonul estival sau autumnal. dar mai ales în perioada hibernală. Liriodendron tulipifera. Crataegus monogyna. mălin) calmează şi relaxează. Spiraea salicifolia. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Ptelea trifoliata. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. 6. Rosa canina. Viburnum opulus. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase.vara toamna Mahonia aquifolium. Syringa vulgaris. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Sophora japonica. Exemplarele cu inflorescen ă erecte.2. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Berberis vulgaris. lemn câinesc. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. amorfă) constituie un factor stimulator. Colutea arborescens roşie albă . Rhus typhina. Cotoneaster horizontalis. Kerria japonica Aesculus sp.

De exemplu. diferi i arbuşti. Abies alba. Picea abies. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. probabile pentru perioade de 5. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. precum cimişirul şi tisa. 10. Thuja occidentalis. salcâmul. Mahonia aquifolium. 40 ani de la plantare. Viburnum lantana. iar plopii. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele.3. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Platanus sp. Gleditsia triacanthos. Prunus spinosa. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. unii poluan i din aer sau din sol. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Ambientul (noxe. mesteacănul. Robinia pseudoacacia. Cotoneaster nigra. Există şi specii cu creştere foarte înceată.2. Catalpa bignonioides. calitatea terenului. Lonicera nigra.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. De obicei. Fraxinus excelsior. 6. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. 20. ci separat. . frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor.8. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Ligustrum vulgare.

. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. garduri vii. pot fi folosite solitar sau grupat. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. boschete. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. fără agita ie. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. iar cele decorative prin trunchi. masive.Cap. VII. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. grupuri. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. fie ele arborescente sau arbustive. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. ASOCIEREA. curtine. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. coloritul fructelor). frunze. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Arborii solitari se amplasează pe peluze. Exemplarele lemnoase. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. sau duc la costuri suplimentare. în puncte liniştite. lângă clădiri. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. labirinturi. sub diferite moduri. pâlcuri.1. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului.

Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. formate dintr-o specie. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. înalte cu h = 1 – 3 m. .5 – 1 m. sistemul Cossonet). cu exemplare foarte apropiate. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. pe un contur drept sau sinuos. (gard belgian. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv..5 m. mici cu h = 0. două sau trei rânduri. trunchi de piramidă. foarte înalte cu h > 3 m. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). de regulă bine între inute şi amenajate. După înăl ime. Ca regulă generală. mai rar două sau chiar trei. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. ce are amenajate numeroase poteci. ob inându-se în final un perete verde. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. în aceste ultime cazuri.

pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. folosite ca garduri de limită. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. care să constituie fondul principal. de mascare. ce le eviden iază pe primele. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. în care sunt prezente multe bănci. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. de preferat o specie locală. sanitar. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul.garduri vii decorative. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. . de apărare împotriva vântului dominant. şi coroană bogată.După scop gardurile vii pot fi: .garduri vii pentru protejare. mai deschis la culoare. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. cu un aparat foliar bogat. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. Astfel. de izolare vizuală şi fonică. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. În orice caz. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. solemnitate şi hotărâre. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. . Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. În cazul plasării inverse a speciilor. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. .garduri vii de camuflare sau de mascare. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. solu ie destul de controversată. protec ie şi linişte. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime.

Boschetul reprezintă o variantă a grupului.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. În cazul clădirilor monumentale. existând în apropiere şi un luciu de apă. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. dispuşi inelar. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. patrulater sau pentagon. apoi de cele de talie mică. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. destinat odihnei pasive. pentru mascarea acestora. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. . lângă care să existe grupuri de flori perene.

adaptate condi iilor locale. În spa iile verzi urbane (grădini. pinul silvestru). Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. de regulă dispuse circular. cimişir. parcuri) masivele se situează spre periferie. creându-se o stare de calma atmosferic. Un boschet prezintă 2-3. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. constituit dintr-una sau mai multe specii. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. statuie. în mod excep ional 4 intrări. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. la tasarea şi în elenirea . pentru mascarea limitelor. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. specii rezistente la vânt. fântână arteziană). pinul strob. iar în interior numeroase bănci. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. lemnul câinesc. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. mesteacăn. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. protec ie împotriva soarelui şi vântului. dârmox).

după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil.1. Vârsta. se folosesc puie i de talie mică. largi. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. în acest caz balul fiind înghe at. În func ie de speciile întâlnite în masive. a I-a. acestea pot fi transparente sau opace. înso i i de 1 tutore. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. a II-a şi a III-a. cu înflorire abundentă. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta.2. înfiin area scuarurilor. În general.2. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. unde se doreşte realizarea unui masiv. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare).2. cu fructe şi port interesante. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Totuşi. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. care limitează priveliştea şi perspectiva. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Astfel pentru aliniamentele stradale. 7. de la scoaterea din teren şi până la plantare. 7.2. imediat după dezghe ul solului. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. Instalarea vegeta iei lemnoase 7.solului. urmată de toamnă. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. se evită ambalarea. Astfel. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. . dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. creându-se impresia de monumentalitate. puie ii cu rădăcini protejate. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă.

etc. .extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. cu o coroană uniform dezvoltată.alegerea exemplarelor. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. creată în acest scop. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. cu ramuri până aproape de sol. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. sunt necesare mai multe opera iuni: .40) m pentru puie ii de talie mică. remorcii.3. fie din natură. . Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.70) x 0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. .0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.40) x 0. De asemenea. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.80 x 0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. înăl imea şi grosimea la colet. 7.30 (0.0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.30 (0. datorită dimensiunilor. . fie dintr-o pepinieră. camionului.5 (0.0 x 1. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.60 (0. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).Ca regulă generală orice puiet.5 t. se tasează uşor şi se udă abundent.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. iar înăl imea 8-10 m. situate în locurile accesibile macaralei. pe tulpină deasupra coletului.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.2. .1.0.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.60 (0.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). . cu sistemul radicular mai compact. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.

Fertilizarea. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze.2. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. până la 0. partere.4 rânduri. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.3. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. în timp. 7. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. K. 2 sau 3 rânduri. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Astfel. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger.1. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. rânduri sau la încrucişarea aleilor. cu norme bine stabilite. ce au un efect estetic deosebit. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. ciuperci). în Fran a. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. uniform.5 – 1. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. numărul rândurilor (1. timp de 2-4 ore. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. urmând ca mai târziu. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. 7. P.3.2. la o adâncime de 20-25 cm. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz.7. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii.3. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.4. . secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.

forma literei „U” . la distan a de 60 cm între ele.piramida . ob inându-se forma literei V. La exemplarele cu so . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. cu ramuri cât mai multe. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). piramidale. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Pe măsură ce cresc. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.forma Verrier . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . columnare.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . se aleg ultimii doi.5 m între ele. cu fructifica ie cât mai abundentă. . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.40 cm deasupra solului.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.forma Cossonet . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.

ceilal i îndepărtându-se. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Astfel. se orientează vertical pe doi tutori. Coroana formată. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. ce a fost retezat la 40.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. pe o sârmă . 80 sau 120 cm de la sol. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. 6 sau 8 bra e verticale. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. dispuse în acelaşi plan. are forma unui „U” dublu sau triplu.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală.

aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. sub un unghi de 60o între ei. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. la o înăl ime de 30 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. În al doilea an. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm.80 cm. După 30 cm. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. . iar cei doi lăstari terminali. dar la o înăl ime de 80-90 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. La lungimea de 70 . cu o deschidere a bra elor de 50 . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). se înlătură lăstarii. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.(spalier).

Populus sp. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. tuie. la exemplarele plantate în aliniament. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. tisă). prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. După atingerea înăl imii dorite. În primul an de la instalare. 7. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. prin scurtarea lujerilor prea lungi.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent.3.) Se execută primăvara devreme. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). tăierea se face cu cca. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. ienupăr. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. 0.3. mai rar toamna târziu. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. la înăl imea de 20-25 cm. . pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. Tunderea se execută în anii următori.

compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate.3. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.4. Lăstarii ob inu i prin recepare. sunt de regulă mult mai viguroşi. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. iulie. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. 7. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. După câ iva ani. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. grupuri. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. Se recomandă rărirea periodică. cu coroane înghesuite.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie.

la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate.3. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. . . În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). . se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. în pădurile echiene de codru şi crâng. . cu o periodicitate de 3-5 ani. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .materialul rezultat nu se recoltează. în apropierea locurilor de sta ionare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. ob inându-se un număr optim de exemplare. fiind inestetice. în cca. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. a unor poteci. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. . prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. Se aplică rărituri mixte sau combinate.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. din 3-6 (10) ani. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. cu o periodicitate de 3-5 ani. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. 7. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. 20-30 ani. îmbunătă irea stării fitosanitare.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi.5. reducerea consisten ei.

dar pentru oameni antrena i. făgete. 7. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee.6. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. rup i sau doborâ i. bolnavi.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. amestecuri de fag cu răşinoase. de speciile forestiere folosite sau prezente. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. se pot adopta diferite tratamente. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie.3. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. deoarece circula ia este complicată (semin iş. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. în vederea atingerii unui anumit scop. păduri de plopi euroamericani). . cu foarte multe nişe ecologice. buruieni).

. . al sezonului de vegeta ie. Tradescantia sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Malva sp. 8.. în planul apropiat de privitor. platbande sau grupuri pe peluze. . contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.ciclul de via ă.forma şi culoarea fructelor.sp.2. Delphinium sp. precum Crocus sp.1. cu tulpini ramificare. Salvia sp. 8. precum şi în mozaicuri. VIII... în sensibilizarea oamenilor la frumos.culoarea.forma. . .. Tagetes sp.sp. Lobelia sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Hyacinthus sp. Sedum sp. culoarea şi mărimea frunzelor.. cu port târâtor (sau pendent) . Aubrieta sp. covoarelor. Galanthus sp. Saponaria ocymoides. Salvia splendens.. . Narcissus sp. cu aspect de tufă . Acestea se folosesc pentru rabate..înăl imea. partere. Ageratum sp.specii de talie mare. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.. .. în componen a bordurilor. precum specii din genurile: Lilium sp.Tagetes sp. Tulipa sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .1.. Gladiolus sp..Cap.1..... . Ageratum mexicanum sp. În acest sens se deosebesc: . . Muscari sp. în marginea rondurilor sau rabatelor..specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. . a modului de creştere şi ramificare. .. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.. Acestea se folosesc grupat. peste 50 (60) cm. Calistephus chinensis. Tulipa sp.forma tulpinii (portul). forma. . mirosul şi modul de asociere ale florilor. Alyssum sp.sp.1. a rabatelor pe peluze. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.Tropaeolum majus.

. mărimea şi culoarea frunzelor. galben. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Ricinus sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. precum verbena şi crinii.. Begonia sp. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.sp. a sta ionării. florile fiind nesemnificative. roşu grena. culoarea şi abunden a frunzelor.1. Forma.1.. . Astfel. în jurul teraselor. Unele frunze sunt mari. Forma. chioşcuri pentru odihnă).. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Humulus lupulus. până la albastru. Agave sp. Portulaca sp.. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.4. 8. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Pyrethrum sp. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. mo ul curcanului. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). cu tulpini că ărătoare . Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. cu tulpini volubile . Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Sempervivum sp.sp.. 8... erecte Impatiens sp. precum regina nop ii şi micsandrele. culoarea. . Delphinium sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. altele sunt mici şi mărunte..Ipomea purpurea.. lalelele papagal. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Polygonium sp. creasta cocoşului. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. roşu sau grena.3. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. cu segmentele filiforme. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. argintiu sau cenuşiu.. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. roz. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. clopo ei. Papaver sp.. . Iresine sp. în cazul petalelor tomentoase.).. cu tulpini simple. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. Tulipa sp. la început.. Lilium sp.Lathyrus sp.sp. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.. iar altele puternic fidate. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. locurilor pentru sporturile uşoare. la florile simple poate fi pală. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Nuan a culorii poate fi diferită.

iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. iar primăvara vor înflori. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . ca o continuare a florilor.plante anuale semirustice (Begonia sp. de culoare roşie sau roză.6.. . iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. . Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. fiind o sursă de amuzament pentru copii.) se seamănă în sere calde. fiind aripate.1. vara.1. Mo ul curcanului (Amaranthus sp.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.. . Zinnia sp. Cineraria sp. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. men inând efectul decorativ. 8. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.) are fructe persistente şi decorative. Calceolaria sp.5. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.8. florile se îndepărtează.plante anuale sensibile (Celosia sp.. În unele situa ii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.plante anuale rustice. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.

Dahlia sp. rabatelor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.. jardinierelor. Lolium sp.. . covoarelor. Gladiolus sp. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. mozaicurilor. Chysanthemum sp. tuberobulbi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. tuberobulbi. Papaver orientalis). rădăcini tuberizate. Gypsophyla sp.. sau semirustice (Canna indica. ferestrelor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. geophite – ce au bulbi. teraselor. Hosta plantaginea. pentru: .. în general. Aquillegia sp. rizomi.decorarea balcoanelor. în lungul apelor sau pe luciul lor.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). cămări.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. rizomi. rondurilor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Convallaria majalis. Iris sp.1. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.7.. 8. Polyanthes sp. bordurilor. Narcissus sp.. Speciile floricole pot fi folosite. . Hyacinthus orientalis...decorarea spa iilor verzi. pe stânci sau pajişti.

).. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene.2. bănu i (Bellis perennis). În func ie de perioada şi . Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. partere). Portulaca grandiflora). Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. printre care se introduc plante anuale. specifice plantelor anuale. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. bujori.). mărimea. forma şi nuan a frunzelor. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată.). Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. 8. fie numai specii perene. stânjenei. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. chioşcurilor. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. witrockiana). fiind amplasate în locuri intens frecventate.. mijlocie (Petunia sp. zidurilor. muscari (Muscari sp. crizanteme. în trepte. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. instalând specii de talie mică în prim plan. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. treiajelor. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. forma şi culoarea florilor. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. narcise.. costisitoare. narcise (Narcissus sp. numă-uita (Myosotis sp. fie mixt. cu port de tufă sau covoraş. Culturile cu plante anuale.). Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x.ca flori tăiate. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. în special lunile de vară. ghiocei. rabate. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Rudbekia sp. . Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. de talie înaltă (Phlox paniculata. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Tagetes sp. pergolelor. înăl imea plantelor. perioada şi durata de înflorire.decorarea stâlpilor. Ageratum mexicanum „nana”.

brumărele). 8. În general. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. . perlit şi turbă în diferite propor ii. Hyacinthus. pământul de ace de răşinoase.. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. pământul de ericacee.. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.soluri alcaline – (Anemone sp. Acestea se deosebesc prin pH. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Cheiranthus cheiri). Viola. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Galanthus) sau bienale (Primula. După valoarea pH-ului.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. nivelat. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.1. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. .. Asparagus sp. Bellis) cu speciile anuale. În func ie de sol. permeabilitate. Gladiolus sp. ferigi). cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. structură. modelarea terenului. pământul de turbă.soluri acide – (Coleus sp. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . se deosebesc: .. Calluna vulgaris). . pământul de lemn. mărun irea bulgărilor. mobilizarea superficială a solului. Narcissus.. Dianthus sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Asparagus sp.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. pământul de frunze.. textură. Crocus. pământul de pădure.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. Erica sp. Amaryllis sp. textură... Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. bine organizate.. elemente nutritive. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. con inutul de substan e nutritive.. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. elina.. superficiale (Primula sp. desfundat.. de răsadni ă. Dianthus sp). pH. etc. . Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.soluri neutre – majoritatea solurilor. rădăcinile de ferigă şi nisipul. . capacitate de re inere a apei). la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Myosotis. compostul de grădină. Iris sp. Tradescantia sp. Instalarea speciilor floricole 8. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. de turbă) . Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.3.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp.3.

pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul.3.). transplantarea apare necesară atunci când . La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Narcissus. Begonia). La plantare. La speciile perene. Amaranthus). Lilium sp.. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. unde se vor dezvolta şi înflori. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Muscari. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. bulbii acestora să se înrădăcineze. Crocus.3. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Fuchsia. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Galanthus. dar nici să se stânjenească reciproc. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Hyacinthus. 2 – 2. Mathiola. 8. de cca. Viola.8. Alyssum. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Myosotis). Dianthus. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Impatiens.5 cm grosime. Hemerocallis sp. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. comparativ cu înăl imea plantei. Hosta plantaginea. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Paeonia).(Iris sp. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.). În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.2.3. Sedum) distan ele pot fi mai mari.

tunsul plantelor. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.aplicarea îngrăşămintelor. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. intrând mai devreme în vegeta ie. . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.irigarea. 8. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. . Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. obligatorii sau facultative. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. când plantele nu suferă deloc. de perioada înfloririi. .combaterea dăunătorilor biotici. . cu rolul de a ob ine plante viguroase. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.datorită înmul irii naturale ale plantelor. copilitul. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. unele nu mai înfloresc în acel an.ob inerea unor forme caracteristice. În această categorie intră următoarele lucrări: . . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. .pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . spa iul devine insuficient.reglementarea înfloritului. bobocitul. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Ciupitul se execută cu unghia. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. .4.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. suprimarea tijelor florale vestejite. . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. .suprimarea păr ilor aeriene.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.tutorarea şi palisarea. Pentru ob inerea de tufe bogate. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor.

. hortensie.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire.). la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. trandafiri. Pelargonium sp. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.. bujori. ochiul boului). gura leului). Petunia sp. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. garoafe).. urzicu ă (Coleus sp. în acest caz întârziindu-se înfloritul. Se aplică la crizanteme. garoafe. de dimensiuni mai mari (crizanteme. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate.

Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. mase plastice. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis.. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. în func ie de specia respectivă. Tutorii pot fi din lemn. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. dalii). sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Ipomea). trestie. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. . Lathyrus.

Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. cu valen e simbiotice. solarii. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. la care se adaugă apă. de păsări. lalele. făina de oase. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. microbiologice. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. mustul de bălegar. În această categorie intră: excrementele de mamifere. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. spălarea şi răcorirea plantelor. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. chimice. riguros selec ionate. uneori superfosfat. fiind indicată udarea diminea a devreme. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. bioxidului de carbon şi a altor gaze. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. maxim ora 10. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Îngrăşămintele se aplică. solul. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). sere. bogate în potasiu: sarea potasică. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. clorura de potasiu. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. etc. 1:20. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. după trecerea perioadei de înflorire. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. ciuperci). ca regulă generală. cenuşă. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. făina şi rosătura de coarne. azotatul de amoniu. timp de două săptămâni. sulfatul de potasiu. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. intensitatea luminii. temperatura mediului înconjurător. ob inânduse solu ii prin fermentarea. ghiocei. . narcise. a îngrăşămintelor organice solide. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. :30. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. umiditatea şi mişcarea aerului.

manual sau cu ajutorul săpăligilor. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. în martie–aprilie. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. . la geofitele semirustice. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. bulbii sau rizomii. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. frunze. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). şi peste vară. periodică a diferitelor exemplare floricole. măcar odată pe an. uneori chiar săptămânal. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. rizomi. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. pentru a nu se produce vătămări plantelor. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Acest strat men ine solul umed. tuberculi. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. organele subterane (bulbi. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. sensibile la temperaturile scăzute.sau noaptea. sau talaj. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut.

datorită nuan elor de verde. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. lalele). arbuşti. . având aspectul unor pajişti naturale. gazonul se încălzeşte mai pu in.1. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . clădiri. recreative sau sanitare. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. asfalt sau beton. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. iar în cazul asfaltului de cca. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. elemente arhitecturale. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. pietriş. formată în special din graminee. IX.rustic. cu .Cap. aranjamente florale. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. ce înfră esc abundent. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). luciu de apă). gazon care se tunde la 2-3 zile odată. în zilele cu temperatură ridicată. De exemplu. brânduşe. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. narcise. După destina ie. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. grupuri statuare. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială.pentru terenuri sportive. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. masive de arbori) sau nevii (stânci. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. 45 oC. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. 30 oC. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. cărămidă.pentru peluze. . pentru a forma un covor des. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor.

Alyssum maritimum.2. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. . Poa annua). Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. rugbi – 6. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei.5 cm.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. aceasta dispare. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Agrostis stolonifera. Reseda lutea. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Bromus inermis).5 cm. rezisten a la temperaturi scăzute. Festuca rubra. la tundere. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Gypsophylla muralis. lăstărire. După înăl ime: . Papaver rhoeas. . aspre. 9. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Campanulla sp. tenis – 0. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Bellis perennis. Viola arvensis. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Matricaria chamomilla. capacitatea de refacere după tundere. Iberis semperflorens. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Calendula officinalis. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Alopecurus pratensis. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. având aspectul unei fâne e înflorite. umiditatea din sol. de diferite desimi. la 12–20 cm. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Agrostis tenis.3.. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. rădăcinile sunt relativ superficiale. Deschampsia caespitosa. rămânând suprafe e nude de pământ. .5 cm. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. grosiere. Lollium perenne. tufele sunt înghesuite foarte mult.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. crichet – 2. rapiditatea de creştere. înfră ire slabă. 9. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. dar speciile se comportă diferit. ci în amestec de minim 3 specii. rezisten a la bătătorire. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Cynonurus cristatus). frunze mari.5 cm.

cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).2. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: .cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede).cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual.3. După semănarea manuală. Dacă norma este prea scăzută. cărămizi. dacă există sisteme de irigat. terenul se grăpează. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. dar şi executarea drenurilor. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0.mecanic . iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. .5 – 2.1.3. date de condi iile specifice ale ării respective. . Decaparea . a canalizărilor. zgură. moloz. De asemenea. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. dar şi vara. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. îngroparea cablurilor electrice. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. 9. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. instalând toate speciile crescute natural. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).9. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. în cazul în care solul existent este corespunzător. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. a instala iilor de irigare. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. În diferite ări se aplică norme diferite. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. de specie. cu un aspect nefavorabil. precum şi costul mai mic. gros de cca.5 cm. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. Metode şi tehnici de semănare: . de exemplu: 12 g/m2 în SUA. se ob ine un gazon prea rar. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. amestec şi condi iile de sol. ci cresc lateral. adâncimea de semănare va fi mai mică.

Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. groase de 2-4cm. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. apar muşchii şi numeroase buruieni. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. 9. 30 x 30. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). care nu sunt preten ioase.4. iar gramineele se răresc. sau mecanic cu maşini speciale. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. După aceste opera iuni. fosfor şi potasiu. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. după care se sparge şi se mărun eşte elina. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). care pot fi rulate. Se recomandă tunderea pe timp ploios. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Dacă solul are o cantitate mare .

.de calciu. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. pentru compensare. înainte de înflorirea buruienilor.

Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. divertisment. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. În func ie de natura circula iei. . îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. mai stabilă. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). .mişcarea orizontală. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. X. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.mişcarea descendentă. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. măreşte aten ia. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. implică o diminuare a efortului. pentru terenurile orizontale. justificate de prezen a diferitelor obstacole. perspectivele. grădinile alpine. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. pentru stilul geometric. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. . inestetic şi nefunc ional. . călare sau cu bicicleta. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . pentru obiective bine determinate. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. organismul nu depune efort. creează impresia de avansare.1. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). . pentru terenurile cu denivelări. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.de indispozi ie (de închistare) . sau conduc spre un obiectiv principal important. ordine şi propor ie. flori.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. apare un sentiment plăcut de protec ie.mişcare ascendentă.7 m lă ime. de cucerire a spa iului înconjurător. având 0. 10. de refugiu. de intimitate şi uneori de regres. . .5 -0. influen ând sentimentul de veselie.Cap. în meandre pentru traseele sinuoase.de amuzament.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. importan ă şi lă ime.20 m). mai sigură. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. curiozitate . şi în echilibru cu for a gravita ională. elemente arhitecturale. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu.pentru ceea ce este rigid. sunt de obicei largi.de stimulare. au o lă ime mai redusă (minim 1.

Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Căile împietruite cu pietriş de carieră.cele neregulate în „opus incertum”. asfalt turnat sau cilindrat. tip zidărie. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. pietriş. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). pavele. de forme diferite. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. este folosit în pădurile de recreare. dale. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . macadam. cărămidă. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. corelată cu ambientul. iar cele deschise obosesc ochii). mozaic. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. ceramică sau marmură. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. dalaj englezesc. pătrate.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. dalaj antic. cel pu in cu fa a superioară netedă. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. beton. . Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. lian i sau materiale hidrofobizate. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. Pământul.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . .

pe gazon. în locurile cu erodare puternică.65 cm). râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă.60-0. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. 10. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Malurile se vor amenaja prin terasare. ale fiecărei dale. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. asemănător cu malurile opuse. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. . men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. având rolul unui factor calmant în peisaj. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. la o distan ă între centrele de greutate. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). iazuri. dar poate fi ameliorată. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. fântâni. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. din beton. lacuri. trestie. căderi de apă. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. pâraie. de mişcare. geometrică. senza ia de răcorire şi de prospe ime. realizate de obicei pe stâncării. Apele stătătoare (numite impropriu. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei.2. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. dar fără a fi simetrice. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. dreptunghiulare. Caltha palustris). prin deschideri de perspective. Când cursul apei este însorit. fără frânturi. făl uită. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. uşurin a între inerii. elipsoidale. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. cărămidă. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. pătrate. bitumului. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor.

bazin cu jeturi orientate spre mijloc.fântână cu taluz cu cascadă. iar când sunt mici şi grupate. Când sunt de dimensiuni mari.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. .bazin cu jeturi orientate spre periferie. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. fiind compusă dintr-un obiect potrivit.3. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. combinată cu lumina artificială. privit dintr-un loc potrivit. Grădinile alpine creează. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. acestea dau impresia de putere. muntos. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. în mod artificial. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. 10. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. cu o vegeta ie specifică. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. de solidaritate monumentală.bazin cu cupă florentină în mijloc. . folosite pe timp de noapte. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. fie vor fi aduse. în mod progresiv. O perspectivă bine concepută are echilibru. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: .4. mărime şi culori. un microrelief accidentat. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. . un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. colorată diferit chiar. . la o oarecare distan ă de clădiri. 10. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. şi pot fi amenajate într-un mod special. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. de la câ iva metri pătra i la câteva sute.

cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. treiajele.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. scările. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. va fi pe cât posibil frământat. pentru ca pământul să se taseze suficient. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. pode e şi poduri.aşezarea unui strat de pământ de elină. . la capătul aleilor. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. subalpin. în pantă sau se va crea artificial. într-o formă simplă dar estetică. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. suporturi pentru plante.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. lăsând spa ii mari între ele. vase decorative. cu turbă şi nisip. sau cărămidă. înghe . la marginea apelor. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). . chioşcurile.5. . 10. zăpadă. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. pătrată. bănci şi scaune (mobilier de grădină). a men ine. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. arcadele şi porticurile. belvederile. în pie e sau în punctele de perspectivă. teatrul verde. construc ii uşoare. balustradele (parapetele). coloanele. grupuri sculpturale. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. cele mari în planul din spate.dispunerea blocurilor de piatră.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. fiind amplasate pe esplanade. hexagonală sau octogonală. situate în spa iile verzi. . Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. a domina. destinate adăpostirii vizitatorilor. a orchestrelor sau a fanfarelor. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. Acestea se pot construi din lemn. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. deşertic. beton. accidentat. . Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. pergolele.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . numite chioşcuri descoperite (naturale).

mozaic. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. la marginea teraselor. Materiale de construc ie folosite: piatră.0 m.5 m. aluminiu. cărămidă. din diferite materiale de construc ie. în lungul aleilor largi. lemn. lemn sculptat sau marmură. mărime. mărginirea unor perspective.5-0. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.4-0.7m şi înăl ime 2-2. Se recomandă ca optimă. cărămidă. Forma. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. fiind amplasate la capătul aleilor. grup sculptural. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor.4-3. teraselor. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. compartimentarea unui spa iu verde. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. bronz. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. fontă. fier. oferind refugiu împotriva insola iei. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. . cărămidă. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. stâlpi verticali (piatră. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%.45 m. folosite pentru decorarea unor pere i. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. de obicei cu înflorire abundentă. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Treiajele sunt construc ii uşoare. beton armat. ce prezintă ca elemente de sus inere. lă ime 0. pe orizontală. înăl imea 0. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. formate din panouri cu zăbrele. beton. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. culoarea lor. Pot fi cu sau fără spătar. Acestea se confec ionează din piatră. lemn. a unui rond de flori. piatră). atât la soare cât şi la umbră. dezvoltare pe verticală. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice.5 m. metal. marmură şi au un mare efect prin formă. Scările accentuează orizontalitatea spa iului.

aleilor. . piatră. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. beton. în lungul scărilor. decorat cu plante de mozaic. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. zidurilor. ciment.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful