UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . nordul Africii şi Asia Mică. plante medicinale şi aromatice. tei. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. a înregistrat un regres.2. 2. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. ca urmare a cruciadelor. mimoze). sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. crini. În capitala imperiului.XIV d. lauri. la interior cu bazine străjuite de statui. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. tisă. peste care s-au grefat elementele orientale.H. buxus. lotus sau diverse flori. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Totuşi. formă pătrată.2. în Evul Mediu. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Grădinile vilelor mai mici. fie o fântână cu un joc de apă. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Erau prezente pergolele şi coloanele. . Villa Mecena. rozmarinul şi mirtul.2.grădina cu pomi fructiferi. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. horticultura a făcut progrese.1. Villa Lucullus. vasele şi statuile. fiind înconjurate de un zid de marmură. urbane. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce.2. duzi. De asemenea erau cultiva i trandafiri. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. platani. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. . au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. trandafiri. chiparoşi. Erau prezente şi pu uri rotunde. Constantinopol. busuioc. specii floristice. . Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). smochini.) 2.. Exemple: Villa lui Cicero. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Schema modelului grădinii medievale.V. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Villa Sallustius. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. 2.arbuştii şi plantele ornamentale. de regulă. pini. zambile. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Acestea aveau. ce cuprindea Europa Sud-estică.

galerii acoperite de plante că ărătoare. . acolo unde spa iul permitea. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. magnolii. al VII-lea d. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Grădinile fie erau interioare. predominant persană. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. de formă regulată iar cele mai mari. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Apa era folosită fie în bazine şi canale. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. caracterizată de prezen a careurilor egale.grădina de flori. mirtul. mărginite de rânduri de plante tunse. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. leandri. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. pini. Compozi ia era geometrică. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. fie sub formă de fântâni arteziene. fiind plane şi înconjurate de ziduri. înconjurate de ziduri. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. pere ii de fundal. palmieri. citricele. din timpul domina iei arabe. menajerie. adesea aranjate liber. . apoi au căpătat un specific propriu. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Speciile folosite: chiparoşi. acestea fiind interzise în religia mahomedană. cu func ie exclusiv ornamentală. buxusul.2.H. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. Locuin ele mici aveau o singură grădină. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.2. fie erau situate în afara palatelor. o suită de grădini.. XIII-XIV.grădina de legume şi plante medicinale. bazine. magnoliile. Speciile folosite erau: chiparoşii. pavilioane pentru petreceri.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse.H. compartimentare realizată. monotonă. Arta topiară era folosită în exces. 2. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. prin întretăierea a două canale cu apă. fie aveau straturi de formă pătrată. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Nu existau sculpturi. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate.). situate în cur ile clădirilor.4.d. 2. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. eucalipt. vi a-de-vie sau trandafiri urcători.

şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul.2. odihnă. pe vârful unei coline sau în pădure. în care vegeta ia era dispusă natural. . promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. plante şi animale. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. stânci. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. servind ca loc pentru plimbare. piersicii ornamentali – Paradisul. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. indiferent de perioada istorică.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. budismul. por i. galerii. o dată cu dezvoltarea noii religii.3. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han.H. este mărimea acestora. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. fiind excluse liniile drepte. iar apele. chioşcuri. IV-V d. VIII-IX d. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. lacurile şi râurile. neregulat. Elementele primordiale erau mun ii.) şi cuprindeau mun i. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. în strânsă legătură cu religia. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia.H. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. fiind natural. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. cu caracteristici proprii.H. fiind create mai ales în sec. (dinastia Tang). grote. al XVII-lea d. au fost create parcuri naturale. situat pe malul unui lac. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. modificat sau aparent natural. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. cascade. ziduri. şi reflectă puternicul cult al naturii. ape. Picturile. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. bambuşii – prietenia necondi ionată. sec.3. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. cheiuri. arterele pământului. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. terase. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Filozofiile religioase din China. de groază.. pentru dobândirea perfec iunii morale. cu aspect natural. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. firesc. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China.H. în armonie cu peisajele naturale. Relieful era foarte variat. poduri şi pode e. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. II-I î. suprafe ele foarte întinse. cascade naturale) sau în bazine artificiale. de basm. pinii – fermitatea şi for a caracterului. având caracter natural. de veselie. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. bazine. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Terasele erau trasate liber.

fiind folosite toate elementele din natură. devenind o artă na ională.capitala ării. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. pietre rotunjite. bambus. sau de pe verandă. pasul japonez.H. plus diferite lampadare. cu balustrade ornamentate. ferigi. Grădinile imperiale. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură.Deşi. mai mari sau mai mici. destinate contemplării din interiorul clădirii. În sec. pârâu cu cascadă. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. orientat pe direc ia N-S. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate.vegeta ia este perfect integrată peisajului. . podurile. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). fântâni şi foarte multă vegeta ie. camelii. Astfel în Japonia. miniaturală: cursul de apă. nisip. fiind o componentă a acesteia. stâncile. lanterne din piatră.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. azalee. fiind ulterior personalizată. Spa iile verzi. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. cu simboluri filozofice caracteristice. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. al VIII-lea d. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. din dorin a de a aduce natura în locuin e. coline.). arborele de ceai. grădină aridă. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . erau prezente pretutindeni. . diverse plante cu sau fără flori. pietriş. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. sec. por i. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. în decursul timpului. 2. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. ienuperi. arbori şi arbuşti. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. muşchi. şi în Kyoto. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. lac cu insule. sau din Europa medievală şi renascentistă. un râu sau pârâu. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. . Principiile amenajării grădinilor japoneze: . grădină de muşchi. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării.3. Persia. al VIII-lea d.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. stânci col uroase.H. Islam). pavilioane pentru ceai.

tisă. bazine neregulate.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. din toate domeniile: artă. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. . în special pentru grădinile vilelor suburbane.1.simetria fa ă de o axă a compozi iei. .erau folosite zidurile masive de sprijin. . . 2. . chiparoşi. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. buxus. . .4. azalee. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. .4. a canalelor. pe terase succesive.H. bambus. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). XV-XVI d. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . arhitectură. glicina. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. de unde a iradiat apoi în restul Europei.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. arbuşti modela i în volume geometrice.nu erau folosite alei. parapete ornamentale. magnolia. cireşii. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. ştiin ă. .Villa Medici în Roma (2 terase).apa era folosită sub formă naturală. . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. ienuperi. ca influen ă occidentală. . Această orientare a apărut la început în Italia. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.prezen a sculpturilor. mirt. . vase ornamentale. lămâi.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). lauri şi portocali. camelii. . Specii folosite erau: pini.H. încep să apară primele grădini publice. cascade. . ci pietre late.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. Din sec.utilizarea vegeta iei tunse.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.. ziduri înverzite. literatură. lespezi sub forma pasului japonez. cascadelor. stejari meridionali.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. garduri vii şi borduri tunse. al XVII-lea d. precum: .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. arborele de ceai.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. .apa aduce mişcare. . 2.Grădina palatului Farnese din Caprarola.

H. vase.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a.grădina Luxembourg din Paris. . Exemple din sec al XVI-lea: . ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. al XVII-lea crea iile importante au fost: . sub aspectul echilibrului şi simetriei. . Principiile esen iale s-au men inut.grădinile de la castelele Tuilleries. . Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. bazine. traseele rectilinii. În perioada Barocului.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. al XVII-lea. Exemple:. În prima jumătate a sec.arhitect peisagist Du Cerceau.În secolul al XVII–lea d. Fontainbleau. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). cu partere decorate cu flori. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Abia după jumătatea sec. fântâni. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.grădinile Gamberaia – Floren a. Existau canale şi lacuri imense. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. în arhitectură. Au apărut grotele artificiale.H. roci şi apă în mişcare). 2. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. . . dar dispare schematismul rigid.2. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. În unele situa ii canalele s-au păstrat.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. apare stilul baroc.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Saint-German. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. . Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Terenul era modelat în terase mari. rezultând spa ii mult lărgite. . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. la care grădinile erau în incintă.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. Astfel. pictor şi arhitect) favorit al . tinzându-se către transformarea în parcuri. fiind îmbinate cu linii ample. al XVI–lea. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. Au fost realizate decoruri bogate. la castelele Amboise.arhitect peisagist Delorne. curbe.4. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. cu numeroase statui. S-au mărit dimensiunile grădinilor.grădina Garzoni – Collodi.

cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. Saint Germain-en Laye.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. statui sau vase. rocării.3. sub influen a literaturii. în Anglia începând cu sec. Dar. . a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. treiaje. . bazine cu grupuri sculpturale. bazine. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. 2. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. . în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. ca şi în restul Europei. al XVIII-lea. . picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. cuburi). bazine şi canale. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. racordate cu ziduri de sprijin.sunt folosite. .aleile sunt rectilinii.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.compozi ia era tratată arhitectural. se păstrează axa . . toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. . . aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. mari partere şi întinse oglinzi de apă. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. Chantilly. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. La început s-a renun at la tunderea arborilor. Dispar parterele. . cu principii compozi ionale proprii. închise între ziduri.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. vase în stil baroc. alături de diferite fântâni.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale.Ludovic al XIV-lea.palatul constituie capul compozi iei. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.terenul este modelat în terase largi.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. pe spa ii foarte largi. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. rampe. dominantă. piramide.sunt prezente. SaintCloud. scări. Sceaux. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Versailles. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.4. Ulterior. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Fontainbleau. borduri sau broderii de buxus tuns. fiind situat pe terenul dominant. . . şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. conuri. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. mai ales pe axa principală. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. constituind totodată şi perspectiva principală. . în Anglia dominau grădinile medievale.„regelui Soare”.

gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. Green Park. Hyde Park.. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. .Hampton Court – model italian. apoi francez. . . fiind sus inătorul noului curent numit . . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Rusia: . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).centrală dominantă. James Parc. Malmaison. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.Germania: . iar fra ii Bühler au amenajat parcul . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).4. .Charlottenburg (Berlin) . . Victoria Park şi Battersea Park. . enun ate de Repton.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.Grădinile Greenwich – model francez.Nymphenburg (München) – model francez. La sfârşitul secolului al XIX-lea. 2.grădinile de la Whitehall – model italian. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. Ermenonville. La periferie erau: Regent’s Park.model francez. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). Toate crea iile din această perioadă (sec. realizate sub influen a romantismului. .Austria: .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.model francez. . reziden ial şi a intrat în cel urban. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. amenajate în stil peisager: St. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. .Tête d’or’’ (Lyon). .Saint-James Park . .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. În secolul al XIX-lea.Parcul Chatsworth – stil clasic. Realizări importante: . formând un lan verde de peste 4 Km.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.grădinile Kensington şi parcul Stowe..Kent (pictor şi arhitect) .4. . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Anglia: . dar se introduc poteci şerpuitoare. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. .

lângă St. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. .Villa Carlotta (Caddenabio). În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. respectiv după principiile grădinilor engleze.U.model francez. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .Parcul Public Friederichsham (Berlin).Grădina Botanică . Ca exemple pot fi amintite: .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. Parcul Puşkin (parc englez. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). arskoe Selo = vechea denumire).parcul Wilhelmshöhe (Kassel).Villa Melzi (Bellagio).1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.360 ha.Parcul Sokolniki – 463 ha.Boston – Park System. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.sec. pe lângă locuin ele boierilor.parcul Nympheuburg (München). . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. . . . În S. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . bradul. . cimbrul.model italian.sec. . În Germania. molidul. mesteacănul.New York – Central Park . . crini. roini a. . Ca exemple pot fi amintite: .Villa Carraresi (Roma). . Petersburg – 600 ha. garoafe şi iasomie.Chicago – South Park.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. liliacul.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). lăcrămioare. Prospect Park (peisagist Olmsted). . .Philadelphia – Fairmount Park.5. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. stejarul. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.Spania: . pomicole.Italia: . narcisele. forestiere: bujori. . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. 2.. .A. plopul alb.Grădina engleză (München).grădinile La Cranja (lângă Segovia) .

parcul de la Bon ida –Cluj. . . . . poduri. .Bucureştiul avea cca. al baronului Bruckental. Pădurea Verde. . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. . (Carl Friederich. chioşcuri pentru orchestre. al familiei Bauffy. promenada de pe Dealul Copou.. lângă castelul familiei Haller. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. odată cu dezvoltarea oraşelor. . Hörer). lângă castelul familiei Teleky. Borza.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).. stilul brâncovenesc.. .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. . .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .actual Parcul Tineretului.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . .Iaşi – Parcul Expozi iei. Redont. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. amenajat tot de Redont – Bd.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. .1838 – parc promenadă . În sec. al XVIII-lea . Parcul Rozelor.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. Parcurile de la Avrig.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. . .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.Grădina Ioanid. azi Parcul Romanescu.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.în Bucureşti în 1833-1840.parcul Carol I. În alte oraşe: . . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. Hayer. 70 ha. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . .la Sibiu – 1857. Alpinetul. .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. . .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. Dacia.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.Buzău – Parcul Crângul. . . . dar care în mare parte erau neorganizate. .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).parcul de la Gorneşti –Mureş . iarna lacul fiind folosit ca patinoar).sec.la sfârşitul sec. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). (fost Libertă ii) realizat de E.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. al XIX –lea. fiind numit oraş-grădină.Timişoara – Parcul Tiselor.parcul de la Albeşti –Braşov.

. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Parcul Libertă ii. Crângaşi.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: .Parcul Sportiv . Drumul Taberei. Balta Albă. Iaşi.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.reamenajarea Parcului Herăstrău. Piteşti. ClujNapoca. Parcul Tei.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Oradea. Colentina. parcuri în Titan. Parcul Tineretului. . Sibiu.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Gala i. Pantelimon. . Ploieşti. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. . Constan a. Craiova. . .

ştiin ifică. la diferite categorii de spa ii verzi. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. în general de toate tipurile de spa ii verzi. sanitară şi estetică. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. de protec ie climatică (viteza vântului.2. respectiv: de produc ie. 3. Profesorul I. umiditatea şi temperatura aerului. .f. . d) f.1. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. recreativ sau sanitar.f. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. fiind ob inute diferite categorii de produse: . III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. respectiv cu: . . antipoluantă (f. grădini. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. . Func ia hidrologică este asigurată. . de impact peisager). fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. hidrologică. hidrologică. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. antierozională. 3.lemn din diferite tipuri de pădure. f) f.f. intensitatea radia iei solare). decorativă (estetică. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.Cap. sanitară). de protec ie a solului.flori din culturile floricole. această func ie are un caracter puternic diminuat. e) f. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie.fructe din livezi. de pe terenuri degradate). bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. recreativă. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. c) f.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.

la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. Sub aspectul proceselor pedogenetice. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. pietriş. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. Prin sistemul de înrădăcinare. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. mult sporită. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. . prin descompunerea de către microorganisme. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. cărămidă. moderează temperaturile excesive. prin procesele de evapo-transpira ie.micşorarea vitezei vântului. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. Func ia de protec ie a solului. prezintă o stabilitate mecanică. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. De exemplu. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. spa iile verzi prin stratul arborescent. astfel. asfalt sau beton. . Acestea. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. . fizică şi chimică.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. fie la suprafa a solului (litieră). temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. sau în apropierea acestora. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Vegeta ia lemnoasă. ce constituie o armătură biologică a solului. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. fie în sol (rădăcini moarte). străzi. etc. trotuare. a perdelelor de protec ie. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. . prin microclimatul pe care-l realizează.ameliorarea umidită ii aerului. în care procesele de eroziune sunt vizibile. Pe lângă aportul de substan e nutritive. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. substratul ce constituie suportul vegeta iei. ). şi a speciilor drajonate. prin albedoul specific. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. fâşiilor plantate în lungul străzilor.

ce nu deranjează ochi. consisten ă. De exemplu. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. sub diferite aspecte: . care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. . datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise.reducerea poluării chimice a atmosferei. o elul. în special în timpul verii. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. iar la 120-200 m în interior. 5m3. betonul. elagaj şi anotimp. gresia. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. Perdelele de protec ie. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. . Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie.reducerea poluării fizice a atmosferei. etc. astfel. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive.reducerea poluării fonice. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. . Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. 3. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. structură pe verticală. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. viteza vântului scade cu 30-60%. atmosfera devine calmă. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. marmura.lipsite de vegeta ie. vârsta arboretului. sau cu frunziş sempervirescent. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. a pulberilor fine sau a fumului. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare.3. În mediul urban. în zonele plantate. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate.

Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). a arterelor principale). durata de via ă a frunzelor etc. necroze. metalurgică. 42 t/ha. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. De exemplu. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. planta iile rare dintre construc ii. prin senza ia de linişte. 35 t/ha. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. pinului silvestru cca. inversiuni termice. arbori+arbuşti+specii de gazon). dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. echien/plurien. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). cea ă. aerian. 30 t/ha. efect maxim în sezonul de vegeta ie. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. în teren liber. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. căderea frunzelor. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. părozitatea acestora. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). de prelucrare a petrolului. umiditate. etc. planta iile stradale. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. şantierele. fără obstacole cu efect antifonic. intersec iilor aglomerate. ionizarea aerului). creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. . radia ie solară. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. respectiv de mărimea frunzelor. iar a teiului pucios cca. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. În oraşe. 68 t de particule solide şi praf. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. acoperită cu gazon. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. în cazul molidului cca. industria chimică. ce are lă imea de 200-250m. sau diferite activită i curente ale popula iei. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. întreprinderile industriale. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. având un efect nesesizabil. perimetrale. transportul auto. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. de prelucrare a produselor minerale.

datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. de . . care poate fi: . .timpul liber (dedicat recreării). timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. la care este supus omul în via a cotidiană. . CFR. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.Nivelul de trai.timp de existen ă. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. cules de flori.destinderea sau relaxarea.Timpul. turismului. pensia..divertismentul sau amuzamentul. al solicitării fizice. călătorii. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. sportului. . picnic. radio. .activită i pe loc. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. televiziune. .Mijloacele de comunicare mass-media (presă. Factorii care influen ează recrearea sunt: . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. obiective turistice. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. . cumpărăturilor pentru hrană. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. etc. . în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. . presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. spa iile verzi urbane sau extraurbane. artei. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. îmbrăcăminte. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. prin care se înlătură plictiseala. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. practicarea diferitelor sporturi.3. .timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. divertismentului. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. serviciului. în sferele culturii. respectiv concediile. Fazele activită ii de recreare: . camping. respectiv timpul alocat servirii mesei.pregătirea. în general. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. vacan ele.deplasarea. după bunul lui plac: plimbări. telefonie.4. între inerii personale. internet).evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. sau efectul automatismelor zilnice.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.Mobilitatea. aeriană sau navală. odihnei prin somn. presupune bucuria întocmirii programului. intelectuale sau psihice. cele mai multe destina ii.

parcurile. diseminat sau modificat. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură.întoarcerea. sau diferite activită i precum grădinăritul. decât în dauna operei”. etc. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. nevoia de a face mişcare. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). J. de diferite excese. încât nimic să nu poată fi adăugat. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. etc. gazon sau oglinzi de apă. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. . fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. apicultura.amintirea. pescuit. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Aceste activită i pot fi active sau pasive.5. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. canotaj. floricolă sau erbacee.O. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. . de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. 3. arbustivă. indiferent de subiectul în care apare.ciuperci sau de fructe de pădure. Func ia decorativă (estetică. sau la sfârşitul săptămânii. presupune comportamente diferite. alpinism. În sens larg. Plimbările sunt realizate fie zilnic. sau în zilele libere. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. . turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. etc. Turismul are caracter recreativ. în sta iuni climaterice cu specific. diferite de mediul său. după o perioadă de activitate intensă. prin care are loc refacerea fizică a organismului. în spa iile verzi extraurbane. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. istorice. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. de conducerea autovehiculului. economice. repausul şi somnul. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. vânătoare. de regulă la sfârşitul săptămânii. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. obiective culturale. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Odihna propriu-zisă.

încântare. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. etc. . vâjâitul vântului prin coroana arborilor. variază pe parcursul unui an. puternic erodate sau a grohotişurilor. flori. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. diferind în func ie de fenofază. . admira ie necondi ionată. cascade. . . Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. cu efect de parazăpezi). Astfel. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.6. bazine. textura coroanei. 3.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. ciripitul păsărelelor. . bariere împotriva vântului. fructe. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . şi care exercită o atrac ie spontană.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. .încadrarea cursurilor de apă. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. murmurul apei.

pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. centrul compozi iei reprezentat . generatoare de zgomot sau chiar de poluare). într-un întreg.Cap. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. sociale şi economice ale unei perioade date. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Fiecare component. se ine seama de anumite principii şi legi. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. suprafe elor şi formelor planului. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. peluze. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. armonie şi propor ionalitate. care conduc în final la realizarea frumosului. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. viu sau inert. intrarea principală. un monument). pe o concep ie dominantă. planta ii. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Frumuse ea este realizată prin ordine. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Frumuse ea este un element func ional. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. treaptă. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă.

bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. de culoare. admi ând totodată diversitatea acestuia. liniar. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. grupuri. creând senza ia de dezamăgire. interesul scade. dinamic. a aceloraşi elemente (specii.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. bulevard. Ritmul poate fi: static. combinat. de formă. se găsesc mase similare şi egale. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. bănci. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. este static şi odată văzut. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. clădire). Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Simetria poate fi absolută şi liberă. integritatea şi calitatea acestuia. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. lă ime) sau alte caractere vizibile. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. potecă. magnificului. calitate care uneori poate avea o latură negativă. compus. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. deoarece un plan perceput deodată. în întregime. evitându-se astfel monotonia. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. a repetării şi a consecven ei. vase decorative. ordinii. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. stradă. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. al for ei sau al monumentalită ii. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. şi o dată percepută regula ritmului. simplu. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. respectiv realizarea echilibrului. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Asimetria pune omul în armonie cu natura. omul va anticipa următorul obiect sau interval.

Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. . direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). arhitecturale.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. chiar dacă specia diferă (de exemplu. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. . pasive. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. forme sau spa ii. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. dar care au volume şi formă asemănătoare). caz în care se aplică armonia legăturii.compozi ii doar între culorile calde sau active. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. . şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). etc. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. formelor dar mai ales a culorilor. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. florale. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. În proiectarea spa iilor verzi. care au o anumită continuitate. se pot deosebi: . în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi .compozi ii între culorile complementare. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. complementare) unificate printr-o culoare neutrală.combina ii între culori diferite (active. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. exprimând de fapt unitatea în varietate. de un individ. într-un aliniament.

lă imea optimă este de 8 m. astfel pentru o alee de 300 m. Astfel. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. 8. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. 55. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. matematician italian din sec. . mese. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. alee pietonală. 270. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. . În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. sub un unghi de cca. Fibonacci. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). 21. 180. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. etc. ce are laturile în raport de 1:1. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime).I. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. sub un unghi de cca.618 (aproximativ 3:5). La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. apoi 3. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). .). C. al XIII-lea. ordine şi armonie. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.). alterarea formei naturale (implică transformări par iale. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. 34. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. iar pentru o alee de 250 m. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 5. 89 etc. publicul dintr-un parc. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. 13.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). iar la o distan ă mai . lă imea optimă este de 5 m.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.

clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. . Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. fără a se exagera prin risipă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică.mare de această valoare. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”.

lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. erau prelungiri ale încăperilor. aspect preluat şi de romani. Acest stil prezintă mai multe variante. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. În amenajarea spa iilor verzi. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. de mai târziu. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. Stilurile spa iilor verzi 5.1. francez sau regulat) a stat. V. În ultima perioadă (sec. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). În func ie de stilul adoptat în compozi ie. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. eroziunea). vegeta ie) cu cele artificiale (alei. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară.1. râuri. dar şi elemente minore precum microrelieful. activită i. . 5. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. câmpii. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. caracteristice diferitelor epoci istorice.1.Cap. precipita iile) sau for ele majore (vânt. pâraie. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. arhitectural. apă. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante.2. văile râurilor. La romani grădinile. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. caracteristice Renaşterii şi Barocului.). vase sau fântâni arteziene. întotdeauna de formă dreptunghiulară. Grădinile în stil maur. fiind ornate cu statui. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. civiliza ii.1. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. iar în cadrul stilului peisager sau liber. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. vegeta ia. radia ia solară. etc. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). în general. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. epoci. bazine.

precum şi oglinzi de apă. regulate. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Apa aduce prospe ime. aplicat până în prezent. fie de a le limita pe altele. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. unele păstrându-se şi în prezent. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. cu denivelări mici. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. cu numeroase ziduri de sprijin. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective.1.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. numit şi capul de compozi ie. taluzuri. sau de perdele de arbori. cascade sau bazine. balustrade. bogat ornamentate. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. canale sau oglinzi de apă. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez.2. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. fiind nivelat şi modelat în terase largi. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Aceasta. fiind subordonate toate elementului principal. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Elementul principal. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. pe linii drepte şi curbe. scări.1. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. respectiv axa principală. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. rampe. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. statui sau vase sculptate. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. ce constituie perspectiva principală. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. situat în pozi ie dominantă. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. 5.

abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. având cel mai adesea relief variat. compozi ia fiind liberă. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. fiind obositoare ochiului. În această situa ie. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. 5. în ansamblu. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. fie sub influen a literaturii noi. Aleile sunt rectilinii. fie sub influen a pictorilor peisagişti.1. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.1. în Anglia. Stilul peisager Stilul peisager (liber. natural.1. 5. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo.3. 5. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Toate acestea au fost duse la extrem. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. cu precădere în Olanda. sub influen a stilului rococo din arhitectură. mai ales a celor de gazon. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti.3. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. conducând spre diverse amenajări. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice.2. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. fiind dispuse în re ea geometrică. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.de apă. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. . care dau varietate şi fantezie compozi iei. în formă de tablă de şah. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.2.1. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.

oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Aleile au un traseu liber. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. atunci când aceasta există. de grote sau chiar cascade.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. în diferite zone ale grădinii. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. sinuos chiar. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. chiar exotice. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. prin aducerea de pietre. frumoasă şi îndelungată. sub formă de mase. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. cu aspect natural. toate elementele. volume. Rocile. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. neregulat. pajişti şi diferite grupaje floricole. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. urmând caracteristicile terenului. cu înflorire bogată. peluze. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. ce urmăreşte formele de relief. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. roci sau stânci. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Simetria şi echivalen a sunt excluse. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. se vor folosi specii de talie mică. masele vor avea conturul neregulat. fie create. Apele. specii lemnoase decorative. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. covoare sau dispersate solitar. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. vor fi folosite pâlcurile. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. în pete neregulate sau eliptice. curb sau sinuos. cu contur regulat. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. . fie naturale. lumini şi umbre. care în mod natural sunt dispersate. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. În jurul clădirii principale. intervenindu-se totuşi în detaliu. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. atât sub aspect psihic cât şi fizic. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. având ca fundal imagine unor mun i înal i.5. largi. de luminişurile retrase. de stâncile. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. de veselie sau de entuziasm. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. 5. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. unei mări sau ocean). 5. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.4.2. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. dispuse într-un masiv păduros. . cu flori având culori calde. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv.2. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. forme. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. volume. De asemenea. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. culori. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.3. Genul de bucurie Genul de bucurie. umbră şi lumină.5.2. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. cascadele.

limitarea perimetrului construibil. dimensionate. etc. ce asigură protec ia multiplă a mediului. grădinile sau scuarurile. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. dispuse într-o re ea continuă. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. . Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. sunt judicios repartizate. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. re ele stradale. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. energie termică. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. atât urbane cât şi periurbane. zona industrială. Ca regulă generală.Cap.1. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. recrearea şi odihna popula iei. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. 6. 6. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. în strânsă corelare cu structura urbanistică. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. cât şi legătura dintre acestea. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială.). Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. energiei electrice. gazului metan. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. sta ii de distribu ie a apei. zona politico-administrativă.2.

Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. zonele de agrement (păduri de recreare. planta ii antierozionale. planta ii de pe lângă unele dotări publice. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. . a sta iunilor balneo-climaterice). de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. pepiniere. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. păduri de recreare. longitudinală. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. radial-concentrică. de regulă. grădini şi scuaruri publice. grădini zoologice. După pozi ie se deosebesc: . grădinile botanice şi cele zoologice. în func ie de sistemul stradal al localită ii. parcurile şi bazele sportive. scuaruri. fiind diferite ca mărime. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. de folosin ă generală. a spitalelor. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. 1. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. pepiniere. a apei. 6. numite şi spa ii verzi publice. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. 2.cu acces limitat. ştranduri). asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. grădini sau scuaruri). ce sunt administrate de primării. grădini publice. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. lungi de sute de metri. şi în care intră: parcuri. . . grădinile locuin elor individuale.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. grădini botanice. amplasare. păduri parc. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. întreprinderilor. constituită din spa ii verzi periurbane. a solului. concentrică. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. transversală sau longitudinal-transversală. acoperişurile verzi. dotări şi func ii. . După accesibilitatea popula iei largi: . planta ii de protec ie (a localită ilor. planta iile din cimitire. planta ii antiincendiare.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare.3.cu acces nelimitat. grădini botanice.cu acces strict. care traversează localitatea şi care. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate.

În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri.4.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. păduri de agrement. 400 m. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. situate de regulă în cartierele de locuin e. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. planta iile de consolidare antierozională. ce se înfiin ează pe terenuri virane. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. . rozarii. alpinarii. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. păduri parc. spa iile verzi pentru copii şi tineret. 6-8 minute. scuarurile pot fi: . gazon.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. .în interiorul cartierelor de locuit. pepinierele.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. . cu rol decorativ: scuarurile decorative. frecventează simultan acel scuar. parcurile sportive. spa iile verzi din cimitire.permanente. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2.3-3 ha. culturale sau de învă ământ. scuarurile pot fi situate: .3 ha. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. parcuri dendrologice. destina ie. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. 6. caz în care acestea sunt uşor accesibile. scuarurile por fi: . amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. După durată. . .temporare sau provizorii. După func ii: . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta.spa ii verzi de înfrumuse are.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. Raza de deservire a unui scuar este de cca. configura ia terenului şi construc iile din jur. edificii culturale. fiind destinată odihnei de scurtă durată. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. situată în intravilan. în cca. După modul de amplasare.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. . planta ii cu efect de parazăpezi. perdelele de protec ie. destinate construirii unor cartiere de locuit.3. parcuri şi grădini zoologice. grădini şi parcuri publice. având în componen a lor doar arbuşti. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. . parcuri expozi ionale. După destina ie. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.

adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. de mers lejer. alei.5 km. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. datorită inexisten ei căilor de acces. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. zone umbrite dar şi zone însorite. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. scări (în cazul terenului accidentat). . în cadrul oraşelor mari.. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. a obiectivelor culturale. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. de pe o rază de 1-1. De exemplu. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. aranjamente şi decora iuni florale. 3-4 ha. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Intrările vor fi reduse ca număr. 15-25 minute. frecventează grădina în acelaşi timp. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. spre periferia scuarului. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. situate în jurul unor institu ii publice. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. peluze de iarbă. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Dispozi ia aleilor. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. în lungul aleilor. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. Spre deosebire de scuar. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. statui. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. boschete. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. Dată fiind această distan ă de deservire. respectiv: sectorul pentru copii. respectiv arbori şi arbuşti. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager.5. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. 6.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. respectiv o intrare la cca.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. bănci. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. . de învă ământ.

cofetărie. de lungimi şi dificultă i diferite. . destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. bazine sau chiar un mic lac.000 de locuitori trebuie să existe un parc. locuri pentru jocuri statice. datorită suprafe ei pe care o reclamă. şi de densitatea popula iei. expozi ii. diferite dotări (cişmele. 6. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. În foarte multe cazuri. restaurant). ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. respectiv sta ionare). de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite.6. de re eaua stradală limitrofă. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. cafenea. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. ce depăşesc 20 ha. bănci. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. adăpost de ploaie. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. şi de capacitatea proiectată a parcului. WC public). iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. într-un cadru peisagistic deosebit. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. manifestări artistice). cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. sporturi. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

şi alte multe specii pentru varietate. punct de distribu ie a energiei electrice. tomberoane). alei pietonale. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. recreativ şi decorativ. Au scop sanitar. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. suprafe e îngazonate. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. a noxelor sau a altor factori de inconfort. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. ale unui cvartal sau ale unui cartier. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. 6. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. orientarea şi înăl imea clădirilor.8. în func ie de pozi ia. parcări. partere cu flori.8.1. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. pentru diminuarea zgomotului. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. Speciile vor fi alese şi amplasate. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate.liber este de 3. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. . Astfel. şi străzi şi bulevarde deschise. ocupând suprafe e importante. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. 6.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. structură şi folosin ă diferite.8.2. arii de joacă pentru copii. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. 6.

Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. sediu de firmă etc. minigrădină de zarzavaturi. aranjamente florale. cititul. uşor de între inut. În func ie de mărimea acesteia. magazie de unelte. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. În func ie de mărimea spa iului disponibil. piscină. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. sedii de firme. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. arbori. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete.) acestea pot fi: grădina de fa adă. pergolelor. chioşc de grădină. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. bazin cu peşti decorativi. Grădina de fa adă. activită i de grădinărit.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. lămpi pitic. gazonul. În cazul vegeta iei. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. arbuşti şi liane. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. cu o compozi ie relativ simplă. servitul mesei. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. chioşcurilor şi treiajelor. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. a unor grupuri de specii sempervirescente. precum şi diferite specii cu port pendent. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. precum gazonul. joasă sau fără împrejmuire. fie prin realizarea unui gard viu înalt. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. miniseră. stânci şi pietre. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. sau specii de răşinoase. grădina este structurată şi amenajată. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. diferite jocuri. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. dar şi a unor hoteluri. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). spitale. de gusturile proprietarului. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. suprafe e îngazonate. barbeque. În cazul unor locuin e. Grădinile interioare. arbustive sau lemnoase. fie după propriile idei. trandafirii. o cascadă miniaturală. minilivadă. institu ii. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. arbuşti tunşi. Astfel. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. mobilier de grădină. padoc şi cuşcă pentru câine. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. un mic bazin cu aspect natural.

Poaceae). cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. fam. instala ii electrice. fiind de maxim 10-15%. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. în vederea efectuării eventualelor repara ii. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. forme sau provenien e. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. de regulă. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. Brassicaceae sau Campanulaceae). . care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. pentru speciile de plante vivace. În func ie de caracteristicile lor. 6. se recomandă acoperirea acestuia. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. durabilă şi de bună calitate. Urmează un strat de separa ie. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze.9. Saxifragaceae. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. canalizări). existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. alături de plante cu flori şi alei. specii de gazon (fam. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. printre spa iile rămase libere între plante. cu pietriş (de tip sort). Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. de la bun început. sau numeroase alte specii floricole. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. Crassulaceae. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. unele specii din fam. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. format din fibre minerale. Peste acesta se aşterne stratul fertil. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. astfel. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. cu strat fertil mai gros. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. poate contribui la estetica compozi iei alese.

contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. 6. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. spa iile verzi propriu-zise. . . institu ii administrative). . În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. al muncitorului (fabrici. diferite pulberi sau noxe. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului.10. .prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. . al proprietarului (locuin ă privată). Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. comportându-se ca un bun strat termoizolant. . Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. ateliere). de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. creându-se spa ii pentru odihnă. al bolnavului sau pacientului (spitale. Din suprafa a acestor complexe sportive. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. policlinici. hale. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. Ca şi în cazul grădinilor interioare. . sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. cabinete).. până la 4-7.acestea re in diferite cantită i de praf.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. şi constituie unită i de sine stătătoare. fiind dotate cu mic mobilier de grădină.şi nu în ultimul rând. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. în zilele însorite.

Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. 7-10 ani. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. cu solul permeabil. Stilul adoptat este cel mixt. atletism). polo). Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. separate prin vegeta ie. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. leagăne. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. 20-25% pentru terenurile de joacă. 30-40 copii. diferite săli de sport (gimnastică. 6. cu ghimpi (Berberis . 11-15 ani.11. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. volei. labirint. grădinilor publice sau a parcurilor. tenis). clădiri administrative. bazin acoperit sau în aer liber (înot. Suprafa a variază de la cca. 3-6 ani. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. gazon sau arbuşti. când sunt în afara localită ii. 100 m2 până la câteva hectare. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. bănci. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. precum şi specii floricole şi de gazon. grupuri sanitare. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. tobogane. clădiri pentru vestiare. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. oină). terenuri pentru diferite sporturi (tenis. şi să nu producă fructe ce pot murdări. balansoare. arte mar iale). handbal. baschet. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. sau în cadrul scuarurilor. duşuri etc. cu precădere împotriva vânturilor dominante. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. respectiv: până la 3 ani. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. caz în care au caracter de tabără. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. volei. bârnă de echilibru.

pârtie pentru schiuri. pistă pentru alergare. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. . ronduri. coşuri de gunoi etc. În cartierele de locuit sau în scuaruri. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. bob sau săniu ă. un mic monument sau un bust. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. pistă pentru patine cu rotile. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. bănci. destinate odihnei. alei pentru biciclete sau trotinete. tobogane. bazin pentru înot. Dar în func ie de microrelief. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. bârnă pentru echilibru. grădina de zarzavat. leagăne. În cazul taberelor. cu rol de protec ie împotriva prafului. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. plante tehnice. Rhus typhina). sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice.). Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. spaliere. medicinale şi melifere. rabate sau diverse aranjamente floristice. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. dotările vor fi mult mai complexe. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. a zgomotului şi a gazelor. Robinia sp. bibliotecă volantă. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon.).12. 6. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. cât şi zone însorite. corpuri de iluminat. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. arbuşti fructiferi. terenuri pentru jocuri de masă. labirinturi. flori. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. fructe sau semin e. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. cele cu frunze. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. balansoare. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. flori. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare.. sau care să fie toxice (Taxus baccata. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. arbori de mărimea a III-a. Laburnum anagyroides. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. care murdăresc. teren pentru focul de tabără.sp. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. eventual un mic stadion. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. ce poate cuprinde: o mică livadă. cu frunze.

13. calmante. Componenta cea mai importantă. având ca dotări mese. pasive cu rol calmant. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. cu excep ia intersec iilor. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. de a diminua poluarea fonică. este vegeta ia lemnoasă. precum şi obiecte din materiale calde. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii.5 m2 de teren sportiv. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. rabate de flori. func ional şi estetic. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. familiare. pentru fiecare elev. Spa iile verzi din incinta spitalelor. De asemenea. respectiv cea a intrărilor. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. cu cel mai mare impact peisagistic. cu specii floricole având culori liniştitoare. 6. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. cu rol stimulator. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Astfel. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. . se vor folosi plante cu flori ce au culori reci.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. 6. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. diferite. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. birourilor. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. bănci. pentru mărirea gradului de vizibilitate.14. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. sau a celor rezervate pauzelor. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice.

pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. cu bănci şi şezlonguri. precum şi pergole cu vi ă de vie. numită „cimitirul eroilor”. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. reduse doar la aliniamente de arbori. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. influen ând benefic recuperarea acestora. cu alei şi căi de acces paralele. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. În func ie de destina ia institu iilor respective. acoperite cu plante agă ătoare. tisă. drumuri interioare de acces auto etc. ar ar american. castani porceşti. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. De asemenea. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. Cimitirele mari. dispuse în lungul aleilor principale.15. datorită lipsei de spa iu. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. dar şi specii de foioase precum: tei. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. chiparoşi. . Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. purificarea aerului. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. centrale. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. sau chiar garduri vii. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. din specii sempervirescente. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. chioşcuri). de regulă fiind conceput în manieră geometrică. pornesc mai multe alei rectilinii. constituit din biserică. prezintă şi o zonă. cimişir. Dacă spa iul permite. bine delimitată. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. Astfel. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. sau în sens radial. necesare bolnavilor. Parterele cu flori cu nuan e reci. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. ce au efect liniştitor. capelă sau un monument memorial. separarea diferitelor amenajări precum parcări. molid. Astfel. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. sau în jurul edificiului central.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. 6. flancate de planta ii sobre. paltini. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. de la intrarea principală sau de la biserică. brad. glicină sau trandafiri.

. pentru realizarea acestor denivelări. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Lupinus sp. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Convallaria majalis etc. de maximă circula ie. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. dar şi în punctele cheie. în afară de cele amintite.. de taluzare sau de înăl are a unor zone.16.. de recreare şi decorativă. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Sempervivum sp. Chrysanthemum sp. Aster sp. halde. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. alimentară. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. dar şi culturaleducativ. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. să existe mijloace de transport în comun. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii.1. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. arborii fiind evita i. de recreare.). În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Microrelieful. Spa iile verzi cu profil specializat 6. situate în intravilan sau în extravilan. sunt: trandafirii. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. după concep iile . amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. sanitară. după considerente ştiin ifice (taxonomice). utilită ile şi căile de acces. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment.. se execută lucrări de excavare. Ca specii lemnoase frecvent folosite. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. cu multe denivelări. industrială sau medicinală a plantelor. 6.16. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Paeonia sp. surse de zgomot puternic). Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. iedera (Hedera helix). în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Sedum sp. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. sanitar şi decorativ. În cazul în care terenul nu este prea frământat.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. să poată fi realizat pe jos. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Narcissus sp. după importan a decorativă. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. saschiul (Vinca minor). caprifoiul (Lonicera japonica). Sistemul de drumuri. din specii sempervirescente.

ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Ca sectoare. urcători. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. fie în fa a clădirilor importante (birouri. licee sau a alte unită i de învă ământ. Rozariu-ul. pergole. rozariu-ul. la exterior. serele. hibrizi floribunda etc. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. numit şi colec ia botanică. dar în containere. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. în acest sector. sau arbori cu efect decorativ deosebit. plante aromatice. melifere. Sectorul plantelor de cultură. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. sectorul administrativ. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. sectorul sistematic. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice.). Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. leguminoase. sectorul plantelor spontane folositoare. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. dar şi publicului larg. ce au diverse întrebuin ări. arhitecturală. flora Asiei etc. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea.). existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. până la cele superioare (ultimele fiind . În sectorul florei Globului. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. estivală sau autumnală. de la cele inferioare. Polianta. grădina japoneză. medicinale etc. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. sectorul plantelor acvatice. şi implicit expozi ii foarte diferite. tehnice. hibrizi Polianta. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. rădăcinoase). în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. de parc. sectorul florei diferitelor zone geografice. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. vernală. Realizarea planta iilor floricole. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. ierbar). sectorul plantelor de cultură. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. englezeşti. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. vara îngropate în sol. diverse suporturi sau chiar ziduri. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. fie se desfăşoară între cele două elemente. treiaje. Sectorul plantelor spontane folositoare. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. muzeu. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere.

este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. industrial sau alimentar. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. pasul chinezesc din dale de piatră. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. verii sau toamnei. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. după zona geografică de provenien ă. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. sera plantelor din regiune mediteraneană. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. Vegeta ia forestieră spontană. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. este dispus de regulă. Prin structura. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare.16. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier.monocotiledonatele). clădiri administrative. subtropicale. poartă torrii. pădure de răşinoase. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. Astfel. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. 6. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. se deosebesc: sera palmarium. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. sera plantelor acvatice tropicale. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. ornamental. Grădina japoneză. sera colec iilor. pădure de foioase. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. colec ie de trandafiri. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). pepinieră. sau din alte regiuni calde ale Globului. sera orhideelor şi a plantelor epifite.2. Complexul de sere. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. prin solu iile de amenajare adoptate. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. uneori chiar un miniparc zoologic. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. sera înmul itor. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. pădure mixtă. mediteraneene. sera rezervată expozi iilor florale. sera azaleelor şi cameliilor. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. în apropierea intrării principale. pod arcuit din piatră. lanterne de piatră. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. . decorativ şi recreativ. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. pajişti. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. sau mai rar. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. didactic.

vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. gropi de gunoi. al XVIII-lea.arboretumul Dofteana (jud. stâncării. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. pot fi amintite: . realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. 6. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. în ceea ce priveşte frumuse ea. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. înfiin ată la începutul sec. Bacău). având în acest sens îngrădiri. înfiin at în 1908. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. Bacău). care va fi folosită atât ca sursă de apă. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă.grădina dendrologică Macea (jud. cu o suprafa ă de 20. . Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective.De regulă. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. strâmte. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. trebuie să ocupe suprafe e importante. cu o suprafa ă de 60 ha. de tip „microbiotop sau minihabitat”. înfiin at în 1880.3. de tipul cuştilor cu gratii. . având o suprafa ă de 70 ha. . având o suprafa ă de 48. curs de apă. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. . este necesară construirea de voliere largi. cu o suprafa ă de 34 ha.arboretumul Bazoş (jud. Hunedoara). să nu existe zone industriale. .16. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. vechimea şi mărimea colec iilor.arboretumul Simeria (jud. În cazul păsărilor zburătoare. perdele sau garduri mascate cu liane. înfiin at în 1909. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora.5 ha. înfiin at la începutul sec. Pe ansamblu. Arad). de recomandat cât mai largi. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. Timiş). bazine. pentru a completa ambientul. a masca zidurile inestetice. al XX-lea. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective.5 ha.arboretumul Hemeiuş (jud. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice.

cu microbiotopuri amenajate cu grotă.. pelicanii. pentru sezonul rece. păuni. grauri etc. cu zone largi amenajate pentru tigri. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale.sectorul galinaceelor şi columbidelor. ierbivore mici.sectorul păsărilor răpitoare. cameleoni. alpin şi subalpin etc. mici palmipede. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. ciufi. caprine. pume.sectorul reptilelor. râşi.. bivoli. . de amenajările respective. şopârle. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. vulpi. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. stârci. gâştele. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. cum sunt bufni e. libere.sectorul stru ilor. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. . prevăzut cu arcuri largi descoperite. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. şoimi. .) sau spa ii deschise. pot fi amintite: . . constituit dintr-o clădire. cucuvele. De asemenea.). lama şi alpaca. ovine. cerb lopătar. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. lupi. câini dingo. porumbei sălbatici sau de ornament. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. în special forestieră. . mierle. prin plimbare.: . găini de ornament. . . şi pentru răpitoarele de noapte. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. girafele. lei. ren.. iguane. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. bibilici. asini etc.sectorul felinelor mari. . în care sunt găzdui i: elefan i. uli. trunchiuri de arbori. galinacee etc. zebre. fie cu voliere foarte mari. unele specii de ra e. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. . în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. cât şi spa ii largi. turturele. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. gheparzi etc.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă.sectorul păsărilor tropicale sensibile. . distan a nu trebuie să fie prea mare. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. căprior. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere.sectorul rezervat pentru antilope. pescăruşi etc. . ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. ce cuprinde voliere cu fazani. precum lebedele. cu voliere şi vegeta ie. şerpi sau crocodili. pantere.sectorul urşilor. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. ce adăpostesc pisici sălbatice. şi padocuri acoperite. .sectorul felinelor şi carnivorelor mici. pentru diferite specii de urşi. cinteze. de numărul de specii. pentru sezonul cald.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică.. pentru sezonul estival.sectorul primatelor. umiditate.sectorul marilor ierbivore. carnivore mici.sectorul păsărilor de baltă. bazin. în aer liber. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. cormorani. canari. jderi etc. pentru speciile care nu pot părăsi locul. cai sălbatici. elan. stânci. zimbrii etc.sectorul cervidelor şi cabalinelor. dromaderi.

formată din planta ii forestiere. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. dar în raza de deservire a localită ii. pot exista în incintă şi muzee. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. de entomologie etc. în mişcare. pădurea-parc sau parcul-pădure. care să nu depăşească 4%. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. Pădurea-parc (parcul forestier. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. acoperite cu pietre. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. sau a aranjamentelor florale. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. se deosebesc: parcul forestier. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. se vor prevede spa ii largi. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor.17. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. cişmele cu apă potabilă. . În zona intrării principale. nisip sau alte materiale locale. având produse care să nu dăuneze animalelor. a unor peluze întinse de gazon. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. poteci şi alei de plimbare. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. toalete ecologice. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. de purificare a aerului etc. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. un sit istoric (ruinele unei cetă i). Alte amenajări. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. 6. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. de zoologie. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. un punct de belvedere asupra oraşului. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. În unele por iuni ale pădurii-parc. a eventualelor surse de poluare. un curs de apă. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. fântâni. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Astfel. precum: un lac. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. şi nu numai. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii.

Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. căi de acces cu trasee mai lungi.17. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. topoclimatul. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. balnear (izvoare minerale. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Unele elemente naturale precum mlaştinile. tabere şcolare. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră.). piste pentru biciclete sau pentru role etc. pot fi ştrandurile şi campingurile. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. stâncile. cu cât terenul este mai înclinat. izvoare termale etc. Pădurea de recreare. Amenajările de tipul campingurilor. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna.1. în unele zone de interes curativ. . Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. terenuri sportive etc. falezele sau malurile abrupte. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. puncte de belvedere etc. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. zonele nisipoase. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. zone de picnic. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. a unui râu. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. telescaune. terenuri de tenis sau de fotbal. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. 6. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. telecabine. solul. numită impropriu pădure de agrement. De asemenea. hidrografia şi environnement-ul. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. sau de interes turistic. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici.5-2 ore. Astfel. expozi ia. situate pe malul unui lac. lipsite de vegeta ia forestieră. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. pozi ia pe versant.

a perspectivelor sau a teatrelor de vară. alunecări de teren. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. este mai rece şi mai umedă. frunze prăfuite sau galbene. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. gradul de expunere a teritoriului. această zonă este cea mai expusă vânturilor. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. noroi.. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. De asemenea. dotărilor sau diferitelor echipamente. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. temperaturile sunt moderate. suprafe e umede improprii. În acest sens. care prin fenomenul de . Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. destinate practicării unor activită i. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. altitudine etc. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Orientarea nordică a unor terenuri. frunziş sărăcăcios. sau spa ii adăpostite. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. fără extreme mari. cu privire la temperatură. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. iar solul este mai pu in umed. plantele prezintă creşteri foarte mici. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. plajelor etc. vegeta ia are aspect veşted. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. pavilioane. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. vânt. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. băl i. refugii) pentru a oferii adăpost. Cu privire la mişcările aerului. prezen a prafului. Tot în acest sens. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. temperatura aerului mai ridicată. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia.

filtrare şi transport al apei. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. prezintă o atractivitate foarte redusă. O zonă lipsită de un curs de apă. 6. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. capătă por iuni dezgolite. apa este importantă sub aspectul calită ii. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. chimic sau fonic zonele din jur. dar nu neglijabilă. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. Environnement-ul. precum realizarea igienei corporale zilnice. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. prepararea hranei. care este dată de natura sursei (izvor. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. lac). Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. natura solului. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. de poten ialul teritoriului. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. libere (luminişuri. de o acumulare mai mare sau mai mică. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. de cea ierboasă. de modul de captare. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. Cei care doresc să se odihnească. De regulă. sau ca sursă de apă potabilă. Hidrografia teritoriului. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. atunci aceasta este şi primitoare. râu. regimul şi tratamentul etc. sau cu o re ea hidrografică foarte bună.spulberare. schi nautic etc. poieni.17. aerisite. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. va avea o atractivitate sporită. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. În zilele călduroase de vară. situl sau vecinătă ile. liziere). . a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic.2. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. şi din contră. pârâu. compozi ia şi vârsta arboretelor. iaz. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. ce diminuează calitatea acestora. de temperatura acesteia. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. În acest sens. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. a fermelor de animale. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. pescuit. Când o pădure de recreare este echilibrată.

. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. ce au un efect peisagistic major. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare./ha). de motiva iile şi aprecierile lor. şi este favorabilă pentru plimbări. dispuse pe anumite trasee. a culorii frunzelor etc. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. bine pusă la punct. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. în func ie de fenofazele speciilor respective. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. datorită vizibilită ii foarte bune. dau peisajelor un pitoresc aparte. dar în zilele geroase cu chiciură. publicul larg le preferă pe cele amestecate. luminişuri pentru odihnă. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. ce induce plictiseala şi pasivitatea. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Aceste dotări vor fi discrete. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. cu locurile de parcare aferente. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Codrul regulat vârstnic. ce are o densitate mică (200-500 buc. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. păduri pentru plimbare şi păduri parc. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. ce calmează şi relaxează vizitatorul. Iarna se remarcă răşinoasele. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. la agresiunile vizitatorilor. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Sub raportul vârstei. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. capacitatea de primire începe să crească. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. care determină o scădere a densită ii. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. indiferent de specie. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura.. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. are aspectul unei păduri falnice. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate.

Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Aceasta este zona preferată de marele public. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. soluri scheletice. reprezintă cca. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale.Pădurile de recreare se sistematizează. mult căutate şi apreciate de publicul larg. prin împăr irea pe anumite zone. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. odihnă. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. terenuri de joacă pentru copii. de cei care evadează din cotidian. să aibă o textură uşoară. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. cu forme interesante. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. obiectivele etc. ce trebuie să fie ireproşabilă. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. destindere şi pentru activită i de picnic. De preferat ca aici. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Zona de primire şi odihnă. prezintă ponderea cea mai mare. pentru linişte. zona de plimbare şi zona de regenerare. cu investi ii mai reduse. de cca. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. izvoare). pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Arboretele vor avea consisten ă moderată. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. amenajările. aer curat. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. instala ii sau echipamente. repaus etc. acest lucru favorizând. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Zonele cu soluri reci şi umede. Zona de plimbare. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. fiind astfel organizată. vor fi evitate de vizitatori. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. să fie drenat. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. . 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. În raport cu întreaga pădure. cişmele. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. insistându-se în mod special asupra cură eniei. camping. şi prezintă diferite construc ii. echipamente sanitare şi de igienă. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările.

forma iuni geologice interesante etc. arbori deosebi i.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . fiind eliminate tasarea solului. locurile de parcare. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). reunind până la 5% din suprafa a arboretului. rezultate prin ruperea. zone cu fructe de pădure etc. 6. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. camping). prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. care sunt interzise accesului publicului. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn.3. au o lă ime optimă de 3. dispersate în cadrul celorlalte două zone. terenurile de joc. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele.5-4 m. ruine.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. cu pante domoale. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. dificultatea. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. este constituită din diverse suprafe e. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. de la o clădire de interes general (cabană. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. peşteri. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. respectiv 4-10 km/100 ha. smulgerea sau tăierea puie ilor. pot avea por iuni comune. han. vestigii ale unui castel sau cetă i. restaurant. fiind total protejate. restaurant. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. nu prea lungi şi nu prea înclinate. puncte cu vederi panoramice. întâlnite doar în anumite păduri. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. un număr sau o emblemă. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii.17. cabană. spre diferite puncte de interes din pădure. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. prin optimizarea spa iului în general. şi echipamente specializate. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Traseele potecilor vor fi diferite. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. având un specific aparte. monumente.

în special pe latura vântului dominant. coş de gunoi. Parcările pot fi mari. fiind mult apreciate de vizitatori. fântâni sau alte surse de apă. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor.aceste puncte bănci. respectiv grupuri de arbuşti. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. peluze pentru golf. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. spa ioase şi capabile să absoarbă. pe ansamblu. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. restaurantelor. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. dalele de piatră. groapă sau container pentru gunoi etc. cabanelor. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. capătul drumului principal). pietrişul. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. şi pot fi: terenuri de tenis. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. dispuse în apropiere. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). formele regulate şi simetriile. WC-uri ecologice. vor evita pe cât posibil artificialul. şi să se folosească materiale cu aspect natural. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. Locurile de parcare. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. . diverse amenajări pentru jocul copiilor. loc pentru focul de tabără. un număr cât mai mare de autovehicule. de 2-3 maşini. masă cu scaune sau bănci. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. respectiv nisipul. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. camping. sau pot fi mici. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. parcările pot fi: în ciorchine. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. vatră din piatră pentru foc. şi variază în func ie de microrelieful specific. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. de amploarea investi iilor. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. în pinten. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. miniterenuri de fotbal. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului.

Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Astfel spus. . 6. sau parcurile cu specii de vânat autohton. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. pedologic sau de altă natură. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. floristic. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. faunistic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional.1. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo).18. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. paleontologic. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. protec ia ecosistemelor. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii .The International Union for the Conservation of Nature . oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. cu aspect cât mai natural.18. educative. hidrologic. geologic. recreative şi turistice. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. incompatibilă scopului atribuit. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. De asemenea. speologic. având o înăl ime corespunzătoare.

2. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.să fie deschis turismului organizat. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. Piatra Craiului. activită ile de turism vor fi bine organizate. sate. destinate cercetării ştiin ifice. . neatinse de activită ile umane. .Beuşni a. în scop ştiin ific. . şi Semenic – Cheile Caraşului. hoteluri. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. educativ şi recreativ. elemente de etnografie si folclor. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. În prezent. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . Cozia.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.să aibă forma ii geologice interesante. conforme cu peisajul.18.sunt peisaje naturale de mare frumuse e.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. . respectiv fenomene naturale originale.speciile vegetale şi animale. care grupează o serie de atrac ii turistice. cultural şi recreativ. zona rezerva iilor integrale. vile. construc iile (case. muzee cu specific local. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. 6. . Retezat. hanuri sau locuin e izolate.Hăşmaş. Ceahlău.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. .zona exterioară. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. vegeta ie. expozi ii. cu flora şi fauna sa. Domogled . activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal.să fie interzisă vânătoarea. recreării şi turismului”. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. drumuri. Cheile Bicazului . Cheile Nerei . . Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.Valea Cernei. Mun ii Măcinului. specifice.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. beneficiind de o protec ie suplimentară. Rodna. floră şi faună intacte. educativ. care servesc recreării popula iei. . unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.

solului. nu se împuşcă.18. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. lacuri şi cursuri de apă. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. următoarele: Apuseni. paleontologice (tip p). În ara noastră sunt constituite în prezent. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. rezerva ii ştiin ifice. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Nomenclatura din ara noastră. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. 9/1973. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. 6.. . Acestea pot fi: botanice (tip b). se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Por ile de Fier. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Balta Mică a Brăilei. se promovează regenerarea naturală. Vânători – Neam . ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Bucegi.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism.3. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. geologice şi geomorfologice (tip g). forestiere (tip f). Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . limnologice (tip l). reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. rezerva ii naturale. ca parcuri naturale. conform Legii nr. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. mixte (tip m). Grădişte Muncelului – Cioclovina. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice.

fenomene geologice unice (peşteri. chei). educa ie si instruire în domeniul mediului. locuri fosilifere. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. ştiin ifice sau peisagistice. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. rezerva iilor naturale. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. cascade. arbori seculari. parcurilor naturale. . cursuri de apă.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare.

Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.factorii ecologici climatici: .2. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. . . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. 6. . VI. volume.fertilitatea solului.regimul de umiditate din sol.umiditatea atmosferică.1. .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.vânt. .Cap.cerin ele speciilor fa ă de: . material care îşi schimbă volumul. . proiectantul de spa iu verde creează forme. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. Criterii de alegere a speciilor 6. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. ruginiu. . Prin acest material.diversitatea foarte mare a ramurilor.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. compozi ii. . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. . ce vor alcătui în final o unitate.1. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).temperatura aerului. .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. frunzelor.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Astfel trebuie avut în vedere: .factorii ecologici edafici: . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. .lumină. culoarea. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .2. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.textura şi profunzimea solului.

vegetali.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). . fa ă de cele periurbane. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. (produc căderea acelor la răşinoase.expozi ie. . numindu-se şi cea ă oxidantă.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. .animali. . numite arsuri).configura ia terenului. Dintre aceştia : . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.factori biotici: ..compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. . etc. . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).troficitatea solului. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.2. .altitudine.pantă. . dioxidul şi trioxidul de sulf. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. fertilizare. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. considerate cele mai rezistente).compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. . . în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. .2.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). .factori poluan i. .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). . dar şi asupra celui animal sau vegetal. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.con inutul de schelet.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. 6. Astfel.oxidul de sulf. . . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.factori geomorfologici: . cloroza esutului asimilator.factori antropici: . a produc iei de masă lemnoasă).

arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.umbrirea clădirilor.2.foarte sensibile . Particularită ile biologice ale speciilor 6. piracanta.sensibile . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.3.1. ecotip.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.rezistente Exemple de specii: .praful rezultă din întreprinderile industriale.mijlociu rezistente . . . subspecie. reducerea creşterilor.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. propor ia poluantului în atmosferă etc. . Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.rezistente la fluor – mesteacănul. tuia.condi ii de mediu – specie. .). În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. fabrici. . coacăzii.pădurile de recreare. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.rezistente la plumb – pinul silvestru. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. etc.3. corcoduşul. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. . . dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. ce talie vor avea exemplarele respective. arboretele tinere fa ă de cele mature. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . industria metalurgică şi chimică.2. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. . zămoşi a de Siria. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . . 6.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. bradul de Caucaz.rezistente la bioxid de sulf – alunul. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . stadiu de dezvoltare. cum se integrează în respectiva compozi ie. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.pigmentări. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. frasinul. platanul. fenotip. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).aliniamente.

speciile lemnoase volubile. agă ătoare sau chiar târâtoare. De exemplu.3. tabulară. a II-a . Prunus mahaleb. obovoidă. Juniperus hibernica. ovală.zonele verzi de mici dimensiuni. Acer pseudoplatanus. a prafului.peste 25 m.15 – 25 m. arbuşti mijlocii 1 – 2m. 6. Picea abies. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. a III-a .7 – 15 m. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Berberis thumbergi. Abies alba. Populus nigra cv. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. Astfel. că ărătoare. Morus alba. . la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.în lungul arterelor. . Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. italica. conică. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. şi cea având contur sinuos. precum şi re inerea gazelor de eşapament. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Pinus strobus. Populus simonii. . cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.arbuşti. arbuşti pitici.. Larix decidua. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. a boschetelor.liane. fastigiata.2.realizarea gardurilor vii. Thuja occidentalis var. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . etc. sferică. mai mici de 1m.arbori de mărimea I .2. speciile cu înăl imi sub 7 m. . În tabelul nr.

dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. umbraculifera Carpinus betulus.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. . cireş păsăresc.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Pinus sylvestris. Juniperus communis ssp. Cerasus avium. 6.zona de primire a pădurilor de recreare. . nana. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Cotoneaster horizontalis. Tilia cordata.mascarea obiectelor inestetice. varietatea „Globosa” la diferite specii. ulm de munte. frasin.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Juniperus sabina. salcie căprească. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Robinia pseudoacacia var. Ulmus minor. Pinus nigra. pentru protec ie împotriva radia iei solare. mesteacăn. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. a prafului şi a vântului. Betula pendula. Juniperus horizontalis. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. dud negru. Salix babilonica. Populus tremula. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Fagus sylvatica. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). . După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.3. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.aliniamentele stradale. . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. caragană.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. .3.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. forma „pendula” la diferite specii precum: fag.2. larice.

mărimea şi culoarea acestora. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. imprimă un sentiment de linişte. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Lujerii pot avea cele mai diferite culori. romboidală. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari).3. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.2. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Forma. Chamaecyparis lawsoniana var. pot fi sinuoase. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. obovată. Ramuri pot fi drepte. . de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. pendula. fie verticală. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Speciile cu tulpini că ărătoare. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. tortuosa) sau pot fi geniculate. Trunchiurile. sau chiar târâtoare.3. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). la marea majoritate a speciilor. castan) sugerează puterea. fie orizontală. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. mici sau mari. eliptică etc. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. Unele specii au frunze simple sau compuse. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. 6. imprimând anumite sentimente. Salix babilonica. peluze. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. ovoidă. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. lanceolată. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. fie pendentă. platan. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. etc. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f.5. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. paltin. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. 6. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc.4.2.

cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Astfel. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Acer negundo. alb argintiu. Euonymus europaeus. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). În tabelul nr. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Thuja occidentalis f. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. până la verde intens (vara). argintea. Sorbus aria.. Hippophae rhamnoides. Hedera helix. la galben–roşu ruginiu (toamna). şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). galben sau chiar roz şi roşu. precum şi diferite exemple de taxoni. Aesculus sp. Populus alba Picea pungens var. pu in incizată dau adânc incizată. ca în cazul mesteacănului. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Carpinus betulus.). tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Pyrus elaeagrifolia. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Speciile cu frunze mici.Marginea limbului poate fi întreagă. luminos (primăvara). biota. la care verdele se combină cu alb.. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Tilia tomentosa Juniperus sabina.. compuse. Robinia sp. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Ligustrum ovalifolius. Gleditsia sp. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp.. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Eleagnus angustifolia. „Aurea” Thuja orientalis f. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Speciile cu frunze mari. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. la verde închis. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia.) sau mari (Ailanthus sp. Juglans sp.

Pinus cembra. purpurea. Ligustrum vulgare albă . purpurea. purpuriu Picea pungens var. Pseudotsuga glauca. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. pissardii.verde închis roşu. purpurea. Prunus avium. Syringa x. Spiraea x. forma. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Corylus maxima var. Phyladelphus coronarius. Forma şi culoarea florilor. Buxus sempervirens. Juglans regia Fagus sylvatica var. Pinus strobus Abies alba. Crataegus sp. Deutzia scabra. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Malus pumilla var. Prunus cerasifera var. Taxus baccata. Picea abies. Sophora japonica.. Hedera helix. Pyrus sp.. Acer platanoides var. Hibiscus syriacus. Robinia pseudoacacia. Acer paltanoides var. rubrum 6. niedzwetzyana. atropurpurea.6. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Alnus glutinosa. Aesculus hyppocastanum. vanhouttei. glauca. crem sau galbene. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Pinus excelsior. Magnolia kobus.2. hybrida. În tabelul nr. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Catalpa bignonioides.3. Berberis vulgaris var.

galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Hibiscus syriacus. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Magnolia kobus. Laburnum anagyroides.. Syringa vulgaris. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. cu toate varietă ile şi soiurile sale. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Chaenomeles japonica. Prunus persica. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Laburnum anagyroides. Magnolia stellata. Spiraea salicifolia. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Diervilla florida. Cornus mas. Magnolia x. Colutea arborescens. Hybiscus syriacus. Amorpha fruticosa. Cotinus coggygria. exceptând albastrul pur. Forsythia sp. Kerria japonica. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Buddleia davidi. Cornus mas. Chaenomeles japonica. Dintre toate speciile lemnoase. pissardi. Forsythia suspensa. soulangeana Prunus sp. carnea. Prunus cerasifera var. Prunus armeniaca. Tamarix ramosissima. Diervilla florida. Malus floribunda Hedera helix.. primăvara timpuriu primăvara .

Rhus typhina. 6. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata.3. Sambucus racemosa. lemn câinesc. contribuind prin forma. Crataegus monogyna. Berberis vulgaris. Liriodendron tulipifera. mari (Viburnum opulus var. Spiraea japonica. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Kerria japonica Aesculus sp.. Hibiscus syriacus. Cotoneaster horizontalis. Inflorescen ele sferice. Culoarea fructelor. Sophora japonica. mălin) calmează şi relaxează. Colutea arborescens roşie albă . iritant. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Viburnum opulus. Ptelea trifoliata. Spiraea salicifolia. amorfă) constituie un factor stimulator. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. în sezonul estival sau autumnal. atribuind ambientului un aspect dispersat. budleia. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. dar mai ales în perioada hibernală.7. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Rosa canina. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. glicină. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. neliniştit. Syringa vulgaris. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate.vara toamna Mahonia aquifolium. pseudobace) este variată de la specie la specie. ca lumânările (castan porcesc.2. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant.

temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Prunus spinosa. mesteacănul. Platanus sp. De obicei.8. unii poluan i din aer sau din sol. De exemplu. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Thuja occidentalis.3. 6. ci separat. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Cotoneaster nigra. iar plopii. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. precum cimişirul şi tisa. Picea abies. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. probabile pentru perioade de 5. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor.2. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. 20. Abies alba. Catalpa bignonioides. calitatea terenului. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. salcâmul. Gleditsia triacanthos. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Robinia pseudoacacia. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Ambientul (noxe. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Lonicera nigra. Fraxinus excelsior. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. . Mahonia aquifolium. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. diferi i arbuşti. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Viburnum lantana. 40 ani de la plantare. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. 10. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Ligustrum vulgare.

sub diferite moduri. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. în puncte liniştite. ASOCIEREA. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. care nu se regăsesc în efectul ob inut. lângă clădiri. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. grupuri. labirinturi. iar cele decorative prin trunchi. masive. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. pot fi folosite solitar sau grupat. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. fie ele arborescente sau arbustive. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Exemplarele lemnoase. coloritul fructelor). De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. sau duc la costuri suplimentare.1. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. . boschete. Arborii solitari se amplasează pe peluze. fără agita ie. garduri vii.Cap. pâlcuri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. frunze. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. curtine. VII. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om.

gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. ce are amenajate numeroase poteci. . şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. (gard belgian. Ca regulă generală. pe un contur drept sau sinuos. După înăl ime. sistemul Cossonet). Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. mai rar două sau chiar trei. de regulă bine între inute şi amenajate. trunchi de piramidă. cu exemplare foarte apropiate. ob inându-se în final un perete verde.5 m. două sau trei rânduri. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. foarte înalte cu h > 3 m..Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. mici cu h = 0. formate dintr-o specie. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.5 – 1 m. în aceste ultime cazuri. înalte cu h = 1 – 3 m.

astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. solu ie destul de controversată. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. în care sunt prezente multe bănci. de apărare împotriva vântului dominant. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. de preferat o specie locală. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. mai deschis la culoare. care să constituie fondul principal. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. folosite ca garduri de limită. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. În orice caz. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. sanitar. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. . Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. protec ie şi linişte. şi coroană bogată. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii.garduri vii de camuflare sau de mascare. solemnitate şi hotărâre. ce le eviden iază pe primele. Astfel. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. În cazul plasării inverse a speciilor. . pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor.garduri vii pentru protejare. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. de izolare vizuală şi fonică. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. . tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. de mascare. şi cu o capacitate puternică de lăstărire.După scop gardurile vii pot fi: . cu un aparat foliar bogat. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică.garduri vii decorative. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini.

lângă care să existe grupuri de flori perene. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. existând în apropiere şi un luciu de apă. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. patrulater sau pentagon. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. În cazul clădirilor monumentale. apoi de cele de talie mică. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. destinat odihnei pasive.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. . dispuşi inelar. pentru mascarea acestora.

în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. statuie. iar în interior numeroase bănci. Un boschet prezintă 2-3. creându-se o stare de calma atmosferic. fântână arteziană). în mod excep ional 4 intrări. În spa iile verzi urbane (grădini. pentru mascarea limitelor. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. specii rezistente la vânt. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. adaptate condi iilor locale. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. parcuri) masivele se situează spre periferie. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pinul strob. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. mesteacăn.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. de regulă dispuse circular. constituit dintr-una sau mai multe specii. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. lemnul câinesc. la tasarea şi în elenirea . protec ie împotriva soarelui şi vântului. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. dârmox). pinul silvestru). cimişir.

dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. În general. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. înfiin area scuarurilor. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. Astfel. a I-a. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. Vârsta. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. unde se doreşte realizarea unui masiv. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare.2. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari.solului.2. urmată de toamnă. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. se folosesc puie i de talie mică. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. 7. cu fructe şi port interesante. înso i i de 1 tutore. de la scoaterea din teren şi până la plantare. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei.1. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. a II-a şi a III-a. se evită ambalarea. puie ii cu rădăcini protejate. Totuşi. care limitează priveliştea şi perspectiva. în acest caz balul fiind înghe at. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională.2. acestea pot fi transparente sau opace. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. creându-se impresia de monumentalitate. largi.2. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. . În func ie de speciile întâlnite în masive. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. Astfel pentru aliniamentele stradale. imediat după dezghe ul solului. 7. cu înflorire abundentă.

înăl imea şi grosimea la colet. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. cu sistemul radicular mai compact. datorită dimensiunilor. fie dintr-o pepinieră.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.2.Ca regulă generală orice puiet. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.60 (0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. cu o coroană uniform dezvoltată. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.5 (0.30 (0.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. camionului. pe tulpină deasupra coletului. 7.80 x 0. cu ramuri până aproape de sol. . Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. remorcii. etc. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.0.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.3.40) x 0.0 x 1. se tasează uşor şi se udă abundent. fie din natură.40) m pentru puie ii de talie mică.30 (0. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. . De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. sunt necesare mai multe opera iuni: . şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).alegerea exemplarelor. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . .70) m pentru arbuşti (3-5 ani). iar înăl imea 8-10 m. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.0. . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.0.1. creată în acest scop. De asemenea.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.5 t. .60 (0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. situate în locurile accesibile macaralei. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. . .70) x 0. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.

3. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă.4. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. ce au un efect estetic deosebit. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii.3. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. în Fran a. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). ciuperci). fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . cu norme bine stabilite. la o adâncime de 20-25 cm. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani.5 – 1.2. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. partere. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. 2 sau 3 rânduri. 7. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor.4 rânduri. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. în timp. rânduri sau la încrucişarea aleilor. uniform. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.3. până la 0. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.2.7. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric.1. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. 7. P. Fertilizarea. Astfel. . în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. timp de 2-4 ore. numărul rândurilor (1. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. urmând ca mai târziu.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. K. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.

Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . rezultând astfel un trunchi vertical scurt. cu fructifica ie cât mai abundentă. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o).cordonul oblic bilateral (gard belgian) . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .forma literei „U” . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. columnare. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. se aleg ultimii doi. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.forma Verrier .5 m între ele. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. ob inându-se forma literei V. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. la distan a de 60 cm între ele.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.40 cm deasupra solului.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.forma Cossonet . Pe măsură ce cresc. La exemplarele cu so . piramidale. . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.piramida . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. cu ramuri cât mai multe.

Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Astfel. Coroana formată. are forma unui „U” dublu sau triplu. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. pe o sârmă . dispuse în acelaşi plan. 80 sau 120 cm de la sol. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. ce a fost retezat la 40.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. 6 sau 8 bra e verticale. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. ceilal i îndepărtându-se.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Fiecare pereche porneşte din axul principal. se orientează vertical pe doi tutori. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală.

60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. se înlătură lăstarii. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. cu o deschidere a bra elor de 50 . Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. La lungimea de 70 . aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. . iar cei doi lăstari terminali. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.80 cm. În al doilea an. la o înăl ime de 30 cm. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. dar la o înăl ime de 80-90 cm. sub un unghi de 60o între ei. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. După 30 cm.(spalier).

Populus sp. mai rar toamna târziu. 7. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. tuie. . prin scurtarea lujerilor prea lungi.) Se execută primăvara devreme. la înăl imea de 20-25 cm. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. Tunderea se execută în anii următori. ienupăr. După atingerea înăl imii dorite. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. tisă). de 1-2 m lungime (Acer negundo. 0.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. tăierea se face cu cca. În primul an de la instalare. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită.3. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei.3. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. la exemplarele plantate în aliniament.

Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. cu coroane înghesuite. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. 7. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. sunt de regulă mult mai viguroşi. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară.4. Se recomandă rărirea periodică. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.3. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. iulie. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. După câ iva ani. Lăstarii ob inu i prin recepare. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . grupuri.

mărirea efectului decorativ al unor exemplare. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază.5. Se aplică rărituri mixte sau combinate. în pădurile echiene de codru şi crâng. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. . cu o periodicitate de 3-5 ani. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. . Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). ob inându-se un număr optim de exemplare. îmbunătă irea stării fitosanitare.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. în cca. din 3-6 (10) ani.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. . în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). 20-30 ani. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare.materialul rezultat nu se recoltează. 7. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). reducerea consisten ei. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. în apropierea locurilor de sta ionare. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. . a unor poteci. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. fiind inestetice. . cu o periodicitate de 3-5 ani. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.3. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor.

deoarece circula ia este complicată (semin iş. dar pentru oameni antrena i. amestecuri de fag cu răşinoase. bolnavi. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. făgete. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim.6. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. păduri de plopi euroamericani).3. rup i sau doborâ i. de speciile forestiere folosite sau prezente. se pot adopta diferite tratamente. buruieni). în vederea atingerii unui anumit scop. 7. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. . Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. cu foarte multe nişe ecologice.

Muscari sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. .specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.culoarea. Salvia sp.forma. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. În acest sens se deosebesc: . Ageratum sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.specii de talie mare. . La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: ..1.înăl imea. a rabatelor pe peluze..cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.. Tradescantia sp. forma.Tropaeolum majus. culoarea şi mărimea frunzelor.. . platbande sau grupuri pe peluze.sp. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Delphinium sp. al sezonului de vegeta ie. în marginea rondurilor sau rabatelor. Acestea se folosesc pentru rabate. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.. peste 50 (60) cm. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Saponaria ocymoides.. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.. covoarelor. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Tulipa sp.2. precum şi în mozaicuri. Tulipa sp... Acestea se folosesc grupat. Narcissus sp.. Alyssum sp..forma şi culoarea fructelor. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. în componen a bordurilor. .. Aubrieta sp. Lobelia sp.ciclul de via ă. 8. Hyacinthus sp. partere. Malva sp... Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. VIII. . a modului de creştere şi ramificare. . în planul apropiat de privitor.Tagetes sp.1. precum specii din genurile: Lilium sp. Galanthus sp.sp. precum Crocus sp. . . . Gladiolus sp... cu aspect de tufă .. Ageratum mexicanum sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia..1.Cap. .sp. cu tulpini ramificare.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm..1.forma tulpinii (portul). Salvia splendens. cu port târâtor (sau pendent) . Tagetes sp. în sensibilizarea oamenilor la frumos.. Sedum sp. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. . . Calistephus chinensis. 8.

. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). . cu tulpini că ărătoare .1. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. iar altele puternic fidate.. lalelele papagal. până la albastru. culoarea şi abunden a frunzelor.sp. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. precum regina nop ii şi micsandrele. Nuan a culorii poate fi diferită. la început. galben. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. cu tulpini simple.. Agave sp. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Begonia sp.. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. la florile simple poate fi pală. creasta cocoşului.sp..sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. roşu sau grena.Ipomea purpurea.4. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Astfel.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. altele sunt mici şi mărunte. 8. în cazul petalelor tomentoase. Ricinus sp. Polygonium sp. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.Lathyrus sp.. în jurul teraselor. 8. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. culoarea. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Forma. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.. mărimea şi culoarea frunzelor. . roz. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. mo ul curcanului. Iresine sp. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. precum verbena şi crinii. Lilium sp.. a sta ionării. erecte Impatiens sp. Humulus lupulus.. chioşcuri pentru odihnă). Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).3.). roşu grena.. cu segmentele filiforme. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Forma.. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Papaver sp.. clopo ei. locurilor pentru sporturile uşoare. cu tulpini volubile .. Tulipa sp. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Portulaca sp. argintiu sau cenuşiu. florile fiind nesemnificative. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Delphinium sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Sempervivum sp. . Unele frunze sunt mari. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Pyrethrum sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.1...

Mo ul curcanului (Amaranthus sp.plante anuale sensibile (Celosia sp...) se seamănă în sere calde. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. ca o continuare a florilor. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. . Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. 8. men inând efectul decorativ.1. vara. Zinnia sp. . cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.5. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.plante anuale semirustice (Begonia sp. de culoare roşie sau roză.) are fructe persistente şi decorative. fiind o sursă de amuzament pentru copii. iar primăvara vor înflori. Cineraria sp. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Calceolaria sp. florile se îndepărtează. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie..8. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. fiind aripate. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .1. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.6. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.plante anuale rustice. În unele situa ii. .

1.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.. rabatelor.7. Dahlia sp. Iris sp.. covoarelor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. bordurilor. sau semirustice (Canna indica.. rizomi. rizomi. Narcissus sp. Papaver orientalis). 8. în lungul apelor sau pe luciul lor. Speciile floricole pot fi folosite. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. rondurilor. ferestrelor. pentru: . Polyanthes sp. . atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Aquillegia sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. cămări. Lolium sp. tuberobulbi. . rădăcini tuberizate.... geophite – ce au bulbi.decorarea balcoanelor. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Hosta plantaginea. mozaicurilor. jardinierelor. Convallaria majalis.. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Hyacinthus orientalis.. Chysanthemum sp.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. teraselor.decorarea spa iilor verzi. tuberobulbi. pe stânci sau pajişti.. Gypsophyla sp. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. în general. Gladiolus sp.

fie numai specii perene. bănu i (Bellis perennis). deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. witrockiana). dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. fie mixt. Tagetes sp. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient.ca flori tăiate.). Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. printre care se introduc plante anuale. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. rabate. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. narcise. muscari (Muscari sp... partere). 8. Rudbekia sp. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Culturile cu plante anuale. chioşcurilor. bujori. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. zidurilor. narcise (Narcissus sp. cu port de tufă sau covoraş. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. instalând specii de talie mică în prim plan. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. mijlocie (Petunia sp. crizanteme. forma şi nuan a frunzelor. treiajelor.2. în special lunile de vară. costisitoare.decorarea stâlpilor. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. pergolelor. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. Ageratum mexicanum „nana”. În func ie de perioada şi .). . specifice plantelor anuale. forma şi culoarea florilor. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. mărimea. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. ghiocei. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. de talie înaltă (Phlox paniculata.).. numă-uita (Myosotis sp.). înăl imea plantelor. în trepte. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. stânjenei. perioada şi durata de înflorire. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Portulaca grandiflora).

Calluna vulgaris).. structură. pământul de turbă. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. desfundat. . pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Tradescantia sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.3. pământul de pădure.3.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. bine organizate.. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. modelarea terenului... Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. pământul de ericacee. brumărele). Viola.. . s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Iris sp. Instalarea speciilor floricole 8. con inutul de substan e nutritive. etc. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Erica sp. Dianthus sp). . permeabilitate. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. de turbă) .. Acestea se deosebesc prin pH. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Crocus.soluri alcaline – (Anemone sp. În general. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Gladiolus sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. superficiale (Primula sp. În func ie de sol. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. . Dianthus sp. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. de răsadni ă. textură. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. rădăcinile de ferigă şi nisipul.. perlit şi turbă în diferite propor ii. Hyacinthus. nivelat. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a.soluri acide – (Coleus sp.. elina. textură. compostul de grădină. mobilizarea superficială a solului. Asparagus sp.. pământul de ace de răşinoase.. După valoarea pH-ului. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. pământul de frunze. capacitate de re inere a apei). În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. pământul de lemn.. ferigi). Galanthus) sau bienale (Primula. Bellis) cu speciile anuale. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Narcissus. elemente nutritive. mărun irea bulgărilor. Myosotis.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri.. 8.1.soluri neutre – majoritatea solurilor.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Asparagus sp. . se deosebesc: . pH. Amaryllis sp. Cheiranthus cheiri).

Paeonia). dar nici să se stânjenească reciproc. 8. Amaranthus). Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul.8. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei.. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Impatiens. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate.3. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Alyssum. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Myosotis). La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. unde se vor dezvolta şi înflori. Mathiola. Muscari. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.). Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis.5 cm grosime. Begonia). Hyacinthus. Crocus. Dianthus. Galanthus. bulbii acestora să se înrădăcineze. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Hosta plantaginea. Hemerocallis sp.3. La speciile perene. Fuchsia. comparativ cu înăl imea plantei. Viola. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. transplantarea apare necesară atunci când . alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Sedum) distan ele pot fi mai mari. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Narcissus. 2 – 2.3. La plantare.). ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Lilium sp. de cca.(Iris sp.2.. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.

Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. Ciupitul se execută cu unghia.ob inerea unor forme caracteristice.suprimarea păr ilor aeriene. . suprimarea tijelor florale vestejite. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. intrând mai devreme în vegeta ie. când plantele nu suferă deloc. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. . . În această categorie intră următoarele lucrări: . pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.reglementarea înfloritului.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. unele nu mai înfloresc în acel an. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. 8. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. obligatorii sau facultative.tutorarea şi palisarea. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.irigarea. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. bobocitul. . la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. . Pentru ob inerea de tufe bogate. de perioada înfloririi.aplicarea îngrăşămintelor. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.4.tunsul plantelor. spa iul devine insuficient. cu rolul de a ob ine plante viguroase. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . copilitul. . .pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.combaterea dăunătorilor biotici. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.datorită înmul irii naturale ale plantelor. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.

garoafe). urzicu ă (Coleus sp. trandafiri... la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. hortensie. Pelargonium sp. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. Petunia sp. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. Se aplică la crizanteme. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. . pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. gura leului). pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate.). în acest caz întârziindu-se înfloritul. garoafe.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. de dimensiuni mai mari (crizanteme. bujori. ochiul boului).

dalii). cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. . în func ie de specia respectivă. Tutorii pot fi din lemn. trestie.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Ipomea).. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. mai ales în perioada de înflorire abundentă. mase plastice. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Lathyrus. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă.

şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). 1:20. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. uneori superfosfat. bogate în potasiu: sarea potasică. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. etc. Îngrăşămintele se aplică. solul. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. În această categorie intră: excrementele de mamifere. după o prealabilă uscare şi mărun ire. sulfatul de potasiu. de păsări. ob inânduse solu ii prin fermentarea. ca regulă generală. azotatul de amoniu. solarii. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. sere. intensitatea luminii. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. cu valen e simbiotice. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. fiind indicată udarea diminea a devreme. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. bioxidului de carbon şi a altor gaze. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. riguros selec ionate. timp de două săptămâni. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. făina de oase. spălarea şi răcorirea plantelor. făina şi rosătura de coarne. lalele. la care se adaugă apă. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. a îngrăşămintelor organice solide. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. ciuperci). Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. cenuşă. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. maxim ora 10. clorura de potasiu. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. ghiocei. narcise. chimice. :30. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. umiditatea şi mişcarea aerului. mustul de bălegar. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. temperatura mediului înconjurător. microbiologice. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. . după trecerea perioadei de înflorire.

cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). periodică a diferitelor exemplare floricole. manual sau cu ajutorul săpăligilor. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. şi peste vară.sau noaptea. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. sau talaj. organele subterane (bulbi. tuberculi. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. uneori chiar săptămânal. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. pentru a nu se produce vătămări plantelor. bulbii sau rizomii. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. . rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. Acest strat men ine solul umed. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. sensibile la temperaturile scăzute. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. în martie–aprilie. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. rizomi. frunze. la geofitele semirustice. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. măcar odată pe an.

recreative sau sanitare. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). . brânduşe. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. pentru a forma un covor des. lalele). şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia.Cap. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. ce înfră esc abundent. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. aranjamente florale. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. formată în special din graminee. . Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. masive de arbori) sau nevii (stânci. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. în zilele cu temperatură ridicată. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. clădiri.pentru terenuri sportive. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. luciu de apă). asfalt sau beton. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. 30 oC. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. De exemplu. După destina ie. având aspectul unor pajişti naturale. gazonul se încălzeşte mai pu in. pietriş.pentru peluze. arbuşti.rustic. iar în cazul asfaltului de cca. IX. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). narcise. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. cu . elemente arhitecturale. cărămidă. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca.1. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. 45 oC. datorită nuan elor de verde. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. grupuri statuare.

După înăl ime: .. la 12–20 cm. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. umiditatea din sol. Poa annua). mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Papaver rhoeas. dar speciile se comportă diferit. . Reseda lutea. Agrostis stolonifera. Campanulla sp. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Alopecurus pratensis. de diferite desimi. rămânând suprafe e nude de pământ.. aspre. 9. lăstărire. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. la tundere. Alyssum maritimum.5 cm. având aspectul unei fâne e înflorite. Calendula officinalis. Viola arvensis. . Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari.5 cm. Gypsophylla muralis. de rezisten a la bătătorire sau tundere. rădăcinile sunt relativ superficiale. frunze mari.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. 9. Festuca rubra. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. rezisten a la temperaturi scăzute. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. rezisten a la bătătorire. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Iberis semperflorens. înfră ire slabă. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Lollium perenne. capacitatea de refacere după tundere. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. rapiditatea de creştere.2. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. crichet – 2. Bromus inermis). Cynonurus cristatus). grosiere. ci în amestec de minim 3 specii.5 cm. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate.5 cm. . Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor.3. rugbi – 6. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Deschampsia caespitosa. tufele sunt înghesuite foarte mult. Agrostis tenis. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Matricaria chamomilla. aceasta dispare. Bellis perennis. tenis – 0. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.

gros de cca. Decaparea . terenul se grăpează. Metode şi tehnici de semănare: . 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. date de condi iile specifice ale ării respective.mecanic . În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare).1. amestec şi condi iile de sol. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). zgură. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. cu un aspect nefavorabil. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). Dacă norma este prea scăzută. în cazul în care solul existent este corespunzător. dacă există sisteme de irigat.2. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. De asemenea. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime.5 cm. . dar şi vara. a instala iilor de irigare. În diferite ări se aplică norme diferite. de specie. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. îngroparea cablurilor electrice. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. se ob ine un gazon prea rar. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. adâncimea de semănare va fi mai mică.3. cărămizi. dar şi executarea drenurilor.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. moloz. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. ci cresc lateral. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. După semănarea manuală.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede).3. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.5 – 2. . aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. instalând toate speciile crescute natural.9. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. 9. a canalizărilor. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. precum şi costul mai mic.

15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). care pot fi rulate. 9. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. care nu sunt preten ioase. iar gramineele se răresc. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. sau mecanic cu maşini speciale. Dacă solul are o cantitate mare . după care se sparge şi se mărun eşte elina. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35.4. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. apar muşchii şi numeroase buruieni.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. fosfor şi potasiu. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. groase de 2-4cm. 30 x 30. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. După aceste opera iuni. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive.

de calciu. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. . pentru compensare. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. înainte de înflorirea buruienilor. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).

sau conduc spre un obiectiv principal important.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. mai stabilă. .5 -0. sunt de obicei largi. având 0. . flori. În func ie de natura circula iei. de intimitate şi uneori de regres. .de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.7 m lă ime. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. pentru obiective bine determinate. creează impresia de avansare. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu.Cap. pentru stilul geometric. ordine şi propor ie. influen ând sentimentul de veselie. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).mişcarea orizontală. grădinile alpine. perspectivele. călare sau cu bicicleta.mişcare ascendentă. au o lă ime mai redusă (minim 1. . implică o diminuare a efortului. de cucerire a spa iului înconjurător. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. de refugiu.20 m). de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. inestetic şi nefunc ional. apare un sentiment plăcut de protec ie. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei.pentru ceea ce este rigid. pentru terenurile cu denivelări. în meandre pentru traseele sinuoase. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.de indispozi ie (de închistare) . divertisment. 10. . importan ă şi lă ime. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. justificate de prezen a diferitelor obstacole.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.mişcarea descendentă. şi în echilibru cu for a gravita ională.de stimulare. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. măreşte aten ia. organismul nu depune efort. . creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. mai sigură. curiozitate . X. . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). elemente arhitecturale.de amuzament. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: .1. pentru terenurile orizontale.

Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. beton. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei.cele neregulate în „opus incertum”. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . asfalt turnat sau cilindrat. lian i sau materiale hidrofobizate. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. dalaj englezesc. cel pu in cu fa a superioară netedă. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. este folosit în pădurile de recreare. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. tip zidărie.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . . ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. dalaj antic. Pământul. iar cele deschise obosesc ochii). macadam. . corelată cu ambientul. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. pătrate. ceramică sau marmură. mozaic. pietriş. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Căile împietruite cu pietriş de carieră. pavele. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime).cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. cărămidă. de forme diferite. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. dale.

Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. 10. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. ale fiecărei dale. din beton. asemănător cu malurile opuse. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie).pe gazon. făl uită.60-0. bitumului. uşurin a între inerii. Apele stătătoare (numite impropriu. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. prin deschideri de perspective. . fără frânturi. la o distan ă între centrele de greutate. elipsoidale. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. pătrate. în locurile cu erodare puternică. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. pâraie. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate.65 cm). geometrică. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde.2. senza ia de răcorire şi de prospe ime. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. dar fără a fi simetrice. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. căderi de apă. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. trestie. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Când cursul apei este însorit. cărămidă. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. de mişcare. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. fântâni. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. lacuri. realizate de obicei pe stâncării. dreptunghiulare. Malurile se vor amenaja prin terasare. având rolul unui factor calmant în peisaj. Caltha palustris). Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. dar poate fi ameliorată. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. iazuri.

şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. 10.4. Grădinile alpine creează. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . în mod progresiv. 10. combinată cu lumina artificială. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. O perspectivă bine concepută are echilibru. Când sunt de dimensiuni mari.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. . de solidaritate monumentală. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. folosite pe timp de noapte. . pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. acestea dau impresia de putere. în mod artificial. .3. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului.fântână cu taluz cu cascadă. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. iar când sunt mici şi grupate. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). şi pot fi amenajate într-un mod special. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. . Grădinile alpine au suprafe e variabile. un microrelief accidentat. colorată diferit chiar. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. muntos. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. la o oarecare distan ă de clădiri. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. mărime şi culori. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. privit dintr-un loc potrivit. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar.bazin cu cupă florentină în mijloc. fie vor fi aduse. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. bazin cu jeturi orientate spre mijloc.bazin cu jeturi orientate spre periferie. cu o vegeta ie specifică. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme.

Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. lăsând spa ii mari între ele. arcadele şi porticurile. subalpin. a men ine. 10. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. balustradele (parapetele).aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. va fi pe cât posibil frământat. sau cărămidă. bănci şi scaune (mobilier de grădină). . în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. în pantă sau se va crea artificial. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor .dispunerea blocurilor de piatră. pode e şi poduri. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. a orchestrelor sau a fanfarelor. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. la capătul aleilor. hexagonală sau octogonală. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. scările. destinate adăpostirii vizitatorilor. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. suporturi pentru plante. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. zăpadă. la marginea apelor. într-o formă simplă dar estetică. vase decorative. . cu turbă şi nisip. . construc ii uşoare. teatrul verde. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. coloanele. numite chioşcuri descoperite (naturale). Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). belvederile.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . treiajele. . chioşcurile. . pătrată.aşezarea unui strat de pământ de elină.5.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. cele mari în planul din spate. grupuri sculpturale. deşertic. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. situate în spa iile verzi. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. beton. Acestea se pot construi din lemn. fiind amplasate pe esplanade. pentru ca pământul să se taseze suficient. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. pergolele. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). înghe . în pie e sau în punctele de perspectivă. a domina. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. accidentat. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci.

fontă. culoarea lor. Forma. cărămidă. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. grup sculptural. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. beton. din diferite materiale de construc ie. cărămidă. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. mărginirea unor perspective. mozaic. . lemn sculptat sau marmură. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. înăl imea 0. Materiale de construc ie folosite: piatră. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. la marginea teraselor. fier. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Acestea se confec ionează din piatră. lă ime 0.5 m. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2.7m şi înăl ime 2-2. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. atât la soare cât şi la umbră. oferind refugiu împotriva insola iei. lemn. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. folosite pentru decorarea unor pere i.45 m. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. dezvoltare pe verticală. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. piatră). lemn. formate din panouri cu zăbrele. ce acoperă por iuni de alei sau terase.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. de obicei cu înflorire abundentă. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare.4-3. metal. cărămidă. pe orizontală. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor.5-0.4-0. ce prezintă ca elemente de sus inere. bronz.5 m. fiind amplasate la capătul aleilor. compartimentarea unui spa iu verde. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare.0 m. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Treiajele sunt construc ii uşoare. aluminiu. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Pot fi cu sau fără spătar. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. stâlpi verticali (piatră. mărime. beton armat. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. teraselor. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. a unui rond de flori. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. marmură şi au un mare efect prin formă. în lungul aleilor largi. Se recomandă ca optimă.

Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. zidurilor. aleilor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. piatră. beton. ciment. în lungul scărilor. . decorat cu plante de mozaic.