UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Erau prezente pergolele şi coloanele. pini. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin.1. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Grădinile vilelor mai mici.2.2. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. a înregistrat un regres. lotus sau diverse flori. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. . platani. urbane. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. lauri.2. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).grădina cu pomi fructiferi. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. de regulă.H. ce cuprindea Europa Sud-estică.V. buxus. ca urmare a cruciadelor. 2.arbuştii şi plantele ornamentale. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. chiparoşi. zambile. smochini. duzi. tei. plante medicinale şi aromatice. 2. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. Villa Sallustius. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Erau prezente şi pu uri rotunde. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil.XIV d. Constantinopol. vasele şi statuile. la interior cu bazine străjuite de statui. busuioc.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. . Villa Mecena. Acestea aveau. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. În capitala imperiului. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare.2. în Evul Mediu. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. formă pătrată. Villa Lucullus. nordul Africii şi Asia Mică. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Schema modelului grădinii medievale. peste care s-au grefat elementele orientale. mimoze). Exemple: Villa lui Cicero.. horticultura a făcut progrese. fie o fântână cu un joc de apă. Totuşi. . fiind înconjurate de un zid de marmură. trandafiri. tisă. De asemenea erau cultiva i trandafiri. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. rozmarinul şi mirtul.) 2. specii floristice. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. crini.

buxusul. acestea fiind interzise în religia mahomedană. pavilioane pentru petreceri.H. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. prin întretăierea a două canale cu apă. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. fiind plane şi înconjurate de ziduri. XIII-XIV. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. leandri. acolo unde spa iul permitea. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. al VII-lea d. Locuin ele mici aveau o singură grădină. pini. apoi au căpătat un specific propriu. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. . iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. mărginite de rânduri de plante tunse. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. monotonă. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. magnoliile. fie aveau straturi de formă pătrată. magnolii. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici.H. Speciile folosite: chiparoşi. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. compartimentare realizată. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Apa era folosită fie în bazine şi canale. 2.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. pere ii de fundal. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Grădinile fie erau interioare. o suită de grădini. din timpul domina iei arabe. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.2. fie erau situate în afara palatelor.. Compozi ia era geometrică.4. eucalipt. fie sub formă de fântâni arteziene.grădina de legume şi plante medicinale. . Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). mirtul.2. citricele. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Nu existau sculpturi. cu func ie exclusiv ornamentală. adesea aranjate liber. situate în cur ile clădirilor.d. galerii acoperite de plante că ărătoare. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. Speciile folosite erau: chiparoşii. bazine.grădina de flori. predominant persană. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. caracterizată de prezen a careurilor egale. înconjurate de ziduri. Arta topiară era folosită în exces.). palmieri. 2. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. de formă regulată iar cele mai mari. menajerie.

de basm. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. (dinastia Tang). fiind natural.H. lacurile şi râurile. suprafe ele foarte întinse. cu caracteristici proprii. este mărimea acestora.3. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. sec. ce erau descoperite brusc la un moment dat. bazine. cascade.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. în strânsă legătură cu religia.3. galerii. modificat sau aparent natural.2.) şi cuprindeau mun i. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. o dată cu dezvoltarea noii religii. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. neregulat. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. terase. II-I î. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. fiind excluse liniile drepte. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. budismul. au fost create parcuri naturale. în care vegeta ia era dispusă natural. servind ca loc pentru plimbare. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. indiferent de perioada istorică. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură.H. grote. de veselie. VIII-IX d. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. odihnă. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. ape. pe vârful unei coline sau în pădure. piersicii ornamentali – Paradisul. al XVII-lea d. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. iar apele. poduri şi pode e. por i. IV-V d. . Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. şi reflectă puternicul cult al naturii. bambuşii – prietenia necondi ionată. Elementele primordiale erau mun ii. Picturile. pinii – fermitatea şi for a caracterului. plante şi animale. cheiuri. arterele pământului. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. ziduri. în armonie cu peisajele naturale. firesc. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. Terasele erau trasate liber. cascade naturale) sau în bazine artificiale.H. având caracter natural. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. chioşcuri. Relieful era foarte variat. Filozofiile religioase din China. pentru dobândirea perfec iunii morale. de groază. situat pe malul unui lac. stânci. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul.. fiind create mai ales în sec.H. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. cu aspect natural.

cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. din dorin a de a aduce natura în locuin e. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. pietriş. orientat pe direc ia N-S. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . arborele de ceai. şi în Kyoto. mai mari sau mai mici. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. sec. devenind o artă na ională.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. În sec. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. grădină de muşchi. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. . Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. Islam). ienuperi. Grădinile imperiale. por i. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. fântâni şi foarte multă vegeta ie. podurile. arbori şi arbuşti. coline. pârâu cu cascadă. Spa iile verzi. camelii. sau din Europa medievală şi renascentistă. stâncile. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. stânci col uroase. grădină aridă. . Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. fiind folosite toate elementele din natură. Astfel în Japonia. miniaturală: cursul de apă.). Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. destinate contemplării din interiorul clădirii.3. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. un râu sau pârâu. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. fiind o componentă a acesteia. pasul japonez. Persia. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. azalee. diverse plante cu sau fără flori. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. cu simboluri filozofice caracteristice. pietre rotunjite.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China.H. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. pavilioane pentru ceai. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. nisip. muşchi. fiind ulterior personalizată. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. lac cu insule. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. . specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. în decursul timpului. al VIII-lea d. ferigi. cu balustrade ornamentate. sau de pe verandă.capitala ării. lanterne din piatră. plus diferite lampadare.vegeta ia este perfect integrată peisajului. al VIII-lea d.H. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. 2. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. erau prezente pretutindeni. bambus.Deşi. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V.

din toate domeniile: artă.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. lămâi. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. cireşii. chiparoşi.H. Această orientare a apărut la început în Italia. .nu erau folosite alei. lauri şi portocali. glicina. tisă. Specii folosite erau: pini. ca influen ă occidentală. arhitectură. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.apa aduce mişcare.apa era folosită sub formă naturală.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.4.. în special pentru grădinile vilelor suburbane. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. .Grădina palatului Farnese din Caprarola. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. . arbuşti modela i în volume geometrice. . vase ornamentale. lespezi sub forma pasului japonez.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).Villa Medici în Roma (2 terase). precum: . parapete ornamentale. . mirt. de unde a iradiat apoi în restul Europei. a canalelor. cascadelor. XV-XVI d. . azalee. garduri vii şi borduri tunse. literatură.4.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.H. . arborele de ceai. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . bambus. . .prezen a sculpturilor. ştiin ă. 2. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . .1.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.utilizarea vegeta iei tunse. camelii. 2. magnolia. .simetria fa ă de o axă a compozi iei. ci pietre late. stejari meridionali.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. bazine neregulate. ziduri înverzite. pe terase succesive. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . al XVII-lea d.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). . buxus. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. . . încep să apară primele grădini publice. cascade. Din sec.erau folosite zidurile masive de sprijin. ienuperi. .

Fontainbleau.4. al XVII-lea crea iile importante au fost: . tinzându-se către transformarea în parcuri. S-au mărit dimensiunile grădinilor. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. al XVI–lea. .grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . bazine. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.arhitect peisagist Delorne. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Abia după jumătatea sec.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). fântâni. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.H.arhitect peisagist Du Cerceau. . roci şi apă în mişcare). Exemple:.2. curbe. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. la care grădinile erau în incintă. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. Au fost realizate decoruri bogate. Terenul era modelat în terase mari. pictor şi arhitect) favorit al . . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. la castelele Amboise.grădinile de la castelele Tuilleries. traseele rectilinii. În prima jumătate a sec. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). Exemple din sec al XVI-lea: . Astfel.grădinile Gamberaia – Floren a.. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.H.În secolul al XVII–lea d. vase. . rezultând spa ii mult lărgite. cu numeroase statui. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. Existau canale şi lacuri imense.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti.grădina Garzoni – Collodi. Principiile esen iale s-au men inut. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. Saint-German. al XVII-lea. dar dispare schematismul rigid. În unele situa ii canalele s-au păstrat. . îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). apare stilul baroc.grădina Luxembourg din Paris. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. . ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. cu partere decorate cu flori.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. În perioada Barocului. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Au apărut grotele artificiale. în arhitectură. 2.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. sub aspectul echilibrului şi simetriei. . fiind îmbinate cu linii ample.

Fontainbleau. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. în Anglia dominau grădinile medievale. se păstrează axa . a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . cuburi). cu principii compozi ionale proprii. SaintCloud. . cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. Ulterior.Ludovic al XIV-lea. .palatul constituie capul compozi iei.aleile sunt rectilinii. dominantă. scări. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. Sceaux. .simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. . bazine. Chantilly. . . racordate cu ziduri de sprijin. mari partere şi întinse oglinzi de apă. sub influen a literaturii. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. conuri. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. . acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. La început s-a renun at la tunderea arborilor.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. 2. Dispar parterele. rampe. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. . Versailles. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.sunt folosite. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. statui sau vase. Saint Germain-en Laye. în Anglia începând cu sec. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. treiaje.3. bazine cu grupuri sculpturale. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. . borduri sau broderii de buxus tuns. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. vase în stil baroc. fiind situat pe terenul dominant. . .sunt prezente. ca şi în restul Europei.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade.4. alături de diferite fântâni.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. al XVIII-lea.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. bazine şi canale. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. piramide. mai ales pe axa principală. rocării. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. pe spa ii foarte largi.compozi ia era tratată arhitectural. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. constituind totodată şi perspectiva principală. Dar.„regelui Soare”. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. închise între ziduri. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. .terenul este modelat în terase largi. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător.

amenajate în stil peisager: St.model francez. .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. În secolul al XIX-lea. reziden ial şi a intrat în cel urban. Realizări importante: .grădinile de la Whitehall – model italian. .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. . dar se introduc poteci şerpuitoare.Tête d’or’’ (Lyon)..Germania: . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. Green Park. Ermenonville. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.model francez.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Saint-James Park . formând un lan verde de peste 4 Km. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). .Parcul Chatsworth – stil clasic.Nymphenburg (München) – model francez. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Grădinile Greenwich – model francez. .Kent (pictor şi arhitect) .Rusia: . La periferie erau: Regent’s Park.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. Toate crea iile din această perioadă (sec. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.centrală dominantă. realizate sub influen a romantismului..parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.4. La sfârşitul secolului al XIX-lea.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . . Malmaison.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. Hyde Park. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.4. . . James Parc. 2. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Hampton Court – model italian. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). Victoria Park şi Battersea Park. apoi francez. .Charlottenburg (Berlin) . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. .Anglia: . enun ate de Repton.Austria: .grădinile Kensington şi parcul Stowe. fiind sus inătorul noului curent numit . . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.

liliacul. În Germania.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . la Iaşi – grădina Palatului domnesc. crini.Italia: . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . . .sec. . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. Prospect Park (peisagist Olmsted). cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.parcul Nympheuburg (München).Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). plopul alb. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. forestiere: bujori.sec. . pomicole. . respectiv după principiile grădinilor engleze.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .model francez. mesteacănul.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).360 ha. .model italian.Chicago – South Park. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. roini a. . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.Villa Carlotta (Caddenabio). multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. Parcul Puşkin (parc englez. pe lângă locuin ele boierilor. . . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. stejarul.Boston – Park System. . garoafe şi iasomie. narcisele.New York – Central Park . .5.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). lăcrămioare. În S.A. Petersburg – 600 ha.parcul Wilhelmshöhe (Kassel).Parcul Sokolniki – 463 ha.U. bradul. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.Parcul Public Friederichsham (Berlin).Philadelphia – Fairmount Park. .Villa Melzi (Bellagio).Villa Carraresi (Roma). . . . . . Ca exemple pot fi amintite: . molidul.Grădina engleză (München). grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. cimbrul.Spania: . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. 2. Ca exemple pot fi amintite: . arskoe Selo = vechea denumire). lângă St.Grădina Botanică . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .

Iaşi – Parcul Expozi iei. . (fost Libertă ii) realizat de E. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). al XVIII-lea . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). Dacia.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.la sfârşitul sec. . . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). amenajat tot de Redont – Bd. (Carl Friederich. . .. .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. Hörer). . . promenada de pe Dealul Copou. În alte oraşe: .Grădina Ioanid.actual Parcul Tineretului. . . Pădurea Verde. stilul brâncovenesc. dar care în mare parte erau neorganizate. lângă castelul familiei Teleky.la Sibiu – 1857.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). . Parcurile de la Avrig.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.1838 – parc promenadă .parcul de la Gorneşti –Mureş . . Hayer. odată cu dezvoltarea oraşelor.. poduri. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). fiind numit oraş-grădină.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.Bucureştiul avea cca. În sec.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). azi Parcul Romanescu.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. Parcul Rozelor.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. . Borza. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). 70 ha.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.Buzău – Parcul Crângul. . al baronului Bruckental.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. . . .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. . . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . al XIX –lea. . al familiei Bauffy.parcul de la Bon ida –Cluj.sec. .Timişoara – Parcul Tiselor. . Alpinetul. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. .parcul Carol I.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.parcul de la Albeşti –Braşov. Redont. chioşcuri pentru orchestre. lângă castelul familiei Haller. .în Bucureşti în 1833-1840.

Balta Albă. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Piteşti. Colentina.Parcul Sportiv .reamenajarea Parcului Herăstrău. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Drumul Taberei. Parcul Tei. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Craiova.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). . Pantelimon. Oradea. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Constan a.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Iaşi.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . ClujNapoca. Ploieşti. Parcul Libertă ii. . Gala i. Parcul Tineretului. . parcuri în Titan. Sibiu.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Crângaşi. . .

d) f.f. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. de protec ie a solului. umiditatea şi temperatura aerului. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. sanitară şi estetică. de pe terenuri degradate). în general de toate tipurile de spa ii verzi. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. de impact peisager). Profesorul I. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. decorativă (estetică. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. fiind ob inute diferite categorii de produse: . În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. respectiv cu: . . antipoluantă (f. la diferite categorii de spa ii verzi.f. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.f.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. recreativ sau sanitar.flori din culturile floricole.1. de protec ie climatică (viteza vântului. respectiv: de produc ie. . 3. Func ia hidrologică este asigurată. 3. . b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.lemn din diferite tipuri de pădure. hidrologică. hidrologică. intensitatea radia iei solare). antierozională.Cap. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. ştiin ifică. grădini. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. e) f. c) f.2. sanitară). Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. . Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. recreativă. această func ie are un caracter puternic diminuat. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.fructe din livezi. f) f. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. . vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină.

se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. spa iile verzi prin stratul arborescent. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. străzi.ameliorarea umidită ii aerului. a perdelelor de protec ie. ).moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. De exemplu. fizică şi chimică. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. fie la suprafa a solului (litieră). prin descompunerea de către microorganisme. pietriş. asfalt sau beton.micşorarea vitezei vântului. Sub aspectul proceselor pedogenetice. cărămidă. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Func ia de protec ie a solului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. moderează temperaturile excesive. Acestea.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. etc. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. ce constituie o armătură biologică a solului. prin procesele de evapo-transpira ie. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. în care procesele de eroziune sunt vizibile. substratul ce constituie suportul vegeta iei. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. Prin sistemul de înrădăcinare. . prin albedoul specific. şi a speciilor drajonate. prin microclimatul pe care-l realizează. . prezintă o stabilitate mecanică. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. astfel. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. . fâşiilor plantate în lungul străzilor. sau în apropierea acestora. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. Vegeta ia lemnoasă.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. fie în sol (rădăcini moarte). datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. trotuare. mult sporită. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. . cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. Pe lângă aportul de substan e nutritive.

atmosfera devine calmă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. betonul. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. consisten ă. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. iar la 120-200 m în interior. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. viteza vântului scade cu 30-60%. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate.lipsite de vegeta ie. structură pe verticală. De exemplu.3. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. astfel. gresia. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. etc. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla.reducerea poluării chimice a atmosferei. sub diferite aspecte: . în special în timpul verii. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). . unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă.reducerea poluării fizice a atmosferei. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. elagaj şi anotimp. . 5m3. În mediul urban. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. . Perdelele de protec ie. sau cu frunziş sempervirescent. 3. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. ce nu deranjează ochi. a pulberilor fine sau a fumului. vârsta arboretului. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. în zonele plantate. o elul. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă.reducerea poluării fonice. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. marmura.

intersec iilor aglomerate. perimetrale. În oraşe. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. radia ie solară. aerian. în cazul molidului cca. prin senza ia de linişte. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. 35 t/ha. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. cea ă. planta iile stradale. întreprinderile industriale. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. ionizarea aerului). iar a teiului pucios cca. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). industria chimică. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. . a arterelor principale). se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. metalurgică. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). 68 t de particule solide şi praf. de prelucrare a petrolului. etc. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. necroze. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. planta iile rare dintre construc ii. inversiuni termice. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. echien/plurien. acoperită cu gazon. în teren liber. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. căderea frunzelor. fără obstacole cu efect antifonic. 30 t/ha. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. arbori+arbuşti+specii de gazon). şantierele. 42 t/ha. umiditate. părozitatea acestora.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. respectiv de mărimea frunzelor. de prelucrare a produselor minerale. efect maxim în sezonul de vegeta ie. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. sau diferite activită i curente ale popula iei. De exemplu. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. durata de via ă a frunzelor etc. având un efect nesesizabil. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. ce are lă imea de 200-250m. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. pinului silvestru cca. transportul auto.

timp de existen ă. . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. intelectuale sau psihice. presupune bucuria întocmirii programului. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. artei.activită i pe loc. după bunul lui plac: plimbări. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic.destinderea sau relaxarea.4. cumpărăturilor pentru hrană. practicarea diferitelor sporturi.Mobilitatea. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. Fazele activită ii de recreare: . în general. obiective turistice.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. între inerii personale. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. prin care se înlătură plictiseala.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. cules de flori. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. îmbrăcăminte. odihnei prin somn.deplasarea. serviciului.Nivelul de trai.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. . prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. al solicitării fizice. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. pensia. spa iile verzi urbane sau extraurbane. telefonie. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. turismului. cele mai multe destina ii. televiziune. . internet). la care este supus omul în via a cotidiană. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. sau efectul automatismelor zilnice.timpul liber (dedicat recreării). în sferele culturii. care poate fi: . . etc. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. radio. .timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.. respectiv timpul alocat servirii mesei. . divertismentului. CFR. .dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. camping.divertismentul sau amuzamentul. picnic. . vacan ele.Timpul. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. .3. . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. sportului. aeriană sau navală.pregătirea. Factorii care influen ează recrearea sunt: . Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. de . respectiv concediile. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. călătorii.

de conducerea autovehiculului. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. încât nimic să nu poată fi adăugat. Func ia decorativă (estetică. în sta iuni climaterice cu specific. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. etc. după o perioadă de activitate intensă. indiferent de subiectul în care apare. Aceste activită i pot fi active sau pasive. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. nevoia de a face mişcare. realizată pentru plăcerea proprie a individului. . diferite de mediul său. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. economice. J. sau la sfârşitul săptămânii. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). decât în dauna operei”. presupune comportamente diferite. repausul şi somnul.amintirea. . Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor.O. de regulă la sfârşitul săptămânii. vânătoare. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. alpinism. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. de a practica un sport sau de a depune efort fizic.ciuperci sau de fructe de pădure. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. În sens larg. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. gazon sau oglinzi de apă.întoarcerea. floricolă sau erbacee. de diferite excese. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. apicultura. diseminat sau modificat. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare).5. Turismul are caracter recreativ. parcurile. Odihna propriu-zisă. sau în zilele libere. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. pescuit. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. etc. obiective culturale. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Plimbările sunt realizate fie zilnic. istorice. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. în spa iile verzi extraurbane. canotaj. arbustivă. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. . pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. 3. sau diferite activită i precum grădinăritul. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. etc. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă.

cascade.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. flori. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. 3. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. . . Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. admira ie necondi ionată. bazine. .îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. încântare. .Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. diferind în func ie de fenofază.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Astfel. bariere împotriva vântului. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. ciripitul păsărelelor. puternic erodate sau a grohotişurilor. . Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. variază pe parcursul unui an. etc. fructe. . unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. textura coroanei. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. cu efect de parazăpezi). imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară.încadrarea cursurilor de apă. şi care exercită o atrac ie spontană.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. vâjâitul vântului prin coroana arborilor.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. murmurul apei. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: .6. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.

locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. planta ii. într-un întreg. viu sau inert. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. pe o concep ie dominantă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Frumuse ea este realizată prin ordine. Fiecare component. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Frumuse ea este un element func ional. treaptă. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. centrul compozi iei reprezentat . armonie şi propor ionalitate. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. intrarea principală. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei.Cap. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. care conduc în final la realizarea frumosului. Toate elementele unui spa iu verde (alei. ob inându-se în final unitatea în diversitate. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. sociale şi economice ale unei perioade date. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. suprafe elor şi formelor planului. se ine seama de anumite principii şi legi. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. un monument). căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). peluze. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă.

O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Asimetria pune omul în armonie cu natura. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. creând senza ia de dezamăgire. simplu. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. a aceloraşi elemente (specii. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. evitându-se astfel monotonia. Ritmul poate fi: static. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). şi o dată percepută regula ritmului. Simetria poate fi absolută şi liberă. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. ordinii. al for ei sau al monumentalită ii. de formă. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. vase decorative. a repetării şi a consecven ei. de culoare. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. se găsesc mase similare şi egale. în întregime. combinat. bănci. dinamic. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. potecă. lă ime) sau alte caractere vizibile. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. deoarece un plan perceput deodată. magnificului. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. omul va anticipa următorul obiect sau interval. integritatea şi calitatea acestuia. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. grupuri. compus. clădire). respectiv realizarea echilibrului. stradă. interesul scade. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. bulevard. calitate care uneori poate avea o latură negativă. liniar. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. este static şi odată văzut. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. admi ând totodată diversitatea acestuia.

şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. etc. dar care au volume şi formă asemănătoare). de un individ. se pot deosebi: . în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). pasive. exprimând de fapt unitatea în varietate. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.combina ii între culori diferite (active. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. care au o anumită continuitate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. În proiectarea spa iilor verzi. forme sau spa ii.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). caz în care se aplică armonia legăturii. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. . chiar dacă specia diferă (de exemplu. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale.compozi ii între culorile complementare. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). într-un aliniament. arhitecturale. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. formelor dar mai ales a culorilor. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. . . în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu.compozi ii doar între culorile calde sau active. florale. complementare) unificate printr-o culoare neutrală.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate.

distrugerea formei naturale (implică transformări totale).).). Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. mese. 55. 5. ordine şi armonie. . iar pentru o alee de 250 m. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). astfel pentru o alee de 300 m. . Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. lă imea optimă este de 8 m.I. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). iar la o distan ă mai . Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Astfel.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 89 etc. sub un unghi de cca. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. . participan ii la diferite evenimente de amploare etc. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. publicul dintr-un parc.618 (aproximativ 3:5). sub un unghi de cca. apoi 3. 13. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. 180. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. alterarea formei naturale (implică transformări par iale.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. etc. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. 21. al XIII-lea. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. ce are laturile în raport de 1:1. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. Fibonacci. matematician italian din sec. C. 8. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. alee pietonală. 270. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. lă imea optimă este de 5 m. 34.

Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. . fără a se exagera prin risipă. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”.mare de această valoare. presupunând unirea trecutului cu prezentul.

râuri. bazine. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. epoci. văile râurilor. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale.Cap. arhitectural. iar în cadrul stilului peisager sau liber. în general.1. activită i. francez sau regulat) a stat. întotdeauna de formă dreptunghiulară. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice.1. dar şi elemente minore precum microrelieful. 5. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. La romani grădinile. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. câmpii. pâraie. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. de mai târziu. Stilurile spa iilor verzi 5. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. erau prelungiri ale încăperilor. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. apă. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. V. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. civiliza ii.2. vegeta ia. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). etc. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. eroziunea). vase sau fântâni arteziene. precipita iile) sau for ele majore (vânt. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. . la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. caracteristice Renaşterii şi Barocului.). aspect preluat şi de romani. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. Grădinile în stil maur. În amenajarea spa iilor verzi. În ultima perioadă (sec. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). radia ia solară. caracteristice diferitelor epoci istorice. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. fiind ornate cu statui.1. Acest stil prezintă mai multe variante. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor.1.

aplicat până în prezent. sau de perdele de arbori. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. numit şi capul de compozi ie. cu numeroase ziduri de sprijin. balustrade. pe linii drepte şi curbe. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Elementul principal. canale sau oglinzi de apă. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. fiind nivelat şi modelat în terase largi. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. rampe.2. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . fie de a le limita pe altele. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Apa aduce prospe ime. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. 5. regulate. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte.1. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. cascade sau bazine. statui sau vase sculptate. fiind subordonate toate elementului principal. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. precum şi oglinzi de apă. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. situat în pozi ie dominantă. respectiv axa principală. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. taluzuri. cu denivelări mici. unele păstrându-se şi în prezent. Aceasta. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. scări. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. ce constituie perspectiva principală. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate.1. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. bogat ornamentate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie.

în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.1. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. fiind obositoare ochiului.1. Toate acestea au fost duse la extrem.3. fiind dispuse în re ea geometrică. Stilul peisager Stilul peisager (liber. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie.3. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. cu precădere în Olanda. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.1. 5. în ansamblu. natural. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. fie sub influen a literaturii noi. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti.1. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. mai ales a celor de gazon. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. în Anglia. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. în formă de tablă de şah. În această situa ie.de apă. .2. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. Aleile sunt rectilinii. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil.2. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. sub influen a stilului rococo din arhitectură. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. conducând spre diverse amenajări. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. 5. 5. compozi ia fiind liberă. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. fie sub influen a pictorilor peisagişti. având cel mai adesea relief variat. care dau varietate şi fantezie compozi iei.

urmând caracteristicile terenului. în diferite zone ale grădinii. de grote sau chiar cascade. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. specii lemnoase decorative. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. frumoasă şi îndelungată. lumini şi umbre. fie naturale. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. pajişti şi diferite grupaje floricole. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. cu aspect natural. Rocile. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. se vor folosi specii de talie mică. toate elementele. sub formă de mase. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. volume. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Simetria şi echivalen a sunt excluse. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. covoare sau dispersate solitar. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. intervenindu-se totuşi în detaliu. . şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Aleile au un traseu liber. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. vor fi folosite pâlcurile. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. cu înflorire bogată. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. neregulat. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. chiar exotice. care în mod natural sunt dispersate. Apele. masele vor avea conturul neregulat. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. prin aducerea de pietre. În jurul clădirii principale. curb sau sinuos. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. roci sau stânci. fie create. în pete neregulate sau eliptice. sinuos chiar. atunci când aceasta există. ce urmăreşte formele de relief. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. peluze. cu contur regulat. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

cascadele. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. largi. dispuse într-un masiv păduros. De asemenea. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. 5. de luminişurile retrase. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.5. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. forme. atât sub aspect psihic cât şi fizic. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.2. de stâncile. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. umbră şi lumină.2. cu flori având culori calde. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.5.2. culori. unei mări sau ocean). trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. . volume. Genul de bucurie Genul de bucurie. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. având ca fundal imagine unor mun i înal i.3.4. 5. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. de veselie sau de entuziasm. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii.

unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. dispuse într-o re ea continuă. energiei electrice. atât urbane cât şi periurbane.). sunt judicios repartizate. în strânsă corelare cu structura urbanistică. recrearea şi odihna popula iei. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană.1. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. sta ii de distribu ie a apei. etc. re ele stradale. ce asigură protec ia multiplă a mediului. grădinile sau scuarurile. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. 6. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. Ca regulă generală. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. zona politico-administrativă. 6. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).Cap. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. limitarea perimetrului construibil. energie termică. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. zona industrială. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform.2. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. dimensionate. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. gazului metan. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. . cât şi legătura dintre acestea.

3. . pepiniere. . fiind diferite ca mărime. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. numite şi spa ii verzi publice.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. şi în care intră: parcuri. de folosin ă generală. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. în func ie de sistemul stradal al localită ii.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare.cu acces strict. grădini zoologice.cu acces limitat. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. grădini şi scuaruri publice. grădini publice. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. a spitalelor. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri.cu acces nelimitat. planta iile din cimitire. 1. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. planta ii de protec ie (a localită ilor. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. planta ii de pe lângă unele dotări publice. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. radial-concentrică. păduri parc. longitudinală. . spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. grădini sau scuaruri). După pozi ie se deosebesc: . grădinile locuin elor individuale. grădini botanice. ştranduri). planta ii antierozionale. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. concentrică. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. zonele de agrement (păduri de recreare. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. a sta iunilor balneo-climaterice). 6. 2. constituită din spa ii verzi periurbane. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. care traversează localitatea şi care. dotări şi func ii. planta ii antiincendiare. întreprinderilor. lungi de sute de metri. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. scuaruri. grădinile botanice şi cele zoologice. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. de regulă. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. amplasare. transversală sau longitudinal-transversală. acoperişurile verzi. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. a apei. După accesibilitatea popula iei largi: . pepiniere. grădini botanice. ce sunt administrate de primării. păduri de recreare. parcurile şi bazele sportive. a solului. .

. parcurile sportive. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.3 ha. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. 6-8 minute. planta ii cu efect de parazăpezi. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă.spa ii verzi de înfrumuse are.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. Raza de deservire a unui scuar este de cca. . pepinierele. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. spa iile verzi din cimitire. perdelele de protec ie. configura ia terenului şi construc iile din jur. situată în intravilan.4.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. destina ie. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. . sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. parcuri şi grădini zoologice. culturale sau de învă ământ. planta iile de consolidare antierozională. . După durată. rozarii. edificii culturale. 6. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.permanente. scuarurile pot fi situate: . ce se înfiin ează pe terenuri virane. în cca.3. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0.temporare sau provizorii. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. grădini şi parcuri publice. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon.în interiorul cartierelor de locuit. gazon. scuarurile por fi: . spa iile verzi pentru copii şi tineret. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. destinate construirii unor cartiere de locuit. situate de regulă în cartierele de locuin e. având în componen a lor doar arbuşti. 400 m.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. parcuri dendrologice. păduri de agrement. După func ii: . . spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. .în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. . După destina ie.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. alpinarii. frecventează simultan acel scuar. păduri parc.3-3 ha. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. cu rol decorativ: scuarurile decorative. caz în care acestea sunt uşor accesibile. scuarurile pot fi: . parcuri expozi ionale. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. După modul de amplasare. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. fiind destinată odihnei de scurtă durată.

bănci. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. datorită inexisten ei căilor de acces. statui. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. în lungul aleilor. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. de mers lejer. 6. Spre deosebire de scuar. 15-25 minute. De exemplu. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. . grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. respectiv arbori şi arbuşti. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. Intrările vor fi reduse ca număr.5 km. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. respectiv: sectorul pentru copii.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. Dată fiind această distan ă de deservire. . a obiectivelor culturale. scări (în cazul terenului accidentat). aranjamente şi decora iuni florale. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului.. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare.5. 3-4 ha. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. spre periferia scuarului. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. în cadrul oraşelor mari. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. de învă ământ. boschete. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. alei. de pe o rază de 1-1. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. situate în jurul unor institu ii publice. peluze de iarbă. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. zone umbrite dar şi zone însorite. frecventează grădina în acelaşi timp. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Dispozi ia aleilor. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. respectiv o intrare la cca. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc.

Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. expozi ii. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. manifestări artistice). ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). . agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. cafenea. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. ce depăşesc 20 ha. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. sporturi. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. într-un cadru peisagistic deosebit. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. locuri pentru jocuri statice.6. bazine sau chiar un mic lac. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. de re eaua stradală limitrofă. În foarte multe cazuri. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. WC public). respectiv sta ionare). cofetărie. datorită suprafe ei pe care o reclamă. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. 6. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă.000 de locuitori trebuie să existe un parc. diferite dotări (cişmele. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. bănci. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). restaurant). de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. de lungimi şi dificultă i diferite. şi de densitatea popula iei. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. şi de capacitatea proiectată a parcului. adăpost de ploaie. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. punct de distribu ie a energiei electrice. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. suprafe e îngazonate. şi alte multe specii pentru varietate. 6. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite.8. 6.8. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare.liber este de 3. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii.2. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Au scop sanitar. ocupând suprafe e importante. Astfel. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. Speciile vor fi alese şi amplasate. partere cu flori. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. pentru diminuarea zgomotului. arii de joacă pentru copii. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. 6. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale.8. parcări. structură şi folosin ă diferite. în func ie de pozi ia. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. tomberoane). se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. . şi străzi şi bulevarde deschise. a noxelor sau a altor factori de inconfort.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.1. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. ale unui cvartal sau ale unui cartier. alei pietonale. recreativ şi decorativ. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. orientarea şi înăl imea clădirilor. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă.

aranjamente florale. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. joasă sau fără împrejmuire. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. minigrădină de zarzavaturi. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. fie prin realizarea unui gard viu înalt. În func ie de mărimea spa iului disponibil. lămpi pitic. trandafirii. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. cu o compozi ie relativ simplă. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. spitale. sediu de firmă etc. pergolelor. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. precum gazonul. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). În func ie de mărimea acesteia. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. institu ii. padoc şi cuşcă pentru câine. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. activită i de grădinărit. barbeque. gazonul. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. precum şi diferite specii cu port pendent. de gusturile proprietarului. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. piscină. În cazul unor locuin e.) acestea pot fi: grădina de fa adă. arbuşti tunşi. arbori.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. cititul. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. chioşcurilor şi treiajelor. a unor grupuri de specii sempervirescente. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. magazie de unelte. chioşc de grădină. mobilier de grădină. servitul mesei. grădina este structurată şi amenajată. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. fie după propriile idei. dar şi a unor hoteluri. minilivadă. miniseră. Astfel. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. arbuşti şi liane. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Grădinile interioare. sau specii de răşinoase. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. un mic bazin cu aspect natural. uşor de între inut. diferite jocuri. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. stânci şi pietre. Grădina de fa adă. arbustive sau lemnoase. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. sedii de firme. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. o cascadă miniaturală. În cazul vegeta iei. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. suprafe e îngazonate. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. bazin cu peşti decorativi. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc.

În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. 6. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Poaceae). propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. se recomandă acoperirea acestuia. unele specii din fam. specii de gazon (fam. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. format din fibre minerale. fam. poate contribui la estetica compozi iei alese. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. alături de plante cu flori şi alei. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. . Saxifragaceae. cu strat fertil mai gros. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. cu pietriş (de tip sort). Urmează un strat de separa ie. instala ii electrice. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. printre spa iile rămase libere între plante. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. pentru speciile de plante vivace. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Peste acesta se aşterne stratul fertil. durabilă şi de bună calitate. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. astfel. În func ie de caracteristicile lor. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Brassicaceae sau Campanulaceae).geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. de regulă. cu arbori şi arbuşti de talie mare. sau numeroase alte specii floricole. de la bun început. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. forme sau provenien e. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă.9. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. canalizări). fiind de maxim 10-15%. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Crassulaceae. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari.

alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. al proprietarului (locuin ă privată). contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei.şi nu în ultimul rând. Din suprafa a acestor complexe sportive. diferite pulberi sau noxe. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. 6. . cabinete).prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.10. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. comportându-se ca un bun strat termoizolant. . fiind dotate cu mic mobilier de grădină.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. creându-se spa ii pentru odihnă. . prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.acestea re in diferite cantită i de praf. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . până la 4-7. institu ii administrative). . hale. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. ateliere). sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. Ca şi în cazul grădinilor interioare. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. . pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. şi constituie unită i de sine stătătoare. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. al bolnavului sau pacientului (spitale.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. în zilele însorite. .reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. policlinici. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. . spa iile verzi propriu-zise. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. al muncitorului (fabrici. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.

de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. leagăne. duşuri etc. oină). caz în care au caracter de tabără. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Suprafa a variază de la cca.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. 6. atletism). în func ie de ambientul în care sunt amplasate. tobogane. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. sau în cadrul scuarurilor. baschet. separate prin vegeta ie. 7-10 ani. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. grădinilor publice sau a parcurilor. cu precădere împotriva vânturilor dominante. cu ghimpi (Berberis . 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. gazon sau arbuşti. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. clădiri administrative. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. 30-40 copii. volei. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. şi să nu producă fructe ce pot murdări. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. 20-25% pentru terenurile de joacă. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. clădiri pentru vestiare. cu solul permeabil. în care constituie sectoare de sine stătătoare. grupuri sanitare. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 11-15 ani. tenis). Stilul adoptat este cel mixt. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). când sunt în afara localită ii. balansoare. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate.11. volei. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. precum şi specii floricole şi de gazon. 3-6 ani. polo). Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. handbal. arte mar iale). Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. bârnă de echilibru. 100 m2 până la câteva hectare. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. 1000 m2 pentru 40-50 copii. labirint. bazin acoperit sau în aer liber (înot. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. respectiv: până la 3 ani. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. bănci. diferite săli de sport (gimnastică. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca.

cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. bob sau săniu ă. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. arbori de mărimea a III-a. flori. Dar în func ie de microrelief. bibliotecă volantă. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. flori. ronduri. În cazul taberelor. arbuşti fructiferi. coşuri de gunoi etc.). bârnă pentru echilibru. spaliere. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. dotările vor fi mult mai complexe. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. plante tehnice. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. leagăne. alei pentru biciclete sau trotinete. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. pistă pentru alergare. şi vor fi izolate prin planta ii compacte.sp. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. un mic monument sau un bust. bazin pentru înot.).12. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. 6. Robinia sp. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. corpuri de iluminat. pistă pentru patine cu rotile. a zgomotului şi a gazelor. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. Laburnum anagyroides. medicinale şi melifere. eventual un mic stadion. bănci. . grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. sau care să fie toxice (Taxus baccata. balansoare. teren pentru focul de tabără. cele cu frunze. ce poate cuprinde: o mică livadă. cu rol de protec ie împotriva prafului. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. tobogane. terenuri pentru jocuri de masă. cu frunze. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. grădina de zarzavat. cât şi zone însorite. În cartierele de locuit sau în scuaruri. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. Rhus typhina). fructe sau semin e. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. rabate sau diverse aranjamente floristice. destinate odihnei. care murdăresc.. pârtie pentru schiuri. labirinturi.

pentru fiecare elev. precum şi obiecte din materiale calde. Astfel.13. 6. pasive cu rol calmant. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. cu specii floricole având culori liniştitoare. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. birourilor. având ca dotări mese. func ional şi estetic. cu excep ia intersec iilor. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. este vegeta ia lemnoasă. De asemenea. bănci. rabate de flori. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. calmante. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. 6. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. de a diminua poluarea fonică. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Componenta cea mai importantă. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. pentru mărirea gradului de vizibilitate. cu cel mai mare impact peisagistic. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. Spa iile verzi din incinta spitalelor. sau a celor rezervate pauzelor. cu rol stimulator. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. familiare. .14. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. respectiv cea a intrărilor.5 m2 de teren sportiv. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. diferite. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple.

se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. dar şi specii de foioase precum: tei. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. Cimitirele mari. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. . ar ar american. necesare bolnavilor. De asemenea. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. Parterele cu flori cu nuan e reci. din specii sempervirescente. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. paltini. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. datorită lipsei de spa iu. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. de la intrarea principală sau de la biserică. sau chiar garduri vii. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. constituit din biserică. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Astfel. pornesc mai multe alei rectilinii. cu alei şi căi de acces paralele. molid. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. centrale. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. bine delimitată. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. dispuse în lungul aleilor principale. castani porceşti.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. 6. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. sau în jurul edificiului central. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. drumuri interioare de acces auto etc. influen ând benefic recuperarea acestora. brad. ce au efect liniştitor. flancate de planta ii sobre. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. cu bănci şi şezlonguri. În func ie de destina ia institu iilor respective. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. prezintă şi o zonă. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. separarea diferitelor amenajări precum parcări. glicină sau trandafiri. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. acoperite cu plante agă ătoare. chiparoşi. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. purificarea aerului. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. capelă sau un monument memorial. cimişir. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. sau în sens radial.15. precum şi pergole cu vi ă de vie. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. reduse doar la aliniamente de arbori. tisă. numită „cimitirul eroilor”. chioşcuri). spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. Dacă spa iul permite. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Astfel.

şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite.). arborii fiind evita i. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Aster sp. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. utilită ile şi căile de acces. să poată fi realizat pe jos. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Paeonia sp. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. dar şi culturaleducativ. cu multe denivelări. Lupinus sp.. de recreare şi decorativă. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Spa iile verzi cu profil specializat 6. iedera (Hedera helix). amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. după concep iile . se execută lucrări de excavare. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. pentru realizarea acestor denivelări. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Chrysanthemum sp. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. din specii sempervirescente. Sempervivum sp. de maximă circula ie.. sunt: trandafirii. 6. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. sanitară. în afară de cele amintite. caprifoiul (Lonicera japonica). industrială sau medicinală a plantelor. În cazul în care terenul nu este prea frământat. saschiul (Vinca minor). după importan a decorativă. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. de taluzare sau de înăl are a unor zone.. Ca specii lemnoase frecvent folosite. alimentară. Microrelieful. halde. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Sistemul de drumuri. după considerente ştiin ifice (taxonomice). situate în intravilan sau în extravilan. sanitar şi decorativ. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.16.1. surse de zgomot puternic).16. Convallaria majalis etc. Sedum sp. dar şi în punctele cheie. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Narcissus sp. de recreare.. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. să existe mijloace de transport în comun. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului.

Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. englezeşti. leguminoase. treiaje. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. Rozariu-ul. dar şi publicului larg. sau arbori cu efect decorativ deosebit. hibrizi Polianta. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. la exterior. În sectorul florei Globului. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. vernală. ierbar). şi iarna protejate în spa ii adăpostite. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. urcători. de la cele inferioare. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. până la cele superioare (ultimele fiind . sectorul sistematic. sectorul plantelor spontane folositoare. rozariu-ul. de parc. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Polianta. sectorul florei diferitelor zone geografice. ce au diverse întrebuin ări. flora Asiei etc. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor.). sectorul plantelor acvatice. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. rădăcinoase). mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. medicinale etc. fie se desfăşoară între cele două elemente. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. diverse suporturi sau chiar ziduri. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Sectorul plantelor de cultură. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. Ca sectoare. fie în fa a clădirilor importante (birouri. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. tehnice. licee sau a alte unită i de învă ământ. sectorul administrativ. în acest sector. muzeu. sectorul plantelor de cultură. şi implicit expozi ii foarte diferite. hibrizi floribunda etc. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. numit şi colec ia botanică.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Sectorul plantelor spontane folositoare. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. grădina japoneză. arhitecturală. vara îngropate în sol. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. melifere. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. plante aromatice. serele. estivală sau autumnală. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. Realizarea planta iilor floricole. pergole. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. dar în containere.).

cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sau din alte regiuni calde ale Globului. prin solu iile de amenajare adoptate. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. Vegeta ia forestieră spontană. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. poartă torrii. sera înmul itor. în apropierea intrării principale. pădure de răşinoase. pod arcuit din piatră. uneori chiar un miniparc zoologic. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. lanterne de piatră. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite.monocotiledonatele). mediteraneene. didactic. verii sau toamnei. Prin structura.16. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. după zona geografică de provenien ă. 6. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. se deosebesc: sera palmarium. pădure de foioase. pasul chinezesc din dale de piatră. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Astfel. sera azaleelor şi cameliilor. industrial sau alimentar. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. sera rezervată expozi iilor florale. sera orhideelor şi a plantelor epifite. sera plantelor din regiune mediteraneană. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). . pajişti. Grădina japoneză. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. colec ie de trandafiri. sera plantelor acvatice tropicale. este dispus de regulă. Complexul de sere. clădiri administrative. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic.2. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. pepinieră. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. decorativ şi recreativ. sau mai rar. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. pădure mixtă. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. subtropicale. ornamental. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. sera colec iilor.

arboretumul Hemeiuş (jud. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. înfiin at în 1880. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. trebuie să ocupe suprafe e importante. care va fi folosită atât ca sursă de apă. gropi de gunoi. bazine. înfiin ată la începutul sec. . realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. strâmte. cu o suprafa ă de 34 ha. având o suprafa ă de 70 ha. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. având în acest sens îngrădiri. . pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. . Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. Hunedoara). 6. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic.3.arboretumul Simeria (jud. a masca zidurile inestetice. înfiin at în 1909. pot fi amintite: . care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. în ceea ce priveşte frumuse ea. . vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă.5 ha. înfiin at în 1908. al XX-lea. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. să nu existe zone industriale. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. curs de apă. de recomandat cât mai largi. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. Timiş). pentru a completa ambientul. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. În cazul păsărilor zburătoare.arboretumul Bazoş (jud. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. înfiin at la începutul sec. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. al XVIII-lea. . fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului.De regulă. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. cu o suprafa ă de 60 ha. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. perdele sau garduri mascate cu liane. Pe ansamblu. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.arboretumul Dofteana (jud. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. de tipul cuştilor cu gratii. Arad). construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective.grădina dendrologică Macea (jud. cu o suprafa ă de 20. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. stâncării. este necesară construirea de voliere largi.16. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. Bacău). Bacău). de tip „microbiotop sau minihabitat”. având o suprafa ă de 48. vechimea şi mărimea colec iilor.5 ha.

cormorani. iguane. ce adăpostesc pisici sălbatice. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. trunchiuri de arbori.sectorul felinelor mari. grauri etc. câini dingo. . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin.sectorul rezervat pentru antilope. pentru sezonul cald. galinacee etc. libere. pantere. zimbrii etc. cu zone largi amenajate pentru tigri. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. umiditate. găini de ornament. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. cameleoni. . caprine. precum lebedele.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. . pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. căprior. bazin. De asemenea. carnivore mici. distan a nu trebuie să fie prea mare. lei. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. pescăruşi etc. dromaderi.sectorul păsărilor de baltă. . în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. şoimi. canari. vulpi. . . în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. turturele. ovine. mici palmipede. lupi.sectorul urşilor. uli. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. şerpi sau crocodili. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. cinteze. unele specii de ra e.sectorul stru ilor. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. prin plimbare. pelicanii.sectorul păsărilor răpitoare. pume. prevăzut cu arcuri largi descoperite. .).sectorul primatelor. ce cuprinde voliere cu fazani.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. ciufi. pentru sezonul rece. . cucuvele. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. fie cu voliere foarte mari. în special forestieră. porumbei sălbatici sau de ornament. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. .: . girafele.. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului.. stârci.sectorul reptilelor. stânci. gâştele. râşi. alpin şi subalpin etc. lama şi alpaca. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. . de numărul de specii. cum sunt bufni e. pot fi amintite: . ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite.sectorul cervidelor şi cabalinelor. în care sunt găzdui i: elefan i. şi pentru răpitoarele de noapte. pentru sezonul estival. pentru speciile care nu pot părăsi locul. . ierbivore mici. zebre.) sau spa ii deschise.sectorul păsărilor tropicale sensibile. cerb lopătar.sectorul marilor ierbivore. jderi etc. . cât şi spa ii largi. mierle. şi padocuri acoperite. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. cai sălbatici. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. şopârle.. bivoli. ren. constituit dintr-o clădire. gheparzi etc. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. pentru diferite specii de urşi. bibilici. elan..sectorul galinaceelor şi columbidelor.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. de amenajările respective. asini etc. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. cu voliere şi vegeta ie. în aer liber. păuni.

în mişcare. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. Pădurea-parc (parcul forestier. care să nu depăşească 4%. şi nu numai. se deosebesc: parcul forestier. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Astfel. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. În unele por iuni ale pădurii-parc.17. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. 6. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. dar în raza de deservire a localită ii. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. se vor prevede spa ii largi. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. precum: un lac. poteci şi alei de plimbare. de purificare a aerului etc. pădurea-parc sau parcul-pădure. un punct de belvedere asupra oraşului.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. acoperite cu pietre. având produse care să nu dăuneze animalelor. un sit istoric (ruinele unei cetă i). având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. sau a aranjamentelor florale. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. de zoologie. fântâni. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. nisip sau alte materiale locale. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. . Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. cişmele cu apă potabilă. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. a eventualelor surse de poluare. formată din planta ii forestiere. de entomologie etc. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. un curs de apă. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. toalete ecologice. În zona intrării principale. Alte amenajări. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. a unor peluze întinse de gazon. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. pot exista în incintă şi muzee. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi.

Pădurea de recreare.). izvoare termale etc. . Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. falezele sau malurile abrupte. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. terenuri sportive etc. expozi ia. hidrografia şi environnement-ul.5-2 ore. 6. zone de picnic. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. De asemenea. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. balnear (izvoare minerale. zonele nisipoase. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. căi de acces cu trasee mai lungi. Amenajările de tipul campingurilor. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. numită impropriu pădure de agrement.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. pot fi ştrandurile şi campingurile. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. terenuri de tenis sau de fotbal. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. topoclimatul. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. puncte de belvedere etc. solul. pozi ia pe versant. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă.1. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. tabere şcolare. Unele elemente naturale precum mlaştinile. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. a unui râu. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. cu cât terenul este mai înclinat. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. situate pe malul unui lac. sau de interes turistic. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici.17. telecabine. stâncile. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. în unele zone de interes curativ. lipsite de vegeta ia forestieră. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. telescaune. Astfel. piste pentru biciclete sau pentru role etc. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe.

se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. băl i. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. pavilioane. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. sau spa ii adăpostite. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Tot în acest sens.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. plantele prezintă creşteri foarte mici. frunze prăfuite sau galbene. vânt. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. De asemenea. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. care prin fenomenul de . dotărilor sau diferitelor echipamente. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. temperaturile sunt moderate. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Cu privire la mişcările aerului. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. altitudine etc. Orientarea nordică a unor terenuri. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. destinate practicării unor activită i. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). În acest sens. frunziş sărăcăcios. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. gradul de expunere a teritoriului. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. prezen a prafului. suprafe e umede improprii. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. refugii) pentru a oferii adăpost. cu privire la temperatură. vegeta ia are aspect veşted. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. alunecări de teren. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. plajelor etc. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. este mai rece şi mai umedă. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. temperatura aerului mai ridicată. iar solul este mai pu in umed. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. noroi. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate.. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. această zonă este cea mai expusă vânturilor. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. fără extreme mari. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri.

De regulă. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. natura solului. pârâu. lac). Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. Cei care doresc să se odihnească. aerisite. ce diminuează calitatea acestora. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. compozi ia şi vârsta arboretelor. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. Hidrografia teritoriului. schi nautic etc. dar nu neglijabilă. În zilele călduroase de vară. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. apa este importantă sub aspectul calită ii. atunci aceasta este şi primitoare. capătă por iuni dezgolite.2. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. chimic sau fonic zonele din jur. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. Environnement-ul. de temperatura acesteia. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. prepararea hranei. libere (luminişuri. de o acumulare mai mare sau mai mică. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. filtrare şi transport al apei. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. pescuit.17. sau ca sursă de apă potabilă. . a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. 6. de cea ierboasă. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. În acest sens. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. şi din contră. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. O zonă lipsită de un curs de apă. poieni. care este dată de natura sursei (izvor. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. prezintă o atractivitate foarte redusă. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. situl sau vecinătă ile. vor prefera zonele cu soluri bine drenate.spulberare. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. Când o pădure de recreare este echilibrată. regimul şi tratamentul etc. iaz. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. râu. a fermelor de animale. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. de modul de captare. va avea o atractivitate sporită. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. de poten ialul teritoriului. liziere). precum realizarea igienei corporale zilnice. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite.

ce au un efect peisagistic major. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. de motiva iile şi aprecierile lor. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Aceste dotări vor fi discrete. şi este favorabilă pentru plimbări. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. indiferent de specie. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. luminişuri pentru odihnă. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Iarna se remarcă răşinoasele. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. ce calmează şi relaxează vizitatorul. în func ie de fenofazele speciilor respective. dispuse pe anumite trasee. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. dar în zilele geroase cu chiciură. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. cu locurile de parcare aferente. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. capacitatea de primire începe să crească. dau peisajelor un pitoresc aparte. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. la agresiunile vizitatorilor. Codrul regulat vârstnic. Sub raportul vârstei. ce are o densitate mică (200-500 buc. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. . speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. publicul larg le preferă pe cele amestecate. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. are aspectul unei păduri falnice.. datorită vizibilită ii foarte bune. bine pusă la punct. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. care determină o scădere a densită ii. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. a culorii frunzelor etc.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii./ha). densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha.

pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. zona de plimbare şi zona de regenerare. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Arboretele vor avea consisten ă moderată. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. mult căutate şi apreciate de publicul larg. instala ii sau echipamente. cu investi ii mai reduse. De preferat ca aici. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. . terenuri de joacă pentru copii. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. să aibă o textură uşoară. odihnă. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. acest lucru favorizând. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. de cca. aer curat. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. fiind astfel organizată. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. de cei care evadează din cotidian. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. obiectivele etc. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. camping. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. să fie drenat. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. prezintă ponderea cea mai mare. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Zona de plimbare. cu forme interesante. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. izvoare). numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. amenajările. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. echipamente sanitare şi de igienă. În raport cu întreaga pădure. şi prezintă diferite construc ii. prin împăr irea pe anumite zone. Zonele cu soluri reci şi umede. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. soluri scheletice. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. repaus etc. pentru linişte. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. reprezintă cca.Pădurile de recreare se sistematizează. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. ce trebuie să fie ireproşabilă. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Aceasta este zona preferată de marele public. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Zona de primire şi odihnă. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. destindere şi pentru activită i de picnic. vor fi evitate de vizitatori. cişmele.

han. monumente. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. restaurant. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul).) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. care sunt interzise accesului publicului. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. spre diferite puncte de interes din pădure. prin optimizarea spa iului în general. este constituită din diverse suprafe e. vestigii ale unui castel sau cetă i. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg.3. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. fiind total protejate. Traseele potecilor vor fi diferite. întâlnite doar în anumite păduri. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. pot avea por iuni comune. terenurile de joc. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. rezultate prin ruperea. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. un număr sau o emblemă.5-4 m. zone cu fructe de pădure etc. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. au o lă ime optimă de 3. restaurant. de la o clădire de interes general (cabană. şi echipamente specializate. dispersate în cadrul celorlalte două zone. dificultatea. ruine. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. cabană. având un specific aparte. locurile de parcare. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. puncte cu vederi panoramice. forma iuni geologice interesante etc. respectiv 4-10 km/100 ha.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. 6. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. smulgerea sau tăierea puie ilor. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. peşteri. fiind eliminate tasarea solului. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. cu pante domoale. arbori deosebi i. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. camping).17. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. nu prea lungi şi nu prea înclinate.

diverse amenajări pentru jocul copiilor. spa ioase şi capabile să absoarbă. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. fiind mult apreciate de vizitatori. vor evita pe cât posibil artificialul. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. de 2-3 maşini. cabanelor. parcările pot fi: în ciorchine. WC-uri ecologice. capătul drumului principal). dalele de piatră. formele regulate şi simetriile. masă cu scaune sau bănci. de amploarea investi iilor. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. Parcările pot fi mari. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. fântâni sau alte surse de apă. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. peluze pentru golf. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. sau pot fi mici. pietrişul. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. vatră din piatră pentru foc.aceste puncte bănci. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. restaurantelor. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. şi pot fi: terenuri de tenis. miniterenuri de fotbal. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. dispuse în apropiere. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. Locurile de parcare. în special pe latura vântului dominant. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. un număr cât mai mare de autovehicule. pe ansamblu. . După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. în pinten. respectiv nisipul. loc pentru focul de tabără. camping. şi variază în func ie de microrelieful specific. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. coş de gunoi. respectiv grupuri de arbuşti. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. şi să se folosească materiale cu aspect natural. groapă sau container pentru gunoi etc.

IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. speologic. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. educative. Astfel spus. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . De asemenea. floristic. incompatibilă scopului atribuit. protec ia ecosistemelor. hidrologic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. paleontologic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. cu aspect cât mai natural. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. faunistic. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). recreative şi turistice.18. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. .1. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice.The International Union for the Conservation of Nature . se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. geologic.18. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. având o înăl ime corespunzătoare. 6. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. sau parcurile cu specii de vânat autohton. pedologic sau de altă natură.

educativ.2. . hoteluri. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . Cozia. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă.să fie interzisă vânătoarea. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. .să fie deschis turismului organizat. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal.Valea Cernei. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . care servesc recreării popula iei. vegeta ie. conforme cu peisajul. muzee cu specific local. educativ şi recreativ. care grupează o serie de atrac ii turistice.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. recreării şi turismului”. drumuri. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. . zona rezerva iilor integrale. 6. . Rodna.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. Cheile Nerei . Mun ii Măcinului. neatinse de activită ile umane. floră şi faună intacte.Hăşmaş.speciile vegetale şi animale. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. construc iile (case.Beuşni a. . sate. . Cheile Bicazului . unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Retezat. Piatra Craiului.să aibă forma ii geologice interesante. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. beneficiind de o protec ie suplimentară. . .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. . Ceahlău. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: .zona exterioară. în scop ştiin ific.18. activită ile de turism vor fi bine organizate. specifice. Domogled . În prezent. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. elemente de etnografie si folclor. expozi ii. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. şi Semenic – Cheile Caraşului. hanuri sau locuin e izolate. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. vile. cultural şi recreativ. cu flora şi fauna sa. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. destinate cercetării ştiin ifice. respectiv fenomene naturale originale.

clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice.. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Balta Mică a Brăilei. geologice şi geomorfologice (tip g). limnologice (tip l). şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. ca parcuri naturale. Vânători – Neam . Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Por ile de Fier.18. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. mixte (tip m). Grădişte Muncelului – Cioclovina. 6. Acestea pot fi: botanice (tip b). Nomenclatura din ara noastră. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. forestiere (tip f). Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. solului. paleontologice (tip p). comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. rezerva ii ştiin ifice.3. se promovează regenerarea naturală. .zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. nu se împuşcă. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. 9/1973. următoarele: Apuseni. În ara noastră sunt constituite în prezent. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . rezerva ii naturale. Bucegi. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. lacuri şi cursuri de apă. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. conform Legii nr. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop.

. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. ştiin ifice sau peisagistice. cursuri de apă. parcurilor naturale. locuri fosilifere. fenomene geologice unice (peşteri. educa ie si instruire în domeniul mediului. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. chei). cascade. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. arbori seculari. rezerva iilor naturale.

factorii ecologici edafici: .diversitatea foarte mare a ramurilor.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).regimul de umiditate din sol. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. VI.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). volume. proiectantul de spa iu verde creează forme. ruginiu. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.fertilitatea solului. Criterii de alegere a speciilor 6.1. ce vor alcătui în final o unitate. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.temperatura aerului.vânt. .lumină. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. material care îşi schimbă volumul. .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Prin acest material. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.Cap. .2. . culoarea. frunzelor. .2. compozi ii. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. .factorii ecologici climatici: . . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. . 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.cerin ele speciilor fa ă de: .textura şi profunzimea solului. .1.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.umiditatea atmosferică. Astfel trebuie avut în vedere: . 6.

. . . . 6.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.configura ia terenului.2. numite arsuri).factori biotici: .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. .con inutul de schelet. . . (produc căderea acelor la răşinoase.troficitatea solului. . a produc iei de masă lemnoasă).expozi ie.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).altitudine.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). considerate cele mai rezistente). .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.factori antropici: . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.factori geomorfologici: . . . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei..2. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. dioxidul şi trioxidul de sulf. . numindu-se şi cea ă oxidantă.pantă. fa ă de cele periurbane. Dintre aceştia : .animali. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. etc.factori poluan i. Astfel. .oxidul de sulf.vegetali. fertilizare. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. dar şi asupra celui animal sau vegetal. cloroza esutului asimilator.

Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. . fenotip.mijlociu rezistente . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. etc. piracanta.3.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.rezistente Exemple de specii: .condi ii de mediu – specie.3.praful rezultă din întreprinderile industriale. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. ecotip. propor ia poluantului în atmosferă etc. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. .1.rezistente la bioxid de sulf – alunul. .pădurile de recreare.2.rezistente la fluor – mesteacănul. bradul de Caucaz.pigmentări. reducerea creşterilor. .rezistente la plumb – pinul silvestru. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. . cum se integrează în respectiva compozi ie.aliniamente. . . În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. . 6. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. fabrici. coacăzii. subspecie. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . industria metalurgică şi chimică. corcoduşul.umbrirea clădirilor. zămoşi a de Siria. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. frasinul.foarte sensibile . Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. arboretele tinere fa ă de cele mature. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. platanul. ce talie vor avea exemplarele respective.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. . Particularită ile biologice ale speciilor 6.2. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. tuia.). In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.sensibile . chiar un aspect de bronzare a frunzelor). stadiu de dezvoltare. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.

Astfel. Populus simonii. speciile cu înăl imi sub 7 m.zonele verzi de mici dimensiuni.peste 25 m. a prafului. Abies alba. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.liane. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Thuja occidentalis var. Juniperus hibernica. .3. speciile lemnoase volubile. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . a II-a .2. că ărătoare.arbuşti. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m.2. etc. agă ătoare sau chiar târâtoare. În tabelul nr. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . .15 – 25 m.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. arbuşti mijlocii 1 – 2m. şi cea având contur sinuos. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Prunus mahaleb. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. De exemplu. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Picea abies. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. obovoidă. italica.în lungul arterelor.realizarea gardurilor vii. a III-a . Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Berberis thumbergi. Larix decidua. a boschetelor. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. mai mici de 1m.. tabulară. . Populus nigra cv. Pinus strobus. Acer pseudoplatanus. 6. sferică. ovală. arbuşti pitici. fastigiata.arbori de mărimea I .7 – 15 m. conică. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. precum şi re inerea gazelor de eşapament. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. . Morus alba.

Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Cotoneaster horizontalis. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Salix babilonica. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Tilia cordata.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Juniperus horizontalis.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Pinus sylvestris. Populus tremula. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Ulmus minor. caragană. dud negru. Betula pendula. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. . ulm de munte. larice. . pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. . cireş păsăresc. a prafului şi a vântului. Fagus sylvatica. Pinus nigra. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. varietatea „Globosa” la diferite specii. Cerasus avium. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. .2.mascarea obiectelor inestetice. 6.3. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. nana. umbraculifera Carpinus betulus. salcie căprească. frasin. Robinia pseudoacacia var. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Juniperus sabina. mesteacăn.zona de primire a pădurilor de recreare. Juniperus communis ssp. forma „pendula” la diferite specii precum: fag.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte.aliniamentele stradale.3. .

la marea majoritate a speciilor. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. pendula. Trunchiurile. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. eliptică etc. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa).3. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. romboidală. lanceolată. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. imprimând anumite sentimente. .4. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. sau chiar târâtoare. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. ovoidă. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. obovată. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. paltin. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. mărimea şi culoarea acestora. Salix babilonica. peluze. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Unele specii au frunze simple sau compuse.2. Ramuri pot fi drepte. mici sau mari. 6. Speciile cu tulpini că ărătoare. Chamaecyparis lawsoniana var. 6. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului.2. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra).5. fie verticală. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). tortuosa) sau pot fi geniculate. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. fie pendentă. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc.3. etc. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. pot fi sinuoase. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. platan. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. imprimă un sentiment de linişte. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. castan) sugerează puterea. Forma. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. fie orizontală.

Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. galben sau chiar roz şi roşu. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna).) sau mari (Ailanthus sp. „Aurea” Thuja orientalis f. pu in incizată dau adânc incizată. argintea. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Gleditsia sp. la care verdele se combină cu alb. Populus alba Picea pungens var. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e.. Speciile cu frunze mici. la verde închis. ca în cazul mesteacănului. biota. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Aesculus sp. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. precum şi diferite exemple de taxoni. Hippophae rhamnoides. Juglans sp. Robinia sp. Sorbus aria. luminos (primăvara).. până la verde intens (vara). ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Tilia tomentosa Juniperus sabina. la galben–roşu ruginiu (toamna). „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Astfel. În tabelul nr. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. alb argintiu. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Speciile cu frunze mari. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Ligustrum ovalifolius. Eleagnus angustifolia. Acer negundo. compuse. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Hedera helix.. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat .Marginea limbului poate fi întreagă. Pyrus elaeagrifolia. Carpinus betulus.). aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Euonymus europaeus. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Thuja occidentalis f. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). precum cele ale speciilor: Acer negundo. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara).

Aesculus hyppocastanum. Prunus cerasifera var. purpuriu Picea pungens var. Pinus excelsior. Malus pumilla var. glauca. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora.6. pissardii. vanhouttei. Buxus sempervirens. Robinia pseudoacacia. Catalpa bignonioides. Berberis vulgaris var. Picea abies. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Hibiscus syriacus. Magnolia kobus. niedzwetzyana. Crataegus sp. Deutzia scabra. atropurpurea. Juglans regia Fagus sylvatica var. Prunus avium. Syringa x. Ligustrum vulgare albă . Sophora japonica. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. purpurea. Pseudotsuga glauca. Forma şi culoarea florilor.3. Phyladelphus coronarius. Acer platanoides var.. Pinus cembra.. Pinus strobus Abies alba. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. rubrum 6. Corylus maxima var. Pyrus sp. Alnus glutinosa. Hedera helix. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente.verde închis roşu. forma. crem sau galbene. purpurea. Taxus baccata.2. purpurea. Spiraea x. Acer paltanoides var. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. În tabelul nr. hybrida.

primăvara timpuriu primăvara . Syringa vulgaris. Laburnum anagyroides. Chaenomeles japonica. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Kerria japonica. Prunus persica. exceptând albastrul pur. Tamarix ramosissima. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Hibiscus syriacus. Colutea arborescens. Prunus cerasifera var. Buddleia davidi. Cornus mas.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Malus floribunda Hedera helix. Dintre toate speciile lemnoase. Spiraea salicifolia. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Diervilla florida. Chaenomeles japonica. soulangeana Prunus sp.. pissardi. Cotinus coggygria. Magnolia stellata. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Laburnum anagyroides. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Diervilla florida. Cornus mas. cu toate varietă ile şi soiurile sale. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Magnolia x. carnea. Forsythia sp. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Forsythia suspensa. cu siguran ă că speciile genului Rosa. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Amorpha fruticosa.. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Hybiscus syriacus. Magnolia kobus. Prunus armeniaca.

Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Kerria japonica Aesculus sp. Liriodendron tulipifera. Colutea arborescens roşie albă . iritant. Viburnum opulus. neliniştit. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Cotoneaster horizontalis. Sophora japonica. budleia. Culoarea fructelor. amorfă) constituie un factor stimulator.3. pseudobace) este variată de la specie la specie. Rhus typhina. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e.2. în sezonul estival sau autumnal. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. mălin) calmează şi relaxează. lemn câinesc. Hibiscus syriacus.7. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Sambucus racemosa. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare.vara toamna Mahonia aquifolium. Spiraea salicifolia. Ptelea trifoliata.. contribuind prin forma. mari (Viburnum opulus var. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Crataegus monogyna. Syringa vulgaris. 6. dar mai ales în perioada hibernală. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Spiraea japonica. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. ca lumânările (castan porcesc. Inflorescen ele sferice. glicină. atribuind ambientului un aspect dispersat. Berberis vulgaris. Rosa canina.

calitatea terenului. Ligustrum vulgare. probabile pentru perioade de 5. Lonicera nigra. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. diferi i arbuşti.8. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Fraxinus excelsior. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. precum cimişirul şi tisa. ci separat. Picea abies. 6. . salcâmul. Catalpa bignonioides. Ambientul (noxe. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. mesteacănul. Prunus spinosa. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Gleditsia triacanthos. 40 ani de la plantare. Robinia pseudoacacia. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase.2. iar plopii.3. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Platanus sp. Abies alba. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. 10. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. 20. Mahonia aquifolium. unii poluan i din aer sau din sol. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Thuja occidentalis. Există şi specii cu creştere foarte înceată. De obicei. De exemplu. Cotoneaster nigra.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Viburnum lantana.

flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. lângă clădiri. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Exemplarele lemnoase. coloritul fructelor). dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). pâlcuri. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. garduri vii. grupuri. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. frunze. Arborii solitari se amplasează pe peluze. boschete. pot fi folosite solitar sau grupat. sub diferite moduri. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. labirinturi. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. în puncte liniştite. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. iar cele decorative prin trunchi.1. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal.Cap. . curtine. fără agita ie. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. care nu se regăsesc în efectul ob inut. fie ele arborescente sau arbustive. masive. sau duc la costuri suplimentare. ASOCIEREA. VII.

două sau trei rânduri. pe un contur drept sau sinuos. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. cu exemplare foarte apropiate.. .5 m. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. mici cu h = 0. în aceste ultime cazuri. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. După înăl ime. (gard belgian. Ca regulă generală. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. formate dintr-o specie. trunchi de piramidă. înalte cu h = 1 – 3 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. mai rar două sau chiar trei. ce are amenajate numeroase poteci. foarte înalte cu h > 3 m. ob inându-se în final un perete verde. de regulă bine între inute şi amenajate. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber).5 – 1 m. sistemul Cossonet). se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate.

pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. În orice caz. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. mai deschis la culoare. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. de preferat o specie locală. folosite ca garduri de limită. În cazul plasării inverse a speciilor. care să constituie fondul principal. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. solu ie destul de controversată. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. Astfel. . dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii.garduri vii de camuflare sau de mascare.garduri vii decorative. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. cu un aparat foliar bogat. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. de mascare. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. . şi cu o capacitate puternică de lăstărire. şi coroană bogată. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. . constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. de izolare vizuală şi fonică. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. ce le eviden iază pe primele. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. protec ie şi linişte. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. în care sunt prezente multe bănci. sanitar. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. de apărare împotriva vântului dominant. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. solemnitate şi hotărâre.După scop gardurile vii pot fi: . Pe lângă ob inerea înviorării peisajului.garduri vii pentru protejare. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup.

patrulater sau pentagon.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. dispuşi inelar. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. pentru mascarea acestora. destinat odihnei pasive. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. lângă care să existe grupuri de flori perene. . Boschetul reprezintă o variantă a grupului. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. În cazul clădirilor monumentale. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. apoi de cele de talie mică. existând în apropiere şi un luciu de apă. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare.

de regulă dispuse circular. parcuri) masivele se situează spre periferie. pinul silvestru). În spa iile verzi urbane (grădini. constituit dintr-una sau mai multe specii. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. în mod excep ional 4 intrări. dârmox). iar în interior numeroase bănci. pinul strob. mesteacăn. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. Un boschet prezintă 2-3. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. statuie. fântână arteziană). Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pentru mascarea limitelor.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. specii rezistente la vânt. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. la tasarea şi în elenirea . cimişir. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. protec ie împotriva soarelui şi vântului. creându-se o stare de calma atmosferic. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. lemnul câinesc. adaptate condi iilor locale.

se evită ambalarea. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). acestea pot fi transparente sau opace. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului.solului. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. 7. creându-se impresia de monumentalitate. urmată de toamnă. a II-a şi a III-a. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. care limitează priveliştea şi perspectiva. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. Astfel. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. În func ie de speciile întâlnite în masive.2. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. largi. cu fructe şi port interesante. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. cu înflorire abundentă. a I-a. unde se doreşte realizarea unui masiv.2. 7. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Astfel pentru aliniamentele stradale.2. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. puie ii cu rădăcini protejate.2. în acest caz balul fiind înghe at. Totuşi. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. de la scoaterea din teren şi până la plantare. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. În general. înso i i de 1 tutore.1. se folosesc puie i de talie mică. imediat după dezghe ul solului. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. înfiin area scuarurilor. Vârsta. .

cu sistemul radicular mai compact. . cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. datorită dimensiunilor. fie din natură. cu o coroană uniform dezvoltată.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.80 x 0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.0 x 1. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. .6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.5 (0.30 (0.5 t. etc. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. cu ramuri până aproape de sol. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.2.Ca regulă generală orice puiet.60 (0. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.alegerea exemplarelor. . Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .60 (0.70) x 0. De asemenea.0. camionului. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. pe tulpină deasupra coletului.40) x 0. înăl imea şi grosimea la colet. . în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.0. 7.30 (0.1. situate în locurile accesibile macaralei. . fie dintr-o pepinieră.3. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.0. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. remorcii. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. iar înăl imea 8-10 m.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. se tasează uşor şi se udă abundent. .transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. .40) m pentru puie ii de talie mică. sunt necesare mai multe opera iuni: . creată în acest scop. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.

3. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii.4. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz.7.2. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. partere. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . ciuperci). ce au un efect estetic deosebit. urmând ca mai târziu. Fertilizarea.4 rânduri. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. 2 sau 3 rânduri. cu norme bine stabilite. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. 7. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. la o adâncime de 20-25 cm. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. P. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). numărul rândurilor (1. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. 7. uniform. .5 – 1. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. Astfel. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. în Fran a. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. până la 0. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. în timp. K.3. timp de 2-4 ore.3.1. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.2. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii.

bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). la distan a de 60 cm între ele. cu fructifica ie cât mai abundentă.40 cm deasupra solului.piramida . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Pe măsură ce cresc. cu ramuri cât mai multe. columnare. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.forma literei „U” . La exemplarele cu so . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. se aleg ultimii doi. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . rezultând astfel un trunchi vertical scurt. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.forma Verrier . ob inându-se forma literei V. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor.5 m între ele.forma Cossonet . piramidale. . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora.

Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. 6 sau 8 bra e verticale. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. ce a fost retezat la 40. 80 sau 120 cm de la sol. dispuse în acelaşi plan. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Fiecare pereche porneşte din axul principal. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. pe o sârmă . Coroana formată. se orientează vertical pe doi tutori.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. are forma unui „U” dublu sau triplu. ceilal i îndepărtându-se. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Astfel. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu.

Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. După 30 cm. la o înăl ime de 30 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 .80 cm. În al doilea an.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. sub un unghi de 60o între ei. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. La lungimea de 70 . fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. iar cei doi lăstari terminali. se înlătură lăstarii. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.(spalier). aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. . mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore.

) Se execută primăvara devreme. tisă). la exemplarele plantate în aliniament. Populus sp. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. ienupăr. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Tunderea se execută în anii următori. 0. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. . 7. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. de 1-2 m lungime (Acer negundo. prin scurtarea lujerilor prea lungi.3. tuie. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). la înăl imea de 20-25 cm. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. După atingerea înăl imii dorite. tăierea se face cu cca. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu.3.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. În primul an de la instalare. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. mai rar toamna târziu. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită.

astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie.4. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. Lăstarii ob inu i prin recepare. sunt de regulă mult mai viguroşi. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. grupuri. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. iulie. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. După câ iva ani. cu coroane înghesuite. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. Se recomandă rărirea periodică. rezultând în final o îngrămădire de exemplare.3. 7. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară.

Se aplică rărituri mixte sau combinate. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. cu o periodicitate de 3-5 ani. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. . reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. .func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . . Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. fiind inestetice. în cca. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. din 3-6 (10) ani.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. . cu o periodicitate de 3-5 ani.materialul rezultat nu se recoltează. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. îmbunătă irea stării fitosanitare. . Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. reducerea consisten ei. în apropierea locurilor de sta ionare.5. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.3. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. a unor poteci.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. 20-30 ani. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). 7. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure).se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. în pădurile echiene de codru şi crâng. ob inându-se un număr optim de exemplare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare.

rup i sau doborâ i. în vederea atingerii unui anumit scop. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. de speciile forestiere folosite sau prezente. se pot adopta diferite tratamente. buruieni).6. cu foarte multe nişe ecologice. deoarece circula ia este complicată (semin iş. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. 7. făgete. dar pentru oameni antrena i. bolnavi. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. păduri de plopi euroamericani). de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. amestecuri de fag cu răşinoase. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. .3. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee.

. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Delphinium sp... Narcissus sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Muscari sp..sp. ..specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. .Tagetes sp.1. Saponaria ocymoides. în sensibilizarea oamenilor la frumos. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. Acestea se folosesc pentru rabate.1..1. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Salvia sp. Aubrieta sp.. Hyacinthus sp. Tulipa sp. Calistephus chinensis. precum specii din genurile: Lilium sp.. în planul apropiat de privitor. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde..cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.. precum şi în mozaicuri. . Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. 8. cu aspect de tufă .forma tulpinii (portul).. cu tulpini ramificare. precum Crocus sp.înăl imea. Tulipa sp. Malva sp. covoarelor. Sedum sp. Acestea se folosesc grupat.sp. 8.specii de talie mare. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . . Alyssum sp. cu port târâtor (sau pendent) . . constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.Cap.. în marginea rondurilor sau rabatelor.Tropaeolum majus. . Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. culoarea şi mărimea frunzelor. forma. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Lobelia sp. În acest sens se deosebesc: . Gladiolus sp. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. . VIII.. Salvia splendens. Tradescantia sp.2. al sezonului de vegeta ie. peste 50 (60) cm. platbande sau grupuri pe peluze. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens... în componen a bordurilor..sp.. partere. . a rabatelor pe peluze. Tagetes sp. .ciclul de via ă. Galanthus sp.1. Ageratum mexicanum sp. . La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . .. .. a modului de creştere şi ramificare.culoarea. precum specii ale genurilor: Petunia sp.forma.. Ageratum sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.forma şi culoarea fructelor.

translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată...4. până la albastru. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. roşu sau grena. Portulaca sp. în cazul petalelor tomentoase. Papaver sp. Forma. chioşcuri pentru odihnă). Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Agave sp.Ipomea purpurea. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Forma. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.. argintiu sau cenuşiu. culoarea şi abunden a frunzelor. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. precum regina nop ii şi micsandrele.sp.... Pyrethrum sp.. altele sunt mici şi mărunte. Humulus lupulus. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Astfel. Ricinus sp. Sempervivum sp. precum verbena şi crinii. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Unele frunze sunt mari. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. roşu grena.1. lalelele papagal.. Begonia sp.. clopo ei. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. ..) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. cu tulpini volubile . cu tulpini simple.1. Lilium sp. cu segmentele filiforme.sp. mărimea şi culoarea frunzelor. iar altele puternic fidate. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii).Lathyrus sp. roz. Iresine sp. a sta ionării. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. .. . în jurul teraselor. la început. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. florile fiind nesemnificative. Tulipa sp. 8. Nuan a culorii poate fi diferită. culoarea. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. erecte Impatiens sp. mo ul curcanului.. Polygonium sp.. la florile simple poate fi pală.sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). galben. cu tulpini că ărătoare . 8.3. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată.. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.). Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Delphinium sp. locurilor pentru sporturile uşoare. creasta cocoşului.

răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.) are fructe persistente şi decorative.. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Calceolaria sp. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. fiind aripate.6. vara.plante anuale sensibile (Celosia sp. .. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Cineraria sp. de culoare roşie sau roză. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. 8. fiind o sursă de amuzament pentru copii.5.8. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.plante anuale rustice. men inând efectul decorativ.1. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.) se seamănă în sere calde. . Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. iar primăvara vor înflori. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. .plante anuale semirustice (Begonia sp. În unele situa ii. ca o continuare a florilor. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.1. Zinnia sp. florile se îndepărtează.

în general. Dahlia sp. mozaicurilor.. Hyacinthus orientalis. .. rabatelor.. pentru: . Iris sp. 8. Aquillegia sp. în lungul apelor sau pe luciul lor.decorarea balcoanelor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. rizomi. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp.. sau semirustice (Canna indica. Papaver orientalis). Lolium sp. rizomi. Convallaria majalis. Gypsophyla sp.. pe stânci sau pajişti. bordurilor. teraselor. Gladiolus sp. Polyanthes sp. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Chysanthemum sp. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Speciile floricole pot fi folosite. tuberobulbi.1.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. tuberobulbi.7.. Narcissus sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. geophite – ce au bulbi.. cămări. . covoarelor. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.. ferestrelor.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. jardinierelor. Hosta plantaginea. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. rădăcini tuberizate.decorarea spa iilor verzi. rondurilor..

fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.).ca flori tăiate. rabate. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. bănu i (Bellis perennis). Culturile cu plante anuale. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. printre care se introduc plante anuale.). deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Rudbekia sp. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. înăl imea plantelor. narcise (Narcissus sp.2. perioada şi durata de înflorire.).. narcise. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. costisitoare. fie mixt. în special lunile de vară. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. Ageratum mexicanum „nana”. forma şi nuan a frunzelor. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). de talie înaltă (Phlox paniculata. ghiocei. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. pergolelor. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. 8. . Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. mijlocie (Petunia sp. partere). forma şi culoarea florilor.). fiind amplasate în locuri intens frecventate. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. bujori. Portulaca grandiflora). mărimea. muscari (Muscari sp. treiajelor. witrockiana). Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. chioşcurilor. În func ie de perioada şi . instalând specii de talie mică în prim plan. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. cu port de tufă sau covoraş. în trepte. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. zidurilor.. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Tagetes sp. stânjenei. fie numai specii perene.. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. crizanteme. specifice plantelor anuale. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. numă-uita (Myosotis sp.decorarea stâlpilor.

textură. compostul de grădină. Galanthus) sau bienale (Primula. Viola.1. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. . Asparagus sp... Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Hyacinthus. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. După valoarea pH-ului. ferigi). perlit şi turbă în diferite propor ii. . În func ie de sol. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.3. Gladiolus sp. Dianthus sp. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie.. bine organizate. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. În general.soluri acide – (Coleus sp. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. con inutul de substan e nutritive. Cheiranthus cheiri). desfundat. Bellis) cu speciile anuale.. de răsadni ă. Erica sp. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. mărun irea bulgărilor. Asparagus sp.. pământul de pădure. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Crocus. elemente nutritive. 8. modelarea terenului. de turbă) . pământul de ericacee.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. mobilizarea superficială a solului. pământul de frunze. Calluna vulgaris). elina.soluri alcaline – (Anemone sp. capacitate de re inere a apei).. nivelat. Dianthus sp). pH. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. structură. textură. brumărele).. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.soluri neutre – majoritatea solurilor. rădăcinile de ferigă şi nisipul.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. .durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Amaryllis sp.. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. . Iris sp. etc. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. superficiale (Primula sp.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. pământul de ace de răşinoase.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. pământul de lemn.3. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Instalarea speciilor floricole 8.. Acestea se deosebesc prin pH. Narcissus. pământul de turbă.. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. se deosebesc: . Myosotis.. Tradescantia sp.. permeabilitate. .

Paeonia). 8.3.(Iris sp. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei.). La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Hemerocallis sp. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Mathiola. Hosta plantaginea. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Dianthus. Impatiens. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Narcissus. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.5 cm grosime. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Amaranthus). unde se vor dezvolta şi înflori.). Muscari. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Crocus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Fuchsia.3. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Myosotis). Alyssum. de cca.8. Hyacinthus. 2 – 2. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. comparativ cu înăl imea plantei. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Viola.3.2. Galanthus. transplantarea apare necesară atunci când .. La speciile perene. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. dar nici să se stânjenească reciproc. bulbii acestora să se înrădăcineze. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. La plantare. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Begonia). Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul.. Lilium sp.

În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.tutorarea şi palisarea. . cu rolul de a ob ine plante viguroase.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. .ob inerea unor forme caracteristice.datorită înmul irii naturale ale plantelor. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.suprimarea păr ilor aeriene. În această categorie intră următoarele lucrări: . . dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. de perioada înfloririi. spa iul devine insuficient. . acestea stânjenindu-se în dezvoltare. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .reglementarea înfloritului. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.aplicarea îngrăşămintelor. bobocitul. . când plantele nu suferă deloc. . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. . . .combaterea dăunătorilor biotici. unele nu mai înfloresc în acel an. copilitul.irigarea. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.tunsul plantelor. suprimarea tijelor florale vestejite. Pentru ob inerea de tufe bogate. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. Ciupitul se execută cu unghia. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie.4. intrând mai devreme în vegeta ie. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. 8. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. obligatorii sau facultative. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .

trandafiri.. ochiul boului). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. garoafe.. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. bujori.). în acest caz întârziindu-se înfloritul. . la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. Petunia sp.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Pelargonium sp. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. garoafe). urzicu ă (Coleus sp. de dimensiuni mai mari (crizanteme. gura leului). hortensie. Se aplică la crizanteme. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali.

mai ales în perioada de înflorire abundentă. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. trestie. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. mase plastice. . Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Ipomea). metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Lathyrus. Tutorii pot fi din lemn. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. dalii). Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. în func ie de specia respectivă.

făina de oase. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. cu valen e simbiotice. spălarea şi răcorirea plantelor. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). etc. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. În această categorie intră: excrementele de mamifere. ca regulă generală. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. timp de două săptămâni. :30. cenuşă. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. intensitatea luminii. ghiocei. umiditatea şi mişcarea aerului. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. sulfatul de potasiu. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. după o prealabilă uscare şi mărun ire. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. uneori superfosfat. . excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. la care se adaugă apă. Îngrăşămintele se aplică. fiind indicată udarea diminea a devreme. solul. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. microbiologice. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. făina şi rosătura de coarne. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. bogate în potasiu: sarea potasică. solarii. chimice. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. temperatura mediului înconjurător. clorura de potasiu. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. de păsări. sere. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. bioxidului de carbon şi a altor gaze. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. a îngrăşămintelor organice solide. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. riguros selec ionate. ob inânduse solu ii prin fermentarea. 1:20. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. ciuperci). În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. după trecerea perioadei de înflorire. azotatul de amoniu. maxim ora 10. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. mustul de bălegar. lalele. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. narcise.

Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. uneori chiar săptămânal. şi peste vară. bulbii sau rizomii. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. organele subterane (bulbi. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. la geofitele semirustice. periodică a diferitelor exemplare floricole. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. rizomi. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. . Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. sau talaj. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. pentru a nu se produce vătămări plantelor.sau noaptea. frunze. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Acest strat men ine solul umed. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. măcar odată pe an. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. sensibile la temperaturile scăzute. manual sau cu ajutorul săpăligilor. tuberculi. în martie–aprilie.

. . clădiri. având aspectul unor pajişti naturale. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative.1. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. brânduşe. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. elemente arhitecturale. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. 45 oC. aranjamente florale. în zilele cu temperatură ridicată. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. lalele). 30 oC. iar în cazul asfaltului de cca. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. pentru a forma un covor des. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. După destina ie. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. recreative sau sanitare. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. datorită nuan elor de verde. ce înfră esc abundent. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. asfalt sau beton. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. cărămidă. cu . narcise.rustic. luciu de apă). aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie.pentru terenuri sportive. pietriş. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. arbuşti.Cap.pentru peluze. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. formată în special din graminee. IX. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. De exemplu. gazonul se încălzeşte mai pu in. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . grupuri statuare. masive de arbori) sau nevii (stânci. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9.

capacitatea de refacere după tundere. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Papaver rhoeas. Festuca rubra. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. aceasta dispare. Alopecurus pratensis. După înăl ime: . astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Bromus inermis). tenis – 0.5 cm. Calendula officinalis. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. . Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. având aspectul unei fâne e înflorite. Bellis perennis. rapiditatea de creştere. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. crichet – 2. Cynonurus cristatus). rezisten a la temperaturi scăzute. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. umiditatea din sol. . Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Viola arvensis. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Poa annua). . rămânând suprafe e nude de pământ. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Gypsophylla muralis. grosiere. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. dar speciile se comportă diferit. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon.3. la tundere. Alyssum maritimum. rezisten a la bătătorire. lăstărire. la 12–20 cm. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. înfră ire slabă. Lollium perenne. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Reseda lutea. de diferite desimi. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.. Matricaria chamomilla. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.5 cm. Agrostis tenis. rugbi – 6. frunze mari. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora.5 cm. Agrostis stolonifera.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic.2. rădăcinile sunt relativ superficiale. ci în amestec de minim 3 specii. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Deschampsia caespitosa. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Iberis semperflorens.5 cm. 9.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. aspre. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. tufele sunt înghesuite foarte mult. Campanulla sp. 9.

adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.5 – 2.3. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. precum şi costul mai mic. Decaparea . Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. adâncimea de semănare va fi mai mică. a canalizărilor.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. . gros de cca. ci cresc lateral. date de condi iile specifice ale ării respective. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. Metode şi tehnici de semănare: . în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .2.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. de specie. De asemenea.9. 9. După semănarea manuală. În diferite ări se aplică norme diferite. Dacă norma este prea scăzută.mecanic .3. cărămizi. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. . ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. a instala iilor de irigare. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. se ob ine un gazon prea rar. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. zgură. cu un aspect nefavorabil. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare).5 cm. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. dar şi vara. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). terenul se grăpează. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. dar şi executarea drenurilor. în cazul în care solul existent este corespunzător. instalând toate speciile crescute natural. dacă există sisteme de irigat. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. moloz. amestec şi condi iile de sol. îngroparea cablurilor electrice. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă.1. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.

Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. apar muşchii şi numeroase buruieni. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. 9. 30 x 30. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Dacă solul are o cantitate mare . folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. groase de 2-4cm. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. După aceste opera iuni. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). fosfor şi potasiu. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. care pot fi rulate. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. iar gramineele se răresc. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Se recomandă tunderea pe timp ploios. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. care nu sunt preten ioase. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc.4. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. după care se sparge şi se mărun eşte elina. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. sau mecanic cu maşini speciale.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. înainte de înflorirea buruienilor. pentru compensare.de calciu. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. . Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).

În func ie de natura circula iei. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).mişcarea orizontală. având 0. flori.pentru ceea ce este rigid. de refugiu. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . de cucerire a spa iului înconjurător.1. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. de intimitate şi uneori de regres. mai sigură. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. în meandre pentru traseele sinuoase. pentru obiective bine determinate. X. 10.20 m). ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).mişcarea descendentă.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. . pentru stilul geometric. călare sau cu bicicleta. au o lă ime mai redusă (minim 1. justificate de prezen a diferitelor obstacole. organismul nu depune efort.de indispozi ie (de închistare) . pentru terenurile cu denivelări. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.7 m lă ime. perspectivele. creează impresia de avansare. . mai stabilă. . elemente arhitecturale. apare un sentiment plăcut de protec ie. grădinile alpine. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.de amuzament. curiozitate .de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.mişcare ascendentă. măreşte aten ia. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. divertisment. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. sunt de obicei largi.de stimulare. pentru terenurile orizontale. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . ordine şi propor ie. .pentru ceea ce este viu sau în schimbare. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. importan ă şi lă ime. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. inestetic şi nefunc ional. . şi în echilibru cu for a gravita ională. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. . ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. sau conduc spre un obiectiv principal important.5 -0. influen ând sentimentul de veselie. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.Cap. . implică o diminuare a efortului.

cărămidă. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. dalaj englezesc. tip zidărie. dale. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. de forme diferite. mozaic. dalaj antic. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. . lian i sau materiale hidrofobizate. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. pavele. Pământul.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. macadam. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . pătrate. pietriş. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. beton.cele neregulate în „opus incertum”. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. . Căile împietruite cu pietriş de carieră. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. asfalt turnat sau cilindrat. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. este folosit în pădurile de recreare. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. ceramică sau marmură. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. corelată cu ambientul. cel pu in cu fa a superioară netedă. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . iar cele deschise obosesc ochii).

conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. din beton. în locurile cu erodare puternică. pâraie. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Când cursul apei este însorit. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). sau chiar lemn (grosimi 50-70cm).2. fântâni. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor.pe gazon. senza ia de răcorire şi de prospe ime. fără frânturi. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. cărămidă. Caltha palustris). conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. având rolul unui factor calmant în peisaj. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. trestie. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. elipsoidale. geometrică. dreptunghiulare. iazuri. Malurile se vor amenaja prin terasare. bitumului. lacuri. ale fiecărei dale. . dispuse în diferite depresiuni ale terenului. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. la o distan ă între centrele de greutate. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. de mişcare. dar fără a fi simetrice. asemănător cu malurile opuse. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). realizate de obicei pe stâncării.65 cm). pătrate. 10. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. prin deschideri de perspective. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. uşurin a între inerii. dar poate fi ameliorată. căderi de apă. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă.60-0. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Apele stătătoare (numite impropriu. făl uită. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului.

fântână cu cascade în trepte sub forma unui con.bazin cu cupă florentină în mijloc. în mod artificial.3. iar când sunt mici şi grupate. caz în care se pot men ine în forma lor naturală.fântână cu taluz cu cascadă. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. . colorată diferit chiar. muntos. fie vor fi aduse. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. în mod progresiv. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. cu o vegeta ie specifică. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. 10. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. O perspectivă bine concepută are echilibru. privit dintr-un loc potrivit. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. şi pot fi amenajate într-un mod special. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. la o oarecare distan ă de clădiri. mărime şi culori. combinată cu lumina artificială. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Grădinile alpine creează. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. . natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. . fiind compusă dintr-un obiect potrivit. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. acestea dau impresia de putere. . Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. un microrelief accidentat.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Grădinile alpine au suprafe e variabile. folosite pe timp de noapte. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. de solidaritate monumentală.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. 10. Când sunt de dimensiuni mari. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial.4. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare.

. a orchestrelor sau a fanfarelor. la capătul aleilor. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. cele mari în planul din spate. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. chioşcurile. balustradele (parapetele). Acestea se pot construi din lemn. pentru ca pământul să se taseze suficient. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. în pie e sau în punctele de perspectivă. numite chioşcuri descoperite (naturale). cu turbă şi nisip. belvederile. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. hexagonală sau octogonală. . cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). teatrul verde. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. treiajele. zăpadă. într-o formă simplă dar estetică. grupuri sculpturale. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. coloanele. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. a domina.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.dispunerea blocurilor de piatră. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. înghe .Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . 10. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. situate în spa iile verzi. lăsând spa ii mari între ele. pătrată. destinate adăpostirii vizitatorilor. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra.aşezarea unui strat de pământ de elină. construc ii uşoare. arcadele şi porticurile. sau cărămidă. . pergolele. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. scările. . . subalpin. beton. în pantă sau se va crea artificial.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. la marginea apelor.5. accidentat. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. deşertic. suporturi pentru plante.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. pode e şi poduri. va fi pe cât posibil frământat. fiind amplasate pe esplanade. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. a men ine. vase decorative.

în lungul aleilor largi. cărămidă. lemn. marmură şi au un mare efect prin formă. stâlpi verticali (piatră. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. din diferite materiale de construc ie. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. la marginea teraselor. lă ime 0. a unui rond de flori.4-3. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice.5-0. Treiajele sunt construc ii uşoare.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. pe lângă ape sau terenuri accidentate. beton armat. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră.45 m. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. mărginirea unor perspective. metal. fontă. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. pe orizontală. cărămidă. de obicei cu înflorire abundentă. oferind refugiu împotriva insola iei. Pot fi cu sau fără spătar. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Forma. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. aluminiu. grup sculptural. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Acestea se confec ionează din piatră. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. piatră). dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. ce acoperă por iuni de alei sau terase. culoarea lor. înăl imea 0. fiind amplasate la capătul aleilor. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. mozaic. lemn.5 m. lemn sculptat sau marmură. formate din panouri cu zăbrele. beton. Materiale de construc ie folosite: piatră. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Se recomandă ca optimă. ce prezintă ca elemente de sus inere. teraselor. compartimentarea unui spa iu verde. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. cărămidă. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale.0 m. mărime. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. fier. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. . atât la soare cât şi la umbră. folosite pentru decorarea unor pere i. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. dezvoltare pe verticală.5 m. bronz.7m şi înăl ime 2-2.4-0. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.

aleilor. în lungul scărilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. decorat cu plante de mozaic. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. . beton. zidurilor. piatră.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful