UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Villa Sallustius. nordul Africii şi Asia Mică. trandafiri. crini. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. pini. mimoze). Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. formă pătrată. Villa Mecena. De asemenea erau cultiva i trandafiri. chiparoşi. Erau prezente şi pu uri rotunde. Villa Lucullus. buxus.XIV d.. Exemple: Villa lui Cicero. Grădinile vilelor mai mici.arbuştii şi plantele ornamentale. 2.1. tisă. lauri. în Evul Mediu. smochini. horticultura a făcut progrese. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. cu coloane de piatră colorată şi marmură.2. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. duzi. a înregistrat un regres. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Schema modelului grădinii medievale.V. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. . Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. fiind înconjurate de un zid de marmură. vasele şi statuile. ca urmare a cruciadelor. busuioc. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Constantinopol. tei.2. platani. de regulă. rozmarinul şi mirtul. lotus sau diverse flori. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat.) 2. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Erau prezente pergolele şi coloanele. Acestea aveau. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. la interior cu bazine străjuite de statui.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. specii floristice. plante medicinale şi aromatice. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. În capitala imperiului. zambile. Totuşi. . peste care s-au grefat elementele orientale.2. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil.grădina cu pomi fructiferi. 2.H. urbane. . fie o fântână cu un joc de apă. ce cuprindea Europa Sud-estică. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).2. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: .

şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. Speciile folosite: chiparoşi. citricele. . Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. al VII-lea d. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. predominant persană.). Arta topiară era folosită în exces. XIII-XIV. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. înconjurate de ziduri.grădina de legume şi plante medicinale. prin întretăierea a două canale cu apă. adesea aranjate liber. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. fie sub formă de fântâni arteziene. apoi au căpătat un specific propriu. pavilioane pentru petreceri. Locuin ele mici aveau o singură grădină. fie erau situate în afara palatelor. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. compartimentare realizată. menajerie. monotonă.2. 2. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Speciile folosite erau: chiparoşii.H. pini. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Nu existau sculpturi. buxusul. fiind plane şi înconjurate de ziduri. magnoliile. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). eucalipt. . galerii acoperite de plante că ărătoare. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Compozi ia era geometrică. acolo unde spa iul permitea. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns.d. din timpul domina iei arabe. bazine. mărginite de rânduri de plante tunse. Grădinile fie erau interioare.4. pere ii de fundal. mirtul. cu func ie exclusiv ornamentală.grădina de flori. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. magnolii. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. leandri. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. o suită de grădini.2. caracterizată de prezen a careurilor egale. acestea fiind interzise în religia mahomedană. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. palmieri.H. fie aveau straturi de formă pătrată.. situate în cur ile clădirilor. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. 2. de formă regulată iar cele mai mari. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.

Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă.H. neregulat. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e.2. cascade. sec. fiind natural. terase. fiind create mai ales în sec. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. pentru dobândirea perfec iunii morale. por i. odihnă. Picturile. situat pe malul unui lac. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari.H. în care vegeta ia era dispusă natural. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. plante şi animale. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. galerii. pinii – fermitatea şi for a caracterului. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. stânci. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. ziduri. bazine. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. Elementele primordiale erau mun ii. de groază. budismul.3. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. VIII-IX d. II-I î. având caracter natural. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. chioşcuri. ce erau descoperite brusc la un moment dat. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. firesc. de veselie. o dată cu dezvoltarea noii religii. cascade naturale) sau în bazine artificiale. arterele pământului.H. al XVII-lea d. modificat sau aparent natural. cu caracteristici proprii. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. în strânsă legătură cu religia. ape. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. . bambuşii – prietenia necondi ionată.) şi cuprindeau mun i. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. piersicii ornamentali – Paradisul. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. au fost create parcuri naturale. iar apele. suprafe ele foarte întinse. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. în armonie cu peisajele naturale. fiind excluse liniile drepte. lacurile şi râurile. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură.. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. servind ca loc pentru plimbare. (dinastia Tang). indiferent de perioada istorică. IV-V d.3. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. poduri şi pode e. cheiuri. Filozofiile religioase din China. de basm. şi reflectă puternicul cult al naturii. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. Relieful era foarte variat. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. cu aspect natural. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. Spa iile verzi din Extremul Orient 2.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. este mărimea acestora. pe vârful unei coline sau în pădure. grote. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Terasele erau trasate liber.H.

. plus diferite lampadare. erau prezente pretutindeni. lac cu insule. miniaturală: cursul de apă. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . pârâu cu cascadă. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. fiind ulterior personalizată. fiind o componentă a acesteia. arbori şi arbuşti. azalee. al VIII-lea d. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. por i. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. cu simboluri filozofice caracteristice. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. grădină aridă. coline. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. în decursul timpului. al VIII-lea d. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V.H. mai mari sau mai mici. cu balustrade ornamentate. pietre rotunjite. camelii. muşchi. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. sau din Europa medievală şi renascentistă. bambus. În sec. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). . orientat pe direc ia N-S. podurile. ferigi. stâncile. Principiile amenajării grădinilor japoneze: .vegeta ia este perfect integrată peisajului. diverse plante cu sau fără flori. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. nisip. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. devenind o artă na ională.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale.3. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. destinate contemplării din interiorul clădirii. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. fiind folosite toate elementele din natură. stânci col uroase.Deşi.H. sec.capitala ării. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. Spa iile verzi. din dorin a de a aduce natura în locuin e. 2. Astfel în Japonia. Islam). arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite.). fântâni şi foarte multă vegeta ie. ienuperi. pietriş. un râu sau pârâu. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. grădină de muşchi. lanterne din piatră. pasul japonez. . sau de pe verandă. pavilioane pentru ceai. arborele de ceai. Persia.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. şi în Kyoto. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. Grădinile imperiale.

glicina. pe terase succesive. ziduri înverzite. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. parapete ornamentale.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. bazine neregulate. lespezi sub forma pasului japonez.simetria fa ă de o axă a compozi iei. .4. buxus. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. . ca influen ă occidentală.. Din sec.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. . al XVII-lea d. . Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . Specii folosite erau: pini. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). a canalelor. ştiin ă. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.prezen a sculpturilor.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. . precum: . ci pietre late. . încep să apară primele grădini publice.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).Villa Medici în Roma (2 terase). . prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. stejari meridionali.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.apa aduce mişcare. bambus.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.Grădina palatului Farnese din Caprarola. arbuşti modela i în volume geometrice. Această orientare a apărut la început în Italia. lauri şi portocali. literatură. vase ornamentale. cascadelor.1. cascade. . chiparoşi.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). camelii. . arhitectură. . în special pentru grădinile vilelor suburbane. ienuperi.H. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.4. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.nu erau folosite alei.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.apa era folosită sub formă naturală. magnolia.H. din toate domeniile: artă.erau folosite zidurile masive de sprijin.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. cireşii. de unde a iradiat apoi în restul Europei. .utilizarea vegeta iei tunse. mirt. . azalee. .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. tisă. garduri vii şi borduri tunse. lămâi. . 2. . 2. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. arborele de ceai. XV-XVI d.

ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Exemple:. . curbe. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Au fost realizate decoruri bogate. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. pictor şi arhitect) favorit al . al XVII-lea crea iile importante au fost: . bazine. Astfel. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). la care grădinile erau în incintă.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. dar dispare schematismul rigid. al XVI–lea.grădina Garzoni – Collodi.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).2. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.grădinile de la castelele Tuilleries. . . . Abia după jumătatea sec.. Fontainbleau.4. fântâni.grădina Luxembourg din Paris. Saint-German. Exemple din sec al XVI-lea: . traseele rectilinii. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.arhitect peisagist Du Cerceau. 2.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. roci şi apă în mişcare). fiind îmbinate cu linii ample.H. la castelele Amboise. sub aspectul echilibrului şi simetriei. S-au mărit dimensiunile grădinilor.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a.grădinile Gamberaia – Floren a. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. cu numeroase statui. . vase. cu partere decorate cu flori.arhitect peisagist Delorne. În unele situa ii canalele s-au păstrat. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. Principiile esen iale s-au men inut. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Au apărut grotele artificiale. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. rezultând spa ii mult lărgite. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. tinzându-se către transformarea în parcuri. apare stilul baroc. în arhitectură. al XVII-lea. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. . Terenul era modelat în terase mari.În secolul al XVII–lea d. Existau canale şi lacuri imense. În perioada Barocului.H. În prima jumătate a sec.

pe spa ii foarte largi. constituind totodată şi perspectiva principală.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate.3. Versailles. . . în Anglia începând cu sec. .4. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. ca şi în restul Europei. Dispar parterele.sunt prezente. .perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. rampe. fiind situat pe terenul dominant. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. statui sau vase. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. bazine şi canale.terenul este modelat în terase largi.compozi ia era tratată arhitectural. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. mari partere şi întinse oglinzi de apă. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice.sunt folosite.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. conuri. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . vase în stil baroc. . Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. în Anglia dominau grădinile medievale. . treiaje. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. . Dar. 2.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. bazine. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. dominantă.„regelui Soare”.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. cu principii compozi ionale proprii. bazine cu grupuri sculpturale. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. cuburi). Chantilly. rocării. . scări. Saint Germain-en Laye. alături de diferite fântâni. Sceaux.aleile sunt rectilinii. închise între ziduri. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. Ulterior. SaintCloud. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. al XVIII-lea. piramide.Ludovic al XIV-lea. . dispuse în re ea geometrică riguros trasată. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). se păstrează axa . ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. racordate cu ziduri de sprijin. borduri sau broderii de buxus tuns. mai ales pe axa principală. Fontainbleau. .simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. .palatul constituie capul compozi iei. . La început s-a renun at la tunderea arborilor. sub influen a literaturii.

model francez. formând un lan verde de peste 4 Km. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). James Parc. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. . . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. Toate crea iile din această perioadă (sec..gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. enun ate de Repton. .Charlottenburg (Berlin) . . . La periferie erau: Regent’s Park. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. dar se introduc poteci şerpuitoare. Malmaison.Germania: . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. . Green Park. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). . În secolul al XIX-lea. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. . . . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Rusia: . . apoi francez. reziden ial şi a intrat în cel urban. . Hyde Park.Saint-James Park .Grădinile Greenwich – model francez.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Parcul Chatsworth – stil clasic.Hampton Court – model italian. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.Tête d’or’’ (Lyon).Austria: . amenajate în stil peisager: St. La sfârşitul secolului al XIX-lea.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).grădinile Kensington şi parcul Stowe.Kent (pictor şi arhitect) .grădinile de la Whitehall – model italian. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.centrală dominantă. Realizări importante: .model francez. 2..Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.4. realizate sub influen a romantismului. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.Anglia: . Ermenonville. . .4. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. fiind sus inătorul noului curent numit . În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Victoria Park şi Battersea Park.Nymphenburg (München) – model francez.

Spania: . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.Italia: .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . narcisele. . În Germania. bradul.Villa Carraresi (Roma).New York – Central Park . . . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. mesteacănul. lângă St. . . pomicole.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . .Grădina engleză (München).U. stejarul. respectiv după principiile grădinilor engleze. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Villa Carlotta (Caddenabio). Parcul Puşkin (parc englez.parcul Nympheuburg (München). . .Grădina Botanică .Chicago – South Park. molidul.Boston – Park System.Philadelphia – Fairmount Park. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. În S. . . cimbrul. .sec.. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.Parcul Sokolniki – 463 ha.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). .model italian.A. Petersburg – 600 ha. Ca exemple pot fi amintite: .model francez. 2. forestiere: bujori.Parcul Public Friederichsham (Berlin). . garoafe şi iasomie.Villa Melzi (Bellagio).360 ha. .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). Ca exemple pot fi amintite: . arskoe Selo = vechea denumire). crini.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . liliacul. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. plopul alb. .sec. lăcrămioare. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.5. pe lângă locuin ele boierilor. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. Prospect Park (peisagist Olmsted).Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. roini a.

lângă castelul familiei Haller. În alte oraşe: .1838 – parc promenadă . . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. .în Bucureşti în 1833-1840. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).Bucureştiul avea cca.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . . chioşcuri pentru orchestre. Parcurile de la Avrig. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. lângă castelul familiei Teleky.. . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).. Hayer. . Hörer).Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.parcul de la Albeşti –Braşov. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). Borza.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .parcul Carol I. Redont. Pădurea Verde. al XIX –lea. . .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. . Dacia. .Timişoara – Parcul Tiselor. .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). . (Carl Friederich. odată cu dezvoltarea oraşelor. .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural..Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. Parcul Rozelor. .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.Buzău – Parcul Crângul. al familiei Bauffy.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).Iaşi – Parcul Expozi iei. . . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. al baronului Bruckental.la sfârşitul sec. . fiind numit oraş-grădină. dar care în mare parte erau neorganizate. al XVIII-lea . . amenajat tot de Redont – Bd. (fost Libertă ii) realizat de E. . . . azi Parcul Romanescu. stilul brâncovenesc.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.parcul de la Gorneşti –Mureş .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. poduri.Grădina Ioanid. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. 70 ha. . . .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.parcul de la Bon ida –Cluj.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.la Sibiu – 1857. În sec.actual Parcul Tineretului. . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. promenada de pe Dealul Copou.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. Alpinetul. . .sec.

Colentina. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Balta Albă.Parcul Sportiv .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Sibiu. Piteşti. Ploieşti. Constan a. Gala i. Drumul Taberei. Oradea.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. .reamenajarea Parcului Herăstrău.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Parcul Libertă ii.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . parcuri în Titan. . ClujNapoca. .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). . Pantelimon.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Parcul Tei. Crângaşi. Iaşi. Parcul Tineretului. Craiova.

f. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. f) f. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ.flori din culturile floricole. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. fiind ob inute diferite categorii de produse: . constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. . 3. antierozională. e) f. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. hidrologică. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . sanitară şi estetică. de protec ie a solului. de impact peisager). 3.f. umiditatea şi temperatura aerului.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. ştiin ifică. respectiv: de produc ie. c) f. grădini. intensitatea radia iei solare). respectiv cu: . . şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. în general de toate tipurile de spa ii verzi.lemn din diferite tipuri de pădure. recreativă. antipoluantă (f. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. . Func ia hidrologică este asigurată. această func ie are un caracter puternic diminuat.1. de pe terenuri degradate). Profesorul I. hidrologică. sanitară).fructe din livezi.f.2. . recreativ sau sanitar. la diferite categorii de spa ii verzi. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. d) f.Cap. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. decorativă (estetică. . de protec ie climatică (viteza vântului. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.

sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. fizică şi chimică. spa iile verzi prin stratul arborescent. . . Func ia de protec ie a solului. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. a perdelelor de protec ie. fâşiilor plantate în lungul străzilor. astfel. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. mult sporită. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. De exemplu.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . Pe lângă aportul de substan e nutritive. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. prin descompunerea de către microorganisme. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. Vegeta ia lemnoasă.micşorarea vitezei vântului. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. pietriş. prin albedoul specific. prin procesele de evapo-transpira ie. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. etc. străzi. fie la suprafa a solului (litieră). substratul ce constituie suportul vegeta iei. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. fie în sol (rădăcini moarte). în care procesele de eroziune sunt vizibile. trotuare. .ameliorarea intensită ii radia iilor solare. şi a speciilor drajonate. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. cărămidă. prezintă o stabilitate mecanică.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. ). asfalt sau beton. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Acestea. . Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. ce constituie o armătură biologică a solului. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. sau în apropierea acestora. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. moderează temperaturile excesive. Sub aspectul proceselor pedogenetice. prin microclimatul pe care-l realizează. Prin sistemul de înrădăcinare.ameliorarea umidită ii aerului.

prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. marmura. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. consisten ă. 5m3. viteza vântului scade cu 30-60%. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. iar la 120-200 m în interior. . ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. în zonele plantate. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. În mediul urban. De exemplu. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. Perdelele de protec ie. . o elul. sau cu frunziş sempervirescent. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. în special în timpul verii. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). etc. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. 3. sub diferite aspecte: .reducerea poluării fizice a atmosferei. astfel. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. ce nu deranjează ochi.reducerea poluării fonice. elagaj şi anotimp.3. a pulberilor fine sau a fumului. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. atmosfera devine calmă. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. betonul. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. structură pe verticală. . Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. vârsta arboretului.lipsite de vegeta ie. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. gresia.reducerea poluării chimice a atmosferei. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare.

Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. transportul auto. fără obstacole cu efect antifonic. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. iar a teiului pucios cca. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. planta iile stradale. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). aerian. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). prin senza ia de linişte. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). durata de via ă a frunzelor etc. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. intersec iilor aglomerate. echien/plurien. 42 t/ha. radia ie solară. pinului silvestru cca. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. a arterelor principale). Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. etc. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. inversiuni termice. umiditate. căderea frunzelor. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. respectiv de mărimea frunzelor. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. ce are lă imea de 200-250m. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. părozitatea acestora. în cazul molidului cca. şantierele. . metalurgică. sau diferite activită i curente ale popula iei. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. de prelucrare a produselor minerale. 35 t/ha.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. 68 t de particule solide şi praf. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. planta iile rare dintre construc ii. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. necroze. 30 t/ha. arbori+arbuşti+specii de gazon). industria chimică. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. De exemplu. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. perimetrale. având un efect nesesizabil. cea ă. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. În oraşe. acoperită cu gazon. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. întreprinderile industriale. în teren liber. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). de prelucrare a petrolului. efect maxim în sezonul de vegeta ie. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. ionizarea aerului). Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor.

vacan ele. îmbrăcăminte. divertismentului. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. etc. la care este supus omul în via a cotidiană.Nivelul de trai. după bunul lui plac: plimbări. care poate fi: . între inerii personale.4.timpul liber (dedicat recreării). Factorii care influen ează recrearea sunt: . . cele mai multe destina ii. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. sau efectul automatismelor zilnice. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. al solicitării fizice. . camping. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. presupune bucuria întocmirii programului. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. . timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. respectiv timpul alocat servirii mesei. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. serviciului. intelectuale sau psihice. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian.activită i pe loc.Mijloacele de comunicare mass-media (presă.timp de existen ă. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. CFR. internet). Fazele activită ii de recreare: . Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. .. obiective turistice. radio.3. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. aeriană sau navală. turismului. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. .Mobilitatea. picnic. .pregătirea.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice.destinderea sau relaxarea. respectiv concediile. artei. . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.deplasarea. odihnei prin somn. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. în sferele culturii. prin care se înlătură plictiseala. cumpărăturilor pentru hrană. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. . . de .divertismentul sau amuzamentul.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. în general. cules de flori.Timpul. televiziune. pensia. spa iile verzi urbane sau extraurbane. călătorii. telefonie. sportului. practicarea diferitelor sporturi. . Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic.

de conducerea autovehiculului. pescuit. diseminat sau modificat. decât în dauna operei”. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. diferite de mediul său. apicultura.amintirea. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. de diferite excese. încât nimic să nu poată fi adăugat. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). nevoia de a face mişcare. prin care are loc refacerea fizică a organismului. presupune comportamente diferite.ciuperci sau de fructe de pădure. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. istorice.5.întoarcerea. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Odihna propriu-zisă. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. În sens larg. . arbustivă. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. J. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. sau diferite activită i precum grădinăritul. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. sau la sfârşitul săptămânii. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. canotaj. după o perioadă de activitate intensă. repausul şi somnul. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. Plimbările sunt realizate fie zilnic. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. etc. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Aceste activită i pot fi active sau pasive. obiective culturale. indiferent de subiectul în care apare. în spa iile verzi extraurbane. realizată pentru plăcerea proprie a individului. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. gazon sau oglinzi de apă. alpinism. Func ia decorativă (estetică. parcurile. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. practicarea de diferite jocuri şi sporturi.O. vânătoare. economice. . de a practica un sport sau de a depune efort fizic. sau în zilele libere. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. . în sta iuni climaterice cu specific. floricolă sau erbacee. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. de regulă la sfârşitul săptămânii. etc. etc. Turismul are caracter recreativ. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. 3. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e.

a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. textura coroanei. etc. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. Astfel. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. cu efect de parazăpezi). bariere împotriva vântului. flori. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. fructe.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. .îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. încântare.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. .întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: .6. şi care exercită o atrac ie spontană. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. admira ie necondi ionată. .încadrarea cursurilor de apă. . Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. murmurul apei. cascade. .încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. variază pe parcursul unui an. diferind în func ie de fenofază. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. puternic erodate sau a grohotişurilor. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. bazine.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. . bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. 3. ciripitul păsărelelor.

alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Fiecare component. planta ii. suprafe elor şi formelor planului. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. centrul compozi iei reprezentat . armonie şi propor ionalitate. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. ob inându-se în final unitatea în diversitate. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. care conduc în final la realizarea frumosului. viu sau inert. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Frumuse ea este un element func ional. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. sociale şi economice ale unei perioade date. Frumuse ea este realizată prin ordine. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Toate elementele unui spa iu verde (alei. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. peluze. pe o concep ie dominantă.Cap. se ine seama de anumite principii şi legi. într-un întreg. intrarea principală. treaptă. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. un monument). Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde.

Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. integritatea şi calitatea acestuia. admi ând totodată diversitatea acestuia. al for ei sau al monumentalită ii. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). compus. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. a repetării şi a consecven ei. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. vase decorative. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. simplu. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. grupuri. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. lă ime) sau alte caractere vizibile. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. creând senza ia de dezamăgire. Ritmul poate fi: static. evitându-se astfel monotonia. combinat. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. este static şi odată văzut. clădire). şi o dată percepută regula ritmului. omul va anticipa următorul obiect sau interval. în întregime. bănci. potecă. calitate care uneori poate avea o latură negativă. de culoare. magnificului. deoarece un plan perceput deodată. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. interesul scade. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. ordinii.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. a aceloraşi elemente (specii. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. bulevard. dinamic. stradă. se găsesc mase similare şi egale. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. de formă. respectiv realizarea echilibrului. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. liniar. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Simetria poate fi absolută şi liberă. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire.

Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. care au o anumită continuitate. florale. . caz în care se aplică armonia legăturii. chiar dacă specia diferă (de exemplu. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele.combina ii între culori diferite (active.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. exprimând de fapt unitatea în varietate. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. În proiectarea spa iilor verzi.compozi ii între culorile complementare. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. arhitecturale. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. . pasive. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. dar care au volume şi formă asemănătoare). şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. forme sau spa ii.compozi ii doar între culorile calde sau active. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). formelor dar mai ales a culorilor. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. într-un aliniament. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. . se pot deosebi: . Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. de un individ. etc. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: .succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. în acest car fiind vorba de armonia contrastului.

fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. .modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. sub un unghi de cca. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. 55.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc.618 (aproximativ 3:5). etc. alterarea formei naturale (implică transformări par iale.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). . a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). al XIII-lea. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. 8. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. iar pentru o alee de 250 m. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. mese. 270.). astfel pentru o alee de 300 m. alee pietonală. Astfel.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. 21. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). 34. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). .). apoi 3. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. Fibonacci. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. lă imea optimă este de 8 m. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 180. 13. publicul dintr-un parc. lă imea optimă este de 5 m. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. ce are laturile în raport de 1:1. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. iar la o distan ă mai . Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii.I. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. 89 etc. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. matematician italian din sec. ordine şi armonie. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. C. 5. sub un unghi de cca. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole.

pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. fără a se exagera prin risipă.mare de această valoare. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. . presupunând unirea trecutului cu prezentul.

V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. În func ie de stilul adoptat în compozi ie.Cap. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. râuri. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. fiind ornate cu statui. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. apă. văile râurilor. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. în general.1. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. caracteristice diferitelor epoci istorice. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. erau prelungiri ale încăperilor. În ultima perioadă (sec. pâraie. V. epoci. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. bazine. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. iar în cadrul stilului peisager sau liber. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. francez sau regulat) a stat. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. precipita iile) sau for ele majore (vânt. câmpii. . al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). civiliza ii. activită i. La romani grădinile.). vegeta ie) cu cele artificiale (alei. Acest stil prezintă mai multe variante. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. Stilurile spa iilor verzi 5. 5. vase sau fântâni arteziene.1. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere.1. etc. eroziunea). Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. aspect preluat şi de romani. dar şi elemente minore precum microrelieful. Grădinile în stil maur. radia ia solară. arhitectural. de mai târziu.1. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). vegeta ia. caracteristice Renaşterii şi Barocului. În amenajarea spa iilor verzi. întotdeauna de formă dreptunghiulară.2. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase.

sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. cascade sau bazine.2. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. fiind subordonate toate elementului principal. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. regulate. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. taluzuri. pe linii drepte şi curbe. scări. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. fie de a le limita pe altele. rampe.1. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. canale sau oglinzi de apă. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. ce constituie perspectiva principală. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. cu numeroase ziduri de sprijin. bogat ornamentate. fiind nivelat şi modelat în terase largi. aplicat până în prezent. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. statui sau vase sculptate. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. 5. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. numit şi capul de compozi ie.1. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. situat în pozi ie dominantă. Elementul principal. unele păstrându-se şi în prezent. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. balustrade.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. respectiv axa principală. Aceasta. sau de perdele de arbori. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Apa aduce prospe ime. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. cu denivelări mici. precum şi oglinzi de apă. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase.

Toate acestea au fost duse la extrem. cu precădere în Olanda. 5. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea.1. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. fiind dispuse în re ea geometrică. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.3.1. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. 5. având cel mai adesea relief variat. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. . Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. conducând spre diverse amenajări. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. care dau varietate şi fantezie compozi iei. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.1. sub influen a stilului rococo din arhitectură.3.2. mai ales a celor de gazon. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. În această situa ie.2. fiind obositoare ochiului. fie sub influen a pictorilor peisagişti. Aleile sunt rectilinii. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. compozi ia fiind liberă. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.de apă. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. fie sub influen a literaturii noi. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. în formă de tablă de şah. în ansamblu. natural. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Stilul peisager Stilul peisager (liber. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. 5.1. în Anglia. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.

vor fi folosite pâlcurile. neregulat. sub formă de mase. de grote sau chiar cascade. fie create. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. atunci când aceasta există. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. în diferite zone ale grădinii. cu înflorire bogată. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. covoare sau dispersate solitar. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. curb sau sinuos. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. cu contur regulat. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. peluze. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. lumini şi umbre. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Apele. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. În jurul clădirii principale. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. sinuos chiar. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. masele vor avea conturul neregulat. . renun ându-se la suprafe ele perfect plane. ce urmăreşte formele de relief. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. intervenindu-se totuşi în detaliu. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Simetria şi echivalen a sunt excluse. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Rocile. se vor folosi specii de talie mică. fie naturale. cu aspect natural. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. chiar exotice. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. specii lemnoase decorative. roci sau stânci. Aleile au un traseu liber. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. toate elementele. care în mod natural sunt dispersate. frumoasă şi îndelungată. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. urmând caracteristicile terenului. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. pajişti şi diferite grupaje floricole. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. volume. prin aducerea de pietre. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. în pete neregulate sau eliptice.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

unei mări sau ocean). Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.5. volume. atât sub aspect psihic cât şi fizic. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.2. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.2. dispuse într-un masiv păduros. . ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. de veselie sau de entuziasm. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. forme. largi. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. De asemenea. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise.2. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. având ca fundal imagine unor mun i înal i. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.5. cu flori având culori calde. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. de stâncile. de luminişurile retrase. cascadele. umbră şi lumină. Genul de bucurie Genul de bucurie.4. 5. 5. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii.3. culori.

Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. energie termică. 6. . spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. ce asigură protec ia multiplă a mediului. gazului metan.Cap. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie.2. atât urbane cât şi periurbane. dimensionate. dispuse într-o re ea continuă. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. zona politico-administrativă. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. Ca regulă generală. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. re ele stradale. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. etc. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. cât şi legătura dintre acestea. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. grădinile sau scuarurile.). sunt judicios repartizate. limitarea perimetrului construibil.1. sta ii de distribu ie a apei. 6. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. zona industrială. recrearea şi odihna popula iei. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. energiei electrice. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat.

3.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. grădini zoologice. radial-concentrică. . fac legătura şi cu centura verde a oraşului. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. grădinile botanice şi cele zoologice. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. planta ii antierozionale. păduri parc. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. de regulă. pepiniere. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale).urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. în func ie de sistemul stradal al localită ii. întreprinderilor.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. de folosin ă generală. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. care traversează localitatea şi care. planta ii de protec ie (a localită ilor. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. a sta iunilor balneo-climaterice). . scuaruri. ştranduri). transversală sau longitudinal-transversală. parcurile şi bazele sportive. .cu acces limitat. . ce sunt administrate de primării. 6. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. După accesibilitatea popula iei largi: . dotări şi func ii. grădini publice. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. a spitalelor. şi în care intră: parcuri. grădinile locuin elor individuale. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. zonele de agrement (păduri de recreare. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. numite şi spa ii verzi publice. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. concentrică. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. fiind diferite ca mărime. constituită din spa ii verzi periurbane. păduri de recreare. amplasare. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. a apei. acoperişurile verzi.cu acces nelimitat. longitudinală. 1. grădini şi scuaruri publice. După pozi ie se deosebesc: . grădini botanice. 2. lungi de sute de metri. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. planta iile din cimitire. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. grădini botanice. pepiniere. a solului. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. planta ii de pe lângă unele dotări publice. între care legătura se realizează prin planta ii stradale.cu acces strict. grădini sau scuaruri). planta ii antiincendiare. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ.

După durată. destinate construirii unor cartiere de locuit. 400 m. configura ia terenului şi construc iile din jur. gazon. . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. păduri parc. . rozarii. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. pepinierele. . cu rol decorativ: scuarurile decorative. parcurile sportive. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. . După func ii: .3-3 ha. scuarurile pot fi: . scuarurile por fi: . În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0.înconjurate de străzi sau artere de circula ie.temporare sau provizorii. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. culturale sau de învă ământ. situate de regulă în cartierele de locuin e. destina ie. spa iile verzi din cimitire. Raza de deservire a unui scuar este de cca. perdelele de protec ie. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. . După destina ie.3 ha. parcuri expozi ionale. frecventează simultan acel scuar. 6. 6-8 minute.în interiorul cartierelor de locuit. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. fiind destinată odihnei de scurtă durată. spa iile verzi pentru copii şi tineret. având în componen a lor doar arbuşti.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. edificii culturale. scuarurile pot fi situate: .spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. în cca. planta ii cu efect de parazăpezi. grădini şi parcuri publice.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. planta iile de consolidare antierozională.4. . . păduri de agrement.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. alpinarii. situată în intravilan. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.permanente. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă.3. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. caz în care acestea sunt uşor accesibile.spa ii verzi de înfrumuse are. parcuri dendrologice. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. ce se înfiin ează pe terenuri virane. parcuri şi grădini zoologice. După modul de amplasare. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde.

pentru a nu fi traversată de alei de trecere. boschete. . Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. statui. respectiv o intrare la cca.. în lungul aleilor. spre periferia scuarului.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. zone umbrite dar şi zone însorite. a obiectivelor culturale. scări (în cazul terenului accidentat). situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. peluze de iarbă. Dată fiind această distan ă de deservire. bănci. situate în jurul unor institu ii publice.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. respectiv: sectorul pentru copii.5 km. 6. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Spre deosebire de scuar. de învă ământ. respectiv arbori şi arbuşti. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. De exemplu. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. alei. de pe o rază de 1-1.5. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. în cadrul oraşelor mari. Dispozi ia aleilor. . Intrările vor fi reduse ca număr. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. de mers lejer. 15-25 minute. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. frecventează grădina în acelaşi timp. datorită inexisten ei căilor de acces. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. 3-4 ha. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. aranjamente şi decora iuni florale. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare.

construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. WC public). Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. ce depăşesc 20 ha. restaurant). cafenea. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. bazine sau chiar un mic lac. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. expozi ii. 6. respectiv sta ionare). culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. manifestări artistice). mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. sporturi. În foarte multe cazuri. cofetărie. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. de re eaua stradală limitrofă.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). adăpost de ploaie. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. şi de densitatea popula iei. diferite dotări (cişmele. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. datorită suprafe ei pe care o reclamă. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. . toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. bănci. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. locuri pentru jocuri statice. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. într-un cadru peisagistic deosebit. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. şi de capacitatea proiectată a parcului. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%).6. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. de lungimi şi dificultă i diferite. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă.2. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. arii de joacă pentru copii. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. Au scop sanitar. 6. Speciile vor fi alese şi amplasate. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. orientarea şi înăl imea clădirilor. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. în func ie de pozi ia. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta.8. şi alte multe specii pentru varietate. suprafe e îngazonate. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. 6. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. ocupând suprafe e importante. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii.1. partere cu flori. recreativ şi decorativ. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Astfel. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. a noxelor sau a altor factori de inconfort. structură şi folosin ă diferite. 6. pentru diminuarea zgomotului. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. şi străzi şi bulevarde deschise.8. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri.liber este de 3. ale unui cvartal sau ale unui cartier. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. .8. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. tomberoane). punct de distribu ie a energiei electrice. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. alei pietonale. parcări. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite.

dar şi a unor hoteluri. chioşc de grădină. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. uşor de între inut. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. activită i de grădinărit. joasă sau fără împrejmuire. sediu de firmă etc. În func ie de mărimea acesteia. piscină. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. fie prin realizarea unui gard viu înalt. arbori. aranjamente florale. de gusturile proprietarului. pergolelor. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. o cascadă miniaturală. arbuşti tunşi. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. precum şi diferite specii cu port pendent. diferite jocuri. miniseră. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. arbuşti şi liane. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. mobilier de grădină. stânci şi pietre. trandafirii. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. grădina este structurată şi amenajată. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. Grădinile interioare. magazie de unelte.) acestea pot fi: grădina de fa adă. barbeque. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. padoc şi cuşcă pentru câine. sedii de firme. suprafe e îngazonate. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). spitale. Astfel. În func ie de mărimea spa iului disponibil. În cazul vegeta iei. precum gazonul. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. minilivadă. Grădina de fa adă. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. cu o compozi ie relativ simplă. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. arbustive sau lemnoase. bazin cu peşti decorativi. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. sau specii de răşinoase. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. cititul. a unor grupuri de specii sempervirescente. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. institu ii. un mic bazin cu aspect natural. chioşcurilor şi treiajelor. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. lămpi pitic. În cazul unor locuin e. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. fie după propriile idei. gazonul. servitul mesei. minigrădină de zarzavaturi.

unele specii din fam. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Crassulaceae. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. cu strat fertil mai gros. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. de la bun început.9. astfel. pentru speciile de plante vivace. de regulă. format din fibre minerale. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Brassicaceae sau Campanulaceae). Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. se recomandă acoperirea acestuia. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. alături de plante cu flori şi alei. Saxifragaceae. cu pietriş (de tip sort). Urmează un strat de separa ie. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. fiind de maxim 10-15%. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. forme sau provenien e. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. fam. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. instala ii electrice. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. în vederea efectuării eventualelor repara ii. specii de gazon (fam. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. poate contribui la estetica compozi iei alese. canalizări). care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. În func ie de caracteristicile lor. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. sau numeroase alte specii floricole. printre spa iile rămase libere între plante. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. durabilă şi de bună calitate. . 6. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. Poaceae). în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată.

diferite pulberi sau noxe. cabinete). fiind dotate cu mic mobilier de grădină. Din suprafa a acestor complexe sportive. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. . pentru servit ceaiul sau cafeaua etc.10. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. . de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. ateliere). 6. creându-se spa ii pentru odihnă.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. . . fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă.şi nu în ultimul rând. comportându-se ca un bun strat termoizolant. până la 4-7. policlinici. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. .. institu ii administrative). contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. al bolnavului sau pacientului (spitale. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Ca şi în cazul grădinilor interioare. spa iile verzi propriu-zise. şi constituie unită i de sine stătătoare. în zilele însorite.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. al proprietarului (locuin ă privată). acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. al muncitorului (fabrici. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. hale.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. . Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. . acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire.acestea re in diferite cantită i de praf. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat.

oină). în func ie de ambientul în care sunt amplasate. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. labirint. handbal. bănci. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. clădiri administrative. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. când sunt în afara localită ii. 6. 3-6 ani. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. şi să nu producă fructe ce pot murdări. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. caz în care au caracter de tabără. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. clădiri pentru vestiare. precum şi specii floricole şi de gazon. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. în care constituie sectoare de sine stătătoare. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. leagăne. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. tenis). În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. volei. respectiv: până la 3 ani. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. diferite săli de sport (gimnastică. balansoare. cu precădere împotriva vânturilor dominante. atletism).Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. separate prin vegeta ie. arte mar iale). liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. baschet. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. grădinilor publice sau a parcurilor. tobogane. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. 20-25% pentru terenurile de joacă. bârnă de echilibru. cu ghimpi (Berberis . 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. cu solul permeabil. grupuri sanitare. 100 m2 până la câteva hectare. duşuri etc. 11-15 ani. volei. 1000 m2 pentru 40-50 copii. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie.11. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 7-10 ani. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. sau în cadrul scuarurilor. 30-40 copii. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. gazon sau arbuşti. Suprafa a variază de la cca. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. polo). Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Stilul adoptat este cel mixt. bazin acoperit sau în aer liber (înot. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile.

rabate sau diverse aranjamente floristice. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. pistă pentru patine cu rotile.. grădina de zarzavat. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. plante tehnice. cele cu frunze. terenuri pentru jocuri de masă. a zgomotului şi a gazelor. ce poate cuprinde: o mică livadă. Robinia sp. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. În cazul taberelor. cât şi zone însorite.). arbuşti fructiferi. labirinturi. arbuşti sempervirescen i sau floriferi.). medicinale şi melifere. 6. bazin pentru înot. bob sau săniu ă. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. destinate odihnei. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. . pistă pentru alergare. ronduri. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. coşuri de gunoi etc. spaliere. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. flori. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. alei pentru biciclete sau trotinete. bănci. balansoare. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. bibliotecă volantă. flori. pârtie pentru schiuri. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. cu frunze. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. corpuri de iluminat. Dar în func ie de microrelief. bârnă pentru echilibru.12. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. eventual un mic stadion. teren pentru focul de tabără. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. fructe sau semin e. tobogane. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. dotările vor fi mult mai complexe. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. sau care să fie toxice (Taxus baccata. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. arbori de mărimea a III-a. Laburnum anagyroides. În cartierele de locuit sau în scuaruri. cu rol de protec ie împotriva prafului. un mic monument sau un bust. care murdăresc. leagăne. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Rhus typhina).sp. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală.

grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. De asemenea. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. pasive cu rol calmant. precum şi obiecte din materiale calde. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. birourilor.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. 6. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii.14. având ca dotări mese. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. pentru fiecare elev. cu cel mai mare impact peisagistic. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. familiare. func ional şi estetic. calmante. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. Componenta cea mai importantă. cu rol stimulator. bănci. cu specii floricole având culori liniştitoare. Astfel. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă.13. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. este vegeta ia lemnoasă. 6. rabate de flori. cu excep ia intersec iilor. pentru mărirea gradului de vizibilitate. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. de a diminua poluarea fonică. sau a celor rezervate pauzelor. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. . aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. diferite. Spa iile verzi din incinta spitalelor. respectiv cea a intrărilor. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple.5 m2 de teren sportiv.

subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. flancate de planta ii sobre. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. 6. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant.15. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. numită „cimitirul eroilor”. acoperite cu plante agă ătoare. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. purificarea aerului. centrale. Parterele cu flori cu nuan e reci. drumuri interioare de acces auto etc. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. chioşcuri). brad. Cimitirele mari. molid. În func ie de destina ia institu iilor respective. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. ar ar american. influen ând benefic recuperarea acestora. . dar şi specii de foioase precum: tei. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. chiparoşi. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. paltini. sau în jurul edificiului central. datorită lipsei de spa iu. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. precum şi pergole cu vi ă de vie. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. dispuse în lungul aleilor principale. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. Astfel. bine delimitată. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. constituit din biserică. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. glicină sau trandafiri. Astfel. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. cu bănci şi şezlonguri. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. capelă sau un monument memorial. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. cu alei şi căi de acces paralele. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. sau chiar garduri vii. prezintă şi o zonă. pornesc mai multe alei rectilinii. castani porceşti. tisă. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. separarea diferitelor amenajări precum parcări. sau în sens radial. reduse doar la aliniamente de arbori. necesare bolnavilor. cimişir. ce au efect liniştitor. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. din specii sempervirescente. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. de la intrarea principală sau de la biserică. Dacă spa iul permite. De asemenea.

Microrelieful. Sedum sp. dar şi în punctele cheie. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Aster sp. de recreare. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. în afară de cele amintite. sunt: trandafirii. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Sistemul de drumuri. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare.16. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. să existe mijloace de transport în comun. cu multe denivelări. Spa iile verzi cu profil specializat 6.1. alimentară. Paeonia sp. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. de taluzare sau de înăl are a unor zone.. surse de zgomot puternic). de maximă circula ie. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. după concep iile . de recreare şi decorativă. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. se execută lucrări de excavare. situate în intravilan sau în extravilan. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. după importan a decorativă. halde. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. arborii fiind evita i. sanitar şi decorativ. pentru realizarea acestor denivelări. după considerente ştiin ifice (taxonomice). În cazul în care terenul nu este prea frământat.. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi.16. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. iedera (Hedera helix). Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Convallaria majalis etc.. Lupinus sp. caprifoiul (Lonicera japonica). Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. Sempervivum sp. dar şi culturaleducativ. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. sanitară. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. industrială sau medicinală a plantelor. să poată fi realizat pe jos. 6. Chrysanthemum sp. din specii sempervirescente. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Ca specii lemnoase frecvent folosite. Narcissus sp.. saschiul (Vinca minor). utilită ile şi căile de acces.). Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod.

sectorul plantelor de cultură. Rozariu-ul. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Sectorul plantelor spontane folositoare. În sectorul florei Globului. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. flora Asiei etc. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. Ca sectoare. dar şi publicului larg. muzeu. Polianta. sectorul administrativ. englezeşti. grădina japoneză. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. fie în fa a clădirilor importante (birouri. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. medicinale etc. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. urcători. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. sectorul sistematic. de la cele inferioare. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. în acest sector. hibrizi floribunda etc. Sectorul plantelor de cultură. Realizarea planta iilor floricole. serele. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. leguminoase. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite.). sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. estivală sau autumnală. rădăcinoase). aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. fie se desfăşoară între cele două elemente. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. la exterior. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. plante aromatice. şi implicit expozi ii foarte diferite. arhitecturală. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. ierbar). Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. numit şi colec ia botanică. vara îngropate în sol. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie.). până la cele superioare (ultimele fiind . Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. pergole. tehnice. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. sectorul plantelor acvatice. dar în containere. de parc. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. hibrizi Polianta. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). sectorul florei diferitelor zone geografice. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. diverse suporturi sau chiar ziduri. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. treiaje. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. sectorul plantelor spontane folositoare. sau arbori cu efect decorativ deosebit. melifere. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. vernală. licee sau a alte unită i de învă ământ.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. rozariu-ul. ce au diverse întrebuin ări.

amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. clădiri administrative. sau mai rar. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. lanterne de piatră. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. ornamental. în apropierea intrării principale. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. uneori chiar un miniparc zoologic. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. sera orhideelor şi a plantelor epifite. sera azaleelor şi cameliilor. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. pădure de răşinoase. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. decorativ şi recreativ. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Complexul de sere.monocotiledonatele). pădure mixtă. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. . sera plantelor acvatice tropicale. mediteraneene. 6. sera plantelor din regiune mediteraneană. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. se deosebesc: sera palmarium. pepinieră. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. Astfel.16. Prin structura.2. sau din alte regiuni calde ale Globului. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. este dispus de regulă. după zona geografică de provenien ă. sera colec iilor. pajişti. pasul chinezesc din dale de piatră. didactic. pod arcuit din piatră. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. Grădina japoneză. pădure de foioase. industrial sau alimentar. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. colec ie de trandafiri. Vegeta ia forestieră spontană. sera înmul itor. sera rezervată expozi iilor florale. prin solu iile de amenajare adoptate. verii sau toamnei. poartă torrii. subtropicale.

cu o suprafa ă de 20. perdele sau garduri mascate cu liane. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. înfiin at în 1909. . vechimea şi mărimea colec iilor. pentru a completa ambientul. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. având în acest sens îngrădiri. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. în ceea ce priveşte frumuse ea. stâncării. . pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora.grădina dendrologică Macea (jud.arboretumul Simeria (jud. este necesară construirea de voliere largi. Pe ansamblu. înfiin at în 1908. trebuie să ocupe suprafe e importante.arboretumul Dofteana (jud. de recomandat cât mai largi. . Arad). care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora.De regulă. care va fi folosită atât ca sursă de apă. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. având o suprafa ă de 48. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. . strâmte. pot fi amintite: . având o suprafa ă de 70 ha. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. curs de apă.16. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. bazine. În cazul păsărilor zburătoare.arboretumul Hemeiuş (jud. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. a masca zidurile inestetice. Bacău). înfiin at la începutul sec. cu o suprafa ă de 60 ha. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop.arboretumul Bazoş (jud. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. al XX-lea. 6. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. Timiş). să nu existe zone industriale. înfiin at în 1880. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. al XVIII-lea.5 ha. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.3. gropi de gunoi. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. înfiin ată la începutul sec. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. Bacău). de tip „microbiotop sau minihabitat”.5 ha. Hunedoara). Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. cu o suprafa ă de 34 ha. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. . de tipul cuştilor cu gratii. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice.

în aer liber. lei. de amenajările respective. câini dingo. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. porumbei sălbatici sau de ornament. vulpi. cai sălbatici. pelicanii.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. râşi. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere.sectorul stru ilor. precum lebedele.sectorul păsărilor răpitoare. pot fi amintite: . pentru inerea acestora în sezonul hibernal. constituit dintr-o clădire. pentru sezonul estival.sectorul galinaceelor şi columbidelor. gâştele. galinacee etc. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. fie cu voliere foarte mari. pescăruşi etc. uli.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. trunchiuri de arbori. elan.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. ce adăpostesc pisici sălbatice. cum sunt bufni e. de numărul de specii. cameleoni. .sectorul marilor ierbivore.sectorul păsărilor de baltă. ren. dromaderi. zebre. jderi etc. bazin. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. păuni. . prevăzut cu arcuri largi descoperite. De asemenea. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. şi pentru răpitoarele de noapte. şerpi sau crocodili. bivoli.sectorul rezervat pentru antilope. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. cucuvele. . alpin şi subalpin etc. unele specii de ra e. canari. şoimi. căprior. ce cuprinde voliere cu fazani.sectorul cervidelor şi cabalinelor.. umiditate.. lama şi alpaca. . Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. gheparzi etc. pentru sezonul cald.sectorul primatelor. . cu voliere şi vegeta ie. ..). în care sunt găzdui i: elefan i. ovine.sectorul reptilelor. şi padocuri acoperite. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. în special forestieră. cât şi spa ii largi. cormorani. . turturele. şopârle. pume. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. . pentru speciile care nu pot părăsi locul. . zimbrii etc. iguane. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. grauri etc. cu zone largi amenajate pentru tigri. găini de ornament. bibilici. pentru sezonul rece. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. pentru diferite specii de urşi. prin plimbare. distan a nu trebuie să fie prea mare. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. lupi. carnivore mici. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. cinteze.: . ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. stârci. ierbivore mici.sectorul felinelor mari. mici palmipede. cerb lopătar. .sectorul urşilor. caprine. ciufi. . pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos.sectorul păsărilor tropicale sensibile.. mierle. asini etc. libere. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. pantere. girafele. . stânci.) sau spa ii deschise.

Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. precum: un lac. a eventualelor surse de poluare. pădurea-parc sau parcul-pădure. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. de zoologie. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. În unele por iuni ale pădurii-parc. sau a aranjamentelor florale. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. Pădurea-parc (parcul forestier. se vor prevede spa ii largi. Astfel.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. având produse care să nu dăuneze animalelor. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. poteci şi alei de plimbare. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. toalete ecologice. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. de entomologie etc. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. un punct de belvedere asupra oraşului. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. se deosebesc: parcul forestier. un curs de apă. În zona intrării principale. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. formată din planta ii forestiere. un sit istoric (ruinele unei cetă i). în mişcare. şi nu numai. a unor peluze întinse de gazon. dar în raza de deservire a localită ii. nisip sau alte materiale locale. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. acoperite cu pietre. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. . fântâni. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. cişmele cu apă potabilă. pot exista în incintă şi muzee. de purificare a aerului etc. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Alte amenajări. 6. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. care să nu depăşească 4%. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement.17. Frecventarea acestei păduri de către locuitori.

Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. telescaune. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. hidrografia şi environnement-ul. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. numită impropriu pădure de agrement.). respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri.1. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. sau de interes turistic. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. . stâncile. balnear (izvoare minerale.17. căi de acces cu trasee mai lungi. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. piste pentru biciclete sau pentru role etc. cu cât terenul este mai înclinat. telecabine. puncte de belvedere etc. De asemenea. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. Amenajările de tipul campingurilor. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. izvoare termale etc. pozi ia pe versant. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Astfel. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. situate pe malul unui lac. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. în unele zone de interes curativ. falezele sau malurile abrupte. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. terenuri de tenis sau de fotbal. a unui râu. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Pădurea de recreare. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. zone de picnic. Unele elemente naturale precum mlaştinile. zonele nisipoase. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. 6.5-2 ore. topoclimatul. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. lipsite de vegeta ia forestieră. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. expozi ia. pot fi ştrandurile şi campingurile. tabere şcolare. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. solul. terenuri sportive etc.

altitudine etc. cu privire la temperatură. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. plantele prezintă creşteri foarte mici. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. băl i. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. frunziş sărăcăcios. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. această zonă este cea mai expusă vânturilor. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. gradul de expunere a teritoriului. frunze prăfuite sau galbene. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). plajelor etc. fără extreme mari. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. iar solul este mai pu in umed. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. vegeta ia are aspect veşted. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. dotărilor sau diferitelor echipamente. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. prezen a prafului. suprafe e umede improprii. temperaturile sunt moderate. destinate practicării unor activită i. Tot în acest sens. pavilioane. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. vânt. care prin fenomenul de . Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. În acest sens. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. temperatura aerului mai ridicată. sau spa ii adăpostite. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. noroi. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme.. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. refugii) pentru a oferii adăpost. Cu privire la mişcările aerului. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. alunecări de teren. De asemenea. Orientarea nordică a unor terenuri. este mai rece şi mai umedă.

Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. atunci aceasta este şi primitoare. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. prepararea hranei. iaz. De regulă. 6. Hidrografia teritoriului. . aerisite. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. situl sau vecinătă ile. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. sau ca sursă de apă potabilă. pârâu. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. şi din contră. prezintă o atractivitate foarte redusă. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. de cea ierboasă. regimul şi tratamentul etc. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. În zilele călduroase de vară. apa este importantă sub aspectul calită ii. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. de modul de captare. filtrare şi transport al apei. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. compozi ia şi vârsta arboretelor. poieni. precum realizarea igienei corporale zilnice. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. a fermelor de animale. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. de poten ialul teritoriului. În acest sens. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. ce diminuează calitatea acestora. natura solului. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. Când o pădure de recreare este echilibrată. schi nautic etc. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. Environnement-ul. dar nu neglijabilă. Cei care doresc să se odihnească. de o acumulare mai mare sau mai mică. O zonă lipsită de un curs de apă.17. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. care este dată de natura sursei (izvor.spulberare. capătă por iuni dezgolite. lac). O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. libere (luminişuri. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. pescuit. de temperatura acesteia. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. râu. liziere).2. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. va avea o atractivitate sporită. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. chimic sau fonic zonele din jur.

capacitatea de primire începe să crească. Codrul regulat vârstnic. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. ce induce plictiseala şi pasivitatea. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. cu locurile de parcare aferente. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. la agresiunile vizitatorilor. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. ce are o densitate mică (200-500 buc. păduri pentru plimbare şi păduri parc. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. dispuse pe anumite trasee. Iarna se remarcă răşinoasele. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. bine pusă la punct. Aceste dotări vor fi discrete. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. datorită vizibilită ii foarte bune. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. ce calmează şi relaxează vizitatorul. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. a culorii frunzelor etc. . în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. de motiva iile şi aprecierile lor. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. în func ie de fenofazele speciilor respective. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. ce au un efect peisagistic major. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. Sub raportul vârstei. dau peisajelor un pitoresc aparte. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. care determină o scădere a densită ii. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate.. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. luminişuri pentru odihnă. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. şi este favorabilă pentru plimbări./ha). Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. dar în zilele geroase cu chiciură. are aspectul unei păduri falnice. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. indiferent de specie. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent.

Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. camping. De preferat ca aici. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. mult căutate şi apreciate de publicul larg. soluri scheletice. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. ce trebuie să fie ireproşabilă. vor fi evitate de vizitatori. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. repaus etc. de cca. obiectivele etc. să aibă o textură uşoară. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. acest lucru favorizând. . cişmele. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. cu investi ii mai reduse. Zona de plimbare. izvoare). coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. echipamente sanitare şi de igienă. aer curat. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. instala ii sau echipamente. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. zona de plimbare şi zona de regenerare. de cei care evadează din cotidian. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. pentru linişte. reprezintă cca. Zona de primire şi odihnă. amenajările. şi prezintă diferite construc ii. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. terenuri de joacă pentru copii.Pădurile de recreare se sistematizează. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. fiind astfel organizată. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. Arboretele vor avea consisten ă moderată. odihnă. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. cu forme interesante. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Aceasta este zona preferată de marele public. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. prezintă ponderea cea mai mare. prin împăr irea pe anumite zone. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Zonele cu soluri reci şi umede. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. destindere şi pentru activită i de picnic. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. În raport cu întreaga pădure. să fie drenat.

este constituită din diverse suprafe e. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. întâlnite doar în anumite păduri. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. peşteri. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. având un specific aparte. camping). cabană. au o lă ime optimă de 3. fiind total protejate. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. forma iuni geologice interesante etc. şi echipamente specializate. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. respectiv 4-10 km/100 ha. locurile de parcare. un număr sau o emblemă. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. vestigii ale unui castel sau cetă i. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. care sunt interzise accesului publicului. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor.5-4 m. arbori deosebi i. smulgerea sau tăierea puie ilor. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu.3. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. fiind eliminate tasarea solului. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn.17. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. monumente. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. cu pante domoale. han. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Traseele potecilor vor fi diferite. ruine. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. zone cu fructe de pădure etc. 6. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. de la o clădire de interes general (cabană.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. dificultatea. restaurant. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. puncte cu vederi panoramice. nu prea lungi şi nu prea înclinate. restaurant. prin optimizarea spa iului în general. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. spre diferite puncte de interes din pădure. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. rezultate prin ruperea. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. terenurile de joc. pot avea por iuni comune. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis.

în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). fântâni sau alte surse de apă. de 2-3 maşini. miniterenuri de fotbal. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. sau pot fi mici. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. masă cu scaune sau bănci. şi pot fi: terenuri de tenis. vatră din piatră pentru foc. diverse amenajări pentru jocul copiilor. dalele de piatră. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. fiind mult apreciate de vizitatori. peluze pentru golf. parcările pot fi: în ciorchine. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. loc pentru focul de tabără. spa ioase şi capabile să absoarbă. vor evita pe cât posibil artificialul. camping. formele regulate şi simetriile. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. dispuse în apropiere. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. restaurantelor. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. coş de gunoi. respectiv nisipul. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. Parcările pot fi mari. respectiv grupuri de arbuşti. de amploarea investi iilor. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. pe ansamblu. şi variază în func ie de microrelieful specific. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. cabanelor. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. pietrişul. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Locurile de parcare. capătul drumului principal). în pinten. WC-uri ecologice. un număr cât mai mare de autovehicule. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. groapă sau container pentru gunoi etc.aceste puncte bănci. . terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. în special pe latura vântului dominant. şi să se folosească materiale cu aspect natural.

. având o înăl ime corespunzătoare. hidrologic. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. paleontologic.1. incompatibilă scopului atribuit. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . faunistic.18. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. educative.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional.18. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. speologic.The International Union for the Conservation of Nature . recreative şi turistice.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Astfel spus. sau parcurile cu specii de vânat autohton. cu aspect cât mai natural. 6. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. protec ia ecosistemelor. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. floristic. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. geologic. De asemenea. pedologic sau de altă natură.

Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. Rodna.18. Piatra Craiului. Mun ii Măcinului. Retezat. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. floră şi faună intacte. .Hăşmaş. recreării şi turismului”. cultural şi recreativ.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. .să aibă forma ii geologice interesante. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. în scop ştiin ific. hanuri sau locuin e izolate. Cheile Bicazului .sunt peisaje naturale de mare frumuse e. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. 6. . fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. educativ şi recreativ. care servesc recreării popula iei. şi Semenic – Cheile Caraşului. hoteluri.Beuşni a. .Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Ceahlău. Domogled .unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. elemente de etnografie si folclor. vile. vegeta ie. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. construc iile (case. În prezent. neatinse de activită ile umane. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. . conforme cu peisajul.2. zona rezerva iilor integrale. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. respectiv fenomene naturale originale. . activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. muzee cu specific local. specifice. Cozia. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. drumuri. care grupează o serie de atrac ii turistice. cu flora şi fauna sa. . educativ.zona exterioară. beneficiind de o protec ie suplimentară. . sate. .să fie deschis turismului organizat.speciile vegetale şi animale. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . Cheile Nerei . expozi ii.să fie interzisă vânătoarea. destinate cercetării ştiin ifice. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. activită ile de turism vor fi bine organizate.Valea Cernei.

se promovează regenerarea naturală. vegeta iei sau faunei. lacuri şi cursuri de apă. În ara noastră sunt constituite în prezent. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. geologice şi geomorfologice (tip g). limnologice (tip l). în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Acestea pot fi: botanice (tip b). mixte (tip m). de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Grădişte Muncelului – Cioclovina. următoarele: Apuseni. solului. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Vânători – Neam . şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. rezerva ii naturale.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. 6. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. conform Legii nr.3. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. forestiere (tip f). ca parcuri naturale. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Bucegi. Por ile de Fier. . Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Balta Mică a Brăilei. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Nomenclatura din ara noastră. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. 9/1973. rezerva ii ştiin ifice. nu se împuşcă.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. paleontologice (tip p).. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice.18. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice.

locuri fosilifere. cascade. educa ie si instruire în domeniul mediului. chei). ştiin ifice sau peisagistice. cursuri de apă. arbori seculari. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. parcurilor naturale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. . fenomene geologice unice (peşteri. rezerva iilor naturale. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale.

Criterii de alegere a speciilor 6.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.Cap. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. Astfel trebuie avut în vedere: .regimul de umiditate din sol. proiectantul de spa iu verde creează forme. .factorii ecologici climatici: . frunzelor. . .2.1. ce vor alcătui în final o unitate. VI.vânt.fertilitatea solului. . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. ruginiu. . culoarea. Prin acest material.temperatura aerului. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. .textura şi profunzimea solului.lumină.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. 6.1. . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. volume.umiditatea atmosferică.2. . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .cerin ele speciilor fa ă de: .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.factorii ecologici edafici: . compozi ii. . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). material care îşi schimbă volumul.diversitatea foarte mare a ramurilor. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).

prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . numindu-se şi cea ă oxidantă.configura ia terenului.pantă.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. numite arsuri). (produc căderea acelor la răşinoase.vegetali. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. etc..fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.expozi ie. . fa ă de cele periurbane. . .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).factori antropici: . considerate cele mai rezistente). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. 6. . . .factori geomorfologici: .2.animali.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.2. dar şi asupra celui animal sau vegetal. . .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.con inutul de schelet. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). Dintre aceştia : .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).oxidul de sulf. . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . Astfel.factori poluan i.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.factori biotici: . . a produc iei de masă lemnoasă). fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.troficitatea solului.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. . . dioxidul şi trioxidul de sulf. fertilizare. cloroza esutului asimilator. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.altitudine. .

ecotip.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. propor ia poluantului în atmosferă etc.3. subspecie. fenotip. industria metalurgică şi chimică.mijlociu rezistente .rezistente la fluor – mesteacănul. platanul. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). stadiu de dezvoltare.3.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. . din arderea combustibililor solizi şi lichizi. zămoşi a de Siria. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. piracanta. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.umbrirea clădirilor. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .foarte sensibile . Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. ce talie vor avea exemplarele respective. cum se integrează în respectiva compozi ie. .). .rezistente la plumb – pinul silvestru.2. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . tuia.praful rezultă din întreprinderile industriale.aliniamente. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. coacăzii.1.pădurile de recreare. fabrici. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. Particularită ile biologice ale speciilor 6. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. . din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . bradul de Caucaz. . reducerea creşterilor. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. 6. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. .rezistente Exemple de specii: .pigmentări. arboretele tinere fa ă de cele mature.condi ii de mediu – specie. frasinul. . etc.rezistente la bioxid de sulf – alunul. corcoduşul. .sensibile . . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.2.

Juniperus hibernica. . Larix decidua. a III-a .peste 25 m. că ărătoare. speciile lemnoase volubile. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . arbuşti pitici.arbuşti.în lungul arterelor. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. .Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: .arbori de mărimea I . tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis.3.2. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. De exemplu. . obovoidă. agă ătoare sau chiar târâtoare.15 – 25 m. tabulară. italica. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. 6. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Morus alba. Populus simonii.. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. mai mici de 1m.zonele verzi de mici dimensiuni. Astfel. În tabelul nr. Pinus strobus. ovală. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Picea abies. Berberis thumbergi. Prunus mahaleb. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. speciile cu înăl imi sub 7 m. Acer pseudoplatanus. etc.7 – 15 m. . sferică. Populus nigra cv. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . a prafului. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Abies alba. a II-a . conică. a boschetelor. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Thuja occidentalis var.liane. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. şi cea având contur sinuos.realizarea gardurilor vii. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. fastigiata. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.2.

pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. forma „pendula” la diferite specii precum: fag.3. Tilia cordata.3. Pinus sylvestris. Salix babilonica. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Betula pendula. . Juniperus communis ssp.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. ulm de munte. pentru protec ie împotriva radia iei solare. varietatea „Globosa” la diferite specii. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Pinus nigra. caragană.aliniamentele stradale. Robinia pseudoacacia var. mesteacăn. .aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. nana. Cerasus avium. . Populus tremula.zona de primire a pădurilor de recreare. dud negru. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Juniperus horizontalis. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. umbraculifera Carpinus betulus. frasin. cireş păsăresc. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Fagus sylvatica. a prafului şi a vântului.2.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.mascarea obiectelor inestetice. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . larice. Cotoneaster horizontalis. Ulmus minor.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . . dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. 6. salcie căprească. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Juniperus sabina.

Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. pendula. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. la marea majoritate a speciilor. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). mărimea şi culoarea acestora. ovoidă. fie orizontală. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului.3. platan. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. sau chiar târâtoare. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. 6. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.2. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. etc. obovată. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Forma. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. fie pendentă. tortuosa) sau pot fi geniculate. lanceolată. castan) sugerează puterea. paltin. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. imprimă un sentiment de linişte. Ramuri pot fi drepte. mici sau mari. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor.2. pot fi sinuoase. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Trunchiurile. eliptică etc. fie verticală. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Speciile cu tulpini că ărătoare. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). romboidală.5. Chamaecyparis lawsoniana var. Salix babilonica. . ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). imprimând anumite sentimente. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). 6. peluze. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn.3.4. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Unele specii au frunze simple sau compuse. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.

Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Eleagnus angustifolia. ca în cazul mesteacănului. Hedera helix. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Sorbus aria.). precum şi diferite exemple de taxoni.. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. la galben–roşu ruginiu (toamna). verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Acer negundo. „Aurea” Thuja orientalis f.. la verde închis. biota. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Gleditsia sp. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Robinia sp. Speciile cu frunze mici. În tabelul nr. Populus alba Picea pungens var. Aesculus sp. Thuja occidentalis f. până la verde intens (vara). aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). galben sau chiar roz şi roşu. Astfel. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Ligustrum ovalifolius. compuse.. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). precum cele ale speciilor: Acer negundo. Speciile cu frunze mari. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Tilia tomentosa Juniperus sabina. Euonymus europaeus.) sau mari (Ailanthus sp. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Hippophae rhamnoides. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). argintea. luminos (primăvara).Marginea limbului poate fi întreagă. alb argintiu. la care verdele se combină cu alb. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate.. Juglans sp. pu in incizată dau adânc incizată. Pyrus elaeagrifolia. Carpinus betulus.

În tabelul nr. Prunus avium. Pinus strobus Abies alba.. Gama de culori ale florilor este destul de variată. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Prunus cerasifera var. Taxus baccata. purpurea. Juglans regia Fagus sylvatica var.. Picea abies. vanhouttei. Phyladelphus coronarius. Ligustrum vulgare albă . Hibiscus syriacus. Acer platanoides var. Pinus excelsior. atropurpurea. crem sau galbene. Sophora japonica.2. Pinus cembra. Syringa x. Pyrus sp. rubrum 6. Corylus maxima var. Hedera helix. Alnus glutinosa. forma. Spiraea x. pissardii.verde închis roşu.6. purpurea. Magnolia kobus. Aesculus hyppocastanum. Catalpa bignonioides. niedzwetzyana. Robinia pseudoacacia. Pseudotsuga glauca. purpuriu Picea pungens var. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe.3. Acer paltanoides var. hybrida. Crataegus sp. purpurea. Deutzia scabra. Malus pumilla var. glauca. Forma şi culoarea florilor. Berberis vulgaris var. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Buxus sempervirens.

acoperind o gamă fantastică a nuan elor. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. soulangeana Prunus sp. Magnolia stellata. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. pissardi. Forsythia sp. Cotinus coggygria. Prunus persica. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Prunus armeniaca. Forsythia suspensa. Prunus cerasifera var. Hibiscus syriacus. Malus floribunda Hedera helix. Hybiscus syriacus. Cornus mas. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Colutea arborescens. Magnolia x. Tamarix ramosissima. Diervilla florida. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Chaenomeles japonica. Laburnum anagyroides. carnea.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Kerria japonica. Chaenomeles japonica. Amorpha fruticosa.. Laburnum anagyroides. Buddleia davidi. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Spiraea salicifolia. primăvara timpuriu primăvara . cu siguran ă că speciile genului Rosa. exceptând albastrul pur. Dintre toate speciile lemnoase. Diervilla florida. Magnolia kobus. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Syringa vulgaris.. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Cornus mas.

iritant. amorfă) constituie un factor stimulator. mari (Viburnum opulus var. 6. neliniştit. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Viburnum opulus. Spiraea salicifolia. Cotoneaster horizontalis. în sezonul estival sau autumnal. Culoarea fructelor. glicină. Sambucus racemosa. Colutea arborescens roşie albă . atribuind ambientului un aspect dispersat. contribuind prin forma. Ptelea trifoliata. Kerria japonica Aesculus sp. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Berberis vulgaris. Rosa canina. Crataegus monogyna. dar mai ales în perioada hibernală. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Hibiscus syriacus.. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri.7. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Spiraea japonica. Inflorescen ele sferice. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. ca lumânările (castan porcesc. Syringa vulgaris. Sophora japonica. pseudobace) este variată de la specie la specie. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Rhus typhina. lemn câinesc. mălin) calmează şi relaxează.2. Liriodendron tulipifera.3. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant.vara toamna Mahonia aquifolium. budleia. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase.

neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Fraxinus excelsior. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. salcâmul. Mahonia aquifolium. Catalpa bignonioides. ci separat. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. precum cimişirul şi tisa. Picea abies. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Cotoneaster nigra. Abies alba. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. 6. 10. calitatea terenului. Lonicera nigra.3. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Viburnum lantana. Există şi specii cu creştere foarte înceată. unii poluan i din aer sau din sol. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Ligustrum vulgare. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Platanus sp. Thuja occidentalis. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical.8.2. Robinia pseudoacacia. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. De exemplu. probabile pentru perioade de 5. 20. Gleditsia triacanthos. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. 40 ani de la plantare. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. iar plopii. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. diferi i arbuşti. De obicei. mesteacănul. Prunus spinosa. Ambientul (noxe. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. .

labirinturi. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. coloritul fructelor). pâlcuri. lângă clădiri. Arborii solitari se amplasează pe peluze. iar cele decorative prin trunchi. pot fi folosite solitar sau grupat. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. grupuri. curtine. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. VII. ce realizează o impresie artistică puternică (flori.Cap. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. în puncte liniştite. boschete. garduri vii. masive. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). sau duc la costuri suplimentare. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. sub diferite moduri. . fie ele arborescente sau arbustive. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele.1. frunze. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. fără agita ie. Exemplarele lemnoase. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. ASOCIEREA.

şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. sistemul Cossonet). în aceste ultime cazuri. înalte cu h = 1 – 3 m. .. foarte înalte cu h > 3 m. de regulă bine între inute şi amenajate.5 m. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. mici cu h = 0.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. (gard belgian. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. După înăl ime. două sau trei rânduri. ce are amenajate numeroase poteci. Ca regulă generală. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. formate dintr-o specie. ob inându-se în final un perete verde.5 – 1 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. trunchi de piramidă. cu exemplare foarte apropiate. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. mai rar două sau chiar trei. pe un contur drept sau sinuos.

grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. ce le eviden iază pe primele. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. în care sunt prezente multe bănci. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. de izolare vizuală şi fonică. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. sanitar. de preferat o specie locală. . Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii.garduri vii decorative. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut.garduri vii de camuflare sau de mascare. cu un aparat foliar bogat. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. de mascare. În cazul plasării inverse a speciilor. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului.După scop gardurile vii pot fi: . astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. şi coroană bogată. . solu ie destul de controversată. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. de apărare împotriva vântului dominant. solemnitate şi hotărâre. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. mai deschis la culoare.garduri vii pentru protejare. . Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. Astfel. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. folosite ca garduri de limită. protec ie şi linişte. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. care să constituie fondul principal. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. În orice caz.

Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. . existând în apropiere şi un luciu de apă. În cazul clădirilor monumentale. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. pentru mascarea acestora. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. patrulater sau pentagon. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. apoi de cele de talie mică. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. destinat odihnei pasive. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. dispuşi inelar. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. lângă care să existe grupuri de flori perene. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare.

pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. protec ie împotriva soarelui şi vântului. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. pentru mascarea limitelor. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. creându-se o stare de calma atmosferic. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. la tasarea şi în elenirea . iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. de regulă dispuse circular. specii rezistente la vânt. adaptate condi iilor locale. constituit dintr-una sau mai multe specii. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. fântână arteziană). În spa iile verzi urbane (grădini. cimişir. statuie. lemnul câinesc.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. parcuri) masivele se situează spre periferie. dârmox). pinul strob. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pinul silvestru). mesteacăn. Un boschet prezintă 2-3. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. în mod excep ional 4 intrări. iar în interior numeroase bănci. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai.

Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. cu înflorire abundentă. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului.1. 7. puie ii cu rădăcini protejate. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Totuşi. În general. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. urmată de toamnă. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Astfel pentru aliniamentele stradale. unde se doreşte realizarea unui masiv. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie.2. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. înso i i de 1 tutore. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. 7. imediat după dezghe ul solului. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil.2. în acest caz balul fiind înghe at.2. a II-a şi a III-a. se folosesc puie i de talie mică. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. de la scoaterea din teren şi până la plantare. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. a I-a. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). . ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). largi. se evită ambalarea. Vârsta. acestea pot fi transparente sau opace. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. înfiin area scuarurilor. Astfel. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. cu fructe şi port interesante. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje.2. În func ie de speciile întâlnite în masive. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă.solului. care limitează priveliştea şi perspectiva. creându-se impresia de monumentalitate.

. 7.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). . Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. . fie din natură. .80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).60 (0. camionului. etc. înăl imea şi grosimea la colet. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.40) m pentru puie ii de talie mică.70) x 0.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. . plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.2. pe tulpină deasupra coletului. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.80 x 0. cu ramuri până aproape de sol.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. De asemenea. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.60 (0.30 (0.alegerea exemplarelor.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . cu sistemul radicular mai compact. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. sunt necesare mai multe opera iuni: . datorită dimensiunilor. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. situate în locurile accesibile macaralei. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.30 (0.Ca regulă generală orice puiet. . Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. creată în acest scop.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. fie dintr-o pepinieră. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.40) x 0. .0 x 1. cu o coroană uniform dezvoltată. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. se tasează uşor şi se udă abundent.5 (0.1. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. remorcii.0.0.5 t. iar înăl imea 8-10 m.3.

K. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.5 – 1. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.4. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă.3. ce au un efect estetic deosebit. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.3. până la 0. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. rânduri sau la încrucişarea aleilor. 7. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.4 rânduri. urmând ca mai târziu. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. uniform.1. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. numărul rândurilor (1. în Fran a. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric.2. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. Fertilizarea. timp de 2-4 ore. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. 2 sau 3 rânduri. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 .3. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.2. partere. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. ciuperci). Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. în timp. Astfel. 7. . Solul se mobilizează primăvara şi toamna. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. P. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. la o adâncime de 20-25 cm. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.7. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. cu norme bine stabilite. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.

fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.40 cm deasupra solului. se aleg ultimii doi. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . La exemplarele cu so . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.forma literei „U” . cu fructifica ie cât mai abundentă. Pe măsură ce cresc. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. columnare. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). .forma Cossonet . la distan a de 60 cm între ele.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. cu ramuri cât mai multe.forma Verrier . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. piramidale. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . rezultând astfel un trunchi vertical scurt.piramida . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.5 m între ele. ob inându-se forma literei V. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.

Coroana formată. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. 6 sau 8 bra e verticale. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. dispuse în acelaşi plan. pe o sârmă . mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. ce a fost retezat la 40.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. 80 sau 120 cm de la sol. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. ceilal i îndepărtându-se.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Fiecare pereche porneşte din axul principal. are forma unui „U” dublu sau triplu. Astfel. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. se orientează vertical pe doi tutori.

Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.80 cm. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. . fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. sub un unghi de 60o între ei. dar la o înăl ime de 80-90 cm. În al doilea an. iar cei doi lăstari terminali. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. la o înăl ime de 30 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. La lungimea de 70 . mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. cu o deschidere a bra elor de 50 .(spalier). După 30 cm. se înlătură lăstarii.

3. În primul an de la instalare. tuie. tăierea se face cu cca. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. ienupăr. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. prin scurtarea lujerilor prea lungi.3. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. După atingerea înăl imii dorite. 0. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. la exemplarele plantate în aliniament. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. la înăl imea de 20-25 cm. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. Populus sp.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. mai rar toamna târziu. Tunderea se execută în anii următori. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. tisă). scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. . de 1-2 m lungime (Acer negundo. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.) Se execută primăvara devreme. 7.

înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. grupuri. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. 7. Se recomandă rărirea periodică. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. După câ iva ani. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. Lăstarii ob inu i prin recepare. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. cu coroane înghesuite. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . iulie.3.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ.4. sunt de regulă mult mai viguroşi. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi.

mărirea efectului decorativ al unor exemplare. cu o periodicitate de 3-5 ani. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). cu o periodicitate de 3-5 ani. în apropierea locurilor de sta ionare. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. reducerea consisten ei. . 7. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Se aplică rărituri mixte sau combinate. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. 20-30 ani. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. ob inându-se un număr optim de exemplare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare.5. fiind inestetice. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .3. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. . . din 3-6 (10) ani. .la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure).materialul rezultat nu se recoltează. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. a unor poteci. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. . Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. în cca. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. în pădurile echiene de codru şi crâng.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. îmbunătă irea stării fitosanitare.

. păduri de plopi euroamericani). de speciile forestiere folosite sau prezente.6. în vederea atingerii unui anumit scop. dar pentru oameni antrena i. cu foarte multe nişe ecologice. făgete. buruieni). Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. 7. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. amestecuri de fag cu răşinoase. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. deoarece circula ia este complicată (semin iş. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee.3. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. bolnavi. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. rup i sau doborâ i. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. se pot adopta diferite tratamente.

specii de talie mare.sp. . Calistephus chinensis. VIII.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Hyacinthus sp.forma. Tradescantia sp.1. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. a modului de creştere şi ramificare.. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.. în componen a bordurilor.. Lobelia sp. în planul apropiat de privitor. Tagetes sp. cu port târâtor (sau pendent) . . mirosul şi modul de asociere ale florilor. platbande sau grupuri pe peluze. ... respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. peste 50 (60) cm.. .. Acestea joacă un rol psihologic fundamental..sp. Muscari sp. Galanthus sp.ciclul de via ă. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. al sezonului de vegeta ie. cu aspect de tufă .cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.. cu tulpini ramificare. în marginea rondurilor sau rabatelor.2.forma tulpinii (portul).înăl imea. precum şi în mozaicuri. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Sedum sp. Salvia splendens. În acest sens se deosebesc: . Saponaria ocymoides. Alyssum sp. Aubrieta sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.1. precum specii din genurile: Lilium sp.forma şi culoarea fructelor.. 8.Cap. .. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Tulipa sp. partere. Acestea se folosesc grupat. în sensibilizarea oamenilor la frumos.Tropaeolum majus. Ageratum mexicanum sp. Acestea se folosesc pentru rabate. covoarelor..culoarea.. 8.. precum Crocus sp. .. . Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.. Narcissus sp. Gladiolus sp.. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. . SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.1. Malva sp. Delphinium sp.sp.1.. Ageratum sp. . . forma. . Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Tulipa sp.Tagetes sp. culoarea şi mărimea frunzelor.. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Salvia sp. a rabatelor pe peluze.

la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu.sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. în jurul teraselor..3. Portulaca sp.... translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Humulus lupulus. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. 8.. argintiu sau cenuşiu.). ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Pyrethrum sp... . a sta ionării. roşu sau grena. mărimea şi culoarea frunzelor. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). Astfel. precum regina nop ii şi micsandrele.4. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Polygonium sp.Ipomea purpurea. locurilor pentru sporturile uşoare. cu segmentele filiforme. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.. Iresine sp. Papaver sp. . precum verbena şi crinii. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. mo ul curcanului.. lalelele papagal. Ricinus sp. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.1. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Tulipa sp. până la albastru. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. 8. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). cu tulpini volubile . recomandându-se a se folosi în planul apropiat. la început. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. culoarea. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Delphinium sp. la florile simple poate fi pală. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.sp. cu tulpini simple. culoarea şi abunden a frunzelor. Sempervivum sp.Lathyrus sp. Agave sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Nuan a culorii poate fi diferită. cu tulpini că ărătoare . chioşcuri pentru odihnă). Lilium sp. ... altele sunt mici şi mărunte. roşu grena.sp. florile fiind nesemnificative. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Forma. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.1. Forma. iar altele puternic fidate. Unele frunze sunt mari. roz. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp..) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Begonia sp. clopo ei. galben.. în cazul petalelor tomentoase. creasta cocoşului. erecte Impatiens sp.

plante anuale semirustice (Begonia sp. Calceolaria sp. ca o continuare a florilor. .) are fructe persistente şi decorative. vara. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.6. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. . 8.plante anuale rustice. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. . răsadurile se plantează la loc definitiv toamna..) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. men inând efectul decorativ.) se seamănă în sere calde. de culoare roşie sau roză. fiind o sursă de amuzament pentru copii. Zinnia sp. florile se îndepărtează. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. iar primăvara vor înflori.. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Cineraria sp. fiind aripate. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.1.8.5. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.. În unele situa ii.1.plante anuale sensibile (Celosia sp. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.

8. Hosta plantaginea. rondurilor. Lolium sp.. Papaver orientalis).. Narcissus sp. Chysanthemum sp. bordurilor. tuberobulbi.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.decorarea spa iilor verzi.. Hyacinthus orientalis.. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp.. Aquillegia sp. tuberobulbi. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. rabatelor. Speciile floricole pot fi folosite.decorarea balcoanelor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.. .. mozaicurilor. Polyanthes sp. sau semirustice (Canna indica. Dahlia sp. teraselor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. jardinierelor. . Iris sp. covoarelor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. geophite – ce au bulbi. Gladiolus sp.1. rădăcini tuberizate. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Gypsophyla sp.. rizomi. pentru: . ferestrelor. în general. rizomi.7. Convallaria majalis.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. pe stânci sau pajişti. în lungul apelor sau pe luciul lor. cămări.

fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate.. în special lunile de vară. numă-uita (Myosotis sp.ca flori tăiate. narcise (Narcissus sp. 8. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. pergolelor. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. fie mixt. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. crizanteme. muscari (Muscari sp. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. instalând specii de talie mică în prim plan. zidurilor. de talie înaltă (Phlox paniculata..). perioada şi durata de înflorire. ghiocei. narcise. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. forma şi nuan a frunzelor. printre care se introduc plante anuale.).). în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. witrockiana). În func ie de perioada şi .). Rudbekia sp. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. bănu i (Bellis perennis). înăl imea plantelor. mijlocie (Petunia sp. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. fie numai specii perene. rabate. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. cu port de tufă sau covoraş. costisitoare. Portulaca grandiflora). . chioşcurilor. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni.. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. Culturile cu plante anuale. partere).2. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. treiajelor. Tagetes sp. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. bujori. mărimea. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. în trepte. specifice plantelor anuale.decorarea stâlpilor. Ageratum mexicanum „nana”. forma şi culoarea florilor. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. stânjenei.

. etc. mobilizarea superficială a solului... compostul de grădină.3.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Instalarea speciilor floricole 8. Cheiranthus cheiri). bine organizate. Myosotis. După valoarea pH-ului. elemente nutritive.. Gladiolus sp.. rădăcinile de ferigă şi nisipul. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. capacitate de re inere a apei). În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. de răsadni ă. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Asparagus sp. 8. Calluna vulgaris). structură.3. superficiale (Primula sp. Galanthus) sau bienale (Primula. desfundat. nivelat. pământul de frunze.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. Amaryllis sp. . Crocus.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. se deosebesc: . elina.. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Narcissus. perlit şi turbă în diferite propor ii. Asparagus sp. de turbă) .soluri acide – (Coleus sp. pH. pământul de ericacee. . pământul de pădure. Bellis) cu speciile anuale. Tradescantia sp.1. permeabilitate. brumărele). la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Hyacinthus.. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. pământul de turbă. . Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos..soluri alcaline – (Anemone sp. Viola. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Dianthus sp). textură. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare.. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. pământul de lemn.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.. Dianthus sp.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . . mărun irea bulgărilor. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. pământul de ace de răşinoase. Iris sp. modelarea terenului. textură. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. con inutul de substan e nutritive. .soluri neutre – majoritatea solurilor.. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. În func ie de sol. ferigi). Erica sp. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Acestea se deosebesc prin pH.. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. În general.

În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.2. Crocus. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. comparativ cu înăl imea plantei. Impatiens. Myosotis). ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis.). La plantare. 2 – 2. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. bulbii acestora să se înrădăcineze. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare.3. Alyssum. Paeonia). alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Dianthus. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Hemerocallis sp.3. Amaranthus). Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Galanthus.8. Begonia). Mathiola.(Iris sp. Sedum) distan ele pot fi mai mari. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Lilium sp. transplantarea apare necesară atunci când . pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei.). La speciile perene. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.3. unde se vor dezvolta şi înflori. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Narcissus.. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Muscari. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Fuchsia.5 cm grosime. Viola. Hyacinthus. de cca. dar nici să se stânjenească reciproc. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. 8.. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Hosta plantaginea.

dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.4.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. obligatorii sau facultative. Ciupitul se execută cu unghia. În această categorie intră următoarele lucrări: . . spa iul devine insuficient.tunsul plantelor. intrând mai devreme în vegeta ie. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme.tutorarea şi palisarea. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. . de perioada înfloririi. .reglementarea înfloritului.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. . . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. suprimarea tijelor florale vestejite. unele nu mai înfloresc în acel an. cu rolul de a ob ine plante viguroase. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.ob inerea unor forme caracteristice. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. .mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. Pentru ob inerea de tufe bogate. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie.irigarea. . Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. când plantele nu suferă deloc. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.combaterea dăunătorilor biotici.datorită înmul irii naturale ale plantelor. 8. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . bobocitul. copilitul.aplicarea îngrăşămintelor. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. . . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.suprimarea păr ilor aeriene. . Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.

). ochiul boului). hortensie. garoafe. garoafe). trandafiri. . Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. gura leului). în acest caz întârziindu-se înfloritul. bujori. Se aplică la crizanteme. Pelargonium sp.. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare.. de dimensiuni mai mari (crizanteme.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. urzicu ă (Coleus sp. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. Petunia sp. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.

cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Tutorii pot fi din lemn. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. trestie. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. . în func ie de specia respectivă. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. dalii). mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. mase plastice. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis.. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Ipomea). la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Lathyrus.

cenuşă. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. În această categorie intră: excrementele de mamifere. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. microbiologice. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. ca regulă generală. lalele. intensitatea luminii. solarii. a îngrăşămintelor organice solide. chimice. sere. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. la care se adaugă apă. mustul de bălegar. după trecerea perioadei de înflorire. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Îngrăşămintele se aplică. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. maxim ora 10. 1:20. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. bioxidului de carbon şi a altor gaze. ob inânduse solu ii prin fermentarea. :30. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. clorura de potasiu. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. riguros selec ionate. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. temperatura mediului înconjurător. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. făina şi rosătura de coarne. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. de păsări. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. fiind indicată udarea diminea a devreme. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. ghiocei. umiditatea şi mişcarea aerului. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. solul.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. făina de oase. azotatul de amoniu. sulfatul de potasiu. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. spălarea şi răcorirea plantelor. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. uneori superfosfat. ciuperci). ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. etc. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. cu valen e simbiotice. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. narcise. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. bogate în potasiu: sarea potasică. . gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). timp de două săptămâni. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu.

frunze. sau talaj. pentru a nu se produce vătămări plantelor. bulbii sau rizomii.sau noaptea. măcar odată pe an. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. periodică a diferitelor exemplare floricole. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. tuberculi. şi peste vară. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). sensibile la temperaturile scăzute. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Acest strat men ine solul umed. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. . iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. manual sau cu ajutorul săpăligilor. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. uneori chiar săptămânal. organele subterane (bulbi. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. în martie–aprilie. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. rizomi. la geofitele semirustice. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente.

În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). cu . cărămidă. De exemplu. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). lalele).pentru peluze. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini.rustic. ce înfră esc abundent. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. 45 oC. brânduşe. pentru a forma un covor des. grupuri statuare. iar în cazul asfaltului de cca. elemente arhitecturale. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei.pentru terenuri sportive. luciu de apă). în zilele cu temperatură ridicată. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. gazonul se încălzeşte mai pu in. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. narcise. pietriş. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. aranjamente florale.Cap. După destina ie. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. .1. recreative sau sanitare. . asfalt sau beton. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. formată în special din graminee. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. datorită nuan elor de verde. IX. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. având aspectul unor pajişti naturale. 30 oC. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. masive de arbori) sau nevii (stânci. arbuşti. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. clădiri.

Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime.3. Cynonurus cristatus). În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. . aspre. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Deschampsia caespitosa. Alyssum maritimum. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon.5 cm.. lăstărire. rugbi – 6. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. rapiditatea de creştere. rezisten a la bătătorire. Calendula officinalis. sistem radicelar adânc de 25-30 cm.5 cm. rădăcinile sunt relativ superficiale. umiditatea din sol. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Papaver rhoeas. Campanulla sp. Poa annua). la tundere. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. grosiere. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Lollium perenne. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Festuca rubra. tufele sunt înghesuite foarte mult. . iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. 9. Alopecurus pratensis. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. crichet – 2. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. de diferite desimi. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. tenis – 0. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Gypsophylla muralis. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. frunze mari. Reseda lutea. ci în amestec de minim 3 specii. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. având aspectul unei fâne e înflorite.5 cm.2. . Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. aceasta dispare. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Agrostis tenis. Agrostis stolonifera. rezisten a la temperaturi scăzute. Bellis perennis. După înăl ime: .înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. de rezisten a la bătătorire sau tundere.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. capacitatea de refacere după tundere. Viola arvensis. înfră ire slabă. 9. Iberis semperflorens. dar speciile se comportă diferit. rămânând suprafe e nude de pământ. Matricaria chamomilla. la 12–20 cm. Bromus inermis).5 cm. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e..

ci cresc lateral. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0.9. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. de exemplu: 12 g/m2 în SUA.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). de specie.5 – 2. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). În diferite ări se aplică norme diferite. dar şi executarea drenurilor.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. dacă există sisteme de irigat. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. Metode şi tehnici de semănare: . dar şi vara. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. cărămizi.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. în cazul în care solul existent este corespunzător.2. gros de cca. adâncimea de semănare va fi mai mică. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. zgură.5 cm. a instala iilor de irigare. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. După semănarea manuală.3. terenul se grăpează. date de condi iile specifice ale ării respective. Decaparea . în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . . a canalizărilor. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. moloz. amestec şi condi iile de sol. De asemenea. instalând toate speciile crescute natural. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). precum şi costul mai mic. Dacă norma este prea scăzută. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. îngroparea cablurilor electrice.3. cu un aspect nefavorabil. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). se ob ine un gazon prea rar.mecanic . . 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. 9.1. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee.

Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm.4. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. sau mecanic cu maşini speciale. 9. fosfor şi potasiu. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. care nu sunt preten ioase. după care se sparge şi se mărun eşte elina. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. iar gramineele se răresc. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Dacă solul are o cantitate mare . 30 x 30. groase de 2-4cm. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. apar muşchii şi numeroase buruieni. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. După aceste opera iuni. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. care pot fi rulate.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. înainte de înflorirea buruienilor. . pentru compensare.de calciu. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).

sunt de obicei largi. măreşte aten ia. şi în echilibru cu for a gravita ională. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). creează impresia de avansare.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . . Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. 10.de stimulare. apare un sentiment plăcut de protec ie. pentru stilul geometric. curiozitate . sau conduc spre un obiectiv principal important. . X. În func ie de natura circula iei. mai stabilă. de refugiu. divertisment. având 0. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori.1. de cucerire a spa iului înconjurător. . mai sigură.mişcare ascendentă. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. pentru terenurile cu denivelări. .Cap. de intimitate şi uneori de regres.pentru ceea ce este rigid. perspectivele. . Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. ordine şi propor ie. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. au o lă ime mai redusă (minim 1.de indispozi ie (de închistare) . . CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. justificate de prezen a diferitelor obstacole. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. pentru obiective bine determinate. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . . ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. influen ând sentimentul de veselie. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.20 m). importan ă şi lă ime. inestetic şi nefunc ional.mişcarea orizontală. flori. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. grădinile alpine. pentru terenurile orizontale.de amuzament.5 -0. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. organismul nu depune efort.7 m lă ime. elemente arhitecturale. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).mişcarea descendentă. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. implică o diminuare a efortului. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. călare sau cu bicicleta. în meandre pentru traseele sinuoase.

mozaic. macadam. dalaj antic. corelată cu ambientul. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. lian i sau materiale hidrofobizate. dale. pătrate. cărămidă. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. tip zidărie. este folosit în pădurile de recreare. beton.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. dalaj englezesc. . Pământul. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. cel pu in cu fa a superioară netedă. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei.cele neregulate în „opus incertum”. asfalt turnat sau cilindrat. pietriş. . iar cele deschise obosesc ochii). pavele. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Căile împietruite cu pietriş de carieră. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. ceramică sau marmură. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. de forme diferite.

de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. căderi de apă. fântâni. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. bitumului. din beton. . acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie).2. Apele stătătoare (numite impropriu. trestie. fără frânturi. în locurile cu erodare puternică. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. iazuri. la o distan ă între centrele de greutate. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia).pe gazon.65 cm). pătrate. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. făl uită. dreptunghiulare. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. dar poate fi ameliorată. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. având rolul unui factor calmant în peisaj. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. ale fiecărei dale. Caltha palustris). iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. realizate de obicei pe stâncării. Când cursul apei este însorit. lacuri. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Malurile se vor amenaja prin terasare. prin deschideri de perspective. elipsoidale. uşurin a între inerii. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. asemănător cu malurile opuse. dar fără a fi simetrice. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). 10. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. geometrică. de mişcare. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. pâraie.60-0. cărămidă. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat.

folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. 10. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime.4. bazin cu jeturi orientate spre mijloc.bazin cu cupă florentină în mijloc. Grădinile alpine creează. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. combinată cu lumina artificială. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. un microrelief accidentat. acestea dau impresia de putere.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. O perspectivă bine concepută are echilibru. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus).fântână cu taluz cu cascadă. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. . de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . fie vor fi aduse. . 10. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. de solidaritate monumentală. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă.3. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. în mod progresiv. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. şi pot fi amenajate într-un mod special. în mod artificial. colorată diferit chiar. . În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. folosite pe timp de noapte. Grădinile alpine au suprafe e variabile. iar când sunt mici şi grupate. privit dintr-un loc potrivit. cu o vegeta ie specifică. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Când sunt de dimensiuni mari. la o oarecare distan ă de clădiri. . muntos. mărime şi culori. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con.

vase decorative. chioşcurile. pătrată. lăsând spa ii mari între ele. fiind amplasate pe esplanade. . . în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. într-o formă simplă dar estetică. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. . zăpadă. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. suporturi pentru plante. grupuri sculpturale.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. la marginea apelor. construc ii uşoare. a domina. deşertic. arcadele şi porticurile. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. în pantă sau se va crea artificial. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. hexagonală sau octogonală. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. . Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. balustradele (parapetele). a men ine. sau cărămidă. .aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. destinate adăpostirii vizitatorilor. pentru ca pământul să se taseze suficient. a orchestrelor sau a fanfarelor. scările.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. subalpin. Acestea se pot construi din lemn. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. numite chioşcuri descoperite (naturale). Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. înghe . belvederile. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. accidentat. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. 10. beton. pergolele. cu turbă şi nisip. situate în spa iile verzi. la capătul aleilor.aşezarea unui strat de pământ de elină. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. pode e şi poduri. cele mari în planul din spate.dispunerea blocurilor de piatră. teatrul verde. treiajele. în pie e sau în punctele de perspectivă.5. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. va fi pe cât posibil frământat. coloanele. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . bănci şi scaune (mobilier de grădină).

grup sculptural. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. fiind amplasate la capătul aleilor. Treiajele sunt construc ii uşoare.4-0. marmură şi au un mare efect prin formă. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. oferind refugiu împotriva insola iei. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. pe orizontală. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. din diferite materiale de construc ie. mărime. piatră). Scările accentuează orizontalitatea spa iului. beton. bronz. atât la soare cât şi la umbră. lemn. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor.5 m. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. teraselor.7m şi înăl ime 2-2. Se recomandă ca optimă. ce acoperă por iuni de alei sau terase. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. Forma. la marginea teraselor. în lungul aleilor largi. fier. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. mozaic. ce prezintă ca elemente de sus inere. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. cărămidă. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. culoarea lor.0 m. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. folosite pentru decorarea unor pere i.5 m. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. metal.4-3. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. fontă. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. lemn. Materiale de construc ie folosite: piatră. de obicei cu înflorire abundentă. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Acestea se confec ionează din piatră. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. stâlpi verticali (piatră. lă ime 0. .45 m. cărămidă. lemn sculptat sau marmură. pe lângă ape sau terenuri accidentate. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. mărginirea unor perspective. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. înăl imea 0. cărămidă. a unui rond de flori. compartimentarea unui spa iu verde. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. formate din panouri cu zăbrele. beton armat. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. aluminiu.5-0. Pot fi cu sau fără spătar. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. dezvoltare pe verticală.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate.

beton. . sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. piatră. decorat cu plante de mozaic. ciment. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. aleilor. în lungul scărilor. zidurilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful