UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

zambile. Grădinile vilelor mai mici. plante medicinale şi aromatice. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală.grădina cu pomi fructiferi. formă pătrată. Villa Mecena. . a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. lauri. fie o fântână cu un joc de apă. ca urmare a cruciadelor. duzi. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. de regulă. 2. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Totuşi. la interior cu bazine străjuite de statui. Erau prezente pergolele şi coloanele.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. De asemenea erau cultiva i trandafiri. peste care s-au grefat elementele orientale. Constantinopol. crini. tisă. Exemple: Villa lui Cicero. tei. smochini. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Erau prezente şi pu uri rotunde. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. chiparoşi.) 2.2.2. rozmarinul şi mirtul. vasele şi statuile. Acestea aveau. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. pini.arbuştii şi plantele ornamentale. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse.H. nordul Africii şi Asia Mică. . cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Schema modelului grădinii medievale. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. fiind înconjurate de un zid de marmură. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele.XIV d. mimoze). specii floristice. buxus. busuioc. 2. .. lotus sau diverse flori. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină.2. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. ce cuprindea Europa Sud-estică. platani. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. horticultura a făcut progrese. trandafiri.2. urbane. În capitala imperiului. Villa Sallustius. a înregistrat un regres. Villa Lucullus.1.V. în Evul Mediu.

Speciile folosite: chiparoşi. apoi au căpătat un specific propriu. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Locuin ele mici aveau o singură grădină. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. pere ii de fundal. acolo unde spa iul permitea. fie sub formă de fântâni arteziene. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. pini. din timpul domina iei arabe. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. al VII-lea d. înconjurate de ziduri.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Grădinile fie erau interioare. Nu existau sculpturi. predominant persană. fie aveau straturi de formă pătrată. magnoliile. pavilioane pentru petreceri.2. monotonă. mirtul. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. mărginite de rânduri de plante tunse. acestea fiind interzise în religia mahomedană. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. menajerie. Speciile folosite erau: chiparoşii. de formă regulată iar cele mai mari.H. buxusul. palmieri. . Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. . galerii acoperite de plante că ărătoare. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea).grădina de legume şi plante medicinale. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. 2. eucalipt. o suită de grădini. Apa era folosită fie în bazine şi canale.grădina de flori.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. prin întretăierea a două canale cu apă. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. citricele. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. caracterizată de prezen a careurilor egale. fie erau situate în afara palatelor.. 2. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. leandri. cu func ie exclusiv ornamentală. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici.H. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate.4. Compozi ia era geometrică. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. compartimentare realizată.). XIII-XIV. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. fiind plane şi înconjurate de ziduri.2. Arta topiară era folosită în exces. magnolii. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. bazine. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri.d. adesea aranjate liber. situate în cur ile clădirilor.

fiind excluse liniile drepte. por i. terase. sec. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte.H. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. II-I î. suprafe ele foarte întinse. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. chioşcuri. şi reflectă puternicul cult al naturii.H. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul.3. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. de veselie. ce erau descoperite brusc la un moment dat. al XVII-lea d.H. cheiuri.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. în armonie cu peisajele naturale. de groază. situat pe malul unui lac. IV-V d. cu caracteristici proprii. galerii. . Relieful era foarte variat. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. pe vârful unei coline sau în pădure. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. lacurile şi râurile. firesc. indiferent de perioada istorică. fiind create mai ales în sec. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. cascade. este mărimea acestora. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. pinii – fermitatea şi for a caracterului.) şi cuprindeau mun i. Terasele erau trasate liber. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. cascade naturale) sau în bazine artificiale. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. VIII-IX d. au fost create parcuri naturale. ziduri. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Picturile. piersicii ornamentali – Paradisul. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. o dată cu dezvoltarea noii religii. servind ca loc pentru plimbare. pentru dobândirea perfec iunii morale. arterele pământului. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. modificat sau aparent natural..3. Elementele primordiale erau mun ii. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. odihnă.2. cu aspect natural. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. fiind natural. iar apele. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. (dinastia Tang). bambuşii – prietenia necondi ionată. plante şi animale. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. în strânsă legătură cu religia. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. ape. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. având caracter natural. stânci. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. poduri şi pode e. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. Filozofiile religioase din China. de basm. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. grote. bazine. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. neregulat.H. în care vegeta ia era dispusă natural. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. budismul.

grădină aridă. cu simboluri filozofice caracteristice. miniaturală: cursul de apă. arborele de ceai. fiind folosite toate elementele din natură. mai mari sau mai mici. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. stâncile.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. Astfel în Japonia. al VIII-lea d.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. . şi în Kyoto. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. pavilioane pentru ceai. sec. fântâni şi foarte multă vegeta ie. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. camelii. lanterne din piatră. fiind o componentă a acesteia. podurile. por i. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. pietre rotunjite. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. diverse plante cu sau fără flori. muşchi. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. grădină de muşchi. în decursul timpului. din dorin a de a aduce natura în locuin e.H. arbori şi arbuşti.). destinate contemplării din interiorul clădirii. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. sau de pe verandă. stânci col uroase. un râu sau pârâu. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. Spa iile verzi. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . pasul japonez. sau din Europa medievală şi renascentistă. azalee. Grădinile imperiale. erau prezente pretutindeni. bambus. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. lac cu insule.capitala ării. .H. cu balustrade ornamentate. .Deşi. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. fiind ulterior personalizată. Persia. ferigi. coline. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . 2. pietriş. Islam). nisip. devenind o artă na ională. orientat pe direc ia N-S. plus diferite lampadare.3. În sec. al VIII-lea d. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. ienuperi. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. pârâu cu cascadă. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri.vegeta ia este perfect integrată peisajului.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră.

Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. cascadelor. . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. a canalelor. . arhitectură.erau folosite zidurile masive de sprijin.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). din toate domeniile: artă. . încep să apară primele grădini publice.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. arbuşti modela i în volume geometrice. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. tisă.prezen a sculpturilor. .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. parapete ornamentale.1. .H.utilizarea vegeta iei tunse.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. Această orientare a apărut la început în Italia.Grădina palatului Farnese din Caprarola. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. XV-XVI d. buxus.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. Din sec. . lămâi. chiparoşi.apa aduce mişcare. ştiin ă. . Specii folosite erau: pini. ci pietre late.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. de unde a iradiat apoi în restul Europei. stejari meridionali.Villa Medici în Roma (2 terase). garduri vii şi borduri tunse. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).Villa Lante din Bagnasia (5 terase). Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. literatură. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. bazine neregulate. ca influen ă occidentală.apa era folosită sub formă naturală. 2. ienuperi.H. .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. glicina. . 2. mirt. magnolia. bambus. ziduri înverzite. lespezi sub forma pasului japonez. . . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . ornamentate şi legate prin scări şi rampe. vase ornamentale.4.simetria fa ă de o axă a compozi iei.4. cascade. cireşii.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. .nu erau folosite alei. lauri şi portocali. .. în special pentru grădinile vilelor suburbane. precum: . arborele de ceai.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. camelii. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. al XVII-lea d. . . azalee. pe terase succesive.

îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. S-au mărit dimensiunile grădinilor. la castelele Amboise. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. curbe. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. . Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Fontainbleau. . care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Terenul era modelat în terase mari. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.grădina Luxembourg din Paris.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). vase.H. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. . Saint-German. Exemple:. În unele situa ii canalele s-au păstrat.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. al XVI–lea. cu numeroase statui. roci şi apă în mişcare). devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. în arhitectură. .grădina Garzoni – Collodi. cu partere decorate cu flori.arhitect peisagist Du Cerceau. Au fost realizate decoruri bogate.arhitect peisagist Delorne.. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. al XVII-lea crea iile importante au fost: .grădinile de la castelele Tuilleries. Existau canale şi lacuri imense.4. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Abia după jumătatea sec. fiind îmbinate cu linii ample. tinzându-se către transformarea în parcuri.H. .grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. dar dispare schematismul rigid. Au apărut grotele artificiale.2. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.grădinile Gamberaia – Floren a. al XVII-lea. rezultând spa ii mult lărgite. Astfel. fântâni. sub aspectul echilibrului şi simetriei. apare stilul baroc.În secolul al XVII–lea d. traseele rectilinii. Exemple din sec al XVI-lea: . Principiile esen iale s-au men inut. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. bazine. În perioada Barocului.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. În prima jumătate a sec. la care grădinile erau în incintă. pictor şi arhitect) favorit al . . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. 2.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . .

sunt folosite.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. .simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.sunt prezente. conuri. 2. rampe.palatul constituie capul compozi iei. rocării. bazine. La început s-a renun at la tunderea arborilor. Ulterior.aleile sunt rectilinii. .„regelui Soare”.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.compozi ia era tratată arhitectural. treiaje.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. . în Anglia începând cu sec. Fontainbleau. vase în stil baroc. . . SaintCloud. al XVIII-lea. mari partere şi întinse oglinzi de apă. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). fiind situat pe terenul dominant. . Chantilly. racordate cu ziduri de sprijin. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză.terenul este modelat în terase largi. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . bazine cu grupuri sculpturale. Saint Germain-en Laye. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. alături de diferite fântâni. Versailles. cu principii compozi ionale proprii. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.3. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Dar. .perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. piramide. borduri sau broderii de buxus tuns. .Ludovic al XIV-lea. cuburi). scări. pe spa ii foarte largi. constituind totodată şi perspectiva principală. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. bazine şi canale. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. mai ales pe axa principală. . s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. statui sau vase. în Anglia dominau grădinile medievale.4. se păstrează axa . sub influen a literaturii. închise între ziduri. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. Dispar parterele. dominantă. ca şi în restul Europei. Sceaux. . . şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. .zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene.

.grădinile de la Whitehall – model italian. Hyde Park.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. .parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. Victoria Park şi Battersea Park. În secolul al XIX-lea. ..model francez.Charlottenburg (Berlin) .Austria: . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.model francez.centrală dominantă. La sfârşitul secolului al XIX-lea.Hampton Court – model italian.Anglia: . . amenajate în stil peisager: St. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). realizate sub influen a romantismului. Ermenonville. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. James Parc. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. 2.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. La periferie erau: Regent’s Park. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . Green Park. Realizări importante: . .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.Rusia: .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. fiind sus inătorul noului curent numit . Malmaison.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. . . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.Parcul Chatsworth – stil clasic. apoi francez. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Saint-James Park . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. . . .Nymphenburg (München) – model francez. formând un lan verde de peste 4 Km. . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. Toate crea iile din această perioadă (sec.Grădinile Greenwich – model francez. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.Kent (pictor şi arhitect) .Tête d’or’’ (Lyon). al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. .. . În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. reziden ial şi a intrat în cel urban. enun ate de Repton.grădinile Kensington şi parcul Stowe. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. .4.4. .Germania: . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. dar se introduc poteci şerpuitoare.

. cimbrul. respectiv după principiile grădinilor engleze. narcisele.Villa Melzi (Bellagio).Grădina Botanică . Ca exemple pot fi amintite: . forestiere: bujori. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .Chicago – South Park.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . Petersburg – 600 ha. mesteacănul. . lăcrămioare. . În S. bradul. .parcul Nympheuburg (München). grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.Boston – Park System.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).New York – Central Park .grădinile La Cranja (lângă Segovia) .model francez. . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. 2.Grădina engleză (München). În Germania. . Ca exemple pot fi amintite: .Villa Carraresi (Roma). garoafe şi iasomie. pe lângă locuin ele boierilor. plopul alb.Parcul Sokolniki – 463 ha. . . . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.A.Spania: . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Italia: . molidul. .Villa Carlotta (Caddenabio). crini.5. liliacul. pomicole.Philadelphia – Fairmount Park.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam)..parcul Wilhelmshöhe (Kassel). . Parcul Puşkin (parc englez.sec. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .sec.U. . arskoe Selo = vechea denumire). al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. . .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. Prospect Park (peisagist Olmsted).360 ha. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. . roini a. .Parcul Public Friederichsham (Berlin). al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. lângă St.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. stejarul.model italian. .

lângă castelul familiei Teleky.Buzău – Parcul Crângul.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. poduri. Hörer). al familiei Bauffy. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. odată cu dezvoltarea oraşelor.parcul de la Bon ida –Cluj. azi Parcul Romanescu. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. . . . .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.1838 – parc promenadă . .actual Parcul Tineretului. stilul brâncovenesc.Grădina Ioanid. 70 ha. lângă castelul familiei Haller. . Parcurile de la Avrig. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). Alpinetul. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. fiind numit oraş-grădină. În alte oraşe: . .în Bucureşti în 1833-1840. ..la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). chioşcuri pentru orchestre. al XVIII-lea . . . iarna lacul fiind folosit ca patinoar).. (Carl Friederich. Dacia.Timişoara – Parcul Tiselor. .la sfârşitul sec. .parcul de la Albeşti –Braşov.Bucureştiul avea cca. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. . Parcul Rozelor. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. Redont. amenajat tot de Redont – Bd. Hayer. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). promenada de pe Dealul Copou. . (fost Libertă ii) realizat de E.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.. .parcul Carol I.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . al XIX –lea.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. În sec.Iaşi – Parcul Expozi iei.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. . . . Pădurea Verde.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . al baronului Bruckental. Borza.sec. . .la Sibiu – 1857. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. .parcul de la Gorneşti –Mureş . dar care în mare parte erau neorganizate. .

s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Ploieşti. parcuri în Titan. Piteşti. Sibiu.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Pantelimon.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat.reamenajarea Parcului Herăstrău. . Constan a.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Parcul Libertă ii. Craiova. Gala i. Parcul Tineretului. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. . Parcul Tei. . Balta Albă. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Drumul Taberei. Crângaşi.Parcul Sportiv . Colentina. Oradea. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. . Iaşi. ClujNapoca. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. . .

fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. . . . fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. c) f. f) f. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. respectiv cu: . În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. recreativ sau sanitar. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. Profesorul I.f. hidrologică. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.1. antierozională. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie.flori din culturile floricole. d) f. antipoluantă (f. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. fiind ob inute diferite categorii de produse: . . acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . recreativă. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. ştiin ifică. sanitară şi estetică.lemn din diferite tipuri de pădure. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. intensitatea radia iei solare). Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. sanitară). decorativă (estetică. această func ie are un caracter puternic diminuat.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.f.f. de protec ie climatică (viteza vântului. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. de impact peisager). bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. în general de toate tipurile de spa ii verzi. grădini. la diferite categorii de spa ii verzi. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină.Cap.fructe din livezi. respectiv: de produc ie.2. hidrologică. 3. de pe terenuri degradate). umiditatea şi temperatura aerului. . e) f. 3. Func ia hidrologică este asigurată. de protec ie a solului. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple.

prin microclimatul pe care-l realizează. şi a speciilor drajonate. Prin sistemul de înrădăcinare. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. asfalt sau beton. substratul ce constituie suportul vegeta iei. sau în apropierea acestora. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. etc. ). prin albedoul specific. Pe lângă aportul de substan e nutritive. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. Vegeta ia lemnoasă. fie în sol (rădăcini moarte). sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. fâşiilor plantate în lungul străzilor. a capacită ii de filtrare şi sedimentare.ameliorarea umidită ii aerului. fie la suprafa a solului (litieră). prin descompunerea de către microorganisme. Acestea. De exemplu.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. spa iile verzi prin stratul arborescent. mult sporită. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. pietriş.micşorarea vitezei vântului. Sub aspectul proceselor pedogenetice. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. a perdelelor de protec ie. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. . influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. străzi. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. cărămidă. astfel. în care procesele de eroziune sunt vizibile. fizică şi chimică. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. moderează temperaturile excesive. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. ce constituie o armătură biologică a solului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. prezintă o stabilitate mecanică. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. trotuare. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . .ameliorarea intensită ii radia iilor solare. . Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. prin procesele de evapo-transpira ie. . Func ia de protec ie a solului.

a pulberilor fine sau a fumului. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. iar la 120-200 m în interior. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. . în zonele plantate. structură pe verticală. 5m3. . Perdelele de protec ie. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. etc. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente.reducerea poluării fizice a atmosferei. consisten ă. marmura. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. o elul. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. în special în timpul verii. 3.reducerea poluării fonice. viteza vântului scade cu 30-60%. sub diferite aspecte: . În mediul urban. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. betonul. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. elagaj şi anotimp. . atmosfera devine calmă. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. De exemplu. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. ce nu deranjează ochi. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. sau cu frunziş sempervirescent. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului.reducerea poluării chimice a atmosferei. gresia. vârsta arboretului. astfel.3.lipsite de vegeta ie.

acoperită cu gazon. necroze. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. cea ă. a arterelor principale). echien/plurien. etc. căderea frunzelor. având un efect nesesizabil. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. în cazul molidului cca. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. arbori+arbuşti+specii de gazon). sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). şantierele. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. respectiv de mărimea frunzelor. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. efect maxim în sezonul de vegeta ie. planta iile stradale. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. ionizarea aerului). iar a teiului pucios cca. ce are lă imea de 200-250m. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. întreprinderile industriale. umiditate. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. aerian. părozitatea acestora. 42 t/ha. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. de prelucrare a petrolului. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. 68 t de particule solide şi praf. În oraşe. metalurgică. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. 30 t/ha. intersec iilor aglomerate. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. perimetrale. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. 35 t/ha. transportul auto. planta iile rare dintre construc ii. De exemplu. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). fără obstacole cu efect antifonic. pinului silvestru cca. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. inversiuni termice. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. industria chimică.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. în teren liber. sau diferite activită i curente ale popula iei. . durata de via ă a frunzelor etc. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. radia ie solară. prin senza ia de linişte. de prelucrare a produselor minerale.

. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. . odihnei prin somn. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. . Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. .divertismentul sau amuzamentul.4.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.timp de existen ă. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .activită i pe loc. obiective turistice. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. radio. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. . Factorii care influen ează recrearea sunt: . cules de flori. artei.pregătirea. camping. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. . respectiv timpul alocat servirii mesei. Fazele activită ii de recreare: . vacan ele. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. CFR. îmbrăcăminte.deplasarea. călătorii. de . . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. . în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. serviciului. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. care poate fi: . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. etc. pensia.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. în general. între inerii personale. cumpărăturilor pentru hrană. în sferele culturii. aeriană sau navală.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. sau efectul automatismelor zilnice. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. . internet). fiind un element compensator al condi iilor de lucru.destinderea sau relaxarea. prin care se înlătură plictiseala.Nivelul de trai.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. telefonie.3.. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. turismului. respectiv concediile. divertismentului. cele mai multe destina ii. presupune bucuria întocmirii programului. al solicitării fizice.timpul liber (dedicat recreării). având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. . practicarea diferitelor sporturi. după bunul lui plac: plimbări. televiziune.Mobilitatea. spa iile verzi urbane sau extraurbane. sportului. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.Timpul. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. . picnic. la care este supus omul în via a cotidiană. intelectuale sau psihice.

. arbustivă. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. în sta iuni climaterice cu specific. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). pescuit. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. vânătoare. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. J. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. etc.amintirea. sau diferite activită i precum grădinăritul. Plimbările sunt realizate fie zilnic. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. alpinism. sau în zilele libere. încât nimic să nu poată fi adăugat. decât în dauna operei”. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. indiferent de subiectul în care apare. diseminat sau modificat. în spa iile verzi extraurbane. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. etc. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. de regulă la sfârşitul săptămânii. Odihna propriu-zisă.întoarcerea. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit.O. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. În sens larg. canotaj. repausul şi somnul. parcurile. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. diferite de mediul său. . după o perioadă de activitate intensă. de conducerea autovehiculului.ciuperci sau de fructe de pădure. Func ia decorativă (estetică. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. obiective culturale. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Turismul are caracter recreativ. apicultura. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). 3. sau la sfârşitul săptămânii. Aceste activită i pot fi active sau pasive. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. gazon sau oglinzi de apă. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. etc.5. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. nevoia de a face mişcare. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. de diferite excese. floricolă sau erbacee. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. prin care are loc refacerea fizică a organismului. economice. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. istorice. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. . în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. presupune comportamente diferite.

bariere împotriva vântului. . ciripitul păsărelelor.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. 3. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. Astfel. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii.6. şi care exercită o atrac ie spontană. admira ie necondi ionată. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. fructe. .încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. cu efect de parazăpezi). . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. . textura coroanei. flori. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. variază pe parcursul unui an. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. . puternic erodate sau a grohotişurilor.încadrarea cursurilor de apă. . încântare. cascade. etc. bazine. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. murmurul apei. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. diferind în func ie de fenofază. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde.

locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Frumuse ea este un element func ional. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. armonie şi propor ionalitate. peluze. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. intrarea principală. planta ii. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Frumuse ea este realizată prin ordine. se ine seama de anumite principii şi legi. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. centrul compozi iei reprezentat . pe o concep ie dominantă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. viu sau inert. într-un întreg. suprafe elor şi formelor planului. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. sociale şi economice ale unei perioade date. treaptă.Cap. un monument). Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Toate elementele unui spa iu verde (alei. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. care conduc în final la realizarea frumosului. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Fiecare component. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. ob inându-se în final unitatea în diversitate. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde.

combinat. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. potecă. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. compus. se găsesc mase similare şi egale. grupuri. Simetria poate fi absolută şi liberă. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. simplu. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. de culoare. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. a repetării şi a consecven ei. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. integritatea şi calitatea acestuia. calitate care uneori poate avea o latură negativă. admi ând totodată diversitatea acestuia. Ritmul poate fi: static. respectiv realizarea echilibrului. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). evitându-se astfel monotonia. magnificului. lă ime) sau alte caractere vizibile. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . de formă. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. bănci. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. este static şi odată văzut. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. în întregime. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. stradă. clădire). Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. ordinii. şi o dată percepută regula ritmului. interesul scade.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. dinamic. deoarece un plan perceput deodată. a aceloraşi elemente (specii. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. creând senza ia de dezamăgire. bulevard. liniar. al for ei sau al monumentalită ii. vase decorative. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument.

repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). .abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. într-un aliniament. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). chiar dacă specia diferă (de exemplu. exprimând de fapt unitatea în varietate. care au o anumită continuitate. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. formelor dar mai ales a culorilor. arhitecturale. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. de un individ. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.compozi ii între culorile complementare. În proiectarea spa iilor verzi. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . dar care au volume şi formă asemănătoare). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. pasive. se pot deosebi: . Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu.combina ii între culori diferite (active. în acest car fiind vorba de armonia contrastului.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. forme sau spa ii. . şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. florale. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). .compozi ii doar între culorile calde sau active. etc. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). caz în care se aplică armonia legăturii.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament.

iar la o distan ă mai . Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii.). a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). 13. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. 34. distrugerea formei naturale (implică transformări totale).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. . scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. mese. lă imea optimă este de 5 m. Fibonacci. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. publicul dintr-un parc. matematician italian din sec. . 55. Scara individuală ia în considerare omul ca individ.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. . Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. participan ii la diferite evenimente de amploare etc.618 (aproximativ 3:5). La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. 89 etc. astfel pentru o alee de 300 m. al XIII-lea.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. iar pentru o alee de 250 m. alee pietonală. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. 270. Astfel.). 21. 8. ordine şi armonie. 5. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. apoi 3. etc. C. 180. lă imea optimă este de 8 m. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. sub un unghi de cca. sub un unghi de cca. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. ce are laturile în raport de 1:1.I. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară.

Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul.mare de această valoare. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. fără a se exagera prin risipă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. .

şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. întotdeauna de formă dreptunghiulară.1. etc. vegeta ia. fiind ornate cu statui. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. aspect preluat şi de romani.Cap. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). pâraie. precipita iile) sau for ele majore (vânt. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Grădinile în stil maur. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. caracteristice diferitelor epoci istorice. radia ia solară.1.1. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). arhitectural. dar şi elemente minore precum microrelieful. în general. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. eroziunea).1. civiliza ii. caracteristice Renaşterii şi Barocului. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. Stilurile spa iilor verzi 5. activită i. 5. bazine. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. În ultima perioadă (sec. râuri. Acest stil prezintă mai multe variante. de mai târziu. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor.2. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5.). microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. vase sau fântâni arteziene. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. epoci. . În amenajarea spa iilor verzi. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. câmpii. văile râurilor. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. iar în cadrul stilului peisager sau liber. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. La romani grădinile. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. francez sau regulat) a stat. apă. V. erau prelungiri ale încăperilor.

Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Aceasta. situat în pozi ie dominantă. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. taluzuri. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. cascade sau bazine. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene.1. respectiv axa principală. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. statui sau vase sculptate. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Elementul principal. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. bogat ornamentate. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. scări. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. regulate. fiind subordonate toate elementului principal.2. precum şi oglinzi de apă. rampe. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. aplicat până în prezent. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. canale sau oglinzi de apă. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. cu denivelări mici. fiind nivelat şi modelat în terase largi. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. fie de a le limita pe altele. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . pe linii drepte şi curbe. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. numit şi capul de compozi ie. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. sau de perdele de arbori. Apa aduce prospe ime. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. balustrade. 5. unele păstrându-se şi în prezent. cu numeroase ziduri de sprijin.1. ce constituie perspectiva principală.

de apă. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. fie sub influen a literaturii noi. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. compozi ia fiind liberă. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. în formă de tablă de şah. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective.2. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. având cel mai adesea relief variat. 5.2. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare.1. în ansamblu. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Toate acestea au fost duse la extrem. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. sub influen a stilului rococo din arhitectură. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.1. Aleile sunt rectilinii. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. natural. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. fiind obositoare ochiului. 5. Stilul peisager Stilul peisager (liber. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. care dau varietate şi fantezie compozi iei. conducând spre diverse amenajări. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. fiind dispuse în re ea geometrică. mai ales a celor de gazon. fie sub influen a pictorilor peisagişti.1. în Anglia.3. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. În această situa ie. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. . Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie.1. 5. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti.3. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. cu precădere în Olanda. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.

. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. cu înflorire bogată. fie naturale. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. roci sau stânci. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. masele vor avea conturul neregulat. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. curb sau sinuos. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. de grote sau chiar cascade. vor fi folosite pâlcurile. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. lumini şi umbre. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Simetria şi echivalen a sunt excluse. intervenindu-se totuşi în detaliu. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Aleile au un traseu liber. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. ce urmăreşte formele de relief. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. neregulat. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. chiar exotice. sub formă de mase. Apele. sinuos chiar. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. atunci când aceasta există. specii lemnoase decorative. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. în pete neregulate sau eliptice. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. se vor folosi specii de talie mică. urmând caracteristicile terenului. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. pajişti şi diferite grupaje floricole. cu aspect natural. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Rocile. fie create. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. în diferite zone ale grădinii. În jurul clădirii principale. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. care în mod natural sunt dispersate. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. cu contur regulat. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. peluze. volume. prin aducerea de pietre. frumoasă şi îndelungată. toate elementele. covoare sau dispersate solitar. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. 5. largi. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. forme. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. dispuse într-un masiv păduros. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii.2. cascadele. de veselie sau de entuziasm.2. având ca fundal imagine unor mun i înal i. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.2.4. umbră şi lumină. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. . în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. de luminişurile retrase. volume.5. cu flori având culori calde. de stâncile. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. De asemenea. culori. 5. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. Genul de bucurie Genul de bucurie.3. atât sub aspect psihic cât şi fizic.5. unei mări sau ocean).

No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. re ele stradale. în strânsă corelare cu structura urbanistică.2. sta ii de distribu ie a apei. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. energie termică. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. limitarea perimetrului construibil. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. 6. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. ce asigură protec ia multiplă a mediului. zona industrială. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). sunt judicios repartizate.). gazului metan. etc. 6. Ca regulă generală. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială.1. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. dispuse într-o re ea continuă. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. cât şi legătura dintre acestea. energiei electrice. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. grădinile sau scuarurile.Cap. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. recrearea şi odihna popula iei. zona politico-administrativă. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. atât urbane cât şi periurbane. dimensionate. . cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.

acoperişurile verzi. pepiniere. a apei. concentrică. constituită din spa ii verzi periurbane. a solului.cu acces limitat. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. întreprinderilor.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. planta ii antiincendiare. După pozi ie se deosebesc: . spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. grădini sau scuaruri). După accesibilitatea popula iei largi: . aici încadrându-se: sta iuni experimentale. şi în care intră: parcuri. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. scuaruri. transversală sau longitudinal-transversală. grădini botanice. ce sunt administrate de primării. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. grădinile locuin elor individuale. planta ii antierozionale. pepiniere. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. lungi de sute de metri. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. păduri parc. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. 6.3. radial-concentrică. în func ie de sistemul stradal al localită ii. numite şi spa ii verzi publice. . de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. grădinile botanice şi cele zoologice. grădini botanice. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”.cu acces nelimitat. ştranduri). a spitalelor. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. grădini şi scuaruri publice. fiind diferite ca mărime. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. grădini publice. longitudinală. planta iile din cimitire. . . unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). între care legătura se realizează prin planta ii stradale. parcurile şi bazele sportive. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. care traversează localitatea şi care. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. 2. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. a sta iunilor balneo-climaterice). asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă.cu acces strict. grădini zoologice. amplasare. . Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. de regulă. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. păduri de recreare. 1.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. de folosin ă generală. planta ii de protec ie (a localită ilor. zonele de agrement (păduri de recreare. planta ii de pe lângă unele dotări publice. dotări şi func ii.

.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. alpinarii. edificii culturale. parcuri expozi ionale. având în componen a lor doar arbuşti. . spa iile verzi pentru copii şi tineret. 400 m. planta iile de consolidare antierozională. situate de regulă în cartierele de locuin e. frecventează simultan acel scuar. . Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. culturale sau de învă ământ. După destina ie. în cca. fiind destinată odihnei de scurtă durată. cu rol decorativ: scuarurile decorative. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. planta ii cu efect de parazăpezi.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.temporare sau provizorii. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. După modul de amplasare. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. parcuri dendrologice.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. scuarurile por fi: . 6.permanente. păduri parc.în interiorul cartierelor de locuit.3-3 ha.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. . ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. scuarurile pot fi: . . După durată. pepinierele. caz în care acestea sunt uşor accesibile. . categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. păduri de agrement. 6-8 minute. configura ia terenului şi construc iile din jur. spa iile verzi din cimitire. destina ie. perdelele de protec ie. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. grădini şi parcuri publice.3. parcuri şi grădini zoologice. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. parcurile sportive. rozarii. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.4. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0.3 ha. . După func ii: . ce se înfiin ează pe terenuri virane. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. scuarurile pot fi situate: . situată în intravilan. Raza de deservire a unui scuar este de cca. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. destinate construirii unor cartiere de locuit.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. gazon.spa ii verzi de înfrumuse are.

Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Spre deosebire de scuar.5. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. în lungul aleilor. de pe o rază de 1-1.5 km. de învă ământ. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. statui. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. 3-4 ha. scări (în cazul terenului accidentat). În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. zone umbrite dar şi zone însorite.. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. respectiv o intrare la cca. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. respectiv: sectorul pentru copii. 6. spre periferia scuarului. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. a obiectivelor culturale. Intrările vor fi reduse ca număr. De exemplu. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. frecventează grădina în acelaşi timp. boschete. Dispozi ia aleilor. datorită inexisten ei căilor de acces. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. în cadrul oraşelor mari. Dată fiind această distan ă de deservire. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. situate în jurul unor institu ii publice. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. peluze de iarbă. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. 15-25 minute. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. de mers lejer. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. . respectiv arbori şi arbuşti. bănci. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. . Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. alei. aranjamente şi decora iuni florale. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare.

parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. şi de densitatea popula iei. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). de re eaua stradală limitrofă. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. În foarte multe cazuri. 6. cafenea.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. respectiv sta ionare). de lungimi şi dificultă i diferite. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). sporturi. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. bazine sau chiar un mic lac. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. . manifestări artistice). şi de capacitatea proiectată a parcului. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. expozi ii. WC public). datorită suprafe ei pe care o reclamă. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. restaurant). cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. diferite dotări (cişmele. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%).6. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). adăpost de ploaie. într-un cadru peisagistic deosebit. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. ce depăşesc 20 ha. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. bănci. cofetărie. locuri pentru jocuri statice. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. orientarea şi înăl imea clădirilor. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. parcări.8.liber este de 3. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii.1. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. punct de distribu ie a energiei electrice. tomberoane). pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice.2. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. alei pietonale. 6. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. 6. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. structură şi folosin ă diferite. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. Au scop sanitar. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. . pentru diminuarea zgomotului. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. şi alte multe specii pentru varietate. în func ie de pozi ia. ale unui cvartal sau ale unui cartier. ocupând suprafe e importante. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. suprafe e îngazonate. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.8. Speciile vor fi alese şi amplasate. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. recreativ şi decorativ. partere cu flori. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. arii de joacă pentru copii. şi străzi şi bulevarde deschise. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. a noxelor sau a altor factori de inconfort. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. Astfel. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. 6.8.

grădina este structurată şi amenajată. chioşc de grădină. a unor grupuri de specii sempervirescente. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. stânci şi pietre. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. trandafirii. mobilier de grădină. sediu de firmă etc. barbeque. fie după propriile idei. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. aranjamente florale. gazonul. servitul mesei. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. miniseră. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii.) acestea pot fi: grădina de fa adă. Astfel. suprafe e îngazonate. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. precum gazonul. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. uşor de între inut. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. dar şi a unor hoteluri. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. chioşcurilor şi treiajelor. sau specii de răşinoase. o cascadă miniaturală. arbuşti tunşi. padoc şi cuşcă pentru câine. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. diferite jocuri. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. cu o compozi ie relativ simplă. institu ii. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. minilivadă. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. lămpi pitic. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. În cazul vegeta iei. fie prin realizarea unui gard viu înalt. Grădina de fa adă. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. cititul. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. Grădinile interioare. arbuşti şi liane. bazin cu peşti decorativi. În func ie de mărimea spa iului disponibil. piscină. precum şi diferite specii cu port pendent. arbori. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. un mic bazin cu aspect natural. În cazul unor locuin e. minigrădină de zarzavaturi. joasă sau fără împrejmuire. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. arbustive sau lemnoase. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. de gusturile proprietarului. pergolelor.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. sedii de firme. magazie de unelte. spitale. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. În func ie de mărimea acesteia. activită i de grădinărit.

cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. instala ii electrice. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. 6. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Crassulaceae. În func ie de caracteristicile lor. cu arbori şi arbuşti de talie mare. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. forme sau provenien e. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe.9. Urmează un strat de separa ie. fam. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. printre spa iile rămase libere între plante. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. sau numeroase alte specii floricole. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. de la bun început. astfel. . cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Saxifragaceae. durabilă şi de bună calitate. cu pietriş (de tip sort). nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. în vederea efectuării eventualelor repara ii. se recomandă acoperirea acestuia. format din fibre minerale. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. alături de plante cu flori şi alei. cu strat fertil mai gros.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. poate contribui la estetica compozi iei alese. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Poaceae). În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. fiind de maxim 10-15%. Peste acesta se aşterne stratul fertil. specii de gazon (fam. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. unele specii din fam. canalizări). de regulă. pentru speciile de plante vivace. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Brassicaceae sau Campanulaceae).

creându-se spa ii pentru odihnă. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. diferite pulberi sau noxe. . . . Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. institu ii administrative). Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. Ca şi în cazul grădinilor interioare. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. policlinici.şi nu în ultimul rând. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. . până la 4-7. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. şi constituie unită i de sine stătătoare. în zilele însorite. . respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. fiind dotate cu mic mobilier de grădină.acestea re in diferite cantită i de praf. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. 6. comportându-se ca un bun strat termoizolant. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . ateliere). respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. . pentru servit ceaiul sau cafeaua etc.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. . care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. al proprietarului (locuin ă privată). spa iile verzi propriu-zise. al muncitorului (fabrici. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale.10. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. al bolnavului sau pacientului (spitale. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. Din suprafa a acestor complexe sportive. cabinete)..5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. hale. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.

grădinilor publice sau a parcurilor. balansoare. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Stilul adoptat este cel mixt. arte mar iale). în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. oină). Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). volei. clădiri administrative. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. gazon sau arbuşti. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. bazin acoperit sau în aer liber (înot. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. bănci. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. bârnă de echilibru. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. duşuri etc.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 30-40 copii. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. 20-25% pentru terenurile de joacă. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. baschet. tobogane. clădiri pentru vestiare. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. respectiv: până la 3 ani. în func ie de ambientul în care sunt amplasate.11. şi să nu producă fructe ce pot murdări. separate prin vegeta ie. în care constituie sectoare de sine stătătoare. 3-6 ani. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. 100 m2 până la câteva hectare. caz în care au caracter de tabără. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. precum şi specii floricole şi de gazon. diferite săli de sport (gimnastică. labirint. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. leagăne. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. cu solul permeabil. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. polo). Suprafa a variază de la cca. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. cu ghimpi (Berberis . 7-10 ani. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. tenis). de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. sau în cadrul scuarurilor. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. cu precădere împotriva vânturilor dominante. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. volei. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. 11-15 ani. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. atletism). precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 6. handbal. când sunt în afara localită ii. grupuri sanitare.

ce poate cuprinde: o mică livadă. . cu frunze. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. cele cu frunze. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. pistă pentru patine cu rotile. pistă pentru alergare. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. flori. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. dotările vor fi mult mai complexe. spaliere. bob sau săniu ă. terenuri pentru jocuri de masă. tobogane. un mic monument sau un bust. bârnă pentru echilibru. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. cât şi zone însorite. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. Laburnum anagyroides. medicinale şi melifere.. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. a zgomotului şi a gazelor.sp. teren pentru focul de tabără. care murdăresc. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate.). ronduri. fructe sau semin e. arbuşti fructiferi.12. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. leagăne. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. balansoare. labirinturi. corpuri de iluminat. flori. grădina de zarzavat. Dar în func ie de microrelief. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. coşuri de gunoi etc. arbori de mărimea a III-a. cu rol de protec ie împotriva prafului. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. plante tehnice. alei pentru biciclete sau trotinete. sau care să fie toxice (Taxus baccata. pârtie pentru schiuri. 6. rabate sau diverse aranjamente floristice. În cazul taberelor. În cartierele de locuit sau în scuaruri. bănci. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. Rhus typhina). care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. eventual un mic stadion. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. bazin pentru înot. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. bibliotecă volantă.). Robinia sp. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. destinate odihnei.

luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. pentru fiecare elev.13. 6. func ional şi estetic. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. respectiv cea a intrărilor. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. Componenta cea mai importantă. cu cel mai mare impact peisagistic. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. pentru mărirea gradului de vizibilitate. este vegeta ia lemnoasă. cu excep ia intersec iilor. având ca dotări mese. De asemenea. calmante. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. sau a celor rezervate pauzelor. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. de a diminua poluarea fonică.14. birourilor. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. 6. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. cu rol stimulator. bănci. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. rabate de flori. precum şi obiecte din materiale calde. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. cu specii floricole având culori liniştitoare. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. pasive cu rol calmant.5 m2 de teren sportiv. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Astfel. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. diferite. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. familiare. Spa iile verzi din incinta spitalelor. .

chioşcuri).Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. cu alei şi căi de acces paralele. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. castani porceşti. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. sau în sens radial. Parterele cu flori cu nuan e reci. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. tisă. pornesc mai multe alei rectilinii. dispuse în lungul aleilor principale. dar şi specii de foioase precum: tei. de la intrarea principală sau de la biserică. glicină sau trandafiri. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. precum şi pergole cu vi ă de vie. 6. flancate de planta ii sobre. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. necesare bolnavilor. Dacă spa iul permite. molid. bine delimitată. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. influen ând benefic recuperarea acestora. centrale. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. De asemenea. . acoperite cu plante agă ătoare. cimişir. Astfel. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri.15. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. sau chiar garduri vii. separarea diferitelor amenajări precum parcări. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. chiparoşi. reduse doar la aliniamente de arbori. capelă sau un monument memorial. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. ar ar american. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. constituit din biserică. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. ce au efect liniştitor. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. În func ie de destina ia institu iilor respective. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. cu bănci şi şezlonguri. brad. Cimitirele mari. drumuri interioare de acces auto etc. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. purificarea aerului. paltini. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. din specii sempervirescente. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. Astfel. numită „cimitirul eroilor”. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. prezintă şi o zonă. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. datorită lipsei de spa iu. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. sau în jurul edificiului central.

de recreare şi decorativă. industrială sau medicinală a plantelor. alimentară. halde. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. caprifoiul (Lonicera japonica). situate în intravilan sau în extravilan. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Chrysanthemum sp. iedera (Hedera helix). sanitară.. dar şi culturaleducativ. de maximă circula ie. sanitar şi decorativ. pentru realizarea acestor denivelări. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific.. în afară de cele amintite. din specii sempervirescente. Ca specii lemnoase frecvent folosite. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. să poată fi realizat pe jos. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. după concep iile . Sempervivum sp. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. În cazul în care terenul nu este prea frământat. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. să existe mijloace de transport în comun. Sistemul de drumuri.16. sunt: trandafirii. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Aster sp. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. utilită ile şi căile de acces. saschiul (Vinca minor). după importan a decorativă. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici.. Microrelieful. Paeonia sp.16. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi.1. 6. de recreare. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. cu multe denivelări. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Convallaria majalis etc. Lupinus sp. Sedum sp. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. de taluzare sau de înăl are a unor zone. dar şi în punctele cheie. surse de zgomot puternic).). se execută lucrări de excavare. Narcissus sp. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. arborii fiind evita i. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă..

pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. grădina japoneză. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală.). de parc. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. ce au diverse întrebuin ări. fie se desfăşoară între cele două elemente. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni.). şi iarna protejate în spa ii adăpostite. în acest sector. estivală sau autumnală. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. Sectorul plantelor de cultură. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. pergole. muzeu. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. vara îngropate în sol. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. flora Asiei etc. sectorul plantelor spontane folositoare. Sectorul plantelor spontane folositoare. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. până la cele superioare (ultimele fiind . Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. sectorul administrativ. rozariu-ul. Realizarea planta iilor floricole. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. treiaje. ierbar). diverse suporturi sau chiar ziduri. hibrizi floribunda etc. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. fie în fa a clădirilor importante (birouri. dar şi publicului larg. sectorul plantelor de cultură. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. sectorul florei diferitelor zone geografice. arhitecturală. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. vernală. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. medicinale etc. la exterior. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. şi implicit expozi ii foarte diferite. dar în containere. rădăcinoase). sau arbori cu efect decorativ deosebit. Ca sectoare. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. numit şi colec ia botanică. Rozariu-ul. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. englezeşti. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. hibrizi Polianta. sectorul sistematic. sectorul plantelor acvatice. leguminoase. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. de la cele inferioare. urcători. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. plante aromatice. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). tehnice. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. licee sau a alte unită i de învă ământ. melifere. În sectorul florei Globului. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. serele. Polianta. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri.

Astfel. ornamental. pădure mixtă. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pădure de foioase. poartă torrii. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. 6. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Grădina japoneză. colec ie de trandafiri. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. mediteraneene. lanterne de piatră. sera înmul itor. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. sera azaleelor şi cameliilor. verii sau toamnei. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. se deosebesc: sera palmarium. pod arcuit din piatră. pepinieră. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. pasul chinezesc din dale de piatră. clădiri administrative. industrial sau alimentar. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos.2. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. sera plantelor acvatice tropicale. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. sera plantelor din regiune mediteraneană. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. în apropierea intrării principale.16. sau din alte regiuni calde ale Globului. pajişti. subtropicale. prin solu iile de amenajare adoptate. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. este dispus de regulă. după zona geografică de provenien ă. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. didactic.monocotiledonatele). în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. Vegeta ia forestieră spontană. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. . sau mai rar. decorativ şi recreativ. pădure de răşinoase. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. sera colec iilor. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. uneori chiar un miniparc zoologic. Prin structura. Complexul de sere. sera rezervată expozi iilor florale.

în ceea ce priveşte frumuse ea. Bacău). având o suprafa ă de 70 ha. de tip „microbiotop sau minihabitat”. gropi de gunoi.5 ha. înfiin at la începutul sec. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. al XVIII-lea. perdele sau garduri mascate cu liane. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. care va fi folosită atât ca sursă de apă. . pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. bazine. înfiin at în 1908. trebuie să ocupe suprafe e importante. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. .16.arboretumul Bazoş (jud. de tipul cuştilor cu gratii. cu o suprafa ă de 34 ha.3. Arad). cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. al XX-lea. având în acest sens îngrădiri. strâmte. de recomandat cât mai largi. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora.De regulă.arboretumul Hemeiuş (jud. cu o suprafa ă de 60 ha. Pe ansamblu.arboretumul Simeria (jud. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. înfiin at în 1880. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. cu o suprafa ă de 20. vechimea şi mărimea colec iilor. . Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. să nu existe zone industriale. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil.arboretumul Dofteana (jud. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. pot fi amintite: . În cazul păsărilor zburătoare. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. având o suprafa ă de 48. . înfiin at în 1909. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. înfiin ată la începutul sec. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. este necesară construirea de voliere largi. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. 6. . stâncării. Timiş). şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. Bacău).5 ha. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite.grădina dendrologică Macea (jud. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. pentru a completa ambientul. a masca zidurile inestetice. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Hunedoara). vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. curs de apă.

sectorul felinelor mari. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. . ce cuprinde voliere cu fazani. prevăzut cu arcuri largi descoperite. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. mierle. . . găini de ornament.sectorul păsărilor tropicale sensibile. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. cai sălbatici.sectorul primatelor. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. . stânci. distan a nu trebuie să fie prea mare. cu voliere şi vegeta ie. prin plimbare. pescăruşi etc. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. zimbrii etc. ce adăpostesc pisici sălbatice. lupi.sectorul rezervat pentru antilope. De asemenea. în aer liber. lama şi alpaca.). ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. căprior. . şerpi sau crocodili. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. gâştele.sectorul păsărilor răpitoare. în special forestieră. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. pentru sezonul rece. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. . pelicanii. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. umiditate.. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. . pentru sezonul cald. precum lebedele.) sau spa ii deschise.sectorul galinaceelor şi columbidelor. ren. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. pentru speciile care nu pot părăsi locul. şopârle. pentru diferite specii de urşi. stârci. cerb lopătar. cu zone largi amenajate pentru tigri. .: . de amenajările respective. şi pentru răpitoarele de noapte. jderi etc. cucuvele. ciufi. canari. . pot fi amintite: . cum sunt bufni e. asini etc. cameleoni. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. bivoli. porumbei sălbatici sau de ornament.sectorul cervidelor şi cabalinelor. constituit dintr-o clădire. de numărul de specii. girafele. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. cinteze. libere. pume. galinacee etc. .sectorul stru ilor.sectorul marilor ierbivore. cormorani. uli. alpin şi subalpin etc. bazin. trunchiuri de arbori. gheparzi etc. păuni..) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. pentru sezonul estival. unele specii de ra e. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. şoimi. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. grauri etc. şi padocuri acoperite.sectorul felinelor şi carnivorelor mici.. zebre. . În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. bibilici. iguane..sectorul reptilelor. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. . Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. fie cu voliere foarte mari.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. câini dingo. în care sunt găzdui i: elefan i. caprine.sectorul păsărilor de baltă. pantere.sectorul urşilor. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. cât şi spa ii largi. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. lei. ierbivore mici. vulpi. râşi. ovine. mici palmipede. elan. dromaderi. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. carnivore mici. turturele.

un punct de belvedere asupra oraşului. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. acoperite cu pietre. fântâni. care să nu depăşească 4%. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. 6. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. un sit istoric (ruinele unei cetă i). se deosebesc: parcul forestier. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. Alte amenajări. pot exista în incintă şi muzee. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. cişmele cu apă potabilă. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici.17. precum: un lac. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. În zona intrării principale. . nisip sau alte materiale locale. pădurea-parc sau parcul-pădure. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. În unele por iuni ale pădurii-parc. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. de zoologie. de entomologie etc. poteci şi alei de plimbare. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. a unor peluze întinse de gazon. se vor prevede spa ii largi. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. formată din planta ii forestiere. un curs de apă. şi nu numai. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. Pădurea-parc (parcul forestier. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. de purificare a aerului etc. Astfel. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. a eventualelor surse de poluare. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. având produse care să nu dăuneze animalelor. sau a aranjamentelor florale. toalete ecologice. în mişcare. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. dar în raza de deservire a localită ii. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată.

zone de picnic. solul. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. expozi ia. izvoare termale etc. Unele elemente naturale precum mlaştinile. balnear (izvoare minerale. hidrografia şi environnement-ul. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. cu cât terenul este mai înclinat. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. piste pentru biciclete sau pentru role etc. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Amenajările de tipul campingurilor. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor.17. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. puncte de belvedere etc. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. terenuri de tenis sau de fotbal. în unele zone de interes curativ. .5-2 ore. stâncile. sau de interes turistic. telecabine. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. 6. zonele nisipoase. situate pe malul unui lac. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Pădurea de recreare. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . a unui râu.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. terenuri sportive etc. pozi ia pe versant. telescaune. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. numită impropriu pădure de agrement. tabere şcolare. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. falezele sau malurile abrupte. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. topoclimatul. pot fi ştrandurile şi campingurile. lipsite de vegeta ia forestieră.). Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe.1. căi de acces cu trasee mai lungi. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. Astfel. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. De asemenea.

a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. noroi. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. gradul de expunere a teritoriului. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. vânt. În acest sens. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. este mai rece şi mai umedă. fără extreme mari. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii.. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. altitudine etc. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. refugii) pentru a oferii adăpost. această zonă este cea mai expusă vânturilor. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. Cu privire la mişcările aerului. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. dotărilor sau diferitelor echipamente. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. cu privire la temperatură. De asemenea. pavilioane. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. iar solul este mai pu in umed. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. temperatura aerului mai ridicată. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. sau spa ii adăpostite. Tot în acest sens. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. frunze prăfuite sau galbene. plantele prezintă creşteri foarte mici. alunecări de teren. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. prezen a prafului. care prin fenomenul de . fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. frunziş sărăcăcios. vegeta ia are aspect veşted. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. Orientarea nordică a unor terenuri. băl i. suprafe e umede improprii. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. destinate practicării unor activită i. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. plajelor etc. temperaturile sunt moderate.

locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. O zonă lipsită de un curs de apă. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. Cei care doresc să se odihnească. aerisite. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. În acest sens. liziere). de poten ialul teritoriului. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. apa este importantă sub aspectul calită ii. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. pârâu. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. schi nautic etc.spulberare. filtrare şi transport al apei. 6. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. şi din contră. de cea ierboasă. pescuit. În zilele călduroase de vară. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. . este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. de temperatura acesteia. regimul şi tratamentul etc. care este dată de natura sursei (izvor. poieni. Când o pădure de recreare este echilibrată.17. iaz. a fermelor de animale. râu. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. libere (luminişuri. precum realizarea igienei corporale zilnice. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. compozi ia şi vârsta arboretelor. situl sau vecinătă ile. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. dar nu neglijabilă. capătă por iuni dezgolite. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. natura solului. lac). aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. chimic sau fonic zonele din jur. sau ca sursă de apă potabilă. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. prezintă o atractivitate foarte redusă. de modul de captare. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. va avea o atractivitate sporită. Hidrografia teritoriului.2. de o acumulare mai mare sau mai mică. Environnement-ul. De regulă. prepararea hranei. atunci aceasta este şi primitoare. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. ce diminuează calitatea acestora.

Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an.. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Codrul regulat vârstnic. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. bine pusă la punct. . în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. de motiva iile şi aprecierile lor. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Sub raportul vârstei. datorită vizibilită ii foarte bune. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. dar în zilele geroase cu chiciură. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. în func ie de fenofazele speciilor respective. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. indiferent de specie. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. capacitatea de primire începe să crească. la agresiunile vizitatorilor. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. şi este favorabilă pentru plimbări. Aceste dotări vor fi discrete. publicul larg le preferă pe cele amestecate. care determină o scădere a densită ii. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. luminişuri pentru odihnă. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. păduri pentru plimbare şi păduri parc. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Iarna se remarcă răşinoasele. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. ce calmează şi relaxează vizitatorul. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. cu locurile de parcare aferente. a culorii frunzelor etc. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. dispuse pe anumite trasee. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. dau peisajelor un pitoresc aparte. ce induce plictiseala şi pasivitatea./ha). ce au un efect peisagistic major. ce are o densitate mică (200-500 buc. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. are aspectul unei păduri falnice. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari.

Arboretele vor avea consisten ă moderată. să fie drenat. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. aer curat. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. În raport cu întreaga pădure. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. destindere şi pentru activită i de picnic. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. camping. ce trebuie să fie ireproşabilă. Aceasta este zona preferată de marele public. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. fiind astfel organizată. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. de cei care evadează din cotidian. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. vor fi evitate de vizitatori. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. terenuri de joacă pentru copii. insistându-se în mod special asupra cură eniei. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. pentru linişte. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. soluri scheletice. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. cu investi ii mai reduse. să aibă o textură uşoară. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. şi prezintă diferite construc ii. cişmele. prezintă ponderea cea mai mare. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. acest lucru favorizând. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Zona de primire şi odihnă. instala ii sau echipamente. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. reprezintă cca. obiectivele etc. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. De preferat ca aici. Zonele cu soluri reci şi umede. repaus etc. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. . izvoare). odihnă. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). de cca. cu forme interesante. mult căutate şi apreciate de publicul larg. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie.Pădurile de recreare se sistematizează. Zona de plimbare. echipamente sanitare şi de igienă. amenajările. zona de plimbare şi zona de regenerare. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. prin împăr irea pe anumite zone. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide.

zone cu fructe de pădure etc.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. şi echipamente specializate. smulgerea sau tăierea puie ilor. restaurant. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. au o lă ime optimă de 3. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. han. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. de la o clădire de interes general (cabană. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. locurile de parcare. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. întâlnite doar în anumite păduri. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). spre diferite puncte de interes din pădure. rezultate prin ruperea. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. terenurile de joc.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. pot avea por iuni comune.3. puncte cu vederi panoramice. 6. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. fiind eliminate tasarea solului. nu prea lungi şi nu prea înclinate. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. ruine. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. prin optimizarea spa iului în general. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. fiind total protejate. este constituită din diverse suprafe e. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. forma iuni geologice interesante etc. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. care sunt interzise accesului publicului. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. camping). arbori deosebi i. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. vestigii ale unui castel sau cetă i. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. cu pante domoale. având un specific aparte. respectiv 4-10 km/100 ha. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Traseele potecilor vor fi diferite. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori.17. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. un număr sau o emblemă. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele.5-4 m. monumente. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. dificultatea. restaurant. cabană. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. peşteri. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general.

Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. un număr cât mai mare de autovehicule. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. dalele de piatră. loc pentru focul de tabără. . miniterenuri de fotbal. în special pe latura vântului dominant. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. peluze pentru golf. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. fântâni sau alte surse de apă. WC-uri ecologice. fiind mult apreciate de vizitatori. pietrişul. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. formele regulate şi simetriile. spa ioase şi capabile să absoarbă. capătul drumului principal). în cazul celor situate în apropierea campingurilor. pe ansamblu. restaurantelor. groapă sau container pentru gunoi etc. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. în pinten. vatră din piatră pentru foc. parcările pot fi: în ciorchine. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). hanurilor sau chiar la liziera pădurii. masă cu scaune sau bănci. coş de gunoi. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. dispuse în apropiere. respectiv nisipul. cabanelor. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. camping. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. de amploarea investi iilor. Parcările pot fi mari. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică.aceste puncte bănci. respectiv grupuri de arbuşti. vor evita pe cât posibil artificialul. şi să se folosească materiale cu aspect natural. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. Locurile de parcare. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. şi variază în func ie de microrelieful specific. de 2-3 maşini. sau pot fi mici. şi pot fi: terenuri de tenis. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos.

Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. geologic.18. faunistic.18.1. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. sau parcurile cu specii de vânat autohton. pedologic sau de altă natură. recreative şi turistice.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). protec ia ecosistemelor. cu aspect cât mai natural. incompatibilă scopului atribuit. paleontologic. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. educative. . pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. floristic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Astfel spus. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. speologic.The International Union for the Conservation of Nature . oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. având o înăl ime corespunzătoare. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. De asemenea. 6. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii .IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. hidrologic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic.

în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.să fie interzisă vânătoarea. elemente de etnografie si folclor. conforme cu peisajul.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: .sunt peisaje naturale de mare frumuse e. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. Retezat. destinate cercetării ştiin ifice. care grupează o serie de atrac ii turistice. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Mun ii Măcinului. şi Semenic – Cheile Caraşului.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. respectiv fenomene naturale originale. . . recreării şi turismului”. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. care servesc recreării popula iei. Rodna. .2. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. .18. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. cultural şi recreativ. hanuri sau locuin e izolate.zona exterioară. Cheile Bicazului . . . activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. În prezent. expozi ii. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. floră şi faună intacte. neatinse de activită ile umane. Ceahlău.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. cu flora şi fauna sa. construc iile (case. hoteluri. vegeta ie. zona rezerva iilor integrale. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . .speciile vegetale şi animale.Valea Cernei.să fie deschis turismului organizat. specifice.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. sate. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. educativ şi recreativ. muzee cu specific local. beneficiind de o protec ie suplimentară. educativ. Cozia. . Domogled .Hăşmaş. Cheile Nerei . vile. Piatra Craiului. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare.să aibă forma ii geologice interesante. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. în scop ştiin ific. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. activită ile de turism vor fi bine organizate. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. 6. drumuri.Beuşni a.

După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Vânători – Neam . rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. Acestea pot fi: botanice (tip b). Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice.3. solului. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. lacuri şi cursuri de apă. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. . de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. geologice şi geomorfologice (tip g). forestiere (tip f). vegeta iei sau faunei. speologice (tip s) şi zoologice (tip z).. Bucegi. mixte (tip m). Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. conform Legii nr. nu se împuşcă. paleontologice (tip p). fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Balta Mică a Brăilei. limnologice (tip l). rezerva ii naturale. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Nomenclatura din ara noastră. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Por ile de Fier. În ara noastră sunt constituite în prezent. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. se promovează regenerarea naturală.18. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Grădişte Muncelului – Cioclovina. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. 9/1973. 6. următoarele: Apuseni. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). rezerva ii ştiin ifice. ca parcuri naturale. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice.

locuri fosilifere. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. cascade. chei). arbori seculari. educa ie si instruire în domeniul mediului. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. parcurilor naturale. .ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. rezerva iilor naturale. cursuri de apă. ştiin ifice sau peisagistice. fenomene geologice unice (peşteri.

ruginiu.2. . volume. VI. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.temperatura aerului. . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. compozi ii. Criterii de alegere a speciilor 6.fertilitatea solului.vânt. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.1.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.regimul de umiditate din sol.factorii ecologici climatici: . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). . Astfel trebuie avut în vedere: . . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. . . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.2.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. 6. .factorii ecologici edafici: . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. proiectantul de spa iu verde creează forme.lumină. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.textura şi profunzimea solului.Cap. . . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. . material care îşi schimbă volumul.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. ce vor alcătui în final o unitate.umiditatea atmosferică.1. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. .diversitatea foarte mare a ramurilor. culoarea. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. frunzelor. Prin acest material.cerin ele speciilor fa ă de: .

smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. . fa ă de cele periurbane. considerate cele mai rezistente). .altitudine. dioxidul şi trioxidul de sulf.configura ia terenului. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.factori geomorfologici: . fertilizare. numindu-se şi cea ă oxidantă.2. . dar şi asupra celui animal sau vegetal. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. etc. .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. . . . .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.factori poluan i.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).. numite arsuri).troficitatea solului. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . . Dintre aceştia : .con inutul de schelet.oxidul de sulf. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.pantă. . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).factori biotici: . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. cloroza esutului asimilator. . .factori antropici: .2. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.animali. . (produc căderea acelor la răşinoase. Astfel.expozi ie. 6. a produc iei de masă lemnoasă).oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). . . .vegetali.

Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . piracanta.2. stadiu de dezvoltare. arboretele tinere fa ă de cele mature.pigmentări. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.condi ii de mediu – specie.rezistente la fluor – mesteacănul.umbrirea clădirilor. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv.rezistente la bioxid de sulf – alunul. zămoşi a de Siria. subspecie. coacăzii.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. bradul de Caucaz.rezistente Exemple de specii: .pădurile de recreare.aliniamente. .3. . din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. . Particularită ile biologice ale speciilor 6. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. ecotip. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.2. .praful rezultă din întreprinderile industriale. fenotip. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .). industria metalurgică şi chimică.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. . propor ia poluantului în atmosferă etc.sensibile .1. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. cum se integrează în respectiva compozi ie.foarte sensibile . . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.rezistente la plumb – pinul silvestru. frasinul. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. corcoduşul. reducerea creşterilor. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.mijlociu rezistente . platanul. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. 6. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. .3. ce talie vor avea exemplarele respective. . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. fabrici. etc. tuia.

Populus nigra cv. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. ovală. Larix decidua. Thuja occidentalis var. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Populus simonii. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . precum şi re inerea gazelor de eşapament. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. De exemplu. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.7 – 15 m. arbuşti pitici. fastigiata. etc.15 – 25 m. . tabulară.3. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Pinus strobus. mai mici de 1m. speciile lemnoase volubile. Astfel.liane. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Juniperus hibernica. sferică.în lungul arterelor.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . a prafului. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. a II-a . În tabelul nr. şi cea având contur sinuos. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. italica.2. . Morus alba.arbori de mărimea I . .. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. arbuşti mijlocii 1 – 2m. agă ătoare sau chiar târâtoare. .arbuşti. obovoidă.realizarea gardurilor vii. Berberis thumbergi. Abies alba. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.peste 25 m. a boschetelor. conică. speciile cu înăl imi sub 7 m. Picea abies. Acer pseudoplatanus. a III-a . 6. Prunus mahaleb. că ărătoare.zonele verzi de mici dimensiuni.2. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.

Pinus sylvestris.zona de primire a pădurilor de recreare. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Populus tremula. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. a prafului şi a vântului. . dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Ulmus minor. . umbraculifera Carpinus betulus.3. Cerasus avium. Cotoneaster horizontalis. nana.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte.aliniamentele stradale. . Juniperus sabina. Tilia cordata. salcie căprească. .lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Betula pendula. frasin. Pinus nigra. Juniperus communis ssp. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Robinia pseudoacacia var.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. caragană. Salix babilonica. Juniperus horizontalis. Fagus sylvatica.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. mesteacăn. dud negru. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.2. varietatea „Globosa” la diferite specii.mascarea obiectelor inestetice. . larice. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. ulm de munte.3. 6. cireş păsăresc. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.

Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. platan. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Ramuri pot fi drepte.3. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar.2. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. peluze.5. mărimea şi culoarea acestora. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Trunchiurile. Unele specii au frunze simple sau compuse.2. Speciile cu tulpini că ărătoare. Chamaecyparis lawsoniana var. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. romboidală. etc. castan) sugerează puterea. fie orizontală.3. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. imprimând anumite sentimente. la marea majoritate a speciilor. pendula. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). ovoidă. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. 6. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. eliptică etc. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. tortuosa) sau pot fi geniculate. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. obovată. imprimă un sentiment de linişte. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Salix babilonica. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile.4.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. lanceolată. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. . sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Forma. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). sau chiar târâtoare. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. fie verticală. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. 6. pot fi sinuoase. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. paltin. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. fie pendentă. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. mici sau mari.

aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat .Marginea limbului poate fi întreagă. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud.). precum cele ale speciilor: Acer negundo. Carpinus betulus. În tabelul nr. Speciile cu frunze mici. Sorbus aria. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Pyrus elaeagrifolia.. Thuja occidentalis f. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Hedera helix.) sau mari (Ailanthus sp. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Aesculus sp.. la care verdele se combină cu alb. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Ligustrum ovalifolius. Hippophae rhamnoides. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua.. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Juglans sp. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Acer negundo. biota. ca în cazul mesteacănului. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. argintea. alb argintiu. Astfel. luminos (primăvara). la verde închis. galben sau chiar roz şi roşu. compuse. Speciile cu frunze mari. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Gleditsia sp. pu in incizată dau adânc incizată. „Aurea” Thuja orientalis f. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Robinia sp. Eleagnus angustifolia. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Euonymus europaeus. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). până la verde intens (vara). verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Populus alba Picea pungens var. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud.. la galben–roşu ruginiu (toamna). precum şi diferite exemple de taxoni.

Syringa x.. niedzwetzyana. hybrida. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Aesculus hyppocastanum. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. purpuriu Picea pungens var. Pinus excelsior.3. Robinia pseudoacacia. Juglans regia Fagus sylvatica var. Pinus cembra. Malus pumilla var. Buxus sempervirens. Catalpa bignonioides. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Acer platanoides var. Prunus cerasifera var. Crataegus sp. Pyrus sp. purpurea. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Sophora japonica. purpurea. Magnolia kobus.verde închis roşu. Acer paltanoides var. Hibiscus syriacus. Pinus strobus Abies alba.2. Pseudotsuga glauca. Ligustrum vulgare albă . Alnus glutinosa. Berberis vulgaris var.6. În tabelul nr. Forma şi culoarea florilor. forma. crem sau galbene. pissardii. Spiraea x. Prunus avium. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente.. Picea abies. atropurpurea. Hedera helix. Corylus maxima var. glauca. Taxus baccata. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. purpurea. vanhouttei. Deutzia scabra. rubrum 6. Phyladelphus coronarius.

Prunus cerasifera var. Cornus mas.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Cotinus coggygria. Prunus armeniaca. Buddleia davidi. soulangeana Prunus sp. Diervilla florida. Laburnum anagyroides. Malus floribunda Hedera helix. Spiraea salicifolia. Tamarix ramosissima. Hybiscus syriacus. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. pissardi. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Prunus persica. Forsythia sp. Syringa vulgaris. carnea. Hibiscus syriacus. pu ine specii făcând excep ie de la regulă.. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Dintre toate speciile lemnoase. Amorpha fruticosa. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Chaenomeles japonica. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Chaenomeles japonica. Forsythia suspensa. Magnolia x. Diervilla florida. Colutea arborescens. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Magnolia kobus. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Cornus mas. Laburnum anagyroides. primăvara timpuriu primăvara . Magnolia stellata.. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Phellodendron amurense Spiraea japonica. cu toate varietă ile şi soiurile sale. exceptând albastrul pur. Kerria japonica.

sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Rhus typhina. Ptelea trifoliata. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. în sezonul estival sau autumnal. ca lumânările (castan porcesc. Spiraea salicifolia. Sambucus racemosa. Berberis vulgaris. neliniştit. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Cotoneaster horizontalis. contribuind prin forma.3. Liriodendron tulipifera. Sophora japonica. mălin) calmează şi relaxează. glicină. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. budleia.7. 6.2. iritant. dar mai ales în perioada hibernală. amorfă) constituie un factor stimulator. Kerria japonica Aesculus sp. Viburnum opulus. atribuind ambientului un aspect dispersat. Syringa vulgaris. Crataegus monogyna. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase.vara toamna Mahonia aquifolium. Rosa canina.. Hibiscus syriacus. lemn câinesc. pseudobace) este variată de la specie la specie. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Colutea arborescens roşie albă . Culoarea fructelor. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Spiraea japonica. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. mari (Viburnum opulus var. Inflorescen ele sferice.

Platanus sp. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. calitatea terenului. Thuja occidentalis. Ambientul (noxe. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. salcâmul. 6. Viburnum lantana. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. De exemplu. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. . deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Picea abies. Mahonia aquifolium. diferi i arbuşti. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Cotoneaster nigra.2. Fraxinus excelsior. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. mesteacănul. Lonicera nigra. iar plopii. Ligustrum vulgare. probabile pentru perioade de 5. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Robinia pseudoacacia. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Prunus spinosa.3. Abies alba. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. 40 ani de la plantare. unii poluan i din aer sau din sol. ci separat.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. 20. De obicei. 10. Catalpa bignonioides.8. precum cimişirul şi tisa. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Gleditsia triacanthos. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul.

masive. Exemplarele lemnoase. iar cele decorative prin trunchi. frunze.1. sub diferite moduri. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. lângă clădiri. Arborii solitari se amplasează pe peluze. curtine. pâlcuri. VII. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. în puncte liniştite. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. labirinturi. boschete. fie ele arborescente sau arbustive. coloritul fructelor). Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. sau duc la costuri suplimentare. care nu se regăsesc în efectul ob inut. garduri vii. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. ASOCIEREA. fără agita ie. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist.Cap. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. grupuri. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. pot fi folosite solitar sau grupat. . coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului.

se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. trunchi de piramidă. înalte cu h = 1 – 3 m.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. mai rar două sau chiar trei. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. două sau trei rânduri. . formate dintr-o specie. foarte înalte cu h > 3 m. în aceste ultime cazuri. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul.. sistemul Cossonet).5 m. (gard belgian. mici cu h = 0. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. După înăl ime.5 – 1 m. ob inându-se în final un perete verde. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). ce are amenajate numeroase poteci. pe un contur drept sau sinuos. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. Ca regulă generală. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. de regulă bine între inute şi amenajate. cu exemplare foarte apropiate. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine.

pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. şi coroană bogată. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. de preferat o specie locală. sanitar. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. de mascare. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. protec ie şi linişte. de apărare împotriva vântului dominant. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup.garduri vii de camuflare sau de mascare. folosite ca garduri de limită. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. mai deschis la culoare.garduri vii pentru protejare. ce le eviden iază pe primele. Astfel. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. solemnitate şi hotărâre. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. . În cazul plasării inverse a speciilor. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. .garduri vii decorative. care să constituie fondul principal. cu un aparat foliar bogat. În orice caz. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. în care sunt prezente multe bănci. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. solu ie destul de controversată. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului.După scop gardurile vii pot fi: . . de izolare vizuală şi fonică. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor.

dispuşi inelar. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. lângă care să existe grupuri de flori perene. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. În cazul clădirilor monumentale. pentru mascarea acestora. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. . În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. patrulater sau pentagon. existând în apropiere şi un luciu de apă. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. destinat odihnei pasive. apoi de cele de talie mică. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare.

sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. cimişir. protec ie împotriva soarelui şi vântului. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. creându-se o stare de calma atmosferic. parcuri) masivele se situează spre periferie. pinul strob. mesteacăn. lemnul câinesc.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. fântână arteziană). dârmox). constituit dintr-una sau mai multe specii. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. în mod excep ional 4 intrări. Un boschet prezintă 2-3. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. la tasarea şi în elenirea . cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. specii rezistente la vânt. pinul silvestru). iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. iar în interior numeroase bănci. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. pentru mascarea limitelor. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. În spa iile verzi urbane (grădini. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. adaptate condi iilor locale. de regulă dispuse circular. statuie.

se folosesc puie i de talie mică. 7. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. înso i i de 1 tutore. largi.2.2. În general. cu înflorire abundentă. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. cu fructe şi port interesante. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara.solului. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. a II-a şi a III-a. de la scoaterea din teren şi până la plantare. Vârsta. unde se doreşte realizarea unui masiv. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. a I-a. În func ie de speciile întâlnite în masive. care limitează priveliştea şi perspectiva. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare.1. se evită ambalarea. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. urmată de toamnă. imediat după dezghe ul solului. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului.2. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. .2. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. în acest caz balul fiind înghe at. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. înfiin area scuarurilor. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. creându-se impresia de monumentalitate. Totuşi. 7. puie ii cu rădăcini protejate. Astfel. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Astfel pentru aliniamentele stradale. acestea pot fi transparente sau opace.

70) m pentru arbuşti (3-5 ani).1.80 x 0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.3. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). cu sistemul radicular mai compact. 7. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. De asemenea.2.60 (0. .plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. . fie din natură.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.0.Ca regulă generală orice puiet. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. etc. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. fie dintr-o pepinieră.5 t. pe tulpină deasupra coletului.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). cu o coroană uniform dezvoltată. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. iar înăl imea 8-10 m. remorcii. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. sunt necesare mai multe opera iuni: .70) x 0. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. înăl imea şi grosimea la colet.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.0. creată în acest scop. . datorită dimensiunilor.60 (0. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .30 (0.alegerea exemplarelor. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.30 (0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.40) x 0. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu ramuri până aproape de sol.0. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. se tasează uşor şi se udă abundent. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. . . balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. situate în locurile accesibile macaralei. . inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.40) m pentru puie ii de talie mică.5 (0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.0 x 1. camionului.

timp de 2-4 ore. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Fertilizarea.2. partere. P. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.4 rânduri. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. uniform. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii.3. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. urmând ca mai târziu. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.5 – 1. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. . fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. ciuperci).4. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. 2 sau 3 rânduri. 7. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. cu norme bine stabilite.3. până la 0. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă.1. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. în timp. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. la o adâncime de 20-25 cm. în Fran a. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. numărul rândurilor (1. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0.7. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. ce au un efect estetic deosebit. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Astfel. K. 7. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. rânduri sau la încrucişarea aleilor.2.3.

columnare. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. cu fructifica ie cât mai abundentă. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o).vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. piramidale. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.piramida . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.forma literei „U” . cu ramuri cât mai multe. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. la distan a de 60 cm între ele. se aleg ultimii doi.40 cm deasupra solului. rezultând astfel un trunchi vertical scurt.forma Cossonet . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. ob inându-se forma literei V.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.forma Verrier . La exemplarele cu so . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.5 m între ele. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. Pe măsură ce cresc. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă).

iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. ceilal i îndepărtându-se.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. dispuse în acelaşi plan. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Coroana formată. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. pe o sârmă . tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. ce a fost retezat la 40. se orientează vertical pe doi tutori. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . 80 sau 120 cm de la sol. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Astfel. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Fiecare pereche porneşte din axul principal. are forma unui „U” dublu sau triplu. 6 sau 8 bra e verticale.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu.

60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). La lungimea de 70 . aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. . se înlătură lăstarii. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. cu o deschidere a bra elor de 50 . Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. sub un unghi de 60o între ei. După 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. În al doilea an. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. iar cei doi lăstari terminali.(spalier).80 cm. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. dar la o înăl ime de 80-90 cm. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. la o înăl ime de 30 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.

ienupăr. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. După atingerea înăl imii dorite. tisă). pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). la înăl imea de 20-25 cm.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. tăierea se face cu cca. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. . mai rar toamna târziu. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. Populus sp. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. 7. Tunderea se execută în anii următori. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. 0. la exemplarele plantate în aliniament. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.3. tuie. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. de 1-2 m lungime (Acer negundo. prin scurtarea lujerilor prea lungi. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.) Se execută primăvara devreme.3. În primul an de la instalare.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent.

cu coroane înghesuite. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. 7. sunt de regulă mult mai viguroşi. iulie. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. grupuri. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.4. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ.3. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. Se recomandă rărirea periodică. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. Lăstarii ob inu i prin recepare. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. După câ iva ani. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.

reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). cu o periodicitate de 3-5 ani.materialul rezultat nu se recoltează. fiind inestetice. din 3-6 (10) ani. în pădurile echiene de codru şi crâng. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. . potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. ob inându-se un număr optim de exemplare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare.3. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari.5. reducerea consisten ei. în apropierea locurilor de sta ionare. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). . în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. . 7. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. Se aplică rărituri mixte sau combinate. îmbunătă irea stării fitosanitare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. . Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. . a unor poteci. 20-30 ani. în cca. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. mărirea efectului decorativ al unor exemplare.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. cu o periodicitate de 3-5 ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure).

amestecuri de fag cu răşinoase. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. bolnavi. dar pentru oameni antrena i. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. de speciile forestiere folosite sau prezente. făgete. deoarece circula ia este complicată (semin iş.6. se pot adopta diferite tratamente.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. rup i sau doborâ i. cu foarte multe nişe ecologice. 7. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. . buruieni). În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente.3. în vederea atingerii unui anumit scop. păduri de plopi euroamericani).

specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.ciclul de via ă. precum specii din genurile: Lilium sp. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. Narcissus sp.înăl imea.. Calistephus chinensis. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. .specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. precum Crocus sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.1. Aubrieta sp. Tagetes sp.. .specii de talie mare. Saponaria ocymoides. Tulipa sp... cu aspect de tufă . culoarea şi mărimea frunzelor.. 8. Acestea se folosesc pentru rabate. .culoarea. a modului de creştere şi ramificare. . . precum şi în mozaicuri... Muscari sp. Tulipa sp. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.. cu port târâtor (sau pendent) ... contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. platbande sau grupuri pe peluze.sp.forma tulpinii (portul)... forma. . Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Delphinium sp. Tradescantia sp.sp. în componen a bordurilor. . La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .. Salvia splendens. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.sp.2...1. în sensibilizarea oamenilor la frumos. covoarelor. Alyssum sp. În acest sens se deosebesc: . ..forma. mirosul şi modul de asociere ale florilor.forma şi culoarea fructelor. în marginea rondurilor sau rabatelor. Ageratum sp. peste 50 (60) cm.Tropaeolum majus. Lobelia sp.. Ageratum mexicanum sp. Salvia sp. VIII.1. în planul apropiat de privitor. Hyacinthus sp. al sezonului de vegeta ie..Tagetes sp. Gladiolus sp. cu tulpini ramificare. Galanthus sp. 8.. .cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. . Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Acestea se folosesc grupat. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.1.Cap.. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Sedum sp. . Malva sp. . Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. a rabatelor pe peluze. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . partere.

Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). roz.. precum regina nop ii şi micsandrele. clopo ei. . Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.. cu tulpini că ărătoare . sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Polygonium sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Astfel. Iresine sp. la florile simple poate fi pală. lalelele papagal. erecte Impatiens sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. culoarea. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Lilium sp. culoarea şi abunden a frunzelor. Agave sp. Forma. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Forma. cu tulpini simple. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara.. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. altele sunt mici şi mărunte. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. 8. locurilor pentru sporturile uşoare. argintiu sau cenuşiu.sp. Tulipa sp. iar altele puternic fidate. Unele frunze sunt mari. Ricinus sp. florile fiind nesemnificative.4. mo ul curcanului. până la albastru.. precum verbena şi crinii. roşu grena.sp. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Delphinium sp. 8. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Humulus lupulus. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.3.sp. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii).. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. la început. creasta cocoşului. în jurul teraselor. Portulaca sp.. mărimea şi culoarea frunzelor. Sempervivum sp. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. roşu sau grena.Ipomea purpurea. în cazul petalelor tomentoase. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Nuan a culorii poate fi diferită. . cu tulpini volubile . Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. chioşcuri pentru odihnă)..Lathyrus sp. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Begonia sp. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Papaver sp.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.. mărimea şi culoarea frunzelor În general...1. a sta ionării.. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată... Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.1. galben. cu segmentele filiforme... Pyrethrum sp. .)..

fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. men inând efectul decorativ.plante anuale semirustice (Begonia sp. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.1. În unele situa ii. Cineraria sp. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.) se seamănă în sere calde. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.1.) are fructe persistente şi decorative. iar primăvara vor înflori. fiind o sursă de amuzament pentru copii. . iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.plante anuale rustice.plante anuale sensibile (Celosia sp.8. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. ca o continuare a florilor. 8. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.6. . iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. .5. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Calceolaria sp... fiind aripate. florile se îndepărtează. vara. Zinnia sp. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. de culoare roşie sau roză.

Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.7. pe stânci sau pajişti. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. pentru: . rizomi.. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp..) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Lolium sp. ferestrelor. Gypsophyla sp.decorarea balcoanelor. teraselor. tuberobulbi... Acestea pot fi rustice (Anemone sp. tuberobulbi.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Chysanthemum sp. Papaver orientalis).) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Hyacinthus orientalis. Narcissus sp. Aquillegia sp. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. mozaicurilor. cămări. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. 8. . rădăcini tuberizate... .. Iris sp. geophite – ce au bulbi. jardinierelor.. Dahlia sp. Hosta plantaginea. rabatelor. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). în general.1. Convallaria majalis. Gladiolus sp. sau semirustice (Canna indica.. covoarelor. rondurilor. Polyanthes sp. în lungul apelor sau pe luciul lor. bordurilor.decorarea spa iilor verzi. rizomi. Speciile floricole pot fi folosite.

bujori. partere). Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. de talie înaltă (Phlox paniculata.. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. Rudbekia sp. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. perioada şi durata de înflorire. stânjenei. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. treiajelor. crizanteme.ca flori tăiate. chioşcurilor. pergolelor. zidurilor. costisitoare. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.). mărimea.. în special lunile de vară. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. . Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. În func ie de perioada şi . fie numai specii perene. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. printre care se introduc plante anuale. instalând specii de talie mică în prim plan. Tagetes sp. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. specifice plantelor anuale.decorarea stâlpilor. forma şi nuan a frunzelor. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. forma şi culoarea florilor.).. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. fie mixt. Portulaca grandiflora). în trepte. fiind amplasate în locuri intens frecventate. ghiocei. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat.2. Ageratum mexicanum „nana”. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. narcise (Narcissus sp. înăl imea plantelor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. rabate. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. narcise. numă-uita (Myosotis sp. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x.). Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. cu port de tufă sau covoraş. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. muscari (Muscari sp. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică.). 8. bănu i (Bellis perennis). mijlocie (Petunia sp. witrockiana). Culturile cu plante anuale.

de turbă) . Bellis) cu speciile anuale.3. . Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. pH. Instalarea speciilor floricole 8. pământul de ericacee.3.. permeabilitate.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. ferigi). 8. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol..pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Myosotis. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile.. se deosebesc: ... aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . mărun irea bulgărilor. Narcissus. con inutul de substan e nutritive. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora... Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.soluri acide – (Coleus sp. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. nivelat.1. Dianthus sp).. superficiale (Primula sp. . de răsadni ă. În general. Calluna vulgaris). pământul de ace de răşinoase. mobilizarea superficială a solului. În func ie de sol. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. pământul de turbă. Crocus. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Iris sp. textură. desfundat.. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Erica sp. Cheiranthus cheiri). cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Asparagus sp.. compostul de grădină. Dianthus sp. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Asparagus sp. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. elina. textură. Gladiolus sp. etc. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. După valoarea pH-ului. . la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. Galanthus) sau bienale (Primula.soluri neutre – majoritatea solurilor. perlit şi turbă în diferite propor ii. Amaryllis sp. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. . pământul de lemn. Tradescantia sp.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Viola. pământul de frunze. brumărele). Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. bine organizate. rădăcinile de ferigă şi nisipul. Acestea se deosebesc prin pH..soluri alcaline – (Anemone sp. modelarea terenului.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. elemente nutritive. . capacitate de re inere a apei). alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. pământul de pădure. Hyacinthus. structură.

După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. unde se vor dezvolta şi înflori. Myosotis). În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Galanthus.(Iris sp. Crocus. Narcissus. bulbii acestora să se înrădăcineze. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Sedum) distan ele pot fi mai mari. La speciile perene. Lilium sp. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. 2 – 2.. La plantare. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Begonia).3. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. comparativ cu înăl imea plantei. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.5 cm grosime. Alyssum.). În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Hosta plantaginea. 8. Impatiens. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Muscari. dar nici să se stânjenească reciproc. Hyacinthus. Fuchsia. Amaranthus). de cca.2. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Mathiola. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Viola. Paeonia). La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca.. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren.).3. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele.8. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Dianthus. Hemerocallis sp.3. transplantarea apare necesară atunci când .

suprimarea păr ilor aeriene. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. .tunsul plantelor. bobocitul. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. suprimarea tijelor florale vestejite. 8. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. unele nu mai înfloresc în acel an. copilitul.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. . de perioada înfloririi.combaterea dăunătorilor biotici.4. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.aplicarea îngrăşămintelor. Pentru ob inerea de tufe bogate. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. Ciupitul se execută cu unghia. . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . când plantele nu suferă deloc. . În această categorie intră următoarele lucrări: . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. . dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. spa iul devine insuficient. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. . cu rolul de a ob ine plante viguroase. obligatorii sau facultative. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.irigarea.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .datorită înmul irii naturale ale plantelor.ob inerea unor forme caracteristice. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.tutorarea şi palisarea.reglementarea înfloritului. intrând mai devreme în vegeta ie. .

pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. bujori. ochiul boului).formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. în acest caz întârziindu-se înfloritul.). Petunia sp. de dimensiuni mai mari (crizanteme. garoafe. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. gura leului). urzicu ă (Coleus sp. trandafiri. garoafe). Se aplică la crizanteme. Pelargonium sp.. . hortensie.. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.

mai ales în perioada de înflorire abundentă.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Ipomea). la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. în func ie de specia respectivă.. dalii). Tutorii pot fi din lemn. Lathyrus. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. trestie. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. mase plastice. .

Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Îngrăşămintele se aplică. cu valen e simbiotice. fiind indicată udarea diminea a devreme. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. după trecerea perioadei de înflorire. bioxidului de carbon şi a altor gaze. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. intensitatea luminii. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. sulfatul de potasiu. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. uneori superfosfat. umiditatea şi mişcarea aerului. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. lalele. sere. mustul de bălegar. 1:20. riguros selec ionate. ghiocei. narcise. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. solarii. bogate în potasiu: sarea potasică. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. azotatul de amoniu. microbiologice. spălarea şi răcorirea plantelor. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. chimice. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. solul. În această categorie intră: excrementele de mamifere.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. ca regulă generală. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. temperatura mediului înconjurător. cenuşă. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. clorura de potasiu. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. la care se adaugă apă. ciuperci). etc. . Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. maxim ora 10. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. făina de oase. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. făina şi rosătura de coarne. a îngrăşămintelor organice solide. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. de păsări. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. :30. ob inânduse solu ii prin fermentarea. timp de două săptămâni.

periodică a diferitelor exemplare floricole. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. sensibile la temperaturile scăzute. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. la geofitele semirustice. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. tuberculi. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. pentru a nu se produce vătămări plantelor. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. în martie–aprilie. Acest strat men ine solul umed. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. frunze. bulbii sau rizomii. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor.sau noaptea. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. manual sau cu ajutorul săpăligilor. . rizomi. şi peste vară. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. măcar odată pe an. organele subterane (bulbi. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. sau talaj. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. uneori chiar săptămânal.

În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. lalele). având aspectul unor pajişti naturale. pietriş. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. brânduşe. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. grupuri statuare.pentru terenuri sportive. . arbuşti. formată în special din graminee. asfalt sau beton. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. narcise. De exemplu. în zilele cu temperatură ridicată. . Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. 45 oC. recreative sau sanitare. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită.1. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. elemente arhitecturale.Cap. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. gazonul se încălzeşte mai pu in. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. clădiri. 30 oC. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. IX. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. aranjamente florale.rustic. datorită nuan elor de verde. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. cu . iar în cazul asfaltului de cca. ce înfră esc abundent. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. pentru a forma un covor des. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. luciu de apă).pentru peluze. masive de arbori) sau nevii (stânci. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. cărămidă. După destina ie. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9.

Bellis perennis. având aspectul unei fâne e înflorite. Bromus inermis). Iberis semperflorens. dar speciile se comportă diferit. Poa annua). Deschampsia caespitosa. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. tenis – 0.2.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Lollium perenne.3. de diferite desimi. Viola arvensis. frunze mari. rămânând suprafe e nude de pământ. Campanulla sp. Cynonurus cristatus). rapiditatea de creştere. grosiere. umiditatea din sol. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Papaver rhoeas. Alopecurus pratensis. la tundere. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate.5 cm. rezisten a la bătătorire. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. . cerin ele fa ă de substratul nutritiv. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. la 12–20 cm. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. sistem radicelar adânc de 25-30 cm.. 9. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. rădăcinile sunt relativ superficiale. Agrostis stolonifera. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Festuca rubra. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Reseda lutea.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. tufele sunt înghesuite foarte mult. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. ci în amestec de minim 3 specii. Gypsophylla muralis. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Calendula officinalis. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens)..înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. rugbi – 6. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. După înăl ime: . Matricaria chamomilla. de rezisten a la bătătorire sau tundere.5 cm. aceasta dispare. aspre. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. lăstărire. înfră ire slabă. . Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. crichet – 2. capacitatea de refacere după tundere. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. 9. . Alyssum maritimum. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii.5 cm.5 cm. Agrostis tenis. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. rezisten a la temperaturi scăzute.

.3. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. cărămizi. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. se ob ine un gazon prea rar. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens.5 cm.mecanic . După semănarea manuală. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. cu un aspect nefavorabil.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte).cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon.2. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. adâncimea de semănare va fi mai mică. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.3. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. dar şi executarea drenurilor. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. amestec şi condi iile de sol. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. a instala iilor de irigare. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . Dacă norma este prea scăzută. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. . ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). de specie.5 – 2. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. 9. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). dar şi vara. ci cresc lateral. dacă există sisteme de irigat. De asemenea. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). îngroparea cablurilor electrice. în cazul în care solul existent este corespunzător.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede).9. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. a canalizărilor. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre.1. În diferite ări se aplică norme diferite. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. gros de cca. Metode şi tehnici de semănare: . instalând toate speciile crescute natural. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . date de condi iile specifice ale ării respective. moloz. terenul se grăpează. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). Decaparea . zgură. precum şi costul mai mic.

Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. iar gramineele se răresc. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. apar muşchii şi numeroase buruieni. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. fosfor şi potasiu.4. care pot fi rulate. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. care nu sunt preten ioase. sau mecanic cu maşini speciale. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). 30 x 30. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Dacă solul are o cantitate mare . şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. 9. după care se sparge şi se mărun eşte elina. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. groase de 2-4cm. După aceste opera iuni. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc.

pentru compensare. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). înainte de înflorirea buruienilor. trebuie mărită cantitatea de fosfor.de calciu. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. . O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.

în meandre pentru traseele sinuoase. mai stabilă. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. importan ă şi lă ime. sau conduc spre un obiectiv principal important. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. inestetic şi nefunc ional. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. 10. măreşte aten ia. de refugiu. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător.Cap.de amuzament. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . elemente arhitecturale. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. .mişcare ascendentă.20 m). grădinile alpine. apare un sentiment plăcut de protec ie. având 0. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. În func ie de natura circula iei. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori.1. ordine şi propor ie. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară.5 -0. justificate de prezen a diferitelor obstacole. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei.mişcarea descendentă. . . Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. creează impresia de avansare. . perspectivele. .de indispozi ie (de închistare) . implică o diminuare a efortului. . pentru obiective bine determinate. de cucerire a spa iului înconjurător. flori.de stimulare.mişcarea orizontală. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.pentru ceea ce este rigid. au o lă ime mai redusă (minim 1. . X. organismul nu depune efort. pentru terenurile orizontale. pentru stilul geometric. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. influen ând sentimentul de veselie. divertisment.7 m lă ime. şi în echilibru cu for a gravita ională. de intimitate şi uneori de regres.pentru ceea ce este viu sau în schimbare.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). mai sigură. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). sunt de obicei largi. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. călare sau cu bicicleta. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). pentru terenurile cu denivelări. curiozitate .

lian i sau materiale hidrofobizate. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. de forme diferite.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime).cele neregulate în „opus incertum”. pietriş.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . macadam. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. tip zidărie. Căile împietruite cu pietriş de carieră. pavele. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. corelată cu ambientul. ceramică sau marmură. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. dale. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. dalaj englezesc. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. asfalt turnat sau cilindrat. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. este folosit în pădurile de recreare. . . mozaic. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. iar cele deschise obosesc ochii). cărămidă. beton. dalaj antic. cel pu in cu fa a superioară netedă. pătrate. Pământul. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme.

la o distan ă între centrele de greutate. de mişcare. lacuri. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. fără frânturi. iazuri. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. uşurin a între inerii. dar poate fi ameliorată. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. trestie. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. din beton. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). Când cursul apei este însorit. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. cărămidă. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. realizate de obicei pe stâncării. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). fântâni. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. căderi de apă. 10. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv.60-0. dreptunghiulare. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. prin deschideri de perspective. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor.2. Apele stătătoare (numite impropriu. pâraie. elipsoidale. pătrate. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate.pe gazon. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. în locurile cu erodare puternică. . iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. făl uită. având rolul unui factor calmant în peisaj. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. geometrică. Caltha palustris). Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă.65 cm). dar fără a fi simetrice. ale fiecărei dale. Malurile se vor amenaja prin terasare. bitumului. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. asemănător cu malurile opuse. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze.

combinată cu lumina artificială. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. .bazin cu cupă florentină în mijloc. Grădinile alpine creează. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. la o oarecare distan ă de clădiri.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. . Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. muntos. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. O perspectivă bine concepută are echilibru. cu o vegeta ie specifică.3. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Când sunt de dimensiuni mari. folosite pe timp de noapte. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. . Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. bazin cu jeturi orientate spre mijloc.4. de la câ iva metri pătra i la câteva sute.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. în mod progresiv. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite.fântână cu taluz cu cascadă. mărime şi culori. privit dintr-un loc potrivit. un microrelief accidentat. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. Grădinile alpine au suprafe e variabile. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. iar când sunt mici şi grupate. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. în mod artificial. colorată diferit chiar. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . 10. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. 10. de solidaritate monumentală.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. fie vor fi aduse. acestea dau impresia de putere. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. şi pot fi amenajate într-un mod special. .

numite chioşcuri descoperite (naturale).aşezarea unui strat de 30 cm de zgură.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. subalpin. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. arcadele şi porticurile. deşertic. vase decorative. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. . belvederile.dispunerea blocurilor de piatră. .aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. la marginea apelor. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). coloanele. în pie e sau în punctele de perspectivă. a men ine. situate în spa iile verzi. chioşcurile. construc ii uşoare. înghe . suporturi pentru plante. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. bănci şi scaune (mobilier de grădină). ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . destinate adăpostirii vizitatorilor. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. teatrul verde. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. grupuri sculpturale. . Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. a domina. fiind amplasate pe esplanade. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. pergolele. 10. sau cărămidă. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. . accidentat. pătrată. scările. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. Acestea se pot construi din lemn. va fi pe cât posibil frământat.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. pentru ca pământul să se taseze suficient. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. în pantă sau se va crea artificial. lăsând spa ii mari între ele.5. zăpadă. cu turbă şi nisip. cele mari în planul din spate. într-o formă simplă dar estetică. pode e şi poduri. la capătul aleilor. balustradele (parapetele). a orchestrelor sau a fanfarelor. hexagonală sau octogonală. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. beton. treiajele. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. . Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi.aşezarea unui strat de pământ de elină.

culoarea lor. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale.45 m. lemn. fiind amplasate la capătul aleilor. stâlpi verticali (piatră.4-0. la marginea teraselor. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. fontă. piatră). Se recomandă ca optimă. bronz. mărime. lemn sculptat sau marmură. Pot fi cu sau fără spătar. grup sculptural. Materiale de construc ie folosite: piatră. formate din panouri cu zăbrele. de obicei cu înflorire abundentă. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin.0 m. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. compartimentarea unui spa iu verde. cărămidă. ce prezintă ca elemente de sus inere. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. lemn. înăl imea 0. dezvoltare pe verticală. a unui rond de flori. Forma. mozaic. aluminiu. oferind refugiu împotriva insola iei. pe orizontală. fier. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. lă ime 0. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. teraselor. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. cărămidă. Acestea se confec ionează din piatră. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante.4-3. din diferite materiale de construc ie.7m şi înăl ime 2-2. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. folosite pentru decorarea unor pere i. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta.5-0.5 m. marmură şi au un mare efect prin formă. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. metal. atât la soare cât şi la umbră. beton. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn.5 m. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. cărămidă. în lungul aleilor largi. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. . Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Treiajele sunt construc ii uşoare. beton armat.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. mărginirea unor perspective.

regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. beton. aleilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. decorat cu plante de mozaic. în lungul scărilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. piatră. zidurilor. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful