UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

la interior cu bazine străjuite de statui. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Totuşi. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Acestea aveau. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. horticultura a făcut progrese. Exemple: Villa lui Cicero. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. lotus sau diverse flori. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. buxus. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi.V. Erau prezente şi pu uri rotunde. Erau prezente pergolele şi coloanele.XIV d. tisă. busuioc. 2. plante medicinale şi aromatice. tei. smochini.2.1.. nordul Africii şi Asia Mică. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. cu coloane de piatră colorată şi marmură. ca urmare a cruciadelor. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Villa Lucullus. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. 2. pini.2.grădina cu pomi fructiferi.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. .2. specii floristice. urbane.) 2. ce cuprindea Europa Sud-estică. De asemenea erau cultiva i trandafiri.arbuştii şi plantele ornamentale. . în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. Villa Mecena. . Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. formă pătrată. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). platani. rozmarinul şi mirtul. Villa Sallustius. vasele şi statuile. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. fie o fântână cu un joc de apă. zambile. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Schema modelului grădinii medievale.H. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. În capitala imperiului. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. a înregistrat un regres. crini. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Grădinile vilelor mai mici. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.2. chiparoşi. de regulă.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. peste care s-au grefat elementele orientale. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. fiind înconjurate de un zid de marmură. în Evul Mediu. mimoze). Constantinopol. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. trandafiri. duzi. lauri.

cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. o suită de grădini. menajerie. al VII-lea d. vi a-de-vie sau trandafiri urcători.H. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. situate în cur ile clădirilor. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. bazine. acestea fiind interzise în religia mahomedană. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. citricele. monotonă. palmieri. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.). galerii acoperite de plante că ărătoare. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. apoi au căpătat un specific propriu. 2.. . din timpul domina iei arabe. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. XIII-XIV. pini.2. mirtul. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. înconjurate de ziduri. compartimentare realizată. fie erau situate în afara palatelor. Arta topiară era folosită în exces.grădina de legume şi plante medicinale. magnolii. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. magnoliile. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse.d. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. acolo unde spa iul permitea. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. Nu existau sculpturi. Speciile folosite erau: chiparoşii.H. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. prin întretăierea a două canale cu apă. . Compozi ia era geometrică.2. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii.4. pere ii de fundal. 2. de formă regulată iar cele mai mari. fiind plane şi înconjurate de ziduri. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Speciile folosite: chiparoşi. Apa era folosită fie în bazine şi canale. caracterizată de prezen a careurilor egale. pavilioane pentru petreceri. predominant persană. mărginite de rânduri de plante tunse. fie aveau straturi de formă pătrată. cu func ie exclusiv ornamentală.grădina de flori. Locuin ele mici aveau o singură grădină. Grădinile fie erau interioare. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. adesea aranjate liber. fie sub formă de fântâni arteziene. eucalipt. buxusul. leandri. grădinile arabe având la început o influen ă orientală.

fiind excluse liniile drepte. plante şi animale. cheiuri. situat pe malul unui lac. Picturile. VIII-IX d. este mărimea acestora. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii.2. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. lacurile şi râurile. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine.H. bambuşii – prietenia necondi ionată. au fost create parcuri naturale. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. în armonie cu peisajele naturale. al XVII-lea d. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. suprafe ele foarte întinse. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. în care vegeta ia era dispusă natural. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. chioşcuri. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. Terasele erau trasate liber. având caracter natural. servind ca loc pentru plimbare. cascade. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. odihnă. indiferent de perioada istorică. şi reflectă puternicul cult al naturii. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. fiind create mai ales în sec. piersicii ornamentali – Paradisul. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. modificat sau aparent natural. Elementele primordiale erau mun ii.H. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. arterele pământului. cu aspect natural. cascade naturale) sau în bazine artificiale. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari.) şi cuprindeau mun i. de groază. stânci. pentru dobândirea perfec iunii morale.3. (dinastia Tang). ce erau descoperite brusc la un moment dat. grote. IV-V d. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. de basm. fiind natural. por i. budismul. iar apele. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane.H. în strânsă legătură cu religia. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. terase. poduri şi pode e.3. ape. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios.H. galerii. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. cu caracteristici proprii. Filozofiile religioase din China. pe vârful unei coline sau în pădure. Relieful era foarte variat. II-I î. ziduri. sec. neregulat. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. pinii – fermitatea şi for a caracterului. .. o dată cu dezvoltarea noii religii. bazine. de veselie. firesc. având ca element primordial al naturii – vegeta ia.

pietre rotunjite.vegeta ia este perfect integrată peisajului. . al VIII-lea d. şi în Kyoto. muşchi. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. podurile. bambus. arborele de ceai. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. sau de pe verandă. . diverse plante cu sau fără flori. mai mari sau mai mici. miniaturală: cursul de apă. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. nisip. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. ferigi. cu simboluri filozofice caracteristice. orientat pe direc ia N-S.capitala ării. Grădinile imperiale. . sau din Europa medievală şi renascentistă.H. în decursul timpului. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . devenind o artă na ională. În sec. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. cu balustrade ornamentate. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. pârâu cu cascadă. pietriş. por i.). azalee. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. din dorin a de a aduce natura în locuin e. plus diferite lampadare.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. camelii. al VIII-lea d. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. grădină de muşchi. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. destinate contemplării din interiorul clădirii. lanterne din piatră. pavilioane pentru ceai. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. Persia. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. Astfel în Japonia. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. Islam). sec. un râu sau pârâu. fiind o componentă a acesteia. cu aspect cât mai natural (pasul japonez).3. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. ienuperi. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. grădină aridă. fântâni şi foarte multă vegeta ie. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. stânci col uroase. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. arbori şi arbuşti. coline.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. pasul japonez.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. erau prezente pretutindeni. fiind ulterior personalizată.Deşi. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării.H. stâncile. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. lac cu insule. fiind folosite toate elementele din natură. 2. Spa iile verzi.

ca influen ă occidentală.H. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. glicina. încep să apară primele grădini publice. parapete ornamentale.apa aduce mişcare. în special pentru grădinile vilelor suburbane.erau folosite zidurile masive de sprijin.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. cascadelor. stejari meridionali.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. literatură. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . . Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. buxus. 2.prezen a sculpturilor. lămâi. camelii..utilizarea vegeta iei tunse. ziduri înverzite. tisă. . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. de unde a iradiat apoi în restul Europei. vase ornamentale. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. . 2.Grădina palatului Farnese din Caprarola. . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). . garduri vii şi borduri tunse.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. XV-XVI d. . lauri şi portocali. .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. .apa era folosită sub formă naturală. Din sec.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. . arbuşti modela i în volume geometrice. ienuperi.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. arhitectură. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. precum: . azalee. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. din toate domeniile: artă. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. bambus. Specii folosite erau: pini.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. mirt. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. arborele de ceai. . magnolia.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). .4.Villa Medici în Roma (2 terase). ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.simetria fa ă de o axă a compozi iei. . bazine neregulate. Această orientare a apărut la început în Italia.4. . pe terase succesive. . . chiparoşi. al XVII-lea d. a canalelor.nu erau folosite alei. lespezi sub forma pasului japonez. ştiin ă. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. cireşii. . ci pietre late.H. cascade.1. .Villa Lante din Bagnasia (5 terase).

grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . pictor şi arhitect) favorit al . dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. . Au apărut grotele artificiale. cu partere decorate cu flori. al XVII-lea. . Fontainbleau. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).H. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. fântâni. Astfel.grădinile Gamberaia – Floren a. tinzându-se către transformarea în parcuri. al XVII-lea crea iile importante au fost: . S-au mărit dimensiunile grădinilor.grădinile de la castelele Tuilleries. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. sub aspectul echilibrului şi simetriei. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.arhitect peisagist Du Cerceau. în arhitectură.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). fiind îmbinate cu linii ample. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .4. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. dar dispare schematismul rigid.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. curbe. În prima jumătate a sec. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. rezultând spa ii mult lărgite. al XVI–lea. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. . În unele situa ii canalele s-au păstrat. În perioada Barocului. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. la care grădinile erau în incintă.arhitect peisagist Delorne.grădina Garzoni – Collodi. Terenul era modelat în terase mari.H. Exemple din sec al XVI-lea: . 2. Au fost realizate decoruri bogate.În secolul al XVII–lea d. . apare stilul baroc. Saint-German. la castelele Amboise. roci şi apă în mişcare). .grădina Luxembourg din Paris. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Abia după jumătatea sec.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Exemple:. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. traseele rectilinii. Existau canale şi lacuri imense. vase.2. Principiile esen iale s-au men inut. . . cu numeroase statui. bazine..

cu principii compozi ionale proprii. în Anglia dominau grădinile medievale. . Versailles. piramide. cuburi). bazine. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. La început s-a renun at la tunderea arborilor. .terenul este modelat în terase largi. . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. ca şi în restul Europei. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. Dar. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. SaintCloud. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. sub influen a literaturii. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. fiind situat pe terenul dominant. treiaje. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. Fontainbleau. Chantilly. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. Saint Germain-en Laye. . conuri. racordate cu ziduri de sprijin. închise între ziduri. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon).3.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. . bazine şi canale. . constituind totodată şi perspectiva principală. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. scări. Dispar parterele. rampe. Ulterior.„regelui Soare”. .4. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . . ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. vase în stil baroc. în Anglia începând cu sec. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. alături de diferite fântâni. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. .palatul constituie capul compozi iei.sunt prezente. . al XVIII-lea. mari partere şi întinse oglinzi de apă. se păstrează axa . 2. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. .aleile sunt rectilinii. Sceaux. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.compozi ia era tratată arhitectural. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. statui sau vase. dominantă. pe spa ii foarte largi.Ludovic al XIV-lea. bazine cu grupuri sculpturale.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. rocării. borduri sau broderii de buxus tuns.sunt folosite. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. mai ales pe axa principală.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.

sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).grădinile Kensington şi parcul Stowe. .Rusia: . Malmaison.Tête d’or’’ (Lyon).gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. . realizate sub influen a romantismului..Nymphenburg (München) – model francez. . . . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. amenajate în stil peisager: St.Anglia: . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. .parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. Victoria Park şi Battersea Park. În secolul al XIX-lea. apoi francez.Germania: .Parcul Chatsworth – stil clasic. . . James Parc. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. fiind sus inătorul noului curent numit .Kent (pictor şi arhitect) .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. 2. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). . Green Park. Ermenonville. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . dar se introduc poteci şerpuitoare. .Charlottenburg (Berlin) . . Toate crea iile din această perioadă (sec.model francez. .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. La periferie erau: Regent’s Park.4.Grădinile Greenwich – model francez.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. . enun ate de Repton. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Hampton Court – model italian. .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.model francez. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. Realizări importante: .Austria: .Saint-James Park .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. Hyde Park. La sfârşitul secolului al XIX-lea. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. formând un lan verde de peste 4 Km.centrală dominantă. reziden ial şi a intrat în cel urban.grădinile de la Whitehall – model italian. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.4.

lăcrămioare. . .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .grădinile La Cranja (lângă Segovia) . molidul.Villa Melzi (Bellagio).Grădina engleză (München). . . Petersburg – 600 ha. .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). .Grădina Botanică . . Ca exemple pot fi amintite: . bradul.sec.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). lângă St. . la Iaşi – grădina Palatului domnesc. pe lângă locuin ele boierilor. narcisele. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Philadelphia – Fairmount Park. respectiv după principiile grădinilor engleze. crini. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. . garoafe şi iasomie. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. arskoe Selo = vechea denumire). mesteacănul. Ca exemple pot fi amintite: .Parcul Public Friederichsham (Berlin).model francez.Spania: .Villa Carraresi (Roma).New York – Central Park .. În Germania. . .360 ha.U. roini a.Italia: . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .Boston – Park System. Prospect Park (peisagist Olmsted).Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. Parcul Puşkin (parc englez. .parcul Nympheuburg (München). În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. În S. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.model italian. liliacul. . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.A. .Villa Carlotta (Caddenabio). Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. plopul alb. . cimbrul. . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. forestiere: bujori. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.5. stejarul. . 2. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.Parcul Sokolniki – 463 ha.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).Chicago – South Park.sec. pomicole.parcul Wilhelmshöhe (Kassel).1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.

. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. . În alte oraşe: .1838 – parc promenadă . Hörer). lângă castelul familiei Teleky.la sfârşitul sec. Alpinetul. . .Timişoara – Parcul Tiselor. 70 ha. Parcul Rozelor. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . al baronului Bruckental. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. . În sec. azi Parcul Romanescu. poduri. . (Carl Friederich.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. . fiind numit oraş-grădină.actual Parcul Tineretului.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . . amenajat tot de Redont – Bd. Hayer.la Sibiu – 1857. . lângă castelul familiei Haller.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. Borza. . . . chioşcuri pentru orchestre.sec. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). .parcul de la Albeşti –Braşov. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. . stilul brâncovenesc. Dacia.. al XVIII-lea . . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).parcul de la Gorneşti –Mureş . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). . . iarna lacul fiind folosit ca patinoar). ..Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.în Bucureşti în 1833-1840. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .parcul de la Bon ida –Cluj. (fost Libertă ii) realizat de E.Bucureştiul avea cca.Grădina Ioanid.parcul Carol I.. dar care în mare parte erau neorganizate.Iaşi – Parcul Expozi iei. .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Buzău – Parcul Crângul. al XIX –lea. . Parcurile de la Avrig. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. Redont. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. promenada de pe Dealul Copou.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. . al familiei Bauffy.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). odată cu dezvoltarea oraşelor. Pădurea Verde.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).Pădurile parc Băneasa şi Snagov. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. .

După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . .reamenajarea Parcului Herăstrău.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Colentina. Piteşti. parcuri în Titan. . . Crângaşi. Parcul Tineretului. Craiova. Oradea. Drumul Taberei.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. .70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . .Parcul Sportiv . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Pantelimon. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Ploieşti. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Parcul Tei.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Parcul Libertă ii. ClujNapoca. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Gala i. Balta Albă. Constan a. Iaşi. Sibiu.

3. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. . sanitară şi estetică. hidrologică. Profesorul I.f. c) f.f. sanitară). ştiin ifică. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ.1. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. Func ia hidrologică este asigurată. această func ie are un caracter puternic diminuat. 3. de pe terenuri degradate).semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. e) f. d) f. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.fructe din livezi. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. fiind ob inute diferite categorii de produse: .2. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. decorativă (estetică. f) f. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. de protec ie a solului.Cap. recreativ sau sanitar. grădini. antierozională. umiditatea şi temperatura aerului. intensitatea radia iei solare). fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. . de protec ie climatică (viteza vântului. . hidrologică. . vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. . respectiv cu: . respectiv: de produc ie. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde.f. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. recreativă. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii.lemn din diferite tipuri de pădure. de impact peisager). antipoluantă (f. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . la diferite categorii de spa ii verzi.flori din culturile floricole. în general de toate tipurile de spa ii verzi.

De exemplu. Func ia de protec ie a solului. în care procesele de eroziune sunt vizibile. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. Acestea. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . . la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. moderează temperaturile excesive. spa iile verzi prin stratul arborescent. Sub aspectul proceselor pedogenetice. asfalt sau beton. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire.ameliorarea umidită ii aerului. prin procesele de evapo-transpira ie. ). cărămidă. etc. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. . prin microclimatul pe care-l realizează. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. şi a speciilor drajonate. . prin albedoul specific. .moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. mult sporită. Prin sistemul de înrădăcinare. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. trotuare. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. substratul ce constituie suportul vegeta iei.micşorarea vitezei vântului. fie în sol (rădăcini moarte). influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. fie la suprafa a solului (litieră). a perdelelor de protec ie. Pe lângă aportul de substan e nutritive. pietriş. fâşiilor plantate în lungul străzilor. ce constituie o armătură biologică a solului. străzi. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. sau în apropierea acestora.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. prezintă o stabilitate mecanică. astfel. Vegeta ia lemnoasă. fizică şi chimică. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. prin descompunerea de către microorganisme.

reducerea poluării chimice a atmosferei. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. structură pe verticală. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus.reducerea poluării fizice a atmosferei. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. consisten ă. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. ce nu deranjează ochi. elagaj şi anotimp. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. a pulberilor fine sau a fumului. De exemplu. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă.lipsite de vegeta ie. etc. în zonele plantate. viteza vântului scade cu 30-60%. 5m3. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. iar la 120-200 m în interior. . cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. În mediul urban. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. betonul. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. o elul.3. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. sub diferite aspecte: . astfel. vârsta arboretului. în special în timpul verii. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. atmosfera devine calmă. sau cu frunziş sempervirescent. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. Perdelele de protec ie. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. . prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. 3. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. marmura.reducerea poluării fonice. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. gresia. .

iar a teiului pucios cca. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. având un efect nesesizabil. planta iile rare dintre construc ii. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. ce are lă imea de 200-250m. durata de via ă a frunzelor etc. acoperită cu gazon. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. efect maxim în sezonul de vegeta ie. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. întreprinderile industriale. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. radia ie solară. În oraşe.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. fără obstacole cu efect antifonic. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. părozitatea acestora. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. prin senza ia de linişte. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. umiditate. în teren liber. perimetrale. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). pinului silvestru cca. sau diferite activită i curente ale popula iei. cea ă. inversiuni termice. 30 t/ha. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. căderea frunzelor. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. de prelucrare a produselor minerale. . Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. necroze. industria chimică. intersec iilor aglomerate. 68 t de particule solide şi praf. ionizarea aerului). planta iile stradale. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. a arterelor principale). şantierele. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. 35 t/ha. respectiv de mărimea frunzelor. arbori+arbuşti+specii de gazon). de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. aerian. De exemplu. metalurgică. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). echien/plurien. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. de prelucrare a petrolului. în cazul molidului cca. etc. transportul auto. 42 t/ha. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora.

etc. cumpărăturilor pentru hrană. sportului. respectiv concediile. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. vacan ele. telefonie. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. camping. aeriană sau navală. îmbrăcăminte. prin care se înlătură plictiseala. spa iile verzi urbane sau extraurbane. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . după bunul lui plac: plimbări.divertismentul sau amuzamentul. . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. . Fazele activită ii de recreare: .activită i pe loc. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. internet).Nivelul de trai. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. obiective turistice.timp de existen ă. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. care poate fi: . Factorii care influen ează recrearea sunt: .dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. călătorii. de . ..destinderea sau relaxarea. . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. pensia. CFR.deplasarea. artei. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. .Mijloacele de comunicare mass-media (presă. serviciului. sau efectul automatismelor zilnice. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. al solicitării fizice.3. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. între inerii personale. . cules de flori.timpul liber (dedicat recreării).Timpul.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. radio.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. practicarea diferitelor sporturi. .pregătirea. cele mai multe destina ii. intelectuale sau psihice. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.4. televiziune. odihnei prin somn. presupune bucuria întocmirii programului. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. divertismentului. respectiv timpul alocat servirii mesei. în sferele culturii. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. la care este supus omul în via a cotidiană. turismului. . picnic. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. .Mobilitatea. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. . presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. în general.

de a practica un sport sau de a depune efort fizic. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Odihna propriu-zisă. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. etc. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. indiferent de subiectul în care apare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. alpinism. 3. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. Plimbările sunt realizate fie zilnic. în sta iuni climaterice cu specific. în spa iile verzi extraurbane. . floricolă sau erbacee. În sens larg. sau în zilele libere. de conducerea autovehiculului. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. vânătoare. apicultura. J. prin care are loc refacerea fizică a organismului. etc. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). repausul şi somnul.întoarcerea. canotaj. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). decât în dauna operei”. realizată pentru plăcerea proprie a individului. arbustivă.amintirea. Func ia decorativă (estetică. . Turismul are caracter recreativ. economice. diferite de mediul său. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. parcurile. încât nimic să nu poată fi adăugat. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. gazon sau oglinzi de apă. presupune comportamente diferite. istorice. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. pescuit. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. de diferite excese. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. după o perioadă de activitate intensă.O. etc. diseminat sau modificat. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. sau la sfârşitul săptămânii. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. obiective culturale.5. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. de regulă la sfârşitul săptămânii. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. nevoia de a face mişcare. .ciuperci sau de fructe de pădure. Aceste activită i pot fi active sau pasive. sau diferite activită i precum grădinăritul.

Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.încadrarea cursurilor de apă. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. variază pe parcursul unui an.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. flori. . puternic erodate sau a grohotişurilor. admira ie necondi ionată. şi care exercită o atrac ie spontană.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. 3. textura coroanei. . . . Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. diferind în func ie de fenofază. Astfel.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. etc. bariere împotriva vântului. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. . Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. fructe. încântare. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. ciripitul păsărelelor.6. bazine. murmurul apei. . Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. cascade. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. cu efect de parazăpezi).Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale.

Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. centrul compozi iei reprezentat . intrarea principală. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. într-un întreg. sociale şi economice ale unei perioade date. care conduc în final la realizarea frumosului. se ine seama de anumite principii şi legi. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. treaptă. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi.Cap. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Toate elementele unui spa iu verde (alei. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Frumuse ea este realizată prin ordine. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. pe o concep ie dominantă. viu sau inert. ob inându-se în final unitatea în diversitate. suprafe elor şi formelor planului. Frumuse ea este un element func ional. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. un monument). Fiecare component. planta ii. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. armonie şi propor ionalitate. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). peluze. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă.

Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. de culoare. liniar. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). şi o dată percepută regula ritmului. stradă. calitate care uneori poate avea o latură negativă. clădire). echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. admi ând totodată diversitatea acestuia. combinat. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. a aceloraşi elemente (specii. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. grupuri. omul va anticipa următorul obiect sau interval. interesul scade. deoarece un plan perceput deodată. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . lă ime) sau alte caractere vizibile. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Simetria poate fi absolută şi liberă. se găsesc mase similare şi egale. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. ordinii. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. evitându-se astfel monotonia. bulevard. bănci. simplu. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. a repetării şi a consecven ei. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. de formă. al for ei sau al monumentalită ii. potecă. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. vase decorative. în întregime. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. este static şi odată văzut. compus. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. integritatea şi calitatea acestuia. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. dinamic. magnificului. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. creând senza ia de dezamăgire. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. respectiv realizarea echilibrului. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Ritmul poate fi: static. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate.

în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). caz în care se aplică armonia legăturii. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.combina ii între culori diferite (active. exprimând de fapt unitatea în varietate.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. etc. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. pasive. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. dar care au volume şi formă asemănătoare). Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. . se pot deosebi: . caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. de un individ. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. forme sau spa ii. arhitecturale. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). florale.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. care au o anumită continuitate. În proiectarea spa iilor verzi. chiar dacă specia diferă (de exemplu. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele.compozi ii doar între culorile calde sau active. . Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente.compozi ii între culorile complementare. formelor dar mai ales a culorilor. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). într-un aliniament. . în acest car fiind vorba de armonia contrastului.

). plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). . Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Scara individuală ia în considerare omul ca individ.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. alee pietonală. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. 8. Fibonacci. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. matematician italian din sec.I. iar la o distan ă mai . 34. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. sub un unghi de cca. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. Astfel. ce are laturile în raport de 1:1.618 (aproximativ 3:5). al XIII-lea. publicul dintr-un parc. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. etc. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. lă imea optimă este de 8 m. 180. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. sau prin introducerea unor elemente de accentuare.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. alterarea formei naturale (implică transformări par iale.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. 89 etc.). 5. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. . 13. astfel pentru o alee de 300 m. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. lă imea optimă este de 5 m. iar pentru o alee de 250 m. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. mese.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. C. 21. 270. ordine şi armonie. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. sub un unghi de cca. 55. . distrugerea formei naturale (implică transformări totale). apoi 3. participan ii la diferite evenimente de amploare etc.

fără a se exagera prin risipă. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. .mare de această valoare. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. presupunând unirea trecutului cu prezentul.

astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. . şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor.1. Acest stil prezintă mai multe variante. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. aspect preluat şi de romani. caracteristice diferitelor epoci istorice. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. civiliza ii. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. pâraie.1. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. întotdeauna de formă dreptunghiulară. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. arhitectural. de mai târziu. precipita iile) sau for ele majore (vânt. etc. caracteristice Renaşterii şi Barocului. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. câmpii. Grădinile în stil maur. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. erau prelungiri ale încăperilor. fiind ornate cu statui. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. epoci. radia ia solară. francez sau regulat) a stat. vase sau fântâni arteziene.Cap. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. dar şi elemente minore precum microrelieful. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. În ultima perioadă (sec. La romani grădinile. iar în cadrul stilului peisager sau liber. bazine. 5. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. eroziunea). În amenajarea spa iilor verzi. văile râurilor. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică.1. râuri. în general. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. activită i. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil.2. V. apă. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde.). În func ie de stilul adoptat în compozi ie. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. vegeta ia.1. Stilurile spa iilor verzi 5.

respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. rampe. cascade sau bazine. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. taluzuri. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. balustrade. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. bogat ornamentate. Elementul principal. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. sau de perdele de arbori. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. fie de a le limita pe altele. Apa aduce prospe ime. statui sau vase sculptate. numit şi capul de compozi ie. cu denivelări mici. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. regulate. respectiv axa principală. cu numeroase ziduri de sprijin. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. ce constituie perspectiva principală. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Aceasta. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . 5. unele păstrându-se şi în prezent. aplicat până în prezent. situat în pozi ie dominantă. precum şi oglinzi de apă. fiind subordonate toate elementului principal. scări. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. canale sau oglinzi de apă. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. pe linii drepte şi curbe. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice.1. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii.2.1.

3. fie sub influen a pictorilor peisagişti. mai ales a celor de gazon. care dau varietate şi fantezie compozi iei. 5. conducând spre diverse amenajări. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. 5. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. fie sub influen a literaturii noi. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. în formă de tablă de şah. . compozi ia fiind liberă. sub influen a stilului rococo din arhitectură. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. În această situa ie. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. având cel mai adesea relief variat. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. natural. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. fiind obositoare ochiului. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.1.1. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.de apă.2. Toate acestea au fost duse la extrem.3. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. 5. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.1. fiind dispuse în re ea geometrică. Aleile sunt rectilinii. în ansamblu. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. cu precădere în Olanda.2. în Anglia.1. Stilul peisager Stilul peisager (liber.

curb sau sinuos. în diferite zone ale grădinii. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. cu înflorire bogată. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. cu aspect natural. peluze. care în mod natural sunt dispersate. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Apele. urmând caracteristicile terenului. ce urmăreşte formele de relief. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. intervenindu-se totuşi în detaliu. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. volume. toate elementele. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. pajişti şi diferite grupaje floricole. de grote sau chiar cascade. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. fie create. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. atunci când aceasta există. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. lumini şi umbre. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. în pete neregulate sau eliptice. . pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. vor fi folosite pâlcurile. specii lemnoase decorative. prin aducerea de pietre. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. frumoasă şi îndelungată. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Aleile au un traseu liber. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. cu contur regulat. covoare sau dispersate solitar. fie naturale. Simetria şi echivalen a sunt excluse. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. roci sau stânci. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Rocile. neregulat. sinuos chiar. masele vor avea conturul neregulat. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. În jurul clădirii principale. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. se vor folosi specii de talie mică. chiar exotice. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. sub formă de mase.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.2. 5. De asemenea. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.5. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. cascadele.3. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. de stâncile. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. volume. . induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. atât sub aspect psihic cât şi fizic. culori. 5. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. Genul de bucurie Genul de bucurie. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. unei mări sau ocean). având ca fundal imagine unor mun i înal i.2. umbră şi lumină. de veselie sau de entuziasm. cu flori având culori calde. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. de luminişurile retrase. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. dispuse într-un masiv păduros. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. largi. forme. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.2.4.5.

atât urbane cât şi periurbane. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. în strânsă corelare cu structura urbanistică. energie termică. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. recrearea şi odihna popula iei. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice.). re ele stradale. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană.1. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. gazului metan.2. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. energiei electrice. ce asigură protec ia multiplă a mediului. dimensionate. sta ii de distribu ie a apei. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. 6. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Ca regulă generală. dispuse într-o re ea continuă. 6. sunt judicios repartizate. grădinile sau scuarurile. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. limitarea perimetrului construibil. etc. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. zona politico-administrativă. zona industrială. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. . unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete.Cap. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. cât şi legătura dintre acestea. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane.

După accesibilitatea popula iei largi: . grădini sau scuaruri). asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. concentrică. care traversează localitatea şi care. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. fiind diferite ca mărime. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. planta iile din cimitire. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. păduri parc. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil.cu acces limitat. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. în func ie de sistemul stradal al localită ii. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. grădini publice. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. . longitudinală. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. 6. pepiniere. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. numite şi spa ii verzi publice. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). în care accesul se realizează conform anumitor reguli. pepiniere. lungi de sute de metri. grădini botanice. de folosin ă generală. grădinile locuin elor individuale. constituită din spa ii verzi periurbane. amplasare. transversală sau longitudinal-transversală. După pozi ie se deosebesc: . scuaruri.3. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. grădini zoologice. 1. planta ii antierozionale. între care legătura se realizează prin planta ii stradale.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. păduri de recreare. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. zonele de agrement (păduri de recreare. acoperişurile verzi. ştranduri).urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. a solului.cu acces nelimitat. 2. a apei. . întreprinderilor. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. grădini şi scuaruri publice. ce sunt administrate de primării. planta ii antiincendiare. a spitalelor. radial-concentrică. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă.cu acces strict. planta ii de pe lângă unele dotări publice. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. . fiind administrate de persoane juridice sau fizice. şi în care intră: parcuri. de regulă. a sta iunilor balneo-climaterice). parcurile şi bazele sportive. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. grădinile botanice şi cele zoologice. . dotări şi func ii. grădini botanice. planta ii de protec ie (a localită ilor.

3 ha. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. parcuri expozi ionale. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.4. După durată.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. ce se înfiin ează pe terenuri virane. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. parcuri şi grădini zoologice. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. După destina ie. scuarurile pot fi: . destina ie. culturale sau de învă ământ. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. scuarurile por fi: .în interiorul cartierelor de locuit. 400 m. . alpinarii. 6-8 minute. perdelele de protec ie. situată în intravilan. 6. păduri parc. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta.3-3 ha. păduri de agrement.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. spa iile verzi din cimitire. edificii culturale. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. . spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor.temporare sau provizorii.3. . terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. . După modul de amplasare. având în componen a lor doar arbuşti. scuarurile pot fi situate: . Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. caz în care acestea sunt uşor accesibile. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. configura ia terenului şi construc iile din jur. în cca. .spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. planta iile de consolidare antierozională. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. situate de regulă în cartierele de locuin e. spa iile verzi pentru copii şi tineret.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. parcuri dendrologice. destinate construirii unor cartiere de locuit.permanente. cu rol decorativ: scuarurile decorative.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. Raza de deservire a unui scuar este de cca. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. frecventează simultan acel scuar. . . pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. parcurile sportive. gazon. planta ii cu efect de parazăpezi. pepinierele. fiind destinată odihnei de scurtă durată. rozarii. grădini şi parcuri publice. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici.spa ii verzi de înfrumuse are. După func ii: .

Dată fiind această distan ă de deservire. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. respectiv o intrare la cca. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. de învă ământ. datorită inexisten ei căilor de acces. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. frecventează grădina în acelaşi timp. boschete. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. aranjamente şi decora iuni florale.5. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. . respectiv: sectorul pentru copii. în cadrul oraşelor mari. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. în lungul aleilor. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere.5 km. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. spre periferia scuarului. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. 3-4 ha. Intrările vor fi reduse ca număr. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. 6. Dispozi ia aleilor. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. peluze de iarbă. Spre deosebire de scuar. de pe o rază de 1-1. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. 15-25 minute.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager.. zone umbrite dar şi zone însorite. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. alei. respectiv arbori şi arbuşti. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. a obiectivelor culturale. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. De exemplu. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. de mers lejer. statui.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. scări (în cazul terenului accidentat). distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. bănci. situate în jurul unor institu ii publice. . ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului.

mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv.6. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. În foarte multe cazuri. restaurant). Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. expozi ii. respectiv sta ionare). Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc.000 de locuitori trebuie să existe un parc. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. de lungimi şi dificultă i diferite. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). locuri pentru jocuri statice. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. . WC public). Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. într-un cadru peisagistic deosebit. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. bazine sau chiar un mic lac. bănci. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. cofetărie. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). de re eaua stradală limitrofă. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. diferite dotări (cişmele. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. şi de densitatea popula iei. ce depăşesc 20 ha. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). cafenea. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). datorită suprafe ei pe care o reclamă. şi de capacitatea proiectată a parcului. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. manifestări artistice).Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. sporturi. 6. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. adăpost de ploaie.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. în func ie de pozi ia.2. arii de joacă pentru copii. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor.8. structură şi folosin ă diferite. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri.liber este de 3. pentru diminuarea zgomotului. recreativ şi decorativ. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. suprafe e îngazonate. punct de distribu ie a energiei electrice. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. 6.1. . Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. alei pietonale. Au scop sanitar.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. partere cu flori. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. parcări. şi străzi şi bulevarde deschise. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. 6. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Astfel. şi alte multe specii pentru varietate. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. ocupând suprafe e importante. ale unui cvartal sau ale unui cartier. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Speciile vor fi alese şi amplasate. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă.8. 6. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. orientarea şi înăl imea clădirilor.8. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. tomberoane). a noxelor sau a altor factori de inconfort.

poate avea o împrejmuire (gard) înaltă.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. În cazul unor locuin e. fie după propriile idei. chioşc de grădină. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. sau specii de răşinoase. diferite jocuri. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. sediu de firmă etc. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. activită i de grădinărit. a unor grupuri de specii sempervirescente. În func ie de mărimea acesteia. pergolelor. În func ie de mărimea spa iului disponibil. arbori. un mic bazin cu aspect natural. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. o cascadă miniaturală. institu ii. sedii de firme. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. Grădina de fa adă. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. stânci şi pietre. precum şi diferite specii cu port pendent. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. trandafirii. chioşcurilor şi treiajelor. grădina este structurată şi amenajată. piscină. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. bazin cu peşti decorativi. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. fie prin realizarea unui gard viu înalt. arbuşti şi liane. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . Grădinile interioare. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. dar şi a unor hoteluri. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene.) acestea pot fi: grădina de fa adă. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. gazonul. precum gazonul. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. spitale. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. de gusturile proprietarului. miniseră. joasă sau fără împrejmuire. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. barbeque. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. servitul mesei. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. arbuşti tunşi. aranjamente florale. mobilier de grădină. minilivadă. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. suprafe e îngazonate. cititul. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. Astfel. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. padoc şi cuşcă pentru câine. lămpi pitic. magazie de unelte. cu o compozi ie relativ simplă. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. minigrădină de zarzavaturi. uşor de între inut. arbustive sau lemnoase. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. În cazul vegeta iei.

cu pietriş (de tip sort). cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Crassulaceae. poate contribui la estetica compozi iei alese.9. astfel. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. printre spa iile rămase libere între plante. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Saxifragaceae. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. . Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. cu arbori şi arbuşti de talie mare. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Brassicaceae sau Campanulaceae). Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Peste acesta se aşterne stratul fertil. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. alături de plante cu flori şi alei. de regulă. specii de gazon (fam. instala ii electrice. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. fam. forme sau provenien e. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. durabilă şi de bună calitate. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. fiind de maxim 10-15%. 6. sau numeroase alte specii floricole. în vederea efectuării eventualelor repara ii. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. În func ie de caracteristicile lor. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. Poaceae). cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. canalizări). cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. se recomandă acoperirea acestuia. pentru speciile de plante vivace. de la bun început. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. cu strat fertil mai gros. Urmează un strat de separa ie. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. unele specii din fam. format din fibre minerale. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi.

ateliere). al muncitorului (fabrici. . până la 4-7. spa iile verzi propriu-zise. al proprietarului (locuin ă privată). diferite pulberi sau noxe..5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. 6. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. . fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: .prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. hale. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. . Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. .şi nu în ultimul rând. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. Ca şi în cazul grădinilor interioare. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. . Din suprafa a acestor complexe sportive. comportându-se ca un bun strat termoizolant. creându-se spa ii pentru odihnă. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. . al bolnavului sau pacientului (spitale. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv.10. institu ii administrative). prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. în zilele însorite. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. şi constituie unită i de sine stătătoare. cabinete). umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. policlinici. .moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei.acestea re in diferite cantită i de praf.

handbal. în care constituie sectoare de sine stătătoare. bârnă de echilibru. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. gazon sau arbuşti. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. caz în care au caracter de tabără. oină). clădiri administrative. labirint. baschet. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. atletism). Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. 3-6 ani. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. 6. balansoare. cu precădere împotriva vânturilor dominante. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 7-10 ani. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. 100 m2 până la câteva hectare. Suprafa a variază de la cca. 30-40 copii. grădinilor publice sau a parcurilor. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. 20-25% pentru terenurile de joacă. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. respectiv: până la 3 ani. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Stilul adoptat este cel mixt. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. diferite săli de sport (gimnastică. precum şi specii floricole şi de gazon. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. arte mar iale). Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. volei. când sunt în afara localită ii. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. tobogane. grupuri sanitare. bănci. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. separate prin vegeta ie. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. sau în cadrul scuarurilor.11. cu ghimpi (Berberis . clădiri pentru vestiare. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. 11-15 ani. volei. polo). şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. şi să nu producă fructe ce pot murdări. duşuri etc. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. tenis). Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 1000 m2 pentru 40-50 copii. cu solul permeabil. bazin acoperit sau în aer liber (înot. leagăne. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie.

cu frunze. arbuşti fructiferi. destinate odihnei. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. dotările vor fi mult mai complexe. pistă pentru patine cu rotile. bârnă pentru echilibru. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. bănci. arbori de mărimea a III-a. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Robinia sp. bazin pentru înot. spaliere. fructe sau semin e. ce poate cuprinde: o mică livadă. bibliotecă volantă. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. coşuri de gunoi etc.)..). În cartierele de locuit sau în scuaruri. cele cu frunze. În cazul taberelor. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. corpuri de iluminat. labirinturi. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. cu rol de protec ie împotriva prafului. grădina de zarzavat. . pistă pentru alergare. balansoare.sp. sau care să fie toxice (Taxus baccata. pârtie pentru schiuri. cât şi zone însorite. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. care murdăresc. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. alei pentru biciclete sau trotinete. un mic monument sau un bust. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. 6. terenuri pentru jocuri de masă. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. eventual un mic stadion. medicinale şi melifere. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. rabate sau diverse aranjamente floristice. plante tehnice.12. Laburnum anagyroides. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. flori. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. flori. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. Rhus typhina). arbuşti sempervirescen i sau floriferi. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. ronduri. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. Dar în func ie de microrelief. leagăne. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. tobogane. teren pentru focul de tabără. bob sau săniu ă. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. a zgomotului şi a gazelor.

De asemenea. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. birourilor. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii.5 m2 de teren sportiv. diferite. este vegeta ia lemnoasă. precum şi obiecte din materiale calde. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. pasive cu rol calmant. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. pentru mărirea gradului de vizibilitate. pentru fiecare elev. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. de a diminua poluarea fonică. având ca dotări mese. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. respectiv cea a intrărilor. calmante. familiare. Spa iile verzi din incinta spitalelor. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. cu specii floricole având culori liniştitoare. bănci.14. rabate de flori.13. 6. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. . cu rol stimulator. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Componenta cea mai importantă. 6. cu excep ia intersec iilor. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Astfel. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. cu cel mai mare impact peisagistic. func ional şi estetic. sau a celor rezervate pauzelor. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani.

Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. molid. constituit din biserică. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. cimişir. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. acoperite cu plante agă ătoare. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. ar ar american. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. De asemenea. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. glicină sau trandafiri. Cimitirele mari. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. capelă sau un monument memorial. purificarea aerului. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. necesare bolnavilor. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. tisă. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. Astfel. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. sau în jurul edificiului central. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. influen ând benefic recuperarea acestora. numită „cimitirul eroilor”. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. castani porceşti. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. În func ie de destina ia institu iilor respective. prezintă şi o zonă. sau în sens radial. dar şi specii de foioase precum: tei. chiparoşi. brad. cu alei şi căi de acces paralele. separarea diferitelor amenajări precum parcări. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. datorită lipsei de spa iu. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia.15. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. drumuri interioare de acces auto etc. . Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. 6. Dacă spa iul permite. paltini. Astfel. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. Parterele cu flori cu nuan e reci. din specii sempervirescente. pornesc mai multe alei rectilinii. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. chioşcuri). sau chiar garduri vii. flancate de planta ii sobre. bine delimitată. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. dispuse în lungul aleilor principale. cu bănci şi şezlonguri. ce au efect liniştitor. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. reduse doar la aliniamente de arbori. de la intrarea principală sau de la biserică. centrale. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. precum şi pergole cu vi ă de vie.

Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite.1. sanitar şi decorativ. în afară de cele amintite. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. 6. după concep iile . terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. arborii fiind evita i. de recreare şi decorativă.. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Sedum sp. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. din specii sempervirescente. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. se execută lucrări de excavare. Ca specii lemnoase frecvent folosite. pentru realizarea acestor denivelări. sanitară. de recreare. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Aster sp.. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni.). caprifoiul (Lonicera japonica). la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. situate în intravilan sau în extravilan.. Sempervivum sp. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. dar şi în punctele cheie. de maximă circula ie. În cazul în care terenul nu este prea frământat.16. industrială sau medicinală a plantelor. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. dar şi culturaleducativ. cu multe denivelări. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. iedera (Hedera helix). Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. utilită ile şi căile de acces. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.16. Chrysanthemum sp. Microrelieful. halde. Narcissus sp. să existe mijloace de transport în comun. Paeonia sp. să poată fi realizat pe jos. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. după importan a decorativă. Convallaria majalis etc. surse de zgomot puternic). Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. Lupinus sp. saschiul (Vinca minor). Sistemul de drumuri. sunt: trandafirii. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. alimentară. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific.. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. de taluzare sau de înăl are a unor zone. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc.

sau arbori cu efect decorativ deosebit. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Polianta.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. arhitecturală. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. licee sau a alte unită i de învă ământ. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi).). pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. medicinale etc. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. până la cele superioare (ultimele fiind . în acest sector. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. ce au diverse întrebuin ări. În sectorul florei Globului. fie în fa a clădirilor importante (birouri. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Sectorul plantelor spontane folositoare. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. sectorul plantelor acvatice. dar în containere. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. sectorul plantelor spontane folositoare. Realizarea planta iilor floricole. de parc. de la cele inferioare. rădăcinoase). sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. hibrizi floribunda etc. sectorul florei diferitelor zone geografice. serele. fie se desfăşoară între cele două elemente. vara îngropate în sol. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. englezeşti. sectorul plantelor de cultură. şi implicit expozi ii foarte diferite. estivală sau autumnală. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Sectorul plantelor de cultură. sectorul administrativ. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. melifere. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. sectorul sistematic. plante aromatice. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. diverse suporturi sau chiar ziduri. rozariu-ul. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. numit şi colec ia botanică. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. hibrizi Polianta. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. vernală. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. treiaje. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. pergole. grădina japoneză. muzeu. tehnice. flora Asiei etc. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. la exterior. Rozariu-ul. leguminoase. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Ca sectoare. ierbar). urcători. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite.). dar şi publicului larg. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj.

pădure de răşinoase. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. mediteraneene. sera colec iilor. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate).16. verii sau toamnei.2. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera plantelor din regiune mediteraneană. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. pepinieră. industrial sau alimentar.monocotiledonatele). şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. pod arcuit din piatră. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Complexul de sere. după zona geografică de provenien ă. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. . şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. didactic. clădiri administrative. colec ie de trandafiri. prin solu iile de amenajare adoptate. sau din alte regiuni calde ale Globului. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. decorativ şi recreativ. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. pasul chinezesc din dale de piatră. uneori chiar un miniparc zoologic. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sera azaleelor şi cameliilor. în apropierea intrării principale. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. sera orhideelor şi a plantelor epifite. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. pajişti. Vegeta ia forestieră spontană. Prin structura. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. sera plantelor acvatice tropicale. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. pădure mixtă. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. Grădina japoneză. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. subtropicale. poartă torrii. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. sera rezervată expozi iilor florale. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Astfel. lanterne de piatră. 6. pădure de foioase. ornamental. se deosebesc: sera palmarium. sau mai rar. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. sera înmul itor. este dispus de regulă.

3. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.grădina dendrologică Macea (jud. având o suprafa ă de 70 ha. vechimea şi mărimea colec iilor. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. în ceea ce priveşte frumuse ea. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. a masca zidurile inestetice. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. care va fi folosită atât ca sursă de apă. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. înfiin at la începutul sec. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. având în acest sens îngrădiri. . cu o suprafa ă de 34 ha. strâmte. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. înfiin at în 1880.5 ha. să nu existe zone industriale. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. stâncării.De regulă. trebuie să ocupe suprafe e importante. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. . al XX-lea. înfiin ată la începutul sec. bazine.arboretumul Hemeiuş (jud. Bacău). Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. În cazul păsărilor zburătoare. . Timiş). construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori.16. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. de recomandat cât mai largi.arboretumul Bazoş (jud. de tipul cuştilor cu gratii. având o suprafa ă de 48. perdele sau garduri mascate cu liane. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. . este necesară construirea de voliere largi. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. curs de apă. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă.5 ha. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. al XVIII-lea. Hunedoara). Arad). Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.arboretumul Simeria (jud. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. Pe ansamblu. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. înfiin at în 1908. Bacău). 6. cu o suprafa ă de 20. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. de tip „microbiotop sau minihabitat”. cu o suprafa ă de 60 ha. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora.arboretumul Dofteana (jud. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. pot fi amintite: . care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. înfiin at în 1909. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. gropi de gunoi. pentru a completa ambientul. .

pentru inerea acestora în sezonul hibernal. asini etc. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. ce cuprinde voliere cu fazani. prin plimbare. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. carnivore mici.sectorul felinelor mari..sectorul galinaceelor şi columbidelor. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. zimbrii etc. . căprior. cât şi spa ii largi. . lama şi alpaca. cum sunt bufni e.. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. . care asigură accesul unui segment important de vizitatori. lei. râşi.sectorul păsărilor răpitoare. pantere. în aer liber. prevăzut cu arcuri largi descoperite. jderi etc. pelicanii. . iguane. de numărul de specii. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. cormorani.). şopârle. grauri etc. umiditate.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. cinteze. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. porumbei sălbatici sau de ornament. câini dingo. pentru speciile care nu pot părăsi locul. ciufi. de amenajările respective..) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. gâştele. lupi. dromaderi. constituit dintr-o clădire. pescăruşi etc.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. distan a nu trebuie să fie prea mare. uli.sectorul reptilelor. cerb lopătar. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. fie cu voliere foarte mari. . bazin. cai sălbatici.sectorul marilor ierbivore. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. stânci. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase.sectorul păsărilor tropicale sensibile. ren. pume. şi pentru răpitoarele de noapte. bivoli. alpin şi subalpin etc. . zebre. precum lebedele. şerpi sau crocodili..sectorul păsărilor de baltă. canari. . mierle. unele specii de ra e. în special forestieră. cu voliere şi vegeta ie.sectorul primatelor. turturele. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. păuni. . în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. şoimi. pentru diferite specii de urşi. ce adăpostesc pisici sălbatice. cameleoni. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere.sectorul stru ilor. pentru sezonul rece. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. . ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. găini de ornament. vulpi. trunchiuri de arbori. cu zone largi amenajate pentru tigri. De asemenea. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului.sectorul rezervat pentru antilope. şi padocuri acoperite. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. în care sunt găzdui i: elefan i. . mici palmipede. libere. pot fi amintite: . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. elan. stârci.sectorul cervidelor şi cabalinelor. girafele. gheparzi etc.) sau spa ii deschise. ierbivore mici. galinacee etc. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. . bibilici. . ovine. caprine.sectorul urşilor.: . pentru sezonul cald. pentru sezonul estival. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. cucuvele.

şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. precum: un lac. Alte amenajări. şi nu numai. a eventualelor surse de poluare. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. a unor peluze întinse de gazon. care să nu depăşească 4%. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. nisip sau alte materiale locale. cişmele cu apă potabilă. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. Astfel. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. se vor prevede spa ii largi. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. În unele por iuni ale pădurii-parc. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. În zona intrării principale. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. acoperite cu pietre. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. de entomologie etc. se deosebesc: parcul forestier. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. fântâni. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil.17. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. dar în raza de deservire a localită ii. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. 6. formată din planta ii forestiere. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. în mişcare. . poteci şi alei de plimbare. de zoologie. toalete ecologice. de purificare a aerului etc. având produse care să nu dăuneze animalelor. un sit istoric (ruinele unei cetă i). şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. un punct de belvedere asupra oraşului. Pădurea-parc (parcul forestier. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. un curs de apă. pădurea-parc sau parcul-pădure. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. pot exista în incintă şi muzee. sau a aranjamentelor florale. Frecventarea acestei păduri de către locuitori.

picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. falezele sau malurile abrupte.1. lipsite de vegeta ia forestieră. zonele nisipoase. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. sau de interes turistic. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Unele elemente naturale precum mlaştinile. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude .5-2 ore. situate pe malul unui lac. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. terenuri sportive etc. solul. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. în unele zone de interes curativ. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. telecabine. topoclimatul. cu cât terenul este mai înclinat. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. tabere şcolare. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. căi de acces cu trasee mai lungi. izvoare termale etc. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. expozi ia. 6. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. stâncile. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. terenuri de tenis sau de fotbal. zone de picnic.). Astfel. hidrografia şi environnement-ul. Amenajările de tipul campingurilor. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. balnear (izvoare minerale. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. . De asemenea.17. pozi ia pe versant. numită impropriu pădure de agrement. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. Pădurea de recreare. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. telescaune. pot fi ştrandurile şi campingurile. a unui râu. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. puncte de belvedere etc. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative.

Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. care prin fenomenul de . cu privire la temperatură. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. băl i. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a.. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. temperatura aerului mai ridicată. plajelor etc. frunze prăfuite sau galbene. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. vânt. dotărilor sau diferitelor echipamente. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. altitudine etc. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. este mai rece şi mai umedă. Orientarea nordică a unor terenuri. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. În acest sens. De asemenea. refugii) pentru a oferii adăpost. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. destinate practicării unor activită i. fără extreme mari. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. această zonă este cea mai expusă vânturilor. alunecări de teren. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Cu privire la mişcările aerului. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. sau spa ii adăpostite. plantele prezintă creşteri foarte mici. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. suprafe e umede improprii. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. temperaturile sunt moderate. frunziş sărăcăcios. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). prezen a prafului. noroi. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Tot în acest sens. iar solul este mai pu in umed. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. vegeta ia are aspect veşted. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. pavilioane. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. gradul de expunere a teritoriului.

atunci aceasta este şi primitoare. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. râu. care este dată de natura sursei (izvor. de o acumulare mai mare sau mai mică. de temperatura acesteia. sau ca sursă de apă potabilă. iaz. apa este importantă sub aspectul calită ii. dar nu neglijabilă. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. chimic sau fonic zonele din jur. aerisite. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. În zilele călduroase de vară. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. libere (luminişuri. situl sau vecinătă ile. De regulă. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. regimul şi tratamentul etc. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. . poieni. În acest sens.spulberare. compozi ia şi vârsta arboretelor. schi nautic etc. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. prezintă o atractivitate foarte redusă. şi din contră. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. 6. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. Environnement-ul.17. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. natura solului. de modul de captare. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. de cea ierboasă. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile.2. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. filtrare şi transport al apei. pescuit. ce diminuează calitatea acestora. de poten ialul teritoriului. capătă por iuni dezgolite. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. pârâu. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. lac). Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. prepararea hranei. va avea o atractivitate sporită. precum realizarea igienei corporale zilnice. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Când o pădure de recreare este echilibrată. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. O zonă lipsită de un curs de apă. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. liziere). Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. a fermelor de animale. Cei care doresc să se odihnească. Hidrografia teritoriului.

o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. . publicul larg le preferă pe cele amestecate. dispuse pe anumite trasee. în func ie de fenofazele speciilor respective. Aceste dotări vor fi discrete. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde.. de motiva iile şi aprecierile lor. care determină o scădere a densită ii. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. indiferent de specie. Iarna se remarcă răşinoasele. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. datorită vizibilită ii foarte bune. Sub raportul vârstei. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. dar în zilele geroase cu chiciură. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. cu locurile de parcare aferente. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. ce induce plictiseala şi pasivitatea. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. ce are o densitate mică (200-500 buc. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. capacitatea de primire începe să crească. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. dau peisajelor un pitoresc aparte. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. luminişuri pentru odihnă. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. ce au un efect peisagistic major. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. bine pusă la punct. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. a culorii frunzelor etc. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. şi este favorabilă pentru plimbări. are aspectul unei păduri falnice. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. la agresiunile vizitatorilor./ha). Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. păduri pentru plimbare şi păduri parc. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Codrul regulat vârstnic. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. ce calmează şi relaxează vizitatorul.

Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. pentru linişte. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. repaus etc. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. de cei care evadează din cotidian. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. zona de plimbare şi zona de regenerare. destindere şi pentru activită i de picnic. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. De preferat ca aici. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. odihnă. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. insistându-se în mod special asupra cură eniei. să fie drenat. instala ii sau echipamente. reprezintă cca.Pădurile de recreare se sistematizează. . cu forme interesante. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. soluri scheletice. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. terenuri de joacă pentru copii. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. şi prezintă diferite construc ii. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Zona de primire şi odihnă. cu investi ii mai reduse. de cca. ce trebuie să fie ireproşabilă. aer curat. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). să aibă o textură uşoară. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Aceasta este zona preferată de marele public. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. prin împăr irea pe anumite zone. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. obiectivele etc. Zona de plimbare. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. Zonele cu soluri reci şi umede. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. În raport cu întreaga pădure. Arboretele vor avea consisten ă moderată. acest lucru favorizând. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. cişmele. amenajările. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. izvoare). echipamente sanitare şi de igienă. camping. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. prezintă ponderea cea mai mare. fiind astfel organizată. vor fi evitate de vizitatori. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces.

construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. pot avea por iuni comune.17. puncte cu vederi panoramice. smulgerea sau tăierea puie ilor. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. forma iuni geologice interesante etc. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. monumente. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. nu prea lungi şi nu prea înclinate. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. rezultate prin ruperea. spre diferite puncte de interes din pădure. fiind total protejate. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. întâlnite doar în anumite păduri. peşteri. ruine. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. restaurant. 6. respectiv 4-10 km/100 ha. arbori deosebi i. au o lă ime optimă de 3. un număr sau o emblemă. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. restaurant. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. având un specific aparte. han. care sunt interzise accesului publicului. dispersate în cadrul celorlalte două zone. este constituită din diverse suprafe e. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. cu pante domoale. dificultatea.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. camping). vestigii ale unui castel sau cetă i. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare.5-4 m. locurile de parcare. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. prin optimizarea spa iului în general. zone cu fructe de pădure etc. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. şi echipamente specializate. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. terenurile de joc. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . cabană.3. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. fiind eliminate tasarea solului. de la o clădire de interes general (cabană. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Traseele potecilor vor fi diferite.

Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. cabanelor. de amploarea investi iilor. peluze pentru golf. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. restaurantelor. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. miniterenuri de fotbal. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. capătul drumului principal). spa ioase şi capabile să absoarbă. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. pietrişul.aceste puncte bănci. şi să se folosească materiale cu aspect natural. WC-uri ecologice. în pinten. masă cu scaune sau bănci. şi variază în func ie de microrelieful specific. groapă sau container pentru gunoi etc. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Locurile de parcare. loc pentru focul de tabără. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. fântâni sau alte surse de apă. . camping. şi pot fi: terenuri de tenis. parcările pot fi: în ciorchine. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. diverse amenajări pentru jocul copiilor. sau pot fi mici. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. respectiv grupuri de arbuşti. dispuse în apropiere. formele regulate şi simetriile. în special pe latura vântului dominant. vor evita pe cât posibil artificialul. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. coş de gunoi. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. de 2-3 maşini. un număr cât mai mare de autovehicule. Parcările pot fi mari. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. respectiv nisipul. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. dalele de piatră. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. vatră din piatră pentru foc. fiind mult apreciate de vizitatori. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. pe ansamblu.

se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. Astfel spus. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. recreative şi turistice. pedologic sau de altă natură.18. protec ia ecosistemelor. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg.1. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. 6.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. hidrologic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. educative. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. incompatibilă scopului atribuit. faunistic. sau parcurile cu specii de vânat autohton. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. cu aspect cât mai natural. geologic. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. . paleontologic. speologic. floristic. având o înăl ime corespunzătoare.The International Union for the Conservation of Nature . pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). De asemenea. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală.18.

vile. expozi ii. hanuri sau locuin e izolate. activită ile de turism vor fi bine organizate. specifice. cultural şi recreativ. .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.Beuşni a. . emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. . fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. Retezat. care grupează o serie de atrac ii turistice.zona exterioară. 6. . Domogled . Cozia.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.18. muzee cu specific local.2. . şi Semenic – Cheile Caraşului. . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.sunt peisaje naturale de mare frumuse e.să aibă forma ii geologice interesante. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.speciile vegetale şi animale. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. conforme cu peisajul. zona rezerva iilor integrale. educativ. educativ şi recreativ. Cheile Nerei . .Valea Cernei. neatinse de activită ile umane. care servesc recreării popula iei. destinate cercetării ştiin ifice. Mun ii Măcinului. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. elemente de etnografie si folclor.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . beneficiind de o protec ie suplimentară. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural.Hăşmaş. . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . floră şi faună intacte. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. Cheile Bicazului . . Rodna. drumuri. hoteluri. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.să fie deschis turismului organizat. cu flora şi fauna sa. Ceahlău. construc iile (case.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. vegeta ie.să fie interzisă vânătoarea. în scop ştiin ific. recreării şi turismului”. Piatra Craiului. În prezent. respectiv fenomene naturale originale. sate. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal.

reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. rezerva ii naturale. mixte (tip m). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. se promovează regenerarea naturală. Grădişte Muncelului – Cioclovina. Vânători – Neam . nu se împuşcă. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Nomenclatura din ara noastră. limnologice (tip l). Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. conform Legii nr. paleontologice (tip p). Bucegi.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse.18. geologice şi geomorfologice (tip g). sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. 6. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. următoarele: Apuseni. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. forestiere (tip f). clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. ca parcuri naturale. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . vegeta iei sau faunei. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. Balta Mică a Brăilei. Acestea pot fi: botanice (tip b). ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală.. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. lacuri şi cursuri de apă. 9/1973. . Por ile de Fier. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. În ara noastră sunt constituite în prezent. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. rezerva ii ştiin ifice. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). solului. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. se evită degradarea mediului prin orice mijloc.3. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală.

cursuri de apă. fenomene geologice unice (peşteri. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. . arbori seculari.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. educa ie si instruire în domeniul mediului. cascade. rezerva iilor naturale. parcurilor naturale. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. locuri fosilifere. chei). ştiin ifice sau peisagistice.

florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).1.regimul de umiditate din sol.diversitatea foarte mare a ramurilor. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. culoarea.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. Prin acest material. compozi ii. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. . . . material care îşi schimbă volumul.umiditatea atmosferică.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.factorii ecologici edafici: . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. ruginiu. 6. . .vânt. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. Astfel trebuie avut în vedere: . VI. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.temperatura aerului. . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.fertilitatea solului. proiectantul de spa iu verde creează forme. .2. .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.factorii ecologici climatici: .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp.1. volume. ce vor alcătui în final o unitate.lumină. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Criterii de alegere a speciilor 6.textura şi profunzimea solului. .Cap.2. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.cerin ele speciilor fa ă de: . frunzelor.

numindu-se şi cea ă oxidantă.2. Astfel. . .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).expozi ie. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.animali. . . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.2. 6. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.altitudine. dioxidul şi trioxidul de sulf. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.factori geomorfologici: . . . . . dar şi asupra celui animal sau vegetal.factori biotici: .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . etc. considerate cele mai rezistente). determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). .oxidul de sulf.pantă.factori antropici: . .troficitatea solului. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. . . a produc iei de masă lemnoasă). . Dintre aceştia : .factori poluan i.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.configura ia terenului. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).. fa ă de cele periurbane. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. numite arsuri).con inutul de schelet. cloroza esutului asimilator. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. (produc căderea acelor la răşinoase.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.vegetali.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. fertilizare.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).

mijlociu rezistente . În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . . cum se integrează în respectiva compozi ie. . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.3. . bradul de Caucaz.umbrirea clădirilor.pigmentări.condi ii de mediu – specie. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .aliniamente. platanul. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. propor ia poluantului în atmosferă etc. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . subspecie. Particularită ile biologice ale speciilor 6. fabrici. reducerea creşterilor.3. .rezistente la plumb – pinul silvestru. coacăzii. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. fenotip. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. arboretele tinere fa ă de cele mature.sensibile .rezistente la bioxid de sulf – alunul. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. ecotip. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.2.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. . chiar un aspect de bronzare a frunzelor). . piracanta. zămoşi a de Siria. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. industria metalurgică şi chimică. frasinul.foarte sensibile . leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. etc. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. corcoduşul.2. tuia. .rezistente la fluor – mesteacănul. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. .praful rezultă din întreprinderile industriale.1. stadiu de dezvoltare. 6.rezistente Exemple de specii: . din arderea combustibililor solizi şi lichizi. ce talie vor avea exemplarele respective.). prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.pădurile de recreare. .

15 – 25 m. Larix decidua. Acer pseudoplatanus. . Populus simonii. a III-a . italica. agă ătoare sau chiar târâtoare. .2.în lungul arterelor. speciile cu înăl imi sub 7 m. Morus alba. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Thuja occidentalis var. Prunus mahaleb. Picea abies. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . tabulară. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . .peste 25 m. Berberis thumbergi. ovală.2. Abies alba. mai mici de 1m. şi cea având contur sinuos. De exemplu. că ărătoare. Juniperus hibernica. arbuşti pitici. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. etc. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.zonele verzi de mici dimensiuni. obovoidă. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . sferică.realizarea gardurilor vii. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. a II-a .7 – 15 m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. a boschetelor. fastigiata. arbuşti mijlocii 1 – 2m.3. În tabelul nr.liane. conică. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Astfel. Populus nigra cv. 6. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. . Pinus strobus. speciile lemnoase volubile.. a prafului. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.arbuşti.arbori de mărimea I .

. Betula pendula. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . dud negru. larice. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Pinus sylvestris. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Ulmus minor.2. . mai ales în regiunea de câmpie şi coline.3. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. . Tilia cordata. Juniperus sabina. pentru protec ie împotriva radia iei solare. umbraculifera Carpinus betulus.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. mesteacăn. Robinia pseudoacacia var. salcie căprească.aliniamentele stradale.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .3. Fagus sylvatica. . Juniperus communis ssp. Juniperus horizontalis. caragană. . cireş păsăresc.zona de primire a pădurilor de recreare. varietatea „Globosa” la diferite specii. Populus tremula. 6. nana. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Pinus nigra. ulm de munte. a prafului şi a vântului. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Salix babilonica.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. frasin. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Cotoneaster horizontalis.mascarea obiectelor inestetice. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Cerasus avium. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.

pentru intensificarea expresivită ii clădirii. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). lanceolată. Forma. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. pendula. Salix babilonica. Speciile cu tulpini că ărătoare. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Trunchiurile. 6. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. fie pendentă. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. etc. eliptică etc. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. pot fi sinuoase. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). peluze. ovoidă. la marea majoritate a speciilor. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. romboidală. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn.3. 6. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. fie orizontală. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). Chamaecyparis lawsoniana var. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi.5. paltin. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. tortuosa) sau pot fi geniculate. obovată. mici sau mari.4. sau chiar târâtoare. imprimând anumite sentimente. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. fie verticală.2. Ramuri pot fi drepte. mărimea şi culoarea acestora.3.2. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. platan. castan) sugerează puterea. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. Unele specii au frunze simple sau compuse. imprimă un sentiment de linişte. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. .

Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Hedera helix. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). luminos (primăvara). la care verdele se combină cu alb. Gleditsia sp. Euonymus europaeus. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. ca în cazul mesteacănului. Carpinus betulus.. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.. galben sau chiar roz şi roşu. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Populus alba Picea pungens var. Thuja occidentalis f. Pyrus elaeagrifolia. Juglans sp. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Speciile cu frunze mici. Tilia tomentosa Juniperus sabina. pu in incizată dau adânc incizată. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp.) sau mari (Ailanthus sp. Astfel. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Speciile cu frunze mari. Eleagnus angustifolia.). „Aurea” Thuja orientalis f. până la verde intens (vara). Aesculus sp. compuse. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. alb argintiu. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Ligustrum ovalifolius.Marginea limbului poate fi întreagă. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. biota. precum şi diferite exemple de taxoni. Hippophae rhamnoides. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna).. la galben–roşu ruginiu (toamna). „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. la verde închis. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).. Robinia sp. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. argintea. Sorbus aria. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). În tabelul nr. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Acer negundo. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e.

Sophora japonica. Crataegus sp. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Buxus sempervirens. Acer paltanoides var. purpurea. Forma şi culoarea florilor. În tabelul nr. Spiraea x. Pseudotsuga glauca. atropurpurea. Corylus maxima var. Acer platanoides var. crem sau galbene..3. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum.6. Pinus excelsior. Hedera helix. Alnus glutinosa. niedzwetzyana. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Ligustrum vulgare albă .. Malus pumilla var. Catalpa bignonioides. Pyrus sp. Pinus cembra. vanhouttei. glauca. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Picea abies. purpurea. forma. Prunus cerasifera var. purpuriu Picea pungens var. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Robinia pseudoacacia. Pinus strobus Abies alba. Berberis vulgaris var. hybrida. Hibiscus syriacus. Phyladelphus coronarius. Magnolia kobus. rubrum 6. Taxus baccata.verde închis roşu.2. Aesculus hyppocastanum. Juglans regia Fagus sylvatica var. Syringa x. Prunus avium. purpurea. pissardii. Deutzia scabra.

Syringa vulgaris. Magnolia stellata. Tamarix ramosissima. Magnolia kobus. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Dintre toate speciile lemnoase. Chaenomeles japonica. Cornus mas. Laburnum anagyroides. Cornus mas.. primăvara timpuriu primăvara . Hibiscus syriacus. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Amorpha fruticosa. Malus floribunda Hedera helix. Diervilla florida. Prunus armeniaca.. Prunus persica. pissardi. Colutea arborescens. Laburnum anagyroides. Cotinus coggygria. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. cu toate varietă ile şi soiurile sale. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Liriodendron tulipifera Aesculus x. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Spiraea salicifolia. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Forsythia suspensa. Kerria japonica. Forsythia sp. Hybiscus syriacus. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. carnea. Chaenomeles japonica. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. soulangeana Prunus sp. Prunus cerasifera var. exceptând albastrul pur. Magnolia x. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Diervilla florida. Buddleia davidi.

Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Culoarea fructelor. atribuind ambientului un aspect dispersat. Colutea arborescens roşie albă . tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Cotoneaster horizontalis.3. amorfă) constituie un factor stimulator. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. glicină. mari (Viburnum opulus var. Viburnum opulus. în sezonul estival sau autumnal.. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase.2. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Inflorescen ele sferice. pseudobace) este variată de la specie la specie. Sambucus racemosa. Crataegus monogyna. Berberis vulgaris. Sophora japonica. 6. dar mai ales în perioada hibernală. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. budleia. Ptelea trifoliata. ca lumânările (castan porcesc. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Liriodendron tulipifera. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Syringa vulgaris. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Hibiscus syriacus. Spiraea japonica. Rhus typhina. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. iritant. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Kerria japonica Aesculus sp. mălin) calmează şi relaxează. neliniştit. contribuind prin forma. Rosa canina.7. lemn câinesc. Spiraea salicifolia.vara toamna Mahonia aquifolium.

8. Picea abies. ci separat. Abies alba. Există şi specii cu creştere foarte înceată. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Viburnum lantana. De exemplu. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. salcâmul. 20. probabile pentru perioade de 5. calitatea terenului. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. diferi i arbuşti.2. Gleditsia triacanthos. Thuja occidentalis. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Mahonia aquifolium. iar plopii. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Cotoneaster nigra. mesteacănul. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Fraxinus excelsior. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Platanus sp. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. 10. 40 ani de la plantare. Lonicera nigra. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Robinia pseudoacacia. De obicei. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Catalpa bignonioides.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. precum cimişirul şi tisa.3. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Ligustrum vulgare. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. . unii poluan i din aer sau din sol. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Ambientul (noxe. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. 6. Prunus spinosa. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale.

pâlcuri. pot fi folosite solitar sau grupat. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. . coloritul fructelor). iar cele decorative prin trunchi. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. boschete. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. VII. lângă clădiri. sau duc la costuri suplimentare. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. grupuri. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. masive. în puncte liniştite. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. curtine. Exemplarele lemnoase. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. fără agita ie. garduri vii. fie ele arborescente sau arbustive. care nu se regăsesc în efectul ob inut. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. ASOCIEREA. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. labirinturi.Cap.1. Arborii solitari se amplasează pe peluze. frunze. sub diferite moduri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective.

5 m.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. în aceste ultime cazuri. . formate dintr-o specie. cu exemplare foarte apropiate. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. Ca regulă generală. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). foarte înalte cu h > 3 m. După înăl ime. sistemul Cossonet). pe un contur drept sau sinuos. mai rar două sau chiar trei. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. ce are amenajate numeroase poteci. trunchi de piramidă. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. de regulă bine între inute şi amenajate.5 – 1 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. ob inându-se în final un perete verde. două sau trei rânduri. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. mici cu h = 0. (gard belgian. înalte cu h = 1 – 3 m.. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate.

garduri vii de camuflare sau de mascare. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. de mascare. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. În cazul plasării inverse a speciilor. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. cu un aparat foliar bogat. solemnitate şi hotărâre. ce le eviden iază pe primele. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. .După scop gardurile vii pot fi: . solu ie destul de controversată. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. Astfel. de preferat o specie locală. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. de izolare vizuală şi fonică.garduri vii pentru protejare. folosite ca garduri de limită. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele.garduri vii decorative. mai deschis la culoare. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. protec ie şi linişte. . cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. sanitar. în care sunt prezente multe bănci. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. care să constituie fondul principal. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. şi coroană bogată. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. de apărare împotriva vântului dominant. . şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. În orice caz. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri.

pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. apoi de cele de talie mică. destinat odihnei pasive. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. dispuşi inelar. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. . În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. În cazul clădirilor monumentale.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. pentru mascarea acestora. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. lângă care să existe grupuri de flori perene. existând în apropiere şi un luciu de apă. patrulater sau pentagon. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi.

La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Un boschet prezintă 2-3. în mod excep ional 4 intrări. parcuri) masivele se situează spre periferie. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pentru mascarea limitelor. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. la tasarea şi în elenirea . Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. protec ie împotriva soarelui şi vântului. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. specii rezistente la vânt. iar în interior numeroase bănci. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. mesteacăn. statuie. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. pinul silvestru). La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. cimişir. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. dârmox). În spa iile verzi urbane (grădini. constituit dintr-una sau mai multe specii. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. fântână arteziană). de regulă dispuse circular.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. adaptate condi iilor locale. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. pinul strob. lemnul câinesc. creându-se o stare de calma atmosferic.

2. în acest caz balul fiind înghe at. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. acestea pot fi transparente sau opace. puie ii cu rădăcini protejate.solului. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. care limitează priveliştea şi perspectiva. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Astfel pentru aliniamentele stradale. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. urmată de toamnă. largi. de la scoaterea din teren şi până la plantare. În general. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Vârsta. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei.2. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). a I-a. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. a II-a şi a III-a. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. imediat după dezghe ul solului. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. cu înflorire abundentă. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Totuşi. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. înso i i de 1 tutore. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie.2. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). se folosesc puie i de talie mică.2. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. înfiin area scuarurilor. unde se doreşte realizarea unui masiv. 7. cu fructe şi port interesante. În func ie de speciile întâlnite în masive. . Astfel. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. 7. se evită ambalarea. creându-se impresia de monumentalitate.1. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii.

extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).1. se tasează uşor şi se udă abundent. .70) m pentru arbuşti (3-5 ani).5 (0. iar înăl imea 8-10 m.60 (0.70) x 0. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.0. creată în acest scop.0. . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.30 (0.30 (0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. . Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . sunt necesare mai multe opera iuni: .plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. cu ramuri până aproape de sol.60 (0.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. cu o coroană uniform dezvoltată. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.0 x 1. înăl imea şi grosimea la colet.Ca regulă generală orice puiet. .80 x 0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.2. datorită dimensiunilor.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. pe tulpină deasupra coletului. fie din natură. remorcii. camionului.3. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.alegerea exemplarelor.40) x 0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. .80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. fie dintr-o pepinieră. situate în locurile accesibile macaralei. De asemenea. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.0. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. .6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. 7. . cu sistemul radicular mai compact. etc. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.5 t. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.40) m pentru puie ii de talie mică.

. 7. în timp. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Astfel. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani.3.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . ciuperci). Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.1. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. urmând ca mai târziu. până la 0. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric.5 – 1. timp de 2-4 ore. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. partere. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune.7. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. P. cu norme bine stabilite. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. uniform. Fertilizarea. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.3. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.2. ce au un efect estetic deosebit. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. numărul rândurilor (1.4 rânduri. 2 sau 3 rânduri.2. K.4. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. 7.3. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. rânduri sau la încrucişarea aleilor. în Fran a. la o adâncime de 20-25 cm. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant.

piramida . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. la distan a de 60 cm între ele. .vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. cu fructifica ie cât mai abundentă. ob inându-se forma literei V.forma Verrier . rezultând astfel un trunchi vertical scurt. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . se aleg ultimii doi. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . La exemplarele cu so . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. columnare. cu ramuri cât mai multe. Pe măsură ce cresc.forma Cossonet . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.5 m între ele. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o).40 cm deasupra solului.forma literei „U” . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. piramidale. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”.

6 sau 8 bra e verticale. dispuse în acelaşi plan. se orientează vertical pe doi tutori.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Fiecare pereche porneşte din axul principal. ceilal i îndepărtându-se. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Astfel. 80 sau 120 cm de la sol. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. are forma unui „U” dublu sau triplu. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Coroana formată. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. ce a fost retezat la 40. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. pe o sârmă .40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu.

sub un unghi de 60o între ei. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. La lungimea de 70 . cu o deschidere a bra elor de 50 . iar cei doi lăstari terminali. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. la o înăl ime de 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal.80 cm. În al doilea an.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. .(spalier). se înlătură lăstarii. După 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.

Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. . tăierea se face cu cca. După atingerea înăl imii dorite. Populus sp. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. mai rar toamna târziu. de 1-2 m lungime (Acer negundo. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Tunderea se execută în anii următori. 0. 7. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor.3. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. ienupăr. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei.3. tuie. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. la exemplarele plantate în aliniament. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). tisă). La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. prin scurtarea lujerilor prea lungi. În primul an de la instalare. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu.) Se execută primăvara devreme. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. la înăl imea de 20-25 cm. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid.

Se recomandă rărirea periodică. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. După câ iva ani. sunt de regulă mult mai viguroşi. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. grupuri. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.4. iulie. 7.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. cu coroane înghesuite. Lăstarii ob inu i prin recepare.3. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară.

ob inându-se un număr optim de exemplare. cu o periodicitate de 3-5 ani. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. . . . Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). 20-30 ani.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. cu o periodicitate de 3-5 ani. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. . respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. în cca.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. reducerea consisten ei.materialul rezultat nu se recoltează.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.5. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. în pădurile echiene de codru şi crâng. Se aplică rărituri mixte sau combinate. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). . 7. îmbunătă irea stării fitosanitare. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. în apropierea locurilor de sta ionare. din 3-6 (10) ani. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. fiind inestetice. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. a unor poteci.3. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare.

marea majoritate a pădurilor cu cvercinee.6. făgete. deoarece circula ia este complicată (semin iş. dar pentru oameni antrena i. se pot adopta diferite tratamente. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. păduri de plopi euroamericani). Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. bolnavi. în vederea atingerii unui anumit scop. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. .3. cu foarte multe nişe ecologice. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. buruieni). pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. rup i sau doborâ i. de speciile forestiere folosite sau prezente. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. amestecuri de fag cu răşinoase. 7.

1. mirosul şi modul de asociere ale florilor. covoarelor. Ageratum sp. peste 50 (60) cm. Tagetes sp. Aubrieta sp.. .sp. Narcissus sp. .1.Tropaeolum majus. al sezonului de vegeta ie.sp.1. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . precum specii din genurile: Lilium sp..1. în componen a bordurilor.înăl imea.specii de talie mare. Lobelia sp. Hyacinthus sp... a modului de creştere şi ramificare. platbande sau grupuri pe peluze. în marginea rondurilor sau rabatelor.. ... Acestea se folosesc pentru rabate. Salvia sp.forma şi culoarea fructelor.sp. Muscari sp. cu aspect de tufă .specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. .. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. . ..specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. 8. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. în planul apropiat de privitor. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Calistephus chinensis..ciclul de via ă.. cu port târâtor (sau pendent) . Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Alyssum sp. Malva sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.. .Cap. Acestea joacă un rol psihologic fundamental... cu tulpini ramificare. 8. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Acestea se folosesc grupat. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Salvia splendens. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Saponaria ocymoides. Delphinium sp. precum şi în mozaicuri. În acest sens se deosebesc: . culoarea şi mărimea frunzelor...culoarea. Tradescantia sp.forma tulpinii (portul).. a rabatelor pe peluze. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . Ageratum mexicanum sp.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. . Galanthus sp. VIII. Tulipa sp.. forma. Tulipa sp. . .. în fa a speciilor arbustive sau arborescente..Tagetes sp. Sedum sp.2.forma. în sensibilizarea oamenilor la frumos. . . precum Crocus sp. partere. Gladiolus sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.

Iresine sp. lalelele papagal. roşu sau grena. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Astfel.1. cu tulpini că ărătoare . ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. 8. Forma.. Nuan a culorii poate fi diferită. florile fiind nesemnificative. chioşcuri pentru odihnă). mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Lilium sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. la început. erecte Impatiens sp. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. clopo ei. . sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. cu tulpini simple. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.4. mărimea şi culoarea frunzelor. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. cu segmentele filiforme... Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.Lathyrus sp. Forma..) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. galben. mo ul curcanului. argintiu sau cenuşiu. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. roşu grena. culoarea... . Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Portulaca sp.. Agave sp.. până la albastru.1.Ipomea purpurea. Unele frunze sunt mari. la florile simple poate fi pală. în cazul petalelor tomentoase. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.sp.sp. Delphinium sp. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. precum verbena şi crinii. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). Pyrethrum sp.. roz. în jurul teraselor. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Begonia sp. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.. Polygonium sp. Papaver sp. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. a sta ionării.. 8. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Humulus lupulus. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Sempervivum sp. creasta cocoşului. Tulipa sp. iar altele puternic fidate. locurilor pentru sporturile uşoare. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. culoarea şi abunden a frunzelor. altele sunt mici şi mărunte.)..3. cu tulpini volubile .. precum regina nop ii şi micsandrele. .sp. Ricinus sp.

fiind aripate.5.. vara.1. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. .) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.plante anuale sensibile (Celosia sp. 8. În unele situa ii. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. ca o continuare a florilor. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.8. fiind o sursă de amuzament pentru copii.. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. . Cineraria sp.plante anuale semirustice (Begonia sp. de culoare roşie sau roză. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.6. florile se îndepărtează.1. Calceolaria sp. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Zinnia sp. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.) se seamănă în sere calde. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. . iar primăvara vor înflori..plante anuale rustice.) are fructe persistente şi decorative. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. men inând efectul decorativ. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.

. mozaicurilor..7. Speciile floricole pot fi folosite. teraselor. tuberobulbi. rădăcini tuberizate.1. covoarelor. Hosta plantaginea. în general. Acestea pot fi rustice (Anemone sp... Aquillegia sp. Convallaria majalis. cămări. Lolium sp. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Papaver orientalis). atunci când sunt plantate în diverse suporturi. în lungul apelor sau pe luciul lor.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. rabatelor. bordurilor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.. rizomi. Narcissus sp.. rizomi. . 8. Gladiolus sp. Chysanthemum sp. ferestrelor.decorarea balcoanelor. sau semirustice (Canna indica. Iris sp. pe stânci sau pajişti. pentru: .. jardinierelor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.decorarea spa iilor verzi. Hyacinthus orientalis. rondurilor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. geophite – ce au bulbi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. Gypsophyla sp.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Dahlia sp. tuberobulbi. Polyanthes sp.. .

Rudbekia sp. costisitoare.decorarea stâlpilor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. bujori.). printre care se introduc plante anuale. Portulaca grandiflora). nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. pergolelor. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. numă-uita (Myosotis sp. partere). rabate. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. bănu i (Bellis perennis). mărimea. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. de talie înaltă (Phlox paniculata.). iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.). Tagetes sp. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. treiajelor. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. forma şi nuan a frunzelor. instalând specii de talie mică în prim plan. perioada şi durata de înflorire. Ageratum mexicanum „nana”. witrockiana). Culturile cu plante anuale. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. În func ie de perioada şi .ca flori tăiate. specifice plantelor anuale. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient.2. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. narcise. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. înăl imea plantelor. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele.. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). în special lunile de vară. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene.. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. zidurilor. ghiocei.). . cu port de tufă sau covoraş. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. chioşcurilor. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. fie numai specii perene. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. mijlocie (Petunia sp. crizanteme. 8. muscari (Muscari sp. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. în trepte.. narcise (Narcissus sp. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. forma şi culoarea florilor. stânjenei. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. fie mixt. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale.

perlit şi turbă în diferite propor ii. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. modelarea terenului. ... cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. bine organizate. superficiale (Primula sp. Asparagus sp. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. etc. Amaryllis sp. Instalarea speciilor floricole 8.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. . fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. mărun irea bulgărilor. Tradescantia sp. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.. pământul de lemn.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.. Erica sp. pământul de pădure. desfundat. Acestea se deosebesc prin pH. elina.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Iris sp.. pământul de ace de răşinoase. pământul de frunze. mobilizarea superficială a solului. se deosebesc: . de răsadni ă.. Cheiranthus cheiri). Bellis) cu speciile anuale. compostul de grădină. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. În general. de turbă) . rădăcinile de ferigă şi nisipul. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.3. structură. permeabilitate. . Myosotis.. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Hyacinthus. În func ie de sol. capacitate de re inere a apei). cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. brumărele). pământul de ericacee. Galanthus) sau bienale (Primula. Asparagus sp. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. 8. . Dianthus sp). În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Crocus. nivelat. Dianthus sp. elemente nutritive. Gladiolus sp. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. con inutul de substan e nutritive. . După valoarea pH-ului. Viola. textură. Narcissus.soluri acide – (Coleus sp.soluri alcaline – (Anemone sp.. pământul de turbă.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa.3.. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Calluna vulgaris). textură.. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.. pH.1. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.soluri neutre – majoritatea solurilor. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. ferigi).

ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Galanthus. transplantarea apare necesară atunci când .8. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis.). de cca. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Crocus. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. La speciile perene.3. Viola. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Sedum) distan ele pot fi mai mari.3. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Amaranthus). Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. dar nici să se stânjenească reciproc. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Muscari. Begonia).3. Hemerocallis sp. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.). Mathiola. Hyacinthus. Dianthus. bulbii acestora să se înrădăcineze. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. La plantare. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Hosta plantaginea. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. unde se vor dezvolta şi înflori. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Impatiens. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Lilium sp. Narcissus. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective.2.(Iris sp. 8. Alyssum.. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Paeonia). Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Fuchsia. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Myosotis).5 cm grosime. comparativ cu înăl imea plantei. 2 – 2.

unele nu mai înfloresc în acel an. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. . . Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. intrând mai devreme în vegeta ie.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. Ciupitul se execută cu unghia. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. .reglementarea înfloritului. cu rolul de a ob ine plante viguroase. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.irigarea. obligatorii sau facultative. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. spa iul devine insuficient. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Pentru ob inerea de tufe bogate. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . copilitul. . pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.aplicarea îngrăşămintelor. când plantele nu suferă deloc. În această categorie intră următoarele lucrări: . suprimarea tijelor florale vestejite. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. 8. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.ob inerea unor forme caracteristice. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.tutorarea şi palisarea. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. de perioada înfloririi.tunsul plantelor. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. . .combaterea dăunătorilor biotici.suprimarea păr ilor aeriene. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.4. . În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. . Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. . acestea stânjenindu-se în dezvoltare.datorită înmul irii naturale ale plantelor. bobocitul.

pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Se aplică la crizanteme. gura leului). Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. de dimensiuni mai mari (crizanteme. garoafe. garoafe). de obicei terminată cu o floare (crizanteme. hortensie. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare.. Petunia sp.. urzicu ă (Coleus sp. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.). ochiul boului). Pelargonium sp. bujori. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. . Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. în acest caz întârziindu-se înfloritul. trandafiri.

mai ales în perioada de înflorire abundentă. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Lathyrus. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tutorii pot fi din lemn.. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. în func ie de specia respectivă. dalii). trestie. . Ipomea). mase plastice.

În această categorie intră: excrementele de mamifere. a îngrăşămintelor organice solide. :30. după trecerea perioadei de înflorire. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. uneori superfosfat. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. solul. cenuşă. sulfatul de potasiu. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. narcise. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. bogate în potasiu: sarea potasică. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. făina şi rosătura de coarne. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. la care se adaugă apă. etc. . Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. intensitatea luminii. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. ghiocei. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. ciuperci). cu valen e simbiotice. după o prealabilă uscare şi mărun ire. ob inânduse solu ii prin fermentarea. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. chimice. temperatura mediului înconjurător. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. azotatul de amoniu. solarii. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. 1:20. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). bioxidului de carbon şi a altor gaze. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. ca regulă generală. timp de două săptămâni. fiind indicată udarea diminea a devreme. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. microbiologice. făina de oase. maxim ora 10. riguros selec ionate. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. umiditatea şi mişcarea aerului. Îngrăşămintele se aplică. spălarea şi răcorirea plantelor. de păsări. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. lalele. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. clorura de potasiu. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. sere. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. mustul de bălegar.

uneori chiar săptămânal. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. pentru a nu se produce vătămări plantelor. periodică a diferitelor exemplare floricole. la geofitele semirustice. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. măcar odată pe an. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. . ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. rizomi. organele subterane (bulbi. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. tuberculi. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. şi peste vară.sau noaptea. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. sau talaj. manual sau cu ajutorul săpăligilor. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. frunze. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. bulbii sau rizomii. în martie–aprilie. sensibile la temperaturile scăzute. Acest strat men ine solul umed. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara.

În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). pietriş. recreative sau sanitare. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). aranjamente florale. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. 30 oC. clădiri. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. asfalt sau beton. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. în zilele cu temperatură ridicată. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. grupuri statuare. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. luciu de apă). formată în special din graminee. datorită nuan elor de verde.Cap.rustic. gazonul se încălzeşte mai pu in. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. elemente arhitecturale.pentru peluze. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. iar în cazul asfaltului de cca. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei.pentru terenuri sportive. 45 oC. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. arbuşti. După destina ie. ce înfră esc abundent. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. pentru a forma un covor des. . dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. De exemplu. lalele). cărămidă. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. . Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. brânduşe. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. cu . gazon care se tunde la 2-3 zile odată. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. narcise. IX. masive de arbori) sau nevii (stânci. având aspectul unor pajişti naturale. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara.1.

După înăl ime: . crichet – 2.5 cm. . Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. lăstărire. înfră ire slabă. Bellis perennis. rapiditatea de creştere. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Campanulla sp. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar.2. având aspectul unei fâne e înflorite. Cynonurus cristatus). Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. tenis – 0. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării.. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. frunze mari. capacitatea de refacere după tundere.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Gypsophylla muralis. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Festuca rubra. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. rugbi – 6. Calendula officinalis.3. de diferite desimi. cerin ele fa ă de substratul nutritiv.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Poa annua).5 cm. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. . dar speciile se comportă diferit. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. umiditatea din sol. rădăcinile sunt relativ superficiale. grosiere. tufele sunt înghesuite foarte mult. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Lollium perenne. . rezisten a la bătătorire. Matricaria chamomilla. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. rămânând suprafe e nude de pământ. Agrostis tenis. aspre.5 cm. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. 9. la 12–20 cm. Viola arvensis. Bromus inermis). Agrostis stolonifera. Alyssum maritimum. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens).. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. rezisten a la temperaturi scăzute. Deschampsia caespitosa. la tundere. aceasta dispare. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Papaver rhoeas. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Reseda lutea. Alopecurus pratensis.5 cm. 9. Iberis semperflorens. ci în amestec de minim 3 specii. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. uneori 40–50 cm (Poa pratensis.

zgură. îngroparea cablurilor electrice. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.3. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Dacă norma este prea scăzută. cu un aspect nefavorabil.9.3. în cazul în care solul existent este corespunzător. dacă există sisteme de irigat. se ob ine un gazon prea rar.1. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. a instala iilor de irigare. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . De asemenea. terenul se grăpează.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: .manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. cărămizi.2. 9.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. gros de cca. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite.5 cm. . În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. După semănarea manuală. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). Metode şi tehnici de semănare: . Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Decaparea . consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. amestec şi condi iile de sol. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. de specie. ci cresc lateral. În diferite ări se aplică norme diferite. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. precum şi costul mai mic. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. a canalizărilor. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual.mecanic . adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. instalând toate speciile crescute natural. .5 – 2. moloz. date de condi iile specifice ale ării respective. dar şi vara. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. adâncimea de semănare va fi mai mică.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. dar şi executarea drenurilor.

9. iar gramineele se răresc. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). care nu sunt preten ioase. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. fosfor şi potasiu. care pot fi rulate. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. apar muşchii şi numeroase buruieni.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. groase de 2-4cm. 30 x 30. După aceste opera iuni. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. Dacă solul are o cantitate mare . Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). sau mecanic cu maşini speciale. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive.4. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm.

. trebuie mărită cantitatea de fosfor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.de calciu. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. pentru compensare.

fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). mai sigură. mai stabilă. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. de intimitate şi uneori de regres.7 m lă ime.mişcare ascendentă. creează impresia de avansare. importan ă şi lă ime. măreşte aten ia. divertisment. 10. influen ând sentimentul de veselie.pentru ceea ce este rigid. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . sau conduc spre un obiectiv principal important. organismul nu depune efort. sunt de obicei largi. .mişcarea descendentă. . care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei.de amuzament. . CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. curiozitate . pentru obiective bine determinate. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. implică o diminuare a efortului. pentru terenurile orizontale.mişcarea orizontală. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. .20 m). Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).de stimulare. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. X. . au o lă ime mai redusă (minim 1. ordine şi propor ie. şi în echilibru cu for a gravita ională. pentru terenurile cu denivelări. perspectivele. inestetic şi nefunc ional. călare sau cu bicicleta.5 -0. . pentru stilul geometric.de indispozi ie (de închistare) . flori. justificate de prezen a diferitelor obstacole. de refugiu. În func ie de natura circula iei. având 0.pentru ceea ce este viu sau în schimbare.1. apare un sentiment plăcut de protec ie.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. elemente arhitecturale. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. în meandre pentru traseele sinuoase.Cap. de cucerire a spa iului înconjurător. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . . grădinile alpine.

de forme diferite. corelată cu ambientul.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . cărămidă. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. dalaj antic. pietriş. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Pământul. mozaic. pavele. macadam. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. lian i sau materiale hidrofobizate.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. . Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . ceramică sau marmură. dale. iar cele deschise obosesc ochii). de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. asfalt turnat sau cilindrat. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. cel pu in cu fa a superioară netedă. dalaj englezesc. beton. este folosit în pădurile de recreare. tip zidărie.cele neregulate în „opus incertum”. pătrate. .cele paralelipipedice în diferite modele: brădu .

Când cursul apei este însorit. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. cărămidă. realizate de obicei pe stâncării. trestie.2. bitumului. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. pătrate. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. din beton. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Malurile se vor amenaja prin terasare. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. .65 cm). căderi de apă. dreptunghiulare. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. fără frânturi. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat.pe gazon. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. dar poate fi ameliorată. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. la o distan ă între centrele de greutate. ale fiecărei dale. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Apele stătătoare (numite impropriu. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. geometrică. iazuri. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Caltha palustris). apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). 10. de mişcare. lacuri. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. dar fără a fi simetrice. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. pâraie. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. fântâni. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. prin deschideri de perspective. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). elipsoidale.60-0. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. având rolul unui factor calmant în peisaj. în locurile cu erodare puternică. făl uită. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. uşurin a între inerii. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. asemănător cu malurile opuse. senza ia de răcorire şi de prospe ime.

pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. muntos. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. 10. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. 10.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. în mod artificial. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. folosite pe timp de noapte. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. . un microrelief accidentat. la o oarecare distan ă de clădiri. şi pot fi amenajate într-un mod special. iar când sunt mici şi grupate. fie vor fi aduse. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). . caz în care se pot men ine în forma lor naturală. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Când sunt de dimensiuni mari. colorată diferit chiar.bazin cu cupă florentină în mijloc.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme.fântână cu taluz cu cascadă.4.3. de solidaritate monumentală. O perspectivă bine concepută are echilibru. acestea dau impresia de putere. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. combinată cu lumina artificială. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. . cu o vegeta ie specifică. . Grădinile alpine au suprafe e variabile. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. mărime şi culori. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. în mod progresiv. Grădinile alpine creează. privit dintr-un loc potrivit. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.bazin cu jeturi orientate spre periferie.

zăpadă. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. cu turbă şi nisip. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. scările. pergolele. pode e şi poduri. . Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). numite chioşcuri descoperite (naturale). Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. . vase decorative. coloanele. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . situate în spa iile verzi. pătrată. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. la capătul aleilor. sau cărămidă. balustradele (parapetele). a orchestrelor sau a fanfarelor. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. accidentat. fiind amplasate pe esplanade. . chioşcurile. . Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. într-o formă simplă dar estetică. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare.5. în pantă sau se va crea artificial. destinate adăpostirii vizitatorilor. beton. belvederile. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. la marginea apelor. Acestea se pot construi din lemn. subalpin. deşertic. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. pentru ca pământul să se taseze suficient.aşezarea unui strat de pământ de elină. lăsând spa ii mari între ele. . înghe . Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. în pie e sau în punctele de perspectivă. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). va fi pe cât posibil frământat. 10. construc ii uşoare. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. arcadele şi porticurile. teatrul verde. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. hexagonală sau octogonală. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. a men ine.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. cele mari în planul din spate. suporturi pentru plante. a domina. treiajele. grupuri sculpturale. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta.dispunerea blocurilor de piatră. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor.

Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. din diferite materiale de construc ie.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. marmură şi au un mare efect prin formă. bronz. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. de obicei cu înflorire abundentă. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. fiind amplasate la capătul aleilor. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Materiale de construc ie folosite: piatră. mărginirea unor perspective. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. grup sculptural.5 m. Acestea se confec ionează din piatră.5 m. compartimentarea unui spa iu verde. teraselor. Forma. cărămidă. dezvoltare pe verticală. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. lemn. beton. formate din panouri cu zăbrele.45 m. la marginea teraselor. aluminiu. fier. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Se recomandă ca optimă. atât la soare cât şi la umbră. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. în lungul aleilor largi. pe orizontală. mozaic. înăl imea 0. ce prezintă ca elemente de sus inere.4-0. beton armat. culoarea lor. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. lă ime 0. stâlpi verticali (piatră. lemn sculptat sau marmură. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu.0 m. metal. mărime. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. cărămidă. Treiajele sunt construc ii uşoare. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.7m şi înăl ime 2-2. lemn. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. cărămidă. piatră). alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Pot fi cu sau fără spătar. oferind refugiu împotriva insola iei.5-0. a unui rond de flori. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. folosite pentru decorarea unor pere i. . ce acoperă por iuni de alei sau terase.4-3. fontă.

Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. zidurilor. în lungul scărilor. ciment.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. piatră. decorat cu plante de mozaic. . beton. aleilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful