UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

cu coloane de piatră colorată şi marmură. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. peste care s-au grefat elementele orientale. formă pătrată. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). pini.1. Villa Mecena. în Evul Mediu. . horticultura a făcut progrese. rozmarinul şi mirtul. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . a înregistrat un regres. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale.2. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Villa Sallustius. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse.grădina cu pomi fructiferi. fiind înconjurate de un zid de marmură. urbane. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. 2.XIV d.H. buxus. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil.) 2. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Constantinopol. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. Grădinile vilelor mai mici. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. crini. smochini. .zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Acestea aveau. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi.V. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. Erau prezente pergolele şi coloanele. mimoze). Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. de regulă. De asemenea erau cultiva i trandafiri. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin.2.2. vasele şi statuile. Totuşi. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. ce cuprindea Europa Sud-estică. Villa Lucullus. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. tei. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. . Exemple: Villa lui Cicero. la interior cu bazine străjuite de statui.arbuştii şi plantele ornamentale. busuioc. Erau prezente şi pu uri rotunde. ca urmare a cruciadelor.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. În capitala imperiului.. zambile. lauri.2. plante medicinale şi aromatice. duzi. chiparoşi. trandafiri. tisă. platani. nordul Africii şi Asia Mică. fie o fântână cu un joc de apă. specii floristice. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. 2. Schema modelului grădinii medievale. lotus sau diverse flori.

din timpul domina iei arabe. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. de formă regulată iar cele mai mari. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. pere ii de fundal. 2. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. mărginite de rânduri de plante tunse. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Compozi ia era geometrică.H. . Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. al VII-lea d. buxusul. menajerie. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. apoi au căpătat un specific propriu. citricele. acestea fiind interzise în religia mahomedană. leandri. eucalipt.d.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse.). Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul.H. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. fiind plane şi înconjurate de ziduri.2. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. Locuin ele mici aveau o singură grădină. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. pini.grădina de flori. adesea aranjate liber. pavilioane pentru petreceri.4.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Speciile folosite: chiparoşi. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. predominant persană. bazine. 2. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. XIII-XIV. fie erau situate în afara palatelor. o suită de grădini.. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Grădinile fie erau interioare. caracterizată de prezen a careurilor egale. mirtul. palmieri. acolo unde spa iul permitea. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. galerii acoperite de plante că ărătoare. Speciile folosite erau: chiparoşii. monotonă. fie aveau straturi de formă pătrată. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. magnolii. magnoliile.2.grădina de legume şi plante medicinale. situate în cur ile clădirilor. Arta topiară era folosită în exces. prin întretăierea a două canale cu apă. . Nu existau sculpturi. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. înconjurate de ziduri. cu func ie exclusiv ornamentală. fie sub formă de fântâni arteziene. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. compartimentare realizată.

cascade naturale) sau în bazine artificiale. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. grote. situat pe malul unui lac.) şi cuprindeau mun i. ape. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. Picturile. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie.H. cu caracteristici proprii. în care vegeta ia era dispusă natural. neregulat. în strânsă legătură cu religia. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. bazine. por i. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. pinii – fermitatea şi for a caracterului. bambuşii – prietenia necondi ionată.2. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. de veselie. în armonie cu peisajele naturale. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. firesc. . fiind create mai ales în sec. piersicii ornamentali – Paradisul. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. arterele pământului. de groază. suprafe ele foarte întinse. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. fiind natural. IV-V d. galerii. al XVII-lea d. VIII-IX d. este mărimea acestora. Relieful era foarte variat. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri.H. cheiuri. Filozofiile religioase din China. indiferent de perioada istorică. (dinastia Tang). II-I î. odihnă. servind ca loc pentru plimbare. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine.3. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. şi reflectă puternicul cult al naturii. având caracter natural. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. ziduri. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. pe vârful unei coline sau în pădure. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice.H. ce erau descoperite brusc la un moment dat. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească.H. având ca element primordial al naturii – vegeta ia.3. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. fiind excluse liniile drepte. budismul. o dată cu dezvoltarea noii religii. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. pentru dobândirea perfec iunii morale. plante şi animale. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. terase. stânci. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. lacurile şi râurile. iar apele. Terasele erau trasate liber.. modificat sau aparent natural. au fost create parcuri naturale. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Elementele primordiale erau mun ii. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. sec. cascade. poduri şi pode e. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. cu aspect natural. chioşcuri. de basm. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii.

fiind folosite toate elementele din natură. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. pietriş. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. fiind o componentă a acesteia. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră.Deşi. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. al VIII-lea d. ienuperi.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. pietre rotunjite. fiind ulterior personalizată. În sec. Grădinile imperiale. erau prezente pretutindeni. grădină aridă. 2.H. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. grădină de muşchi. şi în Kyoto. bambus. Spa iile verzi. cu balustrade ornamentate. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . cu aspect cât mai natural (pasul japonez). miniaturală: cursul de apă. sau de pe verandă.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. Islam). Persia. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării.capitala ării. lac cu insule. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . mai mari sau mai mici. arborele de ceai. pavilioane pentru ceai. pasul japonez. stâncile. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite.). por i. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. în decursul timpului. muşchi. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. lanterne din piatră. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. un râu sau pârâu.H.vegeta ia este perfect integrată peisajului. cu simboluri filozofice caracteristice. azalee. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. podurile. . stânci col uroase. . sau din Europa medievală şi renascentistă. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. pârâu cu cascadă. din dorin a de a aduce natura în locuin e. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. arbori şi arbuşti. Astfel în Japonia. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori.3. nisip. diverse plante cu sau fără flori. orientat pe direc ia N-S. ferigi. al VIII-lea d. plus diferite lampadare. fântâni şi foarte multă vegeta ie. . camelii. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. coline. devenind o artă na ională. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. sec. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. destinate contemplării din interiorul clădirii.

. ziduri înverzite.apa aduce mişcare.Grădina palatului Farnese din Caprarola. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. lespezi sub forma pasului japonez. în special pentru grădinile vilelor suburbane. arbuşti modela i în volume geometrice. cascadelor.1. bambus.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. cascade.4. . de unde a iradiat apoi în restul Europei. XV-XVI d. tisă.simetria fa ă de o axă a compozi iei. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). precum: . Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . . Această orientare a apărut la început în Italia. a canalelor. lămâi.prezen a sculpturilor. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.nu erau folosite alei. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. literatură. . .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. parapete ornamentale. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. . ştiin ă.4.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. garduri vii şi borduri tunse. . buxus.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. ci pietre late.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.apa era folosită sub formă naturală. din toate domeniile: artă. . camelii. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. glicina. cireşii. lauri şi portocali.H. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. al XVII-lea d. .Villa d’Este la Tivoli (8 terase). . . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . arborele de ceai. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. . 2.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. arhitectură. 2. stejari meridionali. Din sec.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). mirt. . azalee. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. pe terase succesive. chiparoşi. . .utilizarea vegeta iei tunse. încep să apară primele grădini publice.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.erau folosite zidurile masive de sprijin. . Specii folosite erau: pini. ienuperi.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. bazine neregulate. magnolia.Villa Medici în Roma (2 terase).H. vase ornamentale. ca influen ă occidentală.

al XVI–lea. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. fântâni. . dar dispare schematismul rigid..grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Saint-German. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Terenul era modelat în terase mari. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). cu partere decorate cu flori. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. în arhitectură. . sub aspectul echilibrului şi simetriei. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.grădinile de la castelele Tuilleries. 2.În secolul al XVII–lea d. În perioada Barocului. vase. tinzându-se către transformarea în parcuri.grădinile Gamberaia – Floren a. .H. la care grădinile erau în incintă. apare stilul baroc. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. Existau canale şi lacuri imense. . S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Abia după jumătatea sec. Au apărut grotele artificiale. Exemple din sec al XVI-lea: .4.H. al XVII-lea crea iile importante au fost: . cu numeroase statui.grădina Garzoni – Collodi. Exemple:. În prima jumătate a sec. bazine. rezultând spa ii mult lărgite. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. În unele situa ii canalele s-au păstrat. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. . Au fost realizate decoruri bogate. .grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). al XVII-lea.arhitect peisagist Du Cerceau. Astfel. traseele rectilinii. Principiile esen iale s-au men inut. pictor şi arhitect) favorit al .grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . la castelele Amboise. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus.grădina Luxembourg din Paris.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Fontainbleau. S-au mărit dimensiunile grădinilor.2. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.arhitect peisagist Delorne. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). fiind îmbinate cu linii ample. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. roci şi apă în mişcare). curbe.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. .

. dominantă. piramide.terenul este modelat în terase largi. . cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. Dar. mai ales pe axa principală. 2. cuburi).3.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. .aleile sunt rectilinii. ca şi în restul Europei. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. Versailles. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. pe spa ii foarte largi.„regelui Soare”. în Anglia dominau grădinile medievale.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. Fontainbleau. borduri sau broderii de buxus tuns.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. rampe. alături de diferite fântâni.sunt folosite. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. . Ulterior. vase în stil baroc.Ludovic al XIV-lea. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. constituind totodată şi perspectiva principală.palatul constituie capul compozi iei. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. rocării. racordate cu ziduri de sprijin. în Anglia începând cu sec. se păstrează axa . dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. bazine şi canale. .compozi ia era tratată arhitectural. cu principii compozi ionale proprii. SaintCloud. bazine cu grupuri sculpturale. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. Sceaux. . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. Saint Germain-en Laye. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. mari partere şi întinse oglinzi de apă. . închise între ziduri. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. treiaje. . arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.4. . statui sau vase. . ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Dispar parterele. scări. fiind situat pe terenul dominant. conuri.sunt prezente. sub influen a literaturii. . realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. . La început s-a renun at la tunderea arborilor. Chantilly. al XVIII-lea. bazine.

. . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber..4.Austria: .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.Rusia: . . apoi francez.Nymphenburg (München) – model francez.. dar se introduc poteci şerpuitoare. realizate sub influen a romantismului.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Charlottenburg (Berlin) . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. 2.Parcul Chatsworth – stil clasic. . Green Park. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. . amenajate în stil peisager: St. La sfârşitul secolului al XIX-lea. La periferie erau: Regent’s Park.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. reziden ial şi a intrat în cel urban. . .Tête d’or’’ (Lyon). amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.Hampton Court – model italian. Realizări importante: . fiind sus inătorul noului curent numit . Victoria Park şi Battersea Park. . . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.4.Kent (pictor şi arhitect) . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.centrală dominantă.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). În secolul al XIX-lea.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).grădinile Kensington şi parcul Stowe. . În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.Germania: .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. Toate crea iile din această perioadă (sec.Saint-James Park . .Grădinile Greenwich – model francez.model francez. . .grădinile de la Whitehall – model italian. James Parc. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.model francez. . Malmaison.Anglia: . Hyde Park. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . formând un lan verde de peste 4 Km. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. Ermenonville. enun ate de Repton. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.

.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). lăcrămioare. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . .parcul Wilhelmshöhe (Kassel).5. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). .model italian.Chicago – South Park. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. stejarul. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.U. mesteacănul. bradul. Petersburg – 600 ha.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). . crini. În Germania. . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Philadelphia – Fairmount Park. pomicole. lângă St.parcul Nympheuburg (München). Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .Spania: .Boston – Park System.Italia: . . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .model francez.Villa Carlotta (Caddenabio). În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.Villa Carraresi (Roma). Ca exemple pot fi amintite: . liliacul. molidul. .sec.A. . narcisele. . Prospect Park (peisagist Olmsted). Parcul Puşkin (parc englez.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. roini a. forestiere: bujori. . . . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.Parcul Sokolniki – 463 ha.New York – Central Park .360 ha. respectiv după principiile grădinilor engleze.Parcul Public Friederichsham (Berlin). pe lângă locuin ele boierilor. plopul alb. garoafe şi iasomie. În S. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . Ca exemple pot fi amintite: .. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. 2.Grădina Botanică . cimbrul. .Grădina engleză (München).Villa Melzi (Bellagio). .sec. . . arskoe Selo = vechea denumire).

(fost Libertă ii) realizat de E. chioşcuri pentru orchestre. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). al XIX –lea.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). . Borza. . Hörer). amenajat tot de Redont – Bd. În alte oraşe: .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.Bucureştiul avea cca. .parcul de la Gorneşti –Mureş . .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . al XVIII-lea . lângă castelul familiei Haller.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . . Hayer. Parcul Rozelor. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. . .la sfârşitul sec. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). . al baronului Bruckental. . Redont. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. fiind numit oraş-grădină..în Bucureşti în 1833-1840. .parcul de la Bon ida –Cluj. .Grădina Ioanid.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . ..Iaşi – Parcul Expozi iei. . dar care în mare parte erau neorganizate. 70 ha.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.Buzău – Parcul Crângul. promenada de pe Dealul Copou. stilul brâncovenesc. . . .parcul de la Albeşti –Braşov. Dacia. azi Parcul Romanescu. . Pădurea Verde. În sec.1838 – parc promenadă . odată cu dezvoltarea oraşelor.parcul Carol I. Alpinetul.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). . Parcurile de la Avrig. (Carl Friederich. .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei..actual Parcul Tineretului.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . .sec.la Sibiu – 1857.Timişoara – Parcul Tiselor.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. lângă castelul familiei Teleky.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. poduri. al familiei Bauffy.

.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. ClujNapoca. parcuri în Titan.reamenajarea Parcului Herăstrău. Constan a.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Pantelimon. Oradea.Parcul Sportiv . Gala i. . Sibiu. Ploieşti. Parcul Tineretului. . Iaşi. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Parcul Libertă ii. Parcul Tei. Craiova. Crângaşi. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Balta Albă. .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . Piteşti. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. .s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Drumul Taberei.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Colentina.

de impact peisager). grădini.flori din culturile floricole. hidrologică.2. Profesorul I. . bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. e) f.Cap. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. c) f. în general de toate tipurile de spa ii verzi. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. . fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. respectiv cu: . această func ie are un caracter puternic diminuat. recreativă. f) f. sanitară). vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. 3. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. hidrologică. respectiv: de produc ie.lemn din diferite tipuri de pădure. decorativă (estetică. de protec ie climatică (viteza vântului. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. umiditatea şi temperatura aerului.1. . Func ia hidrologică este asigurată.f. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. 3. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple.f. . Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. ştiin ifică. d) f. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. antierozională. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. recreativ sau sanitar.fructe din livezi. . la diferite categorii de spa ii verzi. intensitatea radia iei solare). de pe terenuri degradate). antipoluantă (f. de protec ie a solului. sanitară şi estetică.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . fiind ob inute diferite categorii de produse: .f. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri.

). Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. moderează temperaturile excesive. De exemplu. . prin procesele de evapo-transpira ie. spa iile verzi prin stratul arborescent. Prin sistemul de înrădăcinare. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . fizică şi chimică.ameliorarea umidită ii aerului. prin descompunerea de către microorganisme. fie la suprafa a solului (litieră). fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Func ia de protec ie a solului. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Sub aspectul proceselor pedogenetice. Pe lângă aportul de substan e nutritive. Acestea. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. . trotuare. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. cărămidă. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă.micşorarea vitezei vântului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. fie în sol (rădăcini moarte). Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. prin microclimatul pe care-l realizează. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. astfel. şi a speciilor drajonate. sau în apropierea acestora. a perdelelor de protec ie. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. asfalt sau beton. etc. prin albedoul specific. în care procesele de eroziune sunt vizibile. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. mult sporită. . pietriş. substratul ce constituie suportul vegeta iei. . străzi. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. fâşiilor plantate în lungul străzilor. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. prezintă o stabilitate mecanică. Vegeta ia lemnoasă. ce constituie o armătură biologică a solului.

consisten ă. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. elagaj şi anotimp. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului.lipsite de vegeta ie. gresia. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. etc. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. marmura. 5m3. ce nu deranjează ochi. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. sub diferite aspecte: . Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. 3. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. în special în timpul verii. De exemplu. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. o elul. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. astfel.reducerea poluării fizice a atmosferei. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). În mediul urban. . care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. vârsta arboretului.reducerea poluării chimice a atmosferei. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. betonul. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. sau cu frunziş sempervirescent. structură pe verticală. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. iar la 120-200 m în interior. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. atmosfera devine calmă. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi.reducerea poluării fonice. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. . a pulberilor fine sau a fumului. Perdelele de protec ie.3. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. viteza vântului scade cu 30-60%. în zonele plantate. .

planta iile stradale. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. În oraşe. necroze. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. având un efect nesesizabil. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. echien/plurien. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). în cazul molidului cca. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. respectiv de mărimea frunzelor. perimetrale. radia ie solară. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. acoperită cu gazon. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. transportul auto. 42 t/ha.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. şantierele. durata de via ă a frunzelor etc. pinului silvestru cca. inversiuni termice. . intersec iilor aglomerate. aerian. căderea frunzelor. industria chimică. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. iar a teiului pucios cca. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. sau diferite activită i curente ale popula iei. de prelucrare a produselor minerale. ionizarea aerului). iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. 35 t/ha. metalurgică. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. 30 t/ha. ce are lă imea de 200-250m. planta iile rare dintre construc ii. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. efect maxim în sezonul de vegeta ie. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. prin senza ia de linişte. arbori+arbuşti+specii de gazon). dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. în teren liber. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). etc. fără obstacole cu efect antifonic. de prelucrare a petrolului. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. părozitatea acestora. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. 68 t de particule solide şi praf. întreprinderile industriale. De exemplu. a arterelor principale). umiditate. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. cea ă. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului.

cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. . internet). fiind un element compensator al condi iilor de lucru. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. televiziune. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .destinderea sau relaxarea.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.Timpul. artei. respectiv timpul alocat servirii mesei. intelectuale sau psihice.deplasarea. picnic. sau efectul automatismelor zilnice. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. prin care se înlătură plictiseala. camping.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. radio. . presupune bucuria întocmirii programului.divertismentul sau amuzamentul. turismului. spa iile verzi urbane sau extraurbane. CFR. în general. . sportului.Nivelul de trai. serviciului. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. telefonie. odihnei prin somn. . obiective turistice. respectiv concediile.activită i pe loc. Fazele activită ii de recreare: . . vacan ele. îmbrăcăminte. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.Mijloacele de comunicare mass-media (presă.pregătirea.Mobilitatea. aeriană sau navală. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. după bunul lui plac: plimbări.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.4. de . . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. între inerii personale. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. cumpărăturilor pentru hrană.timp de existen ă. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. practicarea diferitelor sporturi. călătorii.3. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. Factorii care influen ează recrearea sunt: .timpul liber (dedicat recreării). . pensia. . în sferele culturii. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. etc. . timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. cules de flori. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. . divertismentului. al solicitării fizice. . la care este supus omul în via a cotidiană. care poate fi: . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. cele mai multe destina ii.

Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Plimbările sunt realizate fie zilnic. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. floricolă sau erbacee. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. . sau la sfârşitul săptămânii. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. încât nimic să nu poată fi adăugat. repausul şi somnul.amintirea. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). vânătoare. J. în sta iuni climaterice cu specific. decât în dauna operei”. istorice. Aceste activită i pot fi active sau pasive.O. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. canotaj. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. sau diferite activită i precum grădinăritul. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi.ciuperci sau de fructe de pădure. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). alpinism. arbustivă. . de călătorie sau de vizitare a unor obiective. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Odihna propriu-zisă. apicultura. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. presupune comportamente diferite. diferite de mediul său. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. de diferite excese. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. 3. sau în zilele libere. etc.întoarcerea. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. nevoia de a face mişcare. Turismul are caracter recreativ. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. pescuit. diseminat sau modificat. etc. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Func ia decorativă (estetică. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. . turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. În sens larg. indiferent de subiectul în care apare. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. în spa iile verzi extraurbane. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane.5. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. economice. de regulă la sfârşitul săptămânii. obiective culturale. de conducerea autovehiculului. după o perioadă de activitate intensă. etc. parcurile. prin care are loc refacerea fizică a organismului. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. gazon sau oglinzi de apă.

fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. bariere împotriva vântului. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. . admira ie necondi ionată. Astfel. . Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. diferind în func ie de fenofază. variază pe parcursul unui an.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. textura coroanei. fructe. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. încântare.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. bazine. cascade. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. etc. flori. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. 3. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. puternic erodate sau a grohotişurilor. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. . . zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.6. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. ciripitul păsărelelor. cu efect de parazăpezi).îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii.încadrarea cursurilor de apă. murmurul apei. . şi care exercită o atrac ie spontană.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. .

se ine seama de anumite principii şi legi. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. sociale şi economice ale unei perioade date. intrarea principală. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente.Cap. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. centrul compozi iei reprezentat . pe o concep ie dominantă. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. armonie şi propor ionalitate. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Frumuse ea este un element func ional. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). suprafe elor şi formelor planului. într-un întreg. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. treaptă. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. un monument). căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). planta ii. peluze. viu sau inert. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Fiecare component. care conduc în final la realizarea frumosului. Frumuse ea este realizată prin ordine. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Toate elementele unui spa iu verde (alei. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă.

Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. magnificului. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. liniar. lă ime) sau alte caractere vizibile. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. se găsesc mase similare şi egale. Simetria poate fi absolută şi liberă. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. evitându-se astfel monotonia.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. deoarece un plan perceput deodată. vase decorative. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. clădire). potecă. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Asimetria pune omul în armonie cu natura. admi ând totodată diversitatea acestuia. compus. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. de formă. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. grupuri. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Ritmul poate fi: static. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. şi o dată percepută regula ritmului. integritatea şi calitatea acestuia. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. ordinii. în întregime. este static şi odată văzut. de culoare. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. interesul scade. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. creând senza ia de dezamăgire. respectiv realizarea echilibrului. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. simplu. combinat. al for ei sau al monumentalită ii. dinamic. bănci. a aceloraşi elemente (specii. stradă. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. omul va anticipa următorul obiect sau interval. bulevard. a repetării şi a consecven ei. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei.

Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. chiar dacă specia diferă (de exemplu. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. arhitecturale. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. într-un aliniament. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). de un individ. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). caz în care se aplică armonia legăturii.compozi ii doar între culorile calde sau active. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). care au o anumită continuitate.combina ii între culori diferite (active. formelor dar mai ales a culorilor.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu.compozi ii între culorile complementare. pasive. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . În func ie de culorile care se asociază sau se combină. dar care au volume şi formă asemănătoare). În proiectarea spa iilor verzi. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . exprimând de fapt unitatea în varietate.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. . respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). se pot deosebi: . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. . în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. florale. etc. . respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. forme sau spa ii. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte.

iar pentru o alee de 250 m. al XIII-lea. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. 5. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. 13. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. 180. alee pietonală. 270. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). lă imea optimă este de 5 m. 34. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. C. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. 21. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. ordine şi armonie. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală.I. sub un unghi de cca. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. ce are laturile în raport de 1:1.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). . scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. lă imea optimă este de 8 m. sub un unghi de cca. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. .armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie.). Fibonacci.618 (aproximativ 3:5). . 55. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. mese.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor.). 89 etc. matematician italian din sec. 8. etc. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. iar la o distan ă mai . publicul dintr-un parc. Astfel. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare).) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. apoi 3. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. astfel pentru o alee de 300 m.

Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. fără a se exagera prin risipă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual.mare de această valoare. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. . presupunând unirea trecutului cu prezentul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.

variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. precipita iile) sau for ele majore (vânt. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. apă. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. radia ia solară. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. pâraie. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. câmpii. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. eroziunea). Acest stil prezintă mai multe variante. caracteristice Renaşterii şi Barocului. V. În ultima perioadă (sec. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. În func ie de stilul adoptat în compozi ie.1. vase sau fântâni arteziene. caracteristice diferitelor epoci istorice. fiind ornate cu statui. iar în cadrul stilului peisager sau liber. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. în general.1.1. . 5. epoci. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. întotdeauna de formă dreptunghiulară. civiliza ii. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. La romani grădinile. etc. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. bazine. vegeta ia. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. francez sau regulat) a stat. Grădinile în stil maur. Stilurile spa iilor verzi 5. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). râuri. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor.1. aspect preluat şi de romani. văile râurilor.2. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om).). erau prelungiri ale încăperilor. activită i. În amenajarea spa iilor verzi. arhitectural.Cap. dar şi elemente minore precum microrelieful. de mai târziu. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil.

bogat ornamentate. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. respectiv axa principală. taluzuri. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. scări. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. cu denivelări mici. aplicat până în prezent. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Apa aduce prospe ime. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. fiind subordonate toate elementului principal. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată.1. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. balustrade. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. ce constituie perspectiva principală. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. unele păstrându-se şi în prezent. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie.2. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. statui sau vase sculptate. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. cu numeroase ziduri de sprijin. regulate. situat în pozi ie dominantă. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Elementul principal. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Aceasta. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. canale sau oglinzi de apă. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. numit şi capul de compozi ie. pe linii drepte şi curbe. rampe. precum şi oglinzi de apă. 5. sau de perdele de arbori. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. fie de a le limita pe altele. cascade sau bazine. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată.1. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra.

în formă de tablă de şah. în ansamblu. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. natural. fie sub influen a pictorilor peisagişti. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. fie sub influen a literaturii noi.1. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. conducând spre diverse amenajări. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.3. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. Stilul peisager Stilul peisager (liber. compozi ia fiind liberă. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. . având cel mai adesea relief variat.2. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. fiind dispuse în re ea geometrică. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. Aleile sunt rectilinii. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. 5.2.3. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Toate acestea au fost duse la extrem. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. cu precădere în Olanda.1.de apă. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. În această situa ie. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. în Anglia. 5. care dau varietate şi fantezie compozi iei. mai ales a celor de gazon. fiind obositoare ochiului. 5. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii.1. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. sub influen a stilului rococo din arhitectură.1. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.

prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. intervenindu-se totuşi în detaliu. vor fi folosite pâlcurile. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. roci sau stânci. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. care în mod natural sunt dispersate. Aleile au un traseu liber. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. fie create. renun ându-se la suprafe ele perfect plane.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. În jurul clădirii principale. specii lemnoase decorative. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. în diferite zone ale grădinii. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. chiar exotice. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. volume. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. se vor folosi specii de talie mică. Simetria şi echivalen a sunt excluse. cu contur regulat. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Apele. prin aducerea de pietre. covoare sau dispersate solitar. pajişti şi diferite grupaje floricole. urmând caracteristicile terenului. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. peluze. cu înflorire bogată. atunci când aceasta există. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. curb sau sinuos. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. masele vor avea conturul neregulat. toate elementele. ce urmăreşte formele de relief. Rocile. lumini şi umbre. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. sub formă de mase. sinuos chiar. neregulat. de grote sau chiar cascade. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. fie naturale. în pete neregulate sau eliptice. . frumoasă şi îndelungată. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. cu aspect natural. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

2. cascadele. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. 5. De asemenea. umbră şi lumină.3. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. 5. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. de veselie sau de entuziasm. . de stâncile. cu flori având culori calde. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. având ca fundal imagine unor mun i înal i. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. dispuse într-un masiv păduros.4. forme. volume. unei mări sau ocean). largi.5.2. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. Genul de bucurie Genul de bucurie.2. atât sub aspect psihic cât şi fizic. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. culori. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.5. de luminişurile retrase.

etc. sta ii de distribu ie a apei. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. 6. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane.). profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. sunt judicios repartizate. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. dimensionate. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. grădinile sau scuarurile. re ele stradale. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. limitarea perimetrului construibil.Cap. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. cât şi legătura dintre acestea. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i.1. Ca regulă generală. gazului metan. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. 6. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. . Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. zona industrială. energie termică.2. zona politico-administrativă. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. recrearea şi odihna popula iei. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. în strânsă corelare cu structura urbanistică. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. ce asigură protec ia multiplă a mediului. dispuse într-o re ea continuă. energiei electrice. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. atât urbane cât şi periurbane. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde.

aici încadrându-se: sta iuni experimentale. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. dotări şi func ii. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. grădini sau scuaruri). planta ii antiincendiare. fiind diferite ca mărime. planta ii de protec ie (a localită ilor.cu acces strict. grădini şi scuaruri publice. planta ii antierozionale. concentrică. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. grădinile locuin elor individuale. acoperişurile verzi. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. scuaruri. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. păduri de recreare.3. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. pepiniere. După accesibilitatea popula iei largi: . păduri parc. de regulă. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. planta ii de pe lângă unele dotări publice. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. 6. lungi de sute de metri. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. în func ie de sistemul stradal al localită ii. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). fiind administrate de persoane juridice sau fizice. 1. transversală sau longitudinal-transversală. a spitalelor. a sta iunilor balneo-climaterice). spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. ce sunt administrate de primării. grădini publice. pepiniere. de folosin ă generală. ştranduri). planta iile din cimitire. grădinile botanice şi cele zoologice. a apei. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. .periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. întreprinderilor. . în care accesul se realizează conform anumitor reguli. . care traversează localitatea şi care. grădini botanice. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. . parcurile şi bazele sportive. a solului. şi în care intră: parcuri.cu acces nelimitat.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. grădini zoologice. zonele de agrement (păduri de recreare. longitudinală. numite şi spa ii verzi publice. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. radial-concentrică.cu acces limitat. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. grădini botanice. După pozi ie se deosebesc: . constituită din spa ii verzi periurbane. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. 2. amplasare. fac legătura şi cu centura verde a oraşului.

spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.permanente. 6. scuarurile pot fi situate: . destina ie. edificii culturale. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. 400 m. scuarurile por fi: . grădini şi parcuri publice. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. . pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. După modul de amplasare.temporare sau provizorii. .3 ha.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. situată în intravilan.3. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. alpinarii. gazon. După func ii: . planta ii cu efect de parazăpezi. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. în cca. După durată. perdelele de protec ie.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară.4. . pepinierele. caz în care acestea sunt uşor accesibile. situate de regulă în cartierele de locuin e. Raza de deservire a unui scuar este de cca. fiind destinată odihnei de scurtă durată. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. planta iile de consolidare antierozională. parcuri şi grădini zoologice. ce se înfiin ează pe terenuri virane.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. destinate construirii unor cartiere de locuit. 6-8 minute. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. După destina ie.spa ii verzi de înfrumuse are. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. configura ia terenului şi construc iile din jur. rozarii. parcuri expozi ionale. păduri de agrement. frecventează simultan acel scuar. scuarurile pot fi: . În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. spa iile verzi pentru copii şi tineret. .în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. păduri parc. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. parcuri dendrologice. . Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.în interiorul cartierelor de locuit. . parcurile sportive. culturale sau de învă ământ.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. spa iile verzi din cimitire. . planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. cu rol decorativ: scuarurile decorative.3-3 ha. având în componen a lor doar arbuşti.

. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Dispozi ia aleilor. frecventează grădina în acelaşi timp. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. de pe o rază de 1-1. De exemplu. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. spre periferia scuarului. de învă ământ. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. în lungul aleilor. datorită inexisten ei căilor de acces. situate în jurul unor institu ii publice. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. statui. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. zone umbrite dar şi zone însorite. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. aranjamente şi decora iuni florale. . 3-4 ha. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. respectiv: sectorul pentru copii. 6.. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. 15-25 minute. scări (în cazul terenului accidentat). cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. respectiv o intrare la cca. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri.5 km. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. alei. Intrările vor fi reduse ca număr. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. în cadrul oraşelor mari. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. de mers lejer. respectiv arbori şi arbuşti. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. a obiectivelor culturale.5. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). boschete. Spre deosebire de scuar. peluze de iarbă. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. Dată fiind această distan ă de deservire.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. bănci.

Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. într-un cadru peisagistic deosebit. de lungimi şi dificultă i diferite.6. cofetărie. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. sporturi. expozi ii. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. În foarte multe cazuri. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. WC public). de re eaua stradală limitrofă. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. 6. diferite dotări (cişmele. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. adăpost de ploaie. . şi de densitatea popula iei. cafenea. respectiv sta ionare). manifestări artistice). Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. locuri pentru jocuri statice. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. restaurant). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. datorită suprafe ei pe care o reclamă. bănci. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%).000 de locuitori trebuie să existe un parc. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. şi de capacitatea proiectată a parcului. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. bazine sau chiar un mic lac. ce depăşesc 20 ha. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. ale unui cvartal sau ale unui cartier. în func ie de pozi ia.8. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. parcări. punct de distribu ie a energiei electrice. şi străzi şi bulevarde deschise. alei pietonale. Astfel. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. şi alte multe specii pentru varietate. recreativ şi decorativ. a noxelor sau a altor factori de inconfort. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. suprafe e îngazonate. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. Au scop sanitar. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. arii de joacă pentru copii. pentru diminuarea zgomotului. 6. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. partere cu flori. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. orientarea şi înăl imea clădirilor. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri.liber este de 3. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. Speciile vor fi alese şi amplasate. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. . structură şi folosin ă diferite. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. 6.8.1. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. ocupând suprafe e importante.8. 6.2. tomberoane). interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc.

servitul mesei. suprafe e îngazonate. arbustive sau lemnoase. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. precum gazonul. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. cu o compozi ie relativ simplă. a unor grupuri de specii sempervirescente. arbori. pergolelor. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. chioşc de grădină. barbeque. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. cititul. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. sau specii de răşinoase. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene.) acestea pot fi: grădina de fa adă. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. În cazul vegeta iei. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. În func ie de mărimea spa iului disponibil. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. gazonul. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . În cazul unor locuin e. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. chioşcurilor şi treiajelor. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. grădina este structurată şi amenajată. Grădinile interioare. bazin cu peşti decorativi. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. stânci şi pietre. joasă sau fără împrejmuire. diferite jocuri. miniseră. Astfel. trandafirii. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. institu ii. sediu de firmă etc. arbuşti şi liane. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. fie prin realizarea unui gard viu înalt. fie după propriile idei. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. magazie de unelte. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. Grădina de fa adă. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. minilivadă. lămpi pitic. un mic bazin cu aspect natural. padoc şi cuşcă pentru câine. de gusturile proprietarului. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. piscină. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. arbuşti tunşi. dar şi a unor hoteluri. activită i de grădinărit. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. aranjamente florale. o cascadă miniaturală. precum şi diferite specii cu port pendent. În func ie de mărimea acesteia. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. mobilier de grădină. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. sedii de firme. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. spitale. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. uşor de între inut. minigrădină de zarzavaturi.

cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. instala ii electrice. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Poaceae). de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. cu strat fertil mai gros. alături de plante cu flori şi alei. Peste acesta se aşterne stratul fertil. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. se recomandă acoperirea acestuia. specii de gazon (fam. Urmează un strat de separa ie. fiind de maxim 10-15%. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. fam. forme sau provenien e. 6. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. durabilă şi de bună calitate. canalizări). Saxifragaceae. Crassulaceae.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. astfel. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. cu pietriş (de tip sort). . care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. de regulă. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. sau numeroase alte specii floricole. Brassicaceae sau Campanulaceae). cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. poate contribui la estetica compozi iei alese. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. cu arbori şi arbuşti de talie mare. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. pentru speciile de plante vivace. printre spa iile rămase libere între plante. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. unele specii din fam. de la bun început. În func ie de caracteristicile lor. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor.9. format din fibre minerale.

Din suprafa a acestor complexe sportive. creându-se spa ii pentru odihnă. al proprietarului (locuin ă privată). un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire.şi nu în ultimul rând. . Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. . hale. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. Ca şi în cazul grădinilor interioare. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. institu ii administrative). iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. până la 4-7. spa iile verzi propriu-zise. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. şi constituie unită i de sine stătătoare.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. ateliere). Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. . respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. în zilele însorite. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.10. . diferite pulberi sau noxe. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. al bolnavului sau pacientului (spitale. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. comportându-se ca un bun strat termoizolant. .acestea re in diferite cantită i de praf. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. .. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . . constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. al muncitorului (fabrici. 6. policlinici. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. cabinete). fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.

1000 m2 pentru 40-50 copii. bazin acoperit sau în aer liber (înot. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. în care constituie sectoare de sine stătătoare. atletism). volei. baschet. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. labirint. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. tobogane. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. 6. 100 m2 până la câteva hectare.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto.11. clădiri administrative. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. precum şi specii floricole şi de gazon. cu solul permeabil. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. cu ghimpi (Berberis . bârnă de echilibru. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. tenis). caz în care au caracter de tabără. gazon sau arbuşti. polo). când sunt în afara localită ii. grupuri sanitare. 7-10 ani. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. Suprafa a variază de la cca. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. 3-6 ani. diferite săli de sport (gimnastică. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. leagăne. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. Stilul adoptat este cel mixt. oină). Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. bănci. volei. 20-25% pentru terenurile de joacă. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. 11-15 ani. şi să nu producă fructe ce pot murdări. arte mar iale). cu precădere împotriva vânturilor dominante. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. sau în cadrul scuarurilor. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. respectiv: până la 3 ani. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. grădinilor publice sau a parcurilor. balansoare. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. duşuri etc. handbal. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. clădiri pentru vestiare. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. 30-40 copii. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. separate prin vegeta ie.

sp. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. dotările vor fi mult mai complexe. leagăne. fructe sau semin e. flori. Dar în func ie de microrelief. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. bob sau săniu ă. cu frunze. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice.). arbuşti fructiferi. teren pentru focul de tabără. corpuri de iluminat. Laburnum anagyroides. flori. tobogane. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. arbori de mărimea a III-a. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. pârtie pentru schiuri. Rhus typhina). iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. pistă pentru patine cu rotile. eventual un mic stadion. coşuri de gunoi etc. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. labirinturi. un mic monument sau un bust. bibliotecă volantă. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. medicinale şi melifere. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. 6. pistă pentru alergare. cu rol de protec ie împotriva prafului.12. spaliere. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. bănci. balansoare. cele cu frunze. ronduri. bârnă pentru echilibru. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. ce poate cuprinde: o mică livadă. bazin pentru înot. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. plante tehnice.. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. a zgomotului şi a gazelor. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. terenuri pentru jocuri de masă.). grădina de zarzavat. alei pentru biciclete sau trotinete. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. destinate odihnei. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Robinia sp. cât şi zone însorite. În cazul taberelor. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. care murdăresc. În cartierele de locuit sau în scuaruri. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. sau care să fie toxice (Taxus baccata. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. rabate sau diverse aranjamente floristice. . Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi.

Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Componenta cea mai importantă. cu rol stimulator. pasive cu rol calmant. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. bănci. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. precum şi obiecte din materiale calde. rabate de flori. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. familiare. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. calmante. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte.13. diferite. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. având ca dotări mese. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. birourilor.14. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. de a diminua poluarea fonică. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. cu excep ia intersec iilor. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. Spa iile verzi din incinta spitalelor. cu specii floricole având culori liniştitoare.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. respectiv cea a intrărilor. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. 6. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. pentru mărirea gradului de vizibilitate. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. este vegeta ia lemnoasă. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. Astfel. sau a celor rezervate pauzelor. De asemenea. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. 6. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi.5 m2 de teren sportiv. cu cel mai mare impact peisagistic. pentru fiecare elev. func ional şi estetic. .

În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. prezintă şi o zonă. reduse doar la aliniamente de arbori.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. precum şi pergole cu vi ă de vie. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. glicină sau trandafiri. Parterele cu flori cu nuan e reci. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. capelă sau un monument memorial. separarea diferitelor amenajări precum parcări. pornesc mai multe alei rectilinii. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. De asemenea. necesare bolnavilor. sau în sens radial. constituit din biserică. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. bine delimitată. Cimitirele mari. Astfel. numită „cimitirul eroilor”. cimişir. castani porceşti. sau în jurul edificiului central. dispuse în lungul aleilor principale. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite.15. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. datorită lipsei de spa iu. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. ar ar american. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. centrale. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Astfel. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. cu alei şi căi de acces paralele. flancate de planta ii sobre. Dacă spa iul permite. acoperite cu plante agă ătoare. din specii sempervirescente. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. În func ie de destina ia institu iilor respective. influen ând benefic recuperarea acestora. dar şi specii de foioase precum: tei. cu bănci şi şezlonguri. paltini. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. chioşcuri). drumuri interioare de acces auto etc. chiparoşi. . care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. molid. ce au efect liniştitor. purificarea aerului. de la intrarea principală sau de la biserică. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. 6. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. brad. tisă. sau chiar garduri vii. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori.

Aster sp. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Convallaria majalis etc.. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. din specii sempervirescente. utilită ile şi căile de acces.. industrială sau medicinală a plantelor. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. 6. Sedum sp. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. de recreare. dar şi în punctele cheie. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Paeonia sp. de maximă circula ie. să existe mijloace de transport în comun. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare.1. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. dar şi culturaleducativ. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. sanitar şi decorativ. iedera (Hedera helix).16. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. în afară de cele amintite. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni.). Sempervivum sp. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. sunt: trandafirii. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. surse de zgomot puternic). caprifoiul (Lonicera japonica). sanitară. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. pentru realizarea acestor denivelări. halde. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Chrysanthemum sp. În cazul în care terenul nu este prea frământat. după importan a decorativă. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Ca specii lemnoase frecvent folosite. Narcissus sp. după concep iile . datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. cu multe denivelări. saschiul (Vinca minor).16. alimentară.. după considerente ştiin ifice (taxonomice). arborii fiind evita i. situate în intravilan sau în extravilan. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. de recreare şi decorativă. se execută lucrări de excavare. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. să poată fi realizat pe jos. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. de taluzare sau de înăl are a unor zone. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Lupinus sp. Microrelieful. Sistemul de drumuri. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative..

englezeşti. sectorul sistematic. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. sau arbori cu efect decorativ deosebit. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. licee sau a alte unită i de învă ământ.). sectorul plantelor spontane folositoare. de la cele inferioare. grădina japoneză. sectorul administrativ. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. hibrizi Polianta. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. sectorul plantelor de cultură. muzeu. plante aromatice. fie în fa a clădirilor importante (birouri. ierbar). melifere. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. Realizarea planta iilor floricole. vara îngropate în sol. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. serele. sectorul plantelor acvatice. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. şi implicit expozi ii foarte diferite. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. urcători. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. dar în containere. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj.). rozariu-ul. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. la exterior. dar şi publicului larg. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. Sectorul plantelor spontane folositoare. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. estivală sau autumnală. fie se desfăşoară între cele două elemente. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. medicinale etc. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. treiaje. diverse suporturi sau chiar ziduri. până la cele superioare (ultimele fiind . pergole. ce au diverse întrebuin ări. În sectorul florei Globului. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. sectorul florei diferitelor zone geografice. leguminoase. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. vernală. Polianta. Rozariu-ul. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Ca sectoare. flora Asiei etc. de parc. numit şi colec ia botanică. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. hibrizi floribunda etc. tehnice. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. în acest sector. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. arhitecturală. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Sectorul plantelor de cultură. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. rădăcinoase). sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere.

sau mai rar. mediteraneene. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. pădure mixtă.2. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. sera azaleelor şi cameliilor. clădiri administrative. sera rezervată expozi iilor florale. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. Astfel. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. sau din alte regiuni calde ale Globului. Vegeta ia forestieră spontană.monocotiledonatele). subtropicale. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Complexul de sere. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. sera înmul itor. . când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. pasul chinezesc din dale de piatră. colec ie de trandafiri. lanterne de piatră. pod arcuit din piatră. 6. sera plantelor acvatice tropicale. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). pădure de răşinoase. didactic. pepinieră. prin solu iile de amenajare adoptate. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. decorativ şi recreativ. verii sau toamnei. industrial sau alimentar. pajişti. sera colec iilor. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sera plantelor din regiune mediteraneană. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Prin structura. sera orhideelor şi a plantelor epifite.16. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. ornamental. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. după zona geografică de provenien ă. este dispus de regulă. uneori chiar un miniparc zoologic. pădure de foioase. poartă torrii. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Grădina japoneză. în apropierea intrării principale. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. se deosebesc: sera palmarium. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”.

Pe ansamblu. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice.3. având în acest sens îngrădiri. cu o suprafa ă de 60 ha. de recomandat cât mai largi. 6. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă.grădina dendrologică Macea (jud. în ceea ce priveşte frumuse ea. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. de tip „microbiotop sau minihabitat”.arboretumul Dofteana (jud. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. bazine. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Bacău). Arad). având o suprafa ă de 48. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. înfiin at în 1908. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară.arboretumul Bazoş (jud.5 ha. înfiin at în 1880. să nu existe zone industriale. care va fi folosită atât ca sursă de apă. al XX-lea. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.5 ha. este necesară construirea de voliere largi. perdele sau garduri mascate cu liane. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. . . În cazul păsărilor zburătoare. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. pot fi amintite: . satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. de tipul cuştilor cu gratii.arboretumul Hemeiuş (jud. al XVIII-lea. . vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Bacău). stâncării. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. cu o suprafa ă de 34 ha. vechimea şi mărimea colec iilor. înfiin ată la începutul sec. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. pentru a completa ambientul. înfiin at la începutul sec.16.arboretumul Simeria (jud. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. având o suprafa ă de 70 ha. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. a masca zidurile inestetice. . Hunedoara). păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. strâmte. Timiş). trebuie să ocupe suprafe e importante. gropi de gunoi. curs de apă. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. .De regulă. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. înfiin at în 1909. cu o suprafa ă de 20.

sectorul păsărilor de baltă. pume. bivoli. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase.sectorul primatelor. caprine. . Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pot fi amintite: . care asigură accesul unui segment important de vizitatori. elan. găini de ornament. şopârle. de amenajările respective. . cerb lopătar. cum sunt bufni e. ierbivore mici. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. jderi etc. fie cu voliere foarte mari. trunchiuri de arbori. în care sunt găzdui i: elefan i. uli. pescăruşi etc. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari.sectorul urşilor. în special forestieră.: . lei. ce adăpostesc pisici sălbatice. alpin şi subalpin etc.. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. ovine. prin plimbare. şi pentru răpitoarele de noapte. . pentru speciile care nu pot părăsi locul. păuni.. şi padocuri acoperite. stârci. ce cuprinde voliere cu fazani. râşi. lama şi alpaca. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. lupi.sectorul rezervat pentru antilope. gâştele.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. constituit dintr-o clădire. prevăzut cu arcuri largi descoperite. stânci.sectorul păsărilor răpitoare. de numărul de specii. .. . asini etc. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. canari. . . pentru sezonul estival.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. pentru diferite specii de urşi. . cinteze. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. ren. . în aer liber.sectorul cervidelor şi cabalinelor. ciufi.sectorul felinelor mari. pantere. cu voliere şi vegeta ie. şerpi sau crocodili. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. grauri etc. cai sălbatici. iguane. mierle. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. . dromaderi. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. cât şi spa ii largi. precum lebedele. bibilici. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. bazin. carnivore mici. cormorani.sectorul reptilelor. porumbei sălbatici sau de ornament. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. cu zone largi amenajate pentru tigri. De asemenea. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. unele specii de ra e. pentru inerea acestora în sezonul hibernal.sectorul păsărilor tropicale sensibile. pentru sezonul rece. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. câini dingo. distan a nu trebuie să fie prea mare. zimbrii etc. vulpi. .sectorul galinaceelor şi columbidelor.).) sau spa ii deschise. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. zebre. şoimi. girafele. cameleoni. libere. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. pelicanii. turturele.sectorul stru ilor. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. galinacee etc. pentru sezonul cald. cucuvele. mici palmipede. căprior.sectorul marilor ierbivore. gheparzi etc. umiditate.. . cu microbiotopuri amenajate cu grotă.

Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. În unele por iuni ale pădurii-parc.17. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. de zoologie. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. acoperite cu pietre. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. 6. un sit istoric (ruinele unei cetă i). a unor peluze întinse de gazon. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. cişmele cu apă potabilă. un curs de apă. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. pădurea-parc sau parcul-pădure. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. a eventualelor surse de poluare. de entomologie etc. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. toalete ecologice. formată din planta ii forestiere. precum: un lac. . Frecventarea acestei păduri de către locuitori. nisip sau alte materiale locale. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. sau a aranjamentelor florale. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. pot exista în incintă şi muzee. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. Pădurea-parc (parcul forestier. Alte amenajări. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. dar în raza de deservire a localită ii. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. poteci şi alei de plimbare. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. În zona intrării principale. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. având produse care să nu dăuneze animalelor. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. se deosebesc: parcul forestier. care să nu depăşească 4%. un punct de belvedere asupra oraşului. de purificare a aerului etc. şi nu numai. se vor prevede spa ii largi. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. în mişcare. fântâni. Astfel. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale.

Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi.). falezele sau malurile abrupte. tabere şcolare. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. De asemenea. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . topoclimatul. pot fi ştrandurile şi campingurile. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. .1. terenuri sportive etc. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. telescaune. Astfel. solul. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. hidrografia şi environnement-ul. lipsite de vegeta ia forestieră. 6. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Amenajările de tipul campingurilor. puncte de belvedere etc. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. zonele nisipoase. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. pozi ia pe versant. telecabine. numită impropriu pădure de agrement. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. balnear (izvoare minerale.5-2 ore.17. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Unele elemente naturale precum mlaştinile. cu cât terenul este mai înclinat. căi de acces cu trasee mai lungi. situate pe malul unui lac. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. terenuri de tenis sau de fotbal. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. stâncile. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. zone de picnic. în unele zone de interes curativ. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. Pădurea de recreare. expozi ia. sau de interes turistic. izvoare termale etc. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. a unui râu. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1.

pavilioane. refugii) pentru a oferii adăpost. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. temperaturile sunt moderate. destinate practicării unor activită i. frunze prăfuite sau galbene. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. care prin fenomenul de . datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. alunecări de teren. plajelor etc. sau spa ii adăpostite. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. este mai rece şi mai umedă. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. fiind preferate zonele cu amplitudini mici.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. De asemenea. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. În acest sens. prezen a prafului. fără extreme mari. această zonă este cea mai expusă vânturilor. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. noroi. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. vegeta ia are aspect veşted. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. altitudine etc. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. gradul de expunere a teritoriului. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. temperatura aerului mai ridicată. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare.. iar solul este mai pu in umed. Cu privire la mişcările aerului. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. băl i. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. dotărilor sau diferitelor echipamente. Tot în acest sens. vânt. cu privire la temperatură. frunziş sărăcăcios. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. suprafe e umede improprii. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Orientarea nordică a unor terenuri. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. plantele prezintă creşteri foarte mici. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului.

de o acumulare mai mare sau mai mică. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. O zonă lipsită de un curs de apă. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. de poten ialul teritoriului. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. prezintă o atractivitate foarte redusă. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. pescuit. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. chimic sau fonic zonele din jur.2. şi din contră.17. De regulă. Cei care doresc să se odihnească. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. situl sau vecinătă ile. va avea o atractivitate sporită. 6. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. regimul şi tratamentul etc.spulberare. a fermelor de animale. Hidrografia teritoriului. . aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. În acest sens. compozi ia şi vârsta arboretelor. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. sau ca sursă de apă potabilă. dar nu neglijabilă. de modul de captare. În zilele călduroase de vară. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. atunci aceasta este şi primitoare. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. poieni. care este dată de natura sursei (izvor. Environnement-ul. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. capătă por iuni dezgolite. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. schi nautic etc. apa este importantă sub aspectul calită ii. pârâu. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. libere (luminişuri. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. de temperatura acesteia. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. râu. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. de cea ierboasă. lac). filtrare şi transport al apei. precum realizarea igienei corporale zilnice. natura solului. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. iaz. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. Când o pădure de recreare este echilibrată. prepararea hranei. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. ce diminuează calitatea acestora. aerisite. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. liziere).

mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. păduri pentru plimbare şi păduri parc. ce induce plictiseala şi pasivitatea. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. are aspectul unei păduri falnice. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. dar în zilele geroase cu chiciură. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. luminişuri pentru odihnă. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. ce are o densitate mică (200-500 buc. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. dau peisajelor un pitoresc aparte./ha). elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. care determină o scădere a densită ii. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Codrul regulat vârstnic. bine pusă la punct. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Sub raportul vârstei. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. şi este favorabilă pentru plimbări. dispuse pe anumite trasee. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. . datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. de motiva iile şi aprecierile lor. cu locurile de parcare aferente. capacitatea de primire începe să crească. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. datorită vizibilită ii foarte bune. ce calmează şi relaxează vizitatorul. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. ce au un efect peisagistic major. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. a culorii frunzelor etc. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. publicul larg le preferă pe cele amestecate. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor.. indiferent de specie. la agresiunile vizitatorilor. Aceste dotări vor fi discrete. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. Iarna se remarcă răşinoasele. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. în func ie de fenofazele speciilor respective.

prezintă ponderea cea mai mare. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. prin împăr irea pe anumite zone. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Arboretele vor avea consisten ă moderată. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. În raport cu întreaga pădure. cu investi ii mai reduse. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. zona de plimbare şi zona de regenerare. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. aer curat. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. destindere şi pentru activită i de picnic. odihnă. Zona de plimbare. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. soluri scheletice. De preferat ca aici. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Aceasta este zona preferată de marele public. reprezintă cca. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. obiectivele etc. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. echipamente sanitare şi de igienă. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. instala ii sau echipamente. insistându-se în mod special asupra cură eniei. repaus etc. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. cişmele. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. amenajările. terenuri de joacă pentru copii. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide.Pădurile de recreare se sistematizează. de cei care evadează din cotidian. de cca. mult căutate şi apreciate de publicul larg. şi prezintă diferite construc ii. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. . încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. să aibă o textură uşoară. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Zona de primire şi odihnă. acest lucru favorizând. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. vor fi evitate de vizitatori. cu forme interesante. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. pentru linişte. ce trebuie să fie ireproşabilă. izvoare). Zonele cu soluri reci şi umede. să fie drenat. camping. fiind astfel organizată.

Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. restaurant. rezultate prin ruperea. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. cabană. puncte cu vederi panoramice. zone cu fructe de pădure etc. forma iuni geologice interesante etc. de la o clădire de interes general (cabană. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. smulgerea sau tăierea puie ilor. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. 6. Traseele potecilor vor fi diferite. restaurant. cu pante domoale. nu prea lungi şi nu prea înclinate. este constituită din diverse suprafe e. terenurile de joc. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. au o lă ime optimă de 3. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. spre diferite puncte de interes din pădure. pot avea por iuni comune. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. camping). circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. un număr sau o emblemă.17. având un specific aparte. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. care sunt interzise accesului publicului.5-4 m. respectiv 4-10 km/100 ha. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. han. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în .3. vestigii ale unui castel sau cetă i. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. întâlnite doar în anumite păduri. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. şi echipamente specializate. arbori deosebi i. prin optimizarea spa iului în general. locurile de parcare. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. fiind total protejate. fiind eliminate tasarea solului. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. ruine. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. dispersate în cadrul celorlalte două zone.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. dificultatea. monumente. peşteri.

În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. şi să se folosească materiale cu aspect natural. în special pe latura vântului dominant. şi pot fi: terenuri de tenis. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. fiind mult apreciate de vizitatori. diverse amenajări pentru jocul copiilor. vatră din piatră pentru foc. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. masă cu scaune sau bănci. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. loc pentru focul de tabără. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. . înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. de 2-3 maşini. formele regulate şi simetriile. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. fântâni sau alte surse de apă. respectiv nisipul. peluze pentru golf. în pinten. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. respectiv grupuri de arbuşti. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. şi variază în func ie de microrelieful specific. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. Parcările pot fi mari. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. vor evita pe cât posibil artificialul. camping. de amploarea investi iilor. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. WC-uri ecologice. sau pot fi mici. un număr cât mai mare de autovehicule. spa ioase şi capabile să absoarbă. pietrişul. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. cabanelor. parcările pot fi: în ciorchine. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. coş de gunoi. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. restaurantelor. miniterenuri de fotbal. groapă sau container pentru gunoi etc. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Locurile de parcare. dispuse în apropiere. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii.aceste puncte bănci. pe ansamblu. capătul drumului principal). dalele de piatră.

18. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. incompatibilă scopului atribuit.The International Union for the Conservation of Nature . cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. sau parcurile cu specii de vânat autohton.1. pedologic sau de altă natură. cu aspect cât mai natural. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. având o înăl ime corespunzătoare.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). paleontologic. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. hidrologic. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. protec ia ecosistemelor. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. recreative şi turistice. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. speologic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. . educative. faunistic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. geologic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg.18. Astfel spus. 6. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. De asemenea. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. floristic.

vile. . . Piatra Craiului. În prezent. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Cozia. Retezat.Valea Cernei. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. conforme cu peisajul. beneficiind de o protec ie suplimentară. .să fie interzisă vânătoarea. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . hoteluri.să aibă forma ii geologice interesante. în scop ştiin ific.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. hanuri sau locuin e izolate. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. Cheile Nerei . zona rezerva iilor integrale.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .zona exterioară. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. Cheile Bicazului . Ceahlău.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. . remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. respectiv fenomene naturale originale. cu flora şi fauna sa. floră şi faună intacte.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. drumuri. vegeta ie. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. destinate cercetării ştiin ifice.speciile vegetale şi animale.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. Rodna. expozi ii.să fie deschis turismului organizat. Mun ii Măcinului. Domogled . şi Semenic – Cheile Caraşului. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. activită ile de turism vor fi bine organizate. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. educativ. muzee cu specific local. care servesc recreării popula iei.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. specifice. . . se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. sate. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.2.Hăşmaş. cultural şi recreativ. care grupează o serie de atrac ii turistice. . neatinse de activită ile umane. 6.18. construc iile (case. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. . elemente de etnografie si folclor.Beuşni a. recreării şi turismului”. educativ şi recreativ.

lacuri şi cursuri de apă.. Balta Mică a Brăilei. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. forestiere (tip f). 6. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. vegeta iei sau faunei. geologice şi geomorfologice (tip g). paleontologice (tip p). Por ile de Fier. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice.3. Grădişte Muncelului – Cioclovina. Acestea pot fi: botanice (tip b). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. limnologice (tip l). parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). 9/1973. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. următoarele: Apuseni.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Nomenclatura din ara noastră. conform Legii nr. ca parcuri naturale. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Vânători – Neam . Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. rezerva ii ştiin ifice. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. solului. În ara noastră sunt constituite în prezent. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. rezerva ii naturale.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. . nu se împuşcă. se promovează regenerarea naturală. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Bucegi. mixte (tip m).18.

Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. cursuri de apă. cascade. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. rezerva iilor naturale. chei). fenomene geologice unice (peşteri. . Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. arbori seculari. educa ie si instruire în domeniul mediului. locuri fosilifere. ştiin ifice sau peisagistice. parcurilor naturale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică.

factorii ecologici edafici: . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. . volume. . . frunzelor. culoarea. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Criterii de alegere a speciilor 6.2. . .temperatura aerului.lumină. Astfel trebuie avut în vedere: . . proiectantul de spa iu verde creează forme. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. .umiditatea atmosferică. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.1. .regimul de umiditate din sol. ce vor alcătui în final o unitate. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). . compozi ii. material care îşi schimbă volumul. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. Prin acest material.1. 6.factorii ecologici climatici: .fertilitatea solului.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.2. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.Cap. . VI. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.textura şi profunzimea solului. ruginiu.diversitatea foarte mare a ramurilor. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .vânt.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.cerin ele speciilor fa ă de: . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.

fertilizare. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. (produc căderea acelor la răşinoase. a produc iei de masă lemnoasă).factori antropici: . .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . 6.. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. dar şi asupra celui animal sau vegetal. etc. Dintre aceştia : . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. .2. fa ă de cele periurbane.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.2. .factori geomorfologici: . .factori biotici: .animali.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. .expozi ie. . .factori poluan i. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.con inutul de schelet. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).vegetali. .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). considerate cele mai rezistente). Astfel.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.pantă.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. .troficitatea solului.oxidul de sulf. numindu-se şi cea ă oxidantă. . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. cloroza esutului asimilator. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.altitudine. . .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. dioxidul şi trioxidul de sulf. numite arsuri).configura ia terenului. .

umbrirea clădirilor. Particularită ile biologice ale speciilor 6. piracanta.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. subspecie. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.1. propor ia poluantului în atmosferă etc.rezistente la fluor – mesteacănul.rezistente Exemple de specii: . zămoşi a de Siria. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . din arderea combustibililor solizi şi lichizi.2. ce talie vor avea exemplarele respective. . Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.sensibile .pigmentări. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. arboretele tinere fa ă de cele mature.aliniamente. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. frasinul. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). . fabrici.foarte sensibile . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . tuia. . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. . dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.mijlociu rezistente .condi ii de mediu – specie.3. cum se integrează în respectiva compozi ie. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. fenotip. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. 6. .). În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. .3.pădurile de recreare. ecotip. industria metalurgică şi chimică. coacăzii.2. . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. stadiu de dezvoltare.rezistente la plumb – pinul silvestru. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. reducerea creşterilor. etc. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.rezistente la bioxid de sulf – alunul. corcoduşul.praful rezultă din întreprinderile industriale. platanul. bradul de Caucaz. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.

15 – 25 m. Astfel.peste 25 m. .liane. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . sferică. a prafului.în lungul arterelor. conică. Acer pseudoplatanus. Morus alba. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. De exemplu. . Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. precum şi re inerea gazelor de eşapament. . speciile cu înăl imi sub 7 m. a III-a . Picea abies. În tabelul nr. agă ătoare sau chiar târâtoare.2. Populus nigra cv.realizarea gardurilor vii. obovoidă.2. Larix decidua.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Populus simonii. Pinus strobus. speciile lemnoase volubile. a boschetelor. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.3. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. că ărătoare. Abies alba.. Prunus mahaleb. şi cea având contur sinuos.7 – 15 m.zonele verzi de mici dimensiuni. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. tabulară. a II-a . ovală. 6.arbori de mărimea I . Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. . mai mici de 1m. Juniperus hibernica. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. arbuşti pitici. fastigiata. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. italica. etc. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.arbuşti. Berberis thumbergi. Thuja occidentalis var. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.

Populus tremula.zona de primire a pădurilor de recreare. .aliniamentele stradale. Cerasus avium. . a prafului şi a vântului.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. mesteacăn. Fagus sylvatica. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. salcie căprească.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. caragană. Ulmus minor. Juniperus communis ssp.3. umbraculifera Carpinus betulus. dud negru.3. varietatea „Globosa” la diferite specii. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Pinus nigra. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). 6. Juniperus horizontalis. cireş păsăresc. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Cotoneaster horizontalis. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. . Salix babilonica.mascarea obiectelor inestetice. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. frasin. Juniperus sabina. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Betula pendula. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . . Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Tilia cordata. ulm de munte. Pinus sylvestris. larice. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. nana. . forma „pendula” la diferite specii precum: fag.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .2.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Robinia pseudoacacia var.

la marea majoritate a speciilor. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). platan. pot fi sinuoase. Salix babilonica. Chamaecyparis lawsoniana var. imprimând anumite sentimente.4. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc.3. sau chiar târâtoare. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. obovată. fie orizontală.3. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Forma. pendula. Unele specii au frunze simple sau compuse. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Ramuri pot fi drepte. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. fie verticală. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). romboidală. tortuosa) sau pot fi geniculate. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). castan) sugerează puterea. 6. 6. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. etc. . lanceolată. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). fie pendentă.5. Trunchiurile. Lujerii pot avea cele mai diferite culori.2. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. imprimă un sentiment de linişte. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.2. mărimea şi culoarea acestora. mici sau mari. eliptică etc. ovoidă. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. paltin. peluze. Speciile cu tulpini că ărătoare.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale.

până la verde intens (vara). mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Pyrus elaeagrifolia. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Eleagnus angustifolia. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). compuse. Gleditsia sp. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Hedera helix.. biota.). Speciile cu frunze mari. Aesculus sp. la care verdele se combină cu alb. la verde închis. Carpinus betulus.. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Euonymus europaeus. alb argintiu.. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.Marginea limbului poate fi întreagă. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Juglans sp. ca în cazul mesteacănului.) sau mari (Ailanthus sp. argintea. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat.. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. la galben–roşu ruginiu (toamna). Thuja occidentalis f. galben sau chiar roz şi roşu. Speciile cu frunze mici. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Sorbus aria. „Aurea” Thuja orientalis f. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Populus alba Picea pungens var. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Ligustrum ovalifolius. În tabelul nr. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. pu in incizată dau adânc incizată. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Robinia sp. Hippophae rhamnoides. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. luminos (primăvara). Acer negundo. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Astfel. precum şi diferite exemple de taxoni. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor.

glauca. purpurea. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Picea abies. purpuriu Picea pungens var. Juglans regia Fagus sylvatica var. atropurpurea. Aesculus hyppocastanum. Berberis vulgaris var. Pyrus sp. Corylus maxima var.verde închis roşu. În tabelul nr. Forma şi culoarea florilor. Pinus strobus Abies alba. Pseudotsuga glauca. Sophora japonica. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Acer platanoides var. Deutzia scabra.. pissardii. Buxus sempervirens. hybrida. vanhouttei.. Acer paltanoides var. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. purpurea. Phyladelphus coronarius. Pinus excelsior. Spiraea x. Magnolia kobus.3. purpurea. Prunus avium. Prunus cerasifera var. Catalpa bignonioides. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Hedera helix. Alnus glutinosa. Taxus baccata. Hibiscus syriacus.2. Syringa x. Malus pumilla var. Crataegus sp. Pinus cembra. Robinia pseudoacacia. forma. niedzwetzyana. crem sau galbene. rubrum 6.6. Ligustrum vulgare albă .

Laburnum anagyroides. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Magnolia stellata. Amorpha fruticosa.. Forsythia suspensa. Cornus mas. Hibiscus syriacus. Colutea arborescens. Diervilla florida. Prunus armeniaca. Spiraea salicifolia. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Chaenomeles japonica. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Cornus mas. Chaenomeles japonica. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Diervilla florida. carnea. cu toate varietă ile şi soiurile sale. pissardi. Magnolia kobus. Kerria japonica. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Malus floribunda Hedera helix. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Dintre toate speciile lemnoase. Magnolia x. Prunus cerasifera var. exceptând albastrul pur. Laburnum anagyroides. Cotinus coggygria. Forsythia sp. Prunus persica. Buddleia davidi. soulangeana Prunus sp.. Syringa vulgaris. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. primăvara timpuriu primăvara . tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Hybiscus syriacus. Tamarix ramosissima.

Viburnum opulus.vara toamna Mahonia aquifolium. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. contribuind prin forma. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Culoarea fructelor. Cotoneaster horizontalis. Rhus typhina. Syringa vulgaris. mălin) calmează şi relaxează. 6. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Rosa canina. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e.. amorfă) constituie un factor stimulator. mari (Viburnum opulus var. Kerria japonica Aesculus sp. Colutea arborescens roşie albă . Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. glicină. neliniştit. dar mai ales în perioada hibernală. lemn câinesc. Spiraea japonica. Inflorescen ele sferice. pseudobace) este variată de la specie la specie.3.7. Berberis vulgaris. atribuind ambientului un aspect dispersat. Sophora japonica. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Liriodendron tulipifera. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. iritant. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Crataegus monogyna. Hibiscus syriacus. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. ca lumânările (castan porcesc. Sambucus racemosa. Ptelea trifoliata. budleia. Spiraea salicifolia.2. în sezonul estival sau autumnal.

Ambientul (noxe. Abies alba. salcâmul. Viburnum lantana. Cotoneaster nigra. Robinia pseudoacacia. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Mahonia aquifolium.8. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Lonicera nigra. probabile pentru perioade de 5. Thuja occidentalis. ci separat. Catalpa bignonioides. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Ligustrum vulgare. Platanus sp. 10. diferi i arbuşti.2. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Fraxinus excelsior. 20. calitatea terenului. 40 ani de la plantare. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. De exemplu. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Picea abies. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. iar plopii. . mesteacănul. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Prunus spinosa. Gleditsia triacanthos. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. 6. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. precum cimişirul şi tisa. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. unii poluan i din aer sau din sol. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Există şi specii cu creştere foarte înceată.3. De obicei.

garduri vii. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Arborii solitari se amplasează pe peluze. lângă clădiri. fără agita ie. frunze. sub diferite moduri.1. în puncte liniştite. . coloritul fructelor). Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. ASOCIEREA. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. VII. boschete. curtine. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. labirinturi. care nu se regăsesc în efectul ob inut.Cap. fie ele arborescente sau arbustive. pâlcuri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. grupuri. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). ce realizează o impresie artistică puternică (flori. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. Exemplarele lemnoase. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. pot fi folosite solitar sau grupat. iar cele decorative prin trunchi. masive. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. sau duc la costuri suplimentare.

tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. cu exemplare foarte apropiate. sistemul Cossonet). foarte înalte cu h > 3 m. în aceste ultime cazuri.5 m. trunchi de piramidă. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. pe un contur drept sau sinuos. ob inându-se în final un perete verde. mici cu h = 0. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. înalte cu h = 1 – 3 m. . Ca regulă generală. două sau trei rânduri. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. ce are amenajate numeroase poteci.. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. (gard belgian. mai rar două sau chiar trei. formate dintr-o specie. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. După înăl ime.5 – 1 m. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. de regulă bine între inute şi amenajate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv.

de apărare împotriva vântului dominant. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. protec ie şi linişte. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. care să constituie fondul principal. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. în care sunt prezente multe bănci. .garduri vii decorative. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. . acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. mai deschis la culoare. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. şi coroană bogată. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. de mascare. În orice caz. solemnitate şi hotărâre. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului.garduri vii de camuflare sau de mascare. sanitar. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. Astfel. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul.garduri vii pentru protejare. . astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. ce le eviden iază pe primele.După scop gardurile vii pot fi: . iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. de preferat o specie locală. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. În cazul plasării inverse a speciilor. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. folosite ca garduri de limită. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. de izolare vizuală şi fonică. solu ie destul de controversată. cu un aparat foliar bogat. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor.

în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. destinat odihnei pasive. În cazul clădirilor monumentale. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. dispuşi inelar. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. apoi de cele de talie mică. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. . lângă care să existe grupuri de flori perene. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. existând în apropiere şi un luciu de apă. pentru mascarea acestora. patrulater sau pentagon. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare.

pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. statuie. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. parcuri) masivele se situează spre periferie. cimişir. mesteacăn. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. specii rezistente la vânt. fântână arteziană). la tasarea şi în elenirea . în mod excep ional 4 intrări. pinul silvestru). iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. lemnul câinesc. protec ie împotriva soarelui şi vântului. pinul strob. iar în interior numeroase bănci. Un boschet prezintă 2-3. creându-se o stare de calma atmosferic. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. În spa iile verzi urbane (grădini. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. adaptate condi iilor locale. pentru mascarea limitelor. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. dârmox). în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. constituit dintr-una sau mai multe specii. de regulă dispuse circular. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti.

şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. imediat după dezghe ul solului. se folosesc puie i de talie mică. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. a I-a. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). Astfel. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. În general.2. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. în acest caz balul fiind înghe at. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei.solului.2. Totuşi. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. creându-se impresia de monumentalitate. puie ii cu rădăcini protejate. unde se doreşte realizarea unui masiv.2. înso i i de 1 tutore. cu înflorire abundentă. urmată de toamnă. de la scoaterea din teren şi până la plantare. înfiin area scuarurilor. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. cu fructe şi port interesante. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. se evită ambalarea. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. 7. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. largi. acestea pot fi transparente sau opace. În func ie de speciile întâlnite în masive. . a II-a şi a III-a. Vârsta. 7.1. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Astfel pentru aliniamentele stradale. care limitează priveliştea şi perspectiva. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm).2. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara.

transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. . De asemenea. înăl imea şi grosimea la colet.0 x 1. cu o coroană uniform dezvoltată. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. .6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. sunt necesare mai multe opera iuni: . în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.40) x 0. etc.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.2. situate în locurile accesibile macaralei. creată în acest scop.1.60 (0. remorcii.60 (0.0.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. fie din natură. pe tulpină deasupra coletului.0. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. .30 (0. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. se tasează uşor şi se udă abundent. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.Ca regulă generală orice puiet. fie dintr-o pepinieră.40) m pentru puie ii de talie mică. . De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. .0. iar înăl imea 8-10 m.5 (0.alegerea exemplarelor.70) x 0. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.30 (0. . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. cu ramuri până aproape de sol. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. . a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. 7.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.5 t.3. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. camionului. cu sistemul radicular mai compact. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. datorită dimensiunilor.80 x 0.

7. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. până la 0. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. P. ce au un efect estetic deosebit. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha).1. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. . iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. în timp. timp de 2-4 ore. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Fertilizarea. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. cu norme bine stabilite. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. ciuperci). uniform. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. partere. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.3. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. la o adâncime de 20-25 cm. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. numărul rândurilor (1.2. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.5 – 1. rânduri sau la încrucişarea aleilor. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.3. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.2. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. 7. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. urmând ca mai târziu. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii.4 rânduri. Astfel. în Fran a. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. 2 sau 3 rânduri.3. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. K.4.7.

rezultând astfel un trunchi vertical scurt. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.forma Cossonet .40 cm deasupra solului.forma literei „U” . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.forma Verrier . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. la distan a de 60 cm între ele. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.5 m între ele. . La exemplarele cu so . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. Pe măsură ce cresc. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. piramidale. se aleg ultimii doi. cu ramuri cât mai multe. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. columnare. cu fructifica ie cât mai abundentă.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.piramida . ob inându-se forma literei V.

tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. 6 sau 8 bra e verticale. dispuse în acelaşi plan. ce a fost retezat la 40. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . se orientează vertical pe doi tutori. Coroana formată. pe o sârmă . are forma unui „U” dublu sau triplu. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Fiecare pereche porneşte din axul principal. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. ceilal i îndepărtându-se.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Astfel. 80 sau 120 cm de la sol. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală.

În al doilea an. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. La lungimea de 70 . aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. iar cei doi lăstari terminali. După 30 cm.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. la o înăl ime de 30 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. sub un unghi de 60o între ei. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. . mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta.(spalier). aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. se înlătură lăstarii. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. cu o deschidere a bra elor de 50 .80 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. dar la o înăl ime de 80-90 cm.

5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. la înăl imea de 20-25 cm. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. După atingerea înăl imii dorite. Populus sp.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. tuie. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. mai rar toamna târziu. 7. În primul an de la instalare. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor.3. Tunderea se execută în anii următori. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. la exemplarele plantate în aliniament. tisă). ienupăr. 0. tăierea se face cu cca.) Se execută primăvara devreme. .3. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. prin scurtarea lujerilor prea lungi. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.

Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. Se recomandă rărirea periodică.3. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. După câ iva ani. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. sunt de regulă mult mai viguroşi. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. 7. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.4. iulie.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. Lăstarii ob inu i prin recepare. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. grupuri. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. cu coroane înghesuite. rezultând în final o îngrămădire de exemplare.

5. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. cu o periodicitate de 3-5 ani. îmbunătă irea stării fitosanitare. în apropierea locurilor de sta ionare. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. în cca. a unor poteci. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. . în pădurile echiene de codru şi crâng. fiind inestetice. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. . . respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. .la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei.3. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). din 3-6 (10) ani. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. . Se aplică rărituri mixte sau combinate. reducerea consisten ei. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. cu o periodicitate de 3-5 ani.materialul rezultat nu se recoltează. 20-30 ani. ob inându-se un număr optim de exemplare. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. 7. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază.

marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. cu foarte multe nişe ecologice. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. deoarece circula ia este complicată (semin iş. buruieni). Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. . dar pentru oameni antrena i. de speciile forestiere folosite sau prezente. se pot adopta diferite tratamente. rup i sau doborâ i.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. păduri de plopi euroamericani). 7. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. făgete. bolnavi. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim.6. amestecuri de fag cu răşinoase.3. în vederea atingerii unui anumit scop. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate.

specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. .. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.. în sensibilizarea oamenilor la frumos. cu aspect de tufă .1.sp. Alyssum sp.. al sezonului de vegeta ie. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.. Aubrieta sp. mirosul şi modul de asociere ale florilor. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .2. platbande sau grupuri pe peluze...cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. . în planul apropiat de privitor... VIII. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Muscari sp. precum Crocus sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.specii de talie mare.1. Galanthus sp. peste 50 (60) cm. .. Delphinium sp.Tropaeolum majus.1. . Acestea se folosesc grupat. Calistephus chinensis. . cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.culoarea. culoarea şi mărimea frunzelor. Lobelia sp.. .. Ageratum sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. 8. Ageratum mexicanum sp. a rabatelor pe peluze. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Tulipa sp. Tagetes sp. . Gladiolus sp.. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. în marginea rondurilor sau rabatelor.Tagetes sp. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Hyacinthus sp. Narcissus sp. cu tulpini ramificare. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. în componen a bordurilor. În acest sens se deosebesc: . a modului de creştere şi ramificare.sp. covoarelor.sp. Malva sp..forma tulpinii (portul). 8. Tulipa sp.înăl imea.1..ciclul de via ă... Sedum sp.. Salvia sp. Saponaria ocymoides. . forma. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . partere. . precum specii din genurile: Lilium sp. .. .. . Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Salvia splendens. cu port târâtor (sau pendent) .forma şi culoarea fructelor. precum şi în mozaicuri.forma. Tradescantia sp. Acestea se folosesc pentru rabate.Cap.

specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. argintiu sau cenuşiu. precum verbena şi crinii. Pyrethrum sp. chioşcuri pentru odihnă). Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Polygonium sp.. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp.. la florile simple poate fi pală. precum regina nop ii şi micsandrele. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Papaver sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. creasta cocoşului.1. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. culoarea. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.). Astfel. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. cu segmentele filiforme. Delphinium sp.. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. . Begonia sp. mărimea şi culoarea frunzelor. Ricinus sp. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă.. la început. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. roz.. mărimea şi culoarea frunzelor În general. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. iar altele puternic fidate.4. cu tulpini simple. erecte Impatiens sp. în jurul teraselor. lalelele papagal. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.. Portulaca sp.1.. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Forma.. .sp.sp... galben. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. locurilor pentru sporturile uşoare. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. clopo ei. Iresine sp.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). mo ul curcanului.Lathyrus sp. Sempervivum sp. culoarea şi abunden a frunzelor. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). roşu sau grena. . perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.Ipomea purpurea. 8.. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. florile fiind nesemnificative.sp. Unele frunze sunt mari. 8. Lilium sp. Tulipa sp. în cazul petalelor tomentoase. Humulus lupulus. roşu grena.. a sta ionării.3. Nuan a culorii poate fi diferită. Agave sp...) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. altele sunt mici şi mărunte. Forma. cu tulpini volubile . Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. cu tulpini că ărătoare . până la albastru. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui.

răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. ca o continuare a florilor..) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.1. de culoare roşie sau roză.. 8. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.) are fructe persistente şi decorative.6. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. florile se îndepărtează.plante anuale sensibile (Celosia sp. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. .plante anuale semirustice (Begonia sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. fiind aripate.1.plante anuale rustice.) se seamănă în sere calde. În unele situa ii. vara. iar primăvara vor înflori. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.8.. Calceolaria sp. men inând efectul decorativ. fiind o sursă de amuzament pentru copii. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.5. Zinnia sp. . Cineraria sp. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. . După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .

decorarea spa iilor verzi..7. în lungul apelor sau pe luciul lor. Gypsophyla sp. Dahlia sp. rădăcini tuberizate. Polyanthes sp... Lolium sp. sau semirustice (Canna indica. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.. ferestrelor. rondurilor. Speciile floricole pot fi folosite. Narcissus sp. covoarelor. . mozaicurilor.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. rabatelor. Papaver orientalis). Aquillegia sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. cămări. bordurilor. în general.1. Hosta plantaginea. geophite – ce au bulbi.. pentru: . depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Iris sp. teraselor. 8. rizomi. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. tuberobulbi. jardinierelor. pe stânci sau pajişti. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.decorarea balcoanelor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an..) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. rizomi. Convallaria majalis. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. .. tuberobulbi. Chysanthemum sp.. Gladiolus sp. Hyacinthus orientalis.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit..

Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite.).2.. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x.. perioada şi durata de înflorire. narcise (Narcissus sp. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. în special lunile de vară. zidurilor. witrockiana). perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. de talie înaltă (Phlox paniculata. forma şi nuan a frunzelor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. mărimea. printre care se introduc plante anuale. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. bujori. costisitoare. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.). partere). Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. treiajelor. forma şi culoarea florilor. pergolelor. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. înăl imea plantelor. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Tagetes sp. . instalând specii de talie mică în prim plan. fie mixt. ghiocei. Rudbekia sp. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat..decorarea stâlpilor. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. narcise. crizanteme. fie numai specii perene. specifice plantelor anuale. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. stânjenei. mijlocie (Petunia sp. numă-uita (Myosotis sp.).). Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. bănu i (Bellis perennis). astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Culturile cu plante anuale. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. cu port de tufă sau covoraş. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. în trepte. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. muscari (Muscari sp. Ageratum mexicanum „nana”. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. În func ie de perioada şi . au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate.ca flori tăiate. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Portulaca grandiflora). rabate. chioşcurilor. 8.

Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.3. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.3. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare.. brumărele). Dianthus sp. Asparagus sp. pământul de pădure.1. pământul de ericacee. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. modelarea terenului. perlit şi turbă în diferite propor ii.. Galanthus) sau bienale (Primula. Amaryllis sp. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . mărun irea bulgărilor. Instalarea speciilor floricole 8. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. con inutul de substan e nutritive.soluri acide – (Coleus sp. capacitate de re inere a apei). Narcissus. pământul de frunze. Asparagus sp. elina... rădăcinile de ferigă şi nisipul. 8. bine organizate.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. pH. pământul de lemn. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Crocus. textură. . Bellis) cu speciile anuale. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. pământul de ace de răşinoase. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Tradescantia sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. structură. Dianthus sp). cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie.. Myosotis. ferigi). În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. pământul de turbă. se deosebesc: . superficiale (Primula sp.. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. mobilizarea superficială a solului.. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Calluna vulgaris). Cheiranthus cheiri). Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.. Viola.. Gladiolus sp. Acestea se deosebesc prin pH.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa.. compostul de grădină... alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. permeabilitate. În general.soluri neutre – majoritatea solurilor. elemente nutritive. Iris sp. În func ie de sol.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. După valoarea pH-ului. . . etc. nivelat. . la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. desfundat. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.soluri alcaline – (Anemone sp. de răsadni ă.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. . Hyacinthus. textură. de turbă) . Erica sp.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp.

În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. La plantare. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită.. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Muscari. Sedum) distan ele pot fi mai mari. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. transplantarea apare necesară atunci când . Hyacinthus. unde se vor dezvolta şi înflori.5 cm grosime. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus.(Iris sp. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Hosta plantaginea. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. 2 – 2. Lilium sp.8. Fuchsia. comparativ cu înăl imea plantei. Hemerocallis sp. 8.).3.3. Viola. bulbii acestora să se înrădăcineze. Crocus. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis.). Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Impatiens. Amaranthus). La speciile perene. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Begonia). bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Narcissus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca.3. Galanthus. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Dianthus. Mathiola. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Paeonia). dar nici să se stânjenească reciproc. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele.2.. Myosotis). de cca. Alyssum.

tunsul plantelor. . . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. când plantele nu suferă deloc. de perioada înfloririi. . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.combaterea dăunătorilor biotici.suprimarea păr ilor aeriene. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. . În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi.tutorarea şi palisarea. suprimarea tijelor florale vestejite.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. copilitul. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.reglementarea înfloritului. . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . .irigarea.4. intrând mai devreme în vegeta ie. . Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. Ciupitul se execută cu unghia. unele nu mai înfloresc în acel an. obligatorii sau facultative.datorită înmul irii naturale ale plantelor. . Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. În această categorie intră următoarele lucrări: . . Pentru ob inerea de tufe bogate. bobocitul. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. spa iul devine insuficient. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.ob inerea unor forme caracteristice. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.aplicarea îngrăşămintelor. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. cu rolul de a ob ine plante viguroase.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. 8.

bujori.). de obicei terminată cu o floare (crizanteme. Se aplică la crizanteme. Petunia sp. ochiul boului). Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. de dimensiuni mai mari (crizanteme.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. hortensie. urzicu ă (Coleus sp. garoafe. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. în acest caz întârziindu-se înfloritul.. trandafiri.. . pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. garoafe). gura leului). Pelargonium sp. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali.

Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Tutorii pot fi din lemn. Ipomea).. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. mase plastice. în func ie de specia respectivă. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. mai ales în perioada de înflorire abundentă. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. . dalii). Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Lathyrus. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. trestie.

. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. fiind indicată udarea diminea a devreme. mustul de bălegar. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. clorura de potasiu. temperatura mediului înconjurător. ciuperci). microbiologice. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). făina de oase. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. maxim ora 10. chimice. făina şi rosătura de coarne. intensitatea luminii. ob inânduse solu ii prin fermentarea. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. narcise. cu valen e simbiotice. după trecerea perioadei de înflorire. cenuşă. uneori superfosfat. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. la care se adaugă apă. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. riguros selec ionate. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. spălarea şi răcorirea plantelor.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. de păsări. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. bioxidului de carbon şi a altor gaze. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. sulfatul de potasiu. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. sere. Îngrăşămintele se aplică. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. 1:20. timp de două săptămâni. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. umiditatea şi mişcarea aerului. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. solul. ca regulă generală. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. ghiocei. etc. lalele. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. azotatul de amoniu. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. a îngrăşămintelor organice solide. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. :30. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. solarii. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. În această categorie intră: excrementele de mamifere. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. bogate în potasiu: sarea potasică. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e.

Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. . acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. măcar odată pe an. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Acest strat men ine solul umed. bulbii sau rizomii. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. organele subterane (bulbi. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. sensibile la temperaturile scăzute.sau noaptea. rizomi. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. la geofitele semirustice. în martie–aprilie. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). şi peste vară. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. pentru a nu se produce vătămări plantelor. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. tuberculi. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. frunze. uneori chiar săptămânal. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. periodică a diferitelor exemplare floricole. sau talaj.

rustic. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . 45 oC. arbuşti. formată în special din graminee. pietriş. . atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). având aspectul unor pajişti naturale. elemente arhitecturale. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. cărămidă. cu . . fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative.pentru peluze. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. asfalt sau beton. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). masive de arbori) sau nevii (stânci. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. recreative sau sanitare. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. în zilele cu temperatură ridicată. grupuri statuare. datorită nuan elor de verde. 30 oC. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. brânduşe. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. lalele). clădiri. aranjamente florale. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. luciu de apă).Cap. IX. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse.pentru terenuri sportive. narcise. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. iar în cazul asfaltului de cca. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. gazonul se încălzeşte mai pu in. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative.1. După destina ie. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. pentru a forma un covor des. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. ce înfră esc abundent. De exemplu. imprimând o atmosferă de calm şi linişte.

În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. capacitatea de refacere după tundere. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. grosiere. tufele sunt înghesuite foarte mult.. frunze mari. Agrostis stolonifera. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Calendula officinalis. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. umiditatea din sol.5 cm. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. . . înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei.. înfră ire slabă. Deschampsia caespitosa. rezisten a la temperaturi scăzute. Viola arvensis. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Alopecurus pratensis. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens).5 cm. aceasta dispare. 9.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. de diferite desimi. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii.3. tenis – 0. uneori 40–50 cm (Poa pratensis.5 cm. Bellis perennis. cerin ele fa ă de substratul nutritiv.5 cm. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Alyssum maritimum. Reseda lutea. ci în amestec de minim 3 specii. Festuca rubra. de rezisten a la bătătorire sau tundere. rapiditatea de creştere. Lollium perenne. După înăl ime: . Agrostis tenis. Bromus inermis).cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Cynonurus cristatus). Papaver rhoeas. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. aspre. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. rădăcinile sunt relativ superficiale. având aspectul unei fâne e înflorite. rezisten a la bătătorire. rămânând suprafe e nude de pământ. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. dar speciile se comportă diferit. Gypsophylla muralis. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. lăstărire. 9.2. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. la 12–20 cm. . Matricaria chamomilla. rugbi – 6. Campanulla sp. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Poa annua). rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Iberis semperflorens. crichet – 2. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. la tundere. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente.

În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). gros de cca. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. a instala iilor de irigare. terenul se grăpează. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: .cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. dar şi vara.5 cm. de specie. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).3. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. zgură. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. adâncimea de semănare va fi mai mică. cărămizi. După semănarea manuală. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. date de condi iile specifice ale ării respective.mecanic .2. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . . dacă există sisteme de irigat. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. moloz. dar şi executarea drenurilor. Metode şi tehnici de semănare: . Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. cu un aspect nefavorabil. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. se ob ine un gazon prea rar. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. în cazul în care solul existent este corespunzător. instalând toate speciile crescute natural. Dacă norma este prea scăzută. ci cresc lateral. De asemenea. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. 9. În diferite ări se aplică norme diferite.9. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). .cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). îngroparea cablurilor electrice.3.5 – 2.1.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). amestec şi condi iile de sol. a canalizărilor. precum şi costul mai mic. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. Decaparea .

brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Dacă solul are o cantitate mare . 9. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. apar muşchii şi numeroase buruieni. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. sau mecanic cu maşini speciale. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. groase de 2-4cm. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. După aceste opera iuni. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. 30 x 30. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. fosfor şi potasiu. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. iar gramineele se răresc. care nu sunt preten ioase. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual).4. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. care pot fi rulate. Se recomandă tunderea pe timp ploios. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă.

de calciu. înainte de înflorirea buruienilor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). . pentru compensare. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului.

sau conduc spre un obiectiv principal important. în meandre pentru traseele sinuoase. mai sigură.pentru ceea ce este rigid. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. pentru obiective bine determinate.20 m). Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. pentru stilul geometric. divertisment.de stimulare. creează impresia de avansare.mişcarea descendentă. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. . care chiar dacă este monotonă este mai uşoară.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. . ordine şi propor ie.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. implică o diminuare a efortului. . care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). justificate de prezen a diferitelor obstacole. importan ă şi lă ime. pentru terenurile orizontale. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. . Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.de indispozi ie (de închistare) . flori. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. perspectivele. 10. călare sau cu bicicleta.de amuzament. pentru terenurile cu denivelări. de cucerire a spa iului înconjurător. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. măreşte aten ia. . grădinile alpine. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. X. mai stabilă. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.Cap.5 -0.1. . sunt de obicei largi. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: .7 m lă ime. de intimitate şi uneori de regres. de refugiu.mişcarea orizontală. elemente arhitecturale. au o lă ime mai redusă (minim 1.mişcare ascendentă. . În func ie de natura circula iei. inestetic şi nefunc ional. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. curiozitate . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. şi în echilibru cu for a gravita ională. organismul nu depune efort. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. apare un sentiment plăcut de protec ie. influen ând sentimentul de veselie. având 0.

Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . cărămidă. lian i sau materiale hidrofobizate.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. ceramică sau marmură. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. . mozaic.cele neregulate în „opus incertum”. pavele. este folosit în pădurile de recreare. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. cel pu in cu fa a superioară netedă. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. macadam. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. dale. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. dalaj antic. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. corelată cu ambientul. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). beton. asfalt turnat sau cilindrat. Pământul. de forme diferite. tip zidărie. pătrate. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . . iar cele deschise obosesc ochii). pietriş. Căile împietruite cu pietriş de carieră.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. dalaj englezesc. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale.

pătrate. pâraie. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. de mişcare. 10. realizate de obicei pe stâncării. căderi de apă. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. iazuri. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. . lacuri. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. asemănător cu malurile opuse. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. dreptunghiulare. geometrică. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie).65 cm). prin deschideri de perspective. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Malurile se vor amenaja prin terasare. fântâni. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. bitumului. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. senza ia de răcorire şi de prospe ime. făl uită. cărămidă. dar fără a fi simetrice. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. în locurile cu erodare puternică. uşurin a între inerii. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. trestie. din beton. Apele stătătoare (numite impropriu. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. la o distan ă între centrele de greutate. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. Când cursul apei este însorit. Caltha palustris). ale fiecărei dale. elipsoidale. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. fără frânturi. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă.pe gazon.60-0. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. având rolul unui factor calmant în peisaj.2. dar poate fi ameliorată.

pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. în mod artificial. Când sunt de dimensiuni mari. combinată cu lumina artificială. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). O perspectivă bine concepută are echilibru. muntos. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. . şi pot fi amenajate într-un mod special. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. 10.3. în mod progresiv. 10. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Grădinile alpine creează. de solidaritate monumentală. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. . la o oarecare distan ă de clădiri. . mărime şi culori. privit dintr-un loc potrivit.4. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. acestea dau impresia de putere.bazin cu cupă florentină în mijloc.bazin cu jeturi orientate spre periferie. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. folosite pe timp de noapte. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. . Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. iar când sunt mici şi grupate. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. fie vor fi aduse. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. un microrelief accidentat.fântână cu taluz cu cascadă. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. caz în care se pot men ine în forma lor naturală.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. cu o vegeta ie specifică. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Grădinile alpine au suprafe e variabile. colorată diferit chiar. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.

aşezarea unui strat de pământ de elină. coloanele. vase decorative. . într-o formă simplă dar estetică. balustradele (parapetele). cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. 10. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. a men ine. în pantă sau se va crea artificial. construc ii uşoare. la marginea apelor. Acestea se pot construi din lemn. zăpadă. destinate adăpostirii vizitatorilor. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. arcadele şi porticurile. lăsând spa ii mari între ele. beton. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. . Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. pergolele. scările. accidentat. grupuri sculpturale. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. înghe .dispunerea blocurilor de piatră. a domina. în pie e sau în punctele de perspectivă. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. va fi pe cât posibil frământat. situate în spa iile verzi. pode e şi poduri. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. chioşcurile.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. . deşertic. subalpin. a orchestrelor sau a fanfarelor. teatrul verde. belvederile. bănci şi scaune (mobilier de grădină).aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. hexagonală sau octogonală. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. .extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. cele mari în planul din spate. treiajele. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . pătrată. sau cărămidă. fiind amplasate pe esplanade. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. cu turbă şi nisip. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. .5. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. suporturi pentru plante. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. numite chioşcuri descoperite (naturale). Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). la capătul aleilor. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. pentru ca pământul să se taseze suficient. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: .

înăl imea 0. piatră). stâlpi verticali (piatră. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. compartimentarea unui spa iu verde. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Treiajele sunt construc ii uşoare.5 m. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. atât la soare cât şi la umbră. cărămidă. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. pe orizontală. beton armat. dezvoltare pe verticală. .4-3. oferind refugiu împotriva insola iei. Acestea se confec ionează din piatră. ce prezintă ca elemente de sus inere. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale.5-0. mărginirea unor perspective. bronz.4-0. formate din panouri cu zăbrele. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. pe lângă ape sau terenuri accidentate. ce acoperă por iuni de alei sau terase. la marginea teraselor. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. aluminiu. în lungul aleilor largi. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate.5 m. de obicei cu înflorire abundentă. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Pot fi cu sau fără spătar. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. teraselor.45 m. din diferite materiale de construc ie.0 m. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Forma. lemn. mozaic. fontă. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. beton. lemn sculptat sau marmură. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Se recomandă ca optimă. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. metal. culoarea lor. lemn. cărămidă. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. a unui rond de flori. lă ime 0. Materiale de construc ie folosite: piatră. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. fier. folosite pentru decorarea unor pere i. cărămidă. grup sculptural. fiind amplasate la capătul aleilor. mărime.7m şi înăl ime 2-2. marmură şi au un mare efect prin formă. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin.

piatră. .Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. beton. ciment. zidurilor. în lungul scărilor. aleilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. decorat cu plante de mozaic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful