UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Erau prezente şi pu uri rotunde.grădina cu pomi fructiferi. fiind înconjurate de un zid de marmură. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. pini. Exemple: Villa lui Cicero. rozmarinul şi mirtul. ce cuprindea Europa Sud-estică. platani. urbane.V. formă pătrată. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. horticultura a făcut progrese. specii floristice. Acestea aveau. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Grădinile vilelor mai mici. . Schema modelului grădinii medievale.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. lauri. plante medicinale şi aromatice.2. buxus. busuioc. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . lotus sau diverse flori. Erau prezente pergolele şi coloanele. în Evul Mediu. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. tisă. În capitala imperiului. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. .1. 2. vasele şi statuile. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. crini. peste care s-au grefat elementele orientale. Villa Lucullus. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. mimoze).. nordul Africii şi Asia Mică. De asemenea erau cultiva i trandafiri.XIV d. smochini. chiparoşi. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Totuşi. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. la interior cu bazine străjuite de statui.H. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Villa Sallustius. trandafiri. Villa Mecena. 2.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. fie o fântână cu un joc de apă.2. zambile. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice.) 2. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. tei. a înregistrat un regres.2. ca urmare a cruciadelor. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. . a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin.2. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin.arbuştii şi plantele ornamentale. cu coloane de piatră colorată şi marmură. duzi. de regulă. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Constantinopol. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.

. fie erau situate în afara palatelor. fie sub formă de fântâni arteziene. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. fiind plane şi înconjurate de ziduri. înconjurate de ziduri. din timpul domina iei arabe. de formă regulată iar cele mai mari. galerii acoperite de plante că ărătoare. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. monotonă. leandri. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale.. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. adesea aranjate liber. Speciile folosite: chiparoşi. pavilioane pentru petreceri. Speciile folosite erau: chiparoşii. Arta topiară era folosită în exces.grădina de flori.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. bazine. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. prin întretăierea a două canale cu apă. XIII-XIV. citricele. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. acestea fiind interzise în religia mahomedană. Grădinile fie erau interioare. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. pere ii de fundal. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.). Locuin ele mici aveau o singură grădină.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. magnolii. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. compartimentare realizată.grădina de legume şi plante medicinale. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. eucalipt. palmieri. mărginite de rânduri de plante tunse. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici.H. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. situate în cur ile clădirilor. fie aveau straturi de formă pătrată. menajerie. Nu existau sculpturi.2. magnoliile.4. apoi au căpătat un specific propriu. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea).d. caracterizată de prezen a careurilor egale. acolo unde spa iul permitea. cu func ie exclusiv ornamentală.H. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. buxusul. predominant persană. 2.2. mirtul. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. 2. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. al VII-lea d. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. . Apa era folosită fie în bazine şi canale. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. o suită de grădini. Compozi ia era geometrică. pini.

3. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. neregulat. fiind natural. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. firesc. . subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. cu aspect natural. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. pinii – fermitatea şi for a caracterului. suprafe ele foarte întinse. budismul. Terasele erau trasate liber. situat pe malul unui lac. al XVII-lea d. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. au fost create parcuri naturale. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Filozofiile religioase din China. în armonie cu peisajele naturale. cu caracteristici proprii. grote. de groază. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. por i. fiind create mai ales în sec. odihnă. o dată cu dezvoltarea noii religii.3. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. Picturile. în care vegeta ia era dispusă natural. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime.) şi cuprindeau mun i. cascade naturale) sau în bazine artificiale. de basm. lacurile şi râurile. ape. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice.H. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. plante şi animale. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. pe vârful unei coline sau în pădure. galerii. este mărimea acestora. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. piersicii ornamentali – Paradisul. Elementele primordiale erau mun ii. sec. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte..H. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. ce erau descoperite brusc la un moment dat. ziduri. (dinastia Tang). VIII-IX d. chioşcuri. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. de veselie. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. terase. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. bambuşii – prietenia necondi ionată. II-I î. pentru dobândirea perfec iunii morale. stânci. modificat sau aparent natural. având caracter natural. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. poduri şi pode e. servind ca loc pentru plimbare. arterele pământului. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii.2. IV-V d. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. cheiuri. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. bazine. având ca element primordial al naturii – vegeta ia.H. indiferent de perioada istorică. cascade. Relieful era foarte variat. şi reflectă puternicul cult al naturii.H. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. iar apele. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. fiind excluse liniile drepte. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. în strânsă legătură cu religia.

prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri.capitala ării. sau din Europa medievală şi renascentistă. pietriş. arbori şi arbuşti. şi în Kyoto. bambus. podurile. din dorin a de a aduce natura în locuin e. cu simboluri filozofice caracteristice. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. diverse plante cu sau fără flori. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. coline. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. cu balustrade ornamentate. destinate contemplării din interiorul clădirii. pasul japonez.H. pârâu cu cascadă. Persia.). . aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. fiind folosite toate elementele din natură. por i. al VIII-lea d. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. pietre rotunjite. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. Spa iile verzi. arborele de ceai. al VIII-lea d. ienuperi. camelii. . Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii.3. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. Islam).H. stânci col uroase. un râu sau pârâu. nisip. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. ferigi. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). în decursul timpului. grădină de muşchi. erau prezente pretutindeni. grădină aridă. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. orientat pe direc ia N-S. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. fântâni şi foarte multă vegeta ie. fiind ulterior personalizată. sec.vegeta ia este perfect integrată peisajului. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. muşchi. miniaturală: cursul de apă. lac cu insule.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. azalee. stâncile.Deşi. 2.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. În sec. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. . erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . devenind o artă na ională. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. sau de pe verandă. lanterne din piatră. mai mari sau mai mici. Astfel în Japonia. Grădinile imperiale. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. plus diferite lampadare. pavilioane pentru ceai. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. fiind o componentă a acesteia.

încep să apară primele grădini publice. ci pietre late. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. . garduri vii şi borduri tunse. vase ornamentale. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. mirt. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.apa aduce mişcare.H. lămâi.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. Din sec. . . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. arhitectură.4. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. lespezi sub forma pasului japonez. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. precum: . Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. literatură. .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.H. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.prezen a sculpturilor. arborele de ceai.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. . Specii folosite erau: pini.. . . parapete ornamentale.utilizarea vegeta iei tunse. .erau folosite zidurile masive de sprijin. . . . 2. lauri şi portocali.Grădina palatului Farnese din Caprarola. glicina. camelii. bazine neregulate. de unde a iradiat apoi în restul Europei. chiparoşi. cascade.Villa Medici în Roma (2 terase). cascadelor. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. buxus.1. Această orientare a apărut la început în Italia.apa era folosită sub formă naturală. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). tisă. în special pentru grădinile vilelor suburbane. din toate domeniile: artă.nu erau folosite alei. al XVII-lea d. .Villa Lante din Bagnasia (5 terase). stejari meridionali. . 2. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . pe terase succesive. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. XV-XVI d. . azalee. . a canalelor.Villa d’Este la Tivoli (8 terase).simetria fa ă de o axă a compozi iei. arbuşti modela i în volume geometrice. ştiin ă. bambus.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.4.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. . ca influen ă occidentală.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. ziduri înverzite. ienuperi. . cireşii. magnolia.

Fontainbleau. . În perioada Barocului.grădina Garzoni – Collodi. al XVII-lea. în arhitectură. traseele rectilinii. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. la castelele Amboise. bazine. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. tinzându-se către transformarea în parcuri. cu numeroase statui.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. pictor şi arhitect) favorit al . al XVII-lea crea iile importante au fost: . Astfel.4.H. Terenul era modelat în terase mari. sub aspectul echilibrului şi simetriei. Abia după jumătatea sec.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .În secolul al XVII–lea d. al XVI–lea. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Principiile esen iale s-au men inut. . la care grădinile erau în incintă. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti..2. Exemple din sec al XVI-lea: . îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. . ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase.grădinile de la castelele Tuilleries. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. S-au mărit dimensiunile grădinilor. Exemple:. . În prima jumătate a sec. Saint-German.arhitect peisagist Du Cerceau. . cu partere decorate cu flori. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.arhitect peisagist Delorne. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. curbe. Au fost realizate decoruri bogate.grădina Luxembourg din Paris. .grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .grădinile Gamberaia – Floren a. apare stilul baroc. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. fântâni. fiind îmbinate cu linii ample.H. Existau canale şi lacuri imense. vase. 2. roci şi apă în mişcare). dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. dar dispare schematismul rigid. rezultând spa ii mult lărgite. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Au apărut grotele artificiale. . În unele situa ii canalele s-au păstrat.

.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. . bazine. . bazine cu grupuri sculpturale. racordate cu ziduri de sprijin. vase în stil baroc. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. mai ales pe axa principală. rampe. Versailles.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. 2. sub influen a literaturii. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). . arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. La început s-a renun at la tunderea arborilor. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.Ludovic al XIV-lea.4. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . .simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.compozi ia era tratată arhitectural. Dar. treiaje. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri.sunt folosite.3.palatul constituie capul compozi iei. .terenul este modelat în terase largi. alături de diferite fântâni. bazine şi canale. . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. rocării.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. Dispar parterele.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. Saint Germain-en Laye. . în Anglia dominau grădinile medievale.sunt prezente. în Anglia începând cu sec. pe spa ii foarte largi. mari partere şi întinse oglinzi de apă. dominantă. ca şi în restul Europei. Fontainbleau. . Sceaux.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. fiind situat pe terenul dominant.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.aleile sunt rectilinii. conuri. al XVIII-lea. închise între ziduri. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. constituind totodată şi perspectiva principală. scări. .„regelui Soare”. Chantilly. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. . borduri sau broderii de buxus tuns. cu principii compozi ionale proprii. statui sau vase. piramide. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. . a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. se păstrează axa . Ulterior. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. SaintCloud. cuburi). cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.

parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).Germania: .Kent (pictor şi arhitect) . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. apoi francez. Hyde Park.Anglia: .grădinile de la Whitehall – model italian.. . . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. . La periferie erau: Regent’s Park. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. Malmaison. reziden ial şi a intrat în cel urban.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. Victoria Park şi Battersea Park.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. James Parc. enun ate de Repton. . .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. . iar fra ii Bühler au amenajat parcul . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.centrală dominantă. În secolul al XIX-lea. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.Hampton Court – model italian.Parcul Chatsworth – stil clasic. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. Toate crea iile din această perioadă (sec. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). Realizări importante: . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.. .Charlottenburg (Berlin) . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. amenajate în stil peisager: St. La sfârşitul secolului al XIX-lea.Tête d’or’’ (Lyon). realizate sub influen a romantismului. .Rusia: . .Austria: . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.model francez. .4.Saint-James Park . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Nymphenburg (München) – model francez. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). fiind sus inătorul noului curent numit .Grădinile Greenwich – model francez.grădinile Kensington şi parcul Stowe. Green Park.model francez. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. . . . . . 2. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). Ermenonville. dar se introduc poteci şerpuitoare.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. formând un lan verde de peste 4 Km. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.4.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.

New York – Central Park . molidul.model francez. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.Chicago – South Park.Boston – Park System. bradul.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.5. . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. .Villa Melzi (Bellagio). Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).A. . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. Prospect Park (peisagist Olmsted).Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). . 2. lăcrămioare. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . În S.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. plopul alb. .Parcul Public Friederichsham (Berlin).Grădina Botanică .Philadelphia – Fairmount Park.Grădina engleză (München). lângă St. Ca exemple pot fi amintite: . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. Parcul Puşkin (parc englez.U. crini.Parcul Sokolniki – 463 ha. Petersburg – 600 ha. . forestiere: bujori. .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). .sec. stejarul.parcul Nympheuburg (München). roini a.360 ha. . cimbrul. . .model italian. . . . garoafe şi iasomie.Villa Carlotta (Caddenabio). respectiv după principiile grădinilor engleze. . mesteacănul. Ca exemple pot fi amintite: . liliacul.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .sec.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.Villa Carraresi (Roma). multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.Spania: . . pe lângă locuin ele boierilor. În Germania.grădinile La Cranja (lângă Segovia) ..Italia: . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . pomicole. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. narcisele. arskoe Selo = vechea denumire). marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.

.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).parcul de la Gorneşti –Mureş . Hayer.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. Hörer). ..la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. al familiei Bauffy. Borza.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. .Buzău – Parcul Crângul. . lângă castelul familiei Haller.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. (Carl Friederich. . . dar care în mare parte erau neorganizate.parcul de la Bon ida –Cluj.parcul de la Albeşti –Braşov. stilul brâncovenesc. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.. poduri.la sfârşitul sec.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. .Grădina Ioanid.Bucureştiul avea cca. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . . . . Alpinetul. . . . . . Dacia. fiind numit oraş-grădină. În sec.. azi Parcul Romanescu. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). .în Bucureşti în 1833-1840.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. 70 ha. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). . .la Sibiu – 1857.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.sec.1838 – parc promenadă . lângă castelul familiei Teleky. Parcul Rozelor. Pădurea Verde. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. al XVIII-lea .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. Redont.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. promenada de pe Dealul Copou. . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. chioşcuri pentru orchestre. .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . (fost Libertă ii) realizat de E. . Parcurile de la Avrig.actual Parcul Tineretului. . . amenajat tot de Redont – Bd. al baronului Bruckental.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. În alte oraşe: .Timişoara – Parcul Tiselor. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). odată cu dezvoltarea oraşelor.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).parcul Carol I.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). al XIX –lea. . .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.Iaşi – Parcul Expozi iei.

Constan a. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Parcul Tineretului. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Gala i. Parcul Libertă ii. Craiova. Iaşi. Parcul Tei. . corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Piteşti. . Crângaşi.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Balta Albă. . Drumul Taberei. Ploieşti.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: .reamenajarea Parcului Herăstrău. Pantelimon.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . parcuri în Titan. .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). ClujNapoca.Parcul Sportiv . Colentina. Sibiu. . Oradea.

constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. d) f. recreativă. f) f. de protec ie climatică (viteza vântului. la diferite categorii de spa ii verzi. sanitară şi estetică. . regăsindu-se mai mult sau mai pu in. respectiv: de produc ie. 3.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. decorativă (estetică. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor.f. antierozională.2. de impact peisager). bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. . . sanitară). în general de toate tipurile de spa ii verzi. grădini. de pe terenuri degradate).f.Cap. e) f. respectiv cu: . hidrologică.fructe din livezi. 3. umiditatea şi temperatura aerului. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. Func ia hidrologică este asigurată. recreativ sau sanitar. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.flori din culturile floricole. fiind ob inute diferite categorii de produse: . şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. . vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. această func ie are un caracter puternic diminuat. . Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. Profesorul I.1. de protec ie a solului. c) f. hidrologică. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. ştiin ifică.lemn din diferite tipuri de pădure. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. antipoluantă (f. intensitatea radia iei solare).f.

Vegeta ia lemnoasă. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. moderează temperaturile excesive. fie la suprafa a solului (litieră). asfalt sau beton. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. . a capacită ii de filtrare şi sedimentare. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri.ameliorarea umidită ii aerului. De exemplu. şi a speciilor drajonate. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. trotuare. . exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. ce constituie o armătură biologică a solului. Func ia de protec ie a solului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. . ). spa iile verzi prin stratul arborescent. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. substratul ce constituie suportul vegeta iei. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Pe lângă aportul de substan e nutritive. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. prin albedoul specific. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. astfel.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. fâşiilor plantate în lungul străzilor. în care procesele de eroziune sunt vizibile.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. fizică şi chimică. Sub aspectul proceselor pedogenetice. etc. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. prezintă o stabilitate mecanică. pietriş. cărămidă. prin microclimatul pe care-l realizează. sau în apropierea acestora.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. mult sporită. . vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului.micşorarea vitezei vântului. a perdelelor de protec ie. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. Acestea. Prin sistemul de înrădăcinare. străzi. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. fie în sol (rădăcini moarte). dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. prin procesele de evapo-transpira ie. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. prin descompunerea de către microorganisme. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i.

aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. 5m3. .lipsite de vegeta ie. marmura. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. a pulberilor fine sau a fumului. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. betonul. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. sub diferite aspecte: . diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. vârsta arboretului. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti.3. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. . 3. atmosfera devine calmă. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. astfel. elagaj şi anotimp. viteza vântului scade cu 30-60%. etc. în special în timpul verii.reducerea poluării fizice a atmosferei. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. consisten ă. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. în zonele plantate. structură pe verticală. o elul. gresia.reducerea poluării fonice. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. sau cu frunziş sempervirescent.reducerea poluării chimice a atmosferei. Perdelele de protec ie. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. iar la 120-200 m în interior. De exemplu. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. În mediul urban. ce nu deranjează ochi. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. . Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo).

perimetrale. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. respectiv de mărimea frunzelor. durata de via ă a frunzelor etc. industria chimică. şantierele. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. inversiuni termice. 42 t/ha. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. ce are lă imea de 200-250m. efect maxim în sezonul de vegeta ie. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. aerian. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. planta iile stradale. echien/plurien. 68 t de particule solide şi praf. etc. . sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). 30 t/ha. acoperită cu gazon. În oraşe. de prelucrare a produselor minerale. umiditate. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. având un efect nesesizabil. fără obstacole cu efect antifonic. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. pinului silvestru cca. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. transportul auto. arbori+arbuşti+specii de gazon). datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. căderea frunzelor. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. planta iile rare dintre construc ii. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. în teren liber. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. intersec iilor aglomerate. radia ie solară. De exemplu. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. prin senza ia de linişte. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. în cazul molidului cca. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. de prelucrare a petrolului. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. întreprinderile industriale. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. părozitatea acestora. iar a teiului pucios cca. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. 35 t/ha. metalurgică. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). cea ă. ionizarea aerului). Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. necroze. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. a arterelor principale). sau diferite activită i curente ale popula iei.

care poate fi: . presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. . sportului. al solicitării fizice.activită i pe loc.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. internet). datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. telefonie. la care este supus omul în via a cotidiană.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. între inerii personale. călătorii. radio. . cules de flori. . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. . după bunul lui plac: plimbări. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.4. Fazele activită ii de recreare: . Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. etc. obiective turistice. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. îmbrăcăminte. sau efectul automatismelor zilnice.3. televiziune.destinderea sau relaxarea. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.Timpul.deplasarea. artei. aeriană sau navală. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. . odihnei prin somn. . . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . fiind un element compensator al condi iilor de lucru. picnic.Mijloacele de comunicare mass-media (presă.Nivelul de trai.divertismentul sau amuzamentul. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. presupune bucuria întocmirii programului. vacan ele. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni.timp de existen ă.pregătirea. respectiv timpul alocat servirii mesei. camping. respectiv concediile. . prin care se înlătură plictiseala. pensia. spa iile verzi urbane sau extraurbane. . Factorii care influen ează recrearea sunt: . .Mobilitatea. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. cumpărăturilor pentru hrană. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. intelectuale sau psihice. practicarea diferitelor sporturi. CFR. divertismentului. cele mai multe destina ii.timpul liber (dedicat recreării). dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. serviciului.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. de . în general.. turismului. în sferele culturii.

Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Turismul are caracter recreativ. apicultura. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. diferite de mediul său. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. etc. diseminat sau modificat. în spa iile verzi extraurbane. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. de conducerea autovehiculului. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). presupune comportamente diferite. alpinism. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). istorice. 3. sau la sfârşitul săptămânii. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. vânătoare. încât nimic să nu poată fi adăugat.ciuperci sau de fructe de pădure. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. . de regulă la sfârşitul săptămânii. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. parcurile. etc. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. J. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. decât în dauna operei”.amintirea. Plimbările sunt realizate fie zilnic. sau diferite activită i precum grădinăritul. sau în zilele libere. canotaj. în sta iuni climaterice cu specific. de diferite excese. floricolă sau erbacee. În sens larg. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. etc. nevoia de a face mişcare. . pescuit. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Odihna propriu-zisă. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă.întoarcerea. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Aceste activită i pot fi active sau pasive. . se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. arbustivă. după o perioadă de activitate intensă. indiferent de subiectul în care apare.O. Func ia decorativă (estetică. economice. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. repausul şi somnul.5. obiective culturale. prin care are loc refacerea fizică a organismului. gazon sau oglinzi de apă. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic.

Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. variază pe parcursul unui an. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. textura coroanei. fructe.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. cascade. . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri.încadrarea cursurilor de apă. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. . Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. puternic erodate sau a grohotişurilor. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. flori. Astfel. încântare.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. şi care exercită o atrac ie spontană. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. ciripitul păsărelelor. cu efect de parazăpezi). 3.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. etc. admira ie necondi ionată. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . . murmurul apei. bazine. diferind în func ie de fenofază. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară.6. bariere împotriva vântului. . imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. . .

ob inându-se în final unitatea în diversitate. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. centrul compozi iei reprezentat . A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. într-un întreg. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor.Cap. Toate elementele unui spa iu verde (alei. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). sociale şi economice ale unei perioade date. intrarea principală. treaptă. peluze. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Frumuse ea este un element func ional. se ine seama de anumite principii şi legi. Fiecare component. suprafe elor şi formelor planului. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. armonie şi propor ionalitate. un monument). căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. pe o concep ie dominantă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. care conduc în final la realizarea frumosului. viu sau inert. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Frumuse ea este realizată prin ordine. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. planta ii.

dinamic. evitându-se astfel monotonia. Ritmul poate fi: static. vase decorative. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). ordinii.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . al for ei sau al monumentalită ii. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. integritatea şi calitatea acestuia. deoarece un plan perceput deodată. interesul scade. respectiv realizarea echilibrului. bănci. şi o dată percepută regula ritmului. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. calitate care uneori poate avea o latură negativă. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. de formă. compus. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. admi ând totodată diversitatea acestuia. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. bulevard. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. magnificului. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Simetria poate fi absolută şi liberă. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Asimetria pune omul în armonie cu natura. de culoare. în întregime. lă ime) sau alte caractere vizibile. a repetării şi a consecven ei. stradă. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. potecă. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. clădire). se găsesc mase similare şi egale. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. liniar. a aceloraşi elemente (specii. creând senza ia de dezamăgire. combinat. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. grupuri. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. este static şi odată văzut. simplu. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice.

sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri.compozi ii doar între culorile calde sau active. etc. florale. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). se pot deosebi: . care au o anumită continuitate. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. . aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. exprimând de fapt unitatea în varietate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere).compozi ii între culorile complementare. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). într-un aliniament. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. formelor dar mai ales a culorilor. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. caz în care se aplică armonia legăturii.combina ii între culori diferite (active. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. În proiectarea spa iilor verzi. forme sau spa ii. de un individ. dar care au volume şi formă asemănătoare). pasive. arhitecturale. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . .descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. chiar dacă specia diferă (de exemplu.

Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. lă imea optimă este de 5 m. alee pietonală. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. ce are laturile în raport de 1:1. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Astfel.I. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. . care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. mese. ordine şi armonie. matematician italian din sec. . Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.). publicul dintr-un parc. 89 etc. 8. al XIII-lea. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. sub un unghi de cca. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. C. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. apoi 3. 21. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. 55. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi).).) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. astfel pentru o alee de 300 m. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Fibonacci.618 (aproximativ 3:5). 5. lă imea optimă este de 8 m.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. iar pentru o alee de 250 m. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. . Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. 34. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 180. 13. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. iar la o distan ă mai . sub un unghi de cca. 270. etc.

Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. presupunând unirea trecutului cu prezentul. . Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde.mare de această valoare. fără a se exagera prin risipă. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul.

Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. radia ia solară. activită i. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. caracteristice diferitelor epoci istorice. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. văile râurilor. vegeta ia. Grădinile în stil maur. La romani grădinile. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. pâraie. de mai târziu. caracteristice Renaşterii şi Barocului.1. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare.1. etc. civiliza ii. în general. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. epoci. 5. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. râuri. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. dar şi elemente minore precum microrelieful.2. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. În amenajarea spa iilor verzi. V. întotdeauna de formă dreptunghiulară. câmpii. Stilurile spa iilor verzi 5. fiind ornate cu statui. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. aspect preluat şi de romani. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor.1. vase sau fântâni arteziene. apă. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. În ultima perioadă (sec. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. arhitectural. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). precipita iile) sau for ele majore (vânt. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. francez sau regulat) a stat. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.). Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale.1. erau prelungiri ale încăperilor.Cap. bazine. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. Acest stil prezintă mai multe variante. eroziunea). iar în cadrul stilului peisager sau liber. .

respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. statui sau vase sculptate. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. scări. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. pe linii drepte şi curbe. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. unele păstrându-se şi în prezent. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Elementul principal. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”.1. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. rampe. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. 5. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. fie de a le limita pe altele.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. cascade sau bazine. cu numeroase ziduri de sprijin. canale sau oglinzi de apă. aplicat până în prezent.2. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Apa aduce prospe ime. situat în pozi ie dominantă. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. sau de perdele de arbori. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. bogat ornamentate. balustrade. cu denivelări mici. taluzuri. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Aceasta.1. numit şi capul de compozi ie. fiind subordonate toate elementului principal. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. respectiv axa principală. ce constituie perspectiva principală. precum şi oglinzi de apă. regulate.

în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. în Anglia.3. având cel mai adesea relief variat. mai ales a celor de gazon.1. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. Aleile sunt rectilinii.1. în formă de tablă de şah.1. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. 5. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. 5.de apă. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. în ansamblu. cu precădere în Olanda. fiind obositoare ochiului. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. care dau varietate şi fantezie compozi iei. În această situa ie. Stilul peisager Stilul peisager (liber. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.3. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. compozi ia fiind liberă. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii.2. sub influen a stilului rococo din arhitectură. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Toate acestea au fost duse la extrem. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. fie sub influen a literaturii noi. natural. 5. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.1. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. fie sub influen a pictorilor peisagişti. . fiind dispuse în re ea geometrică. conducând spre diverse amenajări.2. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.

prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. atunci când aceasta există. prin aducerea de pietre. pajişti şi diferite grupaje floricole. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. în pete neregulate sau eliptice. cu contur regulat. Apele. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. volume. de grote sau chiar cascade. vor fi folosite pâlcurile. lumini şi umbre. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. curb sau sinuos. chiar exotice. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. peluze. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. în diferite zone ale grădinii. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Simetria şi echivalen a sunt excluse. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Aleile au un traseu liber. masele vor avea conturul neregulat. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. ce urmăreşte formele de relief. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. urmând caracteristicile terenului. . fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. neregulat. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Rocile. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. se vor folosi specii de talie mică. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. În jurul clădirii principale. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. cu aspect natural. roci sau stânci. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. covoare sau dispersate solitar. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. care în mod natural sunt dispersate. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. sub formă de mase. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. intervenindu-se totuşi în detaliu. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. specii lemnoase decorative. cu înflorire bogată. frumoasă şi îndelungată. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. toate elementele. fie create. sinuos chiar. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. fie naturale. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. volume. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. culori. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase.2. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. atât sub aspect psihic cât şi fizic. 5.5.2. Genul de bucurie Genul de bucurie. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. de veselie sau de entuziasm. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. dispuse într-un masiv păduros. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.2. . De asemenea. largi. de stâncile. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. cu flori având culori calde. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie.4.5. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. unei mări sau ocean). Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. umbră şi lumină. forme. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. cascadele. de luminişurile retrase.3. 5. având ca fundal imagine unor mun i înal i.

a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. recrearea şi odihna popula iei. . dispuse într-o re ea continuă. zona industrială. 6. sunt judicios repartizate. dimensionate. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. 6. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. zona politico-administrativă. în strânsă corelare cu structura urbanistică. cât şi legătura dintre acestea.). Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. ce asigură protec ia multiplă a mediului.Cap. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. energie termică. re ele stradale. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. limitarea perimetrului construibil. sta ii de distribu ie a apei.1. Ca regulă generală. etc. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. gazului metan. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie.2. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. atât urbane cât şi periurbane. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. energiei electrice. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. grădinile sau scuarurile.

scuaruri. După pozi ie se deosebesc: . fiind diferite ca mărime. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase.3. planta iile din cimitire. grădini zoologice.cu acces nelimitat. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. . . a spitalelor. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. pepiniere. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. a apei. . radial-concentrică. care traversează localitatea şi care. păduri parc. grădini şi scuaruri publice. pepiniere. în func ie de sistemul stradal al localită ii. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. concentrică. a solului. planta ii antiincendiare. a sta iunilor balneo-climaterice). planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. transversală sau longitudinal-transversală. grădini publice.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. 6.cu acces limitat.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. grădini botanice. constituită din spa ii verzi periurbane. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. amplasare. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. . grădini botanice. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. grădinile locuin elor individuale. planta ii de pe lângă unele dotări publice. numite şi spa ii verzi publice.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. întreprinderilor. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. parcurile şi bazele sportive. zonele de agrement (păduri de recreare. planta ii de protec ie (a localită ilor. longitudinală. de regulă. planta ii antierozionale. ce sunt administrate de primării. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. dotări şi func ii. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). 1. păduri de recreare. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. 2. ştranduri). sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament.cu acces strict. lungi de sute de metri. şi în care intră: parcuri. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. grădinile botanice şi cele zoologice. acoperişurile verzi. grădini sau scuaruri). fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. După accesibilitatea popula iei largi: . de folosin ă generală.

sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. După func ii: . Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.în interiorul cartierelor de locuit. spa iile verzi din cimitire. configura ia terenului şi construc iile din jur. grădini şi parcuri publice.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. pepinierele. situată în intravilan. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. frecventează simultan acel scuar. rozarii.temporare sau provizorii. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. fiind destinată odihnei de scurtă durată.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. planta iile de consolidare antierozională. planta ii cu efect de parazăpezi. . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. . În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. După destina ie. . păduri parc.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. parcurile sportive. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. După durată. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. gazon. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. După modul de amplasare.spa ii verzi de înfrumuse are.3-3 ha. destinate construirii unor cartiere de locuit.3 ha. perdelele de protec ie. cu rol decorativ: scuarurile decorative. culturale sau de învă ământ. destina ie. în cca. 6. situate de regulă în cartierele de locuin e. ce se înfiin ează pe terenuri virane. . scuarurile pot fi situate: . păduri de agrement. 6-8 minute. parcuri dendrologice. caz în care acestea sunt uşor accesibile. alpinarii. scuarurile por fi: . parcuri şi grădini zoologice.permanente. edificii culturale. .înconjurate de străzi sau artere de circula ie.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. scuarurile pot fi: . parcuri expozi ionale.4. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon.3. . având în componen a lor doar arbuşti. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. Raza de deservire a unui scuar este de cca. 400 m. spa iile verzi pentru copii şi tineret. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor.

respectiv o intrare la cca. datorită inexisten ei căilor de acces. Dispozi ia aleilor. în lungul aleilor. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Spre deosebire de scuar. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. bănci. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. de învă ământ. 15-25 minute. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager.5 km. . a obiectivelor culturale. Dată fiind această distan ă de deservire. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. scări (în cazul terenului accidentat). De exemplu. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. de mers lejer. statui. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. de pe o rază de 1-1. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. 3-4 ha. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. . Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. respectiv arbori şi arbuşti. aranjamente şi decora iuni florale.. respectiv: sectorul pentru copii. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. peluze de iarbă. alei. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. spre periferia scuarului. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). Intrările vor fi reduse ca număr. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. situate în jurul unor institu ii publice. zone umbrite dar şi zone însorite. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. frecventează grădina în acelaşi timp. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. în cadrul oraşelor mari. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. boschete. 6.5. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează.

000 de locuitori trebuie să existe un parc. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. datorită suprafe ei pe care o reclamă. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. şi de capacitatea proiectată a parcului. respectiv sta ionare). Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. bazine sau chiar un mic lac. manifestări artistice). În foarte multe cazuri. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. cafenea. de re eaua stradală limitrofă. de lungimi şi dificultă i diferite. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. cofetărie. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. ce depăşesc 20 ha. locuri pentru jocuri statice. WC public). şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. într-un cadru peisagistic deosebit. adăpost de ploaie. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. şi de densitatea popula iei. expozi ii. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%).Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). 6. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. diferite dotări (cişmele. restaurant). .6. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. sporturi. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. bănci.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

liber este de 3. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. şi străzi şi bulevarde deschise. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. în func ie de pozi ia. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Speciile vor fi alese şi amplasate. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. recreativ şi decorativ. . Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite.1. parcări. tomberoane). Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. 6. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2.8. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. a noxelor sau a altor factori de inconfort. ale unui cvartal sau ale unui cartier. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. 6. arii de joacă pentru copii. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice.8. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. ocupând suprafe e importante. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. punct de distribu ie a energiei electrice. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. 6. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. orientarea şi înăl imea clădirilor. structură şi folosin ă diferite. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. Au scop sanitar.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. suprafe e îngazonate. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii.8. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Astfel. pentru diminuarea zgomotului. şi alte multe specii pentru varietate. partere cu flori. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. alei pietonale. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare.2.

miniseră. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . suprafe e îngazonate. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. precum gazonul. În func ie de mărimea acesteia. o cascadă miniaturală.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. chioşcurilor şi treiajelor. precum şi diferite specii cu port pendent. institu ii. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. chioşc de grădină. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). fie prin realizarea unui gard viu înalt. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. spitale. grădina este structurată şi amenajată. joasă sau fără împrejmuire. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. sediu de firmă etc. de gusturile proprietarului. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. uşor de între inut. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. dar şi a unor hoteluri. sedii de firme. servitul mesei. aranjamente florale. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. a unor grupuri de specii sempervirescente. gazonul. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. Astfel. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. sau specii de răşinoase. arbori. mobilier de grădină. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. În cazul unor locuin e. Grădinile interioare. fie după propriile idei. lămpi pitic. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. arbuşti tunşi. padoc şi cuşcă pentru câine. activită i de grădinărit. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. arbustive sau lemnoase. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Grădina de fa adă. magazie de unelte. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. diferite jocuri.) acestea pot fi: grădina de fa adă. trandafirii. pergolelor. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. cu o compozi ie relativ simplă. minigrădină de zarzavaturi. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. cititul. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. arbuşti şi liane. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. bazin cu peşti decorativi. piscină. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. minilivadă. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. un mic bazin cu aspect natural. În cazul vegeta iei. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. În func ie de mărimea spa iului disponibil. stânci şi pietre. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. barbeque.

pentru speciile de plante vivace. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. fam. de la bun început. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. în vederea efectuării eventualelor repara ii. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Urmează un strat de separa ie. de regulă. astfel. se recomandă acoperirea acestuia. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. cu pietriş (de tip sort). Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. sau numeroase alte specii floricole. cu strat fertil mai gros. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. poate contribui la estetica compozi iei alese. fiind de maxim 10-15%. forme sau provenien e. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. instala ii electrice. canalizări). O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. durabilă şi de bună calitate. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. În func ie de caracteristicile lor. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. Saxifragaceae. Brassicaceae sau Campanulaceae).geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. printre spa iile rămase libere între plante. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. 6. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. . Crassulaceae. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. specii de gazon (fam. unele specii din fam. cu arbori şi arbuşti de talie mare. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. format din fibre minerale. alături de plante cu flori şi alei. Poaceae). cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează.9.

creându-se spa ii pentru odihnă. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. .10.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . .reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. Din suprafa a acestor complexe sportive. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. hale. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. şi constituie unită i de sine stătătoare. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. institu ii administrative). umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. al proprietarului (locuin ă privată). în zilele însorite. diferite pulberi sau noxe.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. al bolnavului sau pacientului (spitale.şi nu în ultimul rând. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. ateliere). acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i.acestea re in diferite cantită i de praf. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. comportându-se ca un bun strat termoizolant. până la 4-7. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. 6. policlinici. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. . Ca şi în cazul grădinilor interioare. .5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. . al muncitorului (fabrici. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. spa iile verzi propriu-zise. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. cabinete). . În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi.. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. . prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii.

leagăne. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. 6. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. atletism). polo). oină). diferite săli de sport (gimnastică. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. 30-40 copii. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. volei. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. volei. separate prin vegeta ie. când sunt în afara localită ii. Stilul adoptat este cel mixt. 20-25% pentru terenurile de joacă. clădiri administrative. Suprafa a variază de la cca. tobogane. precum şi specii floricole şi de gazon. arte mar iale).Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. baschet. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. tenis). pentru a se realiza fluxul cât mai facil. duşuri etc. bazin acoperit sau în aer liber (înot. labirint. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. cu ghimpi (Berberis . sau în cadrul scuarurilor. grădinilor publice sau a parcurilor. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. 11-15 ani.11. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. cu solul permeabil. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. 7-10 ani. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. grupuri sanitare. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. gazon sau arbuşti. şi să nu producă fructe ce pot murdări. respectiv: până la 3 ani. clădiri pentru vestiare. bârnă de echilibru. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. cu precădere împotriva vânturilor dominante. balansoare. 100 m2 până la câteva hectare. caz în care au caracter de tabără. handbal. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. 3-6 ani. bănci. în func ie de ambientul în care sunt amplasate.

În cazul taberelor. flori.sp. un mic monument sau un bust.). Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. Rhus typhina). eventual un mic stadion. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. ce poate cuprinde: o mică livadă. Laburnum anagyroides. arbuşti fructiferi. . pistă pentru patine cu rotile. coşuri de gunoi etc. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. plante tehnice. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. 6. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. În cartierele de locuit sau în scuaruri. medicinale şi melifere. leagăne. pârtie pentru schiuri. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. cele cu frunze. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare.). aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. spaliere. balansoare. pistă pentru alergare. labirinturi. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. alei pentru biciclete sau trotinete. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. dotările vor fi mult mai complexe. a zgomotului şi a gazelor. bob sau săniu ă.. bibliotecă volantă. bazin pentru înot. fructe sau semin e. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. arbori de mărimea a III-a. Dar în func ie de microrelief. corpuri de iluminat. bănci. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. tobogane. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Robinia sp. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. cu rol de protec ie împotriva prafului. teren pentru focul de tabără. rabate sau diverse aranjamente floristice. sau care să fie toxice (Taxus baccata. flori. terenuri pentru jocuri de masă. cât şi zone însorite. destinate odihnei. grădina de zarzavat. cu frunze. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. care murdăresc.12. bârnă pentru echilibru. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. ronduri. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie.

în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. 6.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Astfel. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. bănci. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. respectiv cea a intrărilor. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. rabate de flori. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. diferite. sau a celor rezervate pauzelor. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Componenta cea mai importantă. de a diminua poluarea fonică. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. pasive cu rol calmant.5 m2 de teren sportiv. pentru mărirea gradului de vizibilitate. 6. . cu specii floricole având culori liniştitoare. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. precum şi obiecte din materiale calde. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. De asemenea. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori.14. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. este vegeta ia lemnoasă.13. func ional şi estetic. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Spa iile verzi din incinta spitalelor. calmante. cu excep ia intersec iilor. cu rol stimulator. având ca dotări mese. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. familiare. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. cu cel mai mare impact peisagistic. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. birourilor. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. pentru fiecare elev.

atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. reduse doar la aliniamente de arbori. precum şi pergole cu vi ă de vie.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. glicină sau trandafiri. chioşcuri). separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. numită „cimitirul eroilor”. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. cu bănci şi şezlonguri. flancate de planta ii sobre. Parterele cu flori cu nuan e reci. sau chiar garduri vii. paltini. . ce au efect liniştitor. centrale. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. bine delimitată. drumuri interioare de acces auto etc. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. din specii sempervirescente. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. brad. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. chiparoşi. 6. separarea diferitelor amenajări precum parcări. necesare bolnavilor. castani porceşti. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. influen ând benefic recuperarea acestora. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor.15. prezintă şi o zonă. Cimitirele mari. ar ar american. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. capelă sau un monument memorial. În func ie de destina ia institu iilor respective. cimişir. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. constituit din biserică. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. tisă. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. purificarea aerului. dispuse în lungul aleilor principale. pornesc mai multe alei rectilinii. datorită lipsei de spa iu. Astfel. de la intrarea principală sau de la biserică. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Dacă spa iul permite. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. sau în jurul edificiului central. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. acoperite cu plante agă ătoare. molid. cu alei şi căi de acces paralele. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. Astfel. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. De asemenea. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. dar şi specii de foioase precum: tei. sau în sens radial.

. cu multe denivelări. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. alimentară. Aster sp. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Sedum sp. caprifoiul (Lonicera japonica). Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. utilită ile şi căile de acces.1. Lupinus sp. din specii sempervirescente. sanitar şi decorativ. Narcissus sp. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Sistemul de drumuri. să poată fi realizat pe jos. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. după importan a decorativă.. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Chrysanthemum sp. Ca specii lemnoase frecvent folosite. surse de zgomot puternic). după considerente ştiin ifice (taxonomice). dar şi în punctele cheie. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. În cazul în care terenul nu este prea frământat. după concep iile . Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Paeonia sp. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. arborii fiind evita i. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. halde.. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. se execută lucrări de excavare. situate în intravilan sau în extravilan. de taluzare sau de înăl are a unor zone. de recreare şi decorativă.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. să existe mijloace de transport în comun. iedera (Hedera helix). industrială sau medicinală a plantelor. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. sanitară.. saschiul (Vinca minor).16. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. 6. Convallaria majalis etc. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. sunt: trandafirii. pentru realizarea acestor denivelări. Microrelieful. în afară de cele amintite. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Spa iile verzi cu profil specializat 6. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. dar şi culturaleducativ. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. de recreare. Sempervivum sp.16. de maximă circula ie. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului.).

Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Ca sectoare. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. ierbar). Sectorul plantelor spontane folositoare. Sectorul plantelor de cultură. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. muzeu. Rozariu-ul. dar în containere. de parc. hibrizi Polianta. fie se desfăşoară între cele două elemente. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. În sectorul florei Globului. medicinale etc. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. sectorul plantelor de cultură. sectorul sistematic. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. urcători. plante aromatice. sau arbori cu efect decorativ deosebit. sectorul plantelor acvatice.). arhitecturală. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. numit şi colec ia botanică. în acest sector. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). diverse suporturi sau chiar ziduri. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică.). ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. până la cele superioare (ultimele fiind . se eviden iază: sectorul plantelor decorative. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. vernală. grădina japoneză. serele. şi implicit expozi ii foarte diferite. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. dar şi publicului larg. licee sau a alte unită i de învă ământ. la exterior. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. leguminoase. sectorul administrativ. Polianta. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. melifere. Realizarea planta iilor floricole. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. estivală sau autumnală. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. sectorul florei diferitelor zone geografice. pergole. treiaje. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. rădăcinoase). englezeşti. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. rozariu-ul. fie în fa a clădirilor importante (birouri. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. de la cele inferioare. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. hibrizi floribunda etc. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. ce au diverse întrebuin ări. tehnice. sectorul plantelor spontane folositoare. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. flora Asiei etc. vara îngropate în sol.

sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice.2. după zona geografică de provenien ă. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. pădure mixtă. sera plantelor din regiune mediteraneană. sera colec iilor. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. pod arcuit din piatră. pepinieră. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. sera înmul itor. poartă torrii. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Vegeta ia forestieră spontană. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. este dispus de regulă. sau din alte regiuni calde ale Globului.monocotiledonatele). lanterne de piatră. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Astfel. clădiri administrative. prin solu iile de amenajare adoptate. mediteraneene. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. Complexul de sere. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. industrial sau alimentar. 6. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. verii sau toamnei. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sera rezervată expozi iilor florale. Grădina japoneză. pasul chinezesc din dale de piatră. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. sera azaleelor şi cameliilor. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. decorativ şi recreativ. didactic. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. pădure de foioase. Prin structura.16. ornamental. în apropierea intrării principale. . pădure de răşinoase. subtropicale. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. pajişti. uneori chiar un miniparc zoologic. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. colec ie de trandafiri. se deosebesc: sera palmarium. sera orhideelor şi a plantelor epifite. sera plantelor acvatice tropicale. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. sau mai rar. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine.

arboretumul Dofteana (jud. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective.16. perdele sau garduri mascate cu liane. având o suprafa ă de 70 ha. în ceea ce priveşte frumuse ea. curs de apă. trebuie să ocupe suprafe e importante. Bacău). pentru a completa ambientul. având o suprafa ă de 48. înfiin at în 1880. înfiin at în 1909. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale.arboretumul Hemeiuş (jud. având în acest sens îngrădiri. .arboretumul Bazoş (jud. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. de tip „microbiotop sau minihabitat”. .5 ha.grădina dendrologică Macea (jud. strâmte. Timiş). Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. de tipul cuştilor cu gratii. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. a masca zidurile inestetice. . satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală.3. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. stâncării. este necesară construirea de voliere largi. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. . fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. În cazul păsărilor zburătoare. Bacău). aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. înfiin ată la începutul sec. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. să nu existe zone industriale. cu o suprafa ă de 20. Arad). Pe ansamblu. de recomandat cât mai largi. vechimea şi mărimea colec iilor. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. care va fi folosită atât ca sursă de apă. înfiin at la începutul sec. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. bazine.5 ha. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. . cu o suprafa ă de 60 ha. al XVIII-lea. gropi de gunoi. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. pot fi amintite: . cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice.De regulă. Hunedoara). al XX-lea. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii.arboretumul Simeria (jud. cu o suprafa ă de 34 ha. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. înfiin at în 1908. 6. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice.

cerb lopătar. precum lebedele. elan. carnivore mici.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. iguane. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. ce adăpostesc pisici sălbatice. pentru sezonul estival. în special forestieră. cu voliere şi vegeta ie.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. umiditate.sectorul păsărilor tropicale sensibile. . pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. de numărul de specii.. zebre. ce cuprinde voliere cu fazani. . Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. prin plimbare. porumbei sălbatici sau de ornament. cucuvele. bibilici. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. . şi pentru răpitoarele de noapte. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. bazin.sectorul galinaceelor şi columbidelor. bivoli. şerpi sau crocodili. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. . caprine. . trunchiuri de arbori.sectorul urşilor. în aer liber. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze.sectorul felinelor mari. câini dingo.sectorul rezervat pentru antilope. de amenajările respective. ovine. pantere. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. mierle. pume. gheparzi etc. .. râşi. constituit dintr-o clădire. pentru sezonul rece. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. lama şi alpaca. şopârle.) sau spa ii deschise. cai sălbatici. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. girafele. şoimi. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. şi padocuri acoperite. pentru diferite specii de urşi. turturele. ren.sectorul primatelor. pescăruşi etc.sectorul marilor ierbivore. . ierbivore mici. uli. .sectorul păsărilor de baltă. găini de ornament. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. .. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură.sectorul cervidelor şi cabalinelor.sectorul stru ilor. mici palmipede. cormorani. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. fie cu voliere foarte mari. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase.sectorul reptilelor. păuni. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin.: . cât şi spa ii largi. în care sunt găzdui i: elefan i. dromaderi. pentru speciile care nu pot părăsi locul. distan a nu trebuie să fie prea mare. cum sunt bufni e. pelicanii. stârci. vulpi. De asemenea. căprior. libere. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. galinacee etc. grauri etc. gâştele. asini etc. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. pentru sezonul cald. cu zone largi amenajate pentru tigri. cameleoni.. lupi. stânci. cinteze. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. pot fi amintite: . lei.). . . ciufi. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. prevăzut cu arcuri largi descoperite. canari. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. jderi etc.sectorul păsărilor răpitoare. unele specii de ra e. alpin şi subalpin etc. zimbrii etc.

Alte amenajări. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. care să nu depăşească 4%. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. de purificare a aerului etc. a eventualelor surse de poluare. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. În zona intrării principale. poteci şi alei de plimbare. se vor prevede spa ii largi. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Astfel. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. Pădurea-parc (parcul forestier. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. În unele por iuni ale pădurii-parc. acoperite cu pietre. pădurea-parc sau parcul-pădure. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement.17. un sit istoric (ruinele unei cetă i). a unor peluze întinse de gazon. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. precum: un lac. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. pot exista în incintă şi muzee. de zoologie. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. 6. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. dar în raza de deservire a localită ii. formată din planta ii forestiere. în mişcare. fântâni. un curs de apă. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. de entomologie etc. având produse care să nu dăuneze animalelor. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. un punct de belvedere asupra oraşului. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. nisip sau alte materiale locale. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. şi nu numai. cişmele cu apă potabilă. . se deosebesc: parcul forestier. toalete ecologice. sau a aranjamentelor florale. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice.

expozi ia. pozi ia pe versant. telescaune. telecabine. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. terenuri de tenis sau de fotbal. a unui râu. hidrografia şi environnement-ul. Unele elemente naturale precum mlaştinile. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. De asemenea. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. sau de interes turistic. Pădurea de recreare. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. situate pe malul unui lac. stâncile. 6. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. falezele sau malurile abrupte. solul. izvoare termale etc. . se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. terenuri sportive etc. Astfel. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului.1. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. tabere şcolare. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. balnear (izvoare minerale.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. zone de picnic. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. numită impropriu pădure de agrement. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare.5-2 ore. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici.17. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. lipsite de vegeta ia forestieră. topoclimatul. pot fi ştrandurile şi campingurile. zonele nisipoase. în unele zone de interes curativ. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. puncte de belvedere etc. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. cu cât terenul este mai înclinat. Amenajările de tipul campingurilor. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. piste pentru biciclete sau pentru role etc. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. căi de acces cu trasee mai lungi.). Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative.

dotărilor sau diferitelor echipamente. este mai rece şi mai umedă. frunziş sărăcăcios. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. temperaturile sunt moderate. noroi. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. plantele prezintă creşteri foarte mici. vânt. frunze prăfuite sau galbene. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. prezen a prafului. plajelor etc. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. alunecări de teren. iar solul este mai pu in umed. Orientarea nordică a unor terenuri. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. suprafe e umede improprii. sau spa ii adăpostite. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. cu privire la temperatură. fără extreme mari. altitudine etc. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. gradul de expunere a teritoriului. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. pavilioane. destinate practicării unor activită i. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Tot în acest sens. În acest sens. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Cu privire la mişcările aerului. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. care prin fenomenul de . refugii) pentru a oferii adăpost. De asemenea. vegeta ia are aspect veşted. băl i. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme.. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. temperatura aerului mai ridicată.

Hidrografia teritoriului.2. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. natura solului. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. Environnement-ul. de poten ialul teritoriului. aerisite. liziere). schi nautic etc. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. În acest sens. . regimul şi tratamentul etc. de temperatura acesteia. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. dar nu neglijabilă. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. 6.17. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. O zonă lipsită de un curs de apă. Cei care doresc să se odihnească. compozi ia şi vârsta arboretelor. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. atunci aceasta este şi primitoare. de modul de captare. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. ce diminuează calitatea acestora. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. lac). Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. sau ca sursă de apă potabilă. filtrare şi transport al apei. prepararea hranei. poieni. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene.spulberare. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. precum realizarea igienei corporale zilnice. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. de cea ierboasă. capătă por iuni dezgolite. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. şi din contră. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. În zilele călduroase de vară. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. pârâu. de o acumulare mai mare sau mai mică. prezintă o atractivitate foarte redusă. care este dată de natura sursei (izvor. Când o pădure de recreare este echilibrată. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. De regulă. pescuit. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. situl sau vecinătă ile. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. râu. va avea o atractivitate sporită. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. apa este importantă sub aspectul calită ii. iaz. a fermelor de animale. libere (luminişuri. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. chimic sau fonic zonele din jur.

În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. dar în zilele geroase cu chiciură. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. ce calmează şi relaxează vizitatorul. bine pusă la punct. păduri pentru plimbare şi păduri parc. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. luminişuri pentru odihnă. Sub raportul vârstei. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. dau peisajelor un pitoresc aparte. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton.. Codrul regulat vârstnic. şi este favorabilă pentru plimbări. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure./ha). construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. . În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. ce au un efect peisagistic major. publicul larg le preferă pe cele amestecate. datorită vizibilită ii foarte bune. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. cu locurile de parcare aferente. care determină o scădere a densită ii. a culorii frunzelor etc. Iarna se remarcă răşinoasele. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. de motiva iile şi aprecierile lor. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Aceste dotări vor fi discrete. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. capacitatea de primire începe să crească. dispuse pe anumite trasee. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. indiferent de specie. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. ce are o densitate mică (200-500 buc. are aspectul unei păduri falnice. în func ie de fenofazele speciilor respective. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. la agresiunile vizitatorilor. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate.

instala ii sau echipamente. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. de cei care evadează din cotidian. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. odihnă. de cca. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. cu forme interesante. repaus etc. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. pentru linişte.Pădurile de recreare se sistematizează. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. obiectivele etc. cişmele. Zonele cu soluri reci şi umede. reprezintă cca. şi prezintă diferite construc ii. echipamente sanitare şi de igienă. vor fi evitate de vizitatori. ce trebuie să fie ireproşabilă. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. insistându-se în mod special asupra cură eniei. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. terenuri de joacă pentru copii. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. fiind astfel organizată. zona de plimbare şi zona de regenerare. Arboretele vor avea consisten ă moderată. să aibă o textură uşoară. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. să fie drenat. Zona de plimbare. În raport cu întreaga pădure. camping. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. Zona de primire şi odihnă. . De preferat ca aici. prezintă ponderea cea mai mare. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. aer curat. soluri scheletice. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. prin împăr irea pe anumite zone. cu investi ii mai reduse. izvoare). solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. mult căutate şi apreciate de publicul larg. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. acest lucru favorizând. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. amenajările. destindere şi pentru activită i de picnic. Aceasta este zona preferată de marele public.

un număr sau o emblemă. nu prea lungi şi nu prea înclinate. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. pot avea por iuni comune. restaurant. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. având un specific aparte. Traseele potecilor vor fi diferite. este constituită din diverse suprafe e. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. care sunt interzise accesului publicului. locurile de parcare. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. han.5-4 m. fiind eliminate tasarea solului. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. vestigii ale unui castel sau cetă i. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. monumente. peşteri. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. zone cu fructe de pădure etc. dificultatea. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. 6.17. prin optimizarea spa iului în general. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. forma iuni geologice interesante etc. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. terenurile de joc. smulgerea sau tăierea puie ilor. au o lă ime optimă de 3. restaurant. întâlnite doar în anumite păduri. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente.3. arbori deosebi i. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. camping). Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. cabană.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . ruine. de la o clădire de interes general (cabană. spre diferite puncte de interes din pădure. respectiv 4-10 km/100 ha. puncte cu vederi panoramice. rezultate prin ruperea. fiind total protejate. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. dispersate în cadrul celorlalte două zone. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. şi echipamente specializate. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. cu pante domoale. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare.

Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. parcările pot fi: în ciorchine. fiind mult apreciate de vizitatori.aceste puncte bănci. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. de 2-3 maşini. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. respectiv nisipul. camping. restaurantelor. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. respectiv grupuri de arbuşti. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. un număr cât mai mare de autovehicule. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. diverse amenajări pentru jocul copiilor. şi pot fi: terenuri de tenis. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. şi variază în func ie de microrelieful specific. WC-uri ecologice. pietrişul. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. miniterenuri de fotbal. masă cu scaune sau bănci. pe ansamblu. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. şi să se folosească materiale cu aspect natural. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. formele regulate şi simetriile. spa ioase şi capabile să absoarbă. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. de amploarea investi iilor. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. dalele de piatră. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. capătul drumului principal). Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. peluze pentru golf. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. coş de gunoi. sau pot fi mici. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. cabanelor. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. în pinten. vatră din piatră pentru foc. groapă sau container pentru gunoi etc. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. Locurile de parcare. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. fântâni sau alte surse de apă. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. . dispuse în apropiere. loc pentru focul de tabără. vor evita pe cât posibil artificialul. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Parcările pot fi mari. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. în special pe latura vântului dominant.

faunistic. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. geologic. protec ia ecosistemelor. paleontologic.The International Union for the Conservation of Nature . precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. 6.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). cu aspect cât mai natural. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. Astfel spus. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale.18. recreative şi turistice. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . De asemenea. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. . incompatibilă scopului atribuit. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică.1. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. sau parcurile cu specii de vânat autohton. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. având o înăl ime corespunzătoare. pedologic sau de altă natură. hidrologic.18. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. educative. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. speologic. floristic.

Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . . se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului.zona exterioară. . Retezat. elemente de etnografie si folclor. Cheile Bicazului . . destinate cercetării ştiin ifice. neatinse de activită ile umane.2. .speciile vegetale şi animale. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. în scop ştiin ific. Domogled . dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. beneficiind de o protec ie suplimentară.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: .Hăşmaş. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.Beuşni a. construc iile (case. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.Valea Cernei. Ceahlău. muzee cu specific local. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. care grupează o serie de atrac ii turistice.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. . expozi ii. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. respectiv fenomene naturale originale. hoteluri. .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. specifice. . conforme cu peisajul. Mun ii Măcinului. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. şi Semenic – Cheile Caraşului. floră şi faună intacte. Rodna.să fie interzisă vânătoarea. vile.18. cu flora şi fauna sa. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. . drumuri.să aibă forma ii geologice interesante. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .să fie deschis turismului organizat. recreării şi turismului”. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. sate. Piatra Craiului. Cheile Nerei . vegeta ie. cultural şi recreativ. care servesc recreării popula iei. În prezent. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. zona rezerva iilor integrale. educativ şi recreativ. hanuri sau locuin e izolate.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. . Cozia. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. 6. educativ. activită ile de turism vor fi bine organizate.

Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . forestiere (tip f). Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. În ara noastră sunt constituite în prezent. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. 9/1973.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. vegeta iei sau faunei. solului. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop.3. Por ile de Fier. paleontologice (tip p). Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. mixte (tip m). Grădişte Muncelului – Cioclovina. 6. Bucegi. se promovează regenerarea naturală. rezerva ii naturale. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului.. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. limnologice (tip l). geologice şi geomorfologice (tip g).18. Acestea pot fi: botanice (tip b). servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. lacuri şi cursuri de apă. ca parcuri naturale. . rezerva ii ştiin ifice. Balta Mică a Brăilei. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. următoarele: Apuseni. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Vânători – Neam . clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. nu se împuşcă. conform Legii nr. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Nomenclatura din ara noastră. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat.

Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. fenomene geologice unice (peşteri. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. ştiin ifice sau peisagistice. chei). cascade. educa ie si instruire în domeniul mediului. . parcurilor naturale. locuri fosilifere. rezerva iilor naturale. arbori seculari. cursuri de apă. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie.

îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. ce vor alcătui în final o unitate.vânt. . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). proiectantul de spa iu verde creează forme. Prin acest material. volume.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.fertilitatea solului. .temperatura aerului. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.umiditatea atmosferică.factorii ecologici edafici: . . 6. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. . .Cap.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp.diversitatea foarte mare a ramurilor.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.textura şi profunzimea solului. compozi ii.cerin ele speciilor fa ă de: . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. culoarea. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.2. . . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.lumină. VI. material care îşi schimbă volumul. .2. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). .1.factorii ecologici climatici: . Astfel trebuie avut în vedere: . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). frunzelor. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. .regimul de umiditate din sol.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.1. Criterii de alegere a speciilor 6. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . ruginiu.

. Astfel.factori poluan i.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. .altitudine. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. .factori biotici: . a produc iei de masă lemnoasă). În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. fertilizare. . dar şi asupra celui animal sau vegetal. . . numindu-se şi cea ă oxidantă. fa ă de cele periurbane. numite arsuri). Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. (produc căderea acelor la răşinoase. 6. cloroza esutului asimilator. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.animali.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). . . . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.oxidul de sulf. considerate cele mai rezistente). .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. Dintre aceştia : .configura ia terenului.2. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. .pantă. .expozi ie. etc. dioxidul şi trioxidul de sulf. .factori antropici: . .troficitatea solului. .2.con inutul de schelet.factori geomorfologici: . . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.vegetali. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.

. fenotip.sensibile . platanul. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. coacăzii.rezistente Exemple de specii: . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.). . fabrici. . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .3. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. .aliniamente. .pigmentări. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.2. industria metalurgică şi chimică. corcoduşul. frasinul. tuia. etc.condi ii de mediu – specie. . reducerea creşterilor.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.umbrirea clădirilor.pădurile de recreare. stadiu de dezvoltare. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. subspecie. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. zămoşi a de Siria. 6.2. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. bradul de Caucaz. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.rezistente la plumb – pinul silvestru. . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.1. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).rezistente la fluor – mesteacănul. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.foarte sensibile . ecotip.mijlociu rezistente . din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. Particularită ile biologice ale speciilor 6. cum se integrează în respectiva compozi ie.praful rezultă din întreprinderile industriale. piracanta. arboretele tinere fa ă de cele mature.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. ce talie vor avea exemplarele respective. . . leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. propor ia poluantului în atmosferă etc.rezistente la bioxid de sulf – alunul. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv.3.

speciile cu înăl imi sub 7 m. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. agă ătoare sau chiar târâtoare.în lungul arterelor. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Abies alba.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . sferică. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Berberis thumbergi. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Larix decidua.zonele verzi de mici dimensiuni. Acer pseudoplatanus. . a II-a . arbuşti mijlocii 1 – 2m. 6.arbuşti. a boschetelor. conică. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. precum şi re inerea gazelor de eşapament. tabulară. Pinus strobus. Astfel. ovală. etc.7 – 15 m. obovoidă. . Populus simonii.realizarea gardurilor vii. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. De exemplu.2. .peste 25 m. italica. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. În tabelul nr.15 – 25 m. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.liane. a prafului.. Thuja occidentalis var. a III-a . Morus alba. Prunus mahaleb. Juniperus hibernica. speciile lemnoase volubile. . şi cea având contur sinuos. fastigiata. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .arbori de mărimea I .2. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. că ărătoare. Populus nigra cv. mai mici de 1m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. arbuşti pitici. Picea abies.3.

. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. a prafului şi a vântului.3. nana. Juniperus sabina. mesteacăn. pentru protec ie împotriva radia iei solare.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Tilia cordata. Ulmus minor. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. larice.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. frasin. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. umbraculifera Carpinus betulus.mascarea obiectelor inestetice.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). caragană. Cerasus avium. 6. Robinia pseudoacacia var.aliniamentele stradale. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. salcie căprească. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Juniperus horizontalis.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Salix babilonica. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Populus tremula. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.2. Fagus sylvatica. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. dud negru. cireş păsăresc. varietatea „Globosa” la diferite specii. Juniperus communis ssp. Cotoneaster horizontalis. Pinus nigra.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. . ulm de munte. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. . Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .3. .zona de primire a pădurilor de recreare. . dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Pinus sylvestris. Betula pendula.

Forma. 6. 6. fie pendentă. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor.5. obovată. pot fi sinuoase. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra).3. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Ramuri pot fi drepte. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. ovoidă. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). pentru intensificarea expresivită ii clădirii. imprimă un sentiment de linişte. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. tortuosa) sau pot fi geniculate. . ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. Chamaecyparis lawsoniana var. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. mărimea şi culoarea acestora. mici sau mari. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari.4. fie orizontală.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f.2.3. pendula. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. imprimând anumite sentimente. eliptică etc. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. romboidală. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). peluze. etc. Salix babilonica. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului.2. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Unele specii au frunze simple sau compuse. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. la marea majoritate a speciilor. platan. paltin. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. sau chiar târâtoare. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). castan) sugerează puterea. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. lanceolată. Trunchiurile. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. fie verticală. Speciile cu tulpini că ărătoare. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.

cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. la care verdele se combină cu alb.. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e.). Ligustrum ovalifolius. Juglans sp. Pyrus elaeagrifolia.. ca în cazul mesteacănului. Aesculus sp. Carpinus betulus. precum cele ale speciilor: Acer negundo.) sau mari (Ailanthus sp. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). luminos (primăvara). Speciile cu frunze mari. Speciile cu frunze mici. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. În tabelul nr. la verde închis. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Euonymus europaeus.. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. argintea. pu in incizată dau adânc incizată. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. compuse. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Sorbus aria. Thuja occidentalis f. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. biota. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Eleagnus angustifolia.Marginea limbului poate fi întreagă. Populus alba Picea pungens var. Astfel. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Acer negundo. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. alb argintiu. la galben–roşu ruginiu (toamna). tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Hedera helix.. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Robinia sp. Hippophae rhamnoides. „Aurea” Thuja orientalis f. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. galben sau chiar roz şi roşu. Gleditsia sp. precum şi diferite exemple de taxoni. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. până la verde intens (vara).

purpuriu Picea pungens var. Pseudotsuga glauca. pissardii. Pinus excelsior. purpurea. hybrida. Taxus baccata. Magnolia kobus.6. Buxus sempervirens.2. forma. glauca. În tabelul nr. Acer platanoides var. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Pinus strobus Abies alba. Forma şi culoarea florilor. Berberis vulgaris var. Phyladelphus coronarius. Catalpa bignonioides. Corylus maxima var. atropurpurea. Ligustrum vulgare albă . Syringa x. Juglans regia Fagus sylvatica var. Malus pumilla var. Hibiscus syriacus. Pinus cembra.verde închis roşu. Acer paltanoides var. niedzwetzyana. Hedera helix. Alnus glutinosa. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora.3. purpurea. Prunus avium. crem sau galbene. Picea abies.. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum.. Sophora japonica. Spiraea x. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. purpurea. Aesculus hyppocastanum. Robinia pseudoacacia. Crataegus sp. Pyrus sp. Prunus cerasifera var. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. vanhouttei. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Deutzia scabra. rubrum 6.

. Hibiscus syriacus. carnea. Colutea arborescens. primăvara timpuriu primăvara . Prunus armeniaca. Spiraea salicifolia. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Hybiscus syriacus. Forsythia suspensa. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Diervilla florida. Forsythia sp. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Syringa vulgaris. Cotinus coggygria. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. soulangeana Prunus sp. Amorpha fruticosa. Phellodendron amurense Spiraea japonica. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Chaenomeles japonica. Cornus mas. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Prunus persica. Prunus cerasifera var. Magnolia stellata. Laburnum anagyroides. Buddleia davidi. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. cu toate varietă ile şi soiurile sale.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Kerria japonica. Chaenomeles japonica. exceptând albastrul pur. Magnolia kobus. Magnolia x.. Tamarix ramosissima. Cornus mas. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Dintre toate speciile lemnoase. pissardi. Malus floribunda Hedera helix. Diervilla florida. Laburnum anagyroides.

Sambucus racemosa. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. ca lumânările (castan porcesc. contribuind prin forma. lemn câinesc.3. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. iritant. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Berberis vulgaris. Rosa canina. Crataegus monogyna. Sophora japonica. budleia. în sezonul estival sau autumnal. mari (Viburnum opulus var. 6. Viburnum opulus. Inflorescen ele sferice. glicină. Exemplarele cu inflorescen ă erecte.vara toamna Mahonia aquifolium. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Rhus typhina. Culoarea fructelor. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.2. dar mai ales în perioada hibernală. mălin) calmează şi relaxează. Spiraea japonica. Hibiscus syriacus. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor.. Cotoneaster horizontalis. Syringa vulgaris. Ptelea trifoliata. pseudobace) este variată de la specie la specie. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Liriodendron tulipifera.7. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Colutea arborescens roşie albă . amorfă) constituie un factor stimulator. Kerria japonica Aesculus sp. atribuind ambientului un aspect dispersat. neliniştit. Spiraea salicifolia.

ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. 20. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. De obicei. precum cimişirul şi tisa. De exemplu. Prunus spinosa. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Picea abies. Mahonia aquifolium. Lonicera nigra. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul.3. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. ci separat. Viburnum lantana. 10. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Ligustrum vulgare. 6. Robinia pseudoacacia.2. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Gleditsia triacanthos. iar plopii. calitatea terenului. Abies alba. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. probabile pentru perioade de 5. Platanus sp. diferi i arbuşti. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Thuja occidentalis. 40 ani de la plantare. salcâmul. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Fraxinus excelsior. . Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. mesteacănul. Ambientul (noxe. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Catalpa bignonioides.8. unii poluan i din aer sau din sol. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Cotoneaster nigra.

sau duc la costuri suplimentare. pot fi folosite solitar sau grupat. sub diferite moduri. iar cele decorative prin trunchi. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. care nu se regăsesc în efectul ob inut. fără agita ie. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. coloritul fructelor). boschete. frunze. pâlcuri. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. Exemplarele lemnoase. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. fie ele arborescente sau arbustive. grupuri. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. garduri vii.Cap. VII. . Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. în puncte liniştite.1. masive. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). lângă clădiri. Arborii solitari se amplasează pe peluze. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. ASOCIEREA. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. labirinturi. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. curtine. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde.

cu exemplare foarte apropiate. ce are amenajate numeroase poteci.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. înalte cu h = 1 – 3 m.5 m. formate dintr-o specie. pe un contur drept sau sinuos. ob inându-se în final un perete verde. de regulă bine între inute şi amenajate. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. sistemul Cossonet). După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). Ca regulă generală. foarte înalte cu h > 3 m. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. mici cu h = 0. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. trunchi de piramidă. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. După înăl ime. în aceste ultime cazuri. două sau trei rânduri. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0.5 – 1 m. mai rar două sau chiar trei.. . (gard belgian.

garduri vii decorative. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. În orice caz. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. solu ie destul de controversată. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. de izolare vizuală şi fonică. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. solemnitate şi hotărâre. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. care să constituie fondul principal. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. ce le eviden iază pe primele. . folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. de preferat o specie locală. . constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. cu un aparat foliar bogat. În cazul plasării inverse a speciilor.garduri vii pentru protejare.garduri vii de camuflare sau de mascare. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. în care sunt prezente multe bănci. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. de apărare împotriva vântului dominant. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase.După scop gardurile vii pot fi: . ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. şi coroană bogată. de mascare. sanitar. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. . astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. mai deschis la culoare. protec ie şi linişte. folosite ca garduri de limită. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. Astfel.

Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. patrulater sau pentagon. lângă care să existe grupuri de flori perene. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. .Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. destinat odihnei pasive. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. În cazul clădirilor monumentale. pentru mascarea acestora. existând în apropiere şi un luciu de apă. apoi de cele de talie mică. dispuşi inelar.

creându-se o stare de calma atmosferic. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. parcuri) masivele se situează spre periferie. adaptate condi iilor locale. protec ie împotriva soarelui şi vântului. lemnul câinesc. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. statuie. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. În spa iile verzi urbane (grădini. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. Un boschet prezintă 2-3. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. la tasarea şi în elenirea . specii rezistente la vânt. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. de regulă dispuse circular. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. în mod excep ional 4 intrări. fântână arteziană). dârmox). constituit dintr-una sau mai multe specii. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. mesteacăn. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. cimişir. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. iar în interior numeroase bănci. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. pinul silvestru). pentru mascarea limitelor. pinul strob.

ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. în acest caz balul fiind înghe at. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. puie ii cu rădăcini protejate. unde se doreşte realizarea unui masiv. acestea pot fi transparente sau opace. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari.2. . 7. creându-se impresia de monumentalitate. a II-a şi a III-a. cu fructe şi port interesante. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Totuşi. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. urmată de toamnă.1. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta.solului. care limitează priveliştea şi perspectiva. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare.2. se folosesc puie i de talie mică. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. cu înflorire abundentă. Astfel. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. Vârsta. Astfel pentru aliniamentele stradale. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). a I-a. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. înso i i de 1 tutore. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. imediat după dezghe ul solului. În general. înfiin area scuarurilor. largi. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. În func ie de speciile întâlnite în masive. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. se evită ambalarea. de la scoaterea din teren şi până la plantare.2.2. 7.

cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.40) x 0. etc.5 (0.alegerea exemplarelor.0 x 1. . situate în locurile accesibile macaralei. înăl imea şi grosimea la colet.80 x 0. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.40) m pentru puie ii de talie mică. . pe tulpină deasupra coletului. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.30 (0. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).60 (0. 7. . balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu ramuri până aproape de sol.1. . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.0.0. . Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.0. se tasează uşor şi se udă abundent. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. remorcii. fie dintr-o pepinieră. iar înăl imea 8-10 m.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). . cu o coroană uniform dezvoltată. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. cu sistemul radicular mai compact. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .5 t.Ca regulă generală orice puiet.30 (0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. datorită dimensiunilor. sunt necesare mai multe opera iuni: .70) m pentru arbuşti (3-5 ani). creată în acest scop. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. fie din natură.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.2. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.3. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. . greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. camionului.60 (0.70) x 0. De asemenea.

cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. în timp. rânduri sau la încrucişarea aleilor. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Astfel. la o adâncime de 20-25 cm. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. 2 sau 3 rânduri.4. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. timp de 2-4 ore. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. până la 0.3. partere. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile.1. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.3. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). P. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. K. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. . Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Fertilizarea. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. ciuperci).7. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant.2. ce au un efect estetic deosebit. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. uniform. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani.2.4 rânduri. 7.5 – 1. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Solul se mobilizează primăvara şi toamna. 7. numărul rândurilor (1. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii.3. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. în Fran a. cu norme bine stabilite. urmând ca mai târziu. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.

. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. piramidale. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . cu ramuri cât mai multe. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. La exemplarele cu so . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.forma literei „U” . se aleg ultimii doi. columnare.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora.forma Verrier . cu fructifica ie cât mai abundentă.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. Pe măsură ce cresc. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). ob inându-se forma literei V. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. la distan a de 60 cm între ele.piramida .40 cm deasupra solului. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. rezultând astfel un trunchi vertical scurt.forma Cossonet . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.5 m între ele.

ceilal i îndepărtându-se. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. dispuse în acelaşi plan. Coroana formată. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. ce a fost retezat la 40. Astfel. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. pe o sârmă . Fiecare pereche porneşte din axul principal.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. 80 sau 120 cm de la sol. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. se orientează vertical pe doi tutori. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. are forma unui „U” dublu sau triplu. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. 6 sau 8 bra e verticale. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală.

dar la o înăl ime de 80-90 cm. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. se înlătură lăstarii. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. la o înăl ime de 30 cm. . sub un unghi de 60o între ei. iar cei doi lăstari terminali. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). La lungimea de 70 .(spalier). ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. cu o deschidere a bra elor de 50 .80 cm. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. După 30 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. În al doilea an.

scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele.) Se execută primăvara devreme. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Populus sp.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. .3. la înăl imea de 20-25 cm. tisă). pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. mai rar toamna târziu. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. După atingerea înăl imii dorite. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. ienupăr. la exemplarele plantate în aliniament. tuie. 0. tăierea se face cu cca. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. 7. prin scurtarea lujerilor prea lungi. În primul an de la instalare. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. Tunderea se execută în anii următori. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor.3. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. de 1-2 m lungime (Acer negundo. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m).

7. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. cu coroane înghesuite. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. sunt de regulă mult mai viguroşi. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie.4. Lăstarii ob inu i prin recepare. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare.3. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. grupuri. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. Se recomandă rărirea periodică. iulie. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. După câ iva ani. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în .

. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. în cca. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. Se aplică rărituri mixte sau combinate. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). mărirea efectului decorativ al unor exemplare.3. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). . a unor poteci. fiind inestetice. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. . .materialul rezultat nu se recoltează. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. reducerea consisten ei. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. în pădurile echiene de codru şi crâng. . se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. cu o periodicitate de 3-5 ani. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. cu o periodicitate de 3-5 ani. îmbunătă irea stării fitosanitare.5. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. în apropierea locurilor de sta ionare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). respectiv atunci când se realizează consisten a plină. ob inându-se un număr optim de exemplare. 20-30 ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. din 3-6 (10) ani.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. 7.

Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. cu foarte multe nişe ecologice.3. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. rup i sau doborâ i. dar pentru oameni antrena i. buruieni). Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret.6. . în vederea atingerii unui anumit scop. amestecuri de fag cu răşinoase. deoarece circula ia este complicată (semin iş. 7. de speciile forestiere folosite sau prezente. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. făgete. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. păduri de plopi euroamericani). Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. bolnavi. se pot adopta diferite tratamente.

. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. a rabatelor pe peluze. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.. Delphinium sp.specii de talie mare. Acestea se folosesc pentru rabate. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . cu tulpini ramificare. 8. Hyacinthus sp. Salvia splendens. culoarea şi mărimea frunzelor. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.. Gladiolus sp.Tropaeolum majus..sp. . Ageratum mexicanum sp. Alyssum sp.. . Calistephus chinensis. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. în marginea rondurilor sau rabatelor. cu port târâtor (sau pendent) .. . . Aubrieta sp. Saponaria ocymoides. . Acestea se folosesc grupat. partere. Narcissus sp. în planul apropiat de privitor. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Ageratum sp.înăl imea.. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.... covoarelor.1.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.culoarea. Salvia sp. .1. precum specii din genurile: Lilium sp. Tradescantia sp. cu aspect de tufă .Tagetes sp.sp.Cap.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. a modului de creştere şi ramificare. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.... Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. . în componen a bordurilor.sp. Malva sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.2. .forma..forma tulpinii (portul). Lobelia sp.forma şi culoarea fructelor... în sensibilizarea oamenilor la frumos. . peste 50 (60) cm. Tulipa sp. Muscari sp.. platbande sau grupuri pe peluze. Sedum sp.1.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.ciclul de via ă. Tagetes sp. precum Crocus sp.1. forma.. VIII.. precum specii ale genurilor: Petunia sp. mirosul şi modul de asociere ale florilor. precum şi în mozaicuri. 8. . Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. al sezonului de vegeta ie. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. . Tulipa sp.. . În acest sens se deosebesc: . Galanthus sp.

. altele sunt mici şi mărunte. a sta ionării. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. în jurul teraselor...) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Agave sp. Astfel. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. argintiu sau cenuşiu. precum regina nop ii şi micsandrele. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.Lathyrus sp. Ricinus sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. precum verbena şi crinii.. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). mărimea şi culoarea frunzelor În general. Iresine sp. 8. creasta cocoşului. 8.. Lilium sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. în cazul petalelor tomentoase. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. culoarea şi abunden a frunzelor. Polygonium sp..sp.). Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. florile fiind nesemnificative.. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. iar altele puternic fidate.. mărimea şi culoarea frunzelor. mo ul curcanului... Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Delphinium sp.sp. clopo ei. roşu grena. Begonia sp.Ipomea purpurea. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. la florile simple poate fi pală. locurilor pentru sporturile uşoare. Portulaca sp. . Tulipa sp. Sempervivum sp... cu tulpini că ărătoare . la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. până la albastru. . Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.. roz. la început. Papaver sp. chioşcuri pentru odihnă).3. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.. roşu sau grena. Unele frunze sunt mari. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. galben.4. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. culoarea. Forma.1. lalelele papagal.1. Humulus lupulus. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Pyrethrum sp. Nuan a culorii poate fi diferită. . erecte Impatiens sp. cu segmentele filiforme.. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. cu tulpini volubile . Forma.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). cu tulpini simple. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.

1....8. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. de culoare roşie sau roză. iar primăvara vor înflori. Cineraria sp. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. . După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . ca o continuare a florilor. . men inând efectul decorativ. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Zinnia sp. . Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. În unele situa ii.plante anuale sensibile (Celosia sp. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.plante anuale rustice. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Mo ul curcanului (Amaranthus sp.) are fructe persistente şi decorative.) se seamănă în sere calde. fiind o sursă de amuzament pentru copii. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.6. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Calceolaria sp. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. florile se îndepărtează. vara. fiind aripate.plante anuale semirustice (Begonia sp.1.5. 8.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.

tuberobulbi. Narcissus sp. covoarelor. Hosta plantaginea. Polyanthes sp. Dahlia sp. rizomi.. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. pentru: . cămări. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.. în lungul apelor sau pe luciul lor. ferestrelor. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). . tuberobulbi.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Papaver orientalis).Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.. teraselor. mozaicurilor.. Aquillegia sp. rabatelor. pe stânci sau pajişti.. 8.7. . Iris sp..1..decorarea spa iilor verzi. Chysanthemum sp. bordurilor.. jardinierelor. Gladiolus sp. Hyacinthus orientalis. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Lolium sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Gypsophyla sp. rădăcini tuberizate. Convallaria majalis. geophite – ce au bulbi. Speciile floricole pot fi folosite. rondurilor. rizomi. sau semirustice (Canna indica.decorarea balcoanelor. în general..

Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. printre care se introduc plante anuale.2. în special lunile de vară. ghiocei. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Ageratum mexicanum „nana”. de talie înaltă (Phlox paniculata.). . muscari (Muscari sp. Rudbekia sp. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. partere). forma şi culoarea florilor.. bujori.. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. treiajelor. mărimea. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. cu port de tufă sau covoraş.. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene.). crizanteme. chioşcurilor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. Portulaca grandiflora). O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. specifice plantelor anuale. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. în trepte. fie mixt.ca flori tăiate.). zidurilor. witrockiana). stânjenei. perioada şi durata de înflorire. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. narcise (Narcissus sp. Tagetes sp. mijlocie (Petunia sp. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. rabate. În func ie de perioada şi . narcise.). fiind amplasate în locuri intens frecventate. pergolelor. instalând specii de talie mică în prim plan. numă-uita (Myosotis sp.decorarea stâlpilor. 8. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. forma şi nuan a frunzelor. Culturile cu plante anuale. bănu i (Bellis perennis). astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. costisitoare. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. fie numai specii perene. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. înăl imea plantelor. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an.

pământul de pădure. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. În general.soluri alcaline – (Anemone sp. con inutul de substan e nutritive. . 8. . În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. bine organizate. Iris sp. După valoarea pH-ului. superficiale (Primula sp. Asparagus sp.. desfundat.. Instalarea speciilor floricole 8. mobilizarea superficială a solului. pământul de turbă.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. brumărele). de răsadni ă. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Erica sp. nivelat. ferigi). capacitate de re inere a apei). Dianthus sp). etc. Narcissus. se deosebesc: . nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. rădăcinile de ferigă şi nisipul. Crocus.soluri acide – (Coleus sp. Amaryllis sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.. Bellis) cu speciile anuale. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora.. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.soluri neutre – majoritatea solurilor. structură. Cheiranthus cheiri).. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora.3. modelarea terenului. mărun irea bulgărilor. pământul de lemn. elemente nutritive. Galanthus) sau bienale (Primula. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Myosotis. permeabilitate.. . Gladiolus sp.. perlit şi turbă în diferite propor ii. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie.. de turbă) . compostul de grădină. Viola. . Hyacinthus. . pământul de frunze...1. textură. Acestea se deosebesc prin pH. Asparagus sp. În func ie de sol. Tradescantia sp. pH.3. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. textură.. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. pământul de ace de răşinoase. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. elina. Dianthus sp. pământul de ericacee. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Calluna vulgaris).pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp.. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .pentru plantele cu rădăcini mai sub iri.

La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. bulbii acestora să se înrădăcineze. Amaranthus). După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită.3. transplantarea apare necesară atunci când . Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.3. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. de cca. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Narcissus. 8. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. unde se vor dezvolta şi înflori. Muscari.).3. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Paeonia). Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. dar nici să se stânjenească reciproc. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. La plantare. Lilium sp. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. 2 – 2. Viola. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Hemerocallis sp. comparativ cu înăl imea plantei. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Crocus. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Myosotis). Hyacinthus. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.(Iris sp.).. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Galanthus.2. Impatiens.. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Alyssum. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Mathiola. Dianthus. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Hosta plantaginea. Begonia).8. La speciile perene. Fuchsia. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate.5 cm grosime.

4. .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.reglementarea înfloritului. Ciupitul se execută cu unghia. . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme.aplicarea îngrăşămintelor. . Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. . spa iul devine insuficient. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. 8. În această categorie intră următoarele lucrări: . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.irigarea. de perioada înfloririi. suprimarea tijelor florale vestejite. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi.tutorarea şi palisarea. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. unele nu mai înfloresc în acel an. când plantele nu suferă deloc.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. copilitul. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.suprimarea păr ilor aeriene. bobocitul. obligatorii sau facultative.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .mobilizarea solului şi combaterea buruienilor.ob inerea unor forme caracteristice. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. . . intrând mai devreme în vegeta ie. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.datorită înmul irii naturale ale plantelor. . . Pentru ob inerea de tufe bogate. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. cu rolul de a ob ine plante viguroase. . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.tunsul plantelor.combaterea dăunătorilor biotici. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.

Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare.). Petunia sp. urzicu ă (Coleus sp. bujori... gura leului). ochiul boului). Se aplică la crizanteme. . de dimensiuni mai mari (crizanteme. garoafe). Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. garoafe. hortensie. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. în acest caz întârziindu-se înfloritul. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. trandafiri. Pelargonium sp.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.

în func ie de specia respectivă. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. . cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. trestie.. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Tutorii pot fi din lemn. Ipomea). metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Lathyrus. mase plastice. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. dalii).

mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. bogate în potasiu: sarea potasică. clorura de potasiu. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. . ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. făina şi rosătura de coarne. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. solarii. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. bioxidului de carbon şi a altor gaze. microbiologice. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. 1:20. temperatura mediului înconjurător. chimice. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. cu valen e simbiotice. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. după trecerea perioadei de înflorire. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. lalele. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. a îngrăşămintelor organice solide. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. fiind indicată udarea diminea a devreme. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. ciuperci). brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. spălarea şi răcorirea plantelor. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. narcise. ob inânduse solu ii prin fermentarea. În această categorie intră: excrementele de mamifere. la care se adaugă apă. timp de două săptămâni. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. etc. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. azotatul de amoniu. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. ghiocei. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. făina de oase. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. maxim ora 10. riguros selec ionate. de păsări. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. :30. intensitatea luminii. solul. uneori superfosfat. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Îngrăşămintele se aplică. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. mustul de bălegar. sere. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. cenuşă. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. umiditatea şi mişcarea aerului. sulfatul de potasiu. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. după o prealabilă uscare şi mărun ire. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. ca regulă generală.

acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Acest strat men ine solul umed. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. sau talaj. periodică a diferitelor exemplare floricole. frunze. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. sensibile la temperaturile scăzute. în martie–aprilie. . manual sau cu ajutorul săpăligilor. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. şi peste vară. tuberculi. pentru a nu se produce vătămări plantelor. organele subterane (bulbi. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. la geofitele semirustice. uneori chiar săptămânal. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. măcar odată pe an.sau noaptea. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. bulbii sau rizomii. rizomi. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire).

pentru peluze. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. După destina ie. . pietriş. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. cu . De exemplu. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. iar în cazul asfaltului de cca. gazonul se încălzeşte mai pu in. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. 45 oC. IX. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. asfalt sau beton. luciu de apă). Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. aranjamente florale. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. elemente arhitecturale.rustic. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. . arbuşti.Cap. formată în special din graminee. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei.1. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). cărămidă. brânduşe. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. clădiri. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. în zilele cu temperatură ridicată. pentru a forma un covor des. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). grupuri statuare. narcise. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. lalele). aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. ce înfră esc abundent. recreative sau sanitare. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. datorită nuan elor de verde. masive de arbori) sau nevii (stânci.pentru terenuri sportive. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. având aspectul unor pajişti naturale. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. 30 oC.

Poa annua). rugbi – 6.3. După înăl ime: . rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. de diferite desimi. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente.5 cm.5 cm. Agrostis tenis. rădăcinile sunt relativ superficiale. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Reseda lutea. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. aceasta dispare.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Papaver rhoeas. grosiere. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor.. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.5 cm. la tundere. Iberis semperflorens. 9. la 12–20 cm. umiditatea din sol. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. . Calendula officinalis. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. uneori 40–50 cm (Poa pratensis.2. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). înfră ire slabă. . Deschampsia caespitosa. rezisten a la bătătorire. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. capacitatea de refacere după tundere. rapiditatea de creştere. Cynonurus cristatus). aspre. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei.. Alopecurus pratensis. . Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Viola arvensis.5 cm. crichet – 2. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. rezisten a la temperaturi scăzute. Agrostis stolonifera. Festuca rubra. Campanulla sp. frunze mari. Bromus inermis). Alyssum maritimum. Gypsophylla muralis. dar speciile se comportă diferit. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. având aspectul unei fâne e înflorite. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. tufele sunt înghesuite foarte mult. Lollium perenne. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Bellis perennis. rămânând suprafe e nude de pământ.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. ci în amestec de minim 3 specii. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. lăstărire. 9.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Matricaria chamomilla. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. tenis – 0. de rezisten a la bătătorire sau tundere.

modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. în cazul în care solul existent este corespunzător. zgură. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. . Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. moloz. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. de specie. Dacă norma este prea scăzută. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare).5 – 2. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Decaparea . aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. date de condi iile specifice ale ării respective.mecanic . ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). cu un aspect nefavorabil. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . se ob ine un gazon prea rar.1.2.3. De asemenea. adâncimea de semănare va fi mai mică. . Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). dacă există sisteme de irigat. După semănarea manuală. terenul se grăpează.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. amestec şi condi iile de sol. Metode şi tehnici de semănare: . calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. În diferite ări se aplică norme diferite. dar şi executarea drenurilor. ci cresc lateral. instalând toate speciile crescute natural.3. îngroparea cablurilor electrice. dar şi vara.9. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. cărămizi. gros de cca. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. a instala iilor de irigare. 9.5 cm. precum şi costul mai mic. a canalizărilor. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0.

în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Dacă solul are o cantitate mare . după care se sparge şi se mărun eşte elina. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. groase de 2-4cm. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. iar gramineele se răresc. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. sau mecanic cu maşini speciale. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. 30 x 30. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon).4. 9. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. apar muşchii şi numeroase buruieni. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). care pot fi rulate. fosfor şi potasiu. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. care nu sunt preten ioase. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. După aceste opera iuni. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului.

trebuie mărită cantitatea de fosfor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha.de calciu. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. pentru compensare. . Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). înainte de înflorirea buruienilor.

20 m). perspectivele. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului.Cap. . creează impresia de avansare. pentru terenurile cu denivelări. în meandre pentru traseele sinuoase. grădinile alpine. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. inestetic şi nefunc ional.mişcarea descendentă.7 m lă ime. pentru obiective bine determinate. . organismul nu depune efort. divertisment.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. şi în echilibru cu for a gravita ională. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. pentru terenurile orizontale.mişcarea orizontală. elemente arhitecturale. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . de refugiu. flori. ordine şi propor ie. au o lă ime mai redusă (minim 1. implică o diminuare a efortului. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. .de indispozi ie (de închistare) . mai stabilă.1. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. călare sau cu bicicleta. influen ând sentimentul de veselie. importan ă şi lă ime. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.de stimulare. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. pentru stilul geometric.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. curiozitate . Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. sau conduc spre un obiectiv principal important. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. măreşte aten ia. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.pentru ceea ce este rigid. de cucerire a spa iului înconjurător.mişcare ascendentă.5 -0. justificate de prezen a diferitelor obstacole. având 0. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. . . . . apare un sentiment plăcut de protec ie. sunt de obicei largi. 10. de intimitate şi uneori de regres. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). X.de amuzament. mai sigură.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. În func ie de natura circula iei.

cărămidă. beton. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. pietriş. Pământul. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). mozaic. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. pavele. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . . Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. . şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. lian i sau materiale hidrofobizate.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. cel pu in cu fa a superioară netedă. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. de forme diferite. dalaj englezesc. corelată cu ambientul.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. este folosit în pădurile de recreare.cele neregulate în „opus incertum”. ceramică sau marmură.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . pătrate. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. iar cele deschise obosesc ochii). Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . tip zidărie. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. macadam. asfalt turnat sau cilindrat. dale. dalaj antic. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră.

râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Caltha palustris). din beton. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. realizate de obicei pe stâncării. făl uită. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. . trestie. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. uşurin a între inerii. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. senza ia de răcorire şi de prospe ime. iazuri. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze.60-0. ale fiecărei dale. asemănător cu malurile opuse. bitumului. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. geometrică. fântâni. Când cursul apei este însorit.pe gazon. în locurile cu erodare puternică. având rolul unui factor calmant în peisaj. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Apele stătătoare (numite impropriu. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. fără frânturi. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). dar fără a fi simetrice. la o distan ă între centrele de greutate. prin deschideri de perspective. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. Malurile se vor amenaja prin terasare. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). 10. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. dar poate fi ameliorată. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. cărămidă. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. căderi de apă.65 cm). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. de mişcare. dreptunghiulare. elipsoidale. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). pâraie. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. pătrate. lacuri. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă.2.

Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. fie vor fi aduse. acestea dau impresia de putere. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. . Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. iar când sunt mici şi grupate. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. fiind compusă dintr-un obiect potrivit.bazin cu cupă florentină în mijloc. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. folosite pe timp de noapte. 10.fântână cu taluz cu cascadă. Când sunt de dimensiuni mari. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime.4. la o oarecare distan ă de clădiri. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. . . mărime şi culori. combinată cu lumina artificială. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. în mod progresiv. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. privit dintr-un loc potrivit. cu o vegeta ie specifică. Grădinile alpine au suprafe e variabile. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. caz în care se pot men ine în forma lor naturală.3. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. de solidaritate monumentală.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. Grădinile alpine creează. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. şi pot fi amenajate într-un mod special.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. . O perspectivă bine concepută are echilibru. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. un microrelief accidentat. muntos. colorată diferit chiar. 10. în mod artificial. de la câ iva metri pătra i la câteva sute.

teatrul verde. pătrată. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. sau cărămidă. lăsând spa ii mari între ele. 10. . Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. . Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. grupuri sculpturale. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. înghe . balustradele (parapetele). beton. deşertic. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. va fi pe cât posibil frământat.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. la marginea apelor. arcadele şi porticurile.dispunerea blocurilor de piatră. scările. a domina. . ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral.5. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. . a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. pentru ca pământul să se taseze suficient. subalpin. suporturi pentru plante. fiind amplasate pe esplanade. în pie e sau în punctele de perspectivă.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. . într-o formă simplă dar estetică. Acestea se pot construi din lemn. destinate adăpostirii vizitatorilor. cele mari în planul din spate. coloanele. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. treiajele. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). a men ine. a orchestrelor sau a fanfarelor. pergolele.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. bănci şi scaune (mobilier de grădină). la capătul aleilor.aşezarea unui strat de pământ de elină. hexagonală sau octogonală. numite chioşcuri descoperite (naturale). pode e şi poduri. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . construc ii uşoare. chioşcurile. vase decorative. belvederile. în pantă sau se va crea artificial. accidentat. cu turbă şi nisip. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. zăpadă. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. situate în spa iile verzi. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici.

folosite pentru decorarea unor pere i. în lungul aleilor largi. stâlpi verticali (piatră. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. lemn. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. cărămidă. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. înăl imea 0. compartimentarea unui spa iu verde. lemn sculptat sau marmură. la marginea teraselor. Acestea se confec ionează din piatră. lă ime 0. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. piatră). metal. lemn.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. formate din panouri cu zăbrele. Treiajele sunt construc ii uşoare. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. . cărămidă. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare.4-0. bronz. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.45 m. grup sculptural. Se recomandă ca optimă. mărime. de obicei cu înflorire abundentă. teraselor. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală.0 m.7m şi înăl ime 2-2. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. culoarea lor. oferind refugiu împotriva insola iei. mărginirea unor perspective. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor.5 m. Materiale de construc ie folosite: piatră.5 m. atât la soare cât şi la umbră. ce acoperă por iuni de alei sau terase.5-0. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. a unui rond de flori. cărămidă. dezvoltare pe verticală. ce prezintă ca elemente de sus inere. Pot fi cu sau fără spătar. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. din diferite materiale de construc ie. mozaic. Forma. marmură şi au un mare efect prin formă. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0.4-3. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. pe orizontală. beton. fiind amplasate la capătul aleilor. fier. beton armat. aluminiu. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. fontă.

zidurilor. beton. în lungul scărilor. ciment. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. piatră. aleilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. decorat cu plante de mozaic. . Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.