UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. . busuioc.V.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. horticultura a făcut progrese. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. crini. trandafiri. zambile. ce cuprindea Europa Sud-estică. În capitala imperiului. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Acestea aveau. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. a înregistrat un regres. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: .zona pentru călărit şi plimbări cu lectica.H. . toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. 2. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. la interior cu bazine străjuite de statui. .grădina cu pomi fructiferi. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Totuşi. tisă. urbane. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. tei. Erau prezente şi pu uri rotunde. plante medicinale şi aromatice.2. Exemple: Villa lui Cicero. smochini. rozmarinul şi mirtul.arbuştii şi plantele ornamentale. nordul Africii şi Asia Mică. De asemenea erau cultiva i trandafiri. lotus sau diverse flori. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. mimoze). chiparoşi. Villa Lucullus. buxus. platani. în Evul Mediu. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. fie o fântână cu un joc de apă.2. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale.) 2.2. pini. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. vasele şi statuile. specii floristice. Villa Mecena.. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. ca urmare a cruciadelor.2. duzi.XIV d. lauri. Constantinopol. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. formă pătrată. 2. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Schema modelului grădinii medievale. fiind înconjurate de un zid de marmură.1. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Erau prezente pergolele şi coloanele. de regulă. Villa Sallustius. Grădinile vilelor mai mici. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. peste care s-au grefat elementele orientale.

Apa era folosită fie în bazine şi canale. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). vi a-de-vie sau trandafiri urcători.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. fie aveau straturi de formă pătrată. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. grădinile arabe având la început o influen ă orientală.). Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. caracterizată de prezen a careurilor egale. menajerie. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. compartimentare realizată. din timpul domina iei arabe. mirtul. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. monotonă. Speciile folosite: chiparoşi. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. eucalipt. Compozi ia era geometrică. . pavilioane pentru petreceri. buxusul. înconjurate de ziduri. fie sub formă de fântâni arteziene. magnoliile. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri.grădina de legume şi plante medicinale.2. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. acestea fiind interzise în religia mahomedană. acolo unde spa iul permitea. pini. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. palmieri. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. citricele. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.H. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. prin întretăierea a două canale cu apă. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Grădinile fie erau interioare. Arta topiară era folosită în exces. predominant persană. adesea aranjate liber. XIII-XIV. pere ii de fundal. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. magnolii. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. fiind plane şi înconjurate de ziduri. 2. mărginite de rânduri de plante tunse. bazine. . situate în cur ile clădirilor.d. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Locuin ele mici aveau o singură grădină. Nu existau sculpturi. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor.H.4.2. de formă regulată iar cele mai mari. fie erau situate în afara palatelor. o suită de grădini. leandri. 2. apoi au căpătat un specific propriu.grădina de flori.. galerii acoperite de plante că ărătoare. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Speciile folosite erau: chiparoşii. al VII-lea d. cu func ie exclusiv ornamentală.

ape. odihnă. având caracter natural. (dinastia Tang). grote.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. stânci. ziduri. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. VIII-IX d. situat pe malul unui lac. în care vegeta ia era dispusă natural. pinii – fermitatea şi for a caracterului. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. Elementele primordiale erau mun ii. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. cascade naturale) sau în bazine artificiale.H. chioşcuri. terase. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. IV-V d. sec. este mărimea acestora.H. fiind create mai ales în sec. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte.2. cheiuri. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. în armonie cu peisajele naturale. lacurile şi râurile. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. în strânsă legătură cu religia. şi reflectă puternicul cult al naturii. bambuşii – prietenia necondi ionată. Picturile. arterele pământului. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. indiferent de perioada istorică. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Filozofiile religioase din China. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. de veselie. o dată cu dezvoltarea noii religii. fiind excluse liniile drepte. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. poduri şi pode e. Relieful era foarte variat. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. budismul. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. de basm. II-I î. firesc. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. suprafe ele foarte întinse. piersicii ornamentali – Paradisul. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. au fost create parcuri naturale. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. bazine. fiind natural. cu aspect natural. servind ca loc pentru plimbare. cu caracteristici proprii.3. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia.. pentru dobândirea perfec iunii morale. galerii.) şi cuprindeau mun i.3.H.H. al XVII-lea d. de groază. por i. modificat sau aparent natural. plante şi animale. iar apele. cascade. . pe vârful unei coline sau în pădure. neregulat. Terasele erau trasate liber. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. ce erau descoperite brusc la un moment dat.

În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. plus diferite lampadare. în decursul timpului.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. Spa iile verzi. cu simboluri filozofice caracteristice. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). muşchi. destinate contemplării din interiorul clădirii. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. un râu sau pârâu. fiind o componentă a acesteia. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . coline. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim.Deşi.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. azalee. erau prezente pretutindeni. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. pavilioane pentru ceai. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. grădină de muşchi. arborele de ceai. sau din Europa medievală şi renascentistă. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . al VIII-lea d. devenind o artă na ională. şi în Kyoto. stâncile. 2. lac cu insule. cu balustrade ornamentate. podurile.H. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. În sec. fiind ulterior personalizată. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. orientat pe direc ia N-S. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. pietriş. ienuperi. lanterne din piatră. stânci col uroase. sec. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. din dorin a de a aduce natura în locuin e. Astfel în Japonia.vegeta ia este perfect integrată peisajului. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. pasul japonez. pietre rotunjite. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. arbori şi arbuşti. ferigi. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. fântâni şi foarte multă vegeta ie. diverse plante cu sau fără flori. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. bambus. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. Persia. por i. Grădinile imperiale. . . Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. miniaturală: cursul de apă. nisip. pârâu cu cascadă.H.capitala ării. al VIII-lea d. . arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură.). Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. grădină aridă.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. fiind folosite toate elementele din natură. sau de pe verandă. mai mari sau mai mici. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale.3. camelii. Islam).

în special pentru grădinile vilelor suburbane. ziduri înverzite. ca influen ă occidentală.utilizarea vegeta iei tunse.apa aduce mişcare. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.1. . garduri vii şi borduri tunse. glicina. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.4.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). Specii folosite erau: pini. bazine neregulate. a canalelor. .Grădina palatului Farnese din Caprarola. . buxus. stejari meridionali. cascadelor. lauri şi portocali. din toate domeniile: artă. .erau folosite zidurile masive de sprijin. 2. . .prezen a sculpturilor.apa era folosită sub formă naturală. Această orientare a apărut la început în Italia. precum: .H.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). . parapete ornamentale. . tisă. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.Villa Medici în Roma (2 terase). arborele de ceai.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. ştiin ă.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. camelii. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). XV-XVI d. ienuperi.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. magnolia. 2. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. încep să apară primele grădini publice. .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . ci pietre late. . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. cireşii. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . literatură.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. . . . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. . al XVII-lea d.. bambus. chiparoşi. cascade.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. lespezi sub forma pasului japonez. mirt.H. de unde a iradiat apoi în restul Europei. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. arhitectură.simetria fa ă de o axă a compozi iei. .4.nu erau folosite alei. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. azalee. arbuşti modela i în volume geometrice. Din sec. lămâi. vase ornamentale. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. pe terase succesive.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.

dar dispare schematismul rigid. Terenul era modelat în terase mari. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. Saint-German. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. .2. tinzându-se către transformarea în parcuri. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.grădinile de la castelele Tuilleries. Exemple:. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor.arhitect peisagist Du Cerceau.4. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. sub aspectul echilibrului şi simetriei. rezultând spa ii mult lărgite.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.grădinile Gamberaia – Floren a. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). Fontainbleau.arhitect peisagist Delorne. bazine. fântâni. cu partere decorate cu flori. apare stilul baroc. În prima jumătate a sec. Exemple din sec al XVI-lea: . Au fost realizate decoruri bogate.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . în arhitectură. .grădina Garzoni – Collodi. vase. pictor şi arhitect) favorit al . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. curbe.H.grădina Luxembourg din Paris. cu numeroase statui. la castelele Amboise. traseele rectilinii. al XVI–lea. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. la care grădinile erau în incintă. Abia după jumătatea sec. Existau canale şi lacuri imense.. Principiile esen iale s-au men inut. fiind îmbinate cu linii ample. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. .H. În unele situa ii canalele s-au păstrat.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . . 2. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. roci şi apă în mişcare). S-au mărit dimensiunile grădinilor. al XVII-lea crea iile importante au fost: . .grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. al XVII-lea. . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti.În secolul al XVII–lea d. Au apărut grotele artificiale. Astfel. . În perioada Barocului.

aleile sunt rectilinii.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.sunt folosite. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. constituind totodată şi perspectiva principală. . Versailles. al XVIII-lea.3. . . 2. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. mari partere şi întinse oglinzi de apă. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. în Anglia începând cu sec. treiaje. . şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. cu principii compozi ionale proprii. rampe. Dar. . La început s-a renun at la tunderea arborilor. statui sau vase. . SaintCloud. bazine şi canale. . toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.compozi ia era tratată arhitectural. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. .palatul constituie capul compozi iei. bazine.Ludovic al XIV-lea. rocării.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. borduri sau broderii de buxus tuns.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. racordate cu ziduri de sprijin. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: .4. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. Chantilly. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. Sceaux. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. Saint Germain-en Laye. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. Fontainbleau. vase în stil baroc. mai ales pe axa principală. Ulterior.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). Dispar parterele.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. fiind situat pe terenul dominant. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. ca şi în restul Europei. cuburi). închise între ziduri. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză.sunt prezente. alături de diferite fântâni. se păstrează axa . conuri. piramide. . sub influen a literaturii. scări.„regelui Soare”. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. dominantă. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. pe spa ii foarte largi.terenul este modelat în terase largi. în Anglia dominau grădinile medievale.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. bazine cu grupuri sculpturale. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. . . . s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri.

4. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.Austria: . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. Realizări importante: . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. . Malmaison. fiind sus inătorul noului curent numit . amenajate în stil peisager: St. Ermenonville.Charlottenburg (Berlin) .4. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).Tête d’or’’ (Lyon). Green Park.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. reziden ial şi a intrat în cel urban. Toate crea iile din această perioadă (sec. .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.model francez. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. . James Parc.centrală dominantă. Hyde Park..Saint-James Park . realizate sub influen a romantismului.Parcul Chatsworth – stil clasic. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. ..Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. . .Anglia: .model francez. enun ate de Repton. .Nymphenburg (München) – model francez. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).Germania: . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. La periferie erau: Regent’s Park. . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. 2. . În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. dar se introduc poteci şerpuitoare. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. Victoria Park şi Battersea Park. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . . .Hampton Court – model italian. formând un lan verde de peste 4 Km. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. . . În secolul al XIX-lea.grădinile de la Whitehall – model italian. apoi francez. .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.Kent (pictor şi arhitect) . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Rusia: .grădinile Kensington şi parcul Stowe. La sfârşitul secolului al XIX-lea. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.Grădinile Greenwich – model francez.

lângă St.Parcul Public Friederichsham (Berlin).360 ha. Prospect Park (peisagist Olmsted). Parcul Puşkin (parc englez.5.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). . . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.Villa Carlotta (Caddenabio). lăcrămioare. .parcul Wilhelmshöhe (Kassel).Philadelphia – Fairmount Park.Villa Melzi (Bellagio). respectiv după principiile grădinilor engleze.U. pe lângă locuin ele boierilor. crini. În Germania. garoafe şi iasomie. stejarul. .Boston – Park System. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. . . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. În S. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.sec. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. . . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.New York – Central Park . .model francez. . .parcul Nympheuburg (München).grădinile La Cranja (lângă Segovia) ..Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.Grădina engleză (München).Chicago – South Park. . . cimbrul. .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.Spania: . roini a. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .Grădina Botanică .Italia: . narcisele.model italian. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . liliacul. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. molidul. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.Villa Carraresi (Roma). .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . plopul alb. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.sec. 2. bradul. arskoe Selo = vechea denumire). mesteacănul.Parcul Sokolniki – 463 ha. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.A. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . pomicole. forestiere: bujori. Ca exemple pot fi amintite: . Petersburg – 600 ha. Ca exemple pot fi amintite: .

. al XVIII-lea .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). poduri. . fiind numit oraş-grădină. . al baronului Bruckental. . . Parcurile de la Avrig.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. Alpinetul. .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . al XIX –lea.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.în Bucureşti în 1833-1840. Dacia.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. În alte oraşe: . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.Iaşi – Parcul Expozi iei. promenada de pe Dealul Copou. . . .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. Pădurea Verde.parcul de la Gorneşti –Mureş . . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). . . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . . dar care în mare parte erau neorganizate.Timişoara – Parcul Tiselor. amenajat tot de Redont – Bd.Bucureştiul avea cca. În sec.Grădina Ioanid. odată cu dezvoltarea oraşelor. (fost Libertă ii) realizat de E.Buzău – Parcul Crângul.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.. . azi Parcul Romanescu.parcul Carol I. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. Hayer.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. . Parcul Rozelor.. Borza.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. . . (Carl Friederich. . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). . stilul brâncovenesc.sec.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.la Sibiu – 1857. 70 ha.la sfârşitul sec.actual Parcul Tineretului. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. . .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). . Hörer).. . Redont. . al familiei Bauffy.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. chioşcuri pentru orchestre. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).parcul de la Bon ida –Cluj.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.1838 – parc promenadă . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).parcul de la Albeşti –Braşov.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. lângă castelul familiei Teleky. lângă castelul familiei Haller.

După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Oradea. Balta Albă. Colentina. .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . Ploieşti. Iaşi.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Parcul Tei. Constan a. Piteşti. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. . Crângaşi. parcuri în Titan. Craiova. ClujNapoca. Gala i. . Drumul Taberei. Pantelimon. Parcul Tineretului. Sibiu. .s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Parcul Libertă ii. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara.reamenajarea Parcului Herăstrău.Parcul Sportiv .s-a înfiin at Parcul Expozi iei.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu).

de impact peisager).lemn din diferite tipuri de pădure. de protec ie a solului. de pe terenuri degradate). 3. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. Profesorul I. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. de protec ie climatică (viteza vântului. .f. respectiv: de produc ie. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. recreativă. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. în general de toate tipurile de spa ii verzi. d) f.1. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. grădini. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. decorativă (estetică. . ştiin ifică. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.f. sanitară şi estetică.2.Cap. la diferite categorii de spa ii verzi. respectiv cu: . constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. . hidrologică. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri.flori din culturile floricole. această func ie are un caracter puternic diminuat. Func ia hidrologică este asigurată. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. intensitatea radia iei solare). antipoluantă (f. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. e) f. hidrologică. antierozională. sanitară). fiind ob inute diferite categorii de produse: . b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.f. recreativ sau sanitar. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.fructe din livezi. .semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. umiditatea şi temperatura aerului. c) f. 3. f) f. .

. prin procesele de evapo-transpira ie. fizică şi chimică. mult sporită. fâşiilor plantate în lungul străzilor. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. prin descompunerea de către microorganisme. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. . fie la suprafa a solului (litieră). ce constituie o armătură biologică a solului. . prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. prin microclimatul pe care-l realizează.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii.ameliorarea umidită ii aerului. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. şi a speciilor drajonate. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. etc. Sub aspectul proceselor pedogenetice. pietriş. astfel.micşorarea vitezei vântului. spa iile verzi prin stratul arborescent. Func ia de protec ie a solului. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. Pe lângă aportul de substan e nutritive. prin albedoul specific. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. sau în apropierea acestora. asfalt sau beton. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. trotuare. moderează temperaturile excesive. fie în sol (rădăcini moarte). Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. . Prin sistemul de înrădăcinare. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. ). prezintă o stabilitate mecanică. a perdelelor de protec ie. străzi. în care procesele de eroziune sunt vizibile. Vegeta ia lemnoasă. cărămidă.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. substratul ce constituie suportul vegeta iei. De exemplu. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Acestea.

o elul. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. sub diferite aspecte: . etc. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. sau cu frunziş sempervirescent. consisten ă. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. viteza vântului scade cu 30-60%. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. gresia. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. betonul. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. atmosfera devine calmă. 3. marmura. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. în zonele plantate. . Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. elagaj şi anotimp. În mediul urban. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. structură pe verticală. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti.reducerea poluării chimice a atmosferei. a pulberilor fine sau a fumului. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. De exemplu. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. astfel. în special în timpul verii. 5m3. vârsta arboretului.3. . aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. iar la 120-200 m în interior.reducerea poluării fizice a atmosferei. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). ce nu deranjează ochi. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. Perdelele de protec ie. . unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă.reducerea poluării fonice.lipsite de vegeta ie.

transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). iar a teiului pucios cca. întreprinderile industriale. necroze. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. de prelucrare a produselor minerale. planta iile stradale. inversiuni termice. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. industria chimică. În oraşe. 35 t/ha. 68 t de particule solide şi praf. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. intersec iilor aglomerate. având un efect nesesizabil. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. planta iile rare dintre construc ii. 42 t/ha. umiditate. ionizarea aerului). Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. metalurgică. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. transportul auto. echien/plurien. prin senza ia de linişte. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. de prelucrare a petrolului. radia ie solară. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. etc. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). şantierele. pinului silvestru cca. ce are lă imea de 200-250m. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. respectiv de mărimea frunzelor. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. perimetrale. 30 t/ha. . în cazul molidului cca. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. acoperită cu gazon. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. efect maxim în sezonul de vegeta ie. căderea frunzelor. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). arbori+arbuşti+specii de gazon).Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. cea ă. aerian. fără obstacole cu efect antifonic. părozitatea acestora. în teren liber. durata de via ă a frunzelor etc. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). De exemplu. a arterelor principale). prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. sau diferite activită i curente ale popula iei.

. al solicitării fizice. cele mai multe destina ii. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . după bunul lui plac: plimbări. în general. . . călătorii. . timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. turismului.destinderea sau relaxarea. practicarea diferitelor sporturi. cules de flori. .3.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. vacan ele. camping. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. îmbrăcăminte. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. televiziune. aeriană sau navală. cumpărăturilor pentru hrană. obiective turistice.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. radio. internet). .pregătirea. divertismentului. .Mobilitatea. la care este supus omul în via a cotidiană. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. în sferele culturii. spa iile verzi urbane sau extraurbane. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. serviciului. .Timpul. . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni.Mijloacele de comunicare mass-media (presă.timpul liber (dedicat recreării). Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.timp de existen ă. intelectuale sau psihice. . odihnei prin somn. respectiv concediile. telefonie. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie.activită i pe loc. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. CFR. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. Fazele activită ii de recreare: . .4. artei. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. prin care se înlătură plictiseala. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. . picnic. de . între inerii personale.divertismentul sau amuzamentul. etc. pensia. respectiv timpul alocat servirii mesei.deplasarea. sportului. sau efectul automatismelor zilnice. Factorii care influen ează recrearea sunt: . presupune bucuria întocmirii programului. care poate fi: .Nivelul de trai. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.

Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. economice. realizată pentru plăcerea proprie a individului. pescuit. după o perioadă de activitate intensă. sau în zilele libere. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. alpinism. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. presupune comportamente diferite. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. vânătoare. canotaj. gazon sau oglinzi de apă. de conducerea autovehiculului.5. etc. prin care are loc refacerea fizică a organismului. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Plimbările sunt realizate fie zilnic. sau diferite activită i precum grădinăritul. decât în dauna operei”. obiective culturale. . indiferent de subiectul în care apare. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e.ciuperci sau de fructe de pădure. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. etc. sau la sfârşitul săptămânii. În sens larg. în sta iuni climaterice cu specific. J. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. nevoia de a face mişcare. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. repausul şi somnul.O. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. floricolă sau erbacee.întoarcerea. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute.amintirea. Turismul are caracter recreativ. în spa iile verzi extraurbane. Func ia decorativă (estetică. Odihna propriu-zisă. diferite de mediul său. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. istorice. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. încât nimic să nu poată fi adăugat. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. apicultura. . . Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. etc. de regulă la sfârşitul săptămânii. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. arbustivă. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. Aceste activită i pot fi active sau pasive. de diferite excese. 3. parcurile. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. diseminat sau modificat.

Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. murmurul apei. variază pe parcursul unui an. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. .6.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. încântare. admira ie necondi ionată. textura coroanei. Astfel.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. . vâjâitul vântului prin coroana arborilor. cascade. . fructe. ciripitul păsărelelor. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. 3. . etc. puternic erodate sau a grohotişurilor. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară.încadrarea cursurilor de apă. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. cu efect de parazăpezi). a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. bariere împotriva vântului. şi care exercită o atrac ie spontană. . Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. diferind în func ie de fenofază.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. bazine.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. flori. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.

De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. ob inându-se în final unitatea în diversitate. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. care conduc în final la realizarea frumosului. Frumuse ea este realizată prin ordine. un monument). Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. se ine seama de anumite principii şi legi. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. centrul compozi iei reprezentat . în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. pe o concep ie dominantă. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Toate elementele unui spa iu verde (alei. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. sociale şi economice ale unei perioade date. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. treaptă. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. planta ii. viu sau inert. suprafe elor şi formelor planului. într-un întreg. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Frumuse ea este un element func ional. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Fiecare component. intrarea principală. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate.Cap. peluze. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. armonie şi propor ionalitate.

calitate care uneori poate avea o latură negativă. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. de formă. admi ând totodată diversitatea acestuia. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Simetria poate fi absolută şi liberă. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. se găsesc mase similare şi egale. evitându-se astfel monotonia. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Ritmul poate fi: static. clădire). bănci. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. lă ime) sau alte caractere vizibile. creând senza ia de dezamăgire. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. vase decorative. compus. şi o dată percepută regula ritmului. în întregime. stradă. integritatea şi calitatea acestuia. bulevard. interesul scade. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Asimetria pune omul în armonie cu natura. ordinii. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. a aceloraşi elemente (specii. simplu. de culoare. omul va anticipa următorul obiect sau interval. grupuri. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. liniar. al for ei sau al monumentalită ii. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. a repetării şi a consecven ei. dinamic. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. este static şi odată văzut. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. respectiv realizarea echilibrului. potecă. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. deoarece un plan perceput deodată. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. combinat. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. magnificului.

Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . arhitecturale. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. . în acest car fiind vorba de armonia contrastului. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. În proiectarea spa iilor verzi. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). se pot deosebi: .succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri.compozi ii doar între culorile calde sau active. forme sau spa ii. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. formelor dar mai ales a culorilor. de un individ. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. etc. . direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . pasive. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. florale. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere).combina ii între culori diferite (active.compozi ii între culorile complementare. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. caz în care se aplică armonia legăturii. care au o anumită continuitate. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. exprimând de fapt unitatea în varietate. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. într-un aliniament. dar care au volume şi formă asemănătoare). chiar dacă specia diferă (de exemplu. .

al XIII-lea. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 8. matematician italian din sec. etc. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). . 34. ordine şi armonie. Astfel. apoi 3. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). . alterarea formei naturale (implică transformări par iale.). Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. iar pentru o alee de 250 m. C. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. participan ii la diferite evenimente de amploare etc.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. lă imea optimă este de 5 m. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). distrugerea formei naturale (implică transformări totale). 21. sub un unghi de cca. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. ce are laturile în raport de 1:1. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. 5. .618 (aproximativ 3:5).I. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. 270. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. mese. Fibonacci. lă imea optimă este de 8 m. astfel pentru o alee de 300 m.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 180. sub un unghi de cca.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. iar la o distan ă mai . Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv).) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. 55. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. 13. alee pietonală. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. 89 etc.). publicul dintr-un parc.

fără a se exagera prin risipă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. presupunând unirea trecutului cu prezentul.mare de această valoare. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. . Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică.

care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. fiind ornate cu statui.1. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană.1. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. de mai târziu. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. Acest stil prezintă mai multe variante. caracteristice Renaşterii şi Barocului. În ultima perioadă (sec. vase sau fântâni arteziene. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. văile râurilor. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. erau prelungiri ale încăperilor. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). vegeta ie) cu cele artificiale (alei. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. radia ia solară. pâraie. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. aspect preluat şi de romani. V. câmpii. civiliza ii. apă. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. În amenajarea spa iilor verzi. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică.).Cap. precipita iile) sau for ele majore (vânt. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard).1. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. întotdeauna de formă dreptunghiulară. Stilurile spa iilor verzi 5.1. . iar în cadrul stilului peisager sau liber. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. etc. epoci. 5. dar şi elemente minore precum microrelieful. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. în general. arhitectural. Grădinile în stil maur. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte.2. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. francez sau regulat) a stat. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. râuri. vegeta ia. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. eroziunea). caracteristice diferitelor epoci istorice. La romani grădinile. activită i. bazine.

borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. sau de perdele de arbori. pe linii drepte şi curbe. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. cascade sau bazine.1. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. canale sau oglinzi de apă. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. rampe. cu denivelări mici. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. aplicat până în prezent. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. statui sau vase sculptate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. ce constituie perspectiva principală. Apa aduce prospe ime. regulate. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia.1. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . balustrade. fiind nivelat şi modelat în terase largi. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. taluzuri. bogat ornamentate. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Aceasta. fiind subordonate toate elementului principal. precum şi oglinzi de apă. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. scări.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate.2. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. numit şi capul de compozi ie. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. unele păstrându-se şi în prezent. respectiv axa principală. situat în pozi ie dominantă. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. cu numeroase ziduri de sprijin. Elementul principal. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. fie de a le limita pe altele. 5.

Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.2. cu precădere în Olanda. fie sub influen a literaturii noi. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Toate acestea au fost duse la extrem. 5. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. mai ales a celor de gazon.2. sub influen a stilului rococo din arhitectură. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. fiind obositoare ochiului. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. 5.1. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.3. compozi ia fiind liberă. în formă de tablă de şah. fiind dispuse în re ea geometrică. 5. având cel mai adesea relief variat. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii.1. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. în ansamblu. natural. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. care dau varietate şi fantezie compozi iei. Aleile sunt rectilinii.1. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. . fie sub influen a pictorilor peisagişti. În această situa ie. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. Stilul peisager Stilul peisager (liber. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. conducând spre diverse amenajări. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil.de apă.3. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. în Anglia.1.

Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. se vor folosi specii de talie mică. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. cu contur regulat. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Rocile. cu aspect natural. sub formă de mase. fie naturale. neregulat. . acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Aleile au un traseu liber. roci sau stânci. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. În jurul clădirii principale. chiar exotice. sinuos chiar. masele vor avea conturul neregulat. frumoasă şi îndelungată. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. de grote sau chiar cascade. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. urmând caracteristicile terenului. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. în pete neregulate sau eliptice. covoare sau dispersate solitar. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. specii lemnoase decorative. cu înflorire bogată. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. lumini şi umbre. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. care în mod natural sunt dispersate. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. prin aducerea de pietre. Apele. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. peluze. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. volume. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. intervenindu-se totuşi în detaliu. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. fie create. toate elementele. în diferite zone ale grădinii. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. curb sau sinuos. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. ce urmăreşte formele de relief. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. atunci când aceasta există. pajişti şi diferite grupaje floricole. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. vor fi folosite pâlcurile. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Simetria şi echivalen a sunt excluse. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. de luminişurile retrase. Genul de bucurie Genul de bucurie. largi. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.2. dispuse într-un masiv păduros.5. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii.2. având ca fundal imagine unor mun i înal i. umbră şi lumină. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. atât sub aspect psihic cât şi fizic. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. forme. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. 5.2. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. culori. . surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie.4. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. De asemenea. unei mări sau ocean). de stâncile. cascadele. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.5. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase.3. 5. de veselie sau de entuziasm. volume. cu flori având culori calde.

Ca regulă generală. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. limitarea perimetrului construibil.1. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. grădinile sau scuarurile. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. dimensionate. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. re ele stradale. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. recrearea şi odihna popula iei. 6. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite.). zona politico-administrativă. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. dispuse într-o re ea continuă. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. gazului metan. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie.Cap. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. sta ii de distribu ie a apei. ce asigură protec ia multiplă a mediului. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. energie termică. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. etc. zona industrială.2. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. în strânsă corelare cu structura urbanistică. 6. sunt judicios repartizate. energiei electrice. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. . cât şi legătura dintre acestea. atât urbane cât şi periurbane.

grădini publice. numite şi spa ii verzi publice. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. grădini zoologice. pepiniere. grădini şi scuaruri publice.cu acces nelimitat. grădinile locuin elor individuale. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. . Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. ce sunt administrate de primării. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. a spitalelor. grădini botanice. 6. 2. păduri de recreare. . contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni.3. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. scuaruri. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. păduri parc. longitudinală. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. După pozi ie se deosebesc: . . concentrică. lungi de sute de metri.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. dotări şi func ii. planta ii antierozionale. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. planta ii antiincendiare. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). de folosin ă generală. constituită din spa ii verzi periurbane. planta iile din cimitire. a sta iunilor balneo-climaterice). fiind administrate de persoane juridice sau fizice. fiind diferite ca mărime.cu acces strict. pepiniere. acoperişurile verzi. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. transversală sau longitudinal-transversală. ştranduri). grădinile botanice şi cele zoologice. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. planta ii de pe lângă unele dotări publice. radial-concentrică. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. .Această re ea poate avea o dispozi ie radială. zonele de agrement (păduri de recreare. a apei. şi în care intră: parcuri. 1. de regulă. parcurile şi bazele sportive. în func ie de sistemul stradal al localită ii. care traversează localitatea şi care. grădini botanice. a solului. După accesibilitatea popula iei largi: . întreprinderilor.cu acces limitat. în care accesul se realizează conform anumitor reguli.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. amplasare. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. grădini sau scuaruri). planta ii de protec ie (a localită ilor.

În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. parcuri şi grădini zoologice.3. destina ie. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.permanente.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. grădini şi parcuri publice.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.3-3 ha. scuarurile pot fi: . ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. După durată.în interiorul cartierelor de locuit. . 6. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. . frecventează simultan acel scuar. păduri de agrement. având în componen a lor doar arbuşti. După destina ie. planta ii cu efect de parazăpezi. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. . După func ii: . cu rol decorativ: scuarurile decorative. Raza de deservire a unui scuar este de cca. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. păduri parc. gazon. pepinierele. edificii culturale. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.spa ii verzi de înfrumuse are. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. parcuri dendrologice. destinate construirii unor cartiere de locuit. fiind destinată odihnei de scurtă durată. . Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. planta iile de consolidare antierozională. 6-8 minute. culturale sau de învă ământ.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. parcurile sportive. ce se înfiin ează pe terenuri virane.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. . caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. configura ia terenului şi construc iile din jur. . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. spa iile verzi din cimitire. spa iile verzi pentru copii şi tineret. . rozarii. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. perdelele de protec ie. caz în care acestea sunt uşor accesibile. scuarurile pot fi situate: . situate de regulă în cartierele de locuin e. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. După modul de amplasare. parcuri expozi ionale.3 ha. scuarurile por fi: . în cca. alpinarii. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. 400 m. situată în intravilan. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2.4.temporare sau provizorii.

De exemplu.5. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. în lungul aleilor. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. situate în jurul unor institu ii publice. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. bănci. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. Spre deosebire de scuar. frecventează grădina în acelaşi timp.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. de învă ământ. Dispozi ia aleilor. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. 15-25 minute. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. alei. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. respectiv arbori şi arbuşti. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. 6. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. . iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase.scuarurile cu func ie prioritară decorativă.. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. aranjamente şi decora iuni florale. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. a obiectivelor culturale. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. în cadrul oraşelor mari. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. peluze de iarbă. zone umbrite dar şi zone însorite. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Dată fiind această distan ă de deservire. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. spre periferia scuarului. 3-4 ha. boschete. datorită inexisten ei căilor de acces. scări (în cazul terenului accidentat). respectiv: sectorul pentru copii. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. de pe o rază de 1-1. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. . trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. de mers lejer. statui. Intrările vor fi reduse ca număr.5 km. respectiv o intrare la cca. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri.

diferite dotări (cişmele. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. într-un cadru peisagistic deosebit.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). locuri pentru jocuri statice. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. bănci. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. datorită suprafe ei pe care o reclamă. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. 6. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. sporturi. cofetărie. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. respectiv sta ionare). şi de capacitatea proiectată a parcului. . parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). expozi ii. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). de lungimi şi dificultă i diferite. manifestări artistice). cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. şi de densitatea popula iei. bazine sau chiar un mic lac.6. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. restaurant). destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. WC public). iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. de re eaua stradală limitrofă. În foarte multe cazuri. ce depăşesc 20 ha. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. cafenea. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. adăpost de ploaie.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

arii de joacă pentru copii. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. recreativ şi decorativ. partere cu flori. în func ie de pozi ia. şi străzi şi bulevarde deschise. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. şi alte multe specii pentru varietate. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Speciile vor fi alese şi amplasate. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri.8.8. a noxelor sau a altor factori de inconfort. parcări. punct de distribu ie a energiei electrice. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. suprafe e îngazonate. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. Astfel. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite.liber este de 3. . Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. structură şi folosin ă diferite. 6. tomberoane). se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. ocupând suprafe e importante. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte.1. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti.8. Au scop sanitar. pentru diminuarea zgomotului. orientarea şi înăl imea clădirilor. 6.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. 6.2. alei pietonale. ale unui cvartal sau ale unui cartier.

speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. trandafirii. de gusturile proprietarului. arbori. precum gazonul. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. arbuşti tunşi. servitul mesei. În func ie de mărimea spa iului disponibil. o cascadă miniaturală. barbeque. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. joasă sau fără împrejmuire. În cazul unor locuin e. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. chioşc de grădină. dar şi a unor hoteluri. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. padoc şi cuşcă pentru câine. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. În cazul vegeta iei. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). Grădinile interioare. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. fie după propriile idei. un mic bazin cu aspect natural. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. Grădina de fa adă. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. miniseră. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. suprafe e îngazonate. magazie de unelte. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. aranjamente florale. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. minigrădină de zarzavaturi. institu ii. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. lămpi pitic. diferite jocuri. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. În func ie de mărimea acesteia. gazonul. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. precum şi diferite specii cu port pendent. chioşcurilor şi treiajelor. cu o compozi ie relativ simplă. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. fie prin realizarea unui gard viu înalt.) acestea pot fi: grădina de fa adă. minilivadă. Astfel. arbustive sau lemnoase. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. sedii de firme. stânci şi pietre. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. spitale. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. arbuşti şi liane. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. activită i de grădinărit. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. cititul. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. sediu de firmă etc. sau specii de răşinoase. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. a unor grupuri de specii sempervirescente. grădina este structurată şi amenajată. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. uşor de între inut. piscină. bazin cu peşti decorativi. mobilier de grădină. pergolelor.

nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. poate contribui la estetica compozi iei alese. . odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. fiind de maxim 10-15%. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. de regulă. În func ie de caracteristicile lor. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Peste acesta se aşterne stratul fertil. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. cu arbori şi arbuşti de talie mare. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. astfel. fam. sau numeroase alte specii floricole.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. specii de gazon (fam. unele specii din fam. alături de plante cu flori şi alei. în vederea efectuării eventualelor repara ii. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. cu strat fertil mai gros. Urmează un strat de separa ie. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase.9. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. durabilă şi de bună calitate. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Crassulaceae. Saxifragaceae. forme sau provenien e. Brassicaceae sau Campanulaceae). cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. printre spa iile rămase libere între plante. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. de la bun început. pentru speciile de plante vivace. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. Poaceae). Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. format din fibre minerale. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. instala ii electrice. cu pietriş (de tip sort). respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. 6. canalizări). se recomandă acoperirea acestuia. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă.

Ca şi în cazul grădinilor interioare. al bolnavului sau pacientului (spitale.şi nu în ultimul rând. . Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere..alături de celelalte tipuri de spa ii verzi.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. .reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. ateliere). hale.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite.10. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. şi constituie unită i de sine stătătoare. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. până la 4-7. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. Din suprafa a acestor complexe sportive. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. diferite pulberi sau noxe. policlinici. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. al muncitorului (fabrici. comportându-se ca un bun strat termoizolant.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. 6. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. . .acestea re in diferite cantită i de praf. în zilele însorite. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. al proprietarului (locuin ă privată). În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. . iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. . spa iile verzi propriu-zise. . creându-se spa ii pentru odihnă. institu ii administrative). sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. cabinete).

atletism). polo). clădiri pentru vestiare. gazon sau arbuşti. în care constituie sectoare de sine stătătoare. cu precădere împotriva vânturilor dominante. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). balansoare. 100 m2 până la câteva hectare. leagăne. când sunt în afara localită ii. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. respectiv: până la 3 ani. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. volei. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. labirint. Stilul adoptat este cel mixt. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. clădiri administrative. bănci. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Suprafa a variază de la cca. sau în cadrul scuarurilor. volei. şi să nu producă fructe ce pot murdări. separate prin vegeta ie. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. grădinilor publice sau a parcurilor. duşuri etc. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. cu solul permeabil. diferite săli de sport (gimnastică. baschet. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. 20-25% pentru terenurile de joacă. grupuri sanitare. handbal. 11-15 ani. arte mar iale). de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. bazin acoperit sau în aer liber (înot. tenis). Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. caz în care au caracter de tabără. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. tobogane. oină).11. bârnă de echilibru. precum şi specii floricole şi de gazon. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. 3-6 ani. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. 7-10 ani. 30-40 copii. cu ghimpi (Berberis . şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. 6. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti.

bob sau săniu ă. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. cu rol de protec ie împotriva prafului. pistă pentru patine cu rotile. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. grădina de zarzavat. tobogane. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Rhus typhina). eventual un mic stadion. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. 6. medicinale şi melifere. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Robinia sp. bănci. ronduri. arbori de mărimea a III-a. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. leagăne. balansoare. alei pentru biciclete sau trotinete. spaliere. pistă pentru alergare. cele cu frunze. coşuri de gunoi etc. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. sau care să fie toxice (Taxus baccata. bibliotecă volantă. În cazul taberelor. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. flori. Dar în func ie de microrelief.). terenuri pentru jocuri de masă. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. rabate sau diverse aranjamente floristice. cu frunze. teren pentru focul de tabără. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. labirinturi. bârnă pentru echilibru. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. pârtie pentru schiuri. cât şi zone însorite. flori. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. Laburnum anagyroides. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. În cartierele de locuit sau în scuaruri. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. ce poate cuprinde: o mică livadă. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. dotările vor fi mult mai complexe. fructe sau semin e. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. arbuşti fructiferi. bazin pentru înot. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană.).sp. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă.. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. . a zgomotului şi a gazelor. corpuri de iluminat. care murdăresc. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. plante tehnice. un mic monument sau un bust.12. destinate odihnei.

iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. care va fi dispusă pe întreg teritoriul.13. cu excep ia intersec iilor.14. de a diminua poluarea fonică. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Spa iile verzi din incinta spitalelor. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. bănci. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. sau a celor rezervate pauzelor. pasive cu rol calmant. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. rabate de flori. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. 6. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. calmante. cu specii floricole având culori liniştitoare. cu rol stimulator. De asemenea. 6. respectiv cea a intrărilor. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. Componenta cea mai importantă. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă.5 m2 de teren sportiv. pentru fiecare elev. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. birourilor. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Astfel. este vegeta ia lemnoasă. diferite. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. având ca dotări mese. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. func ional şi estetic. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. cu cel mai mare impact peisagistic. familiare. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. . precum şi obiecte din materiale calde.

diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Astfel. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. de la intrarea principală sau de la biserică. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. . având un rol important în micşorarea vitezei vântului. glicină sau trandafiri. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. De asemenea. acoperite cu plante agă ătoare. sau în sens radial. Astfel. cimişir. reduse doar la aliniamente de arbori. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. separarea diferitelor amenajări precum parcări. molid. prezintă şi o zonă. cu alei şi căi de acces paralele. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. tisă. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. dar şi specii de foioase precum: tei. necesare bolnavilor. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. influen ând benefic recuperarea acestora.15. castani porceşti. ar ar american. cu bănci şi şezlonguri. Parterele cu flori cu nuan e reci. drumuri interioare de acces auto etc. capelă sau un monument memorial. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. flancate de planta ii sobre. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. ce au efect liniştitor. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. purificarea aerului. bine delimitată. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Dacă spa iul permite. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. centrale. paltini. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. 6. sau în jurul edificiului central. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. chiparoşi. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. În func ie de destina ia institu iilor respective. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. precum şi pergole cu vi ă de vie. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. din specii sempervirescente. datorită lipsei de spa iu. brad. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. constituit din biserică. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. dispuse în lungul aleilor principale. chioşcuri). sau chiar garduri vii.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. numită „cimitirul eroilor”. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. Cimitirele mari. pornesc mai multe alei rectilinii. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare.

fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. surse de zgomot puternic). 6. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. în afară de cele amintite. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. din specii sempervirescente. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare..16. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Sempervivum sp. În cazul în care terenul nu este prea frământat.. după importan a decorativă. să poată fi realizat pe jos. industrială sau medicinală a plantelor. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. după concep iile . de recreare şi decorativă. cu multe denivelări. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Narcissus sp. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. arborii fiind evita i. după considerente ştiin ifice (taxonomice). de taluzare sau de înăl are a unor zone. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Chrysanthemum sp. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta.1. Microrelieful. utilită ile şi căile de acces. sanitară. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Convallaria majalis etc. halde. Aster sp. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. iedera (Hedera helix). sanitar şi decorativ. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. caprifoiul (Lonicera japonica). Spa iile verzi cu profil specializat 6. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific.). Sistemul de drumuri. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. de recreare. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. de maximă circula ie. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură.16. alimentară. dar şi în punctele cheie. dar şi culturaleducativ.. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Ca specii lemnoase frecvent folosite. sunt: trandafirii. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. pentru realizarea acestor denivelări. să existe mijloace de transport în comun. Lupinus sp. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. situate în intravilan sau în extravilan. Paeonia sp. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. se execută lucrări de excavare. Sedum sp. saschiul (Vinca minor).

sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. sectorul administrativ. sectorul sistematic. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. urcători. sectorul florei diferitelor zone geografice. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. hibrizi floribunda etc. plante aromatice. rozariu-ul. ce au diverse întrebuin ări. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. leguminoase. sectorul plantelor acvatice. dar şi publicului larg. vara îngropate în sol. la exterior. Ca sectoare. în acest sector. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. fie în fa a clădirilor importante (birouri. sectorul plantelor spontane folositoare. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli.). Aici sunt puse în aten ia publicului plante. de la cele inferioare. fie se desfăşoară între cele două elemente. hibrizi Polianta. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. arhitecturală. melifere. vernală. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. medicinale etc. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. sau arbori cu efect decorativ deosebit. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. tehnice. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. şi implicit expozi ii foarte diferite. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. Sectorul plantelor de cultură. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. englezeşti. numit şi colec ia botanică. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Sectorul plantelor spontane folositoare. ierbar). estivală sau autumnală. sectorul plantelor de cultură. rădăcinoase). întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice.). Rozariu-ul. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. În sectorul florei Globului. diverse suporturi sau chiar ziduri. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. dar în containere. licee sau a alte unită i de învă ământ. de parc. Realizarea planta iilor floricole. grădina japoneză. până la cele superioare (ultimele fiind . muzeu. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. treiaje. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. pergole. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Polianta. flora Asiei etc. serele. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice.

ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. sera rezervată expozi iilor florale. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. poartă torrii. pepinieră. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. este dispus de regulă.monocotiledonatele). Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. pădure de foioase. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. după zona geografică de provenien ă. verii sau toamnei. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. Astfel. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. prin solu iile de amenajare adoptate. decorativ şi recreativ. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. subtropicale. clădiri administrative. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. pădure mixtă. didactic.16. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. sera plantelor din regiune mediteraneană. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. sera plantelor acvatice tropicale. ornamental. . sera colec iilor. sera înmul itor. lanterne de piatră. mediteraneene. industrial sau alimentar. Vegeta ia forestieră spontană. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. pasul chinezesc din dale de piatră. pajişti. sau mai rar. sera azaleelor şi cameliilor. colec ie de trandafiri. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. în apropierea intrării principale. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Grădina japoneză. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific.2. se deosebesc: sera palmarium. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sau din alte regiuni calde ale Globului. uneori chiar un miniparc zoologic. pod arcuit din piatră. pădure de răşinoase. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. sera orhideelor şi a plantelor epifite. 6. Prin structura. Complexul de sere. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos.

interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. gropi de gunoi. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. înfiin ată la începutul sec. 6. să nu existe zone industriale. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. având în acest sens îngrădiri.arboretumul Hemeiuş (jud. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. având o suprafa ă de 48. Bacău). înfiin at la începutul sec.grădina dendrologică Macea (jud. trebuie să ocupe suprafe e importante. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. înfiin at în 1880. este necesară construirea de voliere largi. de tip „microbiotop sau minihabitat”. . stâncării. . cu o suprafa ă de 60 ha. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii.arboretumul Dofteana (jud. care va fi folosită atât ca sursă de apă. cu o suprafa ă de 34 ha. strâmte. în ceea ce priveşte frumuse ea. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. al XVIII-lea. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. Timiş). vechimea şi mărimea colec iilor. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. a masca zidurile inestetice. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. pot fi amintite: .5 ha. având o suprafa ă de 70 ha. În cazul păsărilor zburătoare.3. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. al XX-lea. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară.arboretumul Bazoş (jud. pentru a completa ambientul. Bacău). vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. cu o suprafa ă de 20.De regulă. curs de apă. înfiin at în 1908. înfiin at în 1909. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. Arad). Hunedoara). bazine.5 ha. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti.16. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. de recomandat cât mai largi. . de tipul cuştilor cu gratii. . Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. .arboretumul Simeria (jud. Pe ansamblu. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. perdele sau garduri mascate cu liane.

cu zone largi amenajate pentru tigri. ciufi. asini etc. carnivore mici. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. păuni. bibilici. cât şi spa ii largi. . Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pentru diferite specii de urşi. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. vulpi. cormorani. umiditate.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. elan. pentru sezonul estival. prevăzut cu arcuri largi descoperite. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. . pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. grauri etc. . şi pentru răpitoarele de noapte.sectorul felinelor mari. care asigură accesul unui segment important de vizitatori.. constituit dintr-o clădire.: . de amenajările respective. în aer liber. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică.sectorul cervidelor şi cabalinelor. pescăruşi etc. . cameleoni. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. gheparzi etc. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. trunchiuri de arbori. cu voliere şi vegeta ie. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. cerb lopătar.sectorul urşilor. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari.sectorul galinaceelor şi columbidelor. pentru sezonul rece. de numărul de specii.sectorul marilor ierbivore. pume. . cai sălbatici. ce adăpostesc pisici sălbatice. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. . şopârle. libere. jderi etc. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. în care sunt găzdui i: elefan i.sectorul păsărilor de baltă. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. pantere. . cum sunt bufni e. lupi. lama şi alpaca. ovine.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. ierbivore mici. .. cinteze. căprior.) sau spa ii deschise. dromaderi. . gâştele. şerpi sau crocodili. bivoli.). uli. şoimi. mici palmipede. cucuvele. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi.sectorul rezervat pentru antilope. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. porumbei sălbatici sau de ornament. câini dingo. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere.sectorul stru ilor. stârci. precum lebedele. iguane.sectorul păsărilor răpitoare. ren. caprine. prin plimbare.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. pentru sezonul cald. unele specii de ra e. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. găini de ornament. râşi. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. . De asemenea. zimbrii etc. ce cuprinde voliere cu fazani. şi padocuri acoperite.. canari. pot fi amintite: . pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. pentru speciile care nu pot părăsi locul. pelicanii. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. zebre. fie cu voliere foarte mari. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. bazin.. în special forestieră. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. . girafele. . distan a nu trebuie să fie prea mare. lei. galinacee etc. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite.sectorul primatelor. mierle.sectorul reptilelor.sectorul păsărilor tropicale sensibile. turturele. stânci. alpin şi subalpin etc.

care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. pădurea-parc sau parcul-pădure. toalete ecologice. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. un curs de apă. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. nisip sau alte materiale locale. a unor peluze întinse de gazon. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. precum: un lac. cişmele cu apă potabilă. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. se deosebesc: parcul forestier. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. de zoologie. având produse care să nu dăuneze animalelor. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. Astfel. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. Alte amenajări. acoperite cu pietre. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. fântâni. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. un punct de belvedere asupra oraşului. în mişcare. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. dar în raza de deservire a localită ii.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. a eventualelor surse de poluare. pot exista în incintă şi muzee. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. de entomologie etc. şi nu numai. În unele por iuni ale pădurii-parc. se vor prevede spa ii largi. Pădurea-parc (parcul forestier. formată din planta ii forestiere. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. de purificare a aerului etc. care să nu depăşească 4%. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. În zona intrării principale. sau a aranjamentelor florale. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. un sit istoric (ruinele unei cetă i). . 6. poteci şi alei de plimbare.17.

Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. zone de picnic. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. izvoare termale etc. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. topoclimatul. Unele elemente naturale precum mlaştinile. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Astfel. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. De asemenea. terenuri de tenis sau de fotbal. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . cu cât terenul este mai înclinat. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. a unui râu. terenuri sportive etc. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. hidrografia şi environnement-ul. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. solul. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. situate pe malul unui lac. expozi ia. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. căi de acces cu trasee mai lungi. stâncile. Pădurea de recreare. sau de interes turistic. falezele sau malurile abrupte. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Amenajările de tipul campingurilor.17. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă.5-2 ore. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. . zonele nisipoase. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. lipsite de vegeta ia forestieră. 6. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. piste pentru biciclete sau pentru role etc. balnear (izvoare minerale.). pozi ia pe versant. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. puncte de belvedere etc. numită impropriu pădure de agrement. pot fi ştrandurile şi campingurile. telecabine. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren.1. tabere şcolare. telescaune. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. în unele zone de interes curativ. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora.

mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. destinate practicării unor activită i. cu privire la temperatură. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. care prin fenomenul de . este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. vânt.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. pavilioane. altitudine etc. Cu privire la mişcările aerului. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. temperatura aerului mai ridicată. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. noroi. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. temperaturile sunt moderate. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. băl i. sau spa ii adăpostite. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor.. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. În acest sens. dotărilor sau diferitelor echipamente. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. această zonă este cea mai expusă vânturilor. frunziş sărăcăcios. Tot în acest sens. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. refugii) pentru a oferii adăpost. alunecări de teren. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. iar solul este mai pu in umed. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. fără extreme mari. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. suprafe e umede improprii. De asemenea. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Orientarea nordică a unor terenuri. prezen a prafului. gradul de expunere a teritoriului. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. vegeta ia are aspect veşted. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. plantele prezintă creşteri foarte mici. plajelor etc. frunze prăfuite sau galbene. este mai rece şi mai umedă.

O zonă lipsită de un curs de apă. aerisite. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. apa este importantă sub aspectul calită ii. de poten ialul teritoriului. a instala ii de decantare a apelor uzate etc.17. Când o pădure de recreare este echilibrată. sau ca sursă de apă potabilă. va avea o atractivitate sporită. filtrare şi transport al apei. de modul de captare. situl sau vecinătă ile. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. În zilele călduroase de vară.spulberare. Hidrografia teritoriului. de o acumulare mai mare sau mai mică. Cei care doresc să se odihnească. . Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. capătă por iuni dezgolite. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. schi nautic etc. de temperatura acesteia. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. precum realizarea igienei corporale zilnice. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. şi din contră. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. iaz. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. ce diminuează calitatea acestora. De regulă. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. libere (luminişuri. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. 6. a fermelor de animale. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. râu. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. de cea ierboasă. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective.2. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. regimul şi tratamentul etc. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. pârâu. dar nu neglijabilă. liziere). prezintă o atractivitate foarte redusă. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. prepararea hranei. lac). plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. care este dată de natura sursei (izvor. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. atunci aceasta este şi primitoare. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. În acest sens. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Environnement-ul. chimic sau fonic zonele din jur. pescuit. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. natura solului. poieni. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. compozi ia şi vârsta arboretelor.

are aspectul unei păduri falnice. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. . Codrul regulat vârstnic. şi este favorabilă pentru plimbări. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. de motiva iile şi aprecierile lor. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Aceste dotări vor fi discrete. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. ce are o densitate mică (200-500 buc. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. bine pusă la punct. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. a culorii frunzelor etc. datorită vizibilită ii foarte bune.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. dau peisajelor un pitoresc aparte. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. păduri pentru plimbare şi păduri parc. ce induce plictiseala şi pasivitatea.. Sub raportul vârstei. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Iarna se remarcă răşinoasele. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. ce calmează şi relaxează vizitatorul. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. capacitatea de primire începe să crească. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare./ha). cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. care determină o scădere a densită ii. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. cu locurile de parcare aferente. dar în zilele geroase cu chiciură. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. în func ie de fenofazele speciilor respective. dispuse pe anumite trasee. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. ce au un efect peisagistic major. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. luminişuri pentru odihnă. indiferent de specie. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. la agresiunile vizitatorilor. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare.

numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. pentru linişte. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. Zona de primire şi odihnă. cu investi ii mai reduse. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. instala ii sau echipamente. repaus etc. Aceasta este zona preferată de marele public. să aibă o textură uşoară. cu forme interesante. acest lucru favorizând. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. vor fi evitate de vizitatori. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. cişmele. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Arboretele vor avea consisten ă moderată. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. De preferat ca aici. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. odihnă. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. de cca. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. . şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă.Pădurile de recreare se sistematizează. prin împăr irea pe anumite zone. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. soluri scheletice. aer curat. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. În raport cu întreaga pădure. destindere şi pentru activită i de picnic. echipamente sanitare şi de igienă. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. zona de plimbare şi zona de regenerare. insistându-se în mod special asupra cură eniei. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. de cei care evadează din cotidian. fiind astfel organizată. izvoare). camping. obiectivele etc. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. şi prezintă diferite construc ii. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. să fie drenat. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Zona de plimbare. Zonele cu soluri reci şi umede. ce trebuie să fie ireproşabilă. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. prezintă ponderea cea mai mare. terenuri de joacă pentru copii. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. reprezintă cca. amenajările.

camping). şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. arbori deosebi i. han. rezultate prin ruperea. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. puncte cu vederi panoramice. de la o clădire de interes general (cabană. ruine. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. peşteri. un număr sau o emblemă. nu prea lungi şi nu prea înclinate. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. au o lă ime optimă de 3. spre diferite puncte de interes din pădure. zone cu fructe de pădure etc. restaurant. este constituită din diverse suprafe e. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. cabană. şi echipamente specializate. monumente. care sunt interzise accesului publicului. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. dificultatea. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. având un specific aparte. fiind total protejate.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. locurile de parcare. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. fiind eliminate tasarea solului. dispersate în cadrul celorlalte două zone. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. Traseele potecilor vor fi diferite.5-4 m.3. pot avea por iuni comune. smulgerea sau tăierea puie ilor. vestigii ale unui castel sau cetă i. prin optimizarea spa iului în general. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. 6. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. întâlnite doar în anumite păduri. terenurile de joc. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. forma iuni geologice interesante etc. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente.17. cu pante domoale. respectiv 4-10 km/100 ha. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. restaurant. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis.

De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Locurile de parcare. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. parcările pot fi: în ciorchine. respectiv grupuri de arbuşti. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. cabanelor. restaurantelor. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Parcările pot fi mari. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. pietrişul. WC-uri ecologice. vatră din piatră pentru foc. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. vor evita pe cât posibil artificialul. de amploarea investi iilor. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. dispuse în apropiere. loc pentru focul de tabără. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. fântâni sau alte surse de apă. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. de 2-3 maşini. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. camping. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. dalele de piatră. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. spa ioase şi capabile să absoarbă. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. diverse amenajări pentru jocul copiilor. sau pot fi mici. fiind mult apreciate de vizitatori. capătul drumului principal). pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. pe ansamblu. şi pot fi: terenuri de tenis. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. formele regulate şi simetriile. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. . legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. respectiv nisipul. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. în pinten. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. groapă sau container pentru gunoi etc. peluze pentru golf. miniterenuri de fotbal. coş de gunoi. în special pe latura vântului dominant.aceste puncte bănci. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). un număr cât mai mare de autovehicule. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. şi variază în func ie de microrelieful specific. masă cu scaune sau bănci. şi să se folosească materiale cu aspect natural. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite.

IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.18. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii .18. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. recreative şi turistice.1. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. protec ia ecosistemelor. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. având o înăl ime corespunzătoare. faunistic. hidrologic. educative. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. Astfel spus. De asemenea. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. floristic. incompatibilă scopului atribuit. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. speologic. pedologic sau de altă natură. . pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. 6. paleontologic. cu aspect cât mai natural.The International Union for the Conservation of Nature . sau parcurile cu specii de vânat autohton. geologic.

construc iile (case.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . sate.Hăşmaş. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . Cozia.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. elemente de etnografie si folclor.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.speciile vegetale şi animale.să fie deschis turismului organizat. destinate cercetării ştiin ifice. conforme cu peisajul. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. care grupează o serie de atrac ii turistice. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. .să fie interzisă vânătoarea. Piatra Craiului. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. în scop ştiin ific. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. . drumuri. 6.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. . Rodna. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. recreării şi turismului”. zona rezerva iilor integrale. specifice. respectiv fenomene naturale originale. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. şi Semenic – Cheile Caraşului. neatinse de activită ile umane.18. . activită ile de turism vor fi bine organizate. .zona exterioară. . Retezat. cu flora şi fauna sa. . hanuri sau locuin e izolate. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. . Cheile Bicazului . vile. muzee cu specific local. hoteluri. floră şi faună intacte. educativ.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. Cheile Nerei . care servesc recreării popula iei. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. expozi ii. educativ şi recreativ. Ceahlău. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Domogled . remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.Beuşni a. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Mun ii Măcinului. beneficiind de o protec ie suplimentară.să aibă forma ii geologice interesante. vegeta ie.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. cultural şi recreativ. În prezent. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare.2. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. .Valea Cernei.

rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). se promovează regenerarea naturală. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Acestea pot fi: botanice (tip b). servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . geologice şi geomorfologice (tip g). comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Nomenclatura din ara noastră. mixte (tip m).zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse.. forestiere (tip f). nu se împuşcă. următoarele: Apuseni. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. 9/1973. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. 6. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. . Grădişte Muncelului – Cioclovina. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Balta Mică a Brăilei. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Bucegi. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. limnologice (tip l). lacuri şi cursuri de apă. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. paleontologice (tip p). de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. rezerva ii ştiin ifice. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Por ile de Fier. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). vegeta iei sau faunei. conform Legii nr. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. rezerva ii naturale.3. Vânători – Neam . în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse.18. solului. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. În ara noastră sunt constituite în prezent. ca parcuri naturale.

ştiin ifice sau peisagistice. cascade. parcurilor naturale. educa ie si instruire în domeniul mediului. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. cursuri de apă. arbori seculari. chei). Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. . fenomene geologice unice (peşteri. locuri fosilifere. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. rezerva iilor naturale.

factorii ecologici climatici: . 6.umiditatea atmosferică. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.2.cerin ele speciilor fa ă de: . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.Cap. . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).factorii ecologici edafici: . . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. .1. .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . frunzelor. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. ruginiu.regimul de umiditate din sol.lumină.fertilitatea solului. culoarea. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. Astfel trebuie avut în vedere: .textura şi profunzimea solului. Criterii de alegere a speciilor 6. .1.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. ce vor alcătui în final o unitate. . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. . Prin acest material. . compozi ii.vânt.diversitatea foarte mare a ramurilor. proiectantul de spa iu verde creează forme.temperatura aerului. . volume. VI.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. . . material care îşi schimbă volumul. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).2.

dioxidul şi trioxidul de sulf. . dar şi asupra celui animal sau vegetal.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . cloroza esutului asimilator. .pantă. .con inutul de schelet.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.factori geomorfologici: .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . considerate cele mai rezistente). . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.expozi ie. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).oxidul de sulf.configura ia terenului. .factori poluan i. . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.2. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.troficitatea solului. . numindu-se şi cea ă oxidantă.factori biotici: . 6. .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).animali. (produc căderea acelor la răşinoase.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. fertilizare. Astfel. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). . .2. etc.factori antropici: . a produc iei de masă lemnoasă). .altitudine. numite arsuri). prevenirea şi combaterea dăunătorilor. fa ă de cele periurbane. Dintre aceştia : .. . .vegetali.

din arderea combustibililor solizi şi lichizi. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .condi ii de mediu – specie. ce talie vor avea exemplarele respective. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.pigmentări. . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. bradul de Caucaz.). arboretele tinere fa ă de cele mature. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .rezistente la plumb – pinul silvestru.mijlociu rezistente .rezistente la fluor – mesteacănul. ecotip.1. frasinul.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. stadiu de dezvoltare. subspecie.aliniamente. 6. . . coacăzii.rezistente la bioxid de sulf – alunul.praful rezultă din întreprinderile industriale. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. . cum se integrează în respectiva compozi ie. propor ia poluantului în atmosferă etc. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. reducerea creşterilor. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. tuia. .3. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. Particularită ile biologice ale speciilor 6. fabrici.2. zămoşi a de Siria. industria metalurgică şi chimică.foarte sensibile . .3. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.pădurile de recreare. . . fenotip. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.umbrirea clădirilor.2. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv.sensibile . etc. piracanta. corcoduşul. platanul.rezistente Exemple de specii: .

etc. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. precum şi re inerea gazelor de eşapament. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. De exemplu. a boschetelor. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. a III-a .arbuşti. Astfel. Morus alba.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Prunus mahaleb. . italica. Berberis thumbergi.liane. Pinus strobus. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.arbori de mărimea I . cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . speciile lemnoase volubile. Juniperus hibernica.2. Picea abies.în lungul arterelor. În tabelul nr.15 – 25 m. şi cea având contur sinuos. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. speciile cu înăl imi sub 7 m. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică..3. că ărătoare. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.realizarea gardurilor vii. a prafului. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Larix decidua.peste 25 m.2. . obovoidă. Thuja occidentalis var. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Populus simonii. tabulară. mai mici de 1m.zonele verzi de mici dimensiuni. arbuşti pitici. sferică. Populus nigra cv. a II-a . la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. . conică. fastigiata. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.7 – 15 m. ovală. Abies alba. . Acer pseudoplatanus. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. 6. agă ătoare sau chiar târâtoare.

. Pinus nigra. Juniperus sabina. Cerasus avium. Robinia pseudoacacia var. 6. .3. nana.3. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). frasin. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Pinus sylvestris. Juniperus horizontalis. Salix babilonica. varietatea „Globosa” la diferite specii.zona de primire a pădurilor de recreare. Ulmus minor.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate.2. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Betula pendula.mascarea obiectelor inestetice. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. dud negru. Populus tremula. Juniperus communis ssp. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. .pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . . mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. salcie căprească. Fagus sylvatica. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. caragană. Cotoneaster horizontalis. Tilia cordata. ulm de munte. cireş păsăresc. umbraculifera Carpinus betulus.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. a prafului şi a vântului.aliniamentele stradale. mesteacăn. larice. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .

fie verticală. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). imprimă un sentiment de linişte. ovoidă. paltin.4. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Forma.5. Speciile cu tulpini că ărătoare. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Ramuri pot fi drepte. Salix babilonica. etc.3. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante.3. Trunchiurile. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. Unele specii au frunze simple sau compuse. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. fie orizontală. castan) sugerează puterea. obovată. eliptică etc. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. mici sau mari. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. pot fi sinuoase. fie pendentă. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Chamaecyparis lawsoniana var. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. . tortuosa) sau pot fi geniculate. mărimea şi culoarea acestora. 6. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. platan. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. imprimând anumite sentimente. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. peluze. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. pendula.2. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra).Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. romboidală. sau chiar târâtoare. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor.2. lanceolată. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). la marea majoritate a speciilor. 6. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula.

de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Speciile cu frunze mici. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Astfel. Gleditsia sp. argintea.. Eleagnus angustifolia. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Juglans sp. Ligustrum ovalifolius. În tabelul nr. „Aurea” Thuja orientalis f. Speciile cu frunze mari. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).Marginea limbului poate fi întreagă. biota. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. la galben–roşu ruginiu (toamna). Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. luminos (primăvara).. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Aesculus sp. la care verdele se combină cu alb. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Populus alba Picea pungens var. Euonymus europaeus. Carpinus betulus. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. până la verde intens (vara). şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Robinia sp. Acer negundo. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Tilia tomentosa Juniperus sabina. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. ca în cazul mesteacănului. Thuja occidentalis f. compuse. galben sau chiar roz şi roşu. Pyrus elaeagrifolia. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Sorbus aria. Hedera helix. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia.). precum cele ale speciilor: Acer negundo. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud.. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. la verde închis. pu in incizată dau adânc incizată. alb argintiu. precum şi diferite exemple de taxoni..) sau mari (Ailanthus sp. Hippophae rhamnoides.

Malus pumilla var. Gama de culori ale florilor este destul de variată. purpurea. Taxus baccata. purpurea. Pinus cembra. Juglans regia Fagus sylvatica var. crem sau galbene. Buxus sempervirens. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora.2.. Phyladelphus coronarius. glauca. Pinus strobus Abies alba. Pinus excelsior. niedzwetzyana. purpuriu Picea pungens var. Corylus maxima var. Hedera helix.verde închis roşu. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Spiraea x. Alnus glutinosa. Pyrus sp. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Crataegus sp. Picea abies. vanhouttei. Ligustrum vulgare albă . atropurpurea. hybrida. Forma şi culoarea florilor. Sophora japonica. purpurea. forma. Prunus cerasifera var. Pseudotsuga glauca. Catalpa bignonioides. Acer paltanoides var. rubrum 6. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Berberis vulgaris var. Robinia pseudoacacia.6. pissardii.3. În tabelul nr. Hibiscus syriacus. Syringa x. Acer platanoides var. Magnolia kobus.. Prunus avium. Deutzia scabra. Aesculus hyppocastanum.

Spiraea salicifolia.. Magnolia kobus. exceptând albastrul pur. Colutea arborescens. Liriodendron tulipifera Aesculus x.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. cu toate varietă ile şi soiurile sale. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Cotinus coggygria. Cornus mas. Laburnum anagyroides. Syringa vulgaris. Hibiscus syriacus. Prunus armeniaca. soulangeana Prunus sp. Forsythia sp. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Dintre toate speciile lemnoase. Magnolia stellata. Prunus persica. primăvara timpuriu primăvara . Chaenomeles japonica.. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Diervilla florida. Phellodendron amurense Spiraea japonica. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Cornus mas. pissardi. Chaenomeles japonica. Amorpha fruticosa. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Diervilla florida. Malus floribunda Hedera helix. Hybiscus syriacus. Kerria japonica. Buddleia davidi. Tamarix ramosissima. carnea. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Prunus cerasifera var. Laburnum anagyroides. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Magnolia x. Forsythia suspensa.

sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare.3. Kerria japonica Aesculus sp. Spiraea salicifolia. mari (Viburnum opulus var. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor.2. Sambucus racemosa.7. atribuind ambientului un aspect dispersat. mălin) calmează şi relaxează. Sophora japonica. Berberis vulgaris. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. ca lumânările (castan porcesc. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Rhus typhina.vara toamna Mahonia aquifolium. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. neliniştit. Ptelea trifoliata. dar mai ales în perioada hibernală. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Viburnum opulus. amorfă) constituie un factor stimulator. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. în sezonul estival sau autumnal. lemn câinesc. Spiraea japonica. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. 6. Colutea arborescens roşie albă . Inflorescen ele sferice. Syringa vulgaris. Culoarea fructelor. Liriodendron tulipifera. Crataegus monogyna. Cotoneaster horizontalis. Rosa canina. pseudobace) este variată de la specie la specie. contribuind prin forma. glicină.. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Hibiscus syriacus. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. iritant. budleia.

dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Prunus spinosa. Mahonia aquifolium. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Există şi specii cu creştere foarte înceată.8. 6. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. calitatea terenului. 20. mesteacănul. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. salcâmul. Abies alba. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. . Viburnum lantana. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. 40 ani de la plantare. Cotoneaster nigra. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Fraxinus excelsior. 10.2. precum cimişirul şi tisa. De exemplu. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Picea abies. Thuja occidentalis. Catalpa bignonioides. diferi i arbuşti. Lonicera nigra. Ambientul (noxe. Gleditsia triacanthos. iar plopii. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. ci separat. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Ligustrum vulgare. probabile pentru perioade de 5. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Robinia pseudoacacia. unii poluan i din aer sau din sol. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Platanus sp. De obicei. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale.3.

coloritul fructelor). coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Exemplarele lemnoase. fără agita ie. VII. . boschete. Arborii solitari se amplasează pe peluze. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). lângă clădiri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. pâlcuri. labirinturi. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. sub diferite moduri.Cap. sau duc la costuri suplimentare. pot fi folosite solitar sau grupat. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. în puncte liniştite. care nu se regăsesc în efectul ob inut. garduri vii. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. fie ele arborescente sau arbustive. curtine. ASOCIEREA.1. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. grupuri. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. frunze. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. masive. iar cele decorative prin trunchi.

şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. în aceste ultime cazuri. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.5 m.5 – 1 m. ob inându-se în final un perete verde. mici cu h = 0. de regulă bine între inute şi amenajate. Ca regulă generală. . pe un contur drept sau sinuos. După înăl ime. înalte cu h = 1 – 3 m. foarte înalte cu h > 3 m. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. (gard belgian.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. ce are amenajate numeroase poteci. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. cu exemplare foarte apropiate. formate dintr-o specie. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. trunchi de piramidă. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. mai rar două sau chiar trei. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. două sau trei rânduri. sistemul Cossonet)..

Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. solemnitate şi hotărâre. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine.După scop gardurile vii pot fi: . . astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. în care sunt prezente multe bănci. ce le eviden iază pe primele. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. protec ie şi linişte. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. . Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. de izolare vizuală şi fonică. . Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. sanitar. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. de apărare împotriva vântului dominant. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. În orice caz. folosite ca garduri de limită. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului.garduri vii de camuflare sau de mascare. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. şi coroană bogată.garduri vii decorative. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. mai deschis la culoare. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. Astfel. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. solu ie destul de controversată. de mascare.garduri vii pentru protejare. cu un aparat foliar bogat. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. care să constituie fondul principal. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. În cazul plasării inverse a speciilor. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. de preferat o specie locală.

reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. lângă care să existe grupuri de flori perene. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. pentru mascarea acestora. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. destinat odihnei pasive. În cazul clădirilor monumentale. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. dispuşi inelar. existând în apropiere şi un luciu de apă. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. patrulater sau pentagon.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. apoi de cele de talie mică. .

adaptate condi iilor locale. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. lemnul câinesc. Un boschet prezintă 2-3. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. fântână arteziană). cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. pentru mascarea limitelor. la tasarea şi în elenirea . protec ie împotriva soarelui şi vântului. pinul silvestru). pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. dârmox).care să confere vizitatorilor ce sta ionează. În spa iile verzi urbane (grădini. parcuri) masivele se situează spre periferie. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. pinul strob. în mod excep ional 4 intrări. iar în interior numeroase bănci. de regulă dispuse circular. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. specii rezistente la vânt. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. cimişir. mesteacăn. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. creându-se o stare de calma atmosferic. constituit dintr-una sau mai multe specii. statuie.

sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Astfel. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara.2. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. acestea pot fi transparente sau opace. largi. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. care limitează priveliştea şi perspectiva. În general.solului. imediat după dezghe ul solului. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. puie ii cu rădăcini protejate. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei.2. creându-se impresia de monumentalitate. În func ie de speciile întâlnite în masive. Vârsta. 7. în acest caz balul fiind înghe at.1. unde se doreşte realizarea unui masiv. Totuşi. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. urmată de toamnă. cu înflorire abundentă. înso i i de 1 tutore. a II-a şi a III-a. se evită ambalarea. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. înfiin area scuarurilor. se folosesc puie i de talie mică. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). cu fructe şi port interesante. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. a I-a. Astfel pentru aliniamentele stradale. 7. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. .2. de la scoaterea din teren şi până la plantare. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari.2.

Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.30 (0. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). fie din natură.40) x 0.2. .3. creată în acest scop. etc. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . sunt necesare mai multe opera iuni: . în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.5 (0. . ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.70) x 0.1.0.60 (0. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. se tasează uşor şi se udă abundent. iar înăl imea 8-10 m.0 x 1. . De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. cu o coroană uniform dezvoltată. 7. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. . situate în locurile accesibile macaralei. De asemenea.30 (0.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). înăl imea şi grosimea la colet. . fie dintr-o pepinieră. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.5 t. cu ramuri până aproape de sol. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.40) m pentru puie ii de talie mică.Ca regulă generală orice puiet. cu sistemul radicular mai compact. . balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.0.0.60 (0. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.80 x 0. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.alegerea exemplarelor.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. remorcii. pe tulpină deasupra coletului. datorită dimensiunilor. . Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. camionului.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.

reluată mai târziu în timpul Renaşterii. rânduri sau la încrucişarea aleilor. P. 2 sau 3 rânduri.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. în timp. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Fertilizarea. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. ciuperci). . Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.5 – 1. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. uniform. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. numărul rândurilor (1. cu norme bine stabilite. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune.1. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv.4. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. timp de 2-4 ore.2. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. 7. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. ce au un efect estetic deosebit. Astfel. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. K.3. la o adâncime de 20-25 cm.2.4 rânduri. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. 7.3. Solul se mobilizează primăvara şi toamna.3. urmând ca mai târziu. partere. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. până la 0. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.7. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. în Fran a.

la distan a de 60 cm între ele. Pe măsură ce cresc.forma Cossonet .forma Verrier . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.5 m între ele. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. ob inându-se forma literei V.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . rezultând astfel un trunchi vertical scurt. La exemplarele cu so . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. cu ramuri cât mai multe. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. piramidale. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. columnare. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. se aleg ultimii doi. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. .piramida . cu fructifica ie cât mai abundentă. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o).vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.forma literei „U” .40 cm deasupra solului.

se orientează vertical pe doi tutori. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. dispuse în acelaşi plan. Astfel. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Fiecare pereche porneşte din axul principal. 6 sau 8 bra e verticale.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Coroana formată. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. are forma unui „U” dublu sau triplu. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. 80 sau 120 cm de la sol. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . ce a fost retezat la 40. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. ceilal i îndepărtându-se. pe o sârmă .Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate.

la o înăl ime de 30 cm. se înlătură lăstarii. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. dar la o înăl ime de 80-90 cm. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. . aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. După 30 cm.(spalier). Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. În al doilea an. sub un unghi de 60o între ei.80 cm. iar cei doi lăstari terminali.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. La lungimea de 70 . cu o deschidere a bra elor de 50 .

prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. ienupăr. După atingerea înăl imii dorite. 7. la înăl imea de 20-25 cm. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun.3. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. de 1-2 m lungime (Acer negundo. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.3. Tunderea se execută în anii următori. prin scurtarea lujerilor prea lungi. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei.) Se execută primăvara devreme. . 0. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. Populus sp. la exemplarele plantate în aliniament. În primul an de la instalare. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. mai rar toamna târziu. tăierea se face cu cca. tisă). pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. tuie.

compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. sunt de regulă mult mai viguroşi.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi.3. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. grupuri. Lăstarii ob inu i prin recepare. Se recomandă rărirea periodică.4. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. După câ iva ani. iulie. cu coroane înghesuite. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. 7.

respectiv atunci când se realizează consisten a plină. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). reducerea consisten ei. ob inându-se un număr optim de exemplare. .materialul rezultat nu se recoltează. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.5. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. fiind inestetice. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. îmbunătă irea stării fitosanitare. în cca. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. . Se aplică rărituri mixte sau combinate. . 20-30 ani.3. cu o periodicitate de 3-5 ani.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. în apropierea locurilor de sta ionare. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. . mărirea efectului decorativ al unor exemplare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. . în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. din 3-6 (10) ani. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). în pădurile echiene de codru şi crâng. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. 7. cu o periodicitate de 3-5 ani. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. a unor poteci. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).

făgete. rup i sau doborâ i. se pot adopta diferite tratamente. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. amestecuri de fag cu răşinoase. bolnavi. de speciile forestiere folosite sau prezente.3. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. . buruieni). dar pentru oameni antrena i. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. în vederea atingerii unui anumit scop. cu foarte multe nişe ecologice. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. deoarece circula ia este complicată (semin iş. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. 7. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. păduri de plopi euroamericani).6. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente.

Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. . cu port târâtor (sau pendent) .Tagetes sp. . precum specii ale genurilor: Petunia sp.. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.1. Aubrieta sp. .. .. Galanthus sp. precum specii din genurile: Lilium sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.. culoarea şi mărimea frunzelor. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.. precum şi în mozaicuri... . cu aspect de tufă .forma şi culoarea fructelor.sp.. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Ageratum sp. platbande sau grupuri pe peluze. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. . mirosul şi modul de asociere ale florilor. Narcissus sp.1. Tulipa sp. Tulipa sp. al sezonului de vegeta ie. Sedum sp. Gladiolus sp.. Malva sp. Calistephus chinensis. cu tulpini ramificare. Lobelia sp. În acest sens se deosebesc: ..ciclul de via ă.forma.. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Salvia splendens.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.Cap. ... Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Delphinium sp.1. .specii de talie mare.sp.2. în componen a bordurilor.forma tulpinii (portul). .sp. a modului de creştere şi ramificare. Tagetes sp.culoarea. precum Crocus sp.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Ageratum mexicanum sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. covoarelor.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. peste 50 (60) cm. Salvia sp. . Tradescantia sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.. în marginea rondurilor sau rabatelor. forma. în planul apropiat de privitor.. partere. Alyssum sp. 8.. Saponaria ocymoides. Acestea se folosesc pentru rabate.înăl imea. Acestea se folosesc grupat. . a rabatelor pe peluze. în sensibilizarea oamenilor la frumos.1. Muscari sp.Tropaeolum majus. în fa a speciilor arbustive sau arborescente... VIII. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .. 8. Hyacinthus sp. .

altele sunt mici şi mărunte. mărimea şi culoarea frunzelor.. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. locurilor pentru sporturile uşoare. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Astfel. mo ul curcanului. mărimea şi culoarea frunzelor În general. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.). Begonia sp. cu tulpini simple. Forma. argintiu sau cenuşiu. la început. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. până la albastru.. creasta cocoşului.. Unele frunze sunt mari.sp.sp. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Sempervivum sp. . Forma. chioşcuri pentru odihnă). cu tulpini volubile . 8. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Ricinus sp.. Nuan a culorii poate fi diferită. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp.. erecte Impatiens sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.Lathyrus sp. Papaver sp. precum regina nop ii şi micsandrele.. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. la florile simple poate fi pală.1.. precum verbena şi crinii.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). cu tulpini că ărătoare . Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.sp. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Humulus lupulus. .. iar altele puternic fidate. Pyrethrum sp..1.3. 8. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. clopo ei. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. lalelele papagal. florile fiind nesemnificative. Portulaca sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Agave sp. Iresine sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată... în jurul teraselor.Ipomea purpurea. galben. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. culoarea şi abunden a frunzelor. roşu sau grena. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Tulipa sp. cu segmentele filiforme. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. roz. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.. recomandându-se a se folosi în planul apropiat.4. Delphinium sp. în cazul petalelor tomentoase. roşu grena. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. . Lilium sp. culoarea. a sta ionării. Polygonium sp.

. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.1.5. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.1..) are fructe persistente şi decorative.) se seamănă în sere calde.6. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.plante anuale semirustice (Begonia sp.plante anuale sensibile (Celosia sp. fiind o sursă de amuzament pentru copii. ca o continuare a florilor.. . Cineraria sp. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. de culoare roşie sau roză. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. În unele situa ii. .plante anuale rustice. fiind aripate. men inând efectul decorativ. Calceolaria sp. 8. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. vara.8. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . iar primăvara vor înflori.. florile se îndepărtează. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. Zinnia sp. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.

) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Narcissus sp. Lolium sp.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi..1. pe stânci sau pajişti. Hyacinthus orientalis. Chysanthemum sp. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. tuberobulbi. rădăcini tuberizate. Convallaria majalis.decorarea spa iilor verzi.. Hosta plantaginea. sau semirustice (Canna indica.7.. cămări. 8. covoarelor. depozite) ferite de înghe (4-10 oC).) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. teraselor. Gypsophyla sp. pentru: .. în lungul apelor sau pe luciul lor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Papaver orientalis)... ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. geophite – ce au bulbi. rabatelor.decorarea balcoanelor. Gladiolus sp.. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. rizomi. Polyanthes sp. ferestrelor. tuberobulbi. rondurilor. mozaicurilor.. jardinierelor. bordurilor. rizomi. în general. Iris sp.. Speciile floricole pot fi folosite. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. . Aquillegia sp. . Dahlia sp.

decorarea stâlpilor. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. în trepte. Culturile cu plante anuale. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. . dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. 8. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.). Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. instalând specii de talie mică în prim plan. rabate. specifice plantelor anuale.). Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. narcise (Narcissus sp. pergolelor. witrockiana). O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). zidurilor. Portulaca grandiflora). Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. partere).2. narcise. forma şi culoarea florilor. fie numai specii perene. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. mărimea. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. de talie înaltă (Phlox paniculata. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică.ca flori tăiate. costisitoare. bănu i (Bellis perennis). muscari (Muscari sp. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. Rudbekia sp. crizanteme. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. Ageratum mexicanum „nana”.). printre care se introduc plante anuale. mijlocie (Petunia sp. fiind amplasate în locuri intens frecventate.. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. bujori. ghiocei. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. stânjenei. înăl imea plantelor. fie mixt. chioşcurilor. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. cu port de tufă sau covoraş. numă-uita (Myosotis sp. În func ie de perioada şi .. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.. perioada şi durata de înflorire. forma şi nuan a frunzelor.). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Tagetes sp. în special lunile de vară. treiajelor. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.

Galanthus) sau bienale (Primula. Iris sp.. pământul de ace de răşinoase. În func ie de sol.. . fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. elemente nutritive. Acestea se deosebesc prin pH. . În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. După valoarea pH-ului. Gladiolus sp. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Dianthus sp). Hyacinthus. pământul de ericacee.3. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. pământul de pădure. de turbă) . Erica sp. rădăcinile de ferigă şi nisipul. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Crocus.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. se deosebesc: .pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. modelarea terenului. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. .1. etc. compostul de grădină. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. perlit şi turbă în diferite propor ii. textură. Viola. elina. În general.. Amaryllis sp.. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora.. brumărele). capacitate de re inere a apei). nivelat. Myosotis. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. pH. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. 8. con inutul de substan e nutritive.. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. pământul de turbă. .soluri neutre – majoritatea solurilor. de răsadni ă. Asparagus sp. Calluna vulgaris). Bellis) cu speciile anuale.. superficiale (Primula sp. Dianthus sp. pământul de lemn. structură..soluri alcaline – (Anemone sp. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. textură. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. Cheiranthus cheiri).durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. mobilizarea superficială a solului. Instalarea speciilor floricole 8. Tradescantia sp. Asparagus sp. permeabilitate.. Narcissus. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător.3. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente..soluri acide – (Coleus sp. desfundat. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. . ferigi). bine organizate. pământul de frunze. mărun irea bulgărilor.

. Viola. Paeonia). Hosta plantaginea. La speciile perene. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Muscari. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. transplantarea apare necesară atunci când . Hemerocallis sp. Galanthus. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. unde se vor dezvolta şi înflori. Alyssum. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. bulbii acestora să se înrădăcineze. Lilium sp. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. de cca. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus.2.). 2 – 2. Narcissus. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare.5 cm grosime.3. La plantare. comparativ cu înăl imea plantei. dar nici să se stânjenească reciproc. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Myosotis). În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. 8.3. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Amaranthus). Begonia). Dianthus..3. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.8. Crocus. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Impatiens. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.). La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia.(Iris sp. Hyacinthus. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Fuchsia. Mathiola. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.

transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. Ciupitul se execută cu unghia.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. de perioada înfloririi. . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. .tunsul plantelor. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. cu rolul de a ob ine plante viguroase. .4.reglementarea înfloritului. .stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. spa iul devine insuficient. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. când plantele nu suferă deloc. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie.tutorarea şi palisarea.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. copilitul. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.irigarea. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia.ob inerea unor forme caracteristice. . În această categorie intră următoarele lucrări: . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.aplicarea îngrăşămintelor.datorită înmul irii naturale ale plantelor. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. intrând mai devreme în vegeta ie. suprimarea tijelor florale vestejite. . Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.combaterea dăunătorilor biotici. obligatorii sau facultative. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.suprimarea păr ilor aeriene. . Pentru ob inerea de tufe bogate. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. 8. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. unele nu mai înfloresc în acel an. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. bobocitul. .

gura leului). de dimensiuni mai mari (crizanteme. ochiul boului). trandafiri. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.. . garoafe). Se aplică la crizanteme.).. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. de obicei terminată cu o floare (crizanteme.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. Pelargonium sp. garoafe. urzicu ă (Coleus sp. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. hortensie. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. bujori. Petunia sp. în acest caz întârziindu-se înfloritul.

cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. în func ie de specia respectivă. Tutorii pot fi din lemn. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Lathyrus. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. dalii). .Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. mase plastice. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii.. trestie. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Ipomea). metal de dimensiuni şi tipuri diferite. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis.

bogate în potasiu: sarea potasică. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. timp de două săptămâni. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. azotatul de amoniu. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. după o prealabilă uscare şi mărun ire. solul. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. sere. microbiologice. etc. intensitatea luminii. umiditatea şi mişcarea aerului. făina de oase. sulfatul de potasiu. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. ghiocei. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. fiind indicată udarea diminea a devreme. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. riguros selec ionate. uneori superfosfat. temperatura mediului înconjurător. solarii. narcise. ca regulă generală. În această categorie intră: excrementele de mamifere. mustul de bălegar. . a îngrăşămintelor organice solide. ob inânduse solu ii prin fermentarea. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. clorura de potasiu. la care se adaugă apă. cenuşă. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. după trecerea perioadei de înflorire. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. bioxidului de carbon şi a altor gaze. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Îngrăşămintele se aplică. chimice. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. de păsări. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. 1:20. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. :30. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. ciuperci). gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. făina şi rosătura de coarne. cu valen e simbiotice. lalele. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. spălarea şi răcorirea plantelor. maxim ora 10.

Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. frunze. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). sau talaj. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. sensibile la temperaturile scăzute. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. . după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. pentru a nu se produce vătămări plantelor. bulbii sau rizomii. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. la geofitele semirustice.sau noaptea. şi peste vară. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. în martie–aprilie. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. manual sau cu ajutorul săpăligilor. rizomi. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. măcar odată pe an. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Acest strat men ine solul umed. organele subterane (bulbi. uneori chiar săptămânal. tuberculi. periodică a diferitelor exemplare floricole. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie.

având aspectul unor pajişti naturale. IX. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca.pentru peluze. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). elemente arhitecturale. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. 30 oC. recreative sau sanitare. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. clădiri. gazonul se încălzeşte mai pu in.1. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini.pentru terenuri sportive. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse.Cap. grupuri statuare. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. formată în special din graminee. lalele). folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. asfalt sau beton. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. . masive de arbori) sau nevii (stânci. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. ce înfră esc abundent. . Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. După destina ie. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. pietriş. datorită nuan elor de verde. narcise. De exemplu. brânduşe. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. 45 oC. iar în cazul asfaltului de cca. pentru a forma un covor des. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. în zilele cu temperatură ridicată. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. arbuşti. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. aranjamente florale. cărămidă. luciu de apă). fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. cu .rustic. Sunt preferate speciile rezistente la tasare.

Bromus inermis). Agrostis tenis. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis.. aceasta dispare. de diferite desimi. capacitatea de refacere după tundere. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Iberis semperflorens.5 cm. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Poa annua). rezisten a la bătătorire. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Reseda lutea. tufele sunt înghesuite foarte mult. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). la 12–20 cm. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. rădăcinile sunt relativ superficiale. rugbi – 6. .cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. 9. ci în amestec de minim 3 specii.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. având aspectul unei fâne e înflorite. tenis – 0. aspre. Cynonurus cristatus). Viola arvensis. Alyssum maritimum. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. înfră ire slabă. Calendula officinalis. 9. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor.5 cm. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. frunze mari. grosiere. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.3. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Gypsophylla muralis.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora.5 cm. Deschampsia caespitosa. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Festuca rubra. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. După înăl ime: .cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. rapiditatea de creştere.2. dar speciile se comportă diferit. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Campanulla sp. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. la tundere. Lollium perenne. Agrostis stolonifera. rămânând suprafe e nude de pământ. rezisten a la temperaturi scăzute. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Papaver rhoeas.5 cm. Alopecurus pratensis.. crichet – 2. umiditatea din sol. Matricaria chamomilla. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Bellis perennis. lăstărire. . .

3. . îngroparea cablurilor electrice. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. a instala iilor de irigare.5 cm. Dacă norma este prea scăzută. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).1.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). dacă există sisteme de irigat. În diferite ări se aplică norme diferite. dar şi executarea drenurilor. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. date de condi iile specifice ale ării respective. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre.mecanic .cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. De asemenea. cu un aspect nefavorabil. se ob ine un gazon prea rar.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. zgură. de specie. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. a canalizărilor. ci cresc lateral. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Metode şi tehnici de semănare: . După semănarea manuală. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. în cazul în care solul existent este corespunzător. . instalând toate speciile crescute natural. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. dar şi vara. 9. cărămizi. gros de cca. moloz.2. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee.5 – 2. Decaparea .3. terenul se grăpează. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. adâncimea de semănare va fi mai mică. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. amestec şi condi iile de sol.9. precum şi costul mai mic. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0.

iar gramineele se răresc. care nu sunt preten ioase. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială.4. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Dacă solul are o cantitate mare . Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). care pot fi rulate. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. 30 x 30. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. 9. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. fosfor şi potasiu. sau mecanic cu maşini speciale. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). După aceste opera iuni.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. după care se sparge şi se mărun eşte elina. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. apar muşchii şi numeroase buruieni. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. groase de 2-4cm. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.de calciu. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. . trebuie mărită cantitatea de fosfor. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). pentru compensare.

grădinile alpine. divertisment. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. În func ie de natura circula iei. . şi în echilibru cu for a gravita ională. . Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. importan ă şi lă ime. de cucerire a spa iului înconjurător. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei.Cap. elemente arhitecturale. . având 0. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . . justificate de prezen a diferitelor obstacole. . pentru terenurile orizontale. . mai stabilă. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. ordine şi propor ie.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu.7 m lă ime.20 m). flori.pentru ceea ce este rigid. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).pentru ceea ce este viu sau în schimbare. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . sau conduc spre un obiectiv principal important. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. călare sau cu bicicleta. creează impresia de avansare. pentru stilul geometric. 10. X. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. mai sigură. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).de stimulare. sunt de obicei largi. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. implică o diminuare a efortului. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. de refugiu. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.5 -0. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). influen ând sentimentul de veselie. pentru terenurile cu denivelări. au o lă ime mai redusă (minim 1. .mişcarea orizontală. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.mişcarea descendentă. pentru obiective bine determinate.de indispozi ie (de închistare) . apare un sentiment plăcut de protec ie. perspectivele. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.1. măreşte aten ia. curiozitate . inestetic şi nefunc ional.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.mişcare ascendentă. organismul nu depune efort. în meandre pentru traseele sinuoase. de intimitate şi uneori de regres.de amuzament.

lian i sau materiale hidrofobizate.cele neregulate în „opus incertum”. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. pietriş. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. de forme diferite. dalaj antic. iar cele deschise obosesc ochii). . cel pu in cu fa a superioară netedă. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. asfalt turnat sau cilindrat. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. cărămidă. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. . Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . dalaj englezesc. macadam. Pământul. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. corelată cu ambientul. ceramică sau marmură.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. pătrate. tip zidărie.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . dale. beton. este folosit în pădurile de recreare. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. mozaic.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. pavele.

fără frânturi. dar fără a fi simetrice. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Malurile se vor amenaja prin terasare. fântâni. prin deschideri de perspective. având rolul unui factor calmant în peisaj. în locurile cu erodare puternică. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. senza ia de răcorire şi de prospe ime. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. lacuri. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei.2. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). pătrate. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). uşurin a între inerii. pâraie. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. la o distan ă între centrele de greutate. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. trestie.60-0. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. făl uită. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici.65 cm). 10. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. bitumului. realizate de obicei pe stâncării. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Caltha palustris). Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Când cursul apei este însorit. iazuri. dar poate fi ameliorată. din beton. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. . Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. ale fiecărei dale. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. elipsoidale. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. asemănător cu malurile opuse. căderi de apă. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. cărămidă. geometrică.pe gazon. de mişcare. Apele stătătoare (numite impropriu. dreptunghiulare.

10. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . acestea dau impresia de putere. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. cu o vegeta ie specifică. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. fie vor fi aduse. O perspectivă bine concepută are echilibru. Grădinile alpine au suprafe e variabile. muntos. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. colorată diferit chiar. combinată cu lumina artificială. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Când sunt de dimensiuni mari. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. . Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. . şi pot fi amenajate într-un mod special. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. bazin cu jeturi orientate spre mijloc.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. în mod progresiv. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. un microrelief accidentat. folosite pe timp de noapte. în mod artificial. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. la o oarecare distan ă de clădiri. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. 10. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. . Grădinile alpine creează. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. de solidaritate monumentală. mărime şi culori. privit dintr-un loc potrivit.bazin cu cupă florentină în mijloc. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. iar când sunt mici şi grupate.fântână cu taluz cu cascadă.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie.4. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. . un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă.3.

pergolele. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. situate în spa iile verzi. scările. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Acestea se pot construi din lemn. pătrată. a domina. cele mari în planul din spate. destinate adăpostirii vizitatorilor. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. în pantă sau se va crea artificial. construc ii uşoare. fiind amplasate pe esplanade. hexagonală sau octogonală. subalpin. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. va fi pe cât posibil frământat. în pie e sau în punctele de perspectivă. teatrul verde. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. lăsând spa ii mari între ele. beton. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. treiajele. pode e şi poduri. . cu turbă şi nisip. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. .dispunerea blocurilor de piatră. balustradele (parapetele). şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. sau cărămidă. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. înghe . zăpadă. vase decorative. . grupuri sculpturale. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. a men ine.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. numite chioşcuri descoperite (naturale). la marginea apelor. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. într-o formă simplă dar estetică. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . accidentat. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. la capătul aleilor. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. pentru ca pământul să se taseze suficient. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). chioşcurile. suporturi pentru plante. .Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager.aşezarea unui strat de pământ de elină. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). deşertic. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. coloanele. 10. belvederile. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor .aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.5. a orchestrelor sau a fanfarelor. arcadele şi porticurile. .

compartimentarea unui spa iu verde. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. folosite pentru decorarea unor pere i. ce acoperă por iuni de alei sau terase. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. cărămidă. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. atât la soare cât şi la umbră. pe orizontală. aluminiu. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare.4-0. teraselor.45 m. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Forma. cărămidă. dezvoltare pe verticală. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. oferind refugiu împotriva insola iei. fiind amplasate la capătul aleilor. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. fier. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. lemn. cărămidă. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. beton armat. culoarea lor. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. mărime. stâlpi verticali (piatră. Treiajele sunt construc ii uşoare. Acestea se confec ionează din piatră. a unui rond de flori. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.5 m. lă ime 0. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. bronz. din diferite materiale de construc ie. înăl imea 0. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. mozaic. în lungul aleilor largi. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală.4-3. fontă. Pot fi cu sau fără spătar. ce prezintă ca elemente de sus inere. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. de obicei cu înflorire abundentă. mărginirea unor perspective.0 m. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie.7m şi înăl ime 2-2.5-0. Scările accentuează orizontalitatea spa iului.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. lemn. lemn sculptat sau marmură. Se recomandă ca optimă. pe lângă ape sau terenuri accidentate. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile.5 m. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. metal. piatră). grup sculptural. Materiale de construc ie folosite: piatră. beton. marmură şi au un mare efect prin formă. . alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. la marginea teraselor. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. formate din panouri cu zăbrele.

Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. aleilor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. în lungul scărilor. . decorat cu plante de mozaic. piatră. beton. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. zidurilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful