UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

trandafiri. lauri. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. chiparoşi. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. a înregistrat un regres. busuioc. De asemenea erau cultiva i trandafiri. Exemple: Villa lui Cicero. cu coloane de piatră colorată şi marmură. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. lotus sau diverse flori. horticultura a făcut progrese.2. peste care s-au grefat elementele orientale. tei. zambile. Acestea aveau.. Villa Lucullus.XIV d. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. de regulă. urbane.2. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Villa Mecena. plante medicinale şi aromatice. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. ce cuprindea Europa Sud-estică. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. la interior cu bazine străjuite de statui.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. pini. Totuşi. vasele şi statuile. formă pătrată. Constantinopol.2. specii floristice. mimoze). platani. nordul Africii şi Asia Mică. smochini. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). duzi.2.grădina cu pomi fructiferi. Schema modelului grădinii medievale. . crini. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Grădinile vilelor mai mici. Villa Sallustius. . În capitala imperiului.1. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental.V. Erau prezente şi pu uri rotunde. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Erau prezente pergolele şi coloanele. buxus.) 2.H. în Evul Mediu. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. fie o fântână cu un joc de apă. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. 2. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric.arbuştii şi plantele ornamentale. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. . rozmarinul şi mirtul. 2. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. ca urmare a cruciadelor. fiind înconjurate de un zid de marmură. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. tisă.

delimitate de alei de aceeaşi lă ime. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. adesea aranjate liber. buxusul. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. 2. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Arta topiară era folosită în exces. magnolii. caracterizată de prezen a careurilor egale.. mirtul. Apa era folosită fie în bazine şi canale. palmieri. XIII-XIV. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. predominant persană. acestea fiind interzise în religia mahomedană.2. pere ii de fundal. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea).) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. magnoliile.grădina de flori. o suită de grădini. compartimentare realizată. eucalipt. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. al VII-lea d. leandri. .H. Compozi ia era geometrică. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. menajerie. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Locuin ele mici aveau o singură grădină. Speciile folosite: chiparoşi. 2.4. din timpul domina iei arabe. pavilioane pentru petreceri. înconjurate de ziduri. Grădinile fie erau interioare. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri.grădina de legume şi plante medicinale. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. fiind plane şi înconjurate de ziduri. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Nu existau sculpturi.). fie sub formă de fântâni arteziene. . bazine. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.d. citricele. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene.H. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. de formă regulată iar cele mai mari. monotonă. pini. situate în cur ile clădirilor. Speciile folosite erau: chiparoşii. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. fie aveau straturi de formă pătrată. acolo unde spa iul permitea. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. galerii acoperite de plante că ărătoare. mărginite de rânduri de plante tunse. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. cu func ie exclusiv ornamentală. prin întretăierea a două canale cu apă. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. fie erau situate în afara palatelor.2. apoi au căpătat un specific propriu. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul.

VIII-IX d. ziduri. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. (dinastia Tang). poduri şi pode e. este mărimea acestora. în strânsă legătură cu religia. bazine. de basm. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. pentru dobândirea perfec iunii morale. neregulat.H. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. pinii – fermitatea şi for a caracterului. au fost create parcuri naturale. ape. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. cascade.H. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. odihnă. piersicii ornamentali – Paradisul. grote. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Terasele erau trasate liber. sec. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. al XVII-lea d. Elementele primordiale erau mun ii.H. cascade naturale) sau în bazine artificiale. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. cheiuri. lacurile şi râurile. bambuşii – prietenia necondi ionată. situat pe malul unui lac. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. o dată cu dezvoltarea noii religii. stânci. servind ca loc pentru plimbare. cu caracteristici proprii. cu aspect natural. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. de veselie. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. modificat sau aparent natural. arterele pământului. Picturile. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. chioşcuri. iar apele. fiind excluse liniile drepte. fiind create mai ales în sec. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti.H. şi reflectă puternicul cult al naturii. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. por i.3. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. II-I î. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. de groază. fiind natural. în care vegeta ia era dispusă natural. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. indiferent de perioada istorică. Filozofiile religioase din China. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. suprafe ele foarte întinse. budismul. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han.) şi cuprindeau mun i. Relieful era foarte variat. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. pe vârful unei coline sau în pădure. galerii. IV-V d. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. terase..2.3. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. firesc. . în armonie cu peisajele naturale. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. plante şi animale. având caracter natural.

pârâu cu cascadă. fântâni şi foarte multă vegeta ie. stânci col uroase. pietriş. cu balustrade ornamentate.capitala ării. arborele de ceai.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. por i. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. lanterne din piatră. ienuperi. diverse plante cu sau fără flori.H. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. sau din Europa medievală şi renascentistă. cu simboluri filozofice caracteristice.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. miniaturală: cursul de apă. Spa iile verzi. fiind o componentă a acesteia. arbori şi arbuşti. .Deşi. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). În sec. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate.vegeta ia este perfect integrată peisajului. grădină de muşchi. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. lac cu insule. . au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. . azalee. al VIII-lea d.H. sec. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . erau prezente pretutindeni. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. orientat pe direc ia N-S. din dorin a de a aduce natura în locuin e. pavilioane pentru ceai. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. mai mari sau mai mici. fiind folosite toate elementele din natură. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. plus diferite lampadare. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. al VIII-lea d. muşchi. camelii. pasul japonez. stâncile. podurile. pietre rotunjite. nisip. Islam). ferigi. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural.). bambus. în decursul timpului. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. 2.3. sau de pe verandă. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. Persia. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. şi în Kyoto. grădină aridă. devenind o artă na ională. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. Astfel în Japonia. fiind ulterior personalizată. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . coline. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. destinate contemplării din interiorul clădirii. un râu sau pârâu. Grădinile imperiale.

fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. ca influen ă occidentală. . tisă. 2.Villa Medici în Roma (2 terase).simetria fa ă de o axă a compozi iei. .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. chiparoşi. ştiin ă. pe terase succesive. bambus. magnolia. .apa era folosită sub formă naturală. arborele de ceai. ci pietre late.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. parapete ornamentale.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.utilizarea vegeta iei tunse.nu erau folosite alei. . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. al XVII-lea d. a canalelor. . azalee. . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.H.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. .sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. . Specii folosite erau: pini. lămâi. 2. .4.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. cascade.Grădina palatului Farnese din Caprarola.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. Din sec.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). literatură. arbuşti modela i în volume geometrice. . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). . XV-XVI d. Această orientare a apărut la început în Italia. de unde a iradiat apoi în restul Europei.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. în special pentru grădinile vilelor suburbane. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. cireşii. mirt. stejari meridionali. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec..arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. lespezi sub forma pasului japonez. ienuperi. camelii. . .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. arhitectură. .prezen a sculpturilor. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.apa aduce mişcare. lauri şi portocali.erau folosite zidurile masive de sprijin. cascadelor. încep să apară primele grădini publice. .1.4. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.H. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . buxus. glicina. precum: . vase ornamentale. . Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. . din toate domeniile: artă. ziduri înverzite. garduri vii şi borduri tunse. bazine neregulate.

. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.arhitect peisagist Du Cerceau. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Existau canale şi lacuri imense. tinzându-se către transformarea în parcuri. al XVII-lea crea iile importante au fost: . În unele situa ii canalele s-au păstrat.2.În secolul al XVII–lea d. în arhitectură. S-au mărit dimensiunile grădinilor. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. dar dispare schematismul rigid.grădinile de la castelele Tuilleries. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Exemple:. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. roci şi apă în mişcare). sub aspectul echilibrului şi simetriei. Au apărut grotele artificiale.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a.grădina Luxembourg din Paris. fiind îmbinate cu linii ample. . În perioada Barocului. la care grădinile erau în incintă. Astfel. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. rezultând spa ii mult lărgite.4. Saint-German. . apare stilul baroc. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. cu numeroase statui. curbe.grădina Garzoni – Collodi. Terenul era modelat în terase mari. al XVI–lea. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Principiile esen iale s-au men inut.H. la castelele Amboise. . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). Exemple din sec al XVI-lea: . fântâni. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. Fontainbleau. . Abia după jumătatea sec. al XVII-lea.arhitect peisagist Delorne. . Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. pictor şi arhitect) favorit al . bazine. vase.H. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. cu partere decorate cu flori. . 2..grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .grădinile Gamberaia – Floren a. traseele rectilinii. Au fost realizate decoruri bogate. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. În prima jumătate a sec.

perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. Versailles.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. Chantilly. . . s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. alături de diferite fântâni.terenul este modelat în terase largi. . ca şi în restul Europei. pe spa ii foarte largi. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. rampe. în Anglia dominau grădinile medievale. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.palatul constituie capul compozi iei.sunt prezente. Dispar parterele.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. statui sau vase.aleile sunt rectilinii. cuburi). al XVIII-lea. La început s-a renun at la tunderea arborilor. în Anglia începând cu sec. constituind totodată şi perspectiva principală. borduri sau broderii de buxus tuns. SaintCloud. 2.„regelui Soare”. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. racordate cu ziduri de sprijin. vase în stil baroc. conuri. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. scări. . Ulterior. Sceaux. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. Fontainbleau. Saint Germain-en Laye. mari partere şi întinse oglinzi de apă. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. închise între ziduri. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. . în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. . Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. . ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. fiind situat pe terenul dominant. Dar.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.sunt folosite. sub influen a literaturii. . se păstrează axa . . balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. bazine cu grupuri sculpturale. bazine. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. . a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. . bazine şi canale.3. rocării. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . treiaje. dominantă.compozi ia era tratată arhitectural.Ludovic al XIV-lea. mai ales pe axa principală. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.4. piramide.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. cu principii compozi ionale proprii. .

. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. amenajate în stil peisager: St. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. . iar fra ii Bühler au amenajat parcul . formând un lan verde de peste 4 Km.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Malmaison.Saint-James Park . 2.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.grădinile Kensington şi parcul Stowe. dar se introduc poteci şerpuitoare. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). . enun ate de Repton.model francez.Austria: .4. apoi francez. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). . .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. Realizări importante: . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. realizate sub influen a romantismului. James Parc.4. Green Park.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.Kent (pictor şi arhitect) . . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. fiind sus inătorul noului curent numit .Anglia: .Nymphenburg (München) – model francez..Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.centrală dominantă.Grădinile Greenwich – model francez.grădinile de la Whitehall – model italian.Tête d’or’’ (Lyon). .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. . Victoria Park şi Battersea Park. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. Ermenonville.Charlottenburg (Berlin) .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Germania: . Hyde Park. . . reziden ial şi a intrat în cel urban. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). La periferie erau: Regent’s Park.Rusia: . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. În secolul al XIX-lea.Hampton Court – model italian. Toate crea iile din această perioadă (sec. .Parcul Chatsworth – stil clasic. .model francez.. La sfârşitul secolului al XIX-lea. . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.

roini a. pe lângă locuin ele boierilor. cimbrul. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. mesteacănul. . .Villa Carraresi (Roma). arskoe Selo = vechea denumire). crini. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. narcisele.Grădina engleză (München). În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. . . Ca exemple pot fi amintite: . lăcrămioare. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. . lângă St.Parcul Public Friederichsham (Berlin).păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).parcul Wilhelmshöhe (Kassel).Parcul Sokolniki – 463 ha.Villa Melzi (Bellagio). Ca exemple pot fi amintite: .. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. . liliacul. Petersburg – 600 ha.Spania: .Boston – Park System.Chicago – South Park.sec.Philadelphia – Fairmount Park.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.Italia: . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.model francez.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .5. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. Parcul Puşkin (parc englez. . respectiv după principiile grădinilor engleze.Villa Carlotta (Caddenabio). la Iaşi – grădina Palatului domnesc. pomicole. În Germania. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.U. . . plopul alb. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. .sec.A.New York – Central Park . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .parcul Nympheuburg (München).grădinile La Cranja (lângă Segovia) . forestiere: bujori. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. . bradul. . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . molidul. . În S. garoafe şi iasomie.Grădina Botanică . . Prospect Park (peisagist Olmsted). . .360 ha. 2.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). stejarul.model italian.

. . .parcul de la Bon ida –Cluj. .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.la Sibiu – 1857. (fost Libertă ii) realizat de E.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. .parcul de la Albeşti –Braşov. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).Grădina Ioanid. (Carl Friederich. . amenajat tot de Redont – Bd. promenada de pe Dealul Copou. Alpinetul. În alte oraşe: . Dacia.în Bucureşti în 1833-1840.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Timişoara – Parcul Tiselor. fiind numit oraş-grădină. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . . .Buzău – Parcul Crângul.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . 70 ha. .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. . odată cu dezvoltarea oraşelor.parcul Carol I. Pădurea Verde. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). . Parcul Rozelor.parcul de la Gorneşti –Mureş .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.. . al baronului Bruckental.Bucureştiul avea cca. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. .sec. lângă castelul familiei Teleky. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. . Parcurile de la Avrig.la sfârşitul sec. azi Parcul Romanescu. În sec.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.1838 – parc promenadă . al XVIII-lea . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . . Hörer). Hayer.. al XIX –lea. ..actual Parcul Tineretului.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.Iaşi – Parcul Expozi iei. chioşcuri pentru orchestre. stilul brâncovenesc. dar care în mare parte erau neorganizate. . poduri. lângă castelul familiei Haller.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. Borza. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). . al familiei Bauffy. . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). . Redont.

S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. . Parcul Tineretului. Ploieşti.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. .Parcul Sportiv . Colentina. . . . Gala i. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Balta Albă. Oradea.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Craiova.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Crângaşi. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Sibiu. Parcul Tei. Constan a. parcuri în Titan.reamenajarea Parcului Herăstrău. . Drumul Taberei. Pantelimon. Iaşi. Piteşti. ClujNapoca.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Parcul Libertă ii.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. corespunzătoare multitudinii de sta iuni.

Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple.flori din culturile floricole. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. decorativă (estetică. în general de toate tipurile de spa ii verzi.f. .fructe din livezi. de protec ie a solului. 3. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. intensitatea radia iei solare). Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. la diferite categorii de spa ii verzi. . . de pe terenuri degradate).lemn din diferite tipuri de pădure.f. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. recreativ sau sanitar. d) f. respectiv: de produc ie. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. grădini. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. sanitară şi estetică. respectiv cu: . de impact peisager). În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”.2.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. recreativă. 3. e) f. Func ia hidrologică este asigurată. antierozională. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. de protec ie climatică (viteza vântului. hidrologică.1. hidrologică. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. c) f.f. . ştiin ifică. f) f. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. această func ie are un caracter puternic diminuat. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. umiditatea şi temperatura aerului.Cap. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. antipoluantă (f. fiind ob inute diferite categorii de produse: . Profesorul I. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. . Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. sanitară).

la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. . asfalt sau beton. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. . pietriş. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Acestea. trotuare. etc. prezintă o stabilitate mecanică. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. mult sporită. cărămidă. Sub aspectul proceselor pedogenetice. prin microclimatul pe care-l realizează. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. De exemplu. Vegeta ia lemnoasă. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. Func ia de protec ie a solului. a perdelelor de protec ie. sau în apropierea acestora. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. Pe lângă aportul de substan e nutritive.ameliorarea umidită ii aerului. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . fie la suprafa a solului (litieră). cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. prin descompunerea de către microorganisme. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. străzi. spa iile verzi prin stratul arborescent. fizică şi chimică.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. fâşiilor plantate în lungul străzilor. substratul ce constituie suportul vegeta iei. astfel. . sau dintre zonele verzi şi zonele deschise.micşorarea vitezei vântului. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. ce constituie o armătură biologică a solului. Prin sistemul de înrădăcinare. prin procesele de evapo-transpira ie. ). . cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. prin albedoul specific. în care procesele de eroziune sunt vizibile. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. şi a speciilor drajonate. fie în sol (rădăcini moarte). vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. moderează temperaturile excesive.

5m3. marmura.reducerea poluării fonice. betonul. . ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. .reducerea poluării fizice a atmosferei. atmosfera devine calmă. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. o elul. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. gresia. structură pe verticală. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. În mediul urban. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. în zonele plantate. sau cu frunziş sempervirescent. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. vârsta arboretului. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire.reducerea poluării chimice a atmosferei. în special în timpul verii. viteza vântului scade cu 30-60%. ce nu deranjează ochi. astfel. a pulberilor fine sau a fumului.3. consisten ă. sub diferite aspecte: . cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Perdelele de protec ie. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. 3. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive.lipsite de vegeta ie. De exemplu. etc. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. . iar la 120-200 m în interior. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. elagaj şi anotimp.

dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. având un efect nesesizabil. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. întreprinderile industriale. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. 68 t de particule solide şi praf. etc. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. inversiuni termice. umiditate. durata de via ă a frunzelor etc. În oraşe. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). transportul auto. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). iar a teiului pucios cca. ce are lă imea de 200-250m. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. perimetrale. respectiv de mărimea frunzelor. prin senza ia de linişte. ionizarea aerului). industria chimică. cea ă. sau diferite activită i curente ale popula iei. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. părozitatea acestora. a arterelor principale). transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. pinului silvestru cca. de prelucrare a petrolului. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. aerian. fără obstacole cu efect antifonic. în teren liber. efect maxim în sezonul de vegeta ie. şantierele. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. planta iile stradale. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). 35 t/ha. De exemplu. acoperită cu gazon. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. metalurgică. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. 30 t/ha. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. radia ie solară. în cazul molidului cca. de prelucrare a produselor minerale. planta iile rare dintre construc ii. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. intersec iilor aglomerate. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. necroze. . echien/plurien. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. 42 t/ha. căderea frunzelor. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. arbori+arbuşti+specii de gazon).

. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. .deplasarea. Fazele activită ii de recreare: .Timpul. .. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. divertismentului. turismului. internet). cumpărăturilor pentru hrană. de . etc. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.Nivelul de trai.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. respectiv timpul alocat servirii mesei. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. obiective turistice. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . radio. cules de flori. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. în sferele culturii.divertismentul sau amuzamentul. spa iile verzi urbane sau extraurbane. serviciului.activită i pe loc. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. . cele mai multe destina ii.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. călătorii. . prin care se înlătură plictiseala. intelectuale sau psihice.Mobilitatea. îmbrăcăminte. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. între inerii personale. care poate fi: . respectiv concediile. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic.destinderea sau relaxarea. vacan ele. . practicarea diferitelor sporturi. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. pensia. fiind un element compensator al condi iilor de lucru.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. telefonie. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. televiziune. aeriană sau navală.pregătirea. odihnei prin somn. . CFR. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. . cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.4. presupune bucuria întocmirii programului. la care este supus omul în via a cotidiană. sportului. picnic. artei.timp de existen ă. în general.3. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. . al solicitării fizice. . Factorii care influen ează recrearea sunt: .timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. camping.timpul liber (dedicat recreării).dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. . după bunul lui plac: plimbări. sau efectul automatismelor zilnice.

J. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. Func ia decorativă (estetică. alpinism.amintirea. presupune comportamente diferite. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. prin care are loc refacerea fizică a organismului. etc. canotaj. sau la sfârşitul săptămânii. . practicarea de diferite jocuri şi sporturi. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. indiferent de subiectul în care apare. nevoia de a face mişcare. parcurile. sau în zilele libere. floricolă sau erbacee. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. obiective culturale. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute.întoarcerea. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. diseminat sau modificat. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. arbustivă. Odihna propriu-zisă. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. în spa iile verzi extraurbane. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. economice. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. etc. de conducerea autovehiculului.ciuperci sau de fructe de pădure. în sta iuni climaterice cu specific. În sens larg. Turismul are caracter recreativ.5. 3. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. gazon sau oglinzi de apă. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. repausul şi somnul. Aceste activită i pot fi active sau pasive. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. sau diferite activită i precum grădinăritul. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. apicultura.O. de diferite excese. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Plimbările sunt realizate fie zilnic. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. etc. istorice. decât în dauna operei”. încât nimic să nu poată fi adăugat. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. pescuit. de regulă la sfârşitul săptămânii. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. vânătoare. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). diferite de mediul său. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. . realizată pentru plăcerea proprie a individului. . Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. după o perioadă de activitate intensă. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. de călătorie sau de vizitare a unor obiective.

. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. cascade. cu efect de parazăpezi). Astfel. . bariere împotriva vântului. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. flori. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. .6. ciripitul păsărelelor.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. admira ie necondi ionată. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. . . a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. .îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . încântare. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. 3. variază pe parcursul unui an. fructe. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. textura coroanei.încadrarea cursurilor de apă. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. bazine. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. diferind în func ie de fenofază.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. murmurul apei. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. etc. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. puternic erodate sau a grohotişurilor. şi care exercită o atrac ie spontană. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.

în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Fiecare component.Cap. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). la care sunt subordonate toate celelalte elemente. peluze. suprafe elor şi formelor planului. ob inându-se în final unitatea în diversitate. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. un monument). Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. sociale şi economice ale unei perioade date. Frumuse ea este realizată prin ordine. într-un întreg. planta ii. Toate elementele unui spa iu verde (alei. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. intrarea principală. Frumuse ea este un element func ional. treaptă. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. care conduc în final la realizarea frumosului. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. pe o concep ie dominantă. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. viu sau inert. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. se ine seama de anumite principii şi legi. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. centrul compozi iei reprezentat . Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. armonie şi propor ionalitate.

fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . de culoare. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Simetria poate fi absolută şi liberă. în întregime.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. integritatea şi calitatea acestuia. potecă. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. a repetării şi a consecven ei. magnificului. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. simplu. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. a aceloraşi elemente (specii. se găsesc mase similare şi egale. grupuri. lă ime) sau alte caractere vizibile. combinat. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. de formă. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. respectiv realizarea echilibrului. vase decorative. interesul scade. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. creând senza ia de dezamăgire. stradă. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Ritmul poate fi: static. compus. este static şi odată văzut. bulevard. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. şi o dată percepută regula ritmului. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. ordinii. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. deoarece un plan perceput deodată. liniar. clădire). bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. dinamic. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Asimetria pune omul în armonie cu natura. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. al for ei sau al monumentalită ii. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. calitate care uneori poate avea o latură negativă. bănci. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. admi ând totodată diversitatea acestuia. evitându-se astfel monotonia. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică.

în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. de un individ. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). pasive. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. . sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). într-un aliniament. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: .abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. . caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii.compozi ii între culorile complementare. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.combina ii între culori diferite (active. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. florale. caz în care se aplică armonia legăturii. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. dar care au volume şi formă asemănătoare). Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. formelor dar mai ales a culorilor.compozi ii doar între culorile calde sau active. În proiectarea spa iilor verzi. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). . care au o anumită continuitate. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. forme sau spa ii. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. exprimând de fapt unitatea în varietate. arhitecturale. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . se pot deosebi: . complementare) unificate printr-o culoare neutrală. etc. chiar dacă specia diferă (de exemplu.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg.

al XIII-lea. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Astfel. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. ce are laturile în raport de 1:1. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. etc. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). sub un unghi de cca. lă imea optimă este de 8 m.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). participan ii la diferite evenimente de amploare etc. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. astfel pentru o alee de 300 m. 21. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). sub un unghi de cca. C. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. 55. 13. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. iar la o distan ă mai . publicul dintr-un parc. mese.618 (aproximativ 3:5).modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.I. apoi 3.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul.). care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. lă imea optimă este de 5 m. Fibonacci. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. ordine şi armonie. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. . 180. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. . La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. 8. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. 270. matematician italian din sec. iar pentru o alee de 250 m. 89 etc. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. 5. alee pietonală. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. distrugerea formei naturale (implică transformări totale).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. 34.). .

fără a se exagera prin risipă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde.mare de această valoare. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. .

şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. radia ia solară. precipita iile) sau for ele majore (vânt.1. caracteristice diferitelor epoci istorice. epoci. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. de mai târziu. La romani grădinile. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. iar în cadrul stilului peisager sau liber.1. fiind ornate cu statui. 5. etc. bazine. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. vegeta ia. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. Acest stil prezintă mai multe variante. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). civiliza ii. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. Stilurile spa iilor verzi 5. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. V. Grădinile în stil maur. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. arhitectural. văile râurilor. . microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. vase sau fântâni arteziene. râuri.1. caracteristice Renaşterii şi Barocului. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. apă. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. În amenajarea spa iilor verzi. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. câmpii. eroziunea). în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. activită i.1. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). întotdeauna de formă dreptunghiulară.). aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. pâraie. în general. În ultima perioadă (sec. dar şi elemente minore precum microrelieful. aspect preluat şi de romani. erau prelungiri ale încăperilor. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare.2.Cap. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. francez sau regulat) a stat.

compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni.1. Aceasta. bogat ornamentate. cascade sau bazine. pe linii drepte şi curbe. Elementul principal. balustrade. ce constituie perspectiva principală. respectiv axa principală. rampe. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. taluzuri. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. fiind nivelat şi modelat în terase largi. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . cu denivelări mici.1. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. unele păstrându-se şi în prezent. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. 5. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. aplicat până în prezent. scări. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. sau de perdele de arbori. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. statui sau vase sculptate. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil.2. Apa aduce prospe ime. canale sau oglinzi de apă. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. situat în pozi ie dominantă. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. fiind subordonate toate elementului principal. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. fie de a le limita pe altele. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. cu numeroase ziduri de sprijin. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. regulate. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. numit şi capul de compozi ie. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. precum şi oglinzi de apă.

compozi ia fiind liberă. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. fiind dispuse în re ea geometrică.de apă. ca o variantă ce derivă din stilul geometric.3. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. fie sub influen a literaturii noi. fiind obositoare ochiului. mai ales a celor de gazon. sub influen a stilului rococo din arhitectură. În această situa ie. Toate acestea au fost duse la extrem.1. cu precădere în Olanda. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Stilul peisager Stilul peisager (liber. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare.3. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. în Anglia. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.1. care dau varietate şi fantezie compozi iei. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. 5. conducând spre diverse amenajări. 5. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.1. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea.2.1. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. fie sub influen a pictorilor peisagişti. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. . având cel mai adesea relief variat. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.2. în ansamblu. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. 5. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. natural. Aleile sunt rectilinii. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. în formă de tablă de şah. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric.

ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. covoare sau dispersate solitar. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. chiar exotice. urmând caracteristicile terenului. fie create. fie naturale. pajişti şi diferite grupaje floricole. frumoasă şi îndelungată. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. sinuos chiar. lumini şi umbre. vor fi folosite pâlcurile. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. În jurul clădirii principale. Aleile au un traseu liber. . în diferite zone ale grădinii. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. intervenindu-se totuşi în detaliu. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Rocile. atunci când aceasta există. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. neregulat. prin aducerea de pietre. se vor folosi specii de talie mică. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. care în mod natural sunt dispersate. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. sub formă de mase. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. în pete neregulate sau eliptice. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. de grote sau chiar cascade. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. cu aspect natural. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. volume. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. specii lemnoase decorative. cu înflorire bogată. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. peluze. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. ce urmăreşte formele de relief. curb sau sinuos. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. roci sau stânci. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Simetria şi echivalen a sunt excluse. cu contur regulat. masele vor avea conturul neregulat. Apele. toate elementele. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

având ca fundal imagine unor mun i înal i. cu flori având culori calde. forme. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.2. 5. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului.4. de stâncile. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.2. unei mări sau ocean). 5. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. cascadele. umbră şi lumină. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. . sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. de luminişurile retrase. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. dispuse într-un masiv păduros. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. atât sub aspect psihic cât şi fizic. De asemenea. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. de veselie sau de entuziasm.2.5.3. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. volume. Genul de bucurie Genul de bucurie.5. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. largi. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. culori.

fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. sta ii de distribu ie a apei. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete.Cap. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. etc. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate.2. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Ca regulă generală. gazului metan. dispuse într-o re ea continuă. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. . No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. limitarea perimetrului construibil. 6. atât urbane cât şi periurbane. zona politico-administrativă. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. energiei electrice. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. energie termică. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. dimensionate. cât şi legătura dintre acestea. 6. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. re ele stradale.1. ce asigură protec ia multiplă a mediului. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. în strânsă corelare cu structura urbanistică. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. grădinile sau scuarurile. zona industrială. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. sunt judicios repartizate.). recrearea şi odihna popula iei.

asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. păduri de recreare. grădinile botanice şi cele zoologice. . 1. planta ii de pe lângă unele dotări publice. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. fiind diferite ca mărime. de regulă. grădinile locuin elor individuale. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. de folosin ă generală. planta ii antiincendiare. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. a sta iunilor balneo-climaterice). care traversează localitatea şi care. întreprinderilor. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. lungi de sute de metri. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. amplasare. planta ii de protec ie (a localită ilor.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. 6. pepiniere. grădini publice. dotări şi func ii. radial-concentrică.cu acces limitat. . în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. a spitalelor. ştranduri). amenajările peisagistice din incintele institu iilor. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). grădini zoologice. planta ii antierozionale. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. grădini botanice. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. constituită din spa ii verzi periurbane.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. numite şi spa ii verzi publice. în func ie de sistemul stradal al localită ii. . După accesibilitatea popula iei largi: . a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. După pozi ie se deosebesc: . a solului. planta iile din cimitire. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. păduri parc. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. concentrică. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. acoperişurile verzi. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. grădini sau scuaruri). scuaruri. şi în care intră: parcuri. zonele de agrement (păduri de recreare.cu acces nelimitat. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie.3. grădini şi scuaruri publice.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. a apei. 2. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. parcurile şi bazele sportive. fac legătura şi cu centura verde a oraşului.cu acces strict. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. ce sunt administrate de primării. . grădini botanice. transversală sau longitudinal-transversală. pepiniere. longitudinală.

planta iile de consolidare antierozională. ce se înfiin ează pe terenuri virane. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. rozarii. spa iile verzi din cimitire. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta.temporare sau provizorii. scuarurile por fi: . gazon. . pepinierele. parcurile sportive. păduri de agrement. parcuri şi grădini zoologice. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. caz în care acestea sunt uşor accesibile. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. grădini şi parcuri publice. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. . Raza de deservire a unui scuar este de cca. 6-8 minute. edificii culturale. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. destinate construirii unor cartiere de locuit.permanente. cu rol decorativ: scuarurile decorative. păduri parc.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. planta ii cu efect de parazăpezi. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. perdelele de protec ie. 6. culturale sau de învă ământ. în cca. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. situată în intravilan.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. .3. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. . alpinarii. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. configura ia terenului şi construc iile din jur. scuarurile pot fi situate: . situate de regulă în cartierele de locuin e. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale.în interiorul cartierelor de locuit. frecventează simultan acel scuar. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. fiind destinată odihnei de scurtă durată.3 ha. spa iile verzi pentru copii şi tineret. După modul de amplasare. scuarurile pot fi: . având în componen a lor doar arbuşti.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. . destina ie. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer.4. După destina ie. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0.3-3 ha. parcuri dendrologice.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. parcuri expozi ionale. . 400 m. După func ii: .spa ii verzi de înfrumuse are. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. . După durată.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară.

alei. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. Dispozi ia aleilor. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. în cadrul oraşelor mari. aranjamente şi decora iuni florale. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Spre deosebire de scuar. Dată fiind această distan ă de deservire. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă.. 3-4 ha. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. situate în jurul unor institu ii publice. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. de mers lejer. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. . bănci. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. frecventează grădina în acelaşi timp. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. De exemplu. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. a obiectivelor culturale. de învă ământ. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. în lungul aleilor. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. peluze de iarbă. respectiv o intrare la cca. . În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente.5. 6. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. spre periferia scuarului. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. datorită inexisten ei căilor de acces. respectiv arbori şi arbuşti. scări (în cazul terenului accidentat). Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. zone umbrite dar şi zone însorite.scuarurile cu func ie prioritară decorativă.5 km. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. 15-25 minute. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. statui. respectiv: sectorul pentru copii.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. boschete. de pe o rază de 1-1. Intrările vor fi reduse ca număr.

sporturi. WC public). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. bazine sau chiar un mic lac. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor.6. restaurant). de lungimi şi dificultă i diferite. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). adăpost de ploaie. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. de re eaua stradală limitrofă. manifestări artistice). izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. bănci. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. . ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. cafenea. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. şi de densitatea popula iei. respectiv sta ionare). în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. şi de capacitatea proiectată a parcului. datorită suprafe ei pe care o reclamă.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. ce depăşesc 20 ha. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. locuri pentru jocuri statice. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. într-un cadru peisagistic deosebit. cofetărie. expozi ii. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. 6. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. diferite dotări (cişmele. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. În foarte multe cazuri.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

ocupând suprafe e importante. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. ale unui cvartal sau ale unui cartier. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. 6. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. parcări. Au scop sanitar. alei pietonale.8. . Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. suprafe e îngazonate.2. partere cu flori. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. şi străzi şi bulevarde deschise. structură şi folosin ă diferite. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. recreativ şi decorativ. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. 6. tomberoane). şi alte multe specii pentru varietate. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise.8. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. pentru diminuarea zgomotului. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. 6. Speciile vor fi alese şi amplasate. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. Astfel. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. în func ie de pozi ia.liber este de 3. orientarea şi înăl imea clădirilor. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. punct de distribu ie a energiei electrice.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor.1. arii de joacă pentru copii.8. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e.

fie prin realizarea unui gard viu înalt. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. chioşc de grădină. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. În func ie de mărimea acesteia. trandafirii. o cascadă miniaturală. joasă sau fără împrejmuire. În cazul vegeta iei. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. a unor grupuri de specii sempervirescente. Grădina de fa adă. de gusturile proprietarului. mobilier de grădină. stânci şi pietre. magazie de unelte. sedii de firme. minilivadă. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. bazin cu peşti decorativi. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. activită i de grădinărit. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. aranjamente florale. lămpi pitic. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. arbuşti tunşi. dar şi a unor hoteluri. Astfel. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. precum gazonul. arbuşti şi liane. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. minigrădină de zarzavaturi. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. suprafe e îngazonate. cu o compozi ie relativ simplă. fie după propriile idei.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă.) acestea pot fi: grădina de fa adă. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. miniseră. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. precum şi diferite specii cu port pendent. Grădinile interioare. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. padoc şi cuşcă pentru câine. gazonul. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. arbustive sau lemnoase. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. barbeque. spitale. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. grădina este structurată şi amenajată. pergolelor. arbori. diferite jocuri. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. uşor de între inut. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. un mic bazin cu aspect natural. piscină. servitul mesei. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. institu ii. sau specii de răşinoase. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. În func ie de mărimea spa iului disponibil. chioşcurilor şi treiajelor. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. cititul. sediu de firmă etc. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. În cazul unor locuin e.

în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. Urmează un strat de separa ie. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Brassicaceae sau Campanulaceae). . Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. specii de gazon (fam. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Saxifragaceae. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. durabilă şi de bună calitate. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. printre spa iile rămase libere între plante. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. canalizări).geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. instala ii electrice. fiind de maxim 10-15%. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. unele specii din fam. Crassulaceae. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. pentru speciile de plante vivace. astfel. cu pietriş (de tip sort). Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. poate contribui la estetica compozi iei alese. în vederea efectuării eventualelor repara ii. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. de regulă. Poaceae). În func ie de caracteristicile lor. alături de plante cu flori şi alei.9. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. 6. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. cu strat fertil mai gros. sau numeroase alte specii floricole. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. format din fibre minerale. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. se recomandă acoperirea acestuia. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. forme sau provenien e. de la bun început. fam. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic.

şi nu în ultimul rând.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. spa iile verzi propriu-zise. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. creându-se spa ii pentru odihnă. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. . până la 4-7. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. cabinete).10. .moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. . de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. ateliere). Ca şi în cazul grădinilor interioare. . Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. comportându-se ca un bun strat termoizolant. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. . acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. Din suprafa a acestor complexe sportive. în zilele însorite. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. hale. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. diferite pulberi sau noxe. . de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. al proprietarului (locuin ă privată).acestea re in diferite cantită i de praf. 6. al muncitorului (fabrici. şi constituie unită i de sine stătătoare.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. policlinici. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. institu ii administrative). fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. . fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . al bolnavului sau pacientului (spitale. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.

clădiri pentru vestiare. 7-10 ani. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. în care constituie sectoare de sine stătătoare. diferite săli de sport (gimnastică. separate prin vegeta ie. grădinilor publice sau a parcurilor. sau în cadrul scuarurilor. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. clădiri administrative. cu solul permeabil. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. cu precădere împotriva vânturilor dominante. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. tobogane. cu ghimpi (Berberis . bârnă de echilibru. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. volei. şi să nu producă fructe ce pot murdări. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. 100 m2 până la câteva hectare. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. bănci. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. balansoare. grupuri sanitare. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. leagăne. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. labirint.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. 30-40 copii. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. arte mar iale). oină). Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. gazon sau arbuşti. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. tenis). aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător.11. duşuri etc. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. respectiv: până la 3 ani. volei. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. polo). caz în care au caracter de tabără. Stilul adoptat este cel mixt. 3-6 ani. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. precum şi specii floricole şi de gazon. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). când sunt în afara localită ii. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Suprafa a variază de la cca. 6. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. 20-25% pentru terenurile de joacă. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. baschet. atletism). 11-15 ani. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. bazin acoperit sau în aer liber (înot. handbal.

sp. Dar în func ie de microrelief. corpuri de iluminat. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. arbori de mărimea a III-a. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. alei pentru biciclete sau trotinete. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. pistă pentru patine cu rotile. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. care murdăresc. . se pot adopta diferite alte maniere de amenajare.). destinate odihnei. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. balansoare. a zgomotului şi a gazelor. sau care să fie toxice (Taxus baccata. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. pistă pentru alergare. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. În cartierele de locuit sau în scuaruri. În cazul taberelor. arbuşti fructiferi. plante tehnice. bazin pentru înot. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric.). grădina de zarzavat. leagăne. un mic monument sau un bust. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. terenuri pentru jocuri de masă. rabate sau diverse aranjamente floristice. ronduri. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. dotările vor fi mult mai complexe. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. teren pentru focul de tabără. bănci. labirinturi. eventual un mic stadion. pârtie pentru schiuri. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. coşuri de gunoi etc. Laburnum anagyroides. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Robinia sp. ce poate cuprinde: o mică livadă. fructe sau semin e. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. spaliere. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. flori. tobogane. cele cu frunze. bibliotecă volantă.. flori.12. bob sau săniu ă. bârnă pentru echilibru. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. medicinale şi melifere. cu rol de protec ie împotriva prafului. 6. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. cât şi zone însorite. Rhus typhina). cu frunze. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i.

ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. rabate de flori. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. respectiv cea a intrărilor. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. 6. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. cu excep ia intersec iilor.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. pentru mărirea gradului de vizibilitate.5 m2 de teren sportiv. Spa iile verzi din incinta spitalelor. birourilor. Astfel. este vegeta ia lemnoasă. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. cu rol stimulator. sau a celor rezervate pauzelor. calmante. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. Componenta cea mai importantă. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. familiare. . de a diminua poluarea fonică. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. cu specii floricole având culori liniştitoare. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. pentru fiecare elev. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. cu cel mai mare impact peisagistic. diferite. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. bănci. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. având ca dotări mese. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate.13. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte.14. 6. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. pasive cu rol calmant. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. precum şi obiecte din materiale calde. func ional şi estetic. De asemenea. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1.

Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. precum şi pergole cu vi ă de vie. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. drumuri interioare de acces auto etc. dispuse în lungul aleilor principale. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. cimişir. sau în jurul edificiului central. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. influen ând benefic recuperarea acestora. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. centrale. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. Cimitirele mari. În func ie de destina ia institu iilor respective. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. cu bănci şi şezlonguri. molid. acoperite cu plante agă ătoare. chioşcuri). cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. pornesc mai multe alei rectilinii. capelă sau un monument memorial. flancate de planta ii sobre. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. castani porceşti. constituit din biserică. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. numită „cimitirul eroilor”. sau în sens radial. De asemenea. paltini. separarea diferitelor amenajări precum parcări. de la intrarea principală sau de la biserică. ar ar american. . Astfel. prezintă şi o zonă. glicină sau trandafiri. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. Astfel. bine delimitată. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare.15. sau chiar garduri vii. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. ce au efect liniştitor. chiparoşi. tisă. cu alei şi căi de acces paralele. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. reduse doar la aliniamente de arbori. din specii sempervirescente.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. purificarea aerului. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. 6. Parterele cu flori cu nuan e reci. brad. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. datorită lipsei de spa iu. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. necesare bolnavilor. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. Dacă spa iul permite. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. dar şi specii de foioase precum: tei. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri.

care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. În cazul în care terenul nu este prea frământat. din specii sempervirescente. utilită ile şi căile de acces. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. de recreare. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. halde. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. sunt: trandafirii. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Convallaria majalis etc. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Lupinus sp. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. Sedum sp. cu multe denivelări. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Ca specii lemnoase frecvent folosite. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Aster sp. surse de zgomot puternic). iedera (Hedera helix). de recreare şi decorativă. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. sanitar şi decorativ. după importan a decorativă. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. industrială sau medicinală a plantelor. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Sistemul de drumuri. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. după concep iile . dar şi în punctele cheie. alimentară. Sempervivum sp. caprifoiul (Lonicera japonica). în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. dar şi culturaleducativ. 6.). Narcissus sp. pentru realizarea acestor denivelări. Chrysanthemum sp. să existe mijloace de transport în comun. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. de maximă circula ie. saschiul (Vinca minor). Microrelieful. arborii fiind evita i. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. să poată fi realizat pe jos. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti.. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Paeonia sp.1. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului..16. de taluzare sau de înăl are a unor zone. se execută lucrări de excavare. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. sanitară.16... situate în intravilan sau în extravilan. în afară de cele amintite. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă.

fie se desfăşoară între cele două elemente. rădăcinoase). Sectorul plantelor de cultură. licee sau a alte unită i de învă ământ. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. tehnice. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. sectorul administrativ. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. vara îngropate în sol. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. sectorul plantelor acvatice. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. ce au diverse întrebuin ări. numit şi colec ia botanică. pergole. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. sau arbori cu efect decorativ deosebit. Sectorul plantelor spontane folositoare. de parc. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. hibrizi Polianta. leguminoase. şi implicit expozi ii foarte diferite. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. plante aromatice. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. flora Asiei etc. de la cele inferioare. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. dar în containere. Realizarea planta iilor floricole. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. diverse suporturi sau chiar ziduri. rozariu-ul. hibrizi floribunda etc. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. sectorul plantelor spontane folositoare. Aici sunt puse în aten ia publicului plante.). medicinale etc. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. muzeu. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. arhitecturală. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. În sectorul florei Globului. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. în acest sector. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj.). sectorul florei diferitelor zone geografice. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Rozariu-ul. melifere. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. fie în fa a clădirilor importante (birouri. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. treiaje. la exterior. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. serele. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. urcători. vernală. ierbar). sectorul sistematic. până la cele superioare (ultimele fiind . ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. Ca sectoare. englezeşti. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. Polianta. dar şi publicului larg. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. grădina japoneză. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. sectorul plantelor de cultură. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi).şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. estivală sau autumnală.

mediteraneene. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. didactic. sera colec iilor. sera azaleelor şi cameliilor. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. pădure mixtă. sera plantelor acvatice tropicale. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. industrial sau alimentar. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. pădure de foioase. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera orhideelor şi a plantelor epifite. după zona geografică de provenien ă. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. clădiri administrative. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. colec ie de trandafiri. sau din alte regiuni calde ale Globului. pasul chinezesc din dale de piatră. Astfel. poartă torrii. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. pajişti. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. se deosebesc: sera palmarium. subtropicale. sera înmul itor. 6. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. decorativ şi recreativ. verii sau toamnei. . când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Vegeta ia forestieră spontană. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. sera plantelor din regiune mediteraneană. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos.16. Grădina japoneză. Complexul de sere. în apropierea intrării principale. pădure de răşinoase. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. pepinieră. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. Prin structura. prin solu iile de amenajare adoptate. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate).2. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. sau mai rar. ornamental. pod arcuit din piatră. lanterne de piatră. uneori chiar un miniparc zoologic. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale.monocotiledonatele). este dispus de regulă. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. sera rezervată expozi iilor florale. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez.

. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. bazine. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Bacău). Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. cu o suprafa ă de 34 ha. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii.grădina dendrologică Macea (jud.5 ha. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. în ceea ce priveşte frumuse ea. cu o suprafa ă de 60 ha. înfiin at la începutul sec. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. care va fi folosită atât ca sursă de apă. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora.arboretumul Simeria (jud. cu o suprafa ă de 20. . de tip „microbiotop sau minihabitat”. . Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.De regulă. strâmte.arboretumul Dofteana (jud. al XX-lea.16. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. Hunedoara). Pe ansamblu. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. Timiş). În cazul păsărilor zburătoare. pentru a completa ambientul. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. gropi de gunoi. înfiin at în 1909. .5 ha. trebuie să ocupe suprafe e importante. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. . arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. pot fi amintite: . de recomandat cât mai largi. vechimea şi mărimea colec iilor. a masca zidurile inestetice. înfiin at în 1908. Arad). având în acest sens îngrădiri. 6. stâncării. al XVIII-lea. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. curs de apă. având o suprafa ă de 70 ha. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic.arboretumul Bazoş (jud.arboretumul Hemeiuş (jud. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. să nu existe zone industriale. de tipul cuştilor cu gratii.3. având o suprafa ă de 48. este necesară construirea de voliere largi. perdele sau garduri mascate cu liane. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. înfiin at în 1880. înfiin ată la începutul sec. Bacău).

. lama şi alpaca. cameleoni. . cu zone largi amenajate pentru tigri. în care sunt găzdui i: elefan i. turturele. şi padocuri acoperite.: . păuni. precum lebedele. uli. canari.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. caprine. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. iguane. cerb lopătar.sectorul stru ilor. râşi. pentru sezonul estival. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase.sectorul păsărilor tropicale sensibile. cum sunt bufni e. cât şi spa ii largi. stânci. căprior. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. prevăzut cu arcuri largi descoperite. câini dingo. alpin şi subalpin etc.. pentru speciile care nu pot părăsi locul.sectorul reptilelor. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. zebre. . trunchiuri de arbori. . în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. prin plimbare. ce cuprinde voliere cu fazani.sectorul felinelor mari. stârci. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. ce adăpostesc pisici sălbatice. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. umiditate. pentru sezonul rece. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. lei. pentru sezonul cald. De asemenea. pot fi amintite: . gheparzi etc.sectorul păsărilor de baltă. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. zimbrii etc. . bazin.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. asini etc. gâştele. . ierbivore mici. . cinteze. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. bivoli. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. jderi etc. pentru diferite specii de urşi.).sectorul cervidelor şi cabalinelor.. .sectorul felinelor şi carnivorelor mici.) sau spa ii deschise.sectorul rezervat pentru antilope.sectorul primatelor. grauri etc. şi pentru răpitoarele de noapte.. .. . cucuvele. ovine. pume. găini de ornament. pelicanii. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. constituit dintr-o clădire. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. ren. unele specii de ra e. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. . de amenajările respective. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. pescăruşi etc. în special forestieră. .sectorul păsărilor răpitoare. carnivore mici. elan.sectorul galinaceelor şi columbidelor. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. şoimi. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. fie cu voliere foarte mari. porumbei sălbatici sau de ornament. galinacee etc. libere. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.sectorul marilor ierbivore. dromaderi. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. ciufi.sectorul urşilor. cu voliere şi vegeta ie. pantere. mierle. cai sălbatici. girafele. în aer liber. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. vulpi. de numărul de specii. mici palmipede. şerpi sau crocodili. distan a nu trebuie să fie prea mare. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. şopârle. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. bibilici. cormorani. lupi.

Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. de zoologie. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. . În unele por iuni ale pădurii-parc. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. 6. se vor prevede spa ii largi. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. formată din planta ii forestiere. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. un curs de apă. Alte amenajări. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. şi nu numai. un sit istoric (ruinele unei cetă i). Pădurea-parc (parcul forestier. În zona intrării principale. care să nu depăşească 4%. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. pădurea-parc sau parcul-pădure. un punct de belvedere asupra oraşului. Astfel. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. nisip sau alte materiale locale. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. se deosebesc: parcul forestier. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. de entomologie etc. dar în raza de deservire a localită ii. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. precum: un lac. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. pot exista în incintă şi muzee. acoperite cu pietre. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. a unor peluze întinse de gazon. fântâni. cişmele cu apă potabilă. a eventualelor surse de poluare. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. sau a aranjamentelor florale. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. poteci şi alei de plimbare. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. toalete ecologice.17. de purificare a aerului etc. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. având produse care să nu dăuneze animalelor. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. în mişcare. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele.

lipsite de vegeta ia forestieră. falezele sau malurile abrupte. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. tabere şcolare. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. De asemenea. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. zonele nisipoase. zone de picnic. terenuri de tenis sau de fotbal. căi de acces cu trasee mai lungi. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Amenajările de tipul campingurilor. expozi ia. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. a unui râu. Astfel. cu cât terenul este mai înclinat. în unele zone de interes curativ. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. pozi ia pe versant. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Pădurea de recreare. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. situate pe malul unui lac.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. puncte de belvedere etc. telecabine. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. solul. telescaune. stâncile. hidrografia şi environnement-ul. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. 6. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg.1. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri.17. balnear (izvoare minerale. terenuri sportive etc. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. pot fi ştrandurile şi campingurile. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. numită impropriu pădure de agrement. Unele elemente naturale precum mlaştinile. sau de interes turistic. piste pentru biciclete sau pentru role etc. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. .).5-2 ore. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. izvoare termale etc. topoclimatul. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement.

În acest sens. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. această zonă este cea mai expusă vânturilor. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. iar solul este mai pu in umed. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. sau spa ii adăpostite. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. plantele prezintă creşteri foarte mici. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. vânt. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. frunziş sărăcăcios. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Orientarea nordică a unor terenuri. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. frunze prăfuite sau galbene. Cu privire la mişcările aerului. vegeta ia are aspect veşted. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. care prin fenomenul de . refugii) pentru a oferii adăpost.. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. temperatura aerului mai ridicată. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. este mai rece şi mai umedă. temperaturile sunt moderate. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. altitudine etc. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. băl i. Tot în acest sens. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. cu privire la temperatură. pavilioane. plajelor etc. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. De asemenea. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. alunecări de teren. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. prezen a prafului. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. gradul de expunere a teritoriului. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. destinate practicării unor activită i. dotărilor sau diferitelor echipamente.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. fără extreme mari. noroi. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. suprafe e umede improprii. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor.

Cei care doresc să se odihnească. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. pârâu. prepararea hranei. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. compozi ia şi vârsta arboretelor. O zonă lipsită de un curs de apă. În zilele călduroase de vară. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. precum realizarea igienei corporale zilnice. regimul şi tratamentul etc. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. situl sau vecinătă ile. ce diminuează calitatea acestora. apa este importantă sub aspectul calită ii. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Hidrografia teritoriului. În acest sens. atunci aceasta este şi primitoare. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. va avea o atractivitate sporită. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. filtrare şi transport al apei. lac). şi din contră. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta.spulberare. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. aerisite. de o acumulare mai mare sau mai mică. . iaz. natura solului. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. capătă por iuni dezgolite. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. De regulă. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. de modul de captare. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. libere (luminişuri. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării.17. râu. pescuit. chimic sau fonic zonele din jur. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. de cea ierboasă. 6. de temperatura acesteia. dar nu neglijabilă. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. poieni. a fermelor de animale. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. Când o pădure de recreare este echilibrată. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. prezintă o atractivitate foarte redusă. care este dată de natura sursei (izvor. liziere). sau ca sursă de apă potabilă.2. de poten ialul teritoriului. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. Environnement-ul. schi nautic etc. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici.

de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. în func ie de fenofazele speciilor respective. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. dar în zilele geroase cu chiciură. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. ce calmează şi relaxează vizitatorul. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. a culorii frunzelor etc. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. dispuse pe anumite trasee. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. dau peisajelor un pitoresc aparte. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Codrul regulat vârstnic. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă./ha). datorită vizibilită ii foarte bune. . mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. capacitatea de primire începe să crească. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Aceste dotări vor fi discrete. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. ce are o densitate mică (200-500 buc. care determină o scădere a densită ii.. indiferent de specie. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. ce au un efect peisagistic major. de motiva iile şi aprecierile lor. la agresiunile vizitatorilor. Sub raportul vârstei. cu locurile de parcare aferente. luminişuri pentru odihnă. are aspectul unei păduri falnice. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. bine pusă la punct.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. şi este favorabilă pentru plimbări. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Iarna se remarcă răşinoasele. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite.

acest lucru favorizând. echipamente sanitare şi de igienă. Aceasta este zona preferată de marele public. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. cu forme interesante. amenajările. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. prezintă ponderea cea mai mare. insistându-se în mod special asupra cură eniei. instala ii sau echipamente. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). de cca. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere.Pădurile de recreare se sistematizează. cişmele. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. pentru linişte. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. şi prezintă diferite construc ii. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. să aibă o textură uşoară. aer curat. terenuri de joacă pentru copii. destindere şi pentru activită i de picnic. În raport cu întreaga pădure. să fie drenat. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. cu investi ii mai reduse. reprezintă cca. repaus etc. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. camping. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. fiind astfel organizată. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. odihnă. soluri scheletice. ce trebuie să fie ireproşabilă. izvoare). 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Zona de plimbare. prin împăr irea pe anumite zone. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. Zonele cu soluri reci şi umede. . ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. de cei care evadează din cotidian. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Zona de primire şi odihnă. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. De preferat ca aici. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. vor fi evitate de vizitatori. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Arboretele vor avea consisten ă moderată. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. zona de plimbare şi zona de regenerare. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. obiectivele etc.

prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. peşteri. având un specific aparte. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. terenurile de joc. şi echipamente specializate. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. Traseele potecilor vor fi diferite. nu prea lungi şi nu prea înclinate. cabană.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. camping). Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. han. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. este constituită din diverse suprafe e. dispersate în cadrul celorlalte două zone. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. forma iuni geologice interesante etc. rezultate prin ruperea. au o lă ime optimă de 3. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. întâlnite doar în anumite păduri. fiind total protejate. dificultatea. restaurant. un număr sau o emblemă. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. 6. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci.17. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative.5-4 m. prin optimizarea spa iului în general. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. restaurant. puncte cu vederi panoramice.3. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. locurile de parcare. vestigii ale unui castel sau cetă i. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. cu pante domoale. fiind eliminate tasarea solului. arbori deosebi i. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. respectiv 4-10 km/100 ha. ruine. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. zone cu fructe de pădure etc. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. de la o clădire de interes general (cabană. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. spre diferite puncte de interes din pădure. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. care sunt interzise accesului publicului. monumente.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. smulgerea sau tăierea puie ilor. pot avea por iuni comune.

pietrişul. cabanelor. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. WC-uri ecologice. şi pot fi: terenuri de tenis. în special pe latura vântului dominant. parcările pot fi: în ciorchine. vatră din piatră pentru foc. de amploarea investi iilor. şi variază în func ie de microrelieful specific. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. loc pentru focul de tabără. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. restaurantelor. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. miniterenuri de fotbal. dispuse în apropiere. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. coş de gunoi. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. fântâni sau alte surse de apă. vor evita pe cât posibil artificialul. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. camping. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. în pinten. groapă sau container pentru gunoi etc. Locurile de parcare. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). spa ioase şi capabile să absoarbă. . în cazul celor situate în apropierea campingurilor. pe ansamblu. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. respectiv nisipul. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. dalele de piatră. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. fiind mult apreciate de vizitatori. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. un număr cât mai mare de autovehicule. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. şi să se folosească materiale cu aspect natural. Parcările pot fi mari. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. de 2-3 maşini. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. sau pot fi mici. formele regulate şi simetriile. masă cu scaune sau bănci. capătul drumului principal).aceste puncte bănci. respectiv grupuri de arbuşti. peluze pentru golf.

18. geologic. hidrologic. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. paleontologic. având o înăl ime corespunzătoare. speologic. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. incompatibilă scopului atribuit. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. pedologic sau de altă natură. educative. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . faunistic. cu aspect cât mai natural.1. 6.The International Union for the Conservation of Nature . De asemenea. cu amenajări folosite la observarea acestor specii.18. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). sau parcurile cu specii de vânat autohton. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. floristic. protec ia ecosistemelor. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. . Astfel spus. recreative şi turistice. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică.

în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.speciile vegetale şi animale. educativ. Mun ii Măcinului.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . hanuri sau locuin e izolate. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. conforme cu peisajul. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. Piatra Craiului.Hăşmaş. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Rodna.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. recreării şi turismului”. În prezent. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. Retezat.18. activită ile de turism vor fi bine organizate. elemente de etnografie si folclor. . Ceahlău. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. hoteluri. expozi ii. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.să fie deschis turismului organizat. cultural şi recreativ. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Cozia. .să fie interzisă vânătoarea. sate. cu flora şi fauna sa. 6. . . fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. . . Cheile Nerei .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. Cheile Bicazului . . vegeta ie. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. destinate cercetării ştiin ifice. care servesc recreării popula iei. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . specifice. respectiv fenomene naturale originale.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. vile. construc iile (case. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. muzee cu specific local. floră şi faună intacte. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal.2. educativ şi recreativ. . zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. drumuri. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.Valea Cernei.zona exterioară.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. neatinse de activită ile umane.Beuşni a. . pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. care grupează o serie de atrac ii turistice. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. Domogled . în scop ştiin ific. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .sunt peisaje naturale de mare frumuse e.să aibă forma ii geologice interesante. zona rezerva iilor integrale. beneficiind de o protec ie suplimentară. şi Semenic – Cheile Caraşului.

autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. mixte (tip m). parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Bucegi. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. rezerva ii ştiin ifice. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Acestea pot fi: botanice (tip b). clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. . forestiere (tip f). comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. rezerva ii naturale. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Por ile de Fier.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Vânători – Neam .3. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. solului. paleontologice (tip p). Balta Mică a Brăilei. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. 9/1973.18. nu se împuşcă.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. Grădişte Muncelului – Cioclovina.. conform Legii nr. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Nomenclatura din ara noastră. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. se promovează regenerarea naturală. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. În ara noastră sunt constituite în prezent. limnologice (tip l). potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. lacuri şi cursuri de apă. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). 6. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. geologice şi geomorfologice (tip g). ca parcuri naturale. următoarele: Apuseni. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice.

cascade. fenomene geologice unice (peşteri. . ştiin ifice sau peisagistice. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. chei). locuri fosilifere. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. rezerva iilor naturale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. parcurilor naturale. educa ie si instruire în domeniul mediului. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. arbori seculari. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. cursuri de apă.

. .2. frunzelor. . . VI. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). culoarea. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.1. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.textura şi profunzimea solului. Criterii de alegere a speciilor 6.temperatura aerului.1. .factorii ecologici edafici: . ruginiu. . 6. . Prin acest material.vânt. . . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.2.Cap. volume. proiectantul de spa iu verde creează forme.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.factorii ecologici climatici: .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.lumină.diversitatea foarte mare a ramurilor.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. ce vor alcătui în final o unitate. material care îşi schimbă volumul. . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.regimul de umiditate din sol. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.umiditatea atmosferică. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.cerin ele speciilor fa ă de: . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. Astfel trebuie avut în vedere: .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.fertilitatea solului. compozi ii.

. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. . . fa ă de cele periurbane. Astfel.animali. (produc căderea acelor la răşinoase. cloroza esutului asimilator. dioxidul şi trioxidul de sulf. . .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.troficitatea solului.oxidul de sulf.factori geomorfologici: .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. fertilizare. . . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).expozi ie. .altitudine. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. Dintre aceştia : . .vegetali.2.configura ia terenului. a produc iei de masă lemnoasă).factori biotici: . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . .factori antropici: .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). .factori poluan i.pantă. . . numindu-se şi cea ă oxidantă. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. 6. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. etc. . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. . dar şi asupra celui animal sau vegetal.2.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. considerate cele mai rezistente).con inutul de schelet. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . numite arsuri).

rezistente la fluor – mesteacănul. subspecie. bradul de Caucaz. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.2.umbrirea clădirilor. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. 6. platanul.rezistente Exemple de specii: . . . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.pădurile de recreare. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. Particularită ile biologice ale speciilor 6. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.aliniamente. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.1.3. etc. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.condi ii de mediu – specie. .ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. piracanta. ecotip. . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . frasinul.foarte sensibile . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .sensibile .praful rezultă din întreprinderile industriale. . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. fenotip.3. .mijlociu rezistente . ce talie vor avea exemplarele respective.rezistente la bioxid de sulf – alunul. reducerea creşterilor. arboretele tinere fa ă de cele mature. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. industria metalurgică şi chimică. corcoduşul. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. tuia. . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.2. cum se integrează în respectiva compozi ie. .).pigmentări. zămoşi a de Siria. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.rezistente la plumb – pinul silvestru. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). coacăzii. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. propor ia poluantului în atmosferă etc. stadiu de dezvoltare. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. fabrici. .

6.liane. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Morus alba. Populus simonii.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . . Populus nigra cv. şi cea având contur sinuos. Juniperus hibernica. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. italica. Prunus mahaleb. Larix decidua. Acer pseudoplatanus. a prafului.în lungul arterelor. ovală. speciile cu înăl imi sub 7 m. arbuşti mijlocii 1 – 2m. . Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Thuja occidentalis var. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. precum şi re inerea gazelor de eşapament. . conică. Astfel. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.2. Abies alba. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. . a III-a . în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.7 – 15 m. etc. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. a boschetelor. speciile lemnoase volubile. În tabelul nr. Picea abies. agă ătoare sau chiar târâtoare. Pinus strobus. fastigiata.3. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .realizarea gardurilor vii. obovoidă. Berberis thumbergi. tabulară.arbuşti. mai mici de 1m. arbuşti pitici. sferică.arbori de mărimea I .15 – 25 m.2. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.. De exemplu. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis.peste 25 m. că ărătoare. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . a II-a .zonele verzi de mici dimensiuni.

Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. . varietatea „Globosa” la diferite specii. Robinia pseudoacacia var. Juniperus sabina.zona de primire a pădurilor de recreare. caragană. .2. pentru protec ie împotriva radia iei solare. .pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .3. cireş păsăresc. .aliniamentele stradale. ulm de munte. Betula pendula.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. salcie căprească. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Populus tremula. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Salix babilonica. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Pinus sylvestris. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.mascarea obiectelor inestetice. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. 6. Juniperus communis ssp. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . dud negru. .lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Juniperus horizontalis. a prafului şi a vântului. umbraculifera Carpinus betulus. nana. Tilia cordata.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Ulmus minor. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Fagus sylvatica. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. frasin.3. Cerasus avium. larice. Pinus nigra. Cotoneaster horizontalis. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. mesteacăn. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).

Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Ramuri pot fi drepte. castan) sugerează puterea. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului.2. pot fi sinuoase. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). imprimă un sentiment de linişte. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.4. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii.2. sau chiar târâtoare. Forma. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. obovată. Speciile cu tulpini că ărătoare. Chamaecyparis lawsoniana var. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. fie orizontală. tortuosa) sau pot fi geniculate. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. .3. Salix babilonica. eliptică etc. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). platan. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. ovoidă. 6. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. mărimea şi culoarea acestora. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Trunchiurile. imprimând anumite sentimente. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. peluze. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Unele specii au frunze simple sau compuse. etc.5. pendula. fie verticală. fie pendentă. romboidală. la marea majoritate a speciilor. mici sau mari. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. 6.3. lanceolată. paltin.

Tilia tomentosa Juniperus sabina. Euonymus europaeus. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis.). Juglans sp. Thuja occidentalis f. Acer negundo. Populus alba Picea pungens var. până la verde intens (vara). Speciile cu frunze mici. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. pu in incizată dau adânc incizată. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). luminos (primăvara). de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Aesculus sp. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Astfel. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). precum cele ale speciilor: Acer negundo. la galben–roşu ruginiu (toamna).. la verde închis. ca în cazul mesteacănului. la care verdele se combină cu alb. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Sorbus aria.. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Hedera helix. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. argintea. alb argintiu. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Pyrus elaeagrifolia. Speciile cu frunze mari. Ligustrum ovalifolius.Marginea limbului poate fi întreagă. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Hippophae rhamnoides. Eleagnus angustifolia. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Gleditsia sp. „Aurea” Thuja orientalis f. biota.) sau mari (Ailanthus sp. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . precum şi diferite exemple de taxoni. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). compuse. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Carpinus betulus. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. galben sau chiar roz şi roşu.. În tabelul nr. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Robinia sp.

culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Robinia pseudoacacia. Pinus excelsior. Spiraea x. Alnus glutinosa. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. purpurea.. Taxus baccata. Pyrus sp. Acer paltanoides var. Buxus sempervirens. glauca.3. Ligustrum vulgare albă . În tabelul nr. vanhouttei. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Malus pumilla var. forma. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Corylus maxima var. hybrida. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. purpurea. Prunus cerasifera var. pissardii.verde închis roşu. Pinus cembra. Aesculus hyppocastanum. niedzwetzyana. Forma şi culoarea florilor. Hibiscus syriacus. rubrum 6. Hedera helix. purpurea. Pinus strobus Abies alba. Crataegus sp.6. crem sau galbene.2. Phyladelphus coronarius. Syringa x. atropurpurea. Pseudotsuga glauca. purpuriu Picea pungens var. Deutzia scabra. Catalpa bignonioides. Prunus avium. Berberis vulgaris var. Picea abies. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente.. Juglans regia Fagus sylvatica var. Acer platanoides var. Sophora japonica. Magnolia kobus.

Cotinus coggygria. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Hibiscus syriacus. Kerria japonica. Chaenomeles japonica. Diervilla florida. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Magnolia kobus.. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. pissardi. Prunus armeniaca. Laburnum anagyroides. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Forsythia suspensa. Cornus mas. Spiraea salicifolia. Tamarix ramosissima. soulangeana Prunus sp. Hybiscus syriacus. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Magnolia stellata. Forsythia sp. Amorpha fruticosa. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. exceptând albastrul pur. Colutea arborescens. Diervilla florida.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. carnea. Dintre toate speciile lemnoase. Malus floribunda Hedera helix. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Prunus cerasifera var. Cornus mas. primăvara timpuriu primăvara . Liriodendron tulipifera Aesculus x. Syringa vulgaris.. Buddleia davidi. Magnolia x. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Laburnum anagyroides. Prunus persica. Chaenomeles japonica.

Colutea arborescens roşie albă . Liriodendron tulipifera. Cotoneaster horizontalis. Culoarea fructelor.. Syringa vulgaris. Ptelea trifoliata. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. pseudobace) este variată de la specie la specie. Sambucus racemosa. Rosa canina. glicină. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Inflorescen ele sferice. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. contribuind prin forma. Rhus typhina. Sophora japonica. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Spiraea salicifolia. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. mari (Viburnum opulus var. dar mai ales în perioada hibernală. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. 6. ca lumânările (castan porcesc. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. amorfă) constituie un factor stimulator.3. lemn câinesc. budleia. Berberis vulgaris. atribuind ambientului un aspect dispersat. Viburnum opulus.vara toamna Mahonia aquifolium. Kerria japonica Aesculus sp. Crataegus monogyna. iritant. Spiraea japonica. neliniştit. Hibiscus syriacus. în sezonul estival sau autumnal. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. mălin) calmează şi relaxează.7.2.

100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. precum cimişirul şi tisa. Cotoneaster nigra. Platanus sp. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Thuja occidentalis. probabile pentru perioade de 5. unii poluan i din aer sau din sol. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. diferi i arbuşti. Gleditsia triacanthos. Lonicera nigra. Ambientul (noxe. 6.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Picea abies. Prunus spinosa. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. 10. mesteacănul. Abies alba. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. De exemplu. Catalpa bignonioides. Robinia pseudoacacia. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. . Ligustrum vulgare. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Mahonia aquifolium.8. 40 ani de la plantare. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. 20. Există şi specii cu creştere foarte înceată. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Fraxinus excelsior. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Viburnum lantana. calitatea terenului.3. De obicei. iar plopii. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. ci separat. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele.2. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. salcâmul.

grupuri.Cap. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Exemplarele lemnoase. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. sau duc la costuri suplimentare. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. coloritul fructelor). determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. curtine. fără agita ie. ASOCIEREA. pot fi folosite solitar sau grupat. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. VII. garduri vii. masive. Arborii solitari se amplasează pe peluze. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. în puncte liniştite. sub diferite moduri. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. . Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. iar cele decorative prin trunchi. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. frunze. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. lângă clădiri. fie ele arborescente sau arbustive. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. boschete. labirinturi. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. pâlcuri.1.

5 m. foarte înalte cu h > 3 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. pe un contur drept sau sinuos. cu exemplare foarte apropiate. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. formate dintr-o specie.. ob inându-se în final un perete verde. ce are amenajate numeroase poteci.5 – 1 m. trunchi de piramidă. înalte cu h = 1 – 3 m. în aceste ultime cazuri. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. de regulă bine între inute şi amenajate. două sau trei rânduri. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. Ca regulă generală. . După înăl ime. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. mici cu h = 0. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. sistemul Cossonet). (gard belgian. mai rar două sau chiar trei. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul.

dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. de izolare vizuală şi fonică. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ.garduri vii pentru protejare. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. . Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. şi coroană bogată. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime.garduri vii decorative. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. folosite ca garduri de limită. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. sanitar. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. . solu ie destul de controversată. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup.garduri vii de camuflare sau de mascare. protec ie şi linişte. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. care să constituie fondul principal. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. În orice caz. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. de apărare împotriva vântului dominant. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. de preferat o specie locală. În cazul plasării inverse a speciilor. . şi cu o capacitate puternică de lăstărire. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. solemnitate şi hotărâre. Astfel. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. ce le eviden iază pe primele. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. mai deschis la culoare. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. de mascare. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor.După scop gardurile vii pot fi: . pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. cu un aparat foliar bogat. în care sunt prezente multe bănci.

se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. În cazul clădirilor monumentale.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. lângă care să existe grupuri de flori perene. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. . existând în apropiere şi un luciu de apă. destinat odihnei pasive. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. apoi de cele de talie mică. dispuşi inelar. patrulater sau pentagon. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. pentru mascarea acestora.

în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. parcuri) masivele se situează spre periferie. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. statuie. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. pinul strob. Un boschet prezintă 2-3. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. cimişir. de regulă dispuse circular. la tasarea şi în elenirea . în mod excep ional 4 intrări. constituit dintr-una sau mai multe specii. specii rezistente la vânt. dârmox). protec ie împotriva soarelui şi vântului. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. fântână arteziană). Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru mascarea limitelor. creându-se o stare de calma atmosferic. iar în interior numeroase bănci. mesteacăn. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. În spa iile verzi urbane (grădini. adaptate condi iilor locale.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. lemnul câinesc. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. pinul silvestru).

1. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta.2. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. unde se doreşte realizarea unui masiv. cu fructe şi port interesante. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Astfel pentru aliniamentele stradale. se evită ambalarea. se folosesc puie i de talie mică. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. urmată de toamnă. Vârsta.2. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). în acest caz balul fiind înghe at. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. largi. a II-a şi a III-a. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. 7. de la scoaterea din teren şi până la plantare. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. imediat după dezghe ul solului. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. acestea pot fi transparente sau opace.2. . după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. Totuşi. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. 7. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. înfiin area scuarurilor. cu înflorire abundentă. Astfel. înso i i de 1 tutore. creându-se impresia de monumentalitate.solului. puie ii cu rădăcini protejate. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. În general. În func ie de speciile întâlnite în masive.2. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. a I-a. care limitează priveliştea şi perspectiva. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri.

situate în locurile accesibile macaralei. fie dintr-o pepinieră. .extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. se tasează uşor şi se udă abundent.0.Ca regulă generală orice puiet. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. etc. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. .40) m pentru puie ii de talie mică.alegerea exemplarelor. 7. înăl imea şi grosimea la colet. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).70) x 0.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. sunt necesare mai multe opera iuni: . creată în acest scop. pe tulpină deasupra coletului. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. camionului. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. . Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.0. datorită dimensiunilor. iar înăl imea 8-10 m. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. . în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. .5 t. cu ramuri până aproape de sol. cu o coroană uniform dezvoltată.60 (0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .0 x 1.0.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).30 (0. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.40) x 0. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. cu sistemul radicular mai compact. remorcii.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.80 x 0.5 (0. De asemenea. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. .2.60 (0.30 (0.3. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.1. . cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. fie din natură.

ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.5 – 1. ciuperci). pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii.3. K. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. ce au un efect estetic deosebit. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). 7. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani.7. P. rânduri sau la încrucişarea aleilor. în Fran a. numărul rândurilor (1. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Fertilizarea. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.4 rânduri. până la 0. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. . Astfel. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.3.2. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.3.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. la o adâncime de 20-25 cm.2. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. reluată mai târziu în timpul Renaşterii.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 .1. în timp. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. partere. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. cu norme bine stabilite.4. urmând ca mai târziu. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. uniform. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. timp de 2-4 ore. 2 sau 3 rânduri. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. 7. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă.

forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). rezultând astfel un trunchi vertical scurt. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. cu fructifica ie cât mai abundentă. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. . cu ramuri cât mai multe. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.forma Verrier . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.40 cm deasupra solului. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). columnare.forma Cossonet . se aleg ultimii doi.5 m între ele. piramidale. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. la distan a de 60 cm între ele.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. La exemplarele cu so .forma literei „U” . fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.piramida .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Pe măsură ce cresc. ob inându-se forma literei V.

6 sau 8 bra e verticale. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. pe o sârmă . unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. are forma unui „U” dublu sau triplu. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. dispuse în acelaşi plan. Coroana formată. 80 sau 120 cm de la sol. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. ce a fost retezat la 40. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. ceilal i îndepărtându-se.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. se orientează vertical pe doi tutori.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Astfel. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului.

fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. sub un unghi de 60o între ei.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. dar la o înăl ime de 80-90 cm. La lungimea de 70 . aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. iar cei doi lăstari terminali. cu o deschidere a bra elor de 50 . Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.80 cm. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm.(spalier). . ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. la o înăl ime de 30 cm. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. În al doilea an. se înlătură lăstarii. După 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta.

Tunderea se execută în anii următori. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. la exemplarele plantate în aliniament. 0. tăierea se face cu cca. ienupăr. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. de 1-2 m lungime (Acer negundo. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. mai rar toamna târziu. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat.3. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. După atingerea înăl imii dorite. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). În primul an de la instalare. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. tisă). . 7. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Populus sp. tuie.) Se execută primăvara devreme.3. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. la înăl imea de 20-25 cm. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. prin scurtarea lujerilor prea lungi.

iulie. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. După câ iva ani. Se recomandă rărirea periodică. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. sunt de regulă mult mai viguroşi. Lăstarii ob inu i prin recepare. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. cu coroane înghesuite. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare.4. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . 7. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă.3. grupuri.

Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. ob inându-se un număr optim de exemplare.3.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. în apropierea locurilor de sta ionare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. .func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. din 3-6 (10) ani. îmbunătă irea stării fitosanitare. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor.materialul rezultat nu se recoltează. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . 7. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). . mărirea efectului decorativ al unor exemplare. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. în cca.5. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). cu o periodicitate de 3-5 ani. fiind inestetice. a unor poteci. . pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. cu o periodicitate de 3-5 ani. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. . prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. . reducerea consisten ei. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. 20-30 ani. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. în pădurile echiene de codru şi crâng. Se aplică rărituri mixte sau combinate.

Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. amestecuri de fag cu răşinoase. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. în vederea atingerii unui anumit scop.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. buruieni).6. făgete. 7. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. se pot adopta diferite tratamente.3. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. bolnavi. păduri de plopi euroamericani). respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. dar pentru oameni antrena i. . rup i sau doborâ i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. de speciile forestiere folosite sau prezente. deoarece circula ia este complicată (semin iş. cu foarte multe nişe ecologice. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate.

Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. al sezonului de vegeta ie. . precum specii din genurile: Lilium sp.1. platbande sau grupuri pe peluze.culoarea. Salvia splendens. cu port târâtor (sau pendent) . cu tulpini ramificare. Hyacinthus sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.. precum Crocus sp. .. Saponaria ocymoides. Delphinium sp.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm..cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.. forma. mirosul şi modul de asociere ale florilor. în marginea rondurilor sau rabatelor. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite..Tagetes sp. partere.ciclul de via ă.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.înăl imea. . .sp. Tradescantia sp.2.. în componen a bordurilor. În acest sens se deosebesc: . .. Salvia sp.forma. precum şi în mozaicuri.. în sensibilizarea oamenilor la frumos. Ageratum mexicanum sp. Gladiolus sp. Tagetes sp.forma şi culoarea fructelor.Tropaeolum majus. Lobelia sp. Ageratum sp. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Muscari sp. culoarea şi mărimea frunzelor. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . . .1. Acestea joacă un rol psihologic fundamental..specii de talie mare. . .. Acestea se folosesc pentru rabate. precum specii ale genurilor: Petunia sp. 8. peste 50 (60) cm. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.1. Malva sp..sp. Alyssum sp.1. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Acestea se folosesc grupat. Galanthus sp.forma tulpinii (portul). cu aspect de tufă .. Calistephus chinensis.. a modului de creştere şi ramificare. în planul apropiat de privitor. Aubrieta sp.. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.. Sedum sp. Tulipa sp. Tulipa sp. . 8. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. VIII.... Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. covoarelor. a rabatelor pe peluze.sp. . SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. ..Cap. Narcissus sp.

clopo ei. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. în cazul petalelor tomentoase... Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). argintiu sau cenuşiu. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. culoarea şi abunden a frunzelor. .3. roşu grena. Humulus lupulus. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma..).1. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. cu tulpini simple.. Pyrethrum sp. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.. cu segmentele filiforme. precum verbena şi crinii..sp. cu tulpini volubile . Delphinium sp. Nuan a culorii poate fi diferită. Sempervivum sp. 8. în jurul teraselor. Polygonium sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Begonia sp.sp. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.Lathyrus sp. Portulaca sp. precum regina nop ii şi micsandrele. cu tulpini că ărătoare . a sta ionării. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Forma. florile fiind nesemnificative. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Unele frunze sunt mari. mo ul curcanului. altele sunt mici şi mărunte.. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.. iar altele puternic fidate. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.. Ricinus sp.. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. chioşcuri pentru odihnă). roşu sau grena. Agave sp. Papaver sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.. la florile simple poate fi pală.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. roz. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Iresine sp. creasta cocoşului.1. erecte Impatiens sp. lalelele papagal. galben.sp. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. 8. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. locurilor pentru sporturile uşoare. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă.. mărimea şi culoarea frunzelor.. culoarea.4. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. . Lilium sp. Forma. Tulipa sp. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Astfel.. . la început. până la albastru. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.Ipomea purpurea..

Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.. Mo ul curcanului (Amaranthus sp.plante anuale semirustice (Begonia sp. vara. În unele situa ii. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.6. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. fiind aripate. fiind o sursă de amuzament pentru copii. Cineraria sp.8. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.. ca o continuare a florilor. de culoare roşie sau roză. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.1. iar primăvara vor înflori. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. 8.) are fructe persistente şi decorative. florile se îndepărtează. men inând efectul decorativ. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.1. Zinnia sp. .5. Calceolaria sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.plante anuale rustice.. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.) se seamănă în sere calde.plante anuale sensibile (Celosia sp. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. . . cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.

mozaicurilor. sau semirustice (Canna indica. Lolium sp.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.. rondurilor. Papaver orientalis). ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. pe stânci sau pajişti. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). rădăcini tuberizate.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. tuberobulbi. jardinierelor.. pentru: .Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. covoarelor. Polyanthes sp. Aquillegia sp.. Hosta plantaginea. teraselor. rizomi... Acestea pot fi rustice (Anemone sp. cămări. geophite – ce au bulbi. Gladiolus sp. 8. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. ferestrelor. bordurilor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. . Chysanthemum sp. ..7.. Gypsophyla sp.1. Hyacinthus orientalis.decorarea spa iilor verzi. în lungul apelor sau pe luciul lor.. tuberobulbi.decorarea balcoanelor. Convallaria majalis. Speciile floricole pot fi folosite. Narcissus sp. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. rizomi. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Iris sp. în general. rabatelor. Dahlia sp..

Portulaca grandiflora). cu port de tufă sau covoraş. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. fiind amplasate în locuri intens frecventate.). În func ie de perioada şi . nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. fie numai specii perene. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an.). au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. în special lunile de vară. costisitoare. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient.). 8. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Culturile cu plante anuale. fie mixt. pergolelor. mărimea. rabate. chioşcurilor. de talie înaltă (Phlox paniculata. narcise (Narcissus sp. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale.2. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. perioada şi durata de înflorire.. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene.ca flori tăiate.. partere). Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. treiajelor. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. instalând specii de talie mică în prim plan. în trepte. forma şi culoarea florilor.. printre care se introduc plante anuale. forma şi nuan a frunzelor. . Rudbekia sp. Tagetes sp. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii.decorarea stâlpilor. ghiocei. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). stânjenei. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. zidurilor. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. înăl imea plantelor. mijlocie (Petunia sp. specifice plantelor anuale. bănu i (Bellis perennis). crizanteme. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. muscari (Muscari sp. bujori. Ageratum mexicanum „nana”. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. witrockiana).). fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. narcise. numă-uita (Myosotis sp.

Erica sp. În func ie de sol.3... . bine organizate. de răsadni ă. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente..soluri neutre – majoritatea solurilor. 8. Instalarea speciilor floricole 8.. .pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. mobilizarea superficială a solului. modelarea terenului. de turbă) .durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. .pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Asparagus sp. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. pământul de lemn. Tradescantia sp.. perlit şi turbă în diferite propor ii. pământul de turbă. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.3. compostul de grădină.. elemente nutritive. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. Galanthus) sau bienale (Primula. Cheiranthus cheiri). Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. textură. Gladiolus sp. mărun irea bulgărilor. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. ferigi).. Crocus. Hyacinthus. superficiale (Primula sp. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. elina. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. rădăcinile de ferigă şi nisipul. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. pământul de frunze. Narcissus..soluri acide – (Coleus sp.. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie.. pH. etc. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. În general. permeabilitate. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Asparagus sp. . cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. se deosebesc: .. nivelat. Iris sp. Viola. Acestea se deosebesc prin pH. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. desfundat. pământul de ericacee. . capacitate de re inere a apei). Dianthus sp). Calluna vulgaris). con inutul de substan e nutritive.1. brumărele). pământul de pădure.soluri alcaline – (Anemone sp. Dianthus sp. După valoarea pH-ului. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. pământul de ace de răşinoase. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. structură. textură. Bellis) cu speciile anuale. Myosotis. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.. Amaryllis sp.

Hemerocallis sp.3. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Hosta plantaginea. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Dianthus. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Mathiola. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Muscari. Narcissus. Lilium sp. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.2. Crocus. bulbii acestora să se înrădăcineze. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.3.3. Paeonia). Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. 8. de cca. Hyacinthus. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis.. comparativ cu înăl imea plantei. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. 2 – 2. Myosotis). astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Amaranthus). Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp.). Sedum) distan ele pot fi mai mari. Viola. unde se vor dezvolta şi înflori. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren.8.(Iris sp. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Impatiens..). Fuchsia. Begonia). La speciile perene. Alyssum. La plantare. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. transplantarea apare necesară atunci când .5 cm grosime. Galanthus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. dar nici să se stânjenească reciproc. astfel încât până la venirea înghe ului la sol.

bobocitul. unele nu mai înfloresc în acel an.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . acestea stânjenindu-se în dezvoltare. de perioada înfloririi. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia.suprimarea păr ilor aeriene. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. Pentru ob inerea de tufe bogate. obligatorii sau facultative. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.reglementarea înfloritului. .tunsul plantelor. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.4. spa iul devine insuficient. .mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. . Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. . 8. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . când plantele nu suferă deloc.ob inerea unor forme caracteristice. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. .tutorarea şi palisarea. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. copilitul.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. cu rolul de a ob ine plante viguroase. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. Ciupitul se execută cu unghia. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.datorită înmul irii naturale ale plantelor. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. intrând mai devreme în vegeta ie.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.irigarea.aplicarea îngrăşămintelor. În această categorie intră următoarele lucrări: . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.combaterea dăunătorilor biotici. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. . suprimarea tijelor florale vestejite. .

bujori.. garoafe). pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Pelargonium sp.). de obicei terminată cu o floare (crizanteme.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. . Se aplică la crizanteme. Petunia sp. ochiul boului). de dimensiuni mai mari (crizanteme. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. gura leului). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. trandafiri. garoafe. hortensie.. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. în acest caz întârziindu-se înfloritul. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. urzicu ă (Coleus sp.

Ipomea).Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Lathyrus. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. în func ie de specia respectivă. Tutorii pot fi din lemn. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. dalii).. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. . dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. mai ales în perioada de înflorire abundentă. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. trestie. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. mase plastice.

Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. clorura de potasiu. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. ca regulă generală. solul. a îngrăşămintelor organice solide. timp de două săptămâni. ghiocei. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. narcise. solarii. cu valen e simbiotice. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. bogate în potasiu: sarea potasică. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. după trecerea perioadei de înflorire. fiind indicată udarea diminea a devreme. microbiologice. temperatura mediului înconjurător. chimice. În această categorie intră: excrementele de mamifere. . sere. făina de oase. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. umiditatea şi mişcarea aerului. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. maxim ora 10. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. la care se adaugă apă. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. mustul de bălegar. spălarea şi răcorirea plantelor. :30. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. uneori superfosfat. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. de păsări. făina şi rosătura de coarne. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). ciuperci). concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. intensitatea luminii. sulfatul de potasiu. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. bioxidului de carbon şi a altor gaze. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. lalele. azotatul de amoniu. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. 1:20. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. ob inânduse solu ii prin fermentarea. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. etc. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. riguros selec ionate. Îngrăşămintele se aplică. cenuşă.

frunze. tuberculi. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). rizomi. periodică a diferitelor exemplare floricole. sau talaj. la geofitele semirustice.sau noaptea. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. pentru a nu se produce vătămări plantelor. organele subterane (bulbi. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. . sensibile la temperaturile scăzute. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. în martie–aprilie. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. şi peste vară. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. măcar odată pe an. bulbii sau rizomii. Acest strat men ine solul umed. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. uneori chiar săptămânal.

lalele). GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. ce înfră esc abundent.pentru peluze.rustic. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. formată în special din graminee. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. 30 oC. . elemente arhitecturale. iar în cazul asfaltului de cca. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. aranjamente florale. datorită nuan elor de verde. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca.1. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. gazonul se încălzeşte mai pu in. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori.Cap. în zilele cu temperatură ridicată. recreative sau sanitare. narcise. 45 oC. cu . comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. pentru a forma un covor des. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. IX. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. arbuşti. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. clădiri. pietriş. având aspectul unor pajişti naturale. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. După destina ie.pentru terenuri sportive. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. asfalt sau beton. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. De exemplu. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. luciu de apă). brânduşe. cărămidă. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . . şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. grupuri statuare. masive de arbori) sau nevii (stânci. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste.

mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. tufele sunt înghesuite foarte mult.5 cm. Poa annua). prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. rădăcinile sunt relativ superficiale.. de diferite desimi. capacitatea de refacere după tundere. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Calendula officinalis. ci în amestec de minim 3 specii. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.5 cm.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Deschampsia caespitosa. Agrostis stolonifera. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Lollium perenne. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. aceasta dispare. Alyssum maritimum. Alopecurus pratensis.5 cm. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Agrostis tenis. Festuca rubra. 9.5 cm. având aspectul unei fâne e înflorite. . la tundere. Cynonurus cristatus). dar speciile se comportă diferit.2. la 12–20 cm. lăstărire. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Campanulla sp. Reseda lutea. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Bellis perennis.3. umiditatea din sol. tenis – 0. rezisten a la bătătorire. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Matricaria chamomilla. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Bromus inermis). rugbi – 6. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. După înăl ime: . Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. . aspre. crichet – 2. rezisten a la temperaturi scăzute. înfră ire slabă. Papaver rhoeas. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). 9. grosiere. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon..cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Viola arvensis. Iberis semperflorens.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Gypsophylla muralis. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. frunze mari. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. rămânând suprafe e nude de pământ. . rapiditatea de creştere. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora.

adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). ci cresc lateral. cu un aspect nefavorabil. gros de cca. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre.3. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. date de condi iile specifice ale ării respective. a canalizărilor. cărămizi. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. Dacă norma este prea scăzută. dacă există sisteme de irigat. îngroparea cablurilor electrice. instalând toate speciile crescute natural. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).9.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . toamna în august–septembrie şi nu mai târziu.mecanic . terenul se grăpează. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. amestec şi condi iile de sol. Decaparea .5 – 2. adâncimea de semănare va fi mai mică. în cazul în care solul existent este corespunzător. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). moloz.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate.5 cm. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă.3. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. În diferite ări se aplică norme diferite. 9. De asemenea.2. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . se ob ine un gazon prea rar. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee.1. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. de specie. a instala iilor de irigare. precum şi costul mai mic. dar şi vara. zgură. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. .cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. După semănarea manuală. . Metode şi tehnici de semănare: . după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. dar şi executarea drenurilor.

sau mecanic cu maşini speciale.4. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. groase de 2-4cm. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. După aceste opera iuni. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. 9. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. iar gramineele se răresc. fosfor şi potasiu. 30 x 30. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. care nu sunt preten ioase. apar muşchii şi numeroase buruieni. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. Se recomandă tunderea pe timp ploios.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. care pot fi rulate. Dacă solul are o cantitate mare . în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn.

O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.de calciu. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. pentru compensare. trebuie mărită cantitatea de fosfor. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). . Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha.

7 m lă ime. . 10. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.1. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.de amuzament.pentru ceea ce este rigid. influen ând sentimentul de veselie. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.de indispozi ie (de închistare) . şi în echilibru cu for a gravita ională.20 m). . justificate de prezen a diferitelor obstacole. de refugiu. grădinile alpine. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. . pentru obiective bine determinate.5 -0. mai sigură. pentru terenurile cu denivelări. . sunt de obicei largi. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). importan ă şi lă ime. pentru stilul geometric. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. . de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. de intimitate şi uneori de regres. implică o diminuare a efortului. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. călare sau cu bicicleta. elemente arhitecturale.de stimulare.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci.Cap. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). sau conduc spre un obiectiv principal important. având 0.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. . măreşte aten ia. mai stabilă. în meandre pentru traseele sinuoase. X. inestetic şi nefunc ional.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. ordine şi propor ie. flori. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. organismul nu depune efort. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). perspectivele. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. au o lă ime mai redusă (minim 1. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. creează impresia de avansare. divertisment.mişcarea orizontală. apare un sentiment plăcut de protec ie.mişcare ascendentă. curiozitate .mişcarea descendentă. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. de cucerire a spa iului înconjurător. pentru terenurile orizontale. . În func ie de natura circula iei.

pătrate. pietriş. . asfalt turnat sau cilindrat. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. este folosit în pădurile de recreare. dale. tip zidărie. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. dalaj antic. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). . Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. de forme diferite. iar cele deschise obosesc ochii).Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . beton. corelată cu ambientul. lian i sau materiale hidrofobizate. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . macadam. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. ceramică sau marmură. cărămidă. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. dalaj englezesc. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. pavele. Pământul.cele neregulate în „opus incertum”. Căile împietruite cu pietriş de carieră.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. mozaic. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. cel pu in cu fa a superioară netedă. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie.

lacuri. trestie. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). pâraie. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. pătrate. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. din beton. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ.65 cm). Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. iazuri. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. elipsoidale. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. ale fiecărei dale. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. 10. realizate de obicei pe stâncării. bitumului. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. senza ia de răcorire şi de prospe ime. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Apele stătătoare (numite impropriu. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. uşurin a între inerii. căderi de apă.2. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. dreptunghiulare. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. fântâni. geometrică. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Când cursul apei este însorit. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). fără frânturi. . la o distan ă între centrele de greutate. făl uită. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. cărămidă.60-0. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. în locurile cu erodare puternică. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. având rolul unui factor calmant în peisaj. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. asemănător cu malurile opuse.pe gazon. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Caltha palustris). prin deschideri de perspective. dar fără a fi simetrice. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. dar poate fi ameliorată. Malurile se vor amenaja prin terasare. de mişcare.

În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. la o oarecare distan ă de clădiri. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. . Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial.fântână cu taluz cu cascadă.3. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. în mod artificial. de solidaritate monumentală. muntos. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. fiind compusă dintr-un obiect potrivit.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. combinată cu lumina artificială. în mod progresiv. . Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. un microrelief accidentat.bazin cu cupă florentină în mijloc. 10.4. 10. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. iar când sunt mici şi grupate. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Când sunt de dimensiuni mari. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . . situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. O perspectivă bine concepută are echilibru. cu o vegeta ie specifică. acestea dau impresia de putere. colorată diferit chiar. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Grădinile alpine creează. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. caz în care se pot men ine în forma lor naturală.bazin cu jeturi orientate spre periferie.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. fie vor fi aduse. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. şi pot fi amenajate într-un mod special. folosite pe timp de noapte. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. mărime şi culori. privit dintr-un loc potrivit. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. .

chioşcurile. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). lăsând spa ii mari între ele. grupuri sculpturale. construc ii uşoare. la marginea apelor. a men ine. în pantă sau se va crea artificial. vase decorative. Acestea se pot construi din lemn. treiajele. arcadele şi porticurile. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna).umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră.5. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. . într-o formă simplă dar estetică. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. belvederile. . balustradele (parapetele). teatrul verde. numite chioşcuri descoperite (naturale). pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. accidentat. pode e şi poduri. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. 10. pentru ca pământul să se taseze suficient. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. destinate adăpostirii vizitatorilor. . cele mari în planul din spate.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. hexagonală sau octogonală. zăpadă. pergolele. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. sau cărămidă. deşertic. suporturi pentru plante. . înghe . . beton. situate în spa iile verzi. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. va fi pe cât posibil frământat.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . la capătul aleilor. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. subalpin. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. fiind amplasate pe esplanade. coloanele. a orchestrelor sau a fanfarelor. scările. cu turbă şi nisip. în pie e sau în punctele de perspectivă.dispunerea blocurilor de piatră. a domina. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm.aşezarea unui strat de pământ de elină. pătrată.

4-3. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. piatră). Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. lă ime 0. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. oferind refugiu împotriva insola iei. ce prezintă ca elemente de sus inere. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. ce acoperă por iuni de alei sau terase. beton armat. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Materiale de construc ie folosite: piatră. marmură şi au un mare efect prin formă. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. de obicei cu înflorire abundentă. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. compartimentarea unui spa iu verde. mărginirea unor perspective. beton. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. înăl imea 0. lemn. cărămidă. pe lângă ape sau terenuri accidentate. cărămidă. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. bronz. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Treiajele sunt construc ii uşoare. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Se recomandă ca optimă. grup sculptural. fontă.0 m.4-0.5 m. lemn sculptat sau marmură. teraselor. lemn. . fier. în lungul aleilor largi. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. a unui rond de flori. stâlpi verticali (piatră. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Pot fi cu sau fără spătar.5 m. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Acestea se confec ionează din piatră. fiind amplasate la capătul aleilor. pe orizontală. atât la soare cât şi la umbră. dezvoltare pe verticală. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. cărămidă. mozaic.5-0. metal. culoarea lor. la marginea teraselor. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. formate din panouri cu zăbrele. aluminiu.7m şi înăl ime 2-2. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. din diferite materiale de construc ie.45 m. mărime. folosite pentru decorarea unor pere i. Forma.

Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. zidurilor. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. decorat cu plante de mozaic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. . ciment. beton. piatră. aleilor. în lungul scărilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful